ADRESA;REDACŢIEI: TEHN1UM-BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎMTEII NR. 1, COP 79784
t ,OF, P.T.T.R,: 30i SECTORUL *1, TELEFOM 17 80 IO, IMT, 2053, 1151
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ .
Alimentatoare stabilizate
Amplificatoare logaritmice
CQ-YO .
Transceiver monobandă
DKM 30IE
Preamplificâtor 14 MHz
LABORATOR ..
Frecvenţmetri
Analogic sau digital?
Reducerea distorsiunilor
crossover
TEHNICĂ MODERNĂ
Microcalculatorul L
AUTO—MOTO.
Autoturismele OL.TCIT:
Service
Economizor
AUTOMATIZĂRI .
Hrănirea automată a peştilor
Automat pentru stupină
CITITORII RECOMANDĂ . . .
Stimulator pentru
electromasaj
Circuite integrate pentru
aparatura de larg consum
Iluminare temporizată
FOTOTEHNICĂ .
Exponometre de laborator
Dispozitiv pentru probe
Distanţe şi expunere
REVISTA REVISTELOR
Pionier SH80
Telecomandă
Mulţi vibrator
65 DE KR1 DE LK FOTMUEft
PKwnmmi cemsrcisT
mmm
SERVICE .
Radioreceptorul
„CONCERT" S-591 A
(CITIŢI ÎN PAG. 2-3)
65 DE Km DE hR MQR3RE&
prr iDaLoce a ..
ROfUHR
„Doresc, de asemenea, să mă adresez şi cu acest prilej tineretului, organizaţiei sale
revoluţionare — Uniunea Tineretului Comunist — cu chemarea de a fi permanent ia
înălţimea drumului glorios parcurs de partidul nostru, de a acţiona întotdeauna ca revo¬
luţionari, de a-şi însuşi cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cunoaşterii umane,
de a învăţa şi munci, de a se pregăti pentru a fi cetăţeni demni ai patriei noastre,
constructori conştienţi ai socialismului şi comunismului! Vouă, dragi prieteni tineri, ge¬
neraţiei tinere, vă revine misiunea istorică de a apăra şi dezvolta cuceririle revoluţionare,
de a asigura mersul înainte, de a face totul ca poporul nostru să trăiască ca un popor li¬
ber, independent, în societatea comunistă, în rîndul naţiunilor libere şi independente ale
lumii!“
NICOLAE CEAUŞESCU
(Din Cuvîntarea la Adunarea solemnă organizată cu prilejul aniversării a 65 de
ani de la făurirea Partidului Comunist Român)
Am sărbătorit în această lună un
eveniment cu profunde şi deosebite
rezonanţe , în istoria şi devenirea
contemporană a poporului român,
a ţării noastre, împlinirea a şase de¬
cenii şi jumătate de la făurirea Parti¬
dului Comunist Român, continua¬
tor pe un plan superior al luptelor
de eliberare socială şi naţională,
care a înscris drept ţel suprem cu¬
cerirea politică de către clasa mun¬
citoare şi edificarea orînduirii so¬
cialiste şi comuniste pe teritoriul
patriei noastre.
Cu rădăcini adînci. în mişcarea
socialistă românească, lupta Parti¬
dului Comunist Român a fost mar¬
cată de momente de mobilizare a şi fericire, pentru apărarea indepen-
maselor largi populare în procesul denţei şi suveranităţii naţionale. Un
de cucerire a drepturilor şi libertăţi- rol de seamă în organizarea acestei
lor democratice, împotriva exploa- demonstraţii l-a avut tovarăşa
tării şi asupririi, pentru o viaţă liberă ELENA CEAUŞESCU, care, alături
şi demnă. de alţi militanţi ai mişcării revoluţio-
Un asemenea moment memorabil nare de tineret, a adus o contribuţie
l-a constituit şi marea demonstraţie însemnată la mobilizarea tineretu-
patriotică, antifascistă şi antirăzboi- lui antifascist, la imprimarea unui
nică de la 1 Mai 1939 în care un rol puternic spirit de angajare revolu-
organizatoric determinant l-a avut ţionară demonstraţiei de la 1 Mai
tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, 1939.
patriot şi revoluţionar înflăcărat, Un alt moment memorabil din is-
profund devotat cauzei poporului toria Partidului Comunist Român îl
român, minunat exemplu de curaj şi constituie, fără îndoială, primăvara
fermitate revoluţionară, de dăruire anului 1944, cînd iniţiativele poli-
totală pentru idealurile de libertate tice ale comuniştilor au dus la în-
chegarea unei largi alianţe de forţe
democratice care au asigurat strălu¬
cita victorie a actului istoric de la
23 August 1944, răsturnarea dicta¬
turii militaro-fasciste şi declanşa¬
rea revoluţiei de eliberare socială şi
naţională, antifascistă şi antiimpe-
rialistă.
Făuritor al noului destin al patriei,
Partidul Comunist Român mobili¬
zează astăzi în jurul său întregul po¬
por pentru realizarea obiectivelor
fundamentale ale edificării orîndui-
rii socialiste multilateral dezvoltate.
Centrul vital- al întregii naţiuni,
partidul a descătuşat după istoricul
Congres al IX-lea energiile crea¬
toare ale poporului, imprimînd dez¬
voltării economico-sociale a ţării o
amploare fără precedent. De-a lun¬
gul anilor care au urmat şi care con¬
stituie glorioasa EPOCÂ NICOLAE
CEAÎJŞESCU, rolul conducător ai
partidului a devenit un concept de
viaţă politică şi socială de o remar¬
cabilă eficacitate practică, materia¬
lizată în mod deosebit de elocvent
în marile realizări şi înfăptuiri obţi¬
nute în îndeplinirea programelor şi
obiectivelor stabilite.
Implicată într-un generos avînt
revoluţionar în întreaga operă de
edificare a societăţii socialiste mul¬
tilateral dezvoltate, pentru traduce¬
rea în viaţă a istoricelor hoîărîri ale
Congresului a! Xlll-lea a! Partidului
Comunist Român, tînăra generaţie
a patriei, aflată la vîrsta marilor as¬
piraţii, participă activ la toate marile
ctitorii ale epocii, este prezentă în
toate domeniile, promovînd con¬
stant noul, cultul pentru adevăr şi
dreptate, pentru aplicarea fermă a
normelor de muncă şi viaţă comu¬
niste.
Angajat plenar pe un front larg în
modernizarea economiei, a civili¬
zaţiei socialiste, remarcat în şcoli şi
amfiteatre, în uzine, pe şantiere de
construcţie, în laboratoare de cer¬
cetare şi în mine, tineretul Româ¬
niei socialiste, care are în secretarul
generai al partidului, tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU, un strălu¬
cit exemplu şi un înalt model de
viaţă şi luptă revoluţionară, un mare
sfătuitor şi un generos prieten, îşi
dedică eforturile materializării
exemplare a înflăcăratelor chemări
ale celui mai iubit fiu al poporului
român, pentru păstrarea mereu vie
a spiritului revoluţionar.
însufleţită de luminoasele pers¬
pective ale viitorului, tînăra gene¬
raţie din patria noastră, alături de
întregul popor, îşi afirmă prin
dăruire,' răspundere şi patos revolu¬
ţionar, prin noi şi noi fapte de
muncă adeziunea deplină la poli¬
tica partidului, la principiile promo¬
vate sub conducerea sa, la măreţele
obiective ale operei de edificare
a societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.
mm
PROMOVEAZĂ
PROGRESUL
PE VECHI
PLAIURI
DE LEGENDA
Pe plaiurile legendarului Meşter
Manole, în urmă cu două decenii
electronica era un domeniu ce apar¬
ţinea doar ştirilor parvenite prin mij¬
loacele mass media.
Astăzi Curtea de Argeş a devenit
simbolul unei autentice cetăţi in¬
dustriale româneşti, ale cărei prin¬
cipale produse de bază din dome¬
niul electronicii şi electrotehnicii
pătrund practic în fiecare gospo¬
dărie a ţării.
Priorităţile de acţiune ale tinerilor
se numesc simplu: eficienţă prin
aplicarea noului în producţie, creş¬
terea productivităţii muncii, econo¬
misirea materiilor prime şi materia¬
lelor.
Secretara Comitetului U.T.C, pe
întreprindere, tovarăşa Daniela Bu¬
rice!, ne spunea cu îndreptăţită
mîndrie: „Cei aproape 3 000 de ute-
cişti din întreprindere se află pe de¬
plin angajaţi, sub semnu! aniversării
a 65 de ani’ de ia făurirea- partidului,
în realizarea obiectivelor de plan,
contribuind decisiv, in cele două
sectoare electrotehnic şi electro¬
nic, la realizarea unor produse, de
bună calitate apreciate atît de be¬
neficiarii din ţară, cîî şi de partenerii
străini 11 .
Cîteva obiective au fost materiali¬
zate în ultimul timp prin eforturile
membrilor comisiei de creaţie teh-
nico-ştiinţifică al cărei responsabil/
tînărul inginer Constantin Teodo-
rescu, a absolvit în urmă cu trei ani
Facultatea de Electrotehnică din
Craiova.
Printre acestea se numără: un
motor alimentat cu curent continuu
cu magneţi permanenţi (autor: Ma¬
rian Gbinea), aparat pentru durifi¬
carea muchiilor tăietoare — Argi-
dur (autor: ing. Ştefan Muraru), so¬
luţii noi în realizarea motoarelor de
aspirator (autor: ing. Constantin
Teodorescu), ce pot facilita intra¬
rea în producţie a unui nou tip.
Printre alte’noutăţi semnate de ti¬
nerii de la „Electro-Argeş“ se
numără: un preîncălziîor, un eco-
nomizor de benzină, o electro-
pompă lunetă, motoare speciale.
„în domeniul electronic, ne spu-
~nea inginerul Constantin Teodo¬
rescu, printre noutăţile avansate cu
un concurs remarcabil al tinerilor
se numără un potenţiometru cu trei
ture de indexare fina, un trimer se-
mireglabil şi un buzer piezocera-
mic, un convertizor tensiune/frec¬
venţă, o sursă stabilizată tip PCH
73/5, amplificatoare operaţionale de
putere tip MCH 2305.“
Elocvente sînt, de pildă, şi creşte¬
rile planului de export, care la
secţia de produse electrotehnice
avea drept reper în anul 1980 —
100%; în 1985 — 216%, iar pentru 1990
se prevede o creştere de 375%. Nu¬
meroşi beneficiari din R.P. Bulgaria,
R.S. Cehoslovacă, R.P.D. Coreeană,
R.D. Germană, R.P. Ungară, R.F.
Germania, Algeria, Grecia etc.
atestă calităţile produselor realizate
de harnicul colectiv de muncitori,
tehnicieni şi specialişti ai întreprin¬
derii de Produse Electronice şi Elec¬
trotehnice „Electro-Argeş“, în ca¬
dru: căreia tineretul reprezintă o în¬
semnată pondere, avînd înscrise la
capitole^ iniţiativă şi creativitate
frumoase succese.
Plaiurile Meşterului Manole intră
acum în conştiinţa contempora¬
neităţii în anul gloriosului jubileu al
făuririi Partidului Comunist Român
cu realizări notabile, semnate şi de
tînăra generaţie într-una dintre cele
mai dinamice şi reprezentative ra¬
muri industriale pentru progresul
patriei.
CAUT.
PROCES {
INSTRUC
EDUCAI
iCTn
i ^ " * r
Nivelul ridicat al învăţămîntului
românesc, în anul aniversării a 65
de ani de la făurirea Partidului Co¬
munist Român, este evidenţiat şi de
performanţele strălucite obţinute
cu precădere în anii de cînd în frun¬
tea partidului şi statului se află to¬
varăşul NICOLAE CEAUŞESCU,
ctitorul genial al României socia¬
liste. Astăzi procesul de învăţămînt
constituie una dintre cele mai fertile
şi, totodată, dintre cele mai origi¬
nale şi generoase teze de politică
educaţională ale secretarului ge¬
neral al partidului, tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU, politică
avînd în vedere perfecţionarea con¬
tinuă şi simultană a competenţei
profesionale, împlinirea valenţelor
creatoare, sporirea gradului de in¬
formare ştiinţifică, precum şi apli¬
carea acesteia în practică.
Semnificativă contribuţie la pro¬
gresul individual şi colectiv al tutu¬
ror cetăţenilor patriei, politica edu¬
caţională are drept cheie de boltă
triada Învăţămînt — Cercetare —
Producţie care, materializată în
atributele integrării, contribuie de¬
cisiv la formarea tinerelor generaţii
pentru muncă şi viaţă.
O ilustrare recentă şi convin¬
gătoare a stadiului învăţămîntului
românesc o constituie o vizită făcută,
nu de mult, la o şcoală generală.
Pătrund într-un modern studiou
insonorizat, în care camerele de te¬
leviziune, alb/negru sau color, se
află pregătite pentru a transmite în
cabinetele de specialitate imaginiie
filmelor didactice, instalaţii video
sînt gata pentru preluarea unor
secvenţe utile din diverse alte filme
de uz didactic şi pentru montarea
lor în fragmente necesare demon¬
straţiilor de fizică, chimie, matema¬
tică,’ biologie, istorie etc.
J Tot aici se pot realiza filme nece¬
sare perfecţionării cadrelor didac¬
tice, filme despre optimizarea pro¬
cesului instructiv-educativ, filme
avînd drept temă practica pedago¬
gică a studenţilor în învăţămîntul
gimnazial şi liceal.
într-un spaţiu, nu departe de mo¬
dernul studiou, se află instalat un
pupitru de comandă conectat la
două televizoare.
„Este vorba, aşa cum ne spunea
tovarăşul profesor Ion Tănase, di¬
rectorul Şcolii Generale nr. 85 din
Capitală, despre cabinetul cercului
de informatică, animat în prezent
de profesorul Mihai Stancu, doctor
în ştiinţe matematice, care familia¬
rizează elevii în tainele limbajelor
calculatoarelor. Aici se lucrează cu
grupe de cîte 12 copii, care au un
cadru adecvat de instruire într-un
domeniu de mare viitor. De altfel, o
iniţiativă interesantă rămîne şi
ideea ce va fi în curînd materiali¬
zată, şi anume aceea ca toate ca¬
drele didactice ale catedrei de ma¬
tematică să fie familiarizate cu lim¬
bajele utilizate în dialogul cu calcu¬
latoarele."
De altfel şi celelalte aspecte ale
procesului instructiv-educativ sînt
privite aici cu toată exigenţa. Cali¬
tatea învăţăturii a cunoscut o creş¬
tere de 14% faţă de aceeaşi perioadă
a anului precedent. Realizărilor pla¬
nului economic ie mai lipsesc 4 pro¬
cente pînă la îndeplinirea integrală,
în atelierele-şcoală au fost realizate
în cursul acestui an de învăţămînt
bunuri în valoare de 20 000 de lei.
Noi dotări au fost utilizate pentru
realizarea unui nou cabinet de ma¬
tematici, s-au reamenajat cu mobi¬
lier nou cabinetele de biologie şi
geografie. Cele 29 de cercuri de
specialitate ale elevilor la care par¬
ticipă majoritatea celor 200 de ute-
cişti, precum şi aproape 500 de
elevi din clasele a V-a — a Vil l-a îşi
desfăşoară o activitate ritmică,
strîns legată de etapele programe¬
lor de învăţămînt. Locurile fruntaşe
obţinute la fazele pe sector şi Capi¬
tală, recenta menţiune obţinută de
elevul Răzwart Popescu, din clasa
a Vili-a A, la Olimpiada naţională de
fizică, atestă calităţile procesului
instructiv-educativ, materializat aici
de un Harnic şi competent colectiv
de cadre didactice.
Mai consemnăm faptul că una din
clasele fruntaşe pe şcoală, clasa
a Vl-a A, diriginte prof. Cornelia Or-
îeanu, în cinstea aniversării a 65 de
ani de la făurirea Partidului Comu¬
nist Român, şi-a îndeplinit obiecti¬
vele muncii patriotice, depăşindu-le
la toţi indicatorii, obţinînd, de ase¬
menea, şi pe planul pregătirii profe¬
sionale rezultate notabile. Tot aici
au fost obţinute şi locuri fruntaşe
pe sector şi Capitală la activităţi
culîural-artistice înscrise în Festi¬
valul Naţional „Cîntarea României".
Aceste aspecte reprezintă doar un
exemplu din nenumărate altele
asemănătoare ce pot fi date din pe¬
rimetrul şcolii româneşti, constru¬
ită astăzi într-un complex sistem
dedicat pregătirii multilaterale a ti¬
neretului în vederea formării cadre¬
lor necesare dezvoltării ecenomi-
co-sociale a ţării, ce pune ia bază
ideea ştiinţifică a îmbinării armo¬
nioase a cunoştinţelor teoretice cu
practica productivă şi cercetarea.
3
TEHNIUM 5/1986
(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT)
gulator de tip serie este cea din f
gura 6. S-au notat cu U, — tensiti
nea continuă nestabilizată de aii
mentare, U s — tensiunea stabilizat
de ieşire şi U rşf — o tensiune cor
stantă de referinţă. Schema conţir|
două amplificatoare, şi anume ui
amplificator de curent, care pri¬
meşte ca semnal de comandă ui
curent i şi debitează la ieşire un cu
rent I = G • i, şi un amplificator d
eroare (sau de diferenţă) de ten:
siune, AE, prevăzut cu două intrăr
Pe una din intrări se aplică tensil
nea fixă de referinţă, U re( , iar pe
cealaltă se aduce, prin divi'zorul re
zistiv R-—R 2 , o fracţiune din tensiu
nea de ieşire, kU s , unde k = R 2 /(R 1 ţ
R 2 ), evident subunitar. Acest ampli
ficator are menirea de a compara 1
pejmanenţă tensiunile U ref şi kU 5 )
debitînd la ieşirea sa un curent cu
intensitatea i proporţională cu dife¬
renţa lor, i = s(U ref —kU s ).
Efectul de stabilizare provine toc
mai din acţiunea compensatoare i
amplificatorului de eroare, care
„simte" orice tendinţă de variaţie a
O ultima condiţie importantă este
aceea de a ne asigura că pentru va¬
loarea maximă a tensiunii de ali¬
mentare, şi pentru l 5 = 0, cu¬
rentul prin diodă nu depăşeşte va¬
loarea maximă garantată, b„,„. Tre¬
buie deci ca;
in caz contrar fiind necesar să redu¬
cem plaja de variaţie a lui U.
în anumite situaţii mai preten¬
ţioase, cînd tensiunea U s trebuie să
fie foarte bine stabilizată (cje exem¬
plu, pentru alimentarea unor instru¬
mente de măsură cu consum redus),
se poate apela la montarea în cas¬
cadă a două celule R—D 2 , aşa cum
se arată în figura 5.
3. PRINCIPIUL REGULATORULUI
SERIE
Structura de principiu a unui sta¬
bilizator de tensiune cu element re-
Pentru problema propusă. în afara
condiţiei U/ == Us, dioda Zener
aleasă trebuie să aibă curentul
mai mare ca l. VM „ n cel puţin cu can¬
titatea J/,,,,,,, adică: > ly„„„ +
+ într-adevăr, deoarece curen¬
tul absorbit de consumatorul Rs se
scade practic din curentul ce traver¬
sează dioda la mersui „în gol", tre¬
buie să ne asigurăm că efectul de
stabilizare se mai menţine şi în ca¬
zul consumului maxim. I*,,,,, (res¬
pectiv dioda mai păstrează un cu¬
rent invers cel puţin egai cu l. s „„„).
De regulă, această condiţie nu
creează probleme, montajul simplu
din figura 2 fiind folosit numai pen¬
tru curenţi mici de sarcină (mult mai
mici ca b„„„, pentru a nu interveni
variaţii semnificative ale tensiunii
U/), respectiv de ordinul miliamperi-
lor sau al zecilor de miliamperi. Cu
toate că există şi diode Zener de
putere, nu se recomandă acest tip
de stabilizare pentru curenţi de sar¬
cină mai mari din cauza randamen¬
tului energetic scăzut al montajului,
ca şi datorită performanţelor mo¬
deste obţinute.
Generatorul de tensiune continuă
de la intrare va fi, desigur, o sursă
nestabilizată, a cărei tensiune U,
poate varia în timp într-un interval
cunoscut, U„„„, -r U,„„n, de ddrit cît
mai mic. Pentru a obţine efectul de
stabilizare, este obligatoriu ca ten¬
siunea de intrare să fie în perma¬
nenţă mai mare ca U/, deci ne vom
asigura ca U,„„„ să depăşească va¬
loarea dorită Us = Uz, de exemplu
cu cel puţin 1-4-3 V, garantînd astfel
funcţionarea montajului în condiţiile
cele mai nefavorabile.
Urmează dimensionarea rezisten¬
ţei de limitare R, care determină cu¬
rentul total prin grupul derivaţie
D/— Rs. Avînd în vedere tot situaţia
cea mai nefavorabilă, cînd tensiunea
de intrare ia valoarea minimă U
vom calcula pe R astfel încît să per¬
mită accesul unui curent total f egal
cu l„„„ + !/„„„ . Rezultă:
: ' ,. ' ÎÂTOARE
'MICE
Datorita particularităţilor sale
(bine cunoscute din manualele de
matematici elementare), funcţia lo-
garitmicâ este frecvent utilizată în
electronică, oferind adeseori soluţii
simple şi ingenioase pentru unele
probleme altfel greu de rezolvat. Un
exemplu tipic de acest fel î! consti¬
tuie extinderea domeniului de
măsurare al unui voltmetru prin
conversia logaritmică a indicaţiei
acului. Gradată logaritmic, scara
instrumentului va fi mult „dilatată"
în zona valorilor mici ale tensiunii
de măsurat şi, respectiv, „contrac¬
tată" spre valorile mari, permiţînd
citirea cu o precizie cvasiconstantă
a unor tensiuni ce pot diferi între ele
cu mai multe ordine de mărime. Un
alt exemplu de aplicabilitate a con¬
versiei logaritmice îl întîlnim în do¬
meniul calculului analogic, pe care
îl simplifică mult, înlocuind opera¬
ţiile de înmulţire şi împărţire prin
adunare şi scădere. Există la ora
actuală numeroase tipuri de cir¬
cuite integrate multiplicatoare, reu¬
nind întregul ciclu de operaţii nece¬
sare (conversie în logaritmi, aduna-
re-scădere şi revenirea la valorile li¬
niare prin operaţia inversă).
în cele ce urmează vom analiza
cîteva modalităţi de realizare a am¬
plificatoarelor logaritmice de ten¬
siune, adică a montajelor care per¬
mit transformarea unei mărimi de
intrare, U jf variabilă independent,
intr-o mărime de ieşire U 0 , printr-o
ecuaţie de transfer de forma:
U 0 - a b • logU, ^
unde a şi b sînt constante, iar logUj
este logaritmul valorii numerice
(absolute) a lui Uj într-o bază oare¬
care (baza în care este exprimat lo¬
garitmul nu are semnificaţie calita¬
tivă, ştiut fiind faptul că trecerea de
la o bază la alta se face prin simpla
multiplicare cu 6 constantă).
Amplificatoarele logaritmice folo¬
sesc cel mai frecvent caracteristica
neliniară tensiu ne-cu rent a jonc¬
ţiunilor semiconductoare. Astfel se
ştie că printr-o joncţiune pn, pentru
o gamă largă de intensităţi (acope¬
rind uneori chiar şase decade), cu¬
rentul direct l F este o funcţie expo¬
nenţială de tensiunea directă apli¬
cată, U F . Inversînd formal variabi¬
lele, se poate spune că tensiunea
directă la bornele joncţiunii este o
funcţie logaritmica de intensitatea
curentului direct ce străbate jonc¬
ţiunea. Mai precis, se demon¬
strează că această dependenţă
poate fi aproximată foarte bine prin
relaţia:
semiconductoare.
Cea mai simplă variantă de am¬
plificator logaritmic se obţine din
configuraţia amplificatorului inver-
sor cu reacţie, înlocuind rezistenţa
de reacţie printr-o diodă semicon¬
ductoare, D, aşa cum se arată în fi¬
gura i. Montajul nu poate funcţiona
decît cu polarizarea directă a dio¬
dei, adică numai pentru tensiuni de
intrare pozitive, Uj > 0 (pentru Uj < 0,
bucla de reacţie este deschisă, iar ie¬
şirea basculează în starea de satu¬
raţie pozitivă). Configuraţia fiinc
inversoare, pentru U, > 0 va rezult;
o tensiune de ieşire negativă, U p < 0
Mai muit, deoarece intrarea inver-
soare a operaţionalului (nodul N
este un punct de masă virtuală ten¬
siunea de ieşire va fi egală în modu
IN 4148
unde k este constanta lui Boltz-
mann, T = temperatura absolută a
joncţiunii, e = sarcina electrică ele¬
mentară şi l R = curentul invers al
joncţiunii.
Pentru temperatura obişnuită de
20 4- 25 C (respectiv T = 300 K),
coeficientul kT/e ia valoarea de
aproximativ 26 mV, mărime pe care
cu siguranţă au mai întîlnit-o citito¬
rii pasionaţi de teoria dispozitivelor
TEHNIUM 5/1986
tensiunii U s , prin fracţiunea kU s ,
comandînd amplificatorul de curent
în sensul contrar. De exemplu, dacă
la un moment dat U s tinde să
crească, proporţional creşte şi frac¬
ţiunea kUş, semnalul diferenţă de la
intrarea lui AE scade, ceea ce are ca
rezultat scăderea curenţilor i şi I,
compensînd astfel tendinţa iniţială.
Desigur, cele două amplificatoare
au viteze mari de răspuns, tensiunea
de ieşire apărînd practic neafectată
de aceste fluctuaţii şi corecţii.
Stabilizarea se consideră teoretic
perfectă atunci cînd tensiunea de ie¬
şire U s este absolut independentă
de intensitatea curentului debitat,
ceea ce revine la a spune că monta¬
jul are o rezistenţă internă (de ie¬
şire) nulă. în practică nu ne întîlnim,
desigur, cu acest rezultat ideal, dar
ne putem apropia foarte mult de el
prin reducerea adecvată a rezisten¬
ţei interne.
Prin definiţie, rezistenţa (dina¬
mică) de ieşire a stabilizatorului este
dUs
di,'
(5)
i—
cu căderea de tensiune în direct pe
diodă, care nu depăşeşte cca 0,7 V
pentru diodele cu siliciu.
Tensiunea de intrare U, > 0 deter¬
mină prin R| un curent I, = U/Rj (no¬
dul N trebuie privit ca o masă). De¬
oarece intrarea AO nu absoarbe
(teoretic) curent, acelaşi curent va
străbate şi dioda D în direct, deci
putem scrie:
l F =li= U/Ri (3)
înlocuind această expresie în re¬
laţia (2) şi ţinînd cont de egalitatea
U 0 = — U F , deducem ecuaţia carac¬
teristicii de transfer a montajului:
kT Uj
U 0 —-In- u
e R|Ir (4)
care, pentru o temperatură con¬
stantă a joncţiunii, reprezintă o va¬
riaţie logaritmică a tensiunii de ie¬
şire în funcţie de tensiunea de in¬
trare, adică o relaţie de forma (1).
Pentru ca montajul să poată func¬
ţiona cu tensiuni de intrare nega¬
tive, este suficient să inversăm po¬
laritatea diodei, iar dacă vrem să
ales cît mai apropiat de valoarea 1.
în exemplele care urmează vom
analiza cîteva modalităţi clasice de
realizare a stabilizatoarelor cu ele¬
ment regulator serie după modelul
general din figura 6.
Un prim exemplu, deosebit de
simplu, este dat în figura 7. Amplifi¬
catorul de eroare este realizat aici
cu tranzistorul Ti, care primeşte în
bază tensiunea de referinţă furni¬
zată de dioda Zener D.-, iar în emi-
tor, prin intermediul divizorului re-
zistiv Ri— R : , o fracţiune din tensiu¬
nea de ieşire.
Amplificatorul de curent îl repre¬
zintă tranzistorul de putere T, aici
unde putem înlocui aproximativ pe
l s prin !, curentul absorbit de divizo-
rul Ri— R 2 fiind foarte mic în com-
paraţie cu l s .
Cu notaţiile de mai sus obţinem
succesiv:
_ dUv ^ dUL = d Us _
R " dli ~ dl ‘ G • di
adică, făcînd abstracţie de semn:
R.■ * (6)
skG
Coeficienţii G = cîştigul amplifica¬
torului de curent, s = panta amplifi¬
catorului de eroare şi k i-am presu¬
pus constanţi.
Deducem din expresia de mai sus
a lui Rj că, pentru obţinerea unei
stabilizări bune de tensiune, cîştigul
amplificatorului de curent trebuie să
fie cît mai mare, panta amplificato¬
rului de eroare să fie şi ea cît mai
mare, iar raportul subunitar k să fie
de tip pnp. „Alegerea 1 ' tipului de
structură pentru T: este de fapt im¬
pusă de sensul (convenţional al) cu¬
rentului i, care, intrînd în colectorul
lui T : , trebuie să iasă în baza lui T-.
Cîştigul G al amplificatorului de cu¬
rent este tocmai factorul beta al
tranzistorului T : (/Ţ), după cum cîşti¬
gul s al amplificatorului de eroare
este panta lui T.. Cum aceasta din
urmă este direct proporţională cu
curentul de colector al lui T, (i), iar în
final aproximativ proporţională cu
curentul I, deducem că stabilizarea
montajului va fi mai bună pentru
curenţi mai mari de sarcină.
Un neajuns al acestei configuraţii
simple îi constituie faptul că prin re¬
zistenţa R: a divizorului de la ieşire
se închide şi circuitul curentului
emitor-colector al lui Ti. Pentru a
minimaliza influenţa curentului i
asupra potenţialului kU, avem la
dispoziţie două căi, şi anume să fo¬
losim valori foarte mici pentru re¬
zistenţele Ri, R : (curentul prin divi-
zor mult mai mare ca i) şi, respectiv,
să micşorăm valoarea curentului i,
înlocuind tranzistorul T; printr-un
dublet T<—T: (cîştig global în cu¬
rent practic egal cu (h ■ fh). Cea de-a
doua soluţie, preferabilă şi din alte
considerente, se poate materializa
utilizînd o configuraţie Dariington
pnp + pnp (fig. 8) sau un “tranzis¬
tor" compus npn ■ pnp (fig. 9), în
funcţie de structura disponibilă a
tranzistorului de putere T ; , Se ştie
că tranzistoarele de putere cu sili¬
ciu sînt mai răspîndite în varianta
constructivă npn.
Faptul că montajul din figura 7
furnizează tensiune fixă de ieşire
nu constituie un inconvenient real;
într-adevăr, pentru a obţine ten¬
siune variabilă nu avem decît să în¬
locuim circuitul sursei de referinţă
R —D- printr-o 'configuraţie regla¬
bilă, de exemplu ca aceea din figura
10. Potenţiometrul P se ia de va¬
loare suficient de mare, pentru a nu
afecta stabilizarea diodei (să nu
preia o fracţiune importantă din cu¬
rentul diodei), dar în aceiaşi timp nu
foarte mare, pentru a asigura cu¬
rentul necesar bazei lui Ti, indife¬
rent de poziţia cursorului.
O dezvoltare a schemei din figura
7, conform celor discutate mai sus,
ne conduce ia exemplul din figura
11. Pentru concretizare, am consi¬
derat o plajă a tensiunii de ieşire da
0 e 20 V, la un curent maxim consu¬
mat de 0,5 A.
Blocul transformator-redresor
filtru, de care nu ne ocupăm aici, se
dimensionează corespunzător, ei
trebuind să furnizeze în exemplul
de faţă o tensiune continuă de 25 -
35 V, bine filtrată pentru un curent
de 0,5—0,6 A
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
11
—w
jlltll
„logaritmăm" (în modul) tensiuni
de intrare alternative, nu avem decît
să montăm în bucla de reacţie, în
antiparalel, două diode identice, Di
şi D; (fig. 2). Evident, fiecare diodă
va „lucra" pe alternanţa corespun¬
zătoare sensului ei de conducţie,
cealaltă diodă rămînînd în acest
interval blocată, deci ca şi inexis¬
tentă. Condensatorul de intrare
poate fi util pentru separarea even¬
tualei componente continue din
semnatul urmărit. Forma exactă a
caracteristicii de transfer depinde
atît de diodele folosite, cît şi de va¬
loarea rezistenţei de intrare, R,. De
pildă, pentru Ri = 1 kfi (şi Ci de
reactanţă neglijabilă la frecvenţa de
lucru), rezultă orientativ U 0 600 mV
pentru U, = 10 V; U 0 « 330 mV pen¬
tru U, = 10 mV etc. Montajul este
astfel deosebit de util ca detector
de echilibru în punţile RLC, nemai-
fiind necesară ajustarea sensibili¬
tăţii instrumentului indicator (de
exemplu, de 600 mV~) pe măsura
apropierii de echilibru.
Valoarea relativ scăzută a tensiu¬
nii U 0 obţinute (maximum 0,7 V,
pentru diodele cu siliciu) poate
constitui un impediment din punc¬
tul de vedere al circuitului pe care
dorim să-l adaptăm la ieşirea ampli¬
ficatorului logaritmic. Nimic nu ne
împiedică însă să amplificăm liniar
această tensiune pînă la nivelul ne¬
cesar, conversia logaritmică iniţială
păstrîndu-se prin proporţionalitate.
în locul diodei D din figura 1 pu¬
tem introduce la fel de bine joncţiu¬
nea bază-emitor a unui tranzistor
npn cu siliciu, aşa cum se arată în fi¬
gura 3. Tranzistorul are baza scurt¬
circuitată la colector, motiv pentru
care el se numeşte aici în „co¬
nexiune diodă". Pentru tensiuni ne¬
gative de intrare (şi pozitive de ie¬
şire) se va folosi un tranzistor de tip
pnp.
Se demonstrează teoretic — noi
nu o vom face aici — şi practic se
confirmă că plaja tensiunilor Uj cu
răspuns logaritmic este considera¬
bil lărgită dacă tranzistorul T este
montat în „conexiunea transdiodă"
\Vv cc
T
A0 t
Uj < o X “
*î|Uj! < 0,7V)
î
c
c
1 U o >0
Lov
reprezentată în figura 4. In acest
caz se va folosi de preferinţă un
tranzistor (pnp sau npn, în funcţie
de polaritatea iui U,) cu factorul de
amplificare în curent cît mai mare,
baza sa fiind conectată ia masă.
respectiv la zeroul tensiunii dife¬
renţiale de alimentare.
După cum am arătat la început,
caracteristica de transfer a amplifi¬
catoarelor logaritmice utilizînd jonc¬
ţiuni semiconductoare depinde
pronunţat de temperatură. Atunci,
cînd „etalonarea" corespondenţei
Uj - U 0 prezintă un interes deose¬
bit, se poate apela la configuraţia
din figura 5, numită în „conexiune
tranzistor", unde dispunem de un
parametru suplimentar — tensiu¬
nea de colector — pentru efectua¬
rea compensaţiei termice, bineînţe¬
les între anumite limite. Pentru U, < 0,
U 0 > 0 se iau T.npn şi U > 0.
Constructorii începători care vor
experimenta astfel de scheme mai
trebuie să ştie că răspunsul nu este
perfect logaritmic sau nu întotdea¬
una pe plaje suficient de largi, fiind
necesară în general sortarea îran-
zistoarelor sau a diodelor. Se folo¬
sesc componente de mică putere,
obligatoriu cu siliciu şi bineînţeles
verificate în prealabil.
în încheiere menţionăm că ope¬
raţia inversă logaritmării — respec¬
tiv exponenţierea — poate fi rezol¬
vată de oricare din montajele pre¬
zentate, prin simpla înlocuire reci¬
procă a rezistenţei de intrare cu ele¬
mentul neliniar (diodă, joncţiune
BE etc.). De exemplu, cu un tranzis¬
tor în configuraţie „transdiodă'.
conversia logaritmic-iiniar (sau !i-
niar-exponenţial) se poate face aşa
cum se arata în figura 6. Pentru U, >• 0
■ se va folosi un tranzistor de tip pnp.
Jp' T ■ - -V
■ mm
Y HlsgJH
MONOBANDA
DK M E ■
(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT)
Este recomandabil a se monta
socluri pentru toate circuitele inte¬
grate. Sînt valabile aceleaşi reco¬
mandări de la placa B.
Pentru testare placa trebuie să
îndeplinească următoarele:
— deconectate la un capăt sau
nelipite următoarele componente:
R4, C6, R5, C9, R7, C24, R10, R17,
R37, R27, R18, C38, R23, R24, C61,
R29, SRF1, SRF2;
— se fac toate conexiunile de ali¬
mentare cu tensiune conform figu¬
ri! 2;
— se montează PI, P2 şi difuzo¬
rul, conform figurii 2.
în vederea testării se urmează al¬
goritmul de mai jos.
4.2.1. AMPLIFICATORUL DE
AUDSOFRECVENŢĂ Â6 (CI-5)
4.2.3. MIXERUL Ml
a) osciloscopul se conectează la
cosa 11 a plăcii;
b) volumul se reglează la jumă¬
tate;
c) de la un generator audio sinu¬
soida! se aplică pe pinul 7, prin
intermediul unui condensator
de 1 n F, un semnai cu amplitu¬
dinea de circa 30 mV şi frec¬
venţa 1 kHz;
d) se alimentează montajul;
e) pe osciloscop se vizualizează
un semnal de ordinul volţilor şi
de formă sinusoidală care
poate fi auzit în difuzor;
f) prin modificarea frecvenţei au¬
dio în limitele 300—4 000 Hz,
semnalul trebuie să-şi păs¬
treze forma sinusoidală;
g) se întrerupe alimentarea.
4.2.2. AMPLIFICATORUL DE
FRECVENŢĂ INTERMEDIARĂ A5
ŞS DETECTORUL DE PRODUS M4
(CI-6)
a) se plantează SRF1;
b) osciloscopul se cuplează pa¬
ralel pe condensatorul C65; ’
c) la cosele 16—17 se cuplează
BFO-ul (placa B) conform figu¬
rii 2;
d) la pihui 16 (C!-6) se cuplează
un generator prin intermediul
unui condensator de 5 pF; am¬
plitudinea semnalului se fi¬
xează la circa 10 uV, iar frec¬
venţa la 10,7 MHz;
e) se conectează alimentarea;
f) schimbînd frecvenţa cu circa
kHz în jurui punctului „zero-
beat“ semnalul vizualizat tre¬
buie să aibă formă sinusoidală
şi amplitudinea de ordinul 10 h-
50 mV;
g) se reglează R39 în vederea
obţinerii unui raport semnal/
zgomot maxim şi a unui sem¬
nal nedisîorsionat;
4.2.4. AMPLIFICATORUL DE
RADIOFRECVENŢĂ Al
f) se reglează potenţiomeîrul PI
pînă cînd semnalul apare vizi¬
bil pe osciloscop;
g) se reglează inductanţele L2 şi
L3 pînă cînd se obţine un ma¬
xim de semnal pe 28,7 MHz;
h) pe circa 28,4 MHz se acor¬
dează L3C4 şi pe circa 29 MHz
circuitul L2C1, astfel încît să
se obţină un riplu minim;
i) se întrerupe alimentarea;
j) nivelul generatorului se micşo¬
rează la 10 juV, iar frecvenţa la
28,5 MHz;
k) se plantează condensatorul
C6;
l) osciloscopul se conectează la
ieşirea amplificatorului audio;
m) se alimentează montajul;
n) se reglează frecvenţa VFX-u-
lui pînă ce se aude un ton de
circa 1 kHz în difuzor;
4.2.6. PREAMPLIFICATORUL
MICROFON A2
h) rezolvarea optimă a condiţii¬
lor de la punctul g se face şi
din cuplajul L9—L10; .
i) se întrerupe alimentarea;
j) se plantează SRF 2;
k) osciloscopul se cuplează la ie¬
şirea pentru difuzor;
!) se alimentează montajul;
m) semnalul din difuzor trebuie
să corespundă unei puteri de
circa 0,5... 1 W;.
n) se întrerupe alimentarea;
o) se plantează C61;
p) generatorul se mută la intra¬
rea filtrului SSB (FT8) între C9
şi R25;
q) se verifică banda filtrului şi se
retuşează din C27 frecvenţa
BFO astfel încît să se plaseze
la 20 dB pe flancul filtrului;
r) se întrerupe alimentarea.
o) se reglează pe maxim amplifi¬
carea din Pi;
p) se reduce nivelul generatoru¬
lui la 0,5 /xV şi se retuşează re¬
glajul din 1.3 şi L4;
q) se reduce tensiunea genera¬
torului la 0,3...0,4 /uV; semnalul
trebuie să se audă clar în difu¬
zor (în caz contrar se alege un
alt tranzistor TI cu zgomot
mic şi amplificare ridicată sau
în caz extrem se schimbă Cl-
1):
r) se reglează frecvenţa genera¬
torului pe 29 MHz şi se retu¬
şează pe maxim din L2 şi L4;
s) se întrerupe alimentarea cu
tensiune.
4.2.5. CIRCUITUL RAA
a) se plantează rezistenţa R5;
b) osciloscopul se plasează la. ie¬
şirea mixerului (pin 14);
c) fa cosele 26—27 se cuplează
VFX-u! (placa B) conform figu¬
rii 2;
d) ia pinul 12 (OI-1) se cuplează
generatorul prin intermediul
unui condensator de 10 pF;
amplitudinea semnalului se fi¬
xează la circa 30 mV, iar frec¬
venţa la 28,7 MHz;
e) frecvenţa VFX-uiui se fixează
ia 18 MHz;
f) se conectează alimentarea;
g) se reglează inductanţa L4
pentru maxim de semna! indi¬
cat de osciloscop;
h) se întrerupe alimentarea;
i) se plantează condensatorul
C9;
j) osciloscopul se mută la bor¬
nele difuzorului;
k) amplitudinea generatorului se
fixează la circa 10 i^V;
!) se alimentează montajul;
m) din generator sau VFX se
fixează tonul auzit în difuzor la
circa 1 kHz;
n) din L4, R39, cuplaj L9—L10 se
retuşează reglajele pentru a
avea un maxim de semnal la
un raport semnal/zgomot op¬
tim;
o) se întrerupe alimentarea.
a) se plantează rezistenţa R
b) se conectează un gener
audio la bornele 9—10; se
naiul furnizat are frecvenţa
circa 1 kHz, amplitudinea dei
mV, iar impedanţa generatei
rului circa 200 O; '1
c) osciloscopul se conectează l|
cosa 7; 1
d) se alimentează montajul tre*
cînd butonul B (fig. 2) pe po¬
ziţia emisie (E); 1
e) din R33 se reglează amplitudf
nea vizualizată pe osciloscop;
care trebuie să fie de circa 30C
h- 500 mV;
f) se deconectează alimentarea
şi generatorul;
g) între cosele 7 şi 8 se face
ştrap;
h) se conectează, alimentarea ci
butonul B pe poziţia E;
i) din R32 se reglează amplitudi¬
nea semnalului generat, care
trebuie să fie de circa 500 mV
iar forma sinusoidală;
j) se deconectează alimentarea
butonul B rămînînd pe poziţie
emisie (E);
k) se desface ştrapul 7—8.
4.2.7. MIXERUL M2
a) se plantează rezistenţa R18;
b) osciloscopul se cuplează le
ieşirea 10 a circuitului integral
CI-3 (ROB025);
c) la cosele 4—5 se conectează
semnalul BFO conform figurii
a) se plantează rezistenţa R37;
b) generatorul şi osciloscopul
rămîn conectate ca la punctul
4.2.4.;
c) se conectează tensiunea de
alimentare;
d) se măreşte treptat semnalul
de intrare pînă la circa 1 mV;
e) semnalul vizualizat nu trebuie
să fie distorsionat, iar amplitu¬
dinea acestuia trebuie să se
menţină constantă pentru ni¬
veluri de intrare cuprinse între
circa 1 /xV şi 0,5 mV;
f) se măreşte amplitudinea sem¬
nalului generatorului pînă la
circa 100 mV, concomitent cu
reducerea amplificării din PI;
g) trebuie să existe posibilitatea
de menţinere a semnalului ne¬
distorsionat (din PI) chiar
pînă la niveluri de intrare de
ordinul 0,1...0,3 V;
h) se întrerupe alimentarea.
d) la cosele 7—8 se conectează
manipulatorul sau un comuta¬
tor;
e) se alimentează montajul;
f) se apasă manipulatorul;
g) cuplajul L9—LII (placa B) se
reglează astfel încît semnalul
vizualizat pe osciloscop să
aibă amplitudinea maximă, iar
înfăşurătoarea audio să fie ne¬
distorsionată;
h) eliberînd manipulatorul tre¬
buie ca reziduul de purtător
(BFO) să fie cu circa 30 dB mai
mic decît semnalul; în caz con¬
trar se modifică cuplajul
L9—LII;
i) se deconectează alimentarea.
4.2.8. AMPLIFICATORUL A3
a) se plantează rezistenţele R2G
şi R24;
b) osciloscopul se cuplează îr
C12 lOQpF
a) se plantează rezistenţa R4;
b) osciloscopul se cuplează în
colectorul . tranzistorului TI
prin intermediul unei rezis¬
tenţe de circa 2 kt!;
c) generatorul se conectează la
cosele 1—2 ale plăcii;
d) nivelul generatorului se stabi¬
leşte la circa 50 mV;
e) se alimentează montajul;
| X iŞRFI cil r -i- 1 R9 300n
| C3 68HF T ™±X —■-<
I Hhr--4 cioŢ f csinF
, R3 fi [(R4220n ~J I H
! 20Kn { TC468nF R6*10Kfl C12 »°P F !
| HH i-c=f 4-lh-
TI 7 T2 EL80
BF458 XTX
S&L 4=C5 IC74,7nF
1 9 tOxjLRS 33n lnF pr.ZL.X - 1 - 1 —
—X—8 R81 o Kn
2<b-.- fi -
; n R 1 C2?2nF | AjHq R7100/1 c6
1 H Ş 2 F ( Hh& -f nF
i ţţ 2 ™" 1 r,, Jl°v6z
I - 1 - ** u PLACA C 3 T I 4
colectorul tranzistorului T6 ieşirea 14 a circuitului integrat
prin intermediul unei rezis- CI-2 (TAA661);
tenţe de circa 2 kfl; c) la cosele 23—24 se conec-
c) un generator de RF se cu- tează semnalul VFX conform
plează în baza tranzistorului figurii 2;
T5 prin intermediul unei capa- d) se alimentează montajul;
cităţi de 10 pF; amplitudinea e) se apasă manipulatorul;
semnalului se reglează la circa f) inductanţa L5 se reglează pen-
100 mV; tru maxim de semnal vizuali-
d) se conectează tensiunea de zat, condensatorul variabil fi-
alimentare; ind fixat în mijlocul benzii;
e) reglarea inductanţelor L9 şi g) se întrerupe alimentarea.
L10 se realizează astfel încît să
se obţină un maxim de semnal 4.2.10. AMPLIFICATORUL A4
indicat de osciloscop la 10,7
MHz; a) se plantează rezistenţele R10,
f) se întrerupe alimentarea; R16 şi R17;
g) se deconectează generatorul; b) osciloscopul se cuplează la
h) se plantează condensatorul cosele 19—20;
C38; c) se conectează tensiunea de
i) se conectează alimentarea; alimentare;
j) se apasă manipulatorul; d) se apasă manipulatorul;
k) din inductanţele L9 şi L10 se e) reglarea inductanţelor L6, L7
retuşează acordul; şi corecţia din L5 se realizează
l) osciloscopul se trece la ieşirea astfel încît să se obţină o am-
filtrului SSB (FTB) între C24 şi plificare uniformă în banda
C61; 28—29,5 MHz.
m) se retuşează din nou acordul 4.3. PLACA C
circuitelor L9C40 şi L10C43;
n) se eliberează manipulatorul; Ordinea de plantare a pieselor
o) se întrerupe alimentarea. respectă indicaţiile de la placa A.
După montarea pieselor cu gaba-
4.2.9. MIXERUL M3 rit mare (radiator TI, soclu T2, se-
mireglabil R2) se trece la plantarea
a) se plantează rezistenţa R7; şocurilor, rezistenţelor, condensa-
b) osciloscopul se cuplează la toarelor şi a bobinei L.
După plantarea pieselor se trece r) prin mutarea prizei 2 pe spirele
la testarea plăcii conform algorit- bobinei L se poate depista un
mului (butonul B pe poziţia emisie, loc în care transferul de putere
E): este maxim la un consum mi-
a) cursorul rezistenţei semire- nim indicat de instrument (a
glabile se plasează la capătul nu se depăşi 60—80 mA);
dinspre masă; s) se retuşează acordul inductan-
b) tubul electronic T2 este scos ţelor L5, L6, L7 şi al cuplajului
din soclu; L7—L8 în vederea obţinerii
c) se efectuează legătura dintre unei puteri maxime şi a unei
cosele 1—2 şi placa A conform neliniarităţi minime în banda
figurii 2; 28—29,5 MHz;
d) osciloscopul se cuplează în t) se întrerup alimentarea şi apă-
emitorul tranzistorului TI; sarea manipulatorului;
e) se cuplează tensiunea la bor- u) se cuplează antena în locul
nele 10—11, conform figurii 2; sarcinii artificiale;
f) în serie cu firul conectat la v) se trece pe recepţie şi se caută
borna 10 se intercalează un o frecvenţă neocupată;
miliampermetru; x) între antenă şi emiţător se cu-
g) se apasă manipulatorul; plează un reflectometru;
h) se roteşte încet cursorul rezis- y) se trece pe emisie şi se apasă
tenţei R2 pînă cînd se obţine manipulatorul;
un semnal maxim, dar curen- z) se retuşează acordul din bo¬
tul prin TI nu a depăşit valoa- bina L şi din adaptorul tt (dacă
rea de 25—30 mA; în cazul în există),
care radiatorul se încălzeşte Cu această ultimă operaţie în-
exagerat după circa 10 ’mi- cheiată se poate trece la efectuarea
nute, se reduce curentul de prjmei legături,
colector; în final cîtevă recomandări;
i) se întrerup alimentarea şi apă- — toate punctele prevăzute în al-
sarea manipulatorului; goritmul de testare trebuie respec-
j) osciloscopul se cuplează la tate cu stricteţe; nerespectarea
bornele 6—7; unuia are ca efect o avalanşă de re-
k) la bornele 6—7 se cuplează o glaje eronate, care duc în final la cu
sarcină artificială de 75 11; totul alte rezultate;
l) se cuplează tensiunea de fila- — radioamatorii începători este
ment la bornele 3—4; bine să fie asistaţi de un radioama-
m) se introduce tubul T2 în so- tor cu experienţă în construcţii ra¬
du; dio;
n) se aplică tensiunea anodică la — înainte de testare plăcile se
cosele 8—9, iar miliamperme- examinează cu o lupă în scopul de-
trul se conectează conform fi- pistării unor structuri cu firişoare
gurii 2; de fliWor;
o) se apasă manipulatorul; — între placa A şi plăcile B—C să
p) acordul bobinei. L trebuie să fie prevăzut un ecran metalic;
producă un maxim de semnal — testarea să se facă pe trans-
pe sarcina artificială; ceiver în forma finală cu plăcile fi-
q) se marchează curentul absor- xate pe locurile prevăzute,
bit;
Optimizarea recepţiei în traficul cuitele oscilante cuplate nu sînt
de radioamatori se poate obţine uti- amortizate, selectivitatea întregului
iizînd preamplificatoare cu perfor- montaj fiind evidentă,
manţe ridicate, acestea făcîndu-se Circuitul de intrare este confec-
cu totul utile în special în benzile ţionat pe un tor de ferită la care
supraaglomerate. pentru înfăşurarea de antenă se bo-
Astfel pentru faptul că utilizează binează două spire, iar pentru cir-
circuite acordate atît la intrare cît şi cuitul oscilant 28 de spire, ambele
la ieşire sînt mult eliminate toate înfăşurări cu sîrmă CuEm 0 0,3 mm.
semnalele situate în afara benzii de Acelaşi mod de construcţie are şi
trecere, eliminîndu-se bineînţeles bobina din schemă, adică pe un tor se
şi paraziţii de tot felul. bobinează 30 de spire din CuEm 0
Preamplificatorul prezentat este 0,3. Acordul celor două circuite este
destinat utilizării în banda de 14 asigurat cu trimere 10—40 pF.
MHz, bandă utilizabilă aproape tot Acordarea acestor circuite se
timpul, zi-noapte, iarnă-vară, aglo- face în mijlocul benzii recepţionate,
meraţia din ea creînd multor radio- O atenţie deosebită trebuie atri-
amatori dificultăţi în stabilirea unor buită construcţiei mecanice. Pie-
QSO-uri în special cînd deţin o apa- sele componente se fixează pe un
ratură mai modestă. circuit imprimat, care, la rîndul său,
După cum se observă din schema se intfoduce îhtr-o cutie metalică,
electrică, elementul principal îl din tablă feromagnetică.
constituie un tranzistor MOSFET Intrarea şi ieşirea semnalului se
dublă poartă tip 40673 care, pe fac prin mufe coaxiale. Legătura în-
lîngă faptul că are zgomot propriu tre preamplificator şi intrarea re-
mic, prezintă şi jmpedanţe mari la ceptorului se stabileşte cu cablu
intrare şi ieşire. în consecinţă, cir- coaxial.
TEHNIUM 5/1986
7
IDflflIIWli™
lil
Elev VSV1AN BĂLAN
Liceu! s# i. L. Caragia8e“ - BUCUREŞTI
Aparatul descris este construit în
cea mai mare parte cu circuite inte¬
grate de producţie românească, de
tip analogic sau logic T.T.L..
Pentru a înţelege mai uşor func¬
ţionarea frecvenţmetrului,' a fost
dată schema-bloc (fig. 1), care con¬
ţine:
— baza de timp, capabilă să. pro¬
ducă semnale dreptunghiulare cu
perioada de 0,1 s, 10 ms şi 1 ms;
— blocul de comandă, care sin¬
cronizează funcţionarea blocurilor
mai importante aie frecvenţmetru¬
lui;
— blocul de numărare, care exe¬
cută numărarea, memorarea cifrei
rezultate şi decodificarea infor¬
maţiei memorate;
— blocul de afişaj;
— blocul de intrare a frecvenţe¬
lor înalte (FI), care îndeplineşte
funcţia de amplificator formator
T.T.L pînă la o tensiune RF de ie¬
şire de 4 - 4,5 V vîrf la vîrf;
— blocul de intrare a frecvenţe¬
lor foarte înalte (FIF), care îndepli¬
neşte funcţia de amplificator divi-
zor cu 10 pînă la o tensiune de ieşire
de cei puţin 0,4 V vîrf la vîrf.
Frecvenţmetrui descris are ca
bază de funcţionare lăsarea spre
numărare a impulsurilor primite pe
una din intrările porţii P 2 , pe timpul
a 10 perioade aie semnalului bază
de timp.
Matematic procesul se reduce. la
o operaţie de împărţire a frecvenţei
semnalului necunoscut, F x , îa frec¬
venţa care intră în blocul de co¬
mandă, F bt , de la baza de timp.
In acest caz, cifra afişată este
Fa = -
Această relaţie foloseşte la testa¬
rea rezultatului obţinut pe display,
dacă este corect, şi la poziţionarea
corespunzătoare a virgulelor în
faza finală a construcţiei.
Pentru observarea exactă a im¬
pulsurilor în diferite puncte şi la di¬
ferite momente, s-a dat diagrama
din figura 2.
Primul semnai A, din diagramă,'
este produs de baza de timp prin di¬
vizări succesive cu 10 şi poate fi se¬
lectat din comutatorul K v Acest
semnal este aplicat în mod conti¬
nuu pe una din intrările porţii logice
Pi¬
pe cealaltă intrare, de la aceeaşi
poartă, este aplicat semnalul cu
forma B, care, în funcţie de logica
sa, permite sau nu trecerea semna¬
lului bază de timp spre numărătorul
N din blocul de comandă.
Pentru B 1, care este asigurat
de starea de repaus a lui CBM, sem¬
nalul A este regăsit !a ieşire, sub
forma semnalului C, negat faţă de
intrare.
Semnalul respectiv „acţionează"
numărătorul, care execută o per¬
mutare cu 6 a impulsurilor primite
furnizînd în felul acesta stările 7, 1,
3 şi 5.
Aceste stări pot fi trecute din sis¬
temul binar în sistemul zecimal de
către decodificatorui D-,. în urma
permutării şi decodificării rezultă la
ieşirile lui D, (D, E, F, G) stările 1 —
11.— 13 — 15,
între stările 1 şi 11 sînt exact 10
impulsuri bază de timp, perioadă în
care se realizează trecerea lui F x în
sistemul de numărare.
Deci la primul impuls sosit în
numărător pe frontul scăzător va
apărea starea logică 1, decodificată
în 1 zecimal în D. Decodificatorui în
starea de repaus prezintă la ieşiri
niveiul logic 1.
în acest mod, impulsul 1 decodi¬
ficat în D se traduce prin 0 logic.
Acest nivel logic „acţionează"
asupra lui CBB,, care îşi schimbă
stările la cele două ieşiri ale sale, Q
şi Ci. prin aplicarea de nivel logic 0
alternativ pe cele două intrări, R şi
S, astfel încît ieşirea logică Q a bis-
tabilului va fi 1.
Pentru 0=1, poarta P 2 permite
semnalului F x să treacă negat spre
blocul de numărare, după ce a fost
amplificat şi format de blocul de in¬
trare.
Tot frecvenţmetrui rămîne în
această stare pînă la cel de-al 11-lea
impuls, care, numărat şi decodifi¬
cat, formează în E un 0 logic.
Acest nivel aplicat lui CBB-, îa in¬
trarea S schimbă logica ieşirii de li
O 1 la G - 0. Zero în punctul "
provoacă blocarea semnalului F x
poarta P 2 .
impulsul numărul 12 readuce
punctul E starea iniţială.
Frontul scăzător al impulsului ti
formează în F starea logică 0, care!
determină trecerea lui CBM din sta¬
rea de repaus în starea activă.
Pentru Qcbm ~ poarta P-i blb|
chează trecerea semnalului
de timp către numărător. Această
situaţie are ca efect alungirea iml
pulsului numărul 14 pe tot interva¬
lul de activitate a lui CBM. j
Sistemul de autoblocare respec-'
tiv face posibilă observarea va¬
riaţiei de frecvenţă cînd semnalul A
are o perioadă mică, de 1 ms sau
10 ms.
Dacă acest sistem nu ar exista,
reluarea măsurătorii s-ar face cu o
viteză foarte mare.
De exemplu, pentru F BŢ = 1 ms şi
reluarea măsurătorii după 16
impulsuri, va rezulta pentru o frec¬
venţă variabilă o modificare a re¬
zultatului în timp de o secundă de
1 000 ■
m = -62 ori.
16
Timpul de blocare t este dat de o
constantă RC şi poate varia de la
0,5 s la 5 s.
oi urni inun
m T JTJ i fînnf
1/10
Q
—
kteraere-
Lri
ho
i H 1
numără
Ireglab
jl
afişară
MM
Fig.2
i„îfc,MT“ 10!40p
m
C3 6«"* fi nu
Fig.l SCHEMA BLOC
K1B
PI F
5 CDB4
m
04
TTTTTT X
:nir ll.
) CDB4
►90
PTT
lOOKHz lOKHz
-x-
LL
P CDB490
UIP
dttl
im
>CDB490
I iWpx
l£
JUi
PCDB49G
UT
TT
Eî
~li£
m
im
©CDB490
Fig.B BLOCUL BAZĂ DE TIMP
o©
ieşire BT
8
TEHNIUM 5/1986
(SLLqNI din fx fx/2
“"di * -? »
iţă*t6Bfi
IntnTTL.
@6 INIŢIALIZARE
Fîg 4 Blocul de comanda
In acest caz, reluarea măsurătorii
se va face pe timpul a 16 impulsuri
BT + r, lucru care face pe deplin po¬
sibilă observarea variaţiei frecven¬
ţei.
Cînd se termină timpul r, CBM re¬
vine la starea iniţială, determinînd
deblocarea sistemului de comandă
prin intrarea de impulsuri bază de
timp în numărătorul N şi aşteptarea
în această poziţie pînă ia o nouă
măsurătoare.
Frontul scăzător al impulsului 15
produce în G apariţia stării logice 0,
care foloseşte la ştergerea Infor¬
maţiei din blocul numărător.
Pentru a comanda terminalele de
iniţializare ale numărătoarelor tre¬
buie un impuls scurt cu nivel logic 1.
Acesta este obţinut prin negarea
semnalului G cu o poartă ŞI-NU (P 3 ).
După impulsul 15, numărătorul N
trece în starea 0, moment în care
blocul de comandă se află pe po¬
ziţia de a relua măsurătoarea.
La un ciclu complet al blocului de
comandă se execută în aceiaşi timp
şi procesul de numărare a impulsu¬
rilor date de poarta P 2 .
Operaţia este realizată de şirul de
numărătoare (N-,—N 6 ), din blocui
numărător, care rămîn în poziţie de
repaus după blocarea porţii (P 2 ),
avînd, pe rînd, la flecare ieşire A, B,
C, D starea logică binară pentru fie¬
care cifră.
Această logică se aplică memo¬
riei tampon de 4 biţi pentru fiecare
numărător, astfel încît va prezenta
la ieşirile A', B', C', D' aceeaşi logică,
dar memorată.
Memorarea, ştergerea şi reme¬
morarea sînt realizate aproape in¬
stantaneu de semnalul F, astfel încît
pe display va apărea o cifră afişată
cursiv, modificîndu-şi valoarea nu¬
mai în limita variaţiei de frecvenţă.
Procesul de memorare poate
lipsi, dar în acest caz se reduce tim¬
pul util de observare a rezultatului.
Alte situaţii impun lipsa memo¬
riei, aceasta putînd fi simulată prin
aplicarea pe F a unei frecvenţe de
ce] puţin 10 kHz.,
în acest caz, memorarea se face
pe intervale de timp extrem de
scurte, insesizabile pentru ochiul
uman.
De fiecare dată schimbarea logi¬
cii din memorie conduce la o nouă
decodificare de către lanţul decodi-
ficator D-,— D 6 . La ieşirile decodifi-
catoarelor se conectează termina¬
lele displayului cu anod comun.
SCHEMA ELECTRICĂ
Baza de timp (fig. 3). Oscilatorul
este stabilizat în frecvenţă de un
cristal de cuarţ de 1 MHz. Porţile din
care este format pot fi de tipul
CDB404 sau CDB400 (P n şi P 2 ). Cea
de-a treia poartă (P 3 ) este folosită
la o separare cît mai bună între divi-
zoare şi oscilator.
Semnalul furnizat de separator
este preluat de un lanţ cu 5 divi-
zoare prin 10, astfel încît de la
1 MHz se ajunge la frecvenţa de
10 Hz.
Blocul de comandă (fig. 4) con¬
ţine un circuit integrat cu 4 porţi ŞI-
NU executat în structură Schotky
(ICO de tipul SN74S00N sau
K531LA3.
Acest integrat poate fi înlocuit cu
unui de tip normal, dar cu o scădere
a domeniului de măsură sub
20 MHz.
Capsula CBM poate fi de tipul
CDB4121N, iar constanta sa RC
poate fi calculată cu formula - =
= 0,69 RC. Practic este recoman¬
dată o valoare a condensatorului de
220 fiF, iar a potenţiometrului de 25
kX 1 (liniar).
Numărătorul N este alcătuit din-
tr-o capsulă CDB493.
Decodificatorul este unui de tip
CDB442E binar-zecimal, iar “circui¬
tul basculant bistabil este un
CDB474. Această capsulă conţine
două bistabilef primul este CBB,,
folosit fără modificare, iar al doilea
este transformat din tip D în T pen¬
tru divizări T.T.L. prin 2 de uz gene¬
ral (CBB 2 ).
Blocul numărător (fig. 5) conţine
5 numărătoare (N 2 —N 6 ) de tipul
CDB490, 6xCDB495 folosite ca me¬
morii (M 1 —M 6 ), de tip serie paralel,
cu deplasare la stînga şi 6 decodifi-
catoare (Dt—D 6 ) binar — 7 seg¬
mente de tipul Dl47 sau CDB447.
(CONTINUARE ÎN PAG. 23)
2x1 N 4148
R1 R2 R3
INTRARE
C5 C6 R13C12 C13
lOu lOnlOO IOjj 10n
IEŞIRE T.T.L
BF245C s (±jp E B @ C i Y Ţ 0 21
GND
Fig. 6 BLOCUL 0E INTRARE FI
SN74S04N
/JA733’ °
Primul numărător N-, din acest
bloc este un SN7490N sau, dacă
este posibil, un SN49705N pentru a
ridica frecvenţa de lucru a blocului
respectiv pînă la 50 MHz.
Blocul de intrare FI (fig. 6)
Parametrii electrici:
— domeniul de frecvenţă
0, -—30 MHz pentru DC
* 2 Hz — 30 MHz pentru AC;
— impedanţă de intrare 1 MD/30 pF;
— sensibilitate pentru un semna!
sinusoida! max. 20 rnV/30 MHz;
— tensiunea maximă RF pentru
intrare vîrf la vîrf max. 150 V vv ;
— durata unui puls min. 17 ns;
— durata intervalului dintre două
pulsuri min. 17 ns.
Semnalul care trebuie studiat
este plasat atenuatorului compen¬
sat în frecvenţă cu 3 trepte, 1,5; 15 şi
150 V vv , executat de comutatorul
Kv în continuare semnalul trece
prin condensatorul C 3 pentru ra¬
mura AC şi scurtcircuitat pentru ra¬
mura DC, cînd frecvenţa măsurată
începe de la 0 Hz.
De aici semnalul intră în poarta
lui Ti. Condensatorul C 4 stabileşte
performanţele de înaltă frecvenţă
ale intrării.
Diodele D-, şi D 2 protejează tran¬
zistorul cu efect de cîmp T, de su¬
pratensiuni periculoase, limitînd ni¬
velul la ±5 V.
Tranzistorul T 2 acţionează ca ge¬
nerator de curent constant. Conec¬
tată în sursa lui T 2 , dioda D 3 stabi¬
leşte compensarea în temperatură,
urmărindu-i tensiunea de ieşire.
De aici semnalul trece prin tran¬
zistorul T 3 , în montaj de repetor pe
emitor, pînă la amplificatorul ope¬
raţional de înaltă frecvenţă, IC*,
care acceptă la intrare şi semnal
DC.
Nivelul triger este reglat din P 2 .
Cîştigul etajului este stabilit de re-
zistorul R 15 .
în continuare semnatul trece prin
convertorul de nivel T.T.L. (tranzis¬
torul T 4 ) şi trigerul realizat cu inte¬
gratul IC 2 .
Acest triger suprimă tensiunea
de zgomot a etajului de intrare.
Tranzistorul T 5 împreună cu
dioda LED semnalizează apariţia
semnalului T.T.L.
Acest bloc de intrare operează
corect numai la o iluminare maximă
a diodei LED.
După realizarea practică se trece
la reglaj, care constă în:
— alegerea valorii rezistenţei R 7
astfel încît în emitorul lui T 3 să obţi¬
nem o tensiune între ±300 mV;
— alegerea valorii rezistenţei R 20
astfel ca trigerul să formeze un
semnal cît mai dreptunghiular posi¬
bil; acest lucru se observă cu un os¬
ciloscop pînă la frecvenţa de 30
MHz:
TEHNIUM 5/1986
9
TABEL COMPARAT5 i 31
DIGITAL
Sistem
ANALOGIC
Caracteristici
Casetofon
Răspuns în
frecvenţă
(-20 dB)
Dinamică
Distorsiuni
± 0,03%
0,3% funcţie
le mecanică
Fluctuaţie
Reducăţor de
zgomot’
Da (încorporat)
60—90 minute
2—3 ore
(24 ore SONY
8 mm)
14—16 DAD
(8 biţi SONY
8 mm)
Banda magnetică pe care se face
înregistrarea este compusă dintr-un
material cu permeabilitate magne¬
tică foarte mare, cum ar fi fierul,
oxidul de fier, fericromul, cromdio-
xidul, sub forma unei pulberi foarte
fine, cît mai uniform aşternute,
peste care se aşază un strat de pro¬
tecţie.
Curentul din capul de înregis¬
trare produce puternice cîmpuri
magnetice în acesta, care în con¬
tact cu banda magnetică o magne-
tizează mai slab sau mai puternic, în
funcţie de amplitudinea semnalului
programului audio de înregistrat.
La redare micii „magneţi" de pe
banda magnetică, puşi să defileze
prin faţa unui cap magnetic de re¬
dare, ar trebui teoretic să inducă în
capul magnetic de redare curenţi,
replici,fidele ale celor de la înregis¬
trare. în realitate răspunsul nu este
liniar. Semnalul, la înregistrare,
este condiţionat pentru compensa¬
rea neliniarităţii capului de înregis¬
trare şi a benzii. Această condiţio¬
nare ia forma unui ton ultrasonor
însumat semnalului (amplificare ar¬
tificială a frecvenţelor înalte), pen¬
tru reducerea distorsiunilor şi o
egalizare, pentru obţinerea unui
răspuns liniar şi a unui zgomot
scăzut. Dacă aceste corecţii nu sînt
făcute pentru fiecare tip de bandă,
rep rod u ce rea s uf eră.
O altă problemă o constituie ca-
Dicţionarul limbii române defi¬
neşte noţiunea de analogic drept
asemănarea între două sau mai
multe noţiuni, iar digital o noţiune
care exprimă sau poate fi exprimată
prin cifre sau numere.
Tehnologia actuală a redării su¬
netului de înaltă fidelitate (HI-FI)
este legată strîns de aceste noţiuni.
Cele mai răspîndite tehnologii
actuale au la bază metoda analo¬
gică: înregistrările -mecanice pe
discuri, înregistrările magnetice pe
benzi de magnetofon şi de caseto¬
fon, emisiunile radiofonice.
Tehnologii de ultimă oră, prin fo¬
losirea circuitelor integrate logice
pe scară largă, şu făcut posibilă fo¬
losirea metodelor numerice (digi¬
tale) de reproducere a programelor
audio de înaltă fidelitate.
Metoda constă în preluarea unui
semnal audio de la o sursă cjasică,
codarea numerică a acestuia, înre¬
gistrarea acestuia pe un suport de
stocare (bandă magnetică, disc),
citirea lui, decodarea şi reproduce¬
rea printr-un lanţ audio clasic.
Pentru amatori înregistrările pe
bandă magnetică reprezintă inte¬
res, fiind larg răspîndite.
înregistrarea semnalelor audio
prin metoda analogică are la bază
variaţia de curent prin bobina capu¬
lui magnetic ce produce variaţii
analogice ale cîmpului magnetic în
capul de înregistrare.
Preţ
comparativ
Casetofoane,
discuri LP
şi microsioane
.Discuri DAD Discuri DAD
înregistrări pe Transmisiuni
bandă prin radio
convertoare Imprimări
digital/analog pe bandă cu
(SONY) Floppy convertoare
disc (SIEMENS) (d.b.x. şi Dolby)
Utilizare
Radio FM,
65—75 MHZ,
88—108 MHz;
VCR HI-FI
(VHS şi
BETAMAX)
seşte modularea în amplitudite, AM
(fig. .1). Modulaţia în amplitudine
are ca parametru variabil amplitudi¬
nea. Oscilaţia modulată, numită şi
oscilaţie purtătoare, este o oscilaţie
întreţinută şi are frecvenţa minimă
de 4—5 ori mai mare decît frecvenţa
maximă, a semnalului modulator pe
care îl transportă.
Pentru a reproduce o bandă au¬
dio de 20 Hz la 20 kHz, purtătoarea
trebuie să aibă frecvenţa de 80 kHz
la 100 kHz. Semnalul astfel modulat
se aplică apoi capului magnetic.
Această modulare asigură distor¬
siuni scăzute şi o bună reproducere
a benzii audio de frecvenţe.
O altă alternativă de înregistrare a
semnalului audio modulat este cea
în frecvenţă, AFM (audio frecvency
modulation), aplicată la video-
casetofoanele VHS şi fi -max HI-FI.
Modularea semnalului în frec¬
venţă, MF, este mai abstractă, para¬
metrul variabil fiind frecvenţa (fig.
2). Orice variaţie a amplitudinii
semnalului modulator are ca rezul¬
tat o schimbare a frecvenţei pur¬
tătoare.
Acest sistem de modulare a sem¬
nalului audio are marea calitate a
independenţei sunetului înregistrat
faţă de caracteristica benzii.
Atît timp cît semnalul este înre¬
gistrat la un nivel suficient de puter¬
nic, răspunsul în frecvenţă, raportul
semnal-zgomot şi distorsiunile sînt
determinate aproape integral de
designul sistemului de înregistrare.
Sistemul nu este afectat de varia¬
ţiile în amplitudine.
Fluctuaţiile de semnal, atît de
supărătoare la AM, practic nu
există, deoarece vîrfurile sînt pre¬
luate de variaţia de frecvenţă şi nu
mai depind de viteza de derulare a
păcitatea limitată a benzii magne¬
tice, o „saturare" a benzii, peste
care distorsiunile cresc foarte mult.
Pentru eliminarea acestui neajuns
se micşorează semnalul de intrare
în funcţie de bandă, ceea ce duce
însă la apariţia de „fîşîituri" la pasa¬
jele muzicale cu semnal scăzut
(pianissimo).
Acest neajuns se diminuează prin
sistemele reducătoare de zgomot
Dolby, d.b.x. Acestea operează prin
reducerea diferenţei între semna¬
lele puternice şi cele slabe, prin
comprimarea semnalelor sub nive¬
lul zgomotului benzii la înregistrare
şi expandarea lor de redare. Din
păcate, şi aceste sisteme au nea¬
junsurile lor, producînd efecte so¬
nore neplăcute, mai ales cînd
răspunsul în frecvenţă nu este
foarte liniar.
Sistemul analogic clasic folo-
Fig. 2
A* SEMNAL AUDIO MODULATOR
Fig -1
SEMNAL AUDIO MODULATOR
SEMNAL PURTĂTOR
SEMNAL PURTĂTOR
FIG. 1: a) semnalul audio mo¬
dulator este un semnal de ampli¬
tudine A cu o formă sinusoidală;
b) semnalul purtător sau modulat
este un semnal produs de oscila¬
tor, fiind o oscilaţie întreţinută; c)
semnalul modulat păstrează frec¬
venţa (F) constantă a oscilatoru¬
lui, modificindu-şi amplitudinea
(A) după amplitudinea „anvelo¬
pei" care este semnalul modula¬
tor.
FIG. 2: a), b) au aceeaşi sem¬
nificaţie ca ia figura 1; c) semna¬
lul modulat în frecvenţă păs¬
trează amplitudinea constantă a
semnalului oscilatorului. Creşte¬
rea amplitudinii semnalului audio
modulator are corespondent creş¬
terea frecvenţei F, cu maxime in
dreptul punctelor M de maxim al
amolitudinii.
SEMNAL MODULAT IN FRECVENŢA
SEMNAL MODULAT IN AMPLITUDINE
F= VARIABILA A= CONSTANTA
STANTA A= VARIABILA
TEHNIUM 5/1981
benzii. Variaţiile de viteză în AFM,
care în AM se exprimă prin fluc¬
tuaţii de amplitudine, acum apar ca
variaţii de frecvenţă, care la demo-
dular’e se prezintă prin mici modi¬
ficări ale amplitudinii, deci o creş¬
tere a zgomotului. Din această
cauză raportul semnal-zgomot
(S/N) la AFM este de 55^60 dB, ceea
ce reclamă reducătoare de zgomot
asemănătoare în concepţie şi func¬
ţionalitate cu cele cunoscute la AM.
Aceste reducătoare de -zgomot nu
sînt opţionale ca la sistemele cla¬
sice, ci sînt încorporate.
Efectele cele mai neplăcute în ca¬
zul AFM le produc defectele de
bandă, golurile, lipsa parţială a con¬
tinuităţii stratului magnetic, care în
AM practic erau insesizabile.
Luat per total, sistemul AFM este
superior la toate capitolele siste¬
mului clasic AM, atît calitativ cît şi
ca durată de înregistrare şi repro¬
ducere, datorită vitezei mici de de¬
rulare a benzii (vezi „Tehnium" 8/85,
VHS şi /3-max HI-FI).
Sistemul digital (numeric) de re¬
producere a sunetului este total di¬
ferit; semnalul care se înregistrează
pe bandă nu seamănă cu cel origi¬
nal. Programul audio ce urmează a
fi înregistrat este codificat şi con¬
vertit într-un cod binar de 16, 14 sau
8 biţi. Cuvîntul bit vine din limba en¬
gleză, fiind o sinteză a două cu¬
vinte, binary (binar) şi digit
(număr). Astfel, 14 biţi pot repre¬
zenta mai mult de 16 000 intervale
discrete (părţi) în care a fost îm¬
părţit un semnal audio original, iar
16 biţi mai mult de 64 000 de inter¬
vale.
Acest şir codat de numere este
înregistrat ca o serie de pulsaţii de¬
rulate de un disc sau de o bandă
magnetică.
La redare, procesul este invers;
semnalele digitale înregistrate şi
„citite" se procesează printr-un tra-
ductor digital-analog, rezultînd un
semnal audio asemănător semna¬
lului original şi care devine semna¬
lul excitant al unui amplificator de
redare clasic.
Pentru a înţelege mai bine modul
cum lucrează această modulare în
cod pulsator PGM (puise code mo-
dulation), să presupunem că ur¬
mărim mersul unei persoane folo¬
sind tehnica PCM. Pentru a putea
descrie mişcarea, este necesar să
cunoaştem poziţia exactă, la inter¬
vale diferite de timp, a persoanei,
pentru a putea stabili un cod, algo¬
ritm de descriere a mişcării. Teh¬
nica se aseamănă foarte mult cu
tehnica de compunere cadru cu ca¬
dru a unui film de desene animate.
Forma reproducerii este analogă
cu o sinusoidă şi codul folosit pen¬
tru descrierea semnalului este
compus din serii de 16 numere bi¬
nare (biţi), fiecare descriind ampli¬
tudinea instantanee a semnalului
(sinusoidei, fig. 3). Cît de dese tre¬
buie să fie elementele din care să
se compună descrierea sinusoidei
este funcţie de frecvenţa superi¬
oară maximă reprodusă. De exem¬
plu, pentru o persoană vorbind, de¬
terminarea poziţiei semnalului la un
interval de o secundă este suficientă
pentru o reconstituire satisfăcă¬
toare. Pentru a reproduce muzică, al
cărei spectru de frecvenţe este între
20 Hz şi 20 000 Hz, trebuie să avem
minimum de două ori mai multe date
decît frecvenţa maximă, ceea ce im¬
pune o rată a datelor de 40 000 sem¬
nale pe secundă (40 kHz).
Folosind în modularea în cod-bi¬
nar 16 biţi cod digital şi o rată a da¬
telor de 40 kHz, rezultă necesitatea
de a vehicula 640 kbiţi (16 • 40 000 =
640 000) pe secundă pentru va¬
rianta mono şi t 280 kbiţi/s în va¬
rianta stereo. Astfel, pentru un mi¬
nut de înregistrare stereofonică
sînt necesare 75 milioane biţi de
date. Cum în procesul înregistrării
şi redării, datorită unor factori dife¬
riţi, se pot pierde unele date, este
necesară o suplimentare a acestora
pentru a asigura o redundanţă sufi¬
cientă în vederea unei reproduceri
de mare acurateţe. în practică se
folosesc 44 056—50 000 Hz.
O altă metodă digitală de stocare
şi reproducere a programelor audjo
modulate digital este aşa-zisa mo¬
dulare Delta (Delta modulation),
DM, ale cărei baze teoretice au fost
puse mai demult. Firmele Dolby şi
d.b.x. au reluat ide'ea în noile lor au-
dio-procesoare digitale.
Spre deosebire de PCM, DM folo¬
seşte un singur bit, lucru posibil de¬
oarece acest sistem analizează
schimbările de nivel al elementelor
succesive şi nu valoarea absolută.
Dacă rata elementelor de des¬
compunere este suficient de cres¬
cută, diferenţele între elementele
succesive sînt atît de mici încît este
suficientă numai o singură mărime
fixă pentru a o descrie.
Codul simplificat astfel este de 1
şi 0, primul pentru a indica creşte¬
rea semnalului, celălalt pentru a de¬
semna scăderea lui (fig. 3).
Folosind o rată a divizării semna¬
lului de 640 000 elemente pe se¬
cundă (640 kHz), cu un bit la un
semnal monotonie, nu este sufi¬
cient pentru redarea la adevărata
valoare a dinamicii semnalului şi a
întregii benzi de frecvenţă. Creşte¬
rea numărului de elemente pe se¬
cundă (> 640 kHz) face ca stocarea
datelor să fie foarte costisitoare.
Pentru soluţionarea problemei,
cele două firme, în modulele pro¬
iectate, au plecat pe căi diferite.
Astfel, d.b.x. foloseşte un semnal
analogic însoţitor al semnalului di¬
gital. Datorită drasticei comprimări
a semnalului, semnalul digital ne¬
urmărind schimbările de mai mare
amplitudine decît pe Cele pe care le
poate purta, este necesar un echi¬
pament de comprimare şi apoi de
expandare a semnalului. La intrare
semnalul este comprimat la 55 dB,
iar la redare este expandat la 100
dB. De asemenea, un âlt echipa¬
ment, numit de producător filtru
liniar de precondiţionare, mai
adaugă un plus de 10 dB raportului
S/N.
Laboratoarele Dolby de aseme¬
nea condiţionează semnalul înainte
de codificarea binară, dar aceasta
duce la o frecvenţă minimă de ru¬
lare a semnalului de 200—300 kHz,
ceea ce obligă circuitul digital să se
adapteze la schimbările în amplitu¬
dine ale semnalului audio.
Bazat pe informaţia extrasă din
semnalul audio, modulatorul Delta
alege constant mărimea pasului în¬
tre elementele succesive care de¬
scriu cel mai bine semnalul.
La sfîrşitul decodării programul
audio este reconstituit sub urmări¬
rea a. două semnale de control care
„ştiu" totul despre ceea ce a fost la
codare.
Care este motivul pentru care au¬
dio DM a necesitat eforturile de
creare şi adaptare, cînd PCM pare
mai simplu şi rămîne campionul
performanţei HI-FI? Costul este cel
ce determină adoptarea sistemului
DM.
Sistemul PCM necesita o tole¬
ranţă de execuţie la un nivel de cali¬
tate foarte ridicat. Pentru un con :
vertor analog-digital (A/D) de 16
biţi, care este capabil să ruleze
chiar 65 536 semnale discrete cu o
acurateţe de 99,9985%, este foarte
costisitor. în contrast, ADM, care
lucrează cu o acurateţe de 95%, este
mult mai ieftin.
De asemenea, se elimină filtrul de
separare necesar echipamentelor
PCM pentru prevenirea distorsiuni¬
lor.
Sistemul PCM este larg răspîndit
în audio-discuri compacte CDP
(compact disc player), citite cu
diode laser, precum şi în înre¬
gistrări codificate digital în echipa¬
mente profesionale SONY.
PCM, prin promotorii săi Dolby şi
d.b.x., preconizează posibilitatea
extinderii sistemului în transmisiu¬
nile de înaltă fidelitate prin satelit şi
cablu, datorită capacităţii de a trans¬
mite cu 50% mai multe programe si¬
multane decît ADM. demodulatorul
la receptor fiind mai ieftin, deci
foarte accesibil. De asemenea, sînt
în pregătire CD-uri DM, copii ale
PCM-urilor, însă la un preţ mult mai
scăzut.
Sistemul analogic care stă la
baza actualelor înregistrări şi re¬
produceri HI-FI ale sunetului suferă
datorită pierderilor de dinamică
prin comprimarea semnalului în
procesul tehnologic de înregis¬
trare, necesită echipamente de re¬
ducere a zgomotului, ceea ce duce
la incompatibilitate dacă nu se dis¬
pune de expandoare de acelaşi tip
Dolby B, C; d.b.x.; CX etc., reclamă
mecanică de înaltă precizie asistată
electronic.
Pentru lărgirea benzii de" frec¬
venţă reproduse se folosesc benzi
magnetice cu strat magnetic îm¬
bunătăţit care au cost ridicat. Avan¬
tajele acestui sistem le constituie
larga sa răspîndire şi diversitate
precum şi compatibilitatea lor cva-
siuniversală.
Sistemul analogic AFM introdus
prin videocasetofoanele VHS şi BE-
TAMAX HI-FI, puse la. punct de fir¬
mele JVC şi SONY, are avantajul
unei calităţi a sunetului net superi¬
oară casetofoanelor clasice. Re-
ducătqprele de zgomot încorporate
şi compatibile de la un model la al¬
tul, precum şi durata prelungită a
înregistrărilor le fac foarte atrac¬
tive. De asemenea, aşa cum am
văzut, nu suferă de fluctuaţiile de
viteză.
Sistemele digitale sînt însă de de¬
parte cele mai performante. PCM,
utilizînd numai 14 biţi, are un raport
semnal-zgomot foarte mare, fără a
utiliza nici un fel de sistem redu-
cător de zgomot, iar la 16 biţi au¬
diţia mai cîştigă 12 dB.
Distorsiunile sînt foarte scăzute,
răspunsul 'în frecvenţă practic liniar
pe întreaga bandă audio şi, la fel ca
la AFM, este lipsit de fluctuaţii.
Trecerea la producţia de masă a
echipamentelor digitale, citirea cu
laser a discurilor digitale DAD (di¬
gital audio disc), sau compact
discurile, CD, cum mai sînt numite,
cu un preţ de casetofon mediu, fac
din PCM campionul înaltei fidelităţi
audio.
Celălalt sistem, DM, este abia la
început, dar datorită perfecţionări¬
lor şi preţului scăzut, precum şi
adaptabilităţii ia tehnologiile mo¬
derne, sateliţi, cablu, fibre optice
etc., pare a avea un viitor asigurat.
REDUCEREA DfSTORSSUNSLOR
CEOSSOVER
Ing. AURELI AN MATEESCU
Distorsiunile de tip „crossover"
1 (racordare) ce apar în funcţionarea
” amplificatoarelor operaţionale ce au
etajul de ieşire funcţionînd în clasă B
sau AB cresc o dată cu mărirea frec¬
venţei semnalului amplificat. Valoa¬
rea acestor distorsiuni nu poate fi
neglijată atunci cînd frecvenţa sem¬
nalului amplificat depăşeşte 10 kHz,
iar rezistenţa de sarcină a A.O. are o
valoare mică. Pentru reducerea va¬
lorii acestor distorsiuni se poate uti¬
liza un generator de curent con¬
stant, conform schemei din figura 1.
Curentul de colector al tranzisto¬
rului T, (tip BC107, 2N2222 etc.)
este dat de relaţia; Im = 0.6/R5 şi
este de 2—3 ori mai mic decît cu¬
rentul de ieşire maxim admis de
A.O. Pentru 741, \„vt max = 16 mA.
în cazul utilizării schemei din figura
1, Ipcr— 4 -r 8 mA.
Pentru tranzistorul Ti al etajului fi¬
nal al A.O. (fig. 2), curentul de re¬
paus stabilit de generatorul de cu¬
rent îi situează punctul de funcţio¬
nare în clasa A cu \ npa m = Ln = 0,6/R-.
Aceasta conduce la reducerea dis¬
torsiunilor neliniare ale A.O. şi la
lărgirea benzii de frecvenţă repro¬
dusă cu distorsiuni minime.
Reducerea coeficientului de dis¬
torsiuni armonice pentru lucrul A.O.
cu o sarcină R. = 300 fî este prezen¬
tată grafic în figura 3. Curbele 1 şi 2
reprezintă funcţionarea A.O. în
regim obişnuit la frecvenţele de 10
kHz şi 20 kHz, iar curbele 3 şi 4 func¬
ţionarea aceluiaşi A.O. conform
schemei din figura 1.
(CONTINUARE ÎN PAG. 17)
11
TEHNIUM 5/1986
MICROCALCULATORU
NICOARA PAULIAH
ION RUSOVICI
6HEOR6HE CHITA
LX'VI'U 2 ONESCU
răspunsurilor
linal CRT, fie
tipărit, fie
unei activi-
i in urma ac-
:ET, monitorul
tipăreşte un mesaj de identificare,
intrind in modul de aşteptare a
comenzilor.
Comenzile sint sub forma unui
caracter alfabetic care specifică
tipul comenzii, urmat de o listă de
parametri alfanumerici. Parametrii
numerici sint in general sub formă
hexazecimală şi pot avea de la 1 la
4 digiţi. Numere mai lungi pot fi
introduse, dar nu vor fi luate in
considerare decit ultimele 4 ca¬
ractere. Caracterele alfabetice pot
fi atit cu litere mari, cit şi
mici.
Monitorul va afişa caracterele
introduse de la claviatură pe prima
linie a ecranului, care este con¬
stituită intr-un buffer de comenzi
numit DISPLAY. Pot fi introduse mai
multe comenzi separate prin termi¬
natorul ";". Ultima comandă intro¬
dusă trebuie încheiată prin apăsa¬
rea tastei RETURN, ceea ce va de¬
termina trecerea la analiza şi
execuţia fiecărei comenzi de pe
DISPLAY in ordinea introducerii.
Dacă în timpul introducerii, uti¬
lizatorul doreşte corectarea unor
caractere deja introduse, el are la
dispoziţie fie cele două taste
CURSOR STINGĂ şi CURSOR DREAPTA cu
ajutorul cărora se poate manevra
cursorul pe DISPLAY pentru a opera
schimbările necesare, fie tasta
CANCEL (CTRL X) care va anula toate
datele de pe DISPLAY. Introducerea
spaţiilor in cimpul comenzilor sau
al parametrilor este opţională,
monitorul ignorindu-le in timpul
analizei. Delimitatorul valid ăl
parametrilor este *,*. Dacă litera
ce simbolizează o comandă este
urmată de virgule consecutive, pa¬
rametrii respectivi vor fi conside¬
raţi nuli.
In cazul uneia sau mai multor
comenzi eronate, monitorul va afi¬
şa mesajul "Error* şi concomitent
va scoate in evidenţă comanda (sau
comenzile) respective prin video-
reversare.
Monitorul foloseşte a doua linie
a ecranului, numită STATUS exclusiv
pentru uz propriu (afişarea unor
mesaje, a orei curente, ş^a.).
viatură şi
monitorului
in forma ui
sub forma
ză de 1200 Bd, utilizatorul va
trebui să execute comanda FB72<cr>
aceasta asigurind tactul necesar.
portul serie, conţinut in monitor.
Resetarea se face printr-o comandă
F0<cr> (fără parametru). De semna¬
lat faptul că după execuţia comen¬
zii FP, comanda H cu doi parametri
va tipări şi la imprimantă zona de
memorie respectivă. Acelaşi lucru
se va intimpla şi cu comanda R.
b. Format? FChhmm<cr>
Comanda FC permite iniţializarea
ceasului de timp real, afişat in
extrema dreaptă a zonei STATUS.
Parametrul care o însoţeşte repre¬
zintă ora (hh) şi minutul (mm)
curent. De exemplu, comanda
FC715<cr> va determina afişarea
orei 07:15:00. La pornire, ceasul
este adus automat la zero in cadrul
iniţializărilor monitorului.
Pentru a putea fi utilizat, un
calculator are nevoie de un sistem
oarecare de operare care să-i poată
asigura compatibilitatea progra¬
melor; acesta este de regulă moni¬
torul, care reprezintă o “prelun¬
gire" a hărdware-ului in software.
Este complicat şi inutil ca fiecare
program utilizator să-şi constru¬
iască propriile lui rutine de in¬
trare/ieşire -(claviatură, display)
de exemplu, cind acestea pot fi
înglobate intr-un program rezident,
standardizat şi apelate ori de cite
ori este necesar. Pentru L/B88Î a
fost elaborat un monitor reprezen-
tînd minimul de funcţii absolut
necesar, dar care poate fi extins
cu un editor de texte şi un asam¬
blor, pentru mnemonicele microproce¬
sorului 8080. Monitorul minim ocupă
3 Kocteţi (versiunea 2.4) iar cel
extins ocupă 8 Kocteţi (881/Sys
VI.6). Cele două versiuni sint
perfect compatibile intre ele din
punct de vedere al programelor
aplicative. In continuare referi¬
rile se vor face la versiunea mini¬
mă, care va f i. publicată sub formă
de listing hex incepind din numărul
viitor.
Monitorul realizează următoarele
funcţiuni importante:
- asigură interfaţa cu utilizato¬
rul (claviatura scanată prin soft
pe portul paralel 8255 şi terminal
video display ocupind o parte din
memoria procesorului);
- asigură interfaţa cu suportul
de memorie externă (casetă magneti¬
că);
- controlează interfaţa serie şi
traductorul acustic (beli);
- asigură funcţiile ceasului de
timp real;
- realizează funcţiile minime de
exami'nare/modificare a memoriei şi
registrelor procesorului;
- permite inserarea de programe
direct in memorie, in format hex;
- asigură lansarea şi asistă exe¬
cuţia programelor .utilizator;
- facilitează depanarea programe¬
lor prin implantarea de puncte de
oprire (breakpoint >
Monitorul este organizat in două
părţi distincte: o colecţie de
subrutine (care ocupă aproximativ 1
Koctet) şi procedurile care imple¬
mentează funcţiile de bază. Subru¬
tinele din prima parte au punctele
de intrare fixe (deci compatibile
de la o versiune la alta) şi pot fi
folosite din programa externe moni¬
torului. Avind in vedere importanţa
deosebită a cunoaşterii conţinutu¬
lui şi modului de operare a acestor
subrutine pentru cei ce vor scrie
programe, vom publica intr-unui din
f. Format: FXaaaa<cr>
Comanda FX este utilă in cazul
unor extensii de comenzi la monitor
scrise şi executate in RAM. Comanda
s?tează vsctor-ul XVECT la adresa
aaaa, ceea ce va determina un salt
necondiţionat al monitorului la
adresa specificată in comandă, in
cazul execuţiei comenzii X.
c. Format: FI<cr>
sau Flnnr
Are ca efect tipărirea unui
header “Lixco 881/Mon" pe linia
curentă a imprimantei şi considera¬
rea acestuia ca început de pagină.
In forma a doua, cele trei caracte¬
re (obligatoriu trei!) reprezintă
numărul paginii curente, şi se va
afişa in header. La fiecare pagină
nouă acest' număr va fi afişat şi
apoi incrementat.
Exemplu: FI 3<cr>
Lungimea unei pagini este de 72
rinduri, utile fiind numai 64,
restul fiind folosite astfel: 3
pentru header şi 5 pentru separarea
paginilor. Cele două valori (64 şi
5) sint implicite la iniţializare,
dar pentru cazul cind se doreşte
utilizarea altui format, există
posibilitatea modificării unor lo¬
caţii de RAM, la adresele FF61 şi
FF62, cu noile valori (valori ce
trebuie date in hex). Hodificarea
se va face cu comanda M şi va fi
urmată de un FI.
1.2. Comanda "O 1
Format: Gscss(,bbbb,cccc)<cr>
Comanda G transferă controlul
procesorului din monitor in progra¬
mul utilizator. Parametrul ssss
trebuie să fie o adresă din memo¬
rie, care conţine prima instrucţi¬
une a programului ce se doreşte a
se executa. Dacă se doreşte ca la
sfirşitul rulării programului uti¬
lizator să se efectueze o reintoai—
cere in monitor, se poate executa o
instrucţiune RST7, prin care se
asigură şi salvarea registrelor CPU
pentru o eventuală analiză ulteri¬
oară.
Programul in curs de rulare poate
fi întrerupt in orice moment de
utilizator prin apăsarea clapei
ESCAPE (CTRL C), controlul sistemu¬
lui fiind trecut monitorului, care
va afişa pe STATUS mesajul "Monitor
control", şi va trece in modul de
aşteptare a comenzilor. Ulterior se
poate relua execuţia programului
care a fost întrerupt, din locul
respectiv, prin execuţia unei co¬
menzi G<cr> (fără parametru).
Parametrii (,bbbb,cccc) sint op¬
ţionali şi se utilizează in-faza de
punere la punct a programelor
scrise in limbajul de asamblare. Ei
reprezintă două puncte de întreru¬
pere (breakpoint), care pot fi
introduse in programul in. curs de
depanare. Astfel, comanda
G4100,41E2<cr> va determina execu¬
ţia de la adresa 4100 la 41E2, după
care se va afişa mesajul "Break"
împreună cu registrele procesoru¬
lui, monitorul preluind apoi con¬
trolul. Programul poate fi reluat
din locul in care a fost întrerupt
printr-o nouă comandă G cu sau fără
breakpoint-uri. Dacă cursul unui
program poate lua la un moment dat
două căi distincte (ca urmare ‘a
unei instrucţiuni de salt condiţio¬
nat), se pot insera cele două
breakpointuri pe fiecare ramură,
urmărind astfel drumul parcurs de
procesor (ex. 64100,41E2,41F6<cr>).
Sistemul de breakpoint funcţionează
d. Format: F0aaaa<cr>
Comanda FO realizează setarea
vectorului OVECT la adresa aaaa.
Aceasta va determina trimiterea
datelor afişate pe ecran spre unul
sau mai multe periferice conectate
la microcalculator, ai căror
driveri software se găsesc in memo¬
rie la adresa aaaa. Pentru aceasta,
se pot folosi porturile sistemului
(paralel şi/sau serie). In acest
scop rutina OUTPUT are prevăzută
posibilitatea extinderii canalului
de ieşire. Ea face afişarea pe
ecran a caracterului din registrul
A şi cheamă o subrutină numită
OVECT a cărei adresă de intrare
este in RAM. Folosind comanda
FOaaaa utilizatorul va iniţializa
vectorul de output auxiliar la
adresa aaaa, unde a fost implemen¬
tat programul (driverul) de ieşire
adiţional (serie sau paralel). Dacă
se doreşte întreruperea transmite¬
rii prin OVECT a datelor afişate pe
ecran spre porturile auxiliare, o
nouă comandă F0<cr> (fără parame¬
tru) va realiza resetarea vectoru-
luiJVECJ şl decj^^^af^area^ nyga^
la adresa driverului soft pentru
1. COMENZILE MONITORULUI
i.i. Comanda *P
a. Format: F 8 rmnn<cr>
Permite modificarea vitezei da
lucru (BAUD RATE) a USART-ului.
Tactul de entisie-recepţ ie pentru
OSART este furnizat de unul din
cele trei numărătoare programabile
ale circuitului LSI 8253 P.I.T.
iiihiii - oj7JO/sa.raie
De pildă, dacă se doreşte o vite¬
TEHN5UM 5/1S86
881/Test V2.1 (C) 1986 Lixco Software MACR0-80 3.36 17-Mar-80
Hardware Test
PAGE 1-10
881/Test V2.1 (C) 1986 Lixco Software MACR0-80 3.36 17-Mar-80
Hardware Test
PAGE 1-11
caii output
pop psw ;... şi valoarea iniţiali
caii prnum
' * Stack meiory okay...',cr,0
db ' * Screen memory okay...',cr,0
* RAM bank 4000-7FFF okay..,',cr,0
db ' ??? PIC 8259 defective',cr,0
db ' * flC 8259 okay.,.',cr,0
db cr,cr,cr,cr,cr,'
e patient, it may take a while ... RAtt
x PPI 8255 okay...',cr,0
HACR0-30 3.36 17-Mar-80 PAGE 1-12
'(O-1986 Lixco Software',0
' ??? PPI 8255 defective',cr,0
* RAM bank COOO-FFFF okay...',cr,0
' * PIT 8253 okay...',cr,0
' ??? Memory error at ',0
db '???. PIT 8253 defective',cr,0
db. ' * RAM bank 8000-BFFF okay...',cr,0
db ' ??? USART 8251 defective',cr,cr,cr,cr,cr,0
db ' * USART 8251 okay.',cr,cr,cr,cr,cr,0
db ' End of test «Rs',cr,cr,cr,cr
db 'Lixco 831/Test V2.1
64 ; Lungimea unui rlnd in bytes
26 ; Numărul de rinduri ale ecranului
4000b ; început RAM
8000h ; început banc din mijloc
OCOOOh ; început primul banc de RAM
QFSOOh ; început memorie ecran
rowAjrowîng ; Ai doilea rlnd al ecranului
OFAOOh j Alt rlnd
0FE40h Ultima linie a ecranului
lastrw+rowing ; Primul byte liber după ecran
lastrw-(2*rowlng) ; Un alt rlnd
OFFOOh ; Stiva de lucru
- GFF04h j Vector pentru întreruperi nivel S
0FF35to ; Pointerul de cursor
OFFFOh ; Adresă de test pentru întreruperi
OFFFFh ; Ultima locaţie de RAM
Carriage Return code
Un caracter grafic
Iniţializări 8259
IR1 nemascatâ
Toate întreruperile mascate
Adresa pentru icwl, oew2/3, IRR, ISR
Adresa pentru ocwl, icw2, IMR
Specific End Of Interrupt level 1
Porturile iniţializate ca output
Adresa port A PPI
Adresa port B PPI
Adresa port C PPI
Adresa PPI status
Bata înscrisă în portul A
Bata înscrisă în portul B
Data înscrisă în portul C
Control Word Timer 0
Control Word Timer 1
Control Word Timer 2
Control Word Timer î pentru baud rate
Adresa timer'0
Adresa'timer 1
Adresa timer 2
Adresa status Umere
Valoare de test timer MSB
Valoare de test timer 0 LSB
Valoare de test timer 1 LSB
Valoare de test timer 2 LSB
Cuvînt de mod USART
Comandă USART
Adresa status USART
Syrabols;
BANK1 C000
BNK2GK 0410
CR 000D
CWT10 007F
ENBSCR FE80
GRAPH 009F
ICW1 0016
INTERR 045B
LASTRW FE40
L00P2 0016
MODE OOCE
GUTSTR 0334
P» 0080
PICT17 0094
PORTA 0060
PPIOK 0489
READ 02E4 .
ROMA F800
SEOIÎ 0061
SERSTA 0031
TESERR 0343
TÎMERO 0010
TIMSTA 0013
TPPIQ5 0Î7F
TRAM15 00E0
TRAM45 0110
TUSAR7 020D
VAL2 00-98
yALC 005A
BANK2 8000
BNK30K 043C
CRCMD 0325
CWT2 008E
ERMSG 0407
PEXASC 02F6
ICW2 OOFF
ÎR1 FF04
LOAD 02D7
HASK OOFF
NROWS 001A
OVER 0213
PICT05 007B
PICT20 0(r?6
PORTB 0061
PRNUM 0306
READ05 02F3
ROWB F840
SERBAD 04E5
STACK FFOO
TESLOC FFFO
TIMER! 001S
ÎÎNT 0116
TRAM05 0064
TRAM20 00E6
TRUE OOFF
TUSART 01E3
VAL3 009E
BANK3 4000
CLSC05 0049
CWTO 003E
DELAY 033E
ERROR 021C
H1LG 0300
ÎNTCTO 0000
IR10K 0474
LOOPÎ 0006
MASKi OOFD
OKMSG 051D
PARSTA 0063
PICT 10 007D
PICT25 00A5
PORTC 0062
RAMT05 02BF
R0W22. FDCO
ROWLNG 0040
SERBAT 0030
STKMSG 0375
TESTIT 02D4
ÎÎMER2 0012
TINT05 014B
TRAM10 006A
TRAM30 00F8
TTÎM10 01DD
VALO OOFF
VALA 0055
BNK10K 03E8
CMD 0037
CWT1 007E
DELAY5 0341
EXIT 032D
HOTRAM FFFF
INTCT1 0001
ÎR0UT1 02B0
L00P15 0010
MCURS FF35
OUTPUT 0315
PÂTMSG ■ 03A8
PICT15 O08C
PÎCT30 OOAE
PPIBAD 049E
RAMTST 02BC '
ROW7 FAOO
SCROK 038E
SEROK 0504
TEND 02AB
TÎMBAD 04CC
TiMOK 04B7
TPPI 0151
TRAM13 006F
TRAM35 OOFE
TTIMER 0185
VALi 0092
VAIB 00AA
Reglajul grupului conic al diferen¬
ţialului. Precizări: coroana diferen¬
ţialului şi pinionul de atac sînt împe¬
recheate şi reperate pe feţele FI şi
F3 (fig. 13), ceea ce impune a nu fi
desperecheate. Pe flancul F3 mai
sînt gravate două cote: LI (distanţa
între faţa spate a pinionului de atac
pînă la intersecţia „o“ a axelor gru¬
pului conic) şi L2 (distanţa de la su¬
prafaţa de reazem a coroanei dife¬
renţialului pe casetă ia punctul „o"
de intersecţie). Reglajul grupului co¬
nic constă în poziţionarea coroanei
diferenţialului în raport cu axa pi¬
nionului de atac şi a pinionului de
atac în raport cu axa diferenţialului,
pentru a asigura o angrenare co¬
rectă a pinionului cu coroana.
Reglarea distanţei conice LI (fig.
13). Mai întîi se fixează comparato¬
rul L pe dispozitivul A al trusei (pre¬
zentate anterior), după care se eta¬
lon ează ansamblul pe o suprafaţă
plană, reperîndu-se poziţia acului
totalizator. Se montează ansamblul
arbore secundar în semicarterul
stînga, fixîndu-se capacul spate prin
3 şuruburi. în continuare, se mon¬
tează cala etalon C (fig. 14) pe pi¬
nionul de atac şi dispozitivul A,
echipat cu comparatorul etalonat, în
alezajul rulmentului diferenţialului
(ansamblul cală C şi dispozitivul A
cu comparatorul, la poziţia de etalo-
nare, corespunde unei distanţe K1
+ K2 = 78 mm, cotă gravată pe dis¬
pozitiv). Apoi se pivotează dispoziti¬
vul A, imobilizîndu-se în momentul
în care acul comparatorului îşi
schimbă sensul de rotaţie.
Se readuce acul comparatorului
în poziţia de etalonare şi se elibe¬
rează încet, numărînd rotaţiile şi frac¬
ţiunile respective. Cota citită (E) +
cota gravată pe suport = distanţa
conică. Apoi se efectuează diferenţa
dintre cota gravată pe pinion şi dis¬
tanţa conică găsită, se măreşte sau
se diminuează — în funcţie de si¬
tuaţie — grosimea (E) a cotei de re¬
glaj 1 cu această diferenţă. Se înlo¬
cuieşte cala de reglaj cu o cală cu
grosimea determinată, după care se
strînge, piuliţa arborelui secundar la
cuplul de 23,5 daN.m.
Reglarea poziţiei coroanei diferen¬
ţialului (fig. 15). După montarea ine¬
lului exterior 1 al rulmentului stînga în
alezaj — fără cală de reglaj — se in¬
troduce inelul exterior 2 al rulmentu¬
lui în semicarterul dreapta, aproxima¬
tiv 3/4 din alezaj. Se introduce caseta
diferenţialului pe axul fals D (cu ex¬
tremitatea „c“ în casetă), după care
se montează semicarterul dreapta şi
capacul spate. Apoi se asigură ca ine¬
lul exterior 1 să fie sprijinit în semicar¬
terul stînga şi inelul exterior 2 să fie în
contact cu rolele rulmentului. Se fi¬
xează comparatorul L pe suportul B al
trusei A, etalonîndu-se ansamblul
astfel ca acul totalizator să indice
8—9 mm (ansamblul ax fals D — fig.
16 si suportul cu comparatorul eta-
14
vitezelor III—IV. Verificarea jocului
între dinţii grupului conic. Chiar
dacă a fost executat anterior, este
indicat a se verifica jocul astfel:
după ce se montează semicarterul
dreapta şi capacul spate, cu ajutorul
« suportului F al trusei şi al compara¬
torului L se măsoară jocul între dinţi,
care trebuie să se afle în domeniul
lonat B corespund unei distanţe K
+ R = 35 mm, cotă gravată pe su¬
portul comparator B). în continuare
se aşază suportul B pe suprafaţa de
contact a casetei diferenţialului, cu
coroana, se pivotează ansamblul,
imobilizîndu-se în momentul în
care acul comparator îşi schimbă
sensul de rotaţie. După metodolo¬
gia anterioară se.readuce acul în
poziţia de etalonare şi se eliberează
uşor, numărînd rotaţiile şi fracţiu¬
nile respective. (Cota gravată pe
suport + cota măsurată X = dis¬
tanţa de la faţa de aşezare a coroa¬
nei la axa de simetrie. Diferenţa
dintre cota gravată pe coroană şi
distanţa astfel determinată repre¬
zintă grosimea teoretică a calei de
reglaj.) în continuare se proce¬
dează la fel pentru partea dreaptă,
asigurîndu-se ca inelul exterior al
rulmentului dreapta să fie în sprijin
pe semicarter şi inelul exterior al
rulmentului stînga să fie în contact
0,13—0,27 mm. Montarea semicar-
terului dreapta. Se montează placa
portresorturi, ansamblul levier de
comandă, rotula, pana de zăvorîre.
Pe semicarterul dreapta se menţine
cu vaselină bila de zăvorîre, se mon¬
tează resortul şi ghidul rotulei, se
unge planul de separare al celor
două semicartere cu soluţie de etan-
şare, după care se asamblează cele
două semicartere. Apoi se montează
şuruburile (fără a fi strînse), capacul
spate cu planul de separaţie uns cu
aceeaşi soluţie, şuruburile (fără a fi
strînse). Se strîng şuruburile semi-
carterelor, în ordinea din figura 16, la
cuplul de '1,6 daN-m, apoi cele 6
şuruburi ale capacului spate la cu¬
plul de 2,7 daN-m. Pe cutia de viteze
a motorului cu cilindreea de 1 129
cm’ se montează suportul spate,
pentru fixarea pe caroserie a an¬
samblului motor-cutie de viteze.
Apoi se montează carterul de am-
breiaj (cu suprafaţa de separaţie
unsă cu aceeaşi soluţie), strîngîn-
du-se la cuplul de 1,5 daN-m. în
continuare se montează (fig. 17):
bila de zăvorîre 1, resortul 2, pastila
4, cuiul spintecat 3 şi obturatorul
respectiv.
Montarea arborilor de Ieşire din
diferenţial. După ce s-a verificat po¬
ziţionarea corectă a pinioanelor pla¬
netare de aşa natură încît să cupleze
>*q''
uşor canelurile arborilor în cele ale
pinioanelor planetare — moment în
care, rotind în acelaşi sens cei doi ar¬
bori de ieşire, are loc antrenarea co¬
roanei diferenţialului —, se mon¬
tează arborii cu atenţie pentru a se
introduce rulmenţii, se strîng şi se
asigură bucşele-piuliţe la cuplul de
6,7 daN-m, după care se montează
buşoanele de golire şi nivel la cuplul
de 4 daN-m.
3. Arborii de transmisie. După
cum s-a prezentat anterior (vezi
„Tehnium" nr. 10/1983), mişcarea la
roţile motoare (faţă) ale autoturis¬
melor Oltcit se realizează prin inter¬
mediul a doi arbori de transmisie
identici stînga-dreapta, care sînt
cuplaţi la arborii de ieşire din dife¬
renţial (articulaţie tripodă, 1). La
roată articulaţia homocinetică este
cu bile tip RZEPPA, 2 (fig. 18).
în condiţii normale de exploatare
a autoturismului, arborii de trans¬
misie funcţionează fără incidente.
Uneori, din vina conducătorului
cu rolele. Se precizează că rulmen¬
ţii diferenţialului se montează cu
prestrîngere de 0,025 mm pentru
fiecare. Grosimea calelor: stînga =
grosimea teoretică a calei stînga +
0,025 mm; dreapta = grosimea to¬
tală a calelor — grosimea calei
stînga (grosimea totală a calelor =
grosimea teoretică a calei stînga 4-
grosimea teoretică a calei dreapta
+ 0,05 mm).
Montarea diferenţialului. Se mon¬
tează mai întîi coroana (cu faţa şi
filetul unse), strîngîndu-se şuru¬
burile la cuplul de 8,5 daN- m, pinioa-
nele planetare (menţinîndu-le cu
cei doi arbori de ieşire), pinioanele
satelit (asigurîndu-se alinierea lor
cu axul sateliţilor), axul sateliţilor şi
siguranţa (se asigură poziţionarea
sateliţilor prin rotirea pinioanelor
planetare). Montarea arborilor cu
pinioane. Se montează în semicar¬
terul stînga: diferenţialul, ansam¬
blul arbore secundar, ansamblul ar¬
bore primar, rotind rulmentul cu
ace pentru ca ştiftul să intre în dega¬
jarea din rulment, bila de zăvorîre
TEHNIUM 5/1986
5 ) ® ®@
borilor pe aroorii de ieşire din dife¬
renţial), precum şi condiţiile de
montare a rondelei „a“ către arbore,
bucşa „b“ montată către articulaţia
RZEPPA.
Repararea unui arbore de trans¬
misie. După demontarea ae pe au¬
toturism, se fixează arborele în
menghină (cu apărătoare pe bacu¬
rile de strîngere), se demontează
colierele 3, se degajează burduful
de protecţie 4 şi se demontează an¬
trenorul 5. Apoi se scot galeţii 6, cu
atenţie, pentru a nu pierde acele (35
pe fiecare galet). Piesele trebuie re¬
perate în vederea refolosirii lor. în
continuare se demontează cealaltă
articulaţie, 2, cu ajutorul unui dis¬
pozitiv cu inerţie A (cod D00-601),
prevăzut cu un extractor B (cod
D00-414), inelul de siguranţă de pe
arbore şi burduful de. protecţie. Se
curăţă şi se verifică toate piesele, în
general înlocuindu-se burdufurile
de protecţie şi vaselina specială
pectate cuplurile de strîngere (38
daN-m la piuliţa de fixare a arbore¬
lui în butuc si 4 daN-m îa fixarea ar-
auto, se pot înţepa (sparge) burdu¬
furile arborilor, fapt care conduce
ia pierderea vaselinei molibdenate
(tip GL245 Mo). Aceasta impune
demontarea arborelui .şi înlocuirea
burdufului cu unul nou. Uneori, în
cazul accidentării automobilului (a
legăturii cu solul) — datorită unor
şocuri violente —, are loc deforma¬
rea unuia sau a ambilor arbori de a-t'-T
transmisie. în această situaţie, la - {p ]
pornirea de pe loc, cînd are loc cu¬
plarea motorului cu transmisia,
apare un zgomot tipic de neunifor-
mitate cinematică. De asemenea, in
acest caz trebuie demontat arbo¬
rele respectiv şi înlocuit cu unul
nou. Lucrările se execută în atelie¬
rele service deoarece trebuie res-
iiiaisiiiiiii
ECONOMIZOR
După cum se ştie, una din principalele modalităţi de reducere a consumurilor spe¬
cifice de carburant o constituie reglarea corectă a sistemelor de aprindere şi de car-
buraţie. Printre multiplele dispozitive şi accesorii care facilitează aceste reglaje se
numără şl debitmeîrele auto.
EUGEN TAR AŞ OITU2-
Btr, Stoica Ludescu nr, Bs/s,
sectarul *1, Bucureşti
„Debitmetrul-economizor" descris
are ia bază un element traductor pen¬
tru înregistrarea de carburant consu¬
mat instantaneu. Acesta constă dintr-
un subansamblu rotor-turbină ce
este montat în circuitul de alimentare
al carburatorului.
Rotorul-turbină are rolul de a
converti debitul de carburant nece¬
sar funcţionării motorului în rotaţii,
al căror număr variază în funcţie de
consumul instantaneu.
Pentru a putea sesiza un debit
scăzut de carburant (sub 7 1/100
km), la care corespunde o rotire
lentă a turbinei, se montează un sis¬
tem de multiplicare bazat pe roţi
dinţate.
Turaţia rotorului astfel multipli¬
cată poate fi măsurată de un vitezo-
metru.
în funcţie de diametrul secţiunii
conductei de alimentare (de la re¬
zervor la pompa de benzină), gaba¬
ritul turbinei şi factorul de multipli¬
care al angrenajului mecanic, se
poate trece la eşalonarea cadranu-
lui-vitezometru. în desenul din fi¬
gura 2 se prezintă modul de etalo-
nare, unde pentru o vizualizare in¬
stantanee gradaţiile consumului se
vor împărţi în sectoare colorate în
verde, portocaliu şi roşu.
Prin compararea consumului de
carburant instantaneu (indicat de
economizor) cu turaţia motorului
(indicată de un turometru) se poate
stabili consumul economic. Moto¬
rul fiind reglat conform normelor
din cartea sa tehnică în subsidiar
pot fi relevate eventualele dereglări
ale sistemului de aprindere sau car-
buraţie.
PIESE Şl ACCESORII
Rotorul-turbină va fi confecţionat
din bronz şi echipat cu simeringuri
la cele două capete ale axului turbi¬
nei; el mai poate fi procurat din in¬
dustria chimică (folosind ca debit-
metru).
Multiplicatorul mecanic poate fi
procurat de la unităţile pentru repa¬
rarea contoarelor electrice tip
„Electromagnetica".
Vitezometrul echipat cu contor
numeric poate fi procurat de la ma¬
gazinele cu piese de schimb pentru
motoreta „Mobra".
Ca element de legătură între eco¬
nomizor şi multiplicatorul mecanic
poate fi folosit cablul de kilometraj
de la orice autoturism.
Constructorii amatori care doresc
să abordeze experimentarea debit-
metrului-economizor pot obţine in¬
formaţii suplimentare luînd legătura
cu autorul, la adresa menţionată.
Fig.2 Cadranul Debihnetrului -Economizor. Domeniul
de măsurare înfre 5l/ 1WKm şi 20L/ ( jjoKm.
15
TEHNIUM 5/1986
Contact
nn2al
releului R
Contact nr.1
al releului R
Ml
Elev ANOREi CONŢiU,
Bucureşti
Posesorii de acvarii îşi pun de
multe ori problema hrănirii peştilor
atunci cînd trebuie să plece în con¬
cediu sau vacanţă, apelînd de cele
mai multe ori la vecini sau la rude.
Eu posed un acvariu de 50 I cu în¬
călzitor, vibrator, termometru şi
dispozitivul automat de hrănire, ca¬
re-! folosesc totdeauna cînd plec
mai multe zile. în vacanţa de vară
l-am folosit 35 de zile, timp în care
dispozitivul a funcţionat perfect.
Am un transformator cu mai multe
tensiuni la care sînt puse şi încălzi¬
torul şi vibratorul.
încălzitorul este alimentat vara la
o tensiune mai mică, deoarece şi
temperatura camerei este mai
mare. Vibratorul alimentat la 220 V
este pornit şi oprit automat datorită
unei celule fotoelectrice aşezată
lîngă fereastră. Deci funcţionează
numai ziua sap numai noaptea, de¬
pinde de dorinţa posesorului de ac¬
variu., Schema pornirii şi opririi au¬
tomate a vibratorului este cea din fi¬
gura 1.
Hrănitorul automat este compus
dintr-un ceas electronic de masă cu
deşteptător, un temporizator, un
soîenoid şi o pîlnie cu tub pentru
hrana propriu-zisă. Schema-bioc
este dată în figura 2.
Dispozitivul funcţionează astfel:
ceasul deşteptător are înăuntru o
bobină pentru sonerie; pe această
bobină am lipit .cu scotch un con-
■ tact în vid (tub de sticlă) normal
deschis. Acest tip de contact se în¬
chide cînd'se apropie de el un mag¬
net, deci el se va închide cînd prin
bobină va trece un curent. Contac¬
tul, închizîndu-se, completează cir¬
cuitul de alimentare cu 12 V c.c. a
temporizatorului. Cu ajutorul po-
tenţiometrului temporizatorului se
reglează debitul de hrană (timpul
de hrănire). Contactul normal des¬
chis al releului de la temporizator
este folosit pentru completarea cir¬
cuitului de alimentare cu 24 V c.a. a
solenoidului. Am folosit 24 V deoa¬
rece solenoidul de care dispun
funcţionează la această tensiune,
dar se poate folosi orice fel de sole-
noid sau electromagnet cu condiţia
să aibă un miez sau armătură cu o
cursă de cca 3 mm. Miezul solenoi¬
dului are la un capăt o lamă care în¬
chide şi deschide tubul prin care
curge hrana, iar la celălalt capăt,
printr-un orificiu în carcasă, are un
şurub cu care se reglează cursa
miezului. Tot acest şurub închide şi
deschide un contact (cu lame de
oţel) care este conectat în circuitul
de alimentare a solenoidului.
Solenoidul funcţionează astfel:
cînd este excitat, se atinge miezul şi
se deschide orificiul tubului de
hrănire; şurubul miezului întrerupe
circuitul de alimentare a sol.enoidu-
lui, astfel că miezul este adus în po¬
ziţie iniţială (deci închide iubul de s
alimentare) de arcul prevăzut în ju¬
rul miezului (cîteva spire de sîrmă
de oţel subţire). Astfel contactul
şurubului, ca să-i spun aşa, se în¬
chide, completînd din noii circuitul
solenoidului, care se atrage iar. "O
Mişcările acestea realizează o „vi-
brâre" a lamei care închide şi des- "O
chide tubul, cu repeziciune timp de
cca 3 minute, cît este sub curent bo- o
bina soneriei ceasului. După cum ^
am mai spus, timpul de vibrare este O
intermitent, cu pauze care sînt mai *—■!
scurte sau mai lungi, după cum am
reglat temporizatorul de la potenţio¬
metre. Aparatul permite hrănirea
peştilor de două ori pe zi (după cum
fixăm ora de „sunat" a ceasului) nu¬
mai cu hrană uscată.
Se recomandă ca hrana să fie
12Vc.c .
puţin măcinată înainte şi trecută
printr-o sită, pentru uniformizarea
granulelor. Tubul de hrănire este
din plastic, din acelea folosite în
instalaţiile electrice, cu un diametru
de 15 mm şi cu lungimea de 35—
40 cm.
Pîlnia folosită de mine este din
celuloid subţire, înaltă de 17 cm şi
cu diametrul la partea largă de 10
cm. Partea îngustă a pîlniei am in¬
trodus-o în tubul de hrănire, even¬
tual puţin lărgit la cald. Tubul de
hrănire va avea o secţiune pătrată
acolo unde intră lama solenoidului.
Forma pătrată se dă tubului cald,
presîndu-l pe o lungime de aproxi¬
mativ 4 cm, iar fanta se taie cu o
pînză subţire de ferăstrău, dar să fie
suficient de largă pentru ca iama sâ
poată avea un joc lejer.
Fixarea tubului cu pîlnia, a sole¬
noidului cît şi a circuitelor, transfor¬
matorului etc. se face pe o scîndurâ
de 30/20 cm, cu o grosime de 2—
3 cm.
Schema temporizatorului este
dată în figura 3, iar în figura 4 sînt
date solenoidul cu lamela de închi¬
dere şi deschidere, cu tubul şi pîlnia
de hrănire.
Acvariştii vor fi mulţumiţi de reali¬
zarea lor şi nu vor mai risca pierde¬
rea sau îmbolnăvirea peştilor,
lăsînd acvariul pe mîna oricărui ne¬
priceput.
\E~AC180k L,
ACIdOk
5\ri
Tp BC 107,108,109
171,172
Î2~ EFT 322,
AC 160 K
Contact nr. 2
al releului R
Bobină sonerie
R (releu)
Şurub fixare lamelă
Lamela*
Arc revenire Lamelă
selenoid
Şurub reglaj cursa miez
Miez
f olenold I Arc
:re I ±—
arn!
re revenire miez \
^ gamelă
LA ALIMENTARE SOLENOID ÎNTRERUPĂTOR
TEHNIUM 5/1986
în practica apicolă se întîlnesc si¬
tuaţii cînd nu se poate „umbla" în
interiorul stupului fără a perturba
sau chiar a nimici albinele. Aceste
situaţii se întîlnesc în special cînd
vremea este nefavorabilă albinelor
(iarnă, ploaie, vînt etc.). Aparatul
propus vine în ajutorul stuparului,
dîndu-i informaţii despre tempera¬
tura din stup fără să intervină în in¬
teriorul stupului. Pentru aceasta
este necesară plasarea pe o ramă
(de obicei centrală) a unui sesizor
de temperatură ce este conectat la
două bucşe montate prin perfora¬
rea peretelui din spate al stupului.
Cu această mică investiţie realizăm
cunoaşterea aproximativă a stării
familiei de albine, un ajutor în plus
pentru stupar, pe lîngă cele cunos¬
cute din practica apicolă.
Deoarece interesează numai si¬
tuaţiile limită, cînd stuparul trebuie să
intervină, aparatul a fost conceput să
semnalizeze optic şi acustic scăderea
temperaturii din interiorul ghemului
(iarna) sub 13 C sau depăşirea tem¬
peraturii de 35 C (vara).
Aparatul se compune din:
— un generator cu frecvenţă va¬
riabilă în funcţie de temperatură,
realizat cu un circuit /ÎE555N;
(URMARE ÎN PAG. 11)
*3 /tfsjLn-
— două filtre active realizate cu
2xCDB4121, CDB474 şi CDB486
pentru gamele de temperatură mai
mare de 35° C şi între 13 C şi 35 C;
— selector pentru gama de tem¬
peratură mai mică de 13 C, realizat
cu 1/2 CDB440 şi 1/4 CDB486;
— avertizor acustic pentru ieşirea
din gama de temperatură 13 C
35 C, realizat cu 1/2 CDB486, 1/2
CDB440, tranzistorul BD135 (137,
139) şi casca telefonică de 75 ii;
— trei LED-uri pentru semnali-
PAUL ANDBEESCU Z9rea Celor trei game de tem P era '
tură, de tipul ROL07 şi ROL09 (pen¬
tru gama 13 C C 35 C);
— cordon cu ştecher pentru co¬
nectarea la cele două bucşe mon¬
tate pe peretele din spate al stupu¬
lui;
— sursa de alimentare, o baterie
de 4,5 V, ce dă autonomie aparatu¬
lui.
riabilâ va genera un semnal cu frec¬
venţa direct proporţională cu tem¬
peratura la cele două filtre digitale
care realizează selectarea celor trei
game de frecvenţe;
— variind temperatura mediului
climatic în care se află termistorul de
la peste 35 C pînă la sub 13 C, se
observă aprinderea 'consecutivă 'a
LED-urilor corespunzătoare. Acest
lucru se urmăreşte şi la termometrul
de cameră introdus în acelaşi mediu
climatic cu termistorul.
Aparatul are prevăzut şi un aver-
x
tizor acustic, care dublează semna¬
lizarea optică.
Schema este executată numai cu
piese şi componente din ţară. Reali¬
zarea atît a montajului cît şi a cutiei
aparatului se lasă la aprecierea
fiecărui constructor amator.
UTILIZAREA-APARATULUI
/nJrvrţ,
/ T
Rs =304* z.
-/2i/
Utilizînd datele de catalog pentru
A.O., schema din figura 1 se poate
aplica pentru orice operaţional
avînd etajul de ieşire în clasă B sau
AB.
Bibliografie:
Colecţia revistei „Radio" (U.R.S.S.),
1985
Electronics & Wireless World nr.
1 579, voi. 90/1984
Pj.ă
ii ie f VÂ
CALIBRAREA APARATULUI
înainte de a descrie calibrarea,
menţionăm că sesizoarele de tem¬
peratură (termistoarele) trebuie se¬
lecţionate pentru a avea caracteris¬
ticile R (ii) = f (t c C) cît mai apro¬
piate.
Se conectează unul din termis-
toare în punctele a şi b ale montaju¬
lui şi se trece la calibrarea-aparatu¬
lui.
în funcţie de posibilităţile fiecărui
constructor, aceasta se poate face
fie industrial, în camere climatice,
fie cu ajutorul unui termometru de
cameră. în cel de-al doilea caz se
încălzeşte apă într-un vas, la o tem¬
peratură cu cîteva grade mai mult
de 35 C, unde se introduce termis¬
torul. Cînd apa ajunge la 35 C, ma¬
nevrăm potenţiometrul PI (iniţial la
valoarea minimă), pînă cînd LED-ul
corespunzător gamei mai mare de
35° C se stinge (manevra se va exe¬
cuta foarte fin), iar LED-ul gamei 13
-e 35°C se aprinde. Se urmăreşte în
continuare scăderea temperaturii
apei la 13°C şi se manevrează poten¬
ţiometrul P2 (iniţial la valoarea ma¬
ximă) pînă cînd LED-ul corespun¬
zător gamei 13 -e 35°C se stinge şi se
aprinde LED-ul corespunzător ga¬
mei de temperatură mai mică de
13° C.
După calibrarea aparatului se în¬
cearcă aceleaşi operaţii şi cu alte
termistoare pentru o mai bună veri¬
ficare a calibrării şi a observa tole¬
ranţele de temperatură ale aparatu¬
lui.
FUNCŢIONAREA
APARATULUI
— se conectează între punctele
a şi b unul din termistoare;
— se introduce termistorul într-un
mediu climatic (ca acela descris mai
sus), avînd la îndemînă şi un termo¬
metru de cameră (termistorul este cu
coeficient negativ de temperatura):
— generatorul de frecvenţă va-
Se montează la fiecare stup un
termistor pe una din ramele din
centrul stupului (sau mijlocul ghe¬
mului), conectat la cele două bucşe
de pe peretele stupului (se alege
peretele din spate, pentru a nu
bloca urdinişul în timpul utilizării
aparatului).
Cu aparatul în mînă se introduce
ştecherul în cele două bucşe şi se
apasă pe butonul B, care asigură
alimentarea montajului. Se observă
aprinderea unuia din cele trei LED-uri
(în cazul aprinderii LED-urilor pen¬
tru gamele mai mari de 35 C C şi mai
mici de 13 C intrâ în funcţiune şi
avertizorul sonor). în continuare se
depresează butonul B şi se scoate
ştecherul din priză. Toată operaţia
durează cîteva secunde, ceea ce
face ca într-un timp foarte scurt să
„controlăm" toţi stupii, ducînd ast¬
fel la creşterea productivităţii mun¬
cii în apicultură. Aşa cum am arătat,
utilizarea aparatului nu înlătură ve¬
rificarea „clasică" a stupilor; el ne
dă numai o informaţie care, „prelu¬
crată", ne spune foarte mult. De
exemplu, în timpul iernii, dacă se
aprinde LED-ul corespunzător ga¬
mei de temperatură mai 1 mică de
13 C, atunci ghemul se află într-o si¬
tuaţie grea (lipsă de hrană, depopu-
lare, boală etc.), ceea ce presupune
intervenţia urgentă a stuparului. în
timpul verii, semnalizarea LED-ului
corespunzător gamei de tempera¬
tură mai mare de 35 C indică o ven¬
tilaţie necorespunzătoare a stupului,
cu urmări directe asupra dezvoltării
puietului. Aceasta presupune luarea
imediată a măsurilor ce se impun
(„umbrirea" stupului, mărirea urdi¬
nişului etc.).
Piesele şi componentele ce intră
în construcţia aparatului reies din
schemă şi nu ridică probleme deo¬
sebite.
Utilizarea aparatului nu necesita
nici un reglai în timpul funcţionării,
fiind accesibil stupariior indiferent
de profesie. Consumul aparatului
este de 0,5 W (110 mA).
TEHNIUM 5/1986
17
mm
Ing.
CORNEL DEUCOSTEA,
Bucureşti
Prin stimularea electrică a celule¬
lor şi ţesuturilor s-a studiat şi se
studiază comportarea acestora sub
influenţa unor tensiuni şi curenţi de
diverse forme de undă, frecvenţe
etc., în vederea diagnosticării, a tra¬
tamentului sau a protejării anumi¬
tor funcţii sau organe.
Activitatea unei celule poate fi ur¬
mărită la nivelul membranei prin
schimburile de ioni care au loc între
celulă şi exteriorul ei.
Atunci cînd celula este stimulată
mecanic, electric, chimic etc., ca¬
racteristicile membranei se modi¬
fică, în sensul schimbării permeabi¬
lităţii faţă de ionii participanţi în
proces. Astfel ea se poate polariza
sau depolariza.
S-au găsit aplicaţii imediate ca
electroşocul, electromasajul, s-a
completat străvechea acupunctură
cu electroacupunctura.
Cine nu îşi doreşte să aibă un ten
frumos? Cine îşi doreşte să fie
obez? Ce sportiv nu doreşte ca du¬
rerile, de exemplu, din talpa picio¬
rului, după un antrenament intens,
să îi dispară cît mai repede? La
acestea şi la multe alte aplicaţii o
soluţie este electromasajul.
S-au studiat diverse forme de
semnale şi s-a ajuns la concluzia că
unul dintre ele, cu rezultate foarte
bune, este cel din figura 4
Performanţe electrice
Ieşiri: 2 căi
Amplitudine semnal: 0—60 V
Trei game de frecvenţă: 0—10 Hz
0—100 Hz
0—1 000 Hz
Durată impuls:
0,5 ms pe gama 0—10 Hz
0,5 ms pe gama 0—100 Hz
50 n s pe gama 0—1 000 Hz
Factor de umplere: 1/2
Consum maxim: 35 mA
Sursă alimentare: 9 Vcc
DESCRIEREA APARATULUI
Aparatul în sine este un genera¬
tor de impulsuri de amplitudine va¬
riabilă, comandat manual, format
dintr-un oscilator astabil cu frec¬
venţă variabilă şi două etaje de am¬
plificare de ieşire (fig. 1). Pentru
control avem un indicator optic rea¬
lizat cu ajutorul unui LED.
Oscilatorul astabil l-am realizat
cu ajutorul circuitului integrat
/3E555. Am ales acest circuit inte¬
grat deoarece corespunde apli¬
caţiei dorite prin posibilitatea de a-l
comanda cu doar cîteva compo¬
nente electronice.
Comanda acestui circuit integrat
se face în curent cu ajutorul unei
oglinzi de curent. Oglinda de curent
este formată din T ş , T 3 , R 2 şi R 3 . Ea
este comandată prin curentul prove¬
nit de la Tj, Rt şi P v
circuite integrate
pentru aparatura
de larg consum
Sub acest titlu vă vom pre¬
zenta diferite circuite integrate
pe care le întîlnim în aparatele
de radio, electroacustice şi te¬
levizoarele din import. Multe
din aceste circuite se găsesc în
comerţ ca piese de schimb, dar
din lipsă de date constructorii
amatori nu le pot utiliza. Evi¬
dent, nu vom insista asupra
acelor tipuri care sînt direct
compatibile cu produsele I.P.R.S.
şi deci cunoscute.
Pentru început vă vom pre-
fng. IVIIHAl FLORESCU, Tltu
zenta familia de circuite inte¬
grate pentru preamplificatoare
audio produse de firma TESLA.
Configuraţiile de bază sînt
prezentate în figurile 1 şi 2,
cu conexiunile corespunzătoare.
Ambele variante sînt utilizate în
schema din figura 3. Circuitul
se poate înlocui în caz de ne¬
voie cu o schemă echivalentă
cu tranzistoare cu zgomot mic.
(R„„,,„ = 3,5 kH),
Principalii parametri sînt re¬
daţi în tabel.
^^CIRCUITUL
MAA115
MAA125
MAA145
MAA225
i
MAA245
PARAM ETRUL>->^
Amplificare
j 50
70
70
80
80 dB minim.
Impedanţă la
intrare
0,5
3
2
1,0
1,0 kH
Distorsiuni
10
1 - 5
1,5
10
10 % maxim
Alimentare
4
7
12
7
12 V maxim
18
TEHNIUM 5/1986
I
I
De la cursorul potenţiometrului
P 1 se obţine o tensiune variabilă în¬
tre 0,6 V şi 5,6 V. Tensiunea varia¬
bilă ce cade pe rezistenţa R, va face
să obţinem un curent variabil prin
tranzistorul T,.
Oglinda de curent are raportul de
1 : 1 .
Pentru ca aparatul să să fie urii
tuturor aplicaţiilor dorite vom folosi
3 game de frecvenţă. Comutarea de
pe o gamă pe alta se va face manual
cu ajutorul unui comutator cu trei
poziţii. Condensatoarele C,, C 2 , C 3
ne dau frecvenţa, iar R 4 , R s , R 6 dau
durata impulsurilor.
Tranzistorul intern al CI-/3E555
de la pinul 7 va face ca, prin curen¬
tul variabil introdus, circuitele bas¬
culante ale CI să basculeze forţat
cu o repetiţie a impulsurilor în func¬
ţie de curentul injectat. Condensa¬
torul C 4 de pe pinul 8 , „alimentare",
foloseşte la eliminarea unor osci¬
laţii parazite.
Etajul de ieşire al CI poate co¬
manda maximum patru etaje nece¬
sare pentru electromasaj, însă pen¬
tru a ne încadra într-un consum ac¬
ceptabil de curent pentru baterii şi a
fi siguri că nu supraîncărcăm acest
etaj am ales soluţia de a folosi nu¬
mai două canale de ieşire.
Potenţiometrele P 2 şi P 3 co¬
mandă tensiunea variabilă pentru
Tr. 1 şi Tr. 2 (transformatoare ri¬
dicătoare de tensiune). Practic
le-am realizat din două transforma¬
toare defazoare de la radiorecepto¬
rul „Mamaia". Transformatoarele
sînt identice, avînd în primar 90 de
spire CuEm cu 0 0,2 mm, iar în se¬
cundar 1 500 de spire de sîrmă
CuEm 0 0,15 mm.
Datorită tensiunii autoinduse a
transformatoarelor vom avea la ie¬
şirea din acestea un semnal cu
forma din figura 2. Pentru a ajunge
Iq semnalul dorit vom tăia compo¬
nenta negativă cu ajutorul unei
diode. Dioda folosită trebuie să fie
de comutaţie şi să suporte tensiu¬
nea de 100 V. Tranzistoarele T 6 şi T 5
amplifică în curent şi pentru a fi si¬
guri că nu se încălzesc în timpul
funcţionării datorită puterii disipate
am ales BD136.
Indicatorul optic foloseşte pentru
a arăta dacă aparatul funcţionează şi
dacă bateriile nu s-au descărcat sub
tensiunea de 7 V. Dioda Zener dă va¬
loarea tensiunii sub care noi consi¬
derăm bateria descărcată. Sub ten¬
siunea de 7 V, LED-ul indicatorului
vizual este stins.
T 4 amplifică în curent pentru ca
valoarea efectivă a curentului ce
trece prin LED să fie suficientă ca
acesta să funcţioneze normal. Am
ales curentul de 8 mA.
MONTAREA. PUNEREA ÎN
FUNCŢIUNE
Personal am folosit două între¬
rupătoare cu două poziţii, pentru ca
atunci cînd se utilizează numai un
canal să nu se consume un curent
inutil de la baterii.
Componentele sînt rezistoare cu
peliculă metalică şi condensatoare
cu tantal. Am folosit astfel de com¬
ponente nu atît pentru precizia
semnalului obţinut, cît pentru a
obţine dimensiuni cît mai mici ale
montajului.
Semnalele de la etajele de ieşire
sînt aplicate de la electrostimulator
pe piele cu ajutorul unor electrozi.
Cei folosiţi de mine sînt din inox şi
au dimensiunile din figura 3. Sînt
necesari patru astfel de electrozi de
suprafaţă.
Cordonul folosit este cablu tele¬
fonic ce are în interior 5 fire (nece¬
sare doar patru). Am utilizat jack-
uri de casetofon ca mufe de cu¬
plare.
între electrozi şi piele, pentru un
contact electric bun, trebuie să
existe un strat de apă cu săpun
(prin ştergerea locului masat cu
această soluţie).
Montajul nu necesită nici un re¬
glaj deosebit. La punerea în func¬
ţiune LED-ul va ilumina.
Trebuie verificat prin vizualizare
pe osciloscop dacă avem într-a-
devăr semnalul din figura 4.
Potenţiometrul P, de la care obţi¬
nem frecvenţa variabilă îl vom eta-
lona de la 1 la 10 cu multiplicare de
10 şi de 100 de ori, iar cele de ampli¬
tudine cu valori intermediare de la 0
la 60 V.
La început vom aplica electrozi
pentru verificare pe braţ. Trebuie ca
muşchii să „vibreze" întocmai ca
după apăsarea făcută la un masaj
manual. Se va porni de la tensiuni
mici spre valori mari. O şedinţă va
dura maximum 15—20 minute.
Electrozii se vor aşeza doi cîte
doi, distanţaţi la 10—30 hnm unul de
altul, pe suprafaţa ce vrem să o
masăm.
Utilizatorul va folosi o frecvenţă
şi o valoare a tensiunii pe care le
simte că sînt cele mai bune pentru
el.
LISTA DE PIESE:
R, = 4,7 kfî, R 2 = R 3 = 1,5 kfî, FU =
= Rg = 330 n, R 6 = 33 ft, R 7 = 1,2 kfî,
R 8 = 18 fî, R 9 = R 10 = 47 O, R n -
= 16 kfî, C, = 22 m F, C 2 = 2,2 nF,
C 3 = 0,22 n F, C 4 = 10 mF, C 5 = 10 nF,
P, = *50 kfî liniar, P 2 = P 3 = 1 kfî li¬
niar, T, = BC107, T 2 = T 3 = T 4 =
= BC177, T 5 = T 6 = BD136, D, -
= orice diodă, D 2 = 5V6, CI =
= (SE555.
Schema de aplicaţie are ur¬
mătoarele valori:
C,, C 3 — 25 mF; C 2 — 10 yuF;
C? — 1 000 /j ,F (tensiunile cores¬
pund variantei de circuit); Ri —
12 kH; R: — 1—2 kH; R, —
470 n; P — 1 MO.
Regimurile nominale de func¬
ţionare sînt în domeniul de
joasă frecvenţă, dar modelele
MAA125 şi MAA145 se pot uti¬
liza pînă la 1—10 MHz. Circui¬
tul MAA115 poate lucra şi la
tensiunea de 1,3 V.
8
ILUMINARE TEMPORIZATA
ROMEO BOARIU,
Şcoala Generală Panaitoaia, jud.
Botoşani
în schema din figura 2 se asi¬
gură o bandă de frecvenţă de la
40 Hz la 15 kHz.
Curentul maxim este de 50
mA, din care 40 mA corespund
ultimului tranzistor.
Pentru lărgirea aplicaţiilor
posibile, plecînd de la aceeaşi
schemă de bază, dar creînd di¬
ferite versiuni de acces la cone¬
xiunile interne, au fost realizate
modelele din figura 4.
Principalii parametri ai aces¬
tor versiuni sînt:
Amplificare = 70 dB la 1 kHz
sau 60 dB la 1 MHz (minim)
U alimentare = 7V şi respec¬
tiv 12 V (maxim)
Distorsiuni sub 10%.
h 2 ,£ = 30 (minim) pentru pri¬
mul tranzistor
U7-5 la saturaţie = 0,2 V
Ui - 2 la saturaţie = 0,6 V
Variantele MAA435 au para¬
metrii daţi de cei ai tranzistoare-
lor din compunere. Astfel avem
(pentru U*-4 = U 7 -* = 6 V, U= I, =
0,2 mA, U*-, = 3,5 V, l 2 = 15mÂ):
h:i £ = minim 40; U be =' 0,55 —
0,8 V; U, = 100 MHz.
Similar, circuitul MAA525 are
h 2 | £ minim de 20 .
Tensiunile de funcţionare sînt
pentru MAA435: U- s = U 7-3 =
= maxim 7 V; Us - = maxim 9 V;
U-4 = Um = maxim 15 V; U 5-4 =
U ,-6 =' U 2I = maxim 6 V; l 2 = ma¬
xim 40 mA; 1 5 = h = maxim 20
mA; li = l 4 = 10 mA, iar pentru
varianta MAA525 avem U ceo =
maxim 7 V; Ubbo — maxim 5 V; l c ,=
= maxim 10 mA; \ c , = maxim 20
mA; Ir, = maxim 40 mA.
Toate variantele au puterea
totală maximă de 300 mW, la o
temperatură maximă de 150°C.
Circuitul din figura 1 permite
aprinderea, pentru un timp limitat, a
unui bec alimentat la 220 V, co¬
manda făcîndu-se prin simpla atin¬
gere a sesizorului S.
Cu ajutorul potenţiometrului de 1
Mfî se reglează nivelul tensiunii în
punctul E la aproximativ 1,5—1,6 V.
Această tensiune deschide amplifi¬
catorul de curent continuu realizat
cu tranzistoarele T4 şi T5, releul
este acţionat, deschizînd contac¬
tele de alimentare a becului. Ten¬
siunea pe emitorul lui T4 se aduce
la 0,7 V cu ajutorul diodei Dl.
între baza tranzistorului T2 şi di-
vizorul rezistiv format din R1 şj R2
se montează tranzistorul TI. între
baza şi colectorul acestuia se leagă
sesizorul S; rezistenţa R3 limitează
curentul bazei în cazul unui scurt¬
circuit.
Prin atingerea sesizorului baza
este polarizată, rezistenţa echiva¬
lentă a lui TI scade şi aduce un cu¬
rent suplimentar pe baza lui TI.
Tranzistorul T2 se saturează, iar T3
se blochează, tensiunea în E scade
blocînd amplificatorul de curent
continuu şi eliberează releul, care
prin contactele sale alimentează
becul. Releul se menţine neacţionat
pînă la descărcarea condensatoru¬
lui C. Acest timp depinde de capa¬
citatea condensatorului. Pentru
C = 500 idF se obţine un timp de
20 s. Pentru funcţionarea continuă
a becului se poate monta în paralel
cu tranzistorul TI un întrerupător,
în serie cu o rezistenţă de 200—300
kfî.
Tranzistorul TI este selecţionat
pentru curent rezidual minim. Tran¬
zistoarele TI, T2, T3, T4 sînt de tipul
BC177, BC178, BC255, iar T5
AC181, BD135. Diodele Dl, D2 sînt
de tipul F407, 1N4001, 1N4005,
DCI. Alimentarea montajului se
face la 9V, iar releul acţionează la
30—60 mA. Dioda D2 protejează
tranzistorul T5.
BIBLIOGRAFIE: Revista „Tehnium"
19
TEHNIUM 5/1986
Ing. VASSLE CĂLS1MESCU
tală, cu LED-uri, ca la majoritatea
celorlalte modele. De fapt, indicaţia
dată de LED-uri este aferentă unui
punct de referinţă, potenţiometrele.
cu care sînt echipate respectivele
exponometre fiind gradate şi repre-
zentînd implicit o indicaţie analo¬
gică.
Se poate utiliza exponometrul de
laborator pentru determinarea tim¬
pului de expunere în două feluri:
1 . Plecînd de la un clişeu de refe¬
rinţă, se determină exponometric o
densitate convenabil aleasă. Pentru
celelalte clişee se modifică dia¬
fragma astfel încît să se regăsească
de fiecare dată indicaţia corespun¬
zătoare densităţii iniţiale. Timpul de
expunere rămîne constant.
2. Se pleacă de asemenea de la
un clişeu de referinţă. Pentru cele¬
lalte clişee se determină un alt timp
de expunere, în funcţie de măsură¬
torile care se fac şi de modul de lu¬
cru al exponometrului folosit.
Primul procedeu este mai rapid şi
mai comod şi se foloseşte prepon¬
derent. Cel de-al doilea se foloseşte
atunci cînd prin manevrarea dia¬
fragmei pînă la extremităţi nu se
regăseşte punctul de referinţă ini¬
ţial.
Pentru determinarea gradului de
contrast al unui clişeu se fac
măsurători în zonele de densitate
extremă. Indicaţia convertită în
In sprijinul activităţii de laborator
a fotografilor amatori, şi nu numai a
acestora, industria de profil din di¬
verse ţări şi-a lărgit sortimentul de
fabricaţie cu numeroase modele de
exponometre de laborator. în acest
sens cităm aparatele FOTON
(U.R.S.S.), MEOSIX (R.S.C.), FQTO-
LUX (R.D.G.), GOSSEN (R.F.G.) etc.
Măsurînd densitatea negativului
(punctual sau integral), exponome¬
trul de laborator facilitează în prin¬
cipal determinarea timpului de ex¬
punere a materialului fotosensibil
pozitiv, atît în procedeul alb-negru,
cît şi în cel color. în tehnica alb-ne¬
gru, cu ajutorul unei scale de refe¬
rinţă, exponometrul este utilizabil şi
pentru definirea gradaţiei materia¬
lelor fotosensibile.
Măsurarea se face plasînd sonda
de măsurare pe planşeta aparatului
de mărit, astfel încît fereastra foto-
senzorului să corespundă zonei de
interes maxim. Introducînd un
ecran difuzor în faţa obiectivului
aparatului de mărit se realizează o
măsurare integrală, avantajoasă
atunci cînd imaginea nu are zone
de contrast extrem şi subiectul
principal nu ocupă o suprafaţă de
mărime preponderentă (fig. 1).
Indicaţia exponometrului de la¬
borator poate fi analogică, pe un in¬
strument indicator, ca la unele mo¬
dele FOTON,’ de exemplu, sau digi¬
trepte de expunere va permite sa
tragem concluzii privind gradul de
contrast.
Vom ilustra cele spuse prin de¬
scrierea mai detaliată a unuia din
exponometrele menţionate şi a mo¬
dului de utilizare, respectiv a mode¬
lului FOTOLUX (figurile 2 şi 3).
Fotosenzorul folosit este o foto-
rezistenţă foarte sensibilă. Un bu¬
ton de reglare potenţiometric dis¬
pune de o gradare în trepte de ex¬
punere. Pentru definirea unui punct
de referinţă exponometrul dispune
de două LED-uri. Punctul de refe¬
rinţă este determinat cînd cele două
LED-uri sînt concomitent aprinse.
DISPO T IV
w Wl wA®! |.! W
PENTRU PROBE
CONSTANTIN ÂLEXÂNQRESCU
Pentru realizarea probelor de ex-,
punere la măririle pe hîrtie alb-ne¬
gru sau color este util un dispozitiv
ca acela din fotografie, care per¬
mite realizarea mai multor încercări
pe aceeaşi coală.
Probele se efectuează cu timpi de
expunere progresivi (de exemplu
2-4-6-8-10 sau 2-4-8-16-32
etc.), corespunzător fiecărei cla-
pete care se ridică succesiv. Se pot
face, de asemenea, probe de cu¬
loare utilizînd filtraje diferite pentru
fiecare zonă expusă.
Acest mod de efectuare a probe¬
lor prezintă trei mari avantaje:
— developarea probelor se face
o dată;
— probele sînt analizate compa¬
rativ;
— probele alcătuiesc în ansam¬
blu imaginea completă.
Există posibilitatea ca prin trans¬
latarea adecvată a dispozitivului să
se facă probe succesive, conţinînd
însă aceeaşi porţiune de imagine.
Desenul alăturat serveşte confec¬
ţionării unui asemenea dispozitiv.
Avînd în vedere simplitatea construc¬
ţiei, nu sînt date cote detaliate. în
principiu se realizează o casetă (1)
cu trei pereţi laterali de cca 5 mm
din tablă subţire de aluminiu, alamă
sau oţel (grosime 0,5—0,8 mm).
Clapetele (2) se fac din aceiaşi ma¬
terial, în număr de 5 sau 6. La ca¬
pătul posterior clapetele se mon¬
tează gen balama pe un ax de cca
2 mm (3). Se urmăresc două lucruri,
şi anume ca fiecare clapetă să se
poată roti liber fără a le antrena pe
celelalte şi ca între faţa de jos a cla-
petelor şi casetă să rămînă un inter¬
stiţiu de cca 1 mm, astfel încît să
se poată introduce cu uşurinţă
coala de hîrtie fotografică (format
9x12 mm), aşa cum arată săgeata
din desen.
Dispozitivul poate fi mărit cu 2 cm
pe lungime pentru a se face probe
pe formatul 9x14 cm. în acest caz se
mai adaugă o clapetă.
Caseta va fi prevăzută cu cîteva
găuri de 20—25 mm în partea de jos
pentru a facilita evacuarea hîrtiei
expuse. Dispozitivul este gîndit ast¬
fel ca din coala de hîrtie să rămînă
în partea din spate o porţiune liberă
de cîţiva milimetri pentru extragere.
Caseta se vopseşte negru mat
(sau gri închis). Clapetele se vop¬
sesc, cel puţin pe partea superi¬
oară, în alb pentru a facilita înţele¬
gerea imaginii proiectate.
Aj
20
TEHNSUM 5/1986
yi
2j91
foto senzor
Lbuton acţionare
r-LED
L buton reglare
I 3
5,6 | :
8 S
11 I
16 I
. 22 |
I I
l ^
►| 4
i 8
“116
132
|64
|128
Principalele caracteristici ale
aparatului sînt:
domeniu de
măsurare 0,05.6,4 Ix;
temperatură de
lucru +5 +,35° C;
greutate ceai 10 g;
alimentare 3 V (2 baterii R6);
curent de lucru cca 4 mA.
într-o primă etapă de lucru se
execută o mărire care să furnizeze
imaginea de referinţă. Această ima¬
gine se execută la formatul de lucru
sau ceva mai mare, pentru o bună
analiză a calităţii ei. Se alege o ima¬
gine fără mari contraste şi, pe cît
posibil, dacă există un subiect prin¬
cipal, acesta să ocupe o suprafaţă
uşor preponderentă.
Timpul de expunere folosit se no¬
tează, recomandabil, chiar pe pa¬
chetul de hîrtie fotografică utilizată.
Se notează de asemenea şi dia¬
fragma utilizată la obiectivul apara¬
tului de mărit.
Menţinînd diafragma, se începe
lucrul cu exponometrul pe această
imagine. Se poziţionează expono¬
metrul cu fereastra foîosenzorului
pe zona de interes maxim (de
exemplu, faţa personajului princi¬
pal). Cînd nu există o zonă de inte¬
I(s)
res deosebit, se face măsurarea pe
zonele de umbră din negativ.
Prin apăsarea butonului de acţio¬
nare şi manevrarea butonului de re¬
glare se aduc ambele LED-uri în
stare aprinsă. Numărul de pe buto¬
nul de reglare se notează de aseme¬
nea. Acest număr este un echiva¬
lent valoric relativ şi convenţional al
sensibilităţii hîrtiei şi îl vom nota
prescurtat NSH (număr sensibili¬
tate hîrtie).
Determinarea timpilor de expu¬
nere pentru alte clişee se face ple-
cînd de la valoarea NSH stabilită,
timpul de expunere şi diafragma
utilizate.
Avînd în vedere că notaţiile de pe
butonul de reglare sînt similare cu
diviziunile unei diafragme (trepte
de expunere), se poate modifica ul¬
terior timpul de expunere sau va¬
loarea diafragmei sau chiar amîn-
două concomitent.
Evident, cel mai simplu procedeu
constă în menţinerea timpului de
expunere de referinţă şi modifica¬
rea diafragmei de la un clişeu la al¬
tul..
în caz că se menţine diafragma se
face o măsurătoare şi în funcţie de
noua valoare NSH determinată se
modifică timpul de expunere.
Pentru o uşoară înţelegere dăm
următorul exemplu:
® prima determinare: NSH 5; timp
expunere 4 s; diafragmă 5,6;
® determinare 4 ulterioară: NSH 3;
• noul timp de expunere: cores¬
punzător trecerii peste două trepte
de expunere vom avea 4 s x 2 x 2 =
16 s (pentru NSH mic, timpii de ex¬
punere sînt mai lungi şi invers).
Modificînd şi diafragma, rezultă
alte valori. Considerînd diafragma
4, timpul de expunere va fi de numai
8 s, deoarece o treaptă de expunere
s-a compensat prin deschiderea
diafragmei.
Altfel spus, rezultă că:
— dacă NSH scade cu o unitate,
la diafragmă constantă, timpul de
expunere se dublează;
— dacă NSH creşte cu o unitate,
la diafragmă constantă, timpul de
expunere se înjumătăţeşte;
FOVOBMEA INELELOR
DiSTÂNŢIERE:
VIOBEL OLTEANU
Pentru posesorii de aparate cu
obturator focal dar fără sistem de
măsurare interioară a luminii, pose¬
sori care doresc să facă macrofoto-
grafii, în tabelul alăturat sînt pre¬
zentate valorile (în mm) ale distan¬
ţelor de fotografiere şi ale coefi¬
cientului de prelungire a expunerii
pentru macrofotografierea cu setul
de inele distanţiere PENTAGON de
7, 14 şi 28 mm (procurabil din co¬
merţ) ataşate la un obiectiv cu dis¬
tanţa focală de 50 mm. Valorile din
tabel reprezentînd distanţele sînt în
mm şi corespund reglării obiectivu¬
lui pe distanţele de 0,33 m şi, res¬
pectiv,
Mărirea expunerii .se datorează
faptului că, depărtînd obiectivul de
planul filmului prin folosirea inele¬
lor distanţiere, imaginea se va
forma pe un cerc cu diametrul mai
mare decîî diagonala formatului de
24 x 36 mm. Considerînd imaginea
formată ca provenind de la un
obiect uniform şi constant luminat
şi pentru situaţia cu obiectivul mon¬
tat normal şi pentru cea în care folo¬
sim inele distanţiere rezultă că in¬
tensitatea luminoasă va scădea
(aceeaşi cantitate de lumină se va
raporta la o suprşfaţă mai mare).
Aceasta va determina mărirea ex¬
punerii cu valorile din tabel, calcu¬
late pentru poziţionarea obiectivu¬
lui la 0,33 m şi la infinit. Pentru va¬
lori întregi ale coeficienţilor este
preferabil să se prelungească tim¬
pul de expunere (de exemplu: inel
de 14 mm; obiectiv fixat pe 0,33 m;
diafragma 8; timp teoretic de expu¬
nere 1/125; timp real de expunere de
1/60 s, de două ori mai lung, conform
coeficientului). Pentru celelalte va¬
lori ale coeficienţilor este recoman¬
dabil să se folosească reglarea dia¬
fragmei (de exemplu: inele de
7 - 14 + 28 = 49 mm; obiectiv fixat
pe 0,33 m; timp de expunere 1/125;
diafragma teoretică 8; diafragma
reală 8 : 4,5 — 1,8, conform coefi¬
cientului). Din exemple se observă
că, pentru prelungirea timpului de
expunere, valoarea teoretică se va
înmulţi cu coeficientul (în primul
exemplu 1/125 se înmulţeşte cu 2,0
şi rezultă cca 1/60), iar pentru pre¬
lungirea expunerii prin modificarea
diafragmei valoarea teoretică se va
împărţi cu coeficientul (în al doilea
exemplul 8 se împarte la 4,5 şi re¬
zulta cca 1,8). De asemenea, în ta-
— fiecărei unităţi NSH îi cores¬
punde o treaptă de diafragmă.
Evident, cele spuse se aplică atît
valorilor întregi, cît şi celor cu zeci¬
mală ale NSH.
în figura 4 este redată o schema
grafică pentru facilitarea deter¬
minării timpilor de expunere. Cu li¬
nie continuă s-a marcat prima de¬
terminare din exemplul dat. Cu linie
întreruptă sînt marcate situaţiile
echivalente.
în cazul în care diafragma des¬
chisă la maximum nu permite
aprinderea concomitentă a celor
două LED-uri, cazul formatelor
mari (cînd s-a plecat de la o deter¬
minare iniţială pe format mai mic),
se procedează astfel: se trece pe
exponometru o valoare NSH mai
mică şi se reface măsurarea; dacă
nu este suficient, se reglează expo¬
nometrul pe o valoare NSH şi mai
mică ş.a.m.d. pînă cînd cele două
LED-uri se aprind concomitent.
Fiecare trecere peste o valoare
NSH duce lâ dublarea timpului de
expunere.
Exempîu:
© prima determinare: NSH 5; timp
de expunere 4 s; diafragmă 5,6;
obiectivul are deschiderea maximă 4;
® determinări echivalente:
NSH 4; timp de expunere 4 s;
diafragmă 4;
NSH 3; timp de expunere 8 s;
diafragmă 4;
NSH 2; timp de expunere 16
s; diafragmă 4.
Similar, dar în sens invers, se pro¬
cedează cînd se pleacă de la un for¬
mat mare la unul mai mic şi închide¬
rea* diafragmei nu este suficientă.
în cazul măririlor color modifică¬
rile filtrajului de corecţie nu impun
calcule suplimentare, deoarece ex¬
ponometrul preia şi diferenţele de
densitate rezultate din filtraj.
Valorile NSH sînt diferite şi nu
trebuie confundate în cazul măsura
rii punctuale, respectiv integrale.
bel sînt indicaţi scările de mărire şi
coeficienţii de prelungire a expune¬
rii în cazul folosirii aceloraşi inele
distanţiere ataşate unor obiective
de 35 mm şi, respectiv, 135 mm. di¬
mensiunile cîmpuiui fotografiat şi
scara de mărire nefiind indicate din
cauza diversităţii de soluţii exis¬
tente de la un producător ia altul
(unele obiective fotografiază de la
29 cm, altele, cu aceeaşi distanţă
focală, de la 18 cm, ceea ce ar face
calculul foarte dificil). Coeficienţii
se vor aplica identic ca mai sus, iar
valorile scării de mărire se interpre¬
tează în sen'sul că, de exemplu, va¬
loarea 1,40 reprezintă o imagine
formată pe peliculă de 1,4 ori mai
mare decît mărimea ei reală.
Lăţimea
inelelor
Obiectiv
de 50mm
Obiectiv deSSmrn
7 Obiectiv
del35mm
Distanta de
fotografiere
Coeficient de mărire
a expunerii
; 1 mm)
m 0,33
■ 00
m0,33
a>
Scara
Coeficient
Scara
Coeficient
7
228
407
1,6
1,3
0,20
■ 13
0,05
V
14
169
228
2,0
16
0,40
1,6
0,10
13
7+14
140
169
2A
2,0
0,60
1,9
0,16
1,6
28
122
140
2,9
21
0,80
2,3
;. 0,21
; 1,8
7+28
110
122
2,9
1,0
2,6
0,26 :
2p
14+28
100 .
110
. 3,9 !
3.4
1,20
3,1
0,31
2,3
7+14+28 i
95
100
4,5
39
1,40
3,5
0,36
2,5
TEHNSUM 5/1986
21
Pionier
Sub acest titlu este construit un
receptor pentru banda de 80 m des¬
tinat radioamatorilor. Selectivitatea
receptorului este asigurată de un
filtru piezoceramic de 455 kHz.
Tranzistorul VT1 este mixer, VT2
oscilator local, iar VT6 oscilator
pentru telegrafie. VT2 şi VT3 ampli¬
fică semnalul IF de 455 kHz, iar VT4
detector-amplificator AF. Bobinele
SH80
sînt construite astfel: L, = 8 spire,
L; = 75 spire (sîrmă 0,3 mm); Li = 4
spire; La = 67 spire, tot cu sîrmă de
0,3 mm (bobinaj Li peste L 4 ); L? — L„
şi L? - L s - filtre 455 kHz din radio¬
receptoare; Lg = 54 spire, Lm = 8
spire din CuEm 0,08 (pe corp de
transformatoare FI).
FUNKÂMATEUR, 11/1985
Recepţia semnalelor de teleco¬
mandă se poate face cu un aparat
de tipul prezentat alăturat. Primul
etaj este detectorul superreacţie, al
cărui semnal este amplificat de un
circuit integrat şi aplicat apoi filtre¬
lor LC pentru fiecare canal în parte.
Tranzistorul din intrare este reco¬
mandabil a fi de tip AF139, care,
pentru o mai bună stabilitate în func¬
ţionare, are tensiunea de alimen¬
tare stabilizată electronic ia valoa¬
rea de 6 V.
Circuitul integrat este un amplifi-
99
mamviiBîUTOR
Acest multivibrator este destinat
depanării aparaturii radio-TV. Im¬
pulsurile de la cele două ieşiri pot fi
aplicate unui canal AF (ieşirea XI)
sau unui amplificator de IF—TV de
6,5 MHz (X2).
Bobina se construieşte pe o car¬
casă 0 5 mm din 23 spire CuEm 0,2,
priză la spira 7. Tranzistorul este de
tip BF173 — BF214, iar diodele
1N4001. Alimentarea se face dintr-o
baterie de 1,5 V.
AMATERSKE RADIO, 2/1984
TEHNIUM 5/1986
— ajustarea celor două semire-
glabile (P, şi P 3 ) pînă obţinem o
tensiune de 0 V pe cursorul lui P 2
aflat la jumătatea cursei.
Blocul de intrare F.I.F. (fig. 7)
Parametrii electrici:
— domeniul de frecvenţă 0,1 +
300 MHz;
— impedanţă de intrare şi ieşire
7511;
— sensibilitate pentru un semnal
sinusoidal max. 50 mV/300 MHz;
— tensiunea maximă de intrare
vîrf la vîrf max. 15,0 V v v ;
— durata unui puls'minim 1,7 ns;
— durata dintre două pulsuri
succesive min. 1,7 ns.
Semnalul de F.I.F. de la IN 3
ajunge la IN 2 după ce a fost atenuat
cu 20 dB de Ri şi R 2 .
Condensatorul C 1 realizează un
cuplaj capacitiv cu etajul limitator
frecvenţă la intrările acestui bloc.
La ieşirea amplificatorului se află
un divizor de frecvenţă şi un circuit
electric cu o tensiune de referinţă,
care reglează punctul de funcţio¬
nare al integratului IC,.
Divizorul 1/10 se compune dintr-un
circuit integrat MC1678L astfel încît
la ieşirea sa apare numai o zecime
din frecvenţa de intrare. La ieşirea
integratului (pinul 4) este cuplat
galvanic etajul amplificator adaptor
de impedanţă, realizat cu T 4
(BF272).
Acesta prezintă la ieşire o ten¬
siune RF de cel puţin 0,4 V v v şi o
impedanţă de 75 O.
Singurele reglaje necesare pen¬
tru acest bloc sînt făcute din C 2 şi
P v
Operaţia este realizată cu un os¬
ciloscop pe care se urmăreşte obţi¬
nerea unui semnal cît 'fnai nedistor¬
sionat posibil la ieşirea amplificato¬
rului F.I.F.
Sursele sînt realizate cu circuite
integrate de tip /8A723 şi furnizează
o tensiune diferenţială de +5 V şi
-5,2 V.
Integratul este folosit ca stabili¬
zator de tensiune redusă între 3 şi 7
V. Din trimerul de reglaj al tensiunii
se obţine o variaţie de ±1 V în jurul
tensiunii de 5 V.
Circuitul integrat şi elementul se¬
rie se vor alimenta cu o tensiune
continuă de 12 V. Sursa astfel obţi¬
nută este foarte bine stabilizată în
raport cu variaţia curentului de sar¬
cină.
Ramura de +5 V consumă în jurul
a 1,7 A. Tensiunea de -5,2 V este
obţinută cu un stabilizator identic
cu cel descris. în plus, acest stabili¬
zator trebuie să producă o tensiune
de —1,2 V, cu o variaţie de +0,2 V în
jurul tensiunii centrale. Această
tensiune foloseşte circuitului inte¬
grat MC1678L ca tensiune de refe¬
rinţă. Variaţia de tensiune se obţine
din potenţiometrul Pi, care trebuie
scos pe panoul din faţă al frecvenţ-
metrului deoarece constituie sin¬
gurul element de reglaj al sensibi¬
lităţii blocului F.I.F.
Transformatorul va trebui să de¬
biteze două tensiuni de 10,5 + 11 V
format din D 1
din două înfăşurări izolate între ele.
în mod obligatoriu va avea ecran
electrostatic. Acesta se realizează
cu un singur strat de spire 0 0,1 mm
între primar şi secundar, cu unul
din capete legat la masa aparatului.
POSIBILITĂŢI DE MĂSURARE
Aparatul descris oferă posibilita¬
tea de a măsura frecvenţa în gama
0 + 30 MHz cu o precizie de ±1 Hz
(+1 digit), iar în gama 0,1 + 300 MHz
cu o precizie de 10 Hz.
Precizia obţinută cu numai 6 cifre
este posibilă prin schimbarea pe¬
rioadei semnalului bază de timp.
Pentru a măsura o frecvenţă sub
30 MHz se procedează în felul ur¬
mător:
— se deschide comutatorul din¬
tre cele două blocuri de intrare;
— se trece comutatorul de nivel
pe treapta corespunzătoare pentru
semnalul studiat;
— se trece comutatorul bazei de
timp pe poziţia T - 1 ms;
— se aplică semnalul necunos¬
cut la IN-,;
— se reglează nivelul triger din
P 2 pînă cînd dioda LED (D s ) are o
iluminare maximă;
— se citeşte pe display valoarea
frecvenţei măsurate.
Pentru a obţine precizia de 1 Hz
se trece comutatorul bazei de timp
pe poziţia T = 100 ms.
Pentru a măsura o frecvenţă mai
mare de 30 MHz se foloseşte blocul
Rf7
75 C1410n
Z = 75tl
IN
limitator lasă semnalul de intrare să
'treacă nemodificat pînă la o anu¬
mită amplitudine. Peste această va¬
loare diodele D, şi D 2 se blochează,
limitînd semnalul pînă la amplitudi¬
nea necesară amplificatorului de
intrare.
Semnalul F.I.F. ajunge la baza lui
Ti, după care parcurge amplifica¬
torul format din trei tranzistoare
BFY90 (Ti, T 2 , T 3 ).
Valoarea mare a condensatoare¬
lor Ci, C 10 Şi cuplajul galvanic între
tranzistoarele amplificatorului au
determinat plaja foarte mare de
c.1*1"!
Ri9 , _
ţ 10K
minO,4V vv
fx/10
BF272
BFY90
fZh —
220VfN3 sL
^-5,2V
F.I.F. pentru care trebuie efectuate
următoarele operaţii:
— se închide comutatorul dintre
blocurile de intrare;
— se aplică semnalul studiat în
funcţie de amplitudinea sa la IN 2
sau IN 3 ;
— se trece comutatorul de nivel
pe treapta de 1,5 V vv (cel de la blo¬
cul de intrare FI);
— se reglează P 2 din blocul FI şi
Pi din blocul F.I.F. (U pEF ) pînă cînd
dioda LED are o iluminare maximă;
— se pune comutatorul bază de
timp pe poziţia T = 1 ms;
— se citeşte valoarea frecvenţei
măsurate.
Amintim posibilitatea aparatului
de a măsura perioada „T“ a unui
1
semnal electric, T = -—•
Aceasta se poate realiza prin in¬
versarea semnalului bază de timp
cu cel al blocului de intrare FI. In
acest caz, poarta P 2 este coman¬
dată de semnalul cu frecvenţa (pe¬
rioada) necunoscută.
Din considerente tehnologice,
aparatul nu poate măsura semnale
electrice cu perioada mai mică de
0,1 n s.
TEHNIUM 5/1986
23
SZÂBO NICOLAE — jud. Maramu¬
reş
Fiind un produs industrial, vă ru¬
gam sa luaţi legătura cu producăto¬
rul.
MATACHE VASILE - Buftea
Vom încerca să vă trimitem
schema prin poştă.
PRUTEÂNU TITi - jud. Vaslui
Filtre pentru incinte acustice au
fost publicate at'it în revistă, cît şi în
almanahul 1986. Vă recomandăm să
vedeţi care tipuri de filtre se adap¬
tează difuzoarelor ce le deţineţi.
MASTEORI MILAN — Timişoara
Ca începător ar fi bine să con¬
struiţi un transceiver mai simplu.
Totuşi scrisoarea dv. a fost remisă
autorilor de la care veţi primi infor¬
maţiile suplimentare solicitate.
BUDEÂNU TEODOR — Bucureşti
La VFO bobinaţi 12 spire pe un su¬
port cu diametrul de 8 mm, prevăzut
cu miez de ferită.
Luaţi legătura cu întreprinderea
„Electronica".
APAPEI DAN - Bacău
Circuitul K140UD14B nu are
echivalent.
RIŞTEA SILVIU - Bucureşti
încercaţi să utilizaţi joncţiuni de la
tranzistoare de putere.
SURCEA EDUARD - Tîrgovişte
Nu se pot descentra concomitent
ambele difuzoare, poate unele dis¬
torsiuni din lanţul electric vă deter¬
mină să consideraţi defecte difuzoa¬
rele.
CĂTĂLINOIU ADRIAN - jud. Bihor
Cu receptorul RIC puten asceta
posturile puternice din UM si tJS.
Ca să recepţionaţi posturi îndepăr¬
tate utilizaţi un radioreceptor super-
heterodina
BENŢA PETRU - laşi
Construiţi montaje. la care aveţi
componente.
IORDĂCHEL GHEORGHE - Bucu¬
reşti
Construiţi etajul final cu circuite
integrate TBA810.
IACOB SEBASTIAN — Orşova
Nu va recomandăm să luaţi semnai
din casetofon şi să-l aplicaţi televi¬
zorului „Snagov", fiindcă la o mică
neatenţie veţi deteriora casetofonul.
Tranzistoarele la care vă referiţi sînt
de producţie autohtonă.
BACIU NICOLAE - Baia Mare
Osciloscopul la care vă referiţi
este folosit numai în scopuri didac¬
tice. în curînd vom prezenta un os¬
ciloscop, echipat cu tubul ce-l deţi¬
neţi, pentru toată gama audio.
FILIP ANDREI - laşi
Soluţia dv. privind modificarea afi¬
şa j ului la ceasul electronic este per¬
fect aplicabilă. Bineînţeles, trebuie
experimentată.
GARLIŢCHI ŞTEFAN - Suceava
Experimentat pe 6 V, montajul a
funcţionat perfect.
Trebuie sa respectaţi reţetele pu¬
blicate.
WEIL GYULA - Reghin
Nu ştim cum puteti obţine o co¬
lecţie „Tehnium" 1971—1975.
Recepţia unor programe TV se
stabileşte experimentai.
ALEXANDRU GHEORGHE - Ţăn-
FAY IOAN - Cluj-Nap oca
Nu puteţi modifica bobinele pe o
gamă de US ca să recepţionaţi UUS.
GHIDU JUSTIN - Mangalia
Montaţi un difuzor cu impedanţa
de 4il şi să admită cel puţin 2,5 W.
IANCU GABRIEL - Bucureşti
Am publicat VU-metru cu LED-uri.
STAN JUSTIN - Piteşti
în numerele 5—11 din 1984 au
fost publicate scheme cu aplicaţiile
circuitului AY3—8500. Cristalul de la
ceas are frecvenţa 2 15 Hz.
SIMION EDUARD - Reni
t emnalul parazitar de .Ta stro-
cop se injectează în amplificator
prin-cablul de legătură.
încercaţi să decuplaţi''' intrarea
preampîificatorului cu 1 nF, iar sţrp-
boscopu! introduceţi-l într-o cutie
metalică.
Caracteristici tehnice ale unor
produse industriale, chiar dacă este
vorba de echipament TV, le puteţi
obţine de la uzina constructoare.
CHIRU SOAN ALEXANDRU — Sibiu
Au fost publicate montaje pentru
LC-metru. puteţi măsura simpiu o
bobină, ataşîndu-i un condensator şi
măsurînd apoi frecvenţa de rezo¬
nanţă. după care din formula cunos¬
cută deduceţi valoarea bobinei.
RUSU ADRIAN — Ploieşti
Vom publica aplicaţii cu AN7311
— schemă electrică plus cablaj.
CIOBANU, SORIN - Galaţi
Recepţia emisiilor în unde medii la
mare distanţă depinde de condiţiile
de propagare în principal şi de an¬
tenă în secundar — variind mult în
timpui zilei şi al nopţii.
T 3 t
.nJMi
îs om
ECIL) 81
ECH81
E8F8Q
1» IOAN, ÂLBESCU
-şe? adj.: prot GHEORGHE SADEA
responsabil de redacţie: mg iLIE MIHÂESCU
responsabil de număr: fe. ALEXANDRU MĂRCULESCU
trea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU