Tehnium/1990/9012

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

îi!

rvd

ANUL XXI — NR. 241 12/1990

SPX/ISTA LUNARA

PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI

SUMAR

PAGINILE ELEVULUI .

Aplicaţii ale circuitului
'• 0 M3900

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ .

Experiment

Adaptor

Identificarea şi testarea
dispozitivelor optoelectronice
ABC

CQ-YO.

SIGNAL 1

Filtru activ universal
Receptor

HI-FI .

Stereo spaţial
Preamplificator-corector
Preamplificator universal

LABORATOR .

Linii deîntîrziere pentru
efecte sonore

ATELIER ..

Turometre electronice

INFORMATICĂ..

Iniţiere în programare

LA CEREREA

CITITORILOR .

Introducere în televiziune
Depanare TV

CITITORII RECOMANDĂ.

Adaptor
Amnlificator TV

CINE-FOTO . .

Măsurarea timpului de des¬
chidere a obturatoarelor
Iluminatul în tehnica
filmării

REVISTA REVISTELOR.

Voltmetru

Gong

Regulator de temperatură

PUBLICITATE .

I.A.E.I. — Focşani
SERVICE .

Amplificatorui DUAL CV40

Redacţia revistei „ Tehnium “ urează
tuturor cititorilor şi colaboratorilor
SĂRBĂTORI FERICITE ŞI
LA MULŢI ANI, 1991!

J '

ircuitul integrat /3M3900 conţine patru amplifica¬
toare independente (amplificator operaţional Norton cva¬
druplu), avînd cîte două intrări fiecare, proiectate să lu¬
creze cu o singură sursă de alimentare şi să permită o va¬
riaţie mare a tensiunii de ieşire.

Folosind acest circuit integrat se pot reali2a cîteva
aplicaţii deosebit de utile în activitatea constructorului
amator. Una dintre acestea se referă la posibilitatea con-

Cazuri

V OUT

u~> u +

ir < u +

unde V*=E-1V

APLICAŢII
ALE CIRCUITULUI
0M39OO

IN2+ 4 2

13*- IN3+
12-- IN4+

Ing. CRISTIAN APOSTOL

strucţiei unui dispozitiv de măsurare a tensiunilor ce inter¬
vin în montajele TTL (valori între 0 şi 5 V). Pentru aceasta
| am utilizat circuitul în regim de comparator, conform celor
prezentate în figura 1.

; Configuraţia pinilor este prezentată în figura 2.

Funcţionarea circuitului din figura 3 poate fi uşor înţe-
! leasă urmărind tabelul din figura 4. Astfel, pentru tensiuni
! de comandă sub 1 V, toate cele 5 LED-uri sînt stinse, iar pe
; măsură ce tensiunea creşte şi depăşeşte valorile de prag
! prezentate în tabel, numărul de LED-uri aprinse simboli-
! zează partea întreagă a acestei tensiuni.

în figura 3 sînt prezentate 5 comparatoare avînd presta-
! bilite pragurile de basculare din semireglabilele PI, P2, P3,
; P4 şi P5. Aceste semireglabile se ajustează syccesiv astfel
! încît pragul de basculare pentru AOI să fie 1 V, pentru A02
: de 2 V, iar pentru A05 de 5 V. Există şi posibilitatea stabili-
I rii pragurilor de basculare folosind un potenţiometru şi
I apoi, măsurînd cu precizie valoarea acestuia, se înlocu¬
ieşte cu o rezistenţă (de preferat cu peliculă metalică) a
cărei valoare să fie cît mai apropiată de valoarea măsurată
(eventual prin sortare).

O modalitate de calcul al valorilor rezistenţelor R1, R2,
! R3, R4, R5 poate fi efectuată folosind relaţia:

! Ri =^ L fka) (i)

unde

i = 1

,2,3,4,

= 1,

RI'

= 1,071

k£i;

= 2

R2'

= 2,308

kO;

= 3

R3'

= 3,75 1

di;

= 4

R4'

= 5,455

kii;

= 5

R5'

= 7,5 k!

î.

Pentru a obţine o precizie ridicată este necesar ca acest
calcul să fie refăcut pentru adevărata valoare a rezistenţei
de 15 Mi (RI, R2, R3, R4, R5) şi în relaţia (1) să se consi¬
dere valoarea exactă:

i Realizarea practică este deosebit de comodă deoarece
j se utilizează două circuite integrate (unul folosit integral,
J iar al doilea în procentaj de 25%).Pentru a se uşura proce-
; sul de măsurare, LED-urile pot fi montate într-un dispozitiv
? sub forma unui clasic creion de tensiune, conform celor
prezentate în figura 5.

Schema din figura 3 se poate extinde imediat pentru o
| plaja de tensiune mai mare, folosind, mai multe amplifica-
l toare în regim de comparatoare. O aplicaţie imediata a
ţ acestei extensii este obţinerea unui VU-metru, caz în care
5 şe pot folosi 8 amplificatoare (două circuite integrate) sau
1 chiar 12 amplificatoare operaţionale (trei circuite inte-
1 grate).

15KSÎ

10KXI

IMil

H_r

înn.

i5ka

-A

^iok a
T

- i.— ..ii .J

1MIZ

r E

—EZI}

IMG

15Kil

RlO

^iOKn

IHjQ.

-4111}

jl +e

iMn

I5kxi

^ lOkiz

1-1

IMil

«13

im a

hSKR

Rl4

' lOKfi
X

Rl5

.OU T 2-1. o 11-M-
0UT1--5 £* 10-0UT4

GQ_

TEHNIUM 12/1990

Pentru a obţine însă acest VU-metru plecînd de la
schema extinsă din figura 3 este necesar, în plus, un circuit
de redresare de precizie, urmat de filtrare, precum cel pre¬
zentat în figura 6. Cu aceste considerente se poate obţine
schema prezentată în figura 7. în această schemă se folo¬
sesc trei circuite integrate, deci în total 12 amplificatoare
operaţionale, din care unul este utilizat pentru redresare,
iar celelalte 11 sînt folosite în regim de comparatoare pen¬
tru comanda celor 11 LED-uri.

Realizarea este deosebit de simplă, iar reglajul se face
absolut similar cu cel al testerului TTL, cu menţiunea că se
măsoară iniţial tensiunea în punctul A, după care valoarea
ei se divizează prin 11, obţinînd astfel cele 11 praguri
de basculare ale comparatoarelor, reglabile succesiv din
potenţiometrele ajustabile de 10 kli. Pentru a nu încărca
placa de montaj cu prea multe semireglabile, se poate
determina succesiv valoarea rezistenţei pentru bascularea
comparatorului folosind eventual un potenţiometru, după
care printr-o sortare atentă se pot planta rezistoare cu
valori cît mai apropiate de cele măsurate anterior.

Montajul necesită o alimentare asimetrică folosind o
sursă de tensiune de 15 V, dar valoarea acesteia nu este
critică.

Există două variante ale circuitului integrat /3M3900, ce
se diferenţiază prin tensiunea de alimentare astfel:

0M39OOA: +4 V... +36 V;

/3M3900B: +4 V... +18 V.

In cazul în care se.utilizează o altă tensiune din interva¬
lele mai sus specificate se va avea o deosebită grijă pentru
recalcularea rezistenţelor de la ieşirea AO, ce limitează
curentul prin LED-uri utilizînd relaţia:

în care E reprezintă tensiunea de alimentare exprimată în
volţi şi, de asemenea, se alege o valoare de 8 mA a curentu¬
lui prin LED, suficient pentru ca acesta să se aprindă, dar
nici să nu fie în pericol de ardere.

Spre exemplu, dacă E = 12 V, se obţine R* = 1,125 kO.

BIBLIOGRAFIE

Râpeanu R. — Circuite integrate analogice, 1983.

TEHNIUM 12/1990

Vă propunem în cele ce urmează parcurs cu unele inconveniente şi

să analizăm împreună o altă apli- „surprize", astfel că am considerat

caţie tipică a circuitului integrat utilă comentarea lor, bineînţeles

555, anume aceea de astabil (mulţi- pentru amatorii care vor dori să

vibrator sau generator de semnale abordeze practic o astfel de con-

dreptunghiulare periodice), în scopul strucţie.

final de a realiza un releu electronic Am optat pentru utilizarea circui-

p E 5 5 5 E
p E 5 5 5 M E

--V,

^ 14

1 NC

I 2

1 NC

I 3

I NC

GND

«4

IV*

B DE SC

0UT

§f 6

IPS

ALO

■ 7 8

C apsula TO116

|C( Control

de semnalizare luminoasă. Dacă aţi
făcut cumva vreo asociere cu
(eventual) buclucaşul releu de
semnalizare ce echipează autotu¬
rismul dv., să ştiţi că nu este o
simplă coincidenţă. Efectiv de la
această idee a pornit experimentul
de faţă, dar ei s-a confruntat pe

tuîui 555 atît din considerente de
simplitate, fiabilitate şi cost, cît mai
ales datorită reproductibilităţii foarte
bune a duratelor , prestabilite de
conducţie şi blocare, implicit a frec¬
venţei de oscilaţie, ştiut fiind că
acestea depind într-o foarte mică
măsură de valoarea tensiunii de ali¬

mentare.

Ne vom referi concret la varian¬
tele /3E555E şi /3E555N ale circuitu¬
lui, produse de I.P.R.S.—Băneasa,
pentru care reamintim în figurile 1
şi,- respectiv, 2 dispunerea termina¬
lelor !â capsulă.

Recomandăm de la bun început

Capsula MP48

utilizarea unui soclu pentru conec¬
tarea circuitului, cel puţin în faza
experimentală, atît pentru proteja¬
rea acestuia la repetatele operaţii
de cositorire, cît şi în vederea înlo¬
cuirii comode a exemplarului de in¬
tegrat, la nevoie sau în dorinţa
expresă de testare. Un soclu DIL cu
2X7 pini convine ambelor variante,
fără modificarea conexiunilor.

Primul pas îl constituie, în-
tr-adevăr, testarea funcţională a
exemplarului disponibil de integrat
şi putem efectua foarte bine
această operaţie chiar într-un mon¬
taj de astabil, economisind astfel
ţimp şi cîştigînd o oarecare expe¬
rienţă. Pentru noi este şi un bun
prilej de a aminti pe scurt principiu!
de funcţionare.

Să urmărim, deci, figura 3, unde
astabilul are drept sarcină — dar şi
pe post de indicator de funcţionare
— un LED înseriat cu rezistenţa de
limitare R3. Dacă montajul este co¬
rect executat şi integratul bun, la
conectarea tensiunii' de alimentare
+U (nu neapărat stabilizată, dar
bine filtrată), LED-u! va începe să
ilumineze intermitent. Duratele de

Schema alăturată vă sugerează mentului activ (aici tiristorul Th) în

doar ideea unui experiment, pe cît momentul în care tensiunea la bor-

de util, pe atît de simplu şi neaştep- nele bateriei atinge,, o anumită va-

tat de eficient. Este vorba despre un loare prestabilită. în acest scop,

adaptor care se intercalează între tensiunea Ua este „supravegheată"

redresorul simplu utilizat (din ce în de grupul R6, D2, D3, P2, iar la „mo-

ce mai rar, e drept) la încărcarea mentul" dorit, selectabii din P2, se

acumulatoarelor auto de 12 V şi ba- comandă deschiderea tranzistorului

terie. El permite limitarea automată TI, şi implicit blocarea tiristorului.

a curentului maxim de încărcare la în fine, căderea de tensiune I.R4
o valoare dorită, ce poate fi reglată la bornele rezistenţei de limitare R4

fin din potenţiometrul PI şi, de ase- este folosită şi pentru măsurarea

menea, decuplarea automată a indirectă a curentului de încărcare

redresorului la atingerea pragului I, pe principiul voltmetrului, dar cu

final de încărcare (reglaj din P2). în etalonarea instrumentului direct în

plus, s-au mai prevăzut ca funcţii amperi (reglaj R5, în funcţie de va-

auxiliare," utile şi ele, indicarea op- loarea lui R4 şi de sensibilitatea

tică a apropierii de faza finală, prin microampermetrului M).

„aprinderea" LED-ului roşu D3, Etapa cea mai migăloasă a expe-
precum şi un circuit de măsurare rimentării o constituie realizarea şi
(echipat cu microampermetrul M), ajustarea rezistenţei R4 (spirală în

care poate fi uşor etalonat pe post aer, din nichelină, constantan etc.

de ampermetru. cu diametrul firului de cca 1 mm).

Toate valorile pieselor sînt orien- Se va pleca iniţial de la valoarea de

tative, ele depinzînd atît de valoarea cca 1—1,2 fi, după care se va

concretă Ur a tensiunii furnizate de „scurta" pînă la obţinerea curentului

redresor (transformator de reţea maxim dorit, cu tiristorul „deschis"

plus punte redresoare, fără filtraj), complet.

cît şi de sensibilitatea exemplarului Am utilizat un tiristor de 10 A din
de tiristor utilizat. seria KY202K, montat pe radiator

Principiul de funcţionare are la de cca 150 cm 2 . Pentru exemplare

bază comanda unghiului de deschi- mai puţin sensibile (curenţi mai

dere al tiristorului pe întreg interva- mari de poartă), valorile lui R1, R2,

Iul 0 -r 180° (aranjamentul R1, PI, eventual şi PI vor fi reduse cores-

C1, plus limitarea auxiliară cu R2 şi punzător prin tatonare. Circuitul de

protecţia porţii cu Dl), ceea ce per- decuplare automată (TI şi divizorul

mite reglajul fin al curentului de în- din baza sa) nu se va monta în

cărcare în toată plaja dorită, 0 -4- îmax. această primă etapă.

Cît priveşte decuplarea automată, După ce am ajustat pe R4 şi ne-ara
s-a apelat la o soluţie cunoscută " asigurat că prin manevrarea lui PI
deja cititorilor noştri din articolele putem varia curentul în întreaga

precedente, şi anume blocarea ele- plajă dorită, 0--r Imax, selectăm din

PI valoarea Imax pentru curentul ales aproximativ Imax = 4 A. Re-

de încărcare (de exemplu, 4 A) şi zultâ la bornele lui R4 o cădere

conectăm provizoriu între punctele maximă de tensiune de cca 3 V,

A şi M o rezistenţă R3, plecînd de care ne va servi orientativ ca punct

pildă de la 5 kfi în jos. Curentul de de plecare în etalonarea „amper-

încărcare —. indicat în permanenţă metrului" M+R5.

de un ampermetru înseriat cu bate- Dacă avem, de pildă, un mi-
ria — va scădea simţitor, pînă la croampermetru M de 60 nA şi divi-

anulare. Evident, vom alege o va- zat 0 60, îl putem transforma cu

loare R3 care să asigure anularea R5 într-un,voltmetru cu 4,5 V la cap

lui I (blocarea fermă a tiristorului), de scală. în acest fel, curentul ma-

dar totuşi nu foarte mică. xim de 4 A va fi indicat tocmai la

Următoarea etapă o constituie diviziunea 40. Liniaritatea „amper-

dimensionarea divizorului R6, D2, metrului" nu va fi perfectă (intervin

D3, P2, despre care am mai vorbit aici probleme mai delicate, legate

recent la această rubrică, montarea de distincţia valoare medie-valoare

lui TI şi, evident, ajustarea lui P2 eficace), dar chiar âşa, aproximativ,

prin probe. indicatorul este foarte util în supra-

în fine, să zicem că ne-am oprit la - vegherea încărcării,
o valoare R4 de cca 0,75 fi şi am

TEHN1UM 12/1990

(„stins"), implicit perioada osci¬
laţiei, T, vor fi practic independente
de valoarea tensiunii U, în plaja
orientativă 5 V -f-15 V,

Funcţionarea montajului este de¬
scrisă pe larg în manualul de utili¬
zare al întreprinderii producătoare
(Circuite integrate liniare, voi. 3). Pe
scurt, caracteristica de transfer „in-
trare“-ieşire este condiţionată de
încărcarea condensatorului CI de
la sursa de tensiune U, prin rezisten¬
ţele înseriate R1 şi R2, urmată
ciclic de descărcarea lui via R2 —
pin 7 (DESC.). Prin structura in¬
ternă a circuitului — pe care nu o
vom aminti aici — comutarea jos-sus
a ieşirii se produce atunci cînd ten¬
siunea de ia bornele condensatoru¬
lui CI atinge pragul 0,33 U (vezi fi¬
gura 4), iar comutarea sus-jos
atunci cînd UC1 atinge pragul 0,66 U.
S-au notat cu: ti — durata de „con-
ducţie". (nivel sus la ieşire), t2 — du¬
rata de „blocare" (nivel jos la ieşire)
şi T — suma celor două durate,
adică tocmai perioada Oscilaţiei,

T = t, + t 2 (1)

încărcarea lui CI prin R1 + R2, ca
şi descărcarea sa prin R2, respectă
bine cunoscutele legi exponenţiale,
de unde, ţinînd cont de pragurile de
basculare impuse, se pot' deduce
uşor expresiile duratelor ti, t2 şi T:

t, = (R, + R 2 ) * C, • ln2 «

« 0,7 ■ C, * (R 1 + R a ) (2)
tg = R 2 * C, • in2 «

« 0,7 • C, • R, (3)

T = (R, + 2R 2 ) • C, • ln.2 «

*» 0,7 • C t • (Ri + 2R a ‘) (4)

în aceste relaţii, R1 şi R2 se ex¬
primă în ohmi, CI în farazi iar ti, t2
şi T în secunde.

Pentru exemplul numeric din fi¬
gură rezultă aproximativ ti »» 0,43 s,
Ei 0,33 3,1“ 0,76 s. Asupra acestor
durate putem acţiona fie prin alege¬
rea capacităţii lui Ci, fie prin ajusta¬
rea valorilor lui R1 şi R2. Vă propu¬
nem chiar să vă convingeţi de acest
lucru, respect?nd însă recomanda-
ic ’ produc to , de a nu scădea
pe R1 sub valoarea limită de orien-

(CONTSMUARE ÎN PAG. 15)

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Rezistenţa internă a sursei

Să ne întoarcem la circuitul elec¬
tric cel mai simplu (figura 2), al¬
cătuit dintr-o sursă de tensiune
continuă,, U şi o rezistenţă de sar¬
cină, R. In analiza anterioară noi am
presupus că sursa are o rezistenţă
internă foarte mică, neglijabilă în
raport cu R. în practică, însă, lucru¬
rile nu stau întotdeauna aşa — şi
vom considera imediat un exemplu
contrar —, motiv pentru care va tre¬
bui să ţinem cont adeseori şi de
acest parametru intern, mai greu
accesibil nouă la prima vedere, de¬
numit rezistenţa internă a sursei.

Exemplul se referă la o sursă ba¬
nală, cunoscută tuturor, anume o
baterie de- lanternă de tip 3R12, de
4,5 V, Dacă măsurăm cu un voltme-
tru cc tensiunea la bornele bateriei
„în gol", adică fără a avea conectat
vreun consumator extern, obţinem,
într-adevăr, o valoare în jur de 4,5 V,
pe care o vom nota cu U 0 sau E.

Să presupunem că am sortat mai
mulţi consumatori, R1 -t- R4 (de
pildă becuri sau combinaţii de
becuri de lanternă de diverse ti¬
puri), care să solicite din bateria
noastră curenţi din ce în ce mai
mari, II -f- 14, orientativ în plaja 0 -r1
A. Un aranjament experimental co¬
mod este sugerat în figura 10, unde
tensiunea la bornele P-~M ale bate¬
riei este urmărită cu ajutorul volt-
metrului V, intensitatea curentului
debitat este indicată de amperme-
trul A, iar consumatorul dorit, Ri
(i = 0, 1, .. 4) se selectează din co¬
mutatorul K. Efectuînd măsurăto¬
rile pentru toate cele cinci poziţii

TIFICAREA Şl TESTAREA
DISPOZITIVELOR OPTOELECTRONICE

Ne vom referi în continuare la dis- tică o fotodiodă sau un fototran- spre sau dinspre zona activă. Se

pozitivele optoelectronice de uz zistor. Viceversa, o capsulă obişnuită cunosc însă şi alte categorii de

curent — fotorezistoare, fotodiode, de tranzistor BC, bineînţeles echi- componente a căror capsulă este

fototranzistoare, diode electrolu- pată cu „fereastră" transparentă, echipată cu fereastră transparentă

minescente (LED-uri) cu emisie în poate găzdui foarte bine un LED, (de exemplu unele tipuri de.memo-

lumină vizibilă sau în infraroşu, celule chiar dacă producătorul nu a găsit rii cu ştergere prin radiaţii ultravio-

fotovoltaice, optocuploare — corn- . necesar să-i taie cel de-al treilea lete).

ponente ce au început să pătrundă terminal, ci l-a conectat intern la Primul pas îl constituie numero-
semnificativ în casele noastre, în- anod sau ia catod. Pentru a ne tarea terminalelor, într-o ordine sau

deosebi prin intermediul aparaturii induce şi mai bine în eroare, LED-ul manieră absolut arbitrară, dar folo-

electronice moderne (televizoare cu pricina se poate comporta foarte sind anumite criterii,, repere etc.

color, videocasetofoane, aparatură bine ca o fotodiodă, refuzînd în care să facă operaţia uşor şi sigur

cine-foto etc.), dar şi direct, achizi- schimb să emită lumină vizibilă,' reproductibilă. De regulă-, capsula

ţionate ca atare sau în diverse seturi după care l-am recunoaşte uşor. prezintă anumite elemente de nesi-

de montaje gen fotocomandă, tir In al treilea rînd, ajutorul cel mai metrie („cheiţă", teşitură în dreptul

optic etc. preţios în vederea identificării, unui terminal etc.) special prevă-

Constructorul amator nu este anume codul inscripţionat pe zute în acest scop. Dacă, totuşi, nu

luat pe nepregătite de această inva- capsulă, se poate dovedi total inutil, există sau nu le putem descoperi

zie a optoelectronicii: dimpotrivă, el din simplul motiv că nu posedăm uşor, putem proceda la îndoirea

o aşteaptă de mult, căci experienţele catalogul firmei producătoare. în discretă a unui terminal (eventual

sale, mai mult sau mai puţin mo- fine, se mai întîmplă uneori ca mar- marcare cu un punct de vopsea, co¬
deşte, cu piesele disponibile de cajul să fie parţial deteriorat sau sitorire, chiar scurtare etc.). Impor-

acest gen, i-au stîrnit interesul, şters complet. Şi atunci? tant este să notăm convenţia

dezvăluindu-i posibilităţi nebănuite Atunci nu ne mai rămîne decît sâ făcută, pentru a nu o uita.
de utilizare în cele mai diverse pornim la drumul propus. îmagi- Să începem cu cazul cel mai sim-

domenii. naţi-vă, de pildă, că vi s-a oferit piu, cînd piesa noastră are numai

Un prim pas spre utilizarea pro- cadou un dispozitiv optoelectronic două terminate. Sincer să fiu, nu

priu-zisă a acestor dispozitive îl re- (D.O.E.) necunoscut şi, cum este ştiu pînă la ce număr de terminale

prezintă identificarea lor, iar al doi- firesc, vă grăbiţi să aflaţi ce este şi s-a ajuns în momentul de faţă în ca¬
lea, fireşte, testarea funcţională. dacă este bun (între noi fie vorba, drul D.O.E., dar oricum noi ne vom

Tocmai despre aceste etape pre- dacă piesa e compromisă, s-ar putea opti aici la maximum patru, lăsînd

mergătoare ne-am propus să să nu mai aflăm niciodată ce a fost, pasionaţilor sarcina explorării în

trată~m în articolul de faţă, cu toate dar nici nu ne mai interesează în continuare.

că problema poate să pară banală, acest caz ). Prima tentaţie este să conectăm

iar specialiştii vor zîmbi, probabil. Descurajaţi de cele arătate mai cumva dispozitivul la instrumentul
Problema propusă este totuşi se- sus, nu veţi pune prea mare bază pe de măsură şi să vedem dacă este

rioasâ, din mai multe motive: în pri- tipul capsulei — şi bine faceţi — mai sau nu sensibil la variaţiile ilumină-

mul rînd, diversitatea mare a tipuri- ales dacă inscripţia existentă nu vă rii ambiante. într-adevăr, orice tip

lor de astfel de componente, în spune aproape nimic. Prezenţa de D.O.E., dacă este bun, trebuie să

bună parte de provenienţă străină; unei „ferestre" transparente din manifeste o astfel de sensibilitate,

în al doilea rînd, utilizarea de către sticlă sau plastic, cu lupă sau nu, ori Problema este cum vom proceda

producători a unui număr relativ realizarea integrală a capsulei din practic, pe ce domenii ale AVO-me-

restrîns de capsule, mai mult sau material plastic constituie, totuşi, trului vom lucra şi mai ales cum

mai puţin „consacrate", în care pu~ . indicii care pledează pentru natura vom proceda la identificarea pro-

tem întîlni practic orice tip de dis- „optoelectronică a dispozitivului. priu-zisă a tipului, în funcţie de in-

pozitiv. Cine ştie cum arată un LED Intr-adevăr, pentru orice D.O.E o formaţiile obţinute.

— şi mă îndoiesc că ar mai exista astfel de fereastră este strict nece-

amatori care să nu ştie — va fi surprins sară, ea avînd rolul de a permite

să descooere într-b capsulă iden- accesul luminii (vizibile sau I.R.) I ~ N 4R ViiTOR)

Pagini realizata da fi*. ALOC. VlARCULEBCL»

m ABC • ABC • ABC • ABC •

TEHNIUM 12/1990

HvH uiţi cititori ai revistei noas¬
tre posesori sau mari cunoscători ai
staţiei de telecomandă „Signal 1“
au solicitat schemele electrice atît
ale receptorului cît şi ale emiţătoru¬
lui, cit şi unele modificări ce se pot
executa pentru a îndeplini şi alte
funcţiuni, de aceea nu vom face re¬
feriri ample la funcţionarea sa ini¬
ţială.

După cum se observă din schema
emiţătorului, acesta lucrează pe
aproximativ 27,120 MHz, modulat
eu 1 000 Hz, puterea la emisie ne¬
depăşind 10 mW la o alimentare cu 9
V. Deci la fiecare apăsare a butonu¬

lui se emite această undă modulată.

Receptorul de tip superreacţie
asigură o sensibilitate de 50 /iV
pentru frecvenţa de 27,120 MHz,
cînd este alimentat cu 9 V.

în emiţător semnalul de 1 000 Hz
este produs de multivibratorul for¬
mat cu tranzistoarele VT3 şi VT4.

Acest semnal modulează etajul
oscilator prin rezistoarele R3, R5 de
la colectorul tranzistorului VT3.
Etajul final echipat cu tranzistorul
VT1 îşi trimite puterea în antenă
prin filtrul Collins, format din
CI—L1-C2.

Tranzistoarele din emiţător, res¬
pectiv KT315, pot fi înlocuite cu

BC170—BC171, iar tranzistorul KT361
cu BC309 sau BC177 (deci un pnp
cu siliciu).

Pentru ca acest mic emiţător să
lucreze modulat cu semnal vocal, în
scopul unor mici comunicaţii (în
special cînd se urmăreşte reglarea
sau poziţionarea unor antene), se
procedează în felul următor: se de¬
conectează condensatorul C8 de la
colectorul tranzistorului VT3. La
terminalul deconectat se cuplează
un microfon sau, în lipsa acestuia,
chiar o cască telefonică, Dacă sem¬
nalul audio este mic, se măreşte va¬
loarea rezistorului din colectorul
VŢ3 de la 2,2 kH la 6,8 kft.

în receptor semnalul audio obţi¬
nut de la etajul de superreacţie, la
bornele rezistorului R2, se aplică
bazei tranzistorului VT2 prin filtrul

trece—jos C6—R3—C9. ;

Semnalul audio se poate asculta
prin intermediul unor căşti direct •
între terminalele 2 şi 6, bineînţeles
printr-un condensator cu valoarea
de peste 0,1 nF.

Semnalul de aici poate fi aplicat
şi unui amplificator şi ascultat in¬
tr-un difuzor.

Şi aici tranzistoarele KT315 pot fi
înlocuite cu BC170—BC171—BF241. -

Cei care doresc să realizeze o
staţie de telecomandă după aceste
scheme pot utiliza în receptor în lo¬
cul tranzistorului KT361 un BC177,
iar în locul tuf KT814 se va monta un
tranzistor care să asigure şi să re¬
ziste la curentul de acţionare a „sar¬
cinii, de exemplu a unui releu. între
punctele 5 şi 6 se va monta un rezis-
torde 1—1,5 kfl/0,5 W.

ramură importantă a elec¬
tronicii moderne este teoria şi prac¬
tica filtrelor active, căreia, în ultimii
ani, i s-a acordat o atenţie deose¬
bită.

O dată cu dezvoltarea amplifica¬
toarelor operaţionale au apărut o
serie de tipuri de filtre care au con¬
dus la apariţia aşa-numitelor mon¬
taje „leap frog“, care stau la baza fil¬
trului activ cu capacităţi comutate.

în cadrul proiectării unui filtru ac¬
tiv cu amplificatoare operaţionale
este necesar să respectăm în pri¬
mul rînd trei condiţii;

— universalitatea montajului:

— stabilirea, separată a frecven¬
ţei de rezonanţă şi a factorului de
calitate;

— posibilitatea programării fil¬
trului (de exemplu, cu frecvenţa de
ceas, cum seîntîmplă în cazul filtre¬
lor cu capacităţi comutate).

Filtrul descris în prezentul articol
îndeplineşte primele două condiţii
şi, în comparaţie cu alte filtre, are
două avantaje: conţine un număr
mai mic de componente pasive ex¬
terioare, care prin toleranţele lor in¬
fluenţează caracteristica filtrului,
iar avînd în vedere conexiunile de
ieşire, este posibilă realizarea ori¬
cărui tip de filtru.

Funcţiile de transfer

Blocul de bază al filtrului este for¬
mat din două amplificatoare ope¬
raţionale, două condensatoare şi
două rezistoare cu toleranţe cît mai
mici, după cum se.vede în figura 1.

Cu rezistoarele exterioare R1 şi
R2 se poate realiza un filtru „trece-
jos", după cum se vede în figura 2.
Pentru acest filtru vom deduce
funcţia de transfer, Un calcul iden¬
tic este valabil pentru toate tipurile

Irig. DRAGOŞ MARINESCU

de filtre care pot fi realizate schim-
bînd conexiunile exterioare ale cir¬
cuitului de bază.

în cazul sintezei filtrelor electro¬
nice se obişnuieşte să se calculeze
funcţia de transfer a filtrului pe
baza transformatei integrale a lui
Laplace.

In acest caz vom aminti impor¬
tanţa operatorului „p“ introdus de
O. Heaviside pentru simplificarea
calculului egalităţilor diferenţiale
obişnuite. în această concepţie,
operatorul „p‘‘ înlocuia operatorul
derivatei după timp, d/dt. Această
înlocuire nemotivată din punct de
vedere matematic a fost motivată
mai tîrziu de transformata integrală
a lui Laplace, după care este vala¬
bilă relaţia:

p = jw

în acest scop, simbolul „p" este
folosit în următoarea deducţie a
funcţiei de transfer. Cu ajutorul me¬
todei nodurilor vom scrie tensiunile
pentru circuitul din figura 2, obţi-
nînd sistemul:

u,„„-u, u 2 -u,

s; + ~nr

4- pC(U 2 - UJ
U g - U,

-F pC(U ie

U,) *

F(P) s

MPo> ”

(1)

( 2 )

înlocuind pe U 2 din egalitatea (2)
în egalitatea (1) obţinem, după o
aranjare, funcţia de transfer F(p):

1 + pCR,2/R 2 + pzezR^ (3)
Din relaţia (3) se obţin frecvenţa
de rezonanţă w 0 şi factorul de cali¬
tate Q:

(4 >

q= *7 (5)

Din egalităţile (4) şi (5) reiese că
factorul de calitate poate fi stabilit
prin alegerea lui R 2 , fără a influenţa
frecvenţa de rezonanţă,
în continuare, dacă notăm:
p 0 = j w/w 0

se va simplifica egalitatea (3) la
forma:

trece-bandă (fig 3)

F 2 Pq/Q

,p » )= ~r

opreşte-bandă (fig. 4)

F pi +i

MP 0 > ”-

( 8 )

(9)

r (p 0 ) :

( 10 )

-unde K = 1 + p^Q + p 0 z

( 6 )

Montajul din figura 2 este deci un
filtru activ trece-jos de gradul doi,
cu factorul de calitate dat de egali¬
tatea (5) şi frecvenţa de rezonanţă
dată de relaţia (4).

în acelaşi mod se deduc şi funcţi¬
ile de transfer pentru alte filtre:

trece-sus (fig. 3)

F( Po ) = (7)

egalizor (fig. 4)

Po(Po ~ 1)/Q + 1
K

Circuitul de bază din figura 3 este
trece-bandă de gradul doi. Schim-
bînd între ele rezistorul de intrare
R 2 şi condensatorul C, circuitul de¬
vine trece-sus de acelaşi grad. Cir¬
cuitul de bază din figura 4 este
opreşte-bandă de gradul doi,
Schimbînd grupul paralel R 2 —C cu
condensatorul C, circuitul devine
egalizor de acelaşi grad (egalizor
este traducerea pentru „all pass fil-
ter" şi se foloseşte la filtrele trece-
bandă la care amplitudinea semna¬
lului de ieşire este constantă în
toată banda de trecere).

Circuitul de bază din figura 1 se
realizează cu două capsule /?A741
sau cu o capsulă de tipul MA1458
sau mA 747. Rezistoarele vor fi de tip
peliculă metalica, iar condensatoa¬
rele de tip multistrat.

BIBLIOGRAFIE

1, A. Mateescu, A. Şerbănescu —
„Circuite cu capacităţi comutate",
Ed. Militară, 1987;

2, Colecţia „Amaterske radio";

3, Colecţia „Tehnium",

TEHNIUM 12/1990

|R8

|820kSĂ

R9 |
270 kd

|390ka|

I R*9 riR'ii
270k9.{j6,8kQ.

R12
5,6 k SI

33nF f/kfi 56ka

t'i

[820 kG.

,470ka

baza lui T2, respectiv T 2. înainte
de intercalarea montajului în lanţul
audio se vor verifica tensiunile de
alimentare, cît şi punctele statice de
funcţionare, în figura 1 dîndu-se
orientativ patru valori.

' .

fiecare canal semnalul care pă¬
trunde în baza tranzistorului Ti
(respectiv T’I), prin intermediul
condensatorului electrolitic CI (res¬
pectiv C’l), urmează apoi două
trasee: din emitor, unde semnalul
este în fază cu cel din bază, acesta
este filtrat şi atenuat pentru a fi in-

în amplificatorul de putere sau ex-
pandorul poate fi şuntat, audiţia
efectuîndu-se clasic.

Constructorul poate modifica în.
limita a ±50% valorile pieselor ce
constituie filtrul (C2, R6, C3. R7,
respectiv C’2, R’6, C’3 şi R’7)
sau pe R4, C4 şi R’4, C’4, pentru a

obţine relieful sonor care îi place
mai mult. în cazul în care în locul lu>
C4 şi‘ C’4 se folosesc condensa¬
toare de capacitate mai mare şi se
vor folosi condensatoare electroli¬
tice (de exemplu de 1 uf sau chiar
2,2 mF), plusul se va monta în serie
cu rezistenţa R4 (R’4Î şi minusul în

Bng. CRISTIAN IVAIMCiOVICI

STEREO SPAŢIAL

Expandarea efectului stereofonic
prin mijloace electronice se folo¬
seşte de mai bine de 15 ani, în spe¬
cial la radiocasetofoane, la care da¬
torită unei prea mici distanţe între
difuzoare efectul de spaţialitate
este mai puţin pregnant. Montajul
din figura 1 realizează tocmai acest
deziderat. Avantajul acestuia faţă
de alte variante constructive îl con¬
stituie simplitatea schemei corelată
cu obţinerea unui efect plăcut şi in¬
teresant. în cazul unui semnal mo¬
notonie injectat prin cele două
intrări, audiţia este identică, monta¬
jul neintroducînd practic nici o mo¬
dificare a timbrului sonor. în
schimb, cînd cele două căi nu sînt
identice, se produce o separare su¬
plimentară între canale.

Schema foloseşte şase tranzis-
toare de joasă frecvenţă şi zgomot
mic de tip BC413, BC414 sau BC173,
BC109, BC149, BC239, toate npn.

Ansamblul nu realizează amplifi¬
care în tensiune, practic factorul de
transfer fiind egal cu unitatea. Pe

jectat în baza tranzistorului T’2
(respectiv T2); pe celălalt traseu,
din colector (în antifază cu semna¬
lul din bază) semnalul este introdus
în următorul etaj constituit din T2.
Tot în baza acestui tranzistor
ajunge şi semnalul din celălalt ca¬
nal care, fiind defazat cu 180° şi
atenuat în acelaşi timp, face ca anu¬
mite componente comune celor
două căi să se scadă, obţinîndu-se
această diferenţiere mai accentua¬
tă între canale. Etajul de ieşire echi¬
pat cu T3 (respectiv T’3) este tot
un repetor pe emitor. Alimentarea
se face obligatoriu stabilizat de la o
sursă de tensiune diferenţială de
±15 V. Cablajul şi dispunerea pie¬
selor pe plăcuţă sînt prezentate în
figura 2.

Acest expandor stereofonic poate
fi inserat între preamplificator şi
amplificatorul de putere, cum este
reprezentat în figura 3. Cu ajutorul
unui comutator 2x2 poziţii, semna¬
lul provenind de la preamplificator
poate fi injectat în expandor şi apoi

□

JWf [j390kft

INTRARE

STEREO

SPAŢIAL

TEHNIUM 12/1990

1 reamplificatorul corector de
ton, a cărui schemă electrică este
prezentată în figură, este-realizat cu
un circuit integrat de fabricaţie so¬
vietică, de tip K174YH10A.

Schema electrică este cea reco¬
mandată de producător şi permite
obţinerea următoarelor performanţe:

: 1 V;

: 15 V;

: 40 mA;

PREAMPLIFICATOR

CORECTOR

tensiune nominală de intrare
tensiune de alimentare
curent maxim absorbit
corectarea caracteristicii de
frecvenţă la 40 Hz şi 16 kHz
distorsiuni armonice
raport semnal/zgomot

R 2 39Ka R 3 39Kn

± 16 dB;

< 0,2% (tipic 0,1%);*
> 66 dB.

Circuitul integrat conţine două
preamplificatoare identice, a căror
caracteristică de frecvenţă este
controlată în tensiune prin interme¬
diul potenţiometrelor PI în dome¬
niul frecvenţelor înalte şi P2 în do¬
meniul frecvenţelor joase.

Principalele avantaje ale schemei
constau în eliminarea zgomotelor
care apar datorită contactului im¬
perfect al cursorului potenţiome¬
trelor uzuale şi în folosirea a două
potenţiometre simple, uşor de pro¬
curat,' pentru controlul tonului în
ambele canale.

Ridicarea sau atenuarea frecven¬
ţelor joase şi înalte este în funcţie
de tensiunea existentă la termina¬
lele 4 şi 12 ale circuitului integrat:

— pentru o tensiune de 5 V (P2 şi
PI în poziţie mediană), caracteris¬
tica de frecvenţă este liniară;

— pentru o tensiune de 10 V (P2
şi PI în poziţia de maxim), caracte¬
ristica de frecvenţă prezintă o ridi¬
care maximă în domeniul frecven¬
ţelor joase şi înalte:

— pentru o tensiune de 0—1 V
(P2 şi PI în poziţia de minim), ca¬
racteristica de frecvenţă prezintă o
atenuare maximă în zona frecven¬
ţelor joase şi înalte.

Pentru o funcţionare corespun-

Intrare

Stînga

Ing. BARBU POPE5CU

Ieşire stingă

dreapta

zătoare a circuitului se recomandă
folosirea unei surse de alimentare
stabilizate, a cărei tensiune să nu
depăşească 15 V.

De asemenea, tensiunea de ali¬
mentare a potenţiometrelor PI şi P2
nu trebuie să depăşească +10 V.

Se recomandă folosirea circuitu¬
lui K174YH10A, întrucît circuitul in¬
tegrat K174YH10E», care face parte
din aceeaşi familie, prezintă perfor¬
manţe mai scăzute.

Circuitul * integrat K174YH10A
poate fi procurat din magazinele de

Ieşire dreapta

specialitate.

Schema este recomandată con¬
structorilor amatori datorită perfor¬
manţelor sale, simplităţii construc¬
tive şi costului redus.

1 reampiificatorul din figura
prezintă următoarele performanţe:

tensiunea de alimentare U a = 18 V;

intrări TAPE — Z f = 100 kO,

Uj = 0.4 mV;

PU MAG — Zj = 47 Ml,'

Uj = 5 mV;

PU CER — Zi = 1,8 Mfi,

Uj = 50 mV;

TUNER - Zj = 22 kO,

Ui = 100 mV;

impedanţa de ieşire Z« = 10 kfl;

tensiunea de ieşire U () = 600 mV;

caracteristici de transfer:

TAPE—NAB;

PU MAG şi PU CER—RIAA;
TUNER—LINIAR;

banda de trecere

f = 20 Hz - 20 kHz
(A = —3 .dB);

raport semnal/zgomot
S/N > 65 dB;

distorsiuni armonice totale
THD < 0,2 %

distorsiuni de intermodulaţie
TID < 0,1 %.

Pentru optimizarea funcţionării
montajului în ceea ce priveşte sim¬
plitatea schemei electrice, raportul
semnal/zgomot, THD, TID, s-a ales
folosirea a două etaje de amplifi¬
care conectate în cascadă. Selecto¬
rul de intrare K1, format diritr-un
comutator cu doi galeţi, cu 4 poziţii,
asigură selectarea sursei de semnal
în conformitate cu modul de lucru
ales.

Tranzistoarele folosite sînt de ti¬
pul celor cu zgomot propriu minim.
Semnalul de intrare se aplică, prin
intermediul condensatorului CI,
primului etaj de amplificare care
conţine tranzistorului TI. Polariza¬
rea lui este astfel aleasă încît să per¬
mită funcţionarea montajului cu
zgomot minim. în acelaşi scop s-a
prevăzut un filtraj suplimentar al
tensiunii de alimentare necesare

PREAMPLIFI*

UNIVERSAL

tranzistorului TI, realizat de grupul
R12—C2. Amplificarea etajului este
A = 50 dB.

Semnalul de intrare amplificai,
preluat din colectorul tranzistorului
TI, este transmis galvanic în baza
tranzistorului T2. Etajul de amplifi¬
care ce conţine tranzistorul T2 rea¬
lizează o amplificare suplimentară
de cca A = 32 dB. Amplificarea fi¬
nală a montajului şi caracteristica

TAPE

ing. EVSSL 8V5ÂR3ÂW

lOOyuF 0,1/cF
—J— -J -—Vcc = +18V

J c 9

Cio

10^F

10yuF_[

R 17 fi

Uft20rz

10k.fi U

ae transfer necesară pentru îtecare
sursă de semnal este realizată şi re¬
glementată de bucla de reacţie ne¬
gativă (RN). Semnalul de ieşire se
reglează cu ajutorul potenţiometru-
lui R17, în funcţie de nivelul nece¬
sar. Pentru alimentarea montajului
se foloseşte o sursă de tensiune
stabilizată şi foarte bine filtrată.

Rl ° 10K.fi.

%0K a

! - r T6~Ţ~

6,8nF„

_||22nF 1

Rl1 4,7 Kxi

t j|— .

(RN)

TEHN8UM 12/1990

| I SKB3s -

UNII DE

PENTRU

> ZI ?\&1 -

r ~ r * 4 î53 sr ^s» ’Wi a®îi (jr # I® I

" ■ . > r} '. T^.ţfiX î/:i C4 ' - !

.. .. . . .......

INTIRZIERE
EFECTE SONORE

Generalităţi. Liniile de întîrziere 8
sînt dispozitive folosite pentru întîr- I
zierea semnalelor electrice. Liniile 1
de întîrziere care pot procesa sem- I
nale de audiofrecventâ şi pot rea- 1
liza întîrzieri de la cîteva zecimi de I
milisecundă la cîteva sute de mili- 1
secunde se folosesc pentru obţine- I
rea efectelor sonore.

Dispozitivele clasice de întîrziere
funcţionează pe principii electro¬
mecanice (plăci şi arcuri de oţel cu
traductoarele asociate) sau electro¬
mecanice (magnetofoane cu banda
în bucla, cu un cap de înregistrare şi
2...4 capete de redare). Toate aces¬
tea au o arie limitată de aplicaţii da¬
torita versatilităţii şi supleţei re¬
duse. în plus, sînt greoaie, au di¬
mensiuni relativ mari, sînt inco¬
mode, iar unele dintre ele sînt sen¬
sibile din punct de vedere mecanic.

Tehnologiile moderne din dome¬
niul semiconductoarelor au gene¬
rat linii de întîrziere pur electronice,
caracterizate prin versatilitate şi su¬
pleţe deosebite şi. care permit reali¬
zarea unor aparate compacte,
uşoare, fiabile, cu consum .redus.
Parametrii ca banda de frecvenţa
(20...20 000 Hz), raportul semnal/

AURELIAN LÂlĂRQfU,
CĂTĂLIW LĂZĂROIU

| cializate în întîrziere electronică
• I analogică, capacitatea lor şi firma
I producătoare. Capacitatea liniei
I este dată de numărul condensatoa-
| relorşi tranzistoarelor integrate.

I Cel mai cunoscut şi folosit dintre

momce specifice unui sistem digi- 1
ral sînt net superioare celor obţi- 1
nute printr-un sistem analogic, iar |
marirea înfîrzierii nu afectează aceşti I
parametri. Performanţele sistemului ţj
digital depind de lungimea cuvîntu- 3
iui, adică de numărul biţilor de t
cuantizare adoptat în conversia,1
A/D şi D/A. Sistemele profesionale !
de întîrziere folosesc convertoare 1
ia care cuantizarea se face .prin!
12(+3)...16(+3) biţi. Construcţia :
unor asemenea convertoare este ?
greu abordabilă de către construc¬
torii amatori.

* în ultimii ani s-a dezvoltat o noua
i tehnică de conversie A/D—D/A.

| cunoscută sub denumirea de mo-
I dulaţie delta-adaptivă (MDA), care
I reprezintă un compromis rezonabil
I între calitate şi preţ. Deşi conversia

aplicaţii practice.

Linii de întîrziere analogică.

Aceste linii constau în circuite inte- j
grate specializate, cunoscute sub
denumirea de BBD (Bucket Brigade
Devices) sau CTD (Charge Trans-,
fer Devices). Prima denumire, Buc-
kef Brigade (în engleză) sau Eimer-
ketten (în germană), sugerează cît
se poate de plastic principiul de
funcţionare al acestor linii de întîr¬
ziere, printr-o analogie. Se consi¬
deră un şir de găleţi al căror conţi¬
nut este trecut dintr-una într-alta,
de la prima găleată pînâ la ultima.
Este evident că în acest proces
apare o întîrziere de timp direct pro¬
porţională cu numărul găleţilor şi
invers proporţională cu viteza de în¬
cărcare/descărcare a acestora.

Cea de-a doua denumire, CTD
sau, în româneşte, DTS (dispozitiv
cu transfer de sarcină) evidenţiază

FIRMA

CI.

Capacitate

Performanţe

TDA 1022

512

TDA 1097

1536

TDA 2104

512

Zgomot redus

PHILIPS

TDA 2105

4096

Zgomot redus

TDA 2107

1024

Zgomot redus

TDA 2108

2048

Zgomot redus

TDA 2110

512

Zgomot redus

MN 3001

2 x 512

k = 0,4%

MN 30Q2

512

k = 0,4%

MATSUSHITA

MN 3003

2 x 64

Generator de tact

încorporat

MN 3004

. 512

Raport s/z = 85 dB

RETICON

SAD 1024

1024

ITT

TCA 350

183

semn. max. = 250 kHz

TCA 380

2 x 190

semn. max. = 3 MHz

tact. max. = 5 MHz

CCSITS

ROM 064

semn. max. = 1 MHz

tact max. = 3 MHz

zgomot (90...100 dB) şi distorsiunile
armonice (0,1%) situează aceste
dispozitive cu mult deasupra celor
clasice. Se poate spune că liniile de
întîrziere electronică întrunesc toate
calităţile şi elimina toate dezavanta¬
jele mijloacelor clasice de întîr¬
ziere. Afirmaţia este cu atît mai co¬
rectă cu cît ne referim la ambele
tehnici de întîrziere electrQnică:
analogică^şi digitala. Liniile de întîr¬
ziere analogică au la baza circuite
integrate specializate, care pot pro¬
cesa direct semnalele de audiofrec-
venţâ. Liniile de întîrziere digitală
apelează la RAM-uri (statice sau di¬
namice) sau registre de deplasare,
în acest caz este însă necesara con¬
versia semnalelor analogice în
semnale digitale şi apoi invers.

l-n cete ce urmează se va face o
prezentare mai detaliată a celor
două tipuri de linii de întîrziere,
menţionînd, avantajele şi dezavan¬
tajele lor. în final se prezintă unele

procesul fizic care are loc în aceste
circuite formate dintr-un grup de
condensatoare, constituite în medii
de stocare a sarcinilor electrice.
Sarcinile sînt, de fapt, eşantioane
ale semnalului analogic, iar transfe¬
rul acestora de la un condensator la
altul se face prin intermediul unor
comutatoare electronice cu FET-
uri, controlate prin impulsuri în
contrafază. Întîrzierea care apare la
transferul unei sarcini de la primul
condensator pînă la ultimul este
direct proporţională cu numărul
condensatoarelor şi invers propor¬
ţională cu frecvenţa impulsurilor de
comutare (frecvenţa de tact). Cir¬
cuitele integrate specializate în în¬
tîrziere analogică — BBD sau CTD
— constau deci dintr-o înseriere de
condensatoare şi tranzistoare FET,
toate integrate monolitic în tehno¬
logie MOS.

în tabelul alăturat se dau codu¬
rile cîtorva circuite integrate spe-

âceste circuite integrate, existent şi
în unele dintre magazinele noastre
de specialitate, este TDA1022.

Linii de întîrziere digitală. Întîr¬
zierea digitală se realizează prin in¬
termediul circuitelor digitale de ti¬
pul memoriilor statice şi dinamice
(SRAM, DRAM) sau al registrelor
de deplasare. Dar pentru ca eşan-
tioanele semnalului analogic sa
poată fi transferate prin celulele in¬
terne ale memoriilor sau registre¬
lor, este absolut necesară conver¬
sia acestora în semnale digitale.
Sub această formă, semnalul este
mult mai uşor de manipulat şi mult
mai greu de degradat (semnalul di¬
gital este virtual imun la zgomote şi
distorsiuni adiţionale). Pentru refa¬
cerea semnalului analogic, la ieşi¬
rea memoriei sau registrului se im¬
pune conversia semnalului digital
în semnal analogic.

Banda de frecvenţă, raportul
semnal/zqomot şi distorsiunile ar¬

se face într-un singur bit, calitatea
este suficientă sau bună, în funcţie
de algoritmul specific de adaptare.
Fără să intrăm în amănunte, vom
reţine un singur aspect, important -
în proiectarea unui sistem de întîr¬
ziere digitală cu conversie MDA,
Pentru ameliorarea cuantizării de
un bit, semnalul de intrare este su-
praeşantionat. mai precis,, frec-
■ venţa de eşantionare (şi implicit
frecvenţa de tact) se va alege de cca
10 ori mai mare decît frecvenţa ma¬
ximă a semnalului de intrare.

Corn pari nd cele două s isteme, se
poate spune că liniile analogice sînt
indicate pentru întîrzieri mici (pîna
la 50 milisecunde). Aparatele reali¬
zate cu aceste circuite integrate
specializate sînt compacte, au con¬
sum de energie foarte scăzut, nu
pun probleme de disipare a căldurii
şi prezintă o fiabilitate ridicată. Lini¬
ile digitale sînt indicate pentru întîr¬
zieri mari şi performanţe ridicate,

TEHNIUM 12/1990

avînd avantajul ca durata Tntîrzierii j
nu afectează performanţele gene¬
rale. Dezavantajul consta în necesi¬
tatea convertoarelor A/D şi D/A,
care ridică substanţial preţul apara¬
tului. în concluzie, se poate spune
ca pentru întîrzieri mici (pîna la 50
milisecunde), sistemul analogic
prezintă cea mai bună alternativa,
la un preţ acceptabil; pentru întîr¬
zieri mari şi performanţe ridicate
este preferabil sistemul digital.

înainte de a trece la prezentarea
aplicaţiilor practice ale liniilor de în-
tîrziere, credem că este util să defi¬
nim principalele efecte sonore, din¬
tre care unele simulează fenomene
acustice naturale, iar altele conferă
sonorităţi inedite sunetelor instru¬
mentale sau vocale. Pentru înţele¬
gerea mai exactă a modului de obţi¬
nere a acestor efecte, se arată şi
configuraţiile de bază în care sînt
incluse liniile de întîrziere. De ase¬
menea se fac scurte referiri laîntîr-
zierile specifice acestor efecte şi la
modul de control al frecvenţei de
tact.

Efectele sonore se grupează în
două mari categorii, determinate de
valoarea întîrzierii. Mai precis,
există o grupă de efecte care se
obţin pentru întîrzieri cuprinse între
0,1...50 milisecunde şi altă grupă
pentru întîrzieri cuprinse între

50...500 milisecunde. Limita de se¬
paraţie a celor două grupuri, res¬
pectiv valoarea de 50 milisecunde
(± 10 ms), corespunde constanteî
de timp fiziologice, care face ca '
atunci cînd la ureche ajung două
semnale (unul direct şi celălalt va¬
rianta iui întîrziată), decalate între
ele cu mai puţin de 50 milisecunde,
ele nu vor fi percepute separat, în
schimb vor fi percepute diferite ti¬
puri de modificări, în general spec¬
trale. Cînd diferenţa de timp între
cele două semnale care sosesc la
ureche este mai mare de 50 milise¬
cunde, se va percepe fie o prelun¬
gire a sunetului direct, fie o repe¬
tare a acestuia.

în enumerarea efectelor sonore
şi a modului lor de obţinere, vom în¬
cepe cu posibilităţile de simulare a
celor mai cunoscute fenomene
acustice naturale, ecoul şi reverbe¬
raţia.

Ecoul. în natură, ecoul apare
atunci cînd o reflexie puternică a
unui sunet este percepută după un
anumit interval de timp de ia produ¬
cerea acestuia. Deci ecoul este o
repetare a unui sunet; pentru ca
această repetare să se audă sepa¬
rat, intervalul de timp dintre această
repetare şi sunetul iniţial trebuie să
fie mai mare de 100 milisecunde.

Ecoul produs artificial poate fi
singular dacă percepem o singură
repetare, sau multiplu dacă vom
auzi cîteva repetări distincte (mul-
tiecou).

Pentru producerea electronică a
ecoului, linia de întîrziere poate fi
inclusă în două tipuri de configu¬
raţii. în figura 1, semnalul iniţial
este transmis prin două circuite.
Prin circuitul A, semnalul de la in¬
trare este transmis direct spre un
sistem de amplificare, fără nici un
fel de procesare. Circuitul B include
o linie de întîrziere şi un consuma¬
tor la intrarea acesteia. Dacă ieşirile
celor două circuite (A şi B) vor fi co¬
nectate la două sisteme de sonori¬
zare (amplificatoare + difuzoare)
separate, se va obţine efectul de
ecou, pe cale acustică. Dacă bucla
de reacţie de la ieşirea la intrarea li¬
niei de întîrziere este întreruptă, se
va obţine ecoul singular.'Dacă bu¬
cla este conectată, apare ecou!
multiplu (multiecoul), al cărui
număr de repetări (descrescătoare
în amplitudine) este determinat de
gradul de cuplaj al buclei.

Ecoul se poate obţine şi printr-un
singur sistem de sonorizare, con¬
form configuraţiei din figura 2. Aici,
semnalul de la intrare este mixat cu
cel întîrziat în sumatorul de la ieşire,
rezultînd o unică ieşire de semnal.
Gradul de cuplaj al buclei de reacţie |
dintre ieşirea şi intrarea liniei deter-l

mină numărul repetărilor.

Indiferent de configuraţia adop- j
tată, întîrzierea trebuie să fie de cel
puţin 100 milisecunde şi cel mult 1
500 milisecunde. Valoarea optimă
este situată în jurul a 150 milise¬
cunde.

Ecoul creează senzaţia de spaţia-
litate acustică indefinită.

Reverberaţia constă în „prelungi¬
rea" unui sunet după încetarea
acestuia. Prelungirea provine de la
o serie de repetări atît de apropiate,
încît efe nu sînt percepute separat.
Fiecare dintre aceste repetări este
caracteristică printr-un nivel mai
scăzut decît precedenta. Intervalul
de timp în care nivelul acestor re¬
petări scade cu 60 dB se numeşte
timp de reverberaţie.

Reverberaţia naturală apare da¬
torită reflexiilor şi re-reflexiilor pro¬
duse de pereţii, podeaua şi plafonul
unei încăperi. Timpul de reverbe¬
raţie constituie principala caracte¬
ristică acustică a sălilor proiectate
pentru audierea sau înregistrarea
programelor sonore. Valoarea aces¬
tui timp depinde în primul rînd de
forma şi volumul sălii, variind între
0,25... 3,5 secunde.

Obţinerea artificială a reverbe¬
raţiei se face tot prin intermediul
configuraţiei din figura 2, în care li¬
nia va introduce o întîrziere (ini¬
ţială) de 50... 100 milisecunde. Tim¬
pul de reverberaţie este determinat
esenţial de cuplajul bucjei de reacţie
a liniei de întîrziere. în sistemele
mai evoluate, linia de întîrziere are
mai multe ieşiri (progresiv descres¬
cătoare) care dau posibilitatea
introducerii între sunetul iniţial şi
reverberaţia propriu-zisă a uneia
sau mai multor „reflexii", situate Ja

20... 35 milisecunde una de alta. în
acest fel se realizează o simulare
mult mai corectă a reverberaţiei
naturale.

Reverberaţia conferă naturaleţe,
relief sonor, spaţialitate şi am¬
ploare, simuiînd atmosfera acus¬
tică a sălilor de concert.

Deoarece ecoul şi reverberaţia se
obţin prin intermediu! aceleiaşi
configuraţii (figura 2), menţionăm
că selectarea efectului dorit se face
prin fixarea întîrzierii, respectiv a
frecvenţei de tact aplicată liniei, iar
numărul ecourilor repetate sau
durata de reverberaţie se stabileşte
din dozarea semnalului întîrziat
reintrodus în linia de întîrziere.

Altă categorie de efecte sonore
sînt cele care se produc prin întîr¬
zieri cuprinse între 0,5... 50 mili¬
secunde şi sînt folosite în general
pentru îmbogăţirea sonorităţii in¬
strumentelor muzicale (clasice sau
electronice) şi a vocilor, constituin-
du-se în modalităţi de expresie în
muzica modernă.

Flanger. Această denumire este
dată atît efectului sonor, cît şi apa¬
ratului care îl produce. Configu¬
raţia tipică de folosire a liniei de
întîrziere pentru producerea acestui
efect este indicată în figura 3, foarte
asemănătoare configuraţiei din fi¬
gura 2. Diferenţa constă în modul
de control al liniei, care se face
printr-un generator de tact de tip
OCT — oscilator controlat în ten¬
siune — comandat de un generator
de foarte joasă frecvenţă. Acest
generator produce o tensiune
periodică de formă sinusoidală, cu
frecvenţa cuprinsă între 0,5... 1,5 Hz.
Caracteristica de transfer a circui¬
tului din figura 3 este indicată în
figura 4. Este evident că spectrul
semnalului procesat prin interme¬
diul unui asemenea circuit va fi
supus unor puternice deformări,
spectrale datorită introducerii unei
serii de maxime şi minime, ale căror
număr şi poziţie pe axa frecvenţei
depind de valoarea timpului de
întîrziere şi care influenţează diferit
percepţia auditivă. Pentru diferite
valori fixe ale întîrzierii se obţin di¬
ferite culori spectrale (timbruri) ale
sunetului procesat. Acesta este
flangerul static. Prin schimbarea
fazei la unul dintre canale (direct
sau întîrziat) se obţin funcţiile com¬

plementare de flanger pozitiv sau j
flanger negativ.

Datorită formei caracteristicii de
transfer din figura 4, asemănătoare 1
unui pieptene, dispozitivul este
numit uneori şi comb filter (filtru
pieptene), denumire care suge¬
rează şi mai bine tipul de procesare
operată.

Dacă se realizează o variaţie pe¬
riodică a frecvenţei de tact, se
obţine o deplasare continuă a maxi¬
melor şi minimelor pe axa frec¬
venţei. Acesta este flangerul dina¬
mic, care perceptual dă senzaţia de
rotire spaţială a sursei sonore — ro¬
tor sound —, similar cu efectul so¬
nor pe care îl produce un difuzor
care se roteşte în plan orizontal cu
cca o tură/secundă în timp ce redă
un program sonor oarecare.

Pentru obţinerea tipurilor de flanger
prezentate mai sus, este suficientă
o întîrziere cuprinsă între 0,5... 10
milisecunde. în cazul flangerului
dinamic, variaţia frecvenţei de tact
trebuie să se facă cu o periodicitate
de cca 1 Hz, iar raportul limitelor de
variaţie să fie de 1:10... 1:20. Dacă
acest raport este mai mic, sub 1:5,
efectul obţinut este asemănător cu
cel produs de circuitele phaser de
bandă largă, realizate cu schim¬
bătoare de fază. Diferenţa între
flanger şi phaser constă în faptul că
primul introduce un număr mult
mai mare de maxime şi minime în
spectrul unui semnal cu lăţime de
bandă limitată.

în obţinerea efectelor flanger şi
Phaser au importanţă deosebită
frecvenţa şi forma semnalului
produs de generatorul de control al
OCT-ului.

Eficienţa flangerului — static sau
dinamic — se poate pune bine în
evidenţă prin procesarea unor
semnale cu spectru larg şi dens.

Chorus. Aşa cum arată şi denu¬
mirea, acest efect constă în posibi¬
litatea de a obţine, pornind de la un
singur sunet, două sau mai multe
sunete, dînd senzaţia a două voci
sau instrumente care cîntă la uni¬
son. Pentru obţinerea efectului
chorus se foloseşte configuraţia
din figura 3, comandînd OCT-ul în
aşa fel încît să se obţină întîrzieri
periodice situate între 10... 30 mili¬
secunde.

Un efect de cor real se obţine
printr-o configuraţie care include
două căi de întîrziere, cu OCT-uri şi
generatoare de foarte joasă frec¬
venţă, separate. Prin însumarea
semnalelor de la aceste două cai cu
semnalul direct, fiecare dintre
aceste trei semnale avînd amplitu¬
dini, frecvenţe, faze şi timbruri dife¬
rite, se obţine un efect de cor real.

Dacă prin intermediul dispoziti¬
vului chorus se procesează sem¬
nale provenite de la instrumente cu
claviatură, se poate imita sunetul
specific unui grup de coarde, efect
denumit string.

Double voicing este un efect care
se obţine tot prin intermediul confi¬
guraţiei din figura 3, în care linia în-
tîrzie semnalul în limitele 20...60 mi¬
lisecunde, cu o periodicitate de o
secundă. Aşa cum arată şi denumi¬
rea, se creează efectul de dublare
vocală care conferă în plus şi sen¬
zaţia de voce amplă, bogată, în¬
tărind aparent intensitatea.

Vibrato este un efect care pro¬
duce o variaţie lentă şi periodică a
înălţimii sunetelor procesate, în¬
soţită de o modificare sincronă a
timbrului. Efectul de vibrato se
obţine prin folosirea liniei de întîr¬
ziere ca modulator de frecvenţă. Li¬
nia de întîrziere realizează o modu¬
laţie de fază, dar aceasta poate fi in¬
terpretată ca modulaţie de frec¬
venţă, atunci cînd controlul frec¬
venţei de tact a liniei se face cu un
semnal sinusoidal. Deci pentru
obţinerea efectului vibrato se mo¬
dulează OCT-ul cu semnal sinusoi¬
dal cu frecvenţa de 4—8 Hz şi cu o
profunzime care să asigure deviaţii
de frecvenţă ale semnalului modu- |
lat de ± 1 semiton. |

Eficienţa maximă, a vibrato-uiui I

se poate verifica auditiv prin aplica¬
rea la intrarea liniei a unui semna!
de la un generator sinusoidal, cu
frecvenţa de 1 ...3 kHz.

Efectul vibrato conferă sunetelor
vitalitate şi dinamism.

Aria de aplicabilitate a liniilor de
întîrziere este mult mai larga; vom
face în continuare o simplă enume¬
rare:

— efecte complexe Doppler/Les-
lie. Menţionăm că efectele Doppler
vizează transformări ale înălţimii
sunetelor, iar efectele Leslie se re¬
feră la modificări de timbru sau „cu¬
loare" a sunetelor;

— compensarea diferenţelor de
propagare a sunetului, care apar în¬
tre microfonul unui solist şi cel al
orchestrei. De obicei se introduce o
întîrziere de cîteva milisecunde în¬
tre primul microfon şi cel de-al doi¬
lea;

— îmbunătăţirea inteligibilitâţii în
sistemele electroacustice de sono¬
rizare a sălilor mari, prin aplicarea
unor timpi de întîrziere proporţio¬
nali cu diferenţa dintre elementele
sistemului de distribuţie a sunetului
şi sursa sonoră;

— crearea efectelor pseudo-ste-
reo şi pseudo-cvadrostereo, proce¬
dee prin care se lărgeşte imaginea
sonoră a unei surse monofonice,
respectiv stereofonice, oferind sen¬
zaţia impresionantă de spaţialitate
acustică şi deschidere;

— realizarea diferitelor sisteme
ambyofonice;

— crearea multor alte efecte, cu¬
noscute în literatura de specialitate
sub una dintre denumirile de mai
jos: resonant flanging, computer
voice, tunnel sound, cardboard
tube echo, pitch detune/shifting,
flutter echo etc.

în încheiere se poate spune ca un
sistem de întîrziere în domeniul
0,25...500 milisecunde, controlat
corespunzător, inclus în configu¬
raţii specifice, poate oferi o gama
extrem de larga de efecte, de la cele
care simulează fenomene acustice
naturale pînă la efecte inedite şi bi¬
zare, greu de descris, dar impresio¬
nante pentru percepţia auditivă
umană.

Aplicaţii practice a!e liniilor de în¬
tîrziere analogică

înainte de a trece la aplicaţiile
propriu-zise, prezentam unele con¬
siderente de ordin practic, referi¬
toare la proiectarea unor elemente
ale liniilor de întîrziere. Relaţia între
timpul de întîrziere şi frecvenţa
n

impulsurilor de tact este: t = -

2f t

în care t este timpul de întîrziere în.
milisecunde, n este capacitatea li¬
niei, iar f t este frecvenţa de tact, în
kHz. Pentru o anumită valoare a în¬
tîrzierii, impusă de efectul sonor
dorit, va rezulta din relaţia de mai
sus o anumită frecvenţa de tact.
Precizam ca aceasta frecvenţa de
tact este în acelaşi timp şi frecvenţa
de eşantionare. Conform teoremei
eşantionării (Shannon), un semnal
poate fi considerat complet definit
prin eşantioanele sale, daca frec¬
venţa de eşântionare este (cel
puţin) dublă faţă de frecvenţa sem¬
nalului considerat. Luînd în consi¬
derare cele de mai sus. calculul
poate urma după modelul de mai
jos.

Se stabileşte mai întîi laţimea de
banda, care practic corespunde cu
frecvenţa limita superioara ce
poate fi procesata. Admitem o
lăţime de banda cuprinsa între

6,3...7,5 kHz. (La prima vedere s-ar
parea ca acest domeniu este prea
îngust. Amintim însă ca exista rea¬
lizări industriale, pentru uz profe¬
sional, care au limita de frecvenţa la
7,5 kHz. Aceasta „derogare" de la
principiile Hi-Fi este posibila de¬
oarece, în marea majoritate a cazu¬
rilor, semnalul procesat prin linii de
întîrziere este parţial „mascat" de
semnalul direct.)

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 12/1990

1. Generalităţi

în cazul unui motor în patru timpi
cu 4 cilindri, frecvenţa impulsurilor
pe ruptor la turaţia N rot/min este
f N = N/30.

Pentru a afişa primele două cifre
ale turaţiei, adică N/100, este nece¬
sar un timp de numărare

N 1

tN “ Too ' f “ 0,3 s '

In fine, varianta de turometru cu
16 LED-uri are 4 circuite integrate şi
consumă cca 35 mA!

2. Turometru electronic cu afişa]
digital (varianta 1)

In figura 1 este prezentată
schema electrică a turometrului cu
afişare pe 2 digiţi.

Impulsurile preluate de la ruptor
sînt filtrate şi apoi formate cu ajuto-

rul porţii trigger-Schmitt G4. Aceste
impulsuri sînt numărate timp de 300
ms de numărătoarele CI2 şi CI3.

Baza de timp a turometrului este
oscilatorul construit cu poarta Gl.
Performanţele acestui oscilator con¬
diţionează performanţele întregului
montaj. în acest scop, componen¬
tele R1, PI şi CI vor fi alese cu grijă,
în toleranţe mici şi cu o bună stabi-
liate cu temperatura. Condensatorul
CI poate fi unul cu tantal, datorită
gabaritului redus faţă de un conden¬
sator nepolarizat de aceeaşi valoare.

Impulsurile scurte de la ieşirea
porţii Gl comandă scrierea în lat-
ch-urile conţinute de circuitele CI4
şi, respectiv, CI5.

După scriere, prin monostabilul
realizat cu G3 se recomandă rese-
tarea numărătoarelor, care sînt ast¬
fel pregătite pentru un nou ciclu de
numărare.

Pe durata resetării şi a numărării
se afişează deci informaţia din ci¬
clul anterior.

Sursa stabilizată este banală, dar
se recomandă sortarea diodei D5
astfel încît la o variaţie a tensiunii de
alimentare între 10 -p 14 V tensiunea
la ieşirea stabilizatorului să varieze

cu cel mult 0,2 V, în caz contrar 1
afectînd stabilitatea frecvenţei ba-
zei de timp.

Desenul cablajului imprimat şi
dispunerea componentelor pentru
acest turometru sînt cele din figura ]
2. Se va tăia o placă de aluminiu,
gros de 1,5 4- 2 mm, la dimensiunile î
plăcii de cablaj imprimat (peste
care se va monta, prin intermediul
unor distanţiere), cu rol de radiator
pentru TI.

Reglajul turometrului necesită un
generator reglabil de audiofrec-
venţă capabil să asigure o formă de
undă sinusoidală, dreptunghiulară
sau triunghiulară cu amplitudinea
de 12 V, pe o impedanţă de ieşire
mai mică sau egală cu 600 H — de
exemplu, un versatester. Se ajus¬
tează semireglabilul PI astfel încît
pentru o frecvenţă de 200 Hz turo-
metrul să indice stabil 60, adică
6 000 rot/min. Se retuşează reglajul
pentru 20 Hz, unde indicaţia turo¬
metrului va fi 06, adică 600 rot/min,
apoi se blochează semireglabilul cu
vopsea.

Recomand alimentarea turome¬
trului prin intermediul cheii de con¬
tact.

O justificare teoretică detaliată a
acestui mod de afişare se găseşte în
lucrarea (1).

Modul digital de afişare a turaţiei,
deşi precis şi foarte util în situaţii
statice, ca de exemplu reglajul de
ralanti, atrage obiecţiile utilizatori¬
lor la capitolul ergonomie. în regim
dinamic, citirea a două cifre nu este
imediat sugestivă; pentru a sesiza
sensul variaţiei turaţiei, utilizatorul
are nevoie de un timp de „prelu¬
crare" a informaţiei digitale.

Din aceste considerente, am con¬
ceput şi o variantă de turometru cu
afişare pe LED-uri dispuse circular.
Numărul de 16 LED-uri constituie
un compromis între precizia citirii şi
preţul de cost. Cu trepte de turaţie
de 400 rot/min se poate acoperi ast¬
fel domeniul 0 4-6 000 rot/min.

Timpul de numărare la acest tip
de turometru cu n LED-uri, pentru a
sesiza turaţia N max , va fi deci

Concret, obţinem t N = 80 ms, deci
turometrui cu LED-uri va afişa in¬
formaţia de aproape 4 ori mai rapid
faţă de cei cu cifre.

Pentru ambele variante am folosit
circuite CMOS, micşorînd consu¬
mul de outere şl implicit solicitarea
tranzistorului regulator din alimen¬
tare: schema TTL cu afiş aj dogita!
consumă cca 0,5 A la 5 V, iar va¬
rianta CMOS-sub 150 mA la 8,5 V.
Pentru o alimentare la 12 V, disi-
paţiiie pe tranzistorul regulator vor
fi:

P dT =(12-5) • 0,5 W = 3,5 W (TTL)

Pd T = (12 - 8,5) -0,15 W = 0,525 W
(CMOS), cu aproape un ordin de
mărime mai mică.

Beneficiind de versatilitatea cir¬
cuitelor CMOS uzuale, numărul de
capsule se reduce — în comparaţie
cu turometrui TTL prezentat în (1)
— de ia. 9 la 5, deci scade gabaritul
şi creşte fiabilitatea. Pasionaţii vor
remarca, desigur, posibilitatea înlo¬
cuirii celor doua numărătoare
MMC0192 cu o singură capsulă
MMC4518, circuit mai greu procu-
rabil pentru amatori (n.a.).

a\.. v G4 - CH »
-MMC 4093

C3 C4 C5 C6 R6

\ \ / / 39 K

4 x 400n

g.4. Schema alectridj a
-ţ-groroetroiui aufî> (vadantq 4}

„D3-4N4448

.D4-4N4148

g QL

jjfn

iLJţs

«O*

43 42 44 40 9

4544

abcdAfg*

ci 4 ^3

MMC 4544 pT 3
LE ABCD V SS LT "

6 8^

44 32 6

^£4 020304

MMC 40492 — *

W PE3n2B24V pc /4 C

9ND= "1 £
4oSz5V

CI 5

MMC 4541 ftst
LE ABCDV tt LT

" u CI 3

MMC 40492. =» 4
M PE IM 121314 VwAfcT '
44 M 9N4L

J O 3 C4C-
; AOOn AOOvi

^D5

PL9V4 £

TEHNIUM 12/1990

3. Turometru electronic cu indi¬
caţie pe LED-url (varianta 2)

Schema electrică a turometrului
cu LED-uri este prezentată în figura
3. Principial, ea nu diferă de cea a
variantei anterioare; numărarea im¬
pulsurilor de la ruptor se face cu
numărătorul CI2 pe durata a 80 ms,
în timp ce circuitul CI3 asigură me¬
morarea informaţiei.

Ca decodificator am utilizat un
multiplexor analogic de tip MMC4Q67,
capabil să aprindă unul din cele 16
LED-uri, cu un consum propriu ne¬
glijabil. Curentul maxim comandat
de circuit, de 10 mA, asigură o lumi¬
nozitate bună în cazul unor LED-uri
cu randament luminos normal.

Observaţiile referitoare la sorta¬
rea componentelor pasive ale bazei
de timp şi a diodei stabilizatoare
sînt valabile şi la acest tip de turo¬
metru.

în plus, se cere o atenţie deose¬
bită în alegerea rezistenţei R7; se va
prefera iniţial montarea unei valori
mai mari, micşorînd-o cînd există
certitudinea că tensiunea sursei
stabilizate este sub 8,7 V şi la 14 V
alimentare! Orice greşeală poate
distruge circuitul MMC4067.

Figura 4 prezintă cablajul şi dis¬
punerea componentelor turome¬
trului pe două plăci de circuit sim¬
plu placat care se vor prinde între
ele cu şuruburi şi cu distanţiere. în
dreptul LED-urilor se inscripţio¬
nează pe panoul turometrului 0, 4,
8. 52, 56, 60x100 rot/min.

Reglajul turometrului se face cu
un generator de audiofrecvenţă ca
în cazul precedent: se ajustează se-
mireglabilul PI de 100 kD astfei în-
cît la frecvenţa de 200 Hz ultimul
LED, D21, să lumineze fără să „cli¬
pească" şi D20 sau D6. Se retu¬
şează reglajul, aplicînd 40 Hz pen-

îlectn'câ a 4unometrulv>i auto (.varianta 2.)

9| 8i7|6i5l4 l3]2|23|22i2lobT8 W
0 0 oi „04 06 0 8 010 012 0 44
*01 03 05 07 09 0 \\ 013 045
CIA - MMC 406? ^

!N INH D C B A Vss

îi îşi îstaîoi m~

C9 CIO Cil - 40w/25v
2xioon

40Î 46Î

-Q4Q3Q2GH V DD

B CI 3
■ MMC 4546 . (

F4P3P2P4 gŢ \/ss

51 C

Q4 / „ v G4*=CI4 ,st
= MMC 4093
D4.. v D4“4x4W4448

2H4M4I6J 4i
„Q4Q3Q2CM

t Cl2

. MMC 45
P4P3P2P4 i
»l E

electrice a automobilului.

Conectarea greşită a turometre-
lor atrage defectarea acestora.

4 BIBLIOGRAFIE
1) Constantin Gherasim — „Tu¬
rometru numeric", Almanahul
Tehnium, 1988

tru care se aprinde ferm LED-ul D9,
indicînd 1 200 rot/min; se blo¬
chează apoi semireglabilul cu vop¬
sea.

Conectarea turometrelor prezen¬
tate nu necesită cablu ecranat şi nu
reclamă anti parazitarea instalaţiei

2) Microelectronica — „MOS
Optoelectronic Devices Data
Book", 1985

3) I. Ardelean, H. Giuroiu, L. Pe-
trescu — „Circuite integrate
CMOS — manual de utilizare",
Editura Tehnică, 1986.

în urma analizei materialelor pro¬
puse spre publicare revistei „Teh¬
nium" în acest an, juriul, alcătuit din
reprezentanţi ai redacţiei, a hotărî!
desemnarea cîştigătorilor premiiloi
şi menţiunilor. De asemenea, juriul,
a hotărît sporirea numărului de men¬
ţiuni de la 3 la 10.

lată acum si lista laureaţilor Con¬
cursului TEHNIUM 1990.

PREMIUL t.(în valoare de 1500
de lei) —- ing. Âurelian Rflafeescu
(Bucureşti); PREMIUL II (în valoare
de 1 000 de lei) — ing. Emil Marian
(Bucureşti): PREMIUL III (în va¬
loare de 500 de lei) — ing. Bartou
Popescu (Turnu Măgurele); Men¬
ţiuni: ing. George Malintz (Vişeuî de
Sus), ing. Kazimir Radvanski (Pe-
troşagi), Maximilian Kulin (Plo¬
ieşti), ing. Cristian Apostol (Bucu¬

reşti), ing. Dragoş Wfarineseu (Bucu¬
reşti), ing. Paul Haşaş (Oradea),
Cornelia Tocar. (laşi), Gherasim
Frâţflâ (Sibiu),' Florin Ţebrencu (Piatra
Neamţ), ¥er@s P6ter (Tg. Mureş):
Abonamente „Tehnium" 1991.

Felicitîndu-i din toată inima pe
toţi cîştigătorii, redacţia anunţă că
o dată cu începutul anului 1991 se
inaugurează o nouă ediţie a con¬
cursului Tehnium ce va răsplăti cele
mai bune articole propuse redacţiei
spre publicare.

De asemenea, sperăm că la noua
ediţie a concursului Tehnium, pre¬
miile vor fi mai multe şi mai substan¬
ţiale. în paginile revistei Tehnium
vom anunţa, /în curînd, şi cuantumul
viitoarelor premii. Pînă atunci vă
aşteptăm cu noi propuneri de mate¬
riale. Succes! (C.S.)

fneepincf cu Suna Ianuarie 1991, redacţia
Işi propune m vină în sprijinul cStitorilor
care doresc să repar® sau să modernizeze
televizoare vechi» In acest scop vă rugim să.
transmite!! redacţiei In scris tipul televizo¬
rului pe care doriţi să-f modernizatI pentru
a determina ordinea de Interes generai.

De asemenea, rugăm pe toţi cel care po¬
sedă scheme de televizoare şi alte aparate
electronice din import si albi amabilitatea,
de a le împrumuta spre xeroxare redacflei,
venind astfel în sprijinul unei mari mase de
cititori.

Vă mulţurnim pentru colaborare !

TEHNIUM 12/1990

iniţiere^^=

Si programare;

.. STELSAW NSCULESSU, CRSBTIAW ÂRTEMt„ a
IZZ ZI , '_ 1 _ _ MiRCEA BÂRBULESGU.I

MAREA CRSST1I\!A NSCULESCU ,

(URMARE DIN NR. TRECUT)

6. Fie

A(1), A(2J.A(N)

o variabilă numerică indexată. Să se schimbe va¬
lorile componentelor sale între ele aşa încît să
existe relaţiile

A(1) < A(2) < ... < A(N)
sau

A(1) > A(2) > ... > A(N)

ceea ce înseamnă a le ordona crescător, respec¬
tiv, descrescător.

Răspuns

înainte de a prezenta rezolvarea, remarcăm că
ordonarea (fie crescătoare, fie descrescătoare)
oferă multe avantaje în rezolvarea problemelor.

Să ne imaginăm ce ar însemna a căuta în car¬
tea de telefon un nume în caz că nu ar exista o or¬
donare alfabetică a acestora.

Mai precizăm că efectul ordonării crescătoare/
descrescătoare în cazul nostru este acela că
eventualele valori egale devin vecine, ceea ce fa¬
cilitează soluţionarea unor probleme (cum va re¬
zulta şi din unele dintre exemplele ce le vom da în
continuare).

Fie K o variabilă binară (care poate lua două
valori) definită astfel:

| 1 dacă dorim ordonarea crescătoare

K ~j — 1 dacă dorim ordonarea descres-
cătoare

Rolul lui K este acela de a scrie un singur pro¬
gram, prin care se realizează ordonarea cres¬
cătoare dacă lui K i se atribuie valoarea 1, res¬
pectiv, descrescătoare, dacă i se atribuie valoa¬
rea —1.

Relaţia

A(I) > A (I + 1) (1)

este nedorită în cazul ordonării crescătoare şi de
aceea se schimbă valorile lui A(l) şi A(l -I- 1) între
ele. Se procedează astfel pentru toate cele N—1
perechi vecine care se obţin prin evoluţia
I = 1,2, ... N —1. Eventualele schimbări vor fi
numărate de o variabilă, să-i zicem S. Cînd se va
face o parcurgere şi S va rămîne cu valoarea
zero, valoare ce i se atribuie la începutul fiecărei
parcurgeri, înseamnă că am realizat ordonarea,
adică

în mod analog, relaţia

este nedorită dacă este vorba de ordonare des¬
crescătoare.

Observăm că dacă vom considera relaţia
K • A(l) > K • A(l + 1)

vom avea cazul (1) pentru K = 1, respectiv, cazul
(2) pentru K = -1.

Algoritmul propus îl vom reprezenta, mai întîi în
limbaj pseudocod şi apoi în BASIC.

Aşadar, în pseudocod soluţia ce v-o propunem
este următoarea:
read K, N, A
let S: = 1990
while S t 4 0 do
let I: = 1
while I < N do
let S:=0

if K-A(l) > K-A(H-I)

then

let X:=A(I)
let A(I):=A(I+1)
let A(I+1):=X
let S:=S+1
end

let l:=l+1
end
end

prinţ N,A
stop

A fost necesar a se atribui, imediat după read,
lui S o valoare nenulă (am ales 1990) spre a se
asigura intrarea în structura while S?k). Cum se
intră în corpul structurii while I < N i se atribuie
lui S valoarea zero. Dacă nu se va face nici o
schimbare, S va rămîne zero şi se va ieşi din
structura while S+0, ordonarea fiind comisă.

Şi acum să reprezentăm algoritmul si în limbaj
BASIC.

Deci:

100 INPUT K,N : DIM A(N)

110 LET 1=1

120 REM Urmează citirea valorilor lui A

130 IF i > N THEN GO TO 160

140 INPUT A(l) : LET 1=1+1

150 GOTO 130

160 REM S-au citit valorile lui A

î70 LET S = 1990

180 REM Urmează simularea lui while S+0
190 IF S=0 THEN GO TO 330
200. LET 1=1

210 REM Urmează simularea lui while I < N
220 IF l=N THEN GO TO 320
230 LETS=0

240 IF K*A(I) > K*A(i+1) THEN GO TO 290
250 LET X=A(I)

260 LET A(I) = A(i+1)

270 LET A(l+1 )=X

280 LET S=S+1

290 REM Sfîrsitui lui IF K*A(I) > K*A(I+1)

300 LET 1=1+1

310 GO TO 220

320 REM Terminarea lui while I < N

325 GOTO 190'

330 REM Terminarea lui while S+O, ceea ce în¬
seamnă că s-a terminat
340 REM ordonarea, urm.înd tipărirea lui A
360 LET 1=1

370 IF i > N THEN GO TO 400
380 PRINŢ A(l); ”

390 LEŢ 1=1+1: GO TO 370
400 REM încheierea tipăririi
410 END

7. Dîndu-se o variabilă indexată
A(1), A(2), .... A(N)
să se determine mulţimea

{B(1), B(2), .... B(M)}

constituită din totalitatea valorilor distincte ale lui A.

Răspuns
read N,A
let M:=1
let B(1 ):=A(1)
let l:=2
while l>N
let J:=1
let K:=0

while J>M do
if A(I)=B(J)
then let K:=1
let J:=M
end
end

Se verifică dacă A(l) se
regăseşte printre

B(1), B(2),..„ B(M)
deja determinaţi, K deve¬
nind- 1 cînd s-a regăsit

(altfel rămîne 0)

if K=0

then let M:=M+1
let B(M):=A(I)

end

let l:=l+1
end

prinţ M,B
stop

Programul BASIC corespunzător soluţiei date
în limbaj pseudocod este cel de mai jos:

1000 INPUT N : DIM A(N) : DIM B(N)

1010 LET 1=1

1020 IF l>N THEN GO TO 1050
1030 INPUT A(l) : LET 1=1+1
1040 GOTCM020

1050 REM Terminarea citirii valorilor compo¬
nentelor lui A

1060 LET M=1: LET B(1 )=A(1) : LET 1=2

1070 REM Urmează simularea lui while l<N

1090 IF l>N THEN GO TO 1210

1100 LET J=1 : LET K=0

1110 REM Urmează simularea lui while J<M

1120 IF J>M THEN GO TO 1160

1130 IF A(I)=B(J) THEN LET K=1 : LET J=M

1140 LET J=J+1

1150 GO TO 1120

1160 REM Ieşirea din while J<M

1170 IF K=0 THEN LET M=M+1 : LET B(M)=A(I)

1180 LET 1=1+1

1190 GO TO 1090

1200 REM Ieşirea din while !<N

1210 LET J=1

1220 IF J>M THEN GO TO 1250
1230 PRINŢ B(J); "

1240 LET 1=1+1 : GO TO 1220

1250 REM Terminarea tipăririi componentelor

lui A

1260 END

Să mai dăm o rezolvare a acestei probleme
pornind de la ideea că A este mai întîi ordonata,
după care se construieşte mulţimea B. Pentru
aceasta vom plasa la 355 al programului ce con¬
stituie soluţia problemei anterioare (exemplul 6)
instrucţiunea

355 GOSUB 500

care are ca efect transferul controlului executării
programului la instrucţiunea de număr 500, unde
propunem noua soluţie (în sensul că se-constru¬
ieşte B din A care are componentele ordonate),
în această situaţie este obligatoriu ca instrucţiu¬
nea END să aibă ca număr nu pe 410, ci un număr
care să fie mai mare ca 590 (numărul lui RETURN
din secvenţa de mai jos), deoarece în orice pro¬
gram BASIC instrucţiunea END trebuie să aibă
cel mai mare număr dintre toate instrucţiunile
unui program.

Revenirea controlului executării programului
are loc la întîlnirea instrucţiunii RETURN, conti-
nuîndu-se cu instrucţiunea aflată imediat după
GOSUB 500. Aşadar, construcţia lui B:

500 LET M=i : LET B(1)=A(1)

510 LET 1=2

520 REM Urmează simularea lui while l<N
530 IF l>N THEN GO TO 590
540 IF A(|—1) + A(l) THEN LET M = M+1 •
LET B(M)=A(I)

550 LET 1=1+1

570 GO TO 530

580 REM Ieşirea din while l<N

590-RETURN

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 12/1990

(URMARE DIN PAG. 5)

tativ U/1 mA, în cazul de faţă cca
12 -r 14 kfî. Cel mai „sănătos" este
sa materializaţi pe R1 şi R2 prin cîte
o combinaţie serie alcătuită dintr-o
rezistenţă fixă de 12 -f- 15 kil şi un
trimer de 50 -f- 250 kfî.

Cu puţină atenţie remarcăm deja,
chiar din această fază de testare, un
posibil inconvenient în raport cu
scopul urmărit, anume faptul ca du¬
rata de „conducţie" ti nu poate fi
făcută mai mică decît durata de
„blocare" t2, lucru vizibil cu ochiul
liber prin compararea expresiilor
(2) şi (3). Să nu uităm că, în final, noi
intenţionăm să comandăm aprin¬
derea unor becuri de semnalizare
intermitentă, cu o frecvenţă (pe¬
rioadă) dată. Or, ţinînd cont de
inerţia termică a filamentelor, este
posibil să fie. necesară o reducere a
lui ti în raport cu t2 sub această li¬
mită, respectiv o scădere a factoru¬
lui de umplere (ti/T) sub 0,5, pentru
a marca mai vizibil intermitenţa ilu¬
minării, îndeosebi atunci cîn’d pe¬
rioada T este mică (sub 1 s). Ştiţi şi
dv. foarte bine, din trafic, cît este de
supărătoare o semnalizare ambi¬
guă, atunci cînd becurile pîlpîie
aproape imperceptibil, putînd fi
uneori interpretate ca o lumină
continuă. Un alt motiv de îngrijo¬
rare legat de acest aspect îl consti¬
tuie disipaţia termică a elementului
ce va comanda propriu-zis becu¬
rile, disipaţie dependentă şi ea pro¬
nunţat de acelaşi factor de umplere.

Din fericire, acest inconvenient
poate fi uşor înlăturşt sau ocolit. De
pildă, o soluţie ar fi aceea de a se¬
para căile de încărcare, respectiv
descărcare a condensatorului CI
prin introducerea diodelor Dl şi D2
(2x1N4148 etc.), aşa cum se arată
în figura 5. într-adevăr, CI se va în¬
carcă aici prin R1 şi Dl (D2 blocată)
şi se va descărca prin R2, D2 (Dl
blocată), de unde rezultă, neglijînd
rezistenţele diodelor în direct,

t, = R, • C, • In2 (5)

t 2 = R 2 • C, • In2 (6)

T = (R, + R 2 ) • C, • In2 (7)

Pentru o perioadă de oscilaţie
dată, adică pentru CI şi R1 + R2
constante, putem modifica de
această dată în limite foarte largi
factorul de umplere prin simpla ale¬
gere a raportului R1/R2.

Vă invităm să experimentaţi şi
această variantă, folosind aceeaşi
metodă cu combinaţii serie ajusta¬
bile.

Să observăm, de asemenea, că
ne-am mai apropiat cu un pas de
scopul propus, ieşirea integratului
fiind pusă aici să comande un bec B
(tip auto), prin intermediul tranzis¬
torului T.

O a doua soluţie de ocolire a in¬
convenientului amintit ne-o suge¬
rează indirect chiar schema din fi¬
gura 5. într-adevăr, totul pare în re¬
gulă şi montajul funcţionează
corect (dacă am ajustat corespun¬
zător valorile R1, R2 şi R3), dar
înainte de a striga Evrika! şi de a
trece la proiectarea cablajului, mai
avem de făcut cîţiva paşi impor¬
tanţi. Să nu uităm că, în final, noi
vorq avea de comandat nu unul, ci
două sau chiar patru becuri simul¬
tan, iar daca toate vor fi de 15 W, cu¬
rentul maxim de colector al tranzis¬
torului T va ajunge la cca 5 A sau
chiar mai mult.

Ţinînd cont de factorul beta mo¬
dest al tranzistoarelor de putere, în¬
deosebi la curenţi mari, deducem
că baza lui T nu va putea fi ..coman¬
dată direct de ieşirea integratului
(care admite teoretic maximum 200
mA, dar nu se recomandă, totuşi,
apropierea imprudentă de această
limită). Va fi necesar, prin urmare,
un al doilea tranzistor intermediar,
cu rol de amplificare în curent. Iar
dacă tot folosim două tranzistoare,
ne vine foarte uşor să inversăm lo¬
gica de comandă, adică să facem ca
becurile să fie aprinse atunci cînd la
ieşirea integratului avem nivelul
jos, respectiv stinse pentru nivelul

sus. Putem deci renunţa la artificiul
de separare cu diode, revenind la
varianta iniţiala de astabil, care va
permite acum reducerea după do¬
rinţă a factorului de umplere pentru
„impulsul" luminos, cu efectele po¬
zitive amintite privind individualiza¬
rea sa şi scăderea disipaţ iei termice
pe tranzistorul final.

O mostră de schemă concepută
conform celor arătate (şi pe care o
puteţi experimenta, de asemenea,
cu rezultate frumoase) este cea din
figura 6. N-ar mai rămîne decît ajus¬
tarea rezistenţelor de temporizare
R1 şi R2 după metoda cunoscută,
ca şi tatonarea valorilor lui R3 şi R4
în funcţie de factorii beta ai tranzis¬
toarelor TI şi T2.

Se cuvine deja să facem o paran¬
teză pentru a prezenta mai concret
scopul final urmărit. Şi anume, fie
instalaţia de iluminare din figura 7
cea pe care urmează să o comande
releu! nostru. Am notat sugestiv cu
D şi S becurile aferente lateralelor
dreapta, respectiv stingă, iar cu in¬
dicii f şi s am precizat amplasarea
lor în faţă, respectiv în spate. Evi¬
dent, comutatorul K1 este cel care
va asigura selectarea semnalizării
laterale stînga-dreapta (S, D), avînd
şi o poziţie mediană M de repaus,
cu K2 obligatoriu în repaus (R). In¬
diferent de starea lui K1, trecerea
lui K2 în poziţia A (avarie) va per¬
mite acţionarea intermitentă, si¬
multană, a tuturor becurilor.

De aici înainte, experimentul
nostru va trebui să continue cu sar¬
cina adevărată, în cazul cel mai „ne¬
favorabil" (toate patru becurile co-_
mandate simultan), pentru că ntP !
mai astfel vom putea efectua corect
reglajele şi aprecia disipaţia ter¬
mică maximă, în funcţie de care
vom dimensiona radiatoarele tran¬
zistoarelor. Comutatoarele K1 şi K2
nu sînt strict necesare încă; este su¬
ficient să procurăm şi să conectăm
în paralel cele patru becuri de 12
V/15 W. în lipsa lor — sau ca
opţiune alternativă, aproximativ
echivalentă — putem apela la una
din combinaţiile sugerate în figurile
8 şi.9. Nu intrăm aici în detalii, dar
amintim totuşi că puterea totală nu
este în astfel de situaţii un criteriu

sigur (unic) de echivalare, dată

fiind variaţia pronunţată şi diferită -s-Urnm

de la un tip de bec la altul a rezis- tom

tenţei filamentului prin încălzire.

Alimentarea montajului se va face
de la un acumulator auto de 12 V, su¬
ficient de bine încărcat (12—14 V).

Pentru a elimina eventualele sur¬
prize neplăcute, este bine să se ve¬
rifice în prealabil grupul de becuri
ales, conectîndu-l*direct la bornele
bateriei. Se mai întîmplă ca becurile
să fie uneori defecte, chiar dacă fi¬
lamentul pare a se afla în stare
bună.

în fine, mai observam ca în figu- puţin 7—10 A). Personal am experi-

rile 7—9 becurile au fost conectate mentat cu bune rezultate montajul

cu un pol la masa montajului, adică folosind pentru TD un 2N6052 (Mo-

la borna minus a sursei de alimen- torola), care nu a ridicat probleme

tare U (aşa cum este cazul la majo- deosebite de disipaţ ie. Oricum,

ritatea autoturismelor). Prin ur- Darlington-ul se montează obliga-

mare, va trebui din nou să inversăm toriu pe radiator, iar acesta poate

ceva în schema noastră din figura 6. constitui chiar unul din „pereţii" la-

Dintre multiplele variante posibile, terali ai cutiei ce va adăposti monta-

pe care vă invităm să le descoperiţi jul, bineînţeles cu condiţia izolării

singuri, am optat pentru montajul electrice corespunzătoare între

final din figura 10, înlocuind cele capsulă şi radiator,

două tranzistoare discrete- prin- Valoarea lui R3 se alege în funcţie

tr-un Darlington pnp de putere de factorul de amplificare în curent

adecvată (curent de colector de cel al lui TD (orientativ între 390 fl şi 1,5

kfî, dar în nici un caz mai mică de
150 4- 180 O, pentru a nu solicita
prea mult ieşirea integratului; la ne¬
voie se va sorta un Darlington cu
cîştigul mai mare).

O sugestie de amplasare a piese¬
lor pe plăcuţa de montaj (fără TD)
este arătată în figura 11. unde tra¬
seul cablajului este văzut prin
„transparenţă", adică 'dinspre faţa
plantată. S-au prevăzut: R1, R2 —
rezistoare cu peliculă metalică, de
0,5 W: R3 — tot RPM. de 1 W; CI —
condensator cu tantal gen „pică¬
tură"; C2 — plachetă (ceramic) sau
multistrat.

TEHNIUM 12/1990

INTRODUCERE
ÎN TELEVIZIUNE

(URMARE DIN NR. TRECUT)

CAMERE VIDEO

în privinţa camescoapelor este
greu de făcut o comparaţie între
modelele existente actualmente pe
piaţă cum sînt Video 8, VHS sau Su¬
per VHS, datorită faptului că sînt
numeroşi parametrii care nu sînt
constanţi chiar în cadrul aceluiaşi
sistem, referindu-ne numai la per¬
formanţele foarte diferite în special
în ceea ce priveşte randamentul di¬
verselor feluri de captatoare folo¬
site chiar de către acelaşi construc¬
tor.

Zicînd acestea, ne referim în prin¬
cipal la captatoarele de medie şi
înaltă rezoluţie disponibile la toate
cele trei sisteme şi care nu au
aceeaşi definiţie a imaginilor. Tre¬
buie ţinut cont şi de reţeaua de filtre
colorate a cărei concepţie variază
în funcţie de constructor, după cum
a ales modul de sinteză aditivă sau
substractivă.

La fel de importantă este modali¬
tatea în care captatoarele şi circui¬
tele electronice de procesare a
semnalelor video se comportă la
variaţiile extreme ale luminozităţii
ce pot da naştere la fenomene para¬
zite foarte neplăcute, cum ar fi satu¬
rarea sau efectul „Smear". Aceasta
se traduce printr-o bandă lumi¬
noasă verticală care ia naştere da¬
torită surselor luminoase puternice
şi punctelor aflate pe fond întune¬
cat.

Există totuşi o ierarhie în cadrul
celor trei modele în ceea ce priveşte
calitatea imaginilor înregistrate. în

mod obiectiv sistemul Video 8 de¬
vansează VHS-ul standard, atît din
punct de vedere al definiţiei imagi¬
nilor, cît şi al raportului semnal/
zgomot, performanţele benzilor
magnetice „Metal" folosite de către
Video 8 avînd o contribuţie substan¬
ţială. Şi în ceea ce priveşte concepţia
sistemului, Video 8 este mai avansat
faţă de VHS prin integrarea frecven¬
ţelor „pilot" în pistele video, asigu-
rînd un „tracking" riguros şi automat
datorită căruia stabilitatea imagini¬
lor citite este perfectă. De aseme¬
nea, sunetul aferent este imprimat
folosind modulaţia de frecvenţă sau
modulaţia impulsurilor în cod (PGM
= puise code modulation) şi este
chiar stereofonic pentru cames-
coapele din vîrful gamelor, aceasta
chiar la înregistrări long play (LP),
deci cu viteza redusă Ta jumătate.
Toate camescoapele Video 8 sînt
echipate cu un cap de înregistrare
„volant" care dă posibilitatea racor¬
dării de planuri şi inserţiei de sec¬
venţe fără ruperea imaginii. Conce¬
put pentru a putea fi îmbunătăţit şi
ridicat la un nivel de calitate cel
puţin egal cu noul S-VHS, viitorul
Video 8-High Bând (care va apărea
în curînd pe piaţă pentru publicul
larg) vrea să-î concureze pe acesta.
Sistemul S-VHS existent totuşi pe
piaţă este Încă ,cei mai performant
din punct de vedere al definiţiei şi al
calităţii imaginilor înregistrate, dar
trebuie specificat faptul că şi preţul
de cost este superior celorlalte
două sisteme.

în privinţa alegerii unui cames-
cop, dacă ne interesează în mod
prioritar definiţia imaginii, este evi¬

dent de preferat un model echipat
cu un captator de înaltă rezoluţie,
caracterizat printr-o mai bună re¬
dare a detaliilor imaginilor înregis¬
trate. Să precizăm că un captator
de acest tip (folosit în aparatele din
vîrful gamei) este caracterizat de o
rezoluţie orizontală cuprinsă între
350 -4- 400 puncte/linie, faţă de
300 4- 325 puncte/linie la cames¬
coapele cu performanţe medii (re¬
zoluţie totuşi satisfăcătoare în
practică). Redarea fidelă a culorilor
este un criteriu la fel de important,
nefiind totuşi neapărat conjugat cu
rezoluţia captatorului folosit. De
fapt este preferabilă alegerea unui
camescop cu o definiţie medie, dar
mai echilibrat în privinţa fidelităţii
culorilor, imaginile corespunzătoa¬
re acestor specificaţii fiind (în mod
subiectiv vorbind) net mai agrea¬
bile privirii decît cele cu o mai bună
rezoluţie, dar dezechilibrate cro¬
matic.

STANDARD PLAY (SP)
ŞI LONG PLAY (LP)

Din punctul de vedere al autono¬
miei de funcţionare, posibilitatea
utilizării unui camescop pe mod LP
(deci cu o viteză de defilare a benzii
redusă la jumătate) are drept con¬
secinţă dublarea timpului de înre¬
gistrare prevăzut pentru o videoca-
setă de un anumit tip dat. în cazul
formatului VHS-C (casete cu di¬
mensiune mai redusă) o casetă EC-
30 permite 30 de minute de înregis¬
trare pe mod standard play (SP) şi
evident 60 de minute pe mod long

play, aceasta rund singura posibili¬
tate pentru că nu există decît
această durată pentru videocase-
tele tip VHS-C. Pentru Video 8,
oferta este mult mai largă, fiind pro¬
puse patru modele (P5-15, P5-30,
P5-60 şi P5-90), avînd o durată de
respectiv 15; 30; 60 şi 90 de minute
pe mod SP şi 30; 60; 120 şi 180 de
minute pe mod LP. în plus, calitatea
imaginilor înregistrate este apro¬
piată faţă de cea a imaginilor înre¬
gistrate pe mod SP, doar raportul
semnal/zgomot resimte foarte puţin
reducerea vitezei. Nu acelaşi lucru
se poate spune şi de formatui VHS-C
(folosit pe mod LP), cu excepţia
modelelor performante, care bene¬
ficiază de un tambur de analiză
echipat cu un set dublu de capete
video specializate (8 în total). Dife¬
renţa cea mai mare se creează în
partea de audio, foarte influenţată
de tehnica utilizată în fiecare caz în
parte, evident tributară vitezei de
defilare a benzii pentru VHS-C şi to¬
tal indiferentă faţă de aceasta la sis¬
temul Video 8. Aceeaşi remarcă se
aplică şi fluctuaţiilor, impercepti¬
bile la Video 8 dar destul de impor¬
tante la VHS-C. Astfel, aşa cum pu¬
tem observa şi în figura 55 pentru
VHS-C, răspunsul în frecvenţă este
pînă la 9 000 -r 10 000 Hz pe mod
SP, dar nu depăşeşte 5 kHz pe mod
lP, în timp ce pentru un camescop
Video 8 (care înregistrează semna¬
lul audio în modulaţie de frec¬
venţă), se ating fără mari dificultăţi
25 kHz (pe intrare de linie), indife¬
rent că imprimarea se face pe mod
SP sau LP. De aceeaşi manieră fluc¬
tuaţiile sînt de numai 0,005% pentru
Video 8 în loc de 0,3% şi, respectiv,
0,6% (în medie) pentru mod SP, res¬
pectiv LP, la tipul VHS-C.

Să mai amintim că datorită relati¬
vei rare răspîndiri a videocaseto-
foanelor VHS prevăzute cu două vi¬
teze, compatibilitatea de lectură
a minicasetelor (VHS-C) înre¬
gistrate la jumătate de viteză este
departe de a fi asigurată pentru
toate videocasetofoanele, utilizate-

DEPANARE TV

(URMARE D!N NR. TRECUT)

Reglajul automat al amplificării
(RAA)

Controlul automat al cîştigului
are un rol foarte important de jucat

în cadrul receptorului TV datorită
variaţiilor foarte importante ale am¬
plitudinii semnalului cules de an¬
tenă.

Principiul de funcţionare se ba¬
zează pe principiul reacţiei (o ope¬
raţie de retroacţiune). Semnalul

TEHNSUM 12/1990

rii fiind, de cele mai multe ori, obli¬
gaţi să folosească camescopul şi ca
cititor.

CAPTATORUL

De mai mulţi ani, tuburi de genul
Vidicon, Saticon sau Newvicon, fo¬
losite în camerele de luat vederi la
început, au cedat locul unor capta¬
toare de imagine constituite dintr-o
multitudine de celule fotosensibile
(folosind tehnica semiconductoa¬
relor), aşezate orizontal şi vertical
pe o suprafaţă dreptunghiulară,
constituind aşa-zisa ţintă de ana¬
liză. Astfel de ţinte sînt constituite
din mai multe sute de mii de fotoce-
lule, reacţionînd la variaţiile de lu¬
minozitate ale zonelor constitutive
ale imaginilor formate pe suprafaţa
lor.

Cu titlu informativ să precizăm că
aceste ţinte semiconductoare au în
medie 300 000 de celule elementare
(pentru modele cu definiţie medie
deci 3004-325 puncte/linie) şi circa
420 000 de celule pentru modelele
cu definiţie mare. Avînd dimensiuni
microscopice (84-13 microni), aceste
celule sînt asamblate sub formă de
mozaic, elementele constitutive acu-
mulînd sarcini electrice proporţio¬
nale cu iluminarea primită de fie¬
care dintre ele. Aceste celule ele¬
mentare se numesc pixeli. Mozaicul
de pixeli astfel format, împreună cu
reţeaua de filtre colorate, permite
traducerea imaginii în semnal elec¬
tric.

Două tehnologii sînt folosite pen¬
tru realizarea ţintelor semiconduc¬
toare la camescoape, de tip CCD
sau de tip MOS.

în cazul captatoarelor de tip CCD
(Charge Coupled Device) sarcinile
electrice de la bornele celulelor fo¬
tosensibile sînt mai întîi transferate
(de unde şi numele de dispozitive
cu transfer de sarcină) în nişte re¬
gistre verticale, apoi într-un regis¬
tru orizontal, în funcţie de baleiajul
televizorului.

Pentru captatoarele MOS (metal-
oxid-semiconductor) procesul este
diferit, avînd în vedere faptul că fo-
tocelulele constitutive sînt asociate
(la nivelul fiecărui pixel) unui co¬
mutator electronic format de către
poarta (gate) unui tranzistor MOS
care, la comanda unui semna! pro¬

venind de la circuitele de baleiaj, se
deschide, perm iţind astfel evacua¬
rea sarcinilor ! electrice acumulate

de către fotoceiuleie ţintei.

VITEZA DE
OBTURARE

în mod uzuai viteza de obturare
(de analiză) a imaginilor este de
1/50 dintr-o secundă, timpul unui
semicadru în cazul standardelor TV
europene. Două semicadre (res¬
pectiv impar şi par) fiind necesare
reconstituirii unei imagini com¬
plete, durata totală este de 1/25
dintr-o secunoa (40 ms). Anumite
imagini, reprezentînd fenomene ra¬
pide, nu pot fi „fixate" în acest timp,
aceasta traducîndu-se printr-o ima¬
gine neclară mai mult sau mai
puţin, în funcţie de rapiditatea
mişcării înregistrate. Acest lucru
este analog cu fenomenul întîlnit în
tehnica fotografică unde (de exem¬

plu) cei ce practica fotografia spor¬
tivă ştiu că imobilizarea unei
mişcări (secvenţe) necesită viteze
de' obturare (timpi de expunere)
ajungînd ia 1/2 000 dintr-o secundă
sau chiar 1/4 000 pentru aparatele
performante. Acest lucru este vala¬
bil şi pentru prizele de imagini vi¬
deo, probiema fiind rezolvată la
modelele de camescoape mai evo¬
luate, care oferă posibilitatea ale¬
gerii între mai multe viteze, cum sînt
1/120, 1/250, 1/500, 1/1 000, 1/2 000
şi 1/4 000 dintr-o secundă.

Alegerea unei viteze de obturare
din ce în ce mai mare se traduce
însă şi printr-o scădere aparentă a
sensibilităţii captatorului, de aici
decurg! nd necesitatea dispunerii
de un nivel de iluminare în raport cu
viteza aleasă. Atunci cînd scăderea
nivelului de iluminare nu mai poate
fi compensată de către luminozita¬
tea obiectivului şi nici de către co¬
manda cîştigului circuitelor video

asociate captatorului, se constată o
întunecare mai mult sau mai puţin
pronunţată şi ,o scădere a raportului
semnal/zgomot a imaginii înregis¬
trate. Ceea ce este considerat a fi
un inconvenient (întunecarea pro¬
gresivă la o viteză de obturare prea
ridicată faţă de luminozitate) poate
în anumite cazuri să fie avantajos,
mai ales în cazul unei zile foarte în¬
sorite, cînd obiectivul ar trebui do¬
tat cu un filtru pentru a nu fi saturat
captatorul. De asemenea, trebuie
ţinut cont de natura anumitor surse
de iluminare artificiale care pot pro¬
voca un efect de stroboscop la vi¬
teze de obturare mai mari decît
1/120 dintr-o secundă, imaginea în¬
registrată dînd un efect de pîipîire.

Pagini rMlIsafca d» in®, CRISTIAN 8VANCIOVSC1

primit prin borna de antenă este aplică etajetâr de frecvenţă inter- pe 6,5 MHz (respectiv 5,5 MHz pen-

amplificat de etajele de pînă la de- medişră, de înaltă frecvenţă FIF şi , tru CCIR).

tectorul video care furnizează o UIF. în momentul în care RAA co~ Totuşi reglajul automat al ampli-
tensiune continuă ce este direct mandat de către tensiunea conţi- ficării acţionează şi asupra sunetu-

proporţională cu nivelul semnalu- nuă produsă de către detectorul vi- Sui pentru că el comandă blocurile

lui. Această tensiune continuă va- deo acţionează asupra etajelor de amplificatoare FIF (UIF) şi F! care

riabilă este la originea unor diverse înaltă frecvenţă (FIF sau UIF) şi cîş- amplifica şi sunetul şi imaginea,

alte tensiuni (tot continue şi varia- tigul global al căii de sunet se modi- în figura 6 este descris sistemul
bile) care, aplicate ca tensiuni de fică în sensul corect. Chiar dacă de RAA pentru căzu! modulării în

polarizare diverselor amplificatoare frecvenţa purtătoare imagine este amplitudine a sunetului. Se observă

UIF, FIF, frecvenţă intermediară diferită de cea purtătoare sunet, ele că între detectorul video şi amplifi-

(sunet şi imagine), fac ca amplifica- sînt apropiate în spectru şi propa- catoarele etajelor FIF, UIF şi* FI cale

rea acestora să scadă cînd nivelul garea lor este identică. comună apare un bloc al circuitelor

semnalului de intrare' creşte şi in- Dacă sunetul este modulat în am- auxiliare RAA care dă o formă con¬
vers. piitudine, tensiunea de RAA nu s© venabilă semnalelor continue va-

în cea mai mare parte a cazurilor, aplică, de obicei, etajelor de frec- riabile de RAA. Acest bloc al circui-

reglajul automat al amplificării se ventă intermediară sunet acordate telor auxiliare RAA cuprinde ampli¬

ficatoare de cc, etaje inversoare ale
sensuiui de variaţie al semnalului,
reducătoare de tensiune.

în cazul cînd sunetul este modu¬
lat în frecvenţă, schema de princi¬
piu rămîne, în mare, aceeaşi cu di¬
ferenţa că demodulatorul de sunet
de FI va fi un discriminator MF şi la
unele modele de televizoare un
semnal dat de acesta acţionează şi
asupra amplificatorului de FI sunet.

Semnalul de RAA înainte de a fi
transformat de circuitele auxiliare
poate fi cules de la detectorul video,
de pe un alt detector, dar şi de la un
etaj de videofrecvenţă atunci cînd
legătura între detector şi etajul de
videofrecvenţă este directă. în
acest caz, tranzistorul sau lampa de
VF este folosită ca amplificator de
cc şi', eventual, de inversor (în func¬
ţie de caz este uneori necesară
schimbarea tensiunii de RAA pro¬
dusă de detector). Astfel, pentru
comanda cîştigului unei pentode
cu pantă variabilă, tensiunea de
RAA trebuie să fie negativă faţă de
masă şi să devină mai negativă
dacă amplitudinea semnalului de Ia
antenă creşte.

Pentru tranzistoare acest lucru
este funcţie de tipul lui npn sau pnp
şi de alimentare (cu plusul sau cu
minusul la masă). Dacă sursa sem¬
nalului continuu de RAA este unică,
este evident că în unele cazuri va fi
necesar să se modifice acest sem¬
nal după nevoie.

TEHNJUM 12/1990

ADAPTOR

TIBERIU URSOIU

Montajul propus spre realizare a
fost gîndit iniţial pentru folosirea ca
intrare-adaptare la un convertor
tensiune-frecvenţă asemănător ce¬
lui prezentat în colecţia „TehniunT
a anului 1988 sau a celor prezentate
în „Manual de utilizare — Circuite
integrate — volumul 3“.

în schemele amintite se poate ob¬
serva că intrarea nu prezintă facili¬
tatea de polaritate indiferentă, res¬
pectiv tensiunea de intrare se
măsoară numai în valoare pozitivă
faţă de masa de la intrarea conver¬
torului tensiune-frecvenţă.

Adaptorul propus face posibilă
măsurarea tensiunilor, indiferent
de polaritatea acestora faţă de
masa convertorului tensiune-frec¬
venţă (C.T.F.), afişînd totodată
semnul {-) pentru valori negative.

Prezenţa unor buffere la intrarea
şi ieşirea adaptorului permite pla¬
sarea între un eventual divizor re-
zistiv de la intrare şi C.T.F. propriu-
zis, precum, şi adaptarea comodă a
impedanţelor.

La intrare Cil ilustrează la modul
direct (ca de altfel şi CI5) folosirea
amplificatorului operaţional drept
repetor de tensiune cu toate avan¬
tajele dorite în acest caz; Ay == 1,
Z, N ridicată, Z 0UT scăzută. în acest
mod se facilitează construirea unui
divizor rezistiv la intrare, cu impe-
danţa suficient de ridicată, dar şi o
bună adaptare cu etajele ur¬
mătoare.

Indicatorul de polaritate con¬
struit cu CI2 reprezintă o schemă
clasică de folosire a amplificatoare¬
lor operaţionale. Se remarcă pre¬
zenţa lui Pi, necesar pentru com¬
pensarea tensiunii de offset ce asi¬
gură o indicaţie corectă a polarită¬
ţii, respectiv aprinderea lui LED1 —
semnul (—) — la apariţia unei ten-

ihtbare ? +<5

c=t> ci*

între amatori) în plaja de tensiuni
negative.

Astfel, domeniul de măsură va fi i
999 mV...-999 mV, urmînd ca sem¬
nul (-) să se aprindă în afara afisa-

1-* —

fes.

î* 45 P 15

+ \l

CI 5

/ •*

IPj

siuni negative făţă de masa adapto¬
rului şi C.T.F.

De fapt, acesta este singurul
punct de reglaj al întregului montaj.
Se recomandă utilizarea unui semi-
reglabil miniatură.

Următorul bloc alcătuit din CI3 şi
CI4 constituie partea efectivă de
adaptare. Principial, circuitul re¬
prezintă un repetor de tensiune
(CI3) a cărui intrare este pozitivă in¬
diferent de tensiunea de intrare. Cu
tensiune pozitivă la intrare, amplifi¬
catorul inversor (CI4) este deco¬
nectat prin Dl. Cu tensiune nega¬
tivă, acesta aplică tensiune pozitivă
repetorului CI3 prin Dl. Tensiunea
de ieşire este astfel reprezentată de
valoarea absolută a tensiunii de in¬
trare.

Etajul de ieşire este reprezentat
de CI5.

Alimentarea cu energie se va face
diferenţial cu ±15 V, tensiuni uzu¬
ale în C.T.F., aşa cum se poate ob¬
serva în schemele evocate,

Pentru executarea montajului se
vor folosi piese verificate în preala¬
bil funcţional (circuite integrate,
LED, diodă) şi valoric (rezistenţe).
Pentru CI3 şi CI4 se recomandă fo¬
losirea unui AO dublii de tip 1558B,
LM358. Rezistenţele vor fi cu cel
mult 2% toleranţă.

Circuitul imprimat se va executa
pe sticlotextolit simplu placat, gros
de 1,6 mm.

LED1 se va plasa pe panoul apa¬
ratului alături de afişaj — la stînga
—, constituind semnul (-).

Odată executat montajul, se va
intercala între di vizorul rezistiv de
intrare şi C.T.F.

Menţionez că pe lîngă avantajul
oferit de acest adaptor în utilizarea
C.T.F,, se poate îmbunătăţi cfu un
ordin de mărime rezoluţia unui volt-
metru electronic digital, construit
cu circuitul C520D (relativ răspîndit

jului 3 cifre al voltmetrului la citirea
tensiunilor negative,

Prezenţa unui număr redus de
componente şi avantajele oferite
fac din adaptorul descris un montaj
uşor de construit şi util în aplicaţii
de voltmetrie electronică.

LISTA DE COMPONENTE:

R1.R5 =10 Ml (2%);

R2 = 680 O;

R3 = 100 Ml;

R4 = 560 fi;

R6, R7 = 20 kfl (1 %); *

PI = 10 kfl, semireglabi!

multitură;

Dl = 1N4148;

LED1 = LED roşu (verde)

dreptunghiular;

CI1.CI2, CI5 = mA 741 ,/3A741
(capsulă MP-48);

CI3, CI4 = 1558B, LM358
(capsulă MP-48).

Transmiterea semnalelor de la
două antene de televiziune 0rintr-un
singur cablu coaxial la receptor ne¬
cesită, în general, filtre de separare,
'litre care nu întotdeauna şînt uşor
realizabile de către constructorii
amatori.

O soluţie în acest scop cu rezul¬
tate foarte bune este utilizarea
montajului alăturat, care repre¬
zintă, de fapt, un dublu amplifica¬
tor/

Fiecare din aceste amplificatoare
are un cîştig de 5—6 dB, ceea ce re¬
prezintă avantajul compensării sau
al diminuării pierderilor pe cablu.
Astfel, amplificatorul construit cu
tranzistorul TI amplifică semnale
pînă la 100 MHz, deci semnalele din
banda 1 de televiziune, iar amplifi¬
catorul cu tranzistorul T2 semna¬
lele cu frecvenţa de peste 100 MHz,
respectiv din banda 3 de televi¬
ziune.

Fiecare amplificator este cuplat
la cîte o antenă (pe canalul dorit a fi
recepţionat) prin intermediul unei
bucăţi de cablu de 75 fi. Deci fre¬
care antenă va avea buclă de adap-

are la impedanţa de 75 CI.

La primul amplificator în ieşire
apare un filtru Collins format din
C1L1C2, tip trece-jos, cu frecvenţa
de tăiere de aproximativ 100 MHz.
Celălalt amplificator are la ieşire un
filtru trece-sus tip T, format din ele¬
mentele C3L2C4.

După cum se observă din schema
electrică, alimentarea amplificatoa¬
relor se face cu 14 V prin Dr3, cablul
coaxial şi una din diodele Dl sau
D2, funcţie de polaritatea faţă de
masă a tensiunii. Cuplajul la televi¬
zor se face prin intermediul unui
condensator de 120 pF al cărui rol
este blocarea trecerii spre televizor
a tensiunii de alimentare de 14 V.

Cele două tranzistoare sînt de ti¬
pul BF200 (BF199) sau echivalente,
recomandabil a fi selecţionate ca să
aibă zgomot propriu mic; de remar¬
cat că ambele O tranzistoare sînt de
tip npn.

Elementele de circuit sînt con¬
struite astfel: bobinele LI şi L2 sînt
construite din sîrmă de CuAg (se
poate şi CuEm) cu diametrul de 0,5
mm, bobinele avînd diametrul de 10

mm. Bobina LI are 7 spire, iar L2 are
4 spire, pasul ambelor bobine fiind
0,5 mm.

Cele trei şocuri sînt construite
din CuEm cu diametrul de 0,2 mm şi
au în jur de 15—20 de spire bobi¬
nate pe suporturi de ferită. Conden¬

satoarele din filtre au aceeaşi va¬
loare, şi anume CI = C2 = C3 = C4
= 22 pF, Diodele Dl şi D2 sînt de ti¬
pul BA244,

După construcţie montajul nu
necesită reglaje; se introduce însă
într-o cutie protectoare şi se mon¬
tează pe pilonul de susţinere a an¬
tenelor.

Alimentarea se face dintr-un re¬
dresor cu tensiune bine filtrată, dar
nu implică o stabilizare.

TEHNIUM 12/1990

| Bucureşti, Str. Erou iancu
| Nicoiae nr. 348, sector 2
1 telefon: 79 55 75; 33 44 45
j telex: 10457

| dorind să se apropie tot mai
mult de beneficiarii săi,
| acordîndu-le un sprijin real
prin asigurarea aprovizio-
f nării rapide, eficiente şi cu
I cheltuieli reduse, a creat o
; reţea de distribuitori ai pro-
duselor sale, în diverse zone
; geografice, prin următoa-
1 rele firme:

;; — Firma ELTECH, Sîngeor-

I giu de Pădure, Str. Livezi

I nr. 14, telefon: 954/30351,

| telex: 65351, cod 3280,

pentru judeţele Olt, Dolj,
Gorj, Mehedinţi.

— Firma ALSSA, Suceava,
Calea Domelor nr. 3, bl.
15, sc. C, ap. 8, telefon:
987/28571, cod 5800,

pentru judeţele: Suceava,
Botoşani, laşi, Neamţ.

pentru judeţele: Mara¬
mureş, Satu Mare, Sălaj.

— BÂTfiB, Str. Timişoarei
nr. 90, sector 6, Bucu¬
reşti, telefon: 78 38 35

pentru Bucureşti şi Secto-

jud. Mureş ruî Agricol Ilfov,

pentru judeţele: Mureş, Recomandăm tuturor be-
Harghita, Bistriţa. neficiarilor noştri să apeleze

—■ Firma POP SERVICE cu încredere la serviciile

ELECTRONIC, Crai ova, acestor firme care asigură şi

Str. Rovine, bl. G2, ap. 4, asistenţa tehnică a vînzări-
judeţul Dolj, telefon: lor.

941/41726

SOCIETATE COMERCIALĂ IMPORT-EXPORT

BULEVARDUL I.V. MICIURIN NR. 7 A
Telefon 66 74 35; 66 49 60

Oferă spre vînzare societăţilor comerciale, între¬
prinderilor de stat, cooperatiste, precum şi particulari¬
lor:

— Aparate de multiplicat
— Aparate de măsură din import
■ — Motoare electrice
— Aparataj electric şi de automatizare
— Tehnică de calcul

■—* Piese de schimb pentru aparate electrice
— Ciocane de lipit termostatate
—• Piese de schimb pentru aparate electronice
— Componente electronice

Listele detaliate se pot consulta la sediul SIMEX din
Bd. Miciurin 7 A.

în curînd SIMEX va deschide magazin propriu.

NOU! Pentru constructorii amatori se onorează
şi comenzi mici de componente cu plata
în numerar. Listele orientative se pot
consulta la sediul redacţiei TEHNIUM.

LIVRAREA IMEDIATĂ

r mMA ABAC software propune

3. Tester de tranzistoare

în figura 3 este prezentată schema unui tester de tranzistoare cu
identificarea tipului (npn sau prip). Tranzistorul ce trebuie testat se
conectează la bornele notate E, B şi C, conform semnificaţiei acestora
(E — emitor, B — bază şi C — colector).

Testarea se face alimentînd'circuitul. Dacă tranzistorul nu este defect,
atunci se aprinde unul din cele două LED-urt, roşu dacă tranzistorul
este de tip npn sau verde dacă este de tip pnp.

Preţul kitului este de 149 de lei.

680 k£

CI-MMC4069

2*1N4148
+12V -

4. Decodor stereo

Orice radioreceptor de unde ultrascurte poate fi transformat pentru
recepţia emisiunilor stereofonice prin adăugarea unui decodor stereo,
cum este cel din figura 4. Avînd în vedere înmulţirea posturilor care emit
în stereofonie (România tineret, Radio—Fun, Nova 22), orice amator de
muzică îşi poate îmbunătăţi audiţia prin realizarea acestui circuit. Co¬
mutarea de pe audiţie mpno pe stereo se face automat şi este semnali¬
zată optic.

Preţul kitului este de 149 de lei.

5. Amplificator audio cu CMOS de 4 W

Cu ajutorul unui circuit integrat CMOS406S se poate realiza un am¬
plificator audio cu performanţe mai mult deeît onorabile. Etajul final
este realizat cu două tranzistoare complementare de tip BD135—BD136
sau echivalente. Alimentat la 9 V, amplificatorul are distorsiuni mai mici
de 1% pentru o putere de ieşire de 1 W, Sensibilitatea de intrare este de 1
mV,' iar puterea de ieşire este de 4 W dacă montajul este alimentat la o
tensiune de 12—15 V.

Preţul kitului este de 89 de lei.

TEHNIUM 12/1990

Măsurarea timpului de deschidere

a OBTURA'!: ARELOR
FCITT CI Rf A F f CT

C. STĂNCULESCU 1

Obturatorul aparatului fotografic permite luminii să impresioneze peli¬
cula într-o perioadă de timp corespunzător expunerii dorite.

Timpul de expunere este determinat în funcţie de lumină, de diafragmă,
de sensibilitatea filmului, de natura efectelor dorite etc.

Reglajul timpului cît obturatorul este deschis, uneori impropriu denumit
„viteza obturatorului", se face fie manual, fie automat (în cazul folosirii fla¬
shului). în acest ultim caz, celula fotosensibilă oferă informaţii asupra in¬
tensităţii luminoase unui circuit electronic care comandă timpul de deschi¬
dere a obturatorului.

Măsurarea duratei reale a deschiderii permite verificarea stării tehnice a
unui obturator şi cunoaşterea diferenţei existente în raport cu timpul teore¬
tic pentru o eventuală depanare. Vom vedea că cea, mai bună soluţie pentru
eliminarea erorilor determinate de timpul de expunere este modificarea
diafragmei sau a vitezei,

Măsurarea cu osciloscop remanent

Principiul acestei măsurători constă în cuantificarea variaţiei de inten¬
sitate a curentului printr-un element cu proprietăţi fotorezistente şi un timp
de răspuns foarte rapid.

Schema din figura i este simplă. Cînd obturatorul este închis, LDR are o
valoare maximă fiindcă lumina becului nu acţionează direct. Dacă obtura¬
torul este declanşat, diafragma rămînînd deschisă, fotorezistenţa este pu¬
ternic luminată. Rezistenţa descreşte şi curentul în circuit (rezistenţa R,
bateria B şi fotorezistenţa) creşte. Căderea de potenţial la bornele lui R este
mai importantă şi semnalul, a cărui durată este în relaţie cu timpul de expu¬
nere a fotorezistenţei LDR, apare pe ecranul osciloscopului. Acest semnal
este foarte scurt şi osciloscopul trebuie să prezinte o remanenţă, chiar
uşoară, pentru ca lungimea sa să fie măsurabilă. Pentru a obţine un semnal
lizibil şi utilizabil, viteza de baleiaj este reglată astfel ca durata totală să fie
cu 50—100% superioară duratei de obturare reală.

Baza de timp trebuie să fie în poziţia „declanşat", sincronizarea „in¬
ternă", frontul „pozitiv" şi pragul la „zero", astfel ca semnalul analizat să se
înscrie pe ecran de ia începerea baleiajului.

Rezistenţa R nu este critică. Valoarea se poate situa între 50—500 O. Ea
depinde de sensibilitatea osciloscopului, B este o sursă de tensiune conti¬
nuă între 2—10 V.

Lama de sticla l provoacă o dituzie a luminii astfel ca nici o imagine să
nu poată fi formată, Această lamă nu e necesară dacă becul este alb. Becul
este plasat chiar în faţa obiectivului aparatului fotografic. Puterea este
aleasă astfel ca fotorezistenţa să fie saturată de lumină cînd obturatorul
este deschis. Un bec de 40—60 W este suficient. El trebuie stins între
măsurători pentru a nu încălzi excesiv obiectivul.

Fotorezistenţa LDR (de orice tip) se plasează în planul filmului în cen¬
trul ferestrei de expunere. Suprafaţa sensibilă a celulei este redusă de o
fantă de un milimetru lărgime realizată cu ajutorul unei panglici adezive ne¬
gre. Această fantă este plasată pe axul de translaţie principal al obturatoru¬
lui. „

încercările prezentate s-au realizat cu un bec obişnuit de 40 W (A), de
sticlă albă, o baterie plată de 4,5 V (B), o rezistenţă de 300 O (R), un osci¬
loscop de 100 mV/cm şi cu o liniaritate perfectă în abscisă.

LDR este o fotorezistenţă cu siliciu, fotodiodă cu siliciu sau fototranzis-
tor.

Rezultate

Semnalul ideal trebuie să aibă aspectul din figura 2. In practică fotore¬
zistenţa are o anumită inerţie şi semnalul se aseamănă cu cel din figura 3.
Durata semnalului este superioară timpului (t) de expunere, dar este uşor
de reperat momentul închiderii obturatorului fiindcă în acel moment sem¬
nalul prezintă o bruscă variaţie a pantei. Figura 4 prezintă curba obţinută
cu un aparat fotografic echipat cu un obturator cu perdea considerat la o
expunere de 1/1 000. Timpul de expunere este de 2 milisecunde (1/500 s).
Obturatorul rotativ al unui alt aparat reglat pentru o deschidere de 1/500 a
permis înregistrarea din figura 5.

Timpul real este de 3 milisecunde — 1/330 s. Al treilea obturator cu per¬
dea reglat pentru 1/125 a permis înregistrarea curbei din figura 6.

Timpul real de expunere de 8 milisecunde corespunde la 1/125 s.

Figura 7 arată un timp de deschidere de 60 milisecunde (1/17), măsurat
cu obturator rotativ reglat la 1/15. Ondulaţiile vizibile pe platoul desenat de
curbă corespund modulării intensităţii luminoase în ritmul curentului alter¬
nativ care alimentează becul, a cărui inerţie termică este slabă pentru a
urmări variaţiile alimentării.

Cu un osciloscop clasic putem spera la o precizie de 10% pentru timpii
de expunere inferiori lui 1/30 s. Erorile pot fi mai mari la timpii situaţi între
1/30 si 1/10 s.

1 ms/div

Măsurători cu înregistrare pe film

Această metodă permite utilizarea aparatului fotografic încercat pentru
fotografierea oscilogramelor. El trebuie să aibă priză de sincronizare pen¬
tru flash, punere la punct pentru distanţă scurtă (15 cm) şi obturator focal
(plasat chiar în faţa filmului, obturator cu perdea, de exemplu).

Principiul este elementar. Este vorba de fotografierea spotului în miş¬
care; în timpul deschiderii obturatorului, spotul se deplasează pe o dis¬
tanţă pe care este suficient s-o măsurăm pentru a cunoaşte timpul de des¬
chidere, viteza de translare a spotului fiind, evident, cunoscută.

Dacă, de exemplu, după developarea filmului vom constata că spotul a
lăsat o urmă de 4 diviziuni în lungime, ştiind că viteza sa este de o diviziune
pe milisecundă, vom deduce că deschiderea a durat 4 milisecunde —
1/250 s (figura 3).

Tubul catodic nu trebuie să fie persistent, astfel este imposibil de situat
limita urmei datorate deplasării spotului în timpul deschiderii şi urma dato¬
rată remanenţei.

TEHNIUM 12/1990

ILUMINATUL
ÎN TEHNICA FILMĂRII

Ing. MIHAIL FLORFSCU

(URMARE DIN NR. TRECUT)

O altă restricţie este legată de
deplasarea subiectului în axul
camerei la aparatele fără diafragmă
automată.

Dacă subiectul se află iniţial la o
distanţă de 7 m şi înaintează la
numai 3,5 m de cameră, iar dia¬
fragma iniţială era 8, este, oricît de
ciudat ar-părea, necesar să mărim
diafragma la 6,5, pentru a compensa
scăderea iluminatului general dat
de imaginea cerului.

Un alt factor important este şi
anotimpul în care se filmează. Vara,
peisajele marine sau de suprafeţe
plane cu detalii reduse fac ca în
primul „plan subiectul să pară
obscur. în acest caz, se vor utiliza
diferite filtre colorate şi nu se vor
încerca artificii dificile de iluminare.

Toamna, lumina este, în general,
mai difuză şi se pot realiza aproape
orice efecte de filmare, practic fără
restricţii deosebite. Pentru a evita
unele erori se recomandă în schimb
utlizarea de filtre verzi sau portoca¬
lii şi a parasolarului (funcţie de tipul
peliculei).

lama, mai ales pe zăpadă, apar
probleme de calculare a diafragmelor.
Se recomandă filtre verde-galben şi
compensarea iluminatului prin ale¬
gerea momentului zilei în care se
face filmarea. Se exclude unghiul
de filmare care introduce reflexii
puternice ale soarelui pe zăpadă
direct în axul camerei.

Este evident că prin combinarea
luminii naturale cu surse artificiale
se pot compensa majoritatea pro¬
blemelor, dar tehnica este scumpă
şi nu la îndemîna oricui.

O etapă deosebită este aceea a
filmărilor de interior cu iluminare
naturală printr-o fereastră. Aproape
întotdeauna este necesară o re¬
flexie suplimentară, ca în figura 3,
pentru atenuarea umbrelor.

Dacă subiectul se filmează pe
fondul ferestrei se vor plasa două
suprafeţe puternic reflectante de o
parte şi de alta a camerei (sau două
surse artificiale) pentru egalizarea
luminii pe subiect şi pe fond.

2. Iluminatul interior

Iluminatul interior este cel mai
apt pentru orice efecte artistice dar
are dificultatea de a necesita inves¬
tiţii destul de mari.

Date concrete privind nivelul de
iluminare sînt foarte greu de
indicat, ele variind funcţie de apara¬
tură, peliculă şi profunzimea cîm-
pului. Ne vom mulţumi să indicăm
aici numai strict condiţiile tehnice
ale iluminatului.

în figura 4 sînt prezentate tipurile
de bază ale reflectoarelor, iar în fi¬
gura 5 ale lentilelor uzuale. în prac¬
tică se combină reflectorul cu un
sistem de lentile. Pentru reflectorul
parabolic se utilizează şi un sistem
de reglaj al poziţiei sursei (figura 6),
care permite varierea spotului de
lumină rezultant. în principal,
selectarea surselor de lumină se
face pentru iluminarea concentrată
a subiectului sau pentru cea gene-
rajă a cadrului.

în cazurile în care fundalul este
foarte deschis la culoare se poate
renunţa la un iluminat special al
acestuia.

Dacă însă avem personaje la o
masă în mijlocul unei camere mari,
atunci se impune şi un iluminat
difuz al întreqului plan al camerei.

Şi în cazul surselor artificiale de
lumină se pot utiliza panouri reflec¬
tante, iar uneori „şi panouri obtu-
rante (figura 7). în plus, se mon¬
tează la surse şi diferite ecrane di-
fuzante din sticlă mată, colorată,
pînză etc., după necesităţi şi expe¬
rienţă.

La iluminatul de fond va trebui să
se acorde o importanţă mare eli¬
minării reflexiilor nedorite ce se da¬
torează obiectelor din cadru (oglinzi,
geamuri, ecran TV etc.) mai ales
cînd se schimbă poziţia camerei de
luat vederi.

în figura 7 sînt grupate diferite
scheme de aşezare a luminii 'faţă de
subiect, fără a considera iluminatul
de fond necesar de la caz la caz.

a) Lampa nitraphot de 250-300 W
se află la cca 1,5 m faţă de subiect,
lumina fiind compensată de un
reflector R. Se obţine un contrast
plăcut, fără durităţi.

b) Utilizarea lămpilor simetrice la
o distanţă mai mare. Se alege acest
sistem cînd se impune o rotaţie a
camerei simultan cu lămpile. Se
poate regla astfel clar sistemul de
umbre şi contraste.

c) O versiune cu două lămpi, situate
de aceeaşi parte a axului camerei,
permite modelarea artistică a
umbrelor şi, de obicei, reduce ne¬
cesitatea iluminării generale (lămpile
se află la 1 şi, respectiv, 2 m pentru
250 W).

d) Sistemul cu ecran opac O
compensează strălucirea forţată a
feţelor şi aduce un aport mai mare
al fundalului.

e) Sistemul cu o lampă în spate
duce la efectele de aureolă căutate
în filmarea mireselor, dar trebuie
dozat cu atenţie şi după unele
experienţe prealabile.

Filmarea siluetelor aduce uneori
efecte interesante. Se poate realiza
simplu în două moduri:

— Se fixează pe cadrul unei porţi
o ţesătură albă, întinsă perfect.
Subiectul se plasează de aceeaşi
parte cu camera, din partea opusă
fiind asigurat un iluminat puternic
şi uniform. Prin joc de diafragmă se
obţine efectul dorit.

— Se utilizează un perete alb sau
pastel ca fundal, puternic iluminat
şi se filmează subiectul pe acest
fond.

Siluetele parţiale (evidenţiate cu
detalii limitate) se obţin din jocul
între iluminatul zonat al subiectului
şi lumina de fond.

Combinînd- şi experimentînd, cine-
amatorul îşi va alege soluţiile cele mai
convenabile scopului propus.

Fig. 4. Reflectoare: a) parabolic;
b) sferic; c) eliptic.

Fig. 5. Lentile: a) planconvexă; b)
planconvexă cu focar scurt şi
grosime redusă.

Fig. 6. Poziţia sursei în reflectorul
parabolic

TEHNIUM 12/1990

s O — (77 TZ J- 1 >§

1 1 r t'

JL# A .

Montajul foloseşte un circuit
MBA125-Tesla, care este un ampli¬
ficator diferenţial şi realizează un
voltmetru cu impedanţa de intrare

de aproximativ 3 M LVM.

Gamele de măsură sînt: 5 V; 2,5 V;
1 V; 0,5 V.

Se foloseşte un instrument indi¬

cator cu sensibilitatea de 50
Valorile tensiunilor pe fiecare ter¬
minal sînt: 1 şi 7 = 4,8 V, determinat
de rezistoarele R5 s i R6; 8 = 6 8 V-
2 = 2,8 V (din P6); 3 = 0,6 V.

Alimentarea se face cu 9 V, apoi
stabilizată la valoarea de 6,8 V cu o
diodă Zener.

JUGEND UND TECHNIK, 5/1980

Montajul este construit cu circuite
CMOS de tipul 4093 (patru circuite
NAND cu două intrări) şi 4017
(numărător decadic cu 10 ieşiri de¬
codificate).

In redresor se folosesc 4 diode tip
1N4001 sau o punte 1PM05, tensiu¬
nea redresată, fiind apoi stabilizată.

Celelalte diode sînt de tipul
1N4148.

Transformatorul esie de tipul
celor folosite la sonerii.

JUGEND UND TECHNIK, 2/1989

0 ^® 1Z ^*D 22I< i-■—-—i i

-L L#)X— S |£g I-

- G1 | 051^^1—-1 I

07- HX

08 ^-£ 4 —^

09F-Ţ^f^H

Construit cu un circuit /3A741 (8
terminale) şi un tranzistor de tipul
BD137, montajul poate acţiona în
domeniul de temperatură cuprins
între-50°C şi+150°C.

Elementul sesizor al temperaturii
este un termistor care la tempera¬
tura de +25°C are rezistenţa de

1PWT

aproximativ 2 kfî.

în zona de la 0 la 100°C, precizia
de acţionare este de 0,5°C.

Alimentarea se face cu tensiune
stabilizată.

RADIOELEKTRONIK, 5/1990

TEHNIUM 12/1990

ÎNTREPRINDEREA DE APARATAJ ELECTRIC PENTRU
FOCŞANI, Bd. Bucureşti nr. 16 A, tel. 15300, tlx. 53259

CONT VIRAMENT 30.17.70.201 B.N. FOCŞANI

INSTALAŢII

întreprinderea de A parata) Electric pentru instalaţii Focşani este o întreprindere a industriei electrotehnice româneşti,
specializată în producerea de aparataj electric de joasă tensiune pentru instalaţii.

întreprinderea noastră produce o gamă diversă de aparate electrice de instalaţii în mai multe variante, realizate ia
nivelul celor similare producţiei mondiale. De asemenea, I.A.E.I.—Focşani oferă echipamente pentru atelierele de
galvanizare, echipamente ce pot fi utilizate în orice alte aplicaţii cu respectarea restricţiilor menţionate mai jos.

ROBINET DE TRECERE CU BILĂ: este destinat pentru vehicula¬
rea soluţiilor acide, alcaline, produse petroliere şi lichide alimen¬
tare. Se pot executa (la cererea beneficiarului) în trei variante:
PEID (polietilenă înaltă densitate)

PP (polipropilenă)

PVC (policlorură de vinii)

POMPA DE TRANSVAZARE PT—35—800: este destinată în spe¬
cial transvazării soluţiilor acide ori alcaline sau alimentare, cu
temperatura maximă de 60°C şi vîscozitatea de maximum 200
CP, din damigene, butoaie, din cuve sau alţi recipienţi. Este inter¬
zisă transvazarea lichidelor inflamabile sau în medii explozive.
Tensiunea de alimentare este de 220 V. .

ROBINET DE TRECERE CU BILĂ CU TREI CĂI: este destinat
pentru vehicularea soluţiilor acide, alcaline, produse petroliere şi
alimentare. Se pot executa (la cererea beneficiarului) în trei va¬
riante:

PEID (polietilenă înaltă densitate)

PP (polipropilenă);PVC (policlorură de vinii

POMPĂ RECIRCULARE PR-700: este destinată în special
secţiilor de galvanizare pentru recircularea electrolitului din băi,
în scopul omogenizării şi deci prelungirii duratei de utilizare a so¬
luţiei. Pompa poate fi întrebuinţată şi ia recircularea altor lichide,
neinflamabile, explozibile, cu o temperatură maximă de 60° C.

ROBINET CU ÎNCHIDERE OBLICA CU ACŢIONARE MA¬
NUALA: este destinat pentru vehicularea soluţiilor acide, alca¬
line, produse petroliere şi alimentare. Se pot executa (la cererea
beneficiarului) în trei variante:

PEID (polietilenă înaltă densitate)

PP (polipropilenă );PVC (policlorură de vinii)

POMPĂ FILTRU PF-05: este destinată în special secţiilor de gal¬
vanizare pentru filtrarea continuă a soluţiilor în scopul reducerii
pierderilor de cupru, nichel şi prelungirea duratei de funcţionare
a băilor în procesul de metalizare chimică. Pompa poate fi între¬
buinţată şi la filtrarea altor lichide, dar neinflamabile sau explozi¬
bile avînd temperatura maximă de 60°C. ^

ROBINET CU ÎNCHIDERE OBLICĂ CU ACŢIONARE PNEUMA¬
TICĂ: este destinat pentru vehicularea soluţiilor acide, alcaline,
produse petroliere şi alimentare. Se pot executa (la cererea be¬
neficiarului) în trei variante:

PEID (polietilenă înaltă densitate)

PP (polipropilenă);PVC (policlorură de vinii)

POMPĂ DE DOZARE PD 500—AP 001: este destinată în special
pentru reglarea pH-ului apelor reziduale cu caracter acid sau al¬
calin sau pentru reglarea nivelului ori a presiunii, pînă la presiu¬
nea de refulare, dintr-un recipient. Se interzice utilizarea în
mediu exploziv.

TAMBURI DE GALVANIZARE: se utilizează în secţiile de galvani¬
zare în scopul acoperirii electrochimice a reperelor mici de metal
vrac. Acest procedeu asigură o productivitate ridicată a procedeu¬
lui de acoperire, fiind asigurată o acoperire uniformă a pieselor.
Tamburii sînt executaţi din PEID (polietilenă înaltă densitate) sau
din PP (polipropilenă).

PRODUSELE PREZENTATE SE LIVREAZĂ SUB MARCA

TEHNIUM 12/1990

BAC1U DAN — Botoşani
.Sistemul de antene propus este
nerealizabil practic. Antena care se
utilizează în banda de 10 GHz este
de tip parabolic şi pentru acest tip.
de antenă se construiesc şi conver¬
toarele. ’ .

CONSTANTIN ADRIAN - Ploieşti
Vom căuta schema şi vă vom tri¬
mite o copie.

TOLQŞ IULIAN - Slatina

In paralel cu condensatoarele tri-
mer de la blocul de intrare montaţi
cîte un condensator de 22 dF.

■ 2ÂRCO CONSTANTIN — Botoşani
Pentru orice tip de emiţător vă

trebuie'autorizaţie.

La televizor verificaţi starea tubu¬
rilor electronice.

OLIVOTTO TU DOR — Scăienl,
Prahova

Antenele la care vă referiţi nu au
eficienţă, eîe fiind rodul doar al ima¬
ginaţiei. Vă recomandăm să vă con¬
struiţi antene Vagi.

VIZITIU CONSTANTIN - Fălticeni
Ca să aveţi tensiune stabilizată ia
220 V, folosiţi un stabilizator ferore-
zonant (au existat în comerţ). Pen¬
tru perioade scurte construiţi un
convertizor alimentat de ia un acu¬
mulator. Un astfel de convertizor a
fost publicat în revista noastră.

Dl CU CRISTIAN - Constanţa
Vi s-au expediat poştal informaţi¬
ile solicitate.

PUGH1U EDUARD - Bucureşti
Firma Griindig nu are reprezen¬
tanţă în Bucureşti.

SAVU DAN — Constanţa
Defecţiunile enumerate atît la ca-
setofoane, cît şi la televizor pentru a
fi remediate apelaţi la serviciile unui
specialist; defectele sînt compli¬
cate si aparatele scumpe.

ZAPROŢAN CRISTIAN — iaşi
Scrisoarea a fost remisă autoru¬
lui şi constructorului receptorului.
PA¥EL VSRGSL — Bucureşti
Verificaţi starea tubului PY88.
JANCHiS IONUŢ — Ciu|

Schemele solicitate au fost pubii-
■ cate în numerele 9/1977, 1/1983 şi
12/1983.

POPESCU ÎLIE - Motru
Scheme pentru producerea unor
efecte acustice au fost publicate şi
vă recomandăm revistele 10/1981.

2/1984, 1/1989 şi 5—6/1990.

ANDREI iOAN — Galaţi
Vi s-a trimis prin peştâ nr. 4/1990
care vă lipsea din colecţie.

IUPŞÂ SILVIU — jud. Alba '

Vom încerca să vă trimitem cele
solicitate.

VELA ILIE — Sicheniţa 184, jud.
Caraş-Severin

Doreşte să achiziţioneze colecţia
„Tehnium" pe anii 1982 şi 1983.

Vînd Computer IBM-PC/XT
Cumpăr convertor LNB
Telefon 10 14 29.

Redactor-şef: ing, I. MIHĂESCU
Secretar general de redacţie- tiz. ALEX. MĂRCULESCU
Redactori: K. FILIP, ing. M. FLORESCU,

Ing. C. IVANCIQVICI, C. STĂNCULESCU
Secretariat: M. PĂUN, M. NICOLAE
Corectură: V. STAN

Administraţia: Editura „Presa Liberă 11

TsparuS executat
la Combinatul Poligrafic
Bucureşti

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE' 'SE' POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ — SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢE
NR. 64—66. ■'^-.k