Tehnium/1992/9207

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

ANUL XXII — m. 280 7/1992

SUMAR

TEHNICĂ MODERNĂ .pag. 2-3

Proiectare asistată de
calculator'

INIŢIERE ÎN

RÂDIOELECTRQNICĂ .pag. 4-5

Continuu-alternativ
Temporizare
Avertizor de umiditate

CQ-YO.pag. 6-7

Repetoare pentru
radioamatori
Amplificator RF

Hl-F! . pag. 8—9

Preampl if i cator-co rector
comandat în tensiune

LABORATOR . pag. 10—11

Ferofluidele

Semne convenţionale pentru
scheme electrice

SERVICE .:. pag. 12—13

SONY ICR 4800

AUTOMATIZĂRI . pag. 14—15

Amplificatoare TTL
Aprindere electronică

ATELIER . pag. 16—17

Amplificatorul QUAD-405

CITITORII RECOMANDĂ. pag. 18—19

Divertisment
Interfon cu apel
Benzi magnetice video

LA CEREREA CITITORILOR .... pag. 20—21

Contor electronic pentru
casetofon

REVISTA REVISTELOR .pag. 22

Amplificator UHF
Filtru

Generator RC

MAGAZIN TEHNIUM ....pag. 23

Admiterea vehiculelor pen¬
tru înmatriculare

PUBLICITATE . pag. 24

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM",
BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1
COD 79/784, OF. P.T.T.R. 33,

SECTORUL 1, TELEFON: 18 35 66—17 60 10/2059

PREŢUL 50 LEI

TEHM1CÂ MODERNA

ts# I , la* Îs# \ijf im irl I CJ 1 1

Dr. ing. ŞERBAN RADU IOWESCU, ¥03AVO
(URMARE DIN NR. TRECUT)

în situaţia cînd circuitul din care face parte tri¬
polul sau cvadripolu! modelat prin parametrii ad¬
mitanţă este analizat într-o gamă largă de frec¬
venţe, ar trebui în principiu ca pentru fiecare
nouă frecvenţă să se reintroducă valorile actuali¬
zate ale acestor parametri. Procedînd astfel s-ar
îngreuna însă mult utilizarea programului. Ţinînd
seama de acest inconvenient şi de faptul că pen¬
tru componentele active sau pentru subcircuitele
lipsite de grupuri rezonante cu factor de calitate
ridicat,, variaţia valorilor parametrilor admitanţă
este relativ lentă pentru benzi de frecvenţă mode¬
rate (de pînă la o octavă), s-a preferat alegerea a
trei frecvenţe, de dorit repartizate cît mai uniform
în gama de interes, la care parametrii admitanţă
se introduc în calculator în mod explicit, după j
precizarea valorii frecvenţei respective. Cele trei
grupe de valori sînt utilizate de program într-o
procedură de interpolare, pentru aproximarea au¬
tomată a valorilor parametrilor admitanţă la alte
frecvenţe, făcînd posibilă utilizarea programului
cu opţiunea „BALEIERE".

Dacă domeniul de frecvenţă în care se efectu¬
ează analiza circuitului este foarte restrîns în jurul
unei frecvenţe, este suficientă, de cele mai multe
ori, introducerea valorilor a parametrilor admitanţă
numai la acea frecvenţă. în acest caz, la cererea
programului de precizare a valorii frecvenţei pen¬
tru cel de-a! doilea grup de valori ale parametrilor
admitanţă, trebuie introdusă valoarea zero.(O)!

Completarea valorilor admitanţelor întregului
circuit cu cele ale parametrilor admitanţă, aşa
cum apar aceştia din urmă în relaţiile (5.8) sau
(5.9), este asigurată de grupul instrucţiunilor cu¬
prinse în lista 5.11.

5.4.2. Exemplu (Y)

Analizăm, cu ocazia exemplului de utilizare a
parametrilor admitanţă, o structură de amplifica¬
tor mai puţin răspîndită în rîndul radioamatorilor
YO. Este vorba despre o configuraţie care se bu¬
cură de proprietăţi remarcabile, fiind în esenţă un
amplificator cu reacţie negativă realizabilă prin
transformator. Schema amplificatorului, valabilă
în curent alternativ, este cea din figura 5.19.

Circuitul poate fi analizat într-o primă aproxi¬
maţie făcînd apel la ipotezele simplificatoare con- |
form cărora impedanţa de intrare a tranzistorului
cu baza la masă este nulă, impedanţa sa de ieşire
este infinită, iar amplificarea de curent unitară, şi
între cele trei înfăşurări ale transformatorului
există un cuplaj perfect. în aceste condiţii se |
arată cu uşurinţă că se poate obţine adaptarea la
. intrare şi ieşire (R^ = R,) într-o bandă infinită,
dacă pentru cea mai nimerită alegere ni = 1, între
numerele de spire ale celorlalte două înfăşurări
există relaţia m = m 2 — 1. Prin această alegere,
amplificarea de putere devine egală cu n? 2 , impe¬
danţa prezentată colectorului tranzistorului este
(n; + nj)R. t -, iar emitorului 2R*. Pentru valorile
uzuale n.i = 2, 3 şi 4, amplificarea de putere este
6 dB, 9,5 dB şi, respectiv, 12 dB.

Nivelul impedanţei echivalente cu care circuitul
se prezintă la emitorul tranzistorului pentru R g =,

R,. = 50 fî conferă majorităţii tranzistoarelor de ra-
diofrecvenţă bipolare posibilitatea atingerii unui
factor de zgomot redus. în plus, puternica reacţie
negativă (cu atît mai puternică cu cît m este mai
mic) conferă amplificatorului o dinamică sporită,
cu puncte de intercepţie pentru produsele de in-
termodulaţie de ordin trei cuprinse între 30 dBm
şi 40 dBm.

Pentru tipul de tranzistor ales în exemplu,
BFR91A, parametrii admitanţă în conexiunea emi-
tor comun (atenţie!) şi în punctul de funcţionare
LI ce = 8 V şi Ir = 10 mA se obţin din catalogul fa¬
bricantului, fiind cei din tabelul 5.3. Unitatea de
măsură pentru admitanţe este mS.

Tabel 5*3

f (MHz) 40 100

y ± 3,38+32,32 5,114+35,213

y r -0,016-30,123 -0,01-30,295

y f 339,16-373,76 300,5-3115,8

y 0 . 0,283+30,574 0,481+31,.43

Introducerea în calculator a valorilor numerice
asociate modelului cu admitanţe al tranzistorului
reiese mai clar din lista-exemplu 5.6. Tot în
această listă se observă că, deşi amplificarea ( 5 « 10 )

practică este mai mică decît cea teoretică cu . v * *

aproximativ 0,5 dB, totuşi ea se menţine aproape
la acelaşi nivel într-o bandă de două octave. în
acest domeniu de frecvenţă, adaptarea la intrarea
şi ieşirea^ amplificatorului este foarte bună, pute¬
rile reflectate reprezentînd mai puţin de 5% din
cele incidente. însă valorile subunitare ale facto¬
rului de stabilitate necondiţionată, S, ne indică
faptul că pentru frecvenţe depăşind aproximativ .

• 130 MHz, circuitul poate intra în oscilaţie pentru 1
anumite valori ale impedanţei generatorului şi *
sarcinii.

200

38+36,48

-0,

02-30,723

209

,5-3163,8

68+31,522

y r .

■ G ll + ' jB ll

y r ..

.g 12 +3 b i 2

y f* •

,g 2 i+3 b 2 i

y o* •

.g 22 +3 b 22

Lista exemplu 5*6 (figura 5.19)

.ANALIZA CIRCUITELOR LINIARE
IN REGIM SINUSOIDAL

* modele: rlcuvdietfgys

se NUMĂRUL DE NODURI: 5

x elemente: uy

se UNITATEA DE

FRECVENTA (G/M/K/H): M

se >o (MHz): 50

se ELEMENTE U: 1

NR Ll(uH/Qo) K UI2 UI3

Al,El A2,E2 A3,E^

UI .087/75 0.99 1 0.5

1 ^2 3 ,4 4 ,5

* ELEMENTE Y: 1

NR VAL.(mS) A1,E1,A2,E2

Y1 5 ,2 ,3 ,2

F= 40 MHz

Gll=3.38 Bll=2.32
G12=-.0l6 B12=-0.123

G21=339.16 B21=-73•76
G22=0.283 B22=0.574

F= 100 MHz

Gll=5.114 Bll=5.213

G12=-.01 B12=-0.295

G21=300.5 B21=-115.8

G22=0.48l B22=l,43 g

F= 200 MHz
Gll=7.38 Bll=6.48
G12=-.02 B12=~0.723

G21=209.5 321=-163.8

G22=-0.368 B22=l.522

se CONTINUARE (C/P/a/R/3): A

se NODURI INTRARE: 1, 5

se NODURI IEŞIRE; 4, 5

se Rg (kOhm): .05

se Rs (kOhm) l .05

se BALEIERE (D/N): D

se Fmin (MHz): 50

se Fmax (MHz): 175

se Fpas (MHz): 25

se PARAMETRU (YUPIET): PIE
F= 50 MHz

Ap=5.41 dB S= 1.0010E+00

Gi= 1.8696E+01 Bi=-8.4328E+00

Ri= 4.4445E-02 Xi= 2.0047E-02
RF=2.1546E-01 (-13*33 dB)

PH= 93.5 grd

TEHNIUM 7/1992

Ge» 1.8331E+01 3e=-8.9685B+00
He= 4.4017E-02 Xe= 2.1536E-02
RF=2.3174E-01 (-12.7 dB)'

PH» 92.62 grd

P- 75 MHz

Ap=5.5 dB
Gi» 1.8394E+01
Ri= 4.9562E-02
RP=1.5318E-01
.PH= 82.82 grd
Ge» 1.8059E+01
Re» 4.9945E-02
RP=1.6258E-01
PH» 80.84 grd

S« 1.0006E+00
Bi=-5.7256E+00
Xia X.5427E-02
(-16.3 dB)

Be=-5.9544E+GO
Xe= 1.6468E-02
(-15.78 dB)

Pa 100 MHz ■

Ap=5.5 dB
Gi» 1.8172E+01
Ria 5.2030E-02
RP=1.2315E-01
PH» 73.79'grd
Ge» 1.7798E+01
Re= 5.2871E-02
RP= 1 » 3059S-Ol
PH» 70.43 grd

S» 1.0003E+00
Bi=-4. 3638 S+OO
Xia 1.2495E-02
(-18.19 dB)

Be=-4.4562E+00
Xe= 1.3237B-02
(-17.68 dB)

F» 125 MHz

■Ap»?. 49 dB Sal.OOOOE+OO

Gi» 1.7986E+01 Bi=-3.5284E+00

Ria 5» 35 39E-02 Xi= 1.0503E-02

^ 5.5.1 Tranzistorul bipolar (T) şi tranzistorul cu
■kfect de cîmp (F)

™ Deşi, prin cele arătate în subcapitolul 5.4.1, am
introdus deja în program posibilitatea caracteriză¬
rii unui tranzistor prin parametrii admitanţă de
scurcircuit (Y), sînt dese cazurile cînd ne aflăm în
imposibilitatea cunoaşterii lor din foile de cata¬
log. Cu excepţia situaţiilor (extrem de rare pentru
un electronist amator) cînd avem acces la o in¬
stalaţie de măsurare a acestor parametri (Z-dia-
graf, voltmetru vectorial etc.), nu ne rămîne alt¬
ceva de făcut decît să apelăm la un model mai
simplu, chiar dacă acesta are o arie de aplicabili-

RF=1.0650E-01
PH» 65.59 grd
Ge» 1.7541E+01
Re» 5.4745E-02
RF=1•1491S-01
PH» 60.85 grd

F» 150
Ap»5.46 dB
Gi» I. 7829 E+OI
Ri= 5.4598E-02
RF=9•6470E-02
PH» 58.07 grd
Ge» 1.7287E+01
Re» 5.6162E-02
RF=1.0800E-01
PH» 52.4 grd

(-19.45 dB)

Be=-3« 5678E+00
Xe= I.1135E-02
(-18.79 dB)

f!Hz

3 = 9.9984E-01
Bi=-2.9468E+00
Xi= 9.0243S-03
(-20.31 dB)

Be=-2.9934E+00
Xe= 9.7250E-03
(-19.33 dB)

F» 175 MHz

Ap=5.44 dB
Gi» 1.7700E+01-
Ri» 5.5391E-02
RF=8.9953E-02
PH» 51.2 grd
Ge» 1.7040E+01
Re» 5.7336E-02
RF=1.0631E-01
PH» 45.47 grd

3= 9.9980E-01
Bi»-2.5019E+00
Xi» 7.8297E-03
(-20.92 dB)

Be =-2.612524-00
Xe= 8.7902S-03
(-19.47 dB)

CONTINUARE (C/P/a/r/S): 3

tate mai redusă. Un asemenea model pentru tran¬
zistorul bipolar (T) îl constituie circuitul echiva¬
lent (cunoscut şi sub numele Giacoletto—John¬
son) din figura 5.20-c. El este acelaşi, indiferent
de tipul tranzistorului, rspn sau pnp (figurile
5.20-a şi 5.20-b) şi are faţă de alte modele cîteva
avantaje, cum ar fi de exemplu:

— permite, de cele mai multe ori, determinarea
cu suficientă precizie a parametrilor săi esenţiali
pe baza unui număr minim de date de catalog;

— permite determinarea parametrilor în alt
punct de funcţionare decît cel indicat în catalog;

— permite o apreciere rapidă a efectelor varia-

3©

Lista 5«U -

3005 FOR 1 = 1 T0 2 < 10): LEI G=Y( I 1
r 28)+F2S(Y(1,29 >+F2*Y(I,30)>s LE
I B=Y(1,31)+F2*(Y(1,32> +F2*YCI,3
3)) s LEI L=Y(I,52)s LEI M=Y(I^3 *

): LET J=L: LEI K=M: G0 SUB 485
3010 LET G=Y(I,34)+F2K(Y(I,.35>+F
2*Y(î,36))s LET B=Y(T,37)+F2*(Y( i
I,38)+F2*Y(I,39)): LET J=Y(L54)'

: LET K=Y(I,55): G0 SUB 485
3015 LET G : =Y (1,46) +F2** ( Y (I f 4 7) -f-F
2$Y(î,48))î LET B=Y(I,49)+F2*(Y(
I,50)+F2»Y(I r 51))! LET L-J: LET
M=K: 00 SUB 485

3020 LET G=Y(I,40)+F2»(Y(I,4I)+F
2*Y(I,42))s LET B=Y(I,43)+F2*(Y<
I,44)+F2*Y(I,45))î LET J=Y(I,52)

: LET K=Y(1,53): G0 SUB 485s NEX
T I

ţiilor tensiunii de alimentare-sau ale temperaturii;

— îşi păstrează valabilitatea într-o gamă de
frecvenţă suficient de mare, parametrii săi rămî-
nînd indepenenţi de frecvenţă pînă la un sfert din
frecvenţa de tăiere a amplificării în curent, în co¬
nexiunea bază comună;

— este specific tranzistorului, elementele sale
reflectînd direct procesele fizice care au loc în
tranzistor.

Semnificaţiile elementelor componente ale cir¬
cuitului echivalent^din figura 5.20-c sînt următoa¬
rele:

Rw. — rezistenţa extrinsecă de bază, care re¬
prezintă rezistenţa materialului bazei de la con¬
tactul exterior pînă la baza intrinsecă (valori uzu¬
ale 5011... 200H);

S — reprezintă admitanfa mutuală ■ intrinsecă
(panta) corespunzătoare curentului purtătorilor
minoritari care, injectaţi în bază de către emitor
au ajuns prin difuzie pînă la colector; la frecvenţe

(

( 5 . 11 )

3=40

(5.12)

H be =^/3

(5.13)

R b== K p/ S

H ce =K/S

.14) 0

he =s/(m v :

| joase, în S domină partea reală, aceasta putîn-
1 du-se estima pe baza formulei aproximative
I (5.11), unde I, este componenta statică a curen-
| tului de colector;

| R bi —rezistenţa de difuzie, care se datorează
| fracţiunii curentului de emitor ce rămîne în bază,
1 în mod special datorită recombinărilor; se poate
1 calcula cu formula aproximativă (5.12), în care fi
| este factorul de amplificare în curent în conexiu-
\ nea emitor comun, la joasă frecvenţă;

1 R*, şi R„> — sînt rezistenţe care pun în evi-
| denţă reacţia internă şi scăderea rezistenţei de ie-
| şire a tranzitcrulL!!, ca efecte ale variaţiei grosimii
| bazei; formulele (5.13) permit -estimarea lor atunci
I cînd se cunoaşte valoarea factorului de reacţiS
I intern, K;

1 C bi — reprezintă capacitatea de difuzie a jonc-
! ţiunii bază-emitor polarizată direct*; valoarea ei se
| poate calcula cu bună aproximaţie folosind rela-
Jţia (5.14), unde f r este frecvenţa de tranziţie, la
I care mCdL'Jy 1 amplificării de curent în conexiunea
"emitor C? m un devin® ®9 a l cu unitatea;

I Qbc — reprezintă capacitate^ de tranziţie şi o
| parte din capacitatea uS difuzie a jonCţî uni * c0_
I lector-bază;

1 Cu — este cealaltă parte .din capâC.'l atea de
jdifuzie a joncţiunii colectorului, care nu a fost .' n_
globată în C* f ; această împărţire a capacităţii de
difuzie a colectorului, între C hc şi CL, se dato¬
rează faptului că schema echivalentă 5.20-c este
ţo reprezentare a tranzistorului în conexiunea emi-
tor comun.

TEHNIUM 7/19S2

Fig* 5® 20

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

CURMARE DiN NUMĂRUL TRECUT i

2. Mărimi auxiliare pentru sem¬
nalele alternative sinusoidale.

O primă convenţie, sugerată de vi¬
zualizarea (chiar măsurarea) semna¬
lelor mici cu ajutorul osciloscopului,
este aceea de a defini valoarea vîrf
la vîrf a tensiunii, Un, prin dublul
amplitudinii,

U,v = 2U (7)

Deşi ne ocupăm aici de semnale
sinusoidale, menţionăm că această
mărime Un poate fi utilă şi în cazul
mai genera! al tensiunilor alternative
periodice, cînd „simetria" nu este
obligatorie,. deci cînd valorile ma¬
xime pot fi şi ele diferite pe cele
două ramuri sau semialternanţe. Fie,
de pildă, U + valoarea maximă pentru,
semialternanţa pozitivă şi U~ valoa¬
rea maximă, considerată în modul,
pentru semialternanţa negativă. în
astfel de situaţii noţiunea de ampli¬
tudine nu mai are sens, în schimb
putem defini valoarea vîrf la vîrf a
tensiunii prin suma:

Anticipînd cele ce urmează, mai
amintim că în astfel de cazuri poate
căpăta sens noţiunea de valoare
medie a tensiunii, deoarece ea nu
mai este nulă (ca în cazul semialter-
nanţelor simetrice, în particular cele
sinusoidale). Lucrurile se petrec ca
şi cum tensiunea noastră nu ar fi
„pur“ alternativă, ci ar conţine şi o
anumită componentă continuă (pe
care un voitmetru c.c. conectat din
greşeală sau chiar voit o şi pune, de
altfel, în evidenţă).

O mărime auxiliară mult mai im¬
portantă — dar şi foarte greu de „in¬
trodus" intuitiv — este valoarea efi¬
cace a tensiunii, U e /. Pentru a înţe¬
lege deplin justificarea ei, ar trebui
să facem o lungă paranteză referP
foare la efectul energetic a curentu¬
lui electric, iar apoi să comparăm
rezultatele obţinute pentru cazul
tensiunii continue constante şi, res¬
pectiv, cel al tensiunii alternative si¬
nusoidale.

Vom observa, în primul rînd, că
valoarea instantanee a tensiunii al¬
ternative sinusoidale nu ne serveşte
prea mult la aprecierea efectelor
energetice, întrucît ea este variabilă
de la un moment la altul, între cele
două valori extreme, U şi -U. Pe de
altă parte, nici amplitudinea U nu
poate fi introdusă ca atare în relaţi¬
ile cunoscute ce exprimă energia
sau puterea în curent continuu,
după cum vă veţi convinge analizînd
orice exemplu concret. De pildă,
dacă avem un consumator rezistiv
R, pe care îl alimentăm la borne cu ,
o tensiune constantă U, rezultînd I
astfel prin el un curent continuu f
constant cu intensitatea I = U/R, I
ştim că energia dezvoltată în el sub f
formă de căldură (efectul Joule) pe |
unitatea de timp — adică puterea ţ
dezvoltată — are expresiile echiva- ţ
tente:

P = UI = Rl 2 = U 2 /R (9)1

Concret, să zicem că U = 12 V şi I
R = 24 n, deci I = Q,5 A Şi P = 6 W. I
Consumatorul R ar putea fi, de ţ
pildă, un bec cu incandescenţă de f
tip auto.

Ce se va întîmpla dacă vom aii- f
menta acest bec nu de la o sursă dej
tensiune constantă, ci de la una de
tensiune alternativă sinusoidală,!
care să aibă amplitudinea U = 1.2 '»?. I
încercaţi şi vă veţi conv; nge C ă efec-l
tul energetic va fj ma j S | a p
Sit -Sua precedentă, juâecînd fie şij
numai după ‘Tiiensitatea luminoasă
sau/şi după încălzirea mai redusă al
becului.

Prin exemple de acest fel vă veţi#
convinge, deci, că amplitudinea U al
tensiunii alternative sinusoidale nul
poate fi „transpusă" ca atare în rela¬
ţiile (9). Este ca şi cum tensiunea!
noastră sinusoidală, de amplitudinef
U, ar fi mai „slabă", mai puţin efi¬

CONTINUU -

ALTERNATIV

cientă din punct de vedere energetic
decît o tensiune constantă de va¬
loare U. Sau, altfel spus, ea ar putea
fi considerată ca echivalentă (din
acest punct de vedere) cu o ten¬
siune continuă de valoare mai mică,
pe care o vom nota Uef şi care se
numeşte, prin definţie, valoarea efi¬
cace a tensiunii alternative sinusoi¬
dale (4).

Nu intrăm aici în detalii, doritorii
fiind rugaţi să revadă, de exemplu,
articolul „Valoare eficace — valoare
medie" din „Tehnium" nr. 3/1982,
pag. 4. Menţionăm doar că noţiunea
de valoare eficace poate fi introdusă
pentru orice fekde tensiune variabilă
în timp, alternativă sau nu, periodică
sau aperiodică, prin expresia gene¬
ralizată:

Intervine astfel prima constantă
„ciudată" din teoria şi practica
măsurătorilor „în alternativ": ţ 2. Ea
face, de pildă, ca relaţiile (9) trans¬
puse în alternativ să capete expre¬
siile:

U I UI

p = Ue ’- | »<=iT'i¥ = T =

= «L = ...«!.* ( i2)

2R 2

după cum preferăm să operăm cu
amplitudinile U, I sau cu valorile efi¬
cace Uef, lef, ale tensiunii, respec¬
tiv ale intensităţii curentului.

u(t)=U-sin(uît)

km uH)

r u 2 (t) • dt, (io)

unde intervalul de timp T este du¬
rata totală a semnalului. în cazul
particular al tensiunilor variabile
periodic, se poate lua T egal cu o
perioadă completă, valoarea Uef
obţinută menţinîndu-se constantă
pentru oricare altă perioadă. De
exemplu, pentru tensiunea alterna¬
tivă sinusoidală de forma (4) obţi¬
nem valoarea eficace pentru o pe¬
rioadă:

U ef = U/ \fc U/1,41 ~ 0,707 U.

( 11 )

Nu uitaţi însă! Constanta ţ 2 I
„ţine" de forma sinusoidală a sem-j
naiului, deci este firesc ca ea să-şi j
piardă semnificaţia de mai sus în s
cazul unor semnate periodice cui
altă formă de updă. în schimb, este!
de aşteptat ca ea să se păstreze şi j
pentru tensiunea obţinută din cea!
sinusoidală prin redresare bialter-:
nanţă „perfectă" (polaritatea semial-l
ternanţelor nu are importanţă pentru!
calculul valorii eficace, observînd căi
în relaţia de definiţie ea este „poziti-.

P.R.
(D r D 4 )

vată" automat prin ridicarea la pă¬
trat a expresiei valorii, instantanee). |

Revenind la exemplul de mai sus,
cu R = 24 O şi tensiunea alternativă
sinusoidală de amplitudine U = 12 V,
deducem: U,/ = 0,707. 42_V~ 8,5 V.
Consumatorul R va dezv'olta putere
ca şi cum ar fi alimentat la o ten¬
siune continuă constantă de cca 8,5
V. Invers gîndind, pentru ca el să
dezvolte puterea nominală P = 6 W,
ar trebui să-l alimentăm la o ten¬
siune alternativă sinusoidală cu va¬
loarea eficace de 12 V, deci cu am¬
plitudinea U = 17 V! Comparaţi şi...
reţineţi!

3. Redresarea tensiunii alternative

Ştim deja să caracterizăm o ten¬
siune alternativă sinusoidală prin va¬
lorile instantanee, de vîrf (amplitu¬
dine), vîrf la vîrf şi eficace — plus
frecvenţa (perioada), de care nu ne
ocupăm aici. Dintre acestea, măsu¬
rătorile uzuale vizează îndeosebi va¬
loarea eficace, tocmai din conside¬
rentele arătate în paragraful prece¬
dent. Ţ

AVO!-metrele obişnuite sînt echi¬
pate însă cu instrumente indicatoare
de curent continuu, pe care rezis¬
tenţe adiţionate, respectiv şunturi
adecvate te transformă uşor în volt-
metre, respectiv ampermetre, tot de
curent continuu, fireşte. Principiu^
de măsurare al unui astfel de instrujgP
ment are la bază deviaţia unghiulara^
a acului mobil, solidar cu bobina, ca
urmare a interacţiunii dintre un
cîmp magnetic şi curentul foarte
slab ce străbate bobina mobilă.
Această deviaţie este satisfăcător de
liniară în raport cu intensitatea cu¬
rentului, motiv pentru care scala se
poate diviza şi grada liniar. Poziţia
de echilibru sau zero (deviaţie nulă,
respectiv curent nul prin bobina mo¬
bilă) poate fi amplasată arbitrar la
una din extremităţile scalei — uzual
cea din stînga — dar uneori şi cen¬
tral sau voit excentric, în vecinătatea
uneia dintre extremităţi, pentru sco¬
puri speciale.

Să presupunem că avem un voit¬
metru c.c. realizat cu un astfel de
instrument magneto-electric. Dacă îi
aplicăm la borne o tensiune conti¬
nuă constantă, situată în plaja de
măsurare şi respecîînd polaritatea,
deviaţia acului va fi şi ea constantă.
Dacă tensiunea aplicată este conti¬
nuă, dar prezintă unele variaţii lente
în timp, vom observa că acul urmă^

I reşte aceste variaţii. Ce se întîmpl«■
însă, dacă variaţiile devin foarte ra¬
pide? Deşi efectul interacţiunii mag-
• neto-electrice este prompt, va Inter¬

u{t)=U-sîn(wi)

Valoare medie Valoare eficace
Umed -0 U e f =U/ J2

U‘ med =u/TT U' ef = U/2

Umed = 2U/TT U^ f = U.//2

veni inerţia mecanică a sistemului
mobil (bobină plus ac), care nu va
mai permite urmărirea întocmai a
variaţiilor de tensiune/curent, ci va
obliga sistemul la o mediere a de¬
viaţiei.

Delimitarea între cete două mo¬
duri de indicare nu este bruscă?
tranşantă. Ea depinde esenţial de
construcţia instrumentului, care im¬
pune o anumită constantă proprie
de timp pentru sistemul mobil. Ori¬
cum, peste o anumită viteză, rată,
frecvenţă a variaţiilor, indicaţia va fi
obligatoriu prin mediere mecanică.

(CONTINUARE ÎN Nr. VIITOR)

TEHNIUM 7/1992

P ropun constructorilor începă¬
tori două montaje simple de
temporizare (oprire tempori¬
zată şi respectiv, pornire întîr-
ziată) care au la bază aceeaşi
schemă, în principiu, cu mici modifi¬
cări în funcţie de varianta aleasă.

Consumatorul, a cărui funcţionare
dorim să o temporizăm, se alimen¬
tează de la sursa lui specifică prin
intermediul contactelor de lucru ale
unui releu. Acest circuit nu a fost fi¬
gurat în schemele alăturate. De
pildă, consumatorul poate fi un bec
sau un aparat ce se alimentează de
la reţea, un circuit de iluminare sau
de avertizare alimentat de la acumu¬
latorul maşinii etc.

La rîndul său, releul este acţionat,
prin intermediul unui tranzistor cu
rol de amplificare, de către circuitul
propriu-zis de temporizare, ce are la
bază un comparator de tensiune
realizat cu amplificatorul operaţional
8A741. Aici apar diferenţele între
cele două variante, după cum se ob¬
servă din figurile 1 şi 2.

Astfel, pentru a realiza oprirea
temporizată (fig. 1), montajul se ali¬
mentează iniţial prin apăsarea
scurtă a butonului cu revenire B. In¬
trarea neinversoare (+) a operaţio¬
nalului este astfel adusă la un po¬
tenţial pozitiv u(+), dat de relaţia.

u(+) = -

• U,

Rg + R 3

pe cîtă vreme intrarea inversoare
(—) este pusă practic la masă, con¬
densatorul CI fiind iniţial descărcat,
jgprin urmare, operaţionalul intră ime-
' iat în saturaţie, tensiunea la ieşirea
®Tui devenind maximă (apropiată de
U), ceea ce duce la saturarea tran¬
zistorului şi implicit la anclanşarea
releului. Contactele K1 (normal des¬
chise) ale releului se închid, astfel
că la eliberarea butonului B, circui¬
tul rămîne autoalimentat prin ele.
Odată cu stabilirea alimentării, însă,
condensatorul CI începe să se în¬
carce prin rezistenţa R1, după legea
exponenţială cunoscută. Potenţialul
intrării inversoare, u(—), creşte ast¬
fel — încet dar sigur — pînă în mo¬
mentul în care îl depăşeşte cu foarte
puţin pe cel ai intrării neinversoare.
După cum se ştie, în acest moment
operaţionalul-comparator comută în
starea „jos", cu tensiunea de ieşire
minimă (dar nu nulă). în consecinţă,
tranzistorul T se blochează, releu!
revine în repaus, contactele sale K1
se deschid şi astfel alimentarea
montajului este întreruptă. Conden¬
satorul CI se descarcă rapid prin
dioda Dl, pregătindu-se pentru un
nou ciclu.

intervalul de temporizare este
Bictat de constanta de timp RTC1,
(Sar depinde esenţial şi de raportu!
rezistenţelor R2 si R3. Pentru
R1 = 1 MO şi C I între 10 //F şi 100
se obţin durate maxime de ordinul
zecilor sau al sutelor de secunde.

TEMPORIZARE

2(4)

lai 47 pF

3(5)

V 5-^OkIL 1

2N2219A

j|6,2ki

4(6)

*AO=(3A741 [

j] 3k.fi.

-—-—♦—

Iov

Numerotarea pinilor A.O. cores¬
punde capsulelor cu 2 x 4 terminale
sau circulare, iar în paranteze au
fost date corespondenţele pentru
capsule cu 2 x 7 pini.

Cealaltă variantă, de pornire - Intlr-
ziată (fig. 2) are inversate conexiu¬
nile intrărilor A.O.,, respectiv poten¬
ţialul fix dat de divizoru! R2—R3

este aplicai intrării inversoare, iar
celuia R1— CI este conectată la in¬
trarea neinversoare. Prin urmare, la
stabilirea alimentării din întrerupăto¬
rul I, operaţionalul rămîne în conti¬
nuare blocat pînă la epuizarea ciclu¬
lui „de încărcare a lui CI, cînd va
bascula în starea de saturaţie, adu-
cînd în condueţie tranzistorul şi, im¬

plicit, ancianşînd releul.

Experimentarea acestor montaje
nu pune probleme deosebite. Reieul
se alege în funcţie de tensiunea de
alimentare dorită, dar şi în concor¬
danţă cu cerinţele impuse de circui¬
tul consumatorului (natura contac¬
telor de lucru). Valoarea rezistenţei
R4 se tatonează experimentai pentru
anclanşarea fermă a releului, iar cea
a lui R5 pentru blocarea completă a
tranzistorului atunci cînd operaţio¬
nalul comută în starea „jos“. Se ştie
că pentru operaţionalele gen 741,
tensiunea de ieşire în această situa¬
ţie este semnificativ nenuiă (de ordi¬
nul a 1,4 V), chiar mult peste pragul
necesar aducerii în condueţie a unui
tranzistor cu siliciu. Tocmai aceasta
este raţiunea introducerii lui R5,
care formează cu R4 un divizor
adecvat de tensiune.

Ar mai merita, poate, să ne refe¬
rim şi la dimensionarea divizorului
R2—R3. Pentru obţinerea unor in¬
tervale de temporizare cît mai mari,
cu o pereche dată de valori R1—C1,
am fi tentaţi să luăm un raport
R3/R2 cît mai mare, adică să „for¬
ţăm" încărcarea condensatorului cît
mai „sus“, pînă în vecinătatea ten¬
siunii de alimentare U. Aceasta
poate însă crea probleme serioase
de instabilitate, sensibiitate inaccep¬
tabilă la paraziţi electrici, basculare
prea lentă a operaţionalului. în pius,
ar mai fi obligatorie sortarea con¬
densatorului CI pentru curent de
pierderi foarte mic.

Pagini realizate de f-iz. ALEM. SV1ĂRCUIESCU

AVERTIZOR

DE UMIDITATE

Pentru că tot am reamintit în arti¬
colul alăturat utilizarea operaţiona¬
lelor pe post de comparatoare, pro¬
pun celor interesaţi o altă aplicaţie
înrudită, anume un avertizator de
umiditate.

Schema nu mai necesită astfel co¬
mentarii, observînd că se înlocuieşte
doar condensatorul CI (din monta¬
jele de temporizare) printr-un tra¬
du efor Rx sensibil la umiditate. în
funcţie de necesităţi, dar şi de ima¬
ginaţia constructorului, se pot rea¬
liza traductoare care să fie sensibile
la apă sub formă lichidă sau sub

formă de vapori. Oricum, rezistenţa
traductorului trebuie să fie foarte
mare, practic infinită; în absenţa
umidităţii şi să scadă cel puţin la or¬
dinul megaohmilor sau al sutelor de
kiloohmi în prezenţa umidităţii. Pra¬
gul de comutaţie poate fi ajustat
prin alegerea lui R1 şi prin dimen¬
sionarea raportului. R2/R3.

Nu a fost figurat circuitul avertizo¬
rului propriu-zis (sonor sau lumi¬
nos), care va fi alimentat prin inter¬
mediul unor contacte de lucru ale
releului.

mmsm

TEHNIUM 7/1992

Ing. l/ASILE CIOBĂNITĂ, Y03APG
(URMARE DIN Hr. TRECUT)

Funcţie de fecvenţa pe care lucrează receptorul |
de pe satelit, adică frecvenţa de emisie a staţiei 1
de la sol (up-link), şi de frecvenţa de emisie a sa- 1
telitului (frecvenţa receptorului de la sol, denu- f
mită şi „down-link), astăzi sînt folosite mai multe |
moduri de funcţionare, codificate după cum ur- 3
mează:

145 MHz
1,2 GHz
si 145 MHz
21 MHz
21 si 145 MHz
21 MHz
1,2 GHz
1,2 GHz
21 MHz

435 MHz
435 MHz

29 MHz
29 MHz
29 si 145 MHz
435 MHz
2,4 GHz
145 MHz

Mod de
funcţionare
A
B
J

up-link

down-link

145 MHz
435 MHz
145 MHz
-145" MHz

29 MHz
145 MHz
435 MHz
435 MHZ

Observaţii.

a — Cifrele indică doar benzile de lucru şi nu
valorile exacte ale frecvenţelor,
b — Notaţiile JA şi JD se referă ia modul J,

pentru ^transmisii analogice, respectiv digitale.

c — în cazul transponderelor realizate de ra-J
dioamatorii germani, modul B este cel mai adefl
sea denumit „modul U“. J§

d — în prezent, cele mai utilizate sînt modu- :
rile: A, B, JA, JD, şi JL. De exemplu, sateliţii din
seria RS lucrează în modul A, în timp ce OSCAR ■
13 îşi schimbă (după programe bine stabilite) mo¬
durile de funcţionare, iucrînd pe rînd în: B, JA,
JD şi JL.

Revenind la repetoarele vocale, avînd frecven- .
ţple de emisie şi recepţie în aceeaşi bandă de ra¬
dioamatori, trebuie arătat că atît diferenţa de
frecvenţă cît şi valorile concrete ale frecvenţelor
de lucru, sînt bine stabilite şi standardizata Ast¬
fel, funcţie de banda de lucru, offset-ul sau dife¬
renţa de frecvenţă are următoarele valor.-

rnmms mi m mmm smmmmmimmsMsmm

AMPLIFICA TOR RF

Ing. SERGIU FLORJCĂ, YQ3SF

.(URMARE ÎN NR. TRECUT)

Microampermetrul se va grada la
capăt de scală pentru un curent
echivalent de 200 mA. în regim nor¬
ma! de lucru consumul anodic este
i a -- 80:100 mA, iar curentul de re¬
paus i c . este de aproximativ 20 mA.
Şasîul aparatului are dimensiunile
250 mm x 260 mm x 70 mm (figura
8), iar carcasa se execută din tablă
TDA # 1 mm, prevăzută cu găuri de
aerisire (figura 9).

final pentru obţinerea unui
semnai maxim spre antenă (rea¬
mintim valoarea curentului de re¬
paus l 0 = 20 mA). în timpul acestor
reglaje comutatorul 13 va fi pe po¬
ziţia PWR, verificîndu-se apoi cu¬

rentul anodic l a Puterea relativă de
radiofrecvenţă este indicată de rrfl-
croampermetru prin comutatorul 13
în poziţia PWR, iar curentul anodic
prin intermediul aceluiaşi comuta¬
tor în poziţia i A .

Punere în funcţiune.

Se verifică tensiunile furnizate de
blocul redresor fără a fi introdus tu¬
bul final. Cu comutatorul 12 în po¬
ziţia QRP se reglează tensiunea de
negativare la —15 V. Simulînd un
contact pe borna de comandă PTT
sau VOX a transceiverului, veri¬
ficăm dacă releele sînt atrase şi
dacă execută comutările respective
(prin comutatorul K’-K). Cu tubul
introdus în soclu se aplică un sem¬
nal de radiofrecvenţă de ia trans-
ceiver, reglîndu-se circuitele de in¬
trare şi filtrul 7T de ieşire ale etajului

Tabelul 1

Bobina

Frecvenţa
de acord
(MHz)

induc-

tanta

(aH)

Diametrul

carcasei

(mm)

Număr

spire

Diametrui

sîrmei

(mm)

Lungime r
de bobi-
naj (mm)

3,5

0,4

15 360

0,45

10 150

1.6 \

0,7

10 95

0,9

10 —

0,6

. 9

1,2

Tabelul 2

Tensiune

(V)

Curent

(A)

Număr de spire

Diametrui sîrmei
(mm)

Primar

220

1,4

480

0,9

Secundar

6,3

1,6

450

0,6

965

0,55

0,2

0,35

0,8

“O Q"

TEHNIUM 7/1992

Banda (MHz) Diferenţă de frecventă (MHz)
29 0,1

50 1

145 0,6

220 1,6

435 1,6 sau 5

902 13

1 296 12

Se observă că raportul dintre diferenţa de frec¬
venţă şi frecvenţa nominală de lucru are valori
deosebit de reduse. De exemplu, în 145 MHz
acest raport este 0,0041.

Aceasta este o particularitate a repetoarelor uti¬
lizate de radioamatori, dar care conduce la multe
complicaţii legate de dificultatea obţinerii unei
separări (izolări) suficiente între receptor şi emi¬
ţător.

Concret, frecvenţa pe care se emite fiind apro¬
piată de frecvenţa de recepţie, apar fenomene de
intermodulaţie şi de scădere a sensibilităţii recep¬
torului. în principiu, frecvenţele de emisie şi re¬
cepţie fiind diferite, dar apropiate, se poate utiliza
la repetor o singură antenă. Conectarea acesteia-
la receptor şi emiţător este permanentă şi se rea¬
lizează prin intermediul unor filtre separatoare,
denumite „duplexoare" sau „diplexere".

Rolul acestora este destul de dificil, iar realiza¬
rea lor practică necesită multi'pîe operaţii tehno¬
logice şi au preţ de cost ridicat. Aici frecvenţele
fiind ridicate, sînt necesare caracteristici de frec¬
venţă cu fronturi abrupte.

Se recomandă ca repetoarele să-şi transmită
periodic indicativul în AIA, adică' în telegrafie
Morse.

La propunerea Federaţiei Române de Radioa¬
matorism, Inspectoratul General al Radiocomuni-
caţiilor a acceptat ca în ţara noastră indicativele

( e apel a repetoarelor, retranslatoareior, digipea-
krelor şi balizelor să fie formate din prefixul YO
iomânia), o cifră indicînd zona de amplasament
şi un sufix constituit dintr-o singură literă (A—Z).

în ceea ce priveşte frecvenţa concretă de lucru,
s-a stabilit de către Uniunea internaţională de Ra¬
dioamatori (IARU) o serie de valori şi codificări
precise. Se lucrează pe canale fixe, ecartul dintre
acestea fiind bine precizat.

De exemplu, în banda cea mai folosită la noi şi
anume banda de 144—146 MHz, cunoscută şi sub
numele de „banda de 2 metri“, aceste notaţii şi
frecvenţe sînt:

'anal Frecvenţa fi Frecvenţa f2

R0 145,000 MHz 145,600 MHz

R 1 145,025 MHz 145,625 MHz

R 2 145,050 MHz 145,650 MHz

R 3 145,075 MHz 145,675 MHz

R 8 " 145,200 MHz 145,800 MHz

Observaţii.

a — Sînt opt canale cu ecart de 25 kHz.
b — Canalul R 8 se utilizează mai puţin, fiind
apropiat de frecvenţele de lucru ale staţiilor de pe
■beliţi.

w c — Ecartul de 25 kHz a fost determinat de
mărimea deviaţiei de frecvenţă (5 kHz) folosită.
Pentru a mări numărul de repetoare ce se pot in¬
stala, ţinînd cont şi de faptul că amplasarea se
face în’ zone geografice diferite, în practică se uti¬
lizează un ecart de numai 12,5 kHz. în acest caz,
codificarea canalelor se face adăugînd după cifră
litera X. Astfel R IX va desemna frecvenţele:
145,0375 şi 145,6375 MHz etc.

d — Uzual, frecvenţa mai redusă este folosită
de receptorul repetorului (frecvenţă pentru emiţă¬
torul staţiilor utilizatoare), dar sînt şi cazuri cînd
se lucrează invers. în primul caz (referindu-ne la
utilizator) se spune că se lucrează cu „offset po¬
zitiv" (frecvenţă de recepîţîe mai mare) în timp ce
pentru cazul invers, vorbim de „offset negativ".

e — La noi în ţară se lucrează cu „offset pozi¬
tiv" şi în prezent sînt instalate şi funcţionează trei
repetoare. Primul (Y09C) a fost realizat prin stră¬
daniile), unor radioamatori prahoveni şi bucureş-
teni şi a fost instalat în munţii Bucegi, la începu¬
tul verii anului 1990. Y09C lucrează pe canalul R
0. Celelalte au indicativele: Y03D şi Y06A, lu¬
crează deocamdată pe canalul R 1 şi sînt insta¬
late în^ Bucureşti, respectiv în munţii Harghita.

i în prezent se depun eforturi pentru reali¬
zarea de filtre cJL'P ,exoare Ş* instalarea unor noi
repetoare în Ceahlău, PanTÎQ, G 02 ’ 3 - "Fg. Mureş,
Satu Mare, Cluj, Arad şi Călăraşi.

g — Radioamatorii YO pot utiliza însă şi repe¬
toarele montate în munţii Balcani (canaieie R 2 şi
R 3), precum şi cele din Iugoslavia şi Ungaria.
Dintre acestea menţionăm repetoarele iugoslave
de pe C 3nale,e R 3, R 4 şi R 5. Primul montat în
munţii Tupizn iCG 3e poate deschide şi din Cozia.
Repetoarele ungureşti, fC, rrT iînd o reţea bine orga¬
nizată, îşi transmit la fiecare acCSS are indicativele
şi QTH-îocatorul. Adesea au şi relee de Î.TPP cate
te anunţă cînd stai prea mult pe emisie. DinîJS

cele mai uşor de utilizat de staţiile YO din vestul
tării menţionez: HG0RVA (R0 — KN 07 TM);
HG8RVC (R2x — KN06BG); HG8RVD (R3x —
JG66c) şi HG3RVC (R7 — JN96JO).

în numărul precedent al revistei prezentam fa¬
cilităţile oferite de repetoare în stabilirea unor
QSO-uri şi cîteva date tehnice pentru banda de 2
m.

Repetoarele din benzile superioare alocate ra¬
dioamatorilor prezintă şi mai mult interes în ex¬
ploatare şi merită să facem cîteva precizări.

a) în banda de 431 MHz, în mod curent, se uti¬
lizează 16 canale de bază notate: RU0 ~^RU15
avînd următoarele frecvenţe de lucru:

F in (MHz)

RU 0 433,000

RU 1 433,025

F 0 ut (MHz)

434,600

434,625

RU 14 433,350 434,950

RU 15 433,375 434,975

b) în banda de 1 296 MHz se întîlnesc 20 de
canale de bază şi anume:

F in (MHz) F out (MHz)

RM 0 1 291,000 1 297,000

RM 1 1 291,025 1 297,021

RM 19 1 291,475 1 267,475

Observaţii. Acestea sînt frecvenţele recoman¬
date de IARU (International Amateur Radio
Union) din regiunea I unde offsetul este de 1,6,
respectiv 6 MHz, dar după cum s-a arătat şi în
prima parte a articolului în diverse ţări se utili¬
zează şi alte valori pentru frecvenţele canalelor,
cît şi pentru diferenţele frecvenţelor de emisie şi
recepţie.

Astfel, în banda de 432 MHz se poate lucra şi
cu offset de 5 sau 7,6 MHz (simplificînd filtrele
duplexoare) întrucît în multe ţări (inclusiv Româ¬
nia) această bandă alocată radioamatorilor are li¬
mitele 430-M40 MHz.

în banda de 1 296 MHz se lucrează şi cu dife¬
renţe de frecvenţe între emisie şi recepţie de 12 şi
de 35 MHz. Uzual se lucrează şi în aceste benzi
tot cu modulaţie de frecvenţă (F3E), cu deviaţie
redusă (mai mică de 5—6 kHz). Distanţa dintre
canale este tot 25 kHz, dar în caz de necesitate
se pot intercala canale suplimentare, marcate (ca
şi în cazul repetoarelor din banda de 2,m) cu li¬
tera X, rezultînd astfel: RU 0 X; RU IX... RM 0X...
etc. în acest ultim caz ecartul dintre canale este,
evident, 12,5 kHz.

Pentru trafic în Packet Radio, deci şi pentru
digipeatere, frecvenţele ia emisie şi recepţie sînt
egale şi au valorile:

PR, = 144,675 MHz,

PR 2 = 432,675 MHz,

PR 3 = 144,675/432,675 MHz.

Pentru repetoarele destinate semnalelor RTTY
(Radio Teletype) întîlnim următoarele valori stan¬
dardizate:

■ Fin F out

I RT. 144,6375 MHz 145,7375 MHz

î RT . 144,640 1 45,7625

|RT 144,6425 145,7875

| Trebuie arătat că emisiunile RTTY şi Packet
| Radio se pot transmite, în principiu, şi prin
| repetoarele vocale lucrînd, evident, în regim
| simplex.

| Singura condiţie care se pune este ca valorile
\ frecvenţelor asociate celor două stări din infor-
1 maţia binară să poată trece fără distorsiuni prin
I canalul de JF (demodulare-modulare) din repeto¬
rul vocal. Invers acest lucru nu este posibil,
întrucît informaţiile vocale sînt dificil de stocat.

în ultimii ani repetoarele destinate semnalelor
numerice conţin pe lîngă receptor, emiţător,
circuite de comandă, interfaţă şi memorie şi cîte
un calculator, ceea ce le măreşte considerabil
I posibilităţile.

I Astăzi în lume există peste 50 de mii de
| repetoare, din care peste 20 de mii funcţionează
| în S.U.A. La noi, Federaţia Română de Radioama-
| torism desfăşoară un program complex de confec-
| ţionare şî instalare de repetoare în gama de 145
| MHz, cît şi în 432 MHz. Autorizarea acestora se
I face de către Inspectoratul General de Radioco-
I mu njcaţii Gu C3. r !5 l j!î area FRR, funcţionînd ca
| anexe ale unor staţii colective. In preZSDÎ funcţio-
I pează cu bune rezultate Y09C pe canalul R 0,
| Y06A — R 1 şi Y03D — R 1.

Traficul radio p? repetoare este asemănător
traficului radio obişnuit, dP. r ar ® ?>.° serie de
particularităţi. în primul rînd, QSO-uTÎ. 1 ? efectuate
cu ajutorul repetoarelor nu sînt recunoscuse.? 3
performanţă de distanţă. Controlul, de obicei, este
format dintr-o singură cifră, avînd valori cuprinse

între 1 şi 5, cifră'ce reprezintă global înteligibili-
tatea şi intensitatea semnalului. Se pot schimba şi
QSL-uri, dar valoarea acestora este limitată.

Avantajul repetoarelor constă în faptul că toate
staţiile se află pe aceeaşi frecvenţă şi un apel
odată lansat este recepţionat imediat de toţi
participanţii la trafic. Aceasta face ca reţeaua de
repetoare să fie deosebit de utilă în cazuri^ de
urgenţă cînd este necesară transmiterea de me¬
saje despre calamităţi naturale, situaţii deosebite,
incendii, accidente, inundaţii, cutremure’ etc. Se
pot transmite, de asemenea eficient, informaţiile
interes general, QTC-uri locale, buletine scurte dâ
ştiri ale FRR, informaţii despre deschideri de
propagare, apariţia stratului E sporadic (Ev), a
aurorelor boreale sau a deschiderilor TROPO.

Un alt avantaj major al repertoarelor constă în
posibilitatea lucrului cu staţiile mobile ce ope¬
rează cu puteri reduse şi antene simple, verticale.
De fapt antenele acestora au şi determinat
utilizarea, în general, a polarizării verticale la
repetoare.

La noi, numărul de repetoare aflate în funcţiune
fiind redus, utilizarea lor este în acest moment
oarecum diferită. Repetoarele noastre servesc şi
pentru QSO-uri între staţiile aflate în zone depăr¬
tate şi oarecum izolate. De exemplu, repetorul
Y09C amplasat în Bucegi permite QSO-uri între
staţiile din Buzău, Brăila, Constanţa, Călăraşi, Tr.
Măgurele, judeţul Vîlcea, Bucureşti, Tîrgovişte, ju¬
deţul Prahova etc. La fel, repetorul YQ6A din
munţii Harghita este acţionat de staţii din Mediaş,
Braşov, Tg. Mureş, Cluj şi? Miercurea Ciuc.

Raza de acţiune a unui repetor este dictată de
puterea efectiv radiată (ERP), sensibilitatea re¬
ceptorului, eficacitatea filtrelor duplexoare şi lo¬
cul de amplasare. Ideal ar fi ca repetoarele să
aibă o putere relativ redusă, o sensibilitate ridi¬
cată şi o rază de utilizare restrînsă.

Pentru a servi scopurilor pentru care sînt desti¬
nate, prin repetoare traficul radio trebuie să fie
scurt şi concis. CîFid există repetoare cu rază de
acţiune locală (cum este de exemplu, Y03D din
Bucureşti) acestea vor fi folosite în toate QSQ-u-
rile staţiilor din zona respectivă, adică staţiile
Y03 nu vor bloca cu discuţii de interes restrîns
repetorul din Bucegi.

Apelurile pe repetor trebuie să servească, în
principal, iniţierii QSO-urilor. Acestea vor trebui
continuate, cînd este posibil, pe frecvenţe diferite
prin legături normale.

O altă particularitate constă în faptul că este
recomandat ca la fiecare acţionare să se aştepte
cîteva secunde pînă ce repetorul revine în starea
de aşteptare (trece pe recepţie), întrucît, în caz
contrar, menţinerea continuă pe emisie poate
duce la blocarea sau chiar distrugerea emiţătoru¬
lui.

în timpul funcţionării repetoarele îşi transmit
periodic, în cod Morse, indicativele de identificare
şi uneori chiar QTH-locatorul.

Numărul utilizatorilor de repetoare în YO a
crescut în ultima vreme prin punerea în funcţiune
de către radioamatori a radiotelefbanelor ce lu¬
crau în banda a IV-a şi care au fost casate şi
scoase la licitaţie de CFR sau diferite alte institu¬
ţii.

Pe plan mondial se utilizează frecvent circuite
de apel selectiv, circuite de avertizare a depăşirii-
unei anumite perioade de lucru, circuite com¬
plexe de telecomandă. Destul de răspîndită este
acţionarea repetoarelor printr-un semnal avînd
frecvenţa de 1,74 kHz şi o durată de cel puţin 0,5
secunde. După recepţionarea acestui semnal re¬
petorul trece pe emisie şi transmite indicativul
sau, simplu, literele K sau T. Comenzile de la dis¬
tanţă ale repetoarelor devin tot mai complexe şi
nu se mai limitează doar la detectarea prezenţei
unui semnal util. în aceste cazuri se utilizează
aşa-numitu! sistem DTMF (Dual Tone Multy Fre-
i quency) sistem în care combinaţii diferite de frec¬
venţe asigură 16 comenzi diferite. Sistemul este
clasic şi este utilizat curent în telefonie.

Combinaţiile de frecvenţe sînt:

F, (Hz) 1 209 1 336 -1 477 1 633
F 2 (Hz)

697 1 '2 ’ 3 A

770 4 5 6 B

852 7 8 9 C

941 * 0 ’ # D

în numărul viitor vom prezenta schemele elec¬
trice ale unor blocuri utilizate în repetoare, pre¬
cum şi schemele unor staţii de emisie-recepţie
destinate acestui gen de trafic.

continuare m NR. VIITOR

TEHNIUM 7/1992

PREAMPLIFICATOR-CORECTOR
COMANDAT ÎN TENSIUNE

ALEXANDRII ZAWCA

în cadrul lanţului audio, preamplificatorul-co-
rector este unul din blocurile cele mai sensibile la
perturbaţii (zgomote), aceasta deoarece semna¬
lele pe. care acesta le prelucrează au niveluri
comparabile cu cele ale perturbaţiilor ce pot intra
în lanţul de amplificare, fie pe calea comutatoare¬
lor de la intrare şi/sau buclele de reacţie nece¬
sare realizării diferitelor corecţii în frecvenţă/am¬
plificare, fie prin potenţiometrele de reglaj al vo¬
lumului, balansului şi tonului. Potenţiometrele
pentru controlul volumului — fiind mai mult utili¬
zate — se uzează primele, producînd la mane¬
vrare zgomote supărătoare, neplăceri de care nu
sîntem scutiţi nici în cazul potenţiometrelor de
control al balansului şi tonului.

Neplăcerile nu se reduc numai la atît. în cazul
potenţiometrelor cuplate (amplificatoare stereo
sau cuadro), apar probleme legate de coincidenţa
(egalitatea) valorilor rezistenţei şi a erorii de si¬
multaneitate a variaţiei acesteia cu unghiul de ro¬
tire, de gabarit şi nu în ultimul rînd de cost.

O altă problemă supărătoare constă în aceea
că , niciodată locul de audiţie optim nu cores¬
punde cu locul de amplasare a rakului audio.
Pentru a evita „plimbările" între comenzile de re¬
glare a volumului/tonului şi locul de audiţie, se
impune realizarea unei telecomenzi pentru aceste
funcţii. Folosirea cablurilor ecranate lungi duce la
apariţia decalajelor de fază, a paraziţilor şi a cu¬
plajelor parazite, transfer slab pentru semnale cu

direct, pe calea modificării comandate a divizării
curentului cuartetului, cu ajutorul unei tensiuni
de comandă continue. Urmărind schema simplifi¬
cată a celulei din figura 2, putem calcula amplifi¬
carea în tensiune pentru acest tip de schemă.
Considerînd coeficientul de divizare a curenţilor
comandat de tensiunea externă ca fiind a, tensiu¬
nea pe rezistenţa R9 este dată de produsul
a.i6.R9, iar semnalul produs pe R6 va fi dat de
produsul (1—cr).i6.R6. Dacă vom considera că pe
rezistenţa R4 cade o tensiune i6.R4, amplificarea
în tensiune a circuitului se poate calcula — prin
simplificare cu i6 — din raportul:

(I — a) • R 6 + R 4

Coeficientul de divizare a curentului se poate
regla foarte eficient chiar cu o tensiune mică, ast¬
fel, variind tensiunea de comandă în limitele +120
mV...—300 mV, se obţine o amplificare ce aco¬
peră domeniul +10 dB...—80 dB.

De pe rezistenţele de sarcină R1 şi R2, semna¬
lele vor fi preluate de două amplificatoare Dar-
lington şi anume, de pe rezistenţa R1 (TI—T4),
semnalul este preluat de amplificatorul realizat cu
„darlingtonuT TIO—T11, ajungînd prin repetorul
pe emitor T12 la ieşire, iar de pe rezistenţa R2,
prin „darlingtonul" T7—T8, semnalul ajunge pe
repetorul pe emitor T9, realizînd o reacţie nega¬
tivă ce va duce la îmbunătăţirea liniarităţii ampli¬
ficatorului, deoarece o celulă de tip Gilbert are

frecvenţa ridicată, deci într-un cuvînt, alterarea
calităţii semnalului audio.

Specialiştii firmei Philips au gîndit, proiectat şi
realizat o pereche de circuite integrate speciali¬
zate care rezolvă problemele mai sus menţionate,
şi anume amplificatoarele reglabile comandate în
tensiune TCA730 şi TCA740, la care reglajele se
realizează prin comanda în tensiune a amplifică¬
rii, deci controlul volumului, balansului şi tonului
se vor realiza cu potenţiometre simple, cablurile
putînd fi suficient de lungi pentru telecomandă şi
nu trebuie să fie ecranate.

La baza funcţionării acestor circuite stă un
multiamplificator cu transconductanţă cu etaje di¬
ferenţiale multiple, cunoscut sub numele de ce¬
lula Gilbert, a cărui schemă simplificată este ară¬
tată în figura 1.

Quartetul realizat cu tranzistoarele
T1 —T2—T4—T5, în urma legării încrucişate a co¬
lectoarelor, se comportă astfel: în timp ce curenţii
generatoarelor de curent, realizate cu grupul
T3—R3 şi T6—R4—R7, sînt constanţi, curenţii ce
circulă prin unâ sau cealaltă din ramurile comune
ale colectoarelor tranzistoarelor TI—T4, T2—T5
(R1 sau R2) pot fi diferiţi. Se observă că dacă în¬
tre bazele comune ale cuartetului (adică între
cele două intrări) se conectează o tensiune conti¬
nuă de comandă, curentul variabil va influenţa
amplificarea în tensiune a circuitului şi acesta
într-un spectru foarte larg.

Din modul de conectare a celulei TI—T6 se
constată că generatoarele ds curent, prin rS2is-
tenţele din, ©miroare, sînt puternic liniarizate şi în
acelaşi timp există şi posibilitatea GCITiândării ex¬
terne a tranzistorului Ţ5. Deci, baza generatorului
de ciirSm T8 constituie intrarea sistemului de am¬
plificare de audiofrecvenţă, semnalul amplificat
apărînd pe cele două rezistenţe de sarcină a In
cuartetului. Valoarea amplificării va fi mOuificată

8 □}

^17

Sta h>i t i’atj 4o r~
mtfern

CD 16|

HD*

dl *1

{b 13

2Qd B>~

cp 11

4J] io

{h 9

1 -intrare regulator volum

2 -intrare regulator volum

3- iesirp rOymător volum

4- conexiune internă

5 - ieşire regulator volum

6 - intrare fegulator volum
1 -intrare regulator volum
8 - +Vcc

R(reactie) 9 - ieşire requieţcr balans L

R 10- referinţă

R 11 -intrare regulator balans L

12-control balans
L 13 -control volum

L 14-intrare regu'sror balans R

L (reacţie) 15-GM0

16-ieşire regulator balans R

TEHNIUM 7/1992

1 -^intrare amplificator la (reacţie)

2- intrare amplificator la

3- ieşire amplificator la

4- control amplificator 1

5- ieşire amplificator 1b

6- intrare amplificator 1b

7 - intrare, amplificator 1 b(reacţie) ' :

8 - + Vcc '

9- intrare amplificator 2a(reacţieî

10- intrare amplificator 2a

11 - ieşire amplificator 2a

12- control amplificator 2

13- ieşire amplificator 2

14- intrare amplificator 2b

15- intrare amplificator 2b(reactie)

16- GND

balansului prin creşterea amplificării unei ramuri
: şi scăderea amplificării pe cealaltă ramură.

Bazele generatoarelor de curent pentru a doua
pereche de amplificatoare sînt accesibile ia exte¬
rior. Cu ajutorul unei reţele de reacţie negativă
externă se poate obţine un transfer în funcţie de
frecvenţă cu ajutorul unei tensiuni continue (fig.
3). în funcţie de care ramură a curenţilor, II sau
12, trece prin rezistenţa de sarcină R13, una sau
cealaltă dintre intrări, a-sau b, este mai eficientă.
Astfel, dacă pe o intrare se leagă elemente nede-
pendente de frecvenţă, iar pe cealaltă intrare se
leagă cele dependente de frecvenţă, se obţine un
control al transfersslui funcţie de frecvenţă: într-o
■ extremitate transferul în frecvenţă este liniar, iar
în cealaltă extremitate apar amplificări importante
în cazul frecvenţelor înalte şi joase. Conectînd la
pinul 4 o rezistenţă, răspunsul în frecvenţă va de¬
pinde,^ pe de o parte, de valoarea rezistenţei
(R37), iar pe de altă parte, de tensiunea de co-

erori de liniaritate. Tot pentru îmbunătăţirea linia¬
rităţii amplificatorului au fost prevăzute diodele
Dl şi D2. Acestea vor produce în circuitul colec¬
toarelor tranzistoarelor TI şi T2 distorsiuni de
sens contrar celor existente şi, prin sumare, se
realizează reducerea ier. Mls se pot neglija, de
asemenea, nici efectele de liniarizare realizate de

anume, ia amplificări în domeniul 0...20 dB şi o
tensiune de ieşire de maximum 1 V, distorsiunile
sînt de maximum 0,2% crescînd pînă ia 0,7% cu
scăderea amplificării la —70 dB.

Circuitul integrat TCA730 conţine două perechi
de astfel de amplificatoare. Acestea s^nt conec¬
tate astfel îneît o intrare de comandă acţionează

mandă ce reglează amplificarea (implicit şi de
ponderea reţelei de'reacţie negativă conectată ia
intrări), obţinînd în final un răspuns în frecvenţă
cu alura curbei fiziologice a urechii (figura 7, cu
linie plină). Dacă rezistenţa de la pinul 4 este de¬
conectată, reglarea amplificării se face indepen¬
dent de frecvenţă (figura 7 cu linie întreruptă).

diodele D3 şi D4 din repetoarele pe emitor. Dis- simultan şi în acelaşi sens asupra celor patru ce- (CONTINUARE ÎN Nr. VIITOR)

torsiunile sînt micşorate şi prin valoarea mică a luîe de amplificare (fig. 4). Cea de a doua intrare -

curentului dai de generatoarele de curent şi prin de comandă acţionează doar asupra primei pe-

valoarea mică a modulaţiei curentului. în acest rechi de celule de amplificare, dar în sens con-

fei, distorsiunile sînt favorabile ia niveluri mari şi trar, realizînd în acest mod funcţia de control al

VOLUM BALANS

LABORATOR

FEROFLUIDELE
şl aplicaţiile lor

m construcţia difuzoarelor

Ing. AURELIAN WÎATEESCU

Ferofluidele sînî emulsii sau suspensii coloi-
daîe, în stare lichidă, avînd ca principală caracte¬
ristică proprietatea de a deveni magnetice atunci
cînd sînt supuse acţiunii unui cîmp magnetic ex¬
terior. O altă caracteristică a lor este vîscoziîatea
relativ ridicată (tabelul 2).

De peste 20 de ani, aceste lichide sînt utilizate
în domenii de vîrf ale tehnologiilor actuale:

— la etanşările dispozitivelor electromagnetice
şi elecîroopîice utilizate în tehnica spaţială, unde
sînt folosite cu succes ca bariere de protecţie îm¬
potriva unor medii cerozive;

— ia etanşarea unor elemente optice în miş¬
care de rotaţie, elemente utilizate ia mare altitu¬
dine şi unde se impune o frecare redusă;

— în domeniul microundelor, pentru etanşări la
componente aflate în mişcare de rotaţie;

— la construcţia traductoarelor acustice de tip
dinamic, cu parametri ridicaţi de putere, randa¬
ment acustic eîc.

Utilizarea ferofiuideior în construcţia difuzoare¬
lor prezintă următoarele avantaje:

— creşterea puterii nominale supdrtate de
agregatul în cauză;

— aplatizarea caracteristicii de răspuns în frec¬
venţă a difuzorului;

— reducerea distorsiunilor;

— îmbunătăţirea răspunsului la semnale tranzi¬
torii.

Vom examina influenţa utilizării ferofiuideior în
construcţia difuzoarelor, piecînd de la cîteva as¬
pecte deja cunoscute despre funcţionarea, difu¬
zoarelor:

1} la puteri mari, bobina difuzorului trebuie să
disipe o cantitate mare de căldură (peste 90% din
puterea electrică aplicată difuzorului se trans¬
formă în căldură);

2) disipaţia de căldură este destul de greoaie,
avînd în vedere spaţiul mic în care se află bobina
şi posibilităţile-scăzute de transfer prin curenţi de
convecţie (pentru ameliorarea transferului de căl¬
dură s-a recurs, în timp, la soluţii diverse: utiliza¬
rea de conductoare cu secţiuni profilate !a execu¬
ţia bobinei, suporturi din aluminiu pentru bobină,
tratarea cu lacuri termoconductoare a bobinei şi
chiar utilizarea de radiatoare pentru sistemul
magnetic ce preia şi disipă căldura eliberată de
bobină);

3) pentru utilizarea eficientă a fluxului magne¬
tic, întrefierul în care se mişcă bobina a fost re¬
dus la minimum, ceea ce a impus condiţii deose¬
bite de montaj pentru păstrarea concentricităţii
bobinei pe toată lungimea excursiei în interiorul
cîmpuîui magnetic.

Să examinăm acum influenţa ferofiuideior în
comportarea difuzoarelor. în întrefierul difuzoru¬
lui se introduce o cantitate mică de ferofluid. Da¬
torită proprietăţilor sale magnetice, lichidul va fi
menţinut în zona întrefieruiui, între piesele po¬
lare, fără a fi împrăştiat în zonele învecinate. în
acest caz, îmbunătăţirea condiţiilor termice în
care lucrează bobina difuzorului este primul
efect. Ferofluidul uşurează transferul energiei ca¬
lorice de la bobină ia piesele polare şi de la aces¬
tea căldura este disipată în mediul ambiant, even¬
tual printr-un radiator. Se obţine şi un transfer
mai uniform ai căldurii, cu evitarea punctelor
calde pe suprafaţa bobinei. Creşterea randamen¬
tului de transfer conduce automat la o creştere a
puterii maxime admisibile, fără defectarea difuzo¬
rului. Proprietăţile magnetice ale fluidului conduc
ia creşterea fluxului magnetic în întrefier, ceea ce
are ca rezultat o îmbunătăţire a răspunsului la
semnale tranzitorii în general. Se produce toto¬
dată şi o aplatizare a curbei de răspuns în frec¬
venţă şi deci o diminuare a distorsiunilor.

Pînă nu demult, utilizarea ferofiuideior era p
ferată doar la difuzoarele pentru reproducei|
frecvenţelor medii şi înalte (midrange şi ,twf
ere). La difuzoarele pentru frecvenţe joase fwc
ere) apărea efectul de împroşcare a lichidCiluil
timpul excursiilor mari ale bobinei. Cauza fenf
menului constă în suprapresiunile create în s
ile închise din sistemul magnetic, în spatele rr
branei de centrare sau în spatele capacului^
protecţie antipraf ce obturează centrul .membri
nei active. în prezent, această fază este depăşif
prin adoptarea unor soluţii adecvate de eliminau
a acestor suprapresiuni (figurile 1—4). î

Ne vom referi în cele ce urmează la wooferi
avînd în vedere că aceleaşi fenomene se repetă||
la celelalte tipuri de difuzoare, dar la o scară m
redusă, datorită deplasărilor mai mici ale merr^
branei. 1

Un beneficiu al utilizării ferofiuideior este fenf|
menul de autocenîrare a bobinei. La depl
radială a bobinei în spaţiul întrefieruiui umplutei
ferofluid apare o forţă de centrare a ,
proporţională cu valoarea deplasării radiale. Fero-j
fluidul, avînd proprietăţi magnetice, va fi atras dţj
cîmpui magnetic pe măsură ce va fi împins în
afară de deplasarea bobinei. Apare astfel o foiţi
ce încearcă să păstreze concentricitatea bobinei
forţă numită magnetosfatscă, descrisă qu circa 12
ani în urmă de BOTTENBERG, MELILLO şi RAJ;
în numărui din ianuarie 1980 al revistei „JOURj
NAL OF AUDiOENGINEERING SOCIETY'l ExpfH
riehţa practică a arătat că un mare număr de di¬
fuzoare se defectează prin deplasările radiale ale
bobinei, ce conduc la frecări cu piesele polare ş|
determină astfel distrugerea bobinei.

Un difuzor la care bobina freacă piesele pol8@|
poate fi uşor remediat prin introducerea unei mi§I
cantităţi d^ ferofluid în întrefier bobma fiind foi‘-|
ţaţă automat să lucreze concentric.

Cîteva aspecte aie centrării prin forţa magne*
tostatică sînt revelatoare:

— forţa de centrare este direct proporţionali
cu deplasarea bobinei, deci ferofluidul îşi face,
datoria atunci cînd este mai multă nevoie de el|

— ferofluidul acţionează ca o a doua meni
brană de centrare, cu avantajul că se află în ace^
laşi plan cu bobina difuzorului;

— în cazul excursiilor mari ale bobinei apare»
formări aie membranei ce produc deformări 3§
bobinei prin atingerea pieselor polare, cu apariţii

SEMNE

CONVENŢIONALE

{URMARE DIN Rr. TRECUT}

PENTRU INDUC TÂMŢE

Semn convenţional (simbol)

Denumire

Formă ■ preferata

Altă formă

—

Snduetanţă

Bobină

înfăşurare

Bobină de şoc
■Notă. Pentru indicarea pre¬
zenţei în induetanţă a unul
miez- magnetic, o inie poete fi
trasă deasupra simbolului. Li¬
nia trebuie, adnotată pentru a
indica materiale nemagnstîce
şi poale fi întreruptă pentru a
indica prezenţa unui întrefier
în miez.

Exempl4: înductanţă cu miez
magnetic

fndueîanfi cu întrefier în
msezuS magnetic

i _

inductanfă variabilă conti¬
nuu cu miez magnetic

1 ”'TT n -

Snduetanţă cu prize fixe
(două prize figurate)

[ r~J

Inductanţă variabilă în
trepte, cu contact mobil

Vario metru ■

.rv'KSs* r*\

Bobină de şoc coaxiaii cu |

mi«z magnetic

Peria d© ferită, reprezentaţi
p@ un conductor i

PENTRU CRISTALE PiEZGELECTRiCE Şl ELEC TREJI

SimboS

Denumire

Cristal piezoelectric cu doî electrozi

. J

Cristal piezoeiectric cu trei electrozi

b—

Cristal piezoeiectric cu două perechi de electrozi;.

Eiectret cu efe-efrozi şi conexiune

Notă. Linia cea mai lungi reprezintă polul

pozitiv.

(CONTINUARE ÎN NUMĂRUL VIITOR)
TEHNiUMî 7/199?.

distorsiunilor; ferofiuidu! se opune la deformarea
bobinei şi împiedică apariţia distorsiunilor sune¬
tului emis;

— creşterea schimbuiui termic conduce la tem¬
peraturi de lucru mai scăzute şi ca atare la mic¬
şorarea dilatărilor elementelor bobinei; se reduce
astfel fenomenul de micşorare a întrefierului ce
apare la temperaturi mari de lucru.

Creşterea capacităţii de transfer termic are mai
multe rezultate benefice, în afara creşterii puterii
nominale şi de vîrf suportate de difuzor:

— reducerea fenomenelor de „oboseală" şi
„îmbătrînire" prematură a îmbinării elementelor
efectuate cu adezivi (între membrană şi suportul
bobinei, sîrma de bobinaj şi suport, membrana de
centrare şi suport etc);

— mărirea duratei de viaţă a difuzorului.

Utilizarea ferofluidelor asigură amortizarea

unor frecvenţe parazite ce conduc la creşterea
coeficientului de distorsiuni. în practică se ţine
cont, la alegerea fluidului utilizat, de influenţa
creşterii temperaturii de lucru asupra vîscozităţii
lichidului. în acest fel nu se va altera curba de
răspuns prin reducerea vîscozităţii faţă de lucrul
la temperatura- mediului ambiant.

După cum am menţionat, la woofere poate apă¬

rea fenomenul de împroşcare a ferofluidului dato¬
rită suprapresiunii ce ia naştere în cavitatea din
spatele bobinei, la deplasări mari ale membranei.
Pentru aceasta se iau o serie de măsuri construc¬
tive care să nu prejudicieze comportamentul difu¬
zorului.

A) . Cavitatea din spatele capacului de protecţie
antipraf ce astupă centrul membranei poate fi
pusă în legătură cu mediul ambiant prin practica¬
rea unei găuri în piesa polară centrală. în cazul în
care aceasta este de diametru mic, se poate re¬
curge la utilizarea unui capac de protecţie avînd
o deschidere centrală de mici dimensiuni, sufi¬
cientă scopului propus, eventual obturată de o
sită fină. La construcţia incintei se ţine seama de
pierderea de presiune faţă-spate ce apare în
acest caz. Unii constructori prevăd găuri în su¬
portul bobinei, în spatele îmbinării cu membrana
difuzorului, egalizînd presiunea exterioară cu cea
din spaţiu! de sub căpăcelul de protecţie. Soluţia
prezintă dezavantaje:

— ia deplasări mari ale membranei, piesa po- j
Iară centrală obturează aceste deschideri;

— se reduce rezistenţa la oboseală a suportului
bobinei, care poate ceda prematur.

B) . Spaţiul interior al sistemului magnetic este

un alt loc unde se poate produce creşterea pre¬
siunii interne la excursii mari înapoi ale membra¬
nei. Se impune practicarea de deschideri pentru
înlăturarea fenomenului. Dacă piesa polară cen¬
trală este străpunsă, o deschidere laterală rezolvă
şi această problemă. Figurile 1—4 prezintă modul
de rezolvare a situaţiilor descrise mai sus.

Proprietăţile magnetice ale ferofluidului deter¬
mină menţinerea lui la locul de lucru: înirefierul
difuzorului. Uneori se practică mici adîncituri în
piesele polare, avînd rolul unor mici rezervoare
pentru lichidul cu proprietăţi magnetice. *•

Pentru a avea o imagine completă asupra pr<5-
prietăţilor acestor substanţe, prezentăm alăturat
cîteva tabele si grafice pentru ferofluidele pro-'
duse de FERROFLUIDICS CORPORATION
(S.U.A.) în scopul utilizării la construcţia de tra-
ductoare acustice.

Chiar dacă momentan, expunerea de mai sus
nu are aplicabilitate practică, ea reprezintă o in¬
troducere a audiofililor noştri în tehnica utilizării
ferofluidelor în construcţia difuzoarelor moderne.
Astfel ei se vor orienta mai uşor atunci cînd vor
putea să aleagă din măi multe tipuri de difuzoare
pe care doresc să le utilizeze.

A*/ c/st?

Tabelul 1: Domeniul de utilizare a ferofluidelor

Ferofluid APG Seria

Dcmt^hiuI de utilizere

300

500A

800

1000

900

WOOFERE (Difuzoare pentru frecvenţe joase)

MIDRANGES (Difuzoare pentru frecvenţe medii)

TWEETERE (Difuzoare pentru frecvenţe înalte)

FULLRANGES (Difuzoare de bandă largă)

Difuzoare cu cameră de compresie

Difuzoare şi hupe pentru sisteme de alarmă

Tabelul 2: Variaţia vîscozităţii în funcţie de temperatură

Timpul ferofluidului

27° C

40° C

60° C

80° C

APG836

1997

896

314

152

APG 936

2145

998

343

167

APG821

204

105

APG 921

202

APG815

947

446

164

APG915

1100

458

159

APG833

505

248

111

APG 933

540

223

Notă. Vîscozitatea este exprimată în centipoise (cP).

Gruparea tipurilor indică înlocuirea directă a seriei 800 cu seria 900.

Stabilitatea termica la175°C,
100/xl în tweeter 019mm,răcire
periodica Ic temperatura camerei

TEHNIUM 7/1992

SONY ICR-4800

SONY ICR—4800 ;

Mulţi cititori ai revistei Tehnium au intrat în posesia radioreceptorului ICR—4800 produs al
cunoscutei firme SONY şi la solicitarea lor publicăm schema electrică de principiu şi dispunerea

pieselor pe cablaj.

Acest radioreceptor lucrează în gama undelor medii şi în gama undelor scurte împărţită în 5

subgame.

Amplificatorul de semnal este un tranzistor FET, 2SK120, ce poate fi înlocuit cu BF245;
urmează apoi un etaj mixer ce poate utiliza faţă de ce prevede schema şi un tranzistor BF181.
De remarcat faptul că, acest receptor are oscilator local separat pentru unde scurte şi pentru

unde medii.

în amplificatorul de frecvenţă intermediară sînt introduse un filtru ceramic şi un circuit integrat
specializat CX162 care printre altele îndeplineşte şi funcţia de oscilator în unde medii.

Circuitul integrat TA7331P este preamplificator şi amplificator de putere AF.

Alimentarea se face cu 3 V.

Dl, 2,3 ISI555 01 2SKI20 Q2 2SC2839

fswîl [fwgllwS mo om

: =p5p

iu m "—r U3 11 nu t

jSjljojjj : .C2 ■jcjjj ..T3 J.C4 |<5jj

—.- @ 02 Jp3 R 2 I J.C23 0? 45tkHr

T | i r* I00| '-0.001 _rr,-

■ r

I a0l I fi

IFTI ^

^. 5 | k JjL - n 0 4 R2 I l k R2 4 .

IflnTTE I U

k 2 kl ±035

IC2 TA733IP Q5 2SC2785 D5 SLPI44B

POWER AMP METER AMP LEO

■M2 "ţLc 45 1 1 l -o— nm

yv ^220/6.3V

@ HM] ® I SW4| |SW5|

^ fat T43p T^2(

03] t

^Ci5 -r
47/6.3 V

2.7kl

-r 1

Ţ39p ' ŢO.O

MMI

APOSTU VALERIU — TECUCI

Vă prezentăm, după cum ne solicitaţi, schema electrică a stereocasetofonului EM2Q03 produs Electromureş ca să puteţi

repara acest aparat.

Dacă vă interesează şi alte date despre acest casetofon, luaţi legătura cu redacţia

&&&" rft

iHyS

I «-

| I_ I

-^-r^-

rM5-

i|i__<

^ ' -"fkJ = li Ţ r i K *

W-’-W-J-

'%#lecuitele integrate din familia |
TTL sînî utilizate, aşa cum este bine |
cunoscut, în sisteme numerice, în |
sinteza circuitelor logice ccrobi- |
naţionale şi a_ sistemelor logice sec- |
venţiaie etc. în aceste aplicaţii, cir- |
cuitele amintite operează cu |
semnale de intrare şi ieşire de 1
niveluri bine definite, funcţionarea în 1
afara parametrilor stabiliţi fiind in- |
certă. Din acest punct de vedere f
semnalele de intrare nu trebuie să |
fie mai mari de 0,8 V pentru a le I
recunoaşte ca „0“ logic şi nici mai |
mici de 2 V pentru starea „1“ logic. |
Ieşirile circuitelor TTL furnizează |
potenţiale de maximum 0,4 V în ţ
starea „0“ şi minimum 2,4 V pentru I
„1".

Se poate ridica întrebarea, firească |
de altfel, cum se comportă un astfel |
de circuit între 0,8 V şi 2 V tensiune f
de intrare?

Dacă pentru un circuit basculant ţ
bistabil se poate răspunde intuitiv că I
la ieşire potenţialul va fi corespunză- I
tor stării „0“ sau „1“ logic, pentru un
inversor sau o poartă ŞI-NU (cu
două sau mai multe intrări) răspun¬
sul va reieşi numai din analiza f“
funcţionării tranzistoarelor interne,
în figura 1 este prezentată schema |
unui circuit inversor TTL standard. 1
Pentru a găsi un răspuns complet la j
întrebarea noastră ne vom folosi de |
caracteristica de transfer Uo (U/,v) a |
acestui circuit, ce este prezentată în j
figura 2. J

Pe grafic se disting patru zone. §
Prima zonă AB cuprinsă între 0 V şi I
aproximativ 0,6 V (tensiune de in- f
trare) corespunde stării de ieşire „1“ |
logic în care tranzistoarele interne I
se găsesc în următoarele condiţii de 1
funcţionare: tranzistorul TI în con- î
ducţie, tranzistoarele T2 şi T4 blo- J
cate, iar tranzistorul T3 saturat. §

A doua porţiune, BC (0,65 V < Uw 1
< 1,2 V) se caracterizează prin ş
aceea că tranzistorul T2 începe să I
conducă,, T4 rămîne blocat şi T3 j
deschis. în această regiune, în baza f
tranzistorului T2 se injectează un |
mic curent trecîndu-l în regim nor- j
mal de funcţionare. Modulul amplifi- 1
cării în tensiune în colectorul său f
este aproximativ unitar şi este dictat |
practic de raportul R2/R3 = 1,6. f
Variaţia tensiunii de ieşire urmează o I
pantă mică, descrescătoare.

în a treia zonă, CD, cuprinsă între f

1.2 V şi 1,4 V tensiune de intrare, 1
tranzistorul T4 intră în conducţie |
şuntînd rezistenţa din emitorul tran- 1
zistorului T2 şi în felul acesta |
crescîndu-i amplificarea.

Pentru tensiuni de intrare mai mari |
de 1,5—1,6 V (regiunea DE), tranzis- J
toarele T2 şi T4 se saturează, |
tranzistorul T3 se blochează, - iar 1
joncţiunea bază-emitor a tranzistoru- 1
lui TI se blochează de asemenea, tj

Concluzionînd se poate răspunde 1
la întrebarea pusă anterior, prin f
aceea că în porţiunea BC (0,6 V < 1
Uw < 1,2 V), poarta inversoare are o 8
amplificare unitară, iar în porţiunea }
CD (1,2 V < Uw < 1,4 V) o j
amplificare relativ mare, de aproxi- 1
mativ zece ori [IA Uo/ A Uwl = (2,4 V 1
- 0,4 V)/ (1,4 V — 0,2 V) = 10], în j
porţiunea DE amplificarea este prac- I
tic nulă, poarta găsindu-se în stare 1
logică „0“ la ieşire.

In aceste condiţii apare ideea !
utilizării porţilor inversoare sau a 1
porţilor ŞI-NU ca amplificatoare de I
semnal mic. Pentru a o materializa |
este necesar să se ţină seama de jf
cele expuse anterior. în acest sens |
trebuie ca potenţialul static al unei |
intrări de inversor să se fixeze la 1

1.3 V (punctul Q de pe caracteris- 1
tică, de coordonate Uw = 1,3 V, Uo = I

1.4 V). Avînd în vedere şi caracteris- |
tica de intrare Iw(Uw) din figura 3, I
se poate deduce uşor curentul de |
intrare în orice punct de pe curbă. |
Astfel punctului Q (pe care îl dorim |
a fi ia o tensiune de intrare statică |
de 1,3 V) îî corespunde o valoare a I

TTL

2 0

este prezentat în figura 6.

Un asemenea etaj poate fi folosit
pînă ia frecvenţe d^ ord in.ii
15—20 MHz, bineînţeles cu dimen
sionarea corespunzătoare a circuite
ior rezonante LI, C2 şi L2, C3. Ast
fel, într-un caz particular, pentru.iin

OA 0.S5

; i if z 3

Q6 • ; Jac
03- ; v/c

curentului de intrare de aproximativ
0,7 mA. Artificiul cel mai comod şi
cel mai uzitat în astfel de cazuri
pentru a aduce poarta inversoare pe
caracteristica liniară cu panta cea
mai mare este „reacţia negativă"
ieşire-intrare printr-o rezistenţă. Va¬
loarea ei se calculează făcînd
diferenţa dintre potenţialele de ieşire
şi de intrare din punctul Q raportată
la curentul de intrare din acelaşi
punct.

în figura 4 este prezentată o apli¬
caţie concretă a celor expuse, în
care se foloseşte un circuit integrat
TTL inversor tip CDB404 (sau echi¬
valent). Condensatoarele de intrare
şi ieşire se vor alege în funcţie de
domeniul de frecvenţă în care se lu¬
crează. Pentru aplicaţii de joasă
frecvenţă se utilizează condensa¬
toare electrolitice de valori relativ
mari (zeci de microfarazi), iar pen¬
tru funcţionarea la frecvenţe mari
(ce pot atinge 15—20 MHz) se vor

OA 0,6 0,8

Uiunax

u,*rv]

I blu cu un TEC-J, TI (BFW11) şi un
tranzistor bipolar T2 (BF180). Ur¬
mează apoi un amplificator cu
poarta pi, un etaj Trigger Schmitt *
cu p2 şi p3 şi ultima poartă p4 reali¬
zează o separare între formatorul de
semnal dreptunghiular şi celelalte
circuite din componenţa frecvenţ¬
ii metrului. Toate cele patru porţi
ŞI-NU sînt de tipul CDB400E sau
echivalente. Pentru primul etaj s-a 1
utilizat un dublu repetor (TEC-J + I
y tranzistor bipolar) în vederea obţine- :
*j rii unei impedanţe mari de intrare şi I
i reducerii influenţei acesteia asupra I
s semnalului aplicat. Impedanţa de ie- J
a şire din repetorul pe emitor cu tran- f
! zistorul T2 fiind foarte mică (de or- $
dinul zecilor de ohmi), permite un i
d „atac" în tensiune al amplificatorului |
Ş cu poarta pi care, în această confi- |
ă guraţie, are o impedanţă redusă de 1
îi intrare. §

| Formatorul de semnal dreptun- 1

- | ghiular este construit cu un Trigger |
i 1 Schmitt în tehnică TTL cu porţile p2 1
t ;; şi p3 şi este urmat de poarta de „ie- jj

- i şire" p4. Aşa cum se observă din

3 schema de principiu, este necesară |
3 f o decuplare la masă foarte bună a I

- I sursei de curent continuu (+5 V) f
3 prin condensatoarele C4 şi C5 cu |

- I tantal şi C3 şi C6 tip plachetă, nein-

\i | ductive. Aceasta se face în imediata 1

- } vecinătate a punctelor de alimentare f

i I a repetoarelor şi a circuitului inte- |
r ■ | grat. f

! UiN

Uîh mn

semnal selectat cu frecvenţa de 455
kHz se vor utiliza inductanţe de
aproximativ 125 ,uH pentru LI şi L
şi condensatoare de 1 nF pentru C
şi C3. LI şi L2 se vor realiza pe ca
case de bobine cu miez de ferită
trebuinţate în calea de frecvenţă i
termediară de 455 kHz de la radior
ceptoarele „Albatros", „Cora‘‘, „Pi
căruş", „Alfa" etc. Acordul exact
va executa ajustînd poziţiile miezu
lor bobinelor cu ajutorul unei şur
belniţe din material izolator. Ca ap
rate auxiliare se vor folosi un gen
rator de radiofrecvenţă şi un voltrri'
tru electronic j(sau un osciloscop
Forma semnalului de intrare nu a
prea mare importanţă, la ieşire obţi
nîndu-se un semnal sinusoidal.

Bibliografie:

Gh. Mitrofan — „Generatoar
de impulsuri şi de tensiune liniar
riabilă" — Editura Tehnică, 1981

Hand Book 1978

\BF*/4f

K—IH

ofyF/fa i/ npp

D,cJb z = M4l48 I

montă condensatoare tip plachetă,
ale căror capacităţi nu vor depăşi 10
nF. De remarcat că la intrarea unei
astfel de celule de amplificare, am¬
plitudinea tensiunii alternative nu I
trebuie să depăşească 100 mV, pen¬
tru ca poarta să nu intre în zone ne¬
liniare de funcţionare şi să nu dis-
torsioneze semnalul de ieşire.

Figura 5 prezintă un montaj am¬
plificator formator de semnal drep¬
tunghiular pentru frecvenţmetru.
După circuitul de protecţie la supra¬
tensiuni, realizat cu grupul CI, R1,
Dl, D2, urmează un etaj repetor du-

1 (Z?

\ _ /20jo-

yz __f-— t__

470su

1 » |

LrfV-ftV-L

a h

/>/ +f»2 +/>3 +f=4 * GDB> 4QO HE

///f. CDB^OO

Sensibilitatea de intrare a monta- g
jului se situează în jurul valorii de I
150 mVef. |

Un amplificator, de data aceasta §
selectiv, cu circuite LC, tot în teh- |
nică TTL cu o poartă inversoare |

TEHNIUM 7/1992

■

■ WSontajul de aprindere electro¬
nică pentru autoturisme, ce lucrează
. pe 12 V, prezentat în continuare,
este o variantă multiscînîeie asemă¬
nătoare, într-un fel, unor scheme
publicate anterior în paginile acestei
reviste.

într-o descriere sumară montajul
cuprinde două oscilatoare, un etaj
de putefe, un transformator cu o
punte redresoare, un element princi¬
pal de comutaţie şi alte cîieva com¬
ponentă al căror roi va fi expus ulte¬
rior.

Funcţionarea schemei se bazează,
în principiu, pe încărcarea unui ele¬
ment capacitiv C6 (figura 1) la o
tensiune ridicată de aproximativ
350—400 V şi descărcarea -sa perio-
dică printr-un circuit format dinir-un
element de comutaţie principal.Th şi
primarul bobinei de inducţie.

Detailînd, se observă că elementul
capacitiv C6 este încărcat prin inter¬
mediul punţii redresoare D9—D10
.'de la o tensiune alternativă furnizată
de .transformatorul Tr. Acesta din
urmă este atacat în primarul său de
f||/Tu.rv .etaj. în contratimp realizat cu
tră'nzistoarele T8, 77, T8 şj_ T9. Pere¬
chile ■ de tranzistoare T8—T8 - şi
T7—T9 formează cîte o ramură de
comandă a celor două înfăşurări pri-
mare 1—1’ ale transformatorului Tr.

Semnalul de comandă este obţi¬
nut de ia .un oscilator de „înaiîă
frecvenţă” construit „cu circuitul in¬
tegrat CI2, ŞE555. Intre, oscilatorul
wjropriu-zis şi tranzistoareîe finale
v 'l^ste intercalat un etaj defazor reali¬
zat cu tranzistorul T5 care funcţio¬
nează ca amplificator cu sarcină
distribuită în emitor şi colector.'Am¬
plificarea acestui etaj, relativ la ceie
două ieşiri ale sale este unitară şi de
semne contrare pentru a obţine de¬
fazarea dorită.

Revenind la oscilatorul" amintit an¬
terior, acesta lucrează pe o frec¬
venţă' relativ ridicată (între 20 şi 40
de kilohertzi, în funcţie 'de toleran¬
ţele'componentelor pasive cu care
este realizat) avînd, după cum este
de aşteptat, o formă dreptunghiulară
a semnalului de ieşire cu un factor
de umplere fix, de valoare 0,5. Acest
factor de umplere rezultă din mon¬
tarea în paralel cu rezistorul R20 a
grupului R19, D7 ce face ca durata
de încărcare a condensatorului C8
să fie egală cu durata sa de-descăr-
care între valorile de potenţial 0,33.V +
şi 0,66.V + (în absenţa acestui grup,
timpul cîî stă oscilatorul în starea de
ieşire „1“ este ceva mai mare decît
în starea „0“). Este necesar acest îu-

a . pentru ca tranzistoareîe finale să
■ucreze în conducţie pe intervale de
fiimp egale, eviîîndu-se astfel apari-
ţia unei componente continue a cu¬
rentului prin înfăşurările primare ale
transformatorului Tr şi saturarea,
miezului. Tot din punctul de vedere
ai evitării saturării miezului s-a ales
şi varianta redresării bialternanţă a
, tensiunii .din secundarul aceluiaşi
transformator.

Hfîîî'.î^AI' doilea osciiator este realizat cu
circuitul integrat Cil ( /?E555) şi fur¬
nizează salve de impulsuri de des¬
chidere (de „aprindere”), a-elemen¬
tului principal de comutaţie, tiristo-
rul Th. Trenul de impulsuri se aplică
grilei tirisîoruiui numai pe durata cît
- rupîorul autoturismului, reprezentat
prin întrerupătorul K, se află des¬
chis.

După cum se poate observa,
schema acestui oscilator este ceva
mai complexă. Aîîî încărcarea cît şi
descărcarea condensatorului CI se
.fac prin două generatoare de curent
constant distincte, respectiv prin
tranzistoareîe T3 şi T2’ şi componen¬
tele aferente lor.

De ce acest mod de. funcţionare
aparent complicat?

Generatorul de curent constant
pentru încărcarea liniară a conden¬
satorului amintit (R2, R3, Dl, D2,
13} determină pe oricare perioadă
de oscilaţie, durata cît circuitul inte¬
grat Cil stă în starea logică de ie¬
şire „1“. Acest interval de timp tre¬
buie să fie mai mare decît durata
maximă pentru amorsarea tiristoru-

APRINDERE ELECTRONICĂ

iui utilizat, in cazul de faţă T3R6 Singura problemă constructivă o montajul (partea de încărcare a.

~ 2pss, pentru 1/ = 150 V, !.= constituie realizarea transformatoru- condensatorului C6) va funcţiona
1 A). Cu elementele de circuit ce !u * ricîic ător de tensiune Tr. El se va intermitent numai în momentele în

concură la realizarea generatorului executa pe un miez feromagneîic care diferenţa de potenţial la bornele

se obţine o durată fixă de aproxima- obţinut din două „E“-uri de ferită cu condensatorului C6 va tinde să

tiv 20 ;« 5 . ’ secţiunea centrală dreptunghiulară, scadă sub 350 V.

Tranzistorul T2 asigură descărca- cu dimensiunile 17 mm x 21 mm (tip Lista cfe componente

rea, de asemenea liniară,-a conden- £E 55/B2-5QQQ-R). Bobinajuî prima- R.1 =100; fi R2 = 2 kfi; R3 = 330 fi;"

saîorului Ci de ia potenţialul 0.88.V" ruiui conţine în fiecare dintre cele R4 = 10 kfi; R5 = R6 = 2 kfi; R7 = 2,2

la G,33.V. Acest fenomen soare din două înfăşurări 1—!’ cîte 15 spire din kfi; R8 = 1 kfi; R9 = 10 kfi; R10 =

momentul în care terminalul DESC sîrmă de CuEm cu diametrul de 0,8 100 kfi,; R11 = 2,2-kfi; R12 = 820 fi;

al circuitului integrat /?£555 este co-* mm. Se vor bobina ambele înfăşurări R13 = 2 kfi; R14 = 3,3 kfi; R15 = 1

mandat intern către masă la atinge- simultan cu două conductoare para- Mfi, semiregîabîî; R16 = 10 kfi; R17
rea unei tensiuni de 0,68.'/ la intră- iele. Priza mediană a transformate- =. 100‘kfi; R18 = 5,6 kfi; R19 = 10

sile pj—ps. Astfel baza tranzistoru- rului prin care se alimentează etajul kfi; R20 = 5,6 kfi; R21 = 56 fi; R22 =

lui T2 fiind mai „pozitivă” decît emi- final rezultă.prin conectarea începu-, 1 kfi; R23 = 10 fi/1 W; R24 = 33 fi;

torul său va determina intrarea în tutui uneia dintre înfăşurări cu sfîrşi- * R25 = 47 fi; R26 = 2 kfi; R27 = 2 kfi;

conducţie. a generatorului de des- tul celeilalte. Capetele libere rămase R28 = 120 fi; R29 = 120 fi; R30 =

cărcare. Tranzistorul TI funcţionând . vor fi legate la cele două colectoare 0,47 fi/3 W; R31 = 0,47 fi/3 W; R32 =

pe post de chele, se. blochează ale tranzistoarelor 18 şi T9. . 100 fi; CI = 4$nF; C2 = 2,2 juF; C3 =

odată cu iniţializarea descărcării. Secundarul II se va bobina cu C 10 = 10 nPf-C5 = 0,22 mR OS =
Totodată se blochează şi generato- sîrmă. din CuEm cu diametrul de 0,47—1 juF/mih. 630 Vcc; C7 = 100

rul de încărcare. în caz contrar, da- 0,3—0,4 mm şi conţine aproximativ pF; C8 = 4,7 nF; C9 = C4 = 1 nF; Cil

îorită curentului de descărcare ce se 550 de spire. ^ = 1 000 jxF/16 V; CI2 = 10 juF; C13 =

preconizează prin proiectare a fi mai , .Punerea In funcţiune 10 juF; C14 = 4 700 mF/ 25 V; Dl = D2

mic decît cel de încărcare, oscilfito- . După montarea -tuturor compon- = D3 = D4 = D5 = D7 = Dl3 = Dl4 =

rul cu CU va Ieşi'din funcţiune. . entelor, rezistorul semireglabil R15 1W4148; D6 = PL27Z; D8- = 4D215V:

La atingerea unui potenţial de se va poziţiona ia valoarea sa ma- D9 = D10 = DII = D12 = 6DRR4; Cil

0,33.V + Sa -intrările- PJ—PS, tranzisto- ximă, iar contactul K al ruptorului va = C1?= şi E 555; TI „= T2 = T4 = T5 =

rui intern de ia terminalul DESC se fi închis. Se va măsura- cu un BC107; T3 = BG177; T6 = T7 =

blochează,, tranzistorul T2- de .ase- • voltmetru cu rezistenţă internă cît BD139; T8 = T9 = 2N3Q55; Th =

menea (aceasta datorită polarizării . mai mare (> 20 Mfi)- tensiunea la T3R6; Sig = siguranţă de maximum 5

emitoruiui său prin rezistorul R11 la ieşirea punţii redresoare D9-D12 şi A.

un potenţiai mai ridicat decît al ba- se va ajusta rezistorul R15 pînă ce

zei), iar tranzistorul TI intră în con- se va obţine o valoare de aproxima-

ducţie, fenomenele descrise anterior tiv 350—400 V. în absenţa „impuisu-

repetîndu-se. rilor” de deschidere a ruptorului K

mplificatorul este realizarea lui
Peter Walker şi a lui Michael Âlkin-
son de la Aeousifeaî Manufacturing
Corapany LTS şi a cunoscut o ade¬
vărată vogă în anii trecuţi datorită
cîtorva caracteristici deosebite:

— reproductibiiîtatea construcţiei
şi a majorităţii performanţelor ga¬
rantată In procentaj de aproape
100%, în condiţiile constructorilor
amatori (acest fapt nu poate fi negli¬
jat!);

— posibilitatea adaptării de semi¬
conductoare ce se produc In mod
curent In ţară, fără înrăutăţirea per¬
formanţelor;

— accesibilitatea în ceea ce pri¬
veşte cerinţele tehnologice impuse.

Considerentele de la care's-a ple¬
ca! la proiectarea acestui amplifica¬
tor slnî în generai cunoscute de
amatorii de reproduceri de înaltă fi¬
delitate ■ a sunetului şi merită a fi
reamintite. Deşi amplificatoarele cu
semiconductoare au parametrii' teh¬
nici mai buni 'decît cele cu tuburi
electronice, ia audiţie, audiofilii îe
preferă pe ultimele, deoarece pentru
un nivel a! distorsiunilor sub 1%, ci¬
fra în sine nu mai contează. Este
mai importantă „compoziţia" acestor
distorsiuni.

Parametrii semiconductoarelor va¬
riază mult în timpul funcţionării, da¬
torită variaţiilor termice ale joncţiu¬
nilor. Atunci cînd se fac determinări
pentru măsurarea distorsiunilor prin
aplicarea unui semna! Sinusoidal, de
cele mai multe ori nu se observă
distorsiuni semnificative, mai ales la
mijlocul benzii audio. Atunci cînd
semnaiul are o creştere de nivel
pronunţată, din cauza modificărilor
termice apare o importantă depla¬
sare a punctului de funcţionare cu
creşterea importantă a distorsiuni¬
lor.

Aceste distorsiuni necesită, pentru
studiu, un . sistem specializat pentru
analiza semnalelor tranzitorii. Sem¬
nalele unui program muzical diferă
esenţial de semnalele de test ale ge¬
neratoarelor standard, ceea ce face
ca variaţia temperaturii joncţiunilor
semiconductoare să nu poată fi de¬
terminată decît statistic. Astfel, In
cazul unor stări tranzitorii termice
importante, apar distorsiuni speci¬
fice, care se aud dar nu pot fi evi¬
denţiate uşor nici cu aparatură de
măsură destul de sofisticată. La
frecvenţe joase, deranjează tranziţi¬
ile termice ale semiconductoarelor
de putere, iar la capătul superior a!
benzii audio, cele ale semiconduc¬
toarelor de mică putere şi ale circui¬
telor integrate. încălzirea datorată
semnalului util se mediază în timp
cu ajutorul elementelor asociate plă¬
cuţei semiconductoare (capsulă, ra¬
diator ©îc.). Acestea reduc tranziţiile
termice şi deci şi distorsiunile, care
devin un factor ce depinde de:

— dinamica programului audio în
timp.;

— elemente influenţate de dina¬
mica. semnalului (temperatura-jonc¬
ţiunii, tensiunea BE, factorul beta,

frecvenţa de tăiere etc.).

Apar situaţii cînd, datorită funcţio¬
nării unui efaj la limită (blocare,
agăţare etc.), în acest etaj, ca şi în
altele, se poate întrerupe bucla de
reacţie negativă, ceea ce complică
mult situaţia dată. Astfel, o verifi¬
care completă, matematică, a unui
amplificator cu 5—10 îranzistoar®
nu 'poate fi făcută fără ajutorul unui

Studii amănunţite, cu mijloace,
tehnice importante, au arătat că „lo¬
curi înguste" apar în etajele de cu¬
rent şi putere mari (AB şi B). Un
etaj în clasă A, de semnal mare dar
de curent şi putere mici, poate fi
construit cu distorsiunissuficient de
mici fprobieme apar numai ia cu¬
renţi mari).

La elaborarea amplificatorului
QUAD—405 s-a pornit de la un etaj
în clasă A, ceea ce asigură distor-

uni mic s care să piere Ia Ieşire

AMPLIFICATORUL

QUAD-405

Ing. AURELIAM IV1ATIEESCU

INTRARE

amplificarea totală necesară pentru gonaiă. Dacă elementele sînt bine
un consumator foarte mic. . alese, puntea este echilibrată în

Curentul pentru sarcină (difuzor) banda de frecvenţă audio. Dacă
este debitat în cvasitotalitate de un puntea este echilibrată, în punctele
etaj în clasă B (DUMPER). PI şi P2 apar semnale identice.

Deoarece la etajele în clasă B (şi Dacă în PI distorsiunea este mică
chiar AB), la trecerea semnalului . sau zero, atunci în P2 are aceeaşi
prin zero, etajul dumper este închis, ' valoare.

apar distorsiuni de racordare Tensiunea de reacţie, conectată la
(cross-over), care sînt extrem de de- intrare prin R1—R4, îmbunătăţeşte
ranjante. Reacţia negativă îmbunată- ' pronunţat caracteristicile întregului
ţeşte numai aparent situaţia. amplificator datorită clasei A de

Deci, problema se rezumă la două s funcţionare şi calităţilor bune al®
aspecte de bază: acestui tip de amplificator.

— separarea funcţionării etajului Curentul etajului de putere diferă

dumper; de semnalul de comandă dacă la ie-

— urmărirea distorsiunilor etajului j şire este conectată o sarcină. în

de putere. acest caz, pe rezistenţa de urmărire

Ânalizînd schema simplificată a . R4 apare în plus o tensiune de
amplificatorului (figurile 1 şi 2), se eroare care duce la dezechilibru!
poate constata că rezistenţa R4 „ur- punţii. Tensiunea de eroare ajunge
măreşte" curentul etajului dumper. î ia intrarea amplificatorului în clasă
Semnalul de urmărire obţinut la bor- A ca semnal de comandă, după care
nete sale se poate utiliza ca semnal apare amplificată în punctul PI, In ,
de corecţie la intrarea amplificatoru- şcelaşi timp şi pe sarcină,
lui în clasă A. Se observă (figura 2) Semnalul din punctul PI este dis-
că elementele R1, R2, R3, R4 for- torsionat; distorsiunea este de ace-
mează o punte în care etajui de pu- ; eaşi formă, dar în anîifază cu sem-
tere - (dumper) este conectat pe di a- l naiul care a apărut din cauza func- ;

ţionării necorespunzătoare 3 etajulJ
dumper.

Etajul dumper, sub acţiunea ace
tui semna! distorsionat, este forţe
să-şi compenseze „distorsiunile,
este capabil, iar4n continua-©, în si
îuaţiile limită (fa trecerea prin zero]
se blochează. în această Situaţie, ii
ieşire, numai etajul în clasă A debi¬
tează curent.

Dacă elementele punţii sînt bind
alese, puntea reacţionează corect îr
toate stările de funcţionare şi for-1
ţează amplificatorul ca pentru feno-"
mene tranzitorii de orice natură,!
semnalul de ieşire 'să aibă disjtcfl
siuni foarte mici. în final, caracteris-1
ticile sînt influenţate de distorsiunile!
amplificatorului în clasă A şi de de-|
zechilibrul punţii.

Considerînd utilizarea unei solul
„clasice", adică aplicarea reacţii
negative accentuate !a un amplifica¬
tor pentru care se doreşte minimiza¬
rea distorsiunilor, vom obţine rezul¬
tatul scontat prin prisma determină*
rilor clasice (figura 3). Ânalizînd cu.
metode de măsurare moderne sau
pe bază de audiţie amplificatorul cu
-reacţie negativă accentuată, i
' evidenţia o serie de probleme nere-j
zolvşte de soluţia aplicată: „înecă-1
file", tulburarea tablouiui sonor re¬
produs în cazul funcţionării în regim
greu, proasta comportare în regim
tranzitoriu. vf

Accentuarea în continuare a reac-j
ţiei negative aduce probleme grave,,,
de compensare a fazei, chiar dacă
se dispune de aparatură ultramo¬
dernă. a

Deci, ca o concluzie, avantajul de
bază al amplificatorului QUAD-405
este utilizarea unei reacţii negative
mici, pentru care se ooţir. o redu^
cere însemnată a distorsiunilor şi o
foarte bună comportare în regim,
tranzitoriu, indiferent de originea
.tranziţiilor." m

La realizarea practică a amplifica¬
torului QUAD-405 s-au mai avut îrj:
vedere următoarele ‘cerinţe:

— impedanţă de ieşire mică 1
toată bandă audio;

— o stabilitate ridicată.

Pentru aceasta, caracteristica frec¬
venţei de trecere a părţii de amplifi¬
cator inclus în bucla de reacţie|
negativă trebuie să fie cescrescâ-i
toare, dacă este posibil, pe mai)
multe decade* cu o singură con¬
stantă de timp. Această cerinţă este,,
practic, bine satisfăcută dacă ampli¬
ficatorul în clasă A este transformat
în integrator rapid prin schimbare!
rezistenţei R2 cu un condensat?!
CS = 120 pF (figura 4).

Puntea rămîne echilibrată în cu¬
rent alternativ dacă R1 = 500 n, R3 =
47 a, iar R4 se înlocuieşte cu o
inductanţă L = 3 mH (R1 x R3 x C Ai
L).

Căzui limită este atunci cînd etajul
dumper conduce un curent aprecia¬
bil (în primă aproximaţie rezistenţa
lui se neglijează). în această situaţie,
impedanţa de ieşire a amplificatoru¬
lui este R3 în parale! cu inductahţa
L, caz limită „în care etajul dumper
este blocat. în aceste condiţii, cu
puntea echilibrată, impedanţa de
ieşire este neschimbată: R3 în para-
!ei„ cu L.

în lucrarea sa „CURRENT DUM¬
PING AUDIO AMPLIFIER", P.J. Ba-
xendai! afirmă: „Orice sistem de
amplificare care are tensiunea de
ieşire, în goi, fără distorsiuni şi are
impedanţa de ieşire independentă de
sarcină, trebuie să funcţioneze fără
distorsiuni".

Descrierea amplificatorului (figura
4)

Amplificatorul în clasă A cu îiniari-
tate ridicată est® înglobat în schema
amplificatorului.

Tranzistorul T2 este un amplifica¬
tor cu emitorul ia masă ce are ca
sarcină generatorul de curent reali¬
zat cu tranzistorul TI.

i 3 şi T4 formează un etaj repetor
pe emitor în configuraţie Dariington.

T7 este componenta de bază a
unui etaj de putere; în colectorul lui

TEHNiUM 7/1992

apare tensiunea de semnal avînd
amplitudinea egală cu tensiunea de
alimentare şi distorsiuni foarte mici.
Liniaritatea mai este corectată şi
prin stabilizarea tensiunii de alimen¬
tare a etajului cu ajutorul lui CIO.

La niveluri mici ale semnalului util,
sarcina etajului realizat cu T7 (care
este şi etajul pilot în accepţiunea
clasică) este reprezentată de R38 =
47 fi (un element al punţii pe lîngă
care se poate neglija impedanţa
sarcinii amplificatorului — difuzorul
sau incinta acustică).

Tranzistoarele T8, T9 şi TIO for¬
mează etajul amplificator în clasă B
(dumper) cu simetrie cvasicomple-
mentară.

Datorită funcţionării în clasă B, în
circuitul de bază al tranzistoarelor
T8—T9 nu se regăseşte sursa de
tensiune (diode, circuit superdiodă
etc.), caracteristică funcţionării în
clasă AB. Curentul de repaus al
tranzistoarelor T9—TIO este zero,
etajul final avînd o zonă moartă de
aproximativ 1,2—1,5 V în apropierea
trecerii prin zero.

Intrarea este executată cu.un cir¬
cuit integrat de tip A.O., pentru a se
asigura următoarele cerinţe:

— obţinerea unei amplificări sufi¬
ciente în tensiune;

— impedanţă de intrare la valoare
standard;

— limitarea puterii la valoarea im¬
pusă;

grat LM301A (prevăzută prin con¬
strucţie). Aceasta limitează vîrful de
curent debitat la cca 25 mA, prin
tăierea vîrfului de semnal de ieşire.

Suma rezistenţelor R9+R10+R11
este fixată în aşa fel încît prin deco¬
nectarea lui R11, tensiunea de ieşire
în gol a amplificatorului QUAD—405
să fie de aproximativ 32 Vef., iar
prin conectarea lui R11, amplitudi¬
nea maximă de tensiune la ieşire de
20. Vef.

în acest fel, pe o sarcină Rs = 8 fi
se obţin, în primul caz 100 W, iar în
al doilea caz 50 W putere nominală.

Protecţia la scurtcircuit a amplifi¬
catorului QUAD—405 este realizată
cu T5 şi T6. în repaus, fără semnal
şi fără sarcină, T5 este blocat deoa¬
rece Ura nu este suficientă pentru
apariţia unui curent de colector
semnificativ. Datorită curentului prin
R35—R26—R24—R27 apare o ten¬
siune de deschidere de 0,2—0,3 V.
însă, cînd pe R35 apare o cădere de
tensiune semnificativă (ca urmare a
curentului care trece prin sarcină în
prezenţa semnalului), tensiunea
creşte şi peste o anumită valoare
scurtcircuitează U eb a lui T7.

La semna! de comandă mic, dar
curent mare pe sarcină (scurtcircuit
în bobina difuzorului) de aproxima¬
tiv 3—4,5 A, intră în funcţiune pro¬
tecţia la scurtcirtcuit (figura 5).
funcţionarea protecţiei
în cazul cînd semnalul de co¬

Cîştigu! etajului realizat cu A.Q. S
este determinat de valoarea raportu- l
lui: 3

R 6

Gao=~ = 15 îi

K 3 |

Condensatorul C4 introduce o |
reacţie negativă ce nu are efect pen¬
tru frecvenţe.

Tensiunea reziduală (în repaus) la
ieşire este controlată de reacţia ne¬
gativă realizată pe linia R5—R4 de la
ieşirea amplificatorului.

In curent continuu, amplificatorul
QUAD—405 are amplificare unitară.

Tensiunea de offset la ieşire coin¬
cide cu valoarea acestui parametru
pentru A.O. utilizat (pentru LM301A,
Uoffset = ±7 mV; rezultă Uy/~

FSET 0405 = 0V±7 mV).

Amplificarea în tensiune şi com¬
portarea la semnale de înaltă frec¬
venţă a amplificatorului în clasă A
sînt stabilite parţial de elementele
punţii:

— cu C8, amplificatorul în clasă A
este transformat în integrator rapid;
C8 face parte şi din punte;

— R38 este alt element al punţii;

— curentul de ieşire ai etajului
dumper este urmărit pe inductanţa
L2 = 3 /uH ±5%, ce constituie al trei¬
lea element al punţii;

— suma rezistenţelor R20, R21,
montate în paralel, constituie al pa¬
trulea element al punţii. Raportul

Schema amplificatorului QUAD—405 realizat cu
componente autohtone

Pentru CI = /3A709 se operează următoarele

modificări:

R9 = 0.0 (se ştrapează);

R11 — nu se montează.

Pentru CI = /3M301A se operează următoarele
modificări:

R9 = 220 O;

R10 = R11 = 1,8 kfi;

în reţeaua de compensare CI9 se exclude,
Rcomp se exclude,

C18 = 30 pF între pinii 3 şi 12.

D3, D4, D5, D6 = 1N914

TI, T3, T4, T5, T6 = BC177B, 2N2905Â

T2 = BC107B, 2N2219A, BFY34

T7, T8 = BD240, BD242, BD2444

T9, TIO = 2N3055, 2N3442, 2N4347, BDX11

libru al punţii. Funcţionarea este in¬
fluenţată de:

— erorile amplificatorului în clasă
A;

— dezechilibrul punţii;

— distorsiunile A.Q. (LM3Q1A),
care sînt independente de tehnica
„current dumping". Conform soluţiei
utilizate în acest amplificator (solu¬
ţie brevetată), se obţine o îmbunătă¬
ţire substanţială a distorsiunilor (de
aproximativ 26 dB).

Componentele R12—C6 împiedică
o comandă prea rapidă a integrato¬
rului rapid obţinut prin transforma¬
rea amplificatorului în casă A.

Astfel se limitează superior banda
de trecere în cazul unui semnal
mare (ce necesită un slew-rate
foarte ridicat) şi se împiedică apari¬
ţia distorsiunilor tranzitorii datorită
semnalelor de comandă mult prea
rapide (metodă de reducere a dis¬
torsiunilor de intermoduiaţie tranzi¬
torii). Funcţionarea amplificatorului
în clasă A în fază corectă este con¬
trolată de C8, R17, C7 şi Cil. Efec¬
tul de deplasare a fazei care âpare
la conectarea etajului în clasă B
(dumper) este compensat de circui¬
tele L3, R41 şi LI, R37, care au un
factor de calitate redus.

Alimentarea amplificatorului se
face de la o sursă nestabilizată, cu
rezultate foarte bune. Folosind com¬
ponente autohtone (cu tensiuni de
lucru mici), tensiunea de alimentare
Ud

— minimalizarea tensiunii de
offset şi a driftuiui la ieşirea amplifi¬
catorului.

Alimentarea A.O. este asigurată
cu două divizoare de tensiune şi
două diode Zener. „Talpa" diodei,
deci ramura pozitivă, este puţin ridi¬
cată faţă de masă (curentul ce trece
prin R9, de cîţiva miliamperi, pro¬
duce o cădere de tensiune de
1,5—2 V). Deoarece şi baza lui T2
este la aproximativ acelaşi potenţjă!
pozitiv, ieşirea A.O. si SHOdui lui Dl
sînt puncte SG'nipotenţiale, astfel că
R .1Î poate fi scoasă sau introdusă în
montaj fără salt de tensiune conti¬
nuă.

Dacă deconectăm R11, A.O. debi¬
tează tensiunea de amplitudine ma¬
ximă.

Cu R11 cnnQ-' ţa1t se cons t a tă că:

— în repaus nu se modifică para¬
metrii în curent continuu ai amplifi¬
catorului, deoarece anodul lui D2 şi
baza lui T2 sînt puncte echipoten-
ţiale;

— la apariţia unui semnal de co¬
mandă mare, pe sarcina de la ieşi¬
rea A.O. apare un curent care de¬
clanşează protecţia circuitului inte¬

mandă este normal şi tensiunea de |
ieşire pe sarcină este foarte mare 4
(de exemplu din cauza impedanţei
de sarcină neadecvate), ia capătul
inferior al rezistenţei R27 apare un
vîrf de tensiune negativă care, adu¬
nată cu tensiunea în repaus, limi¬
tează curentul la 2—2,2 A. Forma¬
rea caracteristicii de limitare favora¬
bile este determinată de D3—D4.
Valoarea exactă a limitării de curent
este influenţată mult de tensiunile
de deschidere ale elementelor semi¬
conductoare şi de temperatură.

Protecţia la ieşire este similară şi
pe ramura lui T6—T8. Diodele D4 ~j
D5 introduc o mica d'.terSnţâ de po¬
tenţial; în Consecinţă, numai T9 şi
Tîu lucrează în clasă B, deoarece o
cincime din curentul de colector al
tranzistorului T7 circulă spre linia
de alimentare negativă prin
R38—L2—R36—T8—R33, ceea ce
determină funcţionarea lui T8 în
„clasă A.

în amplificator, mai multe bucle
de reacţie şi circuite de corecţie a
fazei stabilesc amplificarea etajelor
şi cea totală, ca şi banda de trecere
a amplificatorului.

dintre suma R20, R21 şi R16 deter¬
mină cîştigul în tensiune al amplifi¬
catorului în clasă A la valoarea de
2,5, ceea ce asigură o liniaritate
foarte bună. Pe aceeaşi cale (R20,
R21, R16), la intrarea îri amplificato¬
rul în clasă A se aplică şi o compo¬
nentă de tensiune pentru compen¬
saţia negativă datorată căderii de I
tensiune ce apare pe L? ;p. timpul J
funcţionării ©t—ÎLiîui in clasă B (dum-1
per) '

Acest semnal de eroare trece prin |
amplificatorul în clasă A şi apare la |
ieşire cu aceeaşi amplitudine, dar în |
fază opusă faţă de semnalul de!
eroare care se generează pe L2. La f
ieşire, pe sarcină, cele două compo- f
nente de tensiune se însumează ai-1
gebric. Semnalele care sosesc din I
R38 şi de pe L2 sînt puternic distor-î
sionate, dar identice şi cu semn f
schimbat (imaginea în oglindă, unul f
a celuilalt). Deoarece semnalele de f
eroare se scad pe difuzorul de sar-1
cină, semnalul reprodus este exce-f
lent, nedistorsionat şi la un dezechi- 4

maximă permisă (pentru siguranţă)
este de ±30 V, puterea debitată co-
borînd !a circa 40 W pe o sarcină de
8 fi (la 4 fi se acţionează protecţia).
La scăderea tensiunii de alimentare
la ±25 V, funcţionarea ' este încă
bună, dar pentru vajcri mai mici,
distorsiunijg Cresc brusc (amplifica¬
torul nu are structură-de amplificator
operaţional).

Modificările executate în timp au
vizat introducerea de circuite de
protecţie noi, cu semiconductoare
de comutaţie, care să ajute proiecţia
(cu T5 şi T6) în cazul tensiunilor de
ieşire cu variaţie foarte rapidă şi
amplitudine mare.

Amplificatorul nu este sensibil la
tipul semiconductoarelor utilizate,
însă s-au putut trage următoarele
concluzii:

— apare tendinţa de autooscilaţie
dacă T9 şi TIO sînt tranzistoare prea
rapide;

(CONTINUARE IN PAG. 20-21)

TEHNIUM 7/1992

CITITORII RECOMANDA

Mă numesc Dom Dobriţoiu, sfnt de profesie subinginer minier şi am ca
pasiune în timpuî liber construcţia de montaje electronice.

Propun constructorilor amatori de divertisment, realizarea montajului
alăturat, care oferă — pe lingă satisfacţia unor efecte luminoase intere¬
sante — şi familiarizarea cu circuitele logice TTL.

Personai am conceput şi realizat
acest montaj, care funcţionează cu
rezultate foarte bune. în funcţie de
preferinţe, poate fi construit în. una

din următoarele variante: „lumină di¬
namică 11 cu 16 canale pentru disco¬
tecă sau pomul de iarnă, „miniru-
!etă“ şi „fotbal electronic".

Schema de bază (fig. 1) este con¬
stituită dintr-un generator de tact
realizat cu TI, T2 şi piesele afe¬
rente, un numărător divizor prin 16
(Cil—CDB493), un decodor 1 din
16, realizat cu două decodoare
CDB442, la fiecare ieşire fiind co¬
nectat cîte un LED. Frecvenţa im¬
pulsurilor furnizate de generatorul
de tact poate fi reglată cu ajutorul
potenţiometrului de 500 kO, liniar.

Pentru funcţionarea în modul de
miniruleîă, potenţiometrul va fi înlo¬

cuit cu montajul din figura 2, care
realizează impresia unei deplasări
încetinite pînă la oprire, iar pentru
fotbal se înlocuieşte cu montajul din
figura 3.

O posibilă aranjare a LED-urjlor
este prezentată în figura 4; Dacarse
doreşte utilizarea unor becuri de pu¬
tere, fiecare LED se înlocuieşte cu
montajul din figura 5, unde baza lui
T3 se conectează la cîte o ieşire a
decodificatorului. Piesele utilizate
sînt de producţie autohtonă, iar rea¬
lizarea montajului nu pune pro¬
bleme deosebite.

Alimentarea se face de fa o sursă
stabilizată de 5 V sau de la o baterie
de 4,5 V.

1 #000000000000000
2o«OOOOOOOOOOQOOO Lumina dinamica
• cu 16 canale

16 0 00 00 0 0 0 0 O O O O O O #

TIBERiU POP, Cluj-Wapoca

INTERFON

TEHNIUM 7/1992

2 ”

- 4 - SQ,8mm ->

BENZI MAGNETICE VIDEO

■ nregistrarea imaginilor video mo¬
nocrome sau în culori pe un suport
magnetic nu a fost posibilă decît
prin modificarea dispoziţiei clasice a
magnetofonuiui folosit doar pentru
imprimarea de audiofrecvenţă. Ast¬
fel» dacă au rămas la locui lor, oare¬
cum, motorul de antrenare a benzii,
cabestanui, rola de presiune, ghida¬
jele, ’ rola debitoare şi cea accsp-
toare, capetele video au trebuit să
devină rotative, fixate pe un tambur,
,v înscriind o succesiune de piste
; oblice pe suprafaţa benzii ruiată cu
viteză constantă.

Banda folosită iniţial, la primele
rnagnetoscoape, a „ fost de lăţime I
foarte mare, de 2 ţoii. în figură sînt
arătate lăţimile- uzuale ale benzilor
folosite ia imprimări video şi audio. ]
Aceste dimensiuni sînt. folosite şi în
prezent la o multitudine de aparate
de construcţie industrială Astfel, ]
videomagnetofoaneie de studio, de
tip profesional, foarte performante,
folosesc' exclusiv banda cu. lăţimej
de 2 ţoii. Banda de 1 ţol rărnîne pej
locul doi în unele aparate profesio- j
nale mas recente şî este foarte rpolt
.. folosită în aparataju! semiprofesio-
nal. Tot îr. aparataju! semiprofesio-
naî este utilizată banda cu lăţimea!
de 3-/4. ţoii, de obicei montată în car]
sete. Tot în casete, sau în rolă des-j
chisă, ■ banda de jumătate de ţol j
este folosită cel mai mult în con-j
strucţiile de aparataj semsprofesio-!
; .Anal şi de casă, pentru amatori. Nu-!
M|nai un mic număr de aparate foto- ]
A ^sesc dimensiuni mai mici. Astfel, i
formatul de 8 mm montat în casete
se foloseşte pentru sistemul de înre- j
gistrare multipistă, longitudinal.!
Banda 'de lăţime, standardizată, de!
sfert de .ţol, care se utilizează şi în. j
magnetofoanele obişnuite, îşi gă-.i
s’eşte utilizarea şi în unele mag.ne-j
- toscoape^pentru reportaj sau pentru]
amatori. în sfîrşit, banda'foarte în- j
gustă, folosită în casetele audio, aj
fost prezentată în stadiu experimen-j
tai. în unele construcţii care îşi pro-j
pun folosirea casetelor audio pentru J
imprimări video; dar soluţia nu oferăj
imagini de calitate. Există, de ase-
menea.şi alte formate de benzi mag¬
netice perforate, de 72 mm, 35 mm, i
.17,5 mm, 18 mm şi 8 mm, pentru
care s-a încercat în trecut să se
construiască aparataj profesional vi¬
deo; d&r au fost lăsate pînă la. urmă]
tot ia dispoziţia studiourilor cinema»'

tografice, care le folosesc, pentru
imprimările sincrone de sunet.

Benzile video sînt totdeauna reali¬
zate la cel mai bun nivel de calitate,
atît din punct de vedere mecanic, cît
şi al uniformităţii şi adeziunii stratu¬
lui magnetic. Iniţial s-au folosit pen¬
tru suport acefalul de celuloză şi
oxidul gamma de fier. Foarte curînd,
prin anii 70 s-a trecut la suportul de
mylar şi stratul de dioxicl de crom,
cu granulaţi© deosebit de fină. Pre¬
ţul unor asemenea benzi, ţînînd
seama de lărgimea şi calitatea lor, a
fost iniţia! foarte mare. De aceea s-a
lucrat foarte mult atît în direcţia îm¬
bunătăţirii tehnologiei de producţie,
cît şi la reducerea vitezei de rulare a
benzii, ajungîndu-se în cîţiva ani ia

GEORGE D."OPR.ESCU

| dintre piste prin îmbunătăţirea, îeb-
I -nologiei de fabricaţie a capetelor.

I Bineînţeles» toate, aceste modifi-
I cări.au cerut o complicare a servo-
1 mecanismului videomagneîofoane-
I . lor; dar precizia obţinută şi rezuita-
1 fele foarte bune au justificat pe de-
1 plin o complicare aducătoare de re-
| zuităte optime.

| Benzile video recente au stratul
I magnetic constituit din dioxid de
| crom amestecat cu oxid de cobalt.
î Rezultate şi mai bune se obţin cu
benzi care au stratul magnetic cir,

I fier pur; dar tehnologia nu este încă
li bine pusă la punct şi, în afară de
1 faptul că fierul pur se toceşte, foarte;
| uşor, fapt care reduce mult posibili-
| tatea de a rula o bandâ-de multe ori
I ‘şi do a o folosi timp îndelungat, se
i pare că benzifâ'cu fier pur se'aprind
I spontan, distrugîno nu numai casata
I respectivă, ci chiar magnetoscopul.
f" .Acest fapt nu se poate întîmpla cu
I alte benzi» de exemplu benzile re-
I cente denumite Beridox, cu dopaj
1 de oxid de beritiu, care au nivei
| foarte-mare,'aproape dublu» raport
î semnal/zgomot excelent, dar cer ca
| magnetoscopul să fie reglat special
I pentru folosirea ,-acestui*tip de
bandă.

I Se poate considera, fără a greşi că
I , actualmente, aparatele realizate
1 pentru folosinţa amatorilor nu diferă
j prea mult în calitate faţă de rnagrfe-
! toscoapeie profesionale de acum cî-
I ţiva ani, bineînţeles şi cu o manipu-
Pentru obţinerea unei. calităţi ! la re deosebit de simplă, pe care o
.bune, s-a mers şi pe linia reducerii î poate face şi-un copil, pentru a nu
grosimii benzii, iniţial, de circa 40 I pune la socoteală aparataju! mo-
microni, pînă la 35, 28, 25, 18 şi | dern, controlat de microprocesor,-
chiar 12 microni; Datorită subţierii J care realizează automat- o serie de
benzii, aceasta a putut să fie pusă în 1 operaţii care răni în „invizibile*' pen-
cantitate mult mai mare fie pe role, I tru utilizator. Or, fără îmbunătăţirea
fie pe casete, fapt care a permis I calităţii benzilor, care a progresat în
.prelungirea spectaculoasă a duratei I aceiaşi timp cu celelalte optimizări,
imprimărilor video la- foarte multe 1 nu s-ar'fi putut obţine durate de ore
ore/fără întrerupere, fapt datorat de 1 în şir de imagini .şi sunet de calitate,
asemenea şi reducerii' vitezei de 1 precum şi stocarea unor programe
transport a. benzii şi-chiar reducerii 1 video, timp de mulţi ani de zile, fără
lăţimii pistelor video, de la 0,25 mm I ştirbirea calităţii înregistrărilor care
iniţial, la mai puţin de 50 microni, 1 rămîn la fel de bune, „ca atunci cînd
reducîndu-se foarte mult şî distanţa ,1 au fost înregistrate. *

BENZI MAGNETICE

rezultate spectaculoase, care au fă¬
cut accesibilă banda video, mai ales
cea montată în casete, pentru că,
altfel, domeniul imprimărilor video
ar îl rămas un lux rezervat doar stu¬
diourilor mar! de televiziune Nici nu
ar fi putut fi vorba de a păstra impri¬
mări video, ci, din cauza preţului ri¬
dicat, ar fi trebuit să se folosească
un număr foarte redus de role, care
imediat după imprimare să fie vizua¬
lizate' şi apoi şterse pentru altă im¬
primare.

Un fel de patefon fără plăci... pri¬
mele videomagnetofoane de studio,
cu bandă de 2 ţoii, aveau viteza de

E- Emisie

LA LINIA
DE' CUPLAJ

TEHNIUM 7/1992

AMPLIFICATORUL QUAD-405

(URMARE OIN PAG. 17)

— corespund foarte bine pentru |

T9 si TIO „bătrîneie" tranzistoare j
2N3055;

— T7 şi T8 se înlocuiesc fără -J
probleme cu tranzistoare din seria |

BD (cu condiţia. Uc£>60 V);

— tranzistoareie BC107B şi

BC177B dau rezultate bune; ? U;

— dacă la data apariţiei amplifica¬
torului, AG—LM301 nu era uşor de
procurat, în prezent ei este în |
producţie curentă şi ia noi în ţară.

S-au făcut, în timp, înlocuiri cu
rezultate foarte bune cu /3A709 şi
chiar cu /SA741.

AO~74î nu corespundă !a
frecvenţe ce depăşesc 10 kHz, dato-

punţii ceea ce determină o scădere
a distorsiunilor la capătul superior al
benzii cu 3—4 dB pentru fiecare
componentă.

in căzui în care generatorul de
curent echipat cu TI intră în autoos-
cilaţie, se introduce în paralei pe C5
un condensator ceramic C21.

Se va prefera respectarea circuitu¬
lui imprimat original, care este mon¬
tat pe un cornier de aluminiu fixat
pe radiatorul tranzistoarelor finale.

Consfâeraţii gesherale.

Amplificatorul QUAD—405 a re¬
prezentat un pas înainte în conce¬
pţia amplificatoarelor audio. Dacă ia
acest fapt adăugăm şi accesibilitatea
la reproducerea sa 'în condiţii dij
amator, interesul pe care l-a suscita"
şi încă îl suscită este justificat.
Firmele constructoare de aparatură

rită scăderii amplificării şi distorsiu¬
nilor grosolane.

La trecerea pe componente autoh¬
tone şi pentru Ua = ±30 V, se ope¬
rează următoarele modificări:

R7, R8 = 1,8 kH;

R27, R29 = 9,1 kfl;

R11 — nu se montează;

R9 — se ştrapează.

Dacă se utilizează /3A709, care nu
are o funcţionare propice la semnale
mari, pentru puteri de 30—40 W,
distorsiunii^ cresc uşor în domeniul
15—20 kHz.

Pentru funcţionare. în gol, cu
= U a , s-au observat uşoare creşteri
ale distorsiunilor pentru armonica
a-ll-a şi a-lll-a. Funcţionarea în gol
este reprezentată concret de funcţio¬
narea avînd ca sarcină căşti HI-FI de
impedarrţă medie sau mare.

Introducînd o sarcină artificială de
5 ft, distorsiunile au ajuns de la -70
-5- -75 dB la -68 4- -73 dB şi au
apărut armonici superioare (a-IV-a şi
a-V-a) la un nivel de -80 ^ -90 dB.

în intervalul 15—20 kHz, distorsiu¬
nile au ajuns, prin însumare mate¬
matică a componentelor, la o va¬
loare totală de 0,1%.

Cei care dispun de acces la apara¬
tura de măsură şi control corespun¬
zătoare pot încerca acordarea fină a
inductanţei L2 cu miez de cupru sau
fier pentru echilibrarea perfectă a

Faţa plantată a circuitului imprimat, scara 1:1 {150 mm x 95 mm)

TEHNIUM 7/1992

tilizarea unui casetofon ca unitate de
memorie pentru un „home computer" este
dificilă în absenţa unui contor de bandă
care să permită găsirea rapidă a programe¬
lor înregistrate.

In materialul de faţă prezentăm un contor
electronic care poate fi adaptat oricărui ca¬
setofon la care există posibilitatea montării
unui senzor optoelectronic în apropierea su¬
prafeţei laterale a rolei de antrenare a tam¬
burului debitor de bandă. Montajul electro¬
nic şi alimentatorul său se amplasează tot în
cutia casetofonului, dacă există loc (de
exemplu, casetofonul deck pentru calcula¬
tor, tip CA 4 000, fabricat de „Electronica
Industrială") sau într-o cutie separată, ata¬
şată casetofonului.

Senzorul optoelectronic constă dintr-un
LED cu emisie în infraroşu şi un fototranzis-
tor cu siliciu, ambele de format miniatură,
procurabiie prin demontarea unui optocu-
plor ROL061. Cele două componente se fi¬
xează în apropierea rolei debitoare, printr-o
soluţie pe care o va găsi constructorul ama¬
tor în funcţie de alcătuirea sistemului meca¬
nic al casetofonului. Atît LED-ul cît şi foto-
tranzistoru! trebuie să „privească" suprafaţa
laterală a rolei, pe care se lipesc un sector
de hîrtie albă (reflectant) şi unul de hîrtie
neagră (nereflectant). Prin rotirea rolei, la
fiecare tură, fototranzistorul primeşte un im¬
puls luminos, urmat de o pauză — nu nea¬
părat egale ca durată.

Schema (fig. 1) conţine urT tranzistor ce
amplifică impulsurile electrice furnizate de
ptotranzistor. Un inversor cu trig-
jer-Schmitt la intrare (poarta NAND din
Cil) formează aceste impulsuri, conferin-
du-le o amplitudine constantă şi fronturi
abrupte. De la ieşirea 4 a porţii, impulsurile
sînt aplicate unui alt inversor, iar ieşirea 3 a
acestuia aplică pulsurile unui circuit de dife¬
renţiere (CI—R1). Circuitul furnizează im

pulsuri pozitive cu durată constantă la fie¬
care trecere din 0 în 1 a ieşirii 3. După tre¬
cerea prin alte două inversoare, pulsurile re¬
capătă fronturile abrupte şi, de la ieşirea 11,
sînt aplicate circuitului CI2, pe intrările a
două porţi NAND, care le trimit spre una din
intrările 5 (clock-up, pentru numărare di¬
rectă) sau 4 (clock-down, pentru numărare
inversă) ale lanţului de numărătoare
MMC40192. Dirijarea impulsurilor spre una
sau alta din intrări se face în funcţie de sta¬
rea unui circuit basculant tip RS, realizat cu
două porţi NAND din CI2. Starea basculan¬
tului este dictată, la rîndul său, de poziţia
comutatorului „înainte-înapoi". Acesta este
un microswitch acţionat pe poziţia „înapoi"
de către tasta „Rapid înapoi" a casetofonu¬
lui.

La introducerea casetei se apasă manual
butonul „Aducere la zero", care reseîează
numărătoarele.

Alimentarea cu 9 V/0,25 A este asigurată
dintr-un redresor separat de cel al casetofo¬
nului, pentru a nu-l supraîncărca pe cel din
urmă.

In figura 2- este dată schema folosită de
autori.

La punerea în funcţiune, reglajul critic
este al poziţiei LED-ului şi fototranzistorului
faţă de sectorul reflectant de pe rolă. Prin
ajustarea distanţei şi înclinării faţă de rolă
şi, eventual, mărirea rezistenţei notate cu
asterisc, se urmăreşte obţinerea unor impul¬
suri nete în colectorul lui TI la rotirea rolei.
Testul se face Sa lumină ambiantă redusă,
pentru a nu influenţa sensibil montajul.'*

Pe un voltmetru sau osciloscop, legate în¬
tre colectorul lui TI şi masă, se urmăreşte
ca tensiunea să varieze între ce! mult 1 V
cînd fototranzistorul nu este iluminat (sector
negru) şi cel puţin 8 V pentru situaţia cînd
primeşte lumină prin reflexie pe sectorul
alb.

Pentru o bandă cu durata de 30 de minu¬
te/pistă, numărul maxim de rotaţii înregistrat
de contor este de 600—900, în funcţie de
diametru! rolei (tipul casetofonului), iar pre¬
cizia asigurată de ±1 digit, satisfăcătoare
pentru scopul propus.

f i*

0,1

U %

0,6 A

-4-—4—,

A 0,1ju

L J

|- il -<

1 NJ

BD135

+ 9 V
jmax.0,3 A

•j

lOp

(PL10Z

Radlatorui pentru tranzistoarele T7, T8,
T9, TIO (tablă aluminiu, 5 mm grosime)

/ 5

-„a -^

•

+ - +

04 £

J + +

■\

CSI •

Construcţia bobinelor
LI = L2 = 6,9 ,uH

LI = L2 = 44 de spire CuEm 0 1 mm, în
două straturi (24 de spire + 20 de spire)
Se bobinează de fa un capăt şi se termină
bobinarea la aceiaşi capăt.

L3 = 3

L3 = 22 de spire CuEm 0 1 mm, bobinate
pe un dom cu diametrul de 10 mm, fără
carcasă; lungimea bobinajuiui este de 22
mm.

Cablajul imprimat, faţa placată, scara 1:1

unor soluţii pentru îmbunătăţirea
performanţelor amplificatoarelor.
Unele soluţii sînt mai mult sau mai
puţin asemănătoare cetei utilizate în
QUAD-405, dar toate urmăresc ace¬
laşi scop. Vom menţiona:

— amplificatoarele în clasa AA
sistem VC4, produse de firma TEH-
NICS (Japonia);

— sistemul AKAI — ZERO DRIVE,
montat pe unele amplificatoare ale
firmei AKAI (Japonia), sistem .pre¬
zentat în paginile revistei noastre;

— sistemele SLL (SUPER LE¬
GATO LINEAR) si STD (SPONTA-
NEOUS TWIN DRIVE), montate pe
unele amplificatoare SONY (Japo¬
nia) etc.

Căutările în acest domeniu nu sînt
încheiate, cursa spre perfecţiunea
reproducerii sonore rămînînd în ac¬
tualitate.

TEHNIUM 7/1992

REVISTA REVISTELOR

AMPLIFICA TOR

UHF

2x 1N4148

Acest amplificator de bandă largă asigură un cîştig de 40
dB la 400 MHz şi de 20 dB ia 800 MHz.

Primul etaj de amplificare este un BFG65 dar se poate
monta şi un 2SC3358.

Bobina LI are două spire, iar L2 are 20 de spire ambele
cu diametrul de 3 mm şi construite din sîrmă de cupru cu
diametrul de 0,5 mm. Montajul se recomandă ca amplifica¬
tor de antenă TV pentru benzile 4 şi 5.

BFR91Â

jBFRSIÂ

[BFR91A

Elektor,

7-8/1981

914006-11

Mulţi, telespectatori resimt prezenţa nedorită a unor paraziţi
electrici peste programul TV. Aceşti paraziţi sînt în general pro¬
duşi de unele instalaţii industriale şi chiar armonici ale unor emi¬
ţătoare (în majoritate emisiuni ale radioamatorilor).

Filtrul prezentat, de tipul trece-sus, se montează la intrarea tele¬
vizorului permiţînd acestuia să primească numai semnalele din ca¬
nalele TV.

Bobinele se construiesc din sîrmă de CuEm 0,6, diametrul lor fi¬
ind de 6 mm.

Bobinele extreme (19 spire) se pot bobina chiar pe carcasele
condensatoarelor de 20 pF, dacă acestea sînt cilindrice.

msm

Radio Rivista,
12/1991

GENERATOR RC

Montajul permite generarea semnalelor
într-un spectru foarte larg de frecvenţe, res¬
pectiv între 10 Hz şi 1 MHz, împărţit în 5 game
şi anume: 10—100 Hz, 100—1 000 Hz, 1—10
kHz„ 10—100 kHz, 0,1—1 MHz.

Schimbarea gamei de frecvenţă se face prin
schimbarea condensatorului, acordul fin în
gamă realizîndu-se din potenţiometrul dublu
2x10 kn, cu variaţie liniară a rezistenţei.

Stabilizarea amplitudinii semnalului este
dictată de becul 6 V/50 mA montat în emitorul
primului tranzistor.

La ieşire se pot obţine semnale cu trei nive¬
luri, respectiv 2 V, 0,2 V şi 0,02 V, ce se culeg
din rezistoarele R10, R11 şi R12.

Radioelektronik,

8/1991

MAGAZIN TEHN3UM

(URMARE DIN Nr. TRECUT!

La ceie arătate trebuie să se
adauge că, în cazul combinaţiilor de
vehicule al căror număr total de axe
depăşeşte cifra 5, masa maximă to¬
tală admisă este de 40 ţ.

Pentru motociclete, reglementările
precizează că masa maximă autori¬
zată repartizată pe roata ataşului nu
trebuie să fie mai mare de 60% din
masa totală a vehiculului, iar în ca¬
zul remorcii, aceasta nu poate avea
o masă totală care să depăşească
50% din masa totală a motocicletei.

La măsurarea maselor totale ale
vehiculelor, ca şi a maselor reparti¬
zate pe punţi, este obligatorie res¬
pectarea condiţiilor precizate în
STAS 6926/2 din 1986.

Şi pentru mase, actualele norma¬
tive admit abateri din aceleaşi mo¬
tive menţionate la dimensiuni1e .de
gabarit. Astfel, pentru puntea simplă
se admit abateri de pînă la 100 kg,
pentru tandem — 200 kg, pentru tri-
dem — 300 kg, pentru combinaţii de
vehicule cu 4 şi 5 axe — 500 kg şi
pentru cele cu mai mult de 5 axe —
600 kg.

Se precizează că în aceste cazuri,
deci cînd vehiculele au gabarite şi
mase care se încadrează în abaterile
ferezentate mai sus, se vor elibera
putorizaţii de transport fără a li se
aplica'taxe suplimentare de parcurs.
Pentru celelalte vehicule care au di¬
mensiuni de gabarit şi mase care ies
chiar şi din limitele de toleranţe ară¬
tate, se vor elibera autorizaţii spe¬
ciale de transport conform legii. în
toate aceste documente se pune în |
vedere conducătorului că, deoarece |
vehiculul respectiv depăşeşte regie- fi
menîările legale, sînt necesare un j
spor de atenţie din partea sa în con¬
ducere, precum şi respectarea trase¬
ului stabilit şi a tuturor restricţiilor
impuse de natura acestuia (poduri,
curbe cu raze mici, pasaje joase
etc.).

în finalul condiţiilor impuse vehi¬
culelor care circulă pe drumurile
publice din România, în vederea
protejării acoperirii acestor drumuri,
ordinul comun citat în introducerea
acestui materia! prevede că presiu¬
nea exercitată de pneuri pe so! în
pata de contact nu trebuie să fie 1
mai mare de 10 daîM/cm 2 în cazul jj
punţilor nemotoare şi 8 daN/cm 2 f
yoentru punţile motoare.

■'Spre deosebire de Regulamentul jj
^Tenîru aplicarea Decretului |
328/1966, care este foarte sărac în 1
acest domeniu, actualele „Condiţii |
tehnice pentru vehiculele rutiere în I
vederea admiterii în circulaţie pe |
drumurile publice din România" sînt |
mult mai ample, mai precise şi mai |
riguroase.

In ceea ce priveşte automobilele,
actualele normative prevăd că
acestă categorie de vehicule trebuie
să aibă în compunere trei tipuri de
dispozitive de frînare: un dispozitiv
pentru frîna de serviciu, un altul
pentru frîna de securitate şi un al
treilea pentru frîna de staţionare.

Toate cele trei tipuri de dispozi¬
tive care intră în compunerea echi¬
pamentului de frînare al automobile¬
lor şi nu numai al lor, ci şi al remor¬
cilor, motocicletelor şi motoretelor,
trebuie să respecte prevederile
STAS 11960/89 în privinţa securităţii
circulaţiei.

ADMITEREA VEHICULELOR

PENTRU ÎNMATRICULARE

Dr. ing. MIHAI STRATULAT

în plus faţă de dispozitivele enu¬
merate, în cazul autobuzelor cu
masa totală maximă autorizată care
depăşeşte 5,51 şi pentru celelalte
autovehicule şi remorci a căror
masă maximă totală autorizată este
mai mare de 9,0 t se admite echipa¬
rea cu o frînă de încetinire, care
poate fi de orice natură: cu ciapetă
de evacuare, electromagnetică sau
hidraulică.

Primul dintre dispozitivele de frî¬
nare menţionate, frîna de serviciu,
are roiul de a permite încetinirea
progresivă a mişcării automobilului
pînă ia oprirea iui, acţionînd asupra
tuturor roţilor. Frîna de serviciu tre¬
buie să aibă două circuite indepen¬
dente, fiecare din acestea acţionînd
ce! puţin două roţi aparţinînd ace¬
leiaşi punţi. Ea trebuie dotată cu un
dispozitiv de avertizare care să intre
în funcţiune înainte de a se produce
defectarea frînei sau cel mai tîrziu în
momentul producerii defecţiunii, in-
formînd şoferul despre aceasta pe
cale optică şi/sau fonică.

Frîna de securitate trebuie să asi¬
gure reducerea progresivă a vitezei
vehiculului pînă la oprirea acestuia,
în cazul în care s-a produs scoate¬
rea din funcţiune a dispozitivului frî-
nej de serviciu.

în sfîrşit, rolul dispozitivului frînei
de staţionare este de a asigura imo¬
bilizarea vehiculului încărcat şi men¬
ţinerea sa blocat pe o cale înclinată
cu unghi de 20%, (chiar dacă şofe¬
rul nu este Iş postul de conducere)
în deplină siguranţă, adică excluzînd
posibilitatea dezangajării acciden¬
tale;

Pentru autovehicule grele, a căror
rnasă totală maximă autorizată de¬
păşeşte 12 t, fiind mai mare de cel
puţin două ori decît masa proprie,
este obligatorie prezenţa în echipa¬
mentul de frînare a unui corector

i care să regleze repartiţia forţei de
frînare între punţi, în funcţie de în¬
cărcarea maşinii. Corectorul trebuie
să acţioneze cel puţin pe axa din
spate şi este obligatoriu şi ia auto¬
tractoarele cu şa cu masa totală ma¬
ximă autorizată mai mare de 81.

Prescripţii minuţioase privesc re¬
morcile automobilelor şi tractoarelor
rutiere a căror viteză maximă con¬
structivă este de peste 25 km/h. Ele
trebuie să fie echipate cu un dispo¬
zitiv de frînare de serviciu, care, ia
fel ca şi la vehiculul tractor, est® ne¬
cesar să acţioneze progresiv pînă ia
oprirea vehiculului, precum şi cu un
dispozitiv de parcare capabil să
imobilizeze remorca pe o pantă de
18%, cînd este decuplată.

- Echipamentul de frînare arătat nu 1
este obligatoriu pentru remorcile a |
căror masă maximă autorizată>nu I
depăşeşte 750 kg, fără a fi mai mare 1
decît jumătate din masa autovehicu- f
lului care tractează, la care se |
adaugă şi masa convenţională a so- j
ferului — 75 kg.

Pentru siguranţa traficului, con- |
strucţia echipamentului de frînare al f
remorcilor să fie astfel realizată încît |
să le oprească automat atunci cînd |
se produce decuplarea incidentală
de autovehiculul tractor în timpul
rulajului. De la această prescripţie
sînt exceptate remorcile cu masa
maximă autorizată mai mică de |
1,50 t monoax sau cu două axe între
care distanţa este de cel mult 1 m şi
care, în plus, sînt prevăzute cu o le¬
gătură suplimentară (lanţ, cablu
etc.).

Ca şi la autovehiculele grele, la
remorcile cu masa totală autorizată
mai mare de 3,50 t şi care depăşeşte
de cel puţin două ori masa proprie,
se impune prezenţa în structura
echipamentului de frînare a unui co¬
rector al repartiţiei forţei de frînare

între axe, care de această dată
poate fi cu reglare automată sau
manuală; în ultimul caz, dispozitivul
de corecţie trebuie să permită o ma¬
nevră sigură şi uşoară.

în mod special se stipulează ca şi
tractoarele şi_ femorciie agricole,
precum şi maşinile autopropulsate
pentru lucrări, Trebuie să aibă un
echipament de frînare care să le
permită reducerea progresivă a vite¬
zei, oprirea şi imobilizarea sigură.

în sfîrşit, pentru ansamblurile de
vehicule (tractor şi una sau două re¬
morci), precum şi în cazul autotre¬
nurilor, *este necesar ca dispozitiveîe
de frînare ale autovehiculului trăgă¬
tor şi remorcilor să fie compatibile
între ele, iar dispozitivul frînei de
serviciu al remorcii să fie pus auto¬
mat în funcţiune atunci cînd şoferul
acţionează frîna de serviciu a tracto¬
rului. Se exceptează de la această
reguiă numai remorcile cu masa to¬
tală maximă autorizată mai mică de
3,5 t. la care comanda frînei de servi¬
ciu se poate face inerţial, prin
uşoara apropiere a remorcii de au¬
tovehiculul trăgător la începutul
procesului frînării acestuia (frînare
inerţială).

Tot. astfel, pentru remorcile cu
masă totală maximă autorizată de
peste 5,0 t, echipate cu frîna cu aer,
se prevede ca echipamentul de frî¬
nare să aibă două conducte, în ca¬
zul produselor noi, care se înscriu
prima dată în circulaţie?

în ansamblul autotrenurilor şi a!
combinaţiei de vehicule, forţele de
frînare trebuie să fie astfel distribu¬
ite şi sincronizate, încît să asigure
stabilitatea corespunzătoare a vehi¬
culelor componente în timpul frînă¬
rii, fără derapaje şi pierderi de di¬
recţie.

Finalul acestei părţi a normative¬
lor priveşte motoretele şi motocicle¬
tele, care trebuie să aibă două dis¬
pozitive de frînare independente,
dintre care unul să acţioneze cel pu¬
ţin asupra roţii din spate, iar celălalt
cel puţin asupra celei din faţă. Ata¬
şul motocicletelor nu este obligato¬
riu să aibă o frînă proprie, decît în
cazul în care autovehiculul nu poate
realiza în ansamblu performanţele
de eficacitate prescrise în standar¬
dul deja menţionat.

Pe lîngă cele de mai sus, triciclu-
rile trebuie să fie dotate şi cu un
dispozitiv pentru frînarea de staţio¬
nare, care să îndeplinească aceleaşi
condiţii impuse şi automobilelor —
precizate la începutul materialului.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Redactor-şef: ing. i. MIHĂESCU
Secretar general de redacţie: fiz. ALEX. MĂRCULESCU
Redactori: K. FILIP, ing. M. CODÂRNAÎ
Grafică: I. IVAŞCU Secretariat: M. PĂUN

Corectură: GEORGE IVAŞCU

Administraţia: Editura „Presa Naţională" S.A.

Tiparul executat
la Imprimeria „Coresi“
Bucureşti

i INDEX 442T21

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILA TE¬
LIA" — SECTORUL EX-
PORT—IMPORT PRESA
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSF1R BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR 64—6d

Firma MID Co SRL, cel mai puternic distribuitor de componente elec¬
tronice, vă oferă toată gama din aceste produse:

— toate componentele de producţie indigenă: Microelectronica SA, Romes SA, ICCE,
ICE SA, Aferro SA (circuite integrate, optoelectronice, tranzistoare, rezistenţe şi conden¬
satoare, convertoare etc.);

— componente din import: circuite integrate, tranzistoare de orice fel, rezistenţe, con¬
densatoare şi tranzistoare tip SMD, optoelectronice, socluri pentru circuite integrate, ca¬
taloage etc.;

— cataloage, revista „Tehnium“ şi altele;

—• dischete şi unităţi floppy într-o gamă largă;

— aparatură periferică şi de telecomunicaţii;

— multe altele.

MÎD Co SRL

Str, Brezaianu nr. 6, sector 5, Bucureşti , telefon: 13 94 41, orar II — 18

DEDAL

pentru
r iteză 4

oră,demontabil la 3,5 m„]
>ort pe port-bagajul auto'

3 PATRIOT ,motodeltapIan pentru două p
ne,45 c.p,,viteză 5o-9o km/oră,destini
sport,turism aerian,pilotaj dublă-coma:
activităţi utilitare în agricultură,, et
Motoare romanesbL,preţuri numai în lei

NOI FINANŢAM D-v, ZBURA'

Banca Română de Dezvoltare,creditează cumpă¬
rătorii individuali de aeronave "AERO-DEDAL'
cu împrumuturi pe 3 ani,rambursabile în rât<
lunare,prin 95 agenţii judeţene şi municipale.

-v. ZBURA'

Asigurarea Românească S.A."ASIROM" îşi asui
riscurile financiare în locul cumpărătorilor aeronave¬
lor ,, AERO-DEDÂL",pe toata perioada creditării lor prii
B.R.D,,şi opţional în continuare.

PRIN NOI DEVENIŢI PILOT !

Sociatatea Comercială S.â.»"AERO-DEDAL",prii
şcoala sa de pilotaj,condusă de campionii naţionali Georges Craio-
veanu şi Ioan Ignat,organizează cursuri de,zbor cu motodeltaplanu!
şi obţinerea brevetului de pilotaj(în 4o zboruri)pentru cumpărăto¬
rii motodeltaplanelor noastre.

Conbacbaţi-ne,veţi primi prin poşbâ documenbaţLa(Llustrabă)
pentru pilotaj,formulare de contract şi asigurare,centre de zbor®

[SERVICE ASIGURAT 0 GARANŢIE UN AN # REVIZII ANUALE GRATUIT ®