Tehnium/1982/8205

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

AUTODOTARE-AUTOUTILARE... pag. 2-3
Comutator electronic
Generator de semnal audio

RADIOTEHNICĂ PENTRU
ELEVI ....

Tranzistorul cu efec

cîmp

Tester

Modul multifuncţional

Receptor sincrodina în ben¬
zile de 3,5 si 7 MHz
Tx-QRP
Bobine RF
Clase de funcţionare

ÎN ACTUALITATE: LUCRAREA
PRACTICĂ DE BACALAUREAT ...
Generator de impulsuri
Voltohmmetru electronic

ANTENA

CITITORII RECOMANDA

Maiak-stereo

Alarma auto

pag 10—11

BC107(8F214~215)

PENTRU CERCURII
TEHNICO-APLICAT
Citroen Karin

2XBA245

AUTO-MOTO .

Sfaturi pentru concediu

Lumini de bord

FOTOTEHNICA .

Perspectiv.; si profunzime
Foto in formule

ATELIER ..

Antene de recepţie
Tranzistoare VHF

LOCUINŢA NOASTRĂ .

Iluminatul modern, iluminat
economic

TEHNIUM-PUBLICITATE

REVISTA REVISTELOR

Sweep-oscilator
Ceas electric
Receptor
Filtru activ
Aprindere electronic;

MAGAZIN TEHNIC ...

Geometrie aplicata
Supravieţuire

POŞTA REDACŢIEI ..

Radioservice

Componenta Importanta a triadei învatamînt-cercetare-producţie, practica elevilor din licee se desfaşoara în majoritatea cazurilor cu o fi¬
nalitate extrem de utila dezvoltării bazei materiale a şcolilor *- autodotarea laboratoarelor si cercurilor de specialitate.

De la panouri didactice şi truse de scule la complexe aparate de masurâ şi control, aparatura electronica de laborator, paieta contribuţiei
elevilor la autoutilarea şcolilor este relevanta prin calitatea si competenţa execuţiilor îndrumate cu dăruire de profesorii de specialitate.

La Liceul industrial „Electronica" de pilda, valoarea acestei contribuţii a atins circa 100 000 lei numai în cursul anului 1981, cînd s-au reali¬
zat în atelierele-şcoala o serie de amplificatoare de la 20 W la 100 W, în'variante mono şi stereo, instalaţii interfon, tranzistormetre, voltmetre,
ampermetre, comutatoare electronice etc., aparate care au contribuit la optimizarea procesului de pregătire a viitorilor muncitori calificaţi din
industria electronica. De asemenea, în cadrul Liceului industrial nr. 3 din Bucureşti, sub îndrumarea calificata a profesorilor ing. Mihaela Ivaşcu
şi Daniel Ivaşcu, viitorii constructori ai avioanelor au realizat pentru laboratoarele de specialitate aparatură de masurâ şi control, AVO-mefre,
capacimeîre, au transformat televizoare în monitoare TV, au construit generatoare de semnal audio, aparate necesare studiului caracteristicilor
îranzisteareior etc. Reprezentind, în acelaşi timp, si utile teme pentru lucrările practice de bacalaureat, realizările elevilor destinate autodotârii
pot deveni exemple şi pentru, alte unitati de învatâmînî din tara. De aceea, am ales pentru publicare un comutator electronic realizat în cadrul
Liceului „Electronica" de absolvenţii Justin Giavan si Fiorin Popovici, avînd ca profesor îndrumător pe ing. Ioana Nedelcu. Cititorii care doresc
reiaţii suplimentare Se pot solicita profesorului îndrumător pe adresa liceului: Bd. Dimitrie Pompei nr. 2, Bucureşti.

De asemenea, publicam un generator de semnal audio realizat de absolventul Orniac Cristian, de la Liceul industrial nr. 3, sub îndrumarea
profesorului ing. Daniel Ivaşcu.

Cititorii pot solicita detalii suplimentare cadrului didactic îndrumător la adresa liceului: Bd. Ficusului nr. 44, Bucureşti. (C.S.)

CO MUTATOR
ELE^H

►Mi' ►

D ’Â °2

\&io 4 Cl Dz u

Modul clasic de simulare a doua
spoturi pe osciloscop este analiza
punct cu punct a semnalelor cores¬
punzătoare celor doua canale (CI- şi
Cf 2 ) folosind pentru comanda co¬
mutării un generator cu o frecvenţa
ridicata, astfel încît, datorita inerţiei
vizuale, ochiul sa nu observe „frag¬
mentarea"' semnalului.

Principiul care sta la baza realiză¬
rii comutatorului prezentat este co¬
mutarea de pe un canal pe altul sin¬
cron cu baza de timp a osciloscopu¬
lui astfel încît spotul sa realizeze o
cursa orizontala întreaga pe fiecare
canal. (Pentru a se putea vizualiza
semnale indiferent de polaritatea
lor, s-a ales pentru alimentarea co¬
mutatorului metoda diferenţiala.)

Comutarea spotului de pe un ca¬
nal pe altul se realizează la comuta¬
rea CBB dintr-o stare în alta, bascu¬
larea fiind comandata de impulsurile
de stingere corespunzătoare sursei
de întoarcere a spotului pe
orizontala. La osciloscopul IE-
Ml 0101, stingerea spotului pe cursa
inversa se realizează prin interme¬
diul triggerului Schmidt construit cu
dubla trioda E88CC (Th din schema
electrica a osciloscopului). Co¬
manda basculării fiind realizata pe
frontul posterior al impulsului, pen¬
tru a realiza trecerea de pe un canal
pe altul 3a sfîrsituf cursei directe s-au
ales impulsuri din anodul tubului
T--a. Impulsurile fiind de tensiune
ridicata (sute de volţi), pentru prote¬
jarea integratului s-â realizat un cu¬
plaj eapacitîv cu intrarea de tact
prin intermediul unui condensator
de valoare mica (C 5 = 47 pF).

Ieşirile integratului, Q şi Q, (pinul
fi. al doilea 6) comanda, prin inter¬
mediul grupurilor C 3 -R 3 şi C 4 -ft 8 -
îranzîstoareie T a respectiv 7L, astfel
Inel cînd T 2 e blocat, T b e saturat şi
invers. T 2 blocat determina în Bf 3
un potenţial variabil în ritmul sem¬
nalului de pe intrarea A, potenţial
ce-l regăsim în ET-. (pe R.J şi deci la
intrarea ABV a osciloscopului (grila
de comanda a tubului 7„ de tip pen-
toda — 6 776 Sffif). în acest timp, T s
fiind saturat, r 4 "va fi blocat (BT 4
pusa la masa în c.c.). Deci ABV va
folosi semnalul prezent în acest mo¬
ment la intrarea A. La comutaţia
CBB în starea inversa, situaţia se in¬
versează, F 2 şi T 4 fiind în conducţie,
iar T 3 şi T & blocate, la intrarea ABV
fiind prezent semnalul de pe intra¬
rea B (după ce a trecut prin atenua¬
torul iniţial al osciloscopului).

Pentru deplasarea celor doua
semnale, respectiv curse ale spotu¬
lui (deplasare necesara uneori pen¬
tru a se face deosebirea celor doua
semnale), se foloseşte potenţiome-

trui P 2 , care, prin modificarea po- 2201/*
tenţialului în drena (T^T 6 ), respec- gt
tiv în Bj 3 T4 ,modifică potenţialul din 'T
E Ţ3T4 ,variind componenta continua
a semnalului vizualizat.

Pentru protejarea tranzistoarelor

MOS-FET în cazul unor semnale -

prea mari la intrare (tranzistoarele
T-rTe) s-au montat în grilele lor gru¬
purile de diode D,D 2 şi D 3 D 4 în anti-
serie.

Cuplajul cu ABV-ul osciloscopului
se realizează prin intermediul divizo-

INTftÂRE A 7 v r-

WTo 8 oz 2â

1 r 11- ! T fc>\

/\|\| [ —i

k ... ■

INTRARE B

[ATENUATOR
1 ( OSCILOSCOP '

-Bf-

]s cbB sn

COMANDA

COMUTARE

£6 IEŞIRE (SPRE
OSCILOSCOP)

TEHNIUM 5/1982

rului compensat f? 10 -C 6 cu C u -C 7 .

Condensatoarele C h C 2 , C 3 , C A ,
montate în paralel cu rezistenţele,
respectiv R 4 , R & R 3 , R & au rolul de
a accelera procesul de comutaţie al
tranzistoarelor comandate, evitînd
integrarea semnalului dreptunghiu¬
lar de comanda.

Grilele tranzistoarelor T-,-T 6 sînt
puse la masa prin R., R 9 pentru ne-
gativarea Sor, respectiv inducerea
unui cana! de tip „p", s fiind pusa ia
potenţial pozitiv. Tensiunea de ne-
gativare corespunzătoare obţinerii
unui potenţial 0 ia ieşirea comuta¬
torului (tara semnal pe intrări) este
de 7,6 V pentru ambele tranzistoare.

care sînt alese astfel încît pentru
aceeaşi negativare punctele statice
de funcţionare sa fie identice (am¬
plificări egale). Pe intrarea unuia din
cele doua canale s-a pastrat atenua¬
torul iniţial al osciloscopului, pe ce¬
lalalt cana! montîndu-se un poten-
ţiometru de 1 MO (P,).

Avantajul principiului folosit la
realizarea acestui comutator îi con¬
stituie posibil - z
la mar:

lucru a osciloscopului, în timp ce îa
comutatorul cu analiza punct cu
punct a semnalului frecventa ma¬
xima de m a e ct
frecventa at_ i - ce comune

(frecvenţa oscilatorului trebuie sa fie
de cel puţin 10 ori mai mare decît
frecvenţa superioara a bazei de
timp, lucru ce la frecvenţe înalte, de
ordinul megahertzilor, duce îa com¬
plicaţii în rezolvarea problemelor de
comutaţie). De asemenea se re¬
marca simplitatea schemei, ceea ce
îi come' ~ ~ ' ~ -

obusteţe ş fiab late mărită mai
ales datorita osm aîory i *

aduse, modificări ce afecteaza în
special frecventele joase ((divizarea
frecvenţei de baleiaj pe orizontală
prin 2 'de către CBBf.

POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE

Comutatorul electronic prezentat-
mai precis osciloscopul cu acest co¬
mutator încorporat, îşi găseşte apli¬
cabilitatea în studiul diverselor mon¬
taje, de exemplu pentru vizualizarea
concomitenta a semnasutus Sa imtra-
rea şi ieşirea unui cwadrîpoi (metoda
ce P er ™ te ° observaţie mai rapida a
,wkm a 8V entualelor imperfecţiuni în, ftunc-
^ ţionarea cvadripolului respectiv), în

experienţe cfe fizica, fiind un aparat
deosebit’de util înîr-un laborator. Se
pot pune In evidenţa diferente de
faza, amplitudine şi forma ale diferi¬
telor semnale etc.

LISTA COMPONENTELOR
FOLOSITE

1. COMUTATORUL ELECTRO¬
NIC:

T,-T 6 : tranzistoare MOS-FET; Tţ-T s :
tranzistoare SC 107-108-109; CI
(CBB): CDB 472E: F,; P 2 - potentlo-
metru log 1 lift + 500 Si; RR%:
2.2 Mp: R-; R r : 1 Ml: % f? 8 : 15 Ml;
- - - *

. : f - -

1 5 n.F; C ; : 47 pF; CŢ; 22 pF; C~:

. ALIMENTAT

■— i

mm ăfllfl

Generatorul de semnale sinusoidale
este realizat de un oscilator punte Wien,
avînd stabilizarea amplitudinii cu bec in¬
candescent.

Un oscilator se realizează dintr-un am¬
plificator cu reacţie pozitiva selectiva; cîş-
tigul în tensiune dat de amplificator tre¬
buie sa fie egal cu atenuarea pe reţeaua
de reacţie pozitiva. Cînd cîştigul în' ten¬
siune este mai mic decît atenuarea, osci¬
latorul funcţionează, dar cu distorsiuni,
sau în cel mai bun caz semnalul este ne¬
distorsionat, dar nu i se cunoaşte ampli¬
tudinea; de asemenea, aceasta nu este
stabila în raport cu temperatura şi timpul.

Pentru a stabili amplitudinea, se re¬
curge la o a doua reacţie asupra amplifi¬
catorului, de data aceasta negativa şi ne¬
liniara, care reglează amplificarea în
funcţie de nivelul de semnal. La alimenta¬
rea oscilatorului reacţia negativa este
mica, deci amplificarea mare, mai mare
ca atenuarea reţelei de reacţie pozitiva,
astfel încît oscilaţiile se amorseaza şi am¬
plitudinea lor începe sa creasca. în acest
timp, reacţia negativa, depinzînd de am¬
plitudinea semnalului de ieşire sinusoidal,
creşte, deci micşorează amplitudinea
pîna în momentul în care amplificarea
este egala cu atenuarea reţelei de reacţie
pozitiva. în acest moment, amplitudinea
semnalului de la ieşire este staţionara.

NOI TITLURI
PENTRU
CONSTRUCTORII
AMATORI

Editura Albatros este recunoscuta de ma¬
rea masa a cititorilor ca un autentic propa¬
gator al educaţiei tehnico-stiinţifice a tine¬
retului. Avînd colecţii specializate (Lyceum,
Sinteze Lyceum, Cristal). Editura Albatros
oferă anual sutelor de mii de tineri cititori
valoroase si competente volume de infor¬
maţie tehnica şi ştiinţifica.

Anunţat în nr. 8/1980 a! revistei noastre,
semnalat din nou în nr. 2/1981, volumul Ra-
diorecepţia A—Z este, în sfîrşit, tipărit.
Deşi realizat în urma altor lucrări mai puţin
reprezentative, Radiorecepţia A—z apare
inaugurînd Colecţia Mica enciclopedie
pentru tineret şi constituie rodul muncii
unui colectiv de specialişti cu o bogata ex¬
perienţa în domeniile radiotehnicii si radioa¬
matorismului.

Volumul se adreseaza cu prioritate unor
largi categorii de tineri care doresc sa
aprofundeze aceste ramuri ale electronicii
si. totodată, sa construiască radiorecep-

luait ţie Dîm căcitoleie incluse în

volum menţionaHtSemente şi circuite pa¬
sive, Dispozitiveisgmiconducîoare: Redresa¬
rea şi stabilizsHa; Generatoare electrice; j
Modulaţia şi oeăfodulatia: Radioreceptoare; J
Radioreceptorul-superheterodina; Măsură-#
teri in radioreceptoare: Radioreceotoare ro#
mâneşti. Cu o jŞccelenta prezentare grafic#
iucrarea este' însoţita de numeroaje
scheme, note ir-bcTografice, tabele co§fi-
nind coduri şi loialii tehnice lnternaţiof#ie.

Printre celeilte volume care vor soirea
în cui înd în Cdecţia Cristal si vor in#esa
fara îndoiala |s constructorii amaţiri se
numără Moniâje electronice de i#fg. iile
Mîhâescu. Peste GG „o montaje ce u;i gue
redus de dificultate sau ca: ccmţMexe au
caracteristic faptul ca pot fi eaţizhte cQ un
număr redus dălpiese. in capitolele volumu¬
lui sînt prezentate: alimentatoare, instru- ^
mente de măsură, generatoare de semnal,
amplificatoare, radioreceptoare, miniauto-
matizari, construcţii deosebit de instructive
pentru tinerii care doresc sa se perfecţio¬
neze în domeniul electronicii.

De asemenea anunţam apariţia volumului
Electronica ajută, semnat de reputatul pu¬
blicist Ion BoghifOtu, care cuprinde o suita

le montaje electrdnî^i^^zafe se cac-
§>te ca; Electronica digital^ocuri e&ctrc-
gice, loto electrorrtc numrator Beetro-
|ica In gospodărie: M!uzt@ eSecîrante t
vioara, fluier, orga); TeHeaManda: Pssi»-
j§stere; Automate electronic^)

| Autodotări gospodăreşti Un materiale
icuperabffe de Jfieret Bădiffît -orezircta :

‘'SŞ®* obîect^dm desei/
^Sgenîoase lucrări ofeţi-
§§ petaSice.şatîia. Ierna

.. jndfauîui ama-
-Cafe&a Sinteze

tea-de Isarvate a
îice. precsir! si diverse
‘“M&rafeşiuarea aess-
oot fi feaSizafe de
-descifrarea iaîneter

_ « munca delfaslspraire a

corespunzătoare m volume de
irf@B|p#şi îndrumare pradifa a tineretu-
Albatros ramme Jptis continuare

un autentic prieten aS conectorilor ama¬
tori. T|#

CĂLIM STĂNCULESCU

TEHNIUM 5/1982

' r >: t '

ximativ valoarea transconductanţei
într-un punct ales, M. aşa cum se arată
in figura 4.

Rezistenţa internă a FET-ttlui se de¬
fineşte prin raportul k*« Aib/AL
pentru u, = constant. Reierindu-se la
mărimile circuitului de ieşire, ea are
semnificaţia rezistenţei de ieşire a dis¬
pozitivului. în porţiunile înclinate (li¬
niare) ale caracteristicilor i 2 = f(u 2 ), va¬
lorile lui R, pot ajunge la sute de kilo-
ohmi.

Rezistenţa de intrare este definită
prin raportul R,>, =■ Aui/Aii pentru
u 2 = constant. Valorile sale curente
depăşesc cu mult ordinul megaohmi-
lor, putînd atinge IO 12 fi sau chiar mai
mult.

Capacitatea de intrare este un alt pa¬
rametru important al FET-urilor, de ea
depinzînd în mare măsură frecvenţa
maximă de lucru. Se ştie că FET-urile
pot lucra la frecvenţe foarte mari; expli¬
caţia constă în faptul că deplasarea
purtătorilor de sarcină de-a lungul ca¬
nalului este datorată efectului de accele¬
rare şi nu celui de difuzie, cunoscut de
la tranzistorul bipolar. Astfel, frecvenţa
limită de lucru este mai degrabă dictată
de capacitatea electrică a joncţiunii de-
cît de timpul de tranzit al purtătorilor
prin canal. Iată, prin urmare, un alt
avantaj major al tranzistorului cu efect
de cîmp în comparaţie cu tranzistorul
bipolar. Valorile curente ale capacităţii
de intrare sînt de ordinul picofarazilor.

Un parametru mai rar întîlnit la ora
actuală (şi care îşi are originea în ase¬
mănarea mare, din punct de vedere al
funcţionării, între FET-uri şi triode)
este factorul de amplificare ju. definit
ca produsul dintre transconductanţă şi
rezistenţa internă, m = S.R/. Ţinînd
cont de definiţiile lui S şi R,, deducem
că parametrul n este o mărime adi-
mensionalâ, avînd semnificaţia unui
factor de amplificare în tensiune. Valo¬
rile sale numerice (de ordinul sutelor)
se obţin exprimînd pe S în miliamperi
pe volt şi pe R, în kiloohmi (sau pe S
în O 1 şi pe R, în fi).

Pentru a menţiona şi alţi parametri
întîlniţi în cataloage, vom reven intii
asupra convenţiilor de notare. Astfel
este posibil sistemul utilizat în prezenta¬
rea anterioară, adică afectarea cu indi¬
cele 1 a mărimilor referitoare, la circui¬
tul de intrare şi cu indicele 2 a celor co¬
respunzătoare circuitului "de ieşite. O
altă convenţie constă în folosirea ca in¬
dici a iniţialelor G, S, D de la denumi¬
rile în limba engleză ale celor trei ter¬
minale (gate = poartă, source = sursă,
drain = drenă). De exemplu, curentul
de drenă (menţionat pînă acum. ca i 2 ) se
notează cu I D sau i D , tensiunea drenă-
—sursă (u 2 ) se notează cu U DS , V DS sau:

In tabelul alăturat au fost trecute
simbolurile şi denumirile (semnificaţiile)
celor mai importanţi parametri ai FET-
ului menţionaţi în cataloage. Trebuie să
facem însă distincţie între mărimile cu¬
rente I D , V DS etc. şi valorile lor maxime
admisibile, notate la fel. De regulă, în
cataloage sînt specificate valorile tipice,
valorile maxime sau cele minime, nee-
xistînd astfel posibilităţi de confuzie.

în continuarea consideraţiilor gene¬
rale, vom aminti pe scurt cîţiva dintre
parametrii mai importanţi ai FET-ului.

Transconductanţa este definită prin
raportul S = Ab/Aui pentru u 2 = con¬
stant. Se subînţelege, este vorba de
variaţiile Aia ale curentului de ieşire
corespunzătoare unor variaţii mici Am
ale tensiunii de intrare, pentru o va¬
loare dată a tensiunii u 2 . întorcîndu-nc
la figura 2, observăm uşor semnificaţia
geometrică a mărimii S: ea reprezintă
panta caracteristicii i 2 = f (u,) pentru
u 2 = constant, într-un punct dat. De¬
oarece caracteristicile nu sînt liniare,
panta S variază treptat de la un punct
de funcţionare la altul, mai precis creşte
odată cu creşterea curentului de ieşire,
în porţiunile liniare ale caracteristicilor,
S are valoarea aproximativ constantă
(valoarea maximă).

După cum vom vedea mai departe,
amplificarea în tensiune a unui FET
este cu atît mai mare cu cît S are valori
mai mari. Este şi firesc, deoarece valori
mari ale transconductanţei înseamnă
variaţii mari ale curentului de ieşire co¬
respunzătoare unor variaţii Aut date.

deci implicit variaţii mari ale căderii de
tensiune pe rezistenţa de sarcină.

Dimensiunile fizice ale mărimii S sînt
cele ale conductanţei electrice (invvrsa
rezistenţei electrice). Prin urmare, ca se
poate măsura în unităţi il 1 - siemens
(simbol S), dar se preferă în practică
unitatea mA/V. Reamintim că 1 ir 1 =
IA/lV = 1 000 mA/IV. Valorile cu¬
rente ale lui S sînt de ordinul cîtorva
miliamperi pe volt.

Dacă dispunem de o caracteristică de
transfer i 2 = f(u,), putem deduce apro-

5mA/V

(La masa

*in (La masa

G (La maso w

AI#— 1 mA. Conform definiţiei facto¬
rului beta, deducem /? = -r— =

Cu acelaşi montaj pot fi măsurate şi
tranzistoarele de tip npn (medie şi
mare putere), inversînd în prealabil
polaritatea sursei de alimentare şi bor¬
nele voltmetrului. Reglajul lui R+ nu
trebuie neapărat refăcut decît atunci
cînd se trece de la tranzistoare cu sili¬
ciu la tranzistoare cu germaniu sau
invers.

Pentru ca operaţia de împerechere
să decurgă mai rapid, fără a măsura
efectiv toate tranzistoarele disponibile,
este recomandabil să se realizeze un
montaj prevăzut cu două socluri şi cu
posibilitatea de conectare, pe rînd, în
circuit a celor două tranzistoare tes¬
tate. Unul din tranzistoare (ales cu fi
convenabil) va servi ca etalon, rămî-
nînd. conectat permanent la bornei?
Ei, Bi, Ci, iar la celelalte borne. E;, Bj,
Q>, se vor conecta pe tind tranzistoa-

AU _ AU(V)

Ri • AI# 10 (fi) • I • 10 1 (A)

— 100 • AU(V). Prin urmare, valoarea
lui beta se obţine înmulţind cu 100 creş¬
terea de tensiune AU la apăsarea buto¬
nului K (exprimată în volţi).

Avantajul schemei constă în faptul că
permite măsurarea lui fi în diverse condiţii
de funcţionare, curentul iniţial de colector
putînd fi reglat prin manevrarea lui P (de
exemplu, I, = 100 mA se obţine pentru
Ui = 100 mA • lOfl = I V etc.).

Pentru a preîntâmpina încălzirea
semnificativă a tranzistoarelor în tim¬
pul verificărilor, este bine ca ele să fie
montate provizoriu pe nişte radiatoare
mici.

jul de la o sursă de 6V 0,5 A (tensiune
continuă, bine filtrată, eventual stabi¬
lizată). Urmărind voltmetrul, se mane¬
vrează cursorul lui P astfel îneît acul să
indice valoarea U, = 0,5 V, tensiune
ce corespunde unui curent de colector

Pentru experimentarea amplifica¬
toarelor AF cu etaj final în contratimp
avem nevoie în primul rînd de „pere-
chile“ de tranzistoare de putere şi/sau
de medie putere prevăzute în scheme.
Indiferent dacă este vorba de tranzis¬
toare de acelaşi tip sau de structuri
complementare (pnp-npn), „împere-
cherea“ constă în a selecţiona două
exemplare care să aibă caracteristici
cît mai apropiate posibil şi, în primul
rînd, să aibă aproximativ acelaşi fac¬
tor de amplificare beta (abateri ma¬
xime de 2—20 %, în funcţie de natura
schemei şi de performanţele dorite).
Montajele alăturate le propunem con¬
structorilor începători care nu posedă
un betametru adecvat şi doresc să re¬
zolve această problemă cu mijloace
simple, dar în condiţii de precizie satis¬
făcătoare totuşi.

Schema din figura 1 reaminteşte
principiul betametrului clasic, cu deo¬
sebirea că utilizează ca instrument in¬
dicator un voltmetru de tensiune con¬
tinuă (un AVO-metru pus pe dome¬
niul de 3 V cc).

Cu potenţiometrul P dat iniţial la
valoarea maximă înseriată se conec¬
tează tranzistorul T de verificat (pnp,
medie sau mare putere) la bornele (sau
soclul) E-B-C. Se alimentează monta¬

= 50 mA. Aceasta va fi considerată
valoarea iniţială a curentului de colec¬
tor, „în jurul“ căreia se va determina
valoarea lui beta.

Pentru a realiza comod o creştere
constantă a curentului de bază, AI# =
= 1 mA, în schemă a fost prevăzut
grupul suplimentar de polarizare
R? — R4. Conectînd la bornele butonu¬
lui K instrumentul de măsură pus pe
miliampermetru c.c. cu 3—6 mA la
cap de scală, se reglează trimerul R»
astfel îneît curentul indicat să fie exact
1 mA. Se trece apoi instrumentul din
nou pe voltmetru şi se conectează la
bornele lui Ri. Apăsînd butonul K, se
citeşte noua indicaţie a voltmetrului,
Lf. Creşterea căderii de tensiune pe
Ri, AU — U 2 — Ui, este datorată unei
creşteri a curentului de colector, Air =

— -r— , care ... rîndul său are drept

cauză creşterea curentului de

PARAMETRII MAS IMPORTAM

Simbol

WHEBm* i._ i

•d

Curentul de drenă i

Vps

Tensiunea drenă-sursă

V GS

Tensiunea poartâ-sursă

' ■ V (BR)GSS

Tensiunea de străpungere poartă-sursă

V iBR)DSS

Tensiunea de străpungere drenă-sursă

*GSS

Curentul de pierderi al porţii sau curentul static (rezidual)
poartâ-sursă (pentru V DS = 0, V GS - specificata)

Curentul de scurtcircuit drenă-sursă (pentru V GS =0,

V DS - specificată)

Tensiunea de prag poartă-sursă (tensiunea poartă-sursă
j la care „începe 1 l D , pentru V os - specificată)

Transconductanţa j

r DSQN

! Rezistenţa drenă-sursă în curent continuu, în stare de
conducţie i

r dson

Rezistenţa drenă-sursă în curent alternativ, în stare de 1
i - conducţie I

Rgs’

• Rezistenţa de intrare (poartă-sursă)

P d

Puterea de disipaţie

J Capacitatea de intrare j

MODUL

MULTIFUNCŢIONAL

M. ALEXANDRU, Beiuş

(URMARE DIN NUMĂRUL TI

MODURI DE CONECTARE
Dispozitiv cu trei electrozi, ca şi tran¬
zistorul bipolar, FET-ul se utilizează
âplicînd semnalul de intrare pe unul din
terminale şi culegînd semnalul de ieşire
de la un alt terminal. Cel de-al treilea
electrod este, din punct de vedere alter¬
nativ, conectat la masa montajului, fi¬
ind astfel comun circuitului de intrare
şi celui de ieşire; aceasta nu exclude po¬
sibilitatea ca el să primească o anumită
polarizare în tensiune continuă în ra¬
port cu masa.

Există, prin urmare, trei posibilităţi
de conectare a FET-ului într-un etaj de
amplificare, anume cele prezentate în fi¬
gurile 5, 6 şi 7, făcînd abstracţie deo¬
camdată de polarizarea continuă a ter¬
minalului pus la masă.

în montajul din figura 5, intrarea se
face pe poartă (mai corect spus, semna¬
lul alternativ de intrare U jn se aplică în¬
tre poartă şi masă), iar ieşirea pe drenă
(semnalul U out se culege între drenă şi

rele disponibile. Pentru Ti se reglează
P astfel încît curentul de colector să fie
de 50 mA (sau 100 mA), apoi, fără a
•mai umbla la potenţiometru, se co¬
mută măsurarea pe T 2 . Se reţin astfel
numai exemplarele cu citiri Ui apro¬
piate de valoarea corespunzătoare eta¬
lonului (0,5 V sau 1 V), dintre ele
urmînd să se selecţioneze apoi „pere¬
chea" etalonului, prin măsurători efec¬
tive ale lui beta în unul sau mai multe
puncte.

Dacă tranzistoarele pereche sînt de
aceeaşi structură, modificarea schemei
din figura 1 în sensul arătat mai sus

masă). Sursa S, conectată la masă, con¬
stituie terminalul comun, în raport cu
ea fiind măsurate semnalele U in şi U out .
Din acest motiv, montajul se numeşte
cu sursă comună. Mai menţionăm că U in
şi U out reprezintă amplitudinile compo¬
nentelor alternative din tensiunile pe
terminalele respective (în raport cu
masa), deci polarizările în tensiune con¬
tinuă nu intervin din acest punct de ve¬
dere.

în mod analog trebuie privit şi mon¬
tajul cu drenă comună (fig. 6). Desigur,
plusul sursei E de alimentare poate fi şi
el considerat la masă din punct de ve¬
dere alternativ, ştiut fiind că în alterna¬
tiv sursele de tensiune continuă se com¬
portă ca un scurtcircuit.

Montajul cu poartă comună (fig. 7)
prezintă interes îndeosebi în domeniul
frecvenţelor înalte şi foarte înalte, mo¬
tiv pentru care nu ne vom ocupa de el
în descrierea care urmează.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

este simplă (o lăsăm pe seama cititoru¬
lui). Pentru împerecherea unor tran-
zistoare complementare (pnp—npn)
vă sugerăm montajul din figura 2. Tre¬
cerea măsurătorii de la pnp la npn se
face cu comutatorul multiplu, Kj — K"
(care inversează totodată şi bornele
voltmetrului), iar alimentarea se face
de la o sursă dublă (diferenţială) de
2X6 V/0,5 A. în rest, principiul este
acelaşi, modul de lucru de asemenea,
iar operativitatea este mult sporită —
lucru de care vă veţi convinge cel mai
bine făcînd şi văzînd.

Prin urmare, dacă nu
se prevede un sistem de polarizare
„iniţială", semnalul de atac nu va pu¬
tea acţiona amplificatorul decît după
depăşirea nivelului de cca 1,2 V.

Un raţionament analog se poate
aplica şi celeilalte „jumătăţi" a integra¬
tului, cu deosebirea că aceasta va fi de¬
blocată de alternanţele negative ale
semnalului, T 4 fiind complementar
lui Ti.

Vom analiza în continuare cum se
comportă ansamblul celor două am¬
plificatoare complementare de curent
continuu, mai precis cum funcţionează
el ca un amplificator AF unic,
de putere.

TDA 1420 — ETAJ FINAL
ÎN CONTRATIMP

Simplificată la maximum ca în
figura 3, schema integratului TDA
-1420 (vezi figura 1) se reduce la aceea
a clasicului etaj final AF în contra¬
timp, cu simetrie complementară.
Tranzistorul Tu este echivalentul
dubletului Tţ — Ti, ţinînd cont şi de
Ri, iar T 4 2 este echivalentul grupului
T 4 , T 2i R 2 . Prin construcţie. Tu şi T 42
sînt complementare, adică au structuri
opuse (npn, respectiv pnp), dar în rest
caracteristici identice. Diodele Di şi
D 2 nu ne interesează în analiza de faţă,
iar Di, D 4 şi D ? au fost omise dina¬
dins, tocmai pentru a le demonstra ne¬
cesitatea şi rolul. Un consumator R/ a
fost conectat, prin intermediul con¬
densatorului C.v de capacitate foarte
mare (deci cu reactanţă capacitivă ne¬
glijabilă), între ieşire şi minusul ali¬
mentării (alegere arbitrară, deoarece
la fel de bine se putea cupla între ieşire
şi plus, caz în care s-ar fi inversat doar
polaritatea condensatorului).

Pentru a asigura „excursia" maximă
nedistorsionată a semnalului AF de ie¬
şire, montajul trebuie polarizat astfel
ca în repaus (adică fără semnal la in¬
trare) potenţialul punctului S faţă de
masă să fie V <r /2 (jumătate din tensiu¬
nea de alimentare). Condensatorul de
ieşire C.v separă componenta continuă,
deci în repaus curentul prin sarcina R/
este practic nul.

Să începem analiza cu Tj,. Fiind un
tranzistor de tip npn (de fapt, un du¬
blet echivalent cu un tranzistor npn),
pentru a-1 aduce în conducţie, trebuie
să-i polarizăm baza B cu un potenţial
pozitiv în raport cu emitorul. Cum
emitorul (punctul S) are în repaus un
potenţial pozitiv egal cu V lV /2 faţă de
masă, pentru a-1 deschide pe Tu, tre¬
buie să-i- aplicăm în bază o tensiune
pozitivă avînd valoarea (faţă de masă)
mai mare ca V,,./ 2. Presupunem că al¬
ternanţa pozitivă a semnalului AF de
intrare, Vj, aplicată în E (deci simultan
în B şi B') îndeplineşte această con¬
diţie. 'Tranzistorul T.u se deschide,
producînd un impuls de curent prin C.v
şi Ri, înspre minusul sursei. Tensiunea
de comandă V, + se distribuie astfel pe
sarcina R/, sub forma alternanţei pozi¬
tive V.v şi pe „joncţiunea" bază-emitor
a lui T.u sub forma căderii Vbem- V*=
= V M mi + V.v (se poate neglija căderea
pe reactanţa capacitivă a conden¬
satorului).

Pe durata alternanţei V,t, tranzisto¬
rul T 42 este blocat, avînd baza B' la
un potenţial „mai pozitiv" ca emitorul
(T 42 este de tip pnp).

Ce se întîmplă la inversarea polari¬
tăţii tensiunii de intrare? Pentru a-1
deschide pe T 42 , trebuie să-i aplicăm în
bază un potenţial negativ faţă de emi-
tor. Cum emitorul se află la potenţia¬
lul pozitiv V u 2 faţă de masă, în baza
B' va trebui să aplicăm (faţă de masă)
o tensiune pozitivă mai mică decît
Veci 2, respectiv (dacă luăm ca refe¬
rinţă plusul sursei) o tensiune negativă
mai mare ca V„./2 (vezi figura 4). Pre-

supunînd condiţia îndeplinită. T 42 -se
deschide, producînd prin C.v şi R/
un impuls de curent, de data aceasta
spre plusul sursei de alimentare (să
ne reamintim că sursa se comportă ca
un scurtcircuit pentru semnalele alter¬
native). Tensiunea V7 se distribuie ast¬
fel pe sarcina Rsub forma alternan¬
ţei negative a semnalului de ieşire, VJ
şi pe „joncţiunea" bază-emitor a lui
T 42 : V<7= V#/, 42 + V~ s . în acest timp,'
tranzistorul T.u se află blocat, avînd
baza „mai negativă" ca emitorul.

Prin succesiunea alternanţelor la in¬
trare, forma semnalului este astfel
„refăcută" la jeşire; alternanţele pozi¬
tive ale lui V.v le conduce T.u, iar pe
cele negative , T 4: . Cum tranzistoarele
sînt ambele-în montaj repetor pe emi-
tor, amplificarea în tensiune este subu-
nitară. sensibil egală_ cu 1. Practic,
amplitudinile V.v şi V.v vor fi mai mici

Masa(M)

decît V* respectiv V” ţinînd cont de
căderile de tensiune bază-emitor în
conducţie maximă:

■V?= V*- V«,;„ Vs = V“— V beai

Ce concluzii practice putem des¬
prinde din această analiză? în primul
rind, dezideratul ca potenţialul punc¬
tului E în repaus să fie aproximativ
egal cu cel al ^ punctului S, adică
+ V, v /2 faţă de masă. în acest fel se
asigură deschiderea tranzistoarelor la
variaţii mici afe semnalului de intrare
în jurul punctului statier

în al doilea rînd se constată că tran¬
zistoarele nu intră în conducţie ime¬
diat ce potenţialul lui E s-a modificat,
într-un sens sau A celălalt, faţă de po¬
tenţialul lui S. într-adevăr, conducţia
începe numai după depăşirea căderilor
minime de tensiune V«/,u respectiv
Vurni mm■ Tranzistoarele noastre fiind
în realitate dubleţi, „joncţiunile" lor
bază-emitor constau din două jonc¬
ţiuni cu siliciu înseriate. Valorile mi¬
nime ale lui Vhes\ şi Vbeai sînt astfel de
cca 1,1 V fiecare (egale prin con¬
strucţie).

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 5/1982

Ing. IMÎCOLAE ANDR1AN

Aparatul prezentat în continuare
permite recepţia emisiunilor SSB şi
CW în benzile de 3,5 şi 7 MHz. Sen¬
sibilitatea este mai buna de 0,7 juV.
Principiul de funcţionare este cu¬
noscut radioamatorilor şi se bazeaza
pe mixarea directa (sincrodinare) a
semnalului recepţionat cu semnalul
unui oscilator local avînd frecvenţa
identica cu cea a purtătoarei supri¬
mate din semnalul SSB, rezultînd di¬
rect spectrul audio. Acesta trebuie
amplificat de cca 10 5 ori, pentru a
obţine în difuzor cel puţin 50 mW, în
cazul celui mai slab semnal recep¬
ţionat. Receptorul are în compo¬
nenţa sa următoarele etaje: un am¬

plificator de radiofrecvenţa (T,), un
mixer echilibrat, un oscilator variabil
(T 2 ), un filtru trece-jos, amplificato¬
rul audio (I3A741 şi TBA 790 K) şi
sursa de alimentare. '

PARII COMPONENTE. DETALII
CONSTRUCTIVE

Amplificatorul de radiofrecvenţa

este realizat cu tranzistorul T,. Co¬
nexiunea tip baza comuna (BC)
ajuta la adaptarea antenei cu circui¬
tul acordat din colectorul acestuia.
Bobina L, se realizează pe un miez
folosit în etajele F.l. ale receptoare¬
lor portabile tip „Electronica" sau
„Tehnoton" şi conţine 10 spire din.'

CuEm 0 0,2...0,25 mm. Bobina îm¬
preuna cu C 2 , C 3 şi o secţiune a
condensatorului Cv rezonează în
banda de 3,5-3,8 MHz. Trecînd co¬
mutatorul pe cealalta poziţie, se for¬
mează un circuit acordat (L,, C 4 ,
C b ) pe 7,05 MHz. în acest caz s-a
renunţat la acordul continuu, deoa¬
rece banda circuitului este în jur de
100 kHz, acoperind astfel tot dome¬
niul de 7—7,1 MHz.

Mixerul este de tip comutator-in-
versor, cu transformator diferenţial.
Rezistenţa R 2 ajuta la echilibrare. în¬
făşurarea l _2 conţine 2x3 spire bo¬
binate pe acelaşi miez cu L,. Se rea¬
lizează cu sîrma de CuEm 0 0,2
mm.

Oscilatorul, de tip Vackar-Ţesla,
s-a realizaî cu un tranzistor BC 107
(T 2 ). Tranzistorul T 3 are rolul de se¬
parator faţa de mixer. Pentru a avea
o stabilitate cît mai buna şi o radia¬
ţie parazita minima, condensatorul
variabil Cv se ecraneaza într-o cutie
metalica. Condensatoarele C 7 , Cş,
C 9 , C, 0 şi C n vor fi'alese astfel încît
sa existe o buna compensare ter¬
mica. Frecvenţa se stabilizează după
cca 5—10 minute, în continuare alu¬
necarea fiind neglijabila. Bobina L 3
se realizează pe acelaşi miez tip
oala folosit şi pentru L,; la fel L 4 . L 3
conţine 10 spire din CuEm 0 0,3
mm, L 4 conţine 7 spire din aceeaşi
sîrma. Bobina de şoc S, are 00 de
spire din CuEm 0 0,2 mm, bobinate
pe o rezistenţa de 0,5 W/1 MO.

Filtrul trece-jos este compus din-
tr-un şoc de radiofrecvenţa (S 2 ) şi
o celulă 7 t ce înglobează condensa¬
torul C 14 , bobina L b şi condensato¬
rul C, b . Şocul de radiofrecvenţa are
1 mH şi se realizează pe un miez
drept de 0 8 mm, bobinînd cca 40
de spire din sîrma CuEm 0 0,2 mm.

Celula 7r elimina componentele
semnalului audio cu frecvenţa mai
mare de 2,5... 3 kHz. Bobina trebuie
sa alba o inductanţa de 60 mH. Se
realize.aza pe un miez tip oaia cu in¬

ductanţa specifica mai rnare de 200
nH/sp 2 . Pentru un miez cu inqfuc-
tanţa specifica de 400 nH/sp 2 bo¬
bina l_ 5 conţine un număr de 385 de
spire.

Amplificatorul audio. Pentru a pu¬
tea realiza o amplificare.de cca IO 5
ori şi ascultarea în difuzor, s-au pre¬
văzut doua etaje de-amplificare. Pri¬
mul este un preamplificator, realizat
cu un operaţional de tipul 6A741.
Amplificarea acestuia estS fixata la
500, fiind data de raportul R 8 /R 7 .
Amplificatorul de putere conţine
capsula integrata TBA 790 K. Sem¬
nalul furnizat de preamplificator
este suficient pentru a fi preluat de
etajul final şi adus la nivelul de au¬
diţie într-un difuzor de 2...3 W/4...
8(1 Amplificarea etajului este de
200. Din rezistenţa R, 0 se poate mo¬
difica amplificarea. Nu se reco¬
manda o scădere a valorii acesteia
sub 10 (L Condensatorul C, 8 reali¬
zează o limitare a benzii redate.

Sursa de alimentare poate fi for¬
mata din doua baterii de 4,5 V.
După cum se observa pe schema,
masa se afla la un potenţial egal
faţa de plusul şi minusul bateriei
Acest lucru ajuta la eliminarea unor
rezistenţe de polarizare şi ia alimen¬
tarea .amplificatorului operaţional
8A741. în acest scop s-au prevăzut
doua reiistenţe R, 3 şi R l4 decuplate
de două condensatoare electrolitice
C 2b şi C- 6 .

PUNERE ÎM FUNCŢIUNE.

RE LA J E

Pentru testare sînt necesare urmă¬
toarele aparate: AVO-metru, frec-
venţmetru, generator de semnal şi
osciloscop. Mai întîi se testează am¬
plificatorul de putere. C l9 se scoate
de pe montaj. Se alimentează numai
circuitul TBA 790 K. în Socul difuzo¬
rului se conectează o rezistenţa de 5
(1/3 W. în punctul A se conectează
generatorul. Frecvenţa se flxeaza la
1 000 Hz, iar amplitudinea la cca 5

¥0300

După cum.se amintea într-un articol
anterior, se pot efectua legături bune şi
stabile, chiar atunci cînd se lucrează cu
puteri mici la emisie.

în acest scop, prezentăm un emiţător

de mică putere pentru banda de 2 m,
care debitează o putere de 200 mW şi
este modulat în amplitudine.

în componenţa sa intră 3 tranzistoare
care formează etajul oscilator, un du-
blor de frecvenţă şi etajul final. Oscila¬
torul are ca element principal un cristal
de cuarţ a cărui armonică a 3-a furni¬
zează 72 MHz şi un tranzistor de tipul
BF 214 sau BF 254.

Tranzistorul are montat în emitor un
şoc de- râdiofrecvenţă ce conţine 18
spire CuEm 0,3. bobinate pe un corp
de rezistor de 0,5 W, rezistorul trebu¬
ind să aibă cel puţin 100 k( 1.

Bobina L[ este formată din 5 spire
CuEm 1 bobinate cu un diametru de

8 mm,' lungimea bobinei fiind 9 mm.
Acordul circuitului pe frecvenţa de 72
MHz se face cu un condensator serhiva-
riabil de 5—15 pF.

De la etajul oscilator, printr-un con¬
densator de 10 pF, semnalul se aplică
etajului dublor de frecvenţă. Acest etaj
lucrează în clasa C, avînd în colector
un circuit oscilant acordat pe 144 MHz.
Bobina L 2 are 3 spire CuEm 1 cu dia¬
metrul de 8 mm şi lungimea de 5 mm,
acordul făcîndu-se tot cu un condensa¬
tor semivariabil de 5—15 pF.

Etajul final este amplificator pe 144
MHz. în acest etaj şi în etajul prefinal
se montează 2N3137 sau 2N3866. Bo¬
bina L 3 are 4 spire din CuEm 1 cu dia¬

L ? SpF

metrul de 8 mm şi lungimea de 7 mm.
Bobina L 5 are 9 spire CuEm 0,3 cu dia¬
metrul de 6 mm.

Bobina L, stabileşte regimul de func¬
ţionare ai etajului, fiind construită din .
slriîiă de CuEm 0,25 pe un miez de fe¬
rită cu diametrul de 3 mm. Pe acest
miez se bobinează 25 de spire.

Etajele prefinal şi final sînt modulate
în amplitudine, f

Alimentat-cu 12 V, emiţătorul se cu¬
plează la o sarcină de 75(1/0,5 W,
după care, cu ajutorul unui grid-dip, şe
acordează pe rînd circuitele oscilante.

Modulatorul conţine 4 etaje cu- trâh-
zistoare npn şi pnp cuplate galvanic.

Tranzistoarele T 4 şi T 6 sînt BC 171,
T, este un BC 177, iar T 7 este 2N1613.

Nivelul de audiofrecvenţă, respectiv
profunzimea de modulaţie, se reglează
din potenţiometrul de 10 k(i.

Reglajul gradului de modulaţie se
face cu ajutorul unui osciloscop sau
prin urmărirea semnalului de către alt
radioamator.

Cei care nu posedă un cristal de cuarţ
pot construi, un oscilator de bandă
care se cuplează pe baza lui T, (în lipsa
cuarţului). Bobina oscilatorului are 8
spire din CuEm 0,6, pe o carcasă cu
diametrul de 6 mm, prevăzută cu miez
de ferită.

Acest oscilator (fig. 2) generează un
semnal cuprins între 36 şi 36,5 MHz.

TtHNIUM 571982

Ci Ti

2 -2nF BC107(BF214'215)

y™ (L 1 11

i î C3 C4 C5

- 1 | ISOQpF 220pF WpF <

Cl547nF RţIOOFI

-LL- CzSfjuF 4

“*T®T '7

i ir

C 14 lOOnF C 17 100 nF

im -r 3470 «r

pF L pF I

7 220pF j Ţ 2

mV. Daca amplitudinea tensiunii
măsurate la bornele rezistenţei de
sarcina depăşeşte 0,5 V şi forma
este sinusoidala, înseamnă ca am¬
plificatorul funcţionează corect. în
continuare se alimentează şi circui¬
tul BA741. Condensatorul C 17 nu se
conectează în montaj. Se dezlipeşte
si căpătui dinspre punctul B al con¬
densatorului C, 6 . Generatorul sinu¬
soidal de audiofrecvenţa se conec¬
tează în punctul B. Frecvenţa se fi¬
xează la 1 000 Hz, iar amplitudinea
semnalului la 1 mV. La ieşirea
preamplificatorului se mascara, o
tensiune de cca 500 mV, cînd poten-

ţiometrul P se reglează în poziţia
corespunzătoare volumului maxim.
Daca etajul autoosciieaza, se mă¬
reşte valoarea capacităţii C, 8 .

Etapa următoare consta în
verificarea benzii de trecere a filtru¬
lui trece-jos. Pentru aceasta se co¬
nectează la loc condensatoarele C , 6
şi C 19 , iar C l3 se dezlipeşte din
montaj. Generatorul se conectează
în punctul C. Nivelul semnalului se
fixeaza la cca 0,5 V. Potenţiometrul
P se reglează cu cursorul la masa
(volum zero). în punctul B se co¬
nectează osciloscopul. Se baleiaza
frecvenţa între 0,3 şi 10 kHz. Carac¬

teristica de amplitudine va fi plata
pîna la o frecvenţa de cca 2,7...
3 kHz, după care va prezenta un mi¬
nimum în jur de 3,3 kHz. Ajustarea
frecvenţei de taiere se poate face
din miezul bobinei L 5 sau prin modi¬
ficarea valorii condensatorului C, 5 .

Următoarea etapa consta în pune¬
rea în funcţiune a oscilatorului. în
punctul D se cuplează osciloscopul
avînd baza de timp de
0,5 s/diviziune, iar atenuatorul la
0,5—1 V/diviziune. Se cuplează ali¬
mentarea etajului. Daca tranzistorul
T 2 nu oscilează, se măreşte valoarea
condensatorului C n . Forma semna¬
lului trebuie sa se apropie cît mai
mult de o sinusoida. Daca se ob¬
serva o limitare, se micşorează sau
se măreşte valoarea condensatoru¬
lui C n şi a rezistenţei R 3 . în conti¬
nuare se trece osciloscopul în punc¬
tul E. Trebuie ca semnalul sa pre-
. zinte aceleaşi forma şi amplitudine
ca în punctul D. Tot în E se cu¬
plează şi frecvenţmetrul cu ajutorul
caruia se verifica-acoperirea benzi¬
lor 3,5...3 ,8 MHz şi 7...7.1 MHz. Fac¬
torul de acoperire se modifica din
condensatoarele C 8 , respectiv C 10 ,
iar limitele inferioare (superioare)
din miezurile bobinelor l_ 3 , respectiv
L 4 . Tot cu aceasta ocazie se etalo-

T *-J| -*200pF

1*8? = isc»

Ir iQQnF

|% y\Rn

neaza şi scala.

Testarea mixerului se realizează
fara a se monta tranzistorul T,. Os¬
cilatorul local se fixeaza pe o frec¬
venţa F 0 din interiorul unei benzi.
Generatorul se reglează pe o frec¬
venţa F 0 ±1 kHz şi o amplitudine de
10>xV. în difuzor trebuie sa se auda
un ton de 1 kHz rezultat din „ba-
taia" celor doua frecvenţe (VFO şi
generator). Se vor regla miezul bo¬
binei L, şi cursorul potenţiometrului
R 2 pîna cînd se obţine un maxim. Pe
banda de 7 MHz se va ajusta şi tri-
rnerul C 5 : .Operaţia se repeta în 2
puncte dinspre capetele celor doua
benzi. '

în final se conectează şi tranzisto¬
rul Tj. Aplicînd la borna antenei un
semnal de 0,5 a V, în difuzor trebuie
sa se auda tonul la cel puţin
50 mW, cu un raport semnal/zgo¬
mot de cCa 10 dB. Daca zgomotul
est® prea mare, se schimba tranzis¬
torul T, sau se iau masuri suplimen¬
tare de ecranare a etajelor (RF, mi¬
xer, oscilator).

BIBLIOGRAFIE:

1. RADIO COMMUNICATION
(Anglia) — nr. 2/1975

2. RADIO (U.R.S.S.) — nr. 7/1975

3. FUNKAMATEUR — nr. 6/1977

4. TEHNIUM — nr. 5/1981

5. ALMANAH „TEHNIUM" 1982.

BOBINE RF

I. ft/UHĂBŢĂ

De multe ori găsim prezentate în li¬
teratura de specialitate diverse mon¬
taje cu performanţe interesante, dar
prin modul de alcătuire a schemei elec¬
trice nu putem trece la realizarea lor.

, Cel mai des ne găsim în astfel de si¬
tuaţii în privinţa bobinelor; simplul
fapt că bobinele sînt notate cu valoa¬
rea inductanţei ne împiedică a le con¬
strui, neştiind numărul de spire.

Se ştie că unitatea de măsură elec¬
trică pentru bobine este henry (H) cu
submultiplii mH şi ^H.

în domeniul radiofrecvertţelor cele
mai folosite bobine sînt cele cu valori
de ordinul microhenry (/aH).

Practic, inductanţa unei bobine se
determină din formula lui Thomson
1

c o = -, în care frecvenţa se exprimă

| LC

în hertzi (Hz), iar capacitatea în
farazi (F).

O formulă directă de calcul utilă în
25 350

unde scurte este şi L = -. — - , în care

L este exprimat în /uH, f în MHz şi C
în pF.

Astfel pentru gama de 40 m, respec¬
tiv 7 MHz, cu un condensator de
100 pF, bobina de acord are: L =
25 350

= 4^-100= 517 ^ H -
Relaţia dintre inductanţă şi numărul
de spire se poate scrie n = k j L.
în care inductanţa se exprimă în jiH,
iar k reprezintă un .coeficient ce de¬
pinde de forma carcasei bobinei şi de
sîrma folosită, coeficient ce trebuie de¬
terminat.

Pentru aceasta, pe carcasa pe care
o deţinem bobinăm 100 de spire,
în paralel pe această bobină cu¬
plăm un condensator, de exemplu
10 pF, şi măsurăm frecvenţa de
rezonanţă cu un grid-dip sau cu un

Ca să confecţionăm bobina pentru
MHz (a reieşit că are“5,17 ;uH), ne folo
sim de coeficientul k obţinut şi deter
minăm numărul de spire.

Deci iată un calcul cît se poate de
facil pentru determinarea elementelor
unei bobine dintr-un circuit oscilant
pe o anumită frecvenţă.

NARE

§ Ing. ŞERBAN ISIAICU,

Bucureşti

întîlnim adeseori în revistele şi punctului static de funcţionare într-

manualele de specialitate expresii unul din cele patru puncte deter-

ca: amplificator clasa B (sau AB), în mina atît durata de conducţie a dis-

contratimp, sau amplificator clasa pozitivului, cît şi forma semnalului la

C. Ne-am întrebat poate ce repre- ieşirea dispozitivului electronic,

zinta aceste clase de funcţionare, ce semnalul de intrare fiind sinusoidal,

anume determina funcţionarea am- Poziţia punctuiui static de funcţio-

plificatorului într-o-clasa sau alta şi nare se stabileşte folosind negâtiva-
ce avantaje şi dezavantaje prezintă rea automata.în cazul claselor A şi
fiecare clasa. AB (la semnale mici) şi negativarea

Clasa de funcţionare a unui etaj fixa (de la o sursa independenta)
de amplificare este data de cea a pentru celelalte clase,
dispozitivului electronic montat în Sa urmărim în continuare, pe
amplificator (tub electronic, tranzis- scurt, în ce constau cele patru clase

tor). Clasa de funcţionare a tubului, de funcţionare şi ce avantaje şi dez-

respectiv a tranzistorului, este deter- avantaje prezintă fiecare,

minata de poziţia punctului static de r „. .

funcţionare pe caracteristica statica . ’- iasa A

de transfer a dispozitivului. Se defi- Punctul static de funcţionare se
nesc patru clase de funcţionare: A, afla în mijlocul porţiunii liniare a ca-

AB, B şi C (vezi figura). Situarea racteristicii. Elementul amplificator

< ISO 0 fâo 0 ' >/&o° 3SO

C .3 A £> A

este în conducţie tot timpul perioa¬
dei semnalului. Distorsiunile la ie¬
şire sînt mici, marimea de intrare fi¬
ind reprodusa fidel la ieşire.

Randamentul este scăzut (cca
30%) datorita faptului ca prin tub
circula componenta continua a cu¬
rentului anodic, de valoare relativ
mare, deci se consuma energie de
la sursa de alimentare în absenţa
semnalului de intrare.

De aceea funcţionarea în clasa A
este folosita pe scara larga în ampli¬
ficatoarele de curent şi de tensiune

(CONTINUARE ÎN PAG. 15)

TEHNIUM 5/1982

GENERATOR

RE IMPULSURI

Generatorul pe care îl descriem în
continuare foloseşte numai doua
circuite integrate CMOS dar, în
ciuda simplităţii sale, acesta oferă
posibilitatea de alegere între 15 ra¬
poarte de impuls, determinate cu
precizie, fara a fi nevoie de cali-
brare. Este vorba de un accesoriu
practic pentru aparatele de control,
în special pentru calibrarea altor
aparate proiectate, pentru măsura¬
rea procentuala a impulsului în di¬
verse aplicaţii, de exemplu, în măsu¬
rarea pauzelor.

Generatorul este compus din
doua circuite integrate CMOS. Pri¬
mul, un integrat dual-in-line cu 14
pini (din seria 4 000), este un 4011,
care cuprinde 4 porţi, triger Schmitt
inversoare; al doilea este 4017, tot
un CMOS, numărător decadic şi tot
dual-in-line, dar cu 16 pini.

După cum se vede din figura 1 , ie¬
şirile divizorului zecimal 4017 sînt
conectate la un comutator cu 8 po¬
ziţii. Una dintre ieşiri este selecţio¬
nata de acest comutator şi adusa pe
intrarea de RESET a integratului. De
aici rezulta o stare divizoare, care
poate fi programata oricare ar fi ra¬
portul de divizare între 2 şi 9. Daca
ieşirea este luata de la ieşirea 0
(zero) a divizorului, atunci frecvenţa
este. cea la care raportul de impuls
al semnalului de intrare va fi divizat
de numărul preselecţionat.

Raportul de impuls al semnalului
de ieşire va fi independent de frec¬
venţa de intrare: de fapt, va depinde
numai de poziţia comutatorului K 2 .

Prof. VI. VORNICU

Pentru completarea montajului,
acesta este precedat de un genera¬
tor de impulsuri dreptunghiulare
format după sistem clasic cu trei din
cele patru porţi inversoare ale inte¬
gratului 4011. Semnalul care iese
din pinul 10 (poarta N3) şi care intra
în pinul 14 (clock -ceas) al inte¬
gratului 4017 are forma din figura 2.
Frecvenţa acestui semnal este deter¬
minata de valoarea condensatorului
C (pentru cele patru capacităţi ale
lui C, vezi tabelul din figura 1 j, se¬
lectata cu comutatorul K, cu patru
poziţii si de poziţia potentiometrului
de 1 Mfl.

Raportul de impuls la ieşire (pinul
3 al lui CI 2) este egal cu raportul
de divizare multiplicat cu- 100 %.
Daca, de exemplu, consideram ieşi¬
rea 5 (pinul 1) a lui CI 2, raportul de
divizare va fi 100%: 5=20%. Mai pre¬
cis, din 100 de diviziuni de timp, pe
20 de diviziuni obţinem semnal la
starea 1 , iar pe restul'de 80 de divi¬
ziuni semnal la starea zero. Aceste
semnale se obţin numai pe ieşirea
neinversoare A (fig. 1). Pe ieşirea in¬
versoare B, alcatuita din N4 (a patra
poarta a integratului 4011), vom ob¬
ţine pe 20 de diviziuni starea zero,
iar pe. restul de 80.starea 1. Daca
socotim ca 50% din semnale (de pe
pinul 4) îl primim prin ieşirea A sau
B, reiese ca din comutatorul K 2 (fig.
1 ) şi ieşirile A şi B putem obţine în
total 15 rapoarte de impuls diferite,
aşa cum se vede în figura 2 .

în plus, prin comutarea lui I, şi l 2
la b (fig. 1), putem scoate prin A

Promoţia de absolvenţi ai cursurilor liceale prezintă in cadru! exa¬
menului de bacalaureat o lin - ' '' u -r » nu¬

mai nivelul cunoştinţelor teoretice, ci şi volumul deprinderilor do-
bîndite m timpul studiilor.

Importanta proba a bac. atesta in

aceiaşi timp gradul de integrare a invaţarnirstului cu cercetarea şt
producţia, temele propuse .pentru realizare absolvenţilor fiind in ma¬
joritatea cazurilor inspirate de cerinţele autod î lor şi la¬

boratoarelor şcolare, a cercurilor tehnico-aplicaiive sau de lucrări
executate în producţie, »n cadrul ■ întreprinderilor cu care colabo¬
rează liceele de specialitate.

Şi pînn acum în revista noastra au aparul articole referitoare la
construcţii practice necesare autodotaţii, apte sa devină subiecte
pentru proiecte de diploma-. In cadrul noii rubrici ..Lucrarea practica
de bacalaureat" va propunem, stimaţi cititori, o serie de articole .ce
pot deveni excelente puncte de plecare pentru realizarea unei im¬
portante probe a examenului de bacalaureat. Ciiprinzînd ansamblul
de date constructive strict necesare realizării, articolele prezente m
aceasta rubrica nu includ date de proiectare şi- calcul, care trebuie
completate, sub îndrumarea calific L * t îfreSor dida tice, dc t itre
absolvenţii care Se aleg pentru proiectul def diploma. De asemenea,
schemele şi montajele propuse laşa ioc libdr optimizărilor, modifică¬
rilor constructive etc.

Realizate cu componente de construcţie romaneasca, aparatele
propuse pentru realizare m aceast rufari ţ ot fi deoset it dc; utile
pentru autodot 11 :

vina in sprijinul catedrelor de specialitate şi cadrelor didactice, re¬
dacţia v, pubtîi a şi m continuare % fteme 1 nt er i i

practice de bacalaureat care pot fi realizate « t 1

VRITOHMMETRH

ELECTRONIC

Voltmetrele electronice, datorită
impedanţei de intrare ridicată, oferă
avantaje considerabile în raport cu
voltmetrele obişnuite.

Să considerăm un voltmetru cu re¬
zistenţa internă de 20 k£l/V; pe scara
de 3 V acesta nu prezintă decît o rezis¬
tenţă de intrare de 60 kfi. Folosind
acest voltmetru pentru măsurarea ten¬
siunilor la montaje tranzistorizate, ne
dăm seama imediat că, datorită rezis¬
tenţei de intrare mici, acesta va influ¬
enţa funcţionarea montajului şi va in¬
dica eronat tensiunea de măsurat.

Utilizarea tranzistoarelor cu efect de
cîmp (FET) în realizarea voltmetrelor
electronice înlătură impedimentul re¬
zistenţei de intrare mici de la voltme¬
trele obişnuite.

Prezint mai jos principalele caracte¬
ristici tehnice ale aparatului realizat.

în c.a.:

— impedanţa de intrare: 3 Mfî;

— gama de frecvenţe:

mg. IONEL MELNIC

10 Hz — 300 kHz;

— tensiuni măsurabile:

3 mV — 900 V în secvenţa 3; 9;

— eroare: 3%;

— 6 scale duble (mV şi V).

în c.c.:

— impedanţa de intrare: 25 MjQ;

— 8 scale liniare;

— tensiuni măsurabile:

0,3V — 1 200 V;

— eroare: 1,5%.

Rezistenţe:

— 7 scale neliniare cu posibilităţi
de măsurare a rezistenţelor de
la 0,1 H la 30 MU.

Aparatul consumă 8,2 mA la 9 V,
indiferent de funcţia pe care lucrează.

Personal am utilizat pentru realiza¬
rea acestui aparat de măsură cutia şi
instrumentul aparatului U, 4313 cu co¬
mutatoarele respective, la care am
adăugat 2 comutatoare tip „Zefir“.

Pentru măsurarea tensiunilor alter¬
native se utilizează un amplificator de

c.a. cu o mare impedanţă de intrare,
realizat cu 3 tranzistoare uzuale şi un
tranzistor cu efect de cîmp.

Rezistenţele folosite trebuie să fie de
bună calitate, de preferinţă cu peliculă
metalică.

Cu ajutorul lui Ci se face compensa¬
rea în frecvenţă a aparatului. Rezisten¬
ţele divizorului din sursa FET-ului se
pot realiza prin diverse combinaţii se-
rie-paralel sau bobinate din manga-
nină. Este indicat să nu se utilizeze re¬
zistenţe cu peliculă de carbon, deoa¬
rece acestea nu au o bună stabilitate cu
temperatura.

Cu Ri 5 se reglează reacţia astfel in¬
cit să avem pe emitorul lui T 4 circa
2 V. Introducînd la intrare un semnal
de 1,5 V şi 1 000 Hz (dintr-un genera¬
tor de semnal sinusoidal), Ki fiind în
poziţia 1 şi IC în poziţia 2 (V), se re¬
glează R 11 astfel incit indicaţia acului
instrumentului să corespundă cu ten¬
siunea introdusă la intrare şi măsurată
în prealabil cu un voltmetru electronic
de precizie.

Dacă valorile rezistenţelor din divi-
zor sînt cele din schemă, atunci pe ce¬
lelalte scale de măsură nu mai este ne¬
voie de nici un reglaj.

Cu ajutorul lui R51 se reglează ze¬
roul electric al voltmetrului electronic
pe funcţiile DC şi Rx.

Se introduce o tensiune continuă de
1,5 V la bornele voltmetrului şi se re¬
glează alternativ R23 şi R49 astfel incit
indicaţia instrumentului să cores¬
pundă cu tensiunea măsurată.

Pentru celelalte scări se aplică di¬
verse tensiuni la intrare şi se ajustează
semireglabilul corespunzător scării pe
care măsurăm.

Toate scările de măsură „DC“ sînt
liniare.

Alternativ din R?i şi R47 se reglează
capul de scală ( 00 ) şi zeroul electric al
ohmmetrului.

Cu ajutorul unui grup de rezistenţe
etalon (precizie 0,2%) de diverse valori
se ajustează rezistenţele din secţiunea
K1B astfel incit indicaţia ohmmetrului
să corespundă cu valoarea rezistenţei
măsurate.

Scala ohmmetrului realizată cores¬
punde cu scala instrumentului iniţial
gradată pentru Rx.

în cazul în care avem un instrument
de 100 /uA, se va trasa scala de c.a.
pentru diverse* tensiuni de intrare.
Scala pe c.c* rămîne aceeaşi.

Scala ohmmetrului se trasează în
modul următor:

0 - 00 ; 5 - 570; 10 - 270; 15 - 170;
20 - 120; 25 - 90; 30 - 70; 35 - 56;
40 - 45; 45 - 37; 50 - 30; 55 - 24;
60 - 20; 65-16; 70-13; 75-10;
80-7; 85-5; 90-3; 95-2;

100 - 0 .

Pentru cei interesaţi precizez că în
acelaşi instrument pot realiza şi un
ampermetru pentru măsurarea curen¬
ţilor continui şi alternativi prin intro¬
ducerea suplimentară a unui comuta¬
tor cu 2 X 2 poziţii şi a unei borne de
intrare.

TEHNIUM 5/1982

semnalul „clock", aşa cum este fur¬
nizat de generator şi cum apare în
figura 2, la mijloc.

Trebuie sa mai reţinem un amă¬
nunt important: la pinul 12 al inte¬
gratului 4017 avem o ieşire cu divi¬
zare de frecvenţa. Astfel la acest pin
impulsurile intrate în „clock la pi¬
nul 14 ies cu frecvenţa de 10 ori mai
mica. Forma impulsului implica o
stare 1- care dureaza cît 5 oscilaţii
„clock", după care o stare zero, care
dureaza un timp egal, şi aşa mai de¬
parte.

Pentru raporturile de divizare sau
de impuls nu este necesara nici o
calibrare.

Amplitudinile semnalelor de ieşire
depind de tensiunea de alimentare,
care este cuprinsa între 3 şi 15 V
(cu un consum de 10—15 mA).

Deoarece alimentarea se face pe
un interval de 12 V, am indicat în fi¬
gura 3 o schema corespunzătoare.
Ţinînd seama de consumul minim
de curent al montajului, se poate fo¬
losi un transformator cu 220 V în
primar şi cu 20 V la un curent de
0,2 A. Diodele DZ 1 şi DZ. 2 pot fi

doua diode PL a căror tensiune în¬
sumată sa dea maximum 15 V la ie¬
şire (se pot lua prin încercări). Ten¬
siunea la ieşire se reglează din P 1;
iar controlul se face cu voltmetrul V.

Tranzistorul BD 238 nu are nevoie
de radiator. Tot în figura 3 au fost
indicaţi şi pinii de la alimentarea in¬
tegratelor (atenţie!).

Alimentatorul,’cu unele mici mo¬
dificări, poate deveni o sursa de ten¬
siune continua şi stabilizata. în
acest caz:

— secundarul transformatorului
se bobinează pentru 24 V şi 2 A;

— puntea redresoare se ia la 30 V
şi 2 A (se pot utiliza F 102—F 112);

— diodele Zener D, şi D 2 se iau la
tensiuni a căror suma şa fie circa
20 V (sa dea 20 V la ieşire);

— tranzistorul T 2 se înlocuieşte
cu un PNP mai puternic şi se pune
pe radiator;

— dioda DUS se înlocuieşte cu
F 102.

Cu aceste modificări, orice amator
îşi poate construi şi o sursa regla¬
bila de curent continuu 3—20 V la
1 A. .

T-, — BF245. 2N3824. • 2N4091: 'F —
BCI09C; T, — BC108B; T 4 — BC107B;
F —BF 245. 2N4091. 2N4093;

Di — 1N825 (6.2 V); D-. IT — 1N4148;
Ri = R'. = 3.2 Mfi: R = R ; , = 3,2 kfl;
R< = I 630 ii R. = 569.6 fi; R< = 163 fi;
R. = 57 fi; R- = 16,26 ii; R, = 8.14 fi;
R R ! kfi R , 2.2 kfi R -

R 100 R R 30 n

R. = 080 fi; R = 3.3 Mfi: R,

= R-.-s = R«. = Ru = 10 kft: R i; . = 5.6 kfi;
R., = 3.5 kfi: R ;i , = 220 fi; R, =

- 2,2 Mfi; R;; - R - Io Mfi;R-. =

‘ R --- l.Mfi; R- -- 1.68 Mfi: !<• ~

= 250 kfi R R 300 kfi

R =51.1 kfi; R,. 3 kfl; R.-.

= R, = 5 kfi; R = 4.7 fi: R., - 47 fi

R -42) fi; R, -■■■ R., 4.7 kfl

R = 470 kfl; R =1.35 Mfi R

- R = I 5 kfi. R, - R =2 kfl

: R = 1 kfi. bobinat. R = 3.9 kfl

1 R _ = 100 kfl.R.. 10 fi: R- = I fi

k bobinat; C, = I p 25 pF: C- = 10 nF

O = 0.68 m F; V; = 100 /uF 10 V
I ( = 10 mF 35 V. Ta; < C 4“ ni
1 250 V; C. = C~ ~ Ci. -- 220 fxF 10 V
C -22 ni -250 V; I 50 <• V

Conexiunile dirr secţiunea AC
realiza în mod obligatoriu cu
ecranat.

BIBLIOGRAFIE:

„Tehnium“; „Radiotehnica“ (R.P.U.);
£ Haut-Parleur“ (Franţa); QST (S.U.A.).

-.T-o

ZJ—r-

0l []R22

T— 06

ŞR23

m r 8

TEHNIUM 5/1982

mmi

mmmk

In figura 2 sînt date desenul la'
scara 1 : 1 al cablajului imprimat al
noului amplificator şi amplasarea
componentelor pe acesta. Radiatoa¬
rele circuitelor integrate se vor
confecţiona din tabla de aluminiu de
1 mm, conform desenelor din figura

Dl A^D2

3. Piesa din dreapta, după ce a fost
îndoita după linia punctata, se va
fixa de circuitul integrat şi de cablaj,
peste ea prinzîridu-se piesa din
stînga cu ajutorul a doua şuruburi.
Se va avea grija ca la montarea ra¬
diatoarelor sa se introducă, mici d'.s-

15V^ D3*

2Q00pFj 5QV I ŞQOiJFfev lOţAf^SV

Prezenta modificare poate fi fă¬
cută far a nici. o deosebire, atît mo¬
delului 203, cit şi modelului 205. În¬
trucît spaţiul interior din cutia mag¬
netofonului este limitat, s-a recurs la
utilizarea circuitelor integrate TBA
810 AS, care împreuna cu piesele
aferente pot fi montate pe o placa
de aceleaşi dimensiuni cu cea a am¬
plificatorului de putere original al
magnetofonului

Schema noului amplificator este
data în figura 1. Primul etaj consti¬
tuie'un corector de ton, PI servind
la reglarea frecvenţelor joase, iar P2
la reglarea frecvenţelor înalte. Din
potenţiometrul P3, de tip semiregla-
bil, se va stabili nivelul optim al
semnalului la intrarea în circuitul in¬
tegrat. Potenţiometrul P4, care ser¬
veşte la reglarea volumului, va fi du¬
blu, de tip ax în ax (cod P 32723).
Întrucît în comerţ nu se găseşte
acest tip de potenţiometru în va¬
rianta 2 X 25 kll log; se va procura
un potenţiometru de 500 11 + 1 MII
(de exemplu), de tipul amintit, şi
doua potenţiometre simple (P32721)
de 25 k11 log. Se vor desface cu
atenţie toate trei şi se vor „trans¬
planta" peliculele rezistive de 25 kf 1
log la potenţiometrul dublu. Cu
această ocazie, tijele de reglaj ale
acestuia vor fi scurtate. Potenţiome-
trele de ton vor fi de tipul P32725,
singurul care are loc în spaţiul ra-
mas după scoaterea potenţiometre-
lor originale. Rezistoarele R 1 , R2,

Student DOREL IONESCU

R3 şi condensatoarele CI, C2, C3
vor fi montate chiar pe potenţiome¬
tre. La demontarea amplificatorului
şi a potenţiometrelor existente în
magnetofon, firele de legătură dintre
acestea nu vor fi scoase, ele servind
ia cuplajele noului montaj. Se reco¬
manda ca firele care vor mai fi trase
pentru a le suplimenta pe cele amin¬
tite sa fie legate de mănunchiul de
conductoare existente, departe de
motor sau de transformatorul de re-

3°

14HMI

qqz

9 > *9

4--f

Ti-HaH “Ir

H M R3 [> M R6

C3 -Lj3ktl Ml50 kilj_j2,7k£l
' 7nF T T T C67|10ijF

47nF± 47nF
R2

Uij5ka

b _ C4f î

CI îlOnF 22fja!

♦ Lhov

/ BC106 P 3

L_,

50kU

P4nj Rt)
25kCB_JlOOk£L

log. Ţ

200hFÎ6V

rhMch

»,7 nF O.TKTp
Rl3f1 .

vj- IfC « R9 cm R "* fo i7

^ I C14 i

- * \C7 ' "CK i

i ft +

R6 S O OK»

b* e 1 .‘ 1 '

+]£4 —|jţp*C8 •! -L

T, , ÎL IL, Ţci2
b -^l ]8 CIOT 1

P3^--1 -1 , C ilL 5E, .d

01 7] Ol cnRR

T* 0

1 1 11

1 d br ciql

4=0 r-n T

§T •; :■

1 0 0

o l .LQJ.

C IA—II—‘ C15

—. R9 0>

R11 C7j> 1 M
CIQL 7- _L €5%’

t T> 1 C6"F _7

d—o 4 .^

R12 „

C8îiP C4J*

R8 J I .b

1 lR7

t^ 3 c O

3 *

tanţoare între cablaje şi aripioarele
circuitelor integrate. De asemenea,
este bine ca întîi sa fie fixate radia¬
toarele de cablaj şi apoi sa se faca
lipiturile la terminalele CI.

După montarea amplificatorului se
va trece la modificarea alimentato¬
rului magnetofonului. Transformato¬
rul de reţea existent are în secundar
doua înfăşurări ce dau tensiuni de
cîte 15 V fiecare şi o înfăşurare ce
da o tensiune de 20 V. Iniţial cele
doua înfăşurări de 15 V sînt înse-
riate printr-o rezistenţa de
2,55 li/4 W (doua rezistenţe de
5,1 li/2 W cuplate în paralel) şi le¬
gate la puntea redresoare. Se vor
desface legaturile de la cele două
înfăşurări la punte şi se va conecta
în locul lor înfăşurarea de 20 V. Se
vor schimba, de asemenea, rezisten¬
ţele din alimentatorul stabilizat. Ast¬
fel, R3 (82 li/2 -W) se va înlocui
cu 15 n/2 W, iar R1 şi R2

(680 li/0,5 W) se vor înlocui cu
180 li/0,5 W. Întrucît în urma modi¬
ficării făcute tensiunea pe releul de
pauza scade la cca 26 V, apare po¬
sibilitatea ca acesta sa se ..bîlbîie" la
anclanşare. Pentru a înlătură acest
neajuns, se va deplasa puţin spre
stînga grupul de contacte S 6 . Nota¬
ţiile rezistenţelor şi contactelor
amintite sînt cele din schema elec¬
trica a magnetofonului.

, Alimentarea amplificatorului se
face de la una din înfăşurările de
15 V, ramase disponibile, prin inter¬
mediul stabilizatorului din figura 4.
Pentru filtraj se va folosi condensa-

TEHNIUM 5/1982

torul de ieşire (2 000 p. F/50 V) al ve¬
chiului amplificator, ramas disponi¬
bil. Desenul cablajului imprimat al
stabilizatorului şi modul de ampla¬
sare a componentelor pe acesta sînt
date în figura 5. Tranzistorul 2N3055
se va monta pe unul din radiatoarele
tranzistoarelor finale ale vechiului
amplificator. Celalalt radiator se va
scoate, în locul lui fixîridu-se, cu
ajutorul a doua colţare, circuitul im¬
primat din figura 5.' Diodele Dl— D4
vor fi de tipul F407, 1N4001—4007
etc.

Cea de-a doua mufa de difuzor,
necesara cuplării unui difuzor exte¬
rior, se poate monta în locul mufei
X4 (destinata înregistra,rii de la re¬
ţeaua de radioficare), practic neutili¬
zata. Trecerea de la difuzoarele inte¬

rioare la cele exterioare se va face
utilizînd ambele contacte ale comu¬
tatorului deja existent. Conectarea
difuzoarelor interioare la amplifica¬
toare se va face prin intermediul a
cîte o rezistenţa de 5,10/2 W (ra¬
mase după desfacerea înserierii ini¬
ţiale a.celor doua înfăşurări de 15 V
ale transformatorului de reţea).

Intrările amplificatoarelor se vor
lega la mufa X5 prin cîte o rezis¬
tenţa de 27 kO. Singura operaţie.ce
se va efectua asupra amplificatoru¬
lui va fi reglarea nivelului optim şi
echilibrarea celor doua canale cu
ajutorul potentiometrelor semiregla-
bile P3.

Deşi lucrarea pare de amploare,
ea nu este dificila.

Fiz. gh. băluţă

Montajul declanşează claxonul
maşinii în cazul deschiderii uşilor
(eventual, portbagajului şi capotei)
de către o persoana neavizata.
Alarma dureaza. circa 30 de se¬
cunde, indiferent daca uşa se în¬
chide sau nu între timp. După
aceasta, sistemul ramîne sensibil în
continuare ia orice deschidere ulte¬
rioara a uşilor. Din momentul co¬
nectării, automatul acorda un ragaz
de aproximativ 15 secunde pentru
deschiderea uşii de către conducă¬
tor, în scopul părăsirii maşinii, iar
închiderea poate fi făcută oricît de
îîrziu, fara a declanşa alarma. Pe de
alta parte, din momentul deschiderii
uşii din exterior pîna Sa acţionarea
semnalului sonor, exista un interval
de 5 secunde în care alarma poate fi
deconectată de ia un buton camu¬
flat în interior, evident cu condiţia
de a şti unde este amplasat.

Toate uşile „protejate trebuie
prevăzute cu întrerupătoare ce fac
contactul cu masa în momentul des¬
chiderii, de tipul celor care aprind
automat plafoniera.

Sa vedem cum sînt realizate func¬
ţiunile descrise mai sus, urmărind
schema din figura 1 şi diagramele
din figura 2.

După conectarea alimentarii mon¬
tajului prin I,, condensatorul C, în¬
cepe sa se încarce (fig. 2a), ţinînd
tranzistorul T, în conducţie (2b). Ca
urmare, T 3 este menţinut blocat
(2c), iar T 2 — care alcătuieşte îm¬
preuna cu T 3 un circuit bistabil —
este în conducţie (2d). După aproxi¬
mativ 15 secunde, tensiunea pe C,
depăşeşte 6 V, astfel ca diferenţa
12—6 V devine insuficienta pentru a
menţine deschis pe T, (prin dioda
Zener) şi acesta se blochează. Bis-
tabilul ramîne însă în starea ,J 2
conduce — T 3 blocat" atît timp cît
nu se deschide nici o uşa. în conse¬
cinţa, C ;? este descărcat, T 4 şi T b
blocate, iar tiristorul Th nu primeşte

curent pe poarta. Aceasta este sta¬
rea de veghe, cînd numai T ? con¬
duce şi consumul este redus la
1 mA.

Deschiderea oricărei uşi protejate
înseamnă închiderea unuia din con¬
tactele l 2 — l n , deci conectarea
punctului A de pe schema la masa
(fig. 2e). Un impuls negativ de ten¬
siune se transmite prin dioda pe
baza lui T 3 (2f) şi aCest tranzistor
este introdus în conducţie. T ? se
blochează, bistabilul ramînînd în
starea aceasta indiferent de acţionă¬
rile ulterioare ale uşilor. Prin T 3 şi
rezistenţa de 51 kJT, C ? începe sa se
încarce (2g). După 5 secunde, ten¬
siunea pe el depăşeşte 8 V şi T 4 se
deschide; la fel J 5 (fig. 2h), şi tiris¬
torul conduce, aiimentînd claxonul.

Sa urmărim modul cum încetează
automat alarma. în momentul cînd
T 4 a intrat în conducţie, colectorul
sau se afla practic la masa şi C, în¬
cepe sa se descarce prin rezistenţa
de 270 klL După 25 de secunde,
tensiunea pe condensator scade sub
6 V, deci diferenţa ce revine diodei
Zener şi joncţiunii de emitor a lui T,
îl deschide pe acesta. Bistabilul bas¬
culează şi, după scurt timp, T 4 , 5 şi
tiristorul se blochează. C, se încarca
din nou prin dioda şi rezistenţa de
51 kXÎ, iar duoa 15—20 de secunde

montajul se afla în starea iniţiala de
veghe. întreg ciclul este reluat la o
alta deschidere a uşii.

Cîteva indicaţii constructive. Daca
nu se obţin timpi în jurul valorilor
menţionate, se vor modifica în limita
a 50% rezistenţele de încarcare-des-
cârcare a lui C,, ? sau valorile aces¬
tora din urma. Atenţie la calitatea
lor; se vor selecţiona exemplare cu
un curent de fuga redus. Tiristorul
poate fi de orice tip, care sa suporte
un curent de 13 A; el va fi montat pe
un mic radiator termic. Nu se va co¬
necta alta sarcina decît claxonul,

•deoarece dezamorsarea tiristorului
se face prin întreruperile periodice
ale curentului. Se poate realiza eta¬
jul final cu un releu (rezistenţa bobi¬
nei mai mare de 60 fi), ca în figura
1 b, şi atunci restricţia dispare.

Montajul funcţionează chiar daca
becul plafonierei este ars sau deco¬
nectat, datorita unui rezistor montat
în paralel. Daca exista lampa în
portbagaj, ea se va aprinde simultan
cu plafoniera din cauza legării în
paralel a întrerupătoarelor, consu¬
mul fiind neglijabil.

TEHNIUM 5/1982

Automodelul face parte din clasa de
concurs RCEB, prezenta în campiona¬
tele Federaţiei române de modelism.

Caroseria este executata în între¬
gime din lemn, panourile fiind tăiate
din placaj de tei de 4 mm grosime şi
decupate după necesitate, panouri în
care sînt încastrate baghete din lemn
- de brad de 3 x 3 mm. După finisarea
prealabila a baghetelor şi panourilor,
deja încleiate cu aracet, caroseria va
fi învelita în placaj de tei de 0,8-1 mm
grosime, chituita şi vopsita, după pre¬
ferinţa, în culori vii.

Saşiul este confecţionat din sticlo-
tex’tolit de 2 mm grosime, fiind prevă¬
zut cu decupări care delimitează pun¬

tea din faţa de cea din spate si are rol
de suspensie.

Puntea din faţa este alcatuita din
partea inferioara’ care face parte din
şasiu; partea superioara, care este
confecţionată tot din sticlotextolit de
2 mm grosime; doua distanţiere şi din
pivoţi executaţi din OL 35 sau OL 40,
prevăzuţi cu găuri filetate.

In găurile M 4 se vor monta pre-
zoane drept axe pentru roţi, iar în
găurile M 3 se vor monta braţele pi-
votilor.

Funtea din spate este alcatuita din
partea de şasiu pe care se montează
următoarele piese: lăcaşurile de rul¬
menţi (5x16x6 de orice tip) executate

din durai, alama, sau OL 35; axul roţi¬
lor de 0 5 (oţel-argint); reductorul si
motorul electric. Pentru micşorarea
zgomotului produs de reductor este de
preferat sa fie alcătuit din doua roti
dinţate, executate una din OL 45 si
cealalta din textolit sau material plas¬
tic. Raportul de demultiplicare al re-
ductorului va fi de 6 pîna la 10 : 1. Ra¬
portul de 6/1 este ideal deoarece folo¬
sind motorul electric JUMBO 540 se
ajunge ca automodelul sa dezvolte o
viteza de 34-36 km/h.

Partea centrala a şasiului este ocu¬
pata de echipamentul electronic de co¬
manda al automodelului alcătuit din:
receptor, variatorul de turatie al moto¬

rului, servomecamsmul de direcţie,
acumulatoare pentru alimentarea re¬
ceptorului şi a motorului. La scara din
plan a modelului s-a .utilizat o staţie
de telecomanda cu gabarit mic:
ROBBE ECONOMIC sau ECO, VARIO-
PROP C 6 , WEBRA PROP sau KRAFT.
Acumulatoarele utilizate pentru ali¬
mentarea motorului sînt de tipul
VARTA 1,2 V, 1,2 A, 5 bucăţi legate în
serie.

Jantele sînt executate din durai şi
bucşate; pe ele se vor monta cau¬
ciucurile.

Pentru realizarea cauciucurilor este
necesara confecţionarea unei matrite
în care se va vul’caniza un amestec de

cauciuc crud. După posibilităţi se vor
alege un profil şi Cin tip de’ cauciuc
care sa asigure o buna aderenţa. Se
pot folosi, cu rezultate destul de’bune,
si roţi pentru aeromodele fabricate de
C.I„L.-Tg. Mureş.

In funcţie de dotarea fiecăruia, se
pot utiliza alte tipuri de motoare, cum
ar fi cel fabricat de ELECTROARGES,
acumulatoare de tip Mobra sau din fe-
ronichel (pentru lanterne C.F.R.) şi
echipamentul de telecomanda de tip
START. In acest caz, construcţia auto¬
modelului se va face la scara 4 : 1
faţa de plan, dar bineînţeles perfor¬
manţele vor fi modeste. ’

Desenat şi construit de:

Pârloagă Sorin

iii

d/s fân for

SFIII

ITRU CONGEDIU

In fiecare an pe şoselele ţarii cir¬
cula sute de mii de autoturisme,
transportînd în diverse locuri ale pa¬
triei noastre oamenii muncii aflaţi în
timpul concediului. Din pacâte,
mulţi dintre aceştia ram în blocaţi la
marginea drumurilor de diverse

ir. ing. SVSSHAf STRATULAT

pene De cele mai multe ori este
vorba numai de defecţiuni minore,
care totuşi silesc şoferii sa oprească
maşina, cum ar fi' curele de ventila¬
tor defecte, platine (contacte ale
ruptorului) arse, conexiuni electrice
defectuoase etc.

Astfel de defecţiuni cu consecinţe
dezagreabile ar’ putea fi evitate
daca, înainte de plecare în conce¬
diu, vehiculul ar fi controlat si pre¬
gătit în mod corespunzător.

Dar, de fapt, cum trebuie sa se
faca aceasta pregătire?

în primul rînd, sa nu fie uitate
unele materiale, scule şi piese de
schimb strict necesare, printre care:
o trusa de chei fixe (de la 6/7 la
20/22 mm), doua-trei şurubelniţe
normale şi un cap în cruce de di¬
verse mărimi, un cleşte patrat, o
cheie franceza, o cheie de bujii si
una de coturi.

Dintre piesele de schimb nu este
bine sa lipsească un set de contacte
ale ruptorului (platine), o curea de
ventilator, camera de rezerva, sigu¬
ranţe electrice, cîteva bujii, becuri
de diferite mărimi, un tub de cau¬
ciuc de legătură a radiatorului cu
chiulasa şi un termostat. Cîteva ca¬
bluri, electrice, o rola cu banda izo¬
latoare, pompa de aer (în stare
buna!), un manometru de control,
triunghiul de semnalizare, un vas cu
apa distilata, o presa de lipit ca¬
mere, petice calde, o cutie cu vase¬
lina, o lampa portativa, un bidon de
Ulei'de motor, un set de lere şi chiar
o mica canistra cu benzina de re¬
zerva- (în funcţie de traseul ales) sînt
articole strict necesare la drum.

Bineînţeles, nu trebuie sa se omită
existenţa trusei medicale.

In ceea ce priveşte
priu-zisa, după ce ne-am
elementele sistemelor de
recţie şi suspensie sînt
strînse. şi reglate, pentru a
controlul restului vehiculului
derea evitării neplăcerilor p~
va propunem sâ urmăriţi
din schema alaturata.

■ 1. RACI REA
Verificaţi nivelul liohidufu
mul de răcire. El trebuie sa
între reperele de nivel minim si
xim aflate pe vasul de

2. CUREAUA

Comrolaţi starea curelei
rului. Daca fiancurile sînt
mate, atunci trebuie schimbata
apasarea cu degetui pe mijloc,
reaua trebuie sa ofere o
15-'20 mm; în caz contrar înti
rea curelei trebuie refăcută.

3. BATERIA

Nivelul electroiitului în bateria de
acumulatoare trebuie sa se afle
5 rnm deasupra plăcilor, cînd n
exista semn c.e marcare a nivelulu
necesar. Completarea se face nu

4. ULEIUL

Daca nu obişnuim sa fol
uleiuri multigrad, se verifica daca
cumva în motor exista încă ulei

respunzator. Se controlează şi,
eventual, se reface nivelul între limi¬
tele marcate pe joja de ulei.

5 RUPTORUl

Se scoate capacul ruptor-distribu-
itorului. se îndepărtează între ele
contactele ruptorului şi se observa
starea lor. Daca acestea sînt mur¬
dare. se curata; daca sînt arse exce¬
siv, se înlocuiesc, reglînd în final
distanţa între contacte şi momentul
aprinderii.

6. BUJIILE

Bujiile cu electrozii uzaţi sau
foarte ancrasaţi vor fi înlocuite, la
fei ca şi cele cu porţiunea externa a
izolantului puternic afumata. Dis¬
tanţa între electrozi se reglează la
0.6—0,7 mm la sistemele de aprin¬
dere clasice şi 0,8— 0,9 mm la cele
electronice.

7 LICHIDUL DE FRÎNĂ

Nivelul lichidului de frîna trebuie
sa se afle între reperele min şi max
marcate pe vasul respectiv. Nu com¬
pletaţi decît cu aceeaşi calitate de li¬
chid care se afla în sistem!

8. FILTRUL DE AER

Se scoate elementul filtrant, se
scutura şi se sufla cu aer. Se con¬
trolează apoi cu lampa portativa
pentru a depista eventualele rupturi
sau zone de murdărire excesiva (îm-
bibare cu ulei, de exemplu), cazuri
în care elementul filtrant se înlocu¬
ieşte.

9.. ŞTERGĂTOARELE

Lamelele de cauciuc uzate, rupte
ale ştergatoarelor de parbriz se înlo¬
cuiesc. Se verifica funcţionarea co¬
recta a ştergatoarelor.

10. AMORTIZOARELE

Daca un amortizor prezintă scur¬
geri de lichid sau, după apasarea
colţului respectiv al caroseriei, per¬
mite oscilaţii îndelungate ale aces¬
teia, el trebuie reparat sau înlocuit.

11. PRESIUNEA ÎN PNEURI

Presiunea corecta în pneuri ga-
ranteaza confortul circulaţiei, un
consum redus de combustibil şi o
durata mare de folosire a anvelopei.
La rulaje îndelungate cu viteze ridi¬
cate, presiunea poate fi mărită cu
cca 0,2 bar, dar la revenirea în re¬
gim de exploatare normala ea tre¬
buie refăcută la valoarea nominafă.

12. PROFILUL PNEULUI

Evitaţi plecarea la drum cu pneuri
uzate şi mai ales uzate' neuniform.
Numai daca adîncimea'profilului de¬
senului caii de rulare este de mini¬
mum 1—2 mm, aveţi garanţia unei
comportări corecte a pneurilor pe
drumuri umede şi a unor frînari sta¬
bile. Controlul se face pe întreaga
suprafaţa a caii de rulare. Nu uitaţi
sa controlaţi şi roata de rezerva.

LUMINI
DE BORD

S. MARiN

Montajul de faţa se adreseaza po¬
sesorilor de autoturisme dornici sa-şi
instaleze un sistem simplu, efi¬
cient şi sigur de reglare a luminozi¬
tăţii becurilor din tabloul de bord.
Schema a fost conceputa pentru au¬
toturismele cu baterie de 12 V, cu
minusul la masa. Valorile pieselor
au fost alese pentru un curent ma¬
xim comandat de cca 2 A, ceea ce
reprezintă o putere maxima de cca
24 W.

Sa urmărim schema, facînd pentru
început abstracţie de elementele
Ti, R 2j R 3 şi D v Ceea ce ramîne re¬
prezintă un binecunoscut variator
de curent, alcătuit dintr-un circuit
Darlington (T 2 + T 3 ), polarizat în
baza de divizorul P, + R,, prin rezis¬
tenţa de limitare R 4 . Siguranţa inter¬
calata pe plusul alimentarii preîntîm-
pina efectele nefaste ale unui even¬
tual scurtcircuit în instalaţie, iar
dioda D ? (facultativa) a fost prevă¬
zută pentru protecţia tranzistoarelor,
atunci cînd ia bord exista şi mici
consumatori inductivi (relee, moto¬
raşe etc.).

în funcţie de poziţia cursorului lui
Pi, grupul Tp + T 3 este deschis mai
mult sau mai puţin, obţinîndu-se în
emitorul lui T 3 o tensiune variabila.

Posibilitatea astfel creata de a re¬
gla iluminarea becurilor din tabloul
de bord generează un risc, anume
acela de a uita bordul alimentat la
părăsirea autoturismului, atunci cînd
reglajul este dat la minim şi ne
aflam într-un loc bine iluminat. Toc¬
mai din acest motiv a fost adaugat
circuitul Tj, R 2 , R 3 , D,, care asigura
trecerea automata pe iluminarea
.maxima atunci cînd se scoate cheia
de contact. într-adevar, la întrerupe¬
rea contactului (cheia scoasa), baza
lui T, este polarizata de grupul serie
R 2 + R 3 şi prin urmare T, conduce;
în colectorul sau regăsim plusul ten¬
siunii de alimentare, care, prin R 4 ,
polarizează în conducţie maxima
grupul T 2 , T :i . Reglajul din
P, este în acest caz inoperant. La
introducerea cheii de contact, plusul
alimentarii este „adus prin D, în

punctul M. Dat fiind raportul mare
dintre R 3 şi R ; > (R 3 necritica, între
20 kO şi 47. kii), bazş lui T, pri¬
meşte practic piusui Sursei, ca şi
emitorul. în consecinţa, T, este blo¬
cat, rezistenţa sa emitor-coiecîor
este foarte mare şi nu mai influen¬
ţează funcţionarea variatorului de
curent.

Tranzistorul de putere T 3 (2N3055
sau echivalent) va fi montat pe un
radiator din tabla de aluminiu de
1,5—2 mm, cu suprafaţa de cca
60 cm 2 .

Schema a fost preluata după re¬
vista „Electronique pratique", iulie-
august 1979, reprezentînd de fapt o
completare utila a clasicului variator
de curent cu circuit Darlington.

Punctul A din schema este vechiul
plus ce alimenta tabloul de bord, iar
punctul B este noul plus.

(URMARE DIN PAG. 7)

(de semnal mic), însă este utilizata
mai puţin în amplificatoarele de pu¬
tere.

Clasa B

Punctul de funcţionare se afla în
originea axelor de coordonate (la li¬
mita de taiere a tubului sau tranzis¬
torului). Elementul amplificator con¬
duce numai o jumătate de perioada.
Semnalul la ieşirea unui singur etaj
clasa B este foarte deformat, avînd
forma unei jumătăţi de sinusoida.

Este necesar şa se utilizeze doua
etaje în clasa B în contratimp pentru
a obţine pe rezistenţa de sarcina un
semnal sinusoidal.

Funcţionarea în clasa B este utili¬
zata în amplificatoarele de putere.

Randamentul este mult mai mare

ca în clasa A (pîna ia 60%). In lipsa
semnalului de intrare, componenta
continua a curentului anodic are va¬
loare nula, deci nu se consuma
energie de la sursa de alimentare.

Clasa AB

Este intermediara între clasele A
şi B. Elementul amplificator con¬
duce mai mult de o jumătate de pe¬
rioada. Se utilizează la amplifica¬
toare în contratimp.

Clasa C

Tubul (sau tranzistorul) conduce
mai puţin de o jumătate de pe¬
rioada.

Semnalul la ieşire este foarte de¬
format şi nu poate fi refăcut decît cu

ajutorul unui circuit acordat pe frec¬
venţa semnalului deuntrare, care ex¬
trage componenta fundamentala din
semnalul deformat. Funcţionarea în
clasa C este utilizata aymai în am¬
plificatoarele de putere de radiofrec-
venţa.

Randamentul este foarte bun
(peste 60%).

■

Notă. Atunci cînd dispozitivele
electronice lucrează fara curent de
intrare (tubul iucreaza fara curent
de grila), clasele de funcţionare sînt
însoţite pentru recunoaştere de indi¬
cele 1 (A y AB U fi, şi C,j, iar cînd
funcţionează cu curent de intrare
claselor de funcţionare li se ata-
şeaza indicele 2 (A 2 , AB 2 , 6 şi C ? ).

TEHNIUM 5/1982

PERSPECTIVĂ

PROFUNZIME

Prin raportare la punctul de foto¬
grafiere, ochiul aflat în'spatele apa¬
ratului de fotografiat trebuie sa ana¬
lizeze şi sa decidă rapid cît şi cum
va înregistra pelicula din spaţiul
obiect. O serie de parametri optici
determina modul de redare în ima¬
gine a mărimii obiectelor, precum şi
claritatea în profunzime. Vom în¬
cerca sa analizam legătură dintre
principalele caracteristici optice ale
obiectivului fotografic şi modul de
redare a obiectelor fotografiate prin
prisma perspectivei şi profunzimii.
Vom începe cu definiţiile.

PERSPECTIVA reprezintă raportul
între dimensiunile obiectelor din
spaţiu înregistrate în planul imaginii
fotografice.

CIMPUL DE PROFUNZIME repre¬
zintă distanţa dintre un prim şi un
secund plan între care redarea
obiectelor este făcută clar pentru o
anumita distanţa de fotografiere.

Despre perspectiva s-a mai scris
în paginile revistei noastre şi nu şe
va reveni asupra celor expuse. în
aceste rînduri se va lua în conside¬
rare un alt aspect, respectiv influ¬
enţa distanţei focale a obiectivului
folosit asupra redării spaţialitaţii
obiectelor.

Imaginea fotografica în care
ochiul recepţionează normal per¬
spectiva este cea furnizata de un
obiectiv cu distanţa focala normala.
Reamintim ca un obiectiv este nor-

Sng. VASILE CĂLINESCU

mal atunci cînd distanţa sa focala
este normala, respectiv este egala
cu marimea diagonalei formatului
fotogramei (sau apropiata). Imagi¬
nile furnizate de obiective cu dis¬
tanţa focala mai mare sau mai mica
decît cea normala modifica perspec¬
tiva, uneori pîna la deformare.

Menţinînd acelaşi punct de foto¬
grafiere şi schimbînd obiectivele la
aparatul fotografic, se vor înregistra
pe pelicula imagini cuprinzînd zone
mai mari sau mai mici din spaţiul
imagine, în funcţie de unghiul de
cîmp al obiectivului. Imaginea din fi¬
gura 1 a fost caroiata în raport cu
distanţele focale ale unei serii de
obiective. Menţinînd deci punctul de
fotografiere, imaginile furnizate sub
diferitele distanţe focale vor avea
aceeaşi perspectiva. Acest lucru se
poate verifica uşor mărind o foto¬
grama data de un obiectiv cu dis¬
tanţa focala scurta pîna la egalizare
cu imaginea furnizata de un obiectiv
cu distanţa focala mai mare. Marirea
se face egalizînd în dimensiuni su¬
biectul principal. Cele doua posibile
fotografii vor fi similare ca perspec¬
tiva, aparînd însă diferenţe de gra-
nulaţie (ca urmare a măririi) şi de
profunzime (din cauza distanţei fo¬
cale diferite şi, posibil, folosirii altor
diafragme). Afirmaţia ar putea parea
inexacta la prima vedere, orice foto¬
graf ştiind ca un obiectiv superan-
gular îndepărtează planurile secun¬

dare, pe cînd un teleobiectiv le
apropie. Aceste efecte sînt reale, cu
condiţia ca punctul de fotografiere
sa se schimbe.

Să urmărim figurile 2 şi 3. Figura
2 prezintă cazul fotografierii din
acelaşi punct cu trei obiective avînd
19, 35 şi 400 mm distanţa focală. Se
, observa ca unghiul de fotografiere
se micşorează succesiv, iar distan¬
ţele „a“ şî „b" ramîn neschimbate
(„a" = distanţa aparat/subiect şi „b"
= distanţa subiect/plan secundar).
Ca atare, perspectiva rămîne ne¬
schimbată. Figura 3 înfăţişează o si¬
tuaţie contrara, cînd se menţine în
vizorul aparatului aceeaşi încadrare
prin schimbarea punctului de foto¬
grafiere în funcţie de distanţa focala
a obiectivului. Se observa cu uşu¬
rinţa ca în timp ce distanţa „a" se
modifica între o valoare minima şi
una maxima, distanţa „b" ramîne
aceeaşi. Astfel se explica modifica¬
rea perspectivei prin folosirea unor
obiective cu distanţe focale diferite.
Pentru distanţe focale scurte, „b"
are pondere mare faţa de „a", ceea
ce duce la „îndepărtarea" planului
secundar. Pentru distanţe focale
lungi, „b" este mic faţa de „a" şi pla¬
nul secundar „se apropie".

Figura 4 ilustrează cele spuse
printr-o reprezentare a imaginii din

40G

desenele anterioare, imagine;' obţi¬
nută cu un obiectiv cu f = 19;mm o
data şi cu un obiectiv cu f =
400 mm a doua oara.

Obiectele dimensionate în adîn-
cime apar deformate la fotografierea
cu distanţe focale scurte din pauza
ponderii mari pe care o are variaţia
cotelor „a" şi „b" faţa de valorile lor
nominale. Sînt cunoscute astfel fo¬
tografiile de persoane stînd cu bra¬
ţul întins spre aparat, situaţie în care
apare o palma uriaşa faţa de restul
corpului. O ilustrare a acestui caz
este şi fotografia din figura 5. Din
acelaşi motiv, clădirile înalte foto¬
grafiate de jos apar mai înguste la
partea superioara şi aplecate spre
spate, efect corectabil la mărire prin
înclinarea mesei de mărit. Alte de¬
formări însă nu sînt corectabile şi ne
referim aici la cele date de obiecti¬
vele cu distanţa focala scurta, spre
colţurile imaginii.

La obiectivele cu distanţa focala
foarte scurta deformarea imaginii
este* generala. Fotografiile obţinute
cu obiectivul aşa-numit „ochi de
peşte" sînt un exemplu în acest
sens.

Acestei discuţii despre perspec¬
tiva trebuie sa-i alaturam un comen¬
tariu privind profunzimea de cîmp,
deoarece schimbarea obiectivului (şi

(m; d 1t9

TEHNIUM

a distanţei sale focale implicit) con¬
duce la modificările profunzimii
imaginii. Regula spune ca, pentru
aceeaşi valoare de diafragma, pro¬
funzimea scade cu creşterea distan¬
ţei focale, iar pentru aceeaşi dis¬
tanţa focala creşte cu marirea valorii
diafragmei. Pe de alta parte, cîmpul
de profunfime creşte cu sporirea
distanţei de fotografiere. în figura 6
este redat sugestiv modul de variaţie
■a profunzimii în funcţie de valoarea
diafragmei şi a distanţei focale. S-a
considerat o distanţa de fotografiere
de 5 m.

Prin schimbarea distanţei focale,
deşi perspectiva nu se’ schimba
după cum am văzut, din cauza mo¬
dificării profunzimii se pot obţine
imagini în care spaţialitatea sa fie
redata diferit.

Figura 7 cuprinde patru fotografii
realizate cu un aparat HASSEL-
BLAD şi cu obiectivele notate (foto¬
grafiile au fost preluate dintr-un ma¬
terial publicitar al firmei „Hassel-
blad'). Fotografiile de pe rîndul su¬
perior au fost făcute din acelaşi
punct, iar cele de pe rîndul inferior
de la distanţe diferite, astfel încît
marimea liniara a subiectului sa fie
aceeaşi. Se remarca menţinerea per¬
spectivei în primul caz şi modifica¬
rea ei în cel de-al doilea. Se observa
(în rîndul de jos) apropierea planu¬
lui secundar, dar şi scăderea clarită¬
ţii redării acestuia prin micşorarea
profunzimii.

Utilizarea obiectivelor superangu-
lare permite obţinerea unor imagini
cu o mare profunzime de cîmp, ceea
ce este un avantaj cînd se doreşte
redarea clara a tuturor planurilor.
Detaşarea subiectului faţa de planu¬
rile secundare, chiar la deschiderea
maxima, este cel mai adesea impo¬
sibila însă. Imaginea furnizata de un
obiectiv cu distanţa focala lunga
este „umpluta'' de planul apropiat,
dar în acelaşi timp apare un efect de
„comprimare" a planurilor secun¬
dare. Acest efect poate fi folosit
creativ pentru punerea în evidenţă a

FOTO ÎN

în practica obişnuită, determina¬
rea cîmpului de profunzime se face
prin citire directă pe scala de pro¬
funzime a obiectivului fotografic.

Fotografiindu-se însă la distanţe
mici, se constată că indicaţiile date
de obiectiv devin neaplicabile. De¬
terminarea profunzimii se face, în
aceste cazuri, prin calcul sau utili-
zînd tabele.

Cunoaşterea cîmpului de profun¬
zime este necesară cînd se fotogra¬
fiază subiecte în spaţiu (de exemplu
o floare, o gîză, un fir de iarbă
etc.).

Prezentăm în continuare formu¬
lele de calcul sugerînd fotoamatori-
lor să-şi întocmească pe baza lor
un mic tabel pentru obiectivul folo¬
sit la fotografierea la mică distanţă.
Se vor lua în considerare cîteva dis-

FORMULE

C- VASULE

P = a 2 —a,.

Semnificaţia simbolurilor este:
a — distanţa de fotografiere; f —
distanţa focală a obiectivului; k —
valoarea diafragmei; u — mărimea
admisă a cercului de difuzie (se ia,
de regulă, 0,05 mm pentru formatul
24 x 23 mm şi 0,075 mm pentru
formatele 60 x 60 mm sau
60 x 90 mm).

Vom ilustra cele spuse cu un
exemplu numeric. Se fotografiază o
floare în formă de cupă. Distanţa
de fotografiere este de 30 cm. Tre¬
buie aflată o diafragmă care să per¬
mită redarea clară a florii în toată
profunzimea sa (circa 2,5 cm). Din
considerente de iluminare şi de sen¬
sibilitate a filmului folosit, este po¬
sibilă utilizarea oricărei diafragme

în intervalul 2—16. Timpul de ex¬
punere maxim este 1/30 s (prin
construcţia aparatului). Obiectivul
folosit este un Helios 44, avînd
f/D = 58/2, montat pe un aparat
fotografic ZENIT E.

Se estimează folosirea diafragmei
5,6. Cu relaţiile prezentate obţinem:

300 • 58 2

ai = --- « 295;

(300 - 58)-5.6-0,05 + 58 2

58 2 - (300 - 58)-5.6-0,05
Rezultă un cîmp de profunzime
de circa 10 mm, insuficient. Se re¬
fac calculele pentru diafragma 11.
Vom avea: a, ==278 şi a.^314. Re¬
zultă un cîmp de profunzime de
circa 36 mm, satisfăcător.

Prin modificarea uşoară a distan¬
ţei de fotografiere se încadrează su¬
biectul în plin cîmp de profunzime
sau eventual spre una din limitele
lui.

tanţe des folosite şi întregul interval
al diafragmelor.

Calculul planului apropiat:

a • f"

ai = - 7 (1)

(a — f) • k - u + f 2

Calculul planului îndepărtat:

Cîmpul de profunzime (raportat
la distanţa de fotografiere) va fi:

în atenţia cititorilor noştri

Reamintim celor care doresc sâ colaboreze la revista „Tehnium" ca
schiţele trebuie desenate conform normelor STAS; adresele celor care ne
scriu trebuie să fie complete (inclusiv numărul de cod poştal). Redacţia
nu poate răspunde celor care solicită informaţii tehnice asupra unor
scheme străine care nu au fost publicate în revistă. Rugăm, de aseme¬
nea, pe cititorii noştri să adreseze redacţiei întrpbări legate, în specia!,
de conţinutul revistei. Manuscrisele nepuoiicate nu se înapoiază autori-

TEHNIUM 5/1982

ATELIER

Ulii li RECEPŢIE

Prezentam în rîndurile care ur¬
mează metode simple, ia îndemîna
amatorilor, pentru utilizarea multipla
a unei antene de recepţie pentru te¬
leviziune, indiferent de caracteristi¬
cile constructive ale acesteia şi indi¬
ferent de numărul posturilor de re¬
cepţie. Evident, este indicata utiliza¬
rea unei antene multiband, cu cîştig
sporit, capabila sa compenseze ate¬
nuarea filtrelor de distribuţie şi a
elementelor pentru adaptarea impe-
danţelor. De asemenea, se reco¬
manda utilizarea antenelor bine de¬
gajate, amplasate la înălţime şi la
distanţa de obstacole sau elemente
ds reflexie, a antenelor bine anco¬
rate şi.robuste din punct de vedere
constructiv.

Figura 1 prezintă aspectul unei
doze de distribuţie pentru un număr
de n posturi de recepţie cu impe-
danţa de 75 LI, de ia o antena de re¬
cepţie racordata la un cablu coaxial
cu aceeaşi impedanţa caracteristica.
Montajul este recomandat pentru ra¬
cordarea prizelor de antena din
apartamentele dispuse pe cîte' o
scara dintr-un bloc de locuinţe sau
pentru prizele de control din atelie¬
rele de reparaţii.

Rezistenţele R şi R 0 au valori
egale şi se caiculeaza cu formula:,
n — 1

R = R 0 = ——— • K( O ), în care:

n = numărul posturilor de recep¬
ţie şi

K = impedanţa caracteristica a
cablului de coborîre de la antena
exprimata în ohmi

Smg= 2AHARIA iABMGLJ

în tabelul nr. 1 sînt prezentate da¬
tele de construcţie pentru cîteva cu¬
tii de distribuţie, calculate prin for¬
mula de mai sus, pentru K = 75 fi

Coeficientul de transmisie K n
este funcţie de valoarea 1/n şi repre¬
zintă gradul de neadaptare al impe-
danţelor caracteristice, indicînd ni¬
velul atenuării semnalului recepţio¬
nat de antena. Pentru reducerea co¬
eficientului de unde staţionare de¬
terminat de neadaptarea impedanţe-
lor se montează la intrarea fiecărui
post de recepţie cîte o rezistenţa R,
cu valoarea egala cu impedanţa ca¬
racteristica a cablului de coborîre.

Pentru cabluri de coborîre sime¬
trice, valoarea rezistenţei calculata
prin formula de mai sus se divide în
doua, montîndu-se cîte o rezistenţa
cu valoare ohmica înjumătăţită pe
fiecare conductor (fig. 3).

în figura 2 este indicata construc¬
ţia dozei de distribuţie pentru doua
posturi de recepţie cu impedanţa
caracteristica egala cu cea a cablu¬
lui de coborîre. Chenarul punctat
arata carcasa metalica în care se,
executa montajul, care, la rîndul ei,
se conectează la reţeaua comuna
denumita nul electric de protecţie.

Figura 3 indica o modalitate sim¬
pla de conectare a doua posturi de
recepţie cu impedanţa caracteristica
de 300 O la un cablu de coborîre si¬
metric cu aceeaşi impedanţa carac¬
teristica.

Daca însă cablul de aducţiune
care soseşte de la antena (sau de la
doza de distribuţie) are impedanţa
caracteristica de 75 Si şi posturile

DE LA ANTENA
EXTERIOARĂ

2^50, *i|P|

? j

?_Ji&î L&î LSf 1

" SPRE POSTURILE DE RECEPŢIE
Z=75a

DE LA ANTENA EXTERIOARĂ
I Z = 75Q.

Rg~2sn

[ RO2-250 R2~25.fl 4i Rl ~75Q

SPRE
POSTURILE
I 1 DE
RECEPŢIE
z=7sn

de recepţie prezintă intrare sime¬
trica cu impedanţa caracteristica de
300 fi, înaintea dozei de distribuţie,
la bornele dipolului vibrator, se va
monta o bucla de simetrizare, con¬
fecţionată dintr-o bucata de cablu
similar cu cel de coborîre, de lun¬
gime egala cu jumătate din lungi¬
mea de unda (în metri) pentru care
este acordata antena de recepţie
(fig- 4).

Tabelul nr. 2 indica lungimea bu¬
clei de simetrizare, exprimata în mm
pentru cele 12 canale de televiziune
posibile a fi recepţionate în cadrul
benzilor I, II şi III ale sistemului
O.I.R.T., cu antenele monocanal.

Transformarea impedanţei unei
prize de antena la care soseşte un
cablu cu impedanţa caracteristica

de 75 fi într-o priza cu impedanţa
caracteristica simetrica de 300 fi se
poate realiza simplu cu montajul din
figura 5. Deoarece montajul prezintă
o atenuare ceva mai pronunţata,
amatorilor mai pretenţioşi le reco¬
mandam înserierea unui transforma¬
tor de adaptare, procurat din re¬
ţeaua comerciala sau realizat con-

cele doua porţi.

De obicei, în apartamente, în afara
receptorului de televiziune şi a re¬
ceptorului pentru programele de ra-
diodifuziune transmise pe unde ul¬
trascurte, a căror impedanţa de in¬
trare trebuie respectata riguros, mai
sînt şi receptoare pentru programele
de radiodifuziune transmise pe unde
lungi (x = 800—2 000 m), unde me¬
dii (X = 200—600 m) şi unde scurte
(X = 10—50 m). Instalarea unei an¬
tene speciale pentru radioreceptor
este incomoda.

în figura 7 prezentam o posibili¬
tate relativ simpla pentru funcţio¬
narea simultana a receptorului de
televiziune şi a radioreceptorului,
ambele fiind conectate la priza ante¬
nei de recepţie pentru televiziune.

După cum rezulta din figura 7, fil-

XI2

_ mm _

1 030

DE LA ANTENA EXTERIOARĂ „

z = 300n j .

DE LA ANTENA
EXTERIOARĂ
I Z =75X1

SPRE POSTURILE DE RECEPŢIE
Z =30QS1

-R3-150X2

SPRE

POSTURILE

RECEPŢIE

z=30on

form indicaţiilor din figura 6. Trans¬
formatorul de adaptare (fig. 6) con¬
sta din 4 înfăşurări egale, cuplate in¬
ductiv strîns 2 cîte 2 şi conectate în
serie diferenţiala în cîmpul unei in¬
ducţii mutuale adiţionale.

Practic, transformatorul de adap¬
tare se va realiza bobinînd cîte doua
fire paralel un număr de 28 de spire
conductor de cupru emailat cu dia¬
metrul de 0,20 mm, cu pas de 1 mm,
pe o tija din material izolant (de
preferinţa din stiplex incolor), cu
diametrul de 8,5 mm şi lunga de
33—35 mm. Pentru a împiedica de¬
plasarea spirelor (impregnarea fiind
contraindicata), este de preferat
practicarea iniţiala a unui filet puţin
adînc, cu pasul de 1 mm.

După bobinare, tijele se montează
într-o cutie potrivita, din material
plastic, respectînd distanţa de 11
mm între axele tijelor, conform figu¬
rii 6 a.

Conectarea transformatorului este
indicata în figura 6 b. Indiferent de
sensul de conectare în reţeaua ante¬
nei, se respecta raportul de 1/4 între

Ra-150X1

DE LA ANTENA
exterioară
Z=75X2 |

R 4-820

h-IjH

SPRE RECEPTORUL &

DE TELEVIZl UNE Z-300X2

TEHNIUM 5/198Î

trul de distribuţie — compus dintr-o
inducîanţa şi o capacitate — pre¬
zintă reactanţe diferite în benzile de
frecvenţa recepţionate de cele doua
aparate. Astfel condensatorul C,, în
serie cu intrarea receptorului de te¬
leviziune cu valoarea de 200 pF, are
reactanţa X r de 800 ti la frecvenţa
de 1 MHz, în timp ce opune o reac¬
tanţa de numai 16 ii ia frecvenţa de,
50 MHz corespunzătoare canalului f
'de televiziune.

Similar, inducîanţa L 2 de 5.5 p.H
opune reactanţa mică de 34 tl sem¬
nalului cu frecvenţa de 1 MHz aflat
în banda undelor medii ale radiore¬
ceptorului şi reactanţa de 1,7 kfl
semnalului cu frecvenţa de 50 MHz,
deci suficient de mare pentru a-l
considera atenuat total.

Inducîanţa L 2 de 5,5 pH se^va rea¬
liza bobinî.nd 18 spire conductor de
cupru emailat cu diametrul de 0,6
mm pe o carcasa cilindrica din ma-

DE LA ANTENA
EXTERIOARA Z-75H

terial izolant (de preferat o bucata
din tub de PVC utilizat pentru insta¬
laţii electrice), cu diametrul exterior
de 20 mm; lungimea bobinajului
este de 17 mm, cu un singur strat.

După bobinare se poate impregna
cu o soluţie de stiplex dizolvat în
cloroform industrial.

Daca prin funcţionarea simultana
a radioreceptorului şi a receptorului
de televiziune, de la aceeaşi priza de
antena, pe ecranul televizorului
apare o perturbaţie în forma de
plasa (sau sita) sau anumite distor¬
siuni ocazionale ale imaginii, în
funcţie de frecvenţele audio ale ra-
diorecepţiei, în serie cu borna de
antena a televizorului se va intercala
filtrul a cărui schema este prezen¬
tata în figura 8. Este un filtru LC de

tip n cu 3 celule, a căror banda de
trecere se limitează doar la frecven¬
ţele semnalului corespunzător cana¬
lelor inferioare de televiziune, func-
ţionînd cu o oarecare atenuare şi în
canalele superioare. Inductanţele L 3
se vor realiza pe cîte o carcasa cilin¬
drica cu diametrul exterior de 18
mm şi lungimea de 15—20 mm, din
material ceramic sau fara carcasa,
bobinînd pe un şablon cilindric cu
diametrul de 18 mm cîte 3 spire
conductor de cupru emailat cu dia¬
metrul de' 0,6 mm. Lungimea bobi¬
najului este de 10 mm.

Montajul filtrului, executat pe o
bucata de sticlotextolit placat cu cu¬
pru sau „în aer", se va introduce în-
tr-un ecran de aluminiu, racordat
electric la ecranul fiderului antenei
şi deci la masa televizorului.

lllHiiTOliE m

GHz

G, dB //, GHz

F, dB//, GHz

Fcmax, raW

^CEmax^

tcmax* tn£

BFY90

1,4

23/02

8/0,8

2,5/0,2

BFU30

1,6

21/0,2

7,5/0,8

5/0,5

250

100

, BFX89

1,2

22/0,2

7/0,*8

3,3/0,2

7/0,8

200

■ 15

BFR90

5,0

19,5/0,5

2,3/0,2

2,8/0,8

180

BFR91

5,0

16,5/0,5

1,7/0,2

2,3/0,8

180

■ i

BFR9Q

4,5

13/0,8

2/0,8 '

200

BFR91

4,5

12/0,8

2,8/0,8

250

BFR92

4,5

13/0,8

2/0,8

200

BFR93

4,6

13/0,8

2,5/0,8

200

BFR96

5,0

9/0,8

4,5/0,8

500

BFQ19

5,0

[ 9/0,8

3/0,8

500

BFQ28

5,5

14/2

3/2

200

BFQ29

4,0

20/0,2

1/0,2

150

15 !

BFRI4A

5,0

12/2

2/2

250;"'

BFRÎ4B

6,0 !

12.5/2

1.5/2

250

BFR14C

4,3

11/2

1,5/2

700

BFS55A

4,5

12/0,8

2,9/03

325

BFT65

4,5

12/0,8

2,8/0,8

250

BFT66

4,0

20/0,2

1/0,2

200

BFT67

4,0

20/0.2

1,5/0,2

200

BFT75

4,6

16/0.2

.2,5/0,2

200

BFQ23

5,0

2,4/0,5

180

BFQ24

5,0

2,4/0,5

150

BFQ32

4,2

14/0.5

3,75/0,5

500

% 150

BFQ33

14,0

13/2

2,5/2

180

BFR96

5,0

16/0,5

3,3/0,5

500

150

BFT24

2,3

17/0,5

33/0,5

5 •

2,5

BFR99

max 2,3

10/0,8

max 5/0,8

225

BFT95

5,0

12/1

max 2,5/1

200

- .15

BFT96

5,0

9/1

4/1

500

'15

BENZI DE FRECVENŢE PENTRU RADIOAMATOR!

3.5- 3,6MHz
•3,6

3.6- 3,8

±20kHz rtty
cw şi

21-2T,15MHz"

2135-21,45

±20kHz rtty

cw şi A3

7-7,04MHz

7,04

7,04-7,1

± 5kHz rtty
cw şi

28-28,2MHz
28,1

28,2-29,7

±50kHz rtty

cw şi A3

14-14,1MHz
14,09

14,1-14,35

4:10kHz rtty
cw şi

TEHMIUM 5/1982

de la becuri de tensiune scăzută si
de^ mica putere.

în afara de efectul intensităţi* lu¬
minii, iluminarea influenţează psihi¬
cul uman_ şi prin alte caracteristici
ale sale. în principal este vorba de
poziţionarea spaţiului iluminat, în
spaţiul total al încăperii şi de cu oa-
rea luminii.

Iluminarea clasică furnizata de .o
lustra aşezata central da senzaţia:
micşorării volumului camerei. în
acelaşi timp, lumina furnizata este
adeseori obositoare prin uniformita¬
tea sa şi prin lipsa unor intensităţi
locale satisfacatoare. Dealtminteriţ
lustra clasica este o sursa scumpa,
deoarece este nevoie de multe be¬
curi de puteri relativ mari (75—150
W) pentru a se asigura o lumina su¬
ficient de intensa pentru lucru.

Dimpotrivă, realizînd un iluminat
local, se obţine o senzaţie de mărire

cu scop precis, o masa de lucru, un
colţ de lectura, un aparat electro-
casnic (aragaz, frigider, maşina de
cusut), o planta etc. Iluminatul local
este, în general, de medie sau mare
intensitate, funcţie de activitatea
desfăşurata. Valoarea de referinţa a.
intensităţii luminii care trebuie ştiuta
este cea corespunzătoare muncii la
un birou sau lecturii si care este de
circa 250 lucşi.

1- PRINCIPII GENERALE PENTRU
ILUMINAREA LOCUINŢEI

de la surse plasate la înălţime
— lustre, aplice de exemplu — sau
de la surse joase de tipul veiozelor
cu globuri mari din sticla alba sau
colorata.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

1 . Iluminatul de ambianţă. Se ca¬
racterizează prin raspîndirea gene¬
rala a luminii în încăpere, lumina de
mica sau medie intensitate. Acest fel
de iluminare nu permite desfăşura¬
rea unor activităţi în care ochiui tre¬
buie sa distingă detalii. Iluminatul
de ambianţa de mica intensitate per¬
mite deplasarea în încăpere, urmări¬
rea programelor radio şi TV, reali¬
zează o atmosfera plăcută, intima,
propice conversaţiilor. Iluminatul de
ambianţa de medie intensitate ser¬
veşte desfăşurării unor activitati cu¬
rente în spaţiul dat.

Acest tip de iluminare se obţine

TEHNIUM

• Asimilate iniţial de la întreprin¬
derea „Electrotehnica din Bucureşti
şi dezvoltate ulterior prin proiectare
în colaborare cu I.C.P.E.—Bucureşti,
TRANSFORMATOARELE TRIFA¬
ZATE USCATE produse ia ELEC-
TROCONTACT — Botoşani se ca¬
racterizează prin fiabilitate ridicata,
gabarit redus, clasa înalta de izola¬
ţie, execuţie în variante diverse, în
funcţie de destinaţie (26 de variante
în execuţie normala şi THA şi 26 de
variante în execuţie navala).

Principalele date tehnice ale aces¬
tei serii unitare de transformatoare
sînt:

Putere: 1—315 kVA

Tensiuni: U 1n = 380 V

U 2n = 127V, 220V,

240V, 254V, 380V,

440V, 660V
Frecvenţa: 50—60 Hz
Clasa de izolaţie: F
Mai menţionam aici faptul ca la
solicitarea beneficiarilor pot fi reali¬
zate şi alte rapoarte de transfor¬
mare, în gama respectiva de puteri.

• Pentru unităţile de stat şi coo¬
peratiste care au în dotare autoca¬
mioane, tractoare, combine etc.
echipate cu motoare diesel MAN, o
informaţie deosebit de utila: la
ELECTROCONTACT - Botoşani
au fost asimilate şi puse în fabricaţie
curenta PALETELE PENTRU POM¬
PELE DE INJECŢIE CAV, piese de
schimb care pîna acum erau procu¬
rate exclusiv din import.

întreprindere binecunoscuta din ramura industriei electrotehnice româneşti, ELECTROCONTACT - Botoşani
şi-a diversificat necontenit producţia pe parcursul celor aproximativ şapte arii de existenţa, de la debutul riio-
dest cu aparatai electric de joasa tensiune, destinat industriei miniere şi chimice, la gama comutatoarelor cu
came (10-200 A), apoi la echipamentele electrice pentru poduri rulante şi macarale, iar mai recent prin introdu¬
cerea in fabricaţie a unei serii unitare de transformatoare trifazate uscate de uz industrial. Despre acestea din
urma, ca şi despre cîteva realizări de ultima ora ale harnicului colectiv botoşenean pe linia autoutilarii (dar
care pot fi executate, la comanda, şi pentru beneficiarii interesaţi), ne-am propus sa va informam pe scurt în
rîndurile de faţa.

• Pentru rezolvarea operativa a
problemelor curente de producţie,
pentru reducerea costurilor de fabrica¬
ţie şi mai ales pentru eliminarea im¬
portului, întreprinderea ELECTRO¬
CONTACT — Botoşani a realizat
recent o serie întreaga de dispozi¬
tive şi utilaje ce pot fi executate, la
cerere, şi pentru alţi beneficiari.
Dintre acestea amintim:

• PRESA DE PASTILAT BACHE-
LITĂ

Se utilizează pentru execuţia pas¬
tilelor de bachelita necesare la ali¬
mentarea preselor hidraulice în ve¬
derea obţinerii diferitelor piese ale
aparatelor din industria electroteh¬
nica. Pastilele au diametrul între 10
şi 140 mm şi înălţimea de
8—50 mm.

Cod 6800 Str Monoleşti Deoi4Sb;s
Tel. 17172-3-4-5 Telex 24205 '

BOTOŞANI

ţiei la ELECTROCONTACT - Bo¬
toşani o reprezintă asimilarea trep¬
tata a unor dispozitive electronice
de semnalizare şi comanda, cu apli¬
cabilitate în toate ramurile econo¬
miei naţionale. Dintre acestea men¬
ţionam:

releul fotoelectric poate fi aplicat la
controlul continuităţii, sesizarea ru¬
perii firelor, benzilor etc., verificarea
grosimii constante a materialului
textil fibros, controlul nivelului în
buncare şi lăzi, supravegherea de¬
plasării corecte a materialului textil,
sporirea gradului de protecţie (ca
bariera de lumina) la utilajele care
prezintă pericol de accidentare etc.

• ELEVATORUL DE MATERIALE

Se utilizează pentru depozitarea
pe verticala a pieselor mici, aşezate
în containere, folosite în industria
electrotehnica, electronica şi meca¬
nica fina.

• LIMITATORUL DE CURSA IN-
DUCTIV CU FANTĂ TIP
IF06HN024A

Sesizează prezenţa sau lipsa
obiectelor metalice în zona activa
(fanta) şi comanda un releu sau o
alta sarcina. Se recomanda în spe¬
cial pentru funcţionarea în regim
greu.

| Utehnium I

PUBLICITATE

• SESIZORUL INDUCTIV DE

• MAŞINA DE SERTIZAT PA- PROXIMITATE TIP IP05HN024A

PUCI Şl DEBITAT BARE NEFE- Se utilizează în general ca limita-
ROASE tor de cursa, mai ales pentru func-

Se utilizează pentru sertizat pe ţionare în regim greu.
conductoare toate tipurile de papuci

şi pentru debitarea barelor de bobi- • RELEUL FOTOELECTRIC TIP
nat transformatoare, cu secţiunea RF—01P

maxima de 16x6 mm. Serveşte la automatizarea utilaje¬

lor din industria uşoara prin contro¬
lul prezenţei materialului alimentat
ll|| sau debitat', fara un contact mecanic

IHP Igr l|§jF direct cu acesta.

Este recomandabila utilizarea sa
cu ..palpator optic pentru controlul

• O direcţie importanta pe calea benzilor şi firelor cu rezistenţa me-
modernizarii şi diversificării produc- canica redusa. în industria uşoara,

swup-Bscium

Apariţia unei staţii de emisie în termină deviaţia de frecvenţă a osci-
banda de 2 m poate fi sesizata auto- latorului si, în medie, are marimea
mat de receptor daca acestuia i se ,de 22 pF. Tranzistoarele sînt toate
ataşeaza un sweep-oscilator. 'BC 108 sau BF 214.

Oscilatorul din figura alaturata Bobina L, are 9 spire CuEm 0,3
este de tip Colpitts. pe un suport cu miez de ferita. Bo-

Un multivibrator generează un binele L ? şi L 3 sînt identice, avînd 7
semnal care, aplicat diodei varicap, spire din CuÂg 1, bobinate, cu un
produce deplasarea frecvenţei osci- diametru de 8 mm, lungimea bobi-
latorului. najului fiind de 11 mm.

Valoarea condensatorului Cx de-

Cu doua amplificatoare din
cele patru existente în circui¬
tul 6M 324 se poate construi
uşor un filtru activ îrece-
bandă. Exemplul alaturat are
o frecvenţă centrală de 1 kHz
şi un factor de calitate

BULETIN I.P.R.S.

Economie de combustibil, uzura
nula a ruptorului, pornire sigura pe
timp rece sînt doar cîteva din avan¬
tajele atribuite montajului de aprin¬
dere electronica.

Punerea la masa a bazei tranzisto¬
rului T, de către ruptor permite in¬
trarea în conducţie a lui T 2 şi deci
trecerea unui curent de aproximativ
3A prin primarul bobinei. Deschi¬

derea ruptorului conduce la bloca¬
rea lui T, şi T 2 , taîndu-se brusc cu¬
rentul. Acest salt provoacă prin in¬
ducţie apariţia în secundarul bobinei
a tensiunii înalte. Dioda Zener tre^
buie sa fie la 250 V.

XE HAUT-PARLEUR6/1974

\2xm

\BDM

[3X330.

i- \5W

ÎN4004

3UW

j îW

\1N314

! HS

mm Mmiw

Mulţi posesori de ceasuri Slava, 180 etc.), piesa principală fiind
ceas acţionat electric, ne-au solicitat transformatorul,
schema electrica a acestuia.

După cum se observa, montajul „MQDEIIST KONSTRUKTOR ,
este format dintr-un oscilator cu un 1/1982

tranzistor MP41 (sau EFT 323, AC

—JilL 3 -1-0 ; n63 (M U- 2,3-0,15;

| ' R1 183 H*

| JtC),

oasxess ■ Vi -k

! +T’' iE l

yi ii

Particularitatea receptorului pre¬
zentat consta în faptul ca este de tip
superheterodina şi reflex în acelaşi
timp.

Primul etaj este convertor-autoos-
cilator, după care urmeaza un etaj
amplificator de frecvenţa interme¬
diara. Semnalul detectat de dioda
este preluat prin potenţiometru şi
aplicat pe baza tranzistorului T 2 ,
realîzîndu-se în felul acesta efectul
reflex.

Circuitul de intrare este construit
pe o bara de ferita bobinată, L,
avînd 78 de spire 15 x 0,05, iar L ? 12
spire CuEm 0,12.

Celelalte bobine sînt construite pe
carcase de la transformatoare IF ale
receptoarelor.

Bobina L 3 are 5 + 3,5 spire CuEm
0,1; L 4 are 110 spire CuEm 0,1; L
are 32 + 64 spire CuEm 0,1; L 6 are

15 spire; L 7 are 48 + 48 spire; L b are
48 spire — toate CuEm 0,1.

Transformatoarele de cuplaj şi cel aparate industriale,
de ieşire sînt de tipul miniatura de ia

I Wr UJ/r\\<Ar

„RADIO TELEVIZIA
ELECTRONICA 11 , 1/1982

r^n Tj.Tf- M/7335

i/O/c

~si* 1

TEHNIUM 5/1982

Ştim că dacă pe o foaie de Mrtie
trasăm două cercuri concentrice,
excludem suprafaţa circulară care
conţine centrul comun şi reţinem un
sector din inelul circular rezultat, prin
punerea cap la cap a extremităţilor
sectorului obţinem suprafaţa laterală
a unui trunchi de con. Această
operaţiune nu este deloc greu de
executat. Greutatea apare abia atunci
cînd dorim să construim un anumit
trunchi de con, cu anumite dimensiuni
şi nu ştim să-i trasăm desfăşurarea
corespunzătoare.

Să presupunem că dorim să exe¬
cutăm un abajur ca cel din figura 1.
Este evident că elementele pe care tre¬
buie să le cunoaştem la trunchiul
de con sînt următoarele: Z raza cer¬
cului mare; z= raza cercului mic şi
h = înălţimea trunchiului de con. Pri¬
vind figura 1, observăm că, avînd
aceste trei elemente, putem afla şi
generatoarea g a trunchiului de con
aplici nd teorema lui Pitagora:

g =1 h J + (Z - 7 ..?

în figura 2 avem suprafaţa des¬
făşurată a trunchiului de con şi se
observă cu uşurinţă că, pentru
a obţine desfăşurarea, trebuie să cu¬
noaştem tot trei elemente şi anume
R = raza cercului mare; r = raza cer¬
cului mic şi n° = unghiul 1a centru în
grade sexagesimale.

Tot în figura 2 am mai notat cu 1
lungimea arcului de cerc de rază r şi cu
L lungimea arcului de cerc de rază R.
Acestor valori le vor corespunde pe
figura 1 următoarele: 1 este lungimea
cercului de r<i7.î X iar L lungimea
cercului de ra~za Z.

Diferenţa R— r din figura 2 este
tocmai generatoarea g din figura 1,
deci g = R — r.

Şi acum puţină matematică.

Deoarece raportul dintre lungimile
a două circumferinţe este egal cu ra¬
portul razelor, putem scrie proporţia:
L _ R
i ~ V

deoarece în figura 2 arcele de lungimi
L- şi respectiv 1 reprezintă fiecare
aceeaşi cotă parte din circumferinţa

La ţrunchiul de con din figura 1
vom avea analog:

M.VRÂNCEANU

Scriind acum că două cantităţi egale
cu a treia sînt egale între ele, avem:

Aplicînd o proprietate a proporţii¬
lor, şi anume la ambele rapoarte
scădem numitorii din numărători,
obţinem:

şi cum g — R—r.

Din g = R — r obţinem R = g + r
şi, înlocuind valoarea lui r, avem:

uşor R =-

Z — z

Unghiul n° îl aflăm printr-o regulă
de trei (fig. 2):

dacă 27rr este lungimea corespun¬
zătoare la 360° atunci 1 este lungimea
corespunzătoare la n°

în ultima formulă, înlocuind pe 1 cu
2 ttz şi pe r cu valoarea cunoscută, se
obţine:

Un exemplu practic. Ne propunem
să construim un abajur avînd dimen¬
siunile (fîg. 1): Z = 15 cm; z = 9 cm şi
h = 28 cm. Vom afla mai întîi pe g:

g =V h 2 + (Z - z) 2 ; g = l/28 2 +T 2 =
= 1/820 g« 28,6 cm

r=R-g, r = 71,5 — JB,6; i

Trasarea. Fără sa mai calculăjmrTflfiF
R şi r, cunoscînd puterh

trasa direct .desfăşSrffly [ţrSHcfflt|lui|
de con pe o coală og jmnifej ldilfMWia
pătrată (fig. 3). VI li] j j j [j F|
Fie O centrul pătratwM fămt Jla-jm-j
tersecţia diagonalelor). DfMif|oJfp&ffi|
cu una din laturile pătraUHMj AbUdriTijo
semidreaptă, pe care luămN^gpjeifitjij
OA = Z (raza mare a truncnftăwjfac!
con) şi segmentul OB = g (genera&4ij
rea trunchiului de con) perpendicular
în O pe OA. Din A ducem perpendicu¬

lar pe OA segmentul Aa = Z — z.
Unim pe O cu C şi prelungim acest
-segment. Din B ducem o paralelă la
O A pînă ce, întîlnim prelungirea lui
OC în D, iar %in D xiupjna -pereendicu-
lşiraJgE la OAr‘" j

S^m^frtttldE^este tocmai rafza R a
desfăşuratei, j&tefudacum cu f centrul
în E şi de rafia ff.nmţrt«Lar<# de 90°
ÎV flâ ân jşi pK ffl K/ţ^nstcucţia

| BstHj flejlaptJ ofMjhrane a td/remei lui
■ Thales şi se led c< di î expresia:

yuliMmuML

Z-z Z, Z-z

se traduce p™
Unghiul n 0 ^

se calculează din formulă. n °=—~—-380 o

SBPmmrn

Oricui i se poate întîmpia sa se
afle vara într-un loc izolat, departe
de sursele naturale de apa potabila
şi sa i se faca sete. Căldură mare,
oboseala, eventual şi o rana la pi¬
cior sau alte circumstanţe nefericite
îl împiedica pe presupusul drumeţ
sa se îndrepte spre o localitate sau
un loc unde ar putea găsi preţiosul
aur alb. în aceste condiţii el îşi fra-
mînta mintea cum ar putea sa ob¬
ţină macar un pahar cu apa. Ar
scoate-o şi din piatra seaca — dar
mai degraba din pamînt umed, din
iarba sau frunze verzi, din noroi sau
dintr-o balta sarata — dacă...

Figurile alaturate ne arata cît este
de simpla rezolvarea problemei dacă
drumeţul are cu el o folie suficient
de mare din polietilena (sau alt ma¬
terial plastic subţire şi transparent).

O groapa suficient de adînca va
conduce în cele din urma la apariţia
pamîntului umed; o gramada de
frunze verzi sau de iarba, puţin no¬
roi sau apa sarata constituie alterna¬
tive, atunci cînd saparea gropii este
imposibila în condiţiile date. Drume¬
ţului nu-i mai ramîne decît sa aco¬
pere cu folia de plastic materialul
umed procurat, sa aşeze în interior

un vas de colectare (pahar, cana,
plosca) şi sa deformeze folia cu aju¬
torul unor greutăţi (pietre) plasate
adecvat, astfel încît picaturile pre¬
linse sa se adune în vas.

Restul îl face soarele. Radiaţia sa
pătrunde uşor prin folia transpa¬
renta, încălzind materia umeda din
interior, cu degajarea vaporilor de
apa. Efectul de sera intra în acţiune,
temperatura din incinta închisa
crescînd peste cea de afara. Mai
rece decît vaporii de apa, folia se va
comporta ca o suprafaţa de conden¬
sare pentru aceştia; la început ea se
va aburi, apoi picaturile minuscule
se vor uni între ele, formînd picaturi
mai mari, capabile sa învingă freca¬
rea şi sa alunece sub acţiunea pro¬
priei greutăţi înspre vasul de colec¬
tare. Drumeţul nu mai are decît sa
aştepte, eventual numarînd (încet,
dar sigur) picaturile salvatoare.

Dumneavoastră, stimaţi cititori, nu
trebuie sa aşteptaţi ivirea unor astfel
de împrejurări pentru a testa şi a
perfecţiona soluţiile prezentate mai
sus, eventual pentru a le adapta
unor cerinţe casnice. Oricum, ener¬
gia solara este gratuita.

TEHNIUM 5/1982

V 10 b

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO-
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
134—137, TELEX 11224,
BUCUREŞTI,STR. 13 DE¬
CEMBRIE NR. 3.

Redactor-şef: ing. IOAN EREMIA ALBESCU
Secretar responsabil de redacţie; ing. ILIE MIHĂESCU

Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

CEZAR DAN - Tîrgovişte

Casetofonul MK 235 are posibilitatea alimentarii cu
energie electrica de la reţeaua de 220 V şi din baterii
cu tensiunea de 7,5 V.

Ca elemente active are 5 tranzistoare cu zgomot
mic. Amplificatorul de putere este format dintr-un
circuit integrat UL 1498; în regim de înregistrare
acest etaj se transforma în oscilator de premagneti-
zare.

Diodele D 103 şi D 104 controlează nivelul semna¬
lului la înregistrare.

I.M.

MARC AUREL — Tîrnăveni

Poziţia capului magnetic se reglează din şuruburile
de fixare pe care, de fapt, le cunoaşteţi.

Montaţi o banda bine înregistrata şi în timpul deru¬
lării benzii reglaţi poziţia capului pentru audiţie op¬
tima în difuzor.

IVANA ADRIAN — jud. Teleorman

Controlaţi daca se poate recepţiona un semnal cît
de slab. Daca apare, aşa ceva, construiţi o antena
Yagi cu 3 elemente şi un amplificator de antena, am¬
bele acordate pe canalul ll-TV.

JIANU SORIN - jud. Vîlcea
Ca Sa deveniţi radioamator, luaţi legătură cu Ra-
dioclubul judeţean Vîlcea din Rm. Vîlcea, telefon
14314.

MATEI DANIEL — Constanţa

Amplificatorul „în plic produs de I.P.R.S. se poate
procura din comerţ.

Casetofonul avînd un scurtcircuit, trebuie sa va
adresaţi unui specialist.

VLAD NICOLAE — Ploieşti
S-a restituit schema cu modificările cerute.
NEGRUŢIU MIHAI — Alba lulia
Condensatorul are 22 nF; TBA790 este echivalent
cu TBA790K (acesta are radiator).

KISS DIETER — Cluj-Napoca
Montaţi tranzistorul EFT 323 şi montajul tot va
funcţiona.

COŢOFANĂ VALERIAN — Ploieşti

Despre „Maiak găsiţi chiar în acest număr.
JIANU ADRIAN — Corabia
în nr. 1/1979 nu a fost publicat materialul menţio¬
nat.

ALEXE RAIMOND — jud. Bacău

Nu contează ce putere suporta boxele; trebuie sa
aiba impedanta adecvata.

înlocuiţi MP20 si MP39B cu AC 180 si MP35 cu AC
181.

DARIE DANIEL — Mehedinţi

Publicam schema MK 235.

Dioda D 814 D este echivalenta cu PL 12.

DRĂGHICI VICTOR — Braşov

AZ41 se poate înlocui cu doua diode F 407.
Tiristorul menţionat admite un curent de 10 A.

PARAIPAN DAN — Bucureşti

Montaţi în serie cu becul un rezistor de 100 kii.
POPESCU BOGDAN — jud. Ialomiţa
Litera fi se trece pe componentele produse de
I.P.R.S.-Baneasa.

Componentele ce au înscrise litera K sînt cu radia¬
tor de căldură propriu.

VINTILESCU MIHAI — Piatra-Olt

Recepţia emisiunilor TV la mare distanţa se face
cu antene tip Yagi.

MISACARU DAN — Timişoara
Vom publica şi datele de construcţie a unei maşini
de bobinat.

I i-{-.HHHHK

RÂDIO-

Tf™

1 _: