Tehnium/1988/8809

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

iMMBisissimii

LUCRAREA PRACTICĂ
DE BACALAUREAT ..

Sistem de reglare automată
INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ.

Conversia triunghi-sinus
Surse de curent constant

CQ-YO ..

Etaje RF de putere
Filtru activ

Amplificator selectiv sau
de bandă largă?

AUTOMATIZĂRI .

Telecomandă TV

HI-FI ...

Experiment

INFORMATICĂ ..

Facilităţi pentru
COMMODORE 64
Kempston — Joystick

AUTO-MOTO .

Regulator electronic
Automat pentru
ştergătorul de parbriz
k Concursul „Circulaţia *88“

TV-DX .

Optimizarea recepţiei
Amplificatoare de antenă

DIALOG ...

„Tehnium" în opinia
cititorilor săi

LA CEREREA CITITORILOR ..

ATELIER .

Indicator de ritm cardiac
Oscilator cu două tonuri
Semnalizare
Declanşator fotoelectric
Semnale dreptunghiulare

REVISTA REVISTELOR .

Radiobaliză

VFO

Regulator de temperatură
MMN 8080

PUBLICITATE ...

întreprinderea

„ELECTROARARATAJ"

—Bucureşti

SERVICE .....

Magnetofonul ASTRA 205

(CITIŢI ÎN PAG. 8—9)

, MfR

SISTEM DE REGLARE AUTOMATĂ

A POZIŢIEI UNUI VENTIL
REALIZAT CU MODULE S.R.A.

Lucrarea pe care o prezentăm a
fost realizată de un colectiv de elevi
din clasele a Xl-a A şi a XIl-a D, Li¬
ceul „Spiru Haret“, sub coordonarea
ing. Maria Marinescu şi ing. Leon-
tina Berbente. Ea a fost concepută
ca un mijloc de învăţămînt care să
răspundă cerinţelor de instruire teh¬
nologică în specialitate ia cel mai
înalt nivel, punînd în evidenţă, toto¬
dată, realizări de vîrf în producţia de
aparatură electronică de automati¬
zare din ţara noastră

Pornind de la schema clasică a
unui sistem de reglare automată,
utilizînd module S.R.A. pentru ser¬
tare de 19 ţoii pe care le-au execu¬
tat, în cadrul practicii productive la
I.E.A., elevii din cele două clase, am
realizat schema-bloc şi apoi schema
electrică de comandă a sistemului,
iar execuţia practică a aparatului s-a
realizat în şcoală, cu sprijinul conti¬
nuu al colaboratorilor noştri din ate¬
lierul de specialitate (S.R.A.) de la
întreprindere.

Aparatul realizat este un sistem
analogic de reglare a proceselor in¬
dustriale lente din industriile chi¬
mică, energetică, metalurgică, ali¬
mentară.

Modulele funcţionale asigură mă¬
surarea, reglarea, indicarea parame¬
trilor de proces: temperatură, pre¬
siune, nivel, debit şi practic al orică¬
rui parametru fizic convertibil în
semnal electric.

Schema-bloc a sistemului de re¬
glare automată cuprinde elemente
clasice cunoscute: element de pre¬
scriere a referinţei, regulator auto¬
mat, element de execuţie, traductor
şi, desigur, un panou de comandă al
operatorului ce oferă posibilitatea
reglajului manual al procesului teh¬
nologic, a reglajului automat cu lege
de reglare de tip PI sau PID, semna¬
lizări ale comenzilor, semnalizări ale
defectelor în sistemul de comandă.

în cazul de faţă, bucla de reglaj
este realizată cu următoarele mo¬
dule (vezi schema-bloc, figura 1):

S.R.A. 8101 — sursă de alimentare
ce primeşte la intrare 220 V/50 Hz şi
dă la ieşire tensiunile de +24 V/1 A;
-24 V/0,5 A; +24 V/0,5 A;

S.R.A. 9601 — modul stabilizator
de tensiune ±15 V (modulul este
protejat la supracurent şi suprasar¬
cină);

S.R.A. 4201 — PI discontinuu.
Acest modul este destinat reglării
proceselor tehnologice lente în ca¬
zul utilizării elementelor de execuţie
de tip ventil sau clapetă, acţionate
de un servomotor electric.

Parametrii Pi ai aparatului (banda
de proporţionalitate şi constanta de
timp de integrare) se obţin pentru
servomotoare cu timp de parcurgere
a domeniului de la 60 la 300 de se¬
cunde

Modulul primeşte la intrare sem¬
nalul de măsură (de la traductor) şi
semnalul de referinţă (de la blocul
specializat S.R.A. 7401), obţinînd
semnalul de abatere, care se prelu¬
crează mai departe în blocul PI şi, în

acelaşi timp, se transmite în exterior
pentru afişarea şi semnalizarea ieşi¬
rii din limitele prescrise cu modulele
S.R.A. 2101 şi 2111.

în modulul PI, semnalul de abHp
ţere este însumat cu semnalul m™

SCHEMA BLOC

2101

SEMltf.

SEMN.

REFERINŢĂ

REGULATOR PID

7401

4201

+4701 i

REL.1

IUCT0R

TEHNOLOGICA. J

SURSĂ
ALIMENTARE
+15 V

SC A. 4101 1

8101+9601

BLOC COMANDĂ

RE ED

TEHNIUM 9/1988

surat ce a fost prealabil derivat în
modulul S.R.A. 4701, apoi se aplică
unui circuit tripoziţional cu prag re¬
glabil, ce funcţionează după carac¬
teristica indicată în figura 2.

La variaţia continuă a intrării
(abaterii), mărimea de ieşire (co¬
mandă) se va prezenta ca impulsuri
modulate în durată, durata fiind re¬
glabilă din constanta de timp de in¬
tegrare. Pe acest circuit cu caracte¬
ristică tripoziţională se apiică o
reacţie internă de tip „Pl“, realizată
cu un condensator şi rezistenţă în
serie (fig. 3).

S.R.A. 4701 — modulul derivativ
— se utilizează numai cuplat cu mo¬
dulul PI, avînd efect de anticipare a
răspunsului procesului tehnologic.

Constanta de timp de derivare se
poate regla continuu în limitele
0,5—800 de secunde.

Schema electronică a modulului
este destul de complexă, dar ele¬
mentul de bază este un circuit de
derivare realizat cu AO şi un con¬
densator (fig. 4).

Reglajul constantei de timp de de¬
rivare (Td=CRv) se realizează cu un
tranzistor MQS cu efect de cîmp,
comandat cu un oscilator realizat
tot cu un AO.

Modulele S.R.A. 2101 şi 2111 se
întrebuinţează la supravegherea şi
reglarea automată a proceselor in¬
dustriale lente. Ele semnalizează ie-
kşirea din limite pentru semnale de
'intrare unificate.

Modulele furnizează pe o sarcină

în schemă mai avem un traductor.
Elementul sensibil al traductorului
este un potenţiometru bobinat (500 H),
liniar, realizat ia I.E.A. Cursorul po-
tenţiometrului este cuplat mecanic
(prin intermediu! unui reductor) cu
ieşirea servomotorului. Cele trei
borne ale potenţiometrului sînt le¬
gate la un convertor rezistenţă —
curent (deci adaptorul).

Variaţia de rezistenţă în gama 0 -r-
500 O este convertită într-o variaţie
de curent în limitele 0 20 mA. La

ieşirea convertorului este o rezis¬
tenţă fixă de 500fi, care converteşte
variaţia de curent în variaţie de ten¬
siune în plaja 0-^10 Vc.c.

Acest semnal se aplică regulato¬
rului PI şi D (ca mărime de refe¬
rinţă). Elementul de execuţie este
un motor bifazat ce funcţionează ia
24 V/50 Hz, cu o putere de 50 W.
Motorul este reversibil şi este co¬
mandat de două relee tip Rl 130 ale
căror bobine sînt alimentate de la
ieşirile amplificatoarelor de putere
ale regulatorului PI.

Modul de lucru cu aparatul

Se cuplează de la panou! de co¬
mandă tipul de reglare, automat sau
manual.

A. Butonul de comandă A/M
transmite un impuls de tensiune la
un bistabil din blocul S.C.A. care
selectează comanda automată sau
manuală (semnalizată optic pe pa¬

nou, ca şi în modulul S.C.A.}. Pen- Utilitatea aparatului

tru a bloca regulatorul PI în timpul

comenzii manuale (a nu se aplica Este un mijloc de învăţămînî
tensiune mare pe el), se foloseşte foarte util în laborator, cabinet, ate-

un releu reed, al cărui contact nor- jjer de instruire cu profil electric,

mal închis decuplează regulatorul la Elevul are posibilitatea să cu-
funcţionarea manuală. Pe panou noască elementele unei bucle de re-

există butoane pentru comanda ma- glare automată, funcţionarea ei, să

nuală stînga-dreapta. înţeleagă practic noţiunea de acor-

B. La reglarea automată, bistabiiul dare a parametrilor de reglare în

selectează calea automată. Se stabi- conformitate cu calitatea răspunsu-

leşte mărimea de referinţă, se reali- lui procesului tehnologic, deci de

zează acordarea parametrilor BP, Ti, îmbunătăţire a performanţelor pro-

Td şi elementul de execuţie se va ceselor tehnologice,

roti într-un sens sau altul, aducînd
eroarea aproape de zero.

exterioară un nivel „0“ sau „max"
150 mA.

Modificarea stării de ieşire este
semnalizată optic pe panoul frontal.

Fiecare modul este format din cîte
două circuit® independente de sem¬
nalizare cuprinzînd fiecare cîte un
comparator (realizai cu AO), urmat
de un etaj de putere. Ambele intrări
ale comparatorului sînt scoase ia
bornele modulului, împreună cu
două tensiuni obţinute potenţiome¬
tre de ia o diodă stabilizatoare. Co¬
nectarea în regim de semnaliza-
re-depăşire max. sau min. se obţine
aplicînd pe una sau pe alta din in¬
trările comparatorului semnal util.

Modulele pot funcţiona ca regula¬
toare bipoziţionale.

podului S.C.A. 4101

Acest modul realizează legătura
electrică între pupitrul de comandă
şi sertarul în care sînt montate mo¬
dulele S.R.A. componente ale buclei
de reglare.

Modulul oferă posibilitatea reali¬
zării comenzii manuale şi automate
de la pupitru, comandă regulator,
blocare regulator, blocare reacţie
regulator, semnalizări optice pe pa¬
nou ale comenzilor executate, ca şi
semnalizare defect în execuţia co¬
menzilor.

TEHNIUM 9/1988

Generarea directă a semnalelor si¬
nusoidale cu ajutorul oscilatoarelor
cunoscute nu ridică, de regulă, pro¬
bleme, dar sînt şi unele situaţii în
care se preferă „sinteza" lor prin di¬
verse mijloace, în special în cazul
frecvenţelor foarte joase. Există în
acest scop o gamă variată de tehnici
şi componente specializate, dar şi
metode mai simple, cu piese uşor
accesibile, care au la bază conversia
unor semnale triunghiulare sime¬
trice cu ajutorul unor reţele
„transformatoare de semnal". Se ob¬
ţin astfel forme de undă alcătuite
dintr-o succesiune de segmente li¬
niare, care pot simula cu o aproxi¬
maţie surprinzător de bună sinu¬
soida teoretică.

1. Caracteristica de transfer

Pentru a urmări mai bine princi¬
piul metodei, să considerăm curba
de transfer intrare (E) — ieşire (S)
reprezentată în figura 1. Atît timp cît
semnalul (tensiunea) de intrare E
rămîne cuprins în intervalul (—a,
+a), tensiunea de ieşire S este egală
cu E. Este vorba de porţiunea A’A a
graficului, care se confundă cu bi-
sectoarea axelor de coordonate,
avînd ecuaţia S=E şi panta egală cu
1 .

Atunci cînd modulul semnalului
de intrare variază între a şi b (deci
cînd E se află între —a şi —b sau în¬
tre +a şi +b), tensiunea de ieşire S
variază tot proporţional cu E, dar cu
3 pantă m subunitară, dată de rela¬
ţia m=(M—a)/(b—a); se obţin astfel
segmentele AB şi A’B’.

In fine, atunci cînd modulul sem¬
nalului de intrare este mai mare ca
b (deci cînd E<—b sau E>b), tensiu¬
nea de ieşitre rămîne constantă
(egală cu —M, respectiv cu +M).

Vom vedea mai departe cum
poate fi obţinută practic curba de
transfer descrisă şi ce recomandări
se fac privind alegerea pragurilor de
tensiune a, b şi M. Deocamdată să
presupunem că am realizat deja
„transformatorul de semnal" care
operează după această caracteris¬
tică şi să-i aplicăm la intrare un tren
de semnale triunghiulare simetrice
(fig. 2, semnalul E cu linie plină).
Am ales o amplitudine U a semnalu¬
lui de intrare semnificativ mai mare
ca b.

Semnalul de ieşire, S, este repre¬
zentat în aceeaşi figură 2 cu linie în¬
treruptă. Conform caracteristicii
descrise, atît timp cît E creşte de la
zero la +a, avem S=E;pe grafic, por¬
ţiunea OG corespunzătoare interva¬
lului de timp de la zero la t 1 este co¬
mună intrării E şi ieşirii S.

în intervalul de timp de la t, la t 2 ,
cînd E creşte în continuare între +a
şi +b (segmentul GD), tensiunea de
ieşire S creşte mai lent, după seg¬
mentul GH.

După momentul t 2 , cînd E atinge
valoarea +b, continuînd să crească
spre +U, tensiunea de ieşire S ră¬
mîne constantă la valoarea +M. Gra¬
ficul S poate fi intuit în continuare
pe baza curbei de transfer propuse,
obţinînd succesiv segmentele HJ,
JK, KL, LN, NP, PQ etc.

în ansamblul său, semnalul de ie¬
şire S „seamănă" cu o sinusoidă, cu
deosebirea că este format în între¬
gime din segmente alăturate. Ne-arn
aştepta, prin urmare, ca ei să fie pu¬
ternic distorsionat faţă de sinusoida
teoretică, deci inacceptabil din
punct de vedere al aplicaţiilor speci¬
fice

CONVERSIA

TRIUNGHI-SINUS

Cu toate acestea, o analiză mate¬
matică riguroasă (descompunerea în
serie Fourier — pe care nu o vom
face aici) ne conduce la concluzii
contrare: dacă se aleg anumite va¬
lori „optime" pentru mărimile b, m şi
U, mai precis dacă se iau
a=arbitrar
b=2a

m=0,618

lJ=5a/2

rezultă un semnal de ieşire S cu dis¬
torsiuni armonice totale sub 1,55%!
în componenţa sa vom găsi numai
termeni impari (în sinus) ai dezvol¬
tării Fourier, fiind absente armoni¬
cele de rang 3, 5, 7, 13, 15, 17. Fun¬
damentala (avînd frecvenţa f egală
cu a semnalului de intrare) va atinge
o amplitudine practic egală cu M (=
1,618 a), armonica de rangul 9 — ni¬
velul de 1,23%, iar armonica de ran¬
gul 11—0,83%.

Privit pe osciloscop, un astfel de
semnal ne-ar trezi din nou suspi¬
ciuni, segmentele liniare fiind net vi¬
zibile. Să nu uităm însă că ochiul
este un prost instrument de apre¬
ciere a distorsiunilor; de exemplu, el
distinge cu greu prezenţa unui nivel
de 10% al armonicii de rangul 2
într-un semnal pe care „ar jura" că-i
o sinusoidă pură.

2. Conversia cu diode

Un circuit simplu care permite ob¬
ţinerea caracteristicii de transfer din
figura 1 este dat în figura 3. Vom
considera la început că diodele D t
—D 4 sînt „perfecte" (fără prag).

Semnalul triunghiular de intrare
se aplică la bornele E, iar în punc¬
tele notate cu —a, +a, —M, +M se
aplică potenţiale continue avînd va¬
lorile respective faţă de masă. Ieşi¬
rea din convertor este notată cu S şi
vom presupune deocamdată că ea
este conectată la o impedanţă de
sarcină foarte mare în raport cu R 1
şi R 2 .

Pentru )E j < a, observăm că nici
una din cele patru diode nu con¬
duce, deci tensiunea de ieşire S va
fi egală cu cea de intrare (rezistenţa
Rt în serie nu produce atenuare, im-
pedanţa de ieşire fiind presupusă
foarte mare). Se obţin astfel seg¬
mentele A’O şi OA din caracteristica
de transfer.

Atunci cînd E depăşeşte valoarea
+a, dioda D, (fără prag) intră în
conducţie; datorită divizorului rezis-
tiv Rt—R 2 , tensiunea de ieşire va că¬
păta valoarea lui E multiplicată prin
raportul m^R^ţR^R^), ceea ce co¬
respunde segmentului AB din figura
1 .

Crescînd în continuare, E atinge
la un moment dat valoarea +M, cînd
se deschide şi dioda D 2 . în acest fel
la ieşire este adus potenţialul con¬
stant +M.

în mod asemănător se comportă
circuitul şi pentru valorile negative
ale tensiunii de intrare E, cînd inter¬
vin succesiv diodele D 3 şi D 4 .

Pentru a ţine cont de valoarea re¬
comandată a pantei m (0,618), rezis¬
tenţele R 1( R 2 şi R 3 =R 2 se vor alege
astfel ca:

r 2

R-! + R 2

= 0,618

De exemplu, se pot alege R.,=arbi-
trar şi R 2 =R 3 =1,618 R v In realitate
nu există însă diode „perfecte", tre¬
cerea din blocare în conducţie fă-
cîndu-se întotdeauna treptat, pe

TEHNIUM 9/1988

parcursul cîtorva zecimi de volî din
tensiunea directă aplicată. în conse¬
cinţă, curba de transfer a montajului
din figura 3 nu va prezenta „colţuri"
nete la îmbinarea segmentelor, ci
porţiuni de joncţiune uşor curbate.
Desigur, „rotunjirea" colţurilor se va
manifesta mai pregnant la tensiuni a
şi M joase, unde se mai simte bine
efectul pragurilor de conducţie. Ţi-
nînd cont de acelaşi efect de prag,
valorile tensiunilor ±a şi ±M vor fi
corectate practic cu cca 0,6 V în ca¬
zul utilizării unor diode cu siliciu.
Experimental se constată că ampli¬
tudinea optimă a semnalului triun¬
ghiular de intrare este U=3 V-H5 V
(distorsiuni minime ale semnalului
de ieşire).

Nu ne ocupăm aici de natura ge¬
neratorului de semnale triunghiulare
(s-au publicai numeroase astfel de
scheme), dar menţionăm că aceste
semnale trebuie să aibă frecvenţa,
amplitudinea şi simetria cît mai con¬
stante în timp.

a Conversia cu tranzistoare

Cu titlu informativ menţionăm că
reţeaua transformatoare de semnal
poate fi realizată şi cu tranzistoare
în loc de diode. De exemplu,
schema parţială din figura 4 redă
„echivalentul în tranzistoare" al dio¬
dei D, din figura 3.

Potenţialul de la care începe ate¬
nuarea tensiunii de intrare E este
aici +u, obţinut din tensiunea de
alimentare a montajului (arbitrară)
prin intermediul divizorului r A — r 2 .

S-au folosit două tranzistoare
opuse (în loc de unul singur) pentru
înlocuirea unei diode, din conside¬
rente de compensaţie a pragului de
conducţie. într-adevăr, T-, „repetă"
în emitorul său o tensiune de apro¬
ximativ u—0,6 V, în timp ce T 2 se
deschide atunci cînd i se aplică în
emitor un potenţial cu cca 0,6 V mai
mare decît cel al bazei, deci un po¬
tenţial aproximativ egal cu u.

i— Pagini realizate de fiz.

Cl^onstructorii începători se
familiarizează repede cu noţiunea
de sursă de tensiune constantă
poate şi pentru faptul că unul dintre
primele aparate care se dovedesc
indispensabile în laboratorul lor
este tocmai un stabilizator de ten¬
siune continuă. Ei se împacă însă
mai greu cu noţiunea de sursă de
curent constant, care la o primă
analiză superficiajă li se pare chiar
contradictorie. într-adevăr, orice
începător ştie că generatoarele
electrice furnizează, de fapt, ten¬
siune, iar curentul electric este doar
rezultatul aplicării acestei tensiuni
la bornele unui circuit extern de
sarcină. Prin urmare, intensitatea
curentului electric poate fi variată
după dorinţă prin modificarea re¬
zistenţei de sarcină. în particular,
intensitatea este constantă atunci
cînd tensiunea şi rezistenţa de sar¬
cină sînt constante. Şi atunci care
este „secretul" surselor de curent
constant? Ce sînt ele de fapt, la ce
servesc şi cum pot fi realizate prac¬
tic?

La aceste întrebări ne-am propus
să răspundem prin articolul de faţă,
nu înainte însă de a face cîteva pre¬
cizări fundamentale referitoare la
generatoarele electrice.

1. Surse de tensiune

Orice generator electric, indife¬
rent de principiul său de funcţio¬
nare, poate fi caracterizat prin două
mărimi specifice, şi anume forţa
electromotoare furnizată, E, şi re¬
zistenţa internă, r. în general,
aceste mărimi pot fi variabile în
timp, dar pentru simplificarea anali¬
zei care urmează noi le vom presu¬
pune constante. Mărimea E are di¬
mensiuni de tensiune electrică şi se
exprimă în volţi, iar r are dimensiuni
de rezistenţă electrică şi se exprimă
în ohmi.

Atunci cînd la bornele generato¬
rului se conectează un circuit ex¬
tern de sarcină, în particular o rezis¬
tenţă R (fig. 1), ansamblul serie este
parcurs de un curent electric cu in¬
tensitatea I, conform legii lui Ohm
pentru întregul circuit :

E=rl+RI . (1)

de unde deducem

La bornele A—B ale generatoru¬
lui, respectiv la bornele rezistenţei
de sarcină R, vom măsura o ten¬
siune electrică :

U = Rl (3)

mai mică decît forţa electromotoare E,
U = E - rl (4)

diferenţa rl reprezentînd căderea
de tensiune pe rezistenţa internă r.

Din punct de vedere al aplicaţiilor
practice, pe noi ne interesează toc¬
mai această tensiune U, numită şi
tensiune ia borne. Observăm însă
din (4) că tensiunea U nu este ca¬
racteristică pentru generatorul
consjderat, ea depinzînd atît de pa-

| SURSE DE

| rametrii intrinseci ai generatorului
!| (E şi r), cît şi de circuitul extern de
| sarcină, respectiv de intensitatea I a
| curentului solicitat, implicit de re-
I zistenţa de sarcină R. Din combina-
| rea relaţiilor (3) şi (4) putem scrie :

expresii ce pun în evidenţă mai bine
rolul divizorului rezistiv alcătuit din
r şi R (fig. 2). Mai precis, deducem
din ultima expresie că tensiunea U
este o fracţiune subunitară din forţa
electromotoare E, depinzînd de ra¬
portul r/R. Cu cît acest raport este
mai mic, respectiv cu cît r este mai
mic în comparaţie cu R, cu atît va¬
loarea tensiunii U se apropie mai
mult de E.

Pentru ca tensiunea U să fie prac¬
tic independentă de rezistenţa de
sarcină R, implicit de intensitatea I
a curentului solicitat, trebuie ca ra¬
portul r/R să devină neglijabil în
comparaţie cu unitatea,

r/R ^ 1 (6)

Spunem în acest caz că avem de-a
face cu o sursă de tensiune con¬
stantă şi putem admite aproximativ
U = E (figura 3, dreapta 1 orizon¬
tală).

Practic, condiţia (6) poate fi înde¬
plinită pentru orice domeniu de va¬
riaţie a lui R dacă se reduce cores¬
punzător rezistenţa internă a gene¬
ratorului, la limită pînă la r «o (ne¬
glijabilă).

In general, pentru o valoare finită
a rezistenţei interne r, tensiunea la
borne U variază liniar cu intensita¬
tea curentului I, conform relaţiei
(4), graficul U = f(l) fiind o dreaptă
înclinată (figura 3, dreapta 2) cu atît
mai mult cu cît r este mai mare. In¬
tensitatea curentului este limitată
intern la o anumită valoare 1$ (cu¬
rent de scurtcircuit) care cores¬
punde situaţiei R = 0 (scurtcircuit la
bornele generatorului), avînd ex¬
presia :

•s -

(7)

Intuim din această ultimă re¬
marcă pericolul mare în care sînt
puse sursele de tensiune constantă
în cazul unui scurtcircuit accidental
la borne : rezistenţa internă r fiind
foarte mică, nimic nu se mai opune
la creşterea intensităţii curentului
atunci cînd rezistenţa de sarcină R
scade excesiv. Se pot depăşi astfel
limitele admise prin construcţia ge¬
neratorului, acesta sfîrşind prin au¬
todistrugere, fără ca tensiunea U să
scadă semnificativ pînă în apropie¬
rea momentului final.

Tocmai de aceea se recomandă
ca toate sursele de tensiune con¬
stantă (în particular stabilizatoare
de tensiune) să fie echipate cu cir-

4. Realizarea practică

Schema simplificată din figura 3
poate fi, desigur, ameliorată, mărind
după dorinţă numărul „pragurilor",
respectiv al segmentelor din care va
fi alcătuită .sinusoida". Corespunză¬
tor va creşte şi numărul diodelor din
montaj. Problema care se ridică este
însă aceea a împerecherii precise a
componentelor (diode, rezistenţe) în
vederea respectării cît mai exacte a
pragurilor de tensiune alese.

Deşi există la ora actuală nume¬
roase circuite integrate cu această
funcţie de conversie triunghi-sinus
(de exemplu, 8038-lntersil, XR2206
— Exar etc.), vom opta în continu¬
are tot pentru varianta componente¬
lor discrete, din motive lesne de în¬
ţeles (pe lîngă cele bănuite de dv.,
mai menţionăm şi performanţele su¬
perioare oferite de componentele
discrete în domeniul frecvenţelor
mari, de peste 100 kHz).

Schema practică din figura 5
combină toate principiile enunţate,
funcţionînd cu un semnal triunghiu¬
lar de intrare (E) cît mai simetric şi
stabil, cu amplitudinea de 5,00 V.
Pentru a nu perturba performanţele
reţelei de „transformare", la ieşire a
fost intercalat un repetor de ten¬
siune cu impedanţă foarte mare de
intrare (realizat cu un amplificator
operaţional cu alimentare diferen¬
ţială separată). Atenţie, acest ele¬
ment poate limita drastic performan¬
ţele la frecvenţe înalte, dacă nu se
alege un operaţional suficient de ra¬
pid. Diodele vor fi împerecheate cît
mai precis (din punct de vedere al
caracteristicilor I—U), iar rezisten¬
ţele vor fi selecţionate din clasa de
precizie 1% cît mai apropiat de valo¬
rile indicate. Semnalul sinusoidal de
ieşire se culege între S’ şi masă, sub
impedanţă joasă.

A. MĂRCULESCU

CURENT CONSTANT

cuite interne de protecţie, al căror
rol este de a reduce practic la zero
tensiunea la borne atunci cînd in¬
tensitatea curentului atinge o limită
maximă prestabilită, l M (fig. 4).

2. Surse de curent

Să considerăm acelaşi generator
electric împreună cu circuitul său
extern de sarcină (fig. 1), interesîn-
du-ne de data aceasta de modul în
care variază intensitatea I a curen¬
tului. Mai precis, dorim să aflăm ce
condiţii trebuie să îndeplinească
ansamblu! pentru ca intensitatea I
să devină independentă de valoa¬
rea rezistenţei de sarcină R. Fie,
pentru concretizare, ! 0 valoarea
constantă dorită.

Dacă începătorul ar cunoaşte
calculul diferenţial, el ar putea da
răspunsul pe loc, anulînd derivata
expresiei I = f(R) şi impunînd con¬
diţia iniţială evidentă. El nu ar mai fi
însă atunci „suficient" de începător
şi, mai mult ca sigur, nici nu ar citi
articolul de faţă.

Vom pleca deci de la cele expuse
anterior, fixîndu-ne atenţia asupra
relaţiei (2), care exprimă depen¬
denţa I = f(R). Deoarece am impus
condiţia ca I să fie constant, mai
precis I = l 0 , deducem că această
valoare trebuie să se păstreze şi
pentru cazul particular R = 0 (scurt¬
circuit la bornele generatorului),,
adică, privind din nou relaţia (2),'
tragem concluzia că mărimile E şi r
trebuie să satisfacă relaţia :

O primă concluzie importantă
deci, şi anume că intensitatea l Q fur¬
nizată de sursa de curent constant
este numeric egală cu raportul E/r,
care la rîndul său reprezintă tocmai
curentul de scurtcircuit al genera¬
torului.

înlocuind în (2) expresia lui E dată
de (8), E = r l 0 , deducem :

(9)

De aici lucrurile devin foarte
clare, observînd că intensitatea I
este o fracţiune subunitară din /<>
cu atît mai mare cu cît raportul R/r
este mai mic. La limită, intensitatea
I devine constantă (şi egală cu l 0 )
atunci cînd raportul R/r se anulează
sau este practic neglijabil în raport
cu unitatea,

R/r <1 (10)

Spre deosebire deci de sursele de
tensiune constantă, pentru care am
dedus condiţia r ~ 0 (sau r/R 1), în
cazul sumeior de curent constant
rezistenţa internă r trebuie să fie
foarte mare în comparaţie cu R, res¬
pectiv R/r < 1.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNiUM 9/1988

DE PUTERE

PERFECŢIONAREA MODELULUI REAL
ÂL TUBULUI Şl EXPLICAREA
OSCILAŢIILOR PE FRECVENŢE ULTRAÎNALTE

Ing. TUDOR TĂNĂSESCU,
YO3-200000/B

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Există însă cea de-a doua posibi¬
litate, şi anume mărirea rezistenţei
serie. Practic acest lucru este sim¬
plu de realizat introducînd o rezis¬
tenţă de separare între terminalul
grilei de comandă la ieşirea din so¬
clu şi conexiunea către circuitul
acordat de intrare util (rezistenţă
serie în grilă). în acest fel induc-
tanţa totală de acord parazită din
grilă este divizată în două porţiuni
separate printr-o rezistenţă serie de
valoare relativ ridicată. Q-ui circui¬
tului parazit de intrare va scădea şi
în consecinţă montajul se va stabi¬
liza.

Acelaşi tratament este aplicabil şi
în anod (chiar la ieşirea din soclu),
iar în cazul pentodelor în grila ecran
care nu va fi decuplată direct ia ca-
tod. Cu aceste metode se poate
obţine o stabilitate perfectă la frec¬
venţe foarte ridicate.

De asemenea, este bine de ştiut că
toate aceste conexiuni pot fi execu¬
tate din conductoare mai sub¬
ţiri şi de mare rezistivitate, cum ar fi
nichelina sau manganina (care pot
fi şi cositorite). Inductanţa acestor
conductoare rămîne aceeaşi, dar
Q-ul este foarte scăzut.

Fenomenul de oscilare pe frec¬
venţe foarte înalte apare şi în ampli¬
ficatorul AF, mecanismul de for¬
mare a circuitelor oscilante din ele¬
mente parazite fiind absolut ace¬
laşi.

Tratamentele aplicate sînt întoc¬
mai cele de mai sus, existînd chiar
tuburi de AF (ECL 11) la care rezis¬
tenţa „antiparazită“ din grilă este
conectată prin fabricaţie în interio¬
rul balonului de sticlă.

Ordinul de mărime al rezistenţe¬
lor „anti parazite" aplicate direct la
ieşirea din soclu este de circa 100 fi
în grilă, 10 100 O în anod şi 100 O

•p 1 kfi în ecran la pentode.

Introducerea unei rezistenţe în
anod, deci în circuitul de putere, nu
produce pierderi însemnate deoa¬
rece de regulă impedanţa optimă
de sarcină a tuburilor este de ordi¬
nul a cîţiva kiloohmi, astfel încît
scăderea randamentului este de
circa 1%.

Este recomandabilă folosirea unor
rezistenţe neinductive (de volum),
avînd grijă ca aceea din anod să su¬
porte puterea disipată de ordinul
waţilor la amplificatoare RF de circa
100 W.

Metoda de ia punctul 2 presu¬
pune micşorarea frecvenţei de re¬
zonanţă a circuitelor parazite, lucru
care se poate realiza în principiu
prin executarea unor conexiuni
lungi sau prin înserierea unor in-
ductanţe (şocuri antiparazite).

Executarea unor conexiuni lungi
sau introducerea unor şocuri nea¬
mortizate este însă total contraindi¬
cată deoarece sub această formă
ele modifică şi perturbă acordul cir¬

cuitelor utile, mai ales la limita de 30
MHz. Şocurile de acest tip se exe¬
cută de regulă prin bobinarea cî-
torva spire pe corpul unor rezis¬
tenţe de mică valoare cu care se
pun în paralel, realizîndu-se în
acest fel o amortizare foarte puter¬
nică (combinaţie cu metoda 1).

Orice bobină în general are una
sau mai muîte frecvenţe de rezo¬
nanţă proprii, datorită formării unor
circuite rezonante cu propriile ca¬
pacităţi între spire.

Dacă frecvenţele de rezonanţă se
găsesc plasate în benzile de lucru,
atunci funcţionarea oricărui etaj va
fi perturbată. Construcţia unui şoc
„bun în toate benzile" este o pro¬
blemă mult mai dificilă decît pare la
prima vedere şi de aceea se reco¬
mandă amatorilor fie renunţarea ori
de cîte ori este posibil la folosirea
lor, fie utilizarea unor şocuri reali¬
zate întocmai după reţete sigure, cu

respectarea strictă a tuturor datelor
constructive.

Cu titlu de menţiune trebuie ară¬
tat că măsurarea şi verificarea unui
şoc depăşesc posibilităţile medii
ale amatorilor.

Şi acum cîte ceva referitor la pu¬
nerea în evidenţă în regim de ama¬
tor a oscilaţiilor pe frecvenţe înalte.
Cazul cel mai simplu este ce! în care
etajul oscilează în regim permanent
şi cu amplitudine mare. în aceste si¬
tuaţii se constată un regim anormal
în curent continuu (consum exce¬
siv), direct observabil pe aparatele
de bord, Cu ajutorul unui grid-dip-
metru care cuprinde şi frecvenţele
de UUS se poate determina valoa¬
rea frecvenţei şi se va aplica una din
„reţetele" enunţate. Mult mai difi¬
cilă este punerea în evidenţă a unor
oscilaţii de amplitudine redusă de¬
oarece consumul în acest caz pare
normal.

Controalele corecte asupra cali¬
tăţii modulaţiei, care are de suferit
în acest caz, precum şi „reclamaţii"
asupra perturbaţilor în canalele TV
pot fi de mare ajutor. Cu grid-dip-
metruî se poate începe o investi¬
gaţie minuţioasă şi se poate depista
etajul vinovat.

în cazul etajului final se poate uti¬
liza pentru verificare o rezistenţă
serie în grilă de wattaj foarte scăzut
(0,1 W). Dacă se constată, în lipsa
modulaţie!, o încălzire anormală a
acesteia (avînd în vedere că însuşi
etajul final produce căldură des¬
tulă), aceasta este o dovadă sigură
că etajul auioosciiează.

Foarte dificilă este, de asemenea,
punerea în evidenţă a oscilaţiilor în
trenuri intermitente deoarece în
acest caz, deşi amplitudinea fie¬
cărui „pachet de unde" este mare,
totuşi perioada ior de repetiţie fiind
scăzută (frecvenţă AF), consumul
mediu poate rămîne scăzut şi deci
în limite normale. Şi în acest caz
metoda „controalelor" sau a rezis¬
tenţei de grilă expusă mai sus poate
conduce la rezultate. Mai există
încă o posibilitate, şi anume aceea a
folosirii unui radioreceptor obişnuit
(comercial) dotat şi cu banda de

uys.

în lipsa modulaţiei, spectrul de
frecvenţe emis de un asemenea etaj
este extrem de larg, astfel încît folo¬
sind receptorul putem determina în
mai multe puncte pe o gamă şi în
mai multe benzi apariţia unor inter¬
ferenţe intense, ca o dovadă sigură
că etajul oscilează în acest mod.

Punerea în evidenţă a oscilaţiilor
parametrice, în lipsa unei aparaturi
de laborator adecvate (osciloscop
cu bandă de ce! puţin 50 MHz), nu
este imposibilă, dar în orice caz ex¬
trem de dificilă şi mai puţin sigură,
în afară de metoda „controalelor",
care nu întotdeauna sînt obiective
sau care nu pot evidenţia cauza
unui fenomen atît de subtil (exis¬
tînd şi alte motive ce pot determina
alterarea modulaţiei sau „împroş¬
carea" în alte benzi), cu multă mi¬

gală şi răbdare se poate încerca ur¬
mătoarea metodă.

Se aplică QRO-ului un semnal
MA cu frecvenţă de modulaţie de
1 kHz şi nivel variabil. Atenţie dacă
QRO-u! este capabil să suporte un
asemenea regim! în mod normai, cu
un receptor MA se va putea observa
o radiaţie pe toate armonicile de
acord ale emiţătorului. La un anu¬
mit nivel, situai în mod ciar şi obli¬
gatoriu sub nivelul maxim, se va
constata o „împroşcare" la frec¬
venţe ce nu au nici o legătură cu ar¬
monicile emiţătorului. Aceasta este
o dovadă a apariţiei unor oscilaţii
de acest gen.

BIBLIOGRAFIE:

1. Viniciu Niculescu, Andrei Vlă-
descu — Aparate de radiorecepţie,

volumul 1, Editura Tehnică, 1958,.

pag. 115.

2. G. Băjeu, Gh, Stan cu — Gene¬
ratoare de radiofrecvenţă, Editura

Tehnică, 1972, pag. 48.

ETAJUL CU GRILA LA MASĂ

Cea de-a doua configuraţie de
bază utilizabilă în vederea obţinerii
amplificării de putere RF este etajul
cu grilă (bază) ia masă, ca în figura
12a, în care este prezentată, de ase¬
menea, o variantă simplificată cu
circuite acordate în catod şi anod.
Din motive iegate de simplificarea
expunerii nu s-a mai făcut apel la
posibilitatea conectării la prize (care
în acest caz este aproape obligato¬
rie pentru circuitul din catod) sau
considerarea variantei în care atacul
se face direct în catod (de exemplu,
cu tranzistor), care corespunde unui
etaj fără circuit oscilant, deci de
bandă largă, gen amplificator video
TV. Aceasta deoarece, indiferent de
variantă, consideraţiile asupra mon¬
tajului conduc ia aceleaşi concluzii.

Pe desenul din figura 12a este di¬
ficil de observat dacă această
schemă conduce sau nu la o confi¬
guraţie de oscilator şi de aceea în fi¬
gura 12 b se prezintă aceeaşi
schemă pur şi simplu „redesertată
altfel" (ordinea tuturor conexiunilor
este riguros aceeaşi). în figura 13
este dată pentru comparare configu¬
raţia standard a unui oscilator în trei
puncte cu cuplaj pe priză capacitivă,
cunoscut sub denumirea de oscila¬
tor Colpitts. Configuraţia standard
Colpitts poate avea oricare din cele
trei puncte conectate la masă, cu
condiţia ca celelalte două să fie ie¬
gate la -sursele de alimentare sau
masă prin impedanţe mari. Astfel se
pot obţine cele trei variante cunos¬
cute {cu anod, grilă sau catod la
masă).

Varianta noastră de amplificator
corespunde oscilatorului Colpitts cu
grila la masă, cu condiţia ca impe¬
danţa Z a circuitului din catod să fie

mare (şi este) !a rezonanţă sau ca în
locui ei să se găsească o rezistenţă
(cazul atacului cu tranzistor) de va¬
loare suficientă.

Cuplajul oscilatorului Colpitts se
ştie că se realizează prin divizorul
capacitiv, în cazul de faţă Cgk/Cak.

Este necesară introducerea în
acest punct (fără demonstraţie) a
încă unei relaţii extrem de utile care
defineşte cu foarte bună precizie
condiţia de intrare în oscilaţie a os¬
cilatorului Colpitts, şi anume (pen¬
tru cazul de faţă)

Cgk

A > ——, cu următoarea semni-

Cak

ficaţie pentru A (2)

A=amplificarea realizată de tub pe
impedanţa de sarcină prezentată de
circuitul oscilant din anod, cu urmă-

amortizare serie, R.

TEHNÎUiW 9/1988

Fig. 12a: Schema simplificată a
amplificatorului cu grila la masă; fig.
12b: aceeaşi schemă redesenată.

Fig. 13: Configuraţia standard a
oscilatorului în trei puncte cu cuplaj
capacitiv (Colpitts), cu condiţia de
intrare în oscilaţie.

construcţiei tuoului (indiferent de
frecvenţa sau caracteristicile circui¬
telor).

Pentru a ne referi la un caz con¬
cret, de pildă tubul triodă RF 3C28,
cu Cak = 0,1 pF, Cgk = 2,1 pF, m = 23
Cgk

deducem —— =, n = 23, adică se
Cak

realizează condiţii ia limită pentru
trecerea în oscilator.

Tuburi speciale pentru mi¬
crounde, de exemplu 2C39A (meta-
loceramic), avînd Cak = 0,35 pF,
Cgk = 6,6 pF, m = 100, conduc la
Cgk

= 190 > m = 100.

Cak

toarele observaţii de maximă impor¬
tanţă;

— la triode A <n

M=coeficientul de amplificare al tu¬
bului, caracteristică tipică şi dată de
catalog;

— la pentode A=SZ a

S=panta tubului (dată de catalog);

Z a =impedanţa la rezonanţă a cir¬
cuitului de sarcină = QwL (alegerea
acestei mărimi este la dispoziţia
noastră).

Deja putem face primele observa¬
ţii cu aceste date.

Astfel, la trioda de putere RF (vezi
şi tabelul 1) raportul:

« 10 -F 30 şi m « 20 + 50.

Cak

Constatăm că relaţia (2) poate fi
sau nu îndeplinită numai datorită

I. LINGVAY, Y05AVN

Pentru radioamatorii emiţători în¬
cepători şi pentru receptori reco-

t mand realizarea acestui montaj care
îmbunătăţeşte fundamental condiţi¬
ile de recepţie a semnalelor telegra¬
fice (CW). Filtrul activ prezentat

este destinat în primul rînd îmbună¬
tăţirii receptoarelor de tip sincro-
dină, însă poate completa şi etajele
de audiofrecvenţă ale receptoarelor
superheterodină. Eficienţa filtrului
este determinată de amplificarea
tranzistoarelor T 2 (BC107) şi T 3
(BC177), ai căror factori de amplifi¬
care (0) trebuie să fie cît mai mari şi,
în limita posibilităţilor, egali. Atenu¬
area semnalelor nedorite se re¬
glează (optimizează) prin apropie-
rea-jndepărtarea rezistentelor R* R 5 ,
R 7 şi R 3 o> de cîte 10 kfi.

Montajul este alimentat direct de
la sursa receptorului prin comutato¬
rul K-), care este un întrerupător du¬
blu şi totodată comută şi intrarea-ie-
şirea din filtru. în acest scop poate
fi folosit un comutator care are cel
puţin 3x2 poziţii, recuperat din re¬
ceptoare vechi tranzistorizate.

Ing, A. NICOLAE, Y03DKM

De cele mai multe ori, alegerea priu-zis se realizează sub forma festă prin apariţia unor fluierături stabilă a performanţelor nu trebuie

uneia din cele două situaţii este fă- unui modul ce se poate ecrana cu sau dispariţia totală sau periodică a să se acţioneze asupra amplificato-

cută subiectiv. în cele ce urmează mai multă eficienţă. Pericolul cel semnalului util. rului de RF, s-a ajuns la soluţia mo-

sînt analizate avantajele şi dezavan- mare este reprezentat de zgomotul Atenuarea efectelor descrise se dernă de atenuator cu diode PIN.
tajele fiecăreia. de intermodulaţie. El apare datorită realizează prin utilizarea unor ampli- Din cele prezentate mai sus re-

Amplificatorul selectiv de radio- neliniarităţii amplificatoarelor, mo- ficatoare cu nivel de saturaţie ridicat zultă că nu există o soluţie ideală

frecvenţă contribuie în principal la dulatoarelor şi chiar a filtrelor. Ca şi a unor mixere care să lucreze li- pentru etajul de intrare într-un re-

mărirea raportului semnal-zgomot, urmare a neliniarităţii acestor ele- niar pînă la niveluri de sute de mili- ceptor. Fiecare variantă reprezintă

creşterea sensibilităţii, protecţia la mente iau naştere component® ar- volţi. Amplificatorul va avea o reac- un compromis în funcţie de scopul

intermodulaţie şi eliminarea mai si- monice şi componente de amestec ţie negativă puternică şi curentul propus. Receptoarele care lucrează

gură a frecvenţei imagine. Pe de altă distribuite chiar în banda recepţio- static calculat pentru un regim de în zonele urbane sau cu QRM puter-

parte, ridică serioase probleme de nată. Aceste componente nu se pot semnal mare. Mixerele vor fi în ge- nic vor fi prevăzute cu amplifica-

construcţie. Necesită condensatoare elimina prin filtrare. în cazul filtrului neral realizate sub forma dublu toare de RF şi cît mai multe circuite

variabile cu mai multe secţiuni, aii- de bandă largă, la intrarea amplifi- echilibrată cu diode, raportul dintre acordate. Dacă nu se dispune de un

nierea circuitelor este dificilă pentru catorului de radiofrecvenţă şi apoi a tensiunea oscilatorului şi tensiunea condensator variabil cu secţiuni

acoperiri mari, existînd pericol de mixerului, sosesc semnalele dintr-o semnalului util cît mai mare, diodele multiple, se va alege soluţia de com-

autoosciiaţie, amplificarea se bandă, care au diverse niveluri. Siniarizate cu rezistenţe şi purtătorul promis în care amplificarea de ra-

schimbă cu frecvenţa, iar comutarea Unele dintre aceste semnale fac ca pe cît posibil de formă dreptunghiu- diofrecvenţă se va micşora la o li-

circuitelor pentru diferite benzi im- amplificatorul să lucreze în regim de Iară. mită acceptabilă. De asemenea, ele-

plică precauţii multiple şi o con- semnal mare sau chiar lâ săfurâţie, Un alt element deosebit îl repre- mentul de RAA se va plasa cît mai

strucţie mecanică greoaie. Dacă semnalul util fit® tub 0,5 juV, zintă circuitul de reglaj automat de aproape de circuitul de intrare, avîn-

Amplificatorul de bandă largă se sistemul RAA global #1 ractptorului nivel care acţionează în funcţie de du-se grijă să nu introducă distor-

realizează cu circuite care nu nece- nu va acţiona, d«oarece semnalul nivelul global al semnalului prezent siuni pentru semnale mari. Recep-

sită acordul continuu, dispărînd ast- perturbator se aitu«azâ în afara b#n- la intrarea primului mixer sau a pri- toarele din zonele liniştite, puţin

fel o piesă pretenţioasă şi cu gabarit zii de trecere « filtruÎMI de frecvenţă mului etaj al amplificatorului de aglomerate, pot da rezultate exce-

mărit — condensatorul variabil. Co- intermediară, Ca urmare, semnalul frecvenţă intermediară. în cazul lente prin utilizarea filtrelor de

mutarea benzilor se face mai uşor perturbator, avînd CJ amplitudine acestui circuit un rol foarte impor- bandă largă la Intrare, fără a exa-

fără pericolul apariţiei autooscilaţii- mare (> 5 mV), duce la apariţia mo- tant îl reprezintă elementul atenua- gera cu cîştigul amplificatorului de

lor, iar elementul amplificator pro- dulaţiei încrucişate care se mani- tor. Deoarece pentru menţinerea rf.

TEHNIUM 9/1988

yKvzP-Zonmrm-i

Registrul Cil se află în regim de încăr¬
care paralelă (MC = 1), deşi nu-şi
schimbă starea la ieşire Q,, (pin 13) decît
cînd starea pe intrarea A este diferită de
cea anterioară, pe frontul căzător al im¬
pulsurilor ceasului realizat cu tranzistoa-
rele. T3, T4.

în acest mod se elimină tranziţiile para¬
zite generate de comutatorul K1 sau sur¬
venite pe calea El. Frecvenţa astabilului
este un compromis între viteza de prelu¬
are a comenzii şi durata probabilă a tran¬
ziţiilor parazite.

Este atacată în continuare intrarea A
(pinul 14) a bistabilului separat din nu¬
mărătorul CI2. La fiecare nou impuls,
acest bistabil comută, realizînd, prin in¬
termediul etajului cu TI, T2, atragerea/
eliberarea contactelor releului Rel şi afi¬
şarea stării curente cu LED1. Deoarece
acestui bistabil îi este comună intrarea de
resetare a numărătorului, s-a prevăzut în
schemă rezistenţa R10, care menţine in¬
trarea de reset în LOW atunci cînd poarta
G1 nu este alimentată, adică în starea
OPRIT. în această stare, pe ieşirea Q A
(pin 12) a lui CI2 avem HIGH, ceea ce
determină saturarea lui T2 şi blocarea lui
TI. Releul Rel nefiind anclanşat, nu sînt
alimentate celelalte circuite din schemă şi
nici receptorul TV.

Chiar dacă este comandată prin comu¬
tatorul K2, apariţia stării „6“ la ieşirea nu¬
mărătorului CI2 (pinii 9, 8, 11) nu poate
provoca resetarea numărătorului, deoa*
rece CI4 şi CI7 nu sînt alimentate! f

La apariţia unui impuls pe intrarea bi- '
•Stabilului separat din numărător, ieşirea
comută în LOW, se blochează T2 şi
se saturează TI, acţionînd releul Rel şi,
prin intermediul contactelor acestuia x-x
şi y-y, alimentînd receptorul TV şi res¬
pectiv celelalte circuite din schemă. Din
acest moment, efectul rezistenţei R10
este neglijabil, intrarea de reset (pinii 2,
3) a numărătorului fiind la nivelul logic
dictat de poarta Gl. De aceea, apariţia
resetului în starea PORNIT nu schimbă
starea LOW a ieşirii Q /( , deci starea POR¬
NIT/OPRIT nu este influenţată de comen¬
zile date orin K2.

ip f

1. GENERALITĂŢI

Legătura dintre utilizator şi receptorul
TV este asigurată de comanda TV. în
sens modern, comanda TV realizează
această legătură atît direct, cît şi prin in¬
termediul telecomenzii.

Nivelul tehnic actual permite controlul
digital al mărimilor analogice (de exem¬
plu, reglajul de volum), ca şi comutarea
programelor, comanda pornit/oprit etc.
Avantajele imediate sînt imunitatea la
perturbaţii, fiabilitatea sporită, comodita¬
tea în exploatare. Simplitatea schemelor
electrice rezultă din faptul că se lucrează
cu, semnale de acelaşi tip (impulsuri).

în prezent, întreprinderea „Microelec¬
tronica" produce circuitele integrate
MMCI024 şi MMP1025 destinate teleco¬
menzii receptorului TV. Funcţionarea
acestor circuite este prezentată în lucra¬
rea (1). Procurarea şi includerea acestor
circuite integrate specializate într-un i
receptor TV existent sînt dificile pentru |i
constructorii amatori. Unul din criteriile 1
care a condus la elaborarea comenzii TV |
prezentate în continuare a fost implemen- j
tarea ei cu componente electronice uzu- I
ale. S-au utilizat circuite integrate CMOS I
doar acolo unde nu există echivalent j
TTL, ca în cazul multiplexorului analogic 3
MMC4051.

Comanda se poate monta uşor în orice J
receptor TV cu selector electronic, deoa- |
rece nu implică intervenţii în blocurile 1
funcţionale. Comenzile propriu-zise se J
dau prin impulsuri TTL scurte, atît de la 1
tastatură — comandă locală —, cît şi de S
la blocul de telecomandă. Aceasta con- I
duce la funcţionarea economică, pe du- 1
rate foarte scurte, a emiţătorului de tele- |
comandă, care este alimentat, de regulă, |
din baterii.

Tot din raţiuni de economie de energie
şi de creştere a fiabilităţii, comanda TV
poate funcţiona în regim de aşteptare
(STAND BY), în care sînt alimentate doar
dispozitivele strict necesare, receptorul
TV propriu-zis fiind deconectat de la re¬
ţea. Trecerea succesivă prin stările
pornit/oprit reclamă un canal de teleco¬
mandă.

Comutarea programelor presupune
schimbarea tensiunilor continue pentru
diodele varicap din selector, cît şi cea a
tensiunilor de selecţie a benzii. Pentru
cele şase programe selectabile cu co- j
manda TV propusă, selectarea separată a
fiecărui program sau baleierea înainte şi j
înapoi ar fi nejustificată din punct de ve- I
dere al numărului canalelor de teleco¬
mandă imobilizate. Soluţia propusă e&te ]
implementarea unui numărător în inel, i
ceea ce conduce la exploatarea într-un j
singur sens a celor şase programe. 1

Schema putea fi realizată cu circuitele I
specializate SAS560, SAS570 (2) sau pur j
şi simplu cu un registru cu tranzistoare, i
folosit frecvent în telecomenzi (3). Or, :
chiar modul de lucru al blocului de selec-
ţje a programelor a impus afişarea stării !
(programului) selectate la un moment dat
de utilizator, dat fiind că se trece prin j
stări diferite prin apăsarea aceleiaşi taste.
Afişarea programului cu cîte un LED, po- i
ziţionat în vecinătatea unui reper cores¬
punzător acelui program, nu este cea mai
ergonomică, avînd în vedere distanţa din¬
tre utilizator şi receptorul TV şi situaţia
de semiobscuritate în care se vizionează
frecvent emisiunile TV. S-a ales de aceea
afişarea programului curent cu o cifră
LED, vizibilă în orice situaţie. Aceasta a
reclamat implementarea numărătorului în
inel cu un numărător TTL, decodificarea

Ing. VîCTOR DAVfD

pentru cifra LED fiind mai simplă.

Pentru controlul volumului prin teleco¬
mandă s-au considerat suficiente opt ni¬
veluri audio, baleiate înainte/înapoi cu
ajutorul impulsurilor de pe două căi; au
fost, aşadar, alocate două canale de tele¬
comandă. Principiul şi funcţionarea aces¬
tui reqlaj sînt detaliate în (4).

Din cele prezentate reiese posibilitatea
utilizării pentru partea de telecomandă a
oricărui dispozitiv de telecomandă cu pa¬
tru canale. Se recomandă construirea
unor telecomenzi după scheme publicate
în „Tehnium" (5), (6).

2. FUNCŢIONARE

2.1. Comanda PORNIT/OPRIT

Caracteristici;

— consum redus în regim STAND BY
(starea OPRIT);

— indicarea regimului STAND BY cu
LED;

— canale de telecomandă alocate: 1.

Schema electrică a comenzii TV este

prezentată în figura 1. Schema de co¬
mandă pornit/oprit este realizată cu cir¬
cuitele integrate Cil, CI2 şi cu tranzistoa-
rele TI—T4.

S-a valorificat proprietatea circuitelor
integrate TTL de a vedea nivel HIGH pe
intrările lăsate în gol. Astfel, starea HIGH
este echivalentă cu absenţa oricărei co¬
menzi, în timp ce un impuls negativ (tre¬
cerea prin LOW) este echivalentă cu co¬
mandă.

Impulsul respectiv se dă fie cu comuta¬
torul fără reţinere K1, fie din conectorul
de telecomandă pe intrarea El. Se ob¬
servă menţinerea în HIGH a intrării A (pin
2) a registrului Cil şi prin rezistenţa R1,
ca măsură de protecţie suplimentară la
impulsurile parazite de mică amplitudine
survenite accidental prin firul El. i

Se remarcă alimentarea a numai două
circuite integrate în regim STAND BV.

2.2. Comanda selecţiei programelor

Caracteristici:

— 6 programe selectabuile cu o sin¬
gura tastă, alocate pe cele trei benzi:

0 1

1 | în banda I—ii TV;

2 j

în banda Iii TV;

5 - în UIF;

— preselectarea primului program (0)
la trecerea în starea PORNIT;

— afişarea cu.cifră LED a programului
curent;

— canale de telecomandă alocate: 1.
Circuitul de selectare a programelor

este compus din Cil, CI2, CI4, CI8 şi din
tranzistoarele T5—T22. Afişarea este re¬
zolvată cu CI6.

Tranzistoarele T5—TIO şi TI4—TI9
formează comutatoarele de tensiune pen¬
tru diodele varicap, în timp ce T11, TI3 şi
T20—T22 comută 'benzile TV.

Decodificatorul CI4 are ieşiri în logică
negativă. Conversia în logică pozitivă se
face cu inversoarele 11—16 din capsula
CI8, astfel încît avem ieşire selectată în
HIGH, celelalte în LQW.

De exemplu, la selectarea programului
„4“ se vor satura tranzistoarele T9 şli TI 8
şi, prin dioda DII, tranzistoarele T12 şi
T21. Colectorul lui TI 8 va tinde spre
+-28,5 V, ceea ce înseamnă trecerea tensiu¬
nii pozitive de pe cursorul potenţiometru-
lui P5 spre ieşirea■ Uprin dioda D17
în conducţie directă.

Celelalte tranzistoare fiind blocate, dio¬
dele Dl3, Dl4, Dl5, Dl6, Dl8 vor fi la
jjtoindul lor blocate, deci tensiunea varicap
■ft fi dictată numai de P5. Dioda Dl2
Compensează căderea de tensiune de pe
Dl7. în acelaşi timp, colectorul lui T21
tinde spre +12 V, deci se va trimite ten¬
siunea la ieşirea U«ţ, corespunzătoare
benzii III TV, iar ieşirile U t; ,. sînt lăsate în
gol.

Se remarcă lipsa consumului de curent
din sursele de +28,5 V şi +12 V pentru
programele, respectiv pentru benzile ne¬
selectate, aceasta permiţînd funcţionarea
dispozitivului cu sursele existente în re¬
ceptorul TV.

Schimbarea programelor se face din
comutatorul K2 sau pe calea E2, impulsu¬
rile determinînd incrementarea celor trei
bistabili rămaşi din capsula CI2. Cînd se
ajunge în starea „6“, tranziţia în LOW a
ieşirii 6 a decodificatorului CI4 (pinul 7)
determină, prin G1, tranziţia în HIGH a
intrării de resetare a numărătorului, care
ajunge astfel din nou în starea „0".

La trecerea în starea PORNIT, tot G1
va comanda resetarea datorită condensa¬
torului C3 care fusese iniţial descărcat
prin dioda D6.

Graficul de stări ale dispozitivului este
deci:

-~ 0 — 1 — 2 — 3 — 4—5

1 _I

^^Afişarea acestor stări se realizează de-
codificînd starea ieşirilor Q ft Q<, Q„ ale
numărătorului CI2 cu circuitul CI6.

2.3. Comanda volumului
Caracteristici:

— gama dinamică de reglaj: — 36
dB...O dB pe 7 trepte de 6 dB;

— stare de MUTING;

— preselectarea nivelului de —36 dB la
trecerea în starea PORNIT;

— canale de telecomandă alocate: 2.
Controlul digital al volumului se reali¬
zează cu circuitele Cil, CI3 şi CI5. Impul¬
surile date prin K3 sau pe calea E3 folo¬
sesc la incrementarea numărătorului CI3,
în timp ce de la K4 sau de pe calea E4
sosesc impulsuri de decrementare.

Numărătorul reversibil CI3 este prevă¬
zut cu reacţii pentru prevenirea depăşirii
limitelor de numărare înainte/înapoi. Ast¬
fel, în regim de incrementare, la apariţia
pe Q n a stării HIGH, prin poarta G3 şi
prin dioda D3 se comandă încărcare. Pe
intrările numărătorului avem 0111 (7)
deci, ajuns în această stare, numărătorul
nu poate ieşi din ea decît prin apariţia
impulsurilor de decrementare. Analog, în
■ regim de decrementare, cînd ajunge în
' starea 0 000 (0), datorită reacţiei

BORROW-»G3-»RESET numărătorul nu-şi
schimbă starea decît prin aplicarea im¬
pulsurilor de incrementare.

La trecere în starea PORNIT, conden¬
satorul C5 este descărcat, deci intrarea
de încărcare a numărătorului va fi acti¬
vată prin dioda D4. Condensatorul C4 fi¬
ind la rîndul său descărcat, adică intrările
I, şi l«, în LOW, în numărător se va în¬
cărca 0001 (1). La trecerea în starea
OPRIT, condensatoarele C4, C5 se des¬
carcă rapid pe bara de alimentare +V.,
prin diodele D2, respectiv D5.

Stările numărătorului corespund nivelu¬
rilor de ieşire ale semnalului audio, selec¬

pornit-

f5v

!b Ic

14 13

CDE>

442

12.

9 7

6-,A

1 -

k 1

■

k "2

£ 4>

1 T

£3

S<2

-1-1 =

w -■

-n

4x£FDAo8

telecomanda

Comandă Tv

tate prin multiplexorul analogic CI5 de pe
divizorul rezistiv R14—R20. Se observă că
starea „0“ corespunde atenuării totale
(MUTING). Corespondenţa sus-amintită
este prezentată în tabelul alăturat.

S-a preferat cuplarea în curent alterna¬
tiv a intrării şi ieşirii din divizorul rezistiv
deoarece efectul comutărilor de nivel
(pocnituri) este mult atenuat. Rezistenţa
R21 polarizează în curent continuu intra¬
rea amplificatoarelor audio din unele re¬
ceptoare TV.

Rezistenţele R11, R12, R13 adaptează
ieşirile TTL la intrările multiplexorului
CMOS. Alimentarea permanentă cu —5V
a lui CI5 este permisă, iar consumul de
curent pe pinul 7 al circuitului este negli¬
jabil.

2.4. Sursa de alimentare

în figura 2 este prezentată schema
electrică a sursei de alimentare, care fur¬
nizează tensiunile de ±5 V şi rl2 V (ne¬
stabilizată).

Din motive de siguranţă în funcţionare
şi vizînd reducerea influenţelor nedorite
dintre comanda TV şi celelalte circuite
din receptorul TV, deşi masa receptorului
şi masa alimentării sînt comune, s-a pre¬
ferat utilizarea unui transformator separat
TR, de tip transformator de sonerie.

3. INDICAŢII CONSTRUCTIVE

în figura 3 se prezintă conexiunile din-
re comanda TV, receptorul TV şi teleco-

j mandă. Comanda TV se montează în in-
'| teriorul receotorului TV.

La televizoc-rile cu potenţiometre sepa-
} rate de acord (de exemplu, la modelele
| hibride tip H2) se. montează pe panoul
I frontal doar tastele de comandă locală,
I LED-ul pentru indicare STAND BY şi ci-
i fra LED. în cazul receptoarelor TV cu
I programator omniprogramabil culisant,
j acesta se demontează complet, căutîn-
l du-se tot potenţiometre separate, de
j 30—100 kîl, cu demultiplicare mecanică;
1 acestea se montează pe placa de co¬
ji rrrenzi TV astfel încît să fie accesibile de
| la panoul frontal. Se desfac vechile cone-
| xiuni de la comutatorul K101 (fostul co¬
ji mutator de reţea al receptorului TV) şi se
J realizează noile legături conform schemei
| electrice, K101 devenind întrerupătorul
I sistemului comandă+receptor TV. Ali-
j mentarea receptorului TV se va realiza
1 acum prin contactele x—x ale releului Rel
| (cu două perechi de contacte normal
î deschise).

Se secţionează cablul ecranat dintre
I cursorul potenţiometrului de volum şi
| amplificatorul audio şi se conectează, de
1 asemenea cu cablu ecranat, la intrarea şi
respectiv la ieşirea audio de pe placa de
f comandă TV. în acest mod, volumul
poate fi controlat din potenţiometrul
| vechi, prin tastatura locală sau prin tele-
comandă.

Celelalte conexiuni din schemă nu se
ecranează.

5 j Conectarea comenzii TV cu receptorul
■ de telecomandă se face prin conector
pentru ca, la defectarea receptorului, co¬
manda locală să.poată lucra independent
| j prin simpla tragere a conectorului,
f I în figura 3 este prezentată posibila in-
| | terconectare a. comenzii TV cu ţeleco-
| manda din lucrarea (6). Diodele prote¬
jează ieşirile decodificatorului CDB442
cînd, accidental, se dau comenzi atît prin
telecomandă, cît şi de la tastatura locală.

• Se remarcă legarea comenzii pornit/
oprit la ieşirea cea mai puţin perturbabilă
- a decodificatorului (pinul 9). Teleco-
11 manda menţionată se poate alimenta cu
11 +5 V tot din sursa de alimentare a co-

I 1 menzii TV.

Ş | -Se interzice pornirea receptorului TV

II cu comanda nealimentată deoarece se
| | poate distruge circuitul CMOS. Schema

electrică face imposibilă această situaţie,
} precizarea se referă însă la probe care se
| I fac pe părţi ale schemei,
î J O atenţie deosebită va fi acordată ale-
î gerii transformatorului de reţea TR, care
rebuie să aibă o izolaţie electrică de cea
H nai bună calitate, ignifugă, să nu se în-
| călzească excesiv chiar cînd lucrează
| continuu săptămîni, în caz contrar fiind o
î virtuală sursă de incendiu.

Cînd receptorul nu se foloseşte pe-
j rioade mai îndelungate, se deconectează
| complet de la reţea sistemul comandă+
I receptor TV prin comutatorul K101.

4. BIBLIOGRAFIE

1. C. Găzdaru, G. Constantinescu, „în-
I drumar pentru electronişti“, voi 3, Editura
I Tehnică, 1987

2. M. Bodea, C. Vătăşescu ş.a., „Circu-
I ite integrate liniare — manual de utili-
| zare", voi 2, Editura Tehnică, 1980

3. V. Rodaşcă, „Staţie de telecomandă"
| - „Tehnium" 7/1985, 8/1985

4. V. David, „Controlul digital al volu-
| mului", „Tehnium" 11/1987

| 5. G. Cabiaglia, „Telecomandă fără ra-

| diaţie de înaltă frecvenţă", „Tehnium"
| 2/1979

| 6. Milian Oros, „Priză telecomandată",

J „Tehnium" 4/1988.

STare
numârq+T>r
(DC. 8 Al

Nivel de
ieşire

caş .) _

Rezistenţa

din

divizor

oooo

34VC&

'oooi )

-36

345 XI

004 0

~3o

629 ii

0044

-24

4,26 KXI

04 OO

-48

2.,50K£l

04 04

-42

5,oo Kil

04 4 0

-6

9,98 Ka

04 4 4

TEHNIUM 9/1988

Montajele descrise în continuare
se adresează unui cerc larg de ama¬
tori Hi-Fi şi reprezintă modificări
aduse setului de montaj I.P.R.S.-Bă¬
noasa .Amplificator de 15 W".

Amplificator HI-FI

Amplificatorul HI-FI, prezentat în
figura 1b, a fost realizat folosind se¬
tul de montaj .Amplificator de 15
W“, a cărui schemă originală este
prezentată în figura la.

Modificările aduse setului de
montaj permit transformarea aces¬
tuia în amplificatorul HI-FI prezentat
în [1], ale cărui performanţe sînt net
superioare:

Putere nominală: 25 W/8 H, sau 40
W/4 n.

Banda de frecvenţă: 20 -4- 90 000
Hz.

Distorsiuni armonice: 0,1%, între
20 Hz şi 20 000 Hz, la puterea nomi¬
nală.

Raport semnal/zgomot: > 76 dB

Tensiune de alimentare: 50 V.

Curent consumat: 0,8 A pentru 25
W şi 1,4 A pentru 40 W.

Modificările propuse reies din
compararea schemelor prezentate în
figurile la şi 1b şi sînt următoarele:

— se elimină (scurtcircuitează)
rezistenţa R^l.&kiz;

— condensatorul C 4 =100 /jF/ 16 V
se modifică în C 4 =100 yuF/25 V;

— rezistenţa R 7 =470O se modifică
în R 7 =33H;

— se conectează, conform sche¬
mei, R 20 =1,8 kfl;

— condensatorul C 5 =100 pF se
modifică în C 5 =680 pF;

— condensatorul C 2 =10 mF/ 40 V
se modifică în C 2 =10 /uF/63 V;

— rezistenţa R 3 =150 kn se înlocu¬
ieşte cu grupul serie R 3 =82 kO, P 1=

100 kn;

— condensatorul C 6 =220 pF se
modifică în C 6 =22 pF;

— se conectează, conform sche¬
mei, C 8 =4,7 4 10 nF;

— se conectează, conform sche¬
mei, grupul serie R 19 =220 n, C 9 =330
pF;

— rezistenţele R 14 =R 1S =56 n rămîn
aceleaşi în cazul variantei de 25 W/8
n şi se modifică la R 14 =R 15 =Î00n
în cazul variantei de 40 W/40;

— grupul DiR 9 se înlocuieşte cu
circuitul „superdiodă", format din
T 7 , C 1ft R 2 2 i P 2 . R 2 i; acesta se reali¬
zează pe o plăcuţă de circuit impri¬
mat şi se montează pe radiatorul
tranzistoarelor finale, avîndu-se în
vedere realizarea unui bun contact
termic între T 7 şi radiator;

— dioda Dt= 1N4001 se conec¬
tează în serie cu R 12 ;

— condensatorul C 8 =1 000 fiF/25
V se înlocuieşte cu C 8 >1 000 yuF/40
V; .

I©

Ing. BÂRBU POPESCU

— tranzistorul T 2 =BC171A (care
se va folosi în circuitul superdiodă)
se înlocuieşte cu un tranzistor de ti¬
pul BD i 35, BD 1 39, 2N1711,
2N2219A etc. (U r «;>50 V si Pd>0,6
W).

După verificarea atentă a monta¬
jului, punerea în funcţiune este sjm-
plă şi se rezumă la:

— din P 1 (fixat iniţial în poziţia
mediană) se reglează tensiunea U/2
=25 V;

— din P 2 (fixat iniţial cu cursorul
spre R 22 ) se reglează curentul de re¬
paus la cca 50 mA.

în cazul unei realizări îngrijite,
performanţele obţinute justifică pe
deplin efortul depus.

Ca preamplificator poate fi folosit
montajul original „Philips' 1 din [1],
prezentat şi în revista „Tehnium" nr.
2/1978, pag. 19, sau montajul pro¬
pus de autor în figura 2. Acesta
conţine:

— un comutator Kt care permite
selectarea surselor de program;

— un etaj adaptor realizat cu
tranzistorul T, şi piesele aferente;

— un corector de ton pasiv, reali¬
zat cu potenţiometrele P 2 şi P 3 şi
piesele aferente;

— un etaj amplificator de ten¬
siune realizat cu tranzistoarele T 2 ,T 3
şi piesele aferente.

Repetorul pe emitor realizat cu T,
are rolul de a adapta impedanţa
mare de intrare necesară surselor
de program cu impedanţa mică ne¬
cesară corectorului de ton.

Corectorul de ton permite corec¬
tarea caracteristicii de frecvenţă în
limitele ±15 dB la 40 Hz şi 15 000
Hz.

Datorită conexiunii bootstrap rea¬
lizată cu condensatorul C 12 , etajul
realizat cu tranzistoarele T 2 şi T 3
permite obţinerea unei amplificări
mari, de peste 60 dB în buclă des¬
chisă; după aplicarea reacţiei nega¬
tive (a cărei valoare se stabileşte din
P 4 ), coeficientul de distorsiuni scade
la cca 0,01% pentru un coeficient de
amplificare de 8 4 10 ori (16 4 20
dB), reglabil din P 4 .

Grupul R 19 —C 14 asigură limitarea
benzii audio în domeniul frecvenţe¬
lor ultrasonore.

Potenţiometrul P 5 serveşte la re¬
glarea balansului (în varianta
„mono" P 5 se elimină).

Punerea în funcţiune se rezumă la
următoarele:

— aplicînd la intrarea preamplifi-
catorului un semnal de cca 100
mV/1 000 Hz (în punctul „A"), în
condiţiile -în care P, este la maxim şi
P 2 , P 3 , P 5 sînt în poziţie mediană,
din semireglabilul P 4 se urmăreşte

ca tensiunea de ieşire (în punctul
„B") să fie de cca 350 mV.

Rezistenţele R-, * şi R 2 * se aleg ex¬
perimental, în funcţie de sursele de
semnal folosite.

Ca preamplificator de pick-up cu
doză magnetică (notat P.U.) poate fi
folosit preamplificatorui din „Teh¬
nium" nr. 4/1987, pag. 8, figura 1, cu
bucla de reacţie modificată pentru a
se obţine un coeficient de amplifi¬
care la 1 000 Hz de cca 30 dB (R 3 * =

1 kn).

Amplificator de putere în punte

Realizarea amplificatoarelor de
audiofrecvenţă de mare putere, de
peste 75 4 80 W, implică folosirea
unor componente greu accesibile
constructorilor amatori (condensa¬
toare electrolitice de capacitate
mare şi tensiuni de lucru de peste
40 V, tranzistoare de mică, medie şi
mare putere cu Uar» > 80 V etc.).

O soluţie avantajoasă o reprezintă
amplificatoarele în punte. Acestea
sînt formate din două amplificatoare
de putere identice, care primesc la
intrare.semnalul AF defazat cu 180°
şi la care rezistenţa de sarcină este
conectată direct, fără punct de masă
ffig- 3).

Tensiunea în rezistenţa de sarcină
poate atinge valori mari, fiind prac¬
tic egaiă cu tensiunea de alimentare
din care se scad căderile de ten¬
siune de pe tranzistoarele finale şi
rezistenţele din circuitele de emitor
şi colector (R 15 , R 17 , R 15 ’, R 17 ’).

Din acest motiv se recomandă fo- „
losirea unor rezistenţe de sarcină de
8fl (în caz contrar se riscă distruge¬
rea tranzistoarelor finale şi a difu-
zoarelor).

Practic, puterea livrată de un am¬
plificator în punte este de cca patru
ori mai mare decît a unui amplifica¬

tor obişnuit, la aceeaşi valoare a
tensiunii de alimentare.

După cum se observă din figura 3,
amplificatorul este format din două
seturi de montaj „Amplificator de 15
W“, la care s-au operat unele modi¬
ficări; modificările survenite se obţin
comparînd schema din figura 3 cu
cea din figura la.

Punerea în funcţiune este simplă
şi nu prezintă dificultăţi dacă se au
în vedere următoarele:

a) fiecare amplificator se reglează
în mod independent, sarcina conec-
tîndu-se ca în figura 1b;

b) rezistenţele din bucla de reac¬
ţie negativă vor avea valorile riguros
egale:

R6=FV Ş* Fî 5 =R 5 *;

c) curentul de repaus va avea va¬
lori identice:

|R=!R'=50 mA;

d) tensiunile mediane: U/2=22 V
(sau 23 V) vor fi riguros egale (în
punctele M şi M’);

e) radiatoarele tranzistoarelor fi¬
nale (2N3055 cu Uckj>40 V) vor fi
dimensionate corespunzător.

După ce s-au efectuat cele de mai
sus, se conectează rezistenţa de
sarcină conform figurii 3; tensiunea
măsurată între punctele M şi M’ nu
trebuie să depăşească 30.4 40 mV;
în caz contrar se acţionează asupra
lui P, (P-,’).

Condensatoarele şi C’ u prote¬
jează rezistenţa de sarcină în cazul
străpungerii tranzistoarelor finale, îl)
schimb limitează banda audio în do¬
meniul frecvenţelor joase; ele se pot
elimina numai după ce tensiunea în¬
tre punctele M şi M’ s-a redus sub
20 4 30 mV din P n (P,’).

Pentru defazarea semnalului cu
180° se pot folosi montajele din fi¬
gura 4.

TEHNIUM 9/1988

10 rem Program Grafic

După listare apare:

10 rem input #rogram chr$rafic

computerul interpretează literele „SHIFT=ate“ ca prescurtări de corner
BASIC.

Un mod simplu de a evita acest lucru este să introduceţi după REM ghi
mele (“).

Restul mesajului va apărea normal.

6. Un joc care „abundă" în capcane-surpriză este un joc dificil, mai al
cînd trebuie reluat de fiecare dată.

Această neplăcere poate fi evitată la foarte multe programe distractiv
anulîndu-se coliziunea între sprites-urile jocului, simplu, schimbînd valor
din anumite locaţii ale memoriei.

După încărcarea programului de pe disc sau de pe casetă nu se introdu
imediat comanda RUN.

Se tastează POKE A, B, unde A este locaţia din memorie, iar B noua v
loare. Numai după introducerea acestui POKE se dă comanda RUN.

în tabelul 1 sînt date cîteva dintre aceste POKE-uri pentru mai multe pr
grame distractive mai cunoscute (pe Commodore 64).

Din ce în ce mai populare, calculatoarele personale de tipul COMMO¬
DORE suscită un interes crescînd în rîndurile pasionaţilor informaticii. Do¬
rind să răspundem tuturor celor care ne-au solicitat programe pentru COM¬
MODORE, ne exprimăm speranţa că grupajul din acest număr corespunde,
fie măcar în parte, cerinţelor cititorilor noştri, el, desigur, neepuizînd pro¬
blema.

Trebuie să menţionăm că autorul, ing. Călin Obretin, este cel care con¬
duce Clubul de Calculatoare Bucureşti de la Casa de Cultură a Studenţilor
„Grigore Preoteasa".

Aşteptam în continuare sugestiile şi propunerile dv. pentru rubrica de in¬
formatică! v

7. Aşa cum îi arată şi numele, programul următor face ca la fiecare a
sare de tastă în difuzor să se audă un „beep", diferit, în funcţie de tasta a

sată.

Este foarte util pentru cei se scriu programe, deoarece „aud" fiecare ta

atunci cînd este apăsată.

Fiind în limbaj maşină, „Beep—Key“-ul lucrează şi cînd se rulează un p

gram în limbaj BASIC.

Titlu: 64 BEEP - KEY
Scop: UTILITAR
Pentru: C64

100 PRINŢ" {CLRj {RVSj BEEP-KEY" : PRINŢ" j2 DOWN)

UN MOMENT..."

110 FOR 1=49152 TO 49228: READ A:CK=CK+A:POKE I, A: NEXT
120 IF CK< > 9872 TEHN PRINŢ" EROARE IN DATA “:END
130 SYS 49152: PRINŢ" jHOME" {RVSj :TAB(8); “ACTIVAT

{6 DOWNj"

140 END

49152 DATA 120, 169, 013, 141, 020, 003

49158 DATA 169, 192, 141, 021, 003, 088

49164 DATA 096, 165, 251, 197, 197, 208

49170 DATA 004, 201, 064, 208, 026, 165

49176 DATA 197, 201, 064, 240, 020, 162

49182 DATA 006, 189, 070, 192, 157, 000

49188 DATA 212, 202, 016, 247, 169, 015

49194 DATA 141, 024, 212, 169, 004, 133

49200 DATA 252, 165, 197, 133, 251, 198

49206 DATA 252, 165, 252, 208, 008, 173

49212 DATA 004, 212, 041, 254, 141, 004

49218 DATA 212, 076, 049, 234, 000, 050

49224 DATA 000, 000, 129, 064, 244

Ing. CĂLIN OBRETIN

1. DEFine FuNction poate fi foarte frecvent utilizată în programe perso¬
nale, atunci cînd se foloseşte joystick-ul. Spre exemplu, în portul 1 (la Com¬
modore 64) se poate „citi" joistick-ul cu: <

DEF FNJO(Y)= 15-(PEEK(56320) AND 15)

lată un mic program ce poate fi folosit combinînd, instrucţiunile ON-

—GOTO;

10 DEFFNJO(Y)=15—(PEEK(56320) AND 15)

20 ON FNJO(Y) GOTO 50, 60, 20, 70, 30, 30, 30, 80
30 GOTO 20

50 PRINŢ „NORD": GOTO 20
60 PRINŢ „SUD". GOTO 20
70 PRINŢ „VEST": GOTO 20
80 PRINŢ „EST: GOTO 20

Dacă se include şi „butonul de foc", atunci trebuie definită o funcţie sepa¬
rată sau schimbat numărul 15 cu 31 din instrucţiunea de bază (linia 10).
Pentru cei ce doresc să scrie jocuri, poate fi un punct de plecare.
Incluzînd şi cîteva comenzi PEEK, se poate urmări, de exemplu, poziţia
curentă pe ecran.

8. RAM — TEST

Programul următor are ca scop testarea întregii memorii RAM.

Spre deosebire de alte programe similare scrise în limbaj BASIC, acest?;
program are avantjul că, fiind scris în limbaj-maşină, este foarte rapid în lu¬
cru.

După introducerea programului şi salvarea pe bandă sau disc, se dă co¬
manda RUN. Dacă este detectată o eroare, va apărea mesajul „EROARE IN
DATA", după care programul se opreşte.

Dacă programul este introdus corect, va apărea mesajul READY, ceea ce
înseamnă că programul este alocat în memoria calculatorului. \

Pentru începerea testului se introduce comanda SYS 884. I

! Imediat, în colţul din stînga-sus al ecranului, va apărea un cursor-flash şil
vor fi afişate locaţiile testate. I

Testul constă în introducerea tuturor numerelor între 0 şi 255 în fiecare^
locaţie din memoria^RAM. După parcurgerea întregii memorii va apărea me-|
sajul TEST+OVER. în caz contrar, dacă se găseşte o locaţie RAM greşită,:
aceasta va fi afişată pe ecran. i

Titlu: RAM Test T

Scop. Utilitar
Pentru: C64

800 FOR A=864 TO 995: READ D:POKE A, D: NEXT

864 DATA 84, 69, 83, 84, 32, 79

870 DATA 86, 69, 82, 32, 32, 66

876 DATA 65, 68, 32, 66, 89, 84

882 DATA 69, 32, 169, 8, 133, 58

888 DATA 169, 0, 133, 57, 160, 0

894 DATA 24, 141, 0, 4, 145, 57

900 DATA 209, 57, 240, 21, 152, 72

906 DATA 165, 58, 72, 32, 179, 3

912 DATA 104, 133, 58, 104, 168, 169

918 DATA 0, 230, 57, 208, 7, 230

924 DATA 58, 24, 105, 1, 208, 221

930 DATA 200, 208, 218, 32, 193, 3

936 DATA 230, 58, 165, 58, 201, 160

942 DATA 144, 207, 76, 208, 3, 162

948 DATA 10, 160, 0, 185, 106, 3

954 DATA 32, 210, 255, 200, 202, 200

960 DATA 246, 72, 152, 72, 169, 32

966 DATA 32, 210, 255, 32, 201, 189

972 DATA 104, 168, 104, 96, 169, 13

978 DATA 32, 210, 255, 160, 0, 185

984 DATA 96, 3, 32, 210, 255, 200

990 DATA 192, 10, 208, 245, 96, 0

2. O instrucţiune mai puţin folosită, lâ Commodore 64, este FRE.
Aceasta poate fi utilizată de cei ce doresc să afle cît din memorie au folo¬
sit sau cît spaţiu a mai rămas liber după scrierea unui program.

Introducînd:

PRINŢ 38911—(FRE(O)—65536* (FRE(O) < O))
sau

PRINŢ 38911—(FRE(O) + 2T16)

pe ecran va apărea volumul de memorie folosită.

La fel, se poate afla şi cîtă memorie este neutilizată:

PRIN FRE (O)—65536*(FRE(0)< O)
sau

PRIN FRE(0)+2 t 16

3. Programe ce nu pot fi listate

La Commodore 64 şi VIC, locaţiile 774 şi 775 conţin vectorul de LIST. Dacă
schimbaţi valoarea cu POKE, programul nu mai poate fi listat. Tot ce tre¬
buie să faceţi este să introduceţi: POKE 774, 255.

Este o idee bună să utilizaţi PEEK pentru a citi ce număr trebuie să fie ia
adresa 774 în caz că vreţi să listaţi programul.

Dacă programul este doar „citit" nu şi rulat, poate fi listat ocolindu-se
această metodă.

în combinaţie cu alte „metode" de secretizare (spre exemplu REM SHIFT
L) puteţi evita listarea unui program.

Dacă aveţi o memorie bună, se pot schimba în locaţiile 808 şi 809 nume¬
rele existente. Acest lucru face ca atunci cînd apăsaţi tasta RUN/STOP sau
RUN/STOP-RESTORE, rularea programului să nu se oprească. Dar înainte
de a schimba aceste valori, este bine să vă notaţi vechile valori existente.

4. Un „START-RECE" (închideţi şi deschideţi computerul) este un mod
simplu de a şterge memoria şi de a „reset“-a orice program.

Dar dacă acest lucru trebuie făcut frecvent?

Se poate evita defectarea întrerupătorului într-un mod simplu:

SYS .64738 pentru C64
sau

SYS 64802 pentru VIC

după care pe monitor va apărea mesajul uzual de la deschiderea calculato¬
rului.

Totuşi un singur lucru nu se poate „şterge": dacă aţi introdus POKE 650,
128, face să se repete o tastă atît timp cît este apăsată.

încă ceva: cei ce au VIC pot avea nelăceri la conectarea calculatorului.la
televizor: imagine care .joacă".

Introducînd POKE 36864, 133, se poate corecta acest neajuns.

Atenţie!

RUN/STOP-RESTORE face ca imaginea „să joace" din nou.

5. REMarci grafice

Dacă aţi încercat să folosiţi majuscule sau simboluri grafice în REMarcă,
ştiţi cam ce apare la listare.

TABELUL 1

PROGRAM

B 11

BOULDER DASH — 111 —

15 334

250 mm

FROGGER

22 341

173 • I8H

JUMPMAN JUNIOR

9 450

44 ■

PAC MAN

3 451

125 H

SHAMUS

27 185

189 . ■

ZAXXON

11 353

25 {fii

CONCURSUL

„INFORMATICA

ÎNTRE

CREATIVITATE
Şl UTILITATE"

. :^ n vederea promovării şi introducerii rapide a progresului tehnic
în toate sectoarele de activitate, actualul concurs organizat de re¬
vista „Tehnium“, împreună cu Comisia pentru propagandă şi creaţie
tehnîco-ştlinţlfică din cadrui Comitetului Central ai Uniunii Tinere»
tuiul Comunist şi cu sprijinul Institutului de Tehnică de Calcul şi In¬
formatică îşi propune să polarizeze atenţia tinerei generaţii spre un
domeniu cu vaste perspective de aplicare în fa, o noastră.

Reamintim că lucrările vor trebui trimise pînă’la data de 30 oc¬
tombrie (data poştei), pe adresa: Redacţia „Tehnium 1 ', Piaţa Scînieii
nr. 1,. sector 1, Bucureşti, cod 79784, însoţite de o notă ce va con¬
ţine titlu! lucrării, secţiunea la care participă, numele şi prenumele
autorilor (sau autorului), locul de muncă, funcţia pe care o deţine,
profesia de bază, ' vîrsta, telefoanele de la serviciu şi domiciliu

pe microcalculatorul

(urmare din nr. trecut)

14-20 LD Sj32

14-30 LM1 LD fl,(HL3

14-4-0 LD (DE) , fl

14-50 INC HL

1460 INC DE

1470 DJNZ Llil

1480 HRLT

1490 JR RDR1

1500

1510 UIEIJ LD HL, SSRVE

1520 LD DE,4000H

1530 LD BC,6144

1540 UU1 LDIR

1550 RET

1560

1570 RTTRB LD HL,SSRVE+6144
1580 LD DE,5800Ff

1590 LD BC,763

1600 JR UU1

INC B
LD r,(hl:
RLCR

DJNZ PXP
POP BC
RET

1020 LD D,H

1030 LD fi, (IX+10

1040 LD (DE), fl

1050 LD B,8

1060 INC IX

1070 INC IX

1080 BRMOU LD fl,(IX+0)

1090 LD (HL3 , fi

1100 INC H

1110 INC IX

1120 DJNZ BRMOU

1130 INC IX

1140 HRLT

1150 JR FCHRD

1180 BR5HX LD HL,4000H

1170 JR M0UE1

1180

1190 REURS LD HL . E

1200 LD DE55RUE

1210 LD BC,6912

1220 RUHOU LD fi,(HL1 .

1230 LD (DE! ,fi

1240 DEC HL

1250 INC DE'

1260 DEC BC

1270 LD fl.B

1280 ■ OR C

1290 JR NI ,RUMOU

1300 RET

>060 C0PY1 LD (SSTK),SP
>070 CRLL PRST

>080 LD E,"G”

>090 CRLL PRN

>100 LD D,0

:110 CP3 LD C,0

>120 CP2 LD B,D

1130 „LD E,60H

>140 CP1 CRLL POINT

>150 RR E

1160 INC B

Î173 JR NC,CP1

>180 RRC E

>190 RRC E

!200 CRLL PRN

Î210 INC C

Î220 JR NZ, CP2

>230 LB E,V"

•240 CRLL PRN

i250 LD fi, 6

'260 RDD D

'270 LD D, fi

280 CP 192

290 JR c.CP3

I ,

ing. ALEXANDRU VASILIU

Releul regulator de tensiune ce se
află în dotarea autoturismelor are
rolul de a varia curentul prin excita¬
ţia alternatorului, astfel încît curen¬
tul de încărcare a bateriei să fie
constant, indiferent de regimul de
turaţie al motorului autoturismului.
De calitatea şi fiabilitatea releului
regulator depinde timpul de viaţă al
bateriei.

Propun, în articolul de faţă, un re¬
gulator electronic pentru încărcarea
bateriei, pe care l-am realizat şi care
a dat rezultate bune în cei doi ani
de cînd funcţionează pe autoturis¬
mul personal.

Avantajul regulatorului electronic
este că reglajul curentului de încăr¬
care a bateriei se face foarte simplu,
prin rotirea unui potenţiometru, el
avînd o fiabilitate ridicată.

în figura 1 este prezentată schema
electrică a regulatorului electronic.

ii -s a rs n r c1 ? m a t s a ai a d c

SVi 'U 1 fci i J Li r U N v- | 1 {J p# A K c.

~ După cum se vede şi din schema
electrică, regulatorul este foarte
simplu şi este compus dintr-un sta¬
bilizator realizat cu circuitul integrat
0A723 şi un element regulator reali¬
zat cu tranzistorul TI.

Modul de funcţionare nu are ne¬
voie de explicaţii suplimentare. A
fost prevăzută şi o protecţie de cu¬
rent realizată cu rezistenţa R6, care
limitează curentul din excitaţia alter¬
natorului la 3A, pentru a-l proteja.
Reglajul tensiunii de încărcare a ba¬
teriei se face din potenţiometrul PI.

Domeniul de reglare a tensiunii de
încărcare a bateriei este 10 4- 16
Vc.c.

Montajul se realizează pe o bu¬
cată de sticlotextolit dublu placat;
desenul cablajului, la scara 1:1, este
dat în figura 2, iar desenul de am¬
plasare a pieselor este prezentat în
figura 3. Pe pastilele laterale ale ca¬
blajului se vor lipi papuci auto tip
„tată“.

Montajul se va încaseta într-o cu¬
tie de tablă, etanşă, pe care se vor
monta, izolat faţă de masă, prin in¬
termediul unui izolator de mică,
tranzistorul T, şi totodată potenţio¬
metrul P v

e 2.

5 3.

un. -*«-

1 — 1 -m-

h | <

u — ■ J cn rk m

MOD

OE MONTARE
PE AUTOTURISME

Cutia în care se află regulatorul
electronic se va prinde rigid de ca¬
roseria autoturismului în locul ve¬
chiului releu regulator.

Se va determina semnificaţia fire¬
lor care veneau ia vechiul regulator,
astfel:

— se pune contactul şi fiecare fir
în parte se va atinge, scurt, la masă;
firul care va face scînteie este firul
„+“ şi se cuplează la papucul notat
cu „+“ al regulatorului electronic;

— firul rămas este firul de excita¬

ţie şi se cuplează la borna „Ex“ a re¬
gulatorului electronic;

— se va lega borna „M“ a regula¬
torului electronic, prin intermediul
unui fir cu papuci la capete, la unul
din şuruburile de prindere pe auto¬
turism ale regulatorului electronic.

Astfel montat regulatorul, se trece
la reglarea tensiunii de încărcare a
bateriei:

— se cuplează un voltmetru la
bornele bateriei;

— se porneşte motorul autoturis¬
mului;

— se reglează potenţiometrul Pt
pînă cînd voltmetrul arată 14,14-
14,2 Vc.c.

O altă metodă, mai precisă, de re¬
glaj este aceea prin care se măsoară
direct curentul de încărcare a bate¬
riei, procedîndu-se astfel:

— se înseriază o rezistenţă de 10/
15W pe firul care leagă alternatorul
de borna „+“ a bateriei (firul subţire
care este legat la plusul bateriei);

— se porneşte motorul autoturis¬
mului;

— se reglează potenţiometrul P,
astfel încît tensiunea măsurată la'
capetele rezistenţei să fie, ca va¬
loare, a zecea parte din capacitatea
bateriei (pentru baterii de 44 Ah se
reglează pentru 4,4 Vc.c.);

— după reglare se scoate rezis¬
tenţa montată pentru reglarea cu¬
rentului de încărcare a bateriei.

LISTA DE PIESE:

CI-/3A723; T-2N3055; CHOO pF;
P r 1 kO; Ri-15 kO; R a R 3 -3,9 kO; R*-
. 3 kO; R 5 -100 O; R 6 -0,240/5 W.

AUTOMAT

PENTRU ŞTERGĂTORUL

DE PARBRIZ

GENERALITĂŢI

Pornirea şi oprirea repetată a şter-
gătoarelor de parbriz, atunci cînd
condiţiile meteo impun acest lucru
(de exemplu, burniţă etc.), pot dis¬
trage atenţia conducătorului auto,
avînd efecte nedorite, iar funcţiona¬
rea continuă, „pe uscat", are ca
efect uzura componentelor acestui
mecanism şi deteriorarea parbrizu¬
lui. Din acest motiv, autoturismele
moderne sînt prevăzute din fabrica¬
ţie cu automate care realizează Dor¬

ina. LUCIAN TOÂCSEN,
Aibă fuHa

nirea intermitentă a ştergătorului de
parbriz.

Montajul descris realizează acest
deziderat, prezentînd următoarele
avantaje:

— fiabilitatea ridicată, datorită
simplităţii şi numărului redus de
componente;

— temporizarea pornirii ştergă-
toareior este practic independentă
de variaţiile tensiunii de alimentare;

— prin montarea dispozitivului se
păstrează schema iniţială de co-

TEHNIUM 9/1988

CONCURSUL „CIRCULAŢIA ‘88

Seria a ÎH-a de întrebări

întrebarea nv. 3A

Persoanele din imaginea alăturată traver¬
sează strada pentru a ajunge pe refugiul sta¬
ţiei de tramvai. Precizaţi cum trebuie să pro¬
cedeze ele corect în astfel de situaţii.

întrebarea nr. 3B

Explicaţi care este ord ;
secţie a celor trei vehicui
cum vor proceda condu

întrebarea nr. 3 C

Cum va proceda conducătorul vehiculului
care a întîlnit indicatorul „Cedează trecerea 1
şi a observat un vehicul apropiindu-se din
stingă sa cu lampa de semnalizare ară tind in¬
tenţia acestuia de a executa virajul spre
dreapta?

■P

EXEMPLE

ACCIDENTE

• La 16 ianuarie 1987, ora 13,00,
în municipiul Bucureşti, Marin Ne-
greanu cu o autobasculantă, neres-
pectînd indicatorul „Interzis a vira la
stînga" şi neacordînd prioritate de
trecere unui autoturism care se de¬
plasa regulamentar, s-a tamponat cu
acesta, rezultînd rănirea automobi¬
listului amator.

• La 23 ianuarie 1987, ora 18,00
Varga Bucurescu, de 26 de ani, cu
Dacia 1310 nr. 1—B—21447, la in¬
tersecţia Bd. Mărăşti cu Str. Mă¬
năstirea Caşin, executând virajul la
stingă, neatent, nu a acordat priori¬
tate de dreapta şi s-a tamponat cu
autoturismul 1—B—31975, condus
regulamentar de Alexandru Ciubuc,
rănind un pasager.

• în ziua de 6 iulie 1987, ora
15,00, în municipiul Buzău, Ion Aga-
pie, de 26 de ani, conducînd
1—IL—4781, fără să respecte sem¬
nificaţia indicatorului „Cedează tre¬
cerea", a intrat în coliziune cu auto¬
basculanta 31—PH—5964, rezultînd
decesul soţiei, fiului de 2,6 ani şi al
unei pasagere, precum şi rănirea
gravă a fiicei de 5 ani a automobilis¬
tului imprudent.

mandă manuală, defectarea automa- Releul utilizat trebuie să absoarbă
tului neafectînd funcţionarea ştergă- un curent mai mic de 200 mA, să

torului de parbriz conform schemei anclanşeze ferm la 9 V şi să aibă un

clasice; contact normal închis şi unul nor-

— nu necesită reglaje, valorile mal deschis, capabile să suporte cu-

pieselor utilizate nefiind critice. rentul motoraşului ştergătorului.

DESCRIERE Şl FUNCŢIONARE MONTARE

Circuitul integrat j8E555 este utili- în felul în care a fost concepută,
zat într-o schemă clasică de circuit schema se poate monta pe autotu-

astabil. Cifrele din paranteză repre- rismele Dacia 1310 şi 1410, avînd

zintă configuraţia terminalelor pen- comutatorul ştergătorului pe parbriz

tru capsula T0116 (14 terminale). şi al pompei de spălare a parbrizului

Cu valorile pieselor indicate în acţionate prin levier dispus în

schemă ieşirea de pe terminalul 3 dreapta volanului. Plăcuţa de circuit

(6) este pusă la masă pentru aproxi- imprimat pe care s-a realizat monta-

mativ 2 secunde, ceea ce înseamnă jul se poate monta sub bord, execu-

acţionarea releului şi executarea a- tîndu-se următoarele legături:
trei curse Hp rătre ştergătorul de —alimentarea cu plus 12 V prin
parbriz. Pauza dintre doua acţionări întrerupătorul ventilatorului de cli-

este de maximum 14 secunde, fiind matizare existent, utilizîndu-se una

reglabilă din potenţiometrul de 5 Mfl. din ooziţiile libere ale acestuia, iar

legătura de masă se poate face de „+" şi „53b“ ale comutatorului şter-

la una din bornele de masă ale apa- gătorului de parbriz;

ratelor de bord; — contactul normal închis se

— potenţiometrul de 5 MU se leagă în serie pe firul (negru) care

montează în bord, într-o poziţie cît vine la borna 31b a comutatorului

mai accesibilă conducătorului auto; (între punctele a şi b, după secţio-

— contactul normal deschis al re- narea firului),

leului se leagă în Daralel la bornele

^3( 6) 1

i t^ 0,693 (R-i+fy

t 2 = 0,693 Rp-q

« h m

<2 M

TEHNIUM 9/1988

iFll ecepţia emisiunilor de televi¬
ziune la mare distanţă, mai ales co¬
lor, necesită realizarea unor antene
cu amplificatoare de mare eficienţă,
în acest scop, întreprinderea Elec¬
tronica Industrială — I.E.I. — Bucu¬
reşti a realizat şi introdus în produc¬
ţie curentă unele subansambluri
care permit montarea mai multor
antene TV — acordate pe canale di¬
ferite — pe pilon comun, folosind
un singur cablu de coborîre la tele¬
vizor.

Deoarece în unele localităţi este
posibilă recepţia mai multor staţii
TV, apreciem necesar de a reaminti
datele tehnice ale canalelor de tele¬
viziune în benzile I —V, conform nor¬
melor OIRT.

în tabel sînt notate lungimea de
undă medie (Am), frecvenţa minimă
(fm), frecvenţa maximă (fM), frec¬
venţa purtătoare de imagine (fi) şi
frecvenţa purtătoare de sunet (fs).

în localităţile îndepărtate, în um¬
bra unor obstacole înalte sau cînd
cablul de coborîre este lung şi ate¬
nuarea introdusă de acesta face ca
recepţia să fie necorespunzătoare
datorită nivelului mic al semnalului
la borna de antenă a receptorului
TV (în jur de 50 /iV/75 fi), apare ne¬
cesitatea folosirii amplificatoarelor
de, antenă.

întreprinderea Electronica Indus¬
trială a realizat amplificatoare indivi¬
duale de antenă, montate pe pilon,
acordate pe unul din canalele 2 ...
12 (FIF) şi amplificatoare de bandă
largă pentru oricare din canalele 21
... 40 (UIF).

Amplificatorul individual de an¬
tenă pentru benzile FIF, tip P.
36874, are următoarele caracteristici
tehnice:

Amplificarea:

— mai mare de 22 dB pentru ca¬
nalele 2 ... 5;

— mai mare de 20 dB pentru ca¬
nalele 6 ... 12

Factor de zgomot:

— mai mic de 6 dB pentru cana¬
lele 2 ... 5;

— mai mic de 8 dB pentru cana¬
lele 6 ... .12

Impedanţa de lucru: 75 O

Tensiunea de alimentare: 12 Vc.c.
asigurată de un alimentator tip P.
36875

Curentul absorbit: maximum 20
mA.

Amplificatorul individual de an¬
tenă — de bandă largă — pentru ca¬
nalele 21 — 40 (UIF), tip R. 40521,
are următoarele caracteristici teh¬
nice:

Amplificarea: mai mare de 20 dB

Factor de zgomot: mai mic de 10
dB

Impedanţa de lucru: 75 O

Tensiunea de alimentare: 12 Vc.c.,
asigarată de alimentatorul tip
P.36875, cu un curent absorbit de
maximum 30 mA.

Amplificatoarele sînt prevăzute cu
o cutie de protecţie şi un sistem de
fixare pe pilon, astfel încît să fie ne¬
cesară o lungime de cablu minimă
pînă la antena respectivă.

Pentru coborîre spre televizor se
intercalează sumatorul pentru insta¬
laţii TV individuale — produs I.E.I.
— Bucureşti, tip, R. 30855.

Sumatorul permite însumarea
semnalelor primite de ia 2—4 antene
de recepţie (3 antene în domeniul
FIF şi o antenă în UIF), folosind un
singur cablu de coborîre la televizor.

Caracteristicile tehnice pentru
fiecare intrare:

— atenuarea: max 3 dB;

— impedanţa de lucru: 75 fi

— raportul de undă staţionară:
max. 3.

Sumatorul se montează pe pilon,
astfel încît să fie necesară aproxi¬
mativ aceeaşi lungime de cablu pen¬

tru conectare la antene sau amplifi¬
catoarele de canal.

Cablul de coborîre se conectează
la borna specială de ieşire, notată
TV. Se menţionează că la intrările
corespunzătoare antenelor echipate
cu amplificator se vor monta punţi
electrice (la bornele special prevă¬
zute) care să permită conectarea
traseului de alimentare.

Datorită faptului că nivelurile sem¬
nalelor provenite de la antenele ast¬
fel însumate nu sînt egale, sumato¬
rul permite reglaje pe intrări, în ve¬
derea asigurării unui nivel uniform
la recepţie.

Instalaţiile mai sus descrise folo¬
sesc numai cablu coaxial de 75 il si

antene corespunzătoare canalului
recepţionat pentru FIF (canal 2 ...
12). Pentru canalele UÎF (21 ... 40) a
fost realizată o antenă de recepţie
TV de bandă largă, compensată în
serie (fabricaţie Electrometal—Timi¬
şoara sau I.E.M.I.— Bucureşti), avînd
cîştigul de tensiune minimum 14 dB,
cu unghiul de deschidere orizontală
de 50° şi verticală de 55° şi raportul
faţă-spate 20 dB.

Pentru punerea la pămînt a insta¬
laţiei de antene se va executa o le¬
gătură electrică între pijonul metalic
al instalaţiei şi o priză de pămînt (cu
o rezistenţă maximă de 10 O), con¬
form normativelor în vigoare.

OPTIMIZAREA,
RECEPŢIEI__

student âmdrej butuc 1 Banda Canal

Banda V

UIF

Amplificator
UiF “X.

*c 21....40

/Amplificator

FIF

11 mi ii' m IM

■i A 1

MM I to'

wmfMMmmwmammm

MVVniB l il F WWII

I HKsM

|e53K ■SUSţfJfll

BUyjRlI MV/i Wrtf/ilul

temMa&mwumMm

' 0.394 758.00 759.25 785.75 786,00

/Cablu coaxial 75 ii

f La televizor

, Pilon p i-2 8 ancorat minim în 4 puncte

TEHNIUM 9/1988

i entru recepţia TV la mare
distanţă se impune utilizarea în
amplificatoarele de antenă a
unor tranzistoare cu frecvenţă de
tăiere ridicată şi factor de zgo¬
mot redus.

în continuare se prezintă două
amplificatoare de UHF, realizate
cu tranzistoarele BF960 şi
BFR90, care se caracterizează
prin f t> 5 GHz şi zgomot de
2—2,5 dB la 800 MHz.

—InF A
X 24ka
UR3

AMPLIFICATOARE
DE ANTENĂ

h24knl JL 1(

r* v

4,7pF 4,7pF ,

SiiVcfcl

X Dr|

CĂLIN CHELCÂN, Y03—200551/BU

Amplificatorul din figura 1 asi¬
gură un cîştig de 26—30 dB în
canalele 214-30. După cum se
observă, primul etaj este realizat
cu tranzistorul BF960 (MOSFET
cu dublă poartă), conectat în
montaj cu sursă comună.

Grupul Cl C 2 , Li formează un
filtru trece-sus de tip K-constant,
permiţînd trecerea frecvenţelor
mai mari de 480 MHz.

Prima grilă se polarizează prin
rezistenţa R 4 , iar grila 2 prin re¬
zistenţele R 2 , r 3 .

Astfel tensiunea U,& 2 - 5«=4 V,
ceea ce face ca tranzistorul să
lucreze într-un punct de funcţio¬
nare caracterizat de l D «8 mA şi
amplificare maximă.

Semnalele amplificate sînt pre¬
luate de pe şocul Dr şi filtrate de
filtrul trece-bandă L 2 -C 5 -L 3 -C 4 .

Urmează încă un etaj de am¬
plificare realizat cu un tranzistor
bipolar (BFR90), montat în cone¬
xiune emitor comun.

Semnalele amplificate sînt pre¬
luate din circuitul de sarcină (L 4 ;
C 6 ) prin L 5 şi se aplică la intrarea
televizorului.

Pentru decuplare s-au utilizat
condensatoare ceramice de 1 nF,

Bobinele au următoarele date
constructive:

Li — 3 spire CuAg 0,5 mm,
bobinată cu 00,5 mm;

L 2 — fir de CuAg 1 mm — lun¬
gime 37 mm;

L 3 — fir de CuAg 0,4 mm—
lungime 30 mm;

L 4 — fir de CuAg 1 mm — lun¬
gime 37 mm;

L 5 — fir de CuAg 0,4 mm —
lungime 10 mm;

Dr = 12 spire CuEm 0,3 mm pe
ferită de RF cu diametrul de 2
mm.

S-au folosit trimere tubulare
cu capacitatea de 0,5 t 6 pF.

Cotele de execuţie a carcasei,
precum şi dispunerea compo¬
nentelor se arată în figura 2. Se
utilizează tablă de fier cositorită.
Cutia are o înălţime de 20 mm,
iar găurile pentru trimere şi pen¬
tru condensatoarele de trecere
se execută la o înălţime de 10
mm.

Se recomandă montarea am¬
plificatorului cît mai aproape de
antenă şi alimentarea dintr-o
sursă bine filtrată, avînd tensiu¬
nea de 12 4- 15 V.

Reglajul se efectuează din C 5
şi C 6 , urmărind imaginea unui
program TV.

în figura 3 se prezintă schema
de principiu a unui preamplifica-
tor de antenă destinat canalelor
21—50. Se folosesc tranzistoare
de tip BFR90 şi BFR91, polari¬
zate pentru obţinerea unui factor
de zgomot minim.

S-au obţinut un cîştig de 26
dB în gama 470—700 MHz şi un
zgomot maxim de 2,2 dB.

Semnalele de la antenă se
aplică la primul tranzistor
(BFR91) prin filtrul Ci—C 2 —L 1t
care realizează şi adaptarea im-
pedanţelor.

Primul etaj asigură un cîştig de
cca 10 dB.

Semnalele amplificate sînt pre¬
luate de pe o priză a circuitului
de sarcină şi aplicate prin C 4 în
emitorul tranzistorului T 2
(BFR90).

Bobinele L 3 şi L 4 sînt realizate
din două conductoare din cupru
argintat cu diametrul de 1 mm şi
lungimea de 25 mm.

Prizele se iau îa distanţa de 5
mm faţă de capete.

Amplificatorul se realizează pe
o plăcuţă de sticlotextolit simplu
placat.

Forma cablajului şi dispunerea
componentelor se arată în figura

Bobinele Li şi L 2 conţin 3 şi
respectiv 2 spire şi sînt realizate
din conductor CuAg 0,8 mm.
Diametrul interior al bobinelor
este egal cu 3,5 mm.

întregul montaj se ecranează
cu tablă de fier cositorită (gro¬
sime 0,5 — 1 mm) sau sticlotex¬
tolit dublu placat.

Bornele de intrare-ieşire şi ali¬
mentare se conectează prin tre¬
ceri de sticlă.

i Amplificatorul se montează în

imediata apropiere a antenei şi
se alimentează (cu cca 15 V)

C 1

;

„TEHNIUM"
ÎN OPINIA

Primim la redacţie zi de zi nume¬
roase scrisori ale cititorilor, unele
împărtăşindu-ne observaţii şi făcînd
propuneri, cele mai multe adresînd
întrebări diferiţilor specialişti sau
sugerînd teme ce îi interesează. Prin
chestionarul comun cu „Ştiinţă şi
tehnică", publicat anul trecut în pa¬
ginile revistei noastre, chestionar
realizat în cadrul unei anchete efec¬
tuată de Centrul de Cercetări pentru
Problemele Tineretului, am inversat
sensul acestei comunicări: redacţia
a adresat o serie de întrebări citito¬
rilor, mai ales cu privire la opiniile şi
cerinţele lor faţă de publicaţia noas¬
tră, întrebări la care am primit nu¬
meroase răspunsuri. Ele au stat la
baza unei analize detaliate făcută de
colectivul de cercetare şi a concluzi¬
ilor trase în urma unor dezbateri din
redacţie, inclusiv a adoptării unor
măsuri de îmbunătăţire a tematicii,
conţinutului şi formei de prezentare
a revistei. Redăm succint în cele ce
urmează cîteva dintre datele şi con¬
cluziile reieşite din studiu (pentru
comparare cu opiniile cititorilor des¬
pre revista „Ştiinţă şi tehnică" vezi
numerele din iulie şi august a.c.).

Desigur, o primă constatare im¬
portantă în orice asemenea anchetă
este aceea privitoare la caracteristi¬
cile principale ale cititorilor publica¬
ţiei respective; deşi la investigaţie a
răspuns un lot autoselectat (acei
dintre cititorii „Tehnium" care au
considerat de datoria şi în interesul
lor să răspundă chestionarului), se
poate aprecia că datele caracteris¬
tice ale eşantionului pot fi conside¬
rate ca dînd o imagine apropiată de
aceea a totalităţii cititorilor revistei.

Total respondenţi

vîrsta

pînă la 16 ani
16—18 ani
19—21 ani
22—24 ani
25—27 ani
28—30 ani
31—46 ani
46—60 ani
p°ste 60 ani

ocupaţie şi studii

elev

student profil tehnic

student alt profil

specialist abs. fac. tehnică

specialist abs. altă fac.

muncitor, funcţ., tehn. studii medii

muncitor fără studii medii

agricultor

pensionar

sexul

masculin

feminin

rezidenţa

sat, comună

comună suburbană

oraş

Cine sînt, aşadar, lectorii revistei
„Tehnium"?

Datele ae mai sus vorbesc de la
sine, mai ales pentru cititori ca
aceia ai „Tehnium“-ului, obişnuiţi cu
cifrele: fără a stărui aşadar prea
mult asupra comentariilor, să con¬
semnăm predominarea cititorilor ti¬
neri (aproape 80% pînă la 30 de
ani), mai ales pînă la 21 de ani (un
sfert din total între 16 şi 18 ani); ca
atare, un grup masiv de cititori elevi
(aproape 30%), dar pe primul loc
grupul de tineri muncitori, funcţio¬
nari şi tehnicieni cu studii medii
(37,3%); dintre studenţi şi absolvenţi
de facultate aproape totalitatea
aparţin domeniilor tehnice; lectorii
sînt cvasitotaî de sex masculin, iar
ca rezidenţă aparţin în mare măsură
municipiilor şi, în general, mediului
urban. Concluziile cu privire la alţi
posibili lectori ai revistei se impun
de la sine.

Este evident că, prin profil, revista
se adresează unei categorii relativ
bine precizate de lectori, care cu un
cuvînt pot fi numiţi TEHNOFILI. O
altă problemă este cum poate ea
contribui în mai mare măsură, în
conjuncţie cu alte activităţi forma¬
tive, cum sînt de pildă cele ale şco¬
lii, unităţilor de producţie, instituţii¬
lor de cercetare sau organizaţiilor
U.T.C., la dezvoltarea acestor inte¬
rese. Caracteristicile socio-demo-
grafice ale acestor pasionaţi pentru
tehnică reies şi din datele de mai
sus. Ele pot fi însă completate şi
prin alte aspecte investigate, dintre

municipiu

* Diferenţele pînă la 100% reprezintă non-răspunsuri.

care ne oprim doar la două pro¬
bleme legate de interesele crea-
tiv-tehnice ale lectorilor care au răs¬
puns la anchetă.

HOBBY Şl INOVAŢII

întrebaţi asupra preocupărilor loi
tehnico-ştiinţifice de timp liber, şi

cei mai mulţi dintre lectorii „Teh-
nium“-ului situează pe primul loc
(ca şi cei de la „Ştiinţă şi tehnică")
lectura unor lucrări tehnice şi ştiinţi¬
fice generale: 91,0%. Semnificativ
este însă faptul că, în cazul revistei
„Tehnium", pe locul doi se situează
practicarea unui hobby tehnico-şti-
inţific (78,8%), procentaje mari înre-
gistrîndu-se şi la lectura unor lucrări
de perfecţionare profesională
(76,4%) şi urmarea unor cursuri de
perfecţionare profesională (41,3%);
mai redusă şi oarecum inexplicabilă
este ponderea de numai 25,6% a ce¬
lor care indică participarea la olim¬
piadele şi concursurile tehnico-ştiin¬
ţifice, ceea ce pare să indice faptul
că practicarea hobby-urilor este fă¬
cută de mulţi tineri cititori mai mult
în mod personal decît prin angaja¬
rea în unele competiţii de acest fel.
Oricum, aşa cum a rezultat din an¬
samblul anchetei, largile interese
tehnico-ştiinţifice ale tinerilor, inclu¬
siv în ceea ce priveşte pregătirea te¬
oretică şi activităţile practice din
aceste domenii, impune atît creşte¬
rea contribuţiei în acest sens a re¬
vistei, dar şi un efort conjugat mai
sistematic pentru încurajarea, stimu¬
larea şi lărgirea acestor activităţi,
pentru a pune la dispoziţia tinerilor
materialele şi celelalte condiţii fără
de care aceste interese nu se pot
materializa şi dezvolta.

Aceeaşi trăsătură dominantă — de
altfel pe deplin firească — a cititori¬
lor revistei, pusă în evidenţă de an¬
chetă, este confirmată şi de răspun¬
surile lor la întrebarea referitoare la
activităţile creative desfăşurate de
subiecţii cercetării: dacă procenta¬
jele celor care au invenţii brevetate
(5,2%) sau descoperiri ştiinţifice
(6,3%) sînt relativ mici, ţinînd seama
de dificultatea realizării lor auten¬
tice, dar şi de vîrsta şi celelalte ca¬
racteristici ale subiecţilor, realizările
lor creative apar totuşi ca remarca¬
bile la alte capitole: 43,5% declară a
fi făcut propuneri de raţionalizare a
| muncii, 24,8% inovaţii, iar 22,2% in¬
venţii nebrevetate.

Dacă pste 50% se privesc pe ei în-
| şişi ca „oameni creativi" (5,5% răs¬
pund negativ, iar 44,2% nu pot apre-
i cia), peste 20% consideră că există
orea puţine oportunităţi de manifes¬

tare a creativităţii, 43% dau aprecieri
potrivite acestor condiţii, iar cca
36% le consideră ca existînd în mare
măsură sau întru totul.

Este de altfel interesant să mai su¬
bliniem că procentajul lectorilor re¬
vistei care consideră că sînt satisfă¬
cuţi în muncă depăşeşte o treime
din total. Astfel, trăsăturilor pozitive,4,;
remarcate mai sus ale „tehnofiliei" J
•cititorilor publicaţiei, decurgînd din
caracteristicile activităţii lor profe¬
sionale sau de timp liber, li se
adaugă şi cele legate de manifesta¬
rea — desigur' numai la o parte din¬
tre ei — a trăsăturilor de creativi¬
tate. De aici, desigur, şi cerinţa ca
„Tehnium" să continue să situeze
aceste trăsături ale personalităţii ti¬
nere în centrul preocupărilor sale.

SATISFACŢII Şl CERINŢE:

| EVALUĂRI ALE „TEHNIUM“-ULUI

Ne vom mai referi pe scurt şi la
cîteva dintre multiplele aspecte ur¬
mărite în investigaţie In legătură cu
percepţia cititorilor despre revistă.

Cei mai mulţi dintre respondenţi,
53,6%, sînt abonaţi şi citesc cu re¬
gularitate revista; doar 5,3% sînt
abonaţi, dar recunosc că o citesd t J
numai uneori; în schimb 36,5% o ci¬
tesc cu regularitate fără a fi abonaţi,
iar 4,3% o citesc uneori nefiind abo¬
naţi; faptul că, după afirmaţiile citi¬
torilor, peste 90% citesc „Tehnium"
cu regularitate este desigur o confir¬
mare a coincidenţei generale dintre
revistă şi aşteptările cititorilor. De
altfel, 12,9% consideră revista ca
foarte accesibilă, 31,8% ca accesi¬
bilă, 51,1% „nici greu, nici uşor de
înţeles" şi numai 2,7% greu de înţe¬
les, iar 1,1% foarte greu de înţeles.
Semnificativ este şi faptul că peste
80% dintre respondenţi afirmă că re¬
vista este „atît pentru specialişti, cît
şi pentru nespecialişti", iar cîte
aproape 10% fie mai mult pentru
specialişti, fie mai mult pentru ne¬
specialişti. Cu toate rezultatele pre¬
dominant pozitive, atît ponderile
unor cititori relativ nesatisfăcuţi, ale
celor care citesc cu mai puţină re¬
gularitate, dar mai ales sugestiile şi
| observaţiile critice cuprinse în alte
| răspunsuri indică cerinţa unei conţi-
j nue perfecţionări tematice, de conţi¬
nut, ca actualitate şi varietate, pre-
j cum şi a calităţii tuturor rubricilor şi
I articolelor publicate, spre a menţine
| şi chiar întări corespondenţa dintre
1 revistă şi interesele, respectiv aştep-
j ţările şi exigenţele tuturor cititorilor
i săi, priviţi în varietatea reală a pre-
i gătirii şi preocupărilor lor.

TEHNIUM 9/1988

LA CEREREA CITITORILOR

LAZĂR MARIUS — Tulcea

Televizorul OREGA este realizat
cu tuburi ce se alimentează la fila¬
ment cu 6,3 V prin intermediul unui
transformator de reţea.

Deformarea imaginii provine din
etajul fina! cadre fiindcă acesta con¬
ţine circuitele de corecţie.

După o perioadă îndelungată de
folosire, unele componente îşi modi¬
fică valoarea nominală în special re-
zistoarele şi condensatoarele elec¬
trolitice. De aceea va trebui să înlo¬
cuiţi condensatorul din catod, ceea
ce va avea ca rezultat creşterea în¬
tregii imagini, apoi prin înlocuirea
condensatorului din G2 imaginea se
va amplifica în partea de jos a ecra¬
nului. Cu aceste modificări încercaţi
şi alte reglaje.

Oricum, pe schemă aveţi şi forma
impulsurilor In diverse puncte, pe
care este bine să le verificaţi cu un
osciloscop.

iONESCU PÂVEL - Calafat
Amplificatorul de putere din apa¬
ratul TA-1120A se alimentează cu
tensiune destul de mare, 93 V. Pri¬
mele două etaje folosesc tranzis-
toare amplificatoare de tensiune şi
au zgomot propriu mic. Tranzistorul
2SC401 poate fi înlocuit cu BC1G9.

Tranzistoarele finale, cîte două în
paralel, debitează o putere maximă
de 100 W, de aceea înlocuirea aces¬
tor tranzisîoare impune precauţii
speciale.

Circuitul de protecţie operează
asupra tensiunii de polarizare a ba¬
zelor etajului defazor şi implicit a
tensiunii de la bazele etajului final.
Valorile tensiunilor pe electrozii
tranzistoareier sînî notate pe
schemă.

Pagină realizata de
Ing. S. MIHĂESCU

GRECII ÎLIE — Mangalia

Depanarea radioreceptorului „Darclâe“ trebuie să înceapă cu partea de
alimentare; nu este suficient că filamentele sînt alimentate, ci trebuie să
constataţi dacă există şi tensiune redresată pentru an ode.

Dacă este nevoie să schimbaţi puntea redresoare, montaţi patru diode
F407 (1N4007), iar între punte şi primul condensator de filtraj'montaţi un
rezistor de 47 (1/0,5 W.

O atenţie deosebită trebuie acordată tensiunilor de la electrozii tubului
ECL86. Diodele din tubul EÂBC8Q se pot înlocui cu diode semiconduc¬
toare EFD108 sau 1N414&

în blocul UUS tubul ECC85 nu poate fi înlocuit cu un aSt tip de tub.

TEHNIUM 9/1988

i INDICATOR
DE RITM
CARDIAC

Activităţii cardiace i se datorează
mişcarea sîngelui în sistemul circu¬
lator şi presiunea sangvină. Apara¬
tura necesară pentru măsurare şi
metodele de prelucrare a datelor
măsurate privind activitatea cardiacă
sînt impuse de parametrii generato¬
rului de semnal, inima.

Bolile sistemului cardiovascular
sînt, pe plan mondial, cele mai nu¬
meroase, cele mai frecvente. De aici
interesul mare pentru studiul acestui
sistem.

Frecvenţa cardiacă are o valoare
normală, în condiţii de relaxare, în¬
tre 65 şi 80 bătăi/min. O dată cu so¬
licitarea unor organe sau a întregu¬
lui organism, ritmul cardiac poate
ajunge ia 180 bătăi/min. sau chiar
mai mult, sau scade pînă la 30 bă¬
tăi/min.

Măsurarea ritmului cardiac prin
analiza vizuală a undei de puls este
dificilă atunci cînd este necesară o
urmărire pe un interval de timp mai
lung (de exemplu, la patul unui bol¬
nav într-o secţie de reanimare).

Metodele pletismografice sînt di¬
verse variante de sesizare a curgerii
pulsurilor de sînge. în montajul pre¬
zentat detectarea pulsului se face
prinîr-o metodă fotopletismografică.
Traductorul este format dintr-un fo-
totranzistor şi o sursă de lumină, ca
în figura 1. Cititorul poate găsi şi
alte poziţii de aşezare a becului şi
fototranzistorului pentru a prinde
pulsul (poate prinde becul şi între
două degete, de exemplu).

Variaţiile opacităţii ţesutului pro¬
duse la trecerea undei pulsatorii
provoacă variaţii ale intensităţii flu¬
xului luminos care cade pe fototran-
zistor.

Detectorul de puls este format
dintr-un generator de curent şi un
repetor pe emitor. Generatorul de
curent determină pragul de funcţio¬
nare al fototranzistorului luminat
constant de bec.

Cu circuitul integrat /3E555, pe
care îl folosim prin terminalul 4 ca
detector de prag şi amplificator, ob¬
ţinem aprinderea LED-ului în ritmul
pulsaţiilor datorate bătăilor inimii.

Prin introducerea degetului, becul
nu va ilumina direct fototranzistorul.
LED-ul va fi stins dacă degetul este
destul de opac sau va fi aprins dacă
fototranzistorul primeşte lumină prin
deget (vezi figura 2).

Pe noi ne interesează ca atunci
cînd rotim potenţiometrul P, să
prindem un domeniu al cursorului în
care, prin pulsaţiile sîngelui din va¬
sele sangvine, LED-ul va pulsa. în
această regiune sîntem la pragul

CORNEL DELICOSTEA

W T2

TRADUCTORUL

uf iv]

6 '!_

1 ?
&

y PRAG CI

1 $ LUMINOS**^

1/PULS

*“led

hm -

t led

APRINS

STINS 3

dintre funcţioanrea şi inhibarea Ci
(vezi figura 3).

Vom roti potenţiometrul spre
dreapta sau spre stînga, astfel încît
să obţinem LED-ul aprins perma¬
nent şi stins permanent.

Ne vom opri în zona de trecere.

Dacă montajul nu funcţionează,
reglajul se face din R 2 *, care poate
fi modificată între 470H şi 1,2 kîî.

Repetorul pe emitor ne faciiitear ă
obţinerea domeniului de lucru în ju¬
rul pragului de activare a CI—U f .

Sensibilitatea montajului poate fi
mărită prin introducerea în schemă,
în serie cu potenţiometrul P 1t a unui
potenţiometru suplimentar, P 2 =500H
lin., pentru reglaj fin (cursorul po-
tenţiometrului va fi ţinut la mijloc
pentru a fi rotit la dreapta sau
stînga sau putem folosi cursorul i {J,
una din valorile fixe minimă sau ma¬
ximă).

Becul utilizat a fost de 2W—12 V
(alimentat la 9 V). împreună cu be¬
cul, montajul are un consum de 0,17
A.

în concluzie, cel mai uşor mod de
a prinde pulsul este de a aduce
montajul la marginea domeniului de
trecere, de rotire înceată din curso¬
rul potenţiometrului Pt (eventual P 2 )
dinspre zona cu LED-ul stins spre
zona cu LED-ul aprins.

Dacă cititorul doreşte să treacă de
la această schemă pentru amatori la
una performantă semiprofesională
nu are decît să introducă un divizor
la pinul 2 cu o rezistenţă de 10 MQ
spre V" şi una de 100 kîl spre masă
şi mai ales să construiască sau să
obţină un traductor profesional care
este exact ca un cîrlig de rufe şi are
un bec cu o intensitate luminoasă
specială pentru scopul propu.;v
montat pe unul din braţe, iar pe dO
lălăit braţ fototranzistorul. Acest trsF
ductor este prins de deget pe o por¬
ţiune convenabilă fiecăruia.

—--1

*9V V

i fftpi

[V 2,5kfl lin

l 1

2*1N 4001 ÎJp2*

|j680n

do BC253

CI 3-

r\ r r~ f* r»

-1

L)T3

jpr

MR3

TEHNIUM 9/1988

Reglarea şi măsurarea performan- nalelor BLU se fac prin aplicarea

ţelor amplificatoarelor liniare de unor semnale modulate cu două

putere destinate amplificării sem- frecvenţe audio. Se pot determina

OSCILATOR

CU DOUĂ TONURI ^

astfel nivelul la care apar distorsiu¬
nile neliniare, puterea la vîrf de mo¬
dulaţie, precum şi regimul optim de
lucru al etajului de putere.

Circuitul prezentat în figură asi¬
gură la ieşire două semnale sinu¬
soidale. Oscilatoarele sînt realizate
cu două amplificatoare operaţio¬
nale /?A741, alimentate cu tensiuni
simetrice (±9V).

Reacţia pozitivă necesară amor¬
sării şi întreţinerii autooscilaţiilor
este asigurată cu două reţele Wien,
iar stabilizarea amplitudinii se face
cu ajutorul diodelor conectate în
paralel. Se obţine o stabilizare a
amplitudinii mai bună decît cea re¬
zultată prin utilizarea tranzistoare-
lor sau lămpilor cu filament.

Frecvenţele de oscilaţie sînt de¬

terminate de valorile rezistenţelor R
şi condensatoarelor C,

2;rRC

Întrucît rezistenţele R au valori de
1 Mn, valorile C necesare obţinerii
anumitor frecvenţe se determină
simplu cu relaţia :

unde frecvenţa f 0 se exprimă în kHz,
iar C în nF.

Rezistenţele semireglabile de 10
kfl dozează reacţia negativă, modi-
ficînd astfel şi forma semnalelor.
Cele două frecvenţe pot avea, de
exemplu, valorile 700 şi 1 900 Hz.

SEMN IRIZARE

Există întotdeauna constructori
începători şi — cum este şi firesc —
ei „debutează" în domeniul noii lor
pasiuni cu abordarea unor montaje
simple, cu rezultate sigure şi ime¬
diate, cu piese puţine şi uşor accesi¬
bile.

, wO astfel de construcţie care îi ten-
I^Hkză sistematic pe începători este
„rampa filatoare", un circuit de tip
multivibratdr astabil realizat cu două
tranziătoare, avînd ca sarcină în co¬
lectorul unuia dintre ele un bec care
se aprinde şi se stinge cu o anumită
ritmicitate.

în figura alăturată este dată o va¬
riantă de lampă filatoare concepută
pentru alimentare la 3 V (baterii),
utilizînd un bec de lanternă de 2,5
V/0,2 A. Se pot folosi orice tranzis-

toare de medie putere, cu germaniu,
de tip pnp (seriile AC, AD etc.).
Pentru tranzistoare de tip npn se in¬
versează doar polaritatea alimentării
şi a condensatoarelor electrolitice.

Duratele de pauză, respectiv de
iluminare a becului, pot fi modifi¬
cate uşor prin ajustarea indepen¬
dentă a celor două rezistenţe de 4,7
kn. Practic se va experimenta mon¬
tajul cu combinaţii serie alcătuite
din cîte o rezistenţă fixă (1 kft) şi un
trimer (10—25 kfi), urmînd să se în¬
locuiască în final cu rezistenţe de
valorile alese.

Condensatoarele s-au luat în mod
intenţionat de valori diferite, urmă-
rindu-se obţinerea unui asimetrii în
basculare, respectiv o durată de
stingere a becului prelungită în ra¬

port cu intervalul de aprindere. De- şi 470 /uF), stabilind ritmul dorit de
sigur, pot fi folosite şi condensa- basculare prin alegerea adecvată a
toare identice (orientativ între 25 mF rezistenţelor din baze.

3S[.eleul fotoelectric propus are un
larg cîmp de aplicaţii. Simplitatea
montajului îl face să fie recomandat
în special începătorilor.

Schema de principiu conţine un
trigger Schmitt constituit din două
tranzistoare npn. Elementul cheie
este celula foto, de tip LDR 03 sau
LDR 05. în obscuritate valoarea re¬
zistenţei atinge 1 MO, în timp ce în
prezenţa unui fascicul luminos ea
scade la cîteva sute de ohmi. Celula
/ ffâtorezistenţă) este plasată în cir-
V JJftul de bază al primului tranzistor.
Triggerul Schmitt cuprinde un bas¬
culant bistabil comandat, la trecerea
potenţialului unui electrod al monta¬
jului, printr-o valoare determinată,
denumită prag. Bascularea depinde
de valoarea tensiunii aplicate pe
baza tranzistorului T v Dacă se va¬
riază tensiunea, triggerul Schmitt îşi
schimbă starea cînd tensiunea de
prag determinată va fi depăşită.

Această tensiune de prag poate fi
determinată cu ajutorul elementului
variabil R 2 pentru' a asigura buna
funcţionare a dispozitivului indife¬
rent de condiţiile luminii ambiante.
Astfel, cînd celula fotorezistentă nu
este în contact cu fasciculul lumi¬
nos, baza lui T 1 este polarizată pozi¬
tiv de R, şi R 2 . în prezenţa fascicu¬
lului luminos, potenţialul bazei luiT 1
se apropie de cel al emitorului gra¬
ţie valorii rezistenţei LDR devenită
slabă. Tranzistorul TV este blocat,
eliberînd potenţialul, bazei lui T 2 ,
care devine pozitiv. în aceste condi¬
ţii, T 2 devine conductor, releul ter¬
minal este traversat de un curent şi
contactele se închid. Dioda D, pla¬
sată în paralel cu releul, evită supra¬
tensiunile posibile care riscă să dis¬
trugă tranzistorul T 2 . Alimentarea se
face cu două baterii de 4,5 V mon¬
tate în serie.

(După „Le Haut Parleur“ nr. 1454 )

DECLANŞATOR
FOTO ELECTR IC

C. STĂNICULESCU

SEMNALE

DREPTUNGHIULARE

Montajul reprezintă un oscilator
realizat după o schemă simplă, ce
oferă la ieşire semnale dreptunghiu¬
lare. Frecvenţa semnalelor de ieşire
se poate regla într-o plajă foarte
largă (4 decade). Montajul este rea¬
lizat pe baza circuitului integrat
/3M393N, circuit ce conţine două
comparatoare independente şi un
etaj comun de alimentare.

Se poate utiliza, de asemenea, cir¬
cuitul /3M2903N sau /3M339//3M2901.
Primul amplificator este conectat ca
trigger Schmitt şi asigură la ieşire o
tensiune liniar variabilă. Perioada de
repetiţie a acestei tensiuni liniar va-

Ing. VASILE CIOBĂNIŢA

riabile depinde de curentul de încăr¬
care a condensatorului adică de
valoarea rezistenţelor Rt şi R 2 . Tran¬
zistorul 2N2905 este utilizat ca ge¬
nerator de curent constant.

Al doilea amplificator compară
tensiunea liniar variabilă cu o ten¬
siune fixă, reglată prin R 4 . La ieşire
apar impulsuri dreptunghiulare.

Tensiunea de alimentare egală cu
5 V s-a ales pentru compatibilitate
cu circuitele integrate TTL. Dacă
această condiţie nu se impune, se
poate mări tensiunea de alimentare.
Montajul poate fi utilizat şi ca tra-

ductor tensiune-frecvenţă, obţinîn- bune de 0,1%. Picioruşele notate în
du-se pentru anumite domenii ale schemă se referă la capsula cu 8
tensiunii de intrare liniarităţi mai terminale a circuitului /3M393N.

TEHNIUM 9/1988

RÂE310BÂUZĂ

Emiţătorul lucrează în banda de 80 m şi este destinat antrenamentului
RGA, acoperind o distanţă de 1,5—2 km.

Etajul oscilator VT2 este modulat cu semnal audio provenit de la circuitul
integrat K1.76LA7 (echivalent cu .CDB400).

Bobinele sînt construite astfel: 1^=50 spire; L 2 =8 spire; L 3 =45 spire, cu
priză la spira 7.

RADIO, 2/1988

VFO

Oscilatorul prezintă o bună
stabilitate a frecvenţei şi este
conceput pentru banda de 80 m,
respectiv 3,5—3,8 MHz. Etajul
oscilator este echipat cu un tran¬
zistor BF256. Etajul separator are
tot un tranzistor cu efect de
cîmp.

Aducerea la frecvenţa dorită se
obţine din condensatorul îrimer
de 25 pF. Pentru reglaj fin al
frecvenţei, oscilatorul este prevă¬
zut cu sistem RIT. Bobina se
confecţionează din CuEm0G,4
mm şi are 25 de spire bobinate
pe o carcasă cu diametrul de 6
mrn.

Dioda vâri cap poate fi de orice

- BULETIN, 8/1985

Elementul sesizor îl constituie
termistorui R5 care prin interme¬
diul circuitului A709 şi ai îranzis-
toarelor comandă triacul (sau ti-
risîoruS) înseriat cu sarcina.

Transformatorul de comandă a
porţii triacului este de tip sone¬
rie. Gama de temperaturi contro¬
late ajunge pînă la 100°C.

LISTA DE PIESE

T, = 2N1711; T 2 = 2N2905; T 3 =
2N2846; TR = triac 6 A/600 V; R, = 4,7
kfi; R 2 = 10 kO; R 3 = 10 kfi; R 4 = 4,7
kfl; R s = 4,7 kfi — îermistor; R 6 = 4,7
kfi; R 7 = 1,5 kfi; R 8 = 39 kfi; P. 9 =
18 kfî; R 10 = 8,2 kfi; R„ = 33 kfi; R 12
= 10 kfi; R 13 = 220 fi; R 14 = 500 kfî;
C, = 2,2 nF; C 2 = 0,2 uF; C 3 = 0,1 ,uF.

LE HAUT PARLEUR, 1441

REGULATOR DE TEMPERATURA

wmmmmmmmmmmmmmmammmmmmmmmmmam

MMN8080

Prezentăm echivalenţa circuitelor din fa¬
milia MMN8080 produse de „Microelectro¬
nica" cu produse similare de la alte.firme.
Tabelul alăturat de echivalenţe este preluat
din Nomenclatorul de produse pe anul
1988, editat de „Microelectronica".

TIP

MICROELECTRONICA

INTEL

NATIONAL

SEMICOND

TEXAS

INSTRUMENTS

S.S.S.R.

POLAND

MMN 8080

1 B080

INS 8080

IMS 8Q8G

KR 580 IK 80 A

MCY 7880

MMN 8251

1 8251

INS 8251

TMS 8251

KR 581 IK 51

MCY 7851

MMN 8255

1 8255

INS 8255

TMS 8255

KR 580 IK 55

MCY 7855

MBD 8205

1 8205

INS 8205

TMS 8205

—

UCY 74 S 405

MBD 8212

1 8212

INS 8212

TMS 8212

K 589 IR 12

UCY 74 S 412

MBD 8214

- 18214

INS 8214

TMS 8214

K 589 IK 14

UCY 74 S 414

MBD 8216

1 8216

INS 8216

TMS 8216

K 589 AP 16

UCY 74 S 416

MBD 8224

1 8224

INS 8224

TMS 8224

—

UCY 74 S 424

MBD 8226

1 8226

INS 8226

TMS 8226

K 589 AP 26

UCY 74 S 426

MBD 8228

1 8228

INS 8228

TMS 8228

—

UCY 74 S 428

MBD 8238

18238

INS 8238

TMS 8238

UCY 74 S 438

TEHNIUM 9/1988

SE’»---: — :

Produsele sînt destinate să co¬
mande un releu sau o sarcină echi¬
valentă şi se utilizează la maşinile-u-
nelte cu comandă program, la insta¬
laţiile de automatizare, ca traductor
pentru numărătoarele de piese me¬
canice.

Sînt dispozitive electronice capa¬
bile să sesizese un obiect metalic
feros sau neferos de la o anumită
distanţă, prezenţa metalului în zona
^sensibilă producînd bascularea eta-
Hui de ieşire din conducţie în blo-
Hh^are şi invers (funcţie de tipul etaju¬
lui de ieşire).

După modul de conectare a sarci¬
nii, detectoarele de proximitate pot
fi NPN sau PNP, fiecare putînd fi cu
etaj de ieşire în conducţie sau blo¬
care (NI sau ND).

Detectoarele de proximitate sînt
de următoarele tipuri:

DP 3 cod 7567
DP M 14 cod 7577
DP M 18 cod 7576
DP M 25 cod 7568
DP M 32 cod 7569
DP M 42 cod 7570
DP 40 cod 7571
DP 45 cod 7566
Caracteristici tehnice:

— tensiune de alimentare redre¬
sată şi filtrată cu ondulaţii max 10%
(V): 24+10%.

—15%

— temperatura de utilizare (°C):
—25... 70

— reproductibilitate, R: 1%u

— cursa diferenţială, H: 5%.
Pentru a putea comanda sarcini în

$Airent alternativ, detectoarele de
jWoximitate trebuie alimentate prin
intermediul dispozitivului de alimen¬
tare şi amplificare tip DAA, cod
7572. Prin intermediul acestui dispo¬
zitiv, în momentul sensibilizării de¬
tectorului de proximitate putem ali¬
menta în curent alternativ o sarcină
pînă la maximum 0,3 A în regim AC
11 .

Faţă de echipamentele clasice pe
care le înlocuiesc (de exemplu, mi-
croîntrerupătoare), produsele pre¬
zintă următoarele avantaje:

— durata de viaţă practic nelimi¬
tată;

— frecvenţa de conectare sporită

— gama temperaturilor de utili¬
zare superioară;

— reproductibilitate foarte bună;

— grad de protecţie mărit, apara¬
tele fiind indicate să lucreze în me¬
dii grele, industriale.

DE PROXIMITATE

DP3 DPM14 DPM18 DPM25 DPM32 DPM42 DP40 DP45

caracteristicT

Distanţa nominală Sn (mm)
Curentul (A)

Gradul de protecţie

IP 67

Pentru informaţii suplimentare privind caracteristicile pro¬
duselor şi condiţiile de livrare adresaţi-vă la ÎNTREPRINDE¬
REA „ELECTROAPARATAJ“-Bucureşti, Bd. Marelui Stadion
nr. 3. telefon 53.54.30, telex 11692.

Ifll

: U ;i

£T\

H ^ K

TUDOR VSRGIL — jud. Bihor
în defectoscop montaţi tranzis-
toare pnp de tip EFT317 sau
EFT319.

BUŢU CONSTANTIN — jud. Me¬
hedinţi

Verificaţi exact piesa care pro-

STAMCU HORIA

duce zgomot. La capul magnetic
stereo înfăşurările se leagă în para¬
lel.

OZORCHIEICI CODRSN ~ iaşi
• Nu deţinem documentaţia solici¬
tată.

MARIN DANIEL - jud. Prahova

Vă recomandăm să luaţi legătura
cu autorul cărţii. Nu cunoaştem per¬
formanţele schemei la care vă refe¬
riţi.

CODREA MÂRiUS - Blaj

Nu putem experimenta toate
schemele imaginate de cititori.

INDREI FELIX — Bistriţa

Construiţi o singură antenă Quagi
de tipul prezentat în 2/1981.

Interconectarea antenelor a fost

• # « $ • m m

Magnetofonul Astra 205 foloseşte
în componenţa sa atît tuburi, cît şi
tranzistoare. De remarcat faptul că
tranzistoarele sînt plantate în ampli-
s ficatorul audio, în oscilatorul de
| ştergere şi premagnetizare, respec-
tiv în stabilizatorul de tensiune.

A înlocui tuburile de la preamplifi-
cator, 6C52 şi 6H2, cu tranzistoare
nu este o operaţie chiar atît de sim¬
plă.

aeja publicată.

PĂDURARU SON - Huşi

Alimentarea motorului trifazic de
la reţeaua monofazică se face inter-
calînd condensatoare în circuit. Mo¬
dul de conectare şi valoarea con¬
densatoarelor au fost publicate.

Un amplificator construit să debi¬
teze 10 W nu poate fi solicitat să li¬
vreze o putere mai mare fără riscul
deteriorării.

GHEJU VIOREL - Reşiţa

Componente electronice vă puteţi
procura numai de la magazinele de
specialitate — redacţia nu vă poate
pune la dispoziţie potenţiometru.

SZ0CS LASLQ — jud. Vaslui

Schema este corectă şi, dacă am¬
bele tranzistoare sînt bune, va ge¬
nera semnal dreptunghiular.

SIMA MARIAN — jud. Dolj

Zgomotul motorului se aude în di¬
fuzor din cauza cuplajelor parazite
între firele de alimentare (motor) şi
circuitul de intrare preamplificator.
Montaţi pe motor condensatoare de
decuplare (20—100 nF). între dife¬
rite subansambluri se montează

• •••••«

Tubuî 6H2 are echivalent direct
tubul ECC83. în acest etaj sînt cu¬
prinse toate circuitele de corecţie şi
schimbarea tubului ar însemna înlo¬
cuirea tuturor acestor circuite, ope¬
raţie pe cît de dificilă pe atît de la¬
borioasă.

Şi tubul 6C62 poate fi înlocuit cu
o jumătate din ECC83 la care elec¬
trozii nefolosiţi se conectează la

potenţiometre cu ajutorul cărora se
reglează nivelul semnalului.

Montaţi tranzistoare 2N în locul
tranzistoarefor BC.

TOROSZS MINAI — jud. Mureş
„Tehnium" în anul 1972 nr. 10 a
publicat receptorul care acum este
noutatea din plic.

MOLDOVAN PETRE — Tg. Mureş
Indicator se poate monta la ieşi¬
rea audio preamplificator.

La recepţie se poate cupla direct
cablul de coborîre al antenei.
POENARU NICUŞQR — Craîova
ROB025 nu poate fi înlocuit,
în televizor trebuie să reacordaţi
amplificatorul de frecvenţă interme¬
diară sunet.

RADU GHEORGHE — Slobozia
Alimentarea etajului este cuprinsă
între 9 şi 12 V; punctul A nu este
conectat; tranzistorul poate fi BC170
(BC107—BC109).

SPîRIDGNICÂ MIHÂI — Con¬
stanţa

Greu de depanat un ceas electro¬
nic fără aparat de măsură şi expe-
rienţă. ,. M .

m m i m m m

masă. o altă soluţie ar fi înlocuirea
primului tub cu un tranzistor cu
efect de cîmp (este necesară o im-
pedanţă mare la intrare).

Indicatorul de nivel se înlocuieşte
cu tubul EM84 sau 6FG6.

Este recomandabil să verificaţi
starea condensatoarelor de filtraj. ,

i î zmwucd 560\*\

M K35i,?K

mw*

\wWMK

ym msz m
CjZZff WZ7 m *
I T8 756

t-fPS mmtt

i?m®r

te 6 cfste^I

Tos*/ T czK

3VkU C3Sâf fiSm

Redactor-şef: irig. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prol. GHEORGHE BADEA

Secretar responsabil de redacţie: ing. IUI MiHÂESCU
Redactor responsabil de număr: flz. ALEXANDRU MĂRCULESCU

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ — SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI