Tehnium/1985/8508

REVISTA lunară editată de c.c. al u.t.c. 


CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 



AUTODOTAREA 


BUCUREŞTI 


PREŢUL 


TEHIMHJM 


ADRESA 


REDACŢIEI 


133 


SECTORUL 1 


TELEF 


mm 


LEI 


P.T 


OF 


ŞCOLARE . pag. 2—3 

Robot electronic start-stop 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ . pag 4-5 

Aplicaţii AO 
Divertisment 
„Neon"... portabil 

CQ-YO . pag. 6—7 

Transceiver pentru banda de 
144,0—146,0 MHz 
Extensie de bandă uniformă 

ATELIER . pag. 8—9 

Staţie de telecomandă 

HI-FI .pag. 10—11 

Distorsiunile neliniare în am¬ 
plificatoarele de audiofrec- 
venţă 

LA CEREREA CITITORILOR.pag 12—13 

Videocasetofonul 

AUTO—MOTO .pag. 14—15 

Autoturismele „OLTCIT": 

Service 

CITITORII RECOMANDĂ .pag. 16-17 

Lentilă adiţională 
Preamplificatoare 
Supraveghetor electronic 
Confecţionarea abajururilpr 

FOTOTEHNICĂ .pag. 18-19 


iluminării 

Revelatoare pentru reprodu¬ 
cere 

TEHNICĂ MODERNĂ .pag. 20-21 

Sisteme cu microprocesoare 
Televiziunea în culori 

REVISTA REVISTELOR . pag. ■* 22 

Avertizor 
Verificator 
Receptor 
50 Hz 

PUBLICITATE . pag. 23 

I.A.E.I. — Titu 

SERVICE ... pag 24 

SANKYO STR 500 FL 















































Montatul electronic prezentat este construit in scopul semnalizării au¬ 
tomate a începutului şi sfîrşituiui perioadelor orare de desfăşurare a proce- 
sulul de invăţămînt, deci cu o aplicabilitate directă In şcoli şi Institutele de 
învăţăm Ini. 

Posibilitatea de modificare a programului de comenzi face din. acest 
robot şi un instrument cu aplicabilităţi în alte domenii de activitate; in ace¬ 
iaşi timp, modul de prezentare şi realizare îl recomandă a fi abordat şi ca 
subiect pentru lucrarea practică de bacalaureat 



Prof. MIHAI CORUŢIU, 
Liceul „C. A. Rosetti"-Bucureşti 


Montajul se compune dintr-un 
amplificator echipat cu tranzistoa- 
rele T| şi T 2 , un lanţ de reacţie ne¬ 
gativă globală realizat cu divizorul 
R—P şi un lanţ de reacţie pozitivă 
globală realizat cu grupul serie 
cuarţ-trimer. 

Etajul formator are rolul de a 
transforma semnalul sinusoidal în- 
tr-un semnal dreptunghiular cu am¬ 
plitudinea de 5 V (semnal TTL). 

Cristalul de cuarţ determină o 
stabilitate ridicată a frecvenţei. Va¬ 
loarea de 32 678 Hz = 2 15 Hz este 
un multiplu de 2, ceea ce permite 
obţinerea frecvenţei de 1 Hz prin di¬ 
vizare, folosind un număr mai mic 
de circuite integrate. 

DIVIZORUL PRIN 2™ 

Acest divizor se compune din 15 
celule de divizare prin 2 (bistabile 
de tip JK master-slave). Există cir¬ 
cuite integrate care conţin patru 
astfel de celule. Un asemenea cir- 

Wz IffM 


divizor prin 2 4 =16. Pentru aceasta 
se leagă A cu CP r ?i se introduce 
frecvenţa de divizat pe CP@. în acest 
caz pe ieşirea D se obţine f/t6. 

Cînd pe ambele intrări ale porţii 
MR (MAŞTER RESSET) aplicăm ni¬ 
velul „1“ logic, circuitul este forţat 
să prezinte la ieşirile D, C, B, A sec¬ 
venţa 0000, ceea ce reprezintă co¬ 
respondentul binar al cifrei 0. Dacă 
una cel puţin dintre intrările MR,, 
MR 2 este „0“ logic, circuitul îşi ur¬ 
mează funcţia de numărare. 

Realizarea unui divizor prin 2 4 cu 
circuitul integrat CDB493 este pre¬ 
zentată în figura 5. 

Divizorul prin 2 15 se obţine legînd 
în cascadă patru circuite de tipul 
CDB493, după cum se poate observa 
în figura 6 (2 4 • 2 4 • 2 4 • 23 = 2«). 

Există circuite logice de tipul l 2 L 
fabricate la I.P.R.S.-Băneasa care 
utilizează un nou concept denumit 
arie de porţi logice neconectate. în 
acest caz, realizarea circuitului se 

f ORĂ 



2 


Jr/Ppf 32. 7$Q Hz 


TEHNIUM 8/1985 











£ 

/€ f , 
i i ' f y 


c/% m /Â o gJjq e c 


> COS 493 

cjj/ n&, Mfc NC Vcc NC NC 


32.766 N* 
3 ^ 12 /of 



h f 

76 


/ . f 
/6*/6 ' 256 


8 *4096' 32 766 

M43Â 


J_ _£_ 

! 6 * 2 S 6 4096 







MR, MR 2 


666 

B C D 

MR, MR S 


a-£— £. j 
f Z*s 10 0 

j ff-SV)MASÂ 


C0$ 490 


m NC Vcc MS, MSj 



circuitele particulare realizate in 
acest sistem au codurile /3P1001, 
/IP1002 etc. Astfel, circuitul integrat 
£P1002 conţine un oscilator urmat 
de.un divizor prin 2 15 . 

în cazul în care posedăm un ast¬ 
fel de circuit, obţinerea frecvenţei 
standard de 1 Hz se realizează 
foarte simplu, cu un număr mic de 
componente (figura 7). 

DMZOARELE PRIN 10, 6 Şl 24 

Divizorul prin 10 este un circuit 
integrat de tipul CDB490 care prin 
construcţie este destinat acestui 
scop. Figura 8 prezintă acest circuit 
care conţine un divizor prin 2 şi altul 
prin 5. Prin legarea acestora în cas¬ 
cadă se realizează un diviz or p rin 
10. Peaitru aceasta se leagă CPt cu 
A şi s e intr oduce frecvenţa de divi¬ 
zat pe CP 0 ; ca urmare, pe ieşirea D 
se obţine f/10. 

Cînd pe ambele intrări ale porţii 
MS (MS = MAŞTER SET) aplicăm 
nivelul „1“ logic, circuitul este forţat 
să prezinte la ieşirile D, C, B, A sec¬ 
venţa 1001, ceea ce reprezintă co¬ 
respondentul binar al cifrei 9. 

Cînd pe ambele intrări ale porţii 
MR (MR = MAŞTER RESSET) 
aplicăm nivelul „1“ logic, circuitul 
este forţat să prezinte la ieşirile D, 
C, B, A secvenţa 0000, ceea ce re¬ 
prezintă corespondentul binar al ci¬ 
frei 0. 

Realizarea unui circuit divizor 
prin 10 cu ajutorul circuitului inte¬ 
grat CDB490 este prezentată în fi¬ 
gura 9. 

Divizarea prin 6 se realizează cu 
ajutorul circuitului integrat de tipul 
CDB492. Acest circuit, arătat în fi¬ 
gura 10, este asemănător celui cu in¬ 
dicativul CDB493; în acest caz însă, 
bîstabilele B şi C sînt conectate îm¬ 
preună, formînd un divizor cu 3. Bi- 
stabilele A şi D f ormează divizoare 
prin 2. Legînd CPt la A şi in troducînd 
frecvenţa de divizat pe CP 0 , la ieşirea 
C se obţine f/(2 • 3) = f/6, iar la ieşirea 
D se obţine f/(2 • 3 • 2) = f/12. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



—■ - t — -r—- 



C/a NC /A s 640 c 0 

11 

) coe 492 

/ 



CÎf NC NC NC Vcc k 



\C / 0 NC /f o GND 13 C 


)N, COS 490 \ IC 


[C/f M/>, NC Vcc MS, Vflj 


\CS‘ NC A' O'G&p S' C' 


) Mi .COS 490 IC' 


\Crt NC Vcc tis', rrs'i 


TEHNfUM 8/1985 



















APLICAŢII AO 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


Din trimerul R 3 se stabileşte o du¬ 
rată „rotundă" a temporizării ma¬ 
xime (60 min etc.), după care este 
bine să se refacă divizorul R 2 —R 3 
—R 4 cu două rezistoare fixe, de pre¬ 
cizie. 

După dorinţă, se pot introduce 
mai multe domenii de temporizare 
(rezistenţe de încărcare sau conden¬ 
satoare diferite), selectabile 
prmtr-un comutator adecvat. 

în partea de comandă se remarcă 
înlocuirea tranzistorului unic 
printr-un. circuit triger-Schmitt, care 
asigură o acţionare mai fermă a re¬ 
leului. 

Valorile rezistenţelor pot fi optimi¬ 
zate experimental, în funcţie de fac¬ 
torul de amplificare al tranzistoare- 
lor folosite. Dacă se lucrează cu un 
releu mai puţin sensibil, este posibil 
ca R 8 să trebuiască micşorată (re- 
leul să anclanşeze ferrrţ la conecta¬ 
rea alimentării). 

Pentru asigurarea reproductibilită- 
ţii de temporizare, este bine ca 
sursa de alimentare să fie stabilizată 
(12 V la minimum 0,3 A). 

Se va utiliza un releu miniatură 
(12 V/30—100 mA) care dispune de 
cel puţin două perechi de contacte 
normal deschise (K,, K 2 ), dintre care 
contactele K 2 trebuie să admită ten¬ 
siunea de reţea la curentul de ru¬ 
pere solicitat de consumatorul dorit. 



R . 

I 

|\J + v cc 

N 

ao^> — 

- J Mfys'R 

^-v cc Rjjl 


Pagini realizate de fiz. 

A. MĂRCULESCU 

La montajul practic din hgura n 
mai remarcăm introducerea celulei 
de filtrare R u , C !t C t , precum şi a 
condensatoarelor de antiparazitare 
de pe cele două intrări ale operaţio¬ 
nalului, Ci şi C 2 . în fine, subliniem 
încă o dată necesitatea utilizării 
unor condensatoare C* de calitate 
bună, sortate pentru pierderi cît mai 
mici în dielectric. 

CONVERTOARE 

CURENT-TENSIUNE 

în laboratorul constructorului 
electronist, amplificatoarele ope¬ 
raţionale pot da un ajutor preţios şi 
în domeniul măsurătorilor mai pre¬ 
tenţioase, pentru care amatorii nu 
deţin, de regulă, aparatură adec¬ 
vată, capabilă să le asigure o preci¬ 
zie satisfăcătoare. 

Un astfel de exemplu îl constituie 
măsurarea (eventual înregiŞtrarea) 
curenţilor mici debitaţi de unele ge¬ 
neratoare sau traductoare electrice 
care prezintă o rezistenţă internă 
foarte mare (de pildă, variaţia cu¬ 
rentului cu iluminarea pentru o fo¬ 
todiodă cu siliciu polarizată invers). 
O soluţie convenabilă a problemei 
ar consta în realizarea unui adaptor 
de impedanţă, mai precis, a unui 
convertor curent-tensiune, care să 
debiteze la ieşire, sub o impedanţă 
joasă, o tensiune Un direct propor¬ 
ţională cu valoarea curentului de 
măsurat, I. Amatorului nu-i mai 
rămîne astfel decît să măsoare 
această tensiune cu un voltmetru 
obişnuit, a cărui scală poate fi eta- 
lonată direct în unităţi de intensi¬ 
tate. 

Schema de principiu a converto¬ 
rului este dată în figura 1, unde ge- 
neratorul/traductorul a fost simboli¬ 
zat printr-o sursă de curent, I. Ne- 
glijînd curentul absorbit de intrarea 
! inversoare a AO, observăm că prin 
rezistenţa de reacţie R va circula 
acelaşi curent I debitat de sursă. 
Potenţialul nodului N este însă nul 


Ci JT 

47nF I 


(masa virtuala), deci, aphcînd legea 
lui Ohm rezistenţei de reacţie, obţi¬ 
nem E 0 =■ — Rl. Evident, semnul mi¬ 
nus indică inversarea de polaritate 
a tensiunii de ieşire. 

Inţrarea neinversoare a AO a fost 
conectată la masă (borna 0V a sur¬ 
sei diferenţiale ± V,,) nu direct, ci 
prin intermediul rezistenţei Ri «= R, 
care are rolul de a compensa curen¬ 
tul de polarizare de intrare. La ale¬ 
gerea acestei valori s-a neglijat 
efectul rezistenţei interne a sursei, 
aceasta fiind de regulă mult mai 
mare ca R (mai precis, rezistenţa de 
reacţie R se ia mult mai mică decît 
rezistenţa internă a sursei de cu¬ 
rent). 

un exemplu de utilizare practica 
a montajului este dat în figura 2, 
pentru cazul cînd se urmăreşte de¬ 
terminarea sensibilităţii unei foto¬ 
diode cu siliciu. Conectînd la ieşire 
un voltmetru de tensiune continuă 
cu 3 V la cap de scală şi alegînd R = 
Ri = 100 kfl, vom putea măsura li¬ 
niar pe scala instrumentului inten¬ 
sitatea curentului prin fotodiodă în 
plaja 0—30 ^A. Atunci cînd lucrăm 
cu iluminări foarte slabe ale foto¬ 
diodei, respectiv cînd curentul prin 
aceasta are valori mai mici, putem 
lua valori mai mari pentru R şi R t 
sau, echivalent (conform reiaţiei 
menţionate), putem mări sensibili¬ 
tatea voltmetrului, lăsînd neschim¬ 
bate pe R şi R[. De exemplu, dome¬ 
niul 0—3 mA se obţine cu acelaşi 
voltmetru de 3 V luînd R = R t = 
1 Mft, dar se mai poate obţine şi 
păstrînd R = R, = 100 ka şi mărind 
sensibilitatea voltmetrului la 0,3 V. 

în cazul montajului din figura 2, 
tensiunea inversă de polarizare a 
fotodiodei a fost luată chiar tensiu¬ 
nea negativă de alimentare, - V cc . 
Remarcăm faptul că diferenţa de 
potenţial aplicată elementului foto- 
sensibil rămîne constantă, oricare 
ar fi gradul de iluminare (reamintim, 
nodul N este masă virtuală). Desi¬ 
gur, fotodioda poate fi polarizată 
(faţă de masă) şi de la o sursă inde¬ 
pendentă de tensiune, atunci cînd 
determinările impun să fie avut în 
vedere şi acest parametru (se între¬ 
rupe circuitul în punctul a şi se co¬ 
nectează tensiunea de polarizare 
între anodul fotodiodei şi masă, cu 
plusul spre masă, ca în detaliul re¬ 
prezentat cu linie întreruptă). 

Prin alegerea adecvată a compo¬ 
nentelor, montajul poate fi adaptat 
pentru măsurarea curenţilor inverşi 
ai diodelor redresoare, a curenţilor 
de „fugă" ai condensatoarelor etc. 
în fond este vorba despre un mi- 
croampermetru — chiar . nanoam- 
permetru — electronic, ale cărui ca¬ 
racteristici principale (sensibilitate, 


5 PA7< 

- 

. VlOOkii 

mc®' 

47hFţ X “ 

y r— 

JOV ti 

Upt 

PA741 9V “5 

r 1 

-4*5-, 

DI L 2x7 ^ Tf 


Ci JT 

47rtF X 


precizie) depind, evident* de per¬ 
formanţele amplificatorului' ope¬ 
raţional utilizat. Folosind binecu¬ 
noscutul circuit /3A741, pentru ge¬ 
neratoare de curent cu rezistenţa 
internă de cel puţin 10 MH, se pot 
obţine uşor domenii de măsurare 
de ordinul sutelor de nanoamperi. 

De exemplu, cu R = Ri = 1 MO (re¬ 
zistenţe de precizie) şi cu un AVO-. 
metru obişnuit pus pe domeniul de 
0,6 V, rezultă un domeniu de măsu¬ 
rare de 0—600 nA, cu citire liniară. 
Amatorii care dispun de operaţio¬ 
nale mai performante (cu intrare pe 
MOS-FET) pot experimenta după 
modelul expus nano sau chiar pi- 
coampermetre pentru diverse si¬ 
tuaţii speciale. 

VOLTMETRE |S^ÂMPERMETRE 

Exemplul precedent a fost doar 
un caz particular de utilizare a am¬ 
plificatoarelor operaţionale în do¬ 
meniul măsurătorilor de laborator, 
în cele ce urmează vă propunem o 
scurtă trecere în revistă a principa¬ 
lelor modalităţi în care se poate ex- 
, tinde sensibilitatea unui instrument 
indicator pentru măsurarea curen¬ 
ţilor şi a tensiunilor continue, bine¬ 
înţeles bazate tot pe utilizarea am¬ 
plificatoarelor operaţionale. 

Sa presupunem întîi ca avem la 
dispoziţie un instrument indicator 
mai puţin sensibil (1—5 kil/V), dar cu 
scala mare (precizie bună de citire), 
care a fost în prealabil etalonat ca 
voltmetru de tensiune continuă, prin 
înserierea unei rezistenţe adiţionale. 
c ie acesta, de pildă, un voltmetru cu 
I V la cap de scală şl rezistenţa in¬ 
ternă totală de cel puţin 1 kîl. 

Pentru a transforma acest instru¬ 
ment în milivoltmetru electronic, 
trebuie să-i adaptăm un circuit care 
să asigure atît amplificarea dorită în 
tensiune, cît şi mărirea considera¬ 
bilă a impedanţei de intrare. 

O soluţie foarte comodă ne-o 
oferă - amplificatorul inversor cu 

5 ^ 

\ R4 wt 

A0 >—□-=(£- 


Rl m? +v « 2 


x. in ^4 

JW4lNÎ-C3™ 

_5 + >|9 2,7kâ 


10kH R 3 Ll 1kil (v) 1V , 
Jlin. Ţ AfeIkfi/V 


47nF SC 2 


4 


TEHNIUM 8/1985 






reacţie, reamintit schematic în fi¬ 
gura 3. După cum ştim, rezistenţa 
îui de intrare este chiar R . iar cîşti- 
gul în tensiune este dat în valoare 
absolută de raportul R 2 /R,. Dacă do¬ 
rim, de exemplu, ca voltmetrul sa 
indice la cap de scală pentru U, = 10 
mV, avem nevoie de o amplificare în 
tensiune de 1 V/10 mV = 100 de ori, 
ceea ce înseamnă că trebuie să ale¬ 
gem R 2 /R 1 = 100, sau R; = 100 Ri. 
Valoarea lui Ri este dictată de 
sensibilitatea pe care vrem să o rea¬ 
lizăm la intrare. Astfel, pentru o 
sensibilitate de 1 Mfl/V şi pentru do¬ 
meniul U, de 0 -r- 10 mV, vom lua Ri 
= U™,„ • (1 Mn/V) = 10 mV • 1 Mn/V = 
10 kO. Din condiţia de amplificare 
rezultă R : = 100 • 10 kll = 1 Mii. Re¬ 
zistenţa de sarcină R-„ la bornele 
căreia se citeşte tensiunea de «ie¬ 
şire, nu are o valoare critică (cca 1 
kn). 

Pentru a deveni un aparat pro- 
priu-zis de laborator, montajul tre¬ 
buie completat cu cîteva elemente 
importante, aşa cum se arată în 
schema de principiu din figura 4. în 
primul rînd, instrumentul trebuie 
protejat împotriva unor tensiuni 
(accidental) excesive la ieşire, pri¬ 
cinuite fie de defectarea operaţio¬ 
nalului, fie de -aplicarea greşită a 
tensiunii de măsurat. Acest lucru se 
face limitînd curentul de ieşire al 
operaţionalului prin intercalarea 
unei rezistenţe adecvate, R 4 . 

în al doilea rînd, intrarea neinver- 
soare se va conecta la masă prin in¬ 
termediul unei rezistenţe R* =« R, || R 2 
-= R,R : /(R| + R : ), aceasta avînd rolul 
cunoscut de compensare a curenţi¬ 
lor de polarizare de intrare. în 
exemplul din figură s-a luat practic 
R 4 = Rj = 10 kn, R : fiind mult mai 
mare. în al treilea rînd, se impune 
introducerea reglajului de offset (P 
= 10 kn), pentru ajustarea zeroului 
cu bornele de intrare (U,) scurtcir¬ 
cuitate. în fine, remarcăm prezenţa 
condensatoarelor de decuplare pe 
cele două terminale de alimentare 
ale AO, Ci şi C 2 , care au rolul de 
scurtcircuitare la masă a paraziţilor 
de radiofrecventă. 

txemplul din figura 4 a fost calcu¬ 
lat pentru acelaşi domeniu U, de 0 -r- 
10 mV, dar el poate fi adaptat pentru 
orice tensiune maximă, U,„„„, orien¬ 
tativ între 1 mV şi 10 V, prin simpla 
modificare a rezistenţei R, conform 
relaţiei R = U,„„„ • (1 Mn/V). Atunci 
cîna este cazul, se va corecta simul¬ 
tan şi valoarea rezistenţei de com¬ 
pensaţie, R<. în forma finală, monta¬ 
jul se va ecrana îngrijit. 

Adeseori constructorii amatori îşi 
procură instrumente indicatoare 
„libere"- (fără şunturi sau rezistenţe 
adiţionale încorporate), mai mult 
sau mai puţin sensibile, avînd scala 
gradată direct în unităţi de intensi¬ 
tate. Este cazul micro sau miliam- 
permetrelor c.c., cu indicaţia la cap 
de scală cuprinsă de regulă între 50 
juA (S = 20 kO/V) şi 5 mA (S = 200 
11/V). 

Pentru a transforma aceste in¬ 
strumente în milivoltmetre, respec¬ 
tiv. voîimeîre electronice, se poate 
âpela la acelaşi amplificator inver- 
sor cu reacţie, modificînd puţin 
configuraţia schemei, aşa cum se 
arată' în figura 5. Presupunînd că 
Jorim' să obţinem acelaşi domeniu 
de măsurare, de 0 = 10 mV, cu 
aceeaşi sensibilitate de 1 Mli/V, vom 
lua ca în cazul precedent Ri = R. = 
10 kll şi R: = 1 Mii. Pentru tensiu¬ 
nea maximă de intrare, U, m „, = 10 
mV, tensiunea de ieşire va fi tot de 1 
V (cîştig 100), dar în acest caz ea se 
regăseşte la bornele rezistenţei R„ 
instrumentul fiind intercalat în bu¬ 
cla de reacţie, pe post de indicator 
de curent, aşa cum este el de fapt 
etalonat. Fie, de exemplu, instru¬ 
mentul un miliampermetru cu 1 mA 
la cap de scală. Vom alege în acest 
caz f rezistenţa R 3 astfel îhcît curen¬ 
tul prin ea să fie de 1 mA pentru o 
tensiune la bornele sale de 1 V, 
adică vom lua R< = 1 V/1 mA = 1 kn. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


- ■ :: ?0 




■ M mlUr J 


Tuburile îluorescente miniatură 
(6—14 W) pot fi alimentate şi de la 
surse autonome de tensiune conti¬ 
nuă joasă, prin intercalarea unui 
convertizor adecvat cu unul sau 
două tranzistoare de putere. Un 
astfel de exemplu este cel din figura 
alăturată, conceput pentru alimen¬ 
tarea de la baterii de tip 3R12 (şase 
baterii legate în serie). Schema este 
cunoscută cititorilor noştri, avînd 
particularitatea că transformatorul 
este realizat pe o oală de ferită cu 
diametrul de 25 mm şi înălţimea de 
peste 17 mm. Simultan cu îmbun㬠
tăţirea randamentului şj reducerea 
gabaritului (în comparaţie cu trans¬ 
formatoarele clasice pe tole), se în¬ 
lătură astfel şi radiaţiile parazite, 
supărătoare atunci cînd în vecin㬠
tate funcţionează şi unele aparate 
electronice mai sensibile (radiore¬ 
ceptoare etc.). 

înfăşurările transformatorului con¬ 


ţin ni = 12 spire CuEm 0 0,25 mm, n 2 
= 12 spire CuEm 0 0,6 mm ,şi n 3 = 200 
spire CuEm 0 o, 15 mm. înfăşurarea 
pentru tub (n 3 ) va fi izolată bine faţă 
de celelalte, iar înfăşurările ni şi n 2 se 
vor conecta în circuit în sensuri 
opuse. Practic se realizează circuitul 
conform schemei, legînd arbitrar bo¬ 
binele n 2 şi n 3 ; apoi se conectează şi 
ni într-unul din sensuri şi, dacă os¬ 
cilatorul nu funcţionează (tubul nu 
se aprinde), se inversează între ele 
terminalele acestei înfăşurări. 

Tubul fluorescent se leagă în cir¬ 
cuitul secundar prin cîte un singur 
electrod de la fiecare capăt ( nu se 
utilizează filamentele tubului, aprin¬ 
derea fiind instantanee, datorită ten¬ 
siunii ridicate ce apare în gol la bor¬ 
nele lui n 3 ). 

Tranzistorul se montează obliga¬ 
toriu pe un radiator cu suprafaţa de 
cîteva zeci de centimetri pătraţi, 
preferabil un model cu aripioare, de 


gaDarit redus. Se vor utiliza tranzis¬ 
toare 2N3055 (sau echivalente) 
avînd tensiunea maximă colector- 
emitor de cel puţin 60 V. 

Condensatorul C (10—22 nF, pla¬ 
chetă) şi rezistenţa R*(2—5- kn/lW) 
se vor optimiza experimental, ur- 
mărindu-se aprinderea normală a. 
tubului şi reducerea la minimum a 
curentului consumat din baterii. 



DIVERTISMENT 


Propunem constructorilor ama¬ 
tori de divertismente electronice o 
variantă simplă de miniorgă, res¬ 
pectiv un generator audio care 
poate debita mai multe frecvenţe 
distincte (în cazul de faţă, opt), prin 
apăsarea succesivă a unor clape 
care la rindul lor comandă nişte în¬ 
trerupătoare cu revenire, gen buton 
de sonerie (B,, B 2 , ... B„). 

Partea mecanică de comandă 
poate fi preluată de la o jucărie si¬ 
milară defectă sau poate fi imagi¬ 
nată cu uşurinţă de către construc¬ 
tor, în funcţie de materialele dispo¬ 
nibile (butoane obişnuite, microîn- 
trerupătoare, lamele arcuite etc.). 

Orga propriu-zisă este alcătuită 
din generatorul de ton, de tip multi- 
vibrator astabil, şi un amplificator 
AF capabil să debiteze pe un difu¬ 
zor de impedanţă joasă (mai uşor 
accesibil) o putere de ordinul sute¬ 
lor de miliwaţi. 

După cum se observă în figură, 
schema multivibratorului diferă 
puţin de cea clasică, prin introdu¬ 
cerea rezistenţelor inegale de emi- 
tor şi colector, prin plasarea rezis¬ 
tenţelor de polarizare a bazelor în¬ 
tre baze şi colectoare (în loc de mi¬ 
nusul sursei), ca şi prin prezenţa 
condensatorului C 3 şi a grupului re¬ 


glabil R 7 + Rx în paralel pe R 2 . Acest 
aranjament, de altfel cu valori ne¬ 
critice (pot fi ajustate experimentai 
în limite relativ largi), a fost ales 
pentru a face cît mai labilă condiţia 
de amorsare a oscilaţiei. Mai precis, 
prin reglarea trimerului Rx (spre 
valori înseriate mai mici) oscilaţia 
încetează complet, pentru ca apoi 
să poată fi amorsată pe frecvenţa 
dorită apăsînd unul din butoanele 

.Acordarea'' celor opt frecvenţe 
pe una din gamele muzicale este 
mai greu de realizat prin calcul, aşa 
că valorile rezistenţelor R 9 —Ria vor 
fi retuşate experimental astfel încît 
să se obţină opt tonuri distincte, 
care să semene (măcar „după ure¬ 
che") cu notele unei game. Con¬ 
structorii mai exigenţi pot proceda 
la măsurarea frecvenţelor funda¬ 
mentale, ajustîndu-le la valorile do¬ 
rite pe rînd, începînd de la stînga 
spre dreapta (se aleg pe rînd R 9i 
Ri«>, ... R,a). 

Ieşirea din multivibrator se cu¬ 
lege printr-o rezistenţă de valoare 
mare (necritică), pentru ca impe- 
danţa de intrare a amplificatorului 
să nu afecteze oscilaţia. Mai re¬ 
marcăm prezenţa condensatorului 
C 4 , cu valoarea destul de mare, în 


paralel pe intrarea amplificatorului. 
El are rolul de a corecta timbrul su¬ 
netelor emise, scurcircuitînd la 
masă componentele (armonicele) 
de înaltă frecvenţă, ştiut fiind faptul 
că multivibratorul generează sem¬ 
nale cu forma de undă aproximativ, 
dreptunghiulară (deci foarte bo¬ 
gate în armonici). 

Amplificatorul AF indicat nu- ri¬ 
dică probleme deosebite de reglaj. 
El se compune din două etaje cu¬ 
plate capacitiv, reaiizate cu tranzis- 
toarele cu siliciu T 3 , T 4 , de mică şi 
respectiv de medie putere, ai doilea 
avînd ca sarcină în colector prima¬ 
rul transformatorului Tr. Grupul 
transformator + difuzor poate fi în¬ 
locuit eventual printr-o cască avînd 
impedanţa de 50—500 n. Rezisten¬ 
ţele de polarizare Ri 8 şi R 20 se opti¬ 
mizează experimental pentru o au¬ 
diţie maximă nedistorsionată. 

Transformatorul de adaptare Tr. 
se realizează pe un pachet de tole 
E+l cu secţiunea miezului de 1,5—2 
cm 2 , bobinînd în primar 800 — 

1 200 de spire CuEm 0,12—0,15 mm 
şi în secundar cca 70 de spire CuEm 
0,5—0,7 mm pentru un difuzor cu- 
impedanţa de 4 ft. 

Fără modificări însemnate ale pie¬ 
selor, montajul poate fi realizat şi cu 



5 


TEHMSUM 8/1985 



]TJ 

***** 


- ' ‘im 

I v 

. . /aP® 

pentru banda de 

144,0-146,0 MHZ 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

în figura 12 sînt prezentate unitar 
blocurile SSB—Rx, ALCAF—Rx şi 
GFSC. Vom analiza sistemul la re¬ 
cepţie şi emisie în mod separat. Din 
blocul ARF—Rx, prin cablu coaxial, 
se conectează semnalul de Fi= 
10,7 MHz prin circuitul LC-C 130, 
C 131, L 17, C 132 care adaptează 
intrarea amplificatorului de frec¬ 
venţă intermediară la cablul coaxial 
de 50fî utilizat. Amplificatorul reali¬ 
zat cu tranzistorul T 15 suportă ni¬ 
veluri relativ mari de intrare datorită 
schemei în care este montat. Bobi¬ 
nele L 20 şi L 19 se realizează pe 
toruri de ferită sau miezuri H utili¬ 
zate la transformatoarele de impe- 
danţă în receptoarele TV. Datorită 
reacţiei negative puternice ce apare 
la niveluri mari de intrare, etajul îşi 
păstrează funcţionarea corectă. Din 
priza de pe L 20, prin C 136, L 25, C 
138 (circuit de adaptare), se aplică 
semnalul amplificat filtrului SSB, 
realizat cu cristale de cuarţ pe frec¬ 
venţa de 10,7 MHz. Este un filtru în 
scară proiectat şi realizat după mo¬ 
delul teoretic expus în revista „Teh- 
nium“ începînd cu nr. 10/83. Res¬ 
pectarea frecvenţelor şi în special a 
parametrilor Ck şi Lk conduce la 
realizarea unui filtru cu performanţe 
satisfăcătoare. Din filtru semnalul 
este aplicat prin C 139, L 26, L 28 
pe intrarea detectorului de produs, 
realizat cu IC 32. Datorită circuite¬ 
lor interne de polarizare, demodula¬ 
torul dublu echilibrat utilizat nu are 


Y03CM-Y03CTW 

nevoie (la recepţie) de echilibrare 
externă. Semnalul BFO se aplică 
prin circuitul de comutare emisie-re- 
cepţie format din D 7, D 8, R 90 şi 
R 88, L 29. La recepţie se aplică 
tensiunea de +10 V prin R 90, L 31, 
D 7, L 29, R 88 care închide la 
masă circuitul. Dioda D 7 se des¬ 
chide şi semnalul BFO se aplică 
prin L 30, C 152 circuitului de de- 


modulare SSB-CW. Avînd şi o am¬ 
plificare importantă, acesta simpli¬ 
fică realizarea amplificatorului de 
frecvenţă intermediară. La ieşire se 
utilizează ca circuit de sarcină un 
transformator defazor din receptorul 
Electronica S 631, din care prin 
C 168 şi R 97 se aplică un semnal 
AFssb amplificatorului limitator de 
amplitudine, realizat cu sistemul for¬ 
mat din IC 34, T 22 şi T 23. Func¬ 
ţionarea se bazează pe proprietăţile 
TEC ca rezistenţă comandată în ten¬ 
siune. Peste un nivel de 0,8—1,0 V 
audiofrecvenţă la ieşirea IC 34 tran¬ 
zistorul T 23, amplificînd acest sem¬ 
nal, începe să acţioneze poarta lui 
T 22 în sensul reducerii rezistenţei 
Rds, ceea ce produce micşorarea 
impedanţei de intrare a IC 34; în 
acest fel se micşorează amplificarea, 
păstrîndu-se constantă tensiunea la 
ieşire. Sistemul este util deoarece, 
după cum se poate observa, este 
singurul bloc funcţional unde se 
realizează un reglaj (automat) al 
amplificării globale a amplificatoru¬ 
lui de frecvenţă intermediară SSB — 
Rx. Practic, pentru o tensiune AF la 
intrarea IC 34 de 3 mV se obţine la 
ieşire 1,1 V, valoare menţinută con¬ 
stantă de sistem cu o dinamică de 
120 dB. Constanta de timp la reve¬ 
nire se reglează din C 170. Semna¬ 
lul de AFssb se aplică comutatorului 
de mod de lucru Rx. Sensibilitatea 
lanţului Fi—SSB pentru un raport 
semnal-zgomot de 10 dB este de 
0,8 juV pentru o putere pe 
R1 = 4 n de 50 mW. 

Pentru emisie tensiunea de ali¬ 
mentare se decuplează de la recep- 


R 95, R 91, pentru a mări rejecţia 
purtătorului. Utilizarea componente¬ 
lor de bună calitate în acest circuit 
va evita reglajele repetate pentru; su¬ 
primarea frecvenţei purtătoare. 
Semnalul DSB obţinut în circuitul 
L 33, C 157 se cuplează printr-un 
repetor pe emitor, prin R* 85 la L 27, 
L 26, C 139. Acest circuit”adaptează 
ieşirea repetorului T 18 la intrarea 
filtrului SSB. Culegerea semnalului 
SSB se face după C 136 prin R 8Q, 
C 137 care reprezintă şi circuitul de 
cuplaj pentru amplificatorul SSB de 
emisie T 17. Din circuitul de sarcină 
L 22, C 149 aflat în colectorul lui 
T 17 se culege semnalul amplificat 
prin C 148 pe baza lui T 16 utilizat 
ca repetor pe emitor. Ieşirea din 
blocul GFSC se face printr-un cir¬ 
cuit,de adaptare la impedanţa de 
50 ii a cablului utilizat pentru a 
aplica semnalul blocului PA—RF 
Pentru a obţine un semnal tele¬ 
grafic (CW), se utilizează un oscila¬ 
tor separat ce generează o frec¬ 
venţă, stabilizată cu cristal de cuarţ, 
pe frecvenţa purtătorului de SSB. 
Cuplarea la ieşire se face prin L 23, 
L 22 la repetorul T 16. Oscilatorul 
este realizat cu tranzistorul T 19 în 
baza căruia s-a montat cuarţul Q 5 
în serie cu C 175 din care se poate 
regla frecvenţa de oscilaţie. Prin 
C 179 se culege un semnal suficient 
pentru ca T 21, amplificînd, să 
poată scoate la ieşire pe L 35 un 
semnal compatibil cu semnalul de 
vîrf SSB. Manipularea se face prin 
R 101 şi R 102 polarizînd baza lui 
T 19. Pentru o reacţie corect aleasă 

„din C 176 şi C 177 orice cristal de 

Ci* 





ţie SSB—CW, care se comută la 
0 V şi se cuplează la partea de emi¬ 
sie (pe recepţie conectată de ase¬ 
menea la 0 V). 

Modulatorul realizat cu IC 33 are 
nevoie de circuit de echilibrare su¬ 
plimentar realizat cu R 92, C 166, 


cuarţ va oscila prompt la cuplarea 
tensiunii de polarizare pe bază. 
Frecvenţa purtătoare pentru modul 
de lucru FM se obţine în oscilatorul 
realizat cu T 20 în baza căruia este 
montat cuarţul Q 6. Funcţionarea 
este identică cu oscilatorul T 19. 
Pentru ca semnalul SSB obţinut la 
ieşirea din blocul GFSC să aibă o 
amplitudine independentă de nivelul 
aplicat de microfon blocului 
PAF—MK, se utilizează în acest bloc 
funcţional un amplificator compre¬ 
sor, cu care se realizează în acelaşi 
timp şi limitarea benzii audio la emi¬ 
sie. Utilizarea unui circuit integrat 
ce conţine 4 amplificatoare opera¬ 
ţionale (j3M 324) a permis realizarea 
unei scheme complexe. Se utili¬ 
zează, ca şi la recepţie, un TEC ca 
rezistenţă comandată în tensiune, 
comanda porţii fiind realizată de un 
AO. Acest lucru a permis utilizarea 
unui reglaj al nivelului de compresie 
realizat cu R 125. Funcţionarea re¬ 
glării amplificării primului etaj AO 
este similară cu a blocului AL- 
CAF-Rx. O menţiune pentru circui¬ 
tele C 189, R 115 şi C 190, R 118, 
C 195, R 123 şi C 196, R 127 cu 
care se limitează banda de audio¬ 
frecvenţă transmisă de circuitul mo¬ 
dulator. Respectînd valorile şi utili- 


6 


TEHNIUM 8/1985 









240pF 


zînd piese de bună calitate, monta¬ 
jul va funcţiona corect, fără tendinţe 
de oscilaţie în bucla de reglaj a am¬ 
plificării. Constanta de timp se 
poate mări sau micşora acţionînd 
asupra lui C 191. 

LISTA DE PIESE 

R 74, R 78 = 18 kil; R 75, R 105, 
R110 = 100 LX, R 76, R 81 = 470 ii; 
R 77 = 33 LX R 79 = 82 îi; R 80 = 
47 LX R 82, R 83, R 103, R 108 R 112 = 
15 kll; R 84 = 560 fi; R 85, R 88, R 90, 
R 113, R 115, R 123, R 125 = 1 k(i; 
R 86, R 111 = 27 kil; R 87 , R 89 = 


22 kil; R 91 = 47 kil; R 92 - 1 Mii; 
R 93, R 114 = 120 ii; R 94, R 126 - 
6,2 kfi; R 95, R 100, R 101, R 102, 
R 106, R 107, R 121, R 124 = 10 kil; 
R 96 = 820 ii; R 97, R 116 = 5,6 Mii; 
R 98 = 470 kil; R 99, R 119 = 220 kil; 
R 104, R 109 = 2,7 kii; R 117 = 
10 Mii; R 118 = 33 kii; R 120 = 56 kii; 
R 122 = 100 kii; R 127 = 47 kii; 
C 129, C 170 = 10 mF/ 16 V; C 130, 
C 142, C 145 = 68 pF; C 131, C 132, 

C 143, C 144 = 300 pF; C 133, C 134, 

C 141, C 147, C 150, C 156, C 158, 

C 162, C 163, C 167, C 168, C 169, 

C 178, C 184, C 1 8, C 194, C 173 = 
0,1 M F; C 135, C 137, C 146, C 148, 


C 140, C 154, C 165, C 174, C 180, 
C 186, C 153, C 155= 10 nF; C 136 = 
220 pF; C 138, C 176, C 177, C 182, 
C 183 = 100 pF; C 139 = 27 pF; 
C 149, C 158, C 160, C 172 = 50 nF; 
C 151, C 157, C 159, C 152, C 187 = 
50 pF; C 164, C 166 = 2,2 juF/10 V; 
C 171, C 190, C 196 = 1 nF; C 175, 
C 181 = 20—30 pF; C 179, C 185 = 
22 pF; CI89, C195, C191, C192 C193 = 
1 juF/10 V; C 197 = 100 M F/16 V; L 17, 
L 21 = 1,48 m H; L 18, L 24, L 37 = 
100 mH; şoc, RF; L 19 = 1 spiră pe 
tor ferită cu L 20; CuEm 0 0,15 mm; 
L 20 = 15 spire pe tor ferită CuEm 
0 0,15 mm; priza se scoate la SDira 4 


de la cap rece; L 22, L 28, L 30, L 34, 
L 36 = 14 spire CuEm 0 0,09 mm; 
carcasă Fi 10,7 MHz; L 23 = 1 spiră 
CuEm 0 0,09 mm, peste L 22; L 25 = 
2,156 ^H; L 26 = 1 spiră CuEm 
0 0,09 mm, peste L 28; L 27 = 14 ix H; 
L 29 = 1 mH; L 31 = 1 spiră CuEm 
0 0,09 mm, peste L 30; L 32 = 1 spiră 
CuEm 0 0,09 mm, peste L 34; L"35 = 
1 spiră CuEm 0 0,09 mm, peste L 36; 
IC 32, IC 33 = S042, MC1496G; IC 34 
= IM 108 AH; IC 35 = /3M 324; J 15 
= BFR 91; T 16, T 17, T 18, T 19, T 20, 
T 21 = BF214; T 22, T 24 = BFW 10; 
T 23 = 2N2905; D 7, D 8, D 9, D 10 = 
BA244. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


l I D 




C T 6[C^- A C T ;C^ A C T J 


Circuitele oscilante la care modifi¬ 
carea frecvenţei de rezonanţă se 
face pe cale capacitivă şi care sînt 
prevăzute cu posibilitatea unui 
acord fin, printr-un condensator pe 
care îl notăm C 7 , pot fi reprezentate 
prin schema echivalentă din figura 1. 

Componentele cvadripolului cu 
bornele 11 şi 22' controlează 
acordul brut al circuitului pe frec¬ 
venţa r 1 = 2n (LC t ,, A ) 1/2 . 

Diversele aplicaţii ale acordului 
fin impun variaţiei de ordinul unu a 
frecvenţei f în raport cu elementul 
de acord fin C 7 anumite constrîn- 
geri. De exemplu, asigurarea unor 
performanţe dinamice bune la un 
sintetizor de frecvenţă PLL nece¬ 
sită Af/AC 7 ~ f, iar folosirea acordu¬ 
lui fin pentru extensie de bandă sau 
modulaţie de frecvenţă presupune 
Af/AC 7 = constantă. în cele ce ur¬ 
mează analizăm, pe două structuri 
de circuite, posibilitatea satisfacerii 
acestei a doua condiţii. 

Cele mai multe dintre circuitele 
uzuale în care acordul fin capacitiv 
este folosit pentru extensie de 
bandă sînt reductibile prin trans¬ 
formări de reţea la schema din fi¬ 
gura 2 a. Prin indicii inferiori m şi M 
se vor marca valorile minime şi res¬ 
pectiv maxime ale mărimilor. 

Puternica dependenţă a pantei 
acordului fin, Af/AC 7 , de raportul 
C v /C' m , redată calitativ în figura 3, 
face ca aceste circuite să fie accep¬ 
tate numai pentru benzi de frec¬ 
venţă foarte reduse. 

Că măsură a utilităţii circuitului 
se poate calcula abaterea f faţă de 
condiţia de uniformitate, cu for¬ 
mula în care a pare valoar ea medie a 
pantei, notată (- Af/AC 7 ): " 


£(%) ' 


100 


. ing. ŞERB AN IONESCU, 
YD3AVO 

(-Af/AC 7 ),»- (-Af/AC 7 )», 

(-Af/AC 7 ) 

Se poate arăta că abaterea astfel 
definită depinde în exclusivitate de 
raportul limitelor benzii de frec¬ 
venţă în care se foloseşte circuitul. 
Tabelul 1 ilustrează această depen¬ 
denţă. 

O soluţie mult mai bună, în sensul 
satisfacerii cerinţei de uniformitate 
a pantei acordului fin la modifica¬ 
rea frecvenţei în limitele unei benzi 
relative impuse, o oferă circuitele 
cu schema echivalentă din figura 
2b. Deşi se foloseşte pentru acor¬ 
dul brut un condensator variabil 
dublu, acest lucru nu constituie în 
general un inconvenient prea mare 
în construcţiile de amatori. 



- A f/ A c J 





c l/ol 

M m 


(-A f /A c 


(-A f /AC A ) m + 


• «X 


Rezultatele acestei optimizări, 
efectuate de autor pe cale nume¬ 
rică, sînt reunite de tabelul 2. 
Acesta scoate în evidenţă apropie¬ 
rea sensibilă a circuitului propus 
(optimizat) de satisfacere a con¬ 
diţiei de uniformitate a acordului 
fin, pînă la benzi relative de o oc¬ 
tavă, abaterea f rămînînd mai mică 
de 10%. Chiar şi pentru benzi de 
frecvenţă cu un raport de 3:1, aba¬ 
terea este mai mică decît cea pre¬ 



r c ' _s_5F 




4=c" tF 


Af/AC 7 este şi acum o funcţie cu 
variaţie strict monotonă,, pentru 
C 7 < 6Cm/(7 1/2 —1) şi C 7 >6C»/(7 1/2 -1), 
în rest avînd graficul din figura 4. 
Acest grafic sugerează existenţa 
unor valori optime ale rapoartelor 
C„V/C!„ şi Cî/C£ care minimalizează 
abaterea £ pentru fiecare lărgime de 
bandă în parte. 


=c+c 4 


C -C ' '+C 


- 1715PF 



zr__ yfjf 

.40/370pF J_ 


X 


X 

10/lOOpF 


jr 


HH 


Vfm 

im 

1,1 

28,7 

1,2 

55,6 

1,3 

81,5 

1.4 

106,8 

1,5 

132,0 

1,6 

157,2 

1,7 

182,8 

- I .8 „ 

208,8 

1,9 1 

235,3 

2,0 i 

262,5 

2,2 

318,9 

2,4 

378,5 

2,6 

441,4 

2,8 

507,8 

3,0 

577,8 


zentată de circuitele reductibile la 
figura 2a pentru benzi de 1,1:1 ! 

EXEMPLU DE PROIECTARE 

Să presupunem că se urmăreşte 
construirea unui oscilator care să 
acopere gama 2,5 MHz—3,5 MHz, 
folosind pentru acordul brut un 
condensator variabil cu aer, dublu, 
a cărui capacitate C pentru fiecare 
secţiune în parte poate fi variată în¬ 
tre C,„ = 40 pF şi Cm - 370 pF şi se 
doreşte o extensie de ± 6 kHz în 
toată gama. 

Întrucît f»/f,„ = 3,5/2r5= 1,4, iar din 
tabelul 2 se obţine C»/C,'„=2,18< 
370/40, grupul de condensatoare C' 
din figura 2b trebuie realizat practic 
ca în figura 5a, cu 

c* = [Ca/-c* (c.vg;)]/(Cv/c;-i) = 

= (370-40 x 2,18)/1,18 - 240 pF. 

Cu această valoare pentru con¬ 
densatorul auxiliar C' şi cu rapor¬ 
tul C!/C,; = 5,46 din tabelul 2 se 
obţin : 

C!„ = C' + C,„ = 240 + 40 = 280 pF; s 
Cn = Cm (C«/O=280x546 = 1 530 pF. 

(CONTINUARE ÎN PAG. 15) 


TEHNIUM 8/1985 











202 



Ing. VASILE PODAŞCĂ 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


Pentru a face sistemul să bascu¬ 
leze din nou, este necesar să supri¬ 
măm curentul de bază al lui Ta. 
Acest lucru II putem realiza prin pu¬ 
nerea punctului A la (*) pentru un 
timp foarte scurt, prin intermediul 
unui întrerupător, Int. în circuitul 
din figura 11 rolul întrerupătorului îl 
joacă tranzistorul T 3 . Înşirînd mai 
multe circuite basculante bistabile, 
fiecare va fi declanşat de preceden¬ 
tul. 

Revenind la decodorul din figura 
11, se observă că rezistenţa de 
1 500 II este comună tuturor circuite 

lor bistabile. Rezultă că întrerupăto¬ 
rul realizat cu tranzistorul T 3 acţio¬ 
nează asupra tuturor bistabilelor. 

La punerea sub tensiune toate 
bistabilele sînt blocate şi tensiunea 
la ieşirile E 1t E 2 , E 3 , E 4 este OV. Con¬ 
densatorul electrolitic de 4,7 \xF se 
încarcă prin rezistenţele de 1 500 fi 
şi 2 200 fî şi după aproximativ 3,7 ms 
tensiunea la bornele sale este sufi¬ 
cientă pentru a permite furnizarea 
curentului de bază necesar bascul㬠
rii primului circuit basculant care 
devine conductor fără însă a influ¬ 
enţa celelalte bistabile, deoarece la 
ieşirea sa (E) variaţia de tensiune 
este pozitivă (0 la + 6V). Această 
stare se menţine un timp nedefinit 
dacă la intrarea decodorului nu se 
aplică semnal. 

Să presupunem că la intrare so¬ 
seşte semnal de comandă conform 
figurii 13. Primul impuls sosit va fi 


amplificat de T, şi T 2 . şi diferenţiat 
apoi de grupul 1 000 pF—10 kfl. Cre¬ 
nelul negativ al diferenţierii deblo¬ 
chează pentru scurt timp pe T 3 , care 
devine conductor şi aduce toate bi¬ 
stabilele în repaus inclusiv primul 
bistabil. Tensiunea de ieşire a aces¬ 
tuia va scădea la 0V, iar frontul des¬ 
cendent creat astfel va fi transmis 
prin condensatorul de 4 700 pF bi- 
stabilului al doilea, care va deveni 
conductor. La ieşirea El tensiunea 
trece de la 0 la +6 V. 

La sosirea celui de-al doilea im¬ 
puls, bistabilul doi se va bloca din 
nou, dar va începe să conducă bi¬ 
stabilul trei şi aşa mai departe. 

Se remarcă deci că bistabilul doi 
a început să conducă la sosirea pri¬ 
mului impuls şi a încetat să conducă 
la sosirea celui de-al doilea impuls 
Perioada sa de conducţie este deci 
egală cu perioada dintre două im¬ 
pulsuri. Aceasta înseamnă că la ieşi¬ 
rea sa regăsim de fapt primul ordin 
transmis de codorul emiţătorului. 

La sosirea ultimului impuls al sec¬ 
venţei (al cincilea în acest caz), ulti¬ 
mul bistabil revine la 0 V şi ne g㬠
sim din nou în starea iniţială. O 
nouă secvenţă va face ca bistabilele 
să basculeze din nou în lanţ, astfel 
încît la fiecare din ieşirile decodoru¬ 
lui vom regăsi de 50 de ori pe se¬ 
cundă comenzile date prin manşele 
emiţătorului. Acest lucru dă de altfel 
şi caracterul de simultaneitate al 
acestui ansamblu de telecomandă. 

Condiţia importantă care trebuie 



voltmeiru 


Prinderea capacului de fund se va 

face prin 4 sau 6 şuruburi autofiletante M3 


îndeplinită este ca intervalul de timp 
ce separă ultimul impuls al unei 
secvenţe de primul impuls al sec¬ 
venţei următoare să fie superior va¬ 
lorii de 3,7 ms pentru a permite con¬ 
densatorului electrolitic de 4,7 yuF să 
se încarce şi implicit să ,urmeze" 
primul bistabil. ' 

d. SERVOMECANISMUL 

Cele patru impulsuri pozitive, de 
durate variabile, disponibile la ieşi¬ 
rile din decodor, se aplică unui nu¬ 
măr de patru servomecanisme care 
le convertesc în deplasări mecanice 
ale unor organe de execuţie. 

Deoarece principiul de funcţio¬ 
nare este acelaşi pentru toate servo- 
mecanismele, se va explica modul 
de funcţionare a unui singur servo- 
mecanism care se compune dintr-o 
parte mecanică (motor+angrenaje+ 
organe de execuţie) şi o parte elec¬ 
tronică. 

Partea electronică este înfăţişată 
în figura 14. Ea este alcătuită 
dintr-un circuit basculant monosta- 
bil (obţinut cu tranzistoarele şi 
T 2 ) şi un amplificator dublu de cu¬ 
rent continuu (realizat cu T 3 —T 8 ), 
care are ca sarcină motorul electric. 



Prin intermediul unor angrenaje- mo¬ 
torul acţionează potenţiometrul ser- 
vomecanismului şî organul de exe¬ 
cuţie. ; 

Funcţionarea are loc astfel: impul¬ 
sul pozitiv din ieşirea decodorului 
este aplicat pe intrarea I. De aici, 
prin intermediul rezistenţei de 8,2 klî, 
ajunge în punctul IA pe de o parte, 
iar pe de altă parte prin celula de di¬ 
ferenţiere, alcătuită din rezistenţa de 
47 kfl şi condensatorul de 1 nF, Is 
intrarea în monostabil (fig. 15). Cre¬ 
nelul pozitiv al diferenţierii este lăsat 
de diodă să treacă şi produce bas¬ 
cularea monostabilului. Timpul cît 
tranzistorul T, conduce poate fi 
controlat cu potenţiometrul 
servomecanismului. în punctul M 
apare deci un impuls negativ care 
este aplicat în punctul IA prin rezis¬ 
tenţa de 10 kfl. Deci în punctul IA 
avem două impulsuri, unul pozitiv şi 
altul negativ, care încep în acelaşi 
timp,_cu aceeaşi amplitudine dar du¬ 
rate în timp oarecare. Trei cazuri se 
pot prezenta atunci şi anume: 

CAZUL 1 — Semnalul din deco¬ 
dor (to) are aceeaşi durată cu cel 
fabricat de monostabil (tM), tD = tM. 



Circuit imprimat 



06 



E 

jl N | 


lT $35 


Capacul cutiei 
emiţătorului 



In acest caz tensiunea în punctul IA 
este nulă, iar amplificatorul de cu¬ 
rent continuu nu lucrează şi motorul 
nu se învîrteşte, 

CAZUL 2 — Semnalul din deco¬ 
dor are durată mai mare decît tim¬ 
pul fabricat de monostabil, to > tM. 
In punctul IA apare o rezultantă po¬ 
zitivă care este amplificată de ra¬ 
mura T 4 —T 6 —T s a amplificatorului. 
Motorul se va invîrti într-un sens. 

CAZUL 3 — Semnalul din deco¬ 
dor are durata mai mică decît sem¬ 
nalul fabricat de monostabil, X D < t M . 
în punctul IA apare o rezultantă ne¬ 
gativă care este amplificată de ra¬ 
mura T 3 —T 5 —T 7 a amplificatorului. 
Motorul se va învîrti în sensul cel㬠
lalt. 

Cele trei cazuri sînt redate în fi¬ 
gura 16. 

Motorul antrenează potenţiome¬ 
trul astfel încît timpul semnalului fa¬ 
bricat de monostabilul t M se alun¬ 
geşte dacă este mai scurt decît t 0 
(sau invers), pînă cînd se realizează 
t D = t M . în acest moment, motorul 
se opreşte şi organul de execuţie ră- 
mîne în poziţia respectivă pînă cînd 
o nouă comandă asupra manşei din 
emiţător modifică timpul t/> Din nou 
motorul se pune în mişcare, modifi- 
cînd, prin intermediul potenţiome- 
trului, timpul t M pînă cînd t D = t », 
organul de execuţie ocupînd o nouă 
poziţie. în acest mod se realizează 


8 


TEHNIUM 8/1985 















Pinten care se îndepărtează 



deci coincidenţa în mişcări dintre 
manşa emiţătorului şi organul de 
execuţie ai servomecanismului. 

Celula de integrare din ieşirea 
tranzistoarelor T 3 —T 4 , alcătuită din 
rezistenţa de 560 O şi condensatorul 
de 4,7 uf, are rolul de a transforma 
în acţiune continuă finele impulsuri 
diferenţă care apar în punctul IA şi 
a favoriza astfel mişcarea lină şi 


continuă a motorului electric. 

Rezistenţa de contrareacţie de 220 
kn împiedică intrarea în oscilaţie me¬ 
canică a ansamblului servomecanis¬ 
mului, jucînd rol de frînă. Oscilaţia 
mecanică se caracterizează prin im¬ 
posibilitatea obţinerii unui punct 
stabil pentru organul de execuţie, 
care are în acest caz tendinţa de a 
oscila în jurul punctului de echilibru 
dat de egalitatea t M = t D .- 
II. REALIZAREA PRACTICĂ 
a EMIŢĂTORUL 
1 PARTEA ELECTRONICA 
Pentru- obţinerea P.I.F. se folo¬ 
seşte circuitul imprimat arătat în fi¬ 
gura 17 a. După corodarea cu clo- 
rură ferică se curăţă bine partea pla¬ 
cată cu cupru şi se cositoreşte. Co- 
sitorirea se va face într-un strat 
foarte subţire şi are rolul de a îm¬ 
piedica oxidarea în timp a foliei de 
cupru. 

Se trece apoi la plantarea piese¬ 
lor. Se vor lipi mai întîi componen¬ 
tele pasive (rezistoare, condensa¬ 
toare, bobine) şi la sfîrşit tranzistoa- 
rele, dioda şi cristalul de cuarţ, evi- 
tîndu-se supraîncălzirea lor. Găurile 
prin care se vor introduce termina¬ 
lele pieselor vor fi de 0 1 mm şi se 
vor executa în momentul plantării 
piesei respective, putîndu-se realiza 
astfel, în funcţie de gabaritul piese¬ 
lor utilizate, o bună repartizare a lor 
şi o compactizare ridicată a monta¬ 
jului. 

Toate rezistoarele utilizate vor fi 
de tip miniatură, cu puterea de 
0,25 W. 

Condensatorul variabil Cv va fi, de 
preferinţă, cu dielectric aer, dar în 
lipsă ptiate fi şi cu izolator ceramic, 
avînd în acest caz valoarea de 
10—40 pF. Toate celelalte conden¬ 
satoare sînt de tip plachetă şi cera¬ 
mice. 


Potenţiometrul 21 




Bobinele Li şi L 2 se execută pe 
acelaşi suport avînd 0 7 mm şi miez 
de ferită. L, are 15 spire din sîrmă 
de 0 0,3 CuEm, iar L 2 are 5 spire cu 
priză la mijloc, din acelaşi conduc¬ 
tor. Bobinarea se va face spiră lîngă 
spiră, bobina L 2 peste L v 
Bobina L 3 se construieşte pe un 
suport cu diametrul 0 18, care se 
îndepărtează după obţinerea bobi¬ 
nei. 

Conductorul folosit are diametru! 
de 1,4 mm şi este din cupru izolat 
cu email (CuEm). Bobinarea se va 
face spiră lîngă spiră, după care bo¬ 
bina va fi întinsă astfel încît să ca¬ 
pete dimensiunile din figura 18. 
Priza este la jumătate. 

Bobina L 4 se execută tot din sîrmă 
0 1,4 CuEm, are 5 spire şi dimen¬ 
siunile indicate în figura 18 b. Ea se 
va monta în interioruLJdobinei L 3 , 
centrată faţă de axa acesteia. 

L 5 este bobina de acordare a an¬ 
tenei. Ea se execută pe un suport 0 
5 mm, prevăzut cu miez de ferită, şi 
are 22 de spire din sîrmă 0 0,3 
CuEm, spiră lîngă spiră. - 
Şocul de radiofrecvenţă se obţine 
bobinînd pe corpul unui rezistor de 
470 kfi/0,5 W conductor 0 0,1 
CuEm, spiră lîngă spiră, pînă la um¬ 
plere (aproximativ 60 de spire). 

Voltmetrul prevăzut în schemă 
este un indicator de acord de la 
magnetofoanele „Tesla". 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 8/1985 













DISTORSIUNILE 
NEUNURE 

AMPLIFICATOARELE 
DE AUDIOFRECVENTA 


Problema distorsiunilor neliniare 
în amplificatoarele de audiofrec- 
venţă reprezintă în permanenţă un 
subiect aflat în atenţia constructori¬ 
lor de aparataj electroacustic. 

Un mod net de a diferenţia două 
amplificatoare de audiofrecvenţă de 
aceeaşi putere, construite de firme 
diferite, este după felul cum acestea 
se comportă în privinţa distorsiuni¬ 
lor neliniare. Firmele specializate în 
construcţia aparatajului electroacus¬ 
tic şi constructorii amatori caută în 
permanenţă soluţii noi pentru obţi¬ 
nerea unor rezultate cît mai bune. 
De la amplificatoarele cu tuburi 
electronice şi pînă la amplificatoa¬ 
rele operaţionale, pe tot acest drum 
parcurs în sensul unei continue per¬ 
fecţionări, problemele esenţiale ră- 
mîn valabile. 

Deşi s-au făcut progrese atît în 
privinţa componentelor, cît şi a con¬ 
cepţiei schemelor amplificatoarelor 
de audiofrecvenţă, distorsiunile neli¬ 
niare au ridjcat permanent probleme 
deosebite. în pdrioada utilizării ex¬ 
clusive a tuburilor electronice, pre¬ 
ţul realizării unei amplificări mari 
era deosebit de ridicat. Apărea ne¬ 
cesitatea utilizării mai multor dispo¬ 
zitive active. Acest lucru ducea ine¬ 
vitabil, chiar în urma unei proiectări 
îngrijite, la apariţia unui procentaj 
de armonici şi a unor distorsiuni de 
intermodulaţie, care nu se puteau 
decît minimaliza într-o oarecare m㬠
sură. Atunci cînd s-a descoperit 
avantajul utilizării reacţiei negative, 
aceasta nu s-a aplicat decît local, la 
nivelul unui etaj funcţional. Prezenţa 
absolut necesară la amplificatoarele 
cu tuburi electronice a transforma¬ 
torului de ieşire, deci a reactanţei 
sale, duce la apariţia unei funcţii de 
transfer intrare-ieşire deosebit de 
complexă. Corecţiile care se impun 
pentru a obţine în final un spectru 
neatenuat al frecvenţelor înalte fac 
imposibilă aplicarea unei reacţii ne¬ 
gative globale. în caz contrar se 
riscă pierderea stabilităţii montajului 
şi apariţia condiţiilor de autooscila- 

- H 


Ing. EMIL MARIAN 

ţie. Reacţia medie globală jiu dep㬠
şea valoarea de 30 dB. în aceste 
condiţii, distorsiunile liniare şi neli¬ 
niare reprezentau cu siguranţă im¬ 
pedimente serioase aflate în calea 
unei audiţii HI-FI, obţinîndu-se în fi¬ 
nal doar o audiţie satisfăcătoare. In¬ 
troducerea pe scară largă a monta¬ 
jelor cu tanzistoare şi eliminarea 
transformatorului de ieşire din ca¬ 
drul schemelor electrice ale amplifi¬ 
catoarelor de audiofrecvenţă au re¬ 
prezentat lucruri esenţiale în etapa 
de trecere spre montajele electro¬ 
nice care să minimalizeze distorsiu¬ 
nile. S-a introdus în proiectare reac¬ 
ţia negativă globală. S-a ajuns la 
formarea concepţiei potrivit căreia 
cu cît un amplificator are o reacţie 
negativă mai mare cu atît este mai 
bun, lucru diferit de realitate, după 
cum se va vedea. Reacţia negativă 
oferă următoarele avantaje: 

— distorsiunile statice descresc 
practic la zero; 

— creşte banda de trecere a am¬ 
plificatorului; 

— creşte impedanţa de intrare, 
descreşte impedanţa de ieşire şi 
uneori creşte factorul de amortizare. 

Descreşterea continuă a costului 


componentelor electronice şi în spe¬ 
cial tendinţa de integrare monolitică 
fac posibilă utilizarea cu resurse 
aproape nelimitate a amplificării. 
Apare tendinţa, deosebit de impor¬ 
tantă în proiectare, de a folosi o am¬ 
plificare foarte mare în „buclă des¬ 
chisă", urmată de utilizarea unei 
reacţii negative puternice, pentru 
obţinerea amplificării finale dorite. 
Acest lucru implică folosirea obliga¬ 
torie a amplificatoarelor operaţio¬ 
nale. Ele sînt proiectate frecvent cu 
destinaţia de a lucra în echipamen¬ 
tul unui lanţ electroacustic. Amplifi¬ 
catoarele operaţionale oferă avanta¬ 
jul obţinerii unor montaje cu gabarit 
mic. Performanţele lor electrice sînt 
net superioare montajelor cu com¬ 
ponente discrete în echipamentul 
audio. Utilizarea amplificatoarelor 
operaţionale a ridicat însă noi pro¬ 
bleme. Nevoia de a micşora puterea 
disipată a făcut ca amplificatoarele 
operaţionale să fie astfel proiectate 
încît să lucreze în clasă B. Neres- 
pectarea la utilizare a unor para¬ 
metri iniţiali de proiectare (curent 
de mers în gol, polarizări, compen¬ 
sări etc.) duce la apariţia unor dis¬ 
torsiuni de mare amploare. Acestea 
înrăutăţesc considerabil audiţia şi 
nu pot fi eliminate de reacţia nega¬ 
tivă sau alte trucuri de circuit! Cele 
două efecte esenţiale, şi anume su- 
perdozarea reacţiei negative şi func¬ 
ţionarea în clasă B, impun actual¬ 
mente cele mai importante pro¬ 
bleme în ceea ce priveşte proiecta¬ 
rea unui amplificator de audiofrec¬ 
venţă cu distorsiuni minime. 

Distorsiunile pe care le introduce 
un amplificator de audiofrecvenţă se 
clasifică în două mari grupe, şi 
anume: 

— distorsiuni liniare, care repre¬ 
zintă abateri de la frecvenţa sau ca¬ 
racteristica de fază, exprimate 
printr-o funcţie de tansfer liniară; 

— distorsiuni neliniare, cauzate 
de relaţia neliniară de amplitudine 
între intrarea şK ieşirea semnalului 
util, deci o funcţie de transfer neli¬ 
niară. 

Articolul de faţă îşi propune stu¬ 
diul distorsiunilor neliniare şi anali¬ 
zarea unor modalităţi de eliminare a 
lor. Distorsiunile neliniare se. clasi¬ 
fică în două grupe distincte, şi 
anume: 

— distorsiuni neliniare statice, de¬ 
pendente numai de amplitudinea 
semnalului; 

— distorsiuni neiiniare dinamice, 

dependente de amplitudinea şi ca- 



Crvssover de asimetrie 



racteristica de frecvenţă, fază, sau I 
de modul de comportare în timp a | 
semnalului. | 

DISTORSIUNILE NELINIARR f 
STATICE | 

Fiecare etaj al unui amplificator i 
deţine în tot domeniul posibil de Iu- | 
cru o funcţie de transfer nelini.âră. | 
Neliniarităţile se pot clasifica în irei j 
grupe principale: 

— neliniaritate de tip S; 

— neliniaritate datorată neracor* 
dării semialternanţelor semnalului, ; 
numită cross-over; 

— neliniaritate datorată limitărilor ; 
semnalului, denumită clipping. 

Aceste neliniarităţi tipice sînt pre* | 
zentate în figura 1. 

Neliniaritatea de tip S poate ap㬠
rea din mai multe motive. în cazul 
tranzistoarelor, ea rezultă datorită ;| 
dependenţei neliniare a amplificării 
de curent faţă de curentul de colec¬ 
tor, neliniarităţii tensiunii bază-emi- 
tor caracteristice, neliniarităţii de tip ' 
avalanşă a curentului de colector 
datorită tensiunii colector-emitor 
etc. în cazul tuburilor electronice, 
lista se mai completează cu efectul 
încărcării electrostatice a grilei de 
comandă, schimbări de conductanţă 
a anodului în funcţie de tensiune, 
posibila apariţie a impedanţei nega¬ 
tive la grila ecran din tetrode şi pen- 
tode etc. Acest tip de neliniaritate se 
elimină utilizînd o proiectare îngri¬ 
jită a etajului respectiv. Se folosesc 
polarizări şi reacţii negative locale 
astfel încît în zona de lucru a etaju¬ 
lui funcţia de transfer să devină li- 
# niară. în cazul utilizării tansforma- 
"toarelor de cuplaj sau de ieşire, neli¬ 
niarităţile lor datorate saturaţiei cir¬ 
cuitului magnetic au o deosebită im¬ 
portanţă. Influenţa surselor de neli¬ 
niaritate S se poate eiimina complet 
utilizînd reacţia negativă locală, sar¬ 
cina optimă şi adaptarea între etaje. 
Cu preţul unui etaj de amplificare în 
plus care să compenseze pierderile 
de amplificare datorate reacţiei ne¬ 
gative locale, problema este pe de¬ 
plin rezolvabilă. 

Neliniaritatea de tip cross-over 

poate să apară la funcţionarea unui 
etaj de audiofrecvenţă în clasă B. 
Datorită randamentului net superior 
clasei A în ceea ce priveşte puterea 
transmisă, majoritatea etajelor finale 
lucrează în clasă B. Dacă nu se res¬ 
pectă o serie de factori esenţiali în 
proiectare, apare în mod sigur dis¬ 
torsiunea de tip cross-over. Aceasta 
se manifestă sub două forme, şi 
anume cross-over de neracordare şi 
cross-over de asimetrie. Cross-ove- 
rul de neracordare reprezintă un gol 
în ceea ce priveşte racordarea celor 
două semialternanţe ale semnalului 
de audiofrecvenţă. Cross-overul de 
acest tip este prezentat în figura 2. 
Cross-overul de asimetrie apare 
atunci cînd există o asimetrie de timp 
a amoimcarii semnalului în ceea ce 
priveşte semialternanţele. Acest tip 
de distorsiune este prezentat în fi¬ 
gura 3. Distorsiunea cross-over are 
următoarele cauze principale: 

— descreşterea amplificării etaju¬ 
lui în momentul apropierii de zero a 
celor două semialternanţe ale sem¬ 
nalului; 

— frecvenţa de tranziţie diferită a 
tanzistoarelor sau grupului de tran- 
zistoare finale aflate în componenţa 
etajului (de exemplu, secţiunea npn 
comută mai rapid decît secţiunea 
•pnp), care lucrează separat pentru 
fiecare semialternanţă a semnalului 

în regiunea de trecere „prin zero" 
a semialternanţelor, amplificarea în 
buclă deschisă a etajului scade sim¬ 
ţitor. Datorită acestui lucru, reacţia 
negativă are efecte limitate. Distor¬ 
siunile cross-over sînt deosebit de 
distinct sesizabile, neplăcute la au¬ 
diţia programului sonor, deoarece 
generează armonici şi intermodulaţii 
în banda de audiofrecvenţă. în cazul 
producerii armonicilor, componen¬ 
tele de frecvenţă înaltă se aud dis¬ 
tinct, fiind total nemuzicale, uşor 
detectabile. Concomitent se pro¬ 
duce şi deformarea semnalului util. 
în grupul de figuri 4 se prezintă in- 


10 


TEHNIUM 8/1985 





FiG. 4: Distorsiunile neiiniare datorate apariţiei defazajului 
faţă de fundamentală 

1. Fundamentala (regim perfect sinusoidal) 

2. Fundamentala -t- 50% armonica de ordinul 2 la 0° sau 180° 

3. Fundamentala + 50 % armonica de ordinul 2 ia 90 sau 270° 

4 Fundamentala (regim perfect sinusoidal) 

5. Fundamentala + 50 % armonica de ordinul 3 la 0° 

S. Fundamentala + 50 % armonica de ordinul 3 la 180° 

ŢErorile de măsură a puterii in cele două cazuri: a) distorsiuni de 
fază la apariţia armonicii a 2-a; b) distorsiuni de fază ta apariţia 
armonicii a 3-a. 



Aplicarea reacţiei negative globale în cazul unui 
lanţ de amplificatoare 



fluenţa armonicilor asupra formei de s-a considerat o pondere de 50% a 

undă a unui semnal sinusoidal. Fi- armonicii analizate. în figura 4.7. 

gurile 4.1. şi 4.4. reprezintă semnalul apare diagrama erorilor de măsură a 

sinusoidal, nedistorsionat (funda- puterii transmise în cazul apariţiei 

mentala). în figura 4.2. se prezintă armonicilor de ordin 2 şi 3.' Con- 

inftuenţa armonicii de ordin 2 ap îi- sîructoruî amator va utiliza diagra- 

cată fundamentalei, la 0° şi 180°, mele prezentate în scopul jdentsfieă- 

care are ca rezultat modificarea rii genului de distorsiune care a 

formei de undă a fundamentalei. în apărut în montajul testat şi va pre¬ 
figura 4.3. apare influenta armonicii ceda în consecinţă pentru elimina- 

de ordin 2 aplicată fundamentalei cu rea ei. Să nu uităm că, practic, pot 

un defazaj de 90° sau 270°. în figu- apărea şi armonicile 4, 5, 6 etc., 

riîe 4.5. şi 4.6. se prezintă influenţa care vor modifica forma sinusoidală 

armonicii de ordin 3, aplicată funda- a -fundamentalei, făcînd-o de nere- 
tna ui un efar-aj de 0' şi es- cunoscut. Remediul distorsiunii 

i> • . "r-' "C"-over îi constituie alegerea 

u î ” u; <• ; d- oe 'cn- un- i curent de mers în gol al etaju- 
>n te** îsz ,e . : menţionate lui Si ficient de mare ca să asigura 


Coeficientul de distorsiuni maxim admis ia componentele unei 
bine muzicale HI-FI 


Subansamblul combinei 

K ! 

Magnetofon 

2 % j 

Casetofon 

3 % 

Picup 

4 % ! 

Egalizor grafic 

0,5 %.. j 

Amplificator 

ai % 

Incintă acustică 

5% 


amplificarea mare tot timpul. Totuşi în ambele cazuri, modulaţia de am- 

curentul de mers în gol nu poate fi plitudine şi fază implică creşterea 

prea mare deoarece apare un con- componentelor de interferenţă între 

sum inutil de energie şi mărirea ris- semnalul tranzitoriu şi semnalul sin. 

oului ambalării termice. Rezultă ale- nusoidai. Acest lucru duce la apari- 

gerea unui curent de mers în gol ţia distorsiunilor de intermodulaţie 

care să constituie un compromis ai apreciabile. într-un caz extrem, am- 

celor două cerinţe contradictorii. plificarea A 0 poate scădea la zero, 

Concomitent, este necesară alege- acest lucru implicînd o distorsiune 

rea unui grup sau a unor dubleţi de de intermodulaţie de 100% a semna- 

tranzistoare în etajul final, care să lului sinusoidal. De aici rezultă im- 

prezinte frecvenţe de tranziţie apro- portanţa deosebită a unei proiectări 

piate şi mult superioare frecvenţei îngrijite a amplificatorului, în aşa fel 

maxime din banda audio. Rezultate îneît reacţia negativă globală să nu 

foarte bune se obţin utilizînd o mică implice posibilitatea apariţiei acestui 

reacţie negativă locală (rezistenţele tip de distorsiune. De asemenea, 

din emitoareie tranzistoarelor fi- apare încă o dată condiţia utilizării 

nale). în montaj a unor tranzistoare cu frec- 

Meîiniantatea de tip eiipplng apare venţa de taiere mult superioară frec- 

atunci cînd amplificatorul este su- venţei maxime a semnalului audio 

praîncărcat. Datorită acestui lucru util. Un bun mijloc de evitare a dis- 

se poate afirma că acest tip de neli- torsiunilor îl constituie şi filtrajul 

niaritate apare numai în caz acei- semnalului audio iniţial, astfel ca la 

dental. Deoarece pentru durate limi- etajele amplificatoare finale să nu 

tate de timp depăşirile de sarcină ajungă semnale cu frecvenţa mai 

există în mod uzual, performanţele mare decît cele din banda de audio- 

amplificatorului la suprasarcină de- frecvenţă. Utilizarea reacţiei nega- 

vin importante. Sesizarea practică a tive se va face cu deosebită atenţie 

distorsiunilor clipping depinde de îmbinînd avantajele şi dezavantajele 

mecanismul limitării, de panta aces- reacţiei negative locale cu cele ale 

teia (dacă este bruscă sau lină) etc. reacţiei negative globale, lată de ce 

Se pot produce efecte secundare, în emitoareie tranzistoarelor de pu- 

deoarece limitarea agravează gene- tere din etajul final se amplasează 

rarea armonicilor şi distorsiunile de cîte o rezistenţă de valoare mică ce, 

intermodulaţie. Este de dorit ca deşi reduce din putere, aduce toate 

panta limitării să fie mică, dar, dato- avantajele reacţiei negative locale: 

rită reacţiei negative globale, proce- — liniarizează funcţionarea etaju- 
sul are loc în avalanşă şi limitarea lui; 

devine „dură“. Reacţia negativă mai — măreşte stabilitatea dinamică 
poate produce un exces de curent în funcţionare; 
în etajul pilot al amplificatorului, — micşorează efectul de toleranţă 
fapt care agravează problemele de individuală a pieselor componente 
saturaţie şi revenirea rapidă la func- fiecărui etaj; 
ţionarea normală. Limitarea cu — măreşte frecvenţa de tăiere a 

pantă lină şi reacţia negativă globală tranzistoarelor, lucru deosebit de 
rămîn două probleme contradictorii. important pentru etajele finale în 
lată de ce un bun amplificator se di- clasă B. 

mensionează pentru o putere mai Reacţia negativă locală nu se 

mare decît cea utilă, în scopul de a poate aplica totdeauna. în cazul eta- 
preveni pe cît posibil depăşirile de jului pilot, ea limitează excursia în 

sarcină nominală. Un amplificator tensiune a acestuia. Datorită faptu- 

de audiofrecvenţă se dimensionează lui că etajul pilot lucrează cu curenţi 
iniţial la o putere dublă faţă de cea mici, se preferă aproape totdeauna 

utilă nu pentru a scutura cu el per- utilizarea sa în clasă A de funcţio- 

deiele din casă şi a deranja vecinii, nare, disipaţia de putere fiind negli- 
ci doar pentru obţinerea unei audiţii jabilă. Aici se utilizează o amplifi- 

normale nedistorsionate! care mare, urmată de o reacţie ne¬ 

gativă globală dintre două sau trei 
DISTORSIUNI NELINiARE etaje cuplate galvanic. Acest fapt 

DINAMICE elimină distorsiunile neliniare statice 

şi asigură o funcţionare corectă. Se 
Distorsiunile neiiniare dinamice observă că utilizarea optimă a celor 

apar atunci cînd conţinutul în frec- două tipuri de reacţie, o dată cu lua- 

venţă sau proprietăţile în timp ale rea măsurilor de proiectare adec- 

semnalului de intrare afectează vată, duce la obţinerea unui amplifi- 

funcţia de transfer globaiă a amplifi- câtor care să aibă distorsiuni neli- 

catorului. O neliniaritate de acest tip niare mai mici de 0,2%. Se reco- 

se numeşte neliniaritate dinamică. mandă ca reacţia negativă globajă 

Ea are ca origine reacţia negativă să se menţină între 20 şi 40 dB. în 

globală. Pentru exemplificare, să acest fe! se obţin distorsiuni armo- 

considerăm un amplificator cu o nice mai mici decît 0,05% şi în ac-e- 

reacţie negativă foarte puternică. La laşi timp se evită riscul apariţiei dis- 

inîrarea iui s-a aplicat un semnal torsiunilor neliniare'dinamice. Să nu 

tranzitoriu (un front de undă foarte uităm faptul că amplificatorul de au- 

abrupt şi de durată foarte mică), ur- diofrecvenţă este doar o compo- 

mat imediat de un semnal sinusoi- nentă din lanţul electcoacustic. în 

dai. Deoarece reacţia negativă este tabel este prezentată ponderea ma- 

foarte puternică, amplificarea în bu- ximă a fiecărei componente din lan¬ 
dă închisă râmîne la valoarea A (nu ţul electroacustic în ceea ce priveşte 

scade), dar amplificarea în buclă coeficientul de distorsiuni, referiri- 

deschisă va scădea de ia valoarea du-ne la un aparataj HI-FI de fac- 

Ao la A<> ?i frecvenţa de tăiere a>„ tufă curentă. Se defineşte coeficien- 

scade momentan cu una sau două tu! de distorsiuni astfel: 

decade la valoarea wp în timpul eres- /—---- 

terii semnalului tanzitoriu. Acest iu- 1 j V j + VÎ f Vi 4- + V; + N : 

cru creează modulaţia de fază a K — y -ş-100 

semnalului sinusoidal, dacă frec- v Vr 

venţa iui w s este mai mică decît unde: Vi = amplitudinea fundamen- 

aio (fig- 6, cy,i) şi modulaţia combi- taiei; Vru..* = amplitudinea armoni- 

nată de amplitudine şi frecvenţă da- cii de ordin 2, 3...n; N = amplitudi- 

că o», sa află între a*, şi «*> (fig. 6, a^). (CONTINUARE ÎN PAG. 15) 


1 





1. SCURT ISTORIC. 

în anii 1975—1976, mai multe 
firme producătoare de echipamente 
eiecîronice audiovizuale au creat, în 
baza experienţei pozitive, a succe¬ 
sului audiocasetofoanelor şi a stabi¬ 
lirii principiilor înregistrării magne¬ 
tice video pe videomagnetofoane, 
diferite sisteme de videocaseto- 
foane. Cele mai semnificative reu¬ 
şite au fost ale firmelor Grundig în 
R.F.G., cu modelul Video 2000, Phi- 
iips în Belgia, cu modelul 
VCR—120, în Japonia firma Sony, 
cu sistemul U-matic şi mai tîrziu cu 
celebrul sistem Betamax, iar firma 
Matsushita, cunoscută “sub numeie 
de National Panasonic, cu sistemul 
VMS. 

Aceste" sisteme de înregistrare 
magnetică a semnalului video şi au¬ 
dio au supravieţuit altor concurenţe, 
dar lupta tehnică şi de piaţă între 
ele continuă şi astăzi. Cele trei sis¬ 
teme enumerate mai sus, VCR, VMS 
şi /3-max, nu sînt compatibile între 
ele. 

în anul 1979 firma Sony a început 
comercializarea pe scară largă a sis¬ 
temului Betamax HI-FI, de înaltă fi¬ 
delitate (audio), îmbunătăţind apre¬ 
ciabil calitatea semnalului sonor în¬ 
registrat, depăşind în calitate chiar 
şi înregistrările audiocasetofoanelor 
de „vîrf“ ale unor firme recunoscute 
ca atare în domeniu. în scurt timp 
firma japoneză JVC anunţă crearea 
unui sistem similar VHS HI-FI. 

2. PRINCIPII GENERALE DE 
FUNCŢIONARE 

La toate sistemele de înregistrare 
magnetică a semnalului video, 
aceasta se face oblic pe banda mag¬ 
netică, pentru a compensa viteza re¬ 
lativ scăzută de deplasare a acesteia 

(fig- 1 a). 

înregistrarea se face prin interme¬ 
diul unui set de două capete mag¬ 
netice, situate la 180° pe un tambur 
rotativ. Sincronizarea vitezei de de¬ 
plasare a benzii magnetice cu cea 
de rotaţie a tamburului cu cele două 
capete magnetice face posibilă înre¬ 
gistrarea oblică (elicoidală) a sem¬ 
nalului video. Două capete separate 
şterg, respectiv înregistrează liniar, 
în sensul de deplasare a benzii, 
semnalul audio mono sau stereofo¬ 
nic, iar un alt cap înregistrează sem¬ 
nalul de control-sincronizare. 


Ing. ALEXANDRU HARBIC 

zii, lăţimea acesteia, înclinaţia pe 
verticală a tamburului faţă de bandă, 
modui de priză al benzii în meca¬ 
nism diferă mult, ceea ce face ca 
acestea să fie incompatibile (fig. 2 a, 
b). 

3. VIDEO Hi-Fi 

Noua tehnică de înregistrare a su¬ 
netului de înaltă calitate are ia bază 
modularea în frecvenţă (FM) a sem¬ 
nalului audio şi nu înregistrarea Sui 
clasică prin modulare de amplitu¬ 
dine (AM). 

I. Betamax HI-FI are la bază obţi¬ 
nerea unui semnai audio modulat în 
frecvenţă prin oscilatorul local, ur- 
mînd ca semnalul audio modulat în 
frecvenţă să fie amestecat cu sem¬ 
nalul video şi înregistrat simultan cu 
acesta pe banda video cu acelaşi set 
de capete rotative de pe tamburul 
rotitor. 

fi. VHS Hi-Fi are la bază sistemul 
JVC, numit „depth multiplexing" de 
înregistrare-redare a semnalului au¬ 
dio modulat în frecvenţă. 

Capete de înregistrare-redare se¬ 
parate, situate pe tamburul rotitor, 
înregistrează informaţia stereofonică 
relativ adînc în stratul magnetic al 
benzii. Semnalul video este înregis¬ 
trat deasupra în aceeaşi porţiune de 
bandă, dar mai aproape de supra¬ 
faţa benzii casetei video (fig. 1 b) şi 
nu şterge complet purtătoarea sem¬ 
nalului audio. O separare între sem¬ 
nalul video şi semnalul audio înre¬ 
gistrate se face prin folosirea de un¬ 
ghiuri de azimut diferite pentru ca¬ 
petele magnetice video şi audio, 
ceea ce face ca semnalul video să 
fie „transparent" pentru cel audio 
modulat în frecvenţă la redare (un¬ 
ghiul de diferenţă azimutală între 
capete este de ordinul unui grad). 

Ca şi la sistemul /3-max, înrgistra- 
rea mai în adîncime sau mai la su¬ 
prafaţă a semnalului video sau au¬ 
dio modulate în frecvenţă are la 
bază folosirea de cîmpuri magnetice 
de intensităţi diferite cu purtătoare 
ale semnalelor audio şi video dife¬ 
rite (de ordinul a 1—2 MHz), pre¬ 
cum şi fenomenul de pătrundere a 
cîmpurilor magnetice cu frecvenţe 
mai joase mai adînc în stratul mag¬ 
netic ai benzii. 

Fig. 2 a: BETAMAX 
1. Bandă magnetică 
2 Cap de ştergere 
3. Capestan 


Schemele de bază de modulare a 
semnalelor la ambele sisteme Beta¬ 
max şi VHS duc la un semnal cu ra¬ 
port semnai/zgomot (S/N) scăzut. 
De aceea, ambele sisteme folosesc 
echipamente electronice proprii de 
codare^-decodare, de reducere a 
zgomotului, similare în concepţie 
dar nu şi în execuţie cu sistemele 
Dolby şi dbx, cunoscute ia caseto- 
foaneie audio. 

Pentru a păstra compatibilitatea 
cu sistemele clasice de VCR-uri, ca¬ 
setele înregistrate în HI-FI păstrează 
şi înregistrarea audio separată, cla¬ 
sică, de la videocasetofoanele pro¬ 
duse pină la data apariţiei noului 
sistem VCR HI-FI (Video Cassette 
Rec orc ar High-Fideliîy). 

Caracteristicile VCR Hi-Fi ie fac 
compatibile ca performanţă cu vide- 
odiscurile (CD) şi audiodiscurile în¬ 
registrate în sistemul digital (nume¬ 
ric) — DAD (digital audio disc). 

■ 4. PERFORMANŢE GENERALE 

VHS 

• Sistemul de înregistrare video: 

— clasic — două capete magne¬ 
tice rotative 

— Hi-F! — idem 

® Viteza de deplasare a benzii: 

— 23,39 mm.s 4 (viteza stan¬ 
dard) SP 

— 11,69 mm.s 1 (înregistrare 
lungă) LP 

— 7,79 mm.s 1 (înregistrare su- 
perlungă) SLP sau EP (extra play) 

® Timpul de rebobinare-derulare 
a casetei standard T 120: 

4—5 minute 

® Sistemul de televiziune: 

Semnal video: 

— CCIR (OIRT prin comandă 
specială sau cu adaptor 5,5—6,5 
MHz); 

— 625 linii pe verticală; 

— frecvenţa cadrelor — 50 Hz; 

— semnal color NTSC, PAL, SE¬ 
CAM, M SECAM; 

— semnalul video modulat în ra- 
diofrecvenţă 

Semnal audio: 

— standard — modulaţie în am¬ 
plitudine (AM); 

— HI-FI — modulaţie în frecvenţă 
(FM); 

— monotonie — o pistă; 

— stereofonic — două piste 

Rezoluţie orizontală video, color; 

> 240 linii (SP); 

> 160—200 linii (LP); 

> 160 linii (SLP, EP); 

Raportul semnal/zgomot: S/N > 45 
dB (video) 

® Audio 

— Răspuns în frecventă: 

clasic 60 Hz — 11 kHz — 3 dB SP 
60 Hz — 6 kHz LP 
80 Hz — 3 kHz SLP (EP) 

HI-FI 20 Hz — 20 kHz dB SP' 


— Distorsiuni armonice totale; | 
THD% la 1 000 Hz 

clasic < 10% ia 0 dB i: 

HI-FI < 0,32% la, 0 dB , , 

< 0,29% la -10 ri&I 
— Raportul semnal/zgomot ţait 
dio) S/N la 0 dS: ■ 

clasic > 45 dB (52 dS- cu Doli 
B); 

HI-FI > 70 dB 
— Fluctuaţie de viteză: 

HI-FI ± 0.005%, 
clasic ± 0,1% SP; 

±0.2% LP. 

£ 0.4% EP. .... 

în tabelul 1 sint date principala^ 
caracteristici ale vldeocasetofoaneU 
lor firmei JVC. 

5. MODUL DE UTILIZARE Ai 
UNUI VIDEOCASETOFON 

Conectarea unui videocasetofoi| 
implică următoarele operaţiuni; 

— selectarea tensiunii de alimen*J 

tare 220 V/50 Hz (standardizată fi 
R.S.R.); J 

— conectarea bornei de la amj 

iena individuală sau colectivă l® 
borna input RF (intrare radiofrec-| 
venţă) cu un cablu prevăzut cu mufă 
corespunzătoare (coaxial 75 0. fig.] 
3 )i " 

— conectarea receptorului de tei 
leviziune printr-un cablu coaxial laţ 
borna output _RF-ieşire radiofrec§ 
venţă (fig. 3). în acest mod se asii 

.gură recepţionarea şi vizualizarea! 
emisiunii dorite pe receptorul TV| 
Pe selectorul de canale aii 
receptorului TV se poate selecţiorţl 
un program dorit, în timp cepes.fi 
lectorul de canale UHF sau VHF (ui 
tra înaltă frecvenţă sau foarte înaltă| 
frecvenţă) al videocasetofonului 
poate selecta şi înregistra acelaşi 
program urmărit pe televizor sau ui 
alt program pe care putem să-l vig 
zionăm ulterior. 

Cînd se doreşte copierea unei M 
registrări de pe un alt casetofotff 
VCR 1 pe propriui videocasetofoiS 
VCR 2 se conectează VCR 1 ţ| 
borna out RF cu input RF de la VCr| 
2, care face dublarea (fig. 4 aM" 
Această schemă de conectare este 1 
ideală, restituind integral calitatea | 
înregistrării originale. O altă metodă I 
de copiere a unei înregistrări (fig. 4|| 
b) foloseşte intrările, respectiv ieşi-l| 
rile audio şi video. ' 

Sistemul l.dubbing" folosind intră-9 
rile şi ieşirile de radiofrecvenţă face J 
posibile şi copieri de semnale au-l 
dio-video de ia alte sisteme /3-max;l 
VCR 2000 etc., păstrînd o înaltă cali-| 
tate a înregistrării. 

Sînt situaţii de incompatibilitate! 
de normă de televiziune, exemplul 
CCIR—OiRT, cînd receptorul TV re- § 
produce imaginea, dar nu şi sunetul, 1 
acesta fiind modulat pe o altă frec-1 



12 


TEHNWM-H/1W6: 





Puterea 

consumată da 
is surse 


înregistrare j 
| sunet 


HR-D11QE 

HR-D220E 

HR-D225E HR-7S55-EG HR-2850EG* HR-760WS 

TU-26 EG 

4 om 

4 ore 

4 ora 8 ore 4 ore 4 ore 

30 W 

35 W 

35 W 50 W 9/55 W 45 W 

+ 5 -^ + 40° C 

+ 5-^ + 4©-'C 

+ 5-^ + 40°C -Î-5 + +4CFC + 5 + + 40°C + 5-i- + 40°C 

> 43 dB 

> 43 dB 

> 43 dB > 43 dB > 43 dB > 43 dB 

> 250 linii 

> 250 linii 

> 250 linii 
(PAL) > 240 
, ’ linii (NTSC, 

> 250 lini! >250 linii > 250 linii SECAM) 

Mono 

Mano 

Stereo Stereo Stereo Mono 

> 40 dB 

! >43dB 

> 46 dB >46 m >46 dB > 48 dB 

(Dolby) (Dolby) (Dolby) (Dolby) 

73 Hz 10 
NHî 

70 Hz 10 
kHz 

70 Hz 10 70 Hz 10 100 Hz 10 70H2-1Z5 

kHz kBz kHz IsHz 

1 program 

14 zile 

8 progr. 

14 zile 

8 progr. 8 progr. 8 progr. 8 pro • 

14 zile 14 zile 14 zile 14 zile 

PAL 

PAL 

PAL 

PAL PAL PAL SECAM 

NTSC 

- 

- 

Dolby B Dolby B Dolby B Dolby B 

(-10 dB) (-10 dB) (-10 dB) (-10 dB) 

Pronia! 

Frontal 

Frontal Frontal Lateral Frontal 

435x130x368 

435x130x363 

435x130x368 460x154x371 270x103x268 460x154x371 
270x103x304 

S 

9,5 

9,5 12,0 4,5 5,3 ( fără 12 

bateri!) 


LxIxA (mm) 
Greutate (kg) 


* HR-2650 EG—casetofon fără tuner, tip reportaj, portabil. 

TU-26 EG-tuner adiţional la casetofon. 

Datele sînt furnizate de catalogul JVC, 1984. 


venţă, respectiv'5,5 MHz CCIR si 6,5 
MHz OIRT (adoptat în R.S.R.). Pînă 
la construirea unui adaptor 
CCIR—OIRT (vezi „20 scheme elec¬ 
tronice pentru amatori", de M. Bă- 
şoiu şi C. Costache, Colecţia Radio 
şi televiziune, nr. 129, voi. I, pag. 
130) se poate înregistra imaginea pe 
calea normală (input RF), iar sune¬ 
tul prin intrarea input audio, prin 
conectarea la ieşirea audio a unui 
receptor prevăzut cu banda FM (ul¬ 
trascurte), unde este localizat sune¬ 
tul emisiunii de televiziune a postu¬ 
lui selectat. Tot pe această cale se 
pot face „trucaje" adoptînd un sem¬ 
nal audio altul decît al emisiunii ori¬ 
ginale, generat de orice altă sursă: 
magnetofon, casetofon, picup, radio 
(fig. 5 a). De asemenea, semnalul 
audio de pe o bandă preînregistrată 
poate fi „scos" prin audio out şi re¬ 
produs printr-un amplificator mono 
sau stereo (fig. 5 b). 

Posesorii unei videocamere îşi pot 
îmbogăţi paleta înregistrărilor au- 
dio-vîdeo prin înregistrarea eveni¬ 
mentelor deosebite din familie, 
amintiri din excursii şi vacanţe etc. 
Camera poate fi branşată direct la 
VCR prin „audio şi video input". 
Pentru comanda înregistrării prin 
acţionarea camerei se conectează şi 
„camera remonte" (fig. 6). 

Filmele clasice de 8 mm pot fi în¬ 
registrate sau vizionate pe TV prin 


conectarea camerei la videocaseîo- 
fon, care va prelua imaginea proiec¬ 
tată pe un ecran, şi conectarea su¬ 
netului de la proiectorul de film (8, 
16 sau 35 mm) la „audio input" a 
VCR-ului (fig. 7). 

Deoarece numărul de cadre de la 
proiector diferă de cei al sistemului 
de televiziune (18—24, faţă de 50 la 
TV), prin intervenţia unui specialist 
în aparate de proiecţie se poate 
adapta acesta pentru eliminarea flu¬ 
turărilor de imagine supărătoare pe 
ecranul TV. 

Pentru imagini statice tip diapozi¬ 
tiv nu sînt probleme de vizionare. 

6. CÎTEVA CRITERII DE ALE¬ 
GERE A UNUI VIDEOCASETOFON 

înainte de stabilirea unui model 
pe care-l dorim, alegere la care 
poate au contribuit accesibilitatea, 
preţul sau aspectul comercial, tre¬ 
buie urmărite unele criterii şi nece¬ 
sităţi, dintre care menţionăm: 

— posibilitatea de a fi alimentat la 
tensiunea alternativă standardizată 
la noi în ţară — 220 V/50 Hz, ţinînd 
seama de faptul că în multe ţări re¬ 
ţeaua este de 110—120 V/60 Hz; ’ 

— să fie capabil să recepţioneze 
emisiuni color, în principal în siste¬ 
mul PAL, adoptat în R.S.R., şi se¬ 
cundar în SECAM; în ultimul timp 
problema a fost rezolvată de produ¬ 
cători, dotînd prin construcţie unele 
modeie cu decodoare multistandard 


tiu! _ Tipul casetei 

3 T 120 T 160* T 180 T 240 
Nu există echivalent de viteză în VHS 


__j Sistemul j Tipul casetei 


liaA L 500 | L 750 . L 830 | 

1 1 oră 1 oră ; 1 oră J 

j [30 min 40 min 


2 ore 1 2 ore 3 ore flore ] x-2 jFore I 3 ore j 3 orei 

} An rnir, I 90 mm ! 


6 ore 8 ore j x-3 3 ore 4 ore 5 ore ! 

.. . _J__ '___ ;3>Ţ min j _ ' 


* Acest tip de casetă este apărut 
mai recent: 




(PAL, SECAM, M SECAM, NTSC); 

— o altă problemă o constituie 
alegerea dintre sistemele !a concu¬ 
renţa VCR — Philips şi Grundig, 
/î-max adoptat de firme ca Sony, 
Sanyo, AIWA, Toshiba etc. şi VHS 
(Video Home Sistem) adoptat de 
National Panasonic, JVC, Sharp, 
AKAI, S-ar părea că această pro¬ 
blemă la noi a fost rezolvată, siste¬ 
mul VHS cîştigînd cel mai mult te¬ 
ren. Problema depinde însă şi de 
criterii cum ar fi: tipul de videocase- 
tofon ai prietenului cu care dorim sâ 
facem schimb de imprimări, posibili¬ 
tatea obţinerii casetelor standard ale 
sistemului etc. 

Dacă dorim să facem propriile 
noastre înregistrări de familie în ex¬ 
cursii sau concedii la munte sau la 
mare prin intermediul unei videoca¬ 
mere, alegerea se va îndrepta spre 
un videocasetofon portabil, alimen¬ 
tat la baterii sau îa acumulatorul de 
la automobil (12 V). Acest tip de vi¬ 
deocasetofon poate fi simplu, fără 
partea audio, fără biocul de canale 
TV, avînd ca piesă secundară un re¬ 
ceptor TV cu programator, sau com¬ 
plet, avînd încorporat tunerul şi pro¬ 
gramatorul (fa modeie mai scumpe). 
Programatorul nu este raţional sâ 
depăşească 7 zile. 

Aşa cum am arătat, cei care vor 
prefera sisteme Hi-Fi pot alege mo¬ 
delul dorit, dar ia un preţ mult mai 
ridicat. Criteriul preţului rămîne 
esenţial pentru orice alegere. 

Un criteriu ce nu trebuie negiiiat îi 
constituie posibilitatea de SERVICE, 
fiind de preferat firme ca SHARP. 


AKAI, JVC, cu service îa.noi prin re¬ 
prezentanţele de specialitate. 

Atît /3-max, cît şi VHS dispun în 
cadrul sistemelor lor şi de minivide- 
ocasetofoane cu casete de 20—30 
de minute de înregistrare. Această 
casetă se introduce în adaptoare 
speciale, de forma casetelor stan¬ 
dard şi pot fi reproduse în videoca- 
setofoanele obişnuite. Sistemele sînt 
greu accesibile, nerentabile, cu tot 
preţul de achiziţie redus. 

7. POSIBILITĂŢI DE ÎNREGIS- 
TRARE-REDARE 

Atît sistemul /3-max, cît şi VHS pot 
reda, respectiv înregistra, cu trei vi¬ 
teze diferite. 

Sistemul VHS are ca viteze: SP 
(standard play), viteza normală, LP 
(long play), viteza de durată lungă, 
dublă faţă de cea riormală, SLP sau 
EP (super long.-play sau extraplay), 
de durată foarte lungă, de trei ori 
durata normală. — 

în sistemul /3-rrsax, vitezele de ru¬ 
lare a benzii, notate cu x-1, x-2, x-3, 
au aceeaşi semnificaţie ca la VHS. 

Caseta notată „TI 20“ este stan¬ 
dard pentru sistemul VHS, iar cea „L 
500“ pentru sistemul /?-max. 

Tabalui 2 prezintă principalele du¬ 
rate pentru diferite casete aie ceior 
două sisteme. 

La £-max viteza x-1 este mai rar. 
întîlnită, calitatea înregistrărilor au¬ 
dio şi video este net superioară sis¬ 
temului VHS. 


(CONTINUARE m PAG. 15) 


TEHNIUM 3/1985 













SEMICARTERELE MOTORULUI 


s?nt etanşate în planul de separare 
A—A (fig. 2), cu o soluţie specială 
de etanşare denumită „Formeîanch". 
Pe figură- s-au mai notat cu: 1 — fil¬ 
tru de aer; 2 — conductă de acces 
aer de la separatorul de ulei la filtrul 
de ulei; 3 — separator de ulei; 4 — 
conductă de acces al aerului în car¬ 
burator; 5 — carburator; 6 — con¬ 
ductă de acces al gazelor din carter 
către separatorul de ulei; 7 — cutie 
de adrnisiune; 8 — conductă de 
scurgere a uleiului motor de la se¬ 
parator în baie; 9 — conductă de 
adrnisiune a amestecului carburant 
în camera de ardere; 10 — cilindru; 
11 — conductă gură umplere cu 
ulei; 12 — capac cuibutoare; 13 — 
roată distribuţie; 14 — chiulasă; 15 
— renifiard; 16 — baie de ulei; 17 — 
conductă ulei ungere către baia mo¬ 
torului; 18 — ambielaj; 19 — cutie 
de încălzire; 20 — conductă acces 
aer proaspăt la filtrul de aer; 21 — 
arbore cu came; 22 — ax cuibu¬ 
toare. 

La montarea chiulaselor se folo¬ 
sesc patru tipuri de prezoane (fig. 
3 a), care se poziţionează ca în fi¬ 
gura 3 b. 


ARBORELE COTIT. Este format 
din cinci părţi asamblate Ia cald cu 
ceie patru biele, avînd: semicuzine- 
tul centra! cu „guler de limitare a jo¬ 
cului axial" (diametrul interior: va¬ 
rianta i = 57,5 mm; varianta a li-a = 

57.4 mm — reper roşu; lăţimea tota¬ 
lă = 25,9 mm); şemicuzineţii faţă şi 
soaţe (diametrul interior: varianta I = 

57.5 mm, varianta a li-a = 57,4 mm 
— reper roşu; lăţimea totală = 
20,8 mm). Jocul axial al arborelui 
cotit, nereglabii, preluat de cuzinetu! 
centra! (0.09...0.20 mm). Se inter¬ 
zice să se retuşeze suprafeţele de 
lucru faţă şi spate aie arborelui cotit 
deoarece au microturbine (striuri) 
care asigură etanşarea ansamblului, 
prin „împingerea" uleiului spre inte¬ 
rior. Ca la motorul mic, ambielajul 
nu se repară. în cazuri accidentale, 
de gripare sau de defectare a unor 
piese, care apar în cazul întreţinerii 
şi exploatării incorecte a motorului, 
sau datorită unor defecte de mate¬ 
rial ascunse, se înlocuieşte ansam¬ 
blul ambielaj. 

BIELELE. Jocul lateral al bielelor 
(0,13—1,18 mm); alezajul . bucşelor 
de bielă (22,005 Î&8& mm). 


a coroanei (cu faţa neprelucrată 
îndreptată către umărul volantului). 
Bătaia maximă a coroanei demaro- 
rului (0,3 mm). în cazul demontării 
şuruburilor volantului sau al necesi¬ 
tăţii restrîngerii lor (dacă s-au slăbit 
în funcţionare), se impune a se fo¬ 
losi şuruburi de fixare noi. CILIN¬ 
DRII. în funcţie de înălţimea lor, în 
fabricaţie se montează două clase: I 
= 86,88 — 86,90 mm (reper roşu) şi 
II = 86,90 — 86,92 mm (reper 
verde). Dacă prin reparaţie se im¬ 
pune înlocuirea cilindrilor, este obli¬ 
gatoriu a monta pe aceeaşi parte ci¬ 
lindri din aceeaşi clasă de fabricaţie. 

PISTOANELE. Fabricate de către 
COLMAR sau I.P.T.A.P.A.-Slatina, 
au sensul de montare impus de un 
reper de montaj (săgeată şt reper 
Q"—dreapta şi „G“—stînga). După 
montare, săgeata fiecărui piston tre¬ 
buie să fie îndreptată către distribu¬ 
ţie Clasele de fabricaţie a pistoane- 
ior sînt; 1=73,95—73,96 mm; 2= 
73,96—73,97; 3=73,97—73,98. Aceste 
clase nu trebuie confundate cu cla¬ 


© © 


© © 



© © 




® ® 


® ® 

® ® 


® ® 


sele de reparaţie. Bolţurile pistoane- 


avînd diametrul de 22 mm şi lungi¬ 
mea de 63,9 mm. 

Exploatarea neraţională sau între¬ 
ţinerea necorespunzătoare a moto¬ 
rului poate conduce la griparea pis- 
toanelor, situaţie care impune de¬ 
montarea motorului, măsurarea pie¬ 
selor (uzura cilindrilor) şi înlocuirea 
celor uzate. SEGMENŢII. La monta¬ 
rea lor cu dispozitivul pe piston, tre¬ 
buie să se respecte condiţia prin 
care reperul (marca fabricantului) 
să fie îndreptat către capul pistonu¬ 
lui. în figura 4 s-a numerotat ordi¬ 
nea de montare (a — segment de 
compresie; b — segment ractor; c — 
segment de ungere, U — Flex) 

Totodată este necesar a se res¬ 
pecta condiţia ca ştiftul crestat de 
oprire al segmentului racior să fie 
întotdeauna îndreptat în sus. GHILj- 
LASELE cu cameră de ardere de 
formă semisferică, sînt confecţio¬ 
nate din aluminiu. La montarea lor 
trebuie să se respecte ordinea de 
strîngere (fig. 5) şi cuplurile de 
s t r î n g e re preliminară 


: 

e 

e 


A 

B 


]e 

ne 



C 

_ 


* 

i i 

| DJ 

y o 


Q 


(0,8 — 1 daN.m) şi definitivă 
(2—2,5 daN.m). SUPAPELE. Atît 
cele de adrnisiune cît şi cele de eva¬ 
cuare sînt fabricaîe la I.A.—Piteşti 
(Topoloveni) sau TEVES, avînd pa¬ 
rametrii; diametrul taierului, în mm 
(39 la adrnisiune şi 34 la evacuare): 
diametrul tijei, în mm 8 Iq’oso la ac ** 
misiune şi 85 ® la evacuare); lun¬ 
gimea, în mm (97,4 la adrnisiune şi 
96,3 la evacuare); unghiul, în grade 
(120 la adrnisiune şi 90 la evacuare). 

înlocuirea supapelor gripate sau 
uzate se face clasic, fără a ridica 
I probleme deosebite; pentru aceasta 
însă, este necesar ca lucrarea să fie 
făcută în ateliere specializate dotate 
cu utilaje, piese de schimb şi perso¬ 
nal competent. RESORTURILE DE 
SUPAPE. Se foloseşte un singur tip 
de resort pentru evacuare şi admi- 
siune, cu lungimile următoare sub ; 
sarcină; 32 mm la F, = 25,4 ±2,5 kgf 
şi 24 mm ia F 2 = 59.6 ±2 kgf şi sen¬ 
sul de înfăşurare pe stînga. In caz 
de rupere a lor, de asemenea pot fi 
înlocuite clasic. SCAUNE Şî GHI¬ 
DUŞI DE SUPAPE. în figura 6 s-au 
notat: 1 —'chiulasă; 2 — ghid su¬ 
papă de evacuare^ 3 —- supapă de 
evacuare; 4 — scaun supapă de eva¬ 
cuare; 5 — scaun supapă de admţ- 
siune; 6 — ghid supapă de admi- 
siune; 7 — supapă de sdmisiune; 8 

— segment de compresie (foc); 9 — 
segment racior; 10 — segment de 
ungere; 11 — siguranţă bolţ (ax pis¬ 
ton); 12 — bolţ, (ax) piston; 13 — 
bucşă picior bielă; 14 — piston; 15 

— bielă. Alezajul ghiduriior de su¬ 
pape are valorile, în mrn: 8 7§:So 5 
(pentru adrnisiune) şi 8,5 BiciS eva " 
cu are). Lăţimea suprafeţelor de lu¬ 
cru, în mm: 1—1,4 la adrnisiune şi 






5 mm (umărul contrapiuliţei către 
fulie). 

UNGEREA MOTORULUI. Con¬ 
structorul recomandă folosirea strictă 
a uleiului 15 W40. fabricat în R.S.R., în 
toate anotimpurile, precum şi a altor 
uleiuri străine similare. Orice altă 
experienţă scoate motorul din ga¬ 
ranţie şi constructorul din cauză. 
Capacitatea carterului motor este 
de: 4 I (după demontare), 3,5 I 
(după golire), iar între minimumul şi 
maximumul jojei de ulei — 0,5 I. 
Este foarte important a se cunoaşte 
cantitatea de ulei necesară la 
înlocuirea numai a uleiului motor 
(3,4 I) şi a uleiului împreună cu fil¬ 
trul de ulei (3,7 I), deoarece o canti¬ 
tate mai mare de ulei face să fie an¬ 
trenat (prin conductele 6, 2 şi sepa¬ 
ratorul de ulei 3) către filtrul de aer 
1 (fig. 2), care va fi îmbîcsit rapid şi 
apoi colmatat cu particule de praf şi 
alte impurităţi. (O dată colmatat, 



CULBUTOARELE. Jocul normai — 
la rece — este de 0,20—0,25 mm 
(admisiune şi evacuare). Identifica¬ 
rea, la montare, a axelor pentru cul- 
butoare: axul admisiune stînga iden¬ 
tic cu axul de evacuare dreapta 
(fără reper); axul admisiune dreapta 
identic cu axul de evacuare stînga 
(gaură înfundată în mijlocul axului). 
DISTRIBUŢIA. Jocul axial al arbori¬ 
lor cu came este nereglabil, în mm: 
0,05—0,15. Reglajul teoretic al dis¬ 
tribuţiei (joc de 1 mm între culbu- 
toare şi supapele de admisiune şi 
evacuare). Identificarea arborilor cu 
came se face astfel: pe arborele 
dreapta se află excentricul pentru 
acţionarea pompei de benzină, iar 
pe cel stînga cuplajul pentru acţio¬ 
narea ruptor-distribuitorului. Admi¬ 
siune (4°10’±1°30’ — avansul la des¬ 
chidere şi 31°50’± 1°30’ — întîrziere 
la închidere) şi evacuare (36°10’± 
1°30 — avantajul la deschidere şi 
0°10’±1°30’ — avansul la închidere). 

Curelele de distribuţie. Pentru 
montarea lor corectă, constructorul 
a prevăzut o reperare (linii de cu¬ 
loare albă) care, dacă datorită unei 
funcţionări îndelungate nu se mai 
distinge, trebuie respectate condiţi¬ 
ile de mai jos (figura 7, în care: 1 — 
două roţi dinţate montate pe arbo¬ 
rele cotit — poziţiile 2 şi 3, fig. 8; 2, 

6 — galeţi întinzători; 3, 8 — roţi de 
distribuţie, montate în capătul arbo¬ 
rilor cu came; 4 — roată de distribu¬ 
ţie; 5 — curea de distribuţie stînga; 

7 — curea de distribuţie dreapta): 
numărul de paşi (93 — cureaua 
dreapta; 105 — cureaua stînga); pa¬ 
sul P=9,525 mm; unghiul flancului 
danturii «=40° +3°. 

VENTILATORUL . Este o piesă foarte 
importantă deoarece asigură răcirea 
forţată cu aer a motorului (figura 8, 
în care: 1 — arbore cotit; 2, 3 — roţi 
distribuţie; 4 — piuliţă; 5 — contra- 
piuliţă; 6 — fulie ventilator; 7 — rac) 
şi are parametrii: diametrul exterior, 
în mm (290), numărul de palete (9). 
Calarea racului pentru manivelă se 
face astfel: la punctul extrem al pis¬ 
tonului (PMI), dinţii racului trebuie 
să fie orizontali. Condiţie de montaj: 
lungimea filetată a racului manivelei, 
rămasă în afara piuliţei, să fie de 


elementul filtrant nu mai poate fi 
curăţat cu aer sub presiune, ci tre¬ 
buie înlocuit. O parte din ulei va fi 
antrenat sub formă de particule în 
aerul proaspăt care, prin conducta 
4, intră în carburatorul 5 şi în conti¬ 
nuare în camera de ardere, unde 
poate conduce la ancrasarea bujii- 
lor. Spălarea elementului filtrant, de 
asemenea, nu dă nici un rezultat.) în 
mod normal, elementul filtrant se 
curăţă cu aer comprimat la fiecare 
15 000 km, iar la 30 000 km se înlo¬ 
cuieşte. Uleiul motor se înlocuieşte 
la fiecare 7 500 km. Cu toate că, da¬ 
torită calităţilor de excepţie ale 
uleiului aditivat, corespunzător soli¬ 
citărilor de temperatură şi presiune 
din motor, periodicitatea de schimb 
este satisfăcătoare şi la 10 000 km 
(încercări efectuate în laboratoarele 
Citroăh), în zone cu mult praf sau la 
solicitări anormale ale motorului, 
această periodicitate poate fi redusă 
în mod corespunzător. La tempera¬ 
tura de 80°C±5°C, presiunea uleiu¬ 
lui trebuie să fie de 4,7 bari mini¬ 
mum (la 2 000 rot/min) şi de 6,2—7 
bari la 6 000 rot/min. Tararea mano- 
contactului de presiune _a uleiului 
este de la 0,5 la 0,8 bari. în revistele 
„Tehnium" nr. 7 şi 8/1984 s-au pre¬ 
zentat piesele componente şi circui¬ 
tul de ungere ale motorului M-036. 
Ulterior se vor prezenta unele ob¬ 
servaţii privind etanşarea motorului, 
legate tocmai de pierderile de ulei 
de ungere din motor" 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 

.. I 

Rugăm cititorii revistei care doresc f 
să trimită materiale spre publicare să I 
le redacteze citeţ şi inteligibil, să pre- 
zinte atit modul de funcţionare al | 
nontajului, cit şi detaliile construc- 
tive şi de reglaj. Totodată să fie con- s 
semnate rezultatele măsurătorilor şi p 
tipul instrumentelor de măsură utili- ] 
zate, acolo unde este cazul. 

Schemele executate conform nor- I 
melor STAS, să albă trecute tipul şi - 
| valoarea pieselor componente, va- jj 
I lori ale tensiunilor şi curenţilor în di- Ş 
| ferite puncte. 


(URMARE DIN PAG. 7 ) 

în continuare, cu panta acorduîuî 
•fin d in tabelu l 2, rezultă: 

( Af/AC') = 0,01057WC^ = 

= 0,01057- 3,5‘ 10*7280 = 132 Hz/pF; 
ACV, = -Af (Hz) /132 = 

= -(-6x 10 3 )/132 = 45 pF. 

Se alege pentru condensatorul 
de acord fin unul cu o capacitate 
C F = 10 pF-100 pF, schema prac¬ 
tică pentru C r fiind cea din figura 
5b, cu 

TABELUL 2 


C" = C 0 r -(C£+ c£)/2 = 

= 1 530 - 55 = 1 475 pF. 
Calculul inductanţei L este ime¬ 
diat, plecînd de la formula: 

L = [(27rf. w ) : c'„ (1+C,!/C) /(2> 

+ Cj/C^)] -1 = 8,53 /JH. 
în final, schema completă a unui 
posibil oscilator folosind circuitul 
de acord astfel dimensionat este 
prezentată în figura 6. 


f M /f m 

c v jc i m 

cj/c: 

f (%) 

( -Af AC r )2C ' m /U 

1,1 

1,25 

4,08 

0,22 

0,03243 

1,2 

1,53 

4,52 

0,81 

0,02794 

1,3 

1,84 

4,98 

1,7 

0,02423 

1,4 

2,18 

5,46 

2,7 

0,02114 

1,5 

2,56 

5,95 

3,9 

0,01860 

1,6 

2,97 

6,45 

5,2 

0,01647 

1,7 

3,41 

6,96 

6,6 

0,01466 

1,8 

3,89 

7,49 

8,0 

0,01312 

1,9 

4,40 

8,03 

9,5 

0,01180 

2,0 

4,95 

8,59 

10,9 

0,01064 

2,2 

6,14 

9,73 

13,9 

0,00876 

2,4 

7,47 

10,92 

16,8 

0,00732 

2,6 

8,95 

12,15 

19,7 

0,00619 

2,8 

10,56 

13,43 

22,5 

0,00528 

3,0 

12,31 

14,76 

25,2 

0,00455 


(URMARE DIN PAG. 11) 

nea componentei ae zgomot şi 
brum. 

Atunci cînd coeficientul de distor¬ 
siuni este mic, valoarea lui se poate 
aproxima foarte bine eu relaţia: 


1 /vî + Vî + VS* +V;, + N : 

K =\ - -;-;-;-/ 1 

• Vr + V-, + V^+ +V;+N- 


măsurată, spre exemplu, cu un dis- 
torsiometru de tip EO706. 

Coeficientul de distorsiuni al lan¬ 
ţului electroacustic reprezintă o me¬ 
die pătratică a coeficienţilor fiecărei 
componente: 

K = 



De aici rezultă că, pentru obţinesea 
unei audiţii HI-FI, amplificatorul tre¬ 
buie să prezinte un factor de distor¬ 
siuni minim, deoarece doar aici se 
pot lua măsuri pentru micşorarea 
coeficientului de distorsiuni global. 
Ceilalţi coeficienţi sînt de natură in¬ 
dustrială (datoraţi fabricantului de 
magnetofon, casetofon, picup şi 
deci nu se pot modifica). Standardul 
DIN 45.500 normează un amplifica¬ 
tor HI-FI avînd un coeficient de dis¬ 
torsiuni mai mic de 0,7% în interva¬ 
lul 40 Hz-4 000 Hz şi de maxim 1% 
în întreaga bandă audio, la puterea 




nominală a amplificatorului. în pros¬ 
pectele firmelor de specialitate, coe¬ 
ficientul total de distorsiuni al unui 
amplificator este notat cu iniţialele 
THD (total harmonic distorsion). 
Avînd în vedere faptul că urechea 
umană sesizează distorsiunile înce- 
pînd de la 2%, se observă impor¬ 
tanţa obţinerii unui lanţ electroacus¬ 
tic cu un THD cît mai mic. Să nu ui¬ 
tăm că la puteri mai mici decît cea 
nominală, THD-ul scade parabolic. 
De aceea, pentru păstrarea unei di¬ 
namici naturale a programului sonor 
audiat, amplificatorul nu se va folosi 
niciodată la puterea nominală şi va 
fi astfel dimensionat încît să pre¬ 
zinte o rezervă de putere corespun¬ 
zătoare. 

Constructorul amator va ţine 
seama de toate elementele prezen¬ 
tate, în mod obligatoriu, pentru a 
obţine un lanţ electroşcustic HI-FI 
cu performanţe cît mai-apropiate de 
cele ale firmelor de specialitate. 


BIBLIOGRAFIE 

WIRELESS WORLD, 1976 
STEREO REVIEW, 1981 
FUNKSCHAU, 1982 
CATALOG I.E.M.I., 1983 


(URMARE DIN PAG. 13) 


Programarea de înregistrare a 
emisiunilor dorite poate porni de la 
programe de 24 ore şi poate ajunge 
la 7—14 zile sau chiar mai mult, pe 
2; 4; 8 programe sau mai mult. 

Casetele preînregistrate au durata 
în funcţie de programul înregistrat 
(film, concert etc.). La achiziţionare 
trebuie urmărit ca aceste programe 
să fie înregistrate pe casete în sis¬ 
teme compatibile cu videocasetofo- 
nul pe care îl posedăm pentru a pu¬ 
tea fi vizionate şi audiate. 

8. CONCLUZII 

Videocasetofonul este o instalaţie 
foarte complexă, atît ca mecanică, 
cît şi ca electronică, necesitînd 
piese de mare precizie şi o tehnolo¬ 
gie de execuţie foarte sofisticată. 

Depanarea se poate face numai 
de către un specialist. 

Defecţiunile ce pot fi produse prin 
intervenţia unor „specialişti" de oca¬ 


zie pot fi ireversibile, datorită lipsei 
pieselor de schimb şi necesităţii 
unor echipamente de service foarte 
complexe pentru reglaje. 

Printr-o exploatare corectă a 
acestor aparate, datorită robusteţii 
şi fiabilităţii ridicate, ele pot aduce 
satisfacţie deplină deţinătorului. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Leonard Martin şi Allan Green- 
field, The Complete Guide to Home 
Video, Harmony Book, N.J., 1981, 
S.U.A. 

2. M.V. Gitliţ, L.G. Lişin, Video- 
magnitofonî i ih primenenie, 
Moskva, 1980, U.R.S.S. 

3. Colecţia HI-FI şi Stereo-Revue, 
1984, S.U.A. 

4. Cataloage de produse JVC, 
AKAI, Panasonic, Grundig, Philips. 

5. Operating Instructions National 
Panasonic Matsushita Electric Tra- 
ding Co., Ltd., Japonia. 


TEHNIUM 8/1985 


15 






irniLfi 

fmCMA 


Fotoamatorii puşi în situaţia să fo¬ 
tografieze cu ajutorul inelelor inter¬ 
mediare au avut ocazia să constate 
astfel şi dezavantajele folosirii aces¬ 
tora: montarea lor necesită un nu¬ 
măr mare de mişcări (demontarea 
obiectivului, montarea inelului sau a 
inelelor, remontarea obiectivului 
ş.a.m.d), iar pe perioada cît sînt 
montate inelele, aparatul nu poate fi 
folosit pentru alt gen de fotografie 
decît după un timp care uneori 
poate fi preţios. Bineînţeles că nu 
intră în discuţie situaţiile în care fo¬ 
tografiem timbre, cărţi poştale sau 
tablouri, situaţii care necesită nu 
numai inele distanţiere, ci şi timp 
mai mult de lucru. Este vorba de si¬ 
tuaţiile în care fotografiem flori sau 
insecte în timpul unei excursii (ex¬ 
cursii care ne obligă să nu facem 
numai macrofotografii). Montajul 
mai jos descris înlătură toate aceste 
neajunsuri. 

1. Prezentare generală şi domeniu 
de folosinţă. Lentila adiţională este 
fixată într-o montură filetată, astfel 
încît să poată fi prinsă în filetul pen¬ 
tru filtre al obiectivului. Prin monta¬ 
rea lentilei adiţionale în faţa obiecti¬ 
vului scade distanţa minimă de foto¬ 
grafiere (corespunzător cu distanţa 


VIOREL OLTEANU 

totală a lentilei), permiţînd macrofo- 
tografierea fără ajutorul inelelor dis¬ 
tanţiere. 

2. Materiale necesare. Pentru con¬ 
fecţionarea lentilei adiţionale este 
necesar să ne procurăm o lentilă 
plan-convexă sau biconvexă (cu cît 
lentila va avea distanţa focală mai 
scurtă, cu atît va mări mai mult). Se 
pot folosi în acest scop şi lentilele 
condensor care se găsesc în maga¬ 
zinele foto. în nici un caz nu se vor 
folosi lentile menise pentru ochelari, 
deoarece acestea deformează puter¬ 
nic imaginea spre margini. Mai este 
necesară o bară de oţel sau alumi¬ 
niu cu diametrul de cel puţin 
57 mm, din care se vor confecţiona 
carcasa şi siguranţa. 

3. Execuţie. în desen sînt indicate 
cotele pentru o lentilă polizată la 0 
50 şi o carcasă cu filet M55 x 0,75, 
necesar prinderii în montura unui 
teleobiectiv mediu (de exemplu, 
Pentacon auto 2,8/135). Pentru fixa¬ 
rea lentilei adiţionale într-un obiec¬ 
tiv normal cu filet pentru M49 x 
0,75, în desen se arată construirea 
unei reducţii de la M55 x 0,75 la 
M49 x 0,75. Diferenţa dintre diame¬ 
trul lentilei şi cel interior al carcasei 
(diametrul de fund al părţii filetate 


la M52x 1) permite corectarea even- macrofotografie, nu avem altceva de 

tualelor diferenţe dintre centrul op- făcut decît să montăm lentila adiţio? 

tic şi centrul geometric al lentilei. nală în faţa obiectivului. Fotoamato- 

După verificarea coincidenţei cen- rii mai pretenţioşi îşi pot confec- 

frului optic cu centrul geometric, ţiona seturi de lentile pentru, diferite 

lentila se înţepeneşte în carcasă cu trepte de mărire, aşa cum şr- inelele 

ajutorul a trei pene mici din lemn distanţiere asigură diferite trepte de 

dispuse la 120° (se pot folosi cape- mărire. Carcasa a fost prevăzută cu 

tele unor scobitori) şi prin strînge- filet M55 x 0,75 întrucît, dacă dis- 

rea siguranţei. Siguranţa este prevă- tanţa minimă de fotografiere cu un 

zută cu două şliţuri în care se pot teleobiectiv mediu este de 1,20 m... 

introduce ciocurile unui şubler des- 1,70 m, cu lentila adiţională montată 

chis la diametrul corespunzător, pu- această distanţă scade la 12... 

tînd astfel înfileta siguranţa în ciuda 20 cm, în funcţie de distanţa ei fo- 

dimensiunilor ei mici. în cazul cînd cală. O dată montată lentila adiţio- 

piesele se execută din aluminiu, nală, se poate modifica gradul de 

acesta se va eloxa negru, iar în ca- mărire prin rotirea inelului distanţe- 

zul executări» din oţel, se vor bruna. lor de pe obiectiv şi apropierea sau 

în acest ultim caz se vor lăsa părţile depărtarea aparatului de obiectivul 

filetate puţin unse pentru a înlesni de fotografiat, aşa cum procedăm în 

montarea siguranţelor sau a carca- cazul oricărei alte fotografii. Lentila 

sei pe obiectiv. adiţională are un gabarit mai mic 

4. Mod de folosire şi observaţii decît un set de inele distanţiere şi, 

generale. Folosirea lentilei adiţio- chiar în cazul confecţionării pieselor 

nale exclude numărul mare de ma- componente din oţel, greutăţile sînt 

nipulări necesare în cazul fotogra- comparabile, iar procesul fotografie- 

fierii cu inele distanţiere. Practic, în rii nu va .fi îngreunat cu nimic, 

momentul cînd dorim să facem o 





PRElMCiratE 


Amplificatorul de audiofrec- 
venţă cu puterea nominală de 10 
W, produs de I.P.R.S.-Băneasa, 
livrat sub forma componentelor 
detaşate, necesită la intrare un 
semnal cu tensiunea de 1-4-1,5 
V, obţinut la ieşirea aparaturii 
radioelectronice dotată cu circu¬ 
ite amplificatoare proprii. Co¬ 
nectarea la intrarea amplificato¬ 
rului a tranductoarelor electroa- 
custice este posibilă prin inter¬ 
calarea unui preamplificator 
adecvat', alimentat din redreso¬ 
rul care alimentează amplificato¬ 
rul, cu tensiunea continuă de 20 
V şi polul negativ la masa mon¬ 
tajului. 

Schema electrică din figura 1 
reprezintă un preamplificator 
destinat semnalelor slabe, cu 
amplitudinea de ordinul a 10 
mV, generate de un microfon 
electrodinamic sau piezoelec- 
tric. Schema oferă raportul bun 
de 78 dB între semnal şi zgo¬ 
mot, datorită curentului mic de 
colector al tranzistorului Ti, de 
25 /iA, şi tensiunii colector-emi- 
tor a acestui tranzistor, de 2 V. 

Stabilizarea termică a monta¬ 
jului este asigurată de bucla 
reacţiei negative în curent, ma¬ 
terializată prin rezistenţa R ? . 


Ing. IAMCU Z AH ARI A 

Factorul de amplificare în alter¬ 
nativ al montajului (40 dB) este 
determinat de raportul Ri/Ri şi 
stabilizat de capacitatea C: 
Pentru tensiunea de ieşire de 1 
V, la nivelul tensiunii de intrare 
de -3 dB, impedanţa microfonu¬ 
lui Mi poate varia între 600 şi 
50 000 H. Banda de frecvenţe 
acoperă intervalul între 25 şi, 
24 000 Hz, limita superioară de- 
pinzînd de capacitatea Cj. leasă», 
pedanţa de intrare a montajului 
este de 200 kfl, iar cea de 


de 2 kn, permite cuplarea preampli- 
ficatorului la intrarea oricărui ampli¬ 
ficator de audiofrecvenţă. 

în aceiaşi parametri funcţio¬ 
nali se încadrează şi schema 
electrică a preamplificatorului 
universal, prezentată în figura 2, 
care permite amplificarea indivi¬ 
duală a semnalelor ,de aiidio- 
frecvenţă,provenite de la diferite 
traductoare elq^fr<lâcustice, co¬ 
nectate la intrare, în funcţie de 


poziţia comutatorului bipolar K,. 

în poziţia 1, amplificarea mon¬ 
tajului este de 40 dB şi impe¬ 
danţa de ieşire de'200 kn pentru 
poziţia 2, aceşti parametri au va¬ 
lorile de 34 dB şi respectiv 350 
kn. Pentru poziţia 3, parametrii 
căpătă valorile de 26 dB şi 
1 Mii. iar pentru poziţia 4 valorile 
de 20 dB si 2 MR 




''‘"Şl 


ci 

huF 


c 2 -vf 




R 2 220Kn 


BC—108 


r 


R rw 

|lKn ^ 

C 3 — 68 pF 


R3-100Kn 


R 4-220Kn 


T2 

BC-108 




Rş 220 Kn 


R 7 680 n 


R6 

4,7Kn 


C4-10(JiF 


, R 8 

2,2Kn 


if47pF 


C6i4=j 

100 M F 


2,7 . 
KnL 


10 0 3 ] c l — 0 


1 -r—r —1 

f— r- 

] 

L R 10 

* 910nF 

KITDADP \ 

Rii 

18 

Kn 

r 

R12 

2,2 

Kn 

r 1 

r L 

R13 1 

3,1 J 

iKn 

- V 


K.a 


I I 


IEŞIRE 


0,1pF 

' T3 
BC108 




C8 

1jjF r 


IEŞIRE 


X n J 

Rl5 

1 R ^| 

1 " f 

]Rl7 

r f 

100 

hr h 

47 

J s 


39 

ClO 

10 mF 


T j R 


Rl8 220 Kn 


r 24 3,9 Kţ i 


20V 


Rl9 IWKa Ri 220 KQ 
r 21 330n 


m 


R 23 330nF| 

r 22 
330nF 


„ C9 
j 10|4F 


20V 


16 


TEHNIUM 8/1985 





820n 


în cazul în care mamele cu copii 
mici se află în alte camere (bucăt㬠
rie, sufragerie, baie etc.), iar copiii 
rămîn nesupravegheaţi, dispozitivul 
descris mai jos le facilitează supra¬ 
vegherea prin intermediul unui apa¬ 
rat de radio sau radiocasetofon do¬ 
tat cu unde ultrascurte, portabil, ali¬ 
mentat la reţea sau baterii. 

MODUL DE UTILIZARE. După 
aşezarea dispozitivului într-un loc 
ferit de curiozitatea copiilor, de pre¬ 
ferinţă cu antena verticală (agăţat 
de ochiul antenei), se comută între¬ 
rupătorul pe poziţia de funcţionare, 
moment în care acesta emite sem¬ 
nalele captate de capsula ,'microfo- 
nică înglobată (tip 23 S, Philips, 
aflată în magazinele de specialitate). 

Aparatul de radio (în altă cameră), 
fixat din butonul de acord pe frec¬ 
venţa de 68—69 MHz, între progra¬ 
mul II TV şi programul III radio, va 
recepţiona în permanenţă manifes¬ 
tările copiilor: plînsetul sugarilor, 
cearta sau bătaia fraţilor etc., mo¬ 
ment în care mama poate interveni 
cu promptitudine. 

Dispozitivul poate fi utilizat şi 
pentru înregistrarea pe casetă a 
semnalelor emise, cît şi ca microfon 
portabil pentru amuzament în locu¬ 
inţă, în vacanţe, excursii etc. (fig. 3). 

Trebuie menţionat faptul că acest 
dispozitiv este un emiţător de foarte 
mică putere, a cărui „bătaie" nu de¬ 
păşeşte 10—15 m, la un consum de 
5 mA din bateria de 9 V. 

SCHEMA ELECTRICĂ, ASAM¬ 
BLAREA Şl REGLAJUL. 

Schema electrică a dispozitivului 
este arătată în figura 1. Bobina are 8 
spire din cupru argintat 01 mm, an¬ 
tena cuplîndu-se la a patra spiră. 
Bobinarea se face în aer, cu diame¬ 
trul de 8 mm şi pasul de 1 mm. 

Condensatorul semireglabil este 


Ing. C. RÂMBU 

de tip tubular, ceramic, iar celelalte 
sînt de tip plachetă, la 30 V. Rezis- 
toarele sînt de 0,12 W, cu peliculă 
de carbon. 

Antena este un conductor liţat, 
izolat, cu secţiunea de 1 mm 2 , cu 
lungimea de 30—40 cm, care se 
termină cu un ochi pentru agăţare 
(verticală). Microfonul M este o 
capsulă miniatură cu preamplificator 
înglobat, motiv pentru care a fost 
necesară polarizarea acestuia prin 
rezistorul de 22 kO. 

Montarea pieselor se execută pe o 
placă de circuit imprimat sau prin 
metoda „Tinkertoy", după care se 
ecranează cu tablă cositorită, avînd 
grijă ca microfonul şi condensatorul 
semireglabil de 34-15 pF să fie pe 
aceeaşi parte şi accesibile din exte¬ 
rior. 

Cutiile exterioare pot avea aspec¬ 
tul din figura 2 sau figura 3, după 
preferinţele constructorului amator 
şi modul de utilizare a dispozitivului. 

Reglajul emiţătorului se efectu¬ 
ează astfel: se fixează aparatul de 
radio ca mai sus; se alimentează 
emiţătorul din butonul 5; se ajus¬ 
tează condensatorul semireglabil 
pînă cînd în difuzor se aud zgomo¬ 
tele produse de şurubelniţă — reglaj 
brut; se reglează fin, cu o şurubel¬ 
niţă din os, avînd emiţătorul în altă 
cameră unde există o sursă de su¬ 
nete (prin tatonare), pînă cînd frec¬ 
venţa de lucru rămîne fixă (68 MHz 
sau 69 MHz). 

DETALII LA FIGURILE 2 Şl 3: 

1 — corpul dispozitivului (cutie 
masă plastică); 

2 — orificii practicate în dreptul 
capsulei microfonice; 

3 — miezul de alamă al semiregla- 

bilului; 

4 — antena de emisie; 

5 — ochiul de agăţare al antenei 


5/iFT [\ 12Ka lOOnFZp 9v 

Ii Ir 


de emisie. 

OBSERVAŢII: Dispozitivul funcţio¬ 
nează pînă la epuizarea bateriei (cca 
3 V), dar „alunecă" şi frecvenţa de 
lucru, motiv pentru care, pe măsura 
uzării bateriei, trebuie refăcut regla¬ 
jul din condensator astfel încît să se 
păstreze 68 sau 69 MHz, pentru a 






(110X25 X25mm) 


nu deranja recepţia pe UUS. 

BIBLIOGRAFIE: 

I. Mihăescu, „Un tranzistor, doua 
tranzistoare" 


CONFECŢIONAREA 

ABAJURURILOR 


In figura 1 se arată unele modele 
de abajururi, al căror cadru se poate 
confecţiona din sîrmă de 3—4 mm 
grosime, ţevi subţiri de PVC sau me¬ 
talice, nuiele de răchită etc. 

Abajururile au, în mod obişnuit, 
aceleaşi părţi componente. Aşa cum 
se observă din figură, cadrul unui 
abajur cuprinde: o ramă inferioară 1, 
o ramă medie (în unele cazuri), o 
ramă superioară 2, braţele 3, un cîr- 
lig de susţinere 4 şi traversele 5. în 
interiorul abajurului se introduce 
becul electric 6, susţinut de un con¬ 
ductor izolat 7, care se înfăşoară pe 
cîrligul de susţinere 4. în exemplele 
de abajururi din figura 2 nu sînt pre¬ 
cizate dimensiunile, deoarece aces¬ 
tea se pot stabili uşor, în funcţie de 
locul în care se montează abajurul 
respectiv (în hol, dormitor, sufrage¬ 
rie, camera copiilor etc.), de înălţi¬ 
mea şi dimensiunile încăperii şi, bi¬ 
neînţeles, de dorinţa constructorului 
amator. Se va ţine seama, de ase¬ 
menea, de dimensiunile materialului 
pe care îl avem la îndemînă pentru 
învelirea cadrului metalic al abajuru¬ 
lui. 

După ce se alege modelul de aba¬ 
jur care se va construi, acesta se 
desenează pe o hîrtie, la scara 1:1, 
apoi se măsoară direct pe desen şi 
se notează dimensiunile tuturor păr¬ 
ţilor componente. Se taie bucăţile 
de sîrmă necesare, se îndoaie la 


Ing. VIOREL RĂDUCU 

forma din figură şi se asamble ază^ 
între ele prin lipire cu cositor, 
drul metalic al abaj.ufuţt 3 K<'se îflj^ 
şoară apoi după caz: cu fîşîi de hîr- 


chiar 'da constructorul amator cu di- 
fcri^wodel^^eometrice, florale sau 
aninUtiere, ori cu fîşii de muselin, 
mătase, dantelă etc., care se cos în¬ 
tre ele; cu rafie, papură, sfoară colo¬ 
rată, fire de melană etc., care se îm¬ 
pletesc, fie pe orizontală, fie pe ver¬ 
ticală, pe tot cadrul metalic ori nu¬ 
mai pe anumite porţiuni. Dacă aba¬ 
jurul se confecţionează din hîrtie 
albă, hîrtia se croieşte mai întîi în 
forma dorită, apoi se copiază pe ea 
desenele preferate şi se colorează. 
După ce culorile s-au uscat, se 
aplică ulei de in pe dosul întregii 
hîrtii, în cîteva straturi. Se aplică un 
nou strat numai după ce stratul an¬ 
terior s-a uscat. Uleiul face hîrtia de 
desen transparentă. învelitoarea de 
hîrtie astfel pregătită se coase apoi 
pe cadrul metalic al abajurului. 

Abajurul din carton subţire de cu¬ 
loare gălbuie se confecţionează din 
mai multe bucăţi, fiecare bucată fi¬ 
ind cu 1—2 cm mai mică pe latură 
decît despărţiturile cadrului metalic. 
Se găureşte pe margini fiecare bu¬ 
cată de carton cu ajutorul unui per¬ 
forator. Găurile se fac la distanţe 


egale. Se pictează cartonul sau se 
lipesc pe el diferite poze. Se prinde 
apoi abajurul direct pe sîrmă carca¬ 
sei cu un şnur subţire, colorat, tre- 
cîndu-l prin găurile cartonului şi 
peste sîrmă. Abajururile din carton 
se folosesc în special în camera co¬ 
piilor. 

Abajurul din pergament se poate 
face buclat sau plisat. Pentru abaju¬ 
rul buclat se taie o fîşie de perga- 
s-^rnşSi de lungime egală cu o dată şi 
ujffigţate perimetrul ramei inferioare, 
cel plisat de Trei,ori peri- 
metPBr Marnei inferioare. în cazul 
abajurului plisat, pergamentul se în¬ 
doaie sub formă de pliuri de 
3—4 cm, ca o armonică. în mijlocul 
fiecărei bucle sau pliu se dau mici 
găuri cu un poanson sau un cui, la 
distanţă de circa 8 cm de marginea 
de sus a abajurului. Prin aceste 
găuri se trece un şiret sau un şnur 



colorat, avînd grijă să se aranjeze 
buclele sau pliurile în mod uniform 
în jurul cadrului metalic: învelişul de 
pergament se aplică în modul des¬ 
cris mai sus numai în cazurile car¬ 
caselor cu muchii drepte, peste care 
pergamentul se aşază ca o pălărie. 
Abajururile din pergament se folo¬ 
sesc în camerele de zi. 

Abajururile din mătase, muselin, 
dantelă, pînză pictată etc. se fixează 
prin coasere direct pe sîrmă cadru¬ 
lui. Materialul se va încreţi cu atît 
mai mult cu cît este mai subţire. 
Pentru a spori rezistenţa materialu¬ 
lui în locurile de contact cu buza de 
sîrmă a cadrului, se aplică pe dede¬ 
subt o întăritură din şiret de aceeaşi 
culoare. La partea superioară şi la 
cea inferioară se face cîte un vola- 
naş. Astfel de abajururi se folosesc 
în special în încăperile de dormit. 






TEHNiUM 8/1985 


17 










«Ijrj 



Cititorul este desigur familiarizat 
cu noţiunea de temperatură de cu¬ 
loare aferentă calităţii luminii, pre¬ 
cum şi cu necesitatea echilibrării 
peliculelor color în funcţie de tipul 
de iluminare (artificială sau natu¬ 
rală). 

Mai puţin cunoscut este însă fap¬ 
tul că şi o aceeaşi sursă de lumină 
prezintă modificări structurale şi 
cantitative îhtr-un interval oarecare 
de timp. Astfel, lumina dată de un 
bec cu incandescenţă îşi modifică 
temperatura de culoare pe măsura 
utilizării sau în funcţie de modific㬠
rile tensiunii reţelei electrice. In 
acest caz, însă, pe perioada unei şe¬ 
dinţe de fotografiere se poate conta 
pe o calitate cvasiconstantă a lumi¬ 
nii sursei folosite. Nu acelaşi lucru 
se poate spune despre lumina natu¬ 
rală, în speţă lumina furnizată de 
Soare. 

S-ar putea ca afirmaţia anterioară 
să pară paradoxală, dat fiind faptul 
că ochiul uman oferă o imagine per¬ 
manent controlată şi interpretată de 
creier, avem senzaţia unei constanţe 
în modul de redare a culorilor, cu 
excepţia momentelor extreme, res¬ 
pectiv la răsărit şi apus. 

în realitate, compoziţia spectrală a 
luminii solare variază pe parcursul 
zilei, fapt sesizat în mod obiectiv de 
pelicula fotografică color pe care 
apar dominante diferite în funcţie de 
ora la care s-a făcut fotografierea. 


Ing. VASILE CĂLINESCU 

funcţie de înălţimea Soarelui pe cer. 

Se remarcă din curbele de reparti¬ 
ţie că, din punct de vedere energe¬ 
tic, lumina albă are maximumul în 
zona albastrului, pe cînd lumina la 
răsărit şi apus are maximu/nul co¬ 
respunzător zonei roşu-galben. 

Pentru rigurozitate trebuie adîn- 
cită analiza, făcînd distincţie între 
lumina Soarelui şi lumina cerului. 
Lumina de zi este rezultanta ames¬ 
tecului dintre cele două surse de lu¬ 
mină naturală. Pe cînd lumina solară 
propriu-zisă are circa 4 000 K, lu¬ 
mina cerului variază între 5 000 K pe 
vreme înnorată, pînă la 10 000 K sau 
mai mult, cînd cerul este neacoperit 
de nori. Lumina utilă nouă este un 
amestec dat de cele două surse de 
lumină naturală, convenţional consi- 
derîndu-se rezultanta medie de 
5 500 K. 

Lumina cerului există practic tot 
timpul. Noaptea lumina cerului 
apare albastră datorită efectului 
Purkinje, deşi în realitate conţine o 
mare cantitate de radiaţii roşii. 

Luna, pe de altă parte, dă o lu¬ 
mină cu aproximativ aceeaşi com¬ 
poziţie spectrală cu lumina cerului 
de zi acoperit. 

Intensitatea luminii Soarelui şi a 
luminii cerului în lumina de zi este 
redată în tabelul 2. 

Se observă din analiza acestui ta¬ 
bel stabilizarea intensităţii luminii în 
perioada de amiază în corespon- 


„Lumma de noapte corespunz㬠
toare va fi însă cu circa 0,0018 lx 
mai mare, respectiv cu valoarea lu¬ 
minii cerului noaptea (cer fără nori). 

După cum se poate constata foto- 
grafiind un acelaşi subiect şi exclu- 
zînd impresia dată de umbre, rezul¬ 
tatele vor diferi, pelicula înregistrînd 
compoziţia spectrală a luminii prin 
dominanta corespunzătoare abaterii 
de la temperatura de culoare pentru 
care a fost echilibrată. Desigur, ima¬ 
ginea va fi influenţată şi de fenome¬ 
nele atmosferice specifice (de 
exemplu, ceaţă, brumă dimineaţa, 
praf atmosferic în cursul zilei etc.). 

Un exemplu modest ilustrînd cele 
spuse îl reprezintă cele trei fotogra¬ 
fii realizate la ore diferite. Astfel, în 
figura 2 s-a fotografiat dimineaţa la 
ora 8. Culorile pastelate sînt speci¬ 
fice dimineţii, cînd predomină un 
anumit voal atmosferic. Următoarea 
imagine, realizată în jurul orei 11, 
este mult schimbată. Voalul a disp㬠
rut şi contururile sînt mai dure. Ul¬ 



tima figură, 4, redă acelaşi subiect 
fotografiat la ora 14. Schimbarea as¬ 
pectului este radicală. Lumina 
inundă clădirile, culorile devin satu¬ 
rate şi strălucitoare. Blocurile din 
ultimul plan apar clare, cu multe de¬ 
talii. 




Lumina medie 
dată de soare 

Lumina de zi 
la apusul soarelui 

Lumina de zi 
la prînz 


Ca principiu, lumina Soarelui este denţă cu stabilizarea compoziţiei 
mai „albă“ spre prînz şi mai „colo- spectrale a luminii (vezi tabelul 1). 
rată" la răsărit şi apus, cînd radiaţi- în tabelul 3 sînt date valorile rela- 
ile roşii, galbene, portocalii devin tive ale repartiţiei spectrale a ener- 

mai pregnante. giei luminoase corespunzător lumi- 

în figura 1 sînt redate trei curbe nîi solare, luminii cerului şi luminii 
realizate prin măsurarea energiei ra- de zi (după A.H. Taylor şi G.A. 

diată de Soare la diverse ore ale zi- Kerr). Raportarea se face faţă de 

lei, energie raportată la lungimile de energia corespunzătoare lungimii de 
undă din spectrul vizibil. undă de 550 nm, considerată 100%. 

în tabelul 1 este redată procentual Pentru a completa informaţiile 
compoziţia spectrală orientativă a date s-a notat în tabelul 4 intensita- 
luminii solare (după E. lofis) în tea luminii Lunii în plină noapte. 


TABELUL 1 


Zona 

înălţimea Soarelui faţă de orizont 



1° 

5° 

10° 

30° 

60° 

90° 

Roşu 

84 

47 

36 

29 

29 

28 

Galben 1 

13 

34 

33 

31 

30 

29 

Verde f 

3 

14 

20 

23 

22 

22 

Albastru 

_ 

4 

7 

11 

12 

13 

Violet 

- 

1 

4 

5 

7 

8 


TABELUL 2 


înălţimea 

Intensitatea luminii în IO 3 lx (%) ! 


Lumina Soarelui 

Lumina cerului 

Lumina de zi 

5° 

1 

(17) 

5 

(83) 

6 

10° 

6 

(46) 

7 

(54) 

13 

20° 

22 

(69) 

10 

(31) 

32 

30° 

40 

(77) 

12 

(23) 

52 

40 ° £ 

57 

(81) 

13 

(19) 

70 

60° £m 

72 

(83) 

15 

(17) 

87 

60° 

85 

(85) 

15 

(15) 

100 

70° 

94 

(85) 

16 

(15) 

110 

80° 

99 

(85) 

17 

(15) 

116 

90° 

101 

(86) | 

17 

(14) , 

118 


4oo 5oo 6oo 7oo nm 

Ca o concluzie unică putem nentă principală în actul de realizare 

spune că alegerea orei de fotogra- a fotografiei de calitate, 

fiere trebuie să devină o compo- 

TABELUL 3 


Lungimea de undă 
(nm) 

Lumina Soarelui 

(%) 

Lumina cerului 

(%) 

Lumina de zl 
(%) 

400 

50 

168 

65 

420 

70 

162 

87 

440 

80 

161 

94 

460 

#1 92 

164 

107 

480 

3 98 

151 

108 

500 

Uj 100 

130 

104 

520 

92 

114 

98 

540 

100 

105 

99 

550 

100 

100 

100 

560 

98 

94 

100 

580 

96 

83 

95 

600 

94 

72 

90 

620 

91 

65 

88 

640 

87 

58 

85 

660 

85 

53 

82 

680 

90 

48 

82 

700 

87 

43 

78 


TABELUL 4 * 4 



Starea Lunii (zile)/Intensitatea luminii (lx) j 

Lunii 

Lună plină 

0 1 

2 

3 

4 

5 

6 

7/8 

Pătrar 

10 12 

60° 

0,68 

0,54 

0,39 

0,29 

0,22 

0,16 

0,11 

0,063 

0,0018 

_ 

50° 

0,54 

0,41 

0,31 

0,23 

0,17 

0,12 

0,089 

0,050 

0,014 

_ 

40° 

039 

0,29 

0,22 

0,17 

0,12 

0,089 

0,064 

0,036 

0,010 

— 

30° 

0,26 

0,18 

0,15 

0,11 

0,083 

0,060 

0,043 

0,024 

0,0067 

0,0002 

20° 

0,15 

0,11 

0,085 

0,064 

0,048 

0,034 

0,025 

0,014 

a 0039 

0,0001 

10 

0,051 

0,038 

0,029 

0,022 

0,016 

0,012 

0,0084 

0,0047 

0,0013 

— 

5° 

0,015 

0,011 

0,0085 

0,0064 

0,0048 

0,0034 

0,0025 

0,0014 

0,004 

- . 


18 


TEHNIUM 8/1985 









VARIAŢIA EXPUNERII 

^ ADRIAN ALEXANDRESCU 


Renunţînd la expunerea medie, 
practicată în mod curent, în favoa¬ 
rea unei expuneri selective prioritare 
sau practicînd abateri intenţionate 
faţă de expunerea considerată co¬ 
rectă, se pot obţine imagini a căror 
expresivitate să difere mult de situa¬ 
ţia real fotografiată. Pe calea arătată 
se pot obţine efecte deosebite sau 
se poate sublinia o caracteristică 
sau o parte anume a imaginii. 

Ne limităm în cele ce.urmează la 
prezentarea unui exemplu, rămînînd 
ca fotograful amator să experimen¬ 
teze după dorinţa sa. 

Este de remarcat faptul că aplica¬ 
rea procedeului poate duce în multe 
cazuri la eşec, dacă subiectul nu se 
pretează unei prelucrări prin expu¬ 
nere, fapt ce trebuie bine analizat 
anterior. 

Cele patru fotografii au fost reali¬ 
zate în decursul cîtorva minute, în 
jurul orei 18, în luna iunie, soarele 


apropiindu-se de asfinţit. Cu toate 
acestea, prima fotografie oferă mai 
degrabă senzaţia unei dimineţi, cu¬ 
lori uşor desaturate, senzaţia de 
ceaţă în planul al doilea, conturul 
uşor flou al clădirii din ultimul plan 
(Casa Scînteii). Expunerea a fost 
determinată prin măsurarea ilumin㬠
rii prim-planului (zona cu flori), tim¬ 
pul de expunere fiind 1/60 s. 

Cea de-a doua fotografie a fost 
realizată cu timpul de expunere de 
1/125 s (diafragma rămîne con¬ 
stantă), corespunzător iluminării în¬ 
tinderii de iarbă din planul al doilea. 
Această imagine corespunde unei 
expuneri medii corecte. Culorile au 
strălucire, soarele imprimă o culoare 
caldă, cerul capătă nuanţa azurie. 

Cea de-a treia fotografie, realizată 
cu timpul de expunere de 1/250 s, a 
pierdut deja din detalii în primele 
planuri, punînd însă în evidenţă ce¬ 
rul şi în mod distinct silueta clădirii. 




Ea sugerează o oră mai tîrzie decît ind aproape în totalitate pierdute în 

cea la care s-a făcut practic fotogra- favoarea contururilor, care predo- 

fierea. Siluetele devin predominante. mină profilate pe fondul cerului. 

Ultima fotografie, făcută cu timpul Zona mai luminată a pajiştii centrale 

de expunere 1/500 s, sugerează dă deja impresia unei fotografii pe 

deja o imagine nocturnă, detaliile fi- clar de lună. 




UN EXEMPLU 

DE ECHILIBRARE A ILUMINĂRII 


Fotografierea obiectelor sursă 
de lumină constituie o situaţie 
dificilă, dat fiind contrastul mare 
al acestui gen de subiecte. De 
regulă se redă partea luminoasă, 
iar detaliile din umbră sau se- 
miumbră dispar. 

în astfel de cazuri este nece¬ 
sar să se folosească o sursă de 
lumină care să asigure o ilumi¬ 
nare generală suficientă pentru 
redarea detaliilor, dar nu dispro¬ 
porţionat de puternică pentru a 
anihila partea luminoasă a su¬ 
biectului. 

Ca regulă generală, se vor de¬ 
termina expunerea necesară 
pentru redarea subiectului în 
ansamblu, expunerea pentru re¬ 
darea părţii luminoase şi apoi se 
va căuta egalizarea lor sau o so¬ 
luţie de compromis. 

Avînd în vedere faptul că de 
obicei se folosesc surse artifi¬ 
ciale de lumină pentru fotogra¬ 
fiere, lămpi fulger sau becuri 
(nitraphot sau cu halogeni), pe 
lîngă diafragmă şi timp de expu¬ 


nere, distanţa sursă-subiect va 
constitui un element variabil de¬ 
terminant în stabilirea expunerii. 

Considerăm util ca analiza 
unui asemenea caz să o facem 
în baza unui exemplu, respectiv 
lampa suspendată din fotografi¬ 
ile alăturate. 

Prima fotografie s-a făcut fără 
utilizarea vreunei surse supli¬ 
mentare de iluminare. Expune¬ 
rea s-a determinat exponome- 
tric, pe o porţiune iluminată me¬ 
diu, ea fiind 1/60 s, cu dia¬ 
fragma 5,6 (foto 1). 

Ca sursă de iluminare exte¬ 
rioară s-a folosit un blitz cu nu¬ 
măr director 32 la 21 DIN, res¬ 
pectiv 24 la 18 DIN, avînd 3 ni¬ 
veluri de putere (1/1; 1/2; 1/4). 
Distanţa de fotografiere a fost 
de cca 2 m. 

Se constată că diafragma co¬ 
respunzătoare distanţei este 
aproximativ 11 (24:2=12), 

ceea ce reprezintă două trepte 
mai puţin faţă de diafragma ne¬ 
cesară pentru fotografierea păr¬ 


ţii luminoase. în această situaţie 
au existat trei posibilităţi de 
acordare a expunerii: 

— îndepărtarea blitzului la 
cca 4,3 m, cu folosirea unui ca¬ 
blu sincron prelungit; 

— reducerea puterii blitzului 
la 1/2, ceea ce corespunde 
aproximativ la diafragma 5,6 
( 12:2 = 6 ); 

— modificarea timpului de ex¬ 
punere la 1/15 s, concomitent 
cu închiderea diafragmei la va¬ 
loarea 11. 

Menţionăm că aparatul foto¬ 
grafic permitea sincronizarea cu 
blitzul pînă la 1/125 s. 

S-a ales varianta a doua, care 
nu presupunea utilizarea unui 
cablu prelungitor pentru sincron 
şi un suport separat pentru blitz, 
ca la prima variantă, şi nici utili¬ 
zarea unui stativ care se impu¬ 
nea în cea de-a treia variantă. 

Rezultatul s-a concretizat în 
fotografia 2. 

Pentru siguranţă s-a mai făcut 
o fotografiere acoperitoare cu 
diafragma 4, rezultînd fotografia 
3, mai luminoasă, ambele clişee 
fiind utilizabile. 

Fotografierea s-a făcut pe film 
reversibil ORWOCHROM UT 18. 




Developarea filmllor pe care s-au 
făcut reproduceri trebuie să pună în 
evidenţă fie nişte tonuri extreme 
(cazul desenelor liniare sau al tex¬ 
telor de culoare închisă pe fond 
alb), fie o multitudine de semitonuri 
şi tonuri (cazul desenelor artistice, 
al lucrărilor de pictură etc.). De 
aceea s-au pus la punct reţete de 
revelatoare specializate pentru re¬ 
producere avînd caracteristici di¬ 
verse, în funcţie de caracterul lu¬ 
crării reproduse. 


Pentru cititorii noştri am selecţio¬ 
nat cîteva reţete de revelatoare alb- 
negru atît pentru situaţiile cînd este 
nevoie de contrast ridicat, cît şi 
pentru acele situaţii cînd trebuie să 
se obţină negative echilibrate. S-a 
avut în vedere ca în compoziţia re¬ 
velatoarelor selecţionate să nu fi¬ 
gureze substanţe speciale, mai 
greu procurabile. 

KODAK D-8 

Este un revelator cu contrast ridi¬ 
cat şi acţiune rapidă. Se foloseşte 
diluat 1:2. Dizolvarea substanţelor 
se face în apă călduţă, dar nu peste 
30° C. 

Apă. 750 ml 

Sulfit de sodiu . 90 g 

Hidrochinonă .45 g 

Hidroxid de sodiu _.. 37,5 g 

Bromură de potasiu' .30 g 

Apă.pînă la 1 000 ml 

Timp de developare: 30 s -2 min, 
în funcţie de tipul materialului fo- 
tosensibil. 

ORWO 70 

Revelator de contrast ridicat sau 
revelator rapid 


Soluţia A 

Sulfit de sodiu . 25 g 

Hidrochinonă .25 g 

Bromură de potasiu .25 g 

Apă.pînă la 1 000 ml 

Soluţia B 

Hidroxid de potasiu . 50 g 

Apă (rece) .pînă la 1 000 ml 

Se amestecă soluţiile A cu B 
înainte de utilizare. 

Timp de developare: 2 min pentru 
contrast, 30—40 s pentru developa¬ 
rea rapidă a materialelor fotosensi- 
bile normale. 


ORWO 71 

Este un revelator energic. 


Metol . 5 g 

Sulfit de sodiu .40 g 

Hidrochinonă . 6 g 


Carbonat de potasiu __40 g 

Bromură de potasiu . 3 g 

Timp de developare: 3—5 minute. 

ORWO 74 

Este un revelator energic, care dă 
claritate extremă imaginii. 


Metol . 5 g 

Sulfit de sodiu .40 g 

Hidrochinonă . 6 g 

Carbonat de potasiu .40 g 

Bromură de potasiu . 6 g 


Timp de developare: 3 minute. 

ORWO 80 

Este un revelator foarte energic, 
care conferă claritate imaginii. 


Metol ..2,5g 

Sulfit de sodiu .50 g 

Hidrochinonă-' . 10 g 

Carbonat de potasiu ..60 g 

Bromură de potasiu . 4 g 


ORWO 75 

Este un revelator egalizator, cu 


acţiune normală. 

Metol . 1 g 

Sulfit de sodiu .40 g 

Hidrochinonă . 6 g 

Carbonat de sodiu .20 g 

Bromură de potasiu . 1 g 


Timp de developare: 4—5 minute. 


TEI^NIUM 8/1985 


19 











































Ung. CONSTANTIN DUMITRU, 
ing. MARIUS CIOBICĂ, 
ing„ BOGDAN COJOCARU 


SETUL DE INSTRUCŢIUNI ALE 
MICROPROCESORULUI Z-80 


Microprocesorul Z-80 acceptă 180 
de instrucţiuni, prezentate mai jos 
O parte din ele sînt similare celor 
ale n procesorului 8080, altele sînt 
particulare.- Terminologia folosită în 
tabelele date mai jos este următoa¬ 
rea: 

b — reprezintă un număr de 1 
bit în orice registru de 6 biţi 
sau locaţie de memorie; 

cc—codul condiţiei din registrul 
„flag“; 

NZ — non zero; 

Z — zero; 

NC — fără transport („not carry“); 

C — cu transport („carry"); 

PO — paritate impară sau nedepă- 
şire; 

PE — paritate pară sau depăşire; 

P — pozitiv; 

N — negativ (minus); 

d — orice registru de 8 biţi sau 
locaţie de memorie folosite 
ca destinaţie; 

dd — orice registru de 16 biţi sau 
locaţie de memorie folosite 
ca destinaţie; 

e — deplasări de 8 biţi în com¬ 
plementul lui 2 folosite la 
salturi relative şi adresări 
indexate; 


L — 8 locaţii speciale de che¬ 
mare aflate în pagina zero; 
in zecimal ele sînt 0, 8, 16, 24, 32, 40 
48 şi 56 

n — orice număr de 8 biţi; 

nn —orice număr de 16 b'iţî 
• r — orice registru general de 8 
biţi (A, B, C, D, E, H sau L); 
s — orice registru-sursa de 8 biţi 
sau locaţie de memorie; 

Sb — un bit într-un registru speci¬ 
fic de 8 biţi sau o locaţie de 
memorie; 

SS — orice registru sursă de 16 
biţi sau locaţie de memorie; 
L subscris (de exemplu PC L ) — cei 
mai puţin semnificativi 8 biţi 
dintr-un registru de 16 biţi; 

H subscris (de exemplu PC H ) — cei 
mai semnificativi 8 biţi dintr-un re¬ 
gistru de 16 biţi; 

( ) — conţinutul parantezelor este 

folosit ca pointer către o lo¬ 
caţie de memorie sau un 
port l/a 

Registrele de 8 biţi sînt: A, B, C, D. 
E, H, L, I şi R. 

Perechile de registre de 16 biţi sînt-. 
AF, BC, DE şi HL. 

Registrele de 16 biţi sînt: SP, PC, IX 
şi IY. 


Mnemonic 

Descrierea operaţiei 

Comentarii 


Transfer pe 2» biţi 


LD r,s 

r#- s 

s = r,n, (HL), 
(IX+e),(IY+e) 

LD d,r 

d«- r 

d=(HL), r, 

(IX*e), (IY-»e) 

LD d,n 

d*-n 

d= (HL), 
IIX«e),(|Y*e) 

LD A,s 

A«-s 

SrBQJDE), 

(nn), l ( R 

LD d,A 

d** A 

d=(BC],(DE), 
(nn),i, R 


Transfer pe 16 biţi 



LD dd, nn dd«-nn 

LD dd,(nn) dd«*-(nn) 

LD (nn),ss (nn)«-ss 

LD SP, ss SP «•- ss 


dd* BC, DE, HL / 
SP, IX, 1Y 

dd- BC, DE, HL, 
SP, IX, IY 

ss = BC, DE, HL 
SP, IX, IY 
ss = HL,IX, IY 


_ Sc 

EX DE, HL ' 
EX AF, AF' 
EXX 


EX (SPj/ss 
_Trans 



Mnemonic Descrierea operaţiei Comentarii 
_Operaţii aritmetice si logice pe % biţi 


Operaţii aritmetice si logice 
s At-A+s 

s A«-A+s*CY 


CY*indicator de ; 
transport 


SUB s 
SBC s 
AND s 
OR s 
X0R s 
CP s 
INC d 
DEC d 


A*- A-s 
A*-A-s-CY 
A-AAs 
A^-AVs 
A* Aos 
A-s 
d d+1 

d«s- d-1 


_ Operaţii aritmetic 

ADD HL,ss- HL—HL+ss 
A DC HL,ss HL- HL*ss+CY 


s=r,n, (HL), 
(IX*e) (|Y+e) 


d* r, (HL), 

•(IX+e),liY*e) 


ss * BC, 

| DE, HL, I 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 8/1985 










CALITATE*, RECEPŢIEI EMISIUNILOR 

!Lv,z, u «4ll-lii SI l'IILIIII 


(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT) 


în acelaşi timp, funcţie de dife¬ 
renţa de drum, direcţie şi raportul 
de intensitate dintre unda principală 
şi cele secundare, se produc variaţii, 
uneori foarte importante, în amplitu¬ 
dinea componentelor spectrale 
(fig. 4). 

In afară de efectele sus-amintite, 
în propagarea undelor pot apărea şi 
fenomene de absorbţie sau reflexie 
selectivă datorită structurii zonelor 
sau obiectejor reflectante, difrac- 
tante etc. în cazul propagării la 
mare distanţă, modificările în struc¬ 
tura troposferei, iar pe canalele infe¬ 
rioare şi a ionosferei, produc efecte 
selective cu dinamică deosebit de® 
pronunţată. Şi în cazul recepţiei ■ 
unor staţii apropiate se pot produce 
variaţii de nivel omogene sau selec¬ 
tive în spectrul canalului transmis, 
dar, de regulă, acestea sînt mai 
lente şi mai puţin pronunţate. Ele 
depind de anotimp, starea vremii, 
starea vegetaţiei, apariţia unor noi 
obstacole apropiate (clădiri noi, re¬ 
ţele electrice etc.), mai ales pe di¬ 
recţia staţiei recepţionate. Pot ap㬠
rea şi variaţii rapide de atenuare 
omogenă sau selectivă în spectru 
dacă în apropierea amplasamentului 
de recepţie apar obiecte în mişcare 
(trenuri, vapoare, maşini, macaraie 
etc.). CAA nu poate compensa va¬ 
riaţiile foarte rapide ca şi pe cele se¬ 
lective cu frecvenţa, deoarece inter¬ 
vine constanta de timp şi se bazează 
doar pe nivelul impulsuriipf de sin¬ 
cronizare a imaginii. Din acest mo¬ 
tiv, în amplasamentele afectate de 
variaţii selective pronurtote în 
banda transmisă, profira! semnalului 
suferă deformări (distorsiuni liniare) 
din cele mai diverse: variaţii în ac¬ 
centuarea sau estomparea conturu¬ 
rilor, pierderea definiţiei, virarea sau 
dispariţia culorilor, creşterea zgo- 


atenuare, ecouri şi distorsionarea 
semnalului TV, se pot produce şi si¬ 
tuaţii cu totul particulare şi foarte 
rar întîlnite, cînd propagarea pe mai 
multe drumuri poate avea şi efecte 
bune, conducînd la creşterea valorii 
cîmpului prin însumarea favorabilă a 
fazelor componentelor din banda 
utilă. 


j-jOB 

î , f(MH z ) tfcj 
-2 -1 fi +1 2 3 4 f v 


Ing. VICTOR SOLCAIM 

fisticate antene s-ar utiliza. Şansa 
cu probabilitatea cea mai mare este. 
după cum am mai amintit, înălţarea 
antenei deasupra nivelului acoperi¬ 
şului propriei clădiri sau pe o cl㬠
dire mai înaltă din apropiere şi pozi¬ 
ţionarea acesteia, dacă e posibil, pe 
o zonă cît mai degajată de obsta- 


fi 1 2 3 4 5 6 7 



Fig. 4: Distorsiuni tn spectrul de frecvenţă al unui cana! 
TV datorate însumării undei principale cu unde reflectate 
(secundare): 

a) ia ieşirea din antena de emisie; 

b) distorsionare admisibilă; 

c) distorsionare pronunţată, afectează şi informaţia sub- 
purtătoarei (fc) de crominanţă; 

d) distorsionare totală, imaginea alb-negru şi color inutili¬ 
zabilă. 


bile în zona amplasamentului său. în 
apropierea staţiilor de emisie (nu 
imediata apropiere) chiar şi o simpla 
sîrmă sau chiar o şurubelniţă intro-ţ 
dusă la borna de antenă a recepto- 
| rului poate înlesni reproducerea 
unei imagini acceptabile, dar acest 
| lucru nu este suficient pentru obţi- ; 

nerea unor performanţe superioare 
V şi asigurarea unei calităţi stabile în 
timp. De asemenea, uneori se pot 
obţine recepţii satisfăcătoare, cu o 
antenă plasată la o înălţime mică 
sau chiar în partea blocului opusă 
direcţiei de sosire a undelor, pe bal¬ 
coanele din zona umbrită de propria 
clădire. în astfel de situaţii obţinerea 
calităţii dorite este mai mult o pro¬ 
blemă de noroc decît de tehnică. 
Sînt şi situaţii cînd condiţiile poten¬ 
ţiale locale nu permit o soluţionare 
mai simplă a recepţiei de bună cali¬ 
tate. 

Nu de puţine ori se constată că şi 
în cazul amplasării antenei de re¬ 
cepţie pe blocurile mai înalte, la va¬ 
lori de cîmp suficient de mari, nu se 
poate evita efectul unor reflexii. în 
zonele cu accidente pronunţate de 
relief, sau cu construcţii înalte, am¬ 
plasarea antenei colective în locul 
aprioric fixat de proiectantul blocu¬ 
lui nu dă totdeauna rezultate favora¬ 
bile. Acestea depind de situarea blo- 
||§y* ui fa t a de ambianţa obstacolelor 
JH^jur şi faţă de direcţia din care 
sosesc undele, de la staţia locală 
SUue^iţpgională. Amplasamentul ante¬ 
nei Ha recepţie se alege după criterii 
lectrice specifice recepţiei de 
iune; aceasta presupune mă- 
ori şi verificări prealabile, pen- 
a permite alegerea poziţiei şi 

.lor optime. Din acest motiv, 

jai dezvoltate au apărut re- 
ective extinse pe mai multe 
Semnalul este captat în lo¬ 
curile cu condiţiile de recepţie cele 
mai bune, cu sisteme de antene per¬ 
fecţionate, cu anumite prelucrări ale 
semnalelor şi cu distribuţia ulte¬ 
rioară a acestora spre un număr 
mare de abonaţi, la cel mai bun ni¬ 
vel calitativ din zona_ ansamblului 
respectiv de locuinţe. în ultimii am 
dezvoltarea marilor ansambluri de 
reţele de distribuţie prin cablu a în¬ 
ceput să se extindă la cartiere mari, 
uneori şi la localităţi întregi, căpa- 
tînd funcţii complexe. 


moţului pe imagine sau sunet etc. 

Atenuarea efectelor undelor se¬ 
cundare se poate deseori obţine 

prin degajarea _mai bună a antenei pj« g : Schiţă sugerînd omogenita- 

de recepţie pe înălţime şi orientarea tea cîmpului la înălţimea blocurilor 

acesteia pe direcţia staţiei TV dorite mg,.-, şj turbulenţa cîmpului între ob- 

(cîmp mai intens şi mai omogen). In stacoîe (clădiri) datorită reflexiilor 

cazul instalaţiilor profesionale se > > s j difracţiei (D) 

mai poate profita uneori de faptul că ' ' 

în puncte diferite, dar nu mult înde¬ 
părtate, din spaţiu efectele de ate- In marile oraşe, ca şi în zonele cu 
nuare omogenă sau selectivă .nu se relief accidentat obţinerea unei re¬ 
produc în acelaşi timp şi identic şi cepţii de calitate bună pune, nu de 

atunci se poate face o recepţie mai puţine ori, probleme dificile. Obsta- 

bună prin comutarea manuală sau colele naturale sau artificiale pot 

automată pe antena cu captarea provoca, în afară de atenuarea sem- 

momentană cea mai bună (diverşi- nalelor, şi numeroase reflexii sau di- 

taîe de spaţiu). Variaţiile de atenu- fracţii care favorizează devierea un- cole (coşuri, sîrme sau alte antene) EFECTELE PROPAGĂRII UNDE- 

are, omogene sau selective, lente delor, aproximativ după aceleaşi legi pe direcţia şi în sensul staţiei dorite. LOR PE MAI MULTE DRUMURI 

sau rapide, se datorează în principal ca în optică, astfel încît antena de Obstacolele apropiate sau antenele 

schimbărilor în propagarea undelor recepţie culege un semnal rezultat alăturate pot deforma geometria ini- în cele ce urmează vom încerca 

pe două sau mai multe drumuri dife- din însumarea undelor ce călătoresc ţial plană a frontului undelor, scă- să ne apropiem mai mult de intimi- 

rite, prezenţei şi modificării undelor pe mai multe drumuri. zînd uneori din proprietăţile propriei tatea fenomenelor generate de pro- 

staţionare în plan V şi H, în cazul Datorită timpului necesar undelor antene. Toate acestea pot fi optim pagarea undelor pe mai multe dru- 

degajării insuficiente a antenei de indirecte ca să străbată un drum soluţionate prin folosirea instalaţiilor muri. Fenomenele sînt relativ com- 

recepţie, sau obturării pronunţate a mai lung decît al undei directe (cel de antenă colectivă sau alegerea plicate şi greu de prezentat prin re- 

direcţiei spre staţia dorită. Variaţii mai scurt), semnalele purtate de unui sistem de antene potrivit con- laţii simple, de aceea ne vom limita 

pronunţate de calitate apar şi în ca- acestea apar pe ecran cu diferite în- diţiilor locului, amplasarea şi dirija- la cîteva aspecte mai principale, lă- 

zul folosirii antenelor de'cameră. în tîrzieri şi repetă o dată sau de mai rea optimă a acestora (fig. 5). sînd deschisă posibilitatea unor 

instalaţiile ce folosesc antene de ca- multe ori semnalul transmis prin Nu de puţine ori soluţionarea cu- aprofundări ulterioare, 
meră, distorsionarea semnalului se unda directă. rentă a problemei antenei individu- Să admitem deocamdată că la 

poate produce uneori prin simpla Efectul undelor secundare (reflec- ale şi chiar colective este departe de punctul de amplasare a antenei de 

deplasare a persoanelor în camera tate) este mai pronunţat în zonele optim datorită complexităţii proble- recepţie sosesc unda directă şi o 

respectivă sau chiar vecină. S-au ve- de umbră, deoarece valoarea sem- melor, insuficienţei mijloacelor teh- singură undă reflectată. Dacă anali- 

rificat efecte din cele mai diverse naiului direct este scăzută şi se nice specifice acestei activităţi sau zăm interferenţa celor două unde, 

prin deplasarea persoanelor în zona poate apropia de valoarea semnaiu- unor insuficiente cunoştinţe tehnice provenite de ia aceeaşi sursă, vom 

apropiată de antenă, ca stingerea lui indirect (vezj fig. 1 şi 2 din nr. 2/ de specialitate, in materie de antene constata că efectul însumării ’aces- 

sunetului (în anumite situaţii) sau 1985), situaţie în care efectele asu- de recepţie se întîlnesc şi multe im- tora depinde de următorii factori: 

dispariţia culorilor (în alte situaţii). pra calităţii reproducerii imaginii, provizaţii; astfel au înflorit o mare — raportul dintre cîmpul undei di- 

Acesta este unul din motivele pentru culorii şi uneori şi sunetului pot fi varietate de soluţii cu eficienţă în- recte (Ed) şi cel al undei reflectate 

care nu totdeauna, chiar şi la cîmp foarte supărătoare. De regulă, am- doielnică, neadecvate condiţiilor (Er); 

intens, antena de cameră poate plasarea antenelor sub nivelul aco- particulare ale amplasamentului în — raportul dintre tensiunile in- 

aduce un serviciu calităţii reprodu- perişurilor clădirilor înconjurătoare suferinţă. Beneficiarul se mulţu- duse în antena de recepţie de cele 

cerii TV. fără o deschidere suficientă, cel pu- meşte, pînă la urmă, şi cu o calitate două unde (Ud şi Ur). 

Este de remarcat faptul că în pro- ţin locală, pe direcţia staţiei recep- mediocră sau satisfăcătoare la li- 

pagarea undelor pe diferite drumuri, ţionate oferă puţine şanse unei re- mită, neavînd suficiente posibilităţi . 

în afară de necazurile provocate de cepţii de bună calitate, oricît de so- să cunoască condiţiile optime posi- (CONTINUARE IN NR. VIITOR) 



21 


TEHNIUM 8/1985 





AVERTIZOR 


50 Hz 


Cînd la bornele L sau D soseşte 
plusul bateriei de 12 V, întregul 
montaj intră în funcţiune. 

Multivibratorul, format cu tranzis- 
toarele Ti T : , generează un semnal 
care este preluat de T<, amplificat şi 
aplicat etajului de putere T 4 
. Montajul este foarte util la auto¬ 


turisme (contact semnalizări direc¬ 
ţie, frînă de mînă etc.). 

Ri = R 4 = 6,8 kiî; R, = 330 li; R,- 
R« = 100 li; Rs = 910 n; R 7 = 200 ii; Rs, 
= 6,8 n; C, = 6,8 nF; C: = 10 nF; C 3 = 
220 m F; T. = T, = 2N2222; T 3 = Ts = 
2N2905A; T 4 = 2N904. 

TEHNI&KE NOVINE, 7/1985 


Ceasurile care se alimentează de 
la reţeaua de 50 Hz pot funcţiona cu 
o mai mare precizie dacă se folo¬ 
seşte un generator a cărui frec¬ 
venţă este stabilizată cu cuarţ. 

Se pleacă de la un cuarţ minia¬ 


tură (32 750 kHz) si se obţin la ieşire 
50 Hz.lCi = CD4011; IC' = IC; = IC. 
= CD40161; R, = 1 Mii; C, = 22 pF; 
C: = 10 - 40 pF. 

RADIOTECHNICA, 6/1985 



VERIFICATOR 







Sortarea şi verificarea rapidă a 

cu frecvenţa cuprinsă 

între 1—15 

cristalelor de cuarţ implică montaje 
adecvate, cum este cel alăturat. 
Montajul publicat verifică cuarţuri 

MHz si foloseşte două 
2N2222. 

tranzistoare 

QST, 3/1982 

SîlT” It 1 ' 






Acest mic radioreceptor se ali¬ 
mentează la 9 V şi recepţionează 
undele medii. Circuitul de intrare 
are pentru L, 75 de spire, iar pentru 
L 2 8 spire. Această bobină se poate 
cumpăra de la magazin, 
în continuare sînt două etaje am¬ 


plificatoare de RF. Detecţia este asi¬ 
gurată de diodele VD, şi VD 2 . 

Semnalul audio este amplificat de 
etaje cu cuplaje prin transformator. 

RADIO, 1/1985 


RECEPTOR 

VW/ T 



“Îl 0,033mh ' 
C6 6800 


Ci 

5- m 


Wf 
î iQ9B 

< m 

-i vs r 

C8 = 
&0&MK 

m 


- 

= C7 


0,022 HH 



22 


TEHNIUM 8/1985 









iii! 

liBS» 


MODERN — ECONOMIC — UTIL 


• Pentru posesorii de autoturisme, întreprinderea de Aparataj 
Electric de Instalaţii Titu a realizat recent un deosebit de util acce¬ 
soriu de bord: TESTERUL DE BATERIE. 

Dispozitivul a fost conceput pentru bateriile de acumulatoare 
auto cu tensiunea nominală de 12 V, indicînd starea de încărcare a 
acestora prin aprinderea unuia dintre cele trei becuri colorate dife¬ 
rit, amplasate pe panoul frontal. 

Gama totală a tensiunilor de lucru este cuprinsă între 10 V şi 17 
Vcc, fiind subîmpărţită pe următoarele domenii: 

— indicatorul galben U < 11,2 V 

— indicatorul verde 11,2 < U < 15 V 

— indicatorul roşu U > 15 V 


• Pentru apartamentul dv., I.A.E.I. — Titu a 
rezervat o plăcută surpriză: noile modele de 
sonerii electrice de tip bing-bang, dintre care 
fotografiile alăturate ilustrează variantele 
constructive „TRIL“ şi „BING-BANG“. 

Realizate în casete din material plastic cu 
un design modern, aeste sonerii sînt conce¬ 
pute pentru alimentarea de la reţea (220 
Vca/50 Hz), avînd un curent nominal de 0,15 A 
şi grad de protecţie IPOO. 


Pentru informaţii suplimentare privind pro¬ 
dusele I.A.E.I.—Titu si condiţiile de livrare, 
adresaţi-vă la ÎNTREPRINDEREA DE APA¬ 
RATAJ ELECTRIC DE INSTALAŢII, Titu, Str 
Gării nr. 79, jud. Dîmboviţa, telefon 147955, 
telex 17228. 


TEHNIUM 8/1985 


23 





Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU 
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA 
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHÂESCU 
Redactor responsabil de număr flz. ALEXANDRU MĂRCULESCU 
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU 


MANDA VASILE — jud. Caraş-Seve- 
rin 

Frecvenţa de oscilaţie este în jur 
de 32 MHz şi aceste cristale sînt 
special construite ca prin divizări să 
de-a 1 Hz. 

C 10 şi Cn sînt condensatoare de 
trecere, terminalele lor se conec¬ 
tează la tensiunea de alimentare. 
ANEI ROMULUS - Cîmpina 
Vom publica schemele unor apa¬ 
rate de măsură. 

MUŞAT GHIŢĂ — Corabia 
Pentru abonamente la revistă 
adresaţi-vă la Oficiul P.T.T.R. Am 
publicat cele solicitate despre mag¬ 
netofonul „Maiak“. 

BAŞ CĂLIN - Braşov 
Amănunte despre activitatea de 
radioamatori puteţi obţine de la ra- 
dioclubul judeţean, unde vă reco¬ 
mandăm să vă adresaţi. 

BARBU ŞTEFAN — Bucureşti 
La magazinul „Dioda" (Bd. 1 Mai 
nr. 126, Bucureşti) găsiţi selector 
pentru canalele 20—60. 

OPRIŞAN ION — Braşov 
Măriţi numărul de spire la fiecare 


fonul „Maiak" reparaţi alimentatorul. 

STÂNESCU ŞTEFAN — Bucureşti 
Vă recomandăm să construiţi 
după scheme publicate în revista 
noastră. Nu ştim cum funcţionează 
montajul a cărui schemă o trimiteţi 
spre consultare. 

ROŞU FELIX - Piteşti 
Repararea casetofonului „Somwa" 
se poate face numai de o unitate 
dotată cu aparate de măsură (plus 
experienţă). La televizor verificaţi 
tensiunea de alimentare. 
ANDRONIC AUREL - Călăraşi 
Nu posedăm schema solicitată. 
KISS I.G. - Dej 

Modul cum propuneţi schimbarea 
lui PFL 200 funcţie de distanţa la 
emiţător este destul de curios; expe¬ 
rimentaţi tuburile respective şi co- 
municaţi-ne. în rest vom publica. 


bobină (cîte 3 la fiecare) şi acordaţi 
amplificatorul care este cuplat chiar, 
lîngă televizor. 

OLTEANU ION — jud. iaşi 

Propagarea undelor electromag¬ 
netice în UIF este mai dificilă la 
mare distanţă faţă de undele FIF. 
Dacă nu recepţionaţi nimic (TV-Dx), 
înseamnă că în zona dv. nu se pro¬ 
pagă nici un program TV-Dx. 
CIUREA ION — Craiova 
La casetofonul „Dana" verificaţi 
tensiunea de alimentare, care pro¬ 
babil este insuficientă la volum 


TONAI TITU - Tg. Jiu 

Faceţi o verificare a etajului în fe¬ 
lul următor: deconectaţi C 405 de la 
terminalul 9 şi aplicaţi semnal prin 
acest condensator direct la grila 
pentodei. Dacă tot se menţine zgo¬ 
motul, verificaţi starea condensa¬ 
toarelor de filtraj; s-ar putea să-şi fi 
pierdut capacitatea. Dacă pentoda 
funcţionează satisfăcător, verificaţi 
la triodă pe R 403 (montaţi 2 MII) si 
R 404 (montaţi 150 O). 

MARTIN IULIAN - jud. Teleorman 

Transformatorul pentru „Alba¬ 
tros" îl puteţi găsi la magazinul 
Dioda, Bd. 1 Mai 126, Bucureşti. La 
receptorul „Cosmos" verificaţi eta¬ 
jul final. 

MORARU DANIEL — Huşi 

Amplificatoare de antenă am pu¬ 


blicat, iar antenele cele mas eficace 
pentru recepţia TV sînt cele de tip 
Yagi. 

ONICA DORU - jud. Olt; PANŢUf 
ROIU DINU — jud. Dîmboviţa; CO¬ 
MIŞEL C. — Piatra Neamţ; COŞMAN 
IULIAN — Botoşani; DORNEA N. — 
Craiova 

Construcţia, deţinerea sau utili¬ 
zarea instalaţiilor de emisie (fie 
chiar şi micro Tx) sînt- permise nu¬ 
mai în baza unor autorizaţii elibe¬ 
rate de M.T.Tc. După ce veţi" obţine 
această autorizaţie (în funcţie de 
datele tehnice aprobate) puteţi 
aborda acest gen de construcţii. 
OBRETA IOAN - Uricani 
Radioamatorismul nu este un 
sport care prevede şi TVDx. . Nu 
deţinem valorile frecvenţelor de 
emisie ale staţiilor TV la care vă re¬ 
feriţi. 

RUSU P. — jud. Dîmboviţa 

Receptorul „Neptun" a fost publi¬ 
cat; revedeţi colecţia „Tehnium". 
LUPU C. — jud. laşi 
Verificaţi etajul final cadre. 
ROŞU CRISTINEL — Craiova 
Tuburile electronice PFL 200 şi 
PY 88 nu au înlocuitoare directe. 
VOINEA NICOLAE — jud. Vîlcea 
Construiţi montaje mai simple şi 
după ce urmaţi un curs de radioa¬ 
matori puteţi aborda şi construcţia 
radioemiţătoarelor. 


mare. 

SUFIŢCHI CIPRIAN - Tulcea 

Redacţia noastră nu se ocupă cu 
desfacerea oomponentelor electro¬ 
nice. Faptul că întîmpinaţi greutăţi în ci¬ 
tirea unor scheme denotă că trebuie 
să studiaţi mai mult sau să vă în¬ 
scrieţi la un cerc de electronică. 
Vom publica în continuare montaje 
cu tuburi electronice. 

BANTAŞ TIBERIU - Roman 
Comutatorul la care vă referiţi nu 
are înlocuitor. 

BURSUMAC FLORIN - jud. Teleor¬ 
man 

Verificaţi oscilatorul de ştergere şi 
premagnetizare. 

FRUNZETI C. — jud. Botoşani 

Un specialist trebuie să vă regleze 
etajul oscilator-cadre. La magneto¬