Tehnium/1992/9204

ANUL XXII — UH. 257 4/1892 

■ ■BH iM 8 


REVISTĂ LUNARĂ 
PENTRU CONSTRUCTORII 
11 HORI 

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM", 
BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE i\IR. 1, 

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33, 

SECTORUL 1, TELEFON: 18 35 86—17 60 10/2063 


PREŢUL 50 LEI 


SUMAR 


AUTOMATIZĂRI .... pag. 14—15 

Transmisiuni în infraroşu 
Măsurarea timpului de 
expunere 
Stabilizator 


LÂ CEREREA 

CITITORILOR .... pag. 20-21 

Salvarea programelor pentru 
calculatoare 


pag. 6—7. 

pag. 8—9 

pag. 10—11 




pag. 12—13 


REVISTA REVISTELOR .. 
Convertor UUS 
Amplificator 'de putere 

MAGAZIN TEHNIUM . 

Complet de recepţie IV 
PUBLICITATE . 


pag. 22 

pag. 23 
pag. 24 


TEHNICĂ MODERNĂ .. 
Proiectare asistată' de 
calculator 


INIŢIERE ÎN 
RADIOELECTRONICĂ 
Experiment 
Indicator 
Fotoîranzistor 
Util 


ATELIER 


Ţriploare de tensiune 
pentru TV color 
Detector de radiaţii 

CITITORII RECOMANDĂ .. 
Proiecţie Ia 
supraîemperatură 
Protecţia 

radioreceptoarelor'şi 
radiocasetofoanelor auto 
Divertisment cu... 4011 


CQ-YO .... 

QTC de YO 

Aplicaţiile grid-dip-meîrului 


Preamplificatoare pentru 
microfoane de calitate 
„DOLBY B“ în regim „DNL“ 
Protecţie electronică 




Frecv n t 3 u 

entn 

. r ■ metru 


- pag. 


pag. 


16 — 


17 


19 









































8 S fSB R ** v - sa» fW8> SAR .7» 

i - ’ ■) cRiyn 


/ ( i § jf® fj i jyi jp| §* 

$*■% fi ţy| | §®% § |H| 


Lista exemplu 5.3 ,(fig. 5.11) 


v c/p/ a/r/g): h 


* bal eis {j (jj/r;): 


ANALIZA CIRCUITELOR LINIARE 
IN REGIM SINUSOIDAL 


x FRECVENTA (MHz): 3 


x MODELE: RLCUVDIETFOY3 


PARAMETRU (Y/U/P/I/E/T/F)*. P 


NUMĂRUL DE NODURI: 6 


Ap=-3•45 dB 


3= 1.0672E+00 


x elemente: ru 


Dr. ing. ŞERBAiM RADU iOWESCU 


x PARAMETRU (y/u/p/i/e/t/f): I 


x UNITATEA DE 

FRECVENTA (G/M/K/H): M 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Circuitul prezintă interes nu numai ca divizor 
de putere, ci şi ca circuit de însumare a semnale¬ 
lor provenite de la două generatoare indepen¬ 
dente. De data aceasta, la poarta cu terminalele 1 
şi 4 se conectează sarcina unică, iar cele două i 
generatoare se conecteazăJa porţile cu termina- | 
lele 5 şi 4, respectiv 6 şi 4. în figura 5.11-b se face j 
apel din nou la simetria structurii şi unul dintre • 
generatoare este înlocuit cu rezistorul R 2 . / i 

Pentru analiză circuitul este acelaşi cu cel din j 
figura 5.11-a, numai că porţile de intrare şi ieşire 
sînt interschimbate. Lista exemplu 5.3 ne arată 
că atenuarea suferită de semnalul fiecărui gene¬ 
rator are aceeaşi valoare ca în cazul anterior, 
cînd era însă vorba de un divizor de putere. 

Explicaţia constă în faptul că de data aceasta, 
cel puţin teoretic, jumătate din puterea furnizată 
de fiecare generator este absorbită de rezistorul 
R 1 (plasat între nodurile 5 şi 6). în ciuda acestei 
irosiri de putere, circuitul prezintă avantajul unei 
bune separări a celor două generatoare între ele. 
Acest lucru poate fi dovedit analizînd transferul 
de putere între poarta cu terminalele 5 şi 4 şi, res¬ 
pectiv, cea cu terminalele 6 şi 4, cu ajutorul cir¬ 
cuitului din figura 5.11-c. 

Ultima parte a listei exemplu 5.3 pune în evi¬ 
denţă o izolare de cel puţin 20 dB între cele două 
generatoare, în toată gama de frecvenţă aleasă 
(cu un maxim de peste 30 dB în centrul gamei). 

Lista exemplu 5.3 (continuare) 

x BALEIERE (D/N): N 


Gi= 7.4223E+00 . 3i=-6.4534E+00 
Ri- 7.67273-02 Xi = 6.6711E-02 
RF-5.0181E-01 (-5.99 dB) 

PH= 40.4 grd 


x Fo (MHz): 1 


* ELEMENTE Rt 2 


PARAMETRU (Y/U/P/i/E/T/F) *. E 


Ge= 1.9780E+01 Be=-8.1287E+00 
Re= 4.3251E-02 Xe= 1.7775E-02 
RF=2•0028E-01 (-13*97 dB) 

PH= 100 grd 


VAL./kOhm) 

0.1 

.05 


* ELEMENTE UI 2 


PARAMETRU (Y/U/P/1/E/T/F) *. 


x CONTINUARE (G/P/A/H/S): C 


x TIP ELEMENT (RU): R 


NR LlOuH/Qo) K UI 2 UI 3 

Al, El A2,E2. A3, E 
U-l 3.12/25 0.93 1 0 

, 5 ,2 2 ,6 

U2 1.12/20 0.93 1 1 

1 ,2 2 ,3 3 1 4 


NR VAL.(kOhm) 

R1 0.1 

R2 0.5 


CONTINUARE (C/P./â/r/J): A 


x 'NODURI • INT; 


x indice: 2 


x NODURI IEŞIRE: 5, 4 


x Rg (kOhm): .05 


x FRECVENTA (MHz): 3 


x indice: o 


x Rs (kOhm): .05 


x PARAMETRU ( Y/U/P/I/E/T/F) *. P x TIP ELEMENT (RU): 


x BALEIERE (D/N)1 D 


Ap=-3 *66 dB 


3= 1 • 2172E+00 î x CONTINUARE (C/P/A/R/S)*. A 


x Pmin (MIIz): 1 


x PARAMETRU ( Y/u/P/I/ e/T/F ) # . l| x NODURI INTRARE: 5, 4 


x Finax (MHz): 9 


Gi= 3.3070E+01 Bi=-1.6174E+01' 
Ri— 2.4402E-02 Xi= 1.1934E-02 
RF-3•7481E-01 (-8.52 dB) 

PH= 145.89 grd 


x NODURI IEŞIRE: 1, 4 


x Fpas (MHz): 2 


x Rg (kOhm): .05 


x PARAMETRU (YUPIET) 


PARAMETRU (Y/U/P/l/E/T/P)S E 


Ge= 1. 9779E+01 Ba=-3.1515E+00 
Re® 4* 3219E-02 Xe=s 1.7O12S-02 
RF=2•00b3E-01 (-13.94 dB) j 
PH= 100.02 grd 


x Rs (kOhm): .05 
x BALEIERE (D/N): D 


F= 1 MHz 

Ap=-4.04 dB 3= 1.2054E+00 


Gi= 1.7605E+01 Bi=-1.7243P+01 

Ri® 2.8992E-02 Xi= 2..8394E-02 


x Pmin (MHz).* 1. 
x Fmax (MHz): 9 


RP=4.2079E-01 (-7.52 dB) 

PH= 106.73 grd 

Ge= 2.1144E+01 Be®-2.2022E+01 


x PARAMETRI; ( Y/U/P/I/E/T/F) : 
x CONTINUARE (c/p/a/r/s): c 


X Fpas (MHz): 2 


Re= 2.2686E-02 
R F=4.7 2 5 3 E- 01' 
PH= 121.13 grd 


Ae= 2.3627E-02 
(-6.51 dB) 


x PARAMETRU (YUPIET): P 


(RU): R 


NR VAL. (kOlira) 

RI 0.1 

R2 .005 


F= 1 MHz 

Ap=-4.04 dB S= 1.2054E+00 - 


F= 3 MHz 

Ap=-3.57 dB 8 = I. 3 OO 8 E+OO 


x indice: 2 


F= 5 MHz 

Ap=-3.74 dB S® 1.3439E+00 


F= 3 MHz 

Ap=-3.57 dB S= 1.3008E+00 
Gi= 1.6422E+01 Bi=-7.3675E+00 

Hi® 5.0692E-02 Xi= 2.2743E-02 
RF=2.2042E-01 (-13.14 dB) 

PH= 75.53 grd 

Ge= 1.9781E+01 Be=-8.1399E+00 

Re= 4.3233E-02 £e= 1.7790E-02 

RF=2•0054E-01 (-13.96 dB) 

PH= 100.02 grd 


2 


F= 7 MHz 

Ap=—3•97 dB S= 1.3828E+00 


F== 5 MHz 

Ap=-3*74 dB S= 1.3439E+00 


TEHNIUM 4/1992 




(il = 

X.8358E+OX 

iil=-0 ®U7U2J3+00 I 

X 

BALEIERE (D/N)î D 

i r 

■A 



Ri= 

5 * 6314E-02 

Xi= 2® 2258E-02 \ 



c + 

G+ 

RF— 

2.1300E-01 

(-13.43 dB)' 

X 

Pmin (MHz): 1 

1 


V 


PH= 

62®34 grd 




1 p 


j 


Ce= 

1.9057E+01 

Be=-5.8233E+00 1 

X 

Fmax (MHz): 9 

( 

3 

. <5 

> 

Re = 

4®7993E-02 

Xe= l,4666E-'02 I 


Fpas (MHz)î 2 

1 




RF= 

1® 4939E-01 

(-16.51 dB) 

X 

■l 



- 


PH= 89.28 grd 

F= 7 MHz 


x PARAMETRU (YUPIET); P 


Ap=-3«97 dB 

.3= 1® 3828 E+OO 

F= 1 

MHz 

pm 


/ 

\ 

Gi= 1® 4331E+01 

Bi=-5.8186E+00 

Ap=-22.09 dB 

3= 4.8676E+Q1 



/\ 

Ri= 5 * 9904E-02 
RF=2, 3330E-01 

Xi= 2•4322E-02 
(-12.64 dB) 

F= 3 

MHz 





PH= 55.^6 grd 

| Ap=-34.6 dB 

s= 1.3268E+03 | 





0e = 1.840013+01 

Be=-5 #0042E+00 







Re= 5.0492E-02 

X!e = 1. 3952E-02 

F= 5 

MHz 





RE=1«37 60E-01 

(-17.23 dB) 

• Ap=-30.57 dB 

3= 5.4483E+02 j 

0 

i 

> 

PH= 80.08 grd 


1 


m 


i 

G 


F= 9 in"i 

iz 

F= 7 

| Ap=-25.25 dB 

MHz 

3= 1.6136E+02 

© 

© 

Ap=-4.21 dB 

3= 1.4209E+00 

1 


V 

J 

Gri= 1,3355 2+01 

Bi=-5.8098E+ 00 

F= 9 

MHz 


Fig. 

5» 

12 

Ri = 6. 2964E-02 

Xi= 2.7392E-02 

ţ Ap=-22•23 dB 

3= 8.0402E+01 


RE=2® 6072E-01 

(-11,68 dB) 







PH= 51.04 grd 
0e= 1*7773^+01 

Be=-4*8092E+00 

; x CONTINUARE 

(c/p/a/r/s): 3 






su 


pm 


Re= 5® 2425E-02 
RF-1*3918E-01 
PH= 72.41 grd 


X!e = 1.4185E-02 
(-17.13 d6) 


x CONTINUARE (O/P/A/R/S): C 
x TIP ELEMENT (RU): R 


NR 

R1 

R2 


VAL.(kOhm) 

0,1 

,05 


K K 

5 ,6? 

6 ? 4 


x INDICE! 2 

R2 .005 ‘ 6 ,4 

* indice: o 

x TIP ELEMENT (RU)! 

* CONTINUARE ( C/P/A./r/3 )!' R 

Lista exemplu 5*3 (ultima parte) 

1 

F= 9 MHz J 

Ap=-4® 21 dB 3= 1.4209E+00 

x CONTINUARE (C/P/a/r/S)! C 

x TIP ELEMENT (RU)! R 


NR 

R1 

R2 


VAL®(kOhm) 
0®1 
*05 


K K 

5 ş 6 

6 ,4 


x indice: 2 

R2 .05 1 j4 

x indice: o 

x TIP ELEMENT (RU): 
x CONTINUARE (C/P/a/R/S)! A 
x NODURI INTRARE! 5, 4 
x NODURI IEŞIRE! 6, 4 
x Rg (kOhm): ,05 
x Rs (kOhm)! ,05 


5.3.1. Sursă de curent comandată în tensiune (I) 
şi sursă de tensiune comandată în tensiune (E) 

Ne vom ocupa în continuare de două modele 
care aparţin unor componente fictive, utile în 
principal la analiza reţelelor electrice conţinînd 
elemente active. Este vorba despre sursa (genera¬ 
torul) de curent comandată în tensiune, reprezen¬ 
tată în figura 5.12 şi sursa (generatorul) de 
tensiune comandată în tensiune, reprezentată în 
figura 5.13. într-unul dintre subcapitolele urm㬠
toare, acei cititori nefamiliarizaţi cu aceste com¬ 
ponente (repet, fictive!) vor avea posibilitatea să le 
vadă incluse în modelele de semnal mic pentru 
tranzistorul bipolar sau cu efect de cîmp şi 
amplificatorul operaţional. 

Sursa de curent este caracterizată de panta S, 
măsurată în miliamperi/volt, iar sursa de tensiune 
de către factorul adimensional A (asimilabil unei 
amplificări sau atenuări) şi rezistenţa internă R„ 
măsurată în kiloohmi. Semnalul de comandă 
pentru fiecare generator în parte îl constituie 
tensiunea între anumite două noduri ale circuitu¬ 
lui, notate cu indicii p şi m, în cele două figuri 
(deci tensiunea U/m). 

Cînd sursele sînt incluse în structura unui 
circuit avînd n noduri, aşa cum sugerează figura 
5.14, curenţii parţiali f şi f, asociaţi fiecărei surse 
sînt dependenţi de potenţialele nodurilor i, j, p şi 
m. Dependenţa este redată de relaţiile (5.6) în 
cazul sursei de curent şi, respectiv, de relaţiile 
(5.7) în cazul celei de tensiune. 


pm 


R i 


6 


AU. 


pm 


(5.6) 


I J- 


-SV +SV m 
P m 

sv -sv m 

p m 


(5.?) 


© © 


Fig. 5.13 

Xf= GV..-GV.-AGV +AGV 

i i o p m 


X 3- 


-GV.+GV 4 +AGV -AGV 


m 


unde 


G=l/H i 


Fig. 5.14 


47*©, 

©y 


v i 




pm 



j, 


mmr 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 

3 


TEHN1UM 4/1992 




INIŢIERE IN RADIOELETRONICl 


EXPERIMENT 

(URMARE DIN NR. TRECUT) 

O primă variantă acceptabilă drept soluţie pentru problema 
propusă (reamintesc, ne ocupăm de realizarea unui variator de 
putere pentru un reşou electric de cca 600 W) este cea din figura 15, 
Din considerentele arătate la început, este de preferat să se 
„supradimensioneze" voit componentele principale, respectiv 
puntea redresoare P.R. şi tiristorui Th. De exemplu, se poate fo¬ 
losi o punte monolitică de 10 A sau chiar de 20 A, din seriile 
10PM4... 8, respectiv 20PM4... 8, adică avînd tensiunea de lucru 
admisă de cel puţin 400 V. Chiar cu această supradimensionare, 
se recomandă montarea punţii pe un radiator din tablă de alumi¬ 
niu cu suprafaţa de cîteva zeci de centimetri pătraţi, pentru răcire 
eficientă la funcţionarea îndelungată. La rîndul său, tiristorui va fi 
ales ele preferinţă dintre modelele cu un curent maxim admis de 
10 A sau chiar mai mult, evident tot cu tensiunea nominală de 
ceh puţin 400 V. Personal am experimentat montajul cu cele două 
tipuri de tiristoar-e- propuse la început, KY202H şi T30N8, pe care, 


510X1/1W 


p R 

-J10PM4...8 

(20PM4...8J 


k] \ & 


47juF/63V 1 
(lO-SOuF) 


de asemenea, le-am prevăzut cu mici radiatoare din tablă de alu- | 

miniu. 

Rezultatele finale au fost în ambele cazuri bune, obţinînd o | 
plajă de reglaj între -Pmax şi aproximativ *Pmax/15, chiar | 
Pmax/20, unde am notat cu Pmax puterea nominală a consuma- f 
torului RS (atunci clnd este alimentat cu tensiunea alternativă de | 
220 V). Practic, tensiunea eficace maximă pe sarcină este foarte j 
apropiată de 220 V, intervenind numai căderile nesemnificative fj 
pe două din diodele punţii şi pe tiristorui în conducţie. Dacă § 
acest lucru nu se întîmplă,’înseamnă că avem un exemplar foarte | 
puţin sensibil de tiristor (curent mare de poartă) şi în acest caz I 
valoarea rezistenţei de limitare R1 trebuie redusă treptat, cu pru-.’f 
denţa cuvenită. 

Probleme mai delicate ridică obţinerea unui prag minim cît mai 1 
coborît; care în cele două cazuri a ajuns pînă la cca 50—60 V în j 
valoare eficace. Aici pot apărea diferenţe semnificative între | 
combinaţiile optime P, C, eventual şi R2, îndeosebi în funcţie de j 
valoarea concretă a curentului de amorsare pe poartă pentru f 
exemplarul de tiristor testat (parametrul este dat în catalog cu ti- | 
tiu orientativ sau maximal, acoperitor). 

Iniţial se alege un condensator C electrolitic, cu tensiunea no- 1 
minală de cei puţin 50—63 V şi cu capacitatea de ordinul a | 
20—50 n F. între poarta G a tiristorului şi punctul median al circu- î 
itului de defazare se intercalează provizoriu un potenţiometru bo- | 
binat de cca 250—50011 (figurat în schemă R2), care se va înlocui 
în fina! printr-un rezistor fix. Cea mai delicată problemă rămîne | 
însă procurarea potenţiometrului de reglaj propriu-zis, P, care' 
trebuie să fie obligatoriu bobinat, de o construcţie cît mai ro- 1 
bustă şi cu izolaţie foarte bună. Valoarea sa optimă se stabileşte | 
prin tatonări succesive, acţionîndu-se eventual simultan şi asupra l 
lui C şi R2. Pe de o parte, manevrarea cursorului trebuie să asi¬ 
gure obţinerea unui prag inferior cît mai coborît al tensiunii f 
eficace la bornele consumatorului RS (practic nu am reuşit cu :| 
montajul de faţă să obţin mai puţin de 50—60 Vef), iar pe de altă jj 
parte, este de dorit ca în plaja activă de reglaj să fie inclusă § 
aproape întreaga cursă a lui P. 

Practic, pentru exemplarul de KY202H folosit am stabilit ca op- 
'timă combinaţia: P «=* 100—120 kfi; C = 47 yuF; R2 = 0. în cazul tiris- j 
torului T30N8 am fost nevoit să reduc valoarea lui P la cca 
25—33 kfi cu acelaşi condensator C = 47 uf şi, în plus, să inter- 1 
calez pe R2 56 fi din considerente de stabilitate a pragului | 
inferior. Ulterior am găsit şi exemplare de T30N8 sau T25N8 § 
mult mai sensibile, dar şi altele mai puţin sensibile. 

Pentru că am pomenit de stabilitate, reamintesc că în paralel § 
cu reşou! am avut conectate în permanenţă un bec de reţea de | 
60 W şi un voitmetru de tensiune alternativă (valoare eficace), pe I 
domeniul de 300 V. Tendinţele de „instabilitate" se pot manifesta § 
în vecinătatea pragului inferior, cînd reglajul nu mai este uniform | 
şi becul-martor pîlpîie supărător, aieator. Avem tot interesul să jf 
împingem cît mai „jos" acest prag, iar tatonarea experimentală a § 
lui R2 ne poate ajuta mult în această privinţă. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) I 


INDICATOR 

■Atunci cînd un consumator oarecare, alimentat de lâ reţeaua 
electrică de 220 V îşi încetează brusc funcţionarea, este' bine 
să investigăm — înainte chiar de a bănui defectarea lui pro- 
priu-zisă — două alte posibile cauze, mai banale, dar nu tocmai 
improbabile, şi anume eventuala întrerupere a tensiunii de reţea 
şi, respectiv, arderea siguranţei fuzibile. 

Alăturat ne referim tocmai la acest din urmă aspect, cu menţiu¬ 
nea că adeseori avem de-a face nu cu una, ci cu două sau chiar 
trei siguranţe fuzibile înseriate în circuitul consumatorului res¬ 
pectiv (una generală, de intrare în casă sau apartament, alta la 
tablou, pe circuitul de „prize" sau pe cel de „iluminat", şi alta 
eventual încorporată în însuşi aparatul în cauză). 

Figura 1 vă reaminteşte o soluţie extrem de simplă şi ieftină 
pentru semnalizarea optică a întreruperii/arderii unei siguranţe 
fuzibile, Sig. Se foloseşte în acest scop un bec miniatură cu 
„neon", Ne, practic de orice tip, căruia i se mai adaugă în serie o 
rezistenţă de limitare, R (uzual între 100 kfl şi 300 kfi, în funcţie 
de „beculeţuî" Ne disponibil). Există chiar mai multe modele de 
indicatoare care au încorporat-ansamblul serie R+Ne, disponibile 
ca^ piese de schimb la diverse aparate elecîrocasnice. 

în condiţii normale de funcţionare, căderea de tensiune la bor¬ 
nele A-B ale siguranţei este practic nulă', ansamblul R+Ne scurt¬ 
circuitat şi deci becul Ne rămîne stins. La arderea siguranţei, în¬ 
tre bornele A şi B vom avea însă, practic, tensiunea de reţea 
(prin consumatorul RS, presupus integru şi cu o rezistenţă in¬ 
ternă mult mai mică decît R), astfel că becul Ne va amorsa in¬ 
stantaneu şi va rămîne în continuare aprins, semnalînd eveni¬ 
mentul. 

Cu preţul unei complicări minore — o diodă şi un condensator 
în plus —, montajul poate fi făcut să semnalizeze mai „insistent", 
de pildă prin aprindere cu intermitenţă a becului Ne, aşa cum se 
sugerează în figura 2. Dioda ’D se alege din seriile 
1N4004—1N4007, F407 etc., iar condensatorul C se tatonează în¬ 
tre 0,1 juF si 2,2 n F (model cu tensiunea de lucru de cel puţin 250 
V). 

La arderea siguranţei, tensiunea de ia bornele A--B este redre¬ 
sată monoaîternanţă de către dioda D, fiind apoi folosită la încăr¬ 
carea condensatorului C prin-rezistenţa R de valoare mare (0,5:5 
Mfl). Atunci cînd tensiunea pe condensator atinge o anumită va¬ 
loare — specifică becului Ne —, acesta se aprinde pentru un 
timp scurt (pînă la descărcarea lui C sub pragul minim necesar 


 Sig. , 8 




menţinerii descărcării în gaz), după care becul se stinge şi în¬ 
cepe un nou ciclu. Frecvenţa de pîlpîire depinde de tipui becului 
Ne şi de constanta de timp R.C. O pîlpîire rapidă, de cca două 
cicluri pe secundă, este mai supărătoare la ochi, mai „enervantă" 
decît una lentă, deci şi mai eficace pentru scopul propus. 

întreg ansamblu! D, R, C şi Ne poate fi introdus în corpul unui 
indicator de- funcţionare, fiind apoi branşat în paralel cu sigu¬ 
ranţa „supravegheată". 









I ITli 



Alimentarea de la reţea, fără 
transformator, a unor mici con¬ 
sumatori ce solicită o tensiune 
continuă joasă prinde — se pare 
—■ „teren", ca dovadă că ea este 
tot mai frecvent întîinită în revis¬ 
tele de construcţii electronice 
pentru amatori şi nu numai. Cu 
toate neajunsurile şi chiar riscu¬ 
rile, pe care le comportă, avanta¬ 
jele incontestabile ale acestei so¬ 
luţii o impun, treptat-treptat, în 
tot mai multe aplicaţii nepreten¬ 
ţioase, dintre care unele au fost 
sugerate sau doar reamintite re¬ 
cent la această rubrică. 

în nr. 11/1991, de pildă, proce¬ 
deul era aplicat pentru alimenta¬ 
rea de la reţea a unor relee mici 
de tensiune continuă. Răspund 
pe această cale celor care au so¬ 
licitat lămuriri suplimentare, prin 


1 două precizări utile, pe care — 

| bineînţeles — le-am verificat în' 
prealabil experimental, cu bune 
rezumate. 

Prima se referă la posibilitatea 
de a suprima puntea redresoare 
| din circuitul de reţea, nu atît 
pentru că ar (mai) fi chiar aşa 
greu de procurat, ci îndeosebi pe 
j considerente de preţ. Da, puntea 
poate fi eliminată, încredinţînd 
diodei zener DZ, de putere adec¬ 
vată, un rol dublu, şi anume de a 
scurtcircuita semiaiternanţele de 
o anumită polaritate, „nedorite" 
j (pe cele negative, de exemplu) 

| şi, respectiv, de a le limita pe ce¬ 
lelalte la o valoare maximă de 
tensiune ce poate fi considerată 
ca nepericuloasă pentru consu¬ 
matorul preconizat. O posibilă 
soluţie este sugerată în figura 1, 


unde R1, R2, Ci şi DZ au rolul 
deja cunoscut (vezi articolul 
amintit, ca şi colecţia revistei pe 
anul 1991). 

Ceea ce apare aici în plus este 
dioda de separaţie Dl, care per¬ 
mite condensatorului C2 să se 
încarce numai pe parcursul ae- 
mialternanţelor „dorite" (pozitive 
faţă de masă, în acest caz). Evi¬ 
dent, releul Rel este „echipat" cu 
obişnuita diodă D2, montată în 
paralel pe contactele bobinei lui 
şi avînd aici rolul de a proteja 
condensatorul C2 împotriva ten¬ 
siunii înalte de autoinducţie ge¬ 
nerată la întreruperea curentului 
prin bobină. 

Procedeul este posibil şi dă re¬ 
zultate bune, dar nu se reco¬ 
mandă decît la nevoie, cînd pro¬ 
curarea unei punţi redresoare 


adecvate este inaccesibilă sau/şi 
curentul consumat de releu este 
foarte mic. într-adevăr, observăm 
că energia înmagazinată de con¬ 
densatorul C2 este furnizată de 
către o singură semialternanţă, 
deci se pune dintr-o dată pro¬ 
blema de a mări semnificativ ca¬ 
pacitatea acestui condensator 
(faţă de varianta cu punte). Mai 
decurge de aici şi necesitatea de 
a mări intensitatea curentului ab¬ 
sorbit din reţea, implicit şi capa¬ 
citatea condensatorului serie CI, 
cu consecinţe nefavorabile în 
ceea ce priveşte disipaţia termică 
pe rezistenţa de limitare R1, ca şi 
pe dioda Zener DZ. 

Exemplul din figura 1 a fost 
conceput şi experimentat cu re¬ 
zultată bune pentru relee cu ten¬ 
siunea (continuă) de anclanşare 
fermă de cel mult 9 V şi cu un 
curent absorbit de maximum 30 
mA. Pentru extinderea domeniu¬ 
lui se vor tatona adecvat valorile 
lui CI şi DZ, retuşînd eventual şi 
pe R1 şi C2. 

Cea de-a doua precizare se re¬ 
feră la posibilitatea de a utiliza 
tensiunea continuă joasă astfel 
obţinută nu numai ia comanda 
„directă" a releului, ci şi la acţio¬ 
narea acestuia prin intermediul 
unor comutatoare electronice 
nepretenţioase. Un astfel de 
exemplu este sugerat în figura 2, 
unde s-a folosit un releu cu an¬ 
clanşare fermă la cca 9—10 V şi 
la uri curent de maximum 30 mA. 
Partea de alimentare este cea 
prezentată în articolu! menţionat, 
iar comutatorul electronic gen 
trigger-Schmitî, puţin modificat 
în vederea comandării sale prin 
semnal luminos (înlocuirea pri¬ 
mului tranzistor printr-un foto- 
tranzistor), este şi el cunoscut 
cititorilor revistei. ’ Aşa cum este 
reprezentat, montajul poate servi 
la aprinderea» automată a unui 
bec L de reţea, prin intermediul 
contactelor k (normal deschise) 
ale releului, atunci cînd ilumina¬ 
rea ferestrei fototranzistorului FT 
scade brusc sub un anumit nivel. 
Cu mici modificări, însă, el poate 
fi uşor transformat în instalaţie 
de avertizare, supraveghetor de 
flacără, „barieră" luminoasă, 
contor de obiecte în mişcare etc. 


Pagini realizate de fiz. ÂLEX. MĂRCULESCU 


FOTOTRANZISTOR 



Mai sînt încă numeroşi amatori care se văd nevoiţi să simuleze 
un fototranzistor, de piidă după „reţeta" clasică reamintită în fi¬ 
gura 1. Se pot folosi practic orice tranzistor T cu siliciu, npn, de 
mică putere şi orice tip de fotodiodă FD. 

Rezultatele sînt în general bune, dar mai pot apărea şi unele 
surprize neplăcute, cum ar fi, de pildă, „refuzul" fototranzistoru¬ 
lui obţinut de a se bloca total (suficient de mult) în întuneric 
complet. Cauza o constituie, cel mai probabil, factorul beta 
foarte mare al tranzistorului T, acesta putînd astfel fi adus în 
conducţie semnificativă (neneglijabilă) prin intermediul curentu¬ 
lui invers de întuneric al fotodiodei. 

O soluţie simplă de remediere a situaţiei este sugerată în figura 
2, unde mai apare suplimentar potenţi’ometrul P (semireglabil), 
conectat între baza şi emitorul lui T. Se obţine astfel un foto¬ 
tranzistor cu sensibilitatea ajustabilă, la care dispunem şi de ac¬ 
ces la terminalul bază, în vederea unor comenzi combinate. 



TEHNIUM 4/1992 





In numeroase articole găzduite în 
paginile revistei de-a lungul anilor, 
s-au putut întîlni semnături sub 
forma unor grupe de litere şi cifre, 
începînd cu combinaţia YO. Âcestea 
reprezintă indicativele de apel, după 
care sînt identificaţi radioamatorii 
români. 

în prezent, în ţara noastră există 
peste 4 000 de radioamatori emiţ㬠
tori autorizaţi şi cîteva mii de ra¬ 
dioamatori de recepţie. Activitatea 
acestora este coordonată de Fede¬ 
raţia Română de Radioamatorism, 
organ tehnic de specialitate avînd 
personalitate juridică şi care face 
parte din Ministerul Tineretului şi 
Sportului. 

Activitatea radioamatorilor poate 
fi privită atît ca un hobby, ce oferă 
satisfacţii deosebite celor ce-l prac¬ 
tică, dar mai ales ca un sport tehni- 
co-aplicativ, cu profunde şi serioase 
implicaţii sociale. 

Concret, una din preocupările ra¬ 
dioamatorilor constă în experimen¬ 
tarea şi construcţia aparaturii desti¬ 
nate traficului radio în unde scurte 
şi ultrascurte. Sub aceste cîteva cu¬ 
vinte se ascund, în fapt, mult mai 
multe lucruri întrucît radioamatoris¬ 


Pagini realizai© Io colaborare 
cu MINISTERUL TINERETULUI şi SPORTULUI 


TC DE YO 


mul înseamnă cercetare, dorinţă de 
nou, de autodepăşire şi este, pentru 
mulţi dintre cei care-i practică, un 
adevărat mod de viaţă, o poartă spre 
profesionalism şi iniţiative private. 

Sînt utilizate diverse moduri de lu¬ 
cru: telegrafie morse, telefonie (mo¬ 
dulaţie de frecvenţă, de fază sau 
emisiuni cu bandă laterală unică), 
iar mai recent transmisiunile nume¬ 
rice (telex, AMTOR, Radio Packet, 
PSK etc.). Se lucrează în unde 
scurte şi ultrascurte şi chiar în mi¬ 
crounde. Se fac experimentări şi în- 
frecvenţe foarte joase (VLF). Leg㬠
turile se realizează direct, dar şi prin 
reflexii pe Lună, pe meteoriţi sau 
prin retranslatoare (atît analogice — 
lucrînd în timp real, cît şi numerice 


— cu stocare şi transmisiune în 
salve a-informaţiei). Se utilizează 
curent şi sateliţii artificiali, realizaţi 
de radioamatori, sateliţi avînd atît 
orbite circulare (joase), cît şi orbite 
eliptice, ce prezintă perioade mari 
de acces. 

Lucrăm curent (organizînd chiar 
concursuri) cu televiziunea cu ba¬ 
leiaj lent (SSTV) şi s-au făcut expe¬ 
rimentări cu televiziunea normală, 
cu baleiaj rapid (FSTV). Informatica, 
microprocesoarele, prelucrarea nu¬ 
merică a semnalelor, sinteza directă 
a frecvenţelor au pătruns deja în 
viaţa zilnică a radioamatorilor. în 
Bucureşti funcţionează deja o reţea 
completă de calculatoare conectate 
prin staţii radio şi digipeatere. La fe¬ 


Radioclubul 

Indicativ 

Cod poştal, 

Căsuţa 

Telefon 

judeţean 


localitate 

poştală 


; . i ' ' 

2 

3 

4 

5 

AB ALBA 

YOSKDV 

3325 Aiud 

8 

968/61539 

AG ARGEŞ 

Y07KFA 

0300 Piteşti 

10 

976/33030 

AR ARAD 

Y02KBQ 

2900 Arad 1 

51 


BC BACĂU 

Y08KAN 

5500 Bacău 

66 

931/12937 

BH BIHOR 

Y05KAU 

3700 Oradea 

182 

991/14604 

BN BISTRIŢA-NĂSĂUD 

Y05KAQ 

4400 Bistriţa 

56 

990/15110 

BT BOTOŞANI 

Y08KGL 

6800 Botoşani 

22 

985/13860 

BR BRĂILA 

Y04KAK 

6100 Brăiia 

70 

946/14962 

BV BRAŞOV 

Y06KAF 

2200 Braşov 

98 

921/43518 

BU BUCUREŞTI 

Y03KWA 

71100 Bucureşti 

22—130 

90/153329 

BZ BUZĂU 

Y09KPI 

5100 Buzău 

133 • 


CS CARAŞ-SEVERIN 

Y02KCB 

1700 Reşiţa 

43 

964/31580 

CL CĂLĂRAŞI 

Y09KPL 

8500 Călăraşi 

34 

911/13359 

CJ CLUJ 

Y05KAI 

3400 Cluj-Napoca 

168 

95/112001 

CT CONSTANŢA 

Y04KCA 

8700 Constanţa 

733 

916/54864 

CV COVASNA 

Y06KET 

4000 Sf.-Gheorghe 

17 


DB DÎMBOVIŢA 

Y09KBU 

0200 Tîrgovişte 

2 

926/11596 

DJ DOLJ 

Y07KAJ 

1100 Craîova 

10 

94/132494 

GL -GALAŢI 

Y04KBJ 

6200 Galaţi • 

82 

934/14795 

GJ GORJ 

YOTKFR 

1400 Tîrgu-Jiu 

25 

929/11704 

GR GIURGIU 

Y09KPZ 

8375 Giurgiu 

20 


HR HARGHITA 

Y06KNE 

4100 Miercurea-Ciuc 

4 

958/11278 

HD HUNEDOARA 

Y02KAR 

2700 Deva 

24 

956/16149 

IL IALOMIŢA 

Y09KIH 

8400 Slobozia 

14 


IS IAŞI 

Y08KAE 

6600 laşi 

59 


MM MARAMUREŞ 

Y05KAD 

4400 Baia-Mare 

220 

994/32216 

MH MEHEDINŢI 

Y07KBS 

1500 Drobeta-Turnu 





Severi n 

57 


MS MUREŞ 

Y06KBM 

4300 Tîrgu-Mureş 

146 

954/36145 

NT NEAMŢ 

Y08KGP 

5600 Piatra-Neamţ 

44 


OT OLT 

Y07KFH 

0500 Slatina 

13 ’ 


PH PRAHOVA 

Y09KAG 

2000 Ploieşti 

113 

971/41261 

SJ SĂLAJ 

Y05KLD 

4700 Zalău 

14 


SM SATU-MARE 

Y05KAW 

3900 Satu-Mare 

73 


SB SIBIU 

Y06KAL 

2400 Sibiu 

126 

924/11441 

SV SUCEAVA 

Y08KGA 

5800 Suceava 

60 

987/10377 

TR TELEORMAN 

Y09KPM 

0700 Alexandria 

5 

913/11034 

TM TIMIŞ 

Y02KAB 

1900 Timişoara 

100 

96/130744 

TL TULCEA 

Y04KCC 

8800 Tulcea 5 

87 

915/16580 

VS VASLUI 

Y08KOA 

6400 Bîrlad 

37 

984/04147 

VL VÎLCEA 

Y07KFE 

1000 Rîmnicu-Vîlcea 

15 

947/17650 

VN VRANCEA 

Y04KCS 

5300 Focşani 

61 



deraţie este deja în funcţiune un ’j 
Mail Box (cutie poştală) şi un BBS | 
Bulletin Board System). Se lucrează '{ 
în concursuri, se, face .schimb de j 
cărţi de confirmare (QSL-uri), se ' 
obţin diplome, se învăţă limbi 1 
străine, geografie şi astronomie, se ; 
experimentează antene, se fac m㬠
surători şi construcţii de aparate, 
dar mai ales se fac legături «şi se 
leagă prietenii cu oameni aflaţi în 
cele mai îndepărtate puncte de pe 1 
glob. 

Alţi radioamatori sînt pasionaţi de 
expediţii, de radiogoniometrie sau 
de telegrafia de viteză. La Campio¬ 
natele Mondiale organizate în 19â1 
de Uniunea Internaţională de Ra¬ 
dioamatorism (IARU) — din care ra¬ 
dioamatorii români fac parte încă 
din 1937 — au fost obţinute medalii ■ 
de argint, atît la concursurile de 
unde scurte, cît şi la telegrafia de vi¬ 
teză. Prin talent şi mult efort, echi¬ 
pelenoastre au surclasat radioama¬ 
tori din ţări cu mult mai bune posi¬ 
bilităţi materiale şi dotări tehnice. 

Deci, pregătirea tineretului în do¬ 
meniul electronicii şi radiocomunh 
caţiilor, al informaticii, geografiei, 
limbilor străine şi pentru apărarea. 
patriei, precum şi un hobby intere¬ 
sant pentru toţi sînt atribute ce ca¬ 
racterizează în mod obişnuit activi¬ 
tatea noastră. 

Edităm o revistă („Radioamator 
YO“), colaborăm la realizarea unei 
emisiuni la Radio „România Cultu¬ 
ral", iar joia şi vinerea, după orele 
18,00, pe frecvenţa de 3 650 kHz, 
transmitem buletine de informaţii şi 
ştiri cu caracter tehnic. O altă preo¬ 
cupare serioasă constă în organiza¬ 
rea unor reţele de urgenţă, care sînt 
pregătite pentru a fi gata în orice 
moment să intervină, în caz de cala¬ 
mităţi şi situaţii deosebite, pentru a 
contribui la salvarea de vieţi ome¬ 
neşti şi bunuri materiale, la apărarea^ 
ţării. 

Se poate cred înţelege că radioa¬ 
matorismul este o’ activitate com¬ 
plexă, cu posibilităţi diverse de afir¬ 
mare şi care, după cum spuneam, 
poate oferi şi mari satisfacţii. 
Aceasta cu atît mai mult cu cît, da¬ 
torită nivelului de dezvoltare gene¬ 
rală a industriei româneşti, cît şi ve¬ 
niturilor noastre modeste, majorita¬ 
tea aparaturii, trebuie construită cu 
forţe proprii. în acest sens, cred că 
trebuie aduse mulţumiri deosebite 
revistei „Tehnium", care constant a 
publicat numeroase scheme intere¬ 
sante şi moderne. De fapt, chiar re- 
dactorul-şef, specialist în radioco- 
municaţii, este şi un pasionat ra¬ 
dioamator, cu rezultate -apreciabile 
în domeniul undelor ultrascurte. 

Pentru a afla şi alte lucruri despre 
noi, sau pentru a deveni chiar dv., 
stimaţi cititori, membri ai acestei fa¬ 
milii, vă rugăm să ne contactaţi la 
federaţie (F.R.R., P.O.Box 22-50; 
71100, Bucureşti; telefon 15 55 75) 
sau la radiocluburiie judeţene, ale 
căror indicative şi adrese le prezen¬ 
tăm în continuare. Deocamdată, eu 
vă spun doar: Vy 73 and hpe cuagn! 
— ceea ce- tradus din limbajul ra¬ 
dioamatorilor înseamnă: Multe salu¬ 
tări şi sper pe curînd! 

Ing. VASILE CIOBĂN1ŢÂ Y03APG, 
secretar general 
ai Federaţiei Române 
de Radioamatorism 


Moldovan Emil, str. Petru Maior nr. 67, sc. III, ap. 2, 1700 
Reşiţa, jad. Caraş-Severin, solicită următoarele reviste „ TEH¬ 
NIUM": 7, 8, 10, 11/1971; 3, 4/1972; 8, 9/1973; 6/1974; 
11/1975; 1, 3, 4, 5, 9/1976; 2/1977 şi oferă la schimb: 3/1973; 
7/1974; 4, 5/1975; 5, 12/1977; 2, 5, 10, 12/1978. 


Georgescu Mircea, cartier Traian, str. Ha cm an nr. 16, bl. 
96, sc. B, ap. 6, 1000 Rm. Vîlcea, jud. Vîlcea, oferă următoa¬ 
rele reviste „TEHNIUM": 7/1972; 5/1973; 8/1977; 10/1979; 
7, 8/1981; 3, 8, 9/1982; 1, 8, 9, 10, 11, 12/1983; 3, 11/1984; 
5, 8, 9, 10, 11/1985; 1, 4, 5, 6, 9, 10, 12/1986; 3, 4, 5, 6, 8, 9, 
11, 12/1988; 1, 5, 6, 7, 8/1990. 

Solicită: 1, 2/1971; 7, 11/1974; 3/1975; 4/1976; 9/1977; 9, 
12/1979 şi 5/1989. 






(URMARE DIN NR. TRECUT) 

11. Măsurarea unei linii de trans¬ 
misiune în sfert de lungime de undă 

La construirea şi acordarea ante¬ 
nelor, de multe ori avem nevoie de o 
secţiune de linie de transmisiune 
(exemplu: cablu coaxial) în sfert de 
lungime de undă. Lungimea fizică a 
unui segment de linie A/4 în spaţiu 
liber poate fi uşor determinată prin 
calcul. Lungimea electrică este însă 
întotdeauna diferită de lungimea fi¬ 
zică, ca urmare a factorului de velo- 
citate „V“ al liniăi. Pentru obţinerea 
unui segment de linie în A/4 se pro¬ 
cedează în felul următor: se taie o 
bucată de linie puţin mai mare decît 


APLICAŢIILE 

GRlD-DIP-tiETRULU 

în laboratorul 
radioamatorului 

CORIMELIU FĂURESCU, Y04AUL, maestru al spartului 



lungimea rezultată din calcul, apoi 
se scurtcircuitează la un capăt, lă- 
sînd capătul opus liber. Se măsoară 
frecvenţa de rezonanţă a liniei. Dacă 
rezonanţa are loc la o frecvenţă mai 
joasă, se acordează g.d.m.-ul pe 
frecvenţa dorită, apoi se scurtcircui¬ 
tează linia puţin cîte puţin pînă cînd 
rezonanţa are loc la această frec¬ 
venţă. în acest fel se poate obţine 
orice multiplu impar de A/4, (fig. 8). 

12. Măsurarea unei linii de trans¬ 
misiune în A/2, 

Pentru măsurarea unei linii în A/2 
se procedează ca în exemplul pre¬ 
cedent, exceptînd faptul că de 
această dată capătul opus al liniei 
se scurtcircuitează. Dacă linia este 
de bună calitate, dip-ul la rezonanţă 
va fi destul de pronunţat în ambele 
cazuri (fig. 9). 

13. Măsurarea impedanţei caracte¬ 
ristice „Z“ a unui cablu coaxial se 

poate face în felul următor: 

Se ia o secţiune de cablu coaxial 
în A/8 (unde A este lungimea de 
undă la care are loc măsurătoarea) 
şi se determină inductanţa, respectiv 
capacitatea acestei secţiuni, folosin- 
du-ne de o capacitate şi o induc- 
tanţă etalon. Pentru determinarea 
capacităţii, la un capăt al Cablului se 
conectează inductanţa etalon, cel㬠
lalt capăt rămînînd în gol, iar pentru 
determinarea inductanţei se conec¬ 
tează la un capăt o capacitate eta¬ 
lon, ^celălalt capăt fiind scurtcircui¬ 
tat. în acest ultim caz, conductorul 
care face scurtcircuitul poate fi folo¬ 
sit ca buclă de cuplaj pentru bobina 
g.d.m.-ului. Datele astfel obţinute 
se introduc în formula_impedanţei: 


cuplat la circuitul anodic al etajului, 
acordarea circuitului de grilă al 
acestuia la rezonanţă va produce un 
minim pronunţat al indicaţiei instru¬ 
mentului dacă etajul nu este corect 
neutrodinat. Această metodă pre¬ 
zintă avantajul că permite reglajul 
„la rece“ al neutrodinării, nefiind ne¬ 
cesar ca aparatul să fie alimentat cu 
înaltă tensiune, asigurînd în acest 
fel securitatea operatorului. 

19. Oscilaţiile parazite constituie 
o problemă frecvent întîlnită atît la 
amplificatoarele cu tuburi, cît şi cu 
tranzistoare. Grid-dip-metrul poate 
fi folosit la identificarea şi determi¬ 
narea frecventei acestor oscilaţii. 


20. Localizarea obiectelor meta¬ 
lice ascunse. Folosind ca accesoriu 
un receptor în care se ascultă sem¬ 
nalul generat de către grid-dip-gie- 
tru, putem localiza cu uşurinţăfin¬ 
stalaţii sau obiecte metalice as¬ 
cunse. Cu cît se apropie, mai mult 
bobina grid-dip-metrului de un 
obiect metalic, cu atît circuitul oşgi- 
lant al acestuia se va dezacorda, 
modificînd astfel tonul semnalului 
recepţionat. Folosind această me¬ 
todă, se poate localiza, de exemplu, 
traseul instalaţiei electrice din pe¬ 
rete pentru a evita baterea unui cui 
chiar în această instalaţie. O altă 
metodă de localizare a instalaţiilor 
metalice din perete constă în a in¬ 
duce un semnal de radiofrecvenţă în 
acestea şi de a urmări, semnalul cu 
ajutorul unui receptor. în acest ultim 
caz se recomandă folosirea celui 
mai mic semnal care permite locali¬ 
zarea, pentru a evita eventualele in- • 
terferenţe cauzate receptoarelor ve¬ 
cine. 

Desigur, cu aceste explicaţii nu 
am epuizat toate posibilităţile 
grid-dip-metrului, dar considerăm 
totuşi că cele prezentate se vor con¬ 
stitui într-un îndreptar util pentru 
cei care posedă deja un astfel de in¬ 
strument şi într-un îndemn pentru 
cei care nu s-au hotărît încă să-şi 
construiască unul. 


14 


14. Dejerminarea factorului de 
velocitate „V“ al unei linii de trans¬ 
misiune. 

Pentru determinarea factorului 
de velocitate al unei linii se ia un 
segment de linie şi se măsoară frec¬ 
venţa la care are loc rezonanţa 
(capătul opus fiind deschis). Se 
măsoară apoi lungimea fizică a seg¬ 
mentului, iar valorile obţinute se in¬ 
troduc în formula: 

75 

unde F este frecvenţa de rezonanţă 
în MHz, iar L este lungimea expri¬ 
mată în metri. 

15. Măsurător de cîmp. 

Conectînd o antenă scurtă (1 m) 

la capătul cald al bobinei g.d.m.-u¬ 
lui obţinem un măsurător de cîmp 
de radiofrecvenţă sensibil, foarte util 
la reglarea antenelor. 

16. Măsurarea frecvenţei de rezo¬ 
nanţă a antenelor se poate efectua 
prin apropierea grid-dip-metrului de 
mijlocul firului antenei şi prin căuta¬ 
rea minimului indicaţiei instrumen¬ 
tului. La antenele de tip dipol se 
scurtcircuitează cele două braţe cu 
o spiră care se cuplează inductiv cu 
bobina g.d.m.-ului (fig. 10). 

17. Masurarea frecvenţei de rezo¬ 
nanţă a bobinelor de şoc de radio¬ 
frecvenţă se poate face scurtcircui- 
tînd bobina respectivă şi verificînd 
apoi frecvenţa de rezonanţă serie cu 
ajutorul g.d.m.-ului. 

18. Indicator de neuîrodinare. 
Grid-dip-metrul se poate folosi cu 
succes ca indicator de neutrodinare 
al unui etaj amplificator de radio¬ 
frecvenţă. Cînd instrumentul este 



TEHNIUM 4/1992 


7 








PENTRU MICROFOANE UE CALITATE 


AURELIAN LĂZĂROIU, CĂTĂLIW LĂZĂROIU 

două fire „calde" este specifică mi¬ 
crofoanelor de calitate care, în acest 
caz, se mai numesc şi microfoane 
cu ieşire simetrică. Acest tip de ie¬ 
şire este preferat deoarece facili¬ 
tează minimizarea brumului şi a al¬ 
tor zgomote, prin folosirea ’pream- 
plificatoarelor cu intrare diferenţială. 


în articolul de faţă prezentăm, cî- 
teva preamplificatoare pentru micro¬ 
foane de calitate, de tipul celor cu 
bobină mobilă, de joasă impedanţă. 
Microfoanele de calitate se caracte¬ 
rizează printr-un răspuns cît mai li¬ 
niar (± 3 dB) într-o bandă de frec¬ 
venţe cît mai largă, 40—18 000 Hz, 
sensibilitate 0,2 mV/^bar , irnpe- 
danţă de 200 fi, sarcină nominală > 
500 îi. tensiune de zgomot propriu 
0,2 fxV, distorsiuni armonice sub 
0,5% şi păstrarea acestei valori pînă 


dominanţi sînt spaţiul şi preţul. Tre¬ 
buie’însă subliniau câ raportul sem¬ 
na!/zgomot se degradează pe mă- 
sură ce creşte lungimea cablului de 
legătură .cu microfonul. 

Pentru reducerea brumului şi a al¬ 
tor zgomote, chiar la lungimi mari 
ale cablului de legătură, se folosesc, 
microfoane cu ieşire simetrica Cele 
două fire „calde" ale cablului de in¬ 
terconexiune sînt răsucite între eie. 
în acest fel, în cele două fire se vor 
induce egal orice interferenţe per¬ 
turbatoare. Deoarece intrarea 
preamplificatoarelor pentru micro¬ 
foane cu ieşire simetrică este dife¬ 
renţei ă, rezultă că semnalele utile 
sîr»4 Ţtransmise diferenţial, iar. cele 
perturbatoare se aplică pe mod co¬ 
mun',' în acest fel se asigură amplifi¬ 
carea semnalelor utile şi' rejecţia 
semnalelor perturbatoare. 

Cele mai multe preamplificatoare;'. 
realizează intrarea diferenţială prin;/ 
folosirea unui. transformator cu in¬ 
trare simetrică (fig. 3). Primarul:;; 
transformatorului are priză la mijloc,; 
care se conectează ia masă, în acest 
fel, semnalele aplicate pe mod co¬ 
mun sînt scurtcircuitate ia masă, iar 
semnalul diferenţial trece în secun¬ 
darul , transformatorului, unde are 
loc şi o amplificare a acestuia. Toto¬ 
dată, transformatorul realizează 
conversia de ia intrarea simetrică la 
cea asimetrică a preampiificatoruiui 
propriu-zis. Schema acestuia este 
.identică cu a preampfificatorului din 
figura 2, cu excepţia rezistenţei care 
determină amplificarea, stabilită în 
aşa fe! incit amplificarea totală, in- 
cîuzînd şi pe a transformatorului, să 
fie de 52 dB. Transformatorul de in¬ 
trare trebuie să fie adaptat !a impe- 
danţa microfonului şi să prezinte o 


08M387). Rezistoarele R2, R3 asigură 
curentul de polarizare pe intrarea 
inversoare şi stabilesc nivelul de c.c. 
la ieşire, egal cu jumătate din ten¬ 
siunea de alimentare. Amplificarea 
este determinată de raportul R3/R1 
şi este egală cu 52 dB. Condensato¬ 
rul C2 stabileşte frecvenţa limită in- 


100 nF 


la o presiune acustică de cca 500 
iubar (128 dB SPL), răspuns bun la 
regim tranzitoriu. Pe iîngă aceste 
performanţe electroacustice deose¬ 
bite, microfoanele de calitate se de¬ 
osebesc de cele obişnuite şi prin 
modul de cuplaj cu preamplificato- 
rui asociat. Microfoanele obişnuite 
se cuplează prin intermediul unui 
cablu cu două fire, dintre care unul 
este ecranul. Microfoanele de cali¬ 
tate se cuplează prin intermediul 
unui cablu cu îrei fire, dintre care 
unui este ecranul. Acest cablu este 
detaşabil, el conectîndu-se la micro¬ 
fon prin intermediul unor mufe pe¬ 
rechi, una dintre acestea făcînd 
corp comun cu microfonul. Legătu¬ 
rile bobinei mobile la o astfel de 
mufă de tip special, de exemplu TU- 
CHEL T3007 sau DIN 41624, sînt in¬ 
dicate în figura 1. Existenţa celor 


220Ka 


Aceste aspecte sînt foarte impor- f ferioară a benzii de trecere a pream- 
tante, dat fiind nivelul relativ scăzut I piificatoruiui, care este egală cu 
ai semnalului oferit de microfoanele 1 30 Hz, considerată ia -3 dB. 
cu bobină mobilă. I Rezistoarele R1 şi R2 vor fi de tip 

RPM (cu peliculă metalică), iar con- 
Realizare practică densatoruţ CI va fi de tip LL (low 

ieakage). în aceste condiţii, raportul 
Pentru început vom prezenta . semnal/zgomot a! preamplificatoru- 
scherna unui preamplificator de mi- lui este de -67 dB. Coeficientul de 
crofon obişnuit, cu intrare asime- distorsiuni armonice este sub 0,1%. 
trică. în schema acestuia, indicată în | Montajul este simplu şi compact; 
figura 2, se foloseşte o secţiune a | nu necesită componente cu tole- 
circuituiui integrat preamplificator § ranţă precisă. Este alternativa prefe- 
duai cu zgomot redus LM387 î rată în aplicaţii în care factorii pre- 


TRANSFORMAREA FILTRULUI 
„DOLBY B“ ÎN REGIM „DNL“ 


«■aste cunoscută necesitatea pre¬ 
zenţei unui sistem de protecţie rapid 
şi eficient pentru grupul de difu¬ 
zoare care face parte dintr-a incmîl? 
elecîroacustică, în momentul dep㬠
şirii accidentale a puterii nominale., 
livrate acesteia de către amplificato¬ 
rul de audiofrecvenţă. în acest scop 
a fost realizat montajul propus în fi¬ 
gura alăturată. 

Analizînd schema electrică, se ob¬ 
servă că montajul'este compus din 
două părţi distincte, şi anume filtrele 
pentru cele două grupuri de difu¬ 
zoare Dl şi D2, specializate în reda¬ 
rea frecvenţelor joase şi înalte şi 
protecţia electronică propriu-zisă. 
Semnalul audio destinat grupului de 
difuzoare se aplică la intrarea mon¬ 
tajului şi este împărţit pe două ra¬ 
muri, şi anume semnalul care con¬ 
ţine frecvenţele joase, aplicat difu¬ 
zorului sau grupului'de difuzoare 
Dl, filtrat de grupul LI, CI, C2 şi 
semnalai care conţine frecvenţele 
înalte, destinat-difuzorului D2, filtrat 
de grupul R1, C3, L2. 

Pericolul cel mai mare pentru o 
inicintă acustică îl reprezintă depăşi¬ 
rea puterii acustice în ceea ce pri¬ 
veşte spectrul frecvenţelor înalte. 
Datorită acestui fapt, protecţia elec¬ 
tronică este destinată a lucra cu 
precădere tocmai în acest domeniu. 
In această situaţie, grupul Dl, 133, 
C4 furnizează o tensiune continuă 
care, la o anumită valoare, provoacă 
intrarea în stare de conducţie a 
tranzistorului TI. Acest fapt deter¬ 
mină acţionarea releului RL, care 
închide contactul normai deschis 
1RL şi în acest fei deconectează 
grupul de difuzoare de la bornele de 
ieşire ale amplificatorului de audio¬ 
frecvenţă, evitînd aplicarea unei pu- 


Filtrul de zgomot „Dolby 6“ oferă 
rezultatele scontate doar atunci cînd 
caracteristica de frecvenţă în poziţia 
„înregistrare" se suprapune perfect 
peste caracteristica de frecvenţă în 
poziţia redare. în practică, această 
suprapunere nu se realizează din 
motive multiple; aceasta se traduce 
prin o cădere, accentuată a caracte¬ 
risticii de frecvenţă îh domeniul 
frecvenţelor medii şi înalte, 
în figura 1 şi 2 sînt prezentate mo¬ 
dificările care pot fi operate (în fi¬ 
gura l în cazul sistemelor „Dolby B“ 
realizate cu circuite integate de tip 


Sng. BftRBU POPESCU 


NE645, NE646, LM1112CN etc. şi în 
figura 2 în cazul filtrelor „Dolby B“ 
realizate cu componente discrete); 

Ambele variante permit coborîrea 
pragului de acţionare al filtrului pînă 
ia un nivel apropiat de ai filtrului di¬ 
namic de zgomot (DNL). 

Practic, problema constă în a 
identifica terminalul 10 al circuitului 
integrat sau emitorul tranzistorului 
care comandă etajul de detecţie şi 
de a găsi un loc convenabil unde să 
poată fi fixat comutatorul 
„Dolby-DNL“. 


Modificarea prezentată va opera 
numai în poziţia „redare"; în poziţia 
„înregistrare", comutatorul K va fi fi¬ 
xat pe poziţia „Dolby B“, iar comu¬ 
tatorul „Doiby ON/OFF" în funcţie 
de modul în care se face înregistra¬ 
rea. 

Folosind montajul propus se va 
obţine o ridicare a nivelului frecven¬ 
ţelor medii şi înalte în condiţiile în 
care se reduce sensibil zgomotul de 
fond. 


DNL DOLBY 


DNL DOLBY 


TEHNIUM 4/1992 









cimpnncaiurui realizai cu csrcuiTUi uuua mirări şi ae a rejecia pe ceje mue sini sud u, ivo, iar raponui sem- moi ai celor trei preampiiîicafoare, 

integrat' LM387 (/JM387). , aplicate comun, se poate realiza un ; nai/zgomot este egal cu -64 dB. ' facem următoarele precizări, leose- 

Pentru satisfacerea celor două ce- j preamplificator fără transformator, | După cum se vede, raportul semnai/ | bit de utiie pentru evaluarea’corectă 

rinţe, raportul impedanţelor trebuie ; dar cu intrare simetrică. în figura 4 :} zgomot ai acestui preamplificator i a valorilor obţinute; 

să fie 200:10 000, ceea ce cores- 1 este prezentată schema unui aseme- ! este cu puţin sub ai celor prezentate — este indicată valoarea nepon- 

punde unei amplificări de tensiune j nea. preamplificator realizat cu cir- j .anterior. Ceea ce îl caracterizează $ derată a raportului semnal/zgomot; 

şi unui raport al ‘spirelor ap roximativ i euitul integrat LF357 sau LF356 / este însă imunitatea remarcabilă ia — raportarea s-a făfcut faţă?de o 

egal cu şapte ţy 10 000/200). în ipo- j (/3F356). Aceste circuite integrate i inducţiile parazite pe cablul de | tensiune Ia intrare de 2 mV; * 

teza folosirii unui transformator | sînt amplificatoare operaţionale rea- | interconectare şi, bineînţeles, lipsa 5 —amplificarea montajelor pre- 

ideai, raportul semnal/zgomot al î iizaîe în tehnologie Bi-FET, caracte- I transformatorului, de intrare. Dar, l zentate este relativ mare, de oca 400 

preampîificatorului atinge -84 dB. f rizate prin yalori ridicate ale impe- ! pentru a obţine un raport de rejecţie de ori, influenţînd negativ raportul 

Principalul dezavantaj ai pream- | danţei de intrare, ale vitezei de va- k pe mod comun cît mai mare, teore- f semnal/zgomot. ' ** <•? 

plificatoareior cu transformatoare de j naţie a semnalului ia ieşire, SR | tic 100 dB, este necesară o împere- 1 Ar putea surprinde diferenţa sem- 
intrare constă în faptul că aceste | <50 V/^s, respectiv 12 V/us) şi ale 1 chere cu toleranţă de mare precizie l nificativă între raportul semhal/zgo- 

îransformatoare trebuie să fie de J factorului de rejecţie pe mod co- | (0,1%)„a celor două rezistenţe de in- li mot al preampîificatorului din figura 

construcţie specială. Un asemenea i mun, GMRR (100 dB). S-a folosit j irare. în aceiaşi scop, este necesară j 3 şi cel al preamplificatoarelor din 

transformator va avea cele două | acest tip de- circuit integrat în spe- j o ajustare corespunzătoare a semi- | figurile 2 şi 4. Explicaţia este simplă: 

secţiuni ale primarului perfect sime- 1 cial pentru valoarea ridicată a SR şi f reglabilului R5, cu semnai aplicat pe f transformatorul de intrare este ridi- 

îrice, îolele vor fi din materiale spe- | CMRR; în plus, zgomotul propriu | mod comun. | cător, realizînd o amplificare de 

ciale, între înfăşurări se va intercala f este relativ scăzut. | 17 dB. în aceste condiţii, pentru a 

un ecran electrostatic, iar transfer- jj în figura 4, amplificatorul opera- f oiscuţii - I menţine amplificarea globală de 

matorul va fi suspendat elastic în in- | ţionai LF357 este folosit în configu- : 1 52 dB, circuitul integrat va avea o 

teriorui unui ecran dublu de permal- \ raţie de amplificator cu intrare dife- ; După cum s-a observat, schemele I amplificare de tensiune de numai 

foy. Nerespecîarea acestor precauţii | rentială. După cum se vede, rezis- ii prezentate nu au circuite de egali- 1 35 dB. cu 17 dB mai mică decît în 



constructive face ca transformatorul I ioarele R1 şi R2. au valori egale, iar | zare ..{corecţie), deoarece microfoa- j celelalte montaje. Dar, în aceeaşi 

:a mă oe - " de zece ori mai mare .1 neie au un răspuns în frecventa re- măsură, deci cu acelaş ti. "o :ie 

mod comun, să introducă unele dis- | decît impedanţa sursei.; Această va- J iaîiv liniar. Nu s-au tăcut specificaţii I decibeli, este mai mare raportul 
c'« ' ' ~ - ' sib epunde unui compromis | referitoare ia banda de trecere ’a , semnal/zgomot, 

cîmpurs electromagnetice sau să I rezonabil.între deziderate contradic- | acestor preampiificatoare. dintr-un 1 în funcţie de necesităţi şi posibil 1 
prezinte efect microfonlc. Este evi- | lorii. Pe de. o parte, suma acestor | motiv foarte simplu: ea este cu mult | tăţi, constructorul va opia * 

dent că numai un transformator de j rezistenţe constituie sarcina sursei, | mai largă decît necesităţile impuse I una dintre aceste scheme. Inc “c - 

ndustrials poate asigura I care _este bine să fie- cît mai mare; j de aplicaţia prezentată. { de montajul ales, se -v 

condiţiile menţionate mai sus. în ! ps de' altă parte, cu cît este mai j Amplificarea în. tensiune a ceior 1 alimentarea cu tensiune . i 

lipsa asemen ans ormato "hică valoarea acestora, cu atît se | trei preampiificatoare a fost fixată la { şi ecranarea corespu 

este oîuş posibilă realizarea unui j reduce zgomotul preamplificatoru- f valoarea' de 52 dB, asigurîndu-se j preampîificatorului 

crsa' 1 ”: cu n simetrica. 1 'ui. Rezistoarele R1, R2, R3 sînt cu j astfel la ieşire nivelul standard 0 1 

cedic atea erentă a am peliculă metalică. Amplificarea în j dBm, pentru o tensiune la intrare de Ij BIBLIOGRAFIE: 

„ ta :u r =. c operaţionale de a am- 1 tensiune a acestui preamplificator 1 2 mV. | Audio Handbook National. 


teri ce depăşeşte capacitatea incin¬ 
tei acustice. Releu! este acţionat 
pînă cînd tensiunea din baza tran¬ 
zistorului TI scade sub nivelul pre¬ 
văzut pentru intrarea acestuia în 
conbucţie, determinînd blocarea lui. 
Condensatorul C4 reprezintă un re¬ 
zervor de energie electrică necesară 
acţionării releului RL. 

Dioda D3 este prevăzută atît în 
'scopul redresării tensiunii alterna¬ 
tive care acţionează grupul de difu¬ 
zoare, determinînd conversia ener¬ 
gie* electrică ■— energie acustică, cit 
şi. separării tensiunii continue ce în¬ 
carcă pe .05 de tensiunea alternativă 
destinată funcţionării difuzoarelor. 
Dioda'.D5 previne "aplicarea ia'bor¬ 
nele condensatorului C5 a unei ten¬ 
siuni inverse ce ar duce ia polariza¬ 
rea lui necorespunzătoare. Dioda D4 
.protejează tranzistorui TI ia apariţia 
unei ■ tensiuni de autoinducţie ce 
poate fi creată de bobina releului 
RL. 

'■Montajul se realizează .practic fo¬ 
losind o plăcuţă de sticlotextolit pia- 
cat cu folie de cupru. Cablajul se 
execută compact, cu trasee cît mai 
scurte între componente. Grosimea 
traseelor va--fi de minimum 5 mm. 
Contactele releului 1RL sînt dimen¬ 
sionate astfei îneît să suporte un cu¬ 
rent de minimum 1,5 ori curentul 
nominal livrat 'de amplificatorul de 
audiofrecvenţă. După realizarea pl㬠
cuţei de cablaj imprimat se plan¬ 
tează componentele. Montajul -se ri¬ 
gidizează mecanic în interiorul in¬ 
cinte; acustice. Se acţionează ampli¬ 
ficatorul de audiofrecvenţă astfel în¬ 
eît acesta să livreze pentru şcurt 
timp 120% din puterea nominală, 
după care se acţionează cursorul 
potenţiometrului semireglabil R5 de 
nan eră >~cî' r contactele reieului 
1.RJL, fie a ase cj ntermitenţă 


PROTECŢIE ELEC 1 ' 


(acţionare cu vibraţii). Se precizează 
că ia intrarea amplificatorului de au- 
diofrecvenţă.se aplică.un semnal si¬ 
nusoidal cu frecvenţa de 5 kHz, 
pentru ca puterea transmisă incintei 
acustice să includă spectru! frecven¬ 
telor înalte, unde protecţia electro¬ 
nică trebuie să lucreze. La depăşirea 
puterii nominale (Pn = 130%), pro¬ 
tecţia electronică trebuie să acţio¬ 
neze -ferm, deconectînd complet 


regimului ae suprasarcină. Această 
temporizare mai este necesară pen¬ 
tru prevenirea acţionării protecţiei în 
regimurile tranzitorii de suprasar¬ 
cină de scurtă durată, de ordinul mi-- 
iisecundelor, care nu deranjează 
funcţionarea grupului de difuzoare 
destinat redării frecvenţelor înalte, 
în acest fel este prevenită acţiona¬ 
rea cu intermitenţă a protecţiei elec¬ 
tronice ia scurte depăşiri puterii 


Ing. EiVSC 3^'^; 

nominale în regim tranzitoriu de 

funcţionare, întreruperi care ar pu¬ 
tea deranja din punct de vedere 
acustic ascultătorul programului 
muzical. După reglajele de nivel, 
cursoarele potenţiometrelor R5 şi 
R5’ se rigidizează folosind cîteva pi¬ 
cături de vopsea. 




T3BEPMU URŞOIţJ. 


Pentru lucrul în joasă frecvenţă, de multe ori se 
dovedeşte utilă folosirea unui frecvenţmetru. De¬ 
sigur, unii dintre cititorii revistei posedă un ase¬ 
menea aparat, fie industrial, fie confecţionat după 
una din schemele apărute chiar în aceste pagini. 
Bineînţeles, rezultatele obţinute în măsurători sînt 
— în majoritatea cazurilor — direct proporţionale 
cu complexitatea montajului şi acurateţea execu¬ 
ţiei, în cazul celor „HOME MADE‘\ 

Afişarea se face, în majoritatea cazurilor, cu 6, 
7 sau 8 cifre. Consumul de energie este, de obi¬ 
cei, peste 300 mA în curent continuu, ajungînd la 
valori impresionante la variantele TTL cu 8 cifre 
şi diverse divizoare ia intrare (de exemplu 95H90, 
11C90 etc.). 

Montajul propus spre realizare întruneşte cîteva 
caracteristici notabile: 

— consum redus de energie; 

— volum fizic redus; 

— folosirea circuitelor CMOS de fabricaţie in¬ 
digenă; 


ductor, notat 74C925. Compatibilitatea este to¬ 
tală. 

Structura internă — pe blocuri funcţionale —- o 
găsim prezentată în (1). Se observă imediat ase¬ 
mănarea cu structura unui frecvenţmetru clasic, 
condensată însă pe o singură „aşchie“ de siliciu 
cu intrări pentru toate semnalele utile (CLK, RST, 
LE) şi cu ieşiri multiplexate pentru patru cifre. 
Acest ultim amănunt, precum şi executarea C.l. 
cu structuri' CMOS, asigură un consum redus de 
energie. Tensiunea de funcţionare este de 3—6 V. 

Ieşirile spre segmente se trec prin rezistenţe de 
limitare, iar comanda cifrelor cu catod comun se 
face prin intermediul unor tranzistoare cu rol de 
etaje tampon. 

REALIZARE PRACTICĂ 

Baza de timp este construită cu ajutorul unui 
alt circuit CMOS, respectiv 4060. Acesta conţine 
un oscilator, precum şi un şir de 14 divizoare bi¬ 
nare. în cazul acestui montaj am folosit un cuarţ 
de 32 768 Hz (2’SHz). La pinul 3 al C.l.4060 se va 


Semnalul de intrare este format cu ajutorul por¬ 
ţilor NAMD 1 şi 2. Pentru acest loc s-a preferat 
varianta TTL, respectiv 74LS132. Cei ce posedă, 
pot folosi, bineînţeles, circuite CMOS rapide, tip 
74HC132. 

Urmează o primă divizare cu 6 necesară pentru 
corelarea bazei de timp (1 s) cu perioada de m㬠
surare efectivă a semnalului, precum şi furnizarea 
semnalelor RST şi LE. După acest dîvizor, ia ie¬ 
şire se va face o nouă divizare cu 10. Cele două 
semnale ;5 şi :50 ajung prinîr-un comutator, elec¬ 
tronic — cu patru porţi NAND — la intrarea de 
numărare CLK, via Dl. 

în funcţie de poziţia întrerupătorului I ce co¬ 
mandă în c.c. comutatorul, vom obţine două 
game de măsurare a frecvenţelor: 0 la 99,99 kHz 
şi 0 la 999,9 kHz. 

După cum am arătat, elementul original al 
montajului este C.l. MMC22925. Conform datelor 
(1), acesta poate măsura şi afişa pînă la 1 MHz 
frecvenţa de intrare. Rezultă deci destul de clar 


3D IC 6 «A 


«mi 

0,0.2. 1 

IC5 

Ai A 2 .Q 4 fet 0.2 C* ta 

«RpfrFWT» 



fc ICl QÂP- 


R*-R«. 




— posibilitatea înlocuirii prin circuite TTL sau 1 
HCT în cazul în care se doreşte extinderea gamei 
de frecvenţe măsurabile; 

— afişarea pe numai 4 cifre a informaţiei "utile. 
După cum se observă în schema electrică (fig. 1), 

se disting şase blocuri principale. 

— divizoareie de intrare; 

— baza de timp cu cuarţ; 

— modulul de numărare/afişare; 

— circuitele ce furnizează semnalele LE (latch) 
şi RST (reset); 

— alimentarea cu energie; 

— formatoarele semnalului de intrare. 

Elementul original al acestui montaj îl întîlnim 

în modului de numărare/afişare şi este reprezen- ^ 
tat de C.L—MMC22925, produs la „Microelectro- : 
nica“. Această capsulă Dl LI 6 este, de fapt, o re- s 
producere a unui celebru cip National Semicon- 


obţine — după o divizare cu 2 14 — un semnai de J 
2 Hz, cu precizia şi stabilitatea cuarţului. Pentru a | 
obţine semnalul util de 1 Hz pentru acţionarea | 
corectă a modulului de numărare se mai face o | 
divizare cu 2 prin intermediu! a V 2 490 — circuit i 
TTL divizor cu 2 şi 5. § 

Semnalul furnizat la ieşirea lui 490 (1 Hz) co- I 
mandă poarta construită cu Dl şi D2, a cărei ie J 
şire atacă blocul de numărare/afişare. 

Paralel se declanşează un prim monostabil cu¬ 
prins în C.l.4098 (4528), al cărui impuls de ieşire 
este furnizat blocului de numărare la intrarea LE, 
comandînd, totodată, un al doilea monostabil a 
cărui ieşire furnizează impulsul necesar la intra¬ 
rea RST. 

Cronograma asociată funcţionării corecte a 
frecvenţmetrului descris pînă în acest moment se 
poate observa în figura 2. 


că orice altă frecvenţă superioară acestei valori 
trebuie să sufere o divizare convenabilă pentru a 
putea fi citită. 

Tensiunea de funcţionare optimă (+5 V) con¬ 
vine şi pentru cazul folosirii unor divizoare TTL 
(74LS90, de exemplu) sau chiar ECL (10131 sau 
95H90). Nu recomandăm folosirea pe post de 
prime divizoare a capsulelor CMOS normale, de¬ 
oarece acestea au la o alimentare de +5 V o func¬ 
ţionare corectă de pînă ia oca 3 MHz. Soluţia op¬ 
timă ar reprezenta-o familia CMOS rapid (HC, 
HCT) ce îmbină frecvenţa ridicată de lucru gen 
TTL—LS, 40—60 MHz — cu consumul mic al 
CMOS-urilor (1,5 mW) şi tensiunea redusă de lu¬ 
cru (+5 V). 

în concluzie, circuitele folosite depind doar de 
zestrea fiecărui constructor. 

în schema electrică de bază prezentată am fi- 


TEHNIUM 4/1992 










gura! varianta cea mas accesibilă, folosind 
TTL-LS şi CMOS normai. 

Se poi folosi afişoare cu 7 segmente din pro- I 
ducţia „Microelectronica" sau tip VQE, cu condi- | 
ţia esenţială de a fi de tipul cu CATOD COMUN. § 
Sursa de alimentare cu +5 V prezintă probleme | 
deosebite, avînd în vedere faptul că afişarea LED I 
— cu cei mai „gurmand" regim în curent — se | 
face cu multiplexare, deci cu un regim mediu de | 
circa 35 rnA. Deci, consumul per total va atinge | 
100 mA în cele mai nefavorabile condiţii. Prin fo- j 
Sosirea în exclusivitate a circuitelor HC şi a afi- jj 
şoarslor cu mare randament luminos la 1—2 mA i 
pe segment, consumul poate scădea la numai f 
20—25 mA, devenind interesantă o variantă por- | 
tabiiă. , | 

Nu vom da o anume sugestie pentru cablaieie J 
imprimate, deoarece posibilităţile multiple de | 
adaptare îa piesele disponibile, precum şi în ca- S 
drul unui complet de măsurători electronice ar | 
face improprie poate desfăşurarea unei anumite 1 
forme sau suprafeţe. 

PUNERE lM FUNCŢIUNE 
După proiectarea, executarea şi' plantarea ca¬ 
blajului imprimat, se vor lipi conductoare pentru I 
alimentare LE, RST şi CLK. 

Se leagă provizoriu RST şi CLK la masă, iar LE 
la +5 V şi se va alimenta montajul de-la această 
tensiune. Va apărea afişat 0000. Dacă afişaju! pre¬ 


zintă altă valoare,,se va atinge pentru scurt timp > 
cu firul RST bara de +5 V. Valoarea afişată va fi | 
0000. Se repune RST ia masă. 

Se va deconecta CLK de la masă şi se va lăsa j 
în aer sau se va atinge punctul +5 V. Numărătorul j 
va avansa. Nu trebuie să vă faceţi probleme dacă I 
după deconectarea de la (—) a CLK, afişarea va | 
arăta un avans rapid al numărătorului. Sîrit exem- j 
plare de MMC22925 extrem de sensibile, ce pot f 
capta bromul electric ambiant. 

Se pune LE ia masă. Numărarea se va opri, afi- f 
şîndu-se ultima valoare citită. Modulul de numă- f 
rare/afişare funcţionează perfect! 

Dacă se va observa apariţia unor cifre ciudate, I 
recomandăm verificarea sudurilor la elementele | 
. de afişare. Defectul este sigur acolo. 

Se leagă apoi cefelaite blocuri componente, i; 

Se pune întrerupătorul I ia masă. Se aplică ia 1 
intrare un semnal TTL de frecvenţă cunoscută, ce f 
se va regăsi afişată în cazul funcţionării corecte a 1 
întregului montaj. Decuplînd de la masă pe I, va- 1 
loarea afişată va fi divizată prin 10. 

Utilizare: 

— frecvenţmetru; j 

— AVO-metru, prin intercalarea unui convertor I 

frecvenţă-tensiune; f 

— scală numerică; 

— generator de funcţii cu afişarea frecvenţei. | 


LISTA DE PIESE * 

ICI, iC2 — 74LS90, 7490; 

ÎC3 — 76LS00, 74HC00, 7400; 

!C4 — 74LS132, 74HC132; 

iC5 — 4098, 4528, 4538, 74HC4098; 

IC7 — MMC22925, 74C925; 

TI... T4 — BC337; - ’ 

Dl, D2 — 1M4148; 

Q1 — cuarţ 32738 Hz; 

R1 — 470—680 kfî; 

R2, R3 — 100 kfî; 

R4 —4,7 kfî; 

R5 - 3,3 kfî; 

R6 — R12 — 220 fi; 

Ci - 10—40 pF; 

C2 — 22 pF; 

C3, C4 - 3,3 nF. 

Notă: Cil şi Cl'2 pot fi înlocuite printr-o singură 
capsulă tip 74LS390 sau 74HC390. 
BIBLIOGRAFIE: 

(1) — DATA BOOK — „Microelectronica", 1989 

(2) — ELEKTOR, 12/1991 

(3) — LE HAUT PARLEUR, nr. 1 788 



ICATOR pentru FRECVENŢMETRU 

fng. MfHAI COOÂRilAI 


m 

& enîru a aoapta uşor nivelurile, 
uneori destul de mici, de la intrarea 
unui frecvenţmetru, la valorile im¬ 
puse de pragurile de basculare aîe 
circuitelor integrate din componenţa 
acestuia (în cazul de faţă circuite 
integrate din familia TTL), recomand 
construirea „unu! amplificator de 
bandă largă. In esenţă, este vorba de 
un formator de semna! dreptunghiu¬ 
lar care realizează această funcţie 
printr-o amplificare relativ mare. ’ 
Aşa cum se poate observa din 
■figură, primul tranzistor TI este un 
TEC-J canal n de tip BFW10 sau 


BFW11, motivată fiind utilizarea sa 
datorită capacităţii de intrare reduse 
(maximum 10 pF) şi rezistenţei grilă-' 
sursă ridicate. Acest lucru este deo¬ 
sebit de avantajos în separarea sur¬ 
sei de semnal de circuitul de 
amplificare, fără a o influenţa pe 
prima. Protecţia la supratensiuni ac¬ 
cidentale a tranzistorului de intrare 
se face cu ajutorul grupului R1, Dl, 
D2. 

După acest prim etaj urmează un 
atenuator comandat în curent cu R4, 
R5, R8, PI, D3, D4. El îmbunătăţeşte 


calitatea măsurătorilor prin elimina¬ 
rea zgomotelor electrice ce pot să 
apară, eventual suprapuse peste 
semnalul util. Din acţionarea 
poîenţiometruiui PI se reglează de aşa 
natură atenuatorul încît frecvenţa 
afişată să fie cît mai stabilă şi cu 
variaţii cît mai mici în jurul valorii 
măsurate. 

Formatorui de semnai dreptun¬ 
ghiular este realizat cu tranzistoarele T2, 
T3, T4 şi T5, de tip 2N2388, fie 
2N914, 2N708 sau 2N706. Pot fi 
utilizate cu rezultate comparabile şi 


tranzisîoare de lipul SFY90 sau 
BFX89, Singura măsurătoare în ve¬ 
derea reglării şi punerii.; în funcţiune 
a acestui montaj este cea a tensiunii 
cclecior-emifcr a tranzistorului 13. 
Ea trebuie să fie de aproximativ 2,5 
V. Pentru a obţine această vaîoare 
se va tatona rezistenţa R7. 

Sistemul lucrează corect pentru 
tensiuni de intrare’mai mari de' 50 
mV, dar fără a depăşi 40 V vîrf îa 
vîrf. Banda de trecere este cuprinsă 
între cîteva zeci de hertzi şi peste 30 
MHz, 



TEHNIUM 4/1992 









EL "■ . , 02 



























Radioreceptorul ELTRA CS-202, produs UNITRA, permite recepţia semnalelor MA din gamele UL, 
UM, US, respectiv a semnalelor MF în gama undelor ultrascurte. 

De remarcat faptul că în unde ultrascurte există posibilitatea preselectării unor posturi fixe. 
Alimentarea aparatului se face cu o tensiune de 18 V, iar pentru alimentarea diodelor varicap tensiu¬ 
nea este de 40 V. 


























AUTOMATIZĂRI 



SURAREA 




ţiomentrului PI. '9 

Unui din regiajeie montajului cojfl 
stă în compensarea, din potenţiiiU 
trui P2, a offset-uiui operaţional* 
pe oricare din scalele de măsifl 
undeva Intr-o poziţie medie a tensifM 
nii „memorate'*. Se va observaşi 
uşoară tendinţă de creştere U 
descreştere a acestei tensiuni** 
regim de memorare. Acţioriî|M 
corespunzător asupra cursorul* 
potenţiometruiui P2 se tinde a'* 
obţine o stagnare a variaţiei poteflB 
ţiaiuiui de ieşire ai amplificatorii* 
operaţional. Elementul de reglaj * 
este un potenţiometru miniatu* 
multitură sau, în cazul cel m» 
defavorabil, se vor înseria cu capei 
tăie unui potenţiometru semireglabifl 
uzual de 5 kft cîte o rezistenţă da 
aproximativ 10 kft. ■ 

Etalonarea se va executa, de pre-l 
ferinţă, la deviaţia maximă, pe fie-1 
care din scaleie de măsură, cui 
ajutorul unui aparat de fotografiat del 
bună calitate şi nou. Se vor facă 
expuneri multiple pe fiecare treapta 
şi se vor corecta de fiecare datai 
înaintea unei expuneri valorile! 
potenţiometrelor P3a-î-P3d pînă cîrrd 1 
instrumentul va indica un timp del 
expunere egal cu cel înscris pel 
aparat. 

Treptele de măsură'sînt: 1) 0—4s; 
2) 0— V 2 s; 3) 0— V I5 s; 4) 0—7 s 
Nu sînt necesare componente pa¬ 
sive de precizie, o toleranţă de 
5-M0% fiind mulţumitoare pentru un 
asemenea montaj. . . / 

Listă de componente: 

CI — B083, TL083CN etc,; T - 
BC107—109, BC171—173; 

FT — RGL32; Dl = D2 = 1N4148; 
D3 = DZ6V2; R1 = 470 ft; 

R2 = 10 kft; R3a = 3,6 Mft; R3b = 
510 kfl; R3c ■ = 68 kft; R3d = 220 fi; 
R4 = R5 = 1 Mft; RS = 27 kft; R7 = 
10 kft; R8 = 22 ft; PI = 47 kft; 
(instrument de 100 M); P2 = 10 kft 
rnulîlturâ; RSa = 2,5 Mft; P3b = 250 
kft; PSc = 25 kft; P3d = 250 ft; CI = 
100 uF/16 V; C2 = 15 nF; B — buton' 
microîntrerupător. 


sM oună parte a aparateior dej • i 

fotografiat dispun de un sistem dej . 

regiare a vitezei obturatorului (gen l 
.diafragmă sau perdea) care, ia celei rm 

mai. performante dintre eie, poate | Rs 
varia între cîteva secunde şi pînă în f j { 

jurul ia a mia parte dintr-o secundă. | ■ LJ R^ \A Rq 

De precizia acestui reglaj depinde! \J f r~— : ~~i 

expunerea peliculei şi deci calitatea! "L—1——-~-J" 

fotografiei. Bineînţeles că peliculele| * 

actuale ale firmelor renumite în | , 

acest domeniu sînt performante şi! ,———.— 

din această cauză eie tolerează sub! C# 

şi supraexpuneri destui.de impor-S 4 t x 

tante înainte ca acestea să conducă J } \ I 

la rezultate mediocre. Totuşi utiliza-1 1 1 — 

rea îrvdeiungată "a" unui aparat foto! t v . 

poate duce la dereglarea sau uzarea| j’X ’ To ", 1» 1 p 

mecanicii obturatorului, apărînd va-1 £}/ rn ^ n n ^ rT 

riaţii importante ale timpilor reali dei 
expunere în raport cu marcajele! -R- 

inscripţionate de fabricanţi. LJ I I 

Montajul prezentat în cele ce ur-fj w* Tft ŢU ]_ 

mează permite să se controleze! :-J 83 & J-M 

aceşti timpi cu o precizie suficientă! /[j /TI /. /<, 

(prin măsurare) şi de a acţionai f s, \ \ 

corespunzător asupra reglajelor me-j 1 j ţ 

canice ale aparatului foto. Ml *MJ hr j hr 

Captorul de măsură este un foto-J D U j, 

tranzistor care, instalat provizoriu în* - *— 

locul peliculei, va recepţiona radiaţiaj 
luminoasă numai în timpul de des-jj 

chidere a obturatorului. Măsurarea _ .—- 

se va executa cu obiectivul scos. | 

Montajul reprezintă, în fapt, uni ———-—-——--—- 

circuit integrator compus din ope-l 

raţionalul, tip B083, TL083CN (se! La . închiderea obturatorului, foto- 
utilizează un singur amplificatori tranzistorul FT şi tranzistorul T se 
operaţional din cele două disponi-1 blochează, diferenţa de potenţial 
bile) şi grupul R2, R4, C2. Lai Va— Vb devine practic nulă, iar inte- 
iluminarea fototranzistoruîui FT des-| graîorul trece într-un regim de „me- 
chiderea obturatorului), prin in -1 morie analogică", meţinîndu-şi ieşi- 
termediuî tranzistorului T şi al co-j rea la nivelul ultimei valori de 
mutatoruiui K, una din grupările der. tensiune. 

rezistoare şi potenţiometrele semire-l Practic, prin „citirea acestei ten- 
glabile R3a P3a—R3d P3d este pusă? siunL.se obţine măsurarea timpului 
Iu masă. în acest moment va apăreaJ rea! de expunere. Indicaţia timpului 
o diferenţă de potenţial Va—Vb şij de expunere se face pe .un instru- j 
concomitent, integratorul începe săi ment de măsură I, inscripţionat co- 
crească tensiunea *de ieşire după ol respunzător, instrument care este de 
rampă liniară, proporţională cu tim-ţ . preferat să fie cu o sensibilitate/cit 
pui de expunere şi diferenţa Va—Vb.f mai bună,, sub 250 txA. înaintea 


fiecărei măsurători, condensatorul 
C2 va fi descărcat, prin rezistorul 
R8, cu ajutorul butonului B. Ri 
reprezintă suma dintre rezistenţa 
internă a instrumentului r, şi 
rezistenţa adiţională semireglabilă a 
potenţiometruiui PI. Această sumă 
se deduce din relaţia: R, = r, + Pi = 
U/î, unde U = 4 V şi este tensiunea 
maximă impusă ia ieşire în raport cu 
punctul Va, iar ! este curentul prin 
aparatul magnetoeiectric pentru de¬ 
viaţia maximă a acului indicator. 
Cunoscînd sensibilitatea instrumen¬ 
tului şi rezistenţa sa internă, se va 
calcula uşor mărimea valorii poten- 


Stabilizator 

o_ Ljl 


F irma ,,$OSAT£S“ a pus ia dispoziţia constructorilor o sursa integrata fia¬ 
bilă cu performanţe‘bune, sub indicativul 1129. Capsula circuitului este 
Identică cu cea a unui tranzistor 80135—189 etc. Specificaţia terminale-, 
lor se prezintă în figura 1. Aplicaţia practică a unui stabilizator de 5 V este 

■ 8 llilsll/sll 

iată şi cîteva dintre ce. terme-iţeto !id : cp eueîaceste; surse integrate pentru 
c tensiune de ieşire de 5 V: 

— tensiunea maximă ia intrare: Vi ~ 20 V; 

— variaţia tensiunii de Ieşire pentru un curent de sarcini Io cuprins între 
800 şi 850 mA: - . • - ° = 0,3—1%; 


j 


— curentul maxim prin sarcină: 

Io 0,93—1,2 A, la Tc = 25'C (temperatura capsulei); - 
io = 1 A, ia Tc = 85°C; 

— curentul de scurtcircuit (întoarcerea caracteristicii de ieşire): l sc = 250 mA; 

— curentul prin terminalul de polarizare: l d = S mA; 

— rezistenţa internă: R 0 = 15 mft; 

— tensiunea de zgomot la ieşire în banda 10 Hz—100 kHz, C L = 20 nF : e N = 
= 70 mV; 

— rejecţia pulsaţiilor de intrare pentru V t ~ 4V vv , f = 100 Hz : SVR = 46—60 dB; 

— putere totală P tot = 14 W radiator infinit, T c = 25°C; 

P tot = 7W radiator infinit, T c — 85°C; 

P to t = 1 W fără radiator. 

în figura 3 este prezentată o schemă de aplicaţie a acestui stabilizator pentru 
o tensiune de ieşire superioară valorii de 5 V. Variaţiile curentului de polarizare 


Inîrotre 


cu temperatura şi cu tensiunea de intrare sînt: 


30 mA/V. 

Relaţia de calcul pentru această variantă este: 


unde 0 n este factorul de amplificare în curent al tranzistorului folosit. Acesta 
poate fi BC177-179 sau BC251-253. 


TEHNIUM 4/1992 







TRANSMISIUNI 

ÎRHV :- 

(URMARE OiM NR. TRECUT) 


Oscilatorul modulat în frecvenţă 
este alcătuit din tranzistorul T2 şi 
circuitul de temporizare CI2. Curen¬ 
tul de colector a! tranzistorului T2 
încarcă condensatorul CI2 pînă la 
valoarea 0.66-V+ (3,7 V), cînd are loc 
bascularea spre masă a ieşirii circui¬ 
tului integrat /?E555. Tot în acest 
moment are loc descărcarea rapidă 
a condensatorului amintit pînă la un 
potenţial de 0.33V+ (1,8 V). Scăde¬ 
rea acestui potenţial sub valoarea 
de 1,8 V conduce la revenirea în sta¬ 
rea iniţială a bistabilului intern a! 
temporizatorului, după care fenome- 
nul se repetă. Ciclicitatea procesului 
este accelerată sau încetinită în 
funcţie de valoarea curentului de în¬ 
cărcare a condensatorului C12, res¬ 
pectiv de viteza de creştere a poten¬ 
ţialului intrărilor PS şi PJ între 1,8 V 
şi 3,7 V. Prin modificarea valorii po- 
tenţiometrului P2 se poate obţine o 
deplasare a frecvenţei de oscilaţie 
între 80 kHz şi 200 kHz. Dacă peste 
potenţialul static stabilit din P2 se 
suprapune, în baza tranzistorului T2, 
o tensiune alternativă corespunz㬠
toare unui semnal vocal, atunci frec¬ 
venţa instantanee a oscilatorului se 
va modifica în funcţie de amplitudi¬ 
nea tensiunii modulatoare. Gradul 
de modulaţie în frecvenţă se poate 
modifica, după dorinţă, din poten- 
ţiometrul PI. 

Sensibilitatea maximă a deviaţiei 
de frecvenţă este de cel puţin 10 
kHz/mV (cursorul potenţiometrului 
P2„ spre ieşirea operaţionalului). 

într-o astfel de comunicaţie (ca, 
de altfel, -şi în cele radio ce utili¬ 
zează modulaţia de frecvenţă sau de 
fază), pentru ca receptorul să recon¬ 
stituie corect informaţia transmisă, 
este necesar ca acesta să „simtă" 
numai momentele de schimbare de 
polaritate a semnalului purtător şi 
nu polarităţile propriu-zise. Astfel, la 
emisie se poate micşora la minimum 
durata de conducţie a diodelor de 
IR, obţinîndu-se un consum redus 
din sursa de alimentare. în acest 
scop şi avînd în vedere că într-o 
perioadă a oscilaţiei ieşirea circuitu¬ 
lui integrat /3E555 stă mai mult în 
starea iogică „1“ decît în „0“ (coefi¬ 
cient de umplere mare), s-a ales 
pentru etajul de ieşire un tranzistor 
de tip pnp a cărui tensiune de co¬ 
mandă în conducţie trebuie să fie 
negativă în raport cu potenţialul 
emitorului său. 

După cum se poate observa, ma¬ 
joritatea condensatoarelor electroli¬ 
tice de decuplare a tensiunilor de 
alimentare sînt „dublate" de con¬ 
densatoare plachetă de 0,1 juF. fron¬ 
turile şbrupte şi valorile de vîrf rela¬ 
tiv mari prin circuitul /SE555 şi etajul 
final impun această decuplare foarte 
riguroasă. 

Durata cîî circuitul temporizator 
rămîne în starea logică „0“ este con¬ 
stantă şi de valoare 0,4 n s, indiferent 
de mărimea frecvenţei instantanee 
(factor de umplere. variabil). 

Trecînd acum la partea de recep¬ 
ţie, autorul german propune o 
schemă „ce este reprezentată în fi¬ 
gura 3. în fapt, este vorba de un de¬ 
modulator MF precedat de un etaj 
separator cu tranzistor cu efect de 
cîmp între detectorul de IR şi demo¬ 
dulator. Ieşirea demodulatorului 
atacă un amplificator de audiofrec- 
venţă simplu cu un tranzistor bipo¬ 
lar necesar ascultării într-o cască cu 
impedanţa mare (4 kft). întreg an¬ 
samblul este destinat să funcţioneze 
pe o frecvenţă centrală de recepţie 
de 95 kHz. 

Senzorii receptori de IR sînt diode 
cu siliciu de tip BPW34. Aceştia pot 


I fi priviţi ca generatoare de curent ] 
f (polarizare inversă în curent conţi- ] 
I nuu) pe o sarcină oarecare. Dacă 
sarcina este de valoare mare, atunci 
: la bornele ei se va obţine o tensiune 
i de recepţie ridicată. Ţinînd cont şi f 
s de făptui că demodulatorul MF ar 
trebui atacat în tensiune, dar are o 
impedanţă de intrare relativ scăzută 
în raport cu necesităţile montajului 
(50 kft/4 pF la 455 kHz), se impune 
folosirea unui separator cu un îran- j 
zistor cu efect de cîmp tip BF245 în | 
conexiune drenă comună. 

Circuitul LI CI acordat pe 95 kHz 
măreşte raportul semnal/zgomot, 
eliminînd perturbaţiile adiacente 
benzii de frecvenţe recepţionate. 

Radiaţia purtătoare va avea o de- 
; viaţie de frecvenţă Af = ±6 kHz pentru I 
semnale modulatoare de bandă în¬ 
gustă (30 Hz — 7 kHz) sau Af = ± 25 
kHz pentru semnale modulatoare de 
bandă largă (30 Hz — 12 kHz). La 
recepţie, rezolvarea compromisului 
bandă largă a circuitului acordat-im- 
pedanţă mare de sarcină pentru dio¬ 
dele FI şi F2 se face prin utilizarea 
unui circuit rezonant derivaţie 
LIC1‘, a cărui bobină trebuie să 
aibă o valoare mare a inductanţei 
j (în cazul prezentat, LI = 50 mH), iar 
capacitatea din paralel să fie mică ; 
(CI* = 50 pF). Prin CI* s-a notat ca¬ 
pacitatea echivalentă de acord în 
care este inclusă capacitatea de in¬ 
trare în repetorul pe sursă. în acest 
fel, factorul de calitate al circuitului ;; 
dat de relaţia: Q = ojR^Ct* va putea 
lua valori între 2 şi 9, rezultînd o re¬ 
zistenţă R2 acceptabilă ca mărime, 
ţ cuprinsă între 100 kft şi 270 kft. 

Aşa cum este prezentată schema, ; 
ea se foloseşte la recepţia unui sem- t : 
năl purtător a cărui deviaţie de frec- i 
venţă este Af = ± 6 kHz. în cazul re- { 

I cepţionării unui semnal cu Af=± 25 
- kHz, atunci R2 = 100 kft, CIO = Cil j 
= 560 pF, C12 = 0, iar L2 = 12 mH. ) 

1 Circuitul integrat S041P este un }■ 
demodulator MF, cu o funcţionare 1 
I asemănătoare cu cea a circuitului I 
| integrat românesc TAA661. î 

în afara aplicaţiei pe care am co- | 
mentat-o, s-au imaginat, cum era şi ijj 
firesc, sisteme de emisie stereofo- | 
nică în IR. Se utilizează, bineînţeles, | 
două emiţătoare şi două receptoare, ! 
cîte o pereche emiţător-receptor 1 
pentru fiecare dintre cele două ca- jjj 
nale ale informaţiei stereofonice. De I 
asemenea, pentru fiecare pereche J 
emiţător-receptor se va aloca cîte o | 
frecvenţă de lucru. De obicei se uîi- 1 
lizează ca frecvenţe purtătoare 95 I 
kHz si 250 kHz cu o deviaţie Af = ±50 î 
kHz. 

Necesitatea unei recepţionări co- 1 
recte, cu distorsiuni mici, impune I 
folosirea unei puteri sporite ia emi- 1 
sie şi o sensibilitate bună la recep- I 
ţie. Se va evita supramodularea Emi¬ 
ţătoarelor, evitînd astfel influenţa re¬ 
ciprocă între canale. 

Pa baza aceluiaşi principiu de 
funcţionare am realizat receptorul 
de radiaţii IR din figura 4. Faţă de 
schema precedentă, tranzistorul se¬ 
parator este utilizat şi ca amplifica¬ 
tor în conexiune sursă comună, 
compensînd sensibilitatea mai re¬ 
dusă a demodulatorului MF de tip 
TAA661. 

O altă aplicaţie a sistemelor de 
emisie-recepţie în IR este transmite¬ 
rea de date numerice. în tabelul din 
figura 5 sînt prezentate cîîeva moda¬ 
lităţi de transmitere codificată a in¬ 
formaţiei numerice. 

Fără a intra în detalii de construc¬ 
ţie se prezintă în continuare partea 
de oscilator-modulator în frecvenţă 
a unui emiţător de impulsuri în IR. 





El poate fi folosit pentr-u mai multe 
tipuri de codificare a purtătoarei (fi¬ 
gura 6). 

Montajul este, în esenţă, un con¬ 
vertor îensîune-frecvenţă şi este 
compus din generatorul de curent 
constant A0 + TI ce încarcă mai ra¬ 
pid sau mai lent condensatorul din 
circuitul de temporizare al astabiluiui 
de tip 555. Viteza de încărcare a 
condensatorului CT, respectiv frec¬ 
venţa oscilaţiei, este invers propor¬ 
ţională cu potenţialul punctului A 
iaţă de masă. 

Dacă în locul rezistoruîui Rv se 
utilizează un circuit ca în figura 7 
sau 8, se va obţine un sistem multi- 
canal de tipul 1 din tabel. Codifica¬ 
rea frecvenţelor se face prin inter¬ 
mediul intrărilor 1—4, respectiv 
1’—3’. Introducerea comenzii de 


blocare-funcţionare (intrarea Q), 
alături de cele menţionate anterior, 
conduce ia un sistem multicana! de 
tipul 2. Eliminarea comenzilor de 
codare a frecvenţei şi întrebuinţarea 
numai a celei din intrarea Q permit 
transmiterea în cod NRZ (Non Re- 
turn to Zero) sau în cod bifazic. 
BIBLIOGRAFIE: 

SIEMENS — Technische Mittei- 
lung aus dem Bereich Bauelemenîe 
„Tonubertragung und Fernsteuer- 
verfahren mit Infrarot" 

Colecţia AUTOMATICĂ ELEC¬ 
TRONICĂ INFORMATICĂ MANA¬ 
GEMENT, Seria Practică 
Circuite integrate liniare, volumele 
2 şi 3 

Colecţia revistei „Tehnium" 


TEHNIUM 4/1992 


15 






atci icn 

#4 1 dai fa fi 


TRIPLOARE 
DE TENSIUNE 
pentru TV 
COLOR 

5ng. ŞE3BAW WA8CU 


Tensiunea anodică (FIT) de ali¬ 
mentare a tubului cinescop color se 
obţine, ca şi fa televizorul alb-negru, 
prin redresarea . unor impulsuri obţi¬ 
nute în secundarul transformatorului 
de linii. 

Pentru a nu perturba convergenţa 
dinamică, valoarea FIT a cinescopu- 
Sui tricrom trebuie să rămînă practic 
insensibiliă la variaţiile de curent aie 
fasciculelor. Dar în. funcţie de conţi¬ 
nutul imaginilor transmise, curentul 
de fascicul poate varia de la 0 !a 1,5 
mA. Rezultă deci necesitatea' ca 
sursa FIT, din IV color să aibă o 
inipedanţă de ieşire foarte mică, 
dacă este posibil sub 1 '-MO. 

Dacă am accepta o impedanţă de 
■ieşire- a sursei FIT de 5 -VH1 (ca la TV 
a-n), va rezulta o variaţie a FIT de ia 
25 kV fa 20 kV, ceea ce este inadmi- 

b! "e"’ v. ^ c nescop cu mască 
perforată. 

Valoarea ridicată a FIT necesară 
tuburilor cinescop color (25 . kV), 
precum şi impedanţa foarte mică de 
ieşire a sursei FIT, două cerinţe con¬ 
tradictorii, au impus apeiarea ia so- 
iuţii constructive diferite de TV a-n. 

Pentru obţinerea'FIT necesară tu¬ 
burilor cinescop color se utilizează 
practic două soluţii: cu transforma¬ 
tor de linii şi triplor de-tensiune; cu 
transformator de linii cu diode re- 
arescare distribuite (diode . „spiiţ 
fine output transformer"). 

Prima soluţie se foloseşte în re¬ 
ceptoarele TV color TELECOLOR, 
TOPCOLOR, ELCROM, CROMATIC 
ş.a., Iar cea de-a doua în receptoa¬ 
rele mai moderne: GOLDSTAR. IN¬ 
DIANA (NETWORK). 

Avantajele folosirii etajelor tri- 
pioare de tensiune pentru obţinerea 
FIT constau In următoarele: ’ 

— se evită descărcările tip Co¬ 
rona cu efect distructiv asupra ma¬ 
terialului izolatoarelor; 

— se limitează numărul spirelor 
bobinei. FIT, micşorîndu-se astfel 
capacitatea bobinei FIT, precum şi 
gabaritul transformatorului de linii. 

Prezentăm în figura t forma unui 
impuls de întoarcere linii (FIT) Ia un 
TV color cu transformator, de' linii 
acordat pe fundamentală. 


Se observă că impulsul conţine o 
componentă pozitivă, de, amplitu¬ 
dine UI, şi o componentă negativă, 
de amplitudine U2. Valoarea vîrf la 
vîrf a impulsului Uvv reprezintă 
suma celor două tensiuni {UI + U2). 
Impulsul de întoarcere linii este axat 
pe componenta sa medie. 

Schema de principiu a unui triplor 
de tensiune este prezentată în figura 2. 

• Triploru! necesită, deci, cinci 
diode şt cei puţin patru condensa¬ 
toare (uzual cinci condensatoare). 
Condensatoarele din triplor au va¬ 
loarea de 1 000 pF. 

Funcţionarea tripiorului Cu cinci 
diode este următoarea: ia aplicarea 
primului impuls de întoarcere linii, 
oe durata cursei inverse a baleiaju¬ 
lui orizontal, se aplică componenta 
pozitivă UI a impulsului, dioda Dl 
se deschide, iar condensatorul Ci 
se încarcă ia tensiunea UI minus 
căderea de tensiune pe dioda Dl 
(pe care o neglijăm). Pe durata 
cursei directe a baleiajului, orizontal, 
ia intrarea tripiorului se aplică ten¬ 
siunea negativă U2. Dioda Dl se 
blochează, dioda D2 se deschide şi 
condensatorul Ci se descarcă par¬ 
ţial pe condensatorul C2. La sosirea 
celui de-aî doilea impute de întoar¬ 
cere -linii, condensatorul CI se reîn- 
carcă la tensiunea UI, prin dioda 
Dl, iar condensatorul C3 se încarcă, 
prin dioda D3, ca : con; m - 
cina electrică înmagazinată în C2. 
Pe durata următoarei curse directe 
(tensiune negativă), diodele 02 şi 
D4 se deschid şi condensatoarele 
G2 şi C4 se încarcă cu o parte din 
tensiunile de pe condensatoarele Ci 
şi C3. După mai multe cicluri ase¬ 
mănătoare, toate condensatoarele 
tripiorului se vor încărca îa următoa-. 
rele tensiuni: Ci ia tensiunea UI; 
C2, C3, C4 şi 05 ia tensiunea UI + 
U2. S-au neglijat intenţionai tensiu¬ 
nile care cad pe diode, fiind nesem¬ 
nificative. Tensiunea ia ieşirea tri- 
ploruiui, fa curent de fascicul zero, 
va fi:. 3U1 + 2U2, deci, practic, triplă 
faţă de tensiunea aplicată la intrare. 

Se observă că impulsul FIT este 
prezent în punctul A şi apoi prin C2 



W FIT M - 

ifrVi* 

8 C L l / u * / X 

l ! 01^02^03^0^05% 

\‘ C1 \/ V. f - ' 

‘ '“IF-4—Nf-A- 


I TRAF0\ i_ _ 

I LINII _L — U, 


V? 


: OT 

■ - -m, 


L 


VI 


!2iun 


U B 



- ţt — if: 

^ 4 V 5 i' y-4—„ 

■uî ţyVvj ŢUI f ^ 


TRAF0 

UNII 


P- 

rOC 



în punctuî C, .apoi prin C4 în punc¬ 
tul Ei Diode re dres oare propriu-zise 
sînî Dl, D3 şi D5, iar diodele D'2 şi 
D4 au roiul egalizării tensiunilor 
continue în punctele B—C şi, res¬ 
pectiv, D—E, la 'începutul cursei di¬ 
recte, în restul timpului fiind blo¬ 
cate. 

Rezistenţa de ■ sarcină Rs, de 
47 kn, are roiul de a proteja diodele 
tripiorului, suplimentar realizînd şi o 
protecţie a tranzistorului final de li¬ 
nii, în căzui descărcărilor în tubul 
cinescop. Cm reprezintă capacita¬ 
tea tubului cinescop şi împreună cu 
rezistenţa de sarcină formează un 
circuit de filtrare. 

Cascadele triploare de Fii se rea¬ 
lizează avînd toate componentele în¬ 
globate într-o răşină poliesterică ier- 
modură, _cu excelente proprietăţi 
izolante. în Interiorul acestei mase 
compacte cate lipituri e se i- 
:: Fam : rm; mu. : mmm. 











sub forma sferica, aupâ care se 
spală cu tricloreftlenă înainte da în- 
giob: c- , 

/S I 

FIT din triploare erau cu seleniu 
(fiecare conţinînd cam ISO de pas¬ 
tile* ■ 

pide cu siliciu, realizate în tehnică 
'de izolare în sticlă. Este necesar, ca 
toate diodele din triplor să aibă re¬ 
zistenţele inverse egale, pentru a nu 
mai fi necesare rezistenţe de şan¬ 
tan; 

Condensatoarele din ir i pi oare sînt 
realizate prin tehnologia depunerii 
(metalizării) în vid pe "folii de stiro- 
flex,' fiind autoregenerante la str㬠
pungeri interioare. 

Unele triploare de tensiune au ia' 
ieşirea de FIT o sarcină rezisîivă 
(formata din rezistoarele Fii şi R2), 

: numită „bleeder", ca în figura 3.- 
f 'Acest consumator suplimentar are 
rdouă roiuri: ia luminozitate redusă 
.■.(curenţi de fascicul mici) se îmbu¬ 
nătăţeşte stabilizarea tensiunii de ie¬ 
şire a triploruiui; realizează o des¬ 
cărcare a capacităţii anodice a tubu¬ 
lui cinescop, la stingerea televizoru¬ 
lui, prevenind astfel apariţia punctu¬ 
lui luminos în centrul' ecranului. 

în punctul dintre cele două rezis- 
toare se culege tensiunea de focali¬ 
zare, reglabilă din potenţiometrui 




ga**, u un minimum de piese 
K electronice şi un contor de 
radiaţii de tip Geiger-Muller 
se poate construi un detec¬ 
tor foarte simplu ca în figura alătu¬ 
rată. 

Materiale folosite 

— diode redresoare, Dl, D2, de tip 

DR305, F207, F402 — 2 buc. 

— condensatoare cu hîrtie, C1-C3 

de 0,1 uf /630 V — 3 buc. 

— condensator cu • hîrtie, C4, de 

0,02 mF/ 1 000 V — 1 buc. 

— rezisîor R1 de 8,2 Mfi/0,5 W 

( — 1 buc. 

— potenţiomeîru semireglabil, R2, 

de 2,5 MH/0,12 W — 1 buc. 

— transformator ieşire Tr., cu ra¬ 
portul 1/100 — 1 buc. 

— cască telefonică, T, de 65 fi 

— 1 buc.. 

— contor Geiger-Molier (CTG-6) 

— 1 buc. 

Mod de funcţionare şi reglaj 
După executarea montajului şi ve¬ 
rificarea corectitudinii acestuia, con¬ 
form figurii, şe . conectează la re¬ 
ţeaua de 220 .V, avînd grijă ca po¬ 
tenţiometrui semireglabil de 2,5 MO 


Acest aparat simplu poate fi mon¬ 
tat într-o cutie de placaj sau mate¬ 
rial plastic, dimensiunile* acesteia 
depinzînd în mod special 3e tipul 
contorului procurat. 

Utilitatea acestui gen de detec¬ 
toare poate fi aflată în şcoli, în 
cercurile de fizicieni amatori şi nu 
numai, de amuzament în dotarea lo¬ 
cuinţei noastre. 

în cazul în care constructorii ama¬ 
tori mai pretenţioşi doresc să afle şi 
nivelul radiaţiilor detectate de apa¬ 
ratul descris mai sus, este necesar 
ca montajul să fie completat cu un 
circuit de integrare şi un microam- 
permetru, iar apoi etalonat într-un 
laborator de specialitate. 

Folosirea ca aparat portabil nece¬ 
sită, în plus, un convertizor alimen¬ 
tat din baterii şi care să poată debita 
la ieşire aproximativ 500 V c.a. 


să fie la maxim. 

Datorită cîmpuiui electric creat în 
contor, prin diferenţa de potenţial 
aflată între electrozii „+“ şi “ ai 
acestuia, radiaţia naturală de fond 
este sesizată de contor prin apariţia 
unor pocnituri aleatoare în casca te¬ 
lefonică. Mărind*tensiunea la bor¬ 
nele contorului (lent), se va observa 
că la o anumită valoare descărcările 
în tub, respectiv pocniturile în 
cască, sînt continue, ceea ce arată 
că s-a ajuns la pragul de autodes- 
cărcare în contor, deci un regim pe¬ 
riculos pentru contor. Se măsoară 
tensiunea „periculoasă", după care 
se scade cu 50 V, caz în care detec¬ 
torul devine un instrument funcţio¬ 
nal. Pocniturile în cască se percep 
de la 20 m (într-o sală liniştită). 

Pentru detalii de funcţionare şi te¬ 
oretice, consultaţi revista „Tehnium" 
nr. 8/1986. 


Pentru s. putea obţine rezistenţe 
de ieşire cît mai rnici ale triploareior 
de tensiune (din motivele arătate 
anterior). în specia! ia curenţi mic: 
de fascicul, s-a recurs la introduce¬ 
rea încă a unei diode în schema tri- 
piorului, ca în figura 4. Dioda nou 
introdusă, D6, realizează o redresare 
a c ‘3 c s m 

de întoarcere linii, pe durata cursei 
directe, încăraU 

cu polaritatea din figură, cu o ten-; 
siune de cea 1 000 V, care în unele 
scheme este folosită pentru polari-- 

g I ? _ L> t , 5 

Dioda D6 va trebui să aibă o tenV- 
siune inversă de cca 1 kV. 

Se observă că la iriploarele cu ' 
şase diode, condensatoarele Ci, C2, • 
C3, G4 şi C5 se încarcă, fiecare,, cu 
o tensiune de valoare UI + U2. Deci . 
FIT va fi egasă cu 3(U1+U2)„ Rezultă' 
că pentru obţinerea aceleiaşi FIT, • 
amplitudinea impulsului de întoar- ‘ 
cere linii furnizat de bobina FiT a 
transformatorului de linii şi aplicat 
la intrarea triploruiui cu şase diode 
este mai mică decît cea necesară 
pentru un triplor cu cinci diode. 

O raită variantă, mai modernă, 
apărută în anii ’80, de triplor de ten¬ 
siune este cei prin însumare sau 
„diodă split", prezentată în figura 5. 
In acest caz, transformatorul de linii 
reprezintă o perfecţionare faţă 'de 
cele prezentate anterior. înfăşurarea 
FIT are o construcţie speciala şi în¬ 
globează trei (sau patru) diode re¬ 
dresoare cu siliciu şi' trei (sau patru) 
înfăşurări (bobine) identice, legate 
în serie. Bobinele de FiT sînt reali¬ 
zate pe galeţi separaţi. 

.Acest'tip de multiplicator nu utili-; 
zează nici un condensator,. Fiecare 
■dintre cele trei bobine este' realizată ' 
complet separat, iar distanţei .dintre' 
eie este de cca.10 mm. Fiecare din¬ 
tre bobine are cam "1 000 de spire, - 
adică de aproximativ 8 ori'mai multe 
decît înfăşurarea primară. 

Prin Cp s-au figurat capacităţile 
proprii • ale bobinelor ’ (dependente. 
,; de numărul de spire şi modul de co¬ 
fa mare), iar prin Cm capacităţile lor. 
faţă de masă. 

Cele trei diode sînt cu siliciu, rea¬ 
lizate în .tehnologia difuziei cu pla¬ 
tină şi înglobate în vitroceramică pa- 
sivată (sticlă elastică). 

întreg ansamblul, cuprinzînd cele 
trei bobine, cele trei diode şi divizo- 
' rut reziştiv, este înglobat în răşină, 
eviîîndu-se astfel "descărcările tip- 
Corona. Efectul Corona 'are o ac-, 
ţiune distructivă în timp asupra ori¬ 
cărui tip de izolator, generînd trans- 
formări ireversibile. în structura in¬ 
timă a materialului izolant. Efectul 
Corona este favorizat de umiditatea- 
aerului în zona de FiT şi de mări-' 
mea FIT. Degradarea izolaţiei con¬ 
duce la defectarea bobinei de FIT 


Contor ŢCTC -6 


zistivă) are atît rolul obţinerii tensiu¬ 
nii de focalizare Urac, stabilizării 
FIT la curenţi mici de fascicul, cît şt 
de descărcare a capacităţii tubului 
cinescop. 

Rezistenţa de sarcină RS are rolul 
de a proteja diodele redresoare şi 
tranzistorul final de linii la descărc㬠
rile din tubului cinescop. 


punzătoare, iar prin însumare dau o 
tensiune de 25 kV, necesară anodu- 
lui de accelerare al tubului cines¬ 
cop. 

Prin Ctk s-a simbolizat capacita¬ 
tea tubului cinescop. 

După cum s-a prezentat anterior, 
introducerea unui „bleeder" pe ieşi¬ 
rea FIT (constînd dintr-o sarcină re- 


prin străpungerea între straturi, între 
spire sau efiuvii de străpungere de 
ia contactul alternativ ai bobinei de 
FiT spre cel mai* apropiat conductor 
metalic, impulsurile de FIT de pe 
fiecare bobină (impulsul de tensiune 
ai cursei inverse a baleiajului ori¬ 
zontal), cu o valoare pozitivă de 8,33 
kV, sînt redresate de diodele cores- 


25KV 


TRAF0 

LINII 


Di 

DR305 

- C-i 0,>F 
630V 

W-— —■—< 

C 3 

O.lpF = 
630 V 

.02 
DR305 
L„ ; ..... 

_ c 2 

” O.lpF 

630 V 


17 







CITI TORII R ECOMAIUPĂ 


,'irea motoarelor si 
;r-ur : - 

cs zir arderii bobinajuiui vă oro- 
a eficient 
- 

- ■' f , ■ e 

' " l: - ■ *>:■*.a or, contact 

■ ■ * fric //-a- 

coe.oru; schemei de protecţie, care 
metaî ° di0dă F102 5n ca PSufâ de 

r pr ■ 

‘egsa/e pnn pofenţiometrul Pi, este 
reieu! Rei ş se aprinde- 


1PM05 TR, 


orisv rm 


(VERDE) 


moor 






















fj 

lin realizarea celor două montaje 
prezentate mai jos, propuse ca di¬ 
vertisment, este folosit unul dintre 
cele mai populare şi răspîndite cir¬ 
cuite integrate din seria CMOS: 
4011 (de exemplu MMG4011, V4011. 
CD 

nota de divertisment, cele două 
montaje oferă -tînărului 'electronist 
amator şi posibili < tea adăugării de 
noi cunoştinţe referitoare Sa funcţio¬ 
narea unor circuite. 

Primul montaj, a cărui schemă 
este prezentată în figura 1, creează 
o iluzie optică, bazată pe inerţia 
ochiului uman. Mai precis, face po¬ 
sibilă obţinerea a patru culori, folo¬ 
sind numai un LED bicolor. LED-ul 
bicolor emite două culori — roşu şi 
verde — în funcţie de. polarizare. 
Prin intermediu! montajului .propus, 
de ia acelaşi LED se obţin încă două 
culori, respectiv portocaiiu şi,, gal¬ 
ben. Aceste două culori suplimen¬ 
tare se obţin prin aprinderea; cu in¬ 
termitenţă şi cu un raport stins/a- 
...prins reglabil. în funcţie de acest ra¬ 
port,’reglabil prin intermediu! poten¬ 
ţi,ometruiui Pi, se pot .obţine; succe¬ 
siv, cele patru culori, în următoarea 
ordine: roşu, portocaliu,' .galben, 
verde. După cum se vede, cele două 
culori sup n entare provin, din com¬ 
binaţia culorilor principale — roşu şi 
verde. Cititorul acestor rînduri, utili¬ 
zator frecvent a! codului culorilor, 
folosit pentru marcarea, valorii rezis¬ 
te o 

aminteşte probabil că între roşu şi. 
ve k e .altă "culorile portocaliu şi 
galben. în experimentul propus, 
aceste două culori se obţin indirect, 
prin amestecul aditiv al culorilor 
roşu şi verde. 

Dacă ponderea luminăţiei o deţine 

c« 

Ic O f,Ci' ' , 

c 

culoarea galbenă. 

Montajui propriu-zis constă 
dintr-un generator de impulsuri 
dreptunghiulare cu factor de um¬ 
plere reglabil prin intermediul po- 
te n ; 

surilor este de aproximativ 100... 160 
hC ir .. - ; 
f c-r !a„ ' 1 . 

torul este realizat cu două porţi ale 
c c 

doua im o *. 

ţie adecvată alimentarii LED-uiui bi¬ 
color. 

dtd Jd c 

în figura 2, este unul dintre cele mai 

nu 

Funcţionarea sa se bazează pe Hu¬ 
li ! ' . 

motiv pentru care autorul acestui in¬ 
strument l-a denumit „iuminofon“. 
Utilizarea acestui montaj ca instru¬ 
ment muzical presupune... simţ mu¬ 
zical din partea, „instrumentistului". 
Dacă ulterior se constată că. acest 
simţ lipseşte, constructorul nu tre¬ 
buie să fie dezamăgit, pentru că pot 
fi găsite şi alte întrebuinţări ale apa¬ 
ratului, aşa cum se va arăta spre 
sfîrşiîul acestui articol. 

Revenind la schema din figura 2, 
se constată că fotorezistenţa este 
conectată în circuitul unui generator 
de audiofrecvenţă, realizat printr-o 
configuraţie de astabil. Frecvenţa 
acestui generator variază în funcţie 
de valoarea fotorezisienţei, care la 
rîndul ei depinde de cantitatea de 
lumină ce cade pe suprafaţa aces¬ 
teia. Porţile 1.1 şi 1.2 ale circuitului 
Integrat sînt incluse în generatorul 
de audiofrecvenţă. Poarta 1.3 func¬ 
ţionează ca detector de prag, cu in¬ 
trarea 'Constituită din senzorul- SI. 
Poarta 1.4 este folosită ca întrerup㬠
tor comandat prin niveluri logice, 
dar şi ca „etaj final". 

Impulsurile produse de generato¬ 
rul de audiofrecvenţă sînt aplicate 
uneia dintre intrările porţii 1,4. Atît 
timp cit senzorii SI şi S2 nu sînt în 
contact, la intrarea porţii 1.3 exista 
nivel logic 1, iar impulsurile nu trec 
prin poarta 1.4; în cască/difuzor nu 
se aude nimic. Dacă se ati sg cu de¬ 
getul cei doi senzori, intrările porţii 
1.3 s'iL j ; __ 

de alimentare, prin rezistenţa pielii 

TFHMiil. IM A/1QQ9 


DI II . iSMENT CU... 40l i 





1 do ir . ; i ■ Io:, ier a.J: 

do reci; impuneeiior i:.;"1;i cocon f 4, ici.ne mă n 1. m do '0; •: şoma util în cuie n. ni: : , n n 

. ■ : ' 

n,; e.ie ■■ ■ ..o■ Or. mirens- i.. 00'- ninn. montajului prin K2. 

rec. ce 

ren. 

foi oue nor o ...n- o : -n: ■ le.n'nr.: ■ m d.re . no : rine 

• rii sunetelor feri rs tua » . sfoim .o * <. < r f ţ dec roii ce îr r;o< ia! pen ? 

durate. 4 omanda , o*' de n: • bu- minai va oo:a: i acestora (sî în 



cane : 

i j e . ioni. n e noi cu 

din din 

b£ re i.. 

nî... rin re . ; Tdosiî şi în aite sco- 'noastră ca pi schimb .n m.ru 

Ze > Su i p c, if i t t o ? i ">! f 

cuuei o ti i. o o i ii 1 v ’HiA) czui ‘ti c 

Unu - o 'f bum i a . t ua 
i i , n o o no- moîŞjîno v , . 

su • i ) i i t h <.rp | f Afnş,i f t fi) mu am 

Onod;:..: .cer r ni 'Un ne d::e nou ;ee: inl-v,,: 

4 ; c , 34 sunete ,, y. < * 

iiei, f o ui mi f co 20 30 n < # S ,"H, > s mş* u t .< p i< o* ;<1 La circuitele aş x h can, , *• 

) „1 i , un - * r. to ac se 

Atingerea i ireio oruiui şi nsanorr :n- pdnnîc rrreuco ca 5 o 

seu ,1 r:.:e.: . :e." e'.'. : . n 

obennoann: ...m i ■■ ui >• n ce : e n 

fic.înd v K 1 <, v , ţ *»f i c 1 ) 1 1 o i ! 3 , modifica- 


plicit, în • ' . ' er., . ii ..em 

V.; . , ' .'e.: ' : o- CU mO." 

>CO( ! t ■ P Ai U ! 3 | 1 ! O < . 1 J, ' s ( > fi 

fi f: ni. d'c .ne : "•;<n: ■' 

sau r* h , <-( » «• > ** < % ice . P* f I* , nr. 2/1984 şi 1/1990 






LA CEREREA CITITORILOR 


m m MMMHMBHMMMNMB&K&aBasagssgffigsasra * r£ ass? s® sm&jsxz 

SALVAREA PROGRAMELOR 
PENTRU CALCULATOARE 
SPECTRUM-COMPATIBILE 

ing. LAUREWŢiy GIURGEA 


O mare problemă în lucrul cu calculatorul, în cazul că acesta foloseşte 
ca unitate de bandă casetofonul, o constituie salvarea şi încărcarea pro¬ 
gramelor. Aceasta deoarece, pe lîngă faptul că se folosesc o serie de ca- 
setofoane cu capetele uzate, se mai utilizează şi casete care au fost folo¬ 
site la imprimat muzică. 

După rezolvarea problemei suportului magnetic prin neutitizarea decît 
a casetelor noi, a carităţii capului prin schimbarea sa, un alt duşman al 
reuşitei salvării de calitate a programelor îl constituie fluctuaţiile de vi¬ 
teză. Acestea pot fi puse în evidenţă cu ajutorul unui osciloscop, dar şi 
mai bine cu ajutorul unui program, care să şi'înregistreze duratele impul¬ 
surilor. 

Un astfel de serviciu ne poate aduce programul descris în continuare. 

1. Principiul de lucru 

Pentru a înţelege cum lucrează programul nostru, trebuie mai întîi să 
revedem cum salvează calculatorul datele pe bandă. 

Indiferent de tipul de date salvate, program octeţi sau tablouri, calcula¬ 
torul salvează în final tot o succesiune.de octeţi. Un octet, se ştie, este 
format din 8 biţi. Înregistrarea se face serial, respectiv se ia bit cu bit şi 
se salvează pe bandă. Numai că, pentru ca bitul „0“ să nu se confunde 
cu lipsa semnalului, cele două tipuri de biţi se transmit sub aceeaşi 
formă, de semnal dreptunghiular, cu durate diferite însă şi cu factor de 
umplere 1/2. 

Calculatorul, prin subrutina lui din ROM, citeşte octet cu octet şi gene¬ 
rează la ieşirea de caseîofon succesiunea de semnale, corespunzătoare 
biţilor respectivi. De pildă, dacă va avea de transmis octetul 10001101, 
calculatorul va genera următorul semnal: 



La încărcare se petrece fenomenul invers,'Subrutina din ROM citeşte 
tot timpul intrarea de microfon, măsoară durata impulsurilor, o compară 
cu nişte valori standard şi, dacă aceasta se află în anumite limite, le re¬ 
cunoaşte. Urmează ca din nou, în funcţie de durată, să decidă dacă este 
vorba de 1 sau 0. Fiecare grup de 8 biţi calculatorul îl constituie într-un 
octet şi-l introduce la adresa de memorie corespunzătoare. La primul bit 
de durată alta decît cea aflată-în limitele admise, calculatorul opreşte 
operaţia de încărcare şi generează, mesajul de eroare. 

Erorile de lungime a impulsurilor, datorate fluctuaţiilor de viteză, în ca¬ 
zul folosirii aceluiaşi aparat pentru ambeie operaţii, încărcare şi.redare, 
se cumulează. 

Programul nostru face ceva similar cu operaţia de încărcare, numai că, 
pe lîngă încărcarea propriu-zisă, face şi măsurarea duratelor impulsurilor 
şi le stochează în memorie. Datele astfel obţinute sînt ulterior utilizate fie 
pentru afişare grafică pe ecran sau hîrtie, fie pentru citire în valoare ab¬ 
solută. 

Deoarece pe un ecran nu se pot afişa decît 256 de puncte o dată, nu 
se înregistrează decît 32 de octeţi, respectiv 256 de biţi. Dintre aceşti oc¬ 
teţi, primui este întotdeauna 255 pentru biocui de date şi 0 pentru hea- 
der. Cum noi testăm blocul de date, rezultă că întotdeauna primul octet 
măsurat este 255 (11111111). 

2 Realizarea programului 

Dat fiind faptul că o parte a programului, respectiv partea de măsurare 
efectivă a duratei impulsurilor, trebuie să lucreze în timp real, el nu 
poate fi elaborat în limbajul BASIC. Cum prezentarea programului sursă, 
obţinut folosind asamblorul ZEUS, ar ocupa prea mult spaţiu, am prefe¬ 
rat prezentarea programului obiect,- sub forma unei succesiuni de octeţi 
şi care va fi încărcat cu ajutorul instrucţiunii POKE. 

Realizarea programului se va face urmînd strict succesiunea de mai 
jos a operaţiilor, ca o „tehnologie": 


— se introduce programul „spy“ I 

— se salvează programul cu comanda GO TO 9999 1 

— se introduce comanda NEW i 

— se introduce programul „Pregătire cod" 

— se introduce comanda RUN f 

— se dă drumul qasetofonului, pe înregistrare, imediat după locul /f; 

unde s-a salvat...programul „spy“ şi se face .salvarea grupului de octeţi — I : 
are grijă de aceasta linia 1000 din program. | 

3. Utilizarea programului 

Se resetează calculatorul, se derulează bandă şi se încarcă programul 1 I; 
cu comanda LOAD"" — evident cu cele două blocuri — ca orice joc. 1 

Programul se autodeclanşează şi vă cere să porniţi.banda pentru testa- I 

rea primului bloc. Dacă blocul are header, programul îl neglijează şi aş- I 

teaptă blocul de date. Din. blocul de date, acesta reţine doar primii 32 de : 1 
octeţi, după care vă cere să opriţi banda şi desenează graficul! Acesta jr 

are desenată abscisa, în care se presupune că este numărul de ordine al 
bitului, iar în ordonată are durata acestuia. O dreaptă paralelă cu abscisa 
reprezintă valoarea în comparaţie cu cMre bitul este recunoscut ca 0 sau | 
1, după cum durata lui se află sub sau peste această linie. 

La apăsarea tastei „V", pe ecran se afişează valorile duratelor biţilor, | 
cîte 8 pe linie — cîte un octet. | 

La apăsarea tastei „C", dacă există imprimantă cuplată ia calculator, se § 
face o copie pe hîrtie a ecranului, grafic sau date. 

La apăsarea tastei „G“ se redesenează graficul. 

Reintrarea în program, la mesaj de eroare, se face cu RUN. 

Se face testarea casetei în mai multe locuri, deoarece viteza acesteia 


j î 

I i 


poate varia în funcţie de cantitatea de bandă aflată pe rulouri. 

4. Interpretarea datelor 

Unitatea ideală de bandă este aceea care va da punctele grupate pe 
două linii paralele cu abscisa; de asemenea, valorile corespunzătoare 
pentru 0 şi 1, indiferent de porţiunea testată a benzii sairalte condiţii di¬ 
ferite de lucru — tensiune de alimentare, frecvenţă a reţelei etc. Este 
permis ca fiecare din cele două linii să fie, la rîndul ei, formată din alte 
două linii paralele, dar ia distanţă de o unitate în ceea ce priveşte valoa¬ 
rea duratei. Aceasta deoarece măsurarea duratei se face într-un registru 
intern al microprocesorului Z80 si aceasta ia valori discrete, între 0 si 
255. 

Dacă punctele se află cu o anumită împrăştiere, cu cît se vor găsi 
puncte mai apropiate de linia de luare a deciziei — linia dintre puncte — 
cu atît creşte pericolul de confundare a valorilor biţilor. De asemenea, 
dacă în funcţie de poziţia de pe bandă, linia de luare a deciziei se apro¬ 
pie de o zonă de puncte sau alta, înseamnă că viteza benzii s-a modificat 
periculos de mult. 

în funcţie de rezultat, urmează să se ia măsurile de depanare a unităţii 
de^ bandă. 

în exemplele alăturate se dau două tipuri de magnetofon şi un caseîo¬ 
fon. Cel mai bun este, se vede, magnetofonul TESLA B4, pe viteza de 
9,53 cm/s.'Explicaţia rezidă în marea stabilitate a vitezei acestui magneto¬ 
fon şi în calitatea capului. în ceea ce priveşte casetofonul, deranjează nu 
atît împrăştierea mare a punctelor, cît cele cîteva puncte care se apropie 
foarte tare de linia de luare a deciziei. Şi nu uitaţi că avem doar primii 32 
de octeţi pe grafic! 

Ca o recomandare generală: preferaţi pe cît posibil magnetofoanele în 
locul casetofoanelor. Ele nu dau practic niciodată mesaj de eroare, iar 
cînd o fac, singurul remediu necesar îl constituie ştergerea capului cu un 
tampon cu alcool. ' .. 


1 REN Pregătire cod 
10 CLEAR 32767 

20 FOR p» 33065 TO 33265: READ x: POKE p,xs IMEXT p 
100 .DATA 221,33,0,128,17,31,0,55,62,255,33,33,128,34,31,128,20,8,21,243,62,15,2 
11,254,33,63,5,229,219,254,31,230,32,246,2,79,191,192,205,212,129,48,250,33,21,4 
, 16,254,43,124,181 ,32,249,205,208,129,48,235,6,156,205,208,129,48,228,62,1*98,184 
,48,224,38,32,241 

i 10 DATA" 6,201,285,212,129',48,213,120,254,212,48,244,205,212,129,208,121 ,238,3, 
79,38,0,6,176,24,31,8,'32,7,48,15,221,117,0,24,15,203,17,173,192,121,31,79,19,24, 
7,221,128,0,173,192,221,35,27,8,6,178,46', 1,205,208 
120 DATA 129,208,62,203,184,203,21,229,42,31,128,112,35,34,31,128,225,6,176,210 
,173,129,124,173,103,122,179,32,192,124,254,1,201,205,212.129,208,82 22,81,32,25 
3,187,4,200,62,127,219,254,31,208,169,230,32,40,243,121,47,79,230,7,248,8,211,25 
4,55,201 

1000 8AVE "cod i! CODE 33065*-201 




I 

1 


20 


TEHNIUM 4/1992 








10 GO TO 100 

20 POKE 23756,05 BOEDER 0; PAPER 0: INK 7s OLEAR 32767: PRINŢ FLASH 1 ? AT 12,1 
0; "ASTEAPTA ! n : INK 0: LOAB " "CODE s INF 7: FOR p«1 TO 256: POKE <32S00+p> ,203: 

1 NEXT p 

30 CLS 3 PRINŢ FLASH i 5 AT 12,8:"PORNEŞTE BANDA iRANDQMIZE USR 33065L IF. PE 
1 EK 32801—203< 0 THEN GO TO 30 

.100 CLS Î GO SUB 2000; PRINŢ #0; “OPREŞTE BANDA SI ASTE APT A DIN a (256) : LET 

! " 120 LET b*l: FOR P~i TO 256; LET a(p)*PEEK (32800+P-) -178: • IF b<a(p) THEN LET h 

~a(p) 

130 NEXT ps LET a-1NT (175/b); GO SUB .1030 
.5 130 PRINŢ #0: INVERSE 1? FLASH 1 ? "S"ş FLASH 0; "RAFIC M j FLASH FLASH 0? "A 

I LORI ”5 FLASH 1? ”R"? FLASH 0? “EL.UARE ”5 FLASH 1? ! 'C"ş FLASH 0? "OPY" 

145 GO SUB 2000: PAUSE 0 

•: 150 IF INKEY*«"g" OR INKEY$~ t, G" THEN GO SUB 1000 ; GO TO 140 

160 IF IN'k'EY$»"v" OR INKEY4— " V 15 THEN" CLS s FOR p«1 TO 256: PRINT TAB 4* <p~ 1) 5 a 

; <P)?; NEXT p: GO TO 140 

170 IF INKEY*=V H OR INKEY** M R" THEN GO TO 30 

180 IF INKEY^~"c" OR INKEY$= n C" THEN 60 SUB 2000; COPY 

190 GO TO 145 

: 1000 CLS : DRAW 255,0: FOR p«0 TO 255; PLOT p,a*a(p + l)s PLOT p,a*25: NEXT ps RET 

; URN 

2000 BEEP .2,35: BEEP .2,25: BEEP .2,15; RETURN 
; 9999 SAVE "spy " LINE 20 




TEHNiUP 4/1992 
























MAGAZIN-TEHNIUM 


prinse c ■> / c «j f - 

'galvanic. 

Unghiul de 100° ai reflectorul 
con ţ k * / lifl . 

pi '! A CC V : 

tecţie • 

n . 

:e ; . 

.brator enerp £ eb so vc i 4 
Singurei v/o-y r u, ui . u urr' 
mai are, >n afară cl* re c1cf < n 
tact galvanic cu traverse de susţs 
nere' este- siemeniul no.Ai Ei C. 
aci 

si? . ră r v, Cu-ufrCi ucegu;;:- ai 
tor şi joacă robii ca coaror-uu,. .. 

- 

în faţa lui. 

Compensarea aceasta este varia 
băi c : oc ii Ci do So tu ucu:f 

de la canal la -canal şi este poziţie 
nat şi dimensionat de aşa manieri 
îneît elementele .D1--D23 să for 
meze un fel de ghid de undă- care s> 
rezoneze în tot domeniul UHf. 
Celelalte . elemente, ^ şi anume vi 
■ 1 (Vj? ci oi."oo -ucu > ■ -- r ■ :: : 
sînt izolate ru- ■: 

31 

toliî sr 

nate astfel îneît .vibratorul care este 
• diimensionat .pentru canalele- cei; 
mai ■ joase' din .domeniul.UHF tmpre 
ună cu elemen.teit’e. direcîoan 
Dl— D23, dimensionate în porţiune; 
cea m; 


COMPLE 7 ■- ■ 
DE RECE i i- ■; 


atorită faptului că extinderea 
unor programe TV se face în pre¬ 
zent şi va fi menţinută şi în viitor în 
bandă UHF (canalele 21—60), voi 
prezenta în rîndurile ce urmează un 
complet de recepţie' TV de mare 
performanţă, care este rodul cîtorva 
ani de cercetări în domeniu şi care a 
fost verificat în practică în locuri cu 
recepţie dificilă, în diferite anotim¬ 
puri şi stări de propagare deosebit 
de grele. 

Pînă a ajunge la concluziile ce le 
voi prezenta mai jos, menţionez că 
am construit 16 tipuri de antene di¬ 
ferite pe care le-am testat, dar nici 
una nu a întrunit calităţile acesteia. 

Această antenă porneşte de ia' o 
idee pe care firma Wissi-Khaterinne 
a lansat-o cu ani în urmă şi din care 
au derivat ulterior mai ,.multe tipuri 
de antene, unele dintre eie cu per¬ 
formanţe ridicate, aşa cum ar fi; an¬ 
tena „Olimpia 170“, cu elemente 
compensate etc. Ea este rezultatul 


IULIAN POPOVICi ¥07! 


infi n e energi de « n 

Ieşirea dur ampificaîor se face 
cablu coaxial de 75 ll. 
y Amplificatorul aigură o arnpl 
- an a! 

a: - bac ■. g -,... 

de canalul 40, apropiată valorii 


de faţă Datele.^ bobinelor 
iei este ’ LI = 2,...xg3 spire, CuEm 0,5' mm; în 
ia adap- aer; " 0 $ mm; 

•buclă, L..2 = 3 spire CuEm 0,5 mm; în aer; 0 
îorîl 4/1, . 3 mm- (peste bobina LI); 

i foarte . 1.3-= 3 spire, CuEm '0,5 mm; în aer; 

soluţia ' 0 3 mm; 
torul de L4 - 4 spir , CuEm 0,5 m 

0 3 mm; bobinată în contrasens faţă 
.rezolvat' de L3; 
adapta- H...5 = L7 = idem L3 
cablu şi L6 = L8 = idem L4. bobinate în con- 
prerderi' trasens faţă de LS şi L7. 


Wy. D.C. M 5-2 55 DA <55 


unor calcule şi teorii asupra anter¬ 
ior de banda Orga şi succesui 
experiment practic. 

Completul de recepţie prezerv 
se compune din antena propriu-zi 
şi amplificatorul de antenă. 

Antena propriu-zisă, aşa cum ar 
tam mai sus, este o antenă ■ 
bandă largă, foarte performani 
care poate recepţiona orice car 
TV între 21 şi 60. Constructiv, ea 
compune dintr-o traversă din dur 
luminiu sau fier, pe care sînt prin 
cu şuruburi elementele, 
Eiementeie marcate R1—R9 co 


47 Kn 


Administraţia: £c ! s>*}!-a „Presa Maţtonaiă" S.Â. 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILATE- 
LIA“ . SECTORUL EX¬ 

PORT—.IMPORT ’RE ,1 ' 
P.O.BOX 12—201, TELEX 
î03m BOCii- 

NR 64-.66. 


Redaelor-şef: Ing. I. MIHĂESCU 
Secretar general de redacţie: tis i ' - 

AgTffigg.v;b^ ( -g; - . 

Secretariat: fâ, PĂUN - 
Grafica; i. IVAŞCU 


"V 

la Imprimeria „Core 
b 


IlillTfllî 


TEHNIUM 4/19S 









— 


„ ‘ • I-'V 

firma f*ACKARD BELL 

• Imprimante 

• Pîottere 1 •"*'! 

Calcnbttoare HC9î, extensii 

floppy-disk, joy-stick»uri 

# Monitoare monocrom;. 

# Calculatoare de birou cu bandă 
şi afişaj 

• Telefoane speciale 

# Case electronice de marcat 
® Reclame-'Jiiminoase 


plificatoare operaţionale, 
catoare de audiofrecvenţa, surse X. 

te "L U drcuite integrate CMOS, 
TTL LS (ciasice şi speciale? . 
_J tranzistoare cu germaniu ş* 

cu siliciu 

— tiristoare ' 

__ diode, punţi redresoart 
__ dispozitive optoelectronice 
__ elemente de conectare şi co¬ 
mutare , 

— cristale ele --cuarţ 
__ filtre cu cuarţ r 

— componente ^ pasive . 

Firma onorează şt comenj p * 
P °La nnzări en gros se foc redu- 

r _ ! 

- 

postgaranţie , consultaţi temuce î 
documentaţie de specialm