Tehnium/1990/9004

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

ANUL XX — NR. 233 4/1990

REVISTA LUNARA
PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI

(■ EA S I

| PAGINILE ELEVULUI ..pag. 2-3

Interfon

Comutator senzorial
Limitator

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ ..pag. 4-5

încărcător automat
Regulatoarele integrate de
tensiune
ABC

CQ-YO. pag. .6—7

Transceiver 80 m
Etaj final de putere
Alimentare de rezervă

HI-FI . pag. 8—9

Amplificator HI-FI 10 W
Filtru pentru discuri vechi
Lumină dinamică

AUTOMATIZĂRI . pag. 10-11

Ceas cu alarmă
Comandă oprit-pornit

ATELIER . pag. 12—13

Radioreceptor

INFORMATICĂ. pag. 14—15

Iniţiere în programare
Calculatorul electronic
între două generaţii

! la cererea

CITITORILOR . pag. 16-17

Introducere în televiziune

CITITORII RECOMANDĂ. pag. 18—19

Orgă de lumini
Amplificator de antenă TV

1 FOTOTEHNICĂ . pag. 20—21

Determinarea timpului de
expunere la mărire
Pentru cineamatori

REVISTA REVISTELOR.pag. 22

Amplificator

Girofar

PUBLICITATE .pag. 23

I.E.M.I.—Bucureşti

SERVICE .pag. 24

Radioreceptorul
„SANYO TH-630“

(CITIŢI ÎN PAG. 10—11)

;

în paginile revistei „Tehnium“ au
fost prezentate multe scheme de in-
terfoane, cu complexitate con¬
structivă şi performanţe variabile, la
care mai adăugăm şi varianta de¬
scrisă în continuare pentru cei care
dispun de un C.l. final de putere
TCA150 (TBA790) şi cîteva piese
procurabile din comerţ, cu convin¬
gerea că ea va satisface şi pe cei
mai exigenţi constructori amatori.

Fiind foarte sensibil — într-o ca¬
meră de locuit recepţionează ticăi¬
tul unui ceas deşteptător, indiferent
de poziţia relativă a ceasului faţă de
receptor —, interfonul se pretează
bine şi la alte utilizări: divertisment,
vînătoare de sunete din natură as¬
cultate în căşti cu o impedanţă de
cel puţin 8 H, supravegherea unui
spaţiu, a unei încăperi prin control
fonic etc.

Sensibilitatea deosebită a monta¬
jului se datorează preamplificato-
rului tranzistorizat, figurile 2—3
(Emil Marian — Montaje electro¬
nice de vacanţă), care asigură o
amplificare mare, zgomot redus şi o
adaptare bună la amplificatorul fi¬
nal.

Din schema-bloc (figura 1, va¬
rianta interfon) reiese folosirea di-
fuzoarelor (Z=8 ii) şi în loc de mi¬
crofon, fără utilizarea transforma¬
toarelor de adaptare. Numărul de
abonaţi este nelimitat. Liniile de
legătură între abonaţi, chiar şi la
100 m, sînt realizate cu conductor
izolat obişnuit, răsucit pentru auto-
ecranare.

Pentru alimentare se poate folosi
orice schemă, cu condiţia unui fil¬
traj bun, cu capacităţi mari şi bo¬
bină de şoc, fără pretenţii de stabili¬
zare. Montajul se comportă bine la
tensiuni de 9 -r-14 V, cu un consum
de maximum 30 mA.

REALIZARE PRACTICĂ

Piesele componente se lipesc pe
o plăcuţă de pertinax sau sticlotex-
tolit placat, al cărui circuit a fost
conceput în aşa fel încît să elimine
operaţia anevoioasă de acoperire şi
corodare. Desenul cablajului fiind
alcătuit numai din linii drepte, cir¬
cuitul poate fi realizat operativ cu
ajutorul unei dăltiţe, improvizată
dintr-o pilă ascuţită la polizor. în fi-

COMUTATOR

SENZORIAL

Mă numesc Mihalea Corneliu şi sînt unul din miile de
tineri pasionaţi de electronică. Citesc cu viu interes re¬
vista dumneavoastră, pe care o găsesc deosebit de intere¬
santă. Aş dori să vă propun un montaj electronic simplu,
cu multiple aplicaţii.

Este vorba despre un comutator biarea afişată la pinul 12 era .0,

senzorial care comută un releu în numărătorul va comuta în starea 1.

cele două stări prin intermediul Astfel, montajul va trece prin cele

aceluiaşi senzor acţionat succesiv. două stări în funcţie de numărul de

în principiu, montajul este compus atingeri ale senzorului. Impulsul

dintr-un amplificator de curent şi aplicat pinului 14 creează la pinul

un numărător zecimal. 12 cele două stări 0(0 V) şi, respec-

Amplificatorul de curent conţi- tiv, 1 (3,6 V). Această stare este apii-

nuu este realizat cu două tranzis- . cată în continuare tranzistorului fi-
toare din seria BC. Funcţionarea lui nai, de tip BD, care are drept sarcină

este foarte simplă, neavînd nevoie în colector un releu,

de explicaţii. Găsesc că montajul ar putea avea

Numărul zecimal este un circuit multiple aplicaţii, din care aş enu-

integrat de tip CDB490, care este mera numai cîteva: comanda unui

capabil să afişeze la pinul 12 stările televizor, aparat de radio, magneto-

1 şi 0 în funcţie de impulsurile apli- fon etc.

cate pinului 14. Aceste impulsuri
vin de la amplificatorul de curent
continuu ori de cîte ori este atins
senzorul. Aceasta înseamnă că la
prima atingere, dacă de exemplu

TEHNIUM 4/1990

gurile 3 şi 4 cablajul este văzut din
partea pieselor.

La transpunerea desenului pe
plăcuţă se vor trasa mai întîi liniile
parale! la intervale de 3,5 mm ca să
formeze 10 fîşii pentru placa
preamplificatorului (fig. 3) şi la in¬
tervale de 2,5 mm = 13 fîşii pentru
etajul final (fig. 4).

Folosind piese cu valorile indi¬
cate şi lucrînd îngrijit, montajul
funcţionează „din prima".

R6 şi R16 se aleg prin tatonare
pentru amplificare _si raport sem¬
nal/zgomot optim. îh montajul ex¬
perimental am folosit 120 kn pentru
R6 şi 39 n pentru R16.

Liniile punctate din figura 3 sînt
două cose din conductor izolat.

Legătura între masa finalului
(marcat cu asterisc) se face cu un
conductor la masa preamplificato¬
rului într-un punct găsit experimen¬
tal, unde nivelul de brum să fie mi¬
nim, evitînd formarea buclei de
masă.

Condensatorul „C“ de la intrare
(punctat în figura 2), cu valoarea de
30 -T- 50 pF, are rol de filtru trece-jos
şi va fi lipit chiar pe bornele de in¬
trare.

Comutarea difuzoarelpr în regim
de ascultare/vorbire se realizează
cu o cheie telefonică sau similar cu
1 x 6 contacte, masa fiind comună.
Se recomandă închiderea montaju¬
lui într-o cutie metalică, conectată
electronic la masa preamplificato¬
rului.

Pentru sugestia de design vezi
fotografia.

LISTĂ DE MÂTERÎÂLE

C.l. = TCA150, TBA790; TI, 12 =
BC107; T3 = BC177, 178; P = 10 kO
log; R1 = 56 Ml; R2 = 680 Ml; R3 =
68 Ml; R4 = 680 fi; R5 = 5,6 Ml; R6
= 10 -f 150 Ml; R7 = 12 Ml; R8 = 330
O; R9 = 18 Ml; R10 = 6,8M1;.R11 =
1,2 kO; R12 = 3,9 Ml; R13 = 1 kO;
R14 - 12 kll; R15 = 56 Ml; R16 =
20 -r- 160 (1; R17 = 100 fi; R18 = 1 O;
CI =. 100 ,uF; C2 - 0,47 uf; C3 = 100
MF; C4 - 100 n F; C5 = 0,47 M F; C6 =
5G mF; C7 = 100 mF; C8 = 100 n F; C9
= 100 mF; CIO = 100 H F; Cil = 68
pF; CI 2 = 500 ,uF; C13 = 0,33 mF:
„C" — 30 F 50 pF.

ieşire

Cursor P

UMITATOR

Ing, EÎVSSL MARIAN

| în vederea obţinerii de la un
preamplificator de microfon a unui
| semnal electric cu o dinamică

destinată efectuării unor mre¬
ji gistrări de calitate, se folosesc în-

| totdeauna limitatoare de amplitu-

p dine. Montajul prezentat are avan-,
tajul de a fi foarte simplu, eficace şi,
totodată, permite obţinerea unui
semnal electric nedistorsionat şi
foarte stabil la ieşire. O variaţie între
250 mV şi 1 V a tensiunii furnizate
de preamplificatorul microfonului
este sesizată la ieşirea limitatorului
prin variaţia semnalului electric de
ieşire cu un procentaj de cca 6%.

Analizînd schema, se observă că
este vorba de un amplificator de
tensiune care conţine tranzistorul
TI. Bucla de reacţie negativă, for¬
mată din diodele D1—D2, înseriate
cu grupul R3—R4—C2, oferă limi¬

tarea de amplitudine necesară. La
depăşirea tensiunii de 0,6 V la bor¬
nele celor două diode montate în
opoziţie, acestea intră în starea de
conducţie. în acest fel, grupul
R3—-R4—C2 acţionează ca o buclă
de reacţie negativă care limitează
amplitudinea semnalului de ieşire,
în urma efectuării unor încercări se
stabileşte experimental valoarea
optimă pentru rezistenţa semire-
glabilă R4 (cca 300 -F 450 O). Ampli¬
ficarea montajului este de cca A =
14. Montajul se realizează practic
pe o plăcuţă de sticlotextolit placat
cu folie de cupru, în varianta mono
sau stereo. După realizare, monta¬
jul se ecranează şi se amplasează
practic în lanţul electroacustic,
după preamplificatorul iniţial al mi¬
crofonului.

TEHNIUM 4/19S0

REGULATOARELE
INTEGRATE
DE TENSIUNE:

O NOUĂ

GENERAŢIE

Constructorii amatori s-au fami¬
liarizat în bună parte cu regulatoa¬
rele integrate de tensiune din ve¬
chea serie 78XX, produse şi la ora
actuală de către numeroase firme
din lume (de exemplu, cele reali¬
zate de TESLA poartă indicativul
MA, cele produse la I.P.R.S.-
Băneasa au indicativul (JA etc.).

După cum se ştie, aceste regula¬
toare au fost concepute pentru va¬
lori nominale fixe aie tensiunii sta¬
bilizate, specificate prin ultimele
două cifre aie codului (de exemplu,
MA78Q5 are U N = 5 V, MA7812 are
U N = 12 V etc.), schema generală
de utilizare fiind cea din figura 1.
Rezultă de aici un prim inconve¬

nient practic, anume necesitatea de
a procura un anumit tip de regula¬
tor, cu valoarea dorită a tensiunii.

Modificarea tensiunii de ieşire U 0
în sensul creşterii ei faţă de valoarea
nominală U N este posibilă şi în cazul
familiei 78XX, conform artificiului
simplu din figura 2. După cum vom
vedea însă dinîr-un exemplu con¬
cret, aceasta poate avea dhept ur¬
mare înrăutăţirea semnificativă a
performanţelor de stabilizare în ra¬
port cu cele garantate de producă¬
tor. Factorul limitant îl constituie cu¬
rentul de polarizare absorbit de ter¬
minalul 3, pe care l-am notat cu l p .

Conform schemei interne de
principiu, regulatorul asigură ten¬

siunea stabilizată între pinii 2
(ieşire) şi 3, atunci cind între pinii 1
(intrare) şi 3 se aplică o tensiune
continuă şi bine filtrată, Uj, cu¬
prinsă în plaja recomandată şi, bi¬
neînţeles, cînd nu se solicită la ie¬
şire un curent mai mare decît cel
maxim admis. Apelînd Iâ artificiul
din figura 2 , observăm că tensiunea
de ieşire U 0 nu mai coincide cu U N .
Mai exact, tensiunea U N se regă¬
seşte acum la bornele rezistenţei Rt
( tot între pinii 2 şi 3 ai regulatoru¬
lui), iar tensiunea de ieşire U 0 la
bornele grupului serie Rt plus R ? .
Un calcul elementar pe baza relaţii¬
lor din figură ne conduce la expre¬
sia tensiunii U 0 sub forma:
U 0 =(1+R 2 /R 1 )*U k H-R 2 *I p ( 1 )

Observăm, în primul rînd, că ten¬
siunea U 0 nu poate fi decît mai mare
ca U N (eventual egală cu U N , pentru
R 2 =0, caz care ne readuce la
schema tipică din figura 1 ).

Se remarcă, de asemenea, de¬
pendenţa tensiunii de ieşire U 0 de
valoarea curentului de polarizare l p ,
implicit — ceea ce este şi mai supă¬
rător — de variaţiile Alţ, ale acestui
curent, datorate fluctuaţiilor ten¬
siunii de alimentare, temperaturii
etc. Orientativ, pentru familia 78XX,
variaţiile Al p sînt de ordinul a 0,2 mA.

Exemplu. Să presupunem că
avem un regulator de tip 7805, deci
cu U N = 5 V, pentru care l p ~ 5 mA şi
Al p ~ 0,2 mA şi dorim sa-l utilizăm
ca în figura 2, cu R, = 500 ii şi R 2 =
1 kil (potenţiometru). Conform re¬
laţiei ( 1 ), valoarea maximă a tensiu-

3 1

78XX

2—0

u > Ipj

U 0 =U

'_ r*

■

U 0 = Ri'Id+ R 2 (Id + Ip)

UN = R 1' I d î I d= u N/ R 1

nii U 0 rezultate va fi de cca 20 V,
deci plaja U 0 reglabilă din R 2 de cca
5 V -f- 20 V. Dacă la tensiunea ma¬
ximă U omax ~ 20 V sînt scontate va¬
riaţii Al p ~ 0,2 mA, acestea vor „in¬
duce" m rezultatul obţinut variaţii
de ordinul a:

^U omax ~ R 2 ’Al p * 3
« 10 3 U-0,2-10 ’A = 0,2 V

TOM AUTOMAT

Printre aplicaţiile tipice ale regu¬
latoarelor integrate de tensiune am
găsit şi schema din figura 1 (/uA350
— catalog Fairchild), care. repre¬
zintă un încărcător pentru acumu¬
latoarele auto de 12 V sau 6 V, cu li¬
mitare automată a curentului ma¬
xim de încărcare. Pentru cei care
deţin sau au posibilitatea să-şi pro¬
cure un astfel de regulator, schema
este deosebit de interesantă,
simplă şi uşor perfectibilă (în sen¬
sul diminuării progresive â curentu¬
lui pe măsura apropierii de faza fi¬
nală a încărcării).

Ideea limitării automate a curen¬
tului maxim (grupul R*-R 3 —T)
poate fi însă exploatată şi în cadrul
unor montaje cu componente dis¬
crete, de exemplu aşa cum se suge¬
rează în varianta experimentală din
figura 2 . în plus, a fost prevăzută
aici şi mult dorita blocare automată
a încărcătorului în momentul în
care tensiunea la bornele bateriei
atinge valoarea maximă prestabi¬
lită.

Am experimentat cu bune rezul¬
tate acest montaj pentru încărcarea
acumulatoarelor auto de 12 V-; limi-
tînd curentul maxim la 3 A. în acest
scop am utilizat un redresor, (trans¬
formator de reţea cu siguranţă de
0,5 A în primar plus punte redre-
soare adecvată), capabil să furni¬
zeze o tensiune de cca 17 V (valoa¬

rea medie); la curentul de sarcină
de 3 A, fără încălzire periculoasă pe
timp îndelungat.

Piesa principală a montajului o
constituie „tranzistorul" Darling-
ton, TD, de structură npn, practic
orice tip care admite un curent ma¬
xim de 5 A şi o putere de disipaţie de
cel puţin 60 v 80 W (supradimen¬
sionare intenţionată). Personal am
utilizat un model 2N6059, pe radia¬
tor corespunzător.

Darlingtonul este în configuraţie
de repetor pe emitor. Pentru a opti¬
miza polarizarea bazei sale, se re¬
comandă să se realizeze întîi mon¬
tajul ajutător din figura 3 (fără Rx).
Valoarea lui R, va fi tatonată orien¬
tativ între 180 il şi 820 il, astfel în-
cît să se asigure un curent de cca
3 A prin circuit, iar căderea de ten¬
siune colector-emitor pe TD (figu¬
rat pentru simplificare ca un tran¬
zistor npn obişnuit) să se apropie
de valoarea minimă corespunză¬
toare saturaţiei (aproximativ între
1,2 V şi 1,5 V). In aceste, condiţii,
prin conectarea unei rezistenţe Rx
de cca 10 4- 33 II între bază şi masă,
Darlingtonul trebuie să se blocheze
total, curentul prin circuitul deve¬
nind practic nul.

Revenind la schema din figura 2,
observăm că limitarea curentului
maxim de încărcare este asigurată
de grupul Rs-T,. Rezistenţa R 5

joacă rolul de traductor, căderea de
tensiune pe ea ducînd la deschide¬
rea tranzistorului T, atunci cînd in¬
tensitatea curentului atinge un prag
prestabilit, l max . De exemplu, pen¬
tru Ua* = 3 A, valoarea lui R 5 se va
tatona in jur de 0,25 il. Prin deschi¬
derea parţială a lui T,, Darlingtonul
îşi reduce conducţia, stabilindu-se
astfel automat regimul de funcţio¬
nare la l max . Rezistenţa R 4 are rqlul
de limitare a curentului prin baza lui
T,. dar ea permite, totodată, aduce¬

rea in conducţie a acestui tranzistor
atunci cînd — deşi nu este atinsă
valoarea maximă prestabilită a cu¬
rentului — tensiunea la bornele ba¬
teriei ajunge la pragul maxim ad¬
mis, U amax (cca 14,5 V).

Intr-adevăr, tensiunea acumula¬
torului este „supravegheată" în per¬
manenţă de grupul D Z1 , R 6 , P^.Prin
ajustarea adecvată a cursorului lui
P 4 ne vom asigura că tranzistorul T 2
este adus în conducţie la atingerea
pragului U amax . în acest moment, T 2

TEHNIUM 4/1990

Faţă de performanţele reale ale
regulatorului, constatăm deci o în¬
răutăţire substanţială a factorului
de stabilizare, fluctuaţiile fiind
neacceptabil de mari pentru nume¬
roase situaţii practice.

Noile familii de regulatoare inte¬
grate de tensiune — 117, 217, 317 —
ţin cont în primul rînd de acest ne¬
ajuns major al generaţiei 78XX. Ast¬
fel ele au fost concepute pentru un
curent de polarizare incomparabil
mai mic (de exemplu, pentru

|dA117/217/317
Capsula TO-3

Out

(la capsula)

(UA117/217/317
Capsula TO-220

Terminalul Out conectat
intern la capsula

mA 117/217/317, produse Fairchild,
l p are valoarea tipică de 50 /uA, iar
valoarea maximă de 100 ^A) şi, de
asemenea, pentru variaţii scontate
Al p mult mai reduse (tipic 0,2 n A,
maximum 5 uA în cazul aceleiaşi se¬
rii m A 117/217/317). Valori similare
se întîlnesc şi pentru regulatoarele
LM117/217/317.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

(URMARE DIN NR. 2)

Prin ultima relaţie (30) am ajuns, aşadar, la un re¬
zultat familiar amatorilor, poate şi mai uşor de recu¬
noscut dacă în locul lucrului mecanic L AB vom face
să figureze energia „cheltuită" de cîmp sau înmaga¬
zinată de acesta, în funcţie de sensul deplasării,
pentru efectuarea acestui lucru. De pildă, atunci
cînd Q şi Q' sînt de acelaşi semn, iar deplasarea lui
Q' reprezintă o îndepărtare faţă de Q, ca rezultat al
forţei coulombiene de respingere, cîmpul „elibe¬
rează" o cantitate de energie egală cu A W p şi egală
în modul cu L AB . Tocmai această energie ne intere¬
sează pe noi în aplicaţiile practice şi o vom denumi
în continuare energie electrică, expresia sa fiind
dată de relaţia (30) transcrisă sub forma:

Ea se mai notează uneori cu W (risc de a fi confun¬
dată cu simbolul unităţii watt), cu E (notaţie consa¬
crată pentru intensitatea cîmpului electric), L sau A
(ambele cu aluzie la lucrul mecanic echivalent) etc.

Important este însă să reţinem cauza eliberării
acestei energii, care este, după cum am văzut, exis¬
tenţa unei tensiuni electrice, precum şi modul con¬
cret de manifestare a acestei eliberări, prin deplasa¬
rea în spaţiu"şi timp a sarcinilor electrice, respectiv
prin intermediul curentului electric,

Adeseori ne interesează în practică să ştim cît de
multa energie ne poate furniza o sursă dată în unita¬
tea de timp. Se introduce în acest scop o nouă
mărime, P e , numită putere electrică şi definită prin
raportul:

care, conform relaţiei (31), are expresia

P e = U • I (33)

Cu aceste noţiuni pregătitoare amintite, sîntem
acum în măsură să abordăm concret problematica
propusă, anume analizarea principalelor mărimi fi¬
zice şi elemente de circuit întîlnite în electricitate şi
electronică.

5. Rezistenţă electrică. Rezistivitate. Conductivi¬
tate

Să presupunem că între două puncte date A şi B
exista o diferenţă de potenţial sau tensiune electrică
U, pe care o vom considera deocamdată invariabilă
în timp (constantă). Spunem, simplu, că avem de-a

face cu o sursă electrică sau o sursă de tensiune
continuă.

Pagini realizate de fiz. ALEX, MĂRCULESCU

ţj£

Pentru ca această sursă să furnizeze în exterior
energie, este necesar să-i oferim posibilitatea de a
deplasa sarcini electrice, adică de a produce efectiv
un curent electric. Facem acest lucru plasînd între
punctele A şi B un corp solid sau de altă natură (un
volum de gaz ionizat, o coloană de lichid etc.) care
are proprietatea de a permite trecerea sarcinilor
electrice prin el. Practic, toate corpurile din natură
permit trecerea unor purtători de sarcină electrică,
dar unele într-o măsură foarte mare — şi pe acestea
le numim conductoare (sau bune conducătoare de
electricitate) —, iar altele într-o măsură extrem de
mică, motiv pentru care le denumim Izolatoare elec¬
trice. între aceste două extreme există o gamă va¬
riată de corpuri semiconductoare care, după cum
vom vedea, au revoluţionat electronica acestei
jumătăţi de secol XX.

Pentru a caracteriza cantitativ proprietatea de a
conduce electricitatea este însă necesar să ne refe¬
rim nu la corpuri, ci la substanţele din care sînt ele
alcătuite, eliminînd astfel factorii de dimensiuni şi
'formă, care influenţează semnificativ conducţia. Se
pune astfel problema de a defini o constantă carac-
teristrică fiecărui material (între limite date de puri¬
tate, temperatură, presiune etc.) — cum este şi den¬
sitatea, de pildă — şi pe care o vom numi conductivi¬
tate electrică.

în acest scop să revenim la sursa noastră de ten¬
siune U şi să presupunem că unim punctele A şi B,
pe rînd, cu diverse fire conductoare (metalice) din
acelaşi material omogen, de exemplu fire cilindrice
cu secţiunea circulară uniformă S, dar de lungimi I şi
secţiuni diferite. Experienţa demonstrează că inten¬
sitatea I a curentului fezultat este cu atît mai mare
cu cît secţiunea S este mai mare şi, totodată, cu aţît
mai mare cu cît lungimea I a firului este mai mică. în
plus, dacă se iau şi valori diferite pentru tensiunea
U, se constată că intensitatea I variază direct pro¬
porţional cu U. Toate aceste rezultate experimen¬
tale, valabile într-o primă aproximaţie, în condiţii
date, pentru orice material, pot fi sintetizate prin re¬
laţia:

I = c.U.—- (34)

unde c este o
fică materialuli

de proporţionalii

(CONTINUARE IN NR. VIITOR)

îl polarizează pe T, practic la satu- ieşire ale încărcătorului). Din acest

raţie, ceea ce are drept rezultat blo- motiv, tranzistorul T, trebuie verifi¬
carea Darlingtonului, deci înceta- cat atent înainte de utilizare şi tot

rea furnizării de curent prin baterie. din acest motiv tensiunea de intrare

Valoarea rezistenţei R 5 (care de- a fost aleasă cam la limita minimă

pinde de exemplarul de tranzistor acceptabilă.

T v , ca şi de valoarea aleasă pentru în fine, pentru indicarea optică a
R 4 ) se va stabili în final, pe cale momentului final al încărcării, în

experimentală, plecînd obligatoriu paralel pe bornele de ieşire P—M se

de la o rezistenţă mai mare (cca 0,6 -t- mai poate conecta un circuit supli-

0,5 îl) spre una mai mică. mentar cu un LED (fig. 4), aranja-

Experimentarea montajului pe mentul fiind astfel făcut încît

acumulator, deci „pe viu", se va LED-ul să înceapă să lumineze la

face numai după verificarea preala- atingerea pragului U a ** 14 -r 1‘4,2 V.

bilă a funcţionării circuitului de li- Acest circuit se închide (din K)

mitare în curent (se ştie că acumu- după conectarea acumulatorului la

latoarele au rezistenţe interne borne, în special dacă s-a optat

foarte mici, putînd fi considerate ca pentru o valoare redusă a lui R 7 ,

un scurtcircuit pentru bornele de pentru o marcare mai bună a pragu-

Rezistoarele R 2 şi R 5 se vor con- f
fecţiona din constantan, manga- |
nină etc. cu diametrul de cel puţin I
0,8 4- 1 mm. Se bobinează mai multe |
spire pe un suport cilindric 0 1- 1,5
cm, apoi se „întinde" spirala obţi- |
nută pentru a depărta suficient spi¬
rele (în vederea unei bune răciri).

R 2 poate fi măsurata aproximativ, |
această rezistenţă avînd rolul de
uşurare a regimului termic al Dar¬
lingtonului; R 5 , în schimb, se va ta¬
tona experimental direct în montaj,
folosind tot becul de 12 V/45 W
drept sarcină provizorie.

TEHNIUM 4/1990

TRANSCEIVER 80 m

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Alăturat sînt prezentate schema electrică, cabla¬
jul imprimat şi modul de plantare a pieselor de la
scala digitală a transceiverului.

Pentru că foarte mulţi radioama¬
tori, mai ales începătorii, sînt handi¬
capaţi chiar de la început de faptul
că nu găsesc tuburile electronice
sau tranzistoarele „speciale" nece¬
sare construirii unor etaje de putere
de unde scurte, propun această
schemă care este experimentată de
autor de aproape 8 ani şi cu care am
obţinut rezultate foarte bune, toate
piesele din ea fiind de producţie in¬
digenă.

De foarte mulţi ani, analizînd
structura internă a unui tranzistor
de putere de radiofrecvenţă, am
ajuns la concluzia, la care de fapt au.
ajuns foarte mulţi radioamatori, că
joncţiunile multistrat din care el
este fabricat pot fi înlocuite prin
piese discrete; acesta nefiind un
„surogat" sau un înlocuitor de mo¬
ment, ci un dispozitiv foarte sigur şi
foarte bun, singurul lui inconve¬
nient este acela că în montaj ocupă
loc mai mult decît tranzistorul pe
care î| înlocuieşte.

FUNCŢIONARE

Tensiunea de radiofrecvenţă obţi¬
nută la nivel de aproximativ 250 mW,
de pe placa A la transceiverul
,A-412“ sau alt tip de transceiver,
este adusă printr-un cablu coaxial
de 75 H, scurt de aproximativ 15 cm,
la borna „IN“, de unde de pe torul cu
înfăşurările LI şi L2, unde de fapt se
realizează o adaptare de impedanţă,
prin condensatorul de 330 pF se
aplică bazei primului trazistor, care
în sarcina ce apare în colector rea¬
lizează o putere de aproximativ
1 4- 1,5 W, în raport de exemplarul fo¬
losit şi, mai ales, de calitatea torului.

Prin capacităţile de 3 nF se aplică
tensiune de RF în bazele tranzistoa-
relor finale, care realizează, în ra¬
port de numărul folosit pe fiecare
ramură, o putere utilă, disipată, de
25 sau 60 W.

în varianta pe care am experi-
. mentat-o am folosit pentru T2 şi T3
cîte trei tranzistoare DB139 şi, res¬
pectiv, trei tranzistoare BD140.

Acestea se selecţionează cu
grijă, cu factorii beta cît mai mari şi
cît se poate egali.

Conform cataloagelor de fabri¬
caţie, factorul F t al tranzistoarelor
BD139, 140 şi BD135, 136 este 50
MHz-şi, tot conform teoriei, ele pot
lucra foarte bine ca amplificatoare
de RF pînă la jumătate din valoarea
frecvenţei de tranziţie (Fţ), fapt, de
altfel, confirmat de practică, o dată
cu experimentarea acestui montaj.

Cei care doresc să lucreze numai
în banda de 1,8 şi 3,5 MHz pot folosi
şi tranzistoarele BD235 şi BD236,
dar acestea nu pot lucra mai sus de
3,5 MHz.

DETALII DE CONSTRUCŢIE

Pentru a construi acest montaj
avem nevoie de un radiator de alu¬
miniu, preferabil cu aripioare de
răcire şi cu mijloc plat. Se aşază
tranzistoarele 3 cîte 3 şi faţă în faţă
cu terminalele, se însemnează pe
radiator locurile de prindere a co¬
lectoarelor, iar cu o maşină de gău¬
rit se practică orificiile de prindere.

Sub toate tranzistoarele se mon¬
tează o folie de mică de bună cali¬
tate, pentru că altfel colectoarele
ramurii neizofate, atingîndu-se gal¬
vanic (direct) de radiator, îl trans¬
formă pe acesta în radiant de radio¬
frecvenţă, lucru ce va pune mari
probleme, inclusiv pentru pertur¬
baţii radio şi TV.

La trecerea şuruburilor de prin¬
dere prin tranzistoare şi radiator,
toate şuruburile vor fi izolate cu un
material de înaltă calitate.

Realizăm prin prindere, faţă în
faţă cu terminalele, două tranzis¬
toare „compuse", unul cu structură
npn şi altul cu structură pnp.

în apropierea tranzistoarelor si¬
tuăm condensatorul variabil prin
prindere cu şuruburi direct pe ra¬
diatorul tranzistoarelor.

Lîngă el, pe două suporturi de
material plastic şi la aproximativ 20
mm de radiator, situăm bara de fe¬
rită pe care se bobinează L5 şi L6,

ETAJ FINAL

DE PUTERE

IULIAN POPOVICI, YQ7DJ, Caracal

iar imediat lîngă ea mufa de radio¬
frecvenţă. Recomand ca aceasta,
ca şi cea de la intrare, să fie de
înaltă calitate.

în continuare se montează
preamplificatorul cu TI, care tre¬
buie să fie ecranat total faţă de res¬
tul montajului. Atenţie mare la TI,
întrucît colectorul lui este chiar
capsula tranzistorului. Nu este ne¬
cesar un radiator de mari dimen¬
siuni. O bucată de tablă dublu cosi¬

în banda de 1,8 şi 7 MHz poate fi
acordat o singură dată şi .se poate
lucra în toată banda, iar în banda de
3,5 MHz trebuie reacordat de trei
orî.

în banda de 28 MHz trebuie rea¬
cordat la fiecare 150 kHz. Celor ce
doresc să-l construiască le urez
succes şi aş dori foarte mult să-mi
scrie care sînt opiniile lor despre
montaj.

BIBLIOGRAFIE:

„Silicon power circuits manual",
R.C.A. Harrison — 1984.

LISTA DE PIESE:

T1=2N3866; BLX65; BFW16A;
2N2222; BFW17A;

T2=BD139; BD135 (3 bucăţi);

T3=BD140; BD136 (3 bucăţi);

L1=L2=6 spire 01 mm Cu izolat
cu polivinil, bobinate pe tor „Elferit"
cu 0=20 mm;

L3=L4=8 spire 01 mm Cu izolat
cu polivinil, bobinate pe tor „Elferit"
cu 0=25 4- 30 mm;

L5=11 spire 01,5 mm Cu izolat
cu polivinil, spiră lîngă spiră, bobi¬
nate pe ferită, bară rotundă, cu 010
mm;

L6=1,75 4- 2,50 spire Cu izolat cu
polivinil, spiră lîngă spiră, bobinate
la capătul „rece" al bobinei L5
(peste ea);

L7=L8=şocuri RF; 50 spire 0,1
mm, bobinate pe ferită de 3 mm.

torită şi lipită direct pe carcasa
tranzistorului, de aproximativ 3 cm,
este suficientă.

LI şi L2, situate pe torul TR1, vor
fi montate separat de TI, pentru a
nu se influenţa cu L3 şi L4. Semna¬
lul va fi trecut spre TI prin trecere
de, sticlă.

întregul montaj trebuie în final să
aibă dimensiunile de 30x15x15 cm,
foarte compact, neavînd nici un ele¬
ment de comandă în afara axului
condensatorului variabil.

Tensiunea continuă de alimen¬
tare a montajului se aplică prin con¬
densator de 1 nF sau trecere de
sticlă decuplată cu 1 nF.

Tot montajul se execută prin pro¬
cedeul „în aer“, fără a întrebuinţa
cablaj imprimat.

PERFORMANŢE

în benzile de 1,8; 3,5 şi 7 MHz,
avînd ca sarcină o antenă artificială
cu impedanţa de 75 O, am reuşit să
realizez 23 W. în banda de 28 MHz
realizează între 5,5 şi 8 W, în raport
de partea de jos a benzii sau partea
superioară, adică spre 30 MHz are
tendinţa să nu mai lucreze corect şi
nu poate realiza o putere reală mai
mare de 5,5 W.

Cu o antenă bine calculată, dega¬
jată şi acordîndu-l corespunzător,
etajul poate realiza performanţe de¬
osebite.

Pentru lucrul în emisie se proce¬
dează astfel: injectăm tensiunea de
radiofrecvenţă din transceiver pe
borna „IN", liniarul fiind cuplat la
antenă printr-un reflectometru care
va sta permanent la montaj. Ma¬
nevrăm condensatorul variabil pînă
ia obţinerea unui minim de undă re¬
flectată şi a unui nivel, maxim de
undă directă.

Din acest moment liniarul poate
lucra în emisie foarte bine. El îşi
păstrează calităţile de acord astfel:

ALIMENTARE

DE REZERVĂ

K. FI LIP

Prezentul montaj se recomandă pentru ceasurile alimentate de la
reţea. în momentul în care se întrerupe reţeaua, alimentatorul intră
automat în funcţiune.

în figura alăturată este prezentată schema electrică. Pentru rea¬
lizarea acestuia este nevoie de un transformator de sonerie. Rezisto-
rul R v limitează curentul de alimentare la cca 5 mA. Pentru protejarea
acumulatorului se conectează în serie dioda SY360 şi LED-ul
VQA13, LED ce preia o tensiune stabilizată de 1,5 V. Cele două con¬
densatoare (de 470 mF şi 100 nF) împiedică impulsurile de perturbaţii
şi sînt legate direct de sistemul electric al ceasului.

Dioda luminescentă rămîne aprinsă atît timp cît ceasul funcţio¬
nează cu alimentarea de rezervă.

La realizarea montajului trebuie avut în vedere ca lipiturile să se
facă corect. Pentru conectarea la circuitul ceasului propriu-zis se
poate folosi un ştecher fantomă.

Constructorul garantează funcţionarea ceasului cu acest ali¬
mentator mai multe săptămîni.

^5mA

TEHNIUM 4/199u

AMPLIFICATOR HI-FI 10 W

Vă propunem alăturat un amplifi¬
cator audio cu tuburi electronice
capabil să livreze o putere de 10 W
în condiţiile satisfacerii pretenţiilor
de calitate cerute în prezent.

1. Caracteristici tehnice:

— puterea nominală de ieşire P n =
10 W;

— sensibilitatea la intrare pentru
puterea nominală la ieşire, U, = 1 V;

— banda de frecvenţă reprodusă
pentru o neliniaritate sub ±1 dB,
Af = 20 — 20 000 Hz;

— coeficientul de distorsiuni totale,
THD < 0,05% pentru P, eşire - 8 W;

— alimentarea:

— anod +300 Vc.c./15Q
mA pe canal;

— filamente 6,3 Vc.a./2 A
pe canal.

2. Descrierea schemei

Primul etaj este un amplificator
de tensiune echipat cu pentoda
special construită pentru etaje de
semnai cu nivel mic, tip EF86. Cu¬
plajul cu prima triodă a tubului T2 =
ECC83 se face galvanic, anod TI
grilă T2. în acest fel se elimină defa¬
zajul şi atenuarea frecvenţelor
joase introduse de condensatorul
de cuplaj.

Sarcina anodică a celor doua
triode din T2 are valori diferite de¬
oarece trioda de jos are un coefi¬
cient de amplificare mai mic.

Etajul final, în contratimp, lu¬
crează în clasă AB1. Tuburile T3 şi
T4 au în grile rezistenţe de preve¬
nire a oscilaţiilor parazite.

Liniarizarea caracteristicii ampli¬
ficatorului este obţinută cu ajutorul
unor reţele de reacţie negativă:

— între secundarul lui TR.1 şi ca-
todul iui TI;

— cu ajutorul reţelei R8—C4
pentru TI (anod);

— grupul C8—R12 pentru grila şi
anodu! triodei de jos.

3. Recomandări constructive

Montajul se poate executa „cla-
sic", pe reglete cu cose sau pe cir¬
cuit imprimat.

Pentru un montaj stereo, alimen¬
tatorul va trebui să asigure +300

Irig. AURELIAN MATEE5GU

CIO

EL 84 /

R19 ? I

0,1pF/630V

RI’H

330WS

1k & (
3

R20

(T c12

100jjF/35V

Hris „

y120k.fi R18 f

330k£ll

1 • 3

îî 1

0,*pF/630V

9a 2 Ir

T4^

EL84

8 000

pentru

= 118 spi-

Vc.c. la 300 mA şi 6,3 Vc.a. la 4 A
pentru filamente. Celula de filtraj a
alimentatorului va fi formată din
cîte un drosel de 8 H, încadrat de
două condensatoare de 50—100 \xVI
385 V pentru fiecare canal.

Pentru construcţia transformato¬
rului de ieşire se va consulta artico¬
lul pe această temă apărut în „Teh-
nium“ nr. 6/1989.

Caracteristicile transformatorului
de ieşire sînt:

— rezistenţa anod-anod Raa =
8 000 ÎI;

— secţiunea S = 9,5 cm 2 ;

— primar 2 x 1 875 de spire
CuEm 0,18 mm;

re (CuEm 0 1,2 mm).

Transformatoarele de ieşire se
vor ecrana în cutii din tablă de oţel
moale cu grosimea de 1 mm.

Se va ecrana tubul TI şi conexiu¬
nile sale vor fi cît mai scurte posibil.
Traseul de grilă va fi ecranat.

Se vor lua toate măsurile pentru
evitarea brumului de reţea.

Ca preamplificator corector se
poate utiliza o schemă ce foloseşte
tuburi electronice sau chiar un
montaj cu tranzistoare, cu adapta¬
rea corectă a impedanţelor de intra-
re-ieşire.

Se recomandă execuţia separată
pentru preamplificatorul corector
şi amplificatoarele de putere.

Executat atent, cu componente
verificate şi de bună calitate, ampli¬
ficatorul va da deplină satisfacţie.
Puterea de ieşire este suficient de

ridicată pentru utilizări casnice. Re¬
zerva de putere asigură o dinamică
ridicată, ca şi posibilitatea experi¬
mentării expansiunii dinamice, ceea
ce nu poate fi uşor executată la am¬
plificatoarele tranzistorizate.

Sugerăm experimentarea celui
mai simplu mijloc de obţinere a ex¬
pansiunii sonore: montarea unui
bec de lanternă de 3,5 V/200 mA în
paralel cu incinta acustică. Se
obţine o valoare a expansiunii de
cca 10 dB. Explicaţia este simplă:
rezistenţa filamentului este diferită
la „rece“ şi la „cald"; cînd semnalul
audio este slab, filamentul are re¬
zistenţă mică şi va consuma din
energia trimisă spre incintă, micşo-
rînd-o. Cînd tensiunea de ieşire
creşte, filamentul se încălzeşte, iar
rezistenţa sa creşte de cîteva zeci
de ori, puterea preluată scăzînd co¬
respunzător. Efectul acestui artifi¬
ciu este remarcabil.

BIBLIOGRAFIE:

Colecţia Tehnium, 1970—1975
G.D. Oprescu, HI-FI — ABC
G. Racz — Tînărul audioamator
Ghidul radioamatorului construc¬
tor, U.R.S.S., 1973. 6

FILTRU PENTRU DISCURI VECHI

Majoritatea discurilor vecm, înre¬
gistrate la viteza de 78 rot/min, pre¬
zintă, în momentul ascultării, o to¬
nalitate stridentă, însoţită aproape
întotdeauna de un fîşîit neplăcut.
De cele mai multe ori, aceste înre¬
gistrări vechi se păstrează datorită
valorii artistice a unui program mu¬
zical sonor, deoarece ele nu mai
sînt compatibile cu cerinţele actu¬
ale în privinţa efectuării unei audiţii.
Metoda cea mai eficientă de ame¬
liorare calitativă este înregistrarea
discului pe o bandă de magnetofon,
intercalînd pe traseul electric dintre
pick-up şi magnetofon un filtru de
audiofrecvenţă. în mod practic, fil¬
trul se intercalează între ieşirea
preamplificatorului de la pick-up şi
intrarea destinată la magnetofon
înregistrării pe bandă magnetică.

Semnalul electric furnizat de

Ing. EMIL MARIAN

preamplificatorul t pick-up-ului se
aplică la intrarea'montajului prin in¬
termediul condensatorului CI. Eta¬
jul care conţine tranzistorul TI este
de tip repetor pe emitor. El are rolul
de adaptare a impedanţei între
sursa de semnal şi filtrul propriu-
zis. Filtrul este format practic din în-
serierea a două filtre de tip gama
realizate din grupurile C3—C4—PI
şi C4—R6-P2. Semnalul electric
corectat de cele două filtre se
aplică ulterior, prin intermediul
condensatorului C7, unui al doilea
etaj de tip repetor pe emitor, care
conţine tranzistorul T2. El are rolul
de tampon între filtrul propriu-zis şi
ieşirea montajului, oferind, tot¬
odată, acestuia o impedanţă de ie¬
şire convenabilă. Montajul se ali¬
mentează de la o sursă de tensiune

stabilizată U a = 12 V. Reglajul mon¬
tajului se face în timpul audiţiei,
pornind de la poziţiile în care po-
tenţiometrele liniare PI şi P2 pre¬
zintă valoarea maximă. Se acţio¬
nează iniţial potenţiometrul P2 pînă
în momentul obţinerii unui ton
agreabil. Dacă gama de frecvenţă

ascultată prezintă anumite „goluri",
se acţionează treptat şi potenţio¬
metrul Pi şi apoi din nou potenţio¬
metrul P2, pînă la obţinerea unui re¬
zultat optim.

După aceste corecţii, semnalul
furnizat de montaj se înregistrează
pe banda magnetică. în acest fel se
poate aduce o îmbunătăţire calita¬
tivă esenţială unui program muzical
sonor vechi înregistrat pe un disc la
viteza de 78 rot/min.

TEHNIUM 4/1990

Din poziţia SPA se pot obţine
toate celelalte variante.

Vom avea în vedere ca atunci
cînd se face comutarea pe SI sau
SD, jocul să se afle într-o stare care
să se suprapună cu una din secven¬
ţele jocului ales.

Acest mod de selectare este ne¬
cesar deoarece varianta A = 0; B =
0; C = 0; D = 0 este proprie numă¬
rătorului Johnson şi de obicei este
starea în care se află registrul în pri¬
mul moment după conectarea ali¬
mentării.

Circuitul de comandă este clasic,
limitarea curentului pe porţile tiris-
toarelor realizîndu-se prin patru
diode LED care sînt amplasate ca
„martori" pe carcasă şi oferă posi¬
bilitatea selectării comode a varian¬
tei pentru care se va opta.

Precizăm că această schemă
funcţionează deja în cîteva exem¬
plare, fără probleme, construcţia ei
avînd depline şanse de reuşită.

In cele ce urmeaza prezentăm o,
schemă de lumină dinamică simplă,
cu componente puţine, indicată
constructorilor începători. Ea exe¬
cută 6 variante dinamice cu viteză
reglabilă pe 4 canale, respectiv:

— o lumină pe aprindere;

- — două lumini pe aprindere;

-- cîte două din două în două;

— una pe stingere (trei pe aprin¬
dere);

— pseudoaleatoare (variantele
anterioare rulate pe rînd, una după
alta};

— aprinderea pe rînd a celor pa¬
tru canale şi stingerea lor pe rînd.

Montajul se compune din: regis¬
trul de deplasare cu CDB495; gene¬
rator de tact cu CDB404; comutator
de secvenţă cu CDB400; circuit de
comandă; bloc de alimentare.

Generatorul de tact este realizat
cu un circuit integrat CDB404 şi are
frecvenţa reglabiiă din P. Frecvenţa
se poate aproxima cu formula F =
1/3RC. Rezistenţa de 180 O evită
blocarea oscilatorului la -frecvenţe
de lucru mari.

Registrul d® deplasare este reali¬
zat într-o schemă clasică, cu un cir¬
cuit CDB495, ia care se foloseşte

LUMINA

DINAMICĂ

electr. CONSTANTIN COJAN, YOSQAE, Sibiu

Se va avea în vedere ca poziţia
centrală a comutatorului SI să fie
pe SPA,. aceasta deoarece jocurile
sînt fără iniţializare. Pentru selecta¬
rea jocurilor se va proceda astfel:
— se trece comutatorul în poziţia

numai mirarea in serie, intrările pa¬
ralel fiind conectate la masă, la fel şi
pinul „control de mod“. Registrul
realizează' deplasarea secvenţei de
la A la D, cu un pas pe fiecare tact.

Comutatorul de secvenţă. Princi¬
piul de funcţionare al jocului se ba¬
zează pe sesizarea informaţiei de
pe ultimul bit'(ultimii doi) şj .trans¬
miterea ei pe intrarea serie. în func¬
ţie de poziţia, comutatorului, infor¬
maţia poate fi circulată direct, in¬
versată sau sub forma unei sec¬
venţe pseudoaleatoare.

— se. alimentează montajul, care
va funcţiona pe varianta 5.

Dacă se doreşte obţinerea unei
alte variante, se. comută' pe poziţia
SPA. Se va evita comutarea-cînd va¬
rianta 5 se află In poziţia 8 (vezi ta-

PR r !M Li REDACŢIE

Un grup de tine 1 din Craiova te numele căruia semnează Dodan Tirei, Cartier. Lăpuş-Argeş, bl, 60, ap.
4.ae propune înfiinţarea / «ciafiei lectroniştiior amatori fin România, asociaţie ~ie*iită să mobilizeze tineri
muncitori, intelectuali, elevi, studenţi, interesaţi de. construcţii in domeniul •electronicii, automatizărilor, tehni¬
cilor audio-video etc Printre obiective 1 te! asociaţii se numără dezvoltarea bazei materiale necesare con¬
structorilor amatori organizare i ine reţele te magazine de profil, legături cu asociaţii similare din alte ţări.
De asemenea,'este făcută propunerea (care ne onorează) ca revista Tehnium să devină revista acestei asociaţii.

Făcînti publică această propunere, solicităm şi părerile cititorilor noştri din alte zone ale.ţării, revista
Tehnium avînd In programul publicistic,clar exprimat in or. 1/1990,obiectivul dezvoltării mişcării constructo¬
rilor amatori, din România.

. In ceea ce .priveşte posibilitatea - ca revista noastră, să devină organul unei astfel de asociap, ae exprimăm
opinia că profilul independent şi diversitatea mult mai maie a domeniilor de activitate a constructorilor ama¬
tori nu permit o asemenea situaţie.

Avem convingerea că. fâcmd publică o asemenea propunere, putem contribui ia organizarea mişcării
amatoricesti ■ si, implicit, la dezvoltarea ei. ■

. Mihai Bodrojan din satul Fibiş, judeţul Timiş, cod 1984, ne scrie, o emoţionantă (şi dramatică) scrisoare
de mulţumire pentru sprijinul moral prin care a fost materializată pasiunea pentru electronică, in cazul său
singura alternativă pentru supravieţuirea in trecutei regim. Componenta majoritar practică a profilului publi¬
cistic al revistei l-a ajutat pe cititorii nostru, căruia ii mulţumim şl pe această cale pentru rîndurile sale, să de¬
vină depanator de aparatură electronică.

ti dorim mult succes In continuare şi vom. ţine seama de sugestiile . adresate redacţiei.

Air f r /-1 arc*» - m lin 99§ ai revistei Le Haut-Parleur, laolaltă cu sadului redactorului
şef al acestei publicaţii,domnul A. Joly, care a acceptat schimbul «te publicaţii, relaţiile dintre cele două redac¬
ţii urmînd să se dezvolte în iilor. Si muiţtanim domnului redactar-şef A. Joly şl anunţăm pe cel ce doresc să
consulte Le Haut-Parleur că se -pot adresa redacţiei, joia intre 10—14.

Aşa cum am anunţai, ia curlnd revista noastră va găzdui şi rubrica de mică publicitate. Praă atunci pu¬
blicăm oferta domnului Dorn Variaţi «fiii Bucureşti, str. Frometeu nr. 29, bl. 16G, sc. 3, ap. 40, of.p. 18, cod
715^7 prin c o ce î disper c< n resafi Almanahul Tehnium (1984, 1985, 1986, 1988, 1989 şl 1990).
colecţii legate Tehnium (anii 1977—1987) şi S989 (nelegate).

Deci,, o prefaţă de publicitate inciîantă pentru constructorii amatori.

Anunţăm şi pe această cale' pe
rijmetaş': cd >ori care m s-au adre¬
sa' prin telefoane' sau scrisori că
redacţia nu limitează numărul abo-
namanieict. Toţi cei interesaţi se
pot adresa oficiilor poştale, care
' sîTi singurele în măsură sa asigure ■
primirea revistei ta domiciliul con-
structorilor amatori. 7
::Refuzul realizării abonamentelor
se poate datora unor situaţii cor,-'
juncturale ce ţin de organizarea
oficiilor ■ : poştale, :nici o persoană ■
ne fiind autorizată să limiteze sau
să _ condiţioneze : abonamentul.

In cazul unor viitoare refuzuri,
rugăm editorii care întîmpină difi¬
cultăţi să ia legătura cu redacţia.

L£_

| y

\o_

j <9 j

1 2 ,

._o\

! / I

IZ]

□

_□

• i

_ J J

1 A 1 .5

C 6

| / 1 O

O o

\ f \ f

O 0

j / j /

r o

1 / /

1 f

i 0 1

/ /

6 _j

\ 0 0

1-./ |.z ...

0 1_ o

1 o- 1

iZQ

0 î o.

• .0 0

! 9 1

/ i 0

0 o

CEAS CV

Cu circuitul specializat de ceas
MMC351, descris în (1) şi (2) se
poate realiza aplicaţia propusă pro-
cedînd la demultiplexarea semna¬
lelor de ieşire.

1. CEASUL ELECTRONIC

Schema poate fi cea clasică, din
(1), dar întrucît majoritatea amato¬
rilor posedă afişaje separate cu
anod comun, s-a preferat schema
din figura 1.

Tranzistoarele TI—T4 pot fi cu
germaniu, de mică putere
(EFT 321-323, 308, 38S etc.), iar
T5—T9 cu siliciu, de mică putere
(BC107—109, 170—173, SNC—1,

SNC—2 etc.).

Alimentarea elementelor de afi¬

şare se face din sursa de +5 V pentru
a micşora consumul. Faţă de o ali¬
mentare la 10 V se economisesc ast¬
fel cca 2,5—3 kWh/an.

2. CIRCUITUL DE DEMULTI-
PLEXARE Şl PROGRAMARE

Semnalele A, B, C, D sînt aplicate
la intrările decodorului BCD-zeci-
mal (fig. 2), de tip MMC4028. Ieşirile
acestuia sînt preluate, sincron cu
semnalele a4—al, prin intermediul
unor porţi Şl—NU din circuitele
CI4—CI6. Se realizează întîi coinci¬
denţa dintre minute şi minute-zeci,
apoi coincidenţa dintre ore şi ore-
zeci, cu ajutorul cîte unui monosta-
bil de prelungire cu 0,4 ms a două
dintre cele patru semnale. Coinci¬

denţa dintre minutele şi orele pre¬
scrise se realizează cu ajutorul
celui de-al doilea monostabil din
CI7, care trebuie să aibă durata im¬
pulsului de 0,55—0,85 ms. Semna¬
lul de coincidenţă are exact 1 024
Hz, cît este frecvenţa de multiple¬
xare şi, la o durată de 0,85 ms amin¬
tită mai sus, coeficientul de um¬
plere rezultat permite ascultarea lui
într-o cască piezoelectrică prin pre¬

luare directă de la pinul 11 al circui¬
tului integrat CI6.

Comutatorul HZ—H-MZ-M este '
de tip decadic, cu patru secţiuni,
însă, la nevoie, se pot folosi socluri
de tuburi electronice sau conec-
toare-mamă de diferite tipuri, pre¬
văzute cu cîte o banană miniatură.

O problemă deosebită o consti¬
tuie demultiplexarea cifrei zero
pentru ore-zeci, întrucît ceasul nu_o
afişează din motive estetice. în
acest scop se foloseşte semnalul
cifrei unu aplicat tranzistorului TIO
şi demultiplexat-inversat cu două
porţi ale circuitului CI4.

Contactele rămase disponibile la
comutatoarele decadice (2—9 de la
ore-zeci şi 6—9 de la minute-zeci)
sînt legate la a4 şi a2 pentru ca, în
caz că se greşeşte cifra la progra¬
mare, să fim avertizaţi mai repede
că_nu este în regulă ceva.

în caz că se doreşte extinderea
alarmării de la o coincidenţă din 12
ore la o coincidenţă din 24 de ore se
pcjate folosi semrţalul de AM/PM
furnizat de circuitul Cil la pinul 15,
intercalînd un circuit suplimentar
Cili de tip MMC4011, după cum se
arată în figura 3.

3. CIRCUITUL DE ALARMARE

Semnalul de coincidenţă de 1 024
Hz durează un minut şi poate fi am¬
plificat într-un etaj final cum este
R32—TI—T2—R33 din (2) sau cel
din figura 4. în varianta descrisă în
prezentul articol el se aplică la pinul
11 al circuitului CI8, fiind transfor¬
mat în semnal continuu prin conec¬
tarea monostabilului rămas dispo¬
nibil, spre deosebire de celelalte, pe
modul de lucru retriggerabil.

Semnalul continuu comandă cele
patru oscilatoare realizate cu trigge-
rele Schmitt din CI9 cuplate prin
porţile din C110, obţinîndu-se un
efect deosebit (3). Etajul final are ca

COMANDĂ OPRIT-PORNIT

Majoritatea videocasetofoanelor
nefiind prevăzute să funcţioneze în
standardul OIRT, canalul sonor al
postului nostru de televiziune nu se
poate recepţiona prin partea de tu-

~Z2oV

SEVER OPRIŞAN, Covasna

ner a acestora, astfel că înregis¬
trările emisiunilor TV se pot face
numai din ieşirile AUDIO-VIDEO
ale televizoarelor care au prevăzute
aceste ieşiri din fabricaţie sau

adaptate ulterior (vezi „Tehnium"
nr. 10/1988, pag. 10 şi „Tehnium"
nr 7/1989, pag. 20).

în cazul că vrem să facem înre¬
gistrări ale programului TV într-o*
perioadă de timp prestabilită, auto¬
mat prin TIMER, apare problema

pornirii şi opririi aparatului de tele¬
viziune o dată cu începutul, respec¬
tiv sfîrşitul înregistrării, o dată cu vi-
deocasetofonul programat pentru
înregistrare pentru o anumită pe¬
rioadă.

Pentru aceasta, ca să nu se facă
nici un fel de modificări în videoca-
setofoane, am folosit un sistem de
releu comandat de căderea de ten¬
siune pe o rezistenţă prin care se
alimentează videocasetofonul din
sursa de curent, care nu provoacă
nici o influenţă asupra aparatului.
Căderea de tensiune pe rezistenţa
R* este diferită în cazul în care VC
este în aşteptare (programat) şi
cînd se porneşte pentru înregis¬
trare datorită puterilor diferite ab¬
sorbite în cele două cazuri.

De exemplu, în cazul unui VC
care are puterea absorbită de cca
22 W, căderea de tensiune pe o re¬
zistenţă de 100 n este în jur de 9 V în
timpul funcţionării pe înregistrare
şi de numai 4,3 V în cazul cînd apa¬
ratul este programat în aşteptare,
cînd puterea consumată este de
cca 10 W. După redresare şi filtrare,
aceste tensiuni ajung la 12,6 V, res¬
pectiv 6 V. Căderile de tensiune di¬
ferite Ut şi U 2 , apărute în cele două
stări, sînt redresate şi filtrate şi apoi
folosite pentru aprinderea unui
LED roşu, dar numai în al doilea
caz, deoarece rezistenţa este astfel
dimensionată încît în primul caz să
se producă o cădere de tensiune
mai mică decît tensiunea de
străpungere a diodei Zener şi deci
să nu se asigure aprinderea LED-u-
lui. în cazul cînd VC porneşte auto-

TEHNIUM 4/1990 '

ALARMĂ

1LIE GRIGORAŞ,
Suceava

LISTA DE COMPONENTE

Cil—MMC351; CI2-CDB447;

CI3—MMC4028; CI4—6, 10,

11— MMC4011; CI7, 8—MMC4098;
CI9—MMC4093; R1—100 kii;

R2—10-^47 MO; R3—R6, R11 —
R15, R29, R41, R42—5.&M0 kfl;
R7—R10, R28—2,2-^4,7 kft; R16—
R19—4,7^-6,8 kft; R20, R44—

330^470 fi; R21— R27, R43—100
^220 O; R30, R31, R34—6,8^12 kH;
R32, R33—12-M5 kft; R35—33 kO;
R36, R38, R40— 56^68 kfî; TI—T4,

TI 2— EFT321—323; T5—T10—

BC170—173; T11—BC250—253;
Dl—F107; D2 D3— BA170—172;
R37— 120 kil; R39—82 kil; CI— 47
pF; C2 — semireglabil 5-S30 pF; C3,
C4, C7—180^220 pF; C5, C6,

C9—0,1 mF; C8— 68 nF; CIO—1 m F;
Cil— 33-^39 nF; CI 2—47 nF;
C13—33 m F; C14—10 M F; HZ—
H—MZ—M — comutator decadic;
H, M — butoane fără reţinere; K1,
K2 — comutatoare cu două poziţii;
T — cască telefonică.

sarcină o cască telefonică, dar
aceasta poate fi înlocuită cu un difu¬
zor miniatură de orice impedanţă.

Comutatorul K2, cu două sec¬
ţiuni, permite cuplarea-decuplarea
alarmei, semnalizînd validarea şi
prin aprinderea punctului de la ulti¬
mul digit.

4. ALIMENTARE

Din figura 1 se observă că alimen¬
tarea de +10,7 V se ia de la bornele
acumulatorului, în cazul dispariţiei
tensiunii reţelei, dispare numai
afişajul alimentat la +5 V, ceasul
continuîndu-şi funcţionarea. Alarma
acustică este alimentată tot de la
bornele acumulatorului, pentru a nu
risca pierderea eventuală a unui
apel.

După catalog se admite ca ali¬
mentarea circuitelor CMOS să fie
între 3 V şi 18 V, aşa că se pot folosi
de la 3 la 12 „pastile" de acumulator
conectate în serie. Trebuie avută în
vedere limitarea curentului maxim
debitat de sursă la cca 65 mA
(corespunzătoare acumulatoarelor
obişnuite Cd—Ni cu diametrul de
20—25 mm), iar tensiunea stabili¬
zată la U = Nxl, 35 -r- 1,4 V/element,
unde N este numărul de elemente,
în cazul de faţă s-a folosit un bloc
cu 8 bucăţi în serie.

Dioda Dl este cu germaniu, pu- .
tîndu-se folosi o joncţiune colec-
tor-bază de la un tranzistor
EFT321—323, AC180—187 etc. De
la 4—5 elemente în sus, Dl poate fi
si cu siliciu.

BIBLIOGRAFIE:

1. MICROELECTRONICA — DATA
BOOK, first edition — 1985.

2. Dumitraşcu I., „Ceas electro¬
nic cu alarmă programabilă", „Teh-
nium" nr. 2/1987.

3. Ardelean I. ş.a., „Circuite inte¬
grate CMOS". Manual de utilizare,
Editura Tehnică, 1986.

mat pentru înregistrare, puterea ab¬
sorbită creşte; astfel creşte şi căde¬
rea de tensiune pe R* peste limita
de străpungere a diodei, aprinzînd
LED-ul care comandă printr-un op-
tocuplor releul Rel. Acesta por¬
neşte aparatul TV şi deci începe în¬
registrarea.

Acest sistem poate fi folosit şi
pentru telecomanda oprit-pornit a
televizorului o dată cu VC, din uni¬
tatea de telecomandă a acestuia, în
cazul exploatării lui zilnice. S-a
prevăzut întrerupătorul K prin care
sistemul descris se anulează în ca¬
zul folosirii normale a aparatului
TV.

Montajul este simplu de realizat,
singura dificultate fiind dimensio¬
narea rezistenţei R*, care se face în
funcţie de puterea videocasetofo-
nuiui. Pentru amatori calculul rezis- Ş
tenţei fiind mai complex, este bine j
să se folosească o rezistenţă de 100
n la minimum 16 W, iar după redre- j
sarea şi filtrarea tensiunilor U-, şi U ?
pe condensatorul în cele două
stări ale VC, sa se folosească o
diodă Zener cu tensiunea de
străpungere mai mare decîî U, j
măsurata şi mai mică decîî U 2 . Re- j
zistenţa R, ' se caiculeaza astfel ca
prin dioda LED să nu treaca un cu¬
rent mai mare de 20 mA în cazul lui
U 2 , cu formula R,* = U 2 /0,02. Desi¬
gur, aceste diferenţe de căderi de
tensiune pe FT se pot folosi şi pen- j
tru comanda unui triac sau direct a
unui releu, dar personal am folosit
metoda prin optocuplaj pentru
mărirea siguranţei şi fiabilităţii
montajului.

CI 5

4041

\ ft» Hk

1 — —q

~o^h_
Cfg p-

Mok

— ^

JLB

+40,7 V

de La psy\ jQ-Cts

la p ir) 13 -C($

"c 4^ □

o K j\'

r—^

----<

de la pin 15 -Oj]

LiB

Rho 68k

Ri,s u=b Cty

jM5o /top

TEHNIUM 4/1990

; . r ; '

ALEXANDRU ZANCA, Bueuraşti

TAA661 este un circuit integrat Deşi folosirea circuitului la frec-
conceput pentru calea de sunet TV venţa de 10,7 MHz duce la o oare-

(6,5 MHz) şi îndeplineşte funcţia de care înrăutăţire a performanţelor

amplificator iimitator şi demodula- sale, simplitatea schemei, a cabla-

tor MF. • jului, precum şi a reglajului îl reco-

Funcţionarea demodulatorului (1) mandă totuşi pentru realizarea unui

constă în utilizarea unui multiplica- tuner UUS, chiar şi de către amato-

tor analogic, la intrările căruia se rit mai puţin experimentaţi,

aplică semnalul F.I.—M.F., amplifi- S-a adoptat o reţea defazoare de
cat şi limitat, pe o intrare şi acelaşi forma din figura 1, care prezintă un

semnal trecut printr-o reţea defa- factor de calitate aparent în sarcină

zoare „LC“ ce introduce un defazaj mai ridicat, reţea ce a fost recalcu-

monoton dependent de frecvenţa Iată pentru frecvenţa de 10,7 MHz

instantanee a semnalului F.I., cu ajutorul relaţiilor date în (1), re-

pe cealaltă intrare. Multiplicatorul zultînd pentru CI şi C2 valorile de

funcţionează în acest caz ca un de- 15 şi, respectiv, 82 pF, iar pentru L0

tector sensibil la fază, referinţa fiind valoarea de 2,28 mH. La realizarea

semnalul F.I.—M.F. amplificat şi li- practică a bobinei L0 se va avea în

mitat. La ieşirea multiplicatorului se vedere faptul ca frecvenţa de rezo-

obţine astfel o informaţie ce va con- nanţă pe capacitatea proprie a bo-

ţine şi o componentă de joasă frec- binei să fie superioară valorii de 30

venţă, direct proporţională cu defa- MHz, pentru a nu influenţa negativ

zajul, deci monoton dependentă de calitatea reţelei defazoare LQ—

semnalul modulator de audiofrec- CI—C2.

venţă, componentă ce poate fi ex- Schema receptorului UUS reali-
trasă cu ajutorul unui filtru trece- zat cu circuitul integrat TAA661

jos, apărînd disponibilă la pinul 14. este ilustrată în figura 2. S-a utilizat

uri bloc de acord de fa radiorecep¬
torul SELENA, existent în comerţ,
acordat în gama de UUS 65 — 78
MHz (atenţie, nu se vor modifica
poziţiile miezurilor din bobinele
LI—L6). Notaţiile terminalelor de
pe schemă sînt cele utilizate de fa¬
bricant, acestea fiind vizibile pe ca¬
pacul biocului de acord.

Bobina L0 se va realiza pe un miez
de ferită tip oală, ca acela utilizat în
radioreceptorul SOLO 500, cu co¬
dul color „dungă verde, două
puncte albe“ şi are 8 spire cu sîrmă
de cupru izolată cu poliuretan
(eventual mătase), cu diametrul de
0,18 mm.

Dispunerea pieselor pe placa de
sticlotextolit a circuitului imprimat
este arătată în fiaura 3.

Reglajul. După lipirea pieselor pe
placă şi verificarea plantării corecte
a acestora, se cuplează ieşirile de¬
codorului la intrarea amplificatoru¬
lui de audiofrecvenţă şi se alimen¬
tează montajul cu o tensiune de
+13 V, urmărindu-se consumul,
care' nu trebuie să depăşească 70
mA. Se desface puntea PI şi se ali¬
mentează blocul de acord cu ten¬
siunea de —4,3 V (faţă de masă) şi,
rotind butonul condensatorului va¬
riabil de acord, se va urmări recep-
ţionarea unuia din posturile naţio¬
nale de radio ce emit în gama UUS
(se va folosi o antenă de 4—7 m lun¬
gime sau antena comună RTV).

Pentru reglarea demodulatorului
ne.vom folosi de relaţia:

unde V cc = tensiunea la pinul 13, iar
V BC = ■ tensiunea ■ bază-emitor a
tranzistorului Q 21 (aproximativ 0,7
V) şi de graficul din figura 4. -
Se procedează astfel: ia- pinul 14
ai circuitului integrat C.1.1 se leagă
un voitmetru de curent continuu cu~
rezistenţa, internă mai . mare sau

egală cu 20 000 n/V. Cu ajutorul

vf r- .m' ro-
+''? ' acfc L3 pmă cînd

: ~ '", -?c re¬

zultată din relaţia (1) (« 5,6 V). Ro- ;;
ttm buîonu c i "«na- ,-ţ

b:i de acord cîteva grade spre
stingă şl spre dreapta, urmărind ca :
tensiunea continuă V 14 să urmeze ;
variaţia ilustrată în figura 4. Ir, caz
contrar se reface reglajul pînă la
obţinerea rezultatului dorit. La un
regiaj corect, tensiunea V 1d variază
în limitele de ±2,5 V faţă de valoarea
din relaţia (1), fără ca semnaiui re¬
cepţionat (ascultat în difuzor) să fie
redat distorsionat. Atenţiei Din gra¬
fic se observă că pot exista două
puncte de acord (a) şi (b) care tre¬
buie evitate. Acestea se recunosc
uşor deoarece semnalul este redat
distorsionat, iar variaţia tensiunii
continue V 14 este foarte bruscă şi
nu respectă curba caracteristică în
„S“.

Pentru reglarea decodorului se
procedează astfel. Se acordează
receptorul pe programul 3, la o oră
cînd se emite un program stereo,
cursorul semireglabilului R10 fiind
la unul din capete. Cu o şurubelniţă
* se reglează R10 pînă cînd dioda
LED-D1, ce indică emisiunea ste¬
reo, luminează. Se notează această
poziţie cît mai exact (un semn pe
placa de sticlotextolit) şi se conti¬
nuă rotirea cursorului pînă cînd
dioda Dl nu mai luminează. Se no¬
tează şi această poziţie. Acum se
aduce cursorul lui R10 la mijlocul
distanţei dintre aceste două repere.

După realizarea reglajului corect
se reface puntea PI, iar cu semire-
gîabilul R12 se va urmări ca acul in¬
strumentului ' indicator să arate un
reper situat la mijlocul scalei, reper
ce va fi notat cu „0“ şi care va indica
în continuare acordul corect pe
post. De o parte şi de alta a acestui
reper vor fi înscrise sem-neie „+“ şi
(vezi figura 5).

Cei interesaţi pot realiza şi siste¬
mul CAF desenat cu linie punctată
pe schemă, în care ca z pinul 6 de Ia
biocui de acord va fi deconectat de

.la masă şi va fi legat la comutatorul
K1 (fig. 2). După reglarea corectă a
demodulatorului şi acordul corect
pe post, din R14 se va căuta ca între
punctul notat cu „X“ pe. schemă şi
masă să avem tensiune nulă. La un
reglaj ..corect ai sistemului CAF, în¬
chiderea comutatorului K1 nu tre-

TEHNIUM 4/1990

buie să producă o audiţie cu distor¬
siuni sau „fuga“ acordului de pe

post.

Pentru a reduce efectul modu¬
laţiei de amplitudine datorată trece¬
rii prin circuitul a " * _0—CI—C2

a semnalului modulat în frecvenţă,
este indicată utilizarea unei reţele
defazoare alcătuită din două circu¬
ite acordate cuplate, coeficientul
de cuplaj fiind în jurul valorii de 0,7
{vezi figura 6).

R3 se va regia, în căzui unei emi¬
siuni stereofonice, pentru obţine¬
rea. unei diafonii maxime ia o redare
■'corectă . a semnalului stereofonic.

Montajul se va alimenta de la o
.sursă de tensiune faine filtrată şi
stabilizată.

Atenţie! Tensiunea continuă de
pe pinul 14 al C.1.1 depinde de V gc
— vezi relaţia (1). Tensiunea de'ali¬
mentare va fi mai mare de 13 V şi
mai mică de 25 V, R6 şi R11 avînd
.valori în aşa fel încît tensiunea pe
pinul 13 al C.1.1 şi pinul 16 al C.1.2 să
fie de 12 V.

Dacă receptorul se realizează în
varianta mono, condensatorul C6
va avea valoarea de 4,7 nF pentru a
se putea realiza dezaccentuarea
corectă a semnalului audio.

Desigur, reglajele de mai sus au
fost descrise ~în ideea că amatorul
începător nu dispune încă de gene¬
rator de radiofrecvenţă modulat în
frecvenţă, vobuloscop şi frecvenf-
metru.

Montajul a fost realizat şi funcţio¬
nează în cele mai bune condiţii.

masa RP
intrare R

frumenî

roasa audio

BIBLIOGRAFIE:

1. A. Vătăşescu ş.a.: „Circuite in¬
tegrate liniare 11 . Manual de utilizare,
voi. II;

2. A. Vătăşescu ş.a.: „Circuite in¬
tegrate liniare 11 . Manual de utilizare,
voi. I;

3. N. Marinescu: „Raciiorecep
toare cu circuite integrate".

REZISTENŢE

R1 — 18 kft; R2 — 25 kft; R3 — 25
kfl; R4 — 4,1 kft; R5 — 4,1 kO; R6 —
100 n (vezi text); R7 — 1 kfl; R8 —
3,9 kft; R9 — 25 kft; R10 — 5 kfl;
RT1 — 100 fi (vezi text); R12 — 100
kft; R1 3 — 500 kft; R14 — 250 kft;
R15 — 500 kft; R16 — 330 ft. ■

CONDENSATOARE

SEMICONDUCTOARE

C.1.1: TAA661; C.1.2:
ROLO 2.

FiltruS.de 10,7 MHz:

.. ; .

ÎÂ758; 0"

SCARA

TEHNIUM 4/1990

INIŢIERE

ÎN PROGRAMARE

STELIAN NICULESCU, CRISTIAN ARTEMI,
MIRCEA BĂRBULESCU, MARI A CRISTINA NICULESCU

(URMARE DIN NR. TRECUT)

4. Indexarea şi avantajele ei

Fie a, b, c retribuţiile a trei persoane. Să se pre¬
cizeze cîte dintre acestea sînt cel puţin egale cu o
valoare dată x. O soluţie a acestei probleme este:
read x
let k: = 0
read a, b, c

if b > x

then

let k: = k + 1

end

if c > x

then

let k: = k + 1

end

write k

Se observă existenţa a trei structuri if/then
care se deosebesc numai prin membrul stîng al
comparaţiilor ce le determină (a > x, b > x, c > x).
Pornind de la această remarcă, să facem o reno-
tare, şi anume să numim r(1) pe a, r(2) pe b şi r(3)
pe c. Avantajul este că toate au acelaşi nume (r)
şi un număr de ordine (indice). în felul acesta
cele trei structuri au forma generală:

if r(i) > x
then

let k: = k + 1

end

obţinîndu-se, respectiv, pentru i = 1, 2, 3, aşadar,
soluţia:

read x

let k: = 0

read r(1), r(2), r(3) W read (r(i), i: = 1,3

let i: = 1

while i < 3

if r(i) > x then let k: = k + 1 end
let i : i + 1

end

write k .

Remarcăm că dacă în loc de i < 3 luăm i < n, cu
un n dat, obţinem soluţia pentru n valori, nu nu-

CALCULATO

ELECTRONIC

Ing. MIHAELA GORQDCOV ^

(URMARE DIN NR. TRECUT)

La fel ca înmulţirea, şi împărţirea
se execută după aceleaşi reguli cu
cea... manuală. Cu alte cuvinte, se
efectuează scăderi şi deplasări suc¬
cesive, scăderile fiind — cum am vă¬
zut —^adunări cu complementul faţă
de 2. în plus, intervine un compara¬
tor pentru compararea resturilor
succesive ale împărţirii cu împărţito-
rul.

INTRE DOUĂ GENERAŢII

ţiere, ca o familiarizare, care să cre¬
eze premisele prezentării unor rea¬
lizări mai deosebite, pentru care să
avem deja formată o bază de dis¬
cuţie. în privinţa studiului micro¬
procesoarelor recomandăm citito¬
rilor volumul „Iniţiere în micropro-
cesoare“, autor Gheorghe Toacşe,
explicînd, într-un limbaj deosebit, şi
cititorului neinformatician funcţio-

Iri figura 7- se poate vedea modul
în care sînt interconectate în cadrul
unităţii centrale registrele de
adrese (de memorie) şi de intrare/
ieşire, precum şi rolul esenţial pe
care îl au circuitele de comandă.
Acestea stabilesc „circulaţia" nor¬
mală a datelor între blocurile func¬
ţionale, comandînd în acelaşi timp

şi execuţia operaţiilor, în concor¬
danţă cu ceasul sistemului.

După cum se poate observa şi din
figura 7, legătura dintre magistrală
şi un bloc funcţional al sistemului
se face prin intermediul porţilor co¬
mandate. (Pe parcursul serialului
nostru am mai făcut referiri la circu¬
itele cu trei stări, „three States", ce

In concluzie, putem spune că ALU
trebuie să conţină — minimum —
patru blocuri de bază: sumatorul,
cel de realizare a complementelor,
cel de deplasare şi cel al por'ilor lo¬
gice. Pentru a transporta informaţia
(este vorba de mai multe linii para¬
lele) între aceste blocuri se folo¬
seşte aşa-numitul bus (magistrală) a
cărei asemănare cu o autostradă (cu
diferite accese pe ambele sensuri)
este extrem de sugestivă.

Registrele de lucru

Continuăm prezentarea func¬
ţionării în principiu a unităţii cen¬
trale. Facem încă o dată precizarea
că este vorba de un ,ABC", o ini¬
ţiere, pentru a ne familiariza cu anu¬
mite noţiuni, deoarece în timp lu¬
crurile au evoluat spre structuri de
microprocesoare deosebit de com¬
plexe (practic microcalculatoare
într-un cip) cu cele mai diverse ar¬
hitecturi interne despre care, în în¬
cheierea serialului nostru, vom face
cîteva scurte precizări pentru a da o
idee cititorului şi celor care vor să
facă primii paşi în informatică asu¬
pra ritmului în care evoluează în
prezent calculatoarele moderne.
Totuşi, fără un alfabet, un limbaj
elementar, aceste lucruri deosebit
de noi vor fi dificil de înţeles şi vor
transforma, extrem de dăunător,
calculatorul într-un fetiş. Credem
că acesta este sensul în care tre¬
buie înţeles serialul nostru, ca o mi¬

narea şi structura internă a micro¬
procesoarelor. Există, desigur,
foarte multe volume apărute în ulti¬
mii ani care tratează acest subiect,
motiv pentru care invităm cititorii să
ne scrie cu privire la ceea ce ar dori
în continuare să conţină rubricile
noastre de informatică.

Aşadar, să revenim la registrele
de lucru; în cadrul unităţii centrale
se pot executa toate tipurile de ope¬
raţii, cu două condiţii principale:

1. Să se stabilească un algoritm a
cărui derulare să fie respectată.

2. Să se dispună de cîteva me¬
morii de lucru cu dublu rol: memo¬
rarea adreselor (pentru a şti în ce
punct al programului de lucru ne
aflăm) şi păstrarea temporară a in¬
formaţiilor cu care se lucrează.
Aceste memorii temporare se nu¬
mesc registre; pe unele dintre ele
le-am mai amintit în cadrul prezen¬
tării noastre: numărătorul de pro¬
gram, registrul de instrucţiuni şi
acumulatorul; în afară de acestea,
unitatea centrală mai conţine, fi¬
reşte, şi alte registre cu o anumită
destinaţie sau generale, de care uti¬
lizatorul dispune în concordanţă cu
necesităţile programului. Mai mult
decît atît, registrele de bază pot fi
multiplicate (2 acumulatoare, de
pildă), în funcţie de structura pro¬
cesorului. Nu intrăm în alte detalii,
invitînd cititorul care doreşte să se
informeze mai mult să consulte bi¬
bliografia recomandată.

TEHNIUM 4/1990

mai pentru trei, fără a modifica decît i < 3 în i < n,
evident, cu citirea lui n (read n) înainte de con¬
strucţia structurii repetitive.

După cum s-a văzut, vom accepta a scrie:
read (a(k), k = l,n)

dacă este vorba de vectorul a(1), a(2), a(3),...,
a(n). în cazul că dorim a implica numai compo¬
nentele de rang par vom scrie:

write (a(i), i = 2, n, 2)

Prin urmare, scrierea
(a(i), i = v, w, r)

echivalează cu lista

a(v), a(v + r), a(v + 2r), a(v + 3r),...
în cazul a doi indici vom scrie
((a(i, j), j = 1, n), i = 1, m)
dacă este vorba de o matrice cu m linii şi n co¬
loane. Puteam scrie şi

((a(i, j), j = 1, m), j = 1, n)
dacă enumerarea elementelor se face pe co¬
loane.

De exemplu, dacă scriem
((a(i, j),i = 1, 2),i = 1,3)
atunci este vorba de lista

a(1,1), a{1,2), a(Z1), a(Z2), a(3,1) a(3,2)

Linia 1 Linia 2 Linia 3

((a(i, j),i =1,3), j = 1,2)
pentru lista

8(1,1), a(2,1), a(3,1), a(1,a), a(2,2), a(3,2)

Coloana 1 Coloana 2

observînd că mulţimea elementelor din liste este
aceeaşi, numai ordinea (enumerarea) fiind alta.

Observaţie

Şi în cazul listelor cu doi indici se pot utiliza
raţii la evoluţia indicilor.

5. Exemple

5.1. Fie v un vector numeric real cu n compo¬
nente (n > 3). Să se determine de cîte ori trei
componente vecine au acelaşi semn şi sînt ne¬
nule.

Soluţie
read n

read (v(i), i — 1, n) yy read n, (v(i),
i = 1, n)

let x : = 0
let i : = 3

while i < n

if v(i-2)*v(i - 1) > 0 and v(i - 1) *v(i). > 0

then

let x : =ix + 1

end

let i : = i + 1

end
write x

5.2. Se consideră un vector_ a cu m compo¬
nente numerice reale pozitive. între oricare două
componente vecine să se insereze media lor arit¬
metică.

Soluţie

Să notăm cu b vectorul ce va rezulta (cu 2m-1
componente) şi cu j indicele acestuia,
read m, (a(i), i = 1, m)
let k : = 0
let j : = 1
let v : = 2
while v : = 2
let b(j) = a(i - 1)
let b(j + 1) = (a(i -'1) + a(i))/2
let j : = j + 2
let i : = i + 1
end

let b(2m - 1) =a(m)

write (a(i), i = 1, m)

write (b(i), i = 1, 2m- 1)

write (a(i), i = 1, m), (b(i), i = 1, 2m - 1)

5.3 Fie n valori din mulţimea {1, 2.8, 9}

Să se determine frecvenţele pentru fiecare din¬
tre cele 9 valori (de cîte ori va apărea 1, de cîte ori
2,..., de cîte ori 9), furnizînd una cîte una (nu toate
o dată), valoarea curentă numindu-se x.
Soluţie

Notînd cu,f(1), f(2).f(9)

vectorul frecvenţelor, respectiv, pentru 1, 2,...,9,
se obţine soluţia:

read n

let f : = 0
let i : = 1

while i < n
read x

letf(x): =f(x) + 1
let i : = i + 1

end
write f

care este simplă din cauză că rangurile compo¬
nentelor lui f coincid cu elementele pentru care
se caută frecvenţa.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

se caracterizează prin faptul că în
absenţa semnalului de comandă
ele sînt blocate.) în versiunea cea
mai simplă, aceste porţi pot fi tran-
zistoare MOS comandate prin
poartă. De altfel, orice altă poartă
logică poate fi utilizată, de pildă
„Şl“, în care una dintre intrări este
chiar semnalul de comandă. în ge¬
neral, magistrala este bidirecţio¬
nală, cu alte cuvinte, datele circulă
în ambele sensuri, la care au aces
atît porţile de scriere, cît şi cele de
citire a datelor. în figura 8 se poate
observa schematic un registru ge¬
neral, din care se pot citi sau în care
se pot înscrie datele de la magistra¬
lele respective. în figura 9, sîntem în
cazul magistralei bidirecţionale de
date cu porţi unidirecţionale pentru
scriere, respectiv citirea datelor din
registru.

In numărul viitor vom continua
prezentarea unităţii centrale.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

(URMARE DSM NR. TRECUT) '

Caracteristic sistemului NTSC

3 '3?

de crominanţă, de frecvenţa f sp
este modulată simultan în amplitu¬
dine cu două informaţii diferite, date
de semnalele E’, şi F Q descrise în
formulele (3 { uupa care se

suprimă purtătoarea, in procesul de
modulare doua 1 '".purtătoare,

- amplitudine şi frec¬

venţă şi acel decalaj de-fază de 90°.
■Jna din subpurtătoare este modulată
ele către' 'EL, iar cealaltă de E' Q .

cest tip • modOlaţie se numeşte
modulaţie de cvadratură şi poate fi
.reprezentată ca în figura 24 b.

E' q = E' QQSintUşpt (39)

E'| = E', o sin(to sp tT90 0 ) -

E joCOSaj S p't ■ (40)

Numele de cvadratură vine de Sa
fapt si că atunci cînd un semnai
trece prin zero, celălalt este maxim,
nplitudinea şi faza semnalului re-
e mină ma a cane
Conform teoremei iui

) CI IE ÎN n EVIZIUNE

'■? {£’ Q ) 2 (41) deci

'l) 2 -(E' Q T 2 (42)

leîrie deducem:

In f r e pre intă sc^e-

na-bioc entr a explica principiu!

, modulaţiei în cvadratură. La. unu!
din modulatoarele echilibrate, se
aplică subpurtătoarea nemodulata
Esp-cosco Si pt şi semnalul de crominanţă
EL, care, ca şi EV esîe funcţie de
’ timp. La ieşirea acestui modulator,
după suprimarea subpurtătoarei, se
obţine produsul de modulaţie EV
coscojpt. .La cel de-al doilea modula¬
tor echilibrat se aplică subpurtătoa-
V.ea de culoare defazată cu 90° şi
semnalul de crominanţă EV Ea ieşi¬
rea .acestuia se obţine produsul EV;

:■ sinco^t. Ceie două produse 'de mo¬
dulaţie se aplică unui etaj de mi¬
xare, care. dă ia ieşire semnalul' de
crominanţă compus EV.

Reprezentarea vectorială a ,sem- '
naiului de crominanţă compus ne
sugerează faptul că este posibilă o.,
reprezentare .polară a culorilor (fie¬
care avînd un modul care-i deter¬
mină saturaţia şi o fază care-i deter¬
mină nuanţa), in figura 26 este re¬
prezentat cercul culorilor care are
ca.axe.de coordonate axele cores¬
punzătoare semnalelor modulate
Eg Ey şi Er“E y . Cercul culori¬
lor NTSC este pentru cazul mîrei de
.bare colorate saturate 100%. Acest
: cerc se poate interpreta fizic astfel:
culoarea roşu esîe transmisă prin- '
Ir-o subpurtătoare de frecvenţă

W = 3 csrei amplitudine va-

riază Intre limitele ±0,63 şi faza
103,5°; galben reprezintă o subpur¬
tătoare f sp cu amplitudine variabilă
în limitele ±0,45 Şi faza +167° etc.
în' Preotul fiecărui vector reprezen-

E ^nf : gMmUL^R l E’iiflcos^pt

ECHiLBiW Ej

MfXER

PURTĂTOARE

90°

MODULATOR

ECHILIBRAT

10,631

Ing. CRSSTSAM IVANCSOV1CI

tînd oi culoare sînt trecute faza şl,
dedesubt, amplitudinea (între bare).
Cum se poate observa, o culoare
primară şi complementara ei se re¬
prezintă prin oscilaţii de frecvenţă
f sp cu amplitudini egale şi defazate
între ele cu 180° (mov-verde, roşu-
cyan, aibastru-galben). ■ ■)

Criterii de alegere
a subpurtătoarei

Valoarea exactă' a subpurtătoafşlll!
se alege în funcţie de.cîteva condiţii
care se impun. f

Benzile de frecvenţă ale semnă.)V|||
lor Ey, respectiv Ej şi .EA: primuiill
are banda destul -de redusă, de'
4,2—4,5 MHz, iar celelalte două''au
1,3 MHz, respectiv 0,5 MHz. Semna-,.',
lui Ej nu se va putea transmite cu
ambele benzi "laterale pentru că s-ar
ajunge • cu componentele sale de
modulaţie la frecvenţe prea joase,
•acolo unde Ey are componente irn-
portante E se /a ansrnite cu rest
de bandă laterală (RBL) o aanda
laterală inferioară întreagă şi cu cea
supe ioa parţia

as fel plasa s purtă o irea a f ec
venţe mai înalte.

vei na { q cu

ambe ? benzi ş jhc , c

rezultă este:

3sp "b Vmax =

de unde rea

f S o = (3.45 3- 3, - dz

Frec\ ţa f sp : cu

un multip

venţe 12 l! r 'i (f . 7 3 e

astfel numa eţeseres
trelor, dar se obţine ş ea 1 ' re¬
dusa wo Mr subp
ac» a 1 i i tete
Dacă subp ătoa a

egală cu un multiplu par de f H /2,
aceasta s-ar fi văzut pe ecran sub
forma .unor bare albe şi negre de
grosime foarte mică deoarece, pe
durata liniei, ar - fi apărut un număr
par de semiperioade de subpur¬
tătoare. .Acestea ar acţiona asupra
■ luminanţei Sa fel pe oricare linie din
cîmp şi pe liniile de acelaşi rang din
cîmpurile sau cadrele succesive.
Aiegînd subpurtătoarea egală cu
un număr impar de f H /2, pe o linie
apare un număr impar de semipe¬
rioade, pe linia următoare, ca şi pe
linia de acelaşi rang din cadrul ur¬
mător (liniar 526) acestea vor fi în
antifază, 'aşa cum se poate observa
şi în figura 28. între liniile de acelaşi
rang există o tendinţă de. anulare,
de reducere a. efectului, iar pe liniile
succesive, existînd un decalaj de o
semiperioadă pe ecran,, se obţine o
structură ca de tablă ele şah într-o
mişcare lentă de sus în jos. Struc¬
tura aceasta este mult mai' puţin
-supărătoare decît cea sub formă de
bare. Alegerea decalajului de f H /2
se numeşte offset de jumătate de li¬
nie.

Pentru a reduce vizibilitatea
structurii parazite care apare dato¬
rită interferenţei în raport cu pur-
' tătoarea de imagine f pj şi cu pur¬
tătoarea sunetului'asociat f ps , frec¬
venţa bătăilor posibile între aceste
frecvenţe trebuie să fie tot un multi¬
plu impar d.e f H /2:

fps - (Vi + f ps) = (2n + 1) - (47)

în care n' este un număr întreg po¬
zitiv oarecare (n' G M).

TEHNSUM 4/1890

Din expresiile (47) şi (34) se observă că în sistemul,NTSC trebuie satis¬
făcută relaţia:

fpi - f ps — 4,5 MHz = (n + n' + 1)f H (48)

Este deci obligatoriu ca ecartul între purtătoarea de imagine şi cea de su¬
net să fie egal cu un multiplu întreg al frecvenţei de linii.

în perioada în care s-a elaborat sistemul NTSC, neavînd la dispoziţie cir¬
cuitele moderne de divizare, se foloseau divizoare simple care pentru a fi
stabile nu puteau avea un factor de divizare mai mare decît cel mult 13. Ca
urmare, s-a ales 2n + 1 = 455 şi relaţia (34) devine pentru standardul ameri¬
can:

f S p = .455 (49)

Pentru standardul european avem:

f sp = 567 j (50)

Din expresia (48) pentru ca n' să fie întreg, cea mai apropiată frecvenţă
f H de cea din televiziunea AN este f H = 15 734 Hz, iar pentru f v rezultă valoa¬
rea f v = 59,94 Hz. De aici rezultă:

f sp = 3,579545 MHz (51)

în general se consideră f sp = 3,58 MHz.

Pentru a asigura legătura riguroasă între frecvenţe, în instalaţiile de TV în
culori se porneşte de la f sp obţinută cu un oscilator cu cuarţ şi prin di¬
vizări succesive şe obţin f H şi f v .

Semnalul de crominanţă. Ponderare

Semnalul de crominanţă se obţine, aşa cum am văzut, prin modulare în
cvadratură a subpurtătoarei cu semnalele E, şi E^. Mai trebuie totuşi
făcută o reducere a amplitudinilor, pentru a nu aparea supramodulaţie.

Din studii statistice s-a constatat că dacă la o imagine sub formă de miră
de bare colorate cu luminanţa maximă-100% se admite o depăşire de numai
33%, faţă de alb, respectiv de negru, atunci în condiţii de transmisiune a
unor imagini obişnuite nu va apărea supramodulaţie.

Se consideră pentru început o transmisiune cu semnale diferenţă de cu¬
loare obişnuite. A nu depăşi 33% din amplitudine, dar a asigura totuşi ampli¬
tudine maximă semnalului de crominanţă, revine la a impune ca primele

două barecolorate (galben şi cyan) să nu depăşească amplitudinea totală
de 1,33 V. în consecinţă:

E Y gb+ IE C lgb= *.33 V (52)

E; C y+ IEclcy= 1.33V ( 53 )

Se obţin două ecuaţii în care intervin nişte coeficienţi de ponderare a şi b:
1,33 - 0,89 = 1 a2(E R -E;)2 gb +b2(E B ~ E Y )2 gb (54)

1,33 - 0,7 = ţ a2(E R - E;)2 cy +b2(E B - E Y )2 cy (55)

Rezolvînd sistemul, se obţin:

3 = 0,877 = i?m” : b = 0,493 =(56)

Semnalele diferenţă de culoare ponderate vor fi:

2,03(E r - E y )

vc = arctg - 51 (60)

1,14(E b - E y )

Pentru cazul unei mire de bare în culori dispuse în ordinea descres¬
cătoare a luminanţelor, valorile tuturor semnalelor sînt date în figura 30, iar
semnalul CVBS se prezintă în figura 29.

Pentru a comenta puţin semnalul reprezentat în figura 29, putem observa
următoarele:

— în dreptul fiecărei culori s-a înscris faza (de exemplu pentru galben
167°; pentru cyan 283,5° etc.);

— oscilaţia poate avea o amplitudine care variază în limita plus sau mi¬
nus A corespunzătoare culorii respective (galben ±0,45, roşu ±0,63 etc.);

— pe ordonata din stînga este reprezentată tensiunea de videofrecvenţă
gradată în volţi;

— pe ordonata din dreapta este reprezentată tensiunea de radiofrec-
venţă gradată procentual şi cu polaritate negativă. Se poate observa că ni¬
velul de alb corespunde la. 10%, cel de negru la 72% şi cel de stingere la 75%;

— mai apare un semnal de sincronizare a culorii numit burst, despre
care vom vorbi ceva mai tîrziu;

— toată figura se referă la durata unei linii complete cu T = 64 /is.

Se observă că modulaţia dublă îq cvadratură (MAQ), obţinută din cele
două oscilaţii MA—PS, se poate reprezenta în planul subpurtătoarei sub
formă de diagramă de fazori, aşa cum am mai văzut anterior, asociind lun¬
gimea cu saturaţia şi unghiul cu nuanţa (figura 31).

în sistemul NTSC în care se folosesc din motive de banda (aşa cum s-a
arătat anterior) semnalele E| şi Eq avînd axele decalate, se poate obţine
în mod automat o ponderare dacă se dă axelor I şi Q ale semnalului un de¬
calaj de 33° faţă de faza de referinţă. în acest caz, semnalul de crominanţă
va fi:

Eq = E^sinKpt + 33°) + E|COs(co S pt + 33°) =

= EăsinKpt + 33°) + E,sin'(w sp t + 90° + 33°) (61)

|Eq| are valoarea din relaţia (42) iar

TEHNIUM 4/1990

ORGĂ

DE LUMINI

IOAN FENYEDI, Crîsturu - Secuiesc

Deoarece lucrez în domeniul
electronicii, aş dori să fac cîteva
precizări şi completări asupra sche¬
mei apărute în revista „Tehnium"
nr. 4/1989, pag. 16.

Schema la care fac referiri şi
căreia i-am adus cîteva modificări
este ORGA DE LUMINI publicată
de studentul Tiberiu Bratu. Orga
prezentată, cu filtre digitale, pe
iîngă avantajele evidente, comportă
şi unele deficienţe. în primul rînd —
şi cred că este cel mai important lu¬
cru — se poate observa că faza re¬
ţelei nu este separată de circuitul
de masă al montajului (bineînţeles,
acest lucru depinde de poziţia şte-
cherului în priză).

în al doilea rînd, intrarea monta¬
jului necesită un semnal de nivel re¬
lativ mare (peste 0,7 V), ceea ce nu
permite cuplarea directă la ieşirea
de linie a surselor de semnal (mag¬
netofon, casetofon etc.), iar cupla¬
rea la mufa pentru difuzoare are dez¬
avantajul că la modificarea volumu¬
lui trebuie modificată şi poziţia po-
tenţiometrului P (5 klî) pentru a
obţine aceleaşi efecte. Intrarea este
aptă de a primi semnale monofo-
nice pentru a păstra concordanţa
între sunet şi lumină. Pentru înlătu¬
rarea neajunsurilor relatate am
făcut modificările descrise în conti-
n"are.

A. Separarea fazei

Pentru realizarea separării există
mai multe soluţii, şi anume:

— folosirea transformatoarelor de
impulsuri pentru comanda triace-
lor;

— folosirea optocuploarelor (la
intrare sau la comanda triacelor);

— legarea unui transformator de
separare în calea semnalului de in¬
trare etc. i

Eu am ales ultima variantă, şi
anume transformatorul de sepa¬
rare.

B. Cuplarea orgii la ieşirea de
linie a aparatelor audio

Am realizat acest lucru cu ajuto¬
rul unui preamplificator simplu
avînd ca sarcină transformatorul de
separare. Preamplificatorul reali¬
zează şi sumarea semnalelor stereo
(L+R).

în figura 1 este prezentată
schema electrică a preamplificato-
rului, care conţine „bătrînul“ 741
(C.l.) şi puţine componente pasive.
Integratul este alimentat de la o
sursă de tensiune diferenţială,
avînd Ua = ±12 -4 15 Vc.c. (nu este
critică valoarea lui U). Rezistenţele
R1, R2 (100 kll) au rolul de a face
suma semnalelor L şi R şi, în plus,
împreună cu PI (1 Mii — trimer),
permit stabilirea amplificării etaju¬
lui (maximum 10). Rezistenţa R4 (1
kli) are rol de a proteja C.l. în caz de
scurtcircuitare a transformatorului.
Transformatorul Tr. este de tip „ie¬
şire" de la receptoarele „Albatros"
etc., care se va rebobina pentru un
raport de transformare 1:1. El va
conţine două bobine identice avînd
ni = n2 = 400 de spire din sîrmă
CuEm 0 0,1 mm. Numărul de spire
şi diametrul conductorului nu sînt
critice. în orice caz, se va pune o
izolaţie corespunzătoare între cele
două bobine (electrosecuritate).

Sursa diferenţială necesară pen¬
tru alimentarea preamplificatorului
am ob.ţinut-o prin 'modificarea ali¬
mentatorului originar. în acest scop
se va începe cu demontarea trans¬
formatorului de sonerie şi debobi-
narea secundarului pînă cînd
rămîne disponibilă numai bobina
pentru 5 Vef (secundarul transfor¬
matorului de sonerie are configu¬
raţia 5 V + 3 V = 8 V). După ce s-a în¬
lăturat „surplusul" de 3 V, se va
pune o izolaţie bună şi se va bobina
cu sîrmă CuEm 0 0,15 mm încă un
secundar pentru 7 Vc.a. 4- 9 Vc.a.
Astfel, după redresare cu diodele
Dl, D2 şi filtrare cu CJ şi C2, vom
obţine o tensiune simetrică de cca
±11 V 4- 15 Vc.c. Restul alimentato¬

rului rămîne neschimbat. Compo¬
nentele din alimentatorul diferen¬
ţial nu sînt critice; se pot utiliza
orice diode de mică putere şi capa¬
cităţi de valoare relativ redusă (D =
= 1N4001; 1N4148; C = 100 n F -4
470 ţiF). Schema alimentatorului
modificat este indicată în figura 2.

Punerea în funcţiune. După reali¬
zarea practică se interconectează
alimentatorul cu preamplificatorul,
iar ieşirea transformatorului de se¬
parare se cuplează la orga exis¬
tentă. Potenţiometrul se aduce pe
poziţia din mijloc şi se aplică un
semnal audio la intrare. Semiregla-
bilul se ajustează pentru amplifi¬

care minimă (PI—1 Mii) şi apoi se
creşte încet amplificarea pînă cînd
la acţionarea potenţiometrului de
5 kll de la minim la maxim obţinem
o gamă largă de efecte luminoase.

Observaţii. Tija potenţiometrului
se va izola faţă de cutia montajului
(mai ales la cele metalice) şi se va
utiliza buton de plastic, deoarece
aceasta rămîne sub tensiunea reţe¬
lei. Nu se va lega masa orgii
(schema originară) la cea a pream¬
plificatorului. De aceea, pe schema
preamplificatorului masa a fost no¬
tată prin simbolul cu săgeată plină
(^), spre a o distinge de masa ge¬
nerală a montajului (±).

AMPLIFICATOR

DE ANTENĂ TV

Principalul element al instalaţiei
de recepţie TV la mare distanţă îl
constituie amplificatorul de antenă.
Constituind prima verigă din lanţul
parcurs de semnalul de înaltă frec¬
venţă, el stabileşte practic raportul
semnal/zgomot al întregului sistem
de recepţie.

Montajul descris în acest articol
se caracterizează printr-un zgomot
propriu extrem de mic, amplificare
mare, intermodulaţie mică. Amplifi¬
catorul a fost experimentat cu re¬
zultate foarte bune la recepţia ca¬
nalului 10 TV.

Cu acest amplificator. în condi¬

ţiile respectării tuturor indicaţiilor
date, se pot obţine următoarele per¬
formanţe:

— amplificare (75 li/75 li) > 45
dB;

— factorul de zgomot < 2 dB.

1. SCHEMA DE PRINCIPIU

Pentru obţinerea unui factor de
zgomot cît mai redus şi a unei am¬
plificări mari în canalele benzii 3
FIF, de la început s-a mers pe ideea
utilizării unor trazistoare cu perfor¬
manţe deosebite în înaită frecvenţă.

Primul etaj este realizat cu tran¬
zistorul MOS-FET dublă poartă cu
canal N, de tip BF981, în montaj
sursă comună (fig. 1). Acest tran¬
zistor se caracterizează printr-un
factor de zgomot propriu de aproxi¬
mativ 1,5 dB, o pantă de 14 mA/V şi
un cîştig în putere de 28 dB.

Semnalul FlF dorit a fi recepţio-

TEHNIUM 4/1990

nat este selectat cu circuitul de in¬
trare L,, L 2 , CT 1 de bandă îngustă
şi aplicat lâ poarta G, a tranzistoru¬
lui T,.

Amplificarea etajului este contro¬
lată de potenţialul porţii G 2 faţă de
masă. Semnalul amplificat de T,
este aplicat celui de-al doilea etaj
prin filtrul de bandă L 3l CT2 şi con¬
densatorul de cuplaj C 2 .

Al doilea etaj de amplificare este
realizat cu tranzistorul BFR91A în
montaj emitor comun. Datorită im-
pedanţelor de intrare şi ieşire de va¬
lori mici, pericolul de autooscilaţie
este redus. Semnalul amplificat de
T 2 este aplicat filtrului de bandă L 4 ,
CT3 şi prin condensatorul de cu¬
plare C 4 la borna de ieşire.

Amplificatorul este realizat pen¬
tru a putea fi montat direct în baza
sistemului de antene, jn scopul îm¬
bunătăţirii raportului semnal/zgo¬
mot care ajunge la televizor.

Alimentarea cu energie electrică
se face pe cablul de coborîre. Expe¬
rimental s-a observat că există ca¬
zuri în care, în condiţiile unei re¬
cepţii dificile, prin reglarea fină a
valorii tensiunii de alimentare a am¬
plificatorului, se poate obţine îm¬
bunătăţirea sesizabilă a imaginii.
Tensiunea de alimentare, în acest
caz, poate varia cu ± 2...3 V faţă de
valoarea indicată în schemă.

în figura 4 este prezentat alimen¬
tatorul reglabil utilizat, care oferă o
tensiune cuprinsă în intervalul
0...15 V, foarte bine filtrată.

2. DETALII CONSTRUCTIVE

2.1. Piesele mecanice

Pentru a permite o asamblare
uşoară, dar şi cjin considerente de
funcţionare, montajul se realizează
„în aer". Amplificatorul se mon¬
tează într-o carcasă metalică din
tablă cositorită cu grosimea de
0,5...1 mm, recuperată de la tăvile
de copt din comerţ.

Dimensiunile acesteia şi modul
de aranjare a pieselor se dau în fi¬
gura 2 .

Se va începe prin realizarea car¬
casei. Cu ajutorul unui foarfece de
tăiat şi al unei maşini de găurit se
vor realiza reperele din figura 3:

— desfăşurata cutiei 1 buc.;

— pereţii despărţitori 2 buc.;

— capacul 1 buc.

Carcasa se va asambla prin îndoi¬
rea la 90° a desfăşuratei pe liniile în¬
trerupte şi cositorirea muchiilor şi a
pereţilor despărţitori pe contur.

2.2. Componente electronice

Rezultate deosebite se vor obţine

numai utilizînd componente elec¬
tronice noi, de bună calitate.

Se vor folosi condensatoare tri-
mer tubulare, corespunzătoare din
punct de. vedere al frecvenţei de lu¬
cru. Folosirea unor trimere neadec-
vaîe poate compromite calitativ
construcţia.

Bobinele se realizează din sîrmă
de cupru argintat 0 0,5 mm, bobinaj
spiră lingă spiră, pe un dorn cu
diametrul exterior 0 3 mm. Datele
lor sînt prezentate în tabelul din
figura 1 .

Condensatoarele sînt de tip cera¬
mic disc, de dimensiuni reduse.
Condensatoarele de decuplare Cj
şi C 3 sînt de tip ceramic disc, fără
terminale.

Rezistoarele utilizate sînt obliga¬
toriu chimice, de 0,25 W, cu tole¬
ranţa de ± 10 %.

Trecerile de înaltă frecvenţă se
realizează cu elemente de sticlă de
tipul celor utilizate în selectoarele
TV, iar cele de curent continuu cu
condensatoare de trecere de 1 nF
tip GPX sau CZZ4011.

2.3. Asamblarea amplificatorului

Lipirea componentelor începe cu

cea a condensatoarelor trimer
CTi,...CT 3 , montate în aşa fel încît
şurubul de reglaj să iasă în afara
carcasei. Celelalte componente vor
fi montate ca în figura 2 , care este
realizată la scara 1:1. Piesele se
montează în planul trecerilor de
sticlă la jumătatea înălţimii pereţi-

]

InF

- A 4“

(75n.)\

Ili.

_BF 9_81_ _ l F _ _BFR91 A_ J

CT1,...,CT3=Zrl2pF tabulari

Nr.

soire

0. .

sirma

lipmei

Dorn

2,5

0,5

CuAq

5,5

CuAq

6,5

0,5

CuAg

Z.4

0,5

CuAq

SRF

0,22

CuEm

f^jită

*Bobinele se execută în aer ;
spiră lingă spiră.

Condensatoarele vor avea lungi¬
mea terminalelor cît mai scurtă, iar
cele de decuplare şi C 3 se vor lipi
la terminalul tranzistorului cît mai
aproape de punctul de ieşire din
capsulă.

Tranzistoarele sînt ultimele piese
care vor fi lipite. Ele se vor monta cît
mai aproape de pereţii metalici.

Trebuie să se ţină seamă de fap¬
tul că, în cazul tranzistoarelor
MOS-FET, şocurile termice dato¬
rate lipirii şi dezlipirii terminalelor
duc la creşterea ireversibilă a zgo¬
motului propriu.

Se recomandă ca la lipire respec¬
tivul terminal să fie prins cu penseta
între porţiunea în care se face lipi¬
rea şi capsulă, pentru ca şocul ter¬
mic să nu se propage la structura
semiconductoare.

Letconul utilizat va fi de putere
redusă şi obligatoriu împămîntat.

3. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE Şl
REGLAREA

După terminarea construcţiei,
care trebuie să fie extrem de îngri¬
jită, se va face o verificare a corecti¬
tudinii pieselor, după care se ali¬
mentează montajul respectînd po¬
laritatea indicată.

Reglarea amplificatorului constă
în acordarea circuitelor rezonante
pe frecvenţa canalului recepţionat.
Ideal este ca reglajul să se facă cu
aparatura specializată, tip vobulos-
cop. în lipsa acesteia se poate în¬
cerca şi un reglaj pe imagine. în
acest caz rezultatele depind foarte
mult de îndemînarea şi experienţa
persoanei care face reglajul.

Aceasta se face pe etaje, înce-
pînd de la intrare spre ieşire. Se
acţionează pe rînd asupra conden¬
satoarelor trimer CTL...CT 3 pînă la
obţinerea imaginii optime şi a sune¬
tului maxim.

Acţionînd asupra bobinelor L 1t
L 3 , L 4 se pot obţine variaţii ale frec¬
venţei în jurul frecvenţei centrale de
pînă la 10 %.

După încheierea reglajului se
pune capacul şi se cositoreşte pe
contur. în urma acestei operaţii
poate apărea un uşor dezacord
care va fi remediat.

O dată reglat, amplificatorul
poate fi montat pe antenă, luînd
toate măsurile de protecţie împo¬
triva intemperiilor.

Cei ce vor lucra îngrijit, fără să
facă nici un rabat calităţii, vor intra
în posesia unui amplificator robust,
cu performanţe deosebite.

BIBLIOGRAFIE:

1. M. Băşoiu: „Recepţia TV la
mare distanţă", Editura Tehnică,
Bucureşti, 1989

2. Colecţia revistei „Tehnium".

TEHNÎUM 4/1990

DETERMINAREA
TIMPULUI DE EXPUNERE
LA MĂRIRE

Prof. MÎGKEY D. MOCIORNIfĂ

CONSIDERAŢII GENERALE

La executarea fotocopiilor avem probleme cu determi¬
narea timpului de expunere la variaţia scării de redare.

Pentru prima probă timpul de expunere se determină ex¬
perimental şi este funcţie de mai mulţi parametri, printre
care: scara de mărire iniţială, deschiderea obiectivului, ti¬
pul de aparat de mărit (respectiv distanţa şi calitatea siste¬
mului de iluminare), puterea şi timpul folosit, tensiunea de
alimentare, densitatea negativului, sensibilitatea hîrtiei,
calitatea şi temperatura revelatorului etc.

Datorită diversităţii parametrilor, se obişnuieşte execu¬
tarea de probe, pe fragmente de hîrtie fotografică, cu timpi
diverşi de expunere; după analizarea acestor fragmente,
se apreciază timpul de expunere pentru mărirea iniţială.

Expunerea materialului fotosensibil se face după for¬
mula: c

unde E = expunerea, I = intensitatea luminii, t = timpul.

La schimbarea scării de mărire, iluminarea se schimbă
cu pătratul distanţei dintre sursa luminoasă şi materialul
fotosensibil şi atunci aplicănYformula:

S-au notat: t, = timpul la prima expunere; t 2 = timpul
la a doua expunere; fa, — scara de redare la prima
expunere; (3 2 — scara de redare la a doua expunere;
Y = dimensiunea imaginii pe film; Y = dimensiunea ima¬
ginii pe planşeta aparatului de mărit: f = distanţa focală a
obiectivului; Z = extensia obiectivului; h = distanţa dintre
obiectiv şi planşeta aparatului de mărit.

Abaca propusă face direct operaţiile din formula (3),
plecînd de la timpul t-, stabilit experimental pentru o anu¬
mită scară de redare şi dînd valoarea lui t 2 pentru /3 2 ,
noua scară de redare.

Folosirea abacei se impune în special la mărirea color,
unde timpul de expunere este foarte important, procentaje
de 10% influenţînd filtrarea folosită.

Bineînţeles că exponometrele de laborator sînt mai
practice, dar şi foarte scumpe, iar cele prezentate pentru
fotoamatorii electronişti nu pot fi construite chiar de ori¬
cine.

Menţionez, de asemenea, că la măririle foarte mari, ex¬
punerea este influenţată de efectul Schwarzschield, care
transformă formula (1) în:.

E = I • t p

unde p = coeficient Schwarzschield, care este funcţie de
materialul fotografic folosit, intensitatea şi lungimea de
undă a sursei luminoase etc.

CONSTRUCŢIA ABACEI

Pentru efectuarea operaţiilor de înmulţire se folosesc ^ DÎSC Sliport

proprietăţile logaritmilor: w _

log(A-B) = logA+iogB 2 Sc ° la exterioara

|o g(= iogA-iogB <5) j 3 Scală interioară

Abaca circulară prezentată în figura 1 este construită 4 Ax

dintr-o scală interioară (a), reprezentînd timpi de expu- _ _

reprezentînd scări de redare (pînă la [i- 19).

TEHNIUM 4/1990

Dispunerea timpilor este făcută după modelul unei scale
logaritmice a unei rigle de calcul, iar dispunerea în concor¬
danţă a scărilor de redare (0=1; 0=2...) se face după cal¬
cule preliminare folosind formula (3) (vezi tabelul).

Exemplu:

t, = 1 s; 0, = 1

Pe scala (5) sînt trecute şi valorile în cm ale înălţimilor
de la planşeta aparatului de mărit la clişeu. Aceste înălţimi
se calculează astfel;

H = H'+h = ( 0+i).f+(-i-+ 1)-f = li-f (6)

în care: H = înălţimea de la clişeu la planşetă (cm); h' =
înălţimea de la clişeu la obiectiv (cm); h = înălţimea de la
obiectiv la planşetă (cm); 0 = scara de redare.

Exemplu: Să se calculeze înălţimea la care se poziţio¬
nează rama portclişeu pentru scări de redare (0=1; 0=2...;

0=5).

H i(/i=i)

(1 + 1)2

• 5 = 20 cm;

*■*2(0=2)

_ (2+1) 2

• 5 = 22,5 cm;

*”*5(0=5)

_ (5+1)2

• 5 = 36 cm.

Dacă dorim sa avem pe scala (5) a abacei şi o scală a
înălţimilor (H), prelucrăm formula (6) obţinînd:

0- -h 0(2 - -j-) +1=0

Putem calcula pentru şirul lui H ales (20 + 105 cm) pozi¬
ţiile pe scala desfăşurată (g) (valorile negative nu au
sens).

FOLOSIREA ABACEI

în figura 1, abaca este prezentată în poziţia pentru
exemplul de calcul prezentat mai jos.

Fiind necesare 10 s pentru expunere la o scară de mărire
0=3 (format hîrtie 9x12 cm după clişeu 24x36 mm), cît tre¬
buie expus pentru format 18x24 cm?

Poziţionăm scala interioară ® cu reperul 10 s în
dreptul reperului 0=3 de pe scala (§). Citirea se va face
în dreptul reperului 0=6 (0=24 : 3,6 cm = 6) pe scala (a)

t 2 —31 s. Tot pe scala (§), în dreptul lui 0=6 se citeşte şi
înălţimea la care se ridică rama portclişeu faţă de planşeta
aparatului de mărit, H=41 cm.

EXECUŢIA ABACEI

Modul de asamblare a abacei este prezentat în secţiunea
A—A, iar reperele 1, 2, 3, 5 se vor confecţiona din ABS, 2
mm grosime (tăvi pentru masă din comerţ).

Decuparea reperelor se face prin traforare, urmată de
ajustare îngrijită cu pila (sau strunjire, pentru cei care au
posibilitatea).

Inscripţionarea se face cu tuş, urmată de protejare cu un
strat subţire de lac (lăcuirea se face în stare neasamblată,
pentru a preîntîmpina lipirea scalelor între ele).

Abaca se poate executa şi din carton. Se copiază prin
contact pe hîrtie fotografică abaca desenată în prealabil,
se recopiază tot prin contact pentru obţinerea pozitivului,
se caşerează, se decupează şi se nituieşte cu o capsă.

PENTRU CINEAMATORIUI II :. : :.: ă stanculescu

DESPRE

Chiar dacă, în prezent, majori¬
tatea cineamatorilor au abordat
filmul color, sînt încă mulţi pa¬
sionaţi ai celei de-a şaptea arte
care preferă filmul alb/negru.
Pentru cei din această categorie
abordăm problema filtrelor, care,
în mod paradoxal, sînt mult mai
des folosite decît în cazul fil¬
mărilor cu peliculă color.

în cazul folosirii peliculei alb/
negru nuanţele de culoare din
natură sînt traduse în diverse
nuanţe de gri ce pot fi subliniate,
accentuate sau diminuate cu
ajutorul filtrelor.

Cel mai adesea folosit este fil¬
trul galben. El opreşte o parte
din radiaţiile prezente în atmo¬
sferă, precizează depărtările şi
pune în valoare albul norilor. De
asemenea, filtrul galben clari¬
fică tonurile de gri.

Un filtru verde mijlociu accen¬
tuează traducerea tonurilor verzi
în nuanţe gri mai uşoare. Cele¬
lalte culori devin nuanţe gri mai
apăsate, mai dense.

Filtrul portocaliu şi filtrul roşu
favorizează culorile mai rare din
natură. Aceste filtre conferă o
densitate sporită cerului şi
spaţiilor verzi traduse în griuri
foarte dense. Efectul acestor to¬
nalităţi este predominant în con¬
trast cu exploziile de alb gene¬
rate de nori, raze de soare, refle¬
xii diverse.

Cu ajutorul unui filtru roşu, ce
poate fi dublat de un filtru verde,

FILTRE

se pot realiza efecte de noapte
în plină zi.

Utilizarea filtrelor impune, fi¬
resc, o continuitate, ceea ce nu
permite schimbarea sau alter¬
narea lor după fiecare plan reali¬
zat.

De asemenea, utilizarea aces¬
tor accesorii, care opresc o
parte din lumina ambiantă, ne¬
cesită o corecţie a diafragmei.
Această corecţie este funcţie de
densitatea filmului utilizat şi
este indicată de un coeficient
menţionat de producător.

Coeficientul este raportat la
diviziunile diafragmei în propor¬
ţie de 2:1. Astfel, coeficientul 2
indică o deschidere a diafrag¬
mei cu o treaptă (de exemplu, de
la 5,6 la 4). Coeficientul 6 cores¬
punde la 3 trepte ale diafragmei
(de exemplu, de la 8 la 2;8).

Cineamatorii mai pot utiliza
aşa-numitele filtre neutre. Den¬
sitatea acestora se exprimă în
procentajul de lumină oprită
(25%, 50%). Aceste filtre nu

acţionează asupra redării culo¬
rilor, ci asupra valorilor de expu¬
nere, permiţînd, de pildă, păs¬
trarea unei diafragme mai des¬
chise pentru evitarea contraste¬
lor puternice sau pentru reduce¬
rea profunzimii cîmpului.

Filtrele UV (pentru raze ultra-
violete) sînt folosite la altitudine
(peste 1 500 m) sau pentru
filmări aeriene şi, cîteodată, la
marginea mării. în cazul filmări¬

lor la altitudine utilizarea filtre¬
lor selective este limitată la gal¬
ben sau oranj slab.

Ecranul de polarizare elimină
în bună măsură lumina reflec¬
tată de suprafeţe strălucitoare.
El anulează în bună măsură re¬
flexele sticlei, suprafeţelor me¬
talice, apei. Acest filtru poate fi
folosit la înregistrarea unei

Realizarea unui film de ama¬
tor trebuie, firesc, subordonată
unei idei directoare. Grija pen¬
tru continuitate trebuie să mar¬
cheze întreaga realizare a filmu¬
lui, indiferent de dimensiunile
lui. O suită de planuri disparate
sugerează doar ideea unui mon¬
taj haotic.

Planurile trebuie să se racor¬
deze coerent pentru constitui¬
rea unor scene de acţiune, aces¬
tea se unesc în secvenţe ce re¬
prezintă, în fapt, frazele unui
film. Acest aspect al compoziţiei
ţine de decupajul filmului, iar în
practică structurarea secvenţe¬
lor, mişcarea lor internă ţin de
montaj, de racordurile necesare
între planuri şi secvenţe.

Fără îndoială că mulţi cinea-
matori sînt atraşi chiar de la în¬
ceputul activităţii de montajul
de atracţii ce a guvernat multă
vreme cinematograful de avan¬
gardă (de exemplu, o roată de
automobil şi ruleta unui cazino).

scene desfăşurate în spatele
unei vitrine pentru eliminarea
reflexelor străzii. Utilizarea a-
cestui filtru necesită importante
corecţii ale diafragmei. In filmul
color pot fi utilizate filtrele neu¬
tre, filtrele UV şi ecranul de pola¬
rizare (cu condiţia ca acesta să
fie riguros neutru).

Dar iată cîteva sugestii pentru
utilizarea unei gramatici coe¬
rente în exprimare.

Legătura se poate face prin
mişcări opuse ale camerei:

| — un panoramic de ridicare

corelat de aceeaşi mişcare de
coborîre pe un obiect, pe o fi¬
gură;

— mişcarea alternată a per¬
sonajelor: apropiere/îndepărtare;

— racordul ideilor: un afiş de
turism, o şosea în faţa unei
maşini; un val înspumat, o figură
inspirată;

— legarea efectelor de con¬
trast: plan foarte îndepărtat/
plan foarte apropiat;

— utilizarea elipsei: un auto¬
mobil nou/acelaşi automobil re¬
morcat de o maşină a depanării.

în general racordul nu trebuie
să fie nici forţat, nici gratuit. El
trebuie mereu justificat de lo¬
gica internă a discursului ema¬
nat de la creatorul peliculei, de
la autorul ei.

RACORDURI

TEHNIUM 4/1990

AMPLIFICA TOR

cS fC î es ! in?t a înlesni citirea unor casete magnetice.
.,i t C , apU L ma9net,C d ?J ectura se cuplează la un circuit integrat prevsâ-
« J ,a U d ? ua t P ream P ||f ‘catoare. Amplificatorul de putere preia semnal
mnrltl P M ,IOme ru cu valoarea de 22 kn. Aşa cum este prezentat
montajul lucrează stereofonic. Alimentarea se face cu 6 V Alimentarea
motorului cie antrenare este controlată electronic ca să nu existe fluc¬
tuaţii in viteza de deplasare a benzii.

RADIO, 8/1989

GIROFAR

,n 1R5 200 r

a IC 5 m M

VMK W ,

, m*joK \

h m r^~

wL '■

-j VV

yn,

0/te , n

ywiorzz

/r&jm

4/um XSf

-fcjvfl

Ht 5 ZW * 9r N

2R 4 200 |£y/L 0 ,

zc/ojn

20/ 5 mk 1
ZI)Al

05380035

IVTJ.2YTJ K15U2B L
IVT4,2VT4 KT8150 J-

OUI TI V04-VD7 OM405

2RZ 2RJ* JOk -

206 in

/O MK \!

’/O 5/0 ITI RTJ/070
^ KJ1/UJA

'Ti SA1 4=- ^ -r VD3 yf^ *1 J R8 * |
-»-- T T 4000 m Ikmwj/l ; • i/^/// ^ I

rz? x pi ///; AT\ wjztIiJ r ( )

^ ^o\\ KTgngVĂ 7 ,^/rJ “u>T

Montajul permite comanda aprinderii succesive a şase
becuri dispuse în cerc, care creează senzaţia de girofar. +12v
După cum se observă din schema electrică, alimentarea se
face cu 12 V dintr-un acumulator auto, iar becurile sînt de —
15 W, ceea ce face ca această construcţie să fie utilă în pri¬
mul rînd posesorilor de autoturisme. u .

Tranzistorul T, formează un stabilizator de tensiune şi
la ieşirea sa se obţin 5 V necesari pentru alimentarea cir- .ni
cuitelor integrate şi a trei tranzistoare. ±

Tranzistoarele T 2 şi T 3 formează un generator de im- 50

^ o V ° <MZI>-o Rl8

i lo ţ -

16 1 2 3?-^

( 6 )T 16

»crr-o

EoyoC 4
o

R1-

\ o-O* <

li "I

I V 21712 I

“®2J51 pulsuri a căror frecvenţă se stabileşte din potenţiometrul
I P : Pr ! n tranzistorul T 4 impulsurile sînt introduse la intrarea
/ circuitului 101 de tip 490 (CDB490), care este un numă-
rator decadic. Ieşirile numărătorului sînt conectate la in¬
trările decodificatorului 442.

De lâ decodificator sînt folosite numai 6 ieşiri, care co¬
manda modul de alimentare a celor 6 becuri pentru sem¬
nalizare. Tranzistoarele T n 4- T 1& deci cele care suportă
un curent mare, se vor monta pe un radiator de căldură (o
placa de aluminiu).

_ Tra P? istoarele KF517 sînt de mică putere, care trebuie
® a nc a ^ a un curent de colector de 50 mA. Tranzistoarele
KD605 se pot înlocui cu 2N3055.

ÂMÂTERSKE RADIO, 9/1987

itit^

ţ^gst

*$C £te aSlS «»»% ste^ e P

TEHNIUM —

MICĂ PUBLICITATE

O rubrică aşteptată îndelung de cititorii noştri va apărea în
curînd. Cu această ocazie facem cunoscut tuturor celor interesaţi
din ţară şi din străinătate că mcepînd din luna mai vom publica, în

I cadrul rubricii „Tehnium — Mică publicitate"', anunţuri pentru
vînzări, cumpărări, schimburi privind aparatură electronică, ac¬
cesorii audio-video; ansambluri şi subansambluri RF, VHF,
UHF, SHF; componente diverse; cărţi, reviste, cataloage, cule-
s geri de scheme etc.

Anunţurile cu menţiunea „Pentru revista Tehnium“ se pri-
I mese prin Agenţia de publicitate „Presa Liberă“ din Bucureşti,
| str. 13 Decembrie nr. 24, sector 1, telefon 16 01 33, 14 15 16 sau

16 79 45, ele urmînd a fi dirijate spre publicare în revista noastră.

| Tarifele percepute pentru aceste anunţuri sînt cele în vigoare
I practicate de Editura „Presa Liberă“.

1 Anunţăm pe această cale pe top beneficiarii rubricii de mare
publicitate că vom găzdui în continuare ofertele partenerilor tra-
I diponali din pră şi din străinătate în folosul cititorilor noştri.

MIHAI MARIUS — Slobozia

Da, circuitul TBA790K este un
amplificator.

Ca să înlocuiţi tubul cinescop cu
un ecran cu cristale lichide trebuie
sa deţineţi întîi acest ecran.

La receptorul „Top" nu puteţi lu¬
cra cu niveluri foarte mari. Cu re¬
ceptorul la care vă referiţi nu puteţi
selecta posturi; nu are circuit acor¬
dat. Sigur, prin abonament va puteţi
asigura primirea revistei „Teh-
nium“.

MITICĂ NICOLAE — Bucureşti

La televizor verificaţi starea teh¬
nică a tuburilor electronice. Pentru
recepţia programelor UUS con¬
struiţi o antenă cu datele canalului
2 TV.

Caracteristicile HI-FI sînt nomi¬
nalizate în prospectul aparatului,
in sensul ca el întruneşte anumite
norme internaţionale.

Interesante propunerile dv. Me¬
ditam la ele.

PAPU BEBE - Giurgiu

Vă vom trimite schema solicitata,
în privinţa unui complex de recep¬
ţie TV-SHF este mai complicat să
publicăm.

COSTINAŞ NICOLAE Şl COLE¬
GII — Baia de Arieş

Aprovizionarea cu materiale,
piese şi componente electronice a
constructorilor amatori, atît ca sor¬
timente, cît şi ca preţuri convena¬
bile, este o preocupare mai veche a
redacţiei noastre. Din păcate, biro¬
craţia a învins toate demersurile
noastre şi apariţia unui magazin
„Tehnium 1 ' a fost practic imposi¬
bilă.

Dorinţa apariţiei unui magazin
sau chiar a unei reţele care să apro¬
vizioneze constructorii amatori

sperăm să se materializeze.

Mulţumim pentru bunele apre¬
cieri la adresa revistei.

SCHWARZ ALEXANDRU — Si¬
biu

După cum vedeţi, unele din pro¬
punerile dv. au şi fost concretizate.
Restul, în timp.

MOVILĂ DORU - jud. Con¬
stanţa

Luaţi semnal pentru VU-metru de
la mufa de magnetofon. Ca să con¬
trolaţi funcţionarea aparatului mon¬
taţi un LED (în serie cu 800 ii) în pa¬
ralel pe C83.

Nu cunoaştem schema VU-me-
trului apărută în cartea la care vă re¬
feriţi.

POCORA ANTONEL - Letea,
jud. Tulcea

Reacţia între difuzoare şi micro¬
fon se produce atunci cînd o parte
din energia sonoră debitată de difu¬
zoare excită şi microfonul. Dacă
microfonul este montat mult în spa¬
tele difuzoarelor, efectul de reacţie
poate fi eliminat.

NICOARĂ VALENTIN - Oradea

Transformatorul de cuplaj are în¬
făşurările realizate cu sîrmă CuEm
0,15; în primar sînt 1 100 de spire,
iar în secundar 2x500 de spire.

ISAC BOGDAN — Constanţa

Vi s-a expediat adresa autorului.

PANŢIRU VASILE — Brăila

Aprovizionarea cu materiale a
constructorilor amatori este şi o
preocupare a redacţiei. Deocam¬
dată sîntem în tratative cu furnizori
şi instituţii.

Nu vă descurajaţi în abordarea
unor montaje datorită unor „sfa¬
turi" de la .specialişti".

Vom ţine cont de sunestiile dv.

I. M.

Redactor şef: ing. I. MIHĂESCU
Secretar general de redacţie: fiz. ALEX. MĂRCULESCU
Redactori: K. FILIP, ing. C. IVANCIOVICI, C. STĂNCULESCU
Secretariat: E. DINU, M. NICOLAE
Corectura: V. STAN
Prezentarea grafică: I. IVAŞCU

Administraţia: Editura „Presa Liberă"

Tiparul executat
ia Combinatul Poligrafic
Bucureşti

I INDEX 4421 ifl

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
L!A“ — SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64-66.