Tehnium/1984/8410

REVISTA LUNARA EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XIV - NR. 167 10/84 
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 



SUMAR 

LUCRAREA PRACTICĂ DE 
BACALAUREAT . pag 2-3 

Wattmetru electronic 
Cuplaje parazite 
T raductor electronic incre¬ 
mental de unghi 


INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ . pag 4-5 

Amplificatoare operaţionale 
Aplicaţii cu 741 
Fişă bibliografică AO 

CQ-YO .... pag 6—7 


Din lucrările Simpozionului 
naţional ai radioamatorilor, 
Cluj-Napoca, 1984: 

Elemente de circuit în teh¬ 
nica stripiine 
Manipulator programabil 


HI—Fi ... pag. 8—9 

Sisteme de reducere a zgo¬ 
motului de fond 

AUTOMATIZĂRI . paq. 10-11 

Regulator de turaţie 
Ceas de expunere 
Lumină dinamică 

PENTRU CERCURILE TEHNICO- 

APLICATIVE..... pag. 12-13 

Generator de semnaie RTTY 
Bobine 

AUTO-MOTO .. pag. 14-15 

Autoturismele OLTCIT: 
instaiaţia electrică 

FOTOTEHNICĂ. pag. 16-17 

Despre substanţele fotogra¬ 
fi fice 

Erori de expunere !a ilumi¬ 
narea cu lămpi fulger 


Calculul corecţiei de culoare 
la schimbarea hîrtiei 

CITITORII RECOMANDĂ. pag. 18—19 

Efectul „wide stereo" 

Semnal triunghiular 
T ester 

Indicator cu LED-uri pentru 
blitz 


TEHNICĂ MODERNĂ . pag. 20—21 

AY 3-8500 

Televiziunea în culori 

REVISTA REVISTELOR . pag. 22 

8/2 x 15 V 
T ester 

Preampiificator 
Convertor US 


SERVICE ... paq 24 

Philips 2205 


him •it 


(CITIŢI IN PAG. 12) 






















VVATTMETRU 

ELECTRONIC 


Nu de puţine ori caracterizăm un 
aparat prin puterea ce o debitează 
pe o anume sarcină sau prin pute¬ 
rea absorbită de la reţea. Reiese de 
aici utilizarea măsurii acestui para¬ 
metru în condiţiile concrete de func¬ 
ţionare. 

Randamentul electric a devenit un 
parametru foarte modern în condiţi¬ 
ile actualei economii de energie. Cu 
montajul prezentat în continuare ob¬ 
ţinem valoarea acestuia prin relaţia: 

,= 

•abs. reţea 

Wattmetrul descris ne ajută, de 
asemenea, la caracterizarea com¬ 
pletă a impedanţelor de sarcină (di¬ 
fuzoare, motoare, rezistenţe de în¬ 
călzire) prin determinarea supli¬ 
mentară a defazajului introdus între 
curentul şi tensiunea la borne: 

P 

cos<p=~— 
v ef ’ef 

Mărimile V ef şi l e fse măsoară cu 
un voltmetru, respectiv ampermetru 
de curent alternativ. 

Spre deosebire de wattmetrele 
clasice — electromagnetice —, solu¬ 
ţia prezentată are la bază un multi¬ 
plicator analogic integrat, ROB8095, 
fabricat la C.C.S.I.T.—Semincon- 
ductoare. Circuitul este echivalent 
cu MCI 495 — Motorola şi LM495 — 
National Semicond. El furnizează o 
tensiune diferenţială de ieşire (ter¬ 
minalele 2, 14) proporţională cu 
produsul valorilor tensiunilor apli¬ 
cate la intrările diferenţiale X (termi¬ 
nale 9, 12) şi Y (terminale 4, 8). 

Schema cuprinde trei secţiuni: 
grupul de rezistenţe pentru culege¬ 
rea tensiunii şi curentului din sar¬ 
cină, multiplicatorul analogic şi am¬ 
plificatorul de ieşire. 

Prin rezistenţele R, şi R 2 se cu¬ 
lege tensiunea în sarcină. Ele sînt 


în funcţie de necesităţile şi dota¬ 
rea utilizatorului, această tensiune 
se măsoară fie cu un voltmetru de 
curent continuu analogic sau digital, 
fie direct cu un microampermetru 
legat la ieşire printr-o rezistenţă se¬ 
rie, cînd wattmetrul este conceput 
ca un aparat independent. Mărirea 
rezoluţiei se face cu ajutorul unui 
comutator pentru capul de scală 
astfel: 

poziţia A: 0—1 000 W; 


Ing. R. CLONDESCU comutator pentru ce 
calculate astfel încît pentru 220 V astfel: 
tensiune în sarcină, semnalul la in- poziţia A: 0—1 000 V 
trările multiplicatorului să fie de 10 poziţia B: 0—100 W; 

V vîrf la vîrf. Rezistenţa R 3 conver- poziţia C: 0—10 W. 
teşte curentul de sarcină în tensiune Datorită excelentei liniarităţi a 
diferenţială pe intrarea Y. montajului, la punerea în funcţiune 

Multiplicatorul analogic produce o nu sînt necesare decît două reglaje: 
tensiune de ieşire proporţională cu zeroul şi factorul de scală, 
produsul intrărilor. Reglajul de zero se face cu intră- 

Amplificatorul de ieşire are trei rile scurtcircuitate, prin acţionarea 
funcţiuni, şi anume cea de conversie semireglabilului R 10 . Factorul de 


borna 3. Este foarte indicată intro¬ 
ducerea unei siguranţe fuzibile de 
250 mA — 500 mA ca protecţie la 
unele manipulări defectuoase. 

Montajul se realizează practic cu 
componente de toleranţă largă 
(10%), dată fiind posibilitatea de a 
regla factorul de scală şi zeroul. 

Rezistenţa R 3 se bobinează din 
kanthal sau constantan. Pentru 
punctele de conectare a sarcinii şi a 
tensiunii se recomandă o pereche 
priză + ştecher de reţea. 

CARACTERISTICI TEHNICE: 

Curent absorbit — sursa +15 V: 
max. 5 mA; sursa -15 V: max. 8 mA; 
eroare de neliniaritate: max. 5% 
tensiunea de intrare (bornele 1, 3): 
max. 220 V ei min. 40 Hz; 
curent de sarcină (bornele 1, 2): 



Ir f 

> r 

J3,3K . 

>.?kL 


r-•-0+1! 


ROB 8095 


a tensiunii diferenţiale în tensiune 
măsurabilă faţă de masă, de filtru 
trece-jos şi de tampon pentru sar¬ 
cina wattmetrului. 

Schema este astfel calculată încît 
tensiunea de ieşire a amplificatoru¬ 
lui operaţional este de 10 V pentru o 
putere de 1 000 W în sarcină. 


scală se ajustează din R 4 măsurînd 
o putere cunoscută. 

Conectarea aparatului presupune 
cuplarea sarcinii la bornele 1, 2 şi 
alimentarea ei prin bornele 1, 3. 

ATENŢIUNE! Cînd se măsoară 
puteri consumate de la reţea, faza 
trebuie legată la borna 1 şi nulul la 


r 13 Rl4] 

iookuiokL 


max. 4,5 Ae? ; 

caracteristicile de ieşire sînt dictate 
de amplificatorul operaţional utilizat. 




CUPLAJE 

PARAZITE 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Există situaţii în care sursa de ali¬ 
mentare este comună mai multor 
etaje, putînd astfel apărea fenomene 
care perturbă buna funcţionare a 
montajului. Cauza constă în faptul 
că această sursă de alimentare are o 
impedanţă internă nenulă, iar etajele 
cuplate la ea consumă curenţi varia¬ 
bili în funcţie de semnalul pe care 
acestea le prelucrează. 

Să luăm exemplul simplu din fi¬ 
gura 42, care cuprinde două etaje, 
S m şi Sm primul lucrînd cu semnal 
de amplitudine mică, iar al doilea cu 
semnal mare la ieşirea sa pe o sar¬ 
cină de valoare scăzută. Ca atare, în 
regim dinamic, la bornele sursei de 
alimentare va apărea o componentă 
alternativă de tensiune UaŞ a cărei 
valoare este: 


Ing. OVIDIU ORAGOMIRESCU, 
ing. MIHAI CODÎRNAI 


Această componentă alternativă 
se va aplica şi etajului de semnal 
mic, Sr,» luînd naştere în circuit o 
reacţie ce poate fi negativă sau po¬ 
zitivă, în funcţie de structura internă 
a etajului. Dacă reacţia este pozitivă, 
creşte riscul apariţiei unor autoosci- 
laţii şi perturbări nedorite. 

în vederea înlăturării acestor nea¬ 
junsuri se utilizează celule de filtraj 
de tip f\ RC sau LC, ca în figurile 43 
şi 44. De asemenea, se utilizează fil¬ 
tre electronice simple cu cîte un 
tranzistor, o rezistenţă şi un con¬ 
densator (figura 45). 

Pentru o decuplare eficientă este 
necesar ca valoarea condensatorului 
C să fie mare, astfel ca reactanţa sa 




să fie suficient de mică. Grupul RC 
se va calcula în funcţie de pulsaţia 
impusă la ieşire, de consumul pri¬ 
mului etaj şi de banda de frecvenţă 
în care acest filtru va lucra. 

Valoarea rezistenţei R este practic 
limitată de căderea de tensiune ce 
apare pe ea datorită curentului con¬ 
tinuu ce o străbate. Uzual, R ia va¬ 
lori între 10 şi 1 000 fi, iar C de la 
zeci de _nanofarazi la sute de micro- 
farazi. în cazul filtrului electronic, 
rezistenţa R poate fi mărită cu unul 
pînă la două ordine de mărime, da¬ 
torită faptului că pe ea căderea de 
tensiune nu este dată decît de către 
curentul de bază al tranzistorului, 
curent care este mult mai mic decît 
cel de colector. 

Dacă etajul ce trebuie decuplat lu¬ 
crează la frecvenţă mai mare (de la 
sute de kilohertzi în sus), calitatea 
condensatoarelor este primordială. 
Se va evita folosirea condensatoare¬ 
lor ce se realizează prin înfăşurarea 
sau spiralarea armăturilor (de exem¬ 
plu, condensatoarele cu hîrtie şi 
cele electrolitice clasice). De prefe¬ 
rinţă sînt recomandate condensa¬ 
toarele plachetă şi cele cu tantal, 
cşre au pierderi mici şi inductanţe 
parazite mici. Din păcate, aceste 
condensatoare au capacităţi relativ 


1, 

j If-V/ 

!d_ (] 

Sm 

Sm -I 




2 


TEHNIUM 10/1984 













INCREME NTAL 
UNGHI 


/ >-r 

L/ 

r 

/ 7 



L_ 

/ 


] 

V 




în multe aplicaţii practice este ne¬ 
cesar să se precizeze o deplasare 
unghiulară, ca de exemplu în teleco¬ 
menzi, telemetrie, antene rotative 
pentru radioamatori etc. 

Ansamblul prezentat permite afi¬ 
şarea poziţiei cu o precizie de ± 30’ 
între 0° şi 359°, indiferent de sensul 
de rotaţie şi în principal se compune 
dintr-un traductor cu senzori fotoe- 
lectrici şi circuitul de prelucrare-afi- 
şare. 

în figura 1 se prezintă traductorul 
(partea mecanică), realizat în axul 1 
ce se fixează coaxial pe elementul 
controlat, un disc 2 confecţionat din 
material plastic opac de 2—3 mm 
grosime şi un suport 3 montat pe 
partea fixă a instalaţiei. în figura 2 
se dau dimensiunile constructive ale 
discului, iar în figura 3 cele ale su¬ 
portului traductorului fotoelectric 
(două fototranzistoare tip ROL 31 
izolate electric faţă de suport şi 
două becuri de 2,5 V care se înşuru¬ 
bează în găurile 0 10 mm). între 
găuri se va respecta distanţa de 15 
mm, astfel încît semnalele obţinute 
să fie decalate cu 90° (în figura 5, 
semnalele a şi b). 

în figura 4 este prezentată schema 
bloc a circuitului de prelucrare, iar 
în figura 6 schema de principiu. în 
urma rotirii discului, senzorii fotoe- 
lectrici (S.F.) iluminaţi succesiv de¬ 
termină semnalele a şi b (fig. 5) care 
se aplică schemei de formare a im¬ 
pulsurilor de comandă (S.F.I.C.), re- 
zultînd semnalele c şi d. în funcţie 
de poziţia relativă a acestora, 
schema de detectare a sensului de 
rotaţie (S.D.S.R.) comandă aplicarea 


Ing. GH. GAVRILOAIA, 
ing. L. ANTON 

lor în intrarea de numărare directă 
sau- inversă a circuitului de num㬠
rare (C.N.), care este conectat cu 
circuitul de afişare (C.A.). 

Pentru detectarea sensului se fo¬ 
losesc două bistabile aduse în sta¬ 
rea „0“ de funcţia F = c + d. Dacă, 
datorită rotirii discului într-un sens, 
soseşte succesiunea de impulsuri c 
şi d (din figura 5), numai B, va trece 
în „1“, obţinîndu-se la ieşire semna¬ 
lele g şi h (reprezentate cu linie 
continuă); rotirea în sens contrar 
conduce la comutarea numai a 
bistabilului B ? (semnalele g şi h, cu 
linie punctată). 

Semnalul e (e = c© d) comandă 
monostabilul realizat pe CDB4121E, 
generîndu-se semnale (f) cu durata 
de aproximativ 100 ns, iar i şi j (i = 
f.g şi j = f.h) se aplică la numărăto¬ 
rul realizat pe CDB4192E. La al 
360-lea impuls, numărătorul este 
adus în starea „0“. Alegerea unghiu¬ 
lui „0“ se face prin acţionarea buto¬ 
nului B. Circuitul de afişare este 
realizat pe TIL311, a cărui schemă 
de„ conexiuni este dată în figura 7. 

în schemă nu se folosesc ele¬ 
mente de reglaj. La executarea dis¬ 
pozitivului se va avea în vedere ca 
poziţionarea ansamblului bec-foto- 
tranzistor să se facă astfel încît în 
emitorul fiecărui tranzistor, semnalul 
să fie de minimum 2,4 V, cînd este 
iluminat. 

în cazul în care se doreşte o indi¬ 
care absolută a poziţiei unghiulare, 
se va modifica atît configuraţia dis¬ 
cului (se va folosi codul Gray), cît şi 
schema electronică. 


2.3 








Z3 


-° - 7 

7 

0 

Al 


o 

> 

_ 

CN 



I 5 


L-J 





pr- 

R 

SF1C " 
2 “ 

r 

S DSR 

5 

S FIM 



3 


4 


1. S F-sg rvzo r r fotoalec- 
trici 

2.SFIC-schema de lor - 
mere a impulsurilor 
de comandă 

3.SDSR-sdv?ma de detec¬ 
tare a sensului de ro¬ 
taţie 

4. SFIN r schema deforma¬ 
re a impulsurilor de 

numărare 

5. CN-circuit de număra¬ 

re 

6<CA-circuit afişare 


tig,4 Schema bloc 


n 
tul 


l.alim ent a re led-uri 

2 iMrarG B 

3 intrare A 

4 punct zecimal siînga 

5 intrare strob 

6 nc 

7 gnd 


Sintrare blocare 
9 nc 

10 punct -zecimal dreapta 

11 nc 

12 intrare D 

13 int ra te C 

K v cc 5V 


V 








X. 


.Zi 


li 


JL 


li 


UT 


ii —i r 


fig.5 Diagrame de semnal 



mici şi efectul lor la joasă frecvenţă 
este neglijabil. De aceea se utili¬ 
zează combinaţia între un conden¬ 
sator de capacitate mare electrolitic 
în paralel cu condensatoare pla¬ 
chetă de valori mai mici, ca în figura 
46. 

O altă problemă este aceea a lo¬ 
cului de decuplare la masă a etaju¬ 
lui în cauză. în figurile 47 şi 48 sînt 
arătate două variante. Analizîndu-le, 
se observă că aria buclei formate de 
consumatorul propriu-zis (montajul) 
şi condensatorul C este în cazul fi¬ 
gurii 47 mai mare decît în figura 48. 
In regim variabil, condensatorul C 
este ca un scurtcircuit. Ca atare, 
toate componentele alternative nu 
se rnai închid prin sursă, ci prin 
condensator. Aria în primui caz fiind 
mare, inductanţa parazită este de 
asemenea mare şi deci există posi¬ 
bilitatea de cuplaj magnetic nedorit. 

Pentru remediere se recomandă 
decuplarea cît mai aproape de 
punctele de alimentare a montajului. 
Această soluţie este adoptată foarte 
des în cazul circuitelor integrate 
TJL, cînd fronturile impulsurilor sînt 
abrupte, iar propagarea spre alte 
circuite a armonicilor ce derivă din 
aceste impulsuri ar fi înlesnită de li¬ 
niile iungi de alimentare. 



TEKNtUM 10/1984 



























Din nefericire, curenţii de polari¬ 
zare 1/ şi l B ~ nu sînt egali; diferenţa 
lor, pentru E„ =0, 

!/<>=!«'-!/ (25) 

se numeşte curent de intrare de de¬ 
calaj sau de offset (offset input cu¬ 
rent). Efectul acestui curent de de¬ 
cala] asupra tensiunii de ieşire, ca şi 
metodele specifice de compensare 
sânt descrise pe larg în manualele 
de specialitate (vezi, de exemplu, 
lucrarea „Circuite integrate li¬ 
niare" de Anca Manolescu şi Anton 
Manolescu, Institutul Politehnic 
Bucureşti, 1982). Noi nu vom insista 
însă asupra lor, deoarece în marea 
majoritate a construcţiilor de ama¬ 
tori aceste compensări elaborate 
nu sînt strict necesare. 

15. cTştigul buclei 

Cîştigul în tensiune al amplifica¬ 
torului mversor cu reacţie (fig. 41) 



este G v = Aq. = R/Rj, relaţie pe care 
am dedus-o în ipoteza că AO ar 
avea o amplificare infinită în buclă 
deschisă (A ol = «=). Cum nu există 
dispozitive reale cu amplificarea in¬ 
finită, este firesc să ne întrebăm cît 
de mare trebuie să fie cîştigul în 
buclă deschisă pentru ca formula 
să aibă o precizie satisfăcătoare. în 
principiu, se consideră aceptabiiă o 
valoare Ao L de cel puţin zece ori 
mai mare dedt amplificarea în 
buclă închisă dorită, Ap L . Pe fngă 
precizia formulei, mai intervin însă 
şi alte aspecte legate de banda de 
frecvenţă, de fidelitatea redării (ni¬ 
velul distorsiunilor), de stabilitate 
etc., care fac ca valorile acceptabile 
ale raportului A 0 |/Acl să fie mult 
mai mari. Acesta este motivul pen¬ 
tru care se caută obţinerea unor va¬ 
lori Aq L cît mai mari (pînă la mi¬ 
lioane), deşi în practică se folosesc 
foarte rar câştiguri în buclă închisă 
de Deşte o mie. 


Raportul dintre valoarea numerică 
a câştigului în tensiune în buclă des¬ 
chisă şi valoarea numerică a câştigu¬ 
lui în buclă închisă, LG = Aql/Acl, se 
numeşte câştigul buclei (loop gain). 
Această mărime este frecvent întîl- 
nită în studiul circuitelor cu reacţie, 
avînd implicaţii asupra stabilităţii şi 
fidelităţii de redare. Ea reprezintă, de 
fapt, o măsură a reacţiei introduse 
de circuitul extern. 

Dacă exprimăm toate mărimile în 
decibeli, relaţia de mai sus se scrie: 

LG (dB) = A 0 |_(dB) - A cl (dB) (26) 

după cum se poate uşor verifica 
ţinînd cont de convenţia de defi¬ 
nire a valorilor în decibeli: A OL (dB) 

- 20 Ig Aqi . A CL (dB) = 20 Ig Aci_; 
LG (dB) = 20 Ig LG. 

De exemplu, pentru un amplifica¬ 
tor operaţional avînd valoarea de 
catalog A OL = 100 000, pe care îl fo¬ 
losim într-un montaj cu reacţie 
avînd A cl = 1 000, rezultă LG = 
100 000/1 000 = 100, respectiv 

LG(dB) = 20 Ig 100 = 40 dB. 

16. CORECŢIA RĂSPUNSULUI ÎN 
FRECVENŢA. DEFAZAJ. STABILI¬ 
TATE 

în figura 61 este reprezentat un 
amplificator inversor cu reacţie, îm¬ 
preună cu diagrama răspunsului 
său în frecvenţă. Pe axa orizontală 
sînt trecute frecvenţele, în scară lo- 
garitmică, iar pe axa verticală valo¬ 
rile în decibeli ale câştigului în ten¬ 
siune. 

Pentru valorile indicate ale rezis¬ 
tenţelor, câştigul montajului în 
buclă închisă este Ac, = 10, respec¬ 
tiv A cl (dB) = 20.Ig 10 = 20 dB, dar 

— după cum arată diagrama (curba 
1) — numai pînă la o frecvenţă de 
cca 50 kHz, după care operaţionalul 
începe să se abată pronunţat de la 
liniaritate (cîştigul scade apreciabil 
cu creşterea frecvenţei). 


pentru o intensitate a curentului ab¬ 
sorbit mai mică de 1 juA), la o scară 
substanţial mai mare de curent. Cu 
valorile pieselor indicate în schemă, 
curentul maxim de ieşire este de or¬ 
dinul zecilor de miliamperi (orienta¬ 
tiv peste 50 mA). în funcţie de va¬ 
loarea concretă E ref , tensiunile de 
alimentare se pot lua între ±4,5 V şi 
±18 V. 

Montajul din figura 3 este con¬ 
ceput ca stabilizator reglabil de ten¬ 
siune în plaja 0 -r 12 V, cu un curent 
de ieşire maxim de ordinul zecilor 
de miliamperi. Tensiunea de refe¬ 
rinţă, reglabilă din potenţiometrul P 
şi filtrată suplimentar de condensa¬ 
torul Ci, este obţinută cu ajutorul 
celulei de stabilizare R 7 —Dt din 
tensiunea unică de alimentare, de 
cca 18 V. Pentru simplificare, nu a 
mai fost prevăzut circuitul de com¬ 
pensare a offsetului, fapt care 
poate conduce la un mic decalaj al 
ieşirii (plaja nu începe exact de la 
zero) atunci cînd tensiunea de refe¬ 
rinţă este nulă (cursorul lui P în ex¬ 
tremitatea de jos). 

Stabilizatorul din figura 4 este tot 
reglabil, cu plaja orientativă de 
3 -f- 12 V, însă aici reglajul nu se 
obţine acţionând asupra tensiunii 
de referinţă, ci utilizând operaţiona¬ 
lul în configuraţie de amplificator 
neinverşor cu câştig variabil în ten¬ 
siune. într-adevăr, prin manipula¬ 
rea potenţiometrului P se modifică 
raportul divizorului P—R 4 care do¬ 
zează reacţia negativă, deci implicit 
dictează cîştigul în tensiune al ope¬ 
raţionalului. 

Tensiunea fixă de referinţă, de 


APUCAŢII CU 741 


STABILIZATOARE 
DE TENSIUNE 


Există la ora actuală o gamă largă 
de circuite integrate concepute 
special pentru _ stabilizarea tensiu¬ 
nilor continue. în cele ce urmează 
vom descrie cîteva montaje simple 
care demonstrează că şi amplifica¬ 
toarele operaţionale pot îndeplini 
cu succes funcţia de stabilizare. 
Montajele au fost experimentate cu 
circuitul /3A741, în capsula cu 2 x 7 
terminale, dar ele pot fi transpuse 
uşor pentru orice alt tip de amplifi¬ 
cator operaţional de uz general. 

ideea de plecare este sugerată în 
figura 1, unde operaţionalul, ali¬ 
mentat diferenţial cu tensiunile 
±V CC , se află în configuraţie de re¬ 
petor. Prin urmare, dacă aplicăm 
între intrarea neinversoare şi masă 
o tensiune fixă de referinţă E ref , 
aceeaşi tensiune o vom regăsi între 
borna de ieşire a AO şi masă, cu de¬ 
osebirea că noua sursă E c va avea o 
impedanţă internă mult mai mică. 
Din considerente de saturaţie, se 
impune condiţia ca tensiunea V cc 
să fie cu cel puţin 1,5—2 V mai mare 
ca E re{ . 


Montajul practic din figura 2 folo¬ 
seşte acest principiu, cu două com¬ 
pletări. în primul rînd, operaţionalul 
a fost prevăzut cu circuitul extern 
de compensare a offsetului (poten- 
ţiometrul P), care permite obţinerea 
egalităţii riguroase E 0 = E r „ f , iar în al 
doilea rînd, la ieşire a mai fost adău¬ 
gat un etaj repetor pe emitor, reali¬ 
zat cu tranzistorul T, (cu joncţiunea 
bază-emitor inclusă în bucla de 
reacţie a AO), sporind astfel sub¬ 
stanţial curentul maxim debitat. 

Necesitatea unei surse stabile de 
referinţă, care să aibă exact tensiu¬ 
nea dorită la ieşire, reduce mult in¬ 
teresul practic al acestui montaj, 
privit ca stabilizator de tensiune. E! 
îşi găseşte însă aplicabilitate foarte 
bună în domeniu! măsurătorilor de 
precizie, atunci cînd sursa tensiunii 
de măsurat (E ref ) are o impedanţă 
internă mare, nepermiţînd acţiona¬ 
rea directă a instrumentului indica¬ 
tor, a aparatului de înregistrare etc. 
De exemplu, montajul permite „co¬ 
pierea" tensiunii furnizate de un ele¬ 
ment etalon Weston (E re < = 1,018 V, 


4 


Dacă am fi aranjat reacţia pentru 
un cîştig mai mare, de exerpplu 
Ap L = 100 (40 dB), liniaritatea re¬ 
dării s-ar fi limitat la o frecvenţă .şi 
mai joasă, de numai cca 5 kHz 
(curba 2). Conectînd însă operaţio¬ 
nalul ca repetor de tensiune, deci 
cu Aq L = 1 (OdB), răspunsul se men¬ 
ţine liniar pînă la o frecvenţă de cca 
1 MHz (curba 3). 

Curba 4 reprezintă variaţia cu 
frecvenţa a câştigului în buclă des¬ 
chisă pentru operaţionalul consi¬ 
derat (este vorba de binecunoscu¬ 
tul 741). Se observă că în buclă des¬ 
chisă cîştişul scade, de la o anumită 
frecvenţă in sus, cu o pantă con¬ 
stantă de 6dB/octavă, respectiv 
20dB/decadă. [Pentru cititorii care 
nu au întîlnit încă aceste noţiuni 
menţionăm că octava este un inter¬ 
val de frecvenţă (f,-^) cu f 2 = 2f., 
iar decada este un interval de frec¬ 
venţă (fi~f 2 ) cu f 2 = 10 f,. De exem¬ 
plu, intervalul (100 Hz - 200 Hz) 
este o octavă, iar intervalul (100 Hz - 
1 000 Hz) este o decadă.] 

în buclă deschisă, frecvenţa la 
care amplificarea scade faţă de va¬ 
loarea maximă cu 3dB (limita ac¬ 
ceptabilă de liniaritate) este de nu- 
mai'cca 3Hz. Da, trei hertzi, nu este 
o greşeală de scriere, chiar dacă 
afirmaţia pare surprinzătoare (doar 
ştim bine că dispozitivele semicon¬ 
ductoare nu sânt chiar afit de „le¬ 
neşe"; atunci?). Explicaţia ne-o dă 
efectul condensatorului C, din fi¬ 
gurile 46 şi 47, despre al cărui rol 
am „uitat" să vorbim la momentul 
respectiv. Dacă s-ar fi omis din 
scheme acest condensator, răs¬ 
punsul în frecvenţă ai operaţionalu¬ 
lui ar fi fost determinat de constan¬ 
tele de timp RC date de capacităţile 
şi rezistenţele asociate joncţiunilor 
semiconductoare. Fiecare produs 
RC parazitar introduce o atenuare 
de 6dB/octavă din moment ce frec¬ 
venţa semnalului depăşeşte va- 


cca 3 V, este obţinută din sursa de 
alimentare cu ajutorul celulei de 
stabilizare R,—D! şi al divizorului 
R 2 —R 3 . Valoarea lui R 3 se ajustează 
experimental (în jurul lui 2,4 kn) 
astfel încât extremitatea inferioară a 
plajei tensiunii de ieşire să fie exact 



TEHNIUM 10/1984 













loarea caracteristică f = 1/2ttRC. 
Prin urmare, crescînd frecvenţa 
semnalului, sînt atinse pe rînd frec¬ 
venţele de „cot“ corespunzătoare 
diverselor constante de timp RC, 
panta de scădere a amplificării 
devenind succesiv 6dB/octavă, 
12 dB/octavă, 18 dB/octavă etc. 
Curba de răspuns în frecvenţă ar 
arăta deci aproximativ ca aceea din 
figura 62. 

De fapt, cu ce ne-ar deranja un 
astfel de răspuns în frecvenţă în 
buclă deschisă, lăsat pe seama re¬ 
ţelelor RC parazitare? (Doar ştim 
că amplificatoarele operaţionale se 
utilizează aproape exclusiv în mon¬ 


taje cu reacţie.) Ne-ar deranja mult 
deoarece, pe tîngă reducerea am¬ 
plificării în tensiune, reţelele RC 
mar au proprietatea de a defaza 
semnalul de ieşire în raport cu cel 
de intrare. Mai precis, fiecare grup 
RC produce la frecvenţa caracteris¬ 
tică 1/2 ttRC un defazaj al semnalu¬ 
lui de 45°, defazaj care creşte în 
continuare după depăşirea acestei 
frecvenţe. Prin urmare, după tre¬ 
cerea prin trei reţele RC parazitare,! 
un semnal cu frecvenţa mai mare 
decît cea a ultimului „cot“ va fi defa¬ 
zat cu cel puţin 3x45° = 135° faţă de 
intrare. 

(CONTINUARE ÎN NR. VISTOR)| 




TEHNIUM 10/1984 









T 



o 


DIN LUCRĂRILE 

SIMPOZIONULUI NAŢIONAL 
AL RADIOAMATORILOR, 
CLUJ-NAPOCA 1984 



l 


Dezvoltarea şi perfecţionarea cir¬ 
cuitelor de microunde este strîns 
legată de extinderea posibilităţilor 
de integrare. Superioritatea inte¬ 
grării este dată de preţul redus, de 
lipsa reglajelor, de simplitatea ex¬ 
ploatării şi întreţinerii, de siguranţa 
mare în funcţionare. 

Termenul microstrip desem¬ 
nează configuraţia de circuit reali¬ 
zată pe baza tehnicilor circuitelor 
imprimate (depunerea pe substrat a 
unor pelicule subţiri de tip micro¬ 
strip). 

O linie microstrip este alcătuită 
dintr-o placă dielectrică plană deli¬ 
mitată într-o parte de un plan con¬ 
ductor continuu, iar în cealaltă 
parte de anumite configuraţii con¬ 
ductoare — stripul conductor. Pa¬ 
rametrii liniilor microstrip — impe- 
danţă caracteristică în microstrip, 
lungime de undă în microstrip — 
depind de: 

— permitivitatea relativă a die- 
lectricului la frecvenţa de lucru; 


Ing. IOAN GĂŞPÂREL, 
ing. LEIMUŢICA UIPĂLEAN 

substratului dielec- 


în substrat se pot propaga unde su¬ 
plimentare de suprafaţă, TM, TE, ce 
pot interacţiona cu unda TEM. Inter¬ 
acţiunea acestora are ca efect creş¬ 
terea constantei dielectrice şi de¬ 
pendenţa ei de frecvenţă. Grosimea 
maximă a substratului pe frecvenţa 
de lucru este egală cu: 
c * 

h M = — . . unde: c = 3 • 1(r m/s. 

4f| 6, - 1 

Am utilizat această tehnică în 
proiectarea elementelor pasive ale 
unui oscilator multiplicator para¬ 
metric pe 1,2 GHz. 

O primă modalitate de proiectare 
a elementelor pasive utilizează 
tronsonul de linie (figura 2). 

Un tronson de linie de lungime 
I = Ag/8 scurtcircuitat la un capăt 
este echivalent cu o inductanţă. 
Acelaşi tronson în gol este echiva¬ 
lent cu o capacitate. 

Pornind de la aceste două obser¬ 
vaţii se pot construi circuitele osci¬ 
lante în serie şi derivaţie. 

Efectul atenuării asupra proiec¬ 
tării elementelor pasive este scurta¬ 
rea lungimii lor. 

O proiectare mai exactă se face 
utilizînd configuraţii de circuit mai 
complicate, ai căror parametri elec¬ 


trici sînt legaţi de parametrii geo¬ 
metrici prin formulele din figura 3. 

Se poate afirma că toţi parametrii 
echivalenţi ai schemelor micrcptrip 
Sînt complet determinaţi de dimen¬ 
siunile geometrice ale liniei. 

Se observă de aici un alt avantaj 
ai tehnicii microstrip, posibilitatea. 
utilizării principiilor ge.nerale % de 
proiectare folosite la circuitele! cu 
constante concentrate. 

Linia microstrip se poate utiliza şi 
la proiectarea şi realizarea unor an¬ 
tene, avantajoase prin aceea că sînt 
uşoare, subţiri, compacte, uşor de 
integrat şi uşor de confecţionat. I 

Realizarea antenelor se bazează 
pe fenomenul de radiaţie care 
apare la capătul trunchiat al liniei 
microstrip. Efectul radiaţiei se 
poate reprezenta printr-o conduc- 
tanţă finită de radiaţie. 

Noi am realizat o antenă micro-' 
strip lată. Acest tip de antenă pro¬ 
duce un fascicul de radiaţie în 
formă de evantai şi .un fascicul în¬ 
gust în cazul mai multor elemente, 
cuplate în sistem. 

Circuitul echivalent pentru ele¬ 
mentul de radiaţie microstrip este 
dat în figura 4, unde: 


foliilor conductoare 


— grosimea 
trie — h; 

— grosimea 
— t, 

— dimensiunile stripului con¬ 
ductor (lăţime — w; lungime — I). 

Formulele ce dau lungimea de 
undă în microstrip şi impedanţa ca¬ 
racteristică pe unitatea de lungime 
sînt prezentate în figura i. 

Se observă introducerea mărimii 
te*» — permitivitatea efectivă, 
mărime fără semnificaţie fizică,, 
însă care introduce corecţia nece¬ 
sară la fenomenul de propagare în 
microstrip, ce nu este numai o undă 
TEM. 

Cînd unul din parametrii geome¬ 
trici w h devine comparabil cu Ag/4, 

__1_ 

(£!±U£c=L( 1+ ?L!l) 

£eff = 

i£±i J .§£zLf 1+ 10L.) ; ^ 2 


J 


inductan t e L rH1 „zo-iArs 

| .. F ' 1 

z o»Z-| 

B- 1 B z °m 

c= 3 .IO' 1 mm/ S ' 

i<ir OH 

CAPACITĂŢI -- 1 

l-Cr r n~ l Nj Feff 1 

Z,J Zţj U, Zo-c 

W ^ 

-I c= 3 10'mm/s ; 


tlpTTj-'î ] C=“ 1 c(XN-3)A+Aj1 

J4,;:nşdJ L. , 0,2S,h,C,43 

-j K r vqMt) <t> 
“td 

Eî □ □ □ □ □ O ~T8a 

O O □ □ □ EH Of = 2,41aN In— 

El E ry——^~i aW r 

□ □ fLiiyj |'j □ c=Rz _ Ri 

o □ □ 0 □ □ o N = nr. spire 

r j J rH ' 

CIRCUITE OSCILANTE ÎN TEHNICĂ MICROSTRIP 1 




1 DISTRIBUŢIA 

L CÎMPULUI* E 

3 


— 0 I- 


unt 

i 

g 



ii 

*C .. Gţ| - sc 4 


•ĂH ^ eff 
CZn 

Zo = impedanţa caracteristică 
liniei microstrip. 

€»ff + 0,3 

Al = 0,412 h 


W/h + 0,813 

Frecvenţa de rezonanţă a unui 
element radiant cu geometrie 
dreptunghiulară € ‘ 


6 


TEHNIUM 10/1984 











MANIPULATOR 

FROSlUMâllL 

Ing. VEOREL NEGREA, YOECBC 

După ce, vreme de mat mulţi ani, am construit montaje după schemele 
publicate in revista „Tehnium", iată că a venit şi clipa în care am deosebita 
bucurie de a propune şi eu o schemă spre a fi publicată şi realizată de citi¬ 
torii interesaţi. 

Este vorba despre un manipulator electronic programabil cu circuite inte¬ 
grate, utilizat in competiţiile sportive la aşa-numita VÎNĂTOARE DE 
VULPI-RGA. 

Acesta este capabi! să bată automat în cod telegrafic cuvintele: MOI, 
MOE, MOS, MOH, M05 cu viteză reglabilă şi interval de timp reglabil intre 


cuvinte. 


1. DESCRIEREA SCHEMEI 

în proiectarea schemei s-a pornit 
de !a una din aplicaţiile posibile ale 
distribuitoarelor de paşi. Reamintesc 
aici, pe scurt, principiul de funcţio¬ 
nare al unui asemenea distribuitor 
cu numai 10 paşi (decadic). 

Un generator de semnal rectangu¬ 
lar (numit generator de tact) trimite 
semnalul unui numărător decadic 
(CDB490). Acesta numără impulsu¬ 
rile şi prin cele 4 ieşiri, A, B, C, D, 
transferă informaţia primită în cod 
binar unui circuit de decodificare 
(realizat cu CDB442) care are rolul 
de a transforma informaţia din cod 
binar primită de la numărător în in¬ 
formaţie în cod zecimal. 

Dacă privim tabelul de adevăr al 
circuitului CDB442, observăm că, pe 
măsură ce numărătorul primeşte un 
impuls la ieşirile decodificatoruiui, 
se mută un „0“ de pe un pin pe al¬ 
tui. 

Cu alte cuvinte, în starea iniţială 
toate ieşirile sînt în stare „1" (sus), 
iar pe măsură ce se aplică impuls la 
intrarea numărătorului are loc trece¬ 
rea succesivă din „1“ în „0“ începînd 
cu pinui cifrei „1" şi' terminînd cu 
„9“. 

Pentru a realiza un distribuitor cu 
mai mult de 10 paşi, de pildă 20 de 
paşi, trebuie să introducem şi o 
poartă de blocare pentru cea de-a 
doua decadă de numărare. 

Astfel circuitu! va fi format din: 

— un generator de tact; 

— două numărătoare; 

— două decodificatoare; 

— două porţi logice. 


Rolul porţilor este de a permite 
trecerea impulsurilor de la generator 
spre numărător numai după ce de¬ 
cada anterioară a fost explorată 
complet. Aceste porţi realizate cu 
circuite integrate CDB400 au cîte 
două intrări. Dacă pe o intrare se 
aplică semnal de tact, iar pe cea¬ 
laltă, numită şi intrare de validare, 
se aplică nivel „0“, la ieşire se ob¬ 
ţine nivel „0“. Dacă însă pe intrarea 
de validare se aplică nivel „1“, la ie¬ 
şire vom regăsi semnalul de tact. 

Circuitul pe care ni-l propunem 
spre realizare este un generator de 
semnal Morse automat care să per¬ 
mită obţinerea următoarelor carac¬ 
teristici: 

1) să aibă ieşirea pe un releu 
REED sau circuit de putere care să 
permită modularea unui emiţător cu 
putere de 1 W prin întreruperea mo¬ 
dulaţiei; 

2) să aibă posibilitatea program㬠
rii cuvintelor ce trebuie transmise; 

3) să permită o pauză reglabilă în¬ 
tre cuvinte pentru a se putea desci¬ 
fra clar mesajele; 

4) să aibă posibilitatea unui con¬ 
trol local (monitor de ton) pentru a 
permite controlul loca! al cuvintelor 
transmise; 

5) să aibă posibilitatea de a regla 
viteza de transmitere a cuvintelor; 

6) să fie portabil, cu posibilitatea 
aiimentării la 4,5 V; 

7) să asigure stabilitatea de frec¬ 
venţă cerută de normele M.T.Tc. 
pentru acest tip de aparatură de 
emisie; 

8) să fie realizat modular pentru a 
permite interschimbarea modulelor 
în caz de defectare pe teren; 


9) să fie realizabil numai cu circu- mîne în această stare pînâ ce toate 

ite active: pasive şi integrate fabri- decadele de numărare au fost par¬ 
cate în ţară. curse. 

Mai departe semnalul de tact se 
2. FUNCŢIONAREA SCHEMEI apiică pe bara comună celor trei 
Semnalul de tact de la generatorul porţi de interdicţie, ce constituie 

realizat cu porţile PI, P2, P3 ale lui porţile de intrare spre cele trei nu¬ 
cii este trimis la una din intrările mărătoare decadice. 

porţii P4 ale aceluiaşi Ci. Cealaltă Aceste trei porţi sînt realizate cu 
intrare a porţii P4 este validată cu PI, P2, P3 din CI2. 
semnal „1“ logic de ieşirea circuitu- Intrările de validare ale celor trei 
iui monostabil (CDB4121), care ră- porţi sînt explorate pe rînd (primesc 




litera M 









i 

m. i M - ' 

a %m 


Desigur, fiecare firmă producătoare de 
magnetofoane şi casetofoane a întreprins 
studii referitoare la aceasta problemă, re- 
zolvînd-o într-o manieră proprie. Astfel, 
au apărut pe piaţa mondială o diversitate 
de sisteme de reducere a zgomotului de 
fond, fiecare dintre ele cu particularit㬠
ţile, modul de funcţionare şi rezultate fi¬ 
nale proprii. Concomitent cu căutarea 
modalităţilor de reducere a zgomotului 
■ de fond s-au perfecţionat şi tehnicile de 
înregistrare-redare, în funcţie de 
comportamentul benzii magnetice la dife¬ 
rite frecvenţe audio. Perfecţionările conti¬ 
nue ale aparaturii de înregistrare-redare 
şi realizarea unor benzi magnetice care 
deţin caracteristici tof mai bune (benzile 
FeCrG 2 , metal etc.) au implicat, în ultimii 
ani, apariţia unor noi sisteme de reducere 
a zgomotului de fond, care au permis lăr¬ 
girea gamei dinamice a unui semnat au¬ 
dio înregistrat cu 20—40 dB. 

Zgomotul de fond reprezintă un semnal 
nedorit, care se însumează cu semnalul 
audio util pe traseul pe care acesta îl par¬ 
curge în vederea conversiei finale elec- 
troacustice. 

Din punct de vedere electric, zgomotul 
de fond reprezintă un semnal de amplitu¬ 
dine mică, 1—3 mV. Ei se manifestă în 
special atunci cînd semnalul audio util 
are o amplitudine mică sau în pauzele 
dintre două pasaje muzicale. Spectrul au¬ 
dio al zgomotului de fond se situează în 
registru! frecvenţelor audio medii-înalte. 
Practic, zgomotul de fond se manifestă în 
timpul audiţiei ca un fîşîit supărător, care 
este cu atît mai evident cu cît magnetofo¬ 
nul (casetofonul) redă mai bine frevenţele 
înalte. Datorită perfecţionării continue a 
componentelor unei instalaţii electroa- 
custice (magnetofon, staţie de amplifi¬ 
care etc.), zgomotul de fond provine 
într-o mică măsură de la acestea. în cea 
mai mare parte, el se datorează benzii 
magnetice care înmagazinează informaţia 
programului sonor. Nu ne vom ocupa de 
zgomotul de fond care rezultă datorită 
imperfecţiunilor mecanice ale sistemului 
de antrenare a benzii magnetice sau fil¬ 
trajului insuficient al tensiunii de alimen¬ 
tare. Aceste defecte sînt remediabile rela¬ 
tiv uşor, datorită perfecţionărilor aduse în 
mod continuu magnetofoanelor sau case- 
tofoanelor. Obiectivul studiului î! consti¬ 
tuie un aparat perfecţionat, care respectă 
cerinţele standardelor HI-FI, Subiectul 
central al articolului îl constituie zgomo- 


Fig. 3. Funcţiile de transfer pentru înregistrare-re- 
dare în cazul compresiei-expansiunîi liniare 


R@due@r@a zgomotului de fond reprezintă o -tehnica apărută 
concomitent cu perfecţionarea continuă a aparaturii eleetroacps- 
tice destinată imprimării şi apoi redării unui program muzical so¬ 
nor într-o manieră cit mai apropiată de interpretarea originală. 
Tot mai frecvent se impune existenţa unei aparaturi astfel conce¬ 
pute Incit raportul semnai-zgomo! final al acesteia să fie suficient 
de mare pentru o audiţie corespunzătoare cerinţelor HI-FI. 


Sng. EMIL MARIAN 

tul de fond care ia naştere la momentul 
„citirii" benzii magnetice. 

în funcţie de acest lucru, firmele pro¬ 
ducătoare de aparataj electroacustic au 
realizat o diversitate de sisteme pentru 
reducerea zgomotului de fond, fiecare 
dintre ele cu particularităţile şi perfor¬ 
manţele proprii. 


Cel mai simplu mod de reducere a zgo¬ 
motului de fond este acela de a-l filtra. 
Acest principiu este utilizat în radiodifu¬ 
ziune, unde majoritatea programelor sînt, 
în primul rînd, înregistrate pe banda mag¬ 
netică şi uiterior emise. înainte de a fi în¬ 
registrat, semnalul electric corespunzător 
programului sonor este prelucrat. Se ri¬ 
dică în mod artificial nivelul frecvenţelor 
medii-înalte, după care semnalul astfel 
prelucrat este înregistrat şi apoi emis 
(fig. la). La recepţie (fig. 1b) se coboară 
nivelul frecvenţelor medii-înalte, prin in¬ 
termediul unui filtru a cărui curbă de răs¬ 
puns este complementară celei utilizate 
la emisie. Dar, concomitent, se coboara 
şi nivelul zgomotului de fond, care acum 
face parte din semnalul recepţionat. In 
timp ce semnalul audio util este adus la 
forma iniţială, zgomotul, de fond trece 
prin filtrul de dezaccentuare şi, deci, este 
mult atenuat. Această tehnică de preac- 
centuare-dezaccentuare se foloseşte şi la 
unele magnetofoane pentru înregistra- 
rea-redarea unui program sonor. Se folo¬ 
sesc circuite speciale de prelucrare a 
semnalului audio util. Se urmăreşte efec¬ 
tuarea unei înregistrări cît mai bune posi¬ 
bil, ţinînd cont de calitatea benzii magne¬ 
tice. Acest lucru nu îmbunătăţeşte însă 
cu mult raportul semnal-zgomot al unei 
înregistrări cu dinamică mare, chiar dacă 
folosim o bandă magnetică perfecţionată 
calitativ (Cr0 2 , metal etc.). 

FILTRUL DINAMIC 

Filtrul dinamic reprezintă un filtru tre- 
ce-jos cu bandă de trecere variabilă. 
Aceasta este modificată în funcţie de ni¬ 
velul semnalejor audio utile de frecvenţă 
medie-înaltă. în absenţa semnalului audio 
util sau atunci cînd spectrul lui conţine 
semnale de frecvenţă medie-înaltă cu ni¬ 
velul mic, banda de trecere, a filtrului se 
micşorează la maximum. în acest fel, 


zgomotul de fond nu mai este amplificat 
şi redat (fig. 2). îndată ce nivelul frecven¬ 
ţelor medii-înalte creşte, filtrul îşi măreşte 
banda de trecere, astfel încît semnalul 
audio trece nemodificat spre etajele ur¬ 
mătoare de amplificare. 

Inconvenientul acestui tip de reducător 
de zgomot este că atenuează şi semnalul 
audio de nivel mic, deoarece filtrul dina¬ 
mic nu face diferenţa între acesta şi zgo¬ 
motul de fond decît prin mărimea nivelu¬ 
lui. în consecinţă, se observă o absorbţie 
a zgomotului de fond, dar şi a semnalelor 
audio foarte mici în ceea ce priveşte nive¬ 
lul său de frecvenţă medie-înaltă. 

Acest sistem are avantajul că nu modi¬ 
fică deloc curba de răspuns globală a 
lanţului electroacustic în care este inter¬ 
calat, dacă bineînţeles filtrul dinamic este 
corect reglat. Filtrul dinamic se poate 
ataşa şi altor aparate în afara magnetofo¬ 
nului. Se obţin bune rezultate folosindu-l 
în cadrul unei staţii de amplificare, unde 
este funcţiona! intercalat sau nu, după 
preferinţa utilizatorului. 


Acest sistem, realizat pentru prima dată 
de firma PHILIPS, intervine în lanţul elec¬ 
troacustic în scopul reducerii zgomotului 
de fond numai în timpul redării semnalu¬ 
lui audio. Principiul sistemului constă în 
defazarea cu 180°, în ceea ce priveşte 
faza iniţială a semnalului audio util, a 


unei porţiuni a acestuia caracterizate prin 
nivelul mic şi frecvenţa medie-înaltă. Ul¬ 
terior, acest semnal defazat este însumat 
cu semnalul audio iniţial-. Astfel, zgomo¬ 
tul de fond, prezent în spectrul frecvenţe¬ 
lor medii-înalte şi de nivel mic, este com¬ 
plet eliminat. Dispozitivul lucrează în 
banda de frecvenţe 4 kHz—18 kHz, la ni¬ 
veluri mai mici de 40 dB, iar prin însuma¬ 
rea celor două semnale electrice identice 
în ceea ce priveşte amplitudinea, dar 
aflate în antifază, se elimină complet zgo¬ 
motul de fond. Sistemul DNL prezintă 
acelaşi inconvenient ca şi filtrul dinamic, 
deoarece semnalul uti! de nivel mic şi 
frecvenţă medie-înaltă este şi el eliminat. 

Rezultă în final o atenuare a semnalelor 
audio utile cu spectrul situat în banda de 
frecvenţă în care lucrează dispozitivul. 

Sistemul DNL se poate ataşa cu bune 
rezultate, ca şi filtrul dinamic, în cadrul 
unui picup sau staţie de amplificare, 
unde funcţionarea sa se poate comanda 
sau nu în mod preferenţial. 

SISTEMELE COMPRESOARE-EXPAN- 
1 D.QÂRE LINIARE 

Aceste sisteme se înrudesc oarecum cu 
sistemul de preaccentuare-dezaccentu- 
are, datorită faptului că se utilizează teh¬ 
nica operaţiunilor complementare. Sem¬ 
nalul audio destinat-înregistrării trece 
printr-un amplificator comandat în ten¬ 
siune, în funcţie de nivelul semnalului pa- 


a) Freaccentuare 


b) Dezaccentuare. 


Fig. 1: Diagramele preaccenfuăriî şl dezaccentuirii 
unul semnal audio la emisie şl recepţie 


a) Caracteristicile de transfer la înregistrare 
1°-raport de compresie 2 
2°-raport de compresie 1,5 


b) Caracteristicile de transfer Ia redare 
1°-raport de expansiune 2 
2°-raport de expansiune 1,5 






j— 

1 

p 


_ 

+ 10 





Z 






_ 







4 




! 


y 

\ 




r 

/• y 

4 



A 

_ ■ CJ6] 

-3tf| 

. 

4 






vuj 

4 






44 







44 





A 

J 

 







[4 





■t 

. 


7 " a „ V L “ 

r </aj 



0 


47 *' 



a) Filtru dinamic de ordinul i! 


b) Sistemul DNL. 


Fig. 2: Modul de prelucrare a semnalului audio folo¬ 
sind filtrul dinamic sau sistemul DNL, în funcţie de 
niveiuf de intrare 

Fig. 4: Expansiunea benzii de trecere a filtrelor 

1) Banda de trecere iniţială a filtrului 

2) Banda de trecere a filtrului după expansiune. 



8 


TEHNIUM 10/1984 












sânt. Atunci cînd semnalul audio are ni¬ 
velul mare, se acţionează asupra amplifi¬ 
catorului comandat în tensiune pentru a 
micşora nivelul. Dimpotrivă, cînd semna¬ 
lul audio are nivel mic, i se măreşte supli¬ 
mentar amplitudinea (fig. 4-1 şi fig. 4-2) 
In acest fel, dinamica semnalului este 
mult redusă. De obicei, nivelul semnalului 
este „comprimat" cu raportul 1 : 2, dar 
unele firme, aşa cum se va arăta ulterior, 
utilizează un raport de compresie de 
1 : 1,5. Compresia (sau expansiunea) se 
realizează pornind de la un nivel dat. 
După executarea prelucrării expuse ante¬ 
rior, semnatul audio modificat se aplică 
în mod obişnuit circuitelor electrice care 
efectuează înregistrarea lui pe banda 
magnetică. La redarea semnalului audio 
înregistrat se pune problema prelucrării 
lui astfel ca să revină la forma sa iniţială, 
într-o manieră asemănătoare folosită în 
cazul preaccentuării-dezaccentuării, este 
necesară o operaţie complementară, ast¬ 
fel ca semnalul audio să-şi recapete dina¬ 
mica proprie. în acest scop, nivelurile 
mari se măresc cu acelaşi raport cu care 
au fost micşorate, iar cele mici se micşo¬ 
rează cu acelaşi raport cu care au fost 
mărite. Să nu uităm însă că operaţia 
aceasta se efectuează şi asupra zgomotu¬ 
lui de fond, care acum face parte din 
semnalul redat de pe banda magnetică, 
în acest fel am redus zgomotul de fond 
sesizabil doar la niveluri mici cu raportul 
cu care s-a efectuat compresia semnale¬ 
lor audio de nivel mic (2 sau 1,5). 

Acest dublu tratament mai are un efect 
pozitiv, şi anume coboară nivelul de satu¬ 
raţie ai benzii magnetice, dependent de 
amplitudinea semnalului audio înregis¬ 
trat, faţă de acelaşi semnal înregistrat 
fără tratamentul compandor sus-amintit. 
Deci, faţă de un nivel obişnuit al unui 
semnal audio, se poate înregistra un 
semnal cu o dinamică mai mare, fără ris¬ 
cul de saturaţie magnetică a benzii. 

în figura 3a s-a reprezentat funcţia de 
transfer intrare-ieşire a unui sistem de în- 
registrare-redare dotat cu uri bloc com- 
presor-expandor. Dreapta la 45° repre¬ 
zintă evoluţia tensiunii de ieşire în funcţie 
de cea de intrare la un magnetofon obiş¬ 
nuit. Dreptele (1) şi (2) reprezintă evolu¬ 
ţia semnalului prelucrat, destinat înregis¬ 
trării (după ce a trecut prin blocul com- 
presor-expandor). Se observă imediat 
amplificarea mai redusă (faţă de semnalul 
iniţial) a semnalului maxim, deci o îmbu¬ 
nătăţire netă în privinţa nivelului de satu¬ 
raţie maxim al benzii magnetice. Dreptele 
(1) şi (2) rezultate în urma compresiei ex- 
pandării sînt mai puţin înclinate, datorită 
faptului că variaţia semnalului de ieşire 
(destinat înregistrării) este mai redusă 
decît variaţia semnalului de intrare. Trata¬ 
mentul sistemului fiind liniar, oricare ar fi 
nivelul semnalului iniţial, rezultatul modu¬ 
lui de prelucrare este acelaşi (1 : 2 sau 
1 : 1,5). Prelucrarea semnalului „citit" de 
pe banda magnetipă se face conform dia¬ 
gramei din fig. 3b. De această dată, sem¬ 
nalul audio suferă o expansiune, în sco¬ 
pul de a reveni la dinamica iniţială. Se 
observă că diagrama de expansiune-com- 
presie este complementară celei de com- 
presie-expansiune, dreapta la 45° fiind o 
axă de simetrie pentru cele două genuri 
de prelucrare a semnalului destinat înre¬ 
gistrării şi apoi redării. Faptul care se re¬ 
marcă imediat în cazul unui sistem de 
acest tip este că, oricare ar fi nivelul ini¬ 
ţial al semnalului audio pentru înregis¬ 
trare şi apoi redare, se revine totdeauna 
la dinamica iniţială a semnalului audio 
util. Această particularitate a sistemului 
permite folosirea eficientă în aceiaşi mag¬ 
netofon a unor benzi cu sensibilităţi dife¬ 
rite. De asemenea, sistemul nu are nevoie 
de ajustarea strictă a nivelului de intrare. 
Se remarcă însă obligativitatea realizării 
caracteristicilor de transfer liniare pentru 
înregistrare-redare, deoarece în caz con¬ 
trar nu se mai obţine dinamica iniţială a 
semnalului audio. 


SISTEME COMPRESQARE-EXPÂN- 
DQÂRE NELINIARE 

Aceste sisteme realizează compre- 
sia-expandarea semnalului audio util în 
funcţie de nivelul acestuia. Astfel, expan¬ 
siunea are loc numai pentru anumite ni¬ 
veluri ale semnalului. Pentru semnalele 
de nivel mic se execută o expansiune a 
semnalului, iar cele de nivel mare rămîn 
nemodificate. Concomitent cu compresia 
semnalelor de nivel mic la redare, este 
redus şi zgomotul de fond, care acum 
face parte din semnalul redat. 

Datorită faptului că prelucrarea semna¬ 
lelor audio se face de la un anumit nivel, 
se impune automat realizarea strictă a 
complementarităţii celor două funcţii de 
ţransfer (în căzui imprimării şi al redării). 
!n caz contrar, dinamica iniţială a semna¬ 
lului audio se deteriorează. 

SISTEME CU TRATAMENT SELECTIV 

Sistemul compresor-expandor lucrează 
într-o anumită plajă de frecvenţă dată, 





a) Sistemul Dolby S at'^r^e r</3J 




1</0J 


■ 

1 

■ 

■ 

9 

li 

1 

K 

■ 

Vi 

Q 


1 

9E 

w 

m 

m 

■ 


i 


m 


■ 



m 

u 

u 

■ 

i 


m 



■ 


-50 -40 -30 - 30 . -/£ 0 + /0 

zv/i /ea//. 

ib) Sistemul Dolby C. ' 


Fig. 5: Funcţiile de transfer 


M/V£J0* 0£ /£Ş/A£ 


■ 

| 

m 

■ 

■ 


■ 



■ 

a 

1 

■ 

| 

m 

9 

■ 





m 

■ 

9 

1 

9 

i 

m 

■ 

9 

9 



m 

i 

■ 


-50 -40 -30 -30 - *0 0+40 

/v/vi-/<//! Z<33J 

00 /A/7ZQA0£ 


pentru sistemul Dolby 


7 





/V/V£4*S0 IcSGj 

O0 //•■•' 


Fig. 6: Funcţiile de transfer pentru sistemul ANRS. 


Fig. 7: Funcţiile de transfer pentru sistemul Hl-COM. 


mai largă sau mai îngustă, conform ben¬ 
zii de trecere audio a magnetofonului fo¬ 
losit. Pentru ca sistemul de prelucrare să 
devină selectiv, există posibilitatea de a 
introduce filtre pe traseul semnalului util, 
în diverse locuri ale montajului. Astfel ob¬ 
ţinem un lanţ cu structură complemen¬ 
tară. Acţiunea de prelucrare a semnalului 
iniţial nu se aplică decît benzii de frec¬ 
venţă delimitată de filtrul respectiv. 

O a doua modalitate de filtraj este de a 
introduce un filtru care precede sistemul 
de măsurare a nivelului. Astfel, compre- 
sia-expandarea poate să lucreze doar 
pentru anumite frecvenţe, iar pentru cele¬ 
lalte să nu lucreze. Banda de trecere a 
sistemului de detecţie, care stabileşte ni¬ 
velul de comandă, este inferioară celei de 
transmisie a semnalului audio util. în 
acest fel se delimitează modul de trata¬ 
ment compresor-expandor. El lucrează 
doar pentru anumite niveluri a)e frecven¬ 
ţelor prelucrate în vederea înregistră- 
rii-redării, care să elimine zgomotul de 
fond. Utilizînd una dintre aceste două 
metode de prelucrare a semnalului audio 
util, rapoartele de compresie-expansiune 
pot deveni variabile, în funcţie de frec¬ 
venţa şi nivelul lui. 

EXPANSIUNEA BENZI! DE TRECERE A 
FILTRELOR 

în cazul sistemelor de compresie-ex¬ 
pansiune a semnalului audio util, dacă 
operaţiile sînt perfect complementare, 
banda de trecere este aceeaşi atît la in¬ 
trare, cît şi la ieşirea dispozitivului. Să in¬ 
troducem între blocurile de compresiune 
şi blocurile de expansiune un filtru tre- 
ce-bandă. Acest filtru are o anumită 
bandă de trecere, definită prin frecvenţele 
sate limită şi prin atenuarea introdusă la 
aceste limite. Spre exefnplu, la frecvenţa 
X obţinem o atenuare de 3 dB (fig. 4). 
Sistemul de detecţie a nivelului consideră 
pentru frecvenţa X un nivel inferior celui 
prezent iniţial. Drept urmare, el declan¬ 
şează expansiunea şi, conform curbei de 
expansiune-compresiune, coboară nivelul 
semnalului, dar în acelaşi timp extinde 
banda de trecere a filtrului trece-bandă, 
la frecvenţa X’. Acum filtrul are o atenu¬ 
are „amplificată" de raportul de expan¬ 
siune. Dacă, de exemplu, raportul de ex¬ 
pansiune al sistemului este 2, atenuarea 
finală a filtrului va fi de 6 dB. intervalul 


de frecvenţă X—X’ a fost extins la interva¬ 
lul Y—Y’, mai mare decît cel precedent, 
deci banda de trecere a filtrului a fost ex¬ 
tinsă. 

în toate aplicaţiile practice, dispozitivul 
de măsurare a nivelului semnalului lu¬ 
crează într-o zonă în care banda de tre¬ 
cere este liniară, pentru evitarea distor¬ 
siunilor. 

ERORILE DE NIVEL 

Aceste erori apar în sistemele de com¬ 
presie — expandare neliniare, acolo unde 
raportul de compresie este variabil, por- 
nindu-se de la un anumit nivel. Sistemul 
este deci prevăzut pentru funcţionarea la 
un nivel dat, pentru care cele două ope¬ 
raţiuni de compresie — expandare sînt 
•complementare. Să nu uităm însă faptul 
că sensibilitatea benzilor magnetice va¬ 
riază în funcţie de tipul lor. Există unele 
benzi mai sensibile decît altele. Acest lu¬ 
cru implică faptul că, pentru acelaşi „ni¬ 
vel magnetic" aplicat în timpul înregistr㬠
rii, se obţin în timpul redării diferenţe de 
nivel în funcţie de banda folosită. 

De exemplu, dacă pentru redare există 
o variaţie a semnalului audio util cores¬ 
punzătoare ridicării nivelului cu 3 dB, 
acesta nu va fi în concordanţă cu nivelul 
absolut imprimat pe altă bandă deoarece: 

— în cazul unei sensibilităţi mai sc㬠
zute a benzii magnetice, reducerea de 
amplitudine va fi prea importantă; 

— în cazul unei sensibilităţi mai ridi¬ 
cate a benzii magnetice, reducerea de 
amplitudine va fi prea slabă. 

Acest lucru se întîmplă datorită nelinia- 
rităţii benzilor magnetice în funcţie de 
sensibilitatea lor. Rezultă o nerespectare 
a răspunsului în amplitudine faţă de sem¬ 
nalul iniţia!. Datorită acestui fapt, magne¬ 
tofoanele sînt dotate cu dispozitive de re¬ 
glaj a! nivelului optim de înregistrare. în 
acest fel se poate regăsi un nivel de refe¬ 
rinţă pe banda magnetică folosită. De aici 
mai rezultă o concluzie foarte importantă, 
şi anume nu se vor putea asculta benzi 
înregistrate pe alt magnetofon decît dacă 
acesta este de acelaşi tip. în caz contrar, 
aproape sigur vor apărea erori de nivel. 

SEDUCĂTOARELE DE ZGOMOT CO¬ 
MERCIALE 

Ţinînd cont de toate considerentele ex~ 
ouse antertor s-au realizat practic o serie 


de sisteme ae reducere a zgomotului de 
fond datorat benzii magnetice. 

SISTEMUL DOLBY B 

Acest sistem de reducere a zgomotului 
de fond lucrează în banda de frecvenţe 
400 Hz—18 kHz. El reprezintă un sistem 
neliniar de compresie-efcpandare a sem¬ 
nalului audio util în funcţie de nivelul 
acestuia. Se prelucrează în special sem¬ 
nalele de frecvenţă medie-înaltă cu nivel 
mic. Spectrul de frecvenţă a! semnalului 
audio util este prelucrat conform algorit¬ 
mului prezentat în figura 5a. La redare se 
face prelucrarea după un algoritm com¬ 
plementar ceţui folosit la înregistrare. 
Deci, un semnal de frecvenţă 
medie-înaltă şi nivel mic este mai îritîi 
amplificat şi ulterior înregistrat. La re¬ 
dare, pentru regăsirea dinamicii iniţiale, 
nivelul semnalului este coborît după un 
algoritm complementar celui folosit la în¬ 
registrare. Concomitent am redus şi zgo¬ 
motul de fond care a apărut după „citi¬ 
rea" benzii magnetice şi care face parte 
din semnalul redat, a cărui dinamică a 
fost modificată pentru readucerea la 
forma iniţială. Se observă că semnalele 
audio de nivel mare nu suferă nici o pre¬ 
lucrare înainte de înregistrare, deoarece 
în acest caz zgomotul de fond, deşi pre¬ 
zent, este insesizabil în timpul audiţiei. 
Ameliorarea raportului semnal-zgomot a 
sistemului Dolby B este de cca 9 dB. De¬ 
oarece sistemul este ; sensibil la erorile de 
nivel, se cere q. ajustare a sensibilităţii 
blocului de înregistrare pentru obţinerea 
condiţiilor optime de funcţionare. 

SISTEMUL DOLBY HX 

Sistemul reprezintă o extensie a re.du- 
cătoarelor de zgomot care folosesc teh¬ 
nica de compresie-expandare neliniară. 
Principala caracteristică este ameliorarea 
dinamicii la frecvenţele înalte, modificînd 
curentul de premagnetizare. Se utilizează 
semnalul de comandă a reducătorului de 
zgomot încorporat în magnetofon atît 
pentru a acţiona asupra corecţiilor la în¬ 
registrare, cît şi asupra curentului de pre¬ 
magnetizare, în scopul îmbunătăţirii dina¬ 
micii la frecvenţele înalte. Datorită redu¬ 
cerii premagnetizării se măreşte sensibili¬ 
tatea benzii magnetice ia frecvenţele 

(CONTINUARE ÎN FAG. 23) 


9 


TEHNIUM 10/1984 








T ^ 



1. GENERALITĂŢI 

în jucării electromecanice de¬ 
seori nu este prevăzută reglarea 
continuă a turaţiei motorului elec¬ 
tric de acţionare. Reglarea turaţiei 
acestor motoare este uşor de rezol¬ 
vat, deoarece se utilizează motoare 
de curent continuu cu magneţi per¬ 
manenţi, modific?nd tensiunea lor 
de alimentare. Acest lucru s-ar pu¬ 
tea rezolva simplu, folosind un 
reostat miniatură, dar acesta intro¬ 
duce pierderi. Avînd în vedere că 
alimentarea se realizează de la ba¬ 
terii la 4,5—9 V, astfel se reduce 
sensibil durata de exploatare a ba¬ 
teriilor. Se impune deci folosirea 
unor variatoare de tensiune elec¬ 
tronice cu pierderi mici. Asemenea 
variatoare se pot realiza cu tranzis- 


ing. ESCART IIVIRE, Turda 

toare sau tiristoare. Tranzistoarele 
fiind mai la îndemîna amatorilor, în 
continuare vă propunem un aseme¬ 
nea montaj. 

2. DESCRIEREA MONTAJULUI 

Variatorul de tensiune se com¬ 
pune dintr-un amplificator clasă D 
în punte (pentru a permite şi inver¬ 
sarea sensului), comandat prin in¬ 
termediul a două amplificatoare de 
impulsuri de la un multivibrator. 

Tensiunea continuă dată de baterii 
(vezi fig. 1) se conectează la motor pe 
durate t a (vezi fig. 2), urmînd pauze de 
alimentare t p . Durata ciclului se păs¬ 
trează constantă. Astfei motorul pri¬ 
meşte tensiunea medie de alimentare: 

Umed U — , Din figura 2 se 


observă că tensiunea medie creşte 
dacă se măreşte durata de alimen¬ 
tare t a La acelaşi cuplu rezistent, 
pentru diferite tensiuni medii de ali¬ 
mentare rezultă diferite turaţii (vezi 
fig. 3). 

Folosind amplificator în punte, 
tensiunea medie poate fi aplicată 
pe un motor cu polaritatea dorită, 
deci poate fi schimbat sensul de ro¬ 
taţie. 

Multivibratorul de comandă este 
un montaj clasic cu ajutorul căruia 
se obţin impulsuri dreptunghiulare 
cu posibilitatea modificării lăţimii 
impulsurilor din potenţiometrul P 
fără a schimba frecvenţa de repe¬ 
tiţie. Pentru a evita pendulările mo¬ 
torului, frecvenţa de repetiţie tre¬ 
buie să fie cuprinsă între 125 şi 
500 Hz (noi.am ales 210 Hz). 

Din comutatorul K, se alege im¬ 
pulsul dorit (corespunzător pentru 
sensul de rotaţie ales) şi se conec¬ 
tează amplificatorului de impuls, 
realizat cu tranzistoarele T 3 , res¬ 
pectiv î 4 . Impulsul amplificat se 
aplică la perechea de tranzistoare 
T s ,T 6 sau T 7 ,T 8 , care va determina 
intrarea lor în conducţie la saturaţie 
alimentînd astfel motorul. în lipsa 
semnalului de comandă aceste 
tranzistoare sînt blocate. 

Pentru a evita distrugerea tran- 
zistoarelor din amplificatorul în 
punte de către tensiunea autoin- 
dusă în momentul întreruperii cu¬ 
rentului prin motor, s-a legat în pa¬ 
ralel cu motorul un grup de două 






diode Zener în antiserie, care vor li¬ 
mita tensiunea autoindusă la 
borne. în vederea reducerii scîntei- 


CONSTANTiN MIHALACHE, Buzău 


In practica foto, în special în pre¬ 
lucrarea fotografiilor color, timpul 
de expunere trebuie să fie foarte 
precis controlat, ştiut fiind că în 
foarte multe cazuri chiar şi o zecime 
de secundă „se simte". Pe lîngă 
aceasta, ceasul de expunere trebuie 
să fie fiabil, uşor de manevrat, să 
asigure o citire comodă a timpului 
de expunere, mai ales că la foto co¬ 
lor lumina de lucru este mult mai 
redusă decît la alb-negru. Ceasul 
prezentat mai jos răspunde acestor 
cerinţe, avînd o bună precizie, fiabi¬ 
litate, robusteţe, fiind uşor de mane¬ 
vrat şi chiar de construit. Amatorii 
pretenţioşi, care doresc o şi mai 
bună precizie, pot completa ceasul 
cu un oscilator cu cuarţ (şi divizorul 
respectiv), aparatul astfel obţinut fi¬ 
ind foarte precis, mai bun chiar de- 
dţ cele profesionale. 

în principiu, schema se compune 
din: 

— numărătorul reversibil, cu ca¬ 
pacitate maximă de numărare 999, 
format din Circuitele integrate 
Cil—CI3, de tip CDB4192, împre¬ 
ună cu decodificatoarele CI4—CI6 
(CDB447, Dl47 etc.) şi dispozitivele 
de afişare (TIL302, HP5082—7730); 

— comutatoarele zecimale de 
programare K1—K3, împreună cu 
codificatoarele zecimal-binare for¬ 
mate din porţile PI—PI2 şi diodele 
Dl—D3 (1N4148); 

— generatorul de tact, format din 
porţile P17—P19 cu cele două divi- 
zoare de frecvenţă CI7 —CI8 
(CDB490); 

— partea de comandă, formată 
din cele două bistabile CBB1 şi 
CBB2, conţinute de CI9 (CDB474) şi 
porţile PI 3—PI6; 

— elementul de execuţie, respec¬ 
tiv releul REL de 24 V/20 mA ( poate 
fi şi de alt tip, dar consumul maxim 


să nu depăşească 100 mA şi modifi- 
cînd corespunzător tensiunea de ali¬ 
mentare). 

Funcţionarea schemei este relativ 
simplă. 

în stare de repaus, circuitele bi¬ 
stabile CBB1 şi CBB2 au ieşirile Q 
în stare „0“. Ca urmare, poarta PI3 
este blocată, releul neanclanşat, 
dioda LED aprinsă, iar intrările de 
încărcare (Ld) ale numărătoarelor 
reversibile sînt în starea „0“, astfel 


încît numărul (respectiv timpul de 
expunere) stabilit cu ajutorul co¬ 
mutatoarelor K1—K3 este transmis 
la ieşirile numărătoarelor şi afişat. 
La apăsarea şi apoi eliberarea buto¬ 
nului B (schema este astfel conce¬ 
pută să acţioneze ia revenirea aces¬ 
tuia), CBB1 basculează, aplicînd 
starea „1“ pe intrarea D a bistabilu- 
lui CBB2. Acesta, la primul front po¬ 
zitiv sosit din generatorul de tact, va 
bascula la rîndul său, acţionînd re¬ 
leul REL, validînd poarta P13 şi per- 
miţînd numărătoarelor să numere 
(descrescător) impulsurile aplicate 
la intrarea DOWN (numărare in¬ 
versă) a lui C13. în acelaşi timp se 
stinge dioda LED. Cînd numărătoa¬ 
rele vor ajunge în stare „000", res¬ 
pectiv după trecerea timpului pro¬ 
gramat, ieşirea BORROW (împru¬ 


mut) a lui Cil trece în starea „0“, re- 
setînd cele două bistabile CBB1 şi 
CBB2, aducînd astfel ceasul în sta¬ 
rea iniţială. 

în poziţia figurată în schemă (0,1), 
comutatorul K4 permite aplicarea pe 
intrarea porţii P13 a unor impulsuri 
cu frecvenţa de 10 Hz (respectiv cu 
durata de 0,1 s) şi, în acelaşi timp, 
aprinderea punctului zecimal 
(dp-virgula) dintre ultimele două ci¬ 
fre ale afişajului (se va avea în ve¬ 
dere că unele tipuri de afişare au 
virgula în dreapta, iar alteleîn stînga 
cifrei). Astfel, primele două cifre vor 
reprezenta secundele, iar ultima ze¬ 
cimile de secundă (timpul maxim 
afişat este deci 99,9 s, iar în poziţia 
1 a lui K4 999 s). Singurul reglaj ne¬ 
cesar este ajustarea potenţiometru- 
(CONTINUARE ÎN PAG. 20) 


A .El 

abcd» f9 


A .8 

a b c d e f g 

I — 

A P 

dp * — s 

a b c d e f g 



ILLlirTL 

IM ^ l 


pBl D 

c d e 

Cl4 

B , 

tt 

1 



P 


CI 

A Up 

ţâorrş 


i 

i 

LE 

& 


a b c d e f g 
■LT Cî 6 


CL Q n Q r Q 0 Q», 
-Carry D C B A, 
- 3orrow_ „ Dov 

_b; C; B ; A;i 



+5V BC171 J 


0,22 pFj 


PI - PI 2=6 *CDB 42 0(440,Cil 32,33,54) Cl r CI 3 fCDB4192 CI» CI Q =CDB490 
PI 3-P19 = 2*C DB4 00 Clg=CDB474 


TEHNSUM 10/1984 















, + 



lor ia periile motorului, s-a montat 

în paralel cu motorul şi un conden- D 2 ,R 8 ,R 10 servesc la împărţirea 
sator de filtraj. adecvată a curentului de comandă 

Grupurile D r ,R 7 ,R 9> respectiv şi limitează valoarea acestuia. 



3. INDICAŢII CONSTRUCTIVE 

Montajul se realizează pe placă 
imprimată (vezi fig. 5). Tranzistoa- 
rele T 5 ,T 6 ,T 7 ,T 8 se montează cu ra¬ 
diatoare de 3—5 cm 2 , confecţio¬ 
nate din tablă de aluminiu cu grosi¬ 
mea de 1—1,5 mm. 

4. PERFORMANŢE. UTILIZĂRI 

Din cauza tensiunilor de saturaţie 
mici ale tranzistoarelor din amplifi¬ 
catorul în punte (0,15—0,55 V), 
pierderile de tensiune sînt mici. 
Montajul poate fi utilizat pentru re¬ 


glarea turaţiei motoarelor ce ab¬ 
sorb în sarcină 70—150 mA la ten¬ 
siuni de alimentare de 1,5—4,5 V. 

Montajul se poate utiliza pentru 
reglarea turaţiei unor micromaşini, 
trenuleţe electrice etc. 

BIBLIOGRAFIE 

1. I. Străinescu, Variatoare statice 
de tensiune continuă 

2. E. Damachi, Dispozitive semi¬ 
conductoare multijoncţiune. 



mmmm 

1 n 

IA 

tUrlll 

flfW 

i' ij r 

Jl/t 


B Iii k 

®llVl 


Prof. IV!. TODICĂ, 
Gimpia Turzîi 

Schemele prezentate reali¬ 
zează aprinderea succesivă a 6 
diode LED sau a 6 coloane de 
becuri cu incandescenţă. 

Schema din figura 1 conţine 
un oscilator cu 6 paşi, realizat 
cu 6 porţi inversoare legate ca- 


pacitiv, în buclă închisă. La ieşi¬ 
rea fiecărui inversor este legat 
un LED. Constanta de timp este 
dată de valoarea condensatoare¬ 
lor electrolitice şi a rezistenţelor 
de la intrarea şi ieşirea inversoa- 
relor. 

Schema din figura 2 conţine 
un oscilator de acelaşi tip şi, în 
plus, 6 inversoare care reali¬ 
zează comanda tiristoatelor. 

în ambele cazuri se depla¬ 
sează, în ordinea 1...6, un singur 
LED, respectiv un bec aprins. 

Oscilatorul fiind simetric, pen¬ 


tru a fi pus în funcţiune, trebuie 
realizată o stare iniţială nesime¬ 
trică. Pentru aceasta se apasă 
butonul K, pînă cînd rămîne un j 
singur LED, respectiv un bec 
aprins, în stare staţionară. La 
eliberarea contactului, LED-ul, 
respectiv becul aprins, începe să 
se deplaseze în ordinea indicată, i 
Observaţie: tiristoarele pot fi ; 
comandate direct de oscilator, 
renunţîndu-se în felul acesta la 
al doilea circuit integrat, dar în j 
cazul acesta se va deplasa un 
bec stins. 


LISTA DE MATERIALE 

Trănzistoare: T , T ; — BC107, BC108 
BC170, BC171, 2N3093 etc.; T 3 , T, - 
BC177, BC178, BC415; T<, T,„ T-„ T„ - 
2N1304, BD135, BFY34. 

Diode Zener: D,, D ; — DZ3V3, PL3Z. 
Ds, Di — PL12Z, 1N3021B. 

Condensatoare: C,, C : — 47nF/50 V, 
PMP;'C< — 1nF/50V, ceramic 

Rezistoare peliculare: R : , R — 1,5 
kn/0,25 W, ± 20%; R i, R 4 — 20 kn/0,25 W, ± 
20%, R-, R — 6,8 kil/0,25 W, ± 20%; R-, R, 
— 150 n/0,25 W,± 20%; R„,R,„ — 270 n/0,5 
W, ± 20%. 

Potenţiometre: P — 100 kn/0,25 W: 

Comutator: K1 —2x3 poziţii. Motor 
de acţionare: U = 1,5 — 6 V; I = 150 mA 


SN 7405 



: ■ . ' ... . . 



TEHWfUSW 10/1984 


11 





Pentru cercuri! 


tehnico 



Majoritatea celor care au debutat 
în RTTY folosind un teleimprimator 
(telex) de tip mecanic constată după 
numai cîteva legături bilaterale gra¬ 
dul sporit de dificultate al acestui 
mod de lucru, care solicită pe lîngs 
cunoştinţele tehnice şi de trafic şi 
un apreciabil volum de muncă, pen¬ 
tru a dactilografia corect într-o 
limbă străină. 

Desigur, o bună parte din activita¬ 
tea de dactilografiere are.un carac¬ 
ter de rutină, care ar putea fi execu¬ 
tată pe seama unor dispozitive elec¬ 
tronice. Mă refer în special la: 

— lansarea apelului general sau 
de concurs şi a indicativului de apel; 

— repetarea apelului şi a indicati¬ 
vului de apel; 

— transmiterea comenzilor de Cr 
(cariage return=retur car) şi LF (line 
feed=avans rînduri) la epuizarea ce¬ 
lor 72 de spaţii ale unui rînd; 

— lansarea invitaţiei de transmi¬ 
tere pentru corespondent (K) sau 
(PSE K); 

— transmiterea semnalului de re¬ 
glaj RY, urmat de indicativul de apel 
şi CR, LF; 

— transmiterea la sfîrşitul unei le¬ 
gături sau a apelului general a indi¬ 
cativului de apel în FI pentru o mai 
uşoară identificare (CW—ID). 

Generatorul de RTTY prezentat în 
continuare realizează o parte din 
sarcinile de rutină prezentate mai 
sus, fiind capabil să transmită apelul 
general şi indicativul, să le repete 
realizînd simultan şi o paginare co¬ 
respunzătoare, iar la încheierea ape¬ 
lului poate, eventual, să transmită li¬ 
tera K repetată (utilizînd un număr㬠
tor programabil). 

Construcţia generatorului de sem¬ 
nale RTTY poate constitui o etapă 
de acomodare cu tehnica circuitelor 
integrate de tip TTL din seria 400, 


Sng. IUL1US SLSLI» YD2SS» 
maestru internaţional UUS 
care permite apoi abordarea con¬ 
strucţiei unei staţii de RTTY complet 
„electronice sau chiar a unui robot 
pentru telex condus de un micro¬ 
procesor! 

Schema bloc este prezentată în fi¬ 
gura 1 şi ea reprezintă, ca principiu, 
o reluare mai complexă a unei idei 
publicate în „Tehnium" 6/1977 pen¬ 
tru generarea automată a 
semnalelor telegrafice, adaptată în 
cazul de faţă pentru generarea sem¬ 
nelor în codul, Baudot. 

Să analizăm structura şi particula¬ 
rităţile textului care trebuie transmis 
în cazul apelului general pe formatul 
cu 72 spaţii pe rînd: 

CR LF SP SP FiGS LTRS SP SP - 
comenzi 

CQ DE YO NR LIT1, L1T2, LIT3 — 

caractere scrise 

Sînt deci 14 caractere scrise, mai 
precis 10 caractere şi 4 spaţii SP — 
blancuri, plus cele 4 comenzi care 
se transmit, dar . nu sînt tipărite de 
maşină, fiind doar de execuţie (CR, 
LF, FIGS=trecerea pe cifre, LTRS= 
trecerea pe litere). 

Pe rînd vom putea scrie 72:14=5,1, 
deci cinci mesaje complete de apel 
general, două spaţii rămînînd neuti¬ 
lizate. în cazul indicativelor cu două 
litere în sufix, litera LIT3 lipseşte şi 
deci vor rămîne mai multe spaţii li¬ 
bere. 

La fiecare 5 mesaje de apel va tre¬ 
bui să , transmitem, comenzile de 
CR, LF .pentru a reaiiza paginarea 
corectă. 

în codul Baudot fiecărui caracter 
(comandă) îi corespunde următoa¬ 
rea structură informaţională: 

1 23456 78 

1 bit 5 bit 1,5 bit 

start de cod stop 


MCI 


Stopul poate fi practic între limi¬ 
tele 1—2 biţi, deci putem opta pen¬ 
tru un stop de 2 biţi; rezultă un total 
de 8 biţi pentru un caracter 
transmis. Acest lucru este convena¬ 
bil din punct de vedere al utilizării 
numărătoarelor binare 8= 2 3 , deci 
vom avea nevoie de 3 Icelule tip 
CBB (circuit basculant bistabil = ffip 
flop) pentru generarea unui carac¬ 
ter, practic aceasta înseamnă 1,5 
capsuie CDB473) sau 0,75 din 
CDB493 (din punct de vedere lo¬ 
gic!). 

Codul Baudot a mai fost publicat 
în revistă şi în literatura de speciali¬ 
tate, şxemplul tratat se referă la un 
indicativ avînd trei litere în sufix, 
Y02ABC, desigur pentru fiecare in¬ 
dicativ va trebui ales codul cores¬ 
punzător pentru NR, LIT1, LIT2, 
LIT3 din sufix. 

Schema de principiu este repre¬ 
zentată în figura 2, toate componen¬ 
tele active sînt din producţia cu¬ 
rentă a I.P.R.S.-Băneasa. Recomand 
utilizarea de componente care au 
fost în prealabil testate ca fiind în 
parametri normali de funcţionare 
pentru a evita o eventuală depanare 
ia punerea. în funcţiune. 

Matricea de memorie tip ROM 
(read only memory = memorie de ci¬ 
tire) realizată cu diode cu Ge, chiar 
şi nemarcate, sortate însă pentru o 
rezistenţă directă între 30—50 fi utili¬ 
zează doar 6 linii verticale de adre¬ 


Iru cercuri 


sare care generează bitul de stirt şi 
cei cinci biţi de cod. Biţii de st6p fi¬ 
ind de tip SPACE (0), se generează 
din sistemul de sumare. Bitul de 
start este de tip MARK (1). 

Sumarea adreselor verticale se 
face cu un sumator construit din 
componente discrete (se poate uti- | 
liza şi o poartă NAND cu 8 intrări). 

Modul de conectare şi 'exemplul 
de codare tratat sînt prezentate în fi¬ 
gura 3. 

Optimizarea schemei de citire a 
matricei permite comutarea la fie¬ 
care al 5-lea mesaj de apel general 
al comenzilor CR, LF în locui litere-. 
lor C şi Q. în acest fel se evită nece¬ 
sitatea de lucru cu numărătoare 
programabile (CDB4192), care să 
permită setarea la adresele unde se 
află în matricea ROM comenzile CR 
şi LF. 

Pentru comandă şi comutări se 
utilizează un numărător de 5 (o 
parte din CDB490) şi un multiplexor 
2x4 poziţii alcătuit din porţi CDB400 
şi invertoare CDB404. 

Intercalarea spaţiilor SP, care se 
repetă de 4 ori (pot fi programate 
doar o singură dată în matricea 
ROM), se poate realiza şi printr-o 
poartă NAND cu patru intrări ne¬ 
gate. S-ar face astfel o economie de 
manoperă la matricea de ROM. 

Structura mesajului transmis va fi, 
în final, următoarea: CR LF SP FIGS 
LTRS SP SP SP SP FIGS LTRS SP 


SCHEMA BLOC 




5 W 


f 9 8 

11 3| 


l 



13 12 
3422 â 
4 32 1 


3210 



SP DE YO 2 ABC CQ DE YO 2 ABC 
ş.a.m.d., deci vor fi utilizate 68 de 
spaţii din cele 72 afectate unui rînd. 

în figura 4 este arătată varianta de 
interfaţă între generatorul de RTTY 
şi emiţător cu ieşirea pe releu tip 
reed (trestie), cu comutare prin K a 
shift-ului. 

Reamintesc că un emiţător desti¬ 
nat lucrului în RTTY poate fi modu¬ 
lat în FI — manipulare de frecvenţă 
sau FSK, sau în Â2 — manipulare în 
audiofrecvenţă sau AFSK. 

Tipuri de modulatoare şi demodu¬ 
latoare (MODEM) au fost descrise în 
articolele despre RTTY apărute în 
revistă. 

Generatorul de RTTY poate fi 
montat în paralel pe sistemul de ma¬ 
nipulare existent al teleimprimatoru¬ 
lui. 

Testarea funcţionării se face rela¬ 
tiv simplu, fiind necesare puţine in¬ 
strumente de măsură. Se începe 
prin etalonarea-frecvenţei de tact 
(clock), care trebuie să fie în punc¬ 
tul A de 727 Hz pentru viteza de 
45,45 bauzi sau 800 Hz pentru viteza 
de 50 bauzi (toleranţa 5%). 

Pentru a asigura stabilitatea în 
frecvenţă a oscilatorului de tact re¬ 
comand folosirea condensatoarelor 
tip stiroflex sau mylar pentru con¬ 
densatorul marcat cu C. Realizarea 
de diferite trepte de viteză cu tole¬ 
ranţe foarte strînse este posibilă nu¬ 
mai prin generarea tactului plecînd 
de la un oscilator cu cristal cu frec¬ 
venţa divizată pînă la valorile cerute. 
O sugestie în acest sens este pre- 

TEHNIUM 10/1984 


12 













tehnico-apficafiv© ® Pentru cercurile tehnico-apiicative • 


MATRICE CU DIODE 

a b c d e f 



COD BAUDOT 


0 10 0 0 
0 0 0 1 0 

0 11 10C 

1 1 1 0 1 Q 

0 0 10 0 
1 0 0 1 0 D 

1 0 0 0 0 E 

.0 0 10 0 

1 0 1 0 1 Y 

0 0 0 110 
110 11 1 


DELA ROM 
a b c 



1 ir 

-1 

i 

i 13 

"a 


J T2_ 

6 

li 

1^ 

1 r-r-fcm 




1 -CZZJ-j-^MANlR ® 5H ! f 

ififri n« T1J2 ' [ 

— 9 M lOnF MAXIMUM A 

LoJ hobds ** ■ 

Reed tip CELULĂ MULTIPLEXOARE 
PRME 15005A ' 


© SHIFT REVERS 
® SHIFT NORMAL ■' 
TI .T2-BC107 


1 0 1 0 1 Y 

0 0 0 110 
1 10 11 
1 10 0 12 
1 1 1 1 1 

1 1 0 0 0 A 

1 0 0 0 0 B 

0 1 1 1 0 0 

0 0 10 0 
0 0 i 0 0 

LEGARE DIODE 


C=1^CD8400 
B=y& CDB404 



PINI 

PLACA A 


PIN 2 
PLACAR 


COMUTARE 

a /b 



zentată în schema bloc din figura 5. 

Frecvenţele rezultate fiind în do¬ 
meniul audio, se pot face calibrări şi 
prin metoda bătăilor cu semnale de 
frecvenţă cunoscută. 

Cu un voltmetru se urmăreşte 
apoi adresarea matricei ROM a ba¬ 
relor verticale şi orizontale aie aces¬ 
teia. Menţionez că o linie a decodo¬ 
rului CDB442 este activă atunci cînd 
tensiunea ei scade de la +5 V la' 0 V. 

Dacă toate elementele funcţio¬ 
nează normal, se poate interconecta 
generatorul cu teleimprimatorul şi 
se poate face o probă de recepţie a 
textului transmis. Atenţie! Vitezele 
de transmisie şi de recepţie trebuie 
să fie egale. 

Trebuie nbtat că pe telexurile care 
imprimă textul pe banda de hîrtie nu 
putem urmări realizarea comenzilor 
CR şi LF; acestea sînt totuşi destul 
de importante, mai ales la cei care 
utilizează telexuri tip pagină. 

Doresc de asemenea să atrag 
atenţia asupra necesităţii de a veri¬ 
fica starea reală de MARK (1) = + 

5 V la TTL sau de SPACE ( 0 ) = 0 V 
la TTL la ieşirea dispozitivelor de in¬ 
terfaţă. O eventuală inversare a 
acestora face structura codului de 
nerecunoscut pentru telex! Rezolva¬ 
rea este simplă şi cere doar interca¬ 
larea unui inversor tip CDB404, care 
poate fi realizat şi cu componente 
discrete. 

Desigur, generatorul prezentat nu 
epuizează nici pe departe variantele 
posibile de realizare şi exploatare 
într-un sistem de emisie-recepţie 
RTTY. lată cîteva idei suplimentare: 

— Se poate utiliza în locul celor 
două decodoare CDB442 un deco¬ 
dor 1 din 16 de tip SN74154, care 
are prevăzută şi funcţia de chip erta- 
bîe — inhibarea capsulei, care per¬ 
mite intercalarea între caractere a 
unei comenzi LTRS (cu excepţia 
momentului cînd se transmite o ci¬ 
fră!), ce micşorează procentajul de 
erori la recepţie în condiţii de QRM, 
dar micşorează şi numărul de carac¬ 
tere transmise în unitatea de timp la 
jumătate. Menţionez că acest tip de 
RTTY are o „melodiciîate" anume. 

— Se pot realiza plăci tipizate cu 
matrice ROM diferite, prevăzute cu 
conectoare multiple, şi care pot fi 
programate cu texte specifice. Pl㬠
cile pot fi montate şi rigid, cu posi¬ 
bilitatea comutării electronice a ba¬ 


relor de adresare orizontale. Celu¬ 
lele de multiplexare necesare comu- m 
tării sînt de tip SN74157 sau cele 9 
din figura 6. 

— Generatorul RTTY se poate 
utiliza după o prealabilă punere la | : 
punct şi ca dispozitiv de testare, 
etalonare şi verificare a telexurilor. 

— Poate fi folosit ca modulator | 
FSK/AFSK pentru modularea balize- I 
lor de UUS sau US/28 MHz cu infor- I 
maţii despre propagare, indicativ de 
apel şi QTH locator, facilitînd în I 
acest fel şi accesul la RTTY al ra- i 
dioamatorilor de UUS. 

— în locul matricei ROM cu diode *'■ 
se pot folosi memorii electronice tip f§ 
PROM SN74188 cu 256 biţi progra- 1 


DIVIZOR ^ 

PROGRAMABIL - 

;n 

f 45 5? 56 BDS 

*S ' * 110 

J BUCLĂ I 
PROGRAM 
CDB400,410 ; 420 


BOBINE 


FORMATOR 
: 2 



apel şi QTH locator, facilitînd in H în general, prin bobine sau bobinaj se 
acest fel şi accesul la RTTY al ra- i înţelege efectul unei inductanţe, reac- 
dioamatorilor de UUS. 1 tanţe, al unei impedanţe, al unei bobine 

- în locul matricei ROM cu diode 1 de intrare sau al unei bobine de şoc. 

se pot folosi memorii electronice tip 1 S ac l b ° b '? a d fn U n^ 

nr-i/Rn* om- 7 >moo oce u:*: ___ M densator, in general cuplat in paralel 

PROM SN74188 cu 256 biţi progra- j| (dar şi în serie), numele devine circuit re- 
mabili o singura data sau tip a zonant, circuit acordat, filtru etc. 

EPROM 1702, 2708, 2716 ş.a., cu ca- S Important este modul cum realizăm o 
pacitatea de 2—16 kilobiţi, care pot || bobină destinată unui scop anume, cum 
fi reprogramate. în acest caz, tre- 1 o cuplăm în circuit pentru optimizarea 
buie făcute modificări corespunză- 9 funcţionării. 4 4 

tnnrp aIp halpiaiiiliii Radioamatorii folosesc tot felul de bo- 

toare aie baleiajului. . § bine, cu miez sau fără miez magnetic, cu 

Este utila prevederea unei co- B factor de calitate mai mare sau mai mic, 
menzi suplimentare, care sa permită J funcţie, în general, de gama de frecvenţe 
deconectarea teleimprimatorului pe | în care lucrează, 
timpul cît lucrează generatorul i Reactanţa unei bobine este valoric 
RTTY; se realizează astfel, pe lîngă fi e 9 a lă cu produsul dintre inductanţa bo- 
o reducere a nivelului de poluare | *? inei Şi pulsaţia curentului de o anumită 
sonoră, şi o substanţială economie 1 frecven t a - 
de energie electrică. X L -27rfL 

Construcţia generatorului se \ Reactanţa se exprimă în ohmi cînd 
poate face pe plăci suport din texto- 1 frecvenţa este dată în hertzi şi induc- 

Ht cu nrosimea de 1 5 mm cablaiul 1 tanţa m henry - Factorul de calitate (sau 
iii cu grosimea ae i ,o rnm, caDiaju g cum se maj zjce factor de merit) este 0 

se executa din conductor de cupru g caracteristică foarte importantă a bobi- 

COSltorit izolat cu plastic termorezis- Sg nelor şi se exprimă prin raportul dintre 

tent recuperat din capete de cablu 1 reactanţa bobinei, la o frecvenţă dată, şi 

de la centralele telefonice. Găurirea i rezistenţa proprie a firului, din care este 

celor 14 (16) găuri pentru pinii cir- 1 confecţionată bobina, 

cuitelor integrate se face uşor, folo- 1 _ x l 

sind fie un şablon metalic, fie o hîr- 1 u 

tie milimetrică pe care s-au trasat ■ H 

centrele găurilor şi care va fi tempo- q u c ţţ factorul de calitate este mai 

rar lipită pe placa de textoljt cu ara- 1 mare cu atît bobina este mai bună pentru 


cetin sau chiar numai pastă albă de |J circuite oscilante, 
lipit; evităm astfel dificultăţile legatei în radiofrecvei 
de trasarea directă pe placa suport. 1 

Pentru alimentarea generatorului I yi—-o— 

este necesară o sursă de cc, capa-1 *■» / 
bilă să furnizeze 5 V (5%) la cca 0,5 1 .0 K--j 

O variantă a generatorului descris 
este în exploatare din 1978; fiind îni 

prezent înglobată în sistemul dei # /\ _ J 

RTTY complet electronic, are deci o S 

fiabilitate corespunzătoare integrării 1 ,/f 

în sisteme mai evoluate. II li--- 


Cu cît factorul de calitate este mai 
mare cu atît bobina este mai bună pentru 


are valori cuprinse între 100 şi 500 (in 
unde scurte). 

Cele mai multe bobine se construiesc 
actualmente cu miez feromagnetic; în fe¬ 
lul acesta se obţine o inductanţă mai 
mare cu un număr de spire mic,, deci fac¬ 
torul de calitate creşte simţitor. 

Construcţia miezurilor magnetice este 
foarte diversă ca tehnologie, aceasta 
fiind dictată de frecvenţa la care va lucra 
miezul respectiv.. Astfel, miezurile pentru 
UUS sînt fabricate dintr-o pulbere foarte 
fină şi au o .permeabilitate mult mai mică 
faţă de miezurile perîtru US (pînă la 
30 MHz). 

La frecvenţe peste 100 MHz, dar sub 
250 MHz se folosesc bobine fără miez, 
numite „în aer“. 

Un miez aparte care se aplică în frec¬ 
venţe mai joase (100 kHz — '30 MHz) 
este torul. Principalul său avantaj constă 
în faptul că nu are cîmp de dispersie, în 
plus, are Q ridicat. 

La toate bobinele din circuite acordate 
se urmăreşte un factor de calitate cît mai 
ridicat şi să vedem practic cum se obţine 
acest deziderat. Vom introduce pentru 
bobine noţiunea de factor de formă, ca 
raport între lungimea şi diametrul unei 
bobine. 

După cum se observă în figura 1, bo¬ 
bina, care are partea bobinată egală cu 
diametrul său, are un factor de calitate 
mai mare decît la bobina unde lungimea 
este mai mare ca diametrul. Factor de 
calitate ridicat se obţine şi dacă firul de 
bobinat este mai gros, dar şi aici nu se 
poate merge prea departe. La bobinele 
care au blindaj, deci care sînt protejate 
împotriva cuplajeţor parazite, trebuie să 
se ţină seama că "prezenţa cutiei metalică 
are ca efect diminuarea inductanţei bo¬ 
binei şi implicit a factorului său de cali¬ 
tate. Totdeauna distanţa între ecranul 
metalic (cutia) şi bobinaj trebuie să fie 
mai mare decît diametrul bobinei (fig. 2). 


radiofrecvenţă factorul de calitate 



Li = L 2 = 3 °I* H 
C= tOOpF 




a (Q mediu^ 


b (Q mare) 

M 


TEHNIUM 10/1984 









INSTALAŢIA ELECTRICĂ 


Or ing. THA1AN CAN f A 



Schema de montaj similară, cu 
toate elementele componente ale in¬ 
stalaţiei electrice a .autoturismului 
Oitcit Club, .se prezintă în figura 2, 
fiind alcătuită din: t — blocul optic 
dreapta, format din: lampă de pozi¬ 
ţie — fază de drum — fază" de înîîl- 
nire — lampă .semnalizare direcţie; 2 

— avertizor sonor; 3 — ventil elec¬ 

tromagnetic, n - iter 'sici - 
bioc optic stînga, compus din: 
lampă poziţie — fază de drum — 
fază de întîlnire .- lampă semnali¬ 

zare direcţie; 6 — cutie de siguranţe 
fuzibiie; 7 — baterie de acumula¬ 
toare; 8 — motor ventilator aer; 9 — 
plăcuţe etrier frînă faţă dreapta cu 
sesizor uzură (opţiune); 10 — dema- 
ror; 11 — plăcuţe etrier frînă faţă 
stînga cu sesi t ă .opţiune); 12 

— m an con resiin ik t motor; 

13 — — bu¬ 
ze n - j m j sesi¬ 

zor nivel; 15 — pompă spălare par- 

, între- 

rupător . s apoi; 19 — re¬ 
le seni aii ă :ţie; 20 — releu 

i ţ rm iiar; într ri câtor lu¬ 

mini stop; 22 — bioc comutaţie 
dreapta — cu martori încorporaţi — 
alcătuit din: comutator lumini fază 
de drum — lumini fază de întîlnire 

— lumini poziţie — lumini ceaţă 

s. : u şi ape optic; 23 —■ 

tablou de bord cu indicatori pentru: 
încărcare baterie — presiune ulei — 
frînă de securitate (rnînă) — uzură 
frînă faţă — nivel minim de combus¬ 


tibil — nivel combustibil — turome- 
tru — vitezometru — iluminare ta¬ 
blou de bord; 24 — blocul comutaţie 
stînga — cu martori încorporaţi — 
are prevăzute: comandă pentru sp㬠
lătorul parbrizului — comutator şter- 
gător parbriz — comutator lumini 
semnalizare direcţie şi comanda 
avertizorului sonor; 25 — întrerup㬠
tor uşă dreapta (opţiune); 26 — 
priză radio; 27 — brichetă; 28 — în¬ 
trerupător antifurt; 29 — întrerup㬠
tor pentru frînă de securitate; 30 — 
întrerupător pentru ventilatorul de 
aer; 31 — întrerupător pentru încăl¬ 
zirea lunetei (opţiune); 32 — întreru¬ 
pător semnalizare avarie; 33 — în¬ 
trerupător testare (martor) nivel li¬ 
chid de frînă; 34 — releu tempori¬ 
zare ştergător parbriz (opţiune); 35 

— întrerupător uşă stînga; 36 — 
ceas electronic (opţiune); 37 — pla- 
fonieră; 38 — iunetă cu încălzire 
(coţiune); 39 — traductor nivel com¬ 
bustibil cu sesizor de minim; 40 — 
bioc lămpi spate dreapta: lampă 
stop — lampă semnalizare direcţie 

— lampă poziţie — lampă mers îna¬ 
poi — lampă ceaţă (opţiune) şi cata- 
dioptru; 41 — lămpi luminare număr 
înmatriculare; 42 — bloc lumini 
spate stînga format din; lampă mers 
înapoi — lampă stop lampă sem¬ 
nalizare direcţie — lampă poziţie — 
lampă ceaţă (opţiune) şi catadiop- 
tru. Schema autoturismului Oitcit 
Club poate fi completată cu opţiu¬ 
nile ştergere — spălare (hayon) 
identică cu cea din figura 1 (Oitcit 


CARACTERISTICILE BECURILOR INSTALAŢIEI ELECTRICE A 
AUTOTURISMELOR OLTCIT 


Locul de 
folosire 

Buc. 

Tip soclu 

Putere 

(W) 

Tip internaţional 

Faruri fazi s P ecla! 

de drum ş i j.-; 

5 ni Intre jciub 

2 

P4SI41 

40/45 

R2 (Norma, Philips, Mazda, 
Orion, Narva. Elveiux) 

2 


55/80 

H4 (Norma, Philips, Qsram, 
Narva) 

, Lămpi pozi(ie faţă 

2 

BĂ9s 

4 

T8/4 (Norma, Philips, Mazda) 

Lămpi spate cu ceaţă şi recul (mers înapoi) - 

- opţional 


-Poziţie - 
— Stop 

2 

BAY'lSd 

21-5 

P25-2 

— Mere înapoi 

2 

BĂ 15$ 

21 

P25-1 

—. Ceafă 
— Semnalizare 

2 

" 

21 

P25-1 

direcţie' 

2 


21 

P25-1 

Lămpi spate fără ceafă şs recui (mers înapoi) 

— Poziţie 

2 

BA 15s 

5 

R 19/5 

— Stop 

— Semnalizare 

2 


21 

P2M 

direcţie 

2 


21 

P 25-1 

Lămpi iluminare 
număr 





2 

BĂ 15s 

5 

R 19/5 

Plafonieră 1 

S¥ 8,5 

5 

C 11 (navetă) 

Indicatoare bioc, 
comutatoare şi • 
tablou de bord 

12 

Wedge foase 
(liliput) 0 5 

1,2 

- 

Indicatoare 

întrerupătoare 


Luciole 

1 


(nedemontabile) 






* ' 


Special). 

Simbolizarea legăturilor ia masă: 
ml = masă, pe caroserie în spatele 
blocului lămpilor spate dreapta; m2 
= masă pe uşa spate (hayon); m3 = 
masă în spatele blocului lămpilor 
spate stînga; m4 = masă în spatele 
planşei bord spate stînga; m5 = 
masă în compartimentul motor 
dreapta. Simbolizarea cablajelor: 
faţă (fără reper); spate stînga (RG); 
spate dreapta (RD); tablou de bord 
(TB); uzură frîne (UF); motor (M); 
ceaţă spate (BAR); plafonieră (P); 
traductor nivel de combustibil (TJ) 
şi uşă spate (hayon) stînga (GP). 

în tabelul 1 se dau caracteristicile 
becurilor instalaţiilor electrice ale 
celor două autoturisme. Codificarea 
siguranţelor fuzibiie ale instalaţiilor 
electrice ale autoturismelor Oitcit 
sînt date în tabelul 2. Codificarea 
culorilor în schemele prezentate: Bc 
— alb; Bl — albastru; Gr — gri; Ic 
incolor: J — galben; Mr — maron; 
MV — mov; N — negru; R — roşu; 
Ve — verde; Na — natur; F — con¬ 
ductor (de exemplu: F.Ve = conduc¬ 
tor cu izolaţia de culoare verde). 

în continuare se prezintă pe scurt 
unele date mai importante ale ele¬ 
mentelor (pieselor) componente ale 
instalaţiilor electrice. 

Alternatoarele montate pe autotu¬ 
rismele Oitcit sînt principial iden : 
tice, fiind realizate de către diferiţi 
furnizori. Aceste alternatoare pre¬ 
zintă particularitatea că au încorpo¬ 
rate relee regulatoare electronice în 
loc de relee regulatoare separate, 
faţă de autoturismele Dacia. Aiter- 
natorul este un generator antrenat, 
clasic, cu ajutorul unei curele trape- 
zoidale, montată pe o fulie. Prin 
mişcarea rotorului se creează un 
cîmp magnetic care induce în bobi- 
najui statorului un curent alternativ 
trifazat, redresat apoi în curent con¬ 
tinuu de către puntea cu diode şi 
transmis în reţea şi la bateria de 
acumulatoare. Caracteristicile teh¬ 
nice principale ale alternatoarelor 
automobilelor Oitcit sînt: tensiunea 
nominală (12 V), intensitatea nomi¬ 
nală (40 A), puterea maximă 
(530 W), rezistenţa inductorului (7 ± 
0,552 îl), tensiunea cureiei 
(175—200 N), raportul turaţiilor al- 
ternator/motor (2/1). 

Tipuri de alternatoare agreate de 
constructor: pentru Oitcit Special 


(Ducellier 514008 B, Femsa ALP 
12—18, JEP—Săceie 01101), pentru ! 
Oitcit Club (IEP— Săceie 01102, 
Ducellier 514006, Femsa ALP 
12X-17, Paris Rhone A 12 R 38, Mo¬ 
torola 9 AR 2748 G). în cazul regu¬ 
latoarelor electronice — încorporate 

— se regăsesc aproape aceiaşi fur¬ 
nizori: pentru Oitcit Specia! (Elec- 
troargeş, Curtea de Argeş-, Ducellier 
511 011, Femsa 33544/2), iar pentru 
autoturismul Oitcit Club (Electroar- 
geş, Curtea de Argeş, Ducellier 
511 007, Femsa 33544/1, Paris 
Rhone YL 131, Motorola 9 
RC-7Q53). 

Regulatoarele electronice, încor¬ 
porate în alternatoare, sînt dispozi¬ 
tive electronice cu circuite integrate, 
care au rolul de a menţine con¬ 
stantă tensiunea electrică, în anu¬ 
mite limite, pentru a asigura o fiabi¬ 
litate sporită a componentelor între¬ 
gului ansamblu. în acelaşi timp, mai 
au rolul de, a sesiza unele anomalii 
(defecte) *— prin praguri de tensiune 

— ce pot apărea în timpul funcţio¬ 
nării (de exemplu: ruperea curelei 
trapezoidaîe, întreruperea pe o înf㬠
şurare). în bordul autoturismelor 
există un indicator de încărcare, co¬ 
mandat de regulatorul electronic, 
care declanşează prin aprinderea 
unui bec o încărcare (funcţionare) 
aribrmală. 

Bateriile de acumylatoare sînt de 
tipul L2, european, cu capacitatea 
de 45 Ah (Oitcit Special) şi respectiv 
55 Ah (Oitcit Club), fabricate de în¬ 
treprinderea Acumulatorul—Bucu¬ 
reşti (tip P 545/0000 şi, respectiv, 
P55530/0000 — Oitcit Club). Con¬ 
strucţia propriu-zisă este clasică, un 
monobloc închis (bac) în care se 
află plăcile negative şi pozitive, pre¬ 
cum şi separatoarele' din hîrtie spe¬ 
cială, peste care se toarnă electrolit. 
Tehnologia de fabricaţie superioară 
'{termosudare a capacului, sudare cu 
ultrasunete a unor componente, 
controlul riguros ş.a.m.d.) asigură 
bateriilor o fiabilitate mărită în ex¬ 
ploatare. Alte tipuri de baterii 
agreate de constructor: pentru Oitcit 
Special (Sîeco B 4405, Vesna EFL 
3006 10011, Femsa ACA 12—4, Ful- 
rnen FC 43S M, ."Magneţi Marelli 
426225) şi pentru Oitcit Club (Steco 
72758, Femsa ACA 12—5). 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


CODIFICAREA SIGURANŢELOR FUZIBILE ALE INSTALAŢIEI ELECTRICE A 

AUTOTURISMELOR OLTCÎT 


Loc 

alimentare 

Cod siguranţe 

Protecţie aparatură 

culoare j curent 
maxim 
admis 

1 (A) 

„+“ baterie 
prin antifurt 

galbenă 

' 

16 

— alimentare regulator pe alternaîor 

— alimentare tablou de bord 

— indicator încărcare baterie, presiune ulei, : 
frînă de securitate, uzură plăcuţe frînă 
faţă, nivel minim carburant 

— motor ştergător şi spălător parbriz 

— aparat indicator nivel combustibil 

— alimentare bobină releu intermediar — 
ventilator de aer şi lunetă 

albă 10 

— ventil electromagnetic (ETOUFFOIR) 

— lămpi mers i nap of 

„+“ baterie 

albastră 

10 

' 

— lămpi stop 

— plafonieră #J " 

— lămpi semnalizare şi indicator / 

— indicator avarie 

— alimentare radio (Oitcit Club) 

— alimentare ceas (Oitcit Club) 

— brichetă (Oitcit Cîub) 


mov 

16 

— ventilator aer şi indicator 1 

— încălzire lunetă şi indicator (Oitcit Club) j 

— alimentare iluminare ceas (Oitcit Club) 1 

Bioc de 
comutatoare 

verde 

10 

— lămpi poziţie faţă şi spate 

— iluminare tablou bord şi număr j 

— reostat iluminare ceas (Oitcit Club) i 

roşie 

10 

— lămpi ceafă spate şi indicator j 


TEHNIUM 10/1984 










TEHNIUM 10/1984 






























sircswi 

rOTOOr, 




METOLUL 

Agent reducător care intră în 
componenţa revelatorului,' metolul 
este activ numai în soluţii alcaline. 
Este un reducător de o mare ener¬ 
gie, supunînd detaliile la un contrast 
slab şi favorizînd zonele subexpuse. 
Lucrează repede la începutul deve¬ 
lopării, scoţînd imaginea foarte re¬ 
pede, apoi ÎŞi încetineşte acţiunea 
cu atît mai mult cu cît se lungeşte 
timpul developării. De aceea (şi din 
alte cauze), alt agent reducător — 
hidrochinona —, a cărui acţiune are 
efecte contrare, este totdeauna folo¬ 
sit în combinaţie cu metolul pentru 
a produce o acţiune de reducere 
echilibrată şi controlată. în orice 
caz, metolul poate fi folosit şi singur 
ca agent reducător în soluţia revela¬ 
toare. 

Metolul nu pătează emulsia, dar, 
cu toate că potenţialul lui de valoare 
este scăzut, tinde să voaleze dacă 
se foloseşte fără o substanţă care 
să-i modereze această tendinţă (an- 
tivoai). Are aspectul unui praf crista¬ 
lin alb sau roşiatic deschis şi, deşi 
este unu! dintre cei mai stabili 


G. FOLESGU 

agenţi reducători, atunci cînd este 
expus la aer se alterează (prin oxi- 
dare) şi se decolorează. Gradul de 
alterare se poate aprecia după cu¬ 
loare, care începe de la 0 culoare 
roşiatică, apoi maronie, maro- 
nie-purpurie, apoi neagră. Nu se 
mai poate folosi în ultimele două 
stadii. 

Praful cristalin de metol se păs¬ 
trează cel mai bine în borcane de 
sticlă colorată şi închise ermetic. 
Metolul este solubil în apă rece, dar 
soiubilitaîea creşte o dată cu încăl¬ 
zirea. 

Pentru a prepara o soluţie de de¬ 
velopat cu metol şi hidrochinonă, 
pentru film şi pentru hîrtie, metolul 
se dizolvă primul. 

HIDROCHINONA 

Acest agent reducător este 
aproape opus metolului. Acţiunea 
lui de developare este slabă la înce¬ 
put, dar creşte în timp. Este foarte 
sensibil ia temperatură. Activitatea 
hidrochinonei creşte cu cît se ridică 
temperatura soluţiei, dar descreşte 
repede dacă temperatura soluţiei 
coboară. Practic, ia +10° C nu mai 


activează. 

Datorită proprietăţii sale de a pro¬ 
duce contraste puternice, hidrochi¬ 
nona este adesea folosită ca singu¬ 
rul agent reducător pentru hîrtia fo¬ 
tografică. 

Dacă în soluţia de developare se 
pune şi metol, acesta pe lîngă acţiu¬ 
nea proprie va accelera şi acţiunea 
hidrochinonei. Aceste două sub¬ 
stanţe folosite împreună produc o 
acţiune de developare echilibrată şi 
controlabilă, lucru care a făcut ca 
această combinaţie să fie folosită 
ce! mai mult în soluţiile de revelare. 

Hidrochinona, care se prezintă 
sub forma unor cristale albe, măt㬠
soase, ca acele, este şi ea nestabilă. 
Cristalele sale se oxidează repede în 
contact cu aerul şi de aceea se va 
păstra bine închisă, într-un loc uscat 
şi întunecos. Alterarea se observă 
după culoarea substanţei, care mai 
întîi este maronie-deschisă, apoi 
trece în maroniu-închis sau verde. 

SULFITUL DE SOD8U 

Este o substanţă conservantă a 
soluţiilor de developare, prevenind 
alterarea rapidă a agentului reduc㬠
tor, deci prelungeşte viaţa revelato¬ 
rului. Sulfitul de sodiu este un con- 
servant ideal al revelatoarelor din 
cauza afinităţii sale pentru oxigen 
mai mare decît a agentului reduc㬠
tor. Astfel, el previne alterarea prea 
rapidă a soluţiei, combinîndu-se cu 
oxigenul şi formînd sulfatul de so¬ 
diu. în plus, în afară de funcţia lui 
de conservant, sulfitul de sodiu se 
mai foloseşte în multe formule de 
revelatoare pentru granulaţie 'fină, 
pentru acţiunea sa de a opri lipirea 
granulelor de argint, prin proprieta¬ 
tea lui de a dizolva sărurile argintu¬ 
lui (clorura şi bromura). în aceste 
cazuri se foloseşte în concentraţii 
mai mari (pînă la 100 g/l), situaţii în 
care nu se măreşte rezistenţa reve¬ 
latorului faţă de procesul de oxi- 
dare, ci doar se frînează reacţiile de 
reducere. 

Sulfitul de sodiu se prezintă în 
stare cristalină — cristale albe de di¬ 
ferite mărimi — care conţin 50% 
apă, precum şi în formă anhidră 
(deshidratată). In reţete se specifică 
tipul de sulfit de sodiu care se ia. 
Dacă ,se cere forma cristalină, se 
poate folosi şi cantitatea pe jum㬠
tate din forma anhidră. 

Forma cristalină a sulfitului de so¬ 
diu este nestabilă, în timp ce forma 
anhidră este stabilă, păstrîndu-se la 
un loc rece şi în borcane închise er¬ 
metic. Formaţiunile de grămezi tari 
arată alterarea substanţei. 

CARBONATUL DE SODIU 

Este o substanţă alcalină cunos¬ 
cută şi sub numele de sodă de rufe. 
Carbonatul de sodiu are două func¬ 
ţiuni. Prima este de agent accelera¬ 
tor (asigurînd o anumită viteză de 
lucru a revelatorului), iar cealaltă 
este de a furniza alcalinitatea nece¬ 
sară agentului reducător pentru a 
putea lucra. în unele cazuri, cînd 
este necesară o accelerare mai in¬ 
tensă, se foloseşte adesea hidroxid 
de sodiu (sodă caustică) sau hidro¬ 
xid de potasiu (pentru filme, la care 
se cere contrast maxim), în timp ce 
la soluţiile de revelatoare pentru 
granulaţie fină se foloseşte un acce¬ 
lerator mai slab în locul carbonaîu- 
lui de sodiu, de exemplu boraxul, 
care are o alcalinitate mai mică. 

Carbonatul de sodiu se prezintă în 
trei forme: anhidră, monohidră şi 
cristalizată. Forma cristalizată con¬ 
ţine numai 37% substanţă şi 63% 
apă. Forma monohidră conţine 15% 
apă, iar forma anhidră nu conţine 
decît substanţă. Pentru a asigura 
soluţiei alcalinitatea cerută de re¬ 
ţetă, trebuie respectate următoarele 
conversii: se foloseşte cu 17% mai 
mult din forma monohidră atunci 



cînd în reţetă se specifică forma an¬ 
hidră sau cu 17% mai puţin anhidră 
cînd este specificată forma monohi¬ 
dră. O parte de carbonat de .sodiu 
anhidru^esie echivalentă cu 2,7 părţi 
cristalizat. 

Este important să se pună în reve¬ 
lator cantitatea exactă de carbonat 
de sodiu prescrisă în reţetă, deoa¬ 
rece prea puţin carbonat încetineşte 
acţiunea soluţiei, în timp ce prea 
muit carbonat produce voalare şi 
umflături ale gelatinei, care face b㬠
şici. * 

BROMURA DE POTASIU 

Este o substanţă care încetineşte 
procesul developării. Dacă prezenţa 
unui accelerator (carbonatul de so¬ 
diu) şi a unui încetinitor (bromura 
de potasiu) în aceeaşi soluţie de de¬ 
velopat apare cam nepotrivită, tre¬ 
buie să se precizeze că bromura 
este necesară din cauza unei pro¬ 
prietăţi a aproape tuturor agenţilor 
reducători, în timp ce aceşti agenţi 
sînt aleşi din cauza însuşirii lor de a 
acţiona numai asupra halogenurilor 
impresionate de lumină, ei sînî însă 
totdeauna gata de a reduce ceva din 
haiogenurile neimpresionate de lu¬ 
mină. Grăunţii'de argint care sînt 
altfel reduşi spontan de revelator 
constituie voalul fotografic şi este 
un efect secundar nedorit, afectînd 
claritatea imaginii. Pentru a evita 
această reducere nedorită, în revela¬ 
tor se adaugă bromură de potasiu. 

Acţiunea oro mu iii de potasiu de 
frînare a vitezei de formare a voalu¬ 
lui diferă de la un agent de develo¬ 
pare la altul. Ea este pronunţată cu 
reducători! mai slabi, ca hidrochi¬ 
nona, şi este slabă cu reducători! 
energici, ca 'metolul. 

în mod obişnuit, în soluţiile reve¬ 
latoare se întîlnesc concentraţii de 
1—5 g/i bromură de potasiu. Mărind 
conţinutul de bromură, va rezulta o 
micşorare a densităţii imaginii, îm¬ 
preună cu o pierdere de detalii din 
zonele de umbră (reduce sensibilita¬ 
tea şi factorul de contrast al mate¬ 
rialului fotosensibil). Totodată se 
măreşte ' perioada "developării, avînd 
un efect mai mare ia hîrtiile fotogra¬ 
fice decît la filme. în orice caz, ex¬ 
cesul de bromură este folosit în ca¬ 
zurile cînd se lucrează cu supraex- 
puneri. 

TSOSULFATUL DE SODIU 

Este o substanţă folosită în soluţi¬ 
ile de fixare, prin care imaginile de¬ 
velopate pe film sau hîrtie devin per¬ 
manente. Fixarea este o operaţie 
foarte importantă, deoarece după ce 
imaginea de argint a fost formată de 
agentul reducător, ea poate fi făcută 
permanentă numai prin îndepărtarea 
sărurilor de argint neimpresionâîe şi 
nedevelopate. Dacă aceste săruri ar 
fi lăsate, prin expunerea la lumină a 
filmului sau a hîrtie! fotografice, ele 
vor fi de asemenea reduse, stricînd 
imaginea. 

în soluţie, tiosulfatul de sodiu 
reacţionează cu bromura şi clorura 
de argint nedevelopată din stratul 
fotosensibil şi formează o serie de 
compuşi de săruri, care sînt solubile 
în apă şi pot fi îndepărtate prin sp㬠
lare. 

Concentraţia tiosulfatului în solu¬ 
ţia de fixare este foarte importantă. 
Micşorată sub normal, ea duce la o 
prelungire a operaţiei de fixare şi 
soluţia este repede epuizată. Mărind 
concentraţia, se va mări şi viteza de 
fixare pînă la un punct de concen¬ 
traţie optimă. Peste acest punct, 
adică la o concentraţie mare, se va 
micşora viteza de fixare datorită frî- 
nării procesului de umflare a gelati¬ 
nei. Soluţiile normale de fixare au o 
concentraţie de 20—30%, nivel care 
permite o fixare rapidă şi desăvîr- 
şită. ' 


16 


TEHMSUM 10/1984 





FQL2ER 


Sînî unele situaţii cînd, în ciuda 
respectării tuturor prescripţiilor nor¬ 
male de lucru, apar imagini prost 
expuse fără ca lampa fulger sau 
aparatul fotografic să fie defecte. în 
cele ce urmează se dau cauzele si¬ 
tuaţiilor în care în mod firesc expu¬ 
nerea este afectată de erori. Se au 
în vedere atît lămpile fulger clasice, 
cît şi cele moderne cu computer. 

• Determinarea expunerii- la lu¬ 
mina lămpii fulger se face pe baza 
calculului binecunoscut prin care se 
împarte numărul ghid al lămpii la 
distanţă. Acest calcul se preia de re¬ 
gulă de pe un mic disc (sau riglă) 
calculator aflat pe corpul lămpii. In 
ciuda utilizării corecte a acestui 
mod de lucru, pot apărea subexpu- 
neri inexplicabile la prima vedere. 
Astfel, lucrînd în spaţii interioare de 
mari dimensiuni sau în exterior, 
apar subexpunerî de ordinul a 
0,25—1,0 trepte de expunere. Acest 
fenomen este normal şi de.el trebuie 
ţinut cont în consecinţă. Explicaţia 
derivă din făptui că -numărul ghid 


este determinat în condiţiile unei în¬ 
căperi standard, în care pereţii re¬ 
flectă într-o anumită măsură lumina 
lămpii. 

® Lămpile fulger cu computer pot 
furniza imagini prost expuse în anu¬ 
mite condiţii, ceea ce impune corec¬ 
ţii corespunzătoare. De regulă, tre¬ 
buie avute în vedere următoarele ca¬ 
zuri: 

Subiectele cu contrast mare. Lu¬ 
mina reflectată de subiect şi recep¬ 
ţionată de elementul fotosensibil al 
lămpii corespunde unei zone „prea 
deschise" sau „prea închise" a su¬ 
biectului. Astfel, imaginea va fi su¬ 
praexpusă sau subexpusă faţă de 
expunerea medie necesară. 

Unghiul de cîmp al obiectivului. 
Cînd se folosesc obiective cu dis¬ 
tanţe focale diverse, apar diferenţe 
faţă de unghiul de recepţie al lumi¬ 
nii de către elementul fotosensibil. 
Unele modele de lămpi fulger cu 
computer dispun de elemente de 
corecţie, în funcţie de tipul obiecti¬ 
vului folosit (norma!, superangular, 





J 



mbbP 


Ing. V. CĂL1NESCU 


Se întîmplă ca în cursui execu¬ 
tării unui lot de fotografii color să se 
termine hîrtia fotografică pe care 
s-au făcut probele şi s-au început 
măririle, impunîndu-se folosirea 
unei hîrîii din altă şarjă de fabricaţie 
şi cu alt număr de bază. Reamintim 
că prin numărul de bază se înţelege 
filtrajul indicat pe ambalajul hîrtiei 
fotografice color şi care precizează 
culoarea compensatoare a deze¬ 
chilibrului din fabricaţie al respecti¬ 
vei hîrtii. Numărul de bază (sau fil¬ 
trajul de bază) are pentru practician 
un caracter orientativ, deoarece 
condiţiile de determinare în fabrică 
sînt nereproducîibile în laborator. 
De aceea, după afiarea prin calcul a 
noii corecţii Să schimbarea hîrtiei, 
se impun'e efectuarea unei''probe, 
urmată de o nouă corecţie practică, 
de regulă de mică valoare. 

Principiu! de calcul constă în 
scăderea numărului de bază al ve¬ 
chi: hîrtii din filtrajul de corecţie de¬ 
terminat ca bun şi adăugarea nu¬ 
mărului de bază a! noii hîrtii/Vom 
ilustra ceie spuse printr-un exem¬ 

plu. Astfel, s-au realizat fotografii 
corecte cu filtrajul 60 80 00 pe o hîr- 
tie cu .numărul de bază 40 00 00.. 
Noua hîrtie are numărul de bază 
25 10 00. 

Filtraj vechi —60 60 00 

Număr de bază. 

vechi ...40 00 00 

20 60 00 + 


Număr de bază 

nou ..25 10 00 

-Filtraj nou _.45 70 00 

Sînt cazuri cînd acest calcul pare 
imposibil şi atunci se recurge la un 
artificiu, adăugîndu-se un filtraj gri 
de 100. Un ait exemplu va facilita 
înţelegerea acestei modalităţi de 
calcul. 

Filtraj vechi _00 70 70 - 

Număr de bază 

vechi ..40 20 00 

Caicului pare imposibil şi de 
aceea vom adăuga la filtrajul vechi 
un filtru neutru 100, rezuitînd: 

100 170 170 - 
40 20 00 

60 150 170 + 

Număr de bază 

nou . 30 05 00 


90 155 170 

Filtrajul nou rezulta prin sc㬠

derea unui filtru gri de valoare ma¬ 
ximă, respectiv în acest caz 90: 

90 155 170 - 

90 90 90 

Filtraj nou .00 65 80 

Aceleaşi artificii de calcul se 

aplică şi cînd numărul de bază 

vechi şi cel nou se caracterizează 
prin alte culori fundamentale, de 
exemplu, număr vechi. 40 20 00 şi 
număr nou 00 60 20, sau cînd nu¬ 
mărul de bază este mai mare decît 
filtrajul de corecţie. 


teleobiectiv). Corecţia poate fi elec¬ 
tronică sau optică (prin montarea 
unor elemente optice modificatoare 
de unghi în faţa lămpii). 

Existenţa altor surse de lumină. 
Dacă lumina ambiantă (la nivelul 
poziţiei lămpii) este prea puternică 
sau în unghiul de recepţie a luminii 
de către elementul fotosensibil sînt 
cuprinse surse de lumină oarecare 
(o fereastră, o lampă electrică, o su¬ 
prafaţă reflectantă etc.), computerul 
va fi „înşelat" şi imaginea furnizată 
va fi subexpusă. 

Utilizarea unor filtre. Montarea 
unor filtre pe obiectivul aparatului 
fotografic atrage, de regulă, creşte¬ 
rea în compensaţie a expunerii. Ris- f ; 
cui neglijării modificării expunerii 
prin micşorarea sensibilităţii intro¬ 
duse în computer este de regulă 
mare. Totodată, există lămpi fulger 
cu computer construite pentru o 
unică sensibilitate, ia care nu se 
poate face practic corecţia expune¬ 
rii. - . ' 1 

® Chiar, şi cele mai perfecţionate 
sisteme de lămpi fulger, respectiv 
cele cu măsurare interioară (în apa¬ 
ratul fotografic) a luminii, pot fur¬ 
niza imagini subexpuse. Aceasta se 
întîmplă în cazurile cînd distanţa de 
fotografiere depăşeşte puterea lăm¬ 
pii. 

Lămpile fulger cu măsurare inte¬ 
rioară a luminii nu dispun de posibi¬ 
litatea verificării suficienţei ilumin㬠
rii înainte de declanşare, aşa cum 
este posibil la lămpile fulger cu 
computer normale (declanşare ma¬ 
nuală de probă cu aprinderea cores¬ 
punzătoare a unui LED indicator). 
Certificarea corectitudinii expunerii 
se face după declanşare, ceea ce 
atrage implicit o imagine greşit ex¬ 
pusă în cazul insuficienţei luminii 
date de lampă. 


Un exemplu pentru prima si¬ 
tua} ie: 


Filtraj vechi ....60 
Număr de bază 
vechi .40 

60 

20 

00 - 

00 


20 

40 

00 + 1 

Număr de bază 



nou .. 

...00 

60 

20 


20 

100 

20 

Filtrajul nou presupune scăderea 

unui filtru gri, 

în acest caz 20. 


20 

100 

20 - S 


20 

20 

20 

Filtraj nou .. 

...00 

80 

00 

Şi un exemplu pentru 

i cea de-a 

doua situaţie: 




Filtraj vechi . 

...60 

60 

00 - »; 

Număr de bază 


i 

vechi . 

...85 

30 

00 

Calculul este imposibil, de aceea 

vom adăuga un filtru neutru 100, re- 

zuitî nd: 





160 

160 

100 - 1 


85 

30 

00 I 


75 

130 

100 + | 

Număr de bază 



nou . 

...60 

00 

05 


135 

160 

105 - 1 

Filtrajul nou se obţine prin scă- 1 

derea unui filtru gri, în 

acest caz I 

105: 





135 

160 

105 - 


105 

105 

105 

Filtraj nou .. 

...30 

55 

00 


Pentru ca acest calcul să ofere 
rezultate utilizabile, mai trebuie 
ştiut că valorile numărului de bază 
corespund filtrelor clasice de corec¬ 
ţie: în cazul folosirii de capete coior 
cu filtre dicroice se vor echivala nu¬ 
merele de bază în gradaţiile capului 
color (producătorul notifică în pros¬ 
pect, de regulă, echivaienţa între / 
propriile gradaţii şi ceie AGFA şi 
KODAK). Calcului se va face pe an¬ 
samblu în gradaţiile corespun¬ 
zătoare capului color. 


(URMARE DIN PAG. 7) 


semnal iogic „1") de la circuitul de 
decodificare aferent numărătorului 
de decade reaiizat cu CI9 şi C110, 
precum şi porţile inversoare de tip 
CDB400 ale CI*. 1. 

Numărătorul de decade este co¬ 
mandat de impulsurile alfa, beta, 
gama, obţinute la finele explorării 
fiecărei decade. - 

Aceste impulsuri se aplică unui 
circuit SAU logic realizat cu tranzis¬ 
torul T2, care are şi rol de inversor. 

La ieşirea din circuitele de deco¬ 
dificare decadice realizate cu Circui¬ 
tele CI3, 4, 5 se montează diode de 
tip EFD108 pe paşi corespunzători, 
astfel încît să realizăm cuvîntul do¬ 
rit. 

Cu ajutorul comutatorului, notat 
cu K, se pot alege unul din cele trei 
cuvinte: MCE, MOI, MOS. . 

Viteza de transmitere a acestor 
cuvinte se poate regla cu ajutorul 
semireglabilului Pxl, iar pauza din¬ 
tre cuvinte se poate regla cu ajuto¬ 
rul semireglabilului Px2. 

Pentru a putea face controlul lo¬ 
cal al cuvintelor ce se transmit s-a 
introdus un circuit monitor. Acesta 
se compune dintr-un oscilator şi un 
amplificator avînd ieşirea pe un di¬ 
fuzor miniatură, 

Oscilatorul este în funcţiune tot 
timpul, iar între oscilator şi amplifi¬ 
cator se interpune al doilea grup de 
contacte ale releului REED, reieu 
care are funcţia de întrerupere a 
modulaţiei. Frecvenţa oscilatorului 
de te monitor se poate regla, cu aju¬ 
torul semireglabilului Px3, în jurul 
valorii de 800 Hz. 

întrucît în schema de faţă avem 
două oscilatoare cu frecvenţe dife¬ 
rite, pentru o cît mai bună decuplare 
a circuitelor de numărare s-au mon¬ 
tat condensatoare de decuplare pe 
circuitul de alimentare al acestora. 

Pentru a înţelege mai bine modul 
■cum se face programarea manipula¬ 
torului, să urmărim diagrama impul¬ 
surilor .pentru o decadă de num㬠
rare. 

în cazul în care dorim să obţinem 
transmisia unor cuvinte mai compli¬ 
cate (cu mai multe semne telegra¬ 
fice), trebuie să apelăm la patru de¬ 
cade. Avînd 40 de paşi la dispoziţie, 
putem .aranja convenabil diodele 
astfel încît să obţinem 'cuvintele: 
•MpH, MOS. 

în modul- de compnnere a cuvinte¬ 
lor se va ţine seama'de anumite re¬ 
guli specifice lucrului în telegrafie: 

a) un punct are durata unui im¬ 
puls; 

b) o linie este formată din 3 

puncte legate: <# 

c) pauza între semnele unei litere 
este. de un impuls; 

d) pauza dintre două litere este de 
3 impulsuri; 

e) pinul nr. 1 de la fiecare decodi- 
ficator decadic se va lăsa neocupat 
(liber), întrucît acesta reprezintă sta¬ 
rea „0“ de repaus al numărătorului 
aferent. 

3. DESCRIEREA EMIŢĂTORULUI 

Emiţătorul este realizat cu circuite 
integrate de -tipul CDB4QQ şi 
tranzistoare. El debitează o putere 
RF de cca 1 W, avînd o stabilitate 
foarte bună datorită cristalului de 
cuarţ de 3,5 MHz. 

Şi aici oscilatorul de radiofrec- 
venţă funcţionează tot timpul, între¬ 
ruperea modulaţiei spre etajul de 
amplificare şi antenă făcîndu-se cu 
ajutorul celor două porţi P3 şi P4. 

Cu ajutorul trimeruiui CT se re¬ 
glează acordu! antenei. 

Pentru a se putea realiza şi leg㬠
turi în fonie (între arbitri), emiţătorul 
a fost dotat şi cu modulaţie de am¬ 
plitudine, cu microfon dinamic. 

Schema prezentată nu este prea 
complicată, montajul puţind fi reali¬ 
zat ia nivel de cercuri de electronică 
din licee. Executat corect, cu circu¬ 
ite integrate de bună calitate, mon¬ 
tajul va funcţiona din primul mo¬ 
ment. 


.TEHNIUM 10/1984 


17 

















: : ' . 


jps 

[j I 1- j/g».* g J 


Aparatele de reproducere acus¬ 
tică, în special radiocasetofoanele 
stereo, sînt dotate cu posibilitatea 
separării forţate a canalelor de re¬ 
producere, pe cale electronică, 
obţinîndu-se un efect de .lărgire a 
spaţiului dintre sursele soncre. 
Efectul este denumit „wide stereo" 
sau „spaţial" şi a fost justificat în 
special datorită distanţei mici din¬ 
tre difuzoarele radiocasetofoane- 
lor, ceea ce nu permitea obţinerea 
unui efect stereofonic destul de 
pronunţat. Avînd în vedere larga 
răspîndire a circuitelor integrate 
specializate, unele firme au creat 
circuite integrate care procesează 
semnalul audio introdus pentru 
obţinerea semnalului pseudostereo 
din semnalul rnonofonic sau obţi¬ 
nerea efectului „wide stereo" din 
semnal stereofonic, cum este cazul 
circuitului TDA 3810, produs de 
firma olandeză PHILIPS. 

Schema electrică a montajului 
propus este prezentată în figura 1, 
schemă ce permite reglarea con¬ 
tinuă' a separării canalelor stîn- 
ga— dreapta cu ajutorul potenţio- 
metrului liniar dublu cu valoarea de 
10 kil. Montajul constă în două ca¬ 
nale identice, cu excepţia rezistoa- 
relor 1R4 şi 2R4, care au valori dife¬ 
rite: 1,8 kil pe canalul dreapta şi 
4,7 kil pe canalul stînga. Pentru un 
reglaj mai precis al montajului se 
recomandă ca rezistorul de 4,7 kil 
să fie înlocuit cu un semireglabii de 
5 kil. Montajul prezintă o im pe¬ 
dantă de intrare ridicată şi o impe- 
danţă de ieşire scăzută, permiţînd 


Ing. AURELIAN MATEESCU 

intercalarea sa în lanţul de audio- 
frecvenţă între preamplificatorul 
corector de ton şi etajul final. Utili- 
zînd valorile componentelor din 
schemă se obţin următoarele per¬ 
formanţe: 

— coeficientul de amplificare a 

semnalului . 0,5 

— nivelul semnalului aplicat la 

intrare . 0,25—1 V 

— banda de frecvenţă reprodusă 
. 20 Hz—20 kHz 

— coeficientul de distorsiuni ne¬ 
liniare este mai mic de 0,1% pentru o 
tensiune de intrare de 0,5 V, aproxi¬ 
mativ 0,15% pentru o tensiune de in¬ 
trare de 1,0 V. 

Reglajul şi punerea în funcţiune a 
montajului. Pentru obţinerea de re¬ 
zultate bune se recomandă utili¬ 
zarea de componente de bună cali¬ 
tate, verificate şi sortate înaintea in¬ 
troducerii lor în montaj. Se vor pre¬ 
fera rezistoarele cu peliculă meta¬ 
lică, condensatoarele electrolitice 
cu tantal, iar tranzistoarele vor fi 
sortate pentru zgomot propriu re¬ 
dus şi factori de amplificare egali 
pentru perechile 1 TI, 2T1 şi 1T2, 
2T2. Tranzistoarele vor avea facto¬ 
rul de amplificare în curent mai 
mare de 100. 

După executarea montajului, 
acesta va fi verificat cu atenţie şi co¬ 
nectat în lanţul electroacustic. 

Potenţiometrele de 10 kil se pla¬ 
sează în poziţia extremă spre colec¬ 
toarele 1T1 şi 2T1, corespunzînd cu 
poziţia „wide stereo". 

La ieşirea canalului dreapta se 
conectează o sarcină echivalentă 


âc MfS 6CMJ 


\/A . 

£ C4 



(rezistor bobinat cu rezistenţă oh- 
mică egală cu impedanţa de ieşire a 
amplificatorului şi cu puterea disi¬ 
pată aproximativ egală cu puterea 
de ieşire). Pe acest canal se injec¬ 
tează un semnal audio şi, mane- 
vrîrid potenţiometrul dublu, se 
caută poziţia pentru care semnalul 
transmis în canaiul stîng este mi¬ 
nim. Poziţia pentru care se obţine 
minimul- se notează, aceasta fiind 
poziţia de funcţionare în regim 
stereo. 

Fără a se modifica poziţia poten- 
ţiometrului dublu, sarcina artifi¬ 
cială se conectează ia ieşirea cana¬ 
lului stînga şi se injectează acelaşi 
semnal, verificîndu-se dacă acesta 
are o valoare minimă. Pentru redu¬ 


cerea sa se poate acţiona asupra 
rezistorului 1R4 de 4,7 kil, ce se va 
înlocui cu un semireglabii cu va¬ 
loare de 5 kil. 

Se repetă reglajul conform meto¬ 
dologiei de mai sus pentru obţi¬ 
nerea unei separări cît mai bune în 
regim stereo. La capetele de cursa 
ale potenţiometruiui dubiu se afla 
poziţiile de funcţionare „wide ste¬ 
reo" (cursorui spre colectoarele 
tranzistoarelor 1 TI şi 2T1) şi mono. 

BIBLIOGRAFIE 

HI-FI News and Record RevieW 
nr. 2, 1972 (S.U.A.) 

Colecţia revistei Radio, 1974 (U.R.S.S) 
Philips Audio Handbook, 1983 
NSC Application ^ Notebook, 1980 



Generatorul de semnal triun¬ 
ghiular pe care îl propun este un os¬ 
cilator comandat în tensiune. Mon¬ 
tajul are avantajul unei funcţionări 
simple şi sigure, avînd ia ieşire un 
semnal generat cu o liniaritate şi si¬ 
metrie foarte bune. 

CARACTERISTICILE 

MONTAJULUI 

— frecvenţa tensiunii la ieşire re¬ 
glabilă în următoarele trepte: 

I: 2 Hz - 70 Hz 

ii: 20 Hz-0,6 kHz 

iii: 120 Hz - 7 kHz 

IV: 1 kHz - 25 kHz 

V: 2 kHz - 40 kHz 

— amplitudinea semnalului iâ 
ieşire constantă în toată gama de 
frecvenţe, egaiă cu 9 V vv ; 

— tensiunea de alimentare = 15 V; 

— frecvenţa generată este regla¬ 
bilă cu ajutorul potenţiometruiui P, 
şi comutatorului de game. 

Montajului i se poate adăuga un 
formator de semnal sinusoidal. 

Dacă între baza tranzistorului T, 
şi borna de alimentare. + se aplică o 
tensiune variabilă cu variaţie lenta 
între 0 şi 7 V, se obţine ia ieşire un 
semnal vobuiat. 


L.ORSN CLAICI, Constanţa 
FUNCŢIONARE 

Curenţii de emitor şi de colector 
ai tranzistorului T-, fiind aproximativ 
egali, tensiunile pe rezistenţele R 2 
şi R 14 vor fi: 


U^ 2 - F^ci Şi Urh — Ru^ ~ R 14 ' •c 1 
U R 2 R 2 

iar raportul lor -- = —— este 

■ UR 14 R 14 

constant. 

Aceste tensiuni se reglează cu 
ajutorul lui P v 

Prin R 3 şi P 2 aceste tensiuni de¬ 
termină curenţii prin bazele tranzis¬ 
toarelor T 2 şi T 3 : 

U r Ur 14 

= rezistenţa lui P 2 . 


Ci C 2 C 3 c 4 c 5 

FTiTi 
11 III 



Raportul curenţilor de colector ai 
celor două tranzistoare: 


(h Ib 3 lh R 3 Ur 14 


Se fixează acest raport egal cu 

— cu ajutorul lui P 2 . 

Aceste tranzistoare se comporta 
ca nişte generatoare de curent care 


T vA 

Rlifl ^ 


18 


TEHNIUM 10/1984 









M SRţr £ffii 

f I 


Pentru a preîntîmpina eventualele 
insuccese la experimentarea unor 
scheme mai pretenţioase cu amplifi¬ 
catoare operaţionale, este bine ca, 
înainte de abordarea propriu-zisă a 
montajelor, să efectuăm cîteva m㬠
surători elementare asupra exempla¬ 
rului de operaţional disponibil. 

Circuitul din figura alăturată este 
destinat tocmai acestui scop. Pentru 
realizarea lui sînt necesare: un soclu 
adecvat (preferabil cu 2x7 terminale, 
care se pretează şi la capsulele cu 
2x4 pini), un comutator dublu cu 
2x5 poziţii, o sursă diferenţială de ± 
15 V (din care prin divizare cores¬ 
punzătoare se pot obţine şi tensiu¬ 
nile de comandă de +0,1 V şi res¬ 
pectiv -0,1 V), un voitmetru de ten¬ 
siune continuă cu 10 —15 V la cap 
de scală şi cîteva componente pa¬ 
sive nepretenţioase. 

Configuraţia în care „lucrează" 
operaţionalul testat este selectată 
din comutatorul dublu Ka + Kb. Ast¬ 
fel, în poziţia 1 a lui K, intrarea 
neinversoare {+) este pusă la masă 
(0V) prin rezistenţa R 3 , iar intrării in- 
versoare (-) i se aplică tensiunea 
pozitivă de 0,1 V. Configuraţia rezul¬ 
tată este de amplificator inversor de 


tensiune continuă, cu cîştigul G v = 
-R 2 /R, = -100, deci voltmetrul co¬ 
nectat la ieşire va trebui să indice 
tensiunea E 0 = 0,1 V. (-100) = -10 V. 
Evident, voltmetrul se racordează 
aici cu plusul la masă. 

în poziţia 2 a lui K (intrarea nein¬ 
versoare la masă şi -0,1 V pe intra¬ 
rea inversoare), montajul este tot 
amplificator inversor, deci la ieşire 
vom citi E 0 = -0,1 V. (-100) = 10 V, 
tensiune pozitivă faţă de masă 
(voltmetrul cu minusul la masă). 

Cu K în poziţia 3, operaţionalul se 
află în configuraţia de amplificator 
neinversor c.c. (intrarea inversoare 
la masă prin R-, şi +0,1 V pe intrarea 
neinversoare). Cîştigul în tensiune 
este acum G v = 1 + R 2 /R 1 = 101, deci 
voltmetrul va indica E 0 = 0,1 V. 101 = 
10,1 V. 

In poziţia 4 (tot inversor, dar cu 
-0,1 V pe intrare), rezultă E 0 = 0,1 V. 
101 = -10,1 V. 

în fine, în poziţia 5 a lui K, ambele 
intrări sînt conectate la masă (prin 
R-i, respectiv R 3 ). Ceea ce se m㬠
soară la ieşire este tensiunea de de¬ 
calaj de intrare (offset) amplificată 
de cca 100 de ori datorită circuitului 
de reacţie. Tensiunea E 0 poate fi po¬ 
zitivă sau negativă, cu ordinul de 
mărime de 0,1—0,5 V, în funcţie de 
mărimea şi sensul decalajului exis¬ 
tent la intrare (pe care îl putem ast¬ 
fel calcula aproximativ). 


~0,1V o* 




R2 m 

Q+15V 


rn 



Li * 




/ mu 

aJcL- 

—9 






încarcă şi descarcă unul din con¬ 
densatoarele Ci ...C 5 (de exemplu, 
C^; ca urmare, tensiunea la bor¬ 
nele lui C-, are o variaţie liniară în 
timp. Tranzistorul T 3 se poate bloca 
dacă T 7 este saturat. Fie ! 0 curentul 
de colector al lui T 2 . Acest curent 
încarcă pe C- dacă T 3 este blocat. 
Dacă T 3 nu este blocat de către T 7 , 
curentul său de colector va fi 1^ = 
= l 0 , deci Ci se va descărca printr-un 
curent 


LEDjf-r- 

Lfc'D. 



>c 2 


= 2ln - Io = Io 


Curenţii de încărcare şi descărcare 
a lui C r vor fi egali. 

Tranzistorul T 7 este comandat 
astfel. La începutul funcţionării 
montajului, C, este descărcat. T 4 
este uri repetor pe emitor, deci U R? = 
= 0. Tg şi Tg formează împreunăcu 
piesele aferente un circuit bascu¬ 
lant Schmitt, deci T 5 va fi blocat. Ca 
urmare, tensiunea pe colectorul lui 
T 5 va fi maximă, egală cu 8 V. 
Această tensiune determină, cu 
ajutorul grupului R 4 , R 5 saturarea 
tranzistorului T 7 , deci T 3 va fi blo¬ 
cat. Ci se va încărca pînă la tensiu¬ 
nea de 12,5 V. Tensiunea U R 

ajunge la valoarea de 5,9 V şi circui¬ 
tul basculant Schmitt comută. Ten¬ 
siunea pe colectorul lui T 5 scade la 
1 V, deci T 7 se va bloca. T 3 conduce, 
iq 3 = 2 Iq, deci C, se descarcă pînă 
cînd tensiunea ia bornele lui ajunge 
ia 3,5 V. Atunci U R = 1,4 V şi circui¬ 


tul basculant comută din nou. 
Funcţionarea se repetă. 

PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE 

Se reglează P 2 pînă cînd apar os¬ 
cilaţii şi se reglează tot cu ajutorul 
lui simetria acestora. 


LISTA DE COMPONENTE 

P, = 10 kii; P 2 = 1 Mii; R 8 , R 12 , R, = 
= 15 kii; R 2 = 10 kii; R 14 = 22 kii; 
R 3 = 1 Mii; R 6 , R 7 = 4,7 kii; R 10 = 
= 82 kii; R 0 , R n = 1 kii; C, = 1 >uF; 
C 2 = 0,1 mF; C 3 = 10 nF; C 4 = 1 nF; 
C 5 = 100 pF; C 6 = 220 pF; TL, T 2 , ... T 9 
— tranzistoare bipolare du siliciu; 
T 2 -şi T 3 - cu factori de amplificare 
apropiaţi şi curenţi reziduali cît mai 
mici; T-,, T 4 , T 8 — cu factor de ampli¬ 
ficare cît mai mare. 

Tensiuni măsurate în anumite 
puncte ale montajului: 

C, ■ U max = 12,5 V; U min = 3,5 V; 
UR 7 : U max = 6,9 V; U min = 1,4 V; 
U Mtednr T fi : U max = 8 V; U min = 1 V; 


Importanţa indicării corecte a ten¬ 
siunii la care este încărcat conden¬ 
satorul blitzului electronic nu mai 
trebuie demonstrată. Amintim doar 
că o tensiune de 70% din cea nomi¬ 
nală înseamnă o energie de două ori 
mai mică, datorită dependenţei pă- 
tratice a acesteia funcţie de ten- 
■ siune. Indicaţia „gata pentru declan- , 
şare" dată de aprinderea becului cu 
neon furnizează uneori surprize da¬ 
torită reglajului nu prea apropiat de 
tensiunea maximă.' Acest reglaj 
foarte corect implică riscul ca la cea 
mai mică scădere a tensiunii reţelei 
sau slăbire a bateriilor becul să nu 
se mai aprindă şi să ne lipsească de 
orice informaţie privind starea con¬ 
densatorului. 

Dezavantajul de mai sus poate fi 
înlăturat folbsind un LED ca indica¬ 
tor. Lumina emisă este proporţio¬ 
nală cu tensiunea condesatorului pe 
un domeniu de circa 60 V în apro¬ 
pierea tensiunii maxime, astfel că se 
poate vizualiza comod încărcarea 
condensatorului în ultimul interval 
de timp. 

Schema propusă cuprinde un LED 
(orice tip) montat în colectorul tran¬ 
zistorului T. Joncţiunea bază-emitor 
este polarizată de la tensiunea U c a 
condensatorului principal C al 
: blitzului, printr-un divizor rezistiv. 
Cînd se ajunge la aproximativ 0,6 V 
pe bază, T începe să se deschidă, 
iar LED-ul să lumineze. Este nece¬ 
sară o creştere de circa 60 V a lui 
U c pentru ca T să intre bine în con- 
ducţie şi LED-ul să ajungă la inten¬ 
sitatea maximă. Se ajustează semi- 
reglabilul miniatură de 10 ka astfel 
încît deschiderea completă a lui T 
să se facă în momentul cînd U c 
atinge valoarea maximă. 

Un nivel de referinţă pentru lu¬ 
mina emisă este dat de LED-ul al 
doilea (similar cu primul), perma- 


Frx. GH. BĂLUŢĂ 

nent aprins la intensitatea maxima. 
Astfel, operatorul trebuie sa apre¬ 
ciez» dacă lumina emisă de cele 
două LED-uri este identică, operaţie 
mult mai precisă dedt aprecierea 
unui maxim de iluminare. La pune¬ 
rea în funcţiune se verifică dacă 
emisia celor două diode este iden¬ 
tică atunci cînd U c are valoarea no¬ 
minală, ajustîndu-se, dacă este ca¬ 
zul, valoarea rezistorului cu asterisc. 

Schema poate fi montată în car¬ 
casa blitzului, într-un spaţiu liber. 

Indicatorul se justifică numai în 
cazul blitzurilor la baterie sau acu¬ 
mulator, întrucît necesită alimentare 
de joasă tensiune. Schema se poate 
adapta uşor pentru orice valoare în¬ 
tre 3 şi 9 V prin recalcularea rezis- 
toarelor înseriate cu LED-urile. 

O altă observaţie se referă ia fap¬ 
tul că schema originală a blitzului 
trebuie să aibă minusul condensato¬ 
rului comun cu minusul convertoru¬ 
lui (circuite desenat? cu linie între¬ 
ruptă). Este posibilă modificarea 
montajului pentru cazul.cînd „plusu¬ 
rile" sînt comune, prin inversarea 
conexiunilor la LED-uri şi folosirea 
unui tranzistor pnp. ’ ■ 

Nu uitaţi să notaţi şi tensiunea U c 
ia care începe să se aprindă LED,. 
Determinaţi prin probe corecţia ce 
trebuie adusă numărului director, 
deoarece s-ar putea să întîlniţi situa¬ 
ţii cînd, din cauza epuizării bateriei, 
trebuie să lucraţi în astfel de condi¬ 
ţii. 

In sfîrşit, o, precauţie' obligatorie 
înaintea oricărei intervenţii în circui¬ 
tul blitzului: descărcaţi condensatorul 
principal C, atît prin declanşarea 
fulgerului, cît şi prin scurtcircuitarea 
lui C cu un rezistor de circa 1 kîi. 
menţinut la borne pînă ce tensiunea 
pe C ajunge ia clţiva volţi sau chiar 
zero. 


J colector *5 * '-'max 

Ur 9 •• U max = 5,2 V; U min = 0,7 V; 

U Rl1 : U max = 11,3 V;U min = 2,5 V. 

Am utilizat montajul pentru a 
obţine semnal sinusoidal vobulat şi 
am verificat răspunsul tensiune- 
frecvenţă al unor circuite de audio- 
frecvenţă (filtre, amplificatoare). 



TEMNIUM 10/1984 


19 











' _ 


B 


Incj. P. PAULESCU 


MINGE MAGICĂ 

Sub această denumire comercială 
diverşi producători de jocuri electro¬ 
nice cu AY 3-8500 oferă posibilita- 
tera practicării unui număr de 14 jo¬ 
curi TV! 

în realitate, toate cele 7 configura¬ 
ţii de bază se dublează, în sensul 
practicării a încă 7 jocuri, derivate 
din cele de bază, în cadrul cărora 
mingea apare doar în anumite mo¬ 
mente de timp şi numai în anumite 
zone ale terenului de joc. 

Ideea care stă la baza „extinderii" 
numărului de jocuri (mai corect 
spus, a configuraţiilor de joc) con¬ 
stă în prelucrarea semnalului video 
corespunzător mingii (în jocurile cu 
paleta), respectiv ţintei (în jocurile 
de tir). 

Semnalul video furnizat de AY 
3-8500 la pinul 6, materializat pe 
ecran prin apariţia mingii (ţintei) 
este reprezentat de un impuls „1“ 
logic cu durata de 1 ps (3 ps) aplicat 
. sumatorului video timp de 5 linii 
consecutive (.15 linii consecutive). 

Blocarea transmisiei acestui sem¬ 
nal spre sumator la momente de 
timp bine stabilite în raport cu im¬ 
pulsurile de sincronizare linii are ca 
efect apariţia mingii doar în anumite 
zone (prestabilite) ale terenului de 
joc. 

Evident, prin această operaţie de 
blocare a informaţiei reprezentînd 
mingea nu se afectează logica in¬ 
ternă de funcţionare a microproce¬ 
sorului AY 3—8500. Mingea îşi con¬ 
tinuă traiectoria iniţială, dar într-o 


zonă centrală a ecranului devine 
„invizibilă" pentru a redeveni la lu¬ 
minozitatea normală de îndată ce a 
depăşit limitele acestei zone. 

De regulă, zona se fixează sime¬ 
tric în raport cu axa mediană a tere¬ 
nului de joc pentru a oferi celor doi 
(patru) parteneri condiţii egale de 
întrecere. 

Limita stînga şi întinderea zonei 
sînt reglabile şi disponibile partene¬ 
rilor de întrecere. în jocurile „cu 
handicap", acestea se pot regla 
după necesităţi, favorizînd într-o 
măsură mai mare sau mai mică unul 
din jucători. 

Blocarea projiriu-zisă a 
semnalului video corespunzător 
mingii se realizează cu ajutorul unui 
comutator analogic rapid (tranzistor 
JFET, MOSFET sau comutator video 
integrat), iar momentele corespun¬ 
zătoare blocării şi deblocării se fi¬ 
xează cu ajutorul unor circuite mo- 
nostabile. 

în figură 1 este prezentată schema 
bloc a circuitului care comandă blo¬ 
carea (deblocarea), iar în figura 2 
este schiţată diagrama de impulsuri 
. corespunzătoare principiului de 
funcţionare. Prima diagramă de im¬ 
pulsuri reprezintă o linie TV gene¬ 
rată de AY 3-8500, impulsurile mar¬ 
cate avînd următoarea semnificaţie: 

1. impuls sincronizare linii; 


2. bordură teren de joc (stînga); 

3. informaţie video privind tere¬ 
nul, scorul, mingea şi jucătorii; 

4. bordură teren de joc (dreapta). 

VITEZE Şl UN¬ 
GHIURI 

VARIABILE 

ALEATOR 

Intrările de semnal asociate co¬ 
menzilor UNGHI DE REFLEXIE (pin 
5) şi VITEZĂ.MINGE (pin 7) permit 
selecţia independentă a două regi¬ 
muri de lucru, conform procedurii 
descrise în „Tehnium" nr. 5/1984. 

Selecţia propriu-zisă, prin care se 
forţează o anumită stare logică a in¬ 
trării de comandă, se face simplu, 
cu ajutorul unor comutatoare de tip 
„cu reţinere". 

De regulă, comanda de selecţie se 
aplică doar la începutul unei partide 
de joc TV, nu şi pe durata jocului, 
într-adevăr, în plină desfăşurare a 
evenimentelor de pe ecran, de cele 
mai multe ori deosebit de pasio¬ 
nante, partenerii de joc dispun de 
un grad relativ redus de libertate de 
acţiune. Nu de puţine ori amatorii 
de jocuri TV se limitează doar la a 
urmări traiectoria mingii şi poziţia 
jucătorilor. 


pin 16 I Q. 


M0N0STABIL M0N0STA BIL 

. Mi M 2 





fie modificarea unghiurilor de refle¬ 
xie, fie schimbarea vitezei de depla¬ 
sare a mingii, fie ambele modificări 
simultan. 

Starea iniţială a bistabiletpr stabi¬ 
leşte una din cele trei opţiuni. 

Montajul conţine 2 1/2 circuite 
bistabile CMOS (CD4013 sau echi¬ 
valente) utilizate drept circuite bista¬ 
bile tip D şi divizoare de frecvenţă 
(-f- 2). Se pot folosi în consecinţă şi 
alte tipuri de circuite bistabile 
CMOS, respectînd, evident, princi¬ 
piul de funcţionare. 

Tabelul alăturat sintetizează mo¬ 
dul de operare al circuitului. 

Comutatoarele Kt— K 4 sînt de tip 
„cu reţinere", cu acţionare indepen¬ 
dentă. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 




COMANDĂ 

STARE 

■ 

- u_ 

COMUTATOR 

SEMNIFICAŢIE 



K 4 - 1 

±20- j 

UNGHI 

. 

K 4 - 2 

±20 c ±40° 


K 3 -- 1 

; _ 

ALEATOR 


Kt — 2 

K 2 -1 

T — 1,3 s 

VITEZĂ 

L - 

K 2 -2 

T = 0,65 s 



fATOR ÎNCHIS DESCHIS 


Circuitul prezentat în figura 3 per¬ 
mite modificarea unghiurilor de re¬ 
flexie şi a vitezei de deplasare a 
mingii, în mod automat, fără inter¬ 
venţia partenerilor de joc, ceea ce 
aduce un plus de spectaculozitate. 

Comanda de selecţie este condi¬ 
ţionată de evoluţia partidei de joc 
TV, evoluţie materializată prin modi¬ 
ficarea semnalelor care generează 
scorul (pin 24), mingea (pin 6) şi su¬ 
netul (pin 3). 

Caracterul aleator al acestei se¬ 
lecţii rezultă din modul particular în 
care cele trei semnale de comandă 
acţionează asupra circuitelor bista¬ 
bile din figura 3. 

în figura 4 este prezentată, spre 
exemplificare,^ o configuraţie posi¬ 
bilă de joc. îndeplinirea condiţiilor 
de selecţie în momentul acţionării 
apărătorului stînga poate determina 


(URMARE DIN PAG. 10) 

lui serniregiabil de 100 il din oscila¬ 
tor, astfel încît la ieşirile celor două 
divizoare, CI7 şi CI8, să se obţină 
frecvenţele de 10 Hz, respectiv 1 Hz. 
Circuitul Integrat CI8 a fost introc <s 
pentru a se putea folosi în oscilator 
un condensator de capacitate mică, 
de bună calitate (tantal sau nepola¬ 
rizat). El poate lipsi, montînd în os¬ 
cilator un condensator de circa 100 
pF şi legînd ieşirea porţii PI9 direct 
la intrarea BDi a iui Ci7. LED-ul 
poate fi montat chiar în butonul B, 
uşurînd astfel observarea acestuia. 
In paraiel. pe contactele releului 
REL (prin care se va alimenta becul 
aparatuiui de mărit) se va monta un 
întrerupător, pentru aprinderea be¬ 
cului independent de ceasul de ex¬ 
punere. Montajul se va alimenta 
dintr-o sursă de tensiune stabilizată 
de 5 V, consumul fiind de circa 
0,7—0,8 A. 


ŢEHNiUM 10/1984 










CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR 
DE TELEVIZIUNE 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

O staţie principală de televiziune 
este practic o uzină de un gen mai 
aparte, care, de regulă, se ampla¬ 
sează pe înălţimi dominante asupra 
unor mari zone de serviciu. Amena¬ 
jările dintr-o staţie de emisie permit 
instalarea emiţătoarelor mai multor 
programe de televiziune, în unde 
metrice şi decimetrice, cît şi de ra¬ 
diodifuziune pe unde metrice. Emi¬ 
ţătoarele de televiziune amplasate 
într-o astfel de staţie sînt de aseme¬ 
nea principale şi, în funcţie de înălţi¬ 
mea amplasamentului şi pilonului 
suport antene, pot acoperi cu pro¬ 
gram teritorii întinse, de la cîteva 
sute la cîteva mii de kilometri p㬠
traţi. 

Emiţătoarele de televiziune princi¬ 
pale pot avea puteri nominale de 
emisie între 1-4-50 kW, în funcţie de 
domeniul de frecvenţă al canalului 
utilizat, întinderea şi structura zonei 
de serviciu etc. Un emiţător TV ge¬ 
nerează frecvenţele purtătoarelor de 
imagine şi de suget cu o precizie 
mai mare de 10 şi le modulează 
cu semnalele video şi audio ale pro¬ 
gramului corespunzător. In emiţ㬠
toare se realizează o amplificare cît 
se poate de liniară a curenţilor mo¬ 
dulaţi pînă la puterea nominală. Prin 
intermediul liderului principal (cablu 
coaxial special), energia curenţilor 
respectivi ajunge de la ieşirea emiţ㬠
torului la antenele de emisie prin in¬ 
termediul cărora aceasta este difu¬ 
zată în spaţiul înconjurător, spre 
zona de serviciu, sub formă de unde 
modulate. 

Procesul de producţie sus-amintit 
din staţia de emisie foloseşte în 
principal energia primită printr-un 
racord electric sau din surse proprii 
(grupuri electrogene) şi semnalul 
programului de emisie primit prin 
intermediul liniilor de program (ra- 
dioreieu, cablu coaxial etc.). 

în afară de energia electrică, în 
procesul de exploatare şi întreţinere 
a staţiilor de emisie se consumă în 
principal: tuburi şi semiconductoare 
de mare şi mică putere (tetrode, 
triode, clistroane, tuburi catodice, 
cinescoape, tiristoare, diode, tria- 
curi, tranzistoare de înaltă şi joasă 
frecvenţă, circuite integrate etc), 
componenţe radioelectronice profe¬ 
sionale de mare şi mică putere, ma¬ 
teriale diverse electrotehnice şi ra- 
diotehnice (comutatoare, relee de 
comandă şi protecţie, transforma¬ 
toare, cabluri de energie de înaltă 
frecvenţă şi de semnal, materiale 
izolante) şi diverse alte materiale de 
întreţinere (lacuri, uleiuri, conduc¬ 
toare, cositor, apă distilată, combus¬ 
tibili pentru grupuri şi încălzire etc.). 

Componenţa, în mare, a unei in¬ 
stalaţii de emisie TV constă din ur¬ 
mătoarele părţi principale: emiţător 
de imagine, emiţător de sunet; sis¬ 
tem radiant; sistem de răcire; insta¬ 
laţii de eiectroaiimentare; instalaţii 
de control şi măsură; terminalul sur¬ 
sei de semnal; instalaţii de co¬ 
mandă, protecţie şi semnalizare etc. 

Principalele părţi ale unui emiţător 
de televiziune ce contribuie direct la 
procesul de prelucrare a semnalelor 
sau sînt traversate de acesta (fig. 3) 
sînt următoarele: generatoarele de 
purtătoare a emiţătorului de imagine 
(1) şi a emiţătorului de sunet (V), 
acesta din urmă fiind de regulă mo¬ 
dulat în frecvenţă chiar în etajul os¬ 
cilatorului; etajul modulat în ampli¬ 
tudine de către semnalul video-com- 
piex (2); amplificatorul şi corectorul 
semnalului video (3); amplificatoa¬ 


rele intermediare ale curenţilor mo¬ 
dulaţi, de imagine (4) şi de sunet 
(4’); amplificatoarele finale (de pu¬ 
tere) ale curenţilor modulaţi, de 
imagine (5) şi de sunet (5'); circui¬ 
tele de ieşire (6) cu mai multe sub¬ 
ansambluri avînd următoarele funcţii 
principale: diplexerul (înlesneşte se¬ 
pararea şi lucrul celor două emiţ㬠
toare de imagine şi sunet pe o sin¬ 
gură ieşire spre antenă şi perfec¬ 
tează banda canalului de emisie); 
circuitele ce filtrează componentele 
laterale şi armonice; comutatoare 
ale regimurilor de lucru şi rezervă; 
sarcina artificială; dispozitive reflec- 
tometrice şi sonde de protecţie, m㬠
sură şi control etc. 

Schema bloc prezentată este nu¬ 
mai o variantă ce arată funcţiile 
principale ale emiţătoarelor TV de 
tip clasic. Emiţătoarele moderne fo¬ 
losesc principiul modulaţiei în frec¬ 
venţă intermediară (FI) şi practică 
după procesul de modulare o 
schimbare de frecvenţă din FI direct 
pe canalul de lucru, după care ur¬ 
mează amplificarea de putere. Acest 
sistem, datorită faptului că frecvenţa 
intermediară este joasă 
(30-^40 MHz) şi este unică la toate 
emiţătoarele cu modulaţie în FI, in¬ 
diferent de canalul de emisie, asi¬ 
gură o mare stabilitate a parametri¬ 
lor şi o unificare a tuturor blocurilor 
de mică putere la toate emiţătoarele 
TV. în ultimii ani, o dată cu realiza¬ 
rea tuburilor de putere (tetrode, 
clistroane) cu amplificare mare şi li¬ 
niaritate foarte bună, s-a reuşit am¬ 
plificarea de putere comună a sune¬ 
tului şi imaginii pînă la puteri de or¬ 
dinul 20 kW, fără să mai fie nece¬ 
sare amplificatoarele intermediar şi 
final de sunet şi nici diplexerul. Emi¬ 
ţătoare de televiziune complet tran¬ 
zistorizate (inclusiv amplificatoarele 
finale) s-au realizat în ultimii ani 
pînă la puteri de ordinul cîtorva kilo¬ 
waţi (10) în benzile I—III şi 1 kW în 
benzile IV şi V. în etajele de frec¬ 
venţă intermediară o contribuţie de¬ 
osebită a fost adusă în ultimii ani de 
utilizarea filtrelor ceramice, cu unde 
elastice de suprafaţă, pentru forma¬ 
rea benzii de trecere (caracteristica 
amplitudine-frecvenţă) şi corecţia 
timpului de întîrziere de grup (ca¬ 
racteristica fază-frecvenţă). 

Deoarece canalul de emisie şi pu¬ 
terea aparentă maximă din fiecare 
amplasament de emiţător de televi¬ 
ziune sînt fixate în prealabil prin 
convenţii, ia proiectarea noilor 
obiective se stabilesc, în cadrul limi¬ 
tărilor convenite, modul de dirijare a 
energiei radiante prin sistemul de 
antene şi puterea nominală a staţiei 
în funcţie de cerinţele zonei de ser¬ 
viciu. în acest scop se fac studii pe 
hartă şi verificări în teren folosin- 
du-se atît curbe de propagare statis¬ 
tice, cît şi calcule mai precise, în 
funcţie de profilul terenului pe dife¬ 
rite direcţii, analiza distribuţiei zone¬ 
lor locuite, asigurarea protecţiei faţă 
de perturbatori etc. La proiectare se 
acordă atenţie deosebită reducerii 
efectului perturbaţilor cu alte staţii, 
dar sînt şi situaţii cînd acestea nu 
pot fi complet evitate, de aceea se 
consideră o recepţie TV de bună ca¬ 
litate atunci cînd efectul acestora 
durează mai puţin de 1 % din timp şi 
satisfăcătoare pînă la 10% din timp. 

Toţi aceşti factori şi încă foarte 
mulţi alţii sînt luaţi în considerare 
de specialişti atunci cînd ampla¬ 
sează şi determină condiţiile de lu¬ 
cru ale unei noi staţii TV în reţeaua 
de emisie. 

La alegerea amplasamentului unei 


Ing. VICTOR SOLCAN 

staţii TV se are cu precădere în ve¬ 
dere importanţa asigurării vizibilităţii 
optice, de la înălţimea antenelor de 
emisie, asupra unei cît mai mari 
părţi din zona înconjurătoare. In 
cazul unui teren plat (cîmpie) lipsit 
de obstacole, raza de vizibilitate di¬ 
rectă es te dată de relaţia d(km) = 
4,1 • (\TF7(m) ♦ VT7(m) ) (2), în 
care h, este înălţimea antenei de 
emisie (inclusiv cota degajată a te¬ 
renului) şi h 2 înălţimea antenei de 
recepţie (ca mai sus). Formula ţine 
seama de raza aparentă (mărită cu 
4/3) a Pămîntului (4/3 x 6 370 km), 
datorită uşoarei curburi a undelor 


amenajări a următoarelor programe 
în persjjectivă. în afară de condiţia 
asigurării calităţii recepţiei pentru 
majoritatea locurilor dintr-o zonă 
dată la amplasarea unei staţii TV, 
trebuie să se aibă în vedere sursa de 
program, de energie şi condiţiile de 
acces la amplasament, cît şi costul 
amenajărilor în funcţie de mărimea 
populaţiei beneficiare din zona res¬ 
pectivă de serviciu. 

Ţinînd seama de cele de mai sus, 
devine evidentă necesitatea ca o re¬ 
ţea de emisie să utilizeze o gamă 
mai largă de puteri şi amenajări, în- 
funcţie de dimensiunea şi structura 
zonei acoperite şi populaţia din 
zonă. De aici rezultă necesitatea 
staţiilor secundare (0,1—1 kW) cu 
suprafeţe ale zonelor deservite de 
regulă mai mici ca 100 km 2 şi cu 
amenajări mai reduse. 

Un aport deosebit pentru acoperi¬ 
rea zonelor de umbră în condiţii mai 
economice se datorează translatoa¬ 
relor. Ele au puteri în general mai 
mici de 100 W şi uneori chiar decît 
1 W şi zone de serviciu limitate la 



^PUTERE VIRF 
(NOMINALĂ) 

-NIVEL 

STINGERE 


NIVEL ALB p 

^NIVEL ZERO/ 
purtătoare 


[REST 

PURTĂTOARE 


Fig. 3. Schema bloc a unui emiţător TV. 

Fig. 4. Niveluri de modulaţie a purtătoarei de înaltă 
frecvenţă TV. 


provocate de reacţia din atmosfera 
normală terestră. Sînt perioade 
scurte de timp cînd această relaţie 
se modifică (atmosferă stratificată 
staţionară). 

Formula de mai sus nu este vala¬ 
bilă decît parţial (orientativ) în zo¬ 
nele cu accidente importante de te¬ 
ren deoarece limita orizontului optic 
al amplasamentului este impusă de 
culmile dealurilor sau crestele mun¬ 
ţilor apropiaţi. Totuşi ea evidenţiază 
avantajul amplasamentelor la cote 
dominante şi al pilonilor înalţi pen¬ 
tru pătrunderea undelor pe diferite 
deschideri în relieful înconjurător 
sau pentru depăşirea unor obstacole 
apropiate. 

Zona de serviciu .a unei staţii TV 
poate depăşi unele obstacole ce li¬ 
mitează vizibilitatea directă, dacă 
înălţimea lor nu este prea mare sau 
dacă localităţile sau amplasamentele 
de recepţie în cauză nu se află prea 
aproape de obstacolul interpus pe 
direcţia staţiei de propagare a unde¬ 
lor. 

Efectul negativ al obstacolelor 
este mai pronunţat pe canalele su¬ 
perioare, motiv pentru care în ben¬ 
zile IV—V atît numărul cît şi puterea 
staţiilor sînt mai mari. Alegerea am¬ 
plasamentelor optime are în vedere 
şi dezvoltarea în cadrul aceloraşi 


2—3 localităţi sau chiar la o parte a 
unei localităţi. Aceste zone sînt situ¬ 
ate de regulă pe văile de munte sau 
deal. Translatoarele captează cel 
mai bun semnal pe înălţimile domi¬ 
nante ale localităţilor din zona de 
umbră, schimbă frecvenţa canalului 
recepţionat, amplifică curenţii mo¬ 
dulaţi de pe frecvenţa canalului lo¬ 
cal la puterea necesară şi difuzează 
undele modulate prin antenele pro¬ 
prii de emisie spre zona locuită. 

Problemele tehnice ce se pun Ia 
amplasarea translatoarelor sînt 
foarte diverse şi. nO totdeauna sim¬ 
plu de rezolvat. în mod ideal se cere 
ca la amplasamentul translatorului 
să se realizeze coincidenţa a patru 
condiţii principale: să existe vizibili¬ 
tate perfectă asupra întregii zone lo¬ 
cale de serviciu; să se poată capta 
un semnal foarte bun în vederea 
retransmisiei (de regulă să existe vi¬ 
zibilitatea directă cu staţia princi¬ 
pală sursă de program); să necesite 
un racord electric cît mai scurt şi cu 
defrişări minime; să permită accesul 
cu maşina pînă la amplasament sau 
în imediata apropiere a acestuia, în 
orice anotimp. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 10/1984 




8/2 x 15 V 


De la un transformator de sonerie 
cu 8 V în secundar, se pot obţine 
două tensiuni de 15 V. 

Tensiunea alternativă este aplicată 
într-un regim de multiplicare unor 
condensatoare de 500/uF şi unor 
diode 1N914 (D^Dg). Diodele D 7 şi 
D 8 sînt -Zener, PL14Z (PL13Z). 


Acest alimentator debitează ! 
2,5 mA şi poate fi utilizat cu succes j 
la alimentarea unor circuite inte- j 
grate. 

AMATERSKE RADIO, 
nr. 4/1983 


2*K226Q/13 
+15 V 


500/4 F o i 


20 

J\ 



f' 

08 5 


06 

R2 3 

2k? 



Doza magnetica 



§f/BC149-b^r 

4 *" | 


BC149-b 


p* L s 2 


CONVERTOR 

us 


Convertorul permite translatarea 
benzilor de 3,5, 7 şi 14 MHZ în 
banda de 2,5-2,7 MHz. Montajul are 
3 etaje: Q, — amplificator RF, Q 2 — 

mixer şi C; 3 — oscilator cu euarţ. 
Bobinele sînt astfel construite: L,= 
31 de spire (4 L 2 = 6 spire peste 

L-i; L 3 - 90 de spire (46,uH), pe car¬ 
case RF cu miez de ferită (eventual 
toroidaî). 

Transformatorul T, (de tip IF) are 
40 de spire în primar şi 4 în secun¬ 
dar. 

Cuarţurile: Y-, (CW)= 16,7 MHZ; Y< 
(SSB) = 16.85 MHz; Y 2 (CW) = 9,7 
MHz; Y 2 (SSB)= 9.8 MHz; Y /CW) = 
3,3 MHz; Y 3 (SSB) = 6,5 MHz. 

QST. 
nr. 4/1930 





Montajul debitează la ieşire 0,3 V 
(1 000 Hz), cînd se aplică la intrare 
3 mV de la doză magnetică, 30 mV 
de la doză piezo sau 20 mV, respec¬ 
tiv 200 mV, la intrările de nivel mic, 
respectiv nivel mare, distorsiunile fi¬ 
ind foarte mici. 

Alimentarea se face cu 20 V, con¬ 
sumul fiind de 8 mA. 

Eficacitatea corecţiei de frecvenţe 
. este de ±17 dB la capetele benzii. 


LE HAUT-PARLEUR, 
nr. 1 201 


27 <> J- A , 

"F 



VA LUES OF CAPAC ITANC 
IN MICROFARAOS (jiF); 
ARE IN PICOFARADS (pl 
RESISTANCES ARE IN 
k «IOOO. M-IOOOOOO 


TEBMIUfi 







înalte şi dispare necesitatea extinderii 
egalizării benzii de trecere. Astfel se evită 
ridicarea prin accentuare a nivelului frec¬ 
venţelor înalte, fapt care permite o înre¬ 
gistrare mai bună. 

SISTEMUL DOLBY C 

Acest sistem de reducere a zgomotului 
de fond reprezintă o perfecţionare adusă 
sistemului Dolby B, un răspuns al dr. ing. 
R. Dolby la diversele variante de reducă- 
toare de zgomot realizate de diferite 
firme. 

Se utilizează un lanţ de două sisteme 
de compresie-expandare neliniare. Pentru 
obţinerea unei calităţi corespunzătoare 
din punct de vedere funcţional, s-au folo¬ 
sit posibilităţile de lucru oferite de circui¬ 
tele integrate de tip Dolby, specializate 
pentru acest regim de utilizare. Aceste 
circuite integrate sînt produse actual¬ 
mente de mai multe firme, iar utilizarea 
lor este foarte eficientă. Fiecare compre- 
sor-expandor are o eficacitate de cca 
10 dB. înserierea lor duce automat la o 
eficacitate totală a sistemului de 20 dB 
(vezi fig. 5 b). Se remarcă faptul că redu- 
cătorul de zgomot de tip Dolby C lu¬ 
crează foarte eficient pentru nivelurile 
slabe, acţionînd într-o bandă de frecvenţă 
cu limita inferioară situată cu două oc¬ 
tave sub aceea caracteristică sistemului 
Dolby B. în domeniul frecvenţelor joase 
nu se întreprinde nici o acţiune, deoarece 
aici zgomotele sînt slabe şi, de fapt, 
aproape inexistente, atunci cînd magne¬ 
tofonul este bine conceput. în cadrul sis¬ 
temului Dolby C se mai remarcă prezenţa 
unor reţele destinate evitării saturaţiei 
benzii magnetice la înregistrarea frecven¬ 
ţelor înalte. Evident, aceste reţele sînt 
complementare pentru înregistrare-re- 
dare, în scopul obţinerii la redare a unui 
semnal audio, util identic cu cei dinaintea 
înregistrării. într-o ultimă analiză, aceste 
reţele au rolul de a reduce erorile de în- 
registrare-redare, pierderile la frecvenţele 
înalte şi distorsiunile de intermodulaţie. 
Sistemul Dolby C este destinat în special 
pentru folosirea în cadrul unei aparaturi 
electroacustice de înaltă performanţă. 

SISTEMUL ANRS 

Sistemul acesta este produs de firma 
JVC, fiind compatibil cu sistemul Dolby 
B. Diferenţa constă în metoda, de efectu¬ 
are a compresiei-expandării. în timp ce 
sistemul Dolby B foloseşte o metodă adi¬ 
tivă, sistemul ANRS utilizează o metodă 
multiplicativă în scopul prelucrării sem¬ 
nalului audio util destinat înregistrării şi 
apoi redării. Sistemul ANRS nu este folo¬ 
sit decît de firma JVC. Evident, benzile 
(casetele) înregistrate cu acest sistem nu 
vor putea fi redate cu rezultate bune de¬ 
cît folosind o aparatură care deţine ace¬ 
laşi sistem de codificare-decodificare. 
Funcţiile de transfer care caracterizează 
înregistrarea-redarea sînt explicitate în fi¬ 
gura 6. 

SISTEMUL HI-COM 

Acest sistem de reducere a zgomotului 
de fond a fost pus la punct de firma Tele- 
funken. Diagramele pentru compresie-ex- 
pansiune sînt precizate în figura 7. Dato¬ 
rită eficienţei sale, sistemul este utilizat 
de unele firme europene şi chiar japo¬ 
neze. Deşi circuitul integrat destinat 
acestui reducător de zgomot este produs 
de un singur fabricant, conform tranzacţi¬ 
ilor încheiate între firma Telefunken şi 
alte firme, îl regăsim şi în aparatura fabri¬ 
cată de alte firme producătoare de apara- 
taj electroacustic. Analizînd diagramele 
prezentate în figura 7, se observă com- 
presia-expandarea sistemului într-o plajă 


(URMARE DIN PAG. 9) 

mare de frecvenţe. La niveluri mari ale 
semnalului audio util de frecvenţă înaltă 
are loc o comprimare a acestuia, fapt 
care evită saturarea benzii magnetice. De 
asemenea, se observă că acţiunea acestui 
reducător de zgomot nu este aceeaşi 
pentru toate frecvenţele. Modul de prelu¬ 
crare a semnalului audio util folosind sis¬ 
temul HI-COM implică o sensibilitate mai 
redusă a sistemului în ceea ce priveşte 
reglajul optim al nivelului de intrare, 
comparativ cu sistemul Dolby B. 

SISTEMUL HI-COM II 

Această variantă a sistemului reducător 
de zgomot HI-COM a fost pusă la punct 
de firma Nakamichi, reprezentînd o ver¬ 
siune a sistemului HI-COM I. La sistemul 
HI-COM II prelucrarea semnalului audio 
util în vederea înregistrării se face împăr- 
ţindu-l în două subbenzi de frecvenţă dis¬ 
tincte. Ulterior se efectuează tratarea lor 
individuală, corespunzător algoritmului 
de compresie-expansiune stabilit pentru 
fiecare dintre ele. Deşi sistemul HI-COM 
II utilizează de două ori mai multe circu¬ 
ite integrate şi componente, în general, 
datorită bunelor sale performanţe este 
preferat de constructorii japonezi, în ceea 
ce priveşte aparatura destinată înregistră- 
rii-redării unui program sonor. 

SISTEMUL DBX 

Acest sistem de reducere a zgomotului 
de fond reprezintă de fapt un compre- 
sor-expandor care lucrează în mod iden¬ 
tic pentru întreaga gamă de frecvenţe au¬ 
dio. Ridicarea nivelului semnalelor de 
amplitudine mare implică permanent apa¬ 
riţia unui pericol de saturaţie a benzii 
magnetice. Acest lucru trebuie compen¬ 
sat prin alegerea unui nivel de în¬ 
registrare mai coborît. Sistemul DBX 
efectuează acest lucru folosind o caracte¬ 
ristică de conversie-expandare liniară. Ca 
urmare, se pot folosi pentru înregistra- 
re-redare benzi magnetice cu sensibilităţi 
diferite, fără a afecta calitatea înregistr㬠
rii. De cele mai multe ori, sistemul DBX 
■ este folosit ca un bloc adaptor, separat 
de magnetofon (casetofon), dar, uneori, 
la aparatele perfecţionate se găseşte în 
interiorul acestora. Deşi sistemul DBX 
este relativ destul de vechi, datorită sim¬ 
plităţii sale este preferat de multe firme, 
deoarece, folosindu-l, se poate obţine o 
dinamică ridicată fără utilizarea unor 
benzi magnetice deosebite. Sistemul DBX 
oferă un interes suplimentar datorită fap¬ 
tului că acesta se poate folosi şi la apara- 
tajul electroacustic al picupurilor, în sco¬ 
pul îmbunătăţirii dinamicii la redarea dis¬ 
curilor. De altfel, sînt propuse discuri în¬ 
registrate folosind sistemul de codificare 
DBX, pentru a fi introduse în fabricaţie pe 
scară largă. 

SISTEMUL ADRESS 

Acest sistem de reducere a zgomotului 
de fond aparţine în exclusivitate firmei ja¬ 
poneze Toshiba. Se utilizează un raport 
de compresie-expandare 1:1,5, mai redus 
decît cel utilizat în cadrul sistemului DBX 
(fig. 8 şi fig. 9). Particularitatea sistemului 
Adress constă în asigurarea unei compre¬ 
sii superioare în zona frecvenţelor înalte 
din spectrul audio al semnalului înregis¬ 
trat. De asemenea, modul de prelucrare a 
semnalului audio util este funcţie de frec¬ 
venţă. 

SISTEMUL SUPER D 

Acest sistem de reducere a zgomotului 
de fond aparţine fiţjnei Sanyo. Se utili¬ 
zează împărţirea benzii audio în două 
subgame, în funcţie de frecvenţă, şi apli- 


2 * 


$ ţ 

$ S 


Fig. 11: Zona de funcţionare a reducătoarelor de 
zgomot şi delimitările fizice existente. 


CtJ STO/Z S/CI E ■SATCS/ZAr/E 
A <3 EAS Z/S C7AG ASErS CE 


ZOAJA l<sc*zr 

POS//3//Â 
/Z&jDC/CATO&C/'CC/s Z7 C Z<30S~?0 7~\ 

EG omote oe eosso gsveese 


11 


5* 

i * 


carea unui tratament de compresie-ex¬ 
pansiune. Raportul de compresie-expan¬ 
dare ales este 2. Din punct de vedere al 
realizării practice, se folosesc circuite in¬ 
tegrate specializate de tipul NE 570. 
Ameliorarea raportului semnal-zgomot al 
acestui sistem este de 25—40 dB. Se uti¬ 
lizează constante de timp diferite pentru 
detectoarele de nivel proprii fiecărei 
benzi de frecvenţă prelucrate. 

SISTEMUL COMPANDER 

Sistemul aparţine firmelor anglo-sa- 
xone. Modul de prelucrare a semnalului 
audio util este prezentat în figura 3. Ra¬ 
portul de compresie-expandare ales este 
1,5 — vezi diagramele (2) din figurile 3a 
şi 3b. 

CONCLUZII 

Analizînd modalităţile alese de diferite 
firme pentru a realiza reducerea zgomo¬ 
tului de fond, se pot trage o serie de con¬ 
cluzii importante. Astfel, un parametru 
care trebuie luat în considerare este răs¬ 
punsul sistemului reducător de zgomot la 
trenul de impulsuri de o anumită frec¬ 
venţă şi intensitate. în acest fel se poate 
aprecia reconstituirea lor mai mult sau 
mai puţin perfectă, fapt care ne oferă o 
indicaţie precisă asupra prelucrării spec¬ 
trului de frecvenţă a semnalului audio 
util. Majoritatea sistemelor compresoa- 
re-expandoare includ o anumită con¬ 
stantă de timp în ceea ce priveşte modul 
de prelucrare a semnalului. Aceasta se 
alege, pe cît posibil, în funcţie de banda 
de frecvenţă prelucrată. Pentru acest lu¬ 
cru se preferă împărţirea benzii audio în 
mai multe subgame şi prelucrarea sepa- 


W/flw as sStsxS 



servă că ele lucrează într-o anumită 
„zonă“, referitor la banda de frecvenţă şi 
nivelul semnalului audio util. Să urmărim 
această clasificare, conform figurii 11. Se 
remarcă faptul că zona centrală de lucru 
este bine delimitată de considerente pre¬ 
cise. Astfel, în zona frecvenţelor foarte 
joase pot apărea, datorită construcţiei ca¬ 
pului magnetic, distorsiuni în ceea ce pri¬ 
veşte înregistrarea şi mai ales redarea, 
deoarece o parte din liniile de flux mag¬ 
netic se pot închide, datorită frecvenţei 
joase, şi prin spatele capului magnetic, 
nu numai prin bandă. Apar fluctuaţii care 
nu pot fi eliminate electronic. Singura so¬ 
luţie o reprezintă construcţia foarte îngri¬ 
jită a capului magnetic. 

în zona frecvenţelor înalte prezintă o 
caracteristică amplitudine-frecvenţă des¬ 
crescătoare. Datorită acestui fapt, trebuie 
luate o serie de măsuri de precauţie, 
printre care se află prezenţa filtrelor de 
înregistrare-redare antisaturaţie, precum 
şi folosirea unui curent de premagneti- 
zare redus, lucru care facilitează o bună 
imprimare a semnalelor de frecvenţă 
înaltă. 

Desigur, la niveluri înalte banda mag¬ 
netică se saturează, deci nu se va lucra 
decît cu un semnal audio de un anumit 
nivel pentru a evita distorsiunile de satu¬ 
raţie. 

La niveluri mici, zgomotul de fond se 
suprapune peste semnalul audio util şi nu 
se mai poate face diferenţierea sub nici o 
formă. 

Un parametru deosebit de important 
este şi viteza de trecere a benzii magne¬ 
tice prin faţa capetelor de înregistrare-re¬ 
dare. Cu cît viteza este mai mare, cu atît 
comportarea benzii magnetice la frec¬ 
venţe înalte este mai bună şi, de aseme¬ 


f<S<SJ ASSVSS&Z OS 'SS/SS 



Fig. 8: Funcţiile de transfer pentrru sistemul DBX şi 
sistemul Super D. 

Fig. 9: Funcţiile de transfer pentru sistemul Adress. 



rată a fiecăreia din acestea, în vederea 
obţinerii unor rezultate foarte bune. în 
acest fel lucrează sistemele reducătoare 
de zgomot de tip Dolby A şi TELCOM 
C4, folosite în studiourile de înregistrare, 
în cadrul aparaturii profesionale. Aceste 
tipuri de reducătoare de zgomot implică 
însă o multitudine de componente, mai 
ales circuite integrate specializate, filtre 
speciale antisaturaţie etc. Apare inconve¬ 
nientul unui cost global foarte ridicat. 

Cel mai eficient sistem de reducere a 
zgomotului de fond este deocamdată sis¬ 
temul Dolby B care îmbină un cost sc㬠
zut cu obţinerea unor rezultate foarte 
bune (fig. 10). O reducere suplimentară a 
zgomotului de fond faţă de cei 10 dB 
(sau 20 dB) oferiţi de sistemul Dolby im¬ 
plică riscul apariţiei unor perturbaţii, care 
pot denatura originalitatea semnalului au¬ 
dio util. Analizînd funcţionarea diverselor 
sisteme reducătoare de zgomot, se ob¬ 


nea, se îmbunătăţeşte raportul sem¬ 
nal-zgomot în toată banda audio. 

De aici rezultă faptul că dotarea unui 
casetofon, la care viteza benzii magnetice 
este mică, cu un reducător de zgomot 
este aproape obligatorie, în scopul obţi¬ 
nerii unor rezultate bune. 

Din cele expuse pînă aici se impune, în 
final, o concluzie generală. Pentru obţi¬ 
nerea unei audiţii HI-FI, în mod obligato¬ 
riu lanţul electroacustic va fi dotat cu 
unul din tipurile de reducătoare de zgo¬ 
mot menţionate anterior. Astfel se pot 
obţine condiţii optime de folosire a apa¬ 
raturii electroacustice conform cerinţelor 
moderne. 

BIBLIOGRAFIE: 

Dolby C — Type Noise Reduction — 
Audio 1981 — nr. 5 
Le Haut-Parleur, 1974 


TEHNIUM 10/1984 


23 






CITITORI! DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILATE- 
LÎA“ — SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ, 
P.O.BOX 12—201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRiVIŢEI 
NR. 64—66. 


Redactor-sef: ing. IOAN ALBESCU 
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA 
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU 
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU 
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU 


ARTENIE GABRIEL - Galaţi 

Amplificatoarele de 10 W produse 
de I.P.R.S. cuplate cîte două pot 
reda semnale stereo chiar de la pi- 
cupul PD-101. 

La receptorul Cosmos întrerupe¬ 
rea audiţiei poate proveni de la po- 
tenţiometru. Televizoare color se 
construiesc în continuare. 
STĂMĂTOIU EMIL — Timişoara 
Propunerea dv. este interesantă. 
Cînd vom avea în vedere asemenea 
materiale, vă vom anunţa. 
CHERTIC ION — Neamţ 
Luaţi legătura cu magazinul 
Dioda. Puteţi monta difuzoarele aşa 
cum menţionaţi în scrisoare. 
ENESCU NICOLAE — jud. Mehe¬ 
dinţi 


Verificaţi contactele de la baterii; 
probabil sînt oxidate. 

ACIU ALEXANDRU — Moldova Ve- 

Cf Hîoda 1N914 se poate înlocui cu 
IN4148. Emisiunile UUS pot fi recep¬ 
ţionate cu o antenă TV pentru cana¬ 
lul 2. 

Un dinam ce debitează 24 V puteţi 
găsi eventual la un centru de repa¬ 
rat autovehicule. 

ENESCU FLORIN — laşi 
în lunile de vară datorită unor 
anomalii de propagare a undelor 
electromagnetice pot fi recepţionate 
staţii TV la foarte mare distanţă. 
BĂNOIU C. — Bucureşti 
Se poate modifica viteza de depla¬ 
sare a benzii dacă măriţi diametrul 
rolei de pe axul motorului. 

Operaţia poate fi făcută de un 
strungar. 

CHIFAN VIOREL — Arad 

La fiecare bobină din circuitele 
oscilante ,scoateţi cîte o spiră. 
TbTH KAROLY — Arad 
Lâ noul cap magnetic aveţi 4 fire 
la ieşire: deci există două bobine. 


Aceste bobine trebuie legate în se¬ 
rie. Operaţia se face prin încercări 
(întîi firele din mijloc se leagă între 
ele şi extremele la amplificator). 
BLEDEA ION - Timişoara 

Modificări într-un televizor poate 
opera doar un specialist. 

BANU MARIUS - Tîrgovişte 

Unele magnetofoane utilizează 3 
capete magnetice: ştergere, înregis¬ 
trare, redare sau ştergere, înregis¬ 
trare, redare şi un al treilea pentru 
efecte acustice. 

Distanţa între capete nu este cri¬ 
tică. 

BARBU DAN - Sighişoara 

Defectul în magnetofonul dv. este 
destui de complex (nu separă sem¬ 
nalele), aşa că numai în urma unor 
investigaţii complexe poate fi înlătu¬ 
rat. 

NICULESCU DORIN - laşi 

Instalaţia Rx-Tx pe 10 GHz va fi 
publicată. Nu deţinem schema apa¬ 
ratului Delmon 100. 

MUREŞAN FLORIN - Petroşani 

La instalaţiile telefonice nu pot fi 
operate modificări de către abonaţi, 
deci materialul trimis de dv. nu va fi 
publicat. 

GRUBER IOAN — Peîrila 

Nu deţinem datele bobinelor din 
radioreceptorul dv. Vă recomandăm 
să luaţi legătura cu uzina construc¬ 
toare. 




VASILE DAN — !a;i 

Se pot alimenta toate comoarti- 
mentele de la acelaşi redresor. 
Consumul de curent este de ordinul 
zecilor de miliamperi atît la adaptor, 
cît şi la etajul reglaj ton. 

La televizor verificaţi nivelul sem¬ 
nalului audio după discriminator; în 
felul acesta veţi şti dacă defectul 
este în amplificatorul de frecvenţă 
intermediară sau în amplificatorul 
audio- 

NETEJORU LUCIAN - Giurgiu 

Antenele cu cele mai bune rezul¬ 
tate pentru recepţionarea emisiuni¬ 
lor TV sînt antenele Yagi. .Nu cu¬ 
noaştem distribuţia programelor de 
televiziune din zonele geografice la 
care vă referiţi. 

VĂRZARU SORIN — Bucureşti 

Consultînd rubrica CQ-YO veţi 
găsi tot felul de receptoare — pro¬ 
babil că unul din ele va corespunde 
dorinţelor dv. 

Tinerii care doresc să studieze 
radiotehnica, radiocomunicaţiile, 
radioamatorismul, precum şi 
funcţionarea aparaturii radio şi 
televiziune pot urma cursurile or¬ 
ganizate în acest scop la Modern 
Club din Bucureşti, Bd. Bucureş¬ 
tii Noi nr. 48, sector 1. 

Informaţii suplimentare se pot 
obţine şi la telefon 67.31.98. 

I. M. 


PRICOPE ILIE — Timişoara 

Casetofonul PHILIPS 2205 se ali¬ 
mentează cu 9 V din baterii sau din 
reţea, prin intermediul unui redresor 
încorporat. 

în preamplificator sînt montate 
tranzistoare cu zgomot mic de tipul 


BC 149—BC 148. Oscilatorul de 
ştergere şi premagnetizare foloseşte 
AC 127, dar în locul său poate fi 
montat şi un AC 181. La fel în etajul 
final audio, tranzistoarele AC 187 şi 
AC 188 pot fi înlocuite cu AC 181 K, 
respectiv cu AC 180 K.