Tehnium/1989/8904

AORESA REDACTIEI^TEHNIUM-BUCUREŞTI, piaţa SCÎ 5 MTEII NR. 1 s COD 7 ! 

'qţ Rectorul "i, telefon 17 eo 10» int.soss, 1151 


REVISTĂ LUNARA EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C, 


CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 


AUTODOTARE- 
AUTQUTILARE. 

Fotoaparat stereoscopic 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ. 

Artificii cu relee 
ABC 

Balans + volum 

CQ-YO. 

Transceiver US 
Etaje-RF de putere 

HI-FI .. 

Pseudocvadrofonia 

ATELIER . 

Convertor 100 W/50 Hz 
Chimia în uzul casnnic 
Cronometru dublu cu 
avertizare sonoră 

TV—DX .. 

Recepţia în banda SHF 

INFORMATICĂ. 

Calculatorul electronic 
două generaţii 
Master-File 

LABORATOR . 

Orgă de lumini 
Receptor 

CITITORII RECOMANDĂ .. 

Lumînare electronică 
Generator Morse 
Sumator FIF-UIF 
Antenă auto 
Stroboscop 

PUBLICITATE .. 

I.E.M.I.-Bucureşti 

REVISTA REVISTELOR .... 
Zar 

Avertizor 

Receptor 

Vibrato 

FOTOTEHNICĂ . 

Măsurarea timpilor de 
expunere 

SERVICE .... 

Amplificatorul AS15201 


FOTOAPARAT 

STEREOSCOPIC 








































mM s Fm,as*mj9e-mw . j 


OTOAPARAT 
^TmEOSOOPI C 

Irig. DORIN QOAOA, Fatoalnsolubul n Mloranul”-Buour«ştl 



Faţă de varianta publicată de Do- 
rel Voinea în „Tehnium" nr. 1/1986, 
cea pe care o propun acum amato¬ 
rilor are avantajele că aparatul ste¬ 
reoscopic poate fi realizat din două 
aparate SMENA 8M, care se găsesc 
şi acum în comerţ, iar fotogramele 
obţinute au dimensiunile de 24/36 
mm, ceea ce permite montarea lor 
în rame de diapozitive standard. 
Aparatul stereoscopic realizat folo¬ 
seşte integral rolfilmul de 35 mm, 
fără pierderi, baza de fotografiere 
rămînînd tot 65 mm. Aceasta se reali¬ 
zează mărind traseul filmului, curbîn- 
du-l între cele două ferestre de ex¬ 
punere prin apăsarea cu o rolă mon¬ 
tată transversal pe partea interioară 
a capacului din spate (figura 1). 

Fotoaparatul stereoscopic l-am 
realizat încă din anul 1978, dar re¬ 
zultate foarte bune am obţinut după 
ce am pus la punct fotografierea cu 
blitz-ul, pentru că acesta asigură 
iluminarea corespunzătoare şi per¬ 
mite utilizarea diafragmelor cît mai 
închise, ceea ce duce la îmbunătăţi¬ 
rea calităţii imaginilor obţinute cu 
obiective tip SMENA. Personal, în 
acest timp am utilizat un tandem cu 
două aparate PRAKUCA, cu avan¬ 
tajele obiectivelor de calitate şi ale 
vizării reflex, dar varianta cea mai 
convenabilă pentru amatori este 
construirea unui aparat stereosco¬ 
pic.) Aceasta este posibil mai ales 
pentru membrii cercurilor foto ale 
întreprinderilor care au posibilităţi 
de uzinare a unor repere. 

Astfel, chiar dacă nu am dat ab¬ 
solut toate amănuntele dimensio¬ 
nale, deoarece după perioade mai 
lungi de timp apar unele mici dife¬ 
renţe între loturile de SMENA 8M, 
se poate construi un fotoaparat ste¬ 
reoscopic după explicaţiile care ur¬ 
mează. 

CARCASA aparatului se obţine 
prin lipirea celor două carcase de 
SMENA 8M, care au fost tăiate la 
cota de 32,3 mm faţă de axa obiecti¬ 
vului (fig. 1). Carcasei din dreapta i 
se îndepărtează partea din stînga, 
iar carcasei din stînga partea din 
dreapta. Ca referinţă, am conside¬ 
rat poziţia aparatului la fotogra¬ 
fiere. Desigur, operaţia se efectu¬ 
ează după ce au fost îndepărtate 
obiectivele, capacele din spate şi 
cele de deasupra. Lipirea se face cu 
răşină epoxidică (uhu-plus), astfel 
încît cota dintre cele două obiective 
să fie de 65 mm. Cele două carcase 
se aşază cu ferestrele de expunere, 
pe unde trece filmul, pe o prismă cu - 
suprafeţe rectificate, lată de 32 mm, 
astfel încît cele două ferestre să fie 
aliniate şi în acelaşi plan. Deasupra 
carcaselor se aşază cîte un obiect 
metalic greu care să le asigure sta¬ 
bilitatea timp de 24 de ore pentru 
întărirea răşinii. Pentru siguranţa ri- 
gidizării, se dau găuri orizontale în 
porţiunile mai groase ale celor 
două carcase în Zona unde se vor 
uni (două sus şi una jos) şi se intro¬ 
duc cu răşină ştifturi metalice lungi 
de cca 14 mm şi cu diametrul de 
2—3 mm. 

înainte de lipire, celor două car¬ 


case li se dă cîte o gaură cu diame¬ 
trul de 5 mm în dreptul capătului 
pîrghiei care acţionează ştiftul la¬ 
melelor obturatorului, şi anume la 4 
mm deasupra axei orizontale a apa¬ 
ratului şi la 8 mm faţă de planul în 
care se montează obiectivul. Prin 
cele două găuri va traversa de la un 
obiectiv la celălalt tija de declan¬ 
şare simultană, figura 9, poziţia 1. 

CAPACUL DIN SPATE se reali¬ 
zează prin lipirea capacului din 
spate al aparatului din dreapta, a 
cărui balama rămîne funcţională, 
cu capacul aparatului din stînga, a 
cărui închizătoare rămîne funcţio¬ 
nală, după ce au fost tăiate în func¬ 
ţie de carcasă. Lipirea se poate face 
cu ciclohexanonă. în partea lor in¬ 
ferioară, pe exterior, pînă la nivelul 
nervurii, vor fi consolidate pe toată 
lungimea cu o placă din tablă de 
inox groasă de 1,5 mm, cu forma 
şi dimensiunile determinate după 
configuraţia noului capac. Placa va 
fi fixată dinspre interior cu şuruburi 
M2. La jumătatea noului capac, 
transversal, se montează sistemul 
din figura 3 care susţine o rolă cu 
lungimea cît lăţimea filmului. 
Aceasta, avînd mijlocul strunjit 
pentru a nu freca pe suprafaţa utilă 
a filmului, îl apasă între cele două 
carcase, în dreptul lipiturii, mărin- 
du-i traseul de la 29 mm cît rezultă 
între cele două ferestre de expu¬ 
nere la 39 mm. Astfel, şi pe porţiu¬ 
nea de peliculă dintre cete două 
carcase, ajunsă în fereastra de ex¬ 
punere, se poate forma o imagine 
de 24/36 mm. Cotele pieselor com¬ 
ponente sînt date în figura 2. 

Imaginile stereoscopice perechi, 
stînga-dreapta, se vor succeda in¬ 
tercalat după regula: 1—3; 2—4; 
5—7; 6—8..., ca în figura 6. Altfel 
spus, prima pereche se interca¬ 
lează cu a doua, iar a treia cu a 
patra. 

Suportul rolei se fixează cu două 
şuruburi la un capăt de partea dor¬ 
sală a capacului, iar la celălalt capăt 
se fixează de partea laterală a capa¬ 


cului cu alte două şuruburi. Pentru 
reglaj, se montează sistemul numai 
în primele două şuruburi, prinzînd 
şi placa distanţier groasă de 1 mm 
(poziţia 4, figura 3). Se introduce în 
aparat un film voalat sau developat, 
dar care nu mai face trebuinţă, şi se 
transportă fotogramă cu foto¬ 
gramă, folosind sistemul iniţial de 
limitare. La fiecare transport, prin 
locaşurile obiectivelor scoase, se 
zgîrie cu un ac de trasat conturul 
fiecărei fotograme, marcînd cu ci¬ 
fre romane perechea stereoscopică 
din care face parte şi S pentru 
stînga sau D pentru dreapta. Dacă 
la scoaterea filmului se constată că 
spaţiile dintre fotograme nu sînt co¬ 
respunzătoare, se înlocuieşte placa 
distanţier cu una mai groasă sau 
mai subţire, după caz. După reglaj, 
se dau găuri în corespondenţă cu 
cele din suportul rolei în placa de ri- 
gidizare a capacului, se filetează şi 
se montează şi celelalte două şuru¬ 
buri ale suportului rolei. 

' CAPACUL SUPERIOR se re¬ 
glează din cele două capace care se 
vor tăia corespunzător şi se vor lipi 
cu ciclohexanonă. La jumătate, se 
execută fereastra pentru vizare. 
Pentru obturarea deschiderilor deve¬ 
nite inutile, pe partea frontală se mon¬ 
tează în nituri sau şuruburi o placă 
din duraluminiu groasă de 0,5 mm, 
ale cărei cote se stabilesc după 
configuraţia noului capac. Se obtu¬ 
rează orificiul rămas în carcasă 
după eliminarea sistemului de de¬ 
clanşare de la obiectivul din stînga, 
iar orificiul din capac poate fi mas¬ 
cat de butonul de declanşare care 
rămîne nefuncţional. Fereastra nu¬ 
mărătorului din dreapta, eliminat, se 
păstrează sau chiar se măreşte, pen¬ 
tru urmărirea noului mecanism de li¬ 
mitare a fotogramelor. 

Deoarece pivotul pentru prinde¬ 
rea şurubului cel scurt al capacului 
din dreapta se elimină o dată cu 
tăierea carcasei, el se reface din 
metal avînd cotele din figura 4. Pi¬ 
votul se fixează în carcasă, unde se 


dă o gaură în corespondenţă cu cea 
care s-a dat în capac într-o zonă 
apropiată de cea care a fost desfiin¬ 
ţată, Pentru prinderea şurubului 
cel lung al capacului din stînga, se 
dă o gaură care să nimerească în 
nervura care iniţial folosea ca opri¬ 
tor pentru pîrghia de blocare a de¬ 
rulării filmului, 

MECANISMUL DE LIMITARE A 
FOTOGRAMELOR se modifică, de¬ 
oarece după prima expunere a unei 
perechi stereoscopice, filmul se 
transportă cu o poziţie, iar după a 
doua expunere filmul trebuie trans¬ 
portat cu trei poziţii, pentru a 
depăşi total ambele perechi de fo¬ 
tograme stereoscopice dispuse in¬ 
tercalat (vezi figura 1). Pentru 
aceasta, se înlocuieşte cu o camă 
dublă, figura 5, poziţia 1, cama 
simplă care primeşte mişcarea de 
rotaţie de la roata cu opt dinţi pe 
care o roteşte cu 360° filmul la bobi- 
nare, ceea ce corespunde lungimii 
de 36 mm a unei fotograme. Pentru 
a asigura transportul a patru poziţii, 
respectiv două perechi stereosco¬ 
pice, în scopul reluării ciclului, 
cama dublă trebuie să se rotească 
de patru ori mai încet. Astfel, după 
ce primul vîrf al camei împinge pîr- 
ghiile 2 şi 4 (fig. 5) şi blochează tam¬ 
burul de bobinare 5, urmează foto¬ 
grafierea, adică apăsarea .pe buto¬ 
nul 3, moment în care pîrghia 2 
scapă sub vîrful camei, apropiindu-se 
de axul ei, datorită unui arc, şi per¬ 
mite rotirea tamburului 5 pentru 
transportul unei poziţii, respectiv al 
unei perechi de fotograme, pînă 
cînd următorul vîrf al camei, aflat în 
urma primului cu 90°, împinge din 
nou pîrghia 2 şi provoacă blocarea 
tamburului de bobinare. Pentru că 
extremitatea pîrghiei 2 încă nu a 
scăpat de sub primul vîrf, al doilea 
vîrf trebuie să fie mai gros faţă de 
primul pentru a nu trece pe deasu¬ 
pra pîrghiei. La o următoare declan¬ 
şare, pîrghia 2 scapă sub al doilea 
vîrf al camei, ceea ce va duce la eli¬ 
berarea tambului de bobinare, care 
va transporta de data aceasta lungi¬ 
mea corespunzătoare a 3 foto¬ 
grame, de fapt a doua pereche de 
fotograme stereoscopice între care 
se află intercalată o fotogramă care 
aparţine perechii anterioare şi care 
a staţionat sub rola de mărire a tra¬ 
seului filmului (vezi figura 1). 
Această se întîmplă deoarece roti¬ 
rea camei se face cu 270° pînă cînd 
primul vîrf al camei duble împinge 
din nou pîrghia 2. 

Pentru reducerea de patru ori a 
vitezei de rotaţie a camei de limitare 
se realizează sistemul din figura 7 
pe vechiul sistem al numărătorului 
din dreapta, unde rămîne valid sis¬ 
temul de declanşare. Numărătorul 
din stînga rămîne pentru contori- 
zare. Reperele ce trebuie uzinate 
pentru noul sistem sînt cele din fi¬ 
gura 8. 

Astfel, la transport, datorită per¬ 
foraţiilor, filmul roteşte roata din¬ 
ţată 1 (vezi figura 7) solidară cu axul 
2 al camei iniţiale pe care este fixată 
roata iniţială dinţată 3, cu 39 de 
dinţi. Fixarea acestei roţi se face cu 


j H 








ajutorul axului intermediar 4, înşu¬ 
rubat în locul camei simple iniţiale, 
eliminată prin deşurubare forţată. 
Pe acest ax intermediar se roteşte 
liber noua camă dublă, 5, care face 
corp comun cu o roată dinţată cu 63 
de dinţi. Deplasarea axială a camei 
duble este oprită de către siguranţa 
6, provenită de la tamburul 
numărătorului eliminat. Mişcarea de 
rotaţie imprimată de film se trans¬ 
mite prin axul camei şi roata iniţială 
3 cu 39 de dinţi la roata 10, care 
are 40 de dinţi şi este roata iniţială a 
numărătorului. Aceasta, după eli¬ 
minarea tamburului numărătorului, 
se presează prin intermediul unei 
bucşe tehnologice pe butucul pi¬ 
conului 9, care are 16 dinţi. Acesta 
se roteşte liber pe axul iniţial al 
numărătorului 8, fiind limitat axial 
de siguranţa Iniţială 7. Plnionul an¬ 
grenează cu roata de 63 de dinţi a 
camei duble, unde viteza de rotaţie 
va rezulta de aproximativ 4 ori mai 
mică. Pentru ca viteza să fie exact 
de 4 ori mai mică, ar trebui ca roata 
iniţiată de 39 de dinţi să fie înlocuită 
cu una cu 40 de dinţi, ceea ce în¬ 
seamnă uzinarea unei roţi noi, iar 
acest lucru ar atrage mărirea num㬠
rului de dinţi al roţii .cu 63 la 64. Pe 
lîngă aceasta, ar trebui mărită dis¬ 
tanţa dintre axe la 12 mm faţă de 
11,85 mm iniţial, lucru de altfel po¬ 


sibil, deoarece axul iniţial al num㬠
rătorului este montat în carcasă 
printr-o pensetă excentrică. Aceste 
modificări pot fi făcute de la început, 
dar nu sînt absolut necesare deoa¬ 
rece efectul de mărire a distanţei în¬ 
tre fotograme cu 0,4 mm nu este im¬ 
portant. 

Fotoamatorii care nu au posibili¬ 
tatea realizării noului mecanism de 
limitare a fotogramelor pot păstra 
sistemul vechi, numai că trebuie să 
ţină cont ca după prima expunere 
să transporte o poziţie, iar după a 
doua expunere să transporte trei 
oziţîi, apăsînd de două ori în gol 
utonul de declanşare, pentru eli¬ 
berarea tamburului de bobinare. 
Pentru a şti cîte fotograme urmează 
să fie trase la o nouă utilizare a apa¬ 
ratului, se reetalonează tamburul 
unuia din numărătoarele de foto¬ 
grame. Pentru aceasta, se înţeapă 
cu un ac de trasat reperul din drep¬ 
tul cifrei “0", apoi se înţeapă la ju¬ 
mătatea distanţei faţă de următorul 
reper, ceea ce corespunde pasului 
pentru o fotogramă, o poziţie, ştiind 
că divizarea iniţială este făcută din 
două în două fotograme, iar nota¬ 
rea cu cifre din 6 în 6. Următorul 
semn se face pe diviziunea cores¬ 
punzătoare fotogramei 4, apoi între 
aceasta şi următoarea, Astfel se 
continuă pe toată circumferinţa. Se 


şterg vechile diviziuni,, se adîncesc 
cu un punctator semnale trasate şi 
se înnegresc cu vopsea. Pentru ca 
indicaţia să fie corectă, se preia jo¬ 
cul tamburului numărătorului după 
introducerea filmului în aparat. 

MECANISMUL DE DECLAN¬ 
ŞARE SIMULTANĂ a celor două 
obturatoare este alcătuit ca în fi¬ 
gura 9, iar piesele componente ce 
trebuie uzinate sînt cele din figura 10. 

La obiectivul din stînga se eli¬ 
mină pîrghia de declanşare care 
acţiona ştiftul lamelelor obturato¬ 
rului, precum şi sistemul cu buton 
care acţiona această pîrghie, iar la 
obiectivul din dreapta se înlocu¬ 
ieşte cu altă pîrghie de declanşare, 
poziţia 3, figura 9. Aceasta primeşte 
mişcarea de la butonul de declan¬ 
şare din dreapta, care rămîne valid, 
şi o transmite obturatorului propriu 
prin capătul din dreapta, precum şi 
celuilalt obturator prin capătul din 
stînga, tija 1 şi plăcuţa intermediară 
2, Reglajul declanşării simultane a 
celor două obturatoare se reali¬ 
zează prin îndoirea controlată, pen¬ 
tru preluarea jocului, a capătului 
din stînga al pîrghiei de declanşare 
3 care face contact cu tija 1. Con¬ 
trolul sincronizării obturatoarelor 
se face cu blitz-ul, Se reglează pen¬ 
tru ambele obiective timpul de ex¬ 
punere cel mai scurt şi diafragma cea 


mai deschisă. Se montează blitz-ul 
pe aparat şi se racordează la mufa 
unuia dintre obiective. Privind din 
spatele aparatului, care are capacul 
deschis, prin celălalt obiectiv, tre¬ 
buie să vedem la declanşare ilumi¬ 
narea integrală, circulară, a lentilei 
obiectivului. Dacă iluminarea nu 
este circulară, ci sub formă de stea 
triunghiulară, se reface reglajul de 
declanşare simultană a celor două 
obiective. 

MONTURILE OBIECTIVELOR 

le-am modificat din motive estetice, 
şi anume le-am înlocuit pe cele de 
la SMENA 8M cu altele de la 
SMENA 8, pe care le-am procurat 
de la magazinul de piese de schimb. 
Sub montura fiecărui obiectiv am 
introdus un inel din sîrmă de arc, fi¬ 
gura 11, pentru a frîna rotirea 
obiectivului atunci cînd se reglează 
diafragma. 

SISTEMUL DE SINCRONIZARE 
A BLITZ-ULUI cu ambele obiective 
este inclus în figura 9 şi constă în în¬ 
scrierea contactelor de declanşare 
din interiorul celor două obiective 
printr-un cablu construit anume 
(poz.6) la care se racordează cablul 
sincron al blltz-ului. Dacă sincroni¬ 
zarea deschiderii celor două obiec¬ 
tive este defectuoasă, blitz-ul nu se 
descarcă. Dacă la o declanşare mal 
bruscă, pe aceeaşi poziţie, cînd lu¬ 
mina ambiantă nu a fost aşa de pu¬ 
ternică încît să impresioneze peli¬ 
cula, blitz-ul tot nu se descarcă, se 
veridică fiecare obiectiv în parte. 
Dacă sînt bune contactele lor, este 
posibil să nu se realizeze conducti- 
bilitatea electrică între cele două 
obiective prin tija de declanşare si¬ 
multană. Se verifică continuitatea 
circuitului electric între contactul 
exterior al mufei unui obiectiv şi 
contactul exterior al mufei celuilalt 
obiectiv cu un instrument de 
măsură sau un beculeţ cu baterie, 
în acest timp, butonul de declan¬ 
şare trebuie ţinut apăsat, pentru 
realizarea contactului între piesele 
în mişcare. Dacă totuşi circuitul nu 
este întrerupt, se verifică declanşa¬ 
rea simultană a celor două obiec¬ 
tive, care poate fi dereglată datorită 
deformării vreunei pîrghii sau - de¬ 
plasării unuia dintre obiective în 
montura aparatului. 

Cînd sîntem siguri pe sincroniza¬ 
rea celor două obturatoare la tim¬ 
pul de expunere 1/30, se pot folosi 
două blitz-uri identice racordate dj- 
rect la cîte unul din obiective. în 
această situaţie, diafragma se în¬ 
chide cu un indice faţă de indicaţia 
de pe abacă, fapt care îmbun㬠
tăţeşte calitatea imaginilor obţi¬ 
nute. 

ÎNCĂRCAREA CU FILM a apara¬ 
tului se poate face la lumina zilei, 
dar pentru că în acest caz se vor 
voala cel puţin 5 fotograme, este de 
preferat încărcarea pe întuneric, 
înainte de aceasta, se apasă pe de¬ 
clanşator şi se roteşte cu degetul 
rozeta care angrenează cu perfo¬ 
raţia filmului pînă cînd ultimul trans¬ 
port simulat va fi de 3 poziţii. Astfel, 
după prima declanşare reală va 
urma transportul unei singure pe¬ 
rechi de fotograme. Eventual, pen¬ 
tru a permite întinderea filmului, se 
dă înapoi cu o jumătate de tură ro¬ 
zeta care angrenează cu filmul. 
După aceasta, se introduce la locui 
ei caseta receptoare în care a fost 
prins capătul filmului, apoi, pe întu¬ 
neric, se trage de caseta debitoare 
pînă cînd aceasta ajunge în locaşul 
ei şi poate fi închis capacul. Se ro¬ 
teşte tamburul receptor pentru în¬ 
tinderea filmului. 

FOTOGRAFIEREA se face cu 
aparatul cît mai orizontal, altfel cele 
două imagini pereche vor fi deca¬ 
late pe verticală una faţă de cea¬ 
laltă. Trebuie ţinut cont că efectul 
de relief este cu atît mai evident cu 
cît în cadru sînt mai multe elemente 
aşezate în plane diferite, dar nu tre¬ 
buie să fie nici foarte multe. 



(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 









ARTIFICII CU RELEE 



Cu unele mici modificări în circu¬ 
itul de alimentare a bobinei şi/sau 
în modul de conectare a contacte¬ 
lor de lucru, releele electromagne¬ 
tice obişnuite pot fi obligate să exe¬ 
cute ceva mai mult decît banala în¬ 
chidere sau deschidere a unui cir¬ 
cuit dat de sarcină. Două exemple 
tipice de acest fel le reprezintă re- 
leul cu autpmenţinere şi releul au- 
tooscilant. Le vom reaminti aici, îm¬ 
preună cu alte cîteva artificii teimi- 
lare, cu convingerea că ele se pot 
dovedi utile în soluţionarea multor 
probleme practice cu care se con¬ 
fruntă constructorii începători. 

Schema tipică de utilizare a unui 
releu pentru comanda unui consu¬ 
mator oarecare, Rs, este dată în fi¬ 
gura 1. Distingem două situaţii po¬ 
sibile, şi anume cînd consumatorul 
primeşte alimentarea de la o sursă 
separată de tensiune, Us (fig. la), 
respectiv cînd el se alimentează de 
la aceeaşi sursă cu releul, U (fig. 
1b). în ambele cazuri s-a considerat 
varianta de comandă în „logică po¬ 
zitivă", ceea ce înseamnă acţiona¬ 
rea consumatorului atunci cînd re¬ 
leul este anclanşat şi deschiderea 
(întreruperea) circuitului de sar¬ 
cină la eliberarea releului. Pentru 
aceasta s-au utilizat contacte de lu¬ 
cru ale releului care sînt deschise în 
repaus („normal deschise" — pre¬ 


scurtat N.D.). Bineînţeles, este po¬ 
sibilă şi întîlnită frecvent şi varianta 
în logică inversă, care presupune 
utilizarea unor contacte „normal în¬ 
chise" (N.I.). Am făcut aceste pre¬ 
cizări deoarece în exemplele care 
urmează nu vor mai fi figurate, pen¬ 
tru simplificare, circuitele cores¬ 
punzătoare de sarcină. 

1. AUTO MENŢINERE 

Există situaţii practice în care se 
impune acţionarea cu automenţi- 
nere nelimitată a consumatorului, 
iar din diverse motive se preferă da¬ 
rea comenzii de pornire prin apăsa¬ 
rea scurtă a unui buton cu revenire 
(închiderea pentru un timp scurt a 
circuitului de alimentare a releului). 
Soluţia problemei este prezentată 
în figura 2 şi are la bază utilizarea 
unei perechi suplimentare de con¬ 
tacte normal deschise ale releului, 
K2. 

Cu întrerupătorul I închis, montajul 
se află în stare de „veghe". La ap㬠
sarea scurtă a butonului B (care, de 
fapt, poate fi un contact comandat 
de un traductor oarecare), releul 
anclanşează; simultan se închid 
contactele k 1, corespunzătoare cir¬ 
cuitului de sarcină, dar şi contac¬ 
tele k2, care scurtcircuitează buto¬ 
nul B, menţinînd astfel în continu¬ 
are releul anclanşat şi după elibera¬ 


rea butonului. întreruperea alimen¬ 
tării releului se face prin deschide¬ 
rea lui I. 

2 - RELEU AUTOOSCILANT 

Două categorii de situaţii ne de¬ 
termină, în general, să apelăm la o 
astfel de utilizare neconvenţională 
a releelor: pe de o parte, atunci cînd 
nu avem la dispoziţie pe moment un 
buzer sau o sonerie pentru testarea 
unui montaj (eventual ca indicator 
sonor, simulator de claxon etc.), iar 
pe de altă parte, atunci cînd dorim 
să alimentăm cu intermitenţă un 
consumator, la intervale regulate şi 
relativ scurte de timp (de exemplu, 
o ghirlandă de becuri pentru pomul 
de iarnă, pe care vrem s-o facem să 
„clipească"). 

Prima categorie de situaţii are so¬ 
luţia simplă din figura 3, necesitînd 
un releu echipat (cel puţin) cu o pe¬ 
reche de contacte normal închise 
(N.I.), kl. La închiderea întreru¬ 
pătorului I, releul anclanşează; 
contactele kl se deschid, întreru- 
pînd alimentarea releului,, care va 
reveni astfel în repaus. în conse¬ 
cinţă, contactele kl se închid din 
nou, releul anclanşează şi aşa mai 
departe. Se obţine astfel un buzer a 
cărui frecvenţă de „oscilaţie" de¬ 
pinde de inerţia armăturii mobile a 
releului, de elasticitatea îmbinării 
sale etc. 

Trebuie menţionat că într-o astfel 
de aplicaţie contactele releului (şi 
în general mecanica sa mobilă) pot 
avea de suferit la o funcţionare în¬ 
delungată. Pentru a proteja parţial 
contactele împotriva scînteilor re¬ 
petate (care apar datorită tensiunii 
inverse de autoinducţie, la fiecare 
întrerupere a curentului prin bo¬ 
bină), se va montă în paralel pe con¬ 
tacte un condensator nepolarizat 
de ordinul a 47—100 nF, cu ten¬ 
siune de lucru cît mai mare. 

Situaţiile din cea de-a doua cate¬ 
gorie se pot rezolva similar, cu deo¬ 
sebirea că de data aceasta trebuie 
introdusă o întîrziere la anclanşa- 
rea şi/sau la eliberarea releului, 
pentru obţinerea unor „frecvenţe" 
mai mici de comutaţie, în funcţie de 
necesităţi. 

De exemplu, întîrzierea la elibe¬ 
rarea releului o putem realiza intro- 


ducînd un condensator C de capa¬ 
citate mare în paralel pe bobina re¬ 
leului, ca în figura 4. Dioda D 
(1N4007, F407 etc.) protejează con¬ 
densatorul împotriva tensiunilor in¬ 
verse mari de autoinducţie. Desi¬ 
gur, releul trebuie să posede o pe¬ 
reche suplimentară de contacte 
normal închise, k2. 

La închiderea întrerupătorului I, 
condensatorul se încarcă foarte re¬ 
pede pînă la tensiunea de anclan- 
şare a releului, Ua (bineînţeles, mai 
mică sau cel mult egală cu tensiu¬ 
nea de alimentare, U). Practic vom 
neglija durata acestei încărcări în 
raport cu intervalul mult mai mare 
de timp afectat descărcării. în mo¬ 
mentul în care tensiunea pe con¬ 
densator atinge valoarea Ua, releul 
anclanşează şi contactele k2 se 
deschid. Sarcina electrică înmaga¬ 
zinată în condensator începe in? 
stantaneu să se descarce prin rezis¬ 
tenţa ohmică a bobinei, Rr, menţi¬ 
nînd astfel releul atras un timp, mai 
precis pînă în momentul în care ten¬ 
siunea la bornele condensatorului 
(şi ale bobinei) atinge pragul de 
dezexcitaţie sau de eliberare, Ue. 
La eliberarea releului contactele k2 
se închid şi astfel începe un nou ci¬ 
clu similar. 

Observăm că durata întîrzierii la 
eliberare depinde nu numai de ca¬ 
pacitatea condensatorului C şi de 
rezistenţa ohmică a bobinei releu¬ 
lui, Rr, ci şi de raportul Ua/Ue (care 
pentru foarte multe dintre releele 
uzuale de mică putere are aproxi¬ 
mativ valoarea 3). Concret, peri¬ 
oada T a unui ciclu de comutaţie (în 
secunde) poate fi calculată cu re¬ 
laţia: 

T» 2,303- 10 f ’ •Rr-C-lg (Ua/Ue) 
« 1,1 • 10• Rr • C (1) 

unde Rr se exprimă în ohmi, C în 
microfarazi, Ua şi Ue în volţi. 

De exemplu, pentru un releu „de 
12 V" (atenţie! — valoarea Ua poate 
fi sensibil mai mică), avînd Rr 400 
fi, o perioadă T = 1 s se poate 
obţine luînd orientativ C = 2 200 nF. 

întîrzierea la eliberare mai poate 
fi obţinută şi în varianta cu conden¬ 
sator serie, de exemplu ca în figura 
5. De data aceasta temporizarea 
este asigurată de încărcarea con¬ 
densatorului C (nu descărcare, ca 











Pentru a veni în sprijinul constructorilor înce¬ 
pători, vom relua la această rubrică tradiţiona¬ 
lele seriale de materiale cu caracter de iniţiere, 
referitoare la principalele elemente de circuit 
(surse de alimentare, rezistoare, condensatoare, 
bobine, relee, diode, tranzistoare, tiristoare, cir¬ 
cuite integrate etc.), la mărimile fizice implicate 
şi legile fundamentale care le condiţionează re¬ 
ciproc, la diverse metode de testare şi măsurare, 
la circuitele electronicele bază cu aplicaţiile lor 
cele mai uzuale, mergînd pînă la descrierea unor 
componente electronice moderne, larg răspîn- 
dite în construcţiile de amatori. 

Am subliniat cuvîntul începători pentru a pre¬ 
ciza că ne vom ocupa de tratarea unor probleme 
elementare, trecute cel mai adesea cu vederea în 
articolele curente din revistă, sub pretextul că ele 
ar fi bine cunoscute de multă vreme. Nu trebuie 
să uităm însă faptul că marea familie a construc¬ 
torilor amatori se îmbogăţeşte an de an cu noi 
contingente de tineri pasionaţi, pe care contami¬ 
narea cu acest microb al electronicii îi surprinde 
în cele mai diverse stadii ale pregătirii lor teore¬ 
tice şi practice (unii, de pildă, nu au avut nici 
măcar timpul de a ajunge, în cadrul lecţiilor de fi¬ 
zică, la capitolul electricitate). 

Astfel fiind pusă problema, vom repeta în mod 
inevitabil numeroase subiecte tratate deja în re¬ 
vistă de-a lungul anilor, motiv pentru care îi vom 
ruga şi de data aceasta respectuos pe avansaţi să 
întoarcă fila la alte rubrici adecvate nivelului lor, 
cu înţelegerea cuvenită. Totodată, aşteptăm din 
partea lor — ca şi din partea tuturor cititorilor in¬ 
teresaţi — sugestii concrete privind structurarea 
acestor materiale de iniţiere, cu menţionarea 
acelor probleme pe care ei consideră necesar să 
le aprofundăm în mod deosebit. 

Fireşte, nu vom putea pleca nici chiar de la 


zero, o asemenea abordare riscînd să devină 
plictisitoare sau inutilă şi pentru numeroşi înce¬ 
pători. Considerăm, în schimb, oportună — în loc 
de introducere — o scurtă incursiune în dome¬ 
niul mărimilor fizice şi al unităţilor de măsură, cu 
cîteva precizări în continuare asupra erorilor de 
măsurare. Aparent rupte complet de problema¬ 
tica enunţată la început, aceste noţiuni sînt, în 
fapt, strict necesare pentru exprimarea şi inter¬ 
pretarea corectă a rezultatelor oricărei măsu¬ 
rători sau experienţe, pentru a asigura compara- 
bilitatea şi corhunicabilitatea lor în limbajul uni¬ 
versal acceptat. 


1. Mărimi fizice, măsurare, unităţi de măsură 

în limbajul curent, prin mărime înţelegem tot 
ceea ce poate varia cantitativ, cu apreciere mai 
mult sau mai puţin subiectivă. O categorie aparte 
de mărimi — care se referă la proprietăţile gene¬ 
rale ale materiei şi mişcării, ale diverselor feno¬ 
mene specifice din natură, ale corpurilor şi siste¬ 
melor de cbrpuri etc. — prezintă proprietatea 
esenţială de a putea fi comparate numeric în ra¬ 
port cu alte mărimi de aceeaşi natură, luate ca re¬ 
ferinţă. Spunem în acest caz că avem de-a face 
cu mărimi fizice, operaţia de comparare nume¬ 
rică o numim măsurare, iar mărimea (de aceeaşi 
natură) luată ca referinţă sau etalon o numim 
unitate de măsură. 

Exemple de mărimi fizice întîlnim la tot pasul, 
nu numai în fizică sau în electronică, dar chiar în 
viaţa de zi cu zi: lungimea, volumul, masa, aria 
unei suprafeţe, forţa, unghiul plan, densitatea 
etc. 

Pentru ca rezultatele diverselor măsurători 
efectuate asupra aceleiaşi mărimi fizice să poată 
fi comparate între ele, se subînţelege că este ne¬ 
cesară o anumită convenţie în ceea ce priveşte 
alegerea unităţilor de măsură, iar atunci cînd se 
folosesc două sau mai multe unităţi distincte se 
impune cunoaşterea raportului numeric dintre 
acestea, numit factor de transformare. 

Fie, de exemplu, o mărime fizică oarecare M, 
pe care o comparăm cu o unitate de măsură arbi¬ 


trară, U (obligatoriu de aceeaşi natură), obţinînd 
rezultatul numeric n: 

M = n • U ( 1 ) 

Modul de scriere de mai sus, sub forma produ¬ 
sului dintre valoarea numerică, n, şi unitatea de 
măsură, U, este esenţial pentru efectuarea 
corectă a transformărilor atunci cînd intervin mai 
multe unităţi de măsură, eventual multipli sau 
submultipli ai unităţii de bază. Aşadar, va trebui 
să reţinem că valoarea unei mărimi trebuie expri¬ 
mată întotdeauna prin cuplul valoare numerică 
— unitate de măsură, nemenţionarea acesteia 
clin urmă putînd produce confuzii grave, lipsind, 
'de fapt, de orice sens exprimarea numerică. 

Dacă vom măsura o aceeaşi mărime, M, prin 
comparaţie cu două unităţi de măsură diferite, 
UI şi U2, vom obţine, desigur, două valori nume¬ 
rice diferite, n 1 şi n2: 

M = ni • UI = n2 ■ U2 (2) 

Cunoscînd una dintre aceste două valori nu¬ 
merice o putem deduce uşor pe cealaltă conform 
relaţiilor: 


Fie, de exemplu, mărimea în cauză o rezistenţă 
electrică (simbol R) avînd valoarea R = 3 300 fi. 
Dacă în locul unităţii de măsură ohm (Ii) vrem să 
folosim multiplul său kiloohm (kfî), procedînd ca 
mai sus obţinem: 


„ ui a ti 

n2 = W" = -sr- 3 300 =i5rn- 3 300 = 3 ' 3 - 


Prin urmare, noua valoare numerică este 3,3, 
iar noua expresie a valorii lui R este R = 3,3 kfi. 
Convenţia încetăţenită este de a nu figura în 
scris semnul de produs între valoarea numerica 
şi unitatea de măsură, dar nu trebuie să uităm 
niciodată că acest cuplu are efectiv semnificaţia 
de produs. 

Ne vom întîlni frecvent pe parcursul acestei 
prezentări, pe lîngă unităţile de măsură de baza 
ale diverselor mărimi, şi cu multiplii sau submul¬ 
tiplii zecimali ai*acestora, care se formează cu 
ajutorul prefixelor din tabelul alăturat. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



în cazul precedent) prin rezistenţa 
ohmică a bobinei, Rr. 

La închiderea întrerupătorului I, 
releul anclanşează, fiipd alimentat 
prin contactele k2, care se deschid 
imediat (rezistenţa R are valoare 
foarte mică în raport cu Rr, rolul său 
fiind doar de protejare a contacte¬ 
lor, dacă este cazul). Imediat după 
deschiderea lui k2, condensatorul 
începe să se încarce prin rezistenţa 
bobinei, menţinînd în continuare 
releul anclanşat un anumit timp. în- 
tr-adevăr, curentul de încărcare 
scade exponenţial în timp, astfel că 
la un moment dat (dependent de C, 
Rr, U, Ue), el va deveni insuficient 
pentru menţinerea releului; acesta 
se eliberează, contactele k2 se în¬ 
chid şi simultan condensatorul se 
descarcă prin ele şi prin rezistenţa 
de limitare R (ohmi-zeci de ohmi). 
Tot simultan, prin contactele k2 
reînchise, releul este din nou ali¬ 
mentat, începînd astfel ciclul ur¬ 


mător. 

Perioada unui ciclu de comutaţie, 
T (în secunde) este dată aproxima¬ 
tiv de relaţia: u 

T « 2,303 • 10~ ft • Rr • C • Ig (—) 
Ue 
( 2 ) 

unde Rr se exprimă în ohmi, C în 
microfarazi, U şi Ue în volţi. 

Faţă de relaţia precedentă ob¬ 
servăm ca singură (dar esenţială) 
deosebire implicarea tensiunii de 
alimentare U în locul tensiunii prag 
de anclanşare a releului, Ua. într-a- 
devăr, condensatorul se încarcă 
prin Rr de la sursa de tensiune U, pe 
cînd în cazul precedent el se des¬ 
cărca începînd de la tensiunea Ua. 
Nouasvariantă permite deci, pentru 
o aceeaşi capacitate a condensato¬ 
rului, obţinerea unor întîrzieri mai 
mari lă eliberare, prin mărirea ten¬ 
siunii de alimentare (releele su¬ 
portă uşor pentru timp scurt supra- 
voltări mergînd pînă la dublarea sau 


chiar triplarea tensiunii de alimen¬ 
tare faţă de pragul Ua). 

3. RELEUL „ACCELERAT 1 

Unul dintre neajunsurile majore 
ale releelor îl constituie viteza lor 
redusă de comutaţie. Numeroşi sînt 
constructorii amatori care au „des¬ 
coperit" o metodă foarte simplă de 
a mări această viteză, anume prin 
supravoltare. Ideea este bună, cu 
condiţia Jnsă ca această suprasoli¬ 
citare să nu fie de lungă durată, alt¬ 
fel existînd riscul deteriorării bobi¬ 
nei. 

O primă soluţie de limitare a in¬ 
tervalului de supravoltare este 
arătată în figura 6. Ea mai oferă şi 
avantajul de a permite reducerea 
tensiunii pe bobina releului sub 
pragul de anclanşare Ua, după ce 
releul s-a atras, fapt ce nu este de 
neglijat în cazul unei funcţionări în¬ 
delungate. 


Tensiunea de alimentare U se ia 
mai mare decît pragul de anclan¬ 
şare fermă a releului, Ua, în funcţie 
de gradul de supravoltare propus 
(U poate fi de două-trei ori mai 
mare ca Ua, pînă la chiar de zece ori 
mai mare, cînd timpul de comutaţie 
se reduce de cca 5—6 ori). 

Atît timp cît întrerupătorul I este 
deschis, condensatorul se încarcă 
prin rezistenţa R M la tensiunea U a 
sursei. La închiderea lui I, această 
supratensiune este aplicată releu¬ 
lui, care anclanşează rapid. Simul¬ 
tan însă, prin divizorul rezistiv 
R M —Rr format, tensiunea la bor¬ 
nele condensatorului (deci şi ale 
bobinei releului) scade la o valoare 
acceptabilă de „menţinere", care 
poate fi plasată sub pragul de an¬ 
clanşare Ua, dar bineînţeles peste 
pragul de eliberare, Ue. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 

5 


TEHNIUM 4/1989 











o 


. fetus 


TRIFU DUMITRESCU - Y03BAL, 
IULIAN ROŞU - Y03DAC 


Montajul pe care îl prezentăm 
constituie rodul unor experimente 
de lunga durată. Schema de princi¬ 
piu şi cablajele imprimate au fost 
reproiectaţe de mai multe ori. Sîn- 
tem convinşi că acei radioamatori 
care vor aborda construirea acestui 
aparat vor avea mari satisfacţii în 
activitatea lor. 

PERFORMANŢE 

Benzile de lucru sînt următoarele: 
3,5 MHz, 7 MHz, 14 MHz, 21 MHz şi 
28 MHz. Sensibilitatea este de 1 
la un raport semnal/zgomot de 10 
dB. Atenuarea frecvenţei imagine 
este mai bună de 40 dB în benzile in¬ 
ferioare şi 60 dB în benzile superi¬ 
oare. Eficienţa sistemului de reglaj 
automat al amplificării este de 60 
d_B. Atenuarea amplitudinii pur¬ 
tătoarei este de 60 dB. Alimentarea 
întregului montaj se face de la o 
sursă de tensiune stabilizată, capa¬ 
bila să furnizeze o tensiune de 12 V 
la o intensitate a curentului de 1 A. 

DESCRIEREA SCHEMEI DE 
PRINCIPIU PE RECEPŢIE 

Semnalul din antenă este aplicat 
prin comutatorul K301. unui filtru 
format din L301, C301 şi, mai departe, 
prin K301B şi C302, porţii amplifica¬ 
torului de radiofrecvenţă T301. Prin 
D301 şi K301C este cuplat filtrul 
„trece-bandă“, format din L303, 


NR. CONDENSATOR 

VALOARE 

(PF) 

C301, 329, 327 

270 


150 


100 

—,, — 

56 


47 

C328 

33 


3,3 

— -- —■ 

4,7 

1 

2,2 


2,2 I 


+12 V BIS 1 oV«h>F lOMOfiF + 12 VBLI 


R 149 rlQ 1®1 i 
100il 8.SMH = 
^, SO e | R 148 T 

| 22 || F 1 i K ^i 


tS& s c i r 


fefrris x 

£dî 06 22 nF R138 100J1 


«El nR134 X fiii 

P 37 ."P- 5,6KaX C142 XlOOnF D105 

4 . T 3 3EFDt 


JL 116 C 145 L 

W 1 A F 


1111 T110 HI— 
BF 215 y*BF 215 J C 154 
SyS 10 nF 


TC 147 4*0146 
JJOOnF j 2 , 5 ţ«F 


C 143 

lOOnF 

T 108 

-Kj-- 

! 1114 = 

BC 171 



fes m p 




C163 

C 10 P L 101 1102 SU 



■4cw 

3.3pF C116 T 

47nF ± 


T 104 jlOO-ft 
BF 199 I JL 109 ÎL 110 


Î ( C105Mr109 IMa [ 
22nFT68Ka \ 


C 124 r 12 7 

10 + 40 pF 10 + 40 pF 


ir« n n R11T 

J.VSM 3 ' 3K “ 


R 326 Ic 33 , 

100 a JmnF 




D307t310 4* 1N4148 


Q R305 r 306 

2,2Kn IKa 


(V 312 

MIOOa 

D 305 + 306 
2 * IN 4001 

[ 

pi 

nR 313 

M 100 A 

R 316 u C 317 

1,2 Ka. 3 -^H 47 nF 

ic 318 
JWnF î 

. SI 22 *- 

: 39 iL 

nR 323 jLc 322 
j |l, 2 Kxi ŢIOnF 

R 314 

H 220 a 


I 

1 /i 7 \T 304 

Y® 

4 " 

/f? 4 303 * 

«y) 2 N 3553 

* [301 

-*i^jBL 191 

1 R 315 
| 470 ji 

■H C 313 
47 nF 

flR 317 HR 320 

C 3 «U 2 * 2 jl U Wa 

100 nF 

$; 

ic 32 lflR 324 
S C 319 lOOnFy 1 , 5 a 
47 nF 

DZ 301 

* jrHR 318 



3,1 V 

M 4 , 7 ii iC 316 

8 

: C 320 

4 <j- 

-X O.I^F 


100 nF i 

C 314 

ii 

R 319 



j %f 

I 820 a 




C329, C328, L302 şi C327. De pe o 
priză a bobinei L302 prin K301D şi 
C326 se conectează intrarea mixe¬ 
rului echilibrat (primarul lui TR304) 
cu diode D307—310. Din secundarul 
lui TR303, semnalul ajunge la ieşire 
prin C324 (9 MHz). Curentul de ra¬ 
diofrecvenţă de la oscilatorul cu 
frecvenţă variabilă este introdus în 
mixer prin R325 şi C325. 

Printr-un cablu coaxial şi C163 se 
face legătura între modulul de in¬ 
trare şi amplificatorul de frecvenţă 
intermediară de 9 MHz. Transfor¬ 
matorul de F.l. are două înfăşurări 
L102 şi LI01, cea de-a doua fiind 
bobină de cuplaj. Din capătul cald 
al lui LI02, prin C103, semnalul 
trece pe poarta 1 a tranzistorului 
TI02, care are ca circuit de sarcină 
L103 şi C109 în serie cu C110. Cu¬ 
plajul cu filtrul „trece-bandă" se face 
prin C112. Cel de-al doilea circuit 
al filtrului (L105) are în secundar pe 
LI06, pe care se leagă diodele celui 
de-al doilea mixer (Dl01 — Dl04). 
Inductanţa de ieşire a mixerului este 
L107, care are ca secundar pe 
L108 acordat cu C117 şi C118 pe 
frecvenţa de 500 kHz. Primul ampli¬ 
ficator de frecvenţă intermediară 
este echipat cu tranzistorul TI 03. 
Colectorul acestuia este cuplat pe 
o priză la circuitul de sarcină format 
din LI09, CK1 şi C122. Prin L110 şi 
CI 24, CI25 se cuplează filtrul elec¬ 
tromecanic de tip EMF500. Ieşirea 
filtrului este conectată cu cel de-al 
doilea amplificator de frecvenţă in¬ 
termediară prin CI 27 şi CI 28. Sar¬ 
cina lui T105 este constituită din 
LIII, C133 şi C132. Din punctul de 
înseriere a condensatoarelor de 
acord se culege semnalul de F.l şi 


TEHNIUM 4/1989 









se aplică pe baza lui T106, care este 
ultimul amplificator în frecvenţa de 
500 kHz. Sarcina acestui amplifica¬ 
tor este formată din L114 şi con¬ 
densatoarele CI40 şi CI39. Bobina 
L115 este cuplată inductiv cu L114 şi 
transmite semnalul mai departe, prin 
punctele A şi B, la detectorul de pro¬ 
dus. Din capătul cald al inductanţei 
L114, prin CI41 se face o detecţie 
prin Dl 05. Componenta continuă 
comandă baza lui T108, montat ca 
amplificator pentru reglajul automat 
al amplificării. Căderea de tensiune 
pe R133 şi R134 este variabilă în func¬ 
ţie de tensiunea aplicată bazei. Ten¬ 
siunea la capătul lui R135 (ieşire 
RAA) va fi invers proporţională cu ni¬ 
velul semnalului din antenă. Căderea 
de tensiune pe potenţiometrul R132 
va fi direct proporţională cu semnalul 
de la intrare; instrumentul de măsură 
(ijA) va indica nivelul cîmpului elec¬ 
tric indus în antenă. 

Potenţiometrul R136, montat pe 
panoul aparatului, face posibil re¬ 
glajul manual al amplificării. 

Schimbarea de frecvenţă pe care 
o face mixerul (D101—D104) este 
posibilă cu ajutorul unui semnal cu 
o frecvenţă de 8,5 MHz sau 9 MHz 
(BLS sau BLI). Ca oscilator, în 
această frecvenţă este montat tran¬ 
zistorul T111. Condensatoarele CI56 
şi CI55 asigură închiderea buclei 
de reacţie. Prin CI 57 sînt cuplate 
alternativ în baza tranzistorului cele 
două cristale de cuarţ Q101 sau 
Q122. Tranzistorul T110 este mon¬ 
tat ca separator; în emitor, prin re¬ 
zistenţa semireglabilă R142, sem¬ 
nalul este transmis pe baza tranzis¬ 
torului amplificator TI09, care are 
ca sarcină circuitul format din L117 
şi C151. Bobina secundară L116 
face cuplajul cu mixerul 9 000 — 
500 kHz prin CI 49. 

Demodulatorul pentru BLU sau 
telegrafie este de tipul echilibrat, 
avînd în componenţa sa diodele 
D203 — D206. 

Pe braţele A şi B se introduce 
semnalul cu frecvenţa de 500 kHz 
modulat; tot pe aceeaşi intrare se 
aplică şi semnalul furnizat .de „osci¬ 
latorul de purtătoare" (500 kHz). în 


ETAJE 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


Tranzistoare RF, tranzistoare AF 

Folosirea în RF a unor tranzis¬ 
toare de AF cum ar fi BD135 4- 139 
este lucru cunoscut şi foarte răspîn- 
dit în benzile inferioare (35), similar 
cu BD131. 

Frecvenţa f r a acestor tranzistoare 
este de circa 250 MHz la lc= 150 mA 
şi s-ar părea că pot asigura funcţio¬ 
narea mulţumitoare şi mai sus. 

La curenţi de colector de 5, res¬ 
pectiv 500 mA frecvenţa f T scade 
însă la valoarea de 25 MHz. 

Pe de altă parte, capacitatea de 
colector „parazită" la tipurile de AF 
este mare (60 pF pentru BD131 
echivalent cu BD135 pentru care nu 
există date), comparativ cu tipurile 
de RF (2N3924, f r = 250 MHz, Cc< 
20 pF şi caracteristici de putere si¬ 
milare). Acest tranzistor mai poate 
asigura la frecvenţa de 175 MHz un 
cîştig de putere de circa 10 dB, lu¬ 
cru care nu este posibil folosind un 
tranzistor .similar" AF. 

Este bine de ştiut că, chiar în 
schemele cu baza la masă, tranzis- 
toarele de AF nu conduc la rezultate 
mulţumitoare comparativ cu cele de 
RF. Ca înlocuitoare „echivalente", 
tranzistoarele de comutaţie cu capa¬ 
citate de colector mică sînt de pre¬ 
ferat. 

Aprecierea liniarităţii 

Punerea la punct şi optimizarea 



braţele opuse ale „ringului" găsim 
componenta de audiofrecvenţă; 
prin filtrul format din şocul de'1 mH, 
C224 şi C225, semnalul trece prin 
C213 spre comutatorul echipat cu 
două porţi din circuitul integrat 
MMC4066. 

Amplificatorul de audiofrecvenţă 
are în componenţa sa tranzistoa¬ 
rele T204 — 207. Nu insistăm asu¬ 
pra funcţionării acestuia întrucît 
este bine cunoscută tuturor cate¬ 
goriilor de radioamatori construc¬ 
tori. 

FUNCŢIONAREA PĂRŢII DE 
RECEPŢIE ÎN CURENT 
CONTINUU 

Tranzistorul T301 se alimentează 
astfel: în sursă, de la bara de masă, 
prin D302 — 303 şi R304. Sursei i se 
aplică un potenţial diferit de zero, 
fiind conectată la minus prin D303 
şi D304. Acest sistem permite obţi¬ 
nerea unei mai mari eficacităţi a sis¬ 
temului de reglaj automat al ampli¬ 
ficării. Tensiunea de RAA se aplică 


pe grila 2 prin R301 şi R302. Con¬ 
densatoarele C303 şi 304 sînt mon¬ 
tate ca decuplări. Drena se alimen¬ 
tează prin dioda D301, L303, şocul 
de 1 mH şi R326. Condensatoarele 
C303 şi C331 sînt decuplări pe ali¬ 
mentarea porţii. Amplificatorul de 
frecvenţă intermediară (9 MHz) 
TI 02 are în sursă R110, poarta 1 se 
alimentează prin divizorul R109, 
105 prin R106. Poarta 2 primeşte, 
prin R107, R108, tensiunea de RAA. 
Drena este legată la bara de plus 
prirt L103 şi R111. Condensatoarele 
de decuplare ale acestui lanţ sînt: 
C113, CI07, CI05, CI07 şi C106. 

Primul amplificator al celei de-a 
doua frecvenţe intermediare (500 
kHz, TI03) se alimentează în emitor 
prin R116, în bază prin R114, R113 
şi în colector prin LI09 şi R118. 
Condensatoarele de decuplare afe¬ 
rente sînt: CI20, C119 şi CI 23. Cel 
de-al doilea amplificator de F.l. 
(T105) se alimentează prin R120 în 
emitor, în bază R121, R122, în co¬ 
lector LIII şi R119. 


Pentru decuplare au fost folosite 
condensatoarele: CI 30, Ci 28 şi 
CI 34. 

Al treilea amplificator în frec¬ 
venţa de 500 kHz (T106) se alimen¬ 
tează prin: R126 în emitor, R123, 
124 în bază şi L114 şi R130 în colec¬ 
tor. 

Condensatoarele de filtraj sînt: 
CI37, 131 şi CI38. 

FUNCŢIONAREA PĂRŢII DE 
EMISIE 

Selectarea semnalului primit de la 
midfofon sau generatorul de 1 kHz 
se face cu două porţi dintr-un circuit 
integrat de tip MMC4066. Reglarea 
nivelului optim se stabileşte cu aju¬ 
torul potenţiometrelor semireglabile 
R201 pentru calea de microfon şi 
R244 pentru semnalul de la genera¬ 
tor. Mai departe, prin C202, curentul 
de audiofrecvenţă este aplicat bazei 
lui T201 şi din colector, prin C205, pe 
baza lui T202, iar prin C210 etajului 
repetor (T203). 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 




RF DE PUTERE 

Ing. TUDOR TĂNÂSESCU, Y03-200 OOo/b 


uni QRO „ca la carte", care să lu¬ 
creze la 30 MHz, livrînd cam aceeaşi 
putere ca şi la 3,5 4- 7 MHz — şi 
aceasta cu maximă liniaritate —, nu 
constituie deloc o problemă uşoară, 
în afara cunoştinţelor şi a unei ex¬ 
perienţe avansate, este necesară o 
instrumentaţie de laborator de înaltă 
performanţă. 

Totuşi, în regim de amator, acest 
lucru este posibil, folosind aparatură 
mai modestă, chiar dacă măsurăto¬ 
rile sînt mai puţin exacte. în acest 
scop, un osciloscop „modificat" 
(atac direct pe plăcile Y fără amplifi¬ 
cator de verticală) este instrumentul 
de cea mai mare utilitate. 

Atacînd etajul de putere cu „un 
singur ton" şi folosind în acest scop 
chiar etajele excitatorului SSB, 
forma de undă la ieşire trebuie să se 
menţină sinusoidală pentru orice ni¬ 
vel al excitaţiei. Absenţa oscilaţiilor 
şi forma sinusoidală, concomitent 
cu o variaţie continuă (fără salturi) a 
tuturor valorilor de curent continuu, 
constituie cerinţe obligatorii, dar nu 
suficiente. în lipsa osciloscopului, 
urmărirea variaţiilor de c.c. este un 
prim pas: dacă se constată disconti¬ 
nuităţi, aceasta poate fi o dovadă a 
apariţiei autdoscilaţiilor, care trebuie 
eliminate. Forma de undă RF sinu¬ 
soidală la ieşire nu ne dă însă nici o 
indicaţie asupra liniarităţii intrare-ie- 
şire (necesară în cazul unui amplifi¬ 
cator SSB) şi nu constituie deci o 
dovadă în acest sens. Al doilea pas 
constă în aprecierea liniarităţii, pen¬ 


tru care există metode de oscilogra- 
fiere folosind semnal „dublu ton". 
Prin comparare cu oscilograme ti¬ 
pice, se obţin indicaţii suficient de 
exacte asupra comportării etajului 
de putere. în lipsa unui generator 
„dublu ton" se poate folosi un gene¬ 
rator RF modulat AM (generator 
standard). 

Aplicînd semnalul la intrare, înfă- 
şurătoarele de AF trebuie să se 
menţină sinusoidale pentru toate ni¬ 
velurile de intrare şi pentru toate 



gradele de modulaţie (pînă la nivelul 
maxim de ieşire şi modulaţie 100%). 

în lipsa unui generator standard 
se poate folosi un generator impro¬ 
vizat, provenit dintr-un VFO cu nivel 
de ieşire suficient. Tensiunea de ie¬ 
şire trebuie să fie sinusoidală. 

Se aplică mai multe valori ale ten¬ 
siunii de intrare şi se citesc simultan 
tensiunile de ieşire, alcătuindu-se 
un tabel. 

Transpunerea sub formă de grafic 
a valorilor citite trebuie să repre¬ 
zinte o curbă cît mai apropiată de li¬ 
nia dreaptă. 

Atenţie! Toate aceste măsurători 
se pot efectua numai dacă ştim că 
etajul final poate suporta un regim 
de aplicare continuă a excitaţiei fără 
pericol de distrugere prin depăşirea 
dişipaţiei. 

în caz contrar se aplică excitaţia 
pentru scurt timp, se citesc valorile 
sau se observă oscilograma, după 
care măsurătoarea se întrerupe, ur¬ 
mătoarea citire făcîndu-se după un 
interval suficient de timp. 

Este bine de ştiut că păstrînd con¬ 
diţii de lucru identice (regim de c.c., 
sarcini identice pe toate benzile 
etc.), liniaritatea nu depinde de frec¬ 
venţă (la 30 MHz, cît şi la 3,5 MHz 
se_ vor obţine aceleaşi rezultate). 

în practică nu este însă posibil 
aşa ceva, condiţiile de lucru deve¬ 
nind defavorabile la 30 MHz. Aşa¬ 
dar, un etaj care funcţionează bine 
la 3,5—7 MHz nu prezintă garanţia 
că va funcţiona acceptabil şi în 
21—28 MHz doar prin modificarea 
circuitelor oscilante. Invers, un 
montaj experimentat, care merge 
bine în 28 MHz prin modificarea co¬ 
respunzătoare a circuitelor, funcţio¬ 
nează sigur şi chiar se obţin perfor¬ 
manţe mai bune în benzile infe¬ 
rioare. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


7 


TEHNIUM 4/1989 





PSEUDO - 

CVADROFONIA 

Elev DANIEL DUMITRU, Bucureşti 

La ora actuală, sistemele de re- nat apariţia unei mase importante 

dare stereofonice au dobîhdit o de -ascultători de programe cvadro- 

mare răspîndire, orice meloman fonice, fiind gravate — la un mo- 

care se „respectă" fiind în posesia ment dat — chiar şi discuri 

unui complex stereofonic, redarea cvadrofonice destinate audiţiilor de 
monofonică fiind efectiv de neac- acest gen. Dar, aşa cum am mai 

ceptat. spus, preţul ridicat a împiedicat 

Electroniştii pasionaţi de muzică popularizarea şi răspîndirea acestui 
HI-FI au dezvoltat sistemul stereofo- gen de redare, existînd ideea că re- 
nic ajungînd ia dispozivitele de re- dările ce folosesc acest sistem sînt 
dare cvadrofonică, sisteme care au inferioare, calitativ redărilor stereo- 
apărut cu mult timp în urmă, dar au fonice. 

fost „respinse", preţul destul de ridi- în paginile revistei „Tehnium" au 
cat fiind motivul esenţial al neac- mai fost publicate scheme de defa- 

ceptării acestora. zoare pentru a obţine dintr-un sem- 

Totuşi redarea cvadrofonică oferă. nai stereofonic unul cvadrofonic, 
o calitate superioară a sunetului (nu acesta fiind amplificat apoi prin sta- 
în privinţa parametrilor semnal/zgo- ţii adecvate spre a fi redat, 
mot, distorsiuni armonice etc.),’ ea Astfel, pentru a putea avea acces 
dîndu-i un plus de naturaleţe şi la redările „cvadro" şi pentru a evita 
creînd foarte bine impresia deplasă- — pe cît posibil — amplificatoarele 

rii sursei sonore în spaţiul destinat complexe, au fost concepute 

audiţiei. Aceste calităţi au determi- scheme „pseudocvadrofonice". 




Un prim sistem propune o ampla- Modul de dispunere a difuzoarelor 
sare a difuzoarelor ca în figura la, din figura la dă rezultate foarte 

ascultătorii plasîndu-se în centru. O bune pentru o sală cu suprafaţă 

altă versiune a acestui sistem este mare de ascultare. Bineînţeles, se 

prezentată în figura 1b. reclamă o calitate superioară a înre- 

Diferenţa esenţială între cele două gistrării. 
formule constă în faptul că prima O primă soluţie — stereo spaţial 

versiune „preferă" două amplifica- — a fost publicată în 1965 într-o re- 

toare stereofonice pentru a asigura vistă americană, în care un ansam- 

un control complet al nivelului fa- blu stereofonic clasic era dispus în 

ţă-spate, iar oea de-a doua versiune faţa auditoriului, iar un al doilea în 

nu necesită decît un singur amplifi- spatele lui (vezi figura 3a). 

câtor stereofonic şi un circuit sim- S-ar putea spune că acest sistem 
piu de „sumă-diferenţă", care poate „nu are sens". într-adevăr, nu există 

fi şi cel din figura 2. aproape nici o diferenţă între clasi- 

Este necesar să subliniez că al cui sistem stereofonic şi acesta. Dar 

doilea sistem necesită o identitate această variantă de „stereo-spaţial" 

între difuzoarele faţă-spate, stîn- creează efectul dorit şi pentru o su- 

ga-dreapta, deoarece se poate ob- prafaţă de numai cîţiva centimetri 

ţine o variaţie de efect în funcţie de pătraţi! 

impedanţa celor patru difuzoare. Un alt sistem, cunoscut sub nu- 


8 


TEHNIUM 4/1989 















o o 






KG-lUOD KD-p+KJG 



mele de „sistem Hafler", este pre¬ 
zentat în figura 3b. 

în figurile 4a şi 4b sînt prezentate 
schemele montajelor în care un sin¬ 
gur amplificator stereofonic poate 
comanda patru difuzoare, corespun¬ 
zătoare celor două sisteme (ste- 
reo-spaţial, respectiv Hafler). 

Totuşi aceste dispozitive com¬ 
portă şi cîteva inconveniente: 

1. difuzoarele au o impedanţă ce 
variază într-un raport de 10 la 1 în 
gama de frecvenţe audibile, ceea ce 
conduce la o atenuare ce variază cu 
frecvenţa şi va determina un răs¬ 
puns neliniar în frecvenţă; 

2. datorită măririi impedanţei sar¬ 
cinii amplificatoarelor, acestea nu 
vor mai putea debita puterea lor ma¬ 
ximă; 

3. nu este posibil a se regla volu¬ 
mul în limite largi pe difuzoarele din 
spate (nivelul semnalului este insufi¬ 
cient pe această grupă). 

Astfel, pe fiecare difuzor din spate 
va putea exista un nivel maxim de 
V2 (G—O) şi V2 (D—G) deoarece 
difuzoarele din spate sînt conectate 
în serie. 

Acest inconvenient poate fi dep㬠
şit conectînd în paralel grupul de di¬ 
fuzoare spate, astfel asigurîndu-se 
nivelul necesar, dar scăzînd în ace¬ 
laşi timp puterea amplificatorului. 

S-ar putea reproşa sistemului Ha- 
fier că poziţia auditoriului este cri¬ 
tică. Dar veţi observa că, ocupînd 
diverse poziţii — nu prea depărtate 
de centru —, rezultatele vor fi exce¬ 
lente şi, bineînţeles, aceleaşi. 

O greşeală des întîlnită este aceea 
de a folosi difuzoare de calitate infe¬ 
rioară pentru grupul din spate. 
Totodată, trebuie ţinut cont de echî- 
iibrul faţă-spate şi de balansul dintre 
acestea deoarece de ele depinde ca¬ 
litatea audiţiei, în caz contrar obţi- 
nîndu-se un efect stereofonic varia¬ 
bil şi imprecis. 

Ţinînd cont de faptul că difuzoa¬ 
rele de calitate se procură destul de 
greu, se poate încerca ameiiorarea 
calităţii unor difuzoare mediocre, 


prin amplasarea lor ca în figura 5a. 
Se observă că grupul din spate este 
aşezat la înălţime pe o consolă, ast¬ 
fel încît unda sonoră să nu ajungă 
în direct la auditor. Acest artificiu 
evită predominarea acestei grupe de 
difuzoare şi le atenuează zgomotul 
de fond. 

O altă formulă de amplasare a di¬ 
fuzoarelor care creează o atmosferă 
de audiţie foarte bună, în special 
pentru piesele în care predomină 
pasajele „piano“, este prezentată în 
figura 5b. Difuzoarele din spate sînt 
orientate către pereţii laterali, astfel 
încît unda sonoră să ajungă reflec¬ 
tată la auditor. 

Celor ce nu dispun de încăperi cu 
volum mare le este recomandată 
amplasarea din figura 5c. Şi în acest 
caz este folosit efectul reflexiei un-, 
dei directe. Acest artificiu este menit 
să atenueze defectele difuzoarelor 
de calitate mediocră sau ale unei în¬ 
registrări defectuoase. 

Amatorii foarte pretenţioşi ce do¬ 
resc să folosească formulele cu re¬ 
fracţie a undei trebuie să ţină cont 
de timpul de reverberaţie — bineîn¬ 
ţeles în cazul în care sînt disponibile 
încăperi de mari dimensiuni — astfel 
încît acesta să’se înscrie în limitele 
admisibile specifice tipului de piese 
muzicale ce se ascultă. în acest 
scop este suficientă formula dată de 
acusticianuj american Sabine T = 16 

V/A • 10 : , unde T este timpul de 
reverberaţie, V — volumul încăperii 
şi A — un coeficient de absorbţie al 
pereţilor. 

Trebuie menţionat că variantele 
propuse sînt rezultatele unor încer¬ 
cări îndelungate şi ale experiment㬠
rii multiplelor variante posibile. 
Amatorii ce doresc să-şi realizeze 
sisteme create de ei să nu se lase 
descurajaţi în faţa nereuşitelor, de¬ 
oarece un , sistem cvadro necesita 
multă atenţie şi un timp de lucru 
mai îndelungat. 

Am arătat că sistemul Hafler oferă 
rezultate foarte bune, dar s-ar putea 
crea senzaţia de „tunel"; în acest. 


caz se recomandă amplasarea difu¬ 
zoarelor ca în figura 6a. 

în general, rezultate foarte bune şi 
constante s-au obţinut cu amplasa¬ 
rea în „careu" a incintelor (vezi fi¬ 
gura 6b). 

Un alt mod de amplasare a difu¬ 
zoarelor este prezentat în figura 6c. 
Se va utiliza acest sistem atunci 
cînd se va face simţită senzaţia de 
„gol" între difuzoarele din faţă. 



Un nou sistem este prezentat în fi¬ 
gura 7a, „New spaţial stereo" — 
cum era denumit într-o revistă ame¬ 
ricană. 

Examinînd schema, se poate ob¬ 
serva că acest sistem este asemăn㬠
tor atît cu „stereo-spaţial", cît şi cu 
„Hafler". Astfel, cînd cursorul lui P3 
se află la masă, sistemul este „spa- 
ţial-stereo", iar cînd cursorul este la 
capătul opus sistemul este de tip 
„Hafler". Doar pentru valorile inter¬ 
mediare ale potenţiometrului se 
constată noul sistem. 

Semnalul dirijat spre difuzoarele 
din spate variază printr-un coefi¬ 
cient k ce poate lua valori între V2 
şi 1, în funcţie de poziţia cursorului 
lui P3; avantajul principal ai siste¬ 
mului este acela de a putea doza ni¬ 
velul în limite largi pe "difuzoarele 
din spate." 

Acestui rezultat i se adaugă şi 
senzaţia foarte plăcută de realitate 
şi profunzime (creată de acest sis¬ 
tem), ce lipseşte sistemului Hafler. 
Această senzaţie poate fi modificată, 


OG 4 1D D+0Â16 


\G-0A1D D-OMG 


obţinîndu-se impresia unei audiţii 
plate cu numai două dimensiuni. 

In figura 7c este prezentată 
schema practică a acestui montaj. 
Valorile rezistenţelor indicate sînt 
calculate pentru difuzoare cu impe- 
danţa de 80. 

Pentru cei mai pretenţioşi amatori 
se recomandă sistemul din figura 8. 
Realizarea practică a acestui montaj 
implică un oarecare efort material, 
dar rezultatele vor mulţumi pe de¬ 
plin. După cum se observă, se folo¬ 
sesc un circuit defazor şi patru am¬ 
plificatoare de putere. Circuitele de- 
fazoare necesare pentru redările 
„cvadro" au un singur inconvenient: 
introduc o lărgire a bazei stereo — 
asemănătoare cu efectul Hipersonyc 
—, ceea ce necesită conectarea unei 
rezistenţe între intrările celor două 
preamplificatoare cu scopul de „re¬ 
strângere". 

în figura 9a sînt indicate valorile 
semnalelor reproduse de cele patru- 
difuzoare, iar în figura 9b este indi¬ 
cat defazajul între ele. Se observă 
conectarea în circuit „phase-shift", 
care introduce un defazaj de 90°. 

O schemă practică de realizare a 
circuitelor defazoare este dată îh fi¬ 
gura 10. Circuitul livrează două 
semnale defazate cu 90° între ele, 
cu o curbă de răspuns liniară în 
toată gama de frecvenţă. Circuitul 
este simpiu şi nu implică dificultăţi 
în realizare. Transformatorul este 
asemănător cu cele folosite la ieşi¬ 
rea amplificatoarelor radioreceptoa¬ 
relor portabile. 

La realizarea oricăruia dintre 
aceste montaje se va ţine cont nea¬ 
părat de polarităţile difuzoarelor — 
de multe ori neglijate de către ama¬ 
tori. 

BIBLIOGRAFIE: 

1. „Le Haut-Parleur", supliment 
HI-FI, 1973 

2. HI-FI NEWS, decembrie 1965. 

3. Colecţia revistei „Tehnium". 




SPRE 

AMPLE 

FATA 

1 


SPRE 

AMPLIF 

T^SPATE 

J 1 


TEHNSUM 4/1989 








bistabil sînt disponibile în exterior la 
terminalele 10 şi 11 ale circuitului; 
semnalele de pe aceste două ieşiri 
sînt în antifază, cu factorul de um¬ 
plere de V2. Singurele componente 
ale circuitului extern sînt condensa¬ 
torul de 0,1 mF si semireglabilul de 
250 kîl. 

Ieşirile 10 şi 11 ale astabilului co¬ 
mandă un etaj de putere în contra¬ 


timp, realizat cu tranzistoarele TI si 
T2 (BC107, BC171), T3 şi T4 
(BD138, BD140) şi T5, T6 (2N3055), 
ultimele montate obligatoriu pe ra-ţ 
diatoare cu suprafaţa mai mare de; 
150 cm 2 . 

Transformatorul are secţiunea de 
10 cm 2 şi va avea în primar 2x50 
spire cu diametrul de 1,5 mm, iar în 
secundar 1 250 de spire 0 0,35 mm.; 


lOOfl. 


82011 


BC171 BD138 


BC171 BD138 


M IORII PlcMifi 
*= . : ; ■. _ " IU 


Impermeabiîizarea ţesăturilor 


Ţesăturile se utilizează cu succes 
la acoperirea diferitelor obiecte din 
lemn, plastic, carton etc., pe care le 
protejează, realizînd totodată un as¬ 
pect estetic plăcut. Această simplă 
protecţie prezintă însă un dezavan¬ 
taj, care constă în imposibilitatea de 
a înlătura acţiunea distructivă pe 
care o produce umiditatea asupra 
materialelor amintite, prin pătrunde¬ 
rea cu uşurinţă a acesteia în ţes㬠
tura respectivă. De aceea se indică 
impermeabilizarea tuturor ţesăturilor 
destinate protecţiei obiectelor utili¬ 
zate în medii cu umiditate crescută. 
Practic, această îndeletnicire de im- 
permeabilizare este foarte simplă şi 
uşoară, necesitînd, în reţelele res¬ 


pective, substanţe uşor de procurat. 
Ţesăturile astfel impermeabilizaîe 
vor căpăta proprietăţi hidrofuge, im¬ 
plicit o mare rezistenţă la acţiunea 
apei. 


Preparate pentru impermeabilizare 

1. 55 g gelatină se dizolvă în 400 
ml apă uşor încălzită, amestecînd 
pînă la omogenizarea soluţiei, după 
care ţesătura se va introduce în aşa 
fel încît aceasta să fie complet cu¬ 
fundată. După şederea ei aici cîteva 
minute, pînă la o impregnare cît mai 
bună, se usucă fără a se stoarce, 
apoi se introduce înîr-o soluţie obţi- 


Unicul reglaj este cel de stabilire 
exactă a frecvenţei de 50 Hz. Aceas¬ 
tă operaţie se execută din semire- 
glabiiui de 250 kO cu ajutorul unui 
frecvenţmetru. Pentru amatorii care 
nu deţin un astfel de aparat, un re¬ 
glaj eficace se face mohtînd la ieşi¬ 
rea de 220 V a convertorului un apa¬ 
rat de radio alimentat bineînţeles la 
220 V şi analizînd zgomotul produs 
în difuzor. La frecvenţe mai mari de 
50 Hz, aparatul de radio va „fluiera". 
Pornind de la frecvenţa maximă 
(aproximativ 400 Hz) - spre cea mi¬ 
nimă (50 Hz), fenomenul acesta su¬ 
părător de fluierat va dispărea în ju¬ 
rul valorii de 50 Hz. Desigur, este o 
metodă la care vom recurge numai 
în lipsă de frecvenţmetru. 


MIHAI COSTEÂ, IAŞS 


Propun alăturat schema unui con¬ 
vertor cu puterea’de 100 W, experi¬ 
mentat de mine, cu unele modificări, 
după montajul publicat în revista 
„Tehnium" nr. 2/1984. 

Noutatea concepţiei constă în 
apariţia circuitelor integrate în teh¬ 
nologie CMOS, MMC4047. Avanta¬ 
jele substanţiale ale acestor circuite 
— imunitate la zgomot (paraziţi), 
impedanţă constantă la ieşire, con¬ 
sum extrem de redus de energie, va¬ 
lori minime ale curentului static de 


alimentare, gamă extinsă a tempera¬ 
turilor de utilizare (-55° C +125° C) 
— fac posibilă folosirea acestor cir¬ 
cuite în cele mai pretenţioase 
scheme. 

Piesa principală a montajului este 
circuitul integrat MMC4047 produs 
de „Microelectronica". Blocul funda¬ 
mentai al.circuitului este un astabil, 
în cazul nostru cu funcţionare conti¬ 
nuă. Semnalul generat de astabil, cu 
factorul de umplere V2, este divizat 
cu 2 de un bistabil. Ieşirile acestui 


TEHNIUM 4/1989 





















■H 



CRONOMETRU CU AVERTIZARE SONORA 


Desigur, crg/iometrul poate fi fo¬ 
losi pentru orice alt scop în care 
este' nevoie de indicarea sonoră a 
unor intervale de timp, care însu¬ 
mate nu depăşesc 12 minute. 

Să urmărim construcţia şi funcţio¬ 
narea montajului pe schema din fi- 
gură. Un generator de curent con¬ 
stant realizat cu TI asigură încărca¬ 
rea condensatorului C6. în momen¬ 
tul startului, o scurtă apăsare pe bu¬ 
tonul I aduce la zero tensiunea pe 
condensator, apoi începe încărcarea 
sa. Prin amplificatorul operaţional 
C11.1 (în montaj „multiplicator de 
capacitate”) se obţine la ieşire (pi¬ 
nul 1) o tensiune uniform cresc㬠
toare în timp. Două comparatoare 
(C11.2 şi C11.3) vor sesiza momen¬ 
tele cînd se ating două valori de 
tensiune prestabilite din potenţio- 
metrele PI şi, respectiv, P2. 

PI va fi astfel reglat încît pe 
cursorul său să avem o tensiune 
care este atinsă la ieşirea lui C11.1 
după trecerea timpului de revelare, 
în acel moment, ieşirea lui Cil.2 de¬ 
vine pozitivă, LED1 (roşu) se stinge, 
LED2 (verde) se aprinde prin T3, iar 
baza lui T2 este pozitivată pentru 
circa 5„secunde pînă la încărcarea 
lui C5. în consecinţă, T2 conduce în 
acest feimp şi releul Re este alimen¬ 
tat. Prin contactul său normal în¬ 
chis,,, releul îşi autoîntrerupe perio¬ 
dic alimentarea şi armătura sa mo¬ 
bilă vibrează ca un buzer. 

Cînd tensiunea la ieşirea lui Cil. 1 
atinge valoarea reglată pe cursorul 
lui P2, comparatorul C11.3 bascu¬ 
lează la rîndui său şi ieşirea sa pozi¬ 
tivă determină stingerea LED-ului 
verde (prin intrarea în conducţie a 
lui T4). şi avertizarea sonoră pentru 
5 secunde (prin C7 şi T5). 

în sfîrşit, C11.4 reprezintă un am¬ 
plificator care comandă instrumen¬ 
tul de măsură, al cărui ac se depla¬ 
sează în faţa unei scale gradate în 
minute. Aparatul poate fi un mi- 
croampermetru liniar. Prin R27 se 
reglează zeroul electric (cu butonul 
I menţinut apăsat), iar din R25—R26 
se face etalonarea scalei. O ilumi¬ 
nare discretă a scalei este necesară 
pentru citirea acesteia pe întuneric, 
dar trebuie acordată atenţie riscului 
de voalare a hîrtiei fotosensibile. 

Reglajul montajului constă în sta¬ 
bilirea poziţiilor cursoarelor lui PI şi 
P2 (în această ordine), astfel încît 
semnalizarea sonoră să se producă 
la intervalele de timp dorite de utili¬ 
zator. 

Stabilizatorul din schemă (20 V, la 
un consum de maximum 25 mA) 
poate fi construit cu un tranzistor şi 
o diodă Zener sau cu un circuit in¬ 
tegrat /3M723. 


Montajul descris mai jos a fost 

conceput pentru avertizarea sonoră 
a fotografului care prelucrează hîrtia 
color asupra scurgerii timpului ne¬ 
cesar primelor două băi. 

Un buton de start este apăsat 
după introducerea hîrtiei în prima 
baie (revelator). Un LED rpşu se 


aprinde pe durata cronometrarii 
acestei faze, iar timpul scurs poate 
fi urmărit pe cadranul unui instru¬ 
ment indicator. După trecerea inter¬ 
valului de timp programat (3,5 mi¬ 
nute în cazul setului de soluţii „Azo- 
mureş" la 31° C), LED-ul roşu se 
stinge, un alt LED- (verde) se 


aprinde şi un semnai sonor de 5—8 
secunde avertizează operatorul care 
trebuie să transporte hîrtia în baia a 
doua (fixare-albire). Un alt interval 
de timp (1,5 minute în cazul exem¬ 
plificat) este cronometrat, după care 
LED-ul verde se stinge şi se repetă 
avertizarea sonoră. 


stabilizator 
20 V 


LISTA DE PIESE: R1 = 300 kfî; 

R2, 4, 7, 22 = 100 kfî; R3 = 100 fi; 
R5 = 2,7 kfl; R6 = 3 kfî; R8, 12 - 

9,1 kfi; R9 = 11 kfî; R10, 19, 23 = 

10 kfî; R11, 21 = 4,7 Mfi; R13 = 12 
kfî; R14 = 15 kfî; R15 = 

5 kfî; R16 = 2,2 kfi; R17, 18, 20 = 

7,5 kfi; R24 = 22 kfi; R25 = 50 kfî; 
R26 = 100 kfi; R27 = 10 kfî; PI = 
2 kfî, liniar; P2 = 5 kfî, liniar; CI, 4 = 
4,7 mF/25 V; C2, 5,7 = 22 M F/25 V; C3 
= 100 mF/63 V; C6 = 1 mF (nepolari¬ 
zat); Cil = /?M324; TI = BC177; T2, 
3, 4, 5 = BC107; DZ1 = DZ5V1; DZ2 
= DZ5V6; Dl, 2, 3 = 1N4148; LED1 
= LED roşu; LED2 = LED verde; Re 
= releu RM1 (24 V). 


nută prin dizolvarea a 30 g piatră 
acră (alaun de potasiu) în 800 ml 
apă (atenţie! alaunul de potasiu fiind 
parţial solubil în apă, acesta se va 
agita bine cu o baghetă de sticlă, iar 
dacă va fi cazul, Ja nevoie, se va în¬ 
călzi uşor apa). în final, ţesătura se 
va usca, de asemenea fără a fi' 
stoarsă,, după care ea poate fi utili¬ 
zată pentru acoperirea materialelor 
sus-prezentate. 

2. Pentru ţesături cu metraj mai 
mare se utilizează următoarea re¬ 
ţetă; din 4 I apă, 2 I se fierb pentru a 
fi utilizaţi la dizolvarea a 600 g bo- 
rax, 1 I pentru dizolvarea a 250 g de 
sare a lui Glauber (sulfat de sodiu 
cristalizat cu 10 molecule de apă) şi 
1 I de apă călduţă în care se dizolvă 
250 g dextrină (se obţine din ami¬ 
don care se fierbe în apă). Se r㬠
cesc aceste trei soluţii, se amestecă 
apoi bine, iar lichidul obţinut poate 
fi utilizat pentru impregnarea ţesătu¬ 
rii. Operaţia constă în cufundarea 


4. Pentru obiectele deja acoperite 
cu ţesătură se utilizează un preparat 
care se întinde cu pensula (30 g clei 
alb se înmoaie în 125 ml apă caldă, 
peste care se adaugă 30 ml glice- 
rină). După uscarea acestuia, cu 
ajutorul unui tampon cu vată înmu¬ 
iată într-o soluţie de 25 ml aldehidă 
formică 40% în 225 ml apă, se 
atinge uşor suprafaţa de ţesătură, 
lăsînd în acest mod cantitatea de li¬ 
chid. La dispariţia în timp a aces¬ 
tuia, operaţia de tamponare se re¬ 
petă de 20—30 de ori, după care ţe¬ 
sătura, astfel tratată, este lăsată să 
se usuce bine, căpătînd, în acest fel, 
proprietăţi hidrofuge. 

Sursele de procurare a substanţe¬ 
lor: magazinele de produse alimen¬ 
tare (gelatină), magazinele speciali¬ 
zate pentru produse chimice (piatră 
acră, alaun de potasiu, dextrină), 
farmacii (borax, sarea lui Glauber, 
sulfat de sodiu, aldehidă formică, 
glicerină). 


integrală a ţesăturii în acest produs 
lichid, menţinîndu-se aici 20—40 de 
minute, după care se scoate şi se 
usucă fără a fi stoarsă. 

, 3. O reţetă des utilizată în tehnica 
impermeabilizării foloseşte următoa¬ 
rele cantităţi de substanţe: 75 g ge¬ 
latină, 110 g piatră acră (alaun de 
potasiu), 70 g săpun de rufe şi 2 I 
apă. Operaţia decurge prin dizolva¬ 
rea separată a gelatinei şi a săpunu¬ 
lui răzuit, fiecare în 500 ml apă căl¬ 
duţă. Alaunul se va dizolva în restul 
de apă — 1 l —, de asemenea căl¬ 
duţă, agitîndu-se bine. Soluţia de 
gelatină şi săpun se unesc după r㬠
cire într-un vas emailat sau de sti¬ 
clă, unde se va introduce şi ţes㬠
tura. După o şedere de cîteva mi¬ 
nute, pentru o impregnare bună, ţe¬ 
sătura se scoate, se usucă fără a fi 
stoarsă şi se cufundă apoi în soluţia 
răcită de alaun, păstrîndu-se aici 
15—20 de minute. Se scoate apoi şi 
se usucă, nestorcîndu-se. 


BIBLIOGRAFIE: 

„Tehnium" nr. 4/1982 
„Circuite integrate analogice' 
(manual de utilizare), Editura Teh¬ 
nică, 1983. 


TEHNIUM 4/1989 














11111 




NBANDA m 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


să cunoască cîteva principii teore¬ 
tice de realizare a mixerelor de zgo¬ 
mot mic. 

Schema simplificată a unui circuit 
de mixare este dată în figura 2. La 
intrarea în mixer se aplică semnalul 
provenit de la antenă, ce constă din 
semnalul util cu o putere de aproxi¬ 
mativ -103 dBW (sau -118 dBW, în 
cazul unui semnal slab), plus zgo¬ 
motul captat de antenă, -136,5 dBW 
pentru o antenă a cărei temperatură 
de zgomot este de 50 K şi cu o 
bandă de frecvenţă de 30 MHz. 

Puterea zgomotului electric gene¬ 
rat într-o bandă de frecvenţă de 30 
MHz de către o diodă cu un factor 
de zgomot de 6 dB este de -124,5 
dBW. Dioda generează un zgomot 
alb, adică puterea zgomotului este 
aceeaşi dacă se măsoară într-o 
bandă de frecvenţă constantă, indi¬ 
ferent de frecvenţa centrală a aces¬ 
teia. 

Să presupunem că mixăm frec¬ 
venţa de intrare, fi, cu frşcvenţa os¬ 
cilatorului local, fo, pentfu a obţine 
frecvenţa intermediară, fi=f1-fo. în 
această situaţie, dacă pe frecvenţa 
f2=fo-fi se aplică un semnai, atunci 
şi acesta va fi convertit în aceeaşi 
frecvenţă intermediară, fi. Chiar 
dacă pe frecvenţa f2 din antenă nu 
se recepţionează un semnal pertur¬ 
bator, pe această frecvenţă se cap¬ 
tează un zgomot a cărui intensitate 
este determinată de temperatura de 
zgomot a antenei. Acest zgomot se 
va mixa cu semnalul de la oscilato¬ 
rul local, va fi convertit în frecvenţa 
intermediară fi, înrăutăţind raportul 
semnal/zgomot de la recepţie. 

în afară de zgomotul captat din 
atenă pe frecvenţa f2, dioda gene¬ 
rează ea însăşi un zgomot a cărui 
intensitate este mult mai mare decît 
cea a zgomotului captat din antenă 
(-125,6 dBW). în această situaţie, ra¬ 
portul semnal/zgomot din media 
frecvenţă se înrăutăţeşte în mod 
dramatic. 

Pentru a face un calcul simplu, să 
reducem problema de mixare la 
două semnale astfel: dacă puterea 
semnalului este Ps, atunci puterea 
semnalului convertit în frecvenţa in¬ 
termediară este Psi=PsxAc, unde Ac 
este atenuarea de conversie a sem¬ 
nalului Ps. In această situaţie, în 
frecvenţa intermediară fi se vor con¬ 
verti următoarele semnale: 

Psi = PsxAc — puterea semnalului 
de intrare; 

Pnali = PnaxAc — puterea zgo¬ 
motului captat din antenă, cu spec¬ 
trul de frecvenţe cuprins într-o 
bandă B (egală cu lărgimea de 
bandă a frecvenţei intermediare) şi 
cu frecvenţa centrală fi, convertit în 
frecvenţa intermediară; 

Pna2i = PnaxAc — puterea zgo¬ 
motului captat din antenă, cu frec¬ 
venţa centrală f2=fo-fi, cuprins într-o 
bandă B? care mixat cu frecvenţa 
oscilatorului local, fo, se converteşte 
în frecvenţa intermediară; 

Pndli = PndxAc — puterea zgo¬ 
motului generat de diodă, cu spec¬ 
trul de frecvenţă cuprins într-o 
bandă B (egală cu lărgimea de 
bandă a frecvenţei intermediare) şi 


Realizarea unui convertor de frec¬ 
venţă pentru banda SHF cu un fac¬ 
tor de zgomot de aproximativ 7 dB 
este destul de dificilă. Pentru a privi 
însă problema şi optimist, converto¬ 
rul descris mai jos a fost realizat, re¬ 
glat şi testat fără ajutorul unei apa¬ 
raturi speciale. Din aceste conside¬ 
rente, deşi nu se cunoaşte exact 
factorul de zgomot al convertorului, 
el a fost testat, obţinîndu-se pentru 
unele semnale emise de către sateli¬ 
ţii actuali rezultate încurajatoare în 
ceea ce priveşte recepţia emisiunilor 
DBS. 

Schema de principiu a montajului 
realizat este prezentată în figura 1. 
Semnalul captat din antenă este 
aplicat la intrarea unui mixer realizat 
cu o diodă Schottky de microunde. 
Din semnalul de intrare mixat cu cel 
provenit de la oscilatorul local re¬ 
zultă semnalul de frecvenţă interme¬ 
diară, care este amplificat în conti¬ 
nuare de către un preamplificator cu 
zgomot mic. 

în montaj s-a folosit o diodă 
Schottky de mixaj de tipul DH319H, 
care la frecvenţa de 12 GHz_are un 
factor de zgomot de 6 dB. în locul 
acesteia se poate folosi o diodă si¬ 
milară ce se produce la I.P.R.S. sau 
I.C.C.E. Rezultate mai bune se pot 
obţine folosind o diodă Schottky cu 
galiu-arsen, ca de exemplu AA113, 
fabricată în U.R.S.S., al cărei factor 
de zgomot este de 4 dB. Pentru o 
putere a semnalului de -103 dBW se 
poate folosi orice diodă de mixaj 
care la 12 GHz are un factor de zgo¬ 
mot mai mic de 10 dB, de exemplu 
D405B, 1N23B, dar în acest caz tre¬ 
buie schimbată montura de prindere 
a diodei. Unele diode, 1N23E sau 
1N23W, se pot demonta, la fel ca 
DH319H, obţinîndu-se o diodă care 
are la ambele capete un terminal de 
2 mm diametru, fapt ce permite fo¬ 
losirea lor fără modificarea sistemu¬ 
lui de prindere. 

Diodele din seria 1N23, echiva¬ 
lente cu cele din seria D405 şi alte 
cîteva tipuri, au următoarele cifre de 
zgomot: 

1N23C — 9,5 dB; 1N23D — 8,2 
dB; 1N23E - 7,5 dB; DH319H - 6 
dB; DH378 — 5,5 dB; DH379 — 5,5 
dB (14,3 GHz). 

Preamplificatorul de frecvenţă in¬ 
termediară trebuie să aibă un factor 
de zgomot sub 2 dB, de dorit sub 1 
dB. Pentru a putea obţine uşor 
acest parametru, frecvenţa interme¬ 
diară aleasă este de 120 MHz, cu o 
lărgime de bandă de 30—40 MHz. 
Folosirea unei frecvenţe interme¬ 
diare cu lărgime de bandă mică are 
dezavantajul că pentru a schimba 
frecvenţa canalului recepţionat tre¬ 
buie reglată frecvenţa oscilatorului 
local. Tranzistorul folosit iniţial a 
fost BFR99 (pnp), dar pentru a sim¬ 
plifica circuitul de polarizare a fost 
înlocuit cu BFR91A (npn). Cu tran¬ 
zistorul BFT66 se poate obţine la 
această frecvenţă un factor de zgo¬ 
mot sub 1 dB. 

înainte de a trece la realizarea 

montajului, radioamatorul este bine 


TEHNIUM 4/1^88 







cu frecvenţa, centrală fi, convertit în 
frecvenţă intermediară; 

Pnd2i = PndxAc — puterea zgo¬ 
motului generat de diodă, cu frec¬ 
venta centrală f2=fo-fi, cuprins într-o 
bandă B. care mixat cu frecvenţa 
oscilatorului local, fo, se converteşte 
în frecvenţa intermediară. 

Zgomotele din alte benzi de frec¬ 
venţe generate de diodă sau captate 
din' antenă nu’ se pot converti în 
frecvenţa intermediară şi, ca atare, 
nu contribuie la înrăutăţirea factoru¬ 
lui de zgomot al sistemului. 

Dacă pe frecvenţa f2, în afară de 
zgomotul diodei şi al antenei, nu 


mai sîrrt prezente alte semnale, 
atunci, în final, în frecvenţa interme¬ 
diară obţinem următorul semnal: 

Pi = Psi-s-Pna1i + Pna2i + Pnd1 i + 
Pnd2i = (Ps+2xPnd+2Pna)xAc. 

Constatăm că raportul semnal/ 
zgomot ce se obţine în media frec¬ 
venţă, după mixare, 

Rs/z = Ps/(2xPnd+2xPna) 
este mult înrăutăţit faţă de cel ini¬ 
ţial, Ps/Pna. în primul rînd se 
adaugă zgomotul diodei şi, ceea ce 
este mai supărător, tot zgomotul se 
dublează. Acest lucru se poate con¬ 
stata şi prin analiza figurilor 3 şi 4. 
Dacă Ia intrarea în mixer se co¬ 


nectează un filtru de bandă centrat 
pe frecvenţa semnalului fi, atenuîn- 
du-se astfel frecvenţa imagine f2, 
atunci se atenuează în mod cores¬ 
punzător şi zgomotul captat din an¬ 
tenă, al cărui spectru de frecvenţe 
este în afara benzii de trecere a fil¬ 
trului. în felul acesta se obţine ur¬ 
mătorul raport semnal/zgomot: 

Rs/z = Ps/(Pna+2xPnd). 

în cazul unui mixer cu diodă al 
cărui factor de zgomot este 6 dB, 
cîştigu! obţinut prin adăugarea unui 
filtru !a intrare este aproape imper¬ 
ceptibil din cauza faptului că zgo¬ 
motul captat de antenă este cu 12 


dB mai mic decît zgomotul generat 
de dioda. Puterea zgomotului captat 
dintr-o antenă a cărei temperatură 
de zgomot este de 50 K este -136,8 
dBW, faţă de zgomotul generat de o 
diodă cu F=6 dB, care este de -124,5 
dBW. Este de aşteptat.ca atenuarea 
de inserţie a filtrului să deterioreze 
factorul ’de zgomot global, prociu- 
cînc un efect negativ ce nu este 
compensat prin atenuarea frecvenţei 
imagine. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR} 



11 







CALCULATORUL ELECTRONIC 

ÎNTRE DOUĂ GENERAŢII 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 
OPERAŢII ARITMETICE 

Pentru a putea descifra mai bine 
modul în care „lucrează" calculato¬ 
rul electronic,'este necesar să avem 
cîteva noţiuni elementare despre 
operaţiile aritmetice şi logice (baze 
de numeraţie, numere binare, ope¬ 
raţii cu numere binare, virgulă fixă, 
virgulă mobilă, biţi, octeţi, simplă- 
dublă precizie, algebră booleeană 
şi operaţii logice, scheme electro¬ 
nice de bază etc.), noţiuni indispen¬ 
sabile unei înţelegeri corecte a 
structurii şi funcţionării unui sistem 
de calcul. 

Aşadar, să ne amintim cîteva din¬ 
tre noţiunile care intervin frecvent 
în aritmetica elementară, pentru a 
ajunge la 4 sisteme de numeraţie 
utile în informatică şi la modul în 
care ele „intervin" în funcţionarea 
calculatorului. 

Se ştie că, în sistemul zecimal, 
orice număr poate fi descompus 
după puterile lui 10; de exemplu, 

784 = (7x102) + (8x 10 1 ) + (4-10») 
= 700 + 80 + 4 

Generalizînd, putem spune că un 
număr de 3 cifre (pentru a rămîne în 
cadrul exemplului nostru) se poate 
scrie: N = k x IO 2 + I x 10 1 + m x 10°. 
Dacă notăm baza de numeraţie, cu 
B, iar coeficienţii k, I, m etc. cu a, 
(unde i = rangul egal cu puterea lui 
B), atunci obţinem 

N = a n _iXB n ” 1 + a n _2xB n “ 2 + 


Această formulă ne va conduce 
în cele ce urmează, la modul gene¬ 
ral de scriere a tuturor numerelor 
oricare ar fi baza de numeraţie. Sis¬ 
temul binar de numeraţie, care utili¬ 
zează doar 2 simboluri, 0 şi 1, a fost 
introdus de către Leibnîtz în secolul 
al XVII-lea şi este practic cel mai 
potrivit funcţionării calculatorului. 
La nivel elementar, de componentă 
a circuitului integrat — şi numim 
aici tranzistorul — sistemul binar 
corespunde celor 2 stări de funcţio¬ 
nare: blocare-saturaţie, stări care 
„traduc" în acest mod instrucţiunile 
de executat. Corespondenţa între, 
sistemele de ‘ numeraţie utilizate în 
informatică este dată în tabelul 
alăturat, în care se vede că pentru 
sistemul hexazecimal, de exemplu, 
simbolurile de la 10 la 15 echiva¬ 
lente sînt literele alfabetului de la A 
la F. 

Cum se face conversia dintr-un 
sistem în altul de numeraţie? Foarte 
simplu: 

(binar) 11010 = 1x2* + 1X2 0 + 
+ 0X2 2 + 1x2* + 0x2° 

= 16+8 + 2= 26 (zecimal) 

11010a = 26 10 . 

Conversia inversă (deci transfor¬ 
marea lui 26 în cifră binară) se face 
împărţind succesiv la 2, restul îm¬ 
părţirii constituind cifra binară. 

Pentru numerele fracţionare, 
scrise în general: N = a^B -1 + a 2 B _2 + 
+ .... + a n B~ n , trecerea de la o bază 
la alta se face în modul următor: 

0,101 2 (deci în bază 2) = 1x2 _1 + 

‘ + 0x2- 2 + 1x2- 3 = — + 0 + — = 

2 23 

■■■— 0,625 10 (în bază zece); trecerea 
inversă se face prin înmulţiri succe¬ 
sive cu 2. 


Pentru a putea reda numerele bi¬ 
nare cu semn (pozitiv sau negativ) 
şi deci pentru a putea efectua ope¬ 
raţii algebrice, se rezervă, de obicei 
un bit (cel mai semnificativ, care 
ocupă prima poziţie din stînga) cu 
semnificaţia semnului; 0 se atri- . 
buie semnului pozitiv şi 1 semnu¬ 
lui negativ. De exemplu, numărul 
zecimal 3, înscris .într-un octet, de¬ 
vine 0000 0011 pentru +3 şi 1000 
0011 pentru -3. De multe ori, este 
foarte utilă codarea prin comple¬ 
mentare, deoarece permite trans¬ 
formarea operaţiei de scădere în- 
tr-una de adunare. Dar, pentru a 
înţelege principiul, se impune mai 
întîi să definim ce înseamnă com¬ 
plementul faţă de 1, respectiv faţă 
de 2, pentru un număr binar; primul 
se realizează schimbînd toate ze- 
rourile în unu şi invers; de exemplu, 
complementul faţă de 1 al număru¬ 
lui 1011 este 0100. Această operaţie 
este executată de către inversoa- 
rele logice. Complementul faţă de 2 
se realizează adunînd 1 comple¬ 
mentului la 1. lată şi două exemple 
concrete: complementul lui 1011 
fată de 2 este 0100 +1 = 0101; simi¬ 
lar a lui 0100 este 1011 + 1 = 1100. 

Credem că este util în cele ce ur¬ 
mează să dăm şi un exemplu de uti¬ 
lizare a complementului faţă de 2; 
presupunem că trebuie să exe¬ 
cutăm o operaţie de scădere 7 — 3 = 
4, care, transpusă în binar pe un oc¬ 
tet, va deveni: 

0000 0111 - 0000 0011 = 0000 0100 . 

în loc de a executa o scădere, se 
ajunge la acelaşi rezultat adunînd la 
7 10 complementul lui 3 10 faţă de 2; 
aşadar, complementul faţă de 2 al 
lui 0000 0011 este 1111 1100 + 1 = 
1111 1101; rezultatul final va fi: 0000 
0111 + 1111 1101 = 0000 0100, 
echivalentul lui 4 10 ; fără a mai intra 
în alte detalii, trebuie să spunem că 
această metodă este numai aparent 
complicată, dar ea oferă multiple 
avantaje la implementarea practică 
a acestor succesiuni de operaţii. 
Evident, cu numerele binare se pot 
face operaţiile cunoscute din arit¬ 
metica zecimală (adunări, scăderi, 
înmulţiri — prin adunări succesive, 
prin decalări şi adunări etc. —, îm¬ 
părţiri) 

Este din ce în ce mai folosită în 
prezent expresia: „su percal cu lato- 
rul X execută «n» milioane de ope¬ 
raţii în virgulă mobilă pe secundă"; 
ce înseamnă exact aceasta? Ce se 
ascunde în spatele unei astfel de vi¬ 
teze de procesare? Să explicăm; 
sîntem obişnuiţi, încă de pe băncile 
şcolii generale, să efectuăm ope¬ 
raţiile de genul: 7,3 x 0,45 = 3,285; 
poziţia virgulei este fixă, operaţia 
aritmetică desfăşurîndu-se ţinînd 
cont de acest fapt. Lucrul în virgulă 
mobilă se pretează unor numere de 
forma: N = M x B E , unde M este 
mantisa, B — baza şi E — exponen¬ 
tul, sau, dacă se adaugă şi semnul, 
N = SM x B E ; într-un octeţ, mantisa 
poate ocupa 4 biţi şi exponentul tot 
4. în acest mod, se poate lucra cu 
numere pînă la N = 15 x 2 15 (sau 
491 520 în zecimal!), în vreme ce în 
virgulă fixă nu s-ar fi putut codifica 
decît pînă la 15. Pe scurt, exponen¬ 
tul are rolul de a stabili poziţia reală 
a virgulei şi de a indica cu cîţi biţi 
trebuie decalată. De exemplu, pen¬ 
tru un număr de 4 biţi în care 2 sînt 
rezervaţi mantisei şi 2 exponentu¬ 
lui, vom scrie în modul următor: 


QJ x [Ţo| =1100 

mantisa exponentul 
sau 

„traducere zecimală" 

3 x 2 2 =12 

Ajunşi în acest stadiu, trebuie 
făcute cîteva precizări: 

® bit provine din limba engleză de 
la binary digit, sau cifră binară, şi se 
constituie în elementul de bază al 
informaticii; 

• un cuvînt rezultă din scrierea 
mai multor biţi; 

• un cuvînt format din 8 biţi se 
numeşte octet. 

în sfîrşit, folosim destul de des 
simplă sau dublă precizie; ce presu¬ 
pune aceasta? Pur şi simplu se re¬ 
feră la faptul următor: dacă infor¬ 
maţia (date, instrucţiuni etc.) 'se 
prezintă sub forma a 2 octeţi succe¬ 
sivi (pentru cazul unui calculator pe 
8 biţi), conţinînd biţii cei mai semni¬ 
ficativi şi cei mai puţin semnifica¬ 
tivi. 

Credem că nu sînt lipsite de inte¬ 
res cîteva precizări legate de utili¬ 
zarea practică a codului binar sub 
forma bine cunoscută .zecimal co¬ 
dificat binar" sau BCD (din limba 
engleză Binary Coded Decimal); 
concret fiecare cifră zecimală este 
reprezentată de cîte un grup de 4 
biţi (pentru un calculator pe 8 biţi); 
astfel: 

23 (zecimal) =2 3 

0010 ooî? (binar) 

în limbajul curent, spunem că un 
microprocesor lucrează în binar 
sau zecimal; prin aceasta se înţe¬ 
lege însă codul binar natural, res¬ 
pectiv „zecimal codificat binar". 

Conversia hexazecimală prezintă 
de asemenea importanţă pentru lu- 


Ing. MIHAELA GORODCOV 

erul practic; o cifră hexazecimală 
înlocuieşte un grup de 4 biţi (binar); 
în cazul în care cuvîntuî binar este 
compus din mai mulţi octeţi, el 
poate fi fracţionat uşor în grupuri 
de 4 biţi; pentru a face conversia 
hexazecimal — zecimal se locali¬ 
zează fiecare cifră şi echivalentul 
său zecimal şi se face suma aces¬ 
tora; de exemplu: 

D3A2 16 = 53 248 + 768 + 160 + 

+ 2 = 54 178 

53 248 = 13 x 16 3 
768 = 3x 16 2 
160 = 10 x 16 1 

2 = 2x 16° 

54 178 

Aşadar, în concluzie, cum se re¬ 
prezintă numerele în microinforma- 
tică? Vom da cîteva precizări asu¬ 
pra unor reprezentări uzuale: 

® binar natural fără semn: pe un 
octet şe codifică de la 0 la 255; 

• binar natural cu semn: există în 
acest caz 1 bit pentru semn şi 7 biţi 
pentru codificare; în consecinţă pe 
un octet vom codifica de la —127 la 
+ 127; 

® BCD fără semn: pe un octet co¬ 
difică de la 0 la 99; 

• binar complementar faţă de 2: 
pe un octet se poate codifica de la 
-128 la -127; 

Vi se pare dificil acest joc al nu¬ 
merelor? Noi sperăm că nu... deoa¬ 
rece un microcalculator nu dintre 
cele performante îl execută (ca să 
nu spunem îl „joacă"!) cu o viteză 
foarte mare. 

Această scurtă şi sumară trecere 
în revistă a operaţiilor aritmetice a 
avut rolul de a pregăti terenul pen¬ 
tru un capitol mult mai amplu, ope¬ 
raţiile logice şi algebra booleeană, 
pe care le vom trata începînd din 
numărul viitor. 


TABEL: patru sisteme de numeraţie utile în informatică 


ZECIMAL 

BINAR 

OCTAL 

HEXAZECIMAL 

0 

0 

0 

0 

2 

10 

2 

2 

3 

11 

3 

3 

4 

100 

4 

4 

5 

101 

5 

5 

6 

110 

6 

6 

7 

111 

7 

7 

8 

1000 

10 

8 

9 

1001 

11 

9 

10 

1010 

12 

A 

11 

1011 

13 

B 

12 

1100 

14 

C 

13 

1101 

15 

D 

14 

1110 

16 

E 

15 

1111 

17 

F 

16 

10000 

20 

10 


QTC DE YO 


Radioamatorii care doresc să prezinte referate ştiinţifice la Simpozionul 
naţional de comunicări ştiinţifice şi tehnice sînt rugaţi, conform regulamen¬ 
tului de organizare, a prezenta copii după referate la Federaţia Română de 
Radioamatorism sau la redacţia revistei Tehnium cu cel puţin două luni 
înainte de data desfăşurării simpozionului, septemhrie 1989 


14 


TEHNIUM 4/1989 












MAŞTER F IL E 

Preluat din Buletinul' de informare 

ai'Clubului Programatorilor 

de la Casa Universitariior s Timişoara 


CONŢINUT 

1. Glosar de termeni 

2. Vedere de ansamblu 

3. Structura fişierului 

4. Programarea fişierului 

5. Liste, instrucţiuni, moduri 

6. Modui BASIC COMMAND 

7. Iniţializare/pornire 

. 8. Lista principalelor opţiuni 

9. Formarea fişierului gol 

10. Nume de date 

11. Modul de editare 

12. Microimprimare 

13. Prelucrarea cuvintelor’ 

14. Modul de adăugare a unei înre¬ 
gistrări 

15. Modul DISPLAY 

16. Modul IJPDATE (MODIFICARE) 

17. Exerciţiu 

18. Modul SEARCH (CĂUTARE) 

19. Jotai/medie 

20. Încărcare şi salvare 

21. Statistici 

22. Opţiunea USER BASIC 

23. Facilităţi microdrive 

24. Unele modificări 

25'. Ieşiri pe alte imprimante decît 
ZX Printer 

26. îmbunătăţiri MAŞTER FILE 09 

27. Nota finală 

1. GLOSAR DE TERMENI 
ADD —'introducerea unei noi în¬ 
registrări în fişier 
ARGUMENT — In rrfodul' 
SEARCH reprezintă şirul de carac¬ 
tere cu care se compară fiecare arti¬ 
col din fişier pentru a identifica o 
înregistrare 

AUTO—PROMPT — modalitate 
de furnizare automată a DATA— 
NAME-urilor pentru introducerea fa¬ 
cilă a datelor în fişier 
BACK—OUT — a te răzgîndi în 
cazul în care acţiunea întreprinsă 
poate distruge fişierul 
COMMAND —MODE — cînd 
cursorul K clipeşte (flash) aşîeptînd 
numărul liniei sau un cuvînt-cheie 
BASIC 

DATA—NAME — denumire dată 
unui articol dinîr-o înregistrare 
(exemplu: TELEFON, ADRESĂ, LO¬ 
CAL ITATF Ptr 1 

DATA—REFERENCE - litera prin 
care se identifică un DATA— NAME 
DISPLAY—MODE — se afişează 
conţinutul acelor DA i A— NAME-uri 
care au fost specificate în EDIT-RE- 
PORT 

EDIT—MODE — editarea afişării 
conţinutului fişierului 
EMPTY—FILE — fişier gol (fără 
înregistrări, DATA—NAME-uri sau 
formate de afişaje) 

FILE — fişier: colecţie de înregis¬ 
trări DATA—NAME-uri asociate şi 
formate de afişare 
GENERAL — atribuie generale aîe 
unui format 

ÎNVERT — schimbă SELECT-ul 
tuturor înregistrărilor 
ITEM — date de introdus în fişier 
(maximum 128 de caractere lun¬ 
gime) 

LITERAL—TEXT — text care 
apare permanent în timpul afişării 
MAIN—MENU — lista principală 
de opţiuni (prescurtat MM) 

MENU — liste de opţiuni în dife¬ 
rite moduri de lucru 
MICRO—PRINŢ — comprimarea 
textului afişat pe ecran 
NULL—TEXT — şir de caractere 
care se tipăreşte în cazul absenţei 
datelor (ex..: ********) 

PAD — schimbarea culorii fondu¬ 
lui la afişare 

PURGE — ştergerea recordurilor 
selectate 

RECORD — înregistrare: colecţie 
de pînă la 26 de ITEM-uri avînd fie¬ 
care DATA—NAME-ul propriu 
REPORT — mod de afişare a înre¬ 
gistrărilor selectate, format de afi¬ 
şare 


REPORT—ELEMENT — ceea ce 
se poate- afişa (exemplu: date, texte, 
titluri, linii, chenare) 

REP—REFERENCE — caracter 
0—9, A—Z prin care se identifică un 
format 

RESET — pune la 0 contorul SEL 
al înregistrărilor selectate 
SEARCH—MODE — înregistrările 
sînt selectate prin comparare cu un 
argument 

SELECTED — care poate fi afişat 
cu un format (înregistrările 
neselectate nu se pot afişa) 
SEQUENCE — înregistrările sînt 
ordonate după DATA—NAME-ul 
specificat în ordine alfabetică 
UPDATE—MODE — înregistrările 
se pot reactualiza la nevoie 
USER—BASIC — linii de program 
BASIC folosite pentru prelucrări 
speciale. 

2, VEDERE DE ANSAMBLU 
Maşter file este un sistem recupe- 
rativ de colecţionare, aproape în în¬ 
tregime în C/M, pentru a asigura 
compactiîaîe şi viteză, şi oferă 
aproape 32K disponibili pentru sto¬ 
care de date pe fişier. Fişierele pot fi 
salvate/încărcate independent de 
program şi depozitate fie pe casetă, 
fie pe cartuş microdrive. Deoarece 
formatele de afişare sînt definite de 
utilizator, domeniu! de aplicare este 
vast, atît pentru utilizare casnică, cît 
şi pentru afaceri: liste de adrese, ca¬ 
taloage de bibliotecă, dosare perso¬ 
nale, rezultatele examenelor şcolare 
eîc. 

lată cîîeva dintre trăsăturile pro¬ 
gramului:, 

— selectarea opţiunilor prin iis- 
ta-meniu; 

— variaţie dinamică a lungimii fi¬ 
şierului; 

— definire utilizator a DATA- 
NAME-uriior şi formatelor de afi¬ 
şare; 

— secvenţe de orice fel de date; 

— afişează 1—22 de înregistrări 
pe ecran; 

— imprimare pe diferite impri¬ 
mante prin interfeţe adecvate; 

— calcule de total-'medie: 

— posibilitatea de introducere de 
linii USER—BASIC; 

— compatibil cu microdrive; 

— etc. 

; 3. STRUCTURA FIŞIERULUI 

Un fişier este o colecţie organi¬ 
zată de date, depozitată pe casetă 
sau cartuş şi care poate fi încărcată 
în RAM pentru modificare sau utili¬ 
zare. Un fişier este format din înre¬ 
gistrări, fiecare conţinînd unui sau 
mai muite articole (max. 26) cum ar 
fi: NUME (art.1), PRENUME (art. 2), 
ADRESĂ (art. 3), TELEFON (art. 4) 
eîc. Articolele sînt trasate de Maşter 
file ca fiind de lungime variabilă 
pînă la 128 de caractere. Nu există o 
structură rigidă a înregistrării şi arti¬ 
colele pot fi depozitate în orice or¬ 
dine, în cadrul unei înregistrări, din 
acest motiv articolele sînt etichetate 
cu o literă, data reference. O înre¬ 
gistrare nu poate avea mai muit de 
un data reference; aceasta consti¬ 
tuie o importantă iimitare de ţinut 
minte cînd îţi proiectezi structura fi¬ 
şierelor. Toate datele sînt depozitate 
în format de caractere. 

Unui din multele avantaje ale unui 
fişier pe computer faţă de un fişier 
sistem fişe indexate este că îi poţi 
sorta în orice ordine. 

Maşter fISe nu îşi sortează pro- 
priu-zis fişierul, dar’te lasă să î! vezi 
în orice secvenţă preferi. Şi poţi 
avea diferite vederi logice ale acelo¬ 
raşi date în diferite secvenţe, o ca¬ 
racteristică întîlnită de obicei numai 
la sistemele mari de calcul. în conti¬ 
nuare poţi alege articolele necesare 
într-o înregistrare şi modul de afi¬ 
şare. Veţi construi un format de afi¬ 
şare pentru fiecare mod de prezen¬ 


tare a datelor din fişier, de care 
aveţi nevoie. O dată formatele con¬ 
struite, sînt salvate automat ca o 
parte din fişier. Deoarece articolele 
sînt referite prin folosirea unei litere, 
se poate asocia acestei litere, pentru 
o mai uşoară memorare, o frază sau 
un cuvîn’t (max. 128 de car), care re¬ 
prezintă numeie articolului (în spe¬ 
cial în AUTO-PROMPT). Noi numim 
acestea data-name-uri şi aceste 
nume sînt de asemenea depozitate 
automat ca o parte a fişierului dv. 

4. PROGRAMAREA FIŞIERULUI 

Vă recomandăm să parcurgeţi 
mai întîi capitolul EXERCIŢIU 
înainte de a vă porni propriu! fişier. 
De asemenea mai sugerăm următo¬ 
rul mod deabordare: 

* cea mai importantă sarcină 
este să decizi ce date intră în fiecare 
înregistrare. Fiecare articol este eti¬ 
chetat cu o literă de la A la Z. încer¬ 
caţi să estimaţi mărimea medie a în¬ 
registrării utilizînd formula: 

1 + N + D 

unde: N — numărul de articole pe 
înregistrare 

D — numărui mediu de testări pe 
înregistrare; 

* împărţiţi 32 000 la aceasta pen¬ 
tru a determina numărul maxim 
aproximativ de înregistrări. De ase¬ 
menea, acordaţi cîteva duzini de 
bytes pentru fiecare format de 
afişare pe care îl veţi compune. 

Ţineţi minte că în timp ce orice 
articol poate fi prezent sau nu într-o 
înregistrare, nu puteţi avea mai 
muif decît un articol cu aceiaşi DA- 
TA-REFERENCE. Dacă fişierul ne¬ 
cesită articole multiple asociate cu 
o persoană dată, atunci trebuie fie 
să aveţi înregistrări multiple (care iro¬ 
sesc spaţiul fişierului), fie să alocaţi 
un şir de DATA-REFERENCE-uri 
care ar complica căutarea în fişier. 
Următorul pas este să „botezi" fie¬ 
care DATA-REFERENCE, conform 
celor explicate în cap. DATA- 
NAME (după ce ai creat în preaiabil 
un fişier gol — vezi cap. EMPTY 
FiLE). Următorul pas este de a ad㬠
uga cîteva înregistrări (cap. MO¬ 
DUL. DE ADĂUGARE A UNEI ÎN¬ 
REGISTRĂRI); Treaba grea vine 
cînd trebuie să proiectezi şi să spe¬ 
cifici modul în care vrei să-ţi fie pre¬ 
zentat fişierul. Reţineţi că puteţi 
avea mai multe modalităţi de afişare 
a conţinutului fişierului. Pentru în¬ 
ceput este recomandabil un format 
simplu, desenat în prealabil pe hîr- 
tie, pe cît se poate fără „înflorituri". 
Acordaţi o atenţie specială interva¬ 
lului dintre înregistrări (vezi cap. 
MODUL DE EDITARE, MiCRO- 
RRiNT, PRELUCRAREA CUVIN¬ 
TELOR). O dată ce sînteţi satis¬ 
făcut cu formatui (formatele) de 
afişare şi modul de organizare a da¬ 
telor, sînteţi gata să vă construiţi fi¬ 
şierul. Nu uitaţi să întreprindeţi o 
salvare a fişierului din cînd în cînd. 

5. LISTE, INSTRUCŢIUNI, 

SWOiăURI 

Meniurile programului sînt gal¬ 
bene şi cuprind datele care pot fi fo¬ 
losite şi descrierea acţiunii între¬ 
prinse. Cînd programul este în¬ 
cărcat, pe ecran se afişează me¬ 
niu! principal (MAIN-MENU sau 
prescurtat MM), care cuprinde, pe 
iîngă numărul de versiune a! progra¬ 
mului, şi numele fişierului (max. 10 
caractere). Cînd o tastă care cores¬ 
punde uneia din opţiunile MM este 
folosită, se întreprinde acţiunea in¬ 
dicată sau se oferă un alt meniu sau 
PROMPT. PROMPT-ul este modul 
de lucru în care calculatorul îţi fur¬ 
nizează automat o serie de para¬ 
metri sau DATA-NAME-uri la care 
aşteaptă răspunsul utilizatorului. 
La PROMPT-urile care necesită un 
răspuns textual apare clipind curso¬ 
rul „L‘‘, iar răspunsul se încheie 
cu ENTER. Programul oferă întot¬ 
deauna un meniu, cu excepţia ca¬ 
zului cînd te afli în modul DISPLAY, 
cînd meniul ar şterge pagina 
afişată. Se poate suprapune totuşi 
meniul peste display folosind tasta 
„Q“, dar pentru a continua acesta 


trebuie îndepărtat, lucru care se 
face cu aceeaşi tastă. 

Ţinînd cont de faptul că ar fi peri¬ 
culos să permiţi ca prin apăsarea 
unei taste să se poată şterge datele 
sau părţi din fişier, programul cere 
confirmare la apăsarea oricărei 
taste • a cărei acţiune are potenţial 
distructiv. Confirmarea se face prin 
apăsarea tastei „y". orice altă tastă 
anulînd execuţia comenzii. 

6. MODUL BASIC-COMMAND 

Programul rulînd în majoritate 
sub C/M, tasta BREAK este inefi¬ 
cientă. Dacă este nevoie să se 
adapteze porţiunea din fişier scrisă 
în BASIC (pentru MICRODRIVE) 
sau dacă este nevoie de un alt pro¬ 
gram aflat în altă zonă de memorie 
decît fişierul, rularea sub C/M tre¬ 
buie întreruptă. Acest lucru se face 
cînd calculatorul aşteaptă date 
(cursorul „L“ este afişat), prin ap㬠
sarea simultană a tastelor CAPS 
SHIFT (CS) şi „6“. 

Pentru a relua programul se folo¬ 
seşte instrucţiunea .GOTO 1 care 
relansează programul din MM. 

ATENŢIE: Nu folosiţi instrucţiu¬ 
nea CLEAR sau RUN pentru .că pu¬ 
teţi compromite fişierul. 

7. JNIŢiALIZARE-PORNiRE 

Programul conţine în varianta 

originală două părţi: 

— program: MAŞTER FiLE 

— bytes: SPMF 

Prima parte este scrisă în BASIC 
şi include şi fişierul exemplu, iar a 
doua parte este scrisă în C/M. 

ATENŢIE: înainte de a încărca 
programul, nu uitaţi să daţi instruc¬ 
ţiunea CLEAR 57036. Această- in¬ 
strucţiune nu trebuie introdusă în 
BASIC-u! programului pentru că ea 
se foloseşte îa modificarea adresei 
RAMTOP-ului şi nu pentru şterge¬ 
rea variabilelor. 

8. LISTA PRINCIPALELOR 

OPŢIUNI 

MM reprezintă nivelul logic supe¬ 
rior al prelucrării şi oferă funcţii 
care afectează fişierul ca un întreg. 
Unele funcţii nedescrise în acest 
capitol sînt tratate pe larg în alte 
părţi ale acestui manual. 

A ' —=• adaugă o nouă înregistrare 
la sfîrşitu! fişierului (vezi cap. 14); 

C — listează toate denumirile de 
format (REP. REFERENCE) exis¬ 
tente împreună cu titlurile princi¬ 
pale. Se poate trece în modul DIS¬ 
PLAY tastînd REP. REF. ales sau se 
poate reveni în MM tastînd ENTER. 

. D — se trece în modul DISPLAY 
pentru a vedea înregistrările selec¬ 
tate. Formatul de afişare .folosit va fi 
sau ultimul creat sau ultimul folosit 
cfacă mai ' sînt şi alte formate de 
afişare (vezi cap. 15); 

E — se trece în modul EDIT pen¬ 
tru a revedea sau crea formate de 
afişare (vezi cap. 11); 

L — încarcă un fişier de pe bandă, 
(vezi cap. 20); 

N — se revăd sau se adaugă 
nume de articole (vezi cap. 10); 

S — se trece în modul SEARCH 
pentru a identifica anumite înre¬ 
gistrări (vezi cap. 18); 

I — inversează selectarea fiecărei 
înregistrări. Ceie selectate devin 
neselectate şi invers. Se foloseşte 
pentru afişarea înregistrărilor nese- 
iectate; 

R — deselecîează toate înregis¬ 
trările, fapt indicat şi de contorul 
SEL = 00000. Se foloseşte ia rese- 
lectarea tuturor înregistrărilor (se 
tastează „R“, apoi „!“); 

P — şterge toate înregistrările se¬ 
lectate. Trebuie confirmată cu „Y“; 

T — calculează totalul şi media 
datelor (în cazul în care avem date 
numerice) pe coloană. Se poate fo¬ 
losi şi din modul DISPLAY (vezi 
cap. 19); 

V — salvează programul împre¬ 
ună cu fişierul sau numai fişierul 
(vezi cap. 20); 

U — prelucrează toate înregis¬ 
trările selectate via USER BASIC 
(vezi cap. 22). 

(CONTINUARE ÎN NR. 6/89) 

15 


TEHNIUM 4/1989 




Student 

TIBERS1J BRATU 


Orgile de lumini realizate pînă în 
prezent se pot clasifica, din punct 
de vedere al dispozitivului (circuitu¬ 
lui) ce realizează separarea semna¬ 
lului pe canale în funcţie de frec¬ 
venţă, în orgi de lumini cu filtre pa¬ 
sive (LC sau RC), cu filtre active (de 
exemplu cu AO), cu măsurarea frec¬ 
venţei (cu circuite logice) şi cu filtre 
; 'digitale. 

Orga de lumini prezentată în con¬ 
tinuare (fig. 1) este realizată cu filtre 
digitale şi are următoarele particula¬ 
rităţi (avantaje) faţă de alte tipuri de 
montaje similare: separarea spectru¬ 
lui de frecvenţe pe cele trei canale 
este ideală; memorează ultima stare 
sau, cu alte cuvinte, nu mai este ne¬ 
cesar ace! canal de pauză, fiindcă, 
în lipsa semnalului audio, cel puţin 
un bec rămîne aprins şi, fapt deloc 
neglijabil, schema conţine un număr 
redus de componente. 

Setpnalul audio preluat prin po- 
tenţiometrul de 5 kfî este convertit în 
semna! compatibil TTL cu ajutorul 
unui tranzistor tip BC107 şi al circu¬ 
itului integrat CDB413E. Semnalul 
astfel obţinut este negat .şi aplicat 
filtrului digital format din trei circu¬ 
ite integrate — două circuite bascu- 





VSCTOR CONSTANT1NESCU, Y03BQE 


Circuitul integrat TDA1046 — fa¬ 
bricat de I.P.R.S.-Băneasa — are 
toate blocurile necesare realizării 
unui radioreceptor cu modulaţie în 
amplitudine, putînd lucra la frec¬ 
venţe mari. El conţine: un amplifica¬ 
tor de radiofrecvenţă pînă la 30 MHz 
cu cîştig reglabil în funcţie de pute¬ 
rea semnalului recepţionat; oscilator 
intern cu domeniul de frecvenţă de 
la 0,5 MHz la 31 MHz; mixer şi de¬ 
modulator simetrice; amplificator de 
frecvenţă intermediară (cîştig con¬ 
trolat); filtru activ pentru eliminarea 
resturilor purtătoarei; amplificator 
audio ce poate să livreze un semnal 
pînă ia valoarea de 0,3 V; bloc de 
măsurare a nivelului cîmpului de RF 
şi un stabilizator de tensiune care 
permite menţinerea caracteristicilor 
electrice într-o gamă,de tensiuni de 
alimentare- de la 8 la 18 V. Să reţi¬ 
nem că, împreună, cele două bucle 
RAS (prin care se comandă cele 
două amplificatoare — RF şi Fi) ac¬ 
ţionează într-o gamă extinsă pînă la 
circa 90 dB. Interesantă în schema 
oscilatorului local este bucla internă 
care urmăreşte amplitudinea de os¬ 
cilaţie si acţionează păstrînd valoa- 
' rea de 300 mV. lată şi alte caracte¬ 
ristici: 

‘—distorsiunile armonice pentru 
semnalul audio: maximum 0,6%; 

— raport semnal-zgomot pentru 
FI: 53 dB; 

— curentul disponibil pentru indi¬ 
catorul. de cîmp: 1,5 mA; 

— sensibilitatea'totală la 26 dB 
raport S/Z: 14 /xVef; 

— rezistenţa de intrare a amplifi¬ 
catorului RF: 2 kll; 

— capacitatea de intrare a ampii- 


BF 256 





X X 

2«SPF 465 A6 


TEHNIUM 4/1989 






lante monostabile tip CDB4121E şi 
două circuite basculante bistabile 
tip D într-o singură capsula 
(CDB474E). Funcţionarea filtrului 
digital a mai fost explicată pe larg în 
diferite aplicaţii practice, montaje şi 
scheme ce au apărut în unele nu¬ 
mere anterioare ale revistei şi în cî- 
teva almanahuri „Tehnium", de 
aceea nu voi mai insista asupra 
acesteia. 

Dacă semnalul audio conţine o 
frecvenţă f dominantă, astfel încît f> 
fi, unde fi este frecvenţa mare de 
prag, atunci ieşirea II va trece în 1 
logic, determinînd aprinderea becu¬ 
lui pentru canalul „înalte". Dacă 
frecvenţa dominantă f îndeplineşte 
condiţia f2<f < fi, unde f2 este frec¬ 
venţa .mică de prag, ieşirea 12 va 
trece în 1 logic şj becul canalului 
„medii" va lumina. în sfîrşit, dacă f < 
f2, atunci 13 trece în 1 logic, aprin- 
zînd becul „joase". Frecvenţele prag 
fi şi f2 sînt stabilite de către cele 
două grupuri RC care determină pe¬ 
rioada stării instabile a celor două 
circuite basculante monostabile (cir¬ 
cuite cu o singură stare stabilă). 
Pentru primul monostabil R = 15 kiî 
şi C = 470 nF, iar pentru al doilea 
monostabil R = 4,7 kn şi C = 47 nF. 
Evident, aceste valori se pot modi¬ 
fica; după preferinţă în funcţie de 
spectrul audio al semnalului aplicat 
la intrare, însă cu condiţia ca R să 
se afle în gama de valori 1,4 kn ... 40 
kn. 

Formula pentru determinarea frec¬ 
venţelor de prag este: 

f =--- 

1,4 • RC 

în cazul de faţă fi este aproxima¬ 
tiv 3 250 Hz; iar f2 aproximativ 220 
Hz. 

Fiecare ieşire a filtrului digital este 
legată, prin intermediul unor circuite 
de adaptare formate dintr-un tran¬ 
zistor tip BC170 (sau altul echiva¬ 
lent) şi componentele pasive afe¬ 
rente, la poarta unui triac de tip 
TB6N4. Se pot utiliza şi alte tipuri 
de triace pentru a comanda sarcini 
de puteri mai mari. în acest caz se 



va redimensiona rezistorul de 68 n fonului respectiv, intrarea montaju- mice sincronizate extern, 

pentru a obţine un curent optim de lui legîndu-se în paralel cu difuzo- Toate componentele sînt de- pro- 
amorsare. rul. > ducţie românească, iar transforma- 

De remarcat că, pentru a obţine o Interesant în funcţionarea acestei torul de alimentare este de sonerie, 

bună dinamică a luminilor, este ne- orgi de lumini este faptul că se furnizînd 5 V tensiune efectivă, 

cesar un semnal audio de minimum poate modifica din potenţiometrul în încheiere, în figura 2 prezint o 

0,7 V ... 0,9 V, în acest scop utilizîn- de 5 k£l viteza de variaţie a luminii, orgă de lumini cu filtre digitale cu n 

du-se ieşirea amplificatorului de pu- obţinîndu-se diferite efecte supli- canale, generalizare a schemei ante- 

tere al casetofonului sau magneto- mentare de genul luminilor dina- rioare. 


ficatorului RF: 5 pF; satorului variabil. Circuitul pentru 

— rezistenţa de ieşire a mixerului: oscilator (pinii 15 şi 16 de la 

100 kn; TDA1046) este preluat de ploturile 2 

— rezistenţa de intrare a amplifi- şi 3. Să reţinem că înainte de pinul 

catorului FI: 3,5 k£l,- 15 se introduce o perlă de ferită. în 

— capacitatea de intrare a ampli- caz.că totuşi oscilatorul nu funcţio- 

ficatorului FI: 3 pF; nează, se vor schimba poziţiile între 

— rezistenţa de intrare a amplifi- ele. 

catorului audio: 3 kn. Ieşirea mixerului are ca sarcină un 

Ne aflăm deci în faţa unui ade- circuit acordat de 455 kHz, iar din 

vărat sistem ce oferă soluţii exce- secundarul bobinei se injectează 

lente pentru un receptor MA corn- semnalul de frecvenţă intermediară 

plet. După mai multe încercări am în cascada de filtre ceramice, 

realizat un asemenea receptor folo'- Aceste ultime componente reali- 

sind, ca o a doua „piesă" de bază, zează, în mare măsură, selectivitatea 

blocul rotactor cu bobine de la ra- şi banda de trecere a receptorului, 

dioreceptorul „Selena", ce conţine Pinul 8 şi pinul 12 sînt alimentaţi de 

lungimile de unde medii, lungi şi 6 la linia de tensiune nominală, 

subgame pentru unde scurte (16, Pentru acordul circuitelor — in- 
19, 25, 31, 41 — 50, 75—180 m) şi se trare, ieşire RF şi oscilator — este 

găseşte în comerţ ca piesă de nevoie de un condensator variabil 

schimb ia magazinele de speciali- cu trei secţiuni. Am folosit conden- 

tate. satorul tot de tip „Selena", disponi- 

Iniţial am folosit direct un circuit bil, de asemenea, ca piesă de 

de antenă la intrarea amplificatoru- schimb în magazinele de speciali- 

lui de RF a C.l. — TDA1046. Sensi- tate. Se poate folosi şi un condensa- 

bilitatea ridicată a integratului, pre- tor cu două secţiuni — în dauna se- 

cum şi buclele RAS asigură o recep- lectivităţii —, situaţie în care se eli- 

ţie stabilă chiar la semnale slabe, mină circuitul acordat din rotactor, 

Pentru a folosi însă din plin atît po- iar între cei doi pini 12 şi 13 — ie- 

sibilitatea lui TDA1046, cît şi setul şire RF şi intrare mixer — se mon- 

de bobine aflat pe blocul rotactor, tează un condensator de 120 pF. 
am introdus la intrare un tranzistor, în ceea ce priveşte restul compo- 
în cazul de faţă un BF256 (FET). nentelor aferente lui TDA1046, situ- 

Urmărind schema electrică, obser- aţia nu ridică probleme deosebite 

văm că semnalul de la antenă, după dacă este urmărit întocmai desenul, 

ce parcurge circuitul acordat cu- Ieşirea audio este disponibilă la pi- 

prins între ploturile 16 şi 20 ale ro- nul 6 al C.I., după care urmează un 

factorului, este cules inductiv la plo- amplificator de joasă frecvenţă care, 

tul 17 şi adus în poarta lui BF256. fireşte, rămîne la alegerea construc- 

Semnalul din sursă, prin capacitatea torului. Modificînd nesubstanţial ca¬ 
de 100 nF, atacă intrarea amplifica- pacităţile de acord ale celor trei cir- 

torului RF (pin 9). între pinii 12 şi 13 cuite de la rotactorul cu bobine, 

se găseşte cel de-al doilea circuit frecvenţa subgamelor de unde 

acordat, respectiv bobina şi conden- scurte poate fi adusă în benzile de 

satoarele de la ploturile 9 şi 10. Ur- radioamatori, 

mătorul plot (11) aparţine condem 


Vă recomandăm o carte: 


VADEMECUM PENTRU 


RADIOAMATORI 


I De mult timp, o carte nu a fost întîmpinată cu atît interes şi receptivitate! 
1 de către tinerii cititori. 1 

i Este şi firesc, de altfel, deoarece volumul VADEMECUM PENTRU RA- i 
DIOAMATORI, semnat de ION-MIHAIL IOSIF, Y03NN, maestru al sportului,! 
apărut în excelente condiţii grafice la Editura Sport-Turism (director: CĂLINI 
DIMITRIU), se constituie într-o excelentă pledoarie pentru radioamatorism, | 
adresată în egală măsură celor care nu s-au apropiat încă de acest nobil, 
sport al undelor, cît şi celor împătimiţi deja de traficul radio. 

. Scrisă fluent, într-un limbaj accesibil, cartea radioamatorului ION-MI- 
HAIL IOSIF reprezintă o lectură incitantă pentru tinerii care doresc să abor¬ 
deze într-un studiu temeinic domeniile electronicii, radiotehnicii şi informa¬ 
ticii. 

Pentru radioamatorii cu o îndelungată activitate cartea constituie.de ase-j 
1 menea, un izvor bogat de informaţii referitoare la utilizarea calculatoarelor I 
1 în traficul radio, la benzile de frecvenţă, clasele de emisie, la legăturile telex, 
i la legăturile radio-pachet şi via satelit, precum şi la televiziunea cu baleiaj 

■ le Q t - I 

în afara descrierii amănunţite a tuturor elementelor tehnice ale radiolegâ-f 
turilor, volumul cuprinde o bogată listă a expresiilor şi prescurtărilor utili-1 
zate în radiojargon, codul QN al ARRL, lista prefixelor folosite în serviciile]] 
de amator, precum şi o serie de hărţi,printre care harta R.S.R. cu dispune¬ 
rea QTH-locatorilor. I 

VADEMECUM PENTRU RADIOAMATORI rămîne o carte cuprinzătoare şiI 
| cu informaţii aduse la zi, menită să formeze tînărul cititor şi să perfecţio-l 
| neze pe radioamatorul cu experienţă, să ofere celor care abordează lupta cui 
1 secundele, kilometrii şi megahertzii un îndrumar competent, util ş/ confcen-f 

I trat ' I 



TEHNIUM 4/1989 







ETTTTSHTT REEI SIV 5 t|I \0 


Prezentăm în cele ce urmează 
schema electrică şi modul de func¬ 
ţionare ale unei lumînări electronice 
care se aprinde cu ajutorul unui chi¬ 
brit şi se stinge prin suflare. 

în figura 1 este prezentată schema 
electrică. Montajul funcţionează cu 
ajutorul a două amplificatoare ope¬ 
raţionale (BiFET). Operaţionalul 
A2.1/A2.2 reprezintă un flip-flop şi 
prin tranzistoarele VT2/VT3 se 
aprinde^ şi se stinge becul HL. Prin 
Al.1/Al.2 se amplifică semnalele 
senzorilor R2 şi R7, respectiv ale fo- 
torezistenţei şi termistorului. 

Pentru ca becul să se aprindă, 
_ este necesară micşorarea rezistenţei 
interne a fotorezistenţei R2, ceea ce 
se face prin apropierea de aceasta a 
unui chibrit aprins. Tensiunea de la 
intrarea neinversoare a lui Al. 1 se 
micşorează. La ieşirea lui A1.1 se 
formează un impuls negativ care ac¬ 
ţionează ffip-flopul, la ieşirea lui 
A2.1 se formează o stare logică „1“. 
Dioda VD1 are rolul de a împiedica 
formarea unor impulsuri pozitive. 
Prin VT2/VT3 se aprinde becul HL. 

Stingerea lumînării nu trebuie să 
se facă imediat. Prin rezistenţa R6 
se încălzeşte R7. în momentul în 


KRISTA FILIP 


care se suflă, R7 se răceşte şi creşte 
rezistenţa termistorului, ceea ce are 
ca efect imediat creşterea tensiunii 
de intrare a lui A 1.2. Deci se pro¬ 
duce o tensiune pozitivă la ieşirea 
lui Al.2 şi se trece din nou la „0“ lo¬ 
gic. Becul HL se stinge prin VT2 şi 
VT3. 

Montajul se alimentează de la un 
transformator de reţea (fig. 2) care 
trebuie să furnizeze 8 V tensiune al¬ 
ternativă, la 150 mA. Tensiunea de 
ieşire se stabilizează cu ajutorul 
unui tranzistor. 

Toate tensiunile parţiale (U2...U4) 
sînt preluate de la un divizor de ten¬ 
siune R18 • R21. Tensiunea de lu¬ 
cru pentru montaj se preia nestabili¬ 
zată de la un redresor. în cazul în 
care se foloseşte în montaj un bec 
de 12 V/50 mA, se poate renunţa la 
rezistenţa R22. 

Pentru efectul scontat, montajul 
electronic şi transformatorul se pot 
fixa într-un suport (sfeşnic), iar fo- 
torezistenţa (R2), termistorul (R7) şi 
becul HL într-o lumînare. 

în figurile 3 şi 4 sînt prezentate 
schema cablajului şi dispunerea 
componentelor. 




R10J0M 

c=> ~| 100 kU 
>>&■ 


SY360/05 ]C7 T oT 

M > 




GENERATOR MORSE 


Pentru învăţarea alfabetului Morse 
se poate utiliza oscilaţorul tonal pre¬ 
zentat în figură. Schema este deose¬ 
bit de simplă şi se alimentează cu o 
tensiune de 1,5 V. Consumul de cu¬ 
rent nu depăşeşte 30—40 microam- 
peri, ceea ce asigură o durată mare 
de funcţionare cu baterii. 




Căştile utilizate trebuie să aibă 
impedanţă ridicată (2 000—2 200 O). 
Modificarea frecvenţei de oscilaţie 
se face prin schimbarea condensa¬ 
torului CI. Cu valorile din schemă 
se asigură semnale avînd frecvenţa 
de cca 900 Hz. 


mamputator 


TEHNIUM 4/1989 























SUNĂTOR FIF - UIF 


Intr-o recepţie TV, de cele mai 
multe ori sînt folosite două antene: 
o antenă pentru domeniul FIF, cea¬ 
laltă pentru UIF. 

Pentru a elimina folosirea a două 
cabluri coaxiale de coborîre şi 
schimbarea alternativă a celor două 
antene la bornele receptorului TV, 
se poate folosi un sumator UIF-FIF. 
Dacă sumatorul se montează pe ca¬ 
targul antenelor, se economiseşte 
cablul şi se elimină interacţiunile 
electrice dintre cele două cabluri 
apropiate. 

Deoarece benzile UIF şi FIF sînt 
separate printr-o lăţime de bandă de 
aproximativ 200 MHz, se pot folosi 
două filtre de tipul trecersuş pentru 
UIF şi trece-jos pentru FIF. în acest 
fel neajunsurile menţionate sînt eli¬ 
minate, pierderile introduse fiind 
practic neglijabile. 

Prin folosirea condensatoarelor 
trimer CI, C2, C3 se pot favoriza 
mai mult sau mai puţin canalele TV 
situate în apropierea limitei supe¬ 
rioare a benzii FIF sau inferioare a 
benzii UIF. De asemenea, ele pot 
permite reajustarea filtrelor într-o 
oarecare măsură,„ obţinîndu-se un 
acord mai bun. în lipsa acestora, 
prin tatonare, se pot încerca şi con¬ 
densatoare fixe ceramice avînd va¬ 
lori situate în jurul valorilor medii 
ale capacităţilor trimerelor, pînă se 
obţine o calitate bună a imaginii şi 
sunetului receptorului TV. 

Bobinele LI, L2, L3 sînt din con¬ 
ductor de CuEm cu diametrul de 
0,5—0,6 mm, iar diametrul interior 
de 3 mm. Impedanţa de intrare şi de 


Fiz. CEZAR QHERSU, 
Olteniţa 

ieşire a filtrelor este de 75 h. 

Sumatorul permite utilizarea am¬ 
plificatoarelor de antenă alimentate 
prin cablul de coborîre. Pentru an¬ 
tena FIF, prezenţa bobinelor L2 şi 
L3 permite trecerea curentului sur¬ 
sei de alimentare, însă pentru UIF 
condensatoarele CI şi C2 întrerup 
trecerea. în acest scop a fost intro¬ 
dusă bobina Ls reprezentînd un şoc. 
Ea are 20—25 de spire din sîrmă de 
CuEm de 0,3 mm diametru, pe un 
miez de ferită de 3—4 mm diametru 
şi 1—2 cm lungime. Dacă nu se fo-' 


INTRI 

UIF o——< - 

- m 

C V 


| 


M j 

S^lOpF 1 

1 'l-r&pF 

L1 

|3sp. 

0 ~t~ 

intr.j 

-- 0 -*75A 

L2 

L3 

“17sn 

F.I.F ° 

“X" 


4sp, 

\ 

| 


C3 

5Vl5pF 

. 1 



loseşte amplificator UIF, bobina Ls 
este scoasă din montaj. 

Montajul se introduce într-o cutie 
de tablă cu înălţimea peretelui de 
2,5 cm, în vederea ecranării. 

La televizoarele cu intrări separate 


de antenă FIF şi UIF, prin cuplarea 
intrărilor 1 şi 2 ale sumatorului se 
poate obţine o singură intrare de 
antenă pentru cele două benzi de 
frecvenţă, cum ar fi televizorul „EL- 
CROM“. 


Simplitatea montajului dă posibili¬ 
tatea construirii cu uşurinţă şi de 
către ®ei mai puţin experimentaţi. 
Consider că avantajele aduse de 
montaj justifică pe deplin construc¬ 
ţia. 


k ^ \ ^ h 

ÂUTO 

DORU BURCEA, Piteşti 

Propun posesorilor de autotu¬ 
risme o adaptare ce permite uti¬ 
lizarea drept antenă radio a con¬ 
ductorului (rezistenţei) electrice 
de dezaburire a lunetei. în acest 
sens se impune separarea ten¬ 
siunilor (continuă şi de radio- 
frecvenţă) implicate de funcţio¬ 
narea aceluiaşi conductor cu 
dublu rol. 

Pentru separarea dorită am 
utilizat un filtru de radiofrec- 
venţă realizat cu componente 
pasive. 

Bobinele sînt identice şi se 
realizează bobinînd spiră lîngă 
spiră 30 de spire cu sîrmă CuEm 
(0,1 -r 0,15 mm). Bobinarea se 
execută pe un miez de ferită 
avînd diametrul de 6 -5- 7 mm şi 
lungimea 25 -f 30 mm. 

Recomand montarea filtrului 
într-o cutie metalică cu rol de 
ecran, în imediata apropiere a 
lunetei. 

Antena astfel realizată permite 
recepţia în gamele UL, UM, US, 
UUS, cu condiţia ANTIPARAZI- 
TĂRII corecte a automobilului. 

Schema de principiu este re¬ 
dată alăturat. 



REZISTENTA 

ELECTRICA 


I Ui 


+12 V 

ÎNTRERUPĂTOR 

REZISTENTĂ 

ELECTRICĂ 


LA BORNA ANTENA 


Elev IOAN OLARU, Bacău 


Montajul se compune dintr-un 
multivibrator realizat cu tranzistoa- 
rele TI, T2 şi piesele aferente, care 
comandă circuitul de poartă al unui 
tiristor, Th. Acesta din urmă asigură 
aprinderea la intervale regulate de 
timp a becului de reţea conectat în 
circuitul său anodic. 

Cu valorile din schemă, frecvenţa 
este de cca 3—5 aprinderi pe se¬ 
cundă, dpr ea poate fi modificată 
după dorinţă prin alegerea adecvată 
a valorilor CI şi C2 sau R2 şi R3. 


TEHNIUM 4/1989 


19 
























Pentru anul 1989 IEMI prezintă o gamă de produse noi, cu performanţe 
superioare, în domeniul radiocomunicaţiilor profesionale, aparaturii de m㬠
sură şi control şi sistemelor de testare automată. 

Dacă doriţi să efectuaţi depanări de aparatură electronică, măsurători de 
puteri în domeniul radiofrecvenţei, măsurători de forţe, cupluri, presiuni, 
măsurători de laborator, sau dacă doriţi să realizaţi sisteme complexe de ra- 
diocomunicaţie, consultaţi oferta IEMI (întreprinderea de Aparate Electro¬ 
nice de Măsură şi Industriale), 
lată cîteva din cele mai reprezentative produse: 


— osciloscopul E 0110 — 

aparat portabil cu două ca¬ 
nale, care permite vizualiza¬ 
rea semnalelor de frecvenţă 
maximă 10 MHz, cu o sensi¬ 
bilitate de 2 mV/div. 

— osciloscopul E 0109 — 
aparat de laborator cu două 
canale, câre asigură vizuali¬ 
zarea semnalelor electrice 
pînă ia 25 MHz. Are drept 
scop verificarea şi controlul 
aparatelor electronice, găsin- 
du-şi aplicaţie practică în la¬ 
boratoare de cercetare, în 


standuri de testare, învăţă- 
mînt etc. 

— sursa stabilizată de cu¬ 
rent continuu I 4301 — asi¬ 
gură protecţia circuitelor in¬ 
tegrate şi tranzistorizate în 
caz de scurtcircuit sau su¬ 
pratensiune. Este un instru¬ 
ment de mare utilitate în la¬ 
boratoarele de cercetare şi 
uzinale, precum şi în fluxul 
de producţie. 

— sistemul tensometric N 
2300 — din domeniul mări¬ 
milor neelectrice, dotat cu 


PUBLICITATE ■ PUBLICITATE ■ PUBLICITATE ■ PUBLICITATE ■ PUBLICITATE ■ PUBLICITATE 


ÎNTREPRINDEREA DE APARATE ELECTRO I 
















PUBLICITATE ■ PUBLIC ITA TE ■ PUBLICITATE ■ PUBLICITATE ■ PUBLICITATE ■ PUBLICITATE 


DE MĂSURĂ Si INDUSTRIALE 


IEM 


posibilitatea de modificare a liile SN 7400, 8200, 9300, 
combinaţiei modulelor, în 8T00, 8500HEF, 4000, fără să 
scopul adaptării optime la si- necesite un circuit martor, 
tuaţia concretă de măsurat. — MICROTEST 901 — 
— TIC 900 PLUS — testor este un testor funcţional di- 

şi identificator de circuite in- namic portabil, destinat echi- 
tegrate digitale, destinat ate- pamentelor bazate pe micro- 
lierelor de proiectare, centre- procesorul INTEL 8080. 

lor de depanare şi secţiilor Poate fi utilizat atît în pro- 
de producţie. Acest aparat ducţie, la testarea finală a 
este capabil să testeze, să aparatelor şi plachetelor 
identifice şi să înveţe orice echipate cu microprocesoare 
circuit SSI-MSI şi cîteva de tip INTEL 8080, cît şi în 

LSI-uri, realizate în tehnolo- activitatea de service, pentru 

giile TTL sau MOS, din fami- detectarea şi localizarea ra¬ 


pidă a defectelor. dern, care se asortează cu 

— Radiotelefonul portabil orice interior de vehicul. 

R 8243 — destinat legăturilor Avînd o greutate redusă, se 

radio bidirecţionale între poate monta cu uşurinţă 

operatorul staţiei portabile şi oriunde în interiorul vehicu- 

alt radiotelefon echipat cu lului. Comenzile radiotelefo- 

aceleaşi frecvenţe. Acest nului se operează pe panoul 

aparat funcţionează în gama frontal, prevăzut cu LED-uri 

146 —174 MHz, în simplex de semnalizare. Este un apa- 

sau semiduplex. Puterea de rat de mare utilitate pentru 

transmisie: 0,5 W şi 1,5 W; orice activitate în teren, 
sensibilitatea receptorului: 

0,4mV (1V 2 e.m.f.). 

— Radiotelefonul mobil R 
8143 — are un design mo- 





K:>'\l||§l§ 11 


IEMI 


Pentru informaţii supli¬ 
mentare adresaţi-vă la 
IEMI (ÎNTREPRINDE¬ 
REA DE APARATE 
ELECTRONICE DE Mì 
SURĂ ŞI INDUS¬ 
TRIALE), Şos. Fabrica de 
Glucoză nr. 9—11, sector 
2, Bucureşti, tel.: 79 0 7 07; 
telex: 10467 IEMI B. 











Montajul conţine două oscilatoare 
construite cu circuite integrate 
C MOS: un oscilator care lucrează 
permanent şi prin tranzistorul T7 
aplică semnal pe electrodul comun 
de la afişaj şi un oscilator al cărui 
semnal este comandat şi aplicat 
printr-un bistabil. afişajului, 
Oscilatoarele au la bază un circuit 
4011, iar circuitele bistabile fac 
parte din capsula 4013. 

Apăsarea pe butonul H porneşte 
oscilatorul 1, iar cînd se apasă pe 
butonul S apare afişarea unei cifre 
cuprinse între 1 şi 6. 

Tranzistoarele sînt de tip BC171, 

AMATERSKE RADIO, 1/1989 


k _J 


L. 


s « 

\ 

rin 

102 

R1?[ 

L 



101 - MHB40QK4011) 
102,03-MHB4013 


r-rE-m 

— 

R11 . 

6 15 


Dl «ţ 


C4 .. 


f :î 

Tr 

Jr 47n 

. 

*D4 

C 


y ‘D2 


02 

S S5 


R12 





p-i—q 

--1 




li 


11 fî li li I ii 


Plecarea cu autoturismul fără li¬ 
chid în circuitul de frînă prezintă un 
mare pericol. 

Prezenţa lichidului în rezervorul 
de lichid poate fi constatată electro¬ 
nic cu montajul prezentat. Doi elec¬ 
trozi sînt introduşi în lichid pînă la 
un anumit nivel. Prezenţa lichidului 
ţine în stare de blocare tranzistoa¬ 
rele TI şi T2. Deblocarea lor pro¬ 
duce avertizare acustică şi optică. 

RADIOTECHNIKA, 12/1988 


’ "T °.o 5r 

□ R6 D 

4 ct ,6 , k * ai ,° K 1-2 

I CBl,0yuF ! Tj 


: .«-P 


Alimentat cu 9 V, montajul se cu¬ 
plează la chitară şi prin elementele 
ce le conţine produce efectul vi¬ 
brato. 

Circuitul integrat utilizat este 
K553UD2 sau LM101. 

Din potenţiometrul R7 se reglează 
efectul de vibrato, iar din potenţio¬ 
metrul R9 nivelul de ieşire. 

Diodele sînt de tipul 1N4148. 

MLODY TECHNIK, 10/1988 





Montajul alăturat lucrează în 
gama UUS — 68-72 MHz şi este 
construit cu un singur circuit inte¬ 
grat de tip K548YH1A. Acest circuit 
conţine două amplificatoare opera¬ 
ţionale; primul este amplificator-de- 
tector de radiofrecvenţă, iar al doi¬ 
lea amplificator AF. 

Circuitul de la intrare este format 
dintr-o bobină de tipul folosit la in¬ 


trarea UUS de la radioreceptoare, 
acordul pe frecvenţă realizîndu-se 
din C2, 

Regimul de amplificare se stabi¬ 
leşte din potenţiometrul de 4,7 kîl 
Transformatorul de ieşire este de ti¬ 
pul celor folosite în etajul final au¬ 
dio al aparatelor cu tranzistoare. 

RADIO. 10/1988 






















MASURAREA 

TIMPILOR 

IE EXPUNERI 


O butadă fotografică spune că 
„timpul de expunere nu este nicio¬ 
dată egal cu valoarea înscrisă pe 
butonul aparatului" şl afirmaţia este, 
de cele mai multe ori, adevărată. De 
aceea prezintă interes măsurarea 
timpilor de expunere reali pe care îi 
realizează obturatorul aparatului, 
atît în stare nouă sau după o uzură 
oarecare, precum şi la temperaturi 
diferite, după o stocare îndelungată, 
după reglaj sau reparaţie etc. 

In cele ce urmează vom descrie 
modul în care se poate folosi 
flash-metrul descris în „Tehnium" 
nr. 1/1988, pag. 20 — fără nici o 
modificare constructivă — pentru 
determinarea timpilor de expunere 
realizaţi de obturatoarele focale (cu 
perdea sau lamele). 

Aparatura necesară este: 
flash-metrul mai sus menţionat, un 
proiector uzuai de diapozitive (cu 
bec de 100 W) şi un aparat fotogra- 
fic-etalon la care cunoaştem cu 
exactitate cel puţin un timp de ex¬ 
punere. 

Pentru măsurători se realizează 
aranjamentul din figura alăturată: în 
calea fasciculului luminos al proiec¬ 
torului se plasează camera fotogra¬ 
fică fără obiectiv şi cu capacul din 
spate deschis sau scos. în dreptul 
ferestrei prin care se expune peli¬ 
cula se aşază fotodioda flash-metru- 
îui. Deci obturatorul va permite ac¬ 
cesul luminii spre fotodiodă numai 
într-un interval de timp (timpul de 
expunere). 

Atragem atenţia că aranjamentul 
astfel realizat trebuie menţinut ne¬ 
modificat, pe tot timpul setului de 
măsurători, deoarece în caz contrar 
apar erori importante datorate neu- 
niformităţii iluminării asigurate de 
proiector şi eventualelor neuniformi- 
tăţi de expunere pe întreaga supra¬ 
faţă a discului. 

De altfel, se pot face în mod deli¬ 
berat determinări ale neuniformităţi- 
lor menţionate, plasînd fotodioda 
succesiv în centrul şi la extremităţile 
cadrului. Ies în evidenţă neuniformi- 
tăţile de mişcare a perdelelor (pe la¬ 
tura lungă a cadrului) sau lamelelor 
obturatorului (pe latura scurtă). 

O altă condiţie preliminară este 
stabilitatea tensiunii reţelei pe tim¬ 
pul cît se efectuează măsurătorile, 
necesară pentru a evita variaţiile de 
iluminare. Ideal ar fi ca becul apara¬ 
tului de proiecţie să fie alimentat în 
curent continuu (filtrat) şi la ten¬ 
siune stabilizată, dar investiţia este 
considerată, de regulă, prea mare 
pentru scopurile unui amator. în cu¬ 
rent alternativ există o „pîlpîire" a 
luminii becului (variaţii de ordinul a 
20% în ritmui dublului frecvenţei re¬ 
ţelei), care duc la erori de acelaşi 
ordin de mărime în determinările 
timpilor foarte scurţi de expunere. O 
compensare satisfăcătoare se poate 


Fia. GH. SALUTA, 

E. cArbunescu 

realiza prin repetarea de’mai multe 
ori a determinărilor la acelaşi timp 
de expunere şi medierea aritmetică 
a rezultatelor, 

în timpul măsurătorilor se înlătură 
orice altă sursă de lumină. Măsur㬠
toarea se face în următoarele etape: 

1. se armează obturatorul; 

2. se aduce la „zero" indicaţia 
flash-metrului prin scurtcircuitarea 
condensatorului de integrare cu co¬ 
mutatorul K1; 

3. se înlătură scurtcircuitul; 

4. se declanşează obturatorul, 
ceea ce are ca efect iluminarea foto¬ 
diodei şi încărcarea condensatorului' 
la o anumită tensiune, .care este in¬ 
dicată numeric de aparat. 

Timpii scurţi (1/1 000—1/15 s) se 
măsoară plasînd proiectorul la o 
distanţă mică, Dl, faţă de aparat 
(circa 20 cm); experimentatorul va 


■ iH 


stabili această distanţă în aşa fel în- 
cît la cel mai scurt timp de expunere 
să se obţină totuşi o indicaţie sem¬ 
nificativă (de exemplu, 10) pe afişai. 

K = te/Ne 

unde te este timpul-etalon, adică un 
timp de expunere cunoscut exact, 
determinat prin alte metode (foto¬ 
grafierea imaginii TV, a unui corp în 
cădere liberă etc.). Acest timp poate 
„aparţine" aparatului testat sau unui 
alt aparat, considerat etalon. 

Ne este indicaţia obţinută pentru 
timpul te, în aranjamentul experi- 




V -- 




mental folosit, pentru distanţa Dl 
între proiector şi fotodiodă. 

în final'se estimează eroarea rela¬ 
tivă a fiecărui timp: 


care poate avea semnul „+“ (pentru 
timpi reali mai mari decît cei teore¬ 
tici) sau “ (pentru timpi mai 
mici). Eroarea se va nota în ultima 
coloană a tabelului. Se consideră pe 
deplin acceptabile erori de ±25% 
faţă de timpul teoretic. 



La timpi lungi de expunere (peste 
1/15 s) este depăşită scala de 999 
mV a convertorului analogic-digital 
şi din acest motiv trebuie aleasă o 
altă distanţă, D2 (circa 80 cm). La 
timpul 1/15 ş se vor face determinări 
pentru ambele distanţe, Dl şi D2, 
obţinînd două indicaţii diferite (N7 
şi respectiv N8, în tabelul alăturat), 
care trebuie să se afle în raoortul 


Rezultatele măsurătorilor 
(N1...N12) se trec într-un tabel, cum 
este cel alăturat. Pentru a completa 
coloana timpilor reali de expunere 
avem nevoie de valoarea „constantei 
de' etalonare", K. Aceasta se deter¬ 
mină din relaţia: 


DISTANTA 

TIMP DE EXPUNERE 
TEORETIC, t T 

INDICAŢIE 

TIMP DE EROARE 

EXPUNERE REAL, RELATIVA 


s 

ms 


t R (ms) £ (%) . 

D, 

1/1000 

1 

Ni 

K • N, 

Di 

1/500 

2 

n 2 

K • N 2 

Di 

1/250 

4 

n 3 

K • N 3 

Di 

1/125 

8 

n 4 

K • N 4 

Di 

1/60 

17 

n 5 

K • N s 

Di 

1/30 

33 

n 6 

K • N 6 

Di 

1/15 

67 

N r 

K • N 7 

d 2 

1/15 

_ 

n 8 

— 

d 2 

1/8 

125 

n 9 

C • K • Ng 

d 2 

1/4 

250 

N 10 

C • K • N 10 

; D 2 

1/2 

500 

Nn 

C • K•Nn 

d 2 

1 

1000 

Nl 2 

C • K • Nia 


TEHNIUM 4/1989 







MUCALĂU MIHAI — jud. Vîlcea 

Luaţi semnal de la potenţiometrul 
de volum. Nivelul semnalului tre¬ 
buie diminuat printr-un rezistor ca 
înregistrarea să nu fie distorsio¬ 
nată. Verificaţi canalul 24. 
TURTUREANU VIRGIL - jud. Su¬ 
ceava 

Nu cunoaştem caracteristicile fil¬ 
trului la care vă referiţi. 

MORUZ IOAN - Botoşani 
Un detector de metale este com¬ 
pus din două oscilatoare, care în 
apropierea unor radioreceptoare le 
poate perturba. 

Deci căutătorul de metale se folo¬ 
seşte acolo unde este nevoie şi nu 
tot timpul în apartament. 

STĂNILĂ DANIEL - jud. Timiş 
Antenele se cuplează la cablul 
300 H. Rezultate bune oferă ante¬ 
nele Yagi. 

VÎLCEA IONEL - Hunedoara 

Receptorul „Cosmos 1 ' nu poate fi 
modificat pentru gama UUS. 

Luaţi legătura cu magazinul 
„Dioda", Bucureşti, Bd. 1 Mai nr. 
126, sector 1. 

OVEZEA CONSTANTIN — Lugoj 

Scrisoarea dv. a fost remisă auto¬ 
rului articolului. 

GHEORGHE IONUŢ - Bucureşti 

Schema trimisă de dv. a fost deja 
publicată. 

I.M. 


BITANOIU MARIUS - Craiova 

în paraiel cu difuzorul în general 
nu e bine să montaţi nimic, totuşi 
dacă vreţi să vă distraţi montaţi dio¬ 
dele serie şi cu un rezistor de 10011. 

NAGY IOZSEF - Oradea 

Transformatorul final din etajul 
baleiaj cadre al televizorului E47 
are în primar 3 000 de spire CuEm 
0,12, iar în secundar 245 de spire 
CuEm 0,5; izolaţia între straturile 
bobinajului este din pînză uleiată. 
GEORGESCU COSTICĂ - Orşova 
Schimbînd tranzistoarele din eta¬ 
jul final al amplificatorului acesta 
nu va mai funcţiona cu parametrii 
iniţiali fiindcă va trebui să modifi¬ 
caţi şi tensiunea de alimentare. 

RIŢĂ COSTEL - jud. Argeş 
Vom publica schema etajului IF 
sunet bistandard. 

DRAGOŞ NICOLAE — Maramureş 

Verificaţi starea celorlalte tuburi 
electronice din televizor. 

Da, puteţi apela la Magazinul 
„Dioda". 

IRIMIA DUMITRU - Bacău 

Verificaţi cu un osciloscop for¬ 
mele de undă din etajul baleiaj pe 
verticală. 

BUDUGA NICOLAE - jud. Pra¬ 
hova 

Se poate face verificarea şi cu un 
bec, dar rezultatele nu sînt edifica¬ 
toare. 


FENEŞAN COSMIN - Cluj-Na- 
poca 

Spălaţi potenţiometrul ■ cu . spirt 
(turnaţi spirt în el) şi zgomotul va 
dispărea, Nu se pot monta două tu¬ 
buri cinescop la un televizor. 

FLOREA COSTACHE - Drăgăşani 
Nu cunoaştem datele de construc¬ 
ţie a antenei ia care vă referiţi. O an¬ 
tenă de mare eficienţă este de bandă 
îngustă. 

CONSTANŢINESCU PETRE - Bucu¬ 
reşti 

Modul de interconectare a ante¬ 
nelor TV a fost publicat în „Teh- 
nium" nr. 5/1988, pagina 10. 

OMER ALCIN - Galaţi 
Neavînd în schemă un element de 
reglaj al curentului de repaus, va 
trebui să determinaţi acesta experi- 


SŢAMATE NELU - Galaţi 

îngustarea benzii de frecvenţe în¬ 
registrate şi redate, cu dispariţia în 
special a spectrului superior, este 
cauzată de uzarea mecanică a 
capului magnetic. 

Defectul se poate remedia prin 
înlocuirea capului uzat cu unul nou. 
BOTEZATU CLAUDIU - Roznov 

La pick-up pe motor este montat 
un condensator cu valoarea de 
0,047 uF. Schema electrică a radio¬ 
receptorului o obţineţi de la repre¬ 
zentanţa „Tehnoton". 

TUDOSĂ CONSTANTIN — jud. 
laşi 

întreruperea este cauzată de un 
contact imperfect în cablaj. Verifi¬ 
caţi în special etajul oscilator. 


AS - 15201 


RADU VALENTIN - Braşov 

Amplificatorul AS15201 construit de „Electromureş" se alimentează din re¬ 
ţeaua de curent alternativ 220 V şi absoarbe o putere de 80 VA (la puterea 
maximă). Debitează o putere de 2x15 W pe sarcină de 4 n într-o gamă de 
frecvenţe 40—16 000 Hz, cu o nelîniaritate de ±2 dB. 

Eficacitatea reglajului de ton este de ±12 dB, atît la frecvenţe joase, cît si 
la frecvenţe înalte. 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILATE- 
LIA“ - SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ, 
P.O.BOX 12-201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI 
NR. 64—66. 

Tiparul executat la 
Combinatul Poligrafic « Casa Sdnteii- 


Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU 
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA 

Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU 
Redactor responsabil de număr: tiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU