Bl¥iST& LUNARĂ EBITATĂ SE C.C. AL U.T.O. mi xm - ir. 142 3 STRUCTII PENTRU AMATORI ŞTIINTA, tehnică, PRODUCŢIE .. LUCRAREA PRACTICĂ pag. 2 DE BACALAUREAT ...................... Generator de impulsuri dreptunghiulare RADIOTEHNICĂ PENTRU . pag. 3 ELEVI ... Tranzistorul cu efect de cîmp Mixere de audiofrecvenţă Generator pag. 4—5 CQ—YO ...... Filtre electromecanice Transceiver CW-3,5 MHz. pag. 6—7 CITITORI! RECOMANDĂ .. Sursă stabilizată Tir electronic Generator de ritm Adaptor pag. 8—9 HI-FI . Amplificator 30 W Preamplificator HI-FI în automobil pag. 10—11 SURSE DE ENERGIE .... Microcentrală eoliană , pag. 12—13 AUTO-MOTO. Controlul caroseriei .... pag. 14 MEMORATOR T.. .... pag. 15 AUTOMATIZĂRI ..... Regulator de umiditate Temporizator Avertizor Generator cu TUJ , pag. 16—17 FOTOTEHN1CĂ ... Realizarea unui portfiltru Analizor de culoare Factori de modificare a expunerii , pag. 18—19 ATELIER .... Voltmetru cu memorie . pag. 20 PUBLICITATE .... I.A.E.M. Timişoara . pag. 21 REVISTA REVISTELOR ... Generator Capacimetru Mixer Avertizor . pag. 22 MAGAZIN TEHNIC .... Amuzament Dioda Zener variabilă Tăierea şi mătuirea geamu¬ rilor Noutăţi i.P.R.S. . pag. 23 POŞTA REDACŢIEI ... Radioservice . pag. 24 VOLTMETRU CU MEMORIE (Citiţi în pag. 20} De puţin timp, porţile şcolilor noastre s-au deschis pentru a primi într-o nouă etapă de muncă şi învăţătură cea mai mare promoţie de elevi ce număra circa 1 300 000 de copii şi tineri. Unităţile de învăţă rnînt din întreaga ţară s-au pregătit corespunzător pentru a îmirnpina în ceie mai bune condiţii elevii şcolilor generale şi liceelor de specialitate, - . ? : â 1 taniă g *»e - <> h ' s încep a surdo - o re şi irm/ersitare reprezintă o nouă etapă de afirmare, sub' semnul unei noi caăîăţi. a îr.iâţămintuiut românesc, în cadrul căruia procesul Instrue t : 'v-cdjcat:v desfăşoară în conformitate cu cele mai înalte sarcini ale sale, cu transpunerea în viaţă a triadei învăţăm!nt-cercetare-prod ucţie care se pot enumera: dispozitiv pen¬ tru vizualizarea redresării curentului alternativ, dispozitiv pentru vizuali¬ zarea fenomenelor din teoria cfneti- co-moiecuiaiă, panou demonstrativ- pentru «dresoare monofazate, ele¬ mente de captare a energiei solare. Toate aceste lucrări de diplomă vor putea îi utilizate in acest an şcolar şi sculptură, in care elevii vor realiza elemente de mobilier pentru export Printre noutăţile prezentate în pro¬ ducţia şcolară sc pot menţiona î«l seturi de produse din lemn: maşini ds curse demontabilă, mobilier pen¬ tru preşcolari şi un Joc de cuburi. O activitate sporită va avea si in acest an şcolar şi cercul aplicativ de în folosinţă a unui corp de clădire ce cuprinde 16 cabinete, amenajate şi dotate corespunzător cerinţelor unui învăţămmt modern, perfect adaptat nevoilor producţiei. în dotarea cabinetelor de speciali tate vor intra şi cele mai recente realizări ale absolvenţilor: micro comparatoare, dispozitive de verifi- Cum este întîmpinat noul an de învăţămînt, ce noutăţi se anunţă în cîteva dintre unităţile şcolare bucu- reştene sînt principalele întrebări puse în raidul nostru efectuat cu cî¬ teva zile înainte de inaugurarea unei noi etape de muncă „şi învăţămînt. Liceul industria! „Electronica" nu mai are nevoie de muite prezentări. Calitatea pregătirii elevilor, atribu¬ tele muncii acestora în practica pro¬ ductivă, activitatea de cercetare'şti¬ inţifică a cadrelor didactice sînt doar cîteva din elementele situării acestui liceu printre fruntaşii secto¬ rului 2 din Capitală. Competenţă, pasiune, dăruire sînt principalele caracteristici ale muncii colectivului de cadre didactice şi elevi care au reuşit, într-un timp re¬ lativ scurt, sâ situeze numele liceu¬ lui printre cele mal cunoscute uni¬ tăţi şcolare din Bucureşti. lată, pe scurt, noutăţile începutu¬ lui de an de învăţămînt, aş3 cum ne-au fost comunicate într~o discu¬ ţie purtată ca tovarăşa irig. Ioana Nedelcu, director adjunct. La înce¬ putul acestui an şcolar, avem asigu¬ rate contractele pentru diverşi bene¬ ficiari ai practicii productive a elevi¬ lor, întreprinderea „Electronica", I.P.R.S.—Băneasa, Ministerul Edu¬ caţiei şi învăţămmtuiui, institute de cercetări ştiinţifice etc. Pentru o nouă calitate In pregătirea practică a viitorilor muncitori cu îmi Mă califi¬ care din industria) electronică au fost achiziţionate maşini,-unelte de prelucrare as cornandâ-program, precum şi două maşini pentru inser¬ ţia maselor plastice. Astfel 'îmbog㬠ţită, baza materială a aietiere- ior-şcoaiă va putea oferi elevilor ca¬ litatea unei pregătiri complete, uni¬ tare, conform tuturor capitolelor programelor «Se învăţă mint pentru instruirea practică. Planul de producţie, In prezent evaluat la 19 milioane de lei, dintre care 4,6 milioane de lei produc- ţie-marfă, este depăşit, iar cu noile dotări depăşirile vor putea fi chiar mai substanţiale. Intenţionăm să deschidem intr-un spaţiu adecvat un muzeu de istorie a electronicii, care va cuprinde apa¬ rate menite să ilustreze una dintre cete mai dinamice ramuri ale indus¬ triei In ţara noastră. Consemnînd această frumoasă iniţiativă, nu putem să nu adăugăm că aici îşi desfăşoară activitatea şi una din puţinele staţii de emisie-re- cepţie din şcoli, Y03KBD, condusa cu entuziasm de tovarăşul Leonid Rabfiţchi, care a iniţiat numeroşi ti¬ neri în tainele radioamatorismului. La Grupul şcolar pentru prelucra¬ rea lemnului stăm de vorbă cu tova¬ răşul director ing. Steiîan Vrinceanu: De ciîrind a losf inaugurat un nou cămin pentru elevi, cu © capacitate de 136 de locuri, a fost sporită baza materială a atelierelor şcolare cu noi agregate, maşini complexe de gău¬ rit. «ssaşini pentru prelucrarea lem- ază fluxul teh¬ nologic al practicii productive. Pen- * valorificarea superioară a lemnu¬ lui dn acest an vor funcţiona noi „j. ?«mico-§pHcative. de Intarsie în cabinete de spe¬ cialitate, dotate cu " ie moderne, elevii licee¬ le? industriale îşi însu¬ şesc cunoştinţele ne¬ cesare unei bune şi te¬ meinice oreqăti.ri. proiectam mobilă ai cărui membri, elevi din clasele de liceu, participă ritmic Ia realizarea unor lucrări de autodota;- a -e ; şi atelierelor de producţie. *n cadrul ~ m turii „G.A. Rose:! z : . sebită este depusă în cercul de fi¬ zică condus cu dăruire şi compe¬ tenţă de tovarăşul profesor teihal Comţiu. L-am rugat pe tovarăşul profesor MI hai Coruţiu să ne ofere cîteva ele¬ mente definitorii pentru începutul noului an de învăţămînt: O serie de lucrări de diplomă realizate în urmă cu cîteva luni au intrat în dotarea la¬ boratorului de specialitate, printre drept material didactic atît pentru orele de curs, est şi pentru membrii cercului de specialitate. în cadru! cercului s-au realizai recent genera¬ toare de semnai de audiofrecvenţă, amplificatoare pentru microfon. In¬ tenţionăm cs in noul an şcolar să diversificăm gama montajelor cu scheme simple şi mai complexe, care vor contribui Sa realizarea unei calităţi superioare în pregătirea ele¬ vilor. Şi în cadrul Liceului industrial de - ~z ?. ca ui colectiv a fost distins în anul şcolar precedent pentru deosebite rezultate în munca de educaţie a elevilor, putem con¬ semna o premieră, şi anume darea cat dinamometre etc., aparate apre¬ ciate elogios şi cu prilejul expoziţie: ce a reunit cu puţin timp în urmă cele mai valoroase lucrări produse de şcoli. O adevărată sărbătoare a tineretu¬ lui şcolar, inaugurarea noului an de învăţămînt se constituie încă o dată într-un amplu eveniment, care con¬ firmă cu prisosinţă angajarea res¬ ponsabilă a tuturor elevilor şi stu¬ denţilor, a colectivelor de cadre di¬ dactice în marcarea unei noi etape de perfecţionare a procesului In- structiv-educativ, care să permită trecerea la o calitate superioară în şcoala românească de toate gradele titluri de manuale şcolare — editate într-un tiraj de peste 23 milioane de exemplare — 140 sînt noi sau rev㬠zute. • Printre noile aparate, maşini, in¬ stalaţii, mijloace audiovizuale mdnite să sprijine desfăşurarea cu eficienţă a procesului de predare-învăţare şi care vor îmbogăţi zestrea didactică a şcolilor se numără: spectroscop, linie cu pernă de aer, specîrofoto- mstru» uitratermostat, lupă binocLi¬ sară stereoscopică, roşului pentru ' . - ' o i, J ' evidenţierea mişcării fnicropariicule- for «SC, Ceie 981 de unităţi din reţeaua li¬ ceală oferă aşadar o largă paletă de opţiuni profesionale celor peste 1 300 000 de elevi care vor frecventa în a an şcolar cursurile de zi şl serale • Conţinuînd acţiunea da organi¬ zare a treptei î de liceu în mediul rural, în 724 de comune şi-au inau¬ gura^ activitatea clasele a tX-a şi a X-a. In prezent, în toate comunele larii,-tinerii au la dispoziţie şcoli cu treapta I de liceu. ® Qîn acele 484 de programe ^co- ye Cf3/ 23 sînt noi sau revăzute, -iar din 500 Date semnificative pentru învăţămîn- tul românesc • în noul an de învăţămînt sînt cuprinse 10 tipuri de licee — indus¬ triale, de chimie industrială, agroin¬ dustriale, economice, de matemati¬ că^ zică, de ştii jt- naturi', s- i tare,«pedagogice, de fiSoiogîe-isîofte, de artă, cu 27 de profiluri şi circa 100 -de meserii. Componentele principale ale ge¬ neratorului de impulsuri sînt cele două „îimere“ — circuitele integrate i6 555 care se produc ia i.P.R.S. — Băneasa. Primul „timer", IC t , este montat In circuitul muîtivibrator as- tabii şi generează frecvenţa semna¬ lului de ieşire. Al doilea, IC Z . deter¬ mină durata impulsuriior de ieşire, fiind montat ca muîtivibrator mono- stabil. Alegerea domeniului de frec¬ venţă se face din comutatorul S t , iar reglajul fin se realizează cu ajutorul potenţ io metrului P,. Semnalui generat de multivibrato- ru! astabil /q comandă mulîivibra- torul monosiabil 1C 2 . ai cărui semnai de ieşire devine instabil dacă durata semnalului de comandă este mai mare decît durata de temporizare a monostabiluiui. 'Pentru evitarea acestei situaţii, între asîabilul /q şi intrarea monostabiluiui IC 2 s-a in¬ trodus circuitul de diferenţiere com¬ pus din C *,2 şi P 4 . Ieşirea circuitului de diferenţiere RC (punctul A din fi¬ gura 1) stă în repaus Ia + U b . Cînd astabilui /C 1 produce un front de impuls pozitiv, în punctul A apare un impuls pozitiv foarte ascuţit şi de peste + U b = + 5V, lucru nedorit în montaj. Pentru limitarea acestui im¬ puls, ca şi pentru proiecţia porţii N4, în cazul comenzii externe se fo¬ loseşte dioda Zener de 4,7 V. In acest caz, în punctul A (fig.1) vor apărea numai impulsurile foarte as¬ cuţite, dar negative, singurele care pot comanda pe IC 2 . în figura 2 lu¬ crul acesta este bine ilustrat prin diagramele A, B şi C. In diagrama A este reprezentată forma semnalului de Ja ieşirea integratului /q (pinul 3). în diagrama B sînt indicate sem¬ nalele în formă de ace ce apar în punctul A (fig. 1) în cazul în care ar lipsi dioda Zener de 4,7 V. Deoarece acest generator este do¬ rit universal utilizabil, s-a introdus înaintea intrării de comandă a lui IC 2 poarta N4. Un „zero" logic apli¬ cat !a intrarea ,poartă" blochează impulsurile de comandă furnizate de /C, şi acest fapt ne dă posibilitatea de a genera trenuri de impulsuri. Şi intrarea „poartă" este protejată de o diodă Zener de 4,7 V. Deoarece funcţia necesară este Şl—logic, după poarta N4 s-a introdus un cir¬ cuit inversor, N5. Pe lîngă posibilităţile de comandă internă şi externă, montajul poate fi comandat şi cu monoimpuls (single shot), care se realizează prin apăsa¬ rea "tastei' S ş atît cîî să cupleze pe cealaltă poziţie■ decît cea din figura 1 . Pentru evitarea generării unor im-/ pulsuri nedorite ce s-ar datora osci¬ laţiei contactelor tastei S 3 , s-a pre¬ văzut circuitul format din porţile N,, N 2 , A/ 3 , precum şi C 13 şi P 5 care eli¬ mină aceste impulsuri parazite. Du-| rata impulsului generat de monosta- biîui !C 2 se reglează brut din comu¬ tatorul S 2 şt fin din potentiometruli P 2 - Etajul de Ieşire este compus dini circuitul integrat CDB 406 (inversor:: hexuplu cu colector în goi)- inver- soarele N6 şi N8 formează o ieşire? TTL normală, în timp ce la ieşirile inversoarelor N7 şi N9 avem semna¬ lul TTL inversat (complementar).! Praf, MIMAI VORNICU Deoarece în multe aplicaţii este ne¬ cesară o capacitate de comandă sporită (Fan-Out). s-au montat cîte două inversoare în paralel. A treia ieşire, formată din inverso- rui N n şi tranzistorul T tJ produce impulsuri cu amplitudinea regfabilă pînă la maximum 15 V. Pentru evitarea reacţiilor parazite, se recomandă decuplarea aliment㬠rii fiecărui circuit integrat prin mon¬ tarea chiar Intre pinul 8 ( + U b ) şi masă a cîte unui condensator de 10—50 nF, acest lucru fiind dealtfel recomandat ia toate montajele cu circuite TTL. Valorii© condensatoarelor Q = 150 pF; Q? = 820 pF; C 3 = 1,5 nF; C 4 = 8,2 nF; Q = 15 nF; Q = 82 nF; Q = 150 nF; Q = 820 nF; G, = 1,5 pF; preferinţă nepoîarizate); q 4 = 100 pF; q 5 = 470 pF; q 6 = 1 nF; q 7 = 4,7 nF; q 8 = 10 nF; C 19 = 47 nF; O» = 100 nF; q, = 470 nF; C& = 1 M F; preferinţă nepolarizate). în general se vor căuta conden¬ satoare cu abateri de valoare de maximum 5%. TOR DE COMUTAŢIE CU SILI¬ CIU DE 0»8-1W<2NT71t,2N 1613) Cu ocazia desfăşurării celei de-a treia ediţii a Festivalului sporturilor tehnico-a- pîicative de ia Tîrgu Mureş, gazdele au prezentat o interesantă expoziţie a produ¬ selor destinate tinerilor modefişti realizate la întreprinderea de prelucrare a lemnului „23 August” din localitate. Printre expo¬ natele admirate cu competenţă de sutele de tineri participanţi iâ competiţiile de modelism se numărau truse pentru minia- vioane, aemmodeSe fabricate din piese de lemn, navomode!e şi automodele, plăci din lemn de balsa cu diferite dimensiuni, un set de motoare pentru aero, navo şi automodele.. cu capacităţi de 3,5; 5: 7,5; 8; 10 şi 25 cmc. Ceea ce rămîne inexplicabil este faptul că tocmai Ministerul Comerţului Interior, care poate contribui în mod eficient la popularizarea modeiismuiui, implicit la educaţia tehnică a ceior mai mici practi¬ canţi ai acestui sport, pune „beţe în roate” la contractări, întreprinderea pro¬ ducătoare — I.P.L,-„23 August” din Tîrgu Mureş — avînd ia începutul lunii august 1982 însemnate cantităţi în stoc (2 000—15 000 bucăţi) dintre produsele care ar trebui sa se afie în magazine, ia tndemina copiilor, a educatorilor din gr㬠diniţe şt şcoli sau pentru a fi procurate prin cercurile de modelism ale caselor pionierilor, ale caselor de cultură, ştiinţă şi tehnică pentru tineret, pentru cercurile sportive de specialitate din diversele ra¬ muri ale modeiismuiui. Dealtfel, primii paşi în modelism pot fi uşor făcuţi, numai înţelegere să existe din partea forurilor de resort din cadrul Mi¬ nisterului Comerţului interior în faţa unei excelente iniţiative ai cărei echivalent îl găsim numai în promptitudinea cu care l.P.R.S.-Băneasa a onorat mat vechi şi in¬ sistente propuneri ale redacţiei noastre în domeniul producerii de montaje tip kit. Amplificarea gamei de produse reali-; zate de harnicul colectiv de la I.P.L.-.23 August” din Tîrgu Mureş se constituie într-o acţiune cu largă rezonanţă forma¬ tivă ce trebuie să prevaleze în faţa unor meschine socoteli gîndite de cei ce ar trebui să transfere stocurile în rafturile magazinelor, ia dispoziţia tuturor celor) interesaţi. Se pare că „specialiştii” de la M.C.f. uită tocmai nişte reguli de aur aie| comerţului; ce s-ar înîlmpia dacă în pro-| ducţia de carte, de pildă, volumele luif Eminescu, Caragiale, Arghezi sau Re- breanu ar fi permanent în librării. Arf spune editorii că autorii citaţi nu sîntj vandabili? Nu. Fiindcă an de an noile ge-jj neraţil trebuie să aibă la dispoziţie ediţiile nu numai ale celor mai mari scriitori ro-f mâni, dar, extrapolînci datele şi produ¬ sele de mare interes create în urma unei; generoase iniţiative ce vizează educarea tehnică a copiilor şi tinerilor. CĂLIM STĂNGULESCU TEHNÎUM 9/1982 3 SIS»: îiSIlSI TRANZISTORUL GR EFECT RE CiMP Fiz. A. MĂRCULESCU Pentru a utiliza circuitul din fi¬ gura 14 ca etaj amplificator de au- diofrecvenţă, trebuie să-i aplicăm semnalul alternativ de intrare (V in ) între poartă şi masă şi să culegem semnalul de ieşire (V out ) între drenă şi masă. Separarea componentei continue de polarizare se face prin introducerea condensatorului de intrare, C-i şi a celui de ieşire, C 2 . Curentul absorbit de poartă fiind foarte mic, C 1 se poate lua practic întotdeauna de ordinul a 22—100 nF. Valoarea lui C 2 se calculează ţinînd cont de impedanţa de intrare a eta¬ jului următor (acest calcul a fost prezentat pe larg în cadrul serialu¬ lui despre tranzistorul bipolar). Amplitudinea semnalului de in¬ trare, V jn , va reprezenta tocmai va¬ riaţia AV GS a tensiunii de poartă în jurul valorii statice V GS . Analog V out = AVps = R d • Al D (ne reamin¬ tim că sursa este la masă din punct de vedere alternativ). Prin urmare, amplificarea în tensiune a etajului (sau, cum se mai spune, cîştigul în tensiune) este: Rd ‘ Alp AV gs = S • R d . MIXERE DEAUDIOERECVENÎA (URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT) MARK ANDRES ; 32 c - jSZî ... .:.... e semna Intre ele 2 separare bună p esupune iute calarea r circuite ase semnalele sa trea ~~ în -u sing . ■ •• ■ , oarele. Se ajun i i tfel fa solii ia echipării f ecă. e s irse ie a ce ui (p : m-j i j c opriu mi areă efectuîndu-se după amplifica se-- a^ şi eventual corectarea adecvată a fiecărui semnai. O variantă mai avantajoasă de do¬ zaj reglabil este prezentată în figura 4. Acest mod de dispunere a poten- ţiometrelor permite preluarea din fiecare semnal iniţial a unei fracţiuni variabile de la zero pînă la o valoare maximă dată. Rezistenţele R h R z , R 3 păstrează funcţia principală de se¬ parare a surselor, iar R\, R z , R ' 3 ser¬ vesc în principal la egalizarea nive¬ lurilor maxime preluate. Acestea din urmă pot să lipsească atunci cînd sursele de semnal au aceeaşi natură (de exemplu, trei microfoane). Pe lîngă reglajele individuale, se obişnuieşte ca la ieşirea amplificato¬ rului (mixerului) sa se prevadă un reglaj comun de volum (potenţiome- trul P 0 din figura 5), care să permită variaţia tensiunii de ieşire de la zero la valoarea maximă, fără a fi afectat dozajul surselor. MONTAJ CU AMPLIFICATOR PEN¬ TRU FIECARE SURSĂ Schema de principiu a unui astfel de mixer este dată în figura 6. La in¬ trarea fiecărui amplificator este dis¬ pus un regiaj potenţiometric de vo¬ lum, servind ia dozarea dorită a semnalelor. Atunci cînd semnalele de intrare sînt slabe (sub 50 mV), se poate renunţa la reglajul volumului de la intrarea respectivă. în alte situ¬ aţii, reglajul volumului este realizat prin controlul cîştigului în tensiune al amplificatorului respectiv. De ase¬ menea, nici rezistenţele de limitare R-c ^3 nu sînt aici obligatorii. în afara unei bune separări între surse, acest montaj permite efectua¬ rea corecţiilor necesare independent pentru fiecare tip de semnal. De exemplu, în figura 7 este arătat în principiu modul de conectare a cir¬ cuitului de corecţie, care constă dintr-o buclă de contrareacţie (BCR) plasată între ieşirea preampli- ficatorului şi intrarea inversoare (de obicei semnalul sursei se aplică la intrarea neinversoare). în general, circuitele de contra¬ reacţie reduc amplificarea (dezavan¬ taj), dar totodată diminuează şi dis¬ torsiunile (avantaj). Prin alegerea adecvată a elementelor L, R, C din bucla de contrareacţie (caicul însoţit obligatoriu de verificare şi optimi¬ zare experimentală), se pot obţine practic orice corecţii dorite asupra semnalului de intrare. Atunci cînd nu sînt necesare co¬ recţii, urmărindu-se o amplificare li¬ niară (de exemplu, pentru semnalele de microfon), bucla de contrareacţie se înlocuieşte printr-o simplă rezis¬ tenţă conectată între ieşire şi intra- 4 TEHNIUM 9/1982 GENERATOR Rezistenţa R s intercalată între sursă şi masă introduce o contra- reacţie care diminuează amplifica¬ rea montajului. De aceea, ea se de¬ cuplează de reguiă printr-un con¬ densator C s astfel ales încît reac- tanţa sa, X cs , la frecvenţa minimă de lucru, f mint , să fie mult mai mică — de cel puţin 10 ori mai mică — decît inversul pantei S. Rezultă C s > 10S/27rf min . Supusă unor tensiuni de intrare prea mari (pozitive sau negative), joncţiunea FET-ului (poartă-canal) se poate uşor distruge, fie prin apa¬ riţia unui curent direct excesiv prin poartă, fie prin străpungere din cauza tensiunii inverse prea mari. Se preîntîmpină eficient acest risc apelîndu-se la circuitul de protecţie descris în continuare. PROTECŢIA GRILEI Schema practică a circuitului este dată în figura 16, partea de protecţie propriu-zisă fiind formată din ele¬ mentele R 2 , Di şi D 2 (diodele sînt de comutaţie, cu siliciu, de exemplu de tip 1N914, 1N4148 etc.). Atît timp cît tensiunea de intrare nu depăşeşte cca 0,55—0,6V, dio¬ dele rămîn blocate şi se poate face abstracţie de prezenţa lor. Atunci cînd se depăşeşte acest nivel, D, (pentru tensiunile pozitive faţă de masă) sau D 2 (pentru tensiunile ne¬ gative) se deschide, conducînd un curent limitat de R 2 . Prin creşterea în continuare a tensiunii de intrare, creşte şi căderea de tensiune pe dioda deschisă, dar foarte puţin, cu¬ rentul fiind drastic limitat de R 2 . Ni¬ velul semnalului pe poarta FET-ului este astfel păstrat între limitele ex¬ treme de cca ± 0,8 V, valori care nu sînt în general periculoase. Rezistenţa R 2 formează, împreună cu capacităţile parazite ale diodelor şi FET-ului, un filtru trece-jos, care ar cauza o atenuare nedorită a frec¬ venţelor înalte din semnalul de in¬ trare. Tocmai din acest motiv a fost introdus condensatorul C 2 , care are rolul de a lăsa să treacă uşor frec¬ venţele înalte, „ocolind" filtrul. Dio¬ dele (de comutaţie, deci cu frec¬ venţă mare de lucru) veghează ca nici aceste semnale înalte să nu aducă pe poartă tensiuni pericu¬ loase. Utilizarea acestui circuit'simpSu de protecţie este recomandată (chiar dacă el nu figurează în schema ex¬ perimentală) ori de cîte ori există riscul aplicării pe poartă a unor ten¬ siuni excesive. (CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) Pentru testarea amplificatoarelor AF, a instrumentelor de măsură şi a altor aparate care lucrează în curent alternativ, este nevoie de un genera¬ tor cu frecvenţa şi nivelul de ieşire reglabile (continuu sau în trepte), dar mai ales cunoscute, pentru a putea efectua calculele de sensibili¬ tate, cîştig în tensiune etc. în lipsa unui astfel de aparat complex, con¬ structorii începători îşi pot impro¬ viza un „generator" cu frecvenţă fixă de 50 Hz, plecînd de la un transfor¬ mator de reţea care debitează în se¬ cundar 3—12 V, la un curent de peste 0,2A. Prin divizări corespunz㬠toare se pot obţine semnale „etalon" cu nivelul dorit, fix sau reglabil. Prezentăm alăturat (fig. 1) un ast¬ fel de exemplu, calculat pentru a se obţine la ieşire 10 mV, 30 mV, 100 mV şi 300 mV, dar care, cu mici mo¬ dificări, poate debita orice tensiune cu valoarea eficace cuprinsă între 0 şi 3 V. Rezultatele obţinute cu acest generator sînt bune, cu condiţia de a nu face extrapolări nejustificate la întregul spectru de frecvenţe audio. Deşi foarte simplă, schema are to¬ tuşi cîteva „secrete" a căror cunoaş¬ tere condiţionează reuşita. în primul rînd, se ştie că reţeaua electrică nu are tensiunea eficace riguros con¬ stantă, prezentînd fluctuaţii în jurul valorii nominale de 220 Vef. Se im¬ pune, deci, introducerea în montaj a unui element reglabil care să per¬ mită aplicarea la bornele divizorului de ieşire a unei tensiuni constante, uşor de măsurat şi de ajustat (ope¬ raţii obligatorii înaintea oricărei uti¬ lizări a generatorului). în schema propusă, tensiunea din secundarul S. MARIN în al treilea rînd, din cauza nume¬ roşilor paraziţi vehiculaţi de reţeaua electrică, în schemă au fost prev㬠zute două elemente de antiparazi- tare, anume ecranul transformatoru¬ lui, E şi condensatorul nepolarizat, C. Ecranul constă dintr-un strat de spire CuEm 0,2—0,3 mm, bobinat între primar şi secundar, bine izolat faţă de acestea, cu un capăt liber (în interior) şi cu celălalt conectat la masă. în fine, pentru a putea aplica sem¬ nalele date de generator unor apa¬ rate cu impedanţe de intrare cît mai diferite, s-a urmărit obţinerea unor impedanţe de ieşire foarte mici (res¬ pectiv de cca 10O pentru semnalul de lOmV, 30H pentru 30 mV etc.). Partea cea mai importantă a mon¬ tajului o constituie divizorul de ie¬ şire, format din rezistenţele de pre¬ cizie fl 4 -R 8 , s căror valoare însu¬ mată trebuie să fie de 3 kn (± 1%). La bornele acestui grup se aplică tensiunea eficace de 3 V, deci fiec㬠rui ohm din divizor îi corespunde o tensiune eficace la borne de ImV. Numărul rezistoarelor din divizor este arbitrar, putînd fi mărit sau micşorat după necesităţi, cu condi¬ ţia ca rezistenţa totală să rămînă de 3kft. Se vor folosi rezistoare de pre¬ cizie (± 1%) sau obişnuite (± 5% etc.), dar sortate în prealabil cu o punte R. Sînt preferabile rezistoarele mai veashi („îmbătrînite"), care nu-şi mai modifică semnificativ rezistenţa în timp. Pentru valorile nestandardi¬ zate se pot folosi combinaţii serie sau paralel, măsurate la punte. înlocuind o parte din rezistoarele divizorului printr-un potenţiometru, —ţ* TT M2 52 A 2 P 2 &* , R 1 500 Q HZh kXl 220 kil f _ 500 n kilT 220 kil transformatorului este aplicata divi¬ zorului R z - P - R 3 , cuiegîndu-se în¬ tre punctele M şi N, prin manevrarea potenţiometrului, exact 3Vef. A doua problemă o ridică tocmai măsurarea exactă a acestei tensiuni de 3 V; ştiut fiind că voîtmetrele obişnuite au o sensibilitate scăzută în curent alternativ (4 kiVV sau chiar mai puţin). Din acest motiv, divizo- se pot obţine semnale reglabile in intervale dorite (fig. 2). Pentru a nu perturba aparatul ve¬ rificat (prin radiaţia transformatoru¬ lui), generatorul se introduce într-o cutie din tablă de fier, conectată electric ia masă. De asemenea, sem¬ nalul de ieşire se culege prin cablu ecranat, cii ecranul ia masă. ru! R 2 - P - R 3 trebuie realizat cu re¬ zistenţă totală mică, astfel încît la conectarea voîtmetrului între punc¬ tele M şi N potenţialul cursorului să nu se modifice semnificativ. De exemplu, un voltmetru cu 4 kO/V are pe scala de 3 V o rezistenţă internă de 3 V x 4kXl/V = 12 kXl. Divizorui fl 2 - P - f? 3 va trebui să aibă rezis¬ tenţa mult mai mică de 12 kx 1, mai precis sub 1,2 kil. £4 ' 2kA (2,9kil) J î, Ikil 1 r 1 0 - iv (10011) lo-—-—J (O-IOOmV) rea inversoare. Valoarea acestei re¬ zistenţe dictează practic cîştigu! în tensiune al amplificatorului, care poate fi făcut reglabil. Există posibilitatea ca după ampli¬ ficarea separată şi corecţiile de ri¬ goare, semnalele de ieşire să aibă niveiu! insuficient pentru excitarea lanţului AF de redare (datorită ate¬ nuărilor introduse de circuitele de corecţie, semnalele de ieşire pot fi chiar mai mici decît cele de intrare). Compensarea acestor pierderi se face prin adăugarea unui amplifica¬ tor comun la ieşirea mixerului. Dacă dorim ca la o aceeaşi intrare să putem aplica surse diferite de semnal (deci unul şi acelaşi amplifi¬ cator să poată funcţiona cu mai multe circuite de corecţie, evident, pe rînd), nu avem decît să introdu¬ cem un sistem de comutare în bucla de contrareacţie, aşa cum se arată în figura 8. Procedeul poate fi gene¬ ralizat pentru toate intrările. Este de preferat ca întrerupătoarele respective să fie independente, pen¬ tru o totală libertate de alegere a combinaţiilor posibile. în schemele practice de mixere, pe lîngă partea de amplificare — co¬ recţie mai pot fi incluse şi circuite destinate reglajelor de tonalitate. (CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) ÎN ATENŢIA CITITORILOR Rugăm cititorii revistei care doresc să trimită materiale spre publicare, să le redacteze citeţ şi inteligibil, să prezinte atît modul de funcţionare al montajului, cît şi detaliile constructive şi de regiaj. Totodată, să fie con¬ semnate rezultatele măsurătorilor şi tipul instrumentelor de măsură utili¬ zate acolo unde este cazul. Schemele executate conform normelor STAS să aibă trecute tipul şi valoarea pieselor componente, valori ale tensiuni¬ lor şi curenţilor în diferite puncte. Cînd este cazul, să se trimită desenul cablajului imprimat şi dispunerea componentelor pe cablaj. Fiecare material va fi însoţit de adresa exactă a autorului, profesia sa şi locul de muncă. TEHNSUM 9/1982 filtre ELECTROMECANICE în prezentul articol sînt date mîndu-se în oscilaţii electrice care scurte indicaţii asupra filtrului elec- apar la ieşirea filtrului, tromecanic cu discuri funcţionînd Ca. rezonatoare sînt folosite bare pe frecvenţa de 500 kHz si cu banda metalice cu secţiune rotundă, func- de trecere de 3,1 kHz, realizat de in- ţionînd în regim de torsionare sau dustria sovietică, şi anume filtrul ondulaţie longitudinală, plăcuţe de EMF-D-5QQ-3V* pentru SSB. forme diferite, bile cu oscilaţii ra- diale etc. Pentru partea de sus a Semnificaţia benzii de frecvenţă discutată este: M = filtru electromeca- (300—550 kHz) cele mai potrivite re- nic zonatoare sînt cele în formă de dis- D = cu discuri curi la care se folosesc oscilaţiile de 500 = frecvenţa de lucru încovoiere în două centre ale cir- în kHz cumferinţei. 3 = bandă de trecere în cazul acestor oscilaţii, la rezo- în kHz natoarele cu discuri se evidenţiază V = laterala superioară trei aspecte ale suprafeţei (fig. 1). N = laterala inferioară Direcţia mişcării părţilor I şi III este identică, iar a porţiunii II este in¬ versă. Punctele suprafeţei discului PRINCIPII DE FUNCŢIONARE care despart centrele de încovoiere rămîn nemişcate. Exteriorul discului La filtrele mecanice oscilaţiile se încovoaie deoarece viteza mişcă- electrice se aplică traductorului rii lui este aceeaşi în toate punctele, electromecanic aflat la intrarea fii- Acest fapt permite realizarea unei trului; aici ele se transformă în osci- legături între discurile filtrului cu’ laţii mecanice, care, sub formă de ajutorul unor conductoare de legă- unde, se propagă apoi de-a lungul tură montate la exteriorul rezona- sistemului de filtrare compus din toarelor. lanţul de legătură a! rezonatoarelor. Construcţia sistemului oscilant al Oscilaţiile mecanice filtrate se aplică unui asemenea filtru este arătată traductorului de la ieşire, transfor- schematic în figura 2. Traductorul de la intrare se compune din bobina 1, conductorul scurt 2, realizat dintr-un, aliaj de feronichel cu cali¬ tăţi magnetostrictive şi amortizare bune, şi magnetul permanent 3, care dă impulsul magnetic iniţial necesar unei funcţionări normale a traducto¬ rului. Conductorul 2 este conectat în centrul primului disc 4 al sistemu¬ lui oscilant. Rezonatoarele în formă de disc 4 sînt conectate între ele cu cîteva conductoare de legătură 5, sudate pe fiecare disc în două puncte aflate la extremităţi. Două conductoare su¬ plimentare 6 şi 7 sînt folosite pentru a îmbunătăţi legătura între discurile finale şi prefinale, ceea ce este ne¬ cesar conform structurii filtrului. Cu cît sînt mai multe şi mai groase con¬ ductoarele de legătură, cu atît mai largă este banda de trecere a filtru¬ lui. Oscilaţiile electrice se aplică cir¬ cuitului acordat 1. Cîmpu! electro¬ magnetic apărut în bobină ca ur¬ mare a aplicării pe ea a tensiunii de RF, datorită efectului direct de mag- netostricţiune care excită conducto¬ rul 2, face să apară în acesta o osci¬ laţie mecanică longitudinală care se transmite primului disc al rezonato¬ rului. Conductoarele 5 transmit această oscilaţie de la un rezonator la altul şuea ajunge la ultimul disc. Acesta excită longitudinal conduc¬ torul 8 al traductorului de ieşire. Ca urmare a inversării efectului de magnetoâtricţiune, în bobina 11 ia naştere o oscilaţie electrică ce apare la ieşirea filtrului. în figura 3 se vede schema echi¬ valentă a unui filtru cu discuri. Din punct de vedere calitativ, re¬ zonatoarele filtrului electromecanic se deosebesc esenţial de circuitele oscilante ale unui filtru electric. Dacă factorul de calitate al ultimelor nu depăşeşte de regulă 150—200, primele au un factor de calitate între 8 000 şi 15 000. Filtrul EMF-D-500 conţine 9 rezo¬ natoare cu diametrul de 8,5 mm şi cu grosimea de 1,82—1,87 mm. Dis¬ tanţa dintre ele este de 1 mm. Toate rezonatoarele sînt conectate între ele cu trei fire conductoare de leg㬠tură cu diametrul de 0,25 mm. Con¬ ductoarele traducţparelor au diame¬ trul de 0,12 mm şi o lungime de 10 t 5—11 mm. Factor de formă Kd la nivelul de — 60 si — 6 dB . .!. Kd < 1,6 Atenuarea în banda de trecere .... ....--•%>< 15!dB Ne liniaritatea atenuării" în banda de trecere ... Ab < 6 dB Rezistenta de intrare si.ieşire ....... .. z = 20 ’± s -kţi. Practic, atenuarea" în banda de trecere nu depăşeşte 7—10 dB, rfefi- niaritatea caracteristicii de fre'cvebţă 3 dB, iar factorul de formă este între 1,52 şi 1,57. Caracteristica de frecvenţă a fil¬ trului este arătată în figura 4. Aici, atenuarea b este situată pe verticala scării logaritmice. Trebuie avut în vedere că flancul superior al carac¬ teristicii de frecvenţă (fs f’s) este ceva mai abrupt decît cel inferior (fi fi), ceea ce arată că filtrul nu este simetric. De aceea, cînd se foloseşte într-un emiţător un singur filtru care să lucreze şi pe banda laterală infe¬ rioară şi pe cea superioară, pentru atenuarea mai bună a purtătoarei este avantajos să se formeze banda laterală inferioară care, ulterior, să fie schimbată prin mixaj în etajele următoare. RECOMANDĂRI DE UTILIZARE în căzui folosirii filtrului electro¬ mecanic în aparatura cu tranzis- toare, este necesar să se ţină seama de rezistenţa sa de intrare şi ieşire. Astfel, de pildă, rezistenţa de ieşire 'a schimbătoarelor de frecvenţă’, a etajelor în montaj cu baza la „masă sau cascod este mare şi, prin ur¬ mare, intrarea filtrului poate fi co¬ nectată direct în circuitul de colec¬ tor al .tranzistorului. Rezistenţa de intrare a tranzistoarelor este în ge¬ nera! mică şi de aceea ieşirea filtru¬ lui trebuie acordată în circuitul de intrare al etajului următor, folosind o schemă cu cuplaj serie (fig 5). La folosirea tuburilor în mod practic li ieş.„ filtru = (0,3—0,5) din li inîr. filtru. în cele mai dese cazuri cînd o rezistenţă de intrare este în¬ tre 0,5—1 kii, atunci U ieş. filtru = (0,005—0,08) din U inîr. 'filtru. în afară de aceasta, ca o consecinţă a efectului de şuntare, se măreşte cu ASPECTUL SCHEMATIC AL SISTEMULUI OSCILANT AL FILTRULUI CU DISCURI ^ SCHEMA ECHIVALENTA A FILTRULUI CU DISCURI R1 L C L C L C L C L C L C L C l C IŢjHM l l jB i a ll j MI I hj-MHI j Mi II jWWllj^ WI llj-— r c R 2 T- fete sCc ==Cr sfcCc sfeCc Cc. Cc = VI Cc=CONDENSATOR CUPLAJ PARAMETRII Şl PARTICULARITĂŢILE DE UTILIZARE Filtru! are următorii parametri _| electrici: i , Frecvenţa de lucru .. f - 500 kHz I 1 n) ~ Frecvenţa de tăiere ia — 6 dB a T pantei flancului inferior . . fi = 500,3 ± 0,15 kHz Banda de trecere la 6 dB . . 21 f0,5 = 3,1 ± 0,15 kHz J. Banda de trecere la 60 dB . cca 15—30% neliniaritatea caracte¬ risticii de-frecvenţă în banda de tre¬ cere,. Pe măsură ce rezistenţa de in¬ trare a- etajului scade, scade şi coe¬ ficientul de transfer al filtrului, iar în , acest caz neliniaritatea caracteristi¬ cii^ de frecvenţă se micşorează şi ea. în figura 6 este arătată o variantă de conectare a filtrului imediat după modulatorul echilibrat, care, în ulti¬ mul timp, se bucură de o foarte, mare popularitate. Trebuie avut în vedere că în cazul conectării directe a intrării filtrului, la diodele modulatorului echilibrat creşte neliniaritatea caracteristicii de frecvenţă a filtrului şi îi înrăut㬠ţeşte coeficientul de transfer. în cazul unor niveluri mari ale semnalului, liniaritatea regimului de funcţionare a schimbătorului se strică. Cu toate că distorsiunile neli¬ niare în această situaţie nu sînt mari, ia ieşirea schimbătorului în spectrul de frecvenţe transferat pot să apară componente de mixaj, ale căror frecvenţe să fie în limitele benzii laterale transmise. Acestea creează' fenomene nedorite privind selectivitatea filtrului, fac să scadă atenuarea benzii- laterale eliminată şi, în ultimă instanţă, duc Sa crearea unor perturbaţii suplimentare pentru staţiile care lucrează pe frecvenţe apropiate. Pentru a fi scutiţi de ase¬ menea fenomene nedorite este ne¬ cesar ca nivelul semnalelor aplicate la intrarea filtrului să nu depăşească 0,5—1 V. METODA MĂSURĂRII PARAME¬ TRILOR SI A CARACTERISTICII DE FRECVENTĂ A FILTRULUI 6 TEHNIUM 9/1982 j8,2pF Ci J r 120pF D Y V ? SCHEMA BLOC PENTRU MĂSURĂTORI IN 4148 7~\ 1Q-40 dF D3 \/^D4 J220n T ETALON PRIMAR DE FRECVENTA SAU OSCILATOR C'J CUART GENERATOR I SEMNALE STANDARD!" IFRECVENTMETRU VOLTMETRU ELECTRONICI I AMPLIFICATOR 86 BA 244 47 nF BA 244 tată în figura 7. Particularitatea ei constă în sistemul determinării exacte a frecvenţei. Este vorba de făptui că Ia ridicarea caracteristicii de frecvenţă şi determinarea frec¬ venţei de tăiere a filtrului măsurarea frecvenţei trebuie făcută cu o preci¬ zie de ’pînă Ia -oîţiva hertzi. Determinarea frecvenţei se reali¬ zează prin aşa-numita metodă a b㬠tăilor duble. Aici, tensiunea GSS se aplică atît amplificatorului, cît şi Ia intrarea unui mixer specia! de frec¬ venţă. La acesta se aplică şi frec¬ venţa etalon iniţială de 500 kHz, care poate fi furnizată chiar de osci¬ latorul de purtătoare cu cuarţ. La ie¬ şirea mixerului apare o tensiune egală cu fop-f G ş S sau f GSS -fop, care se aplică pe plăcile verticale ale tu¬ bului catodic a! osciloscopului. Pe plăcile orizontale se aplică tensiu¬ nea de ia un GAF. Ca rezultat, pe ecranul osciloscopului apar figuri Lis- sajou. Variind frecvenţa generatoru¬ lui de AF se obţine cu precizie o frecvenţă identică cu cea a .diferen¬ ţei de ia ieşirea mixerului. In acest caz, pe ecran apare o elipsă. Frec¬ venţa GSS se socoteşte ca sumă sau diferenţă a frecvenţei oscilatoru¬ lui etalon şi tensiunii de la ieşirea mixerului. Dacă frecvenţa GSS este mai. mare decît cea a oscilatorului eta¬ lon, ceea ce se vede simplu pe scala instrumentului, se ia semnul +, in¬ vers se ia semnul —. Folosind această metodă, eroarea nu dep㬠şeşte chiar cîteva unităţi de hertz. Ea depinde de precizia etalonului de frecvenţă şi a GAF. Pentru măsurarea diferenţei de frecvenţă, în locul osciloscopului şi al generatorului AF se poate folosi un frecvenţmetru. Schimbarea de frecvenţă poate fi determinată pe baza aceleiaşi scheme. Măsurarea caracteristicilor filtrului se desfăşoară astfel. La intrarea am¬ plificatorului se aplică de la GSS tensiunea cu frecvenţa fmed = 501,85 kHz şi se acordează circui¬ tele filtrului. Apoi, variind frecvenţa GSS în plus şi în minus (fmed), se ur¬ măreşte caracteristica de frecvenţa a filtrului şi se caută punctul în care amplitudinea la ieşire este maximă. Fără a schimba frecvenţa, cu atenu¬ atorul GSS se aduce semnalul la ie¬ şire la 100 mV pentru, a uşura calcu¬ lul şi, în acelaşi timp, se notează semnalul ee se aplică intrării filtru¬ lui. Cu aceste date se calculează atenuarea: U intr. B = 20 log- U ieş.max Mai departe, schimbînd frecvenţa GSS, se/determină prin puncte co¬ coaşele şi gropile caracteristicii de frecvenţă la partea superioară urm㬠rind indicaţiile voltmetrului electro¬ nic. în afară de aceasta, se măsoară şi frecvenţele de tăiere fi în partea in¬ ferioară şi fs în partea superioară a flancurilor caracteristicii de frec¬ venţă, la care U ieş. = 0,5 din U ies. max. Acelaşi lucru se face şi pentru INTRARE " I RECEPŢIE f 6 ,8Kill fi şi fs, la car v e tensiunea la ieşire scade de 1 000 de ori. Rezistenţa de intrare şi ieşire se determină la mijlocul benzii de tre¬ cere. Pentru aceasta, intrarea sau ieşirea filtrului (ţinînd seama care dintre rezistenţe se măsoară) se şuntează cu un rezistor semivariabil ă cărui rezistenţă se reglează astfel ca tensiunea la ieşirea filtrului să scadă la jumătate faţă de cea ini¬ ţială, fără şunt. în aceste condiţii, rezistenţa şuntului este egală cu re¬ zistenţa măsurată a fiitruîui. Un mod GENERATOR DE AUDIO FRECVENTA VOLTMETRU J ELECTRONIC r- IEŞIRE 47nF „ EMISIE de comutare cu diode a filtrului este prezentat în figura 8. Prelucrat de Y03AD după „Radio" 1 şi 2/1984 mrccEim CW-3,5 MHz Montajul conţine un oscilator utili¬ zabil la emisie şi recepţie (tranzisto¬ rul Tg—BF 178), după care este pla¬ sat un etaj separator repetor pe emi- tor (T 7 —BF 178). Din etajul separator, prin conden¬ satorul C 4 semnalul- de la oscilator este aplicat modulatorului echilibrat (potenţiometrul R 3 ). Tot de la sepa¬ rator, prin C 2c semnalul este aplicat emiţătorului. Receptorul, după cum se observă, este de tip sincrodină. Pe recepţie semnalul de la antenă prin C 4 şi dozat de R, este aplicat modulatorului. Pe intrarea lui T, (BC 109) apare direct componenta de audiofrecvenţă. De remarcat că receptorul este util şi pentru sem¬ nale SSB. Tranzistoarele T 2 şi T 3 (ambele BC 108) constituie amplificatorul de audiofrecvenţă debitînd pe o pere¬ che de căşti. Diodele D, si D 2 sînt cu germaniu EFD 108. Bobina de la intrare are 3 înfăşu¬ rări pe o carcasă cu diametrul de 10 mm, în care Lt are 10 spire, L 2 are 60 de spire, iar L 3 are 2x10 spire, toate din CuEm 0,2. Bobina filtrului L 4 (care poate să şi lipsească) este confecţionată într-o oală de ferită şi are 1 300 de spire CuEm 0,1. Oscilatorul îşi poate deplasa frec¬ venţa cu ajutorul diodei varicap D 5 (BB 125). Bobina L 5 are 80 de spire CuEm 0,2 pe o carcasă 0 10 fără miez. Ca emiţătorul să funcţioneze emi- toru! lui T 8 se conectează la masă prin manipulatorul telegrafic. în ace¬ laşi timp intră în funcţiune şi oscila¬ torul RC cu tranzistoarele T 4 si T. (BC107), care dau în cască sem¬ nale acustice pentru controlul emi¬ siei. Tranzistorul T 8 este BF 178. Tranzistoarele finale T 9 si T 10 sînt 2N2222. Bobinele L 6 , L 7 , L 9 , L u au cîte 200 de spire CuEm 0,1, bobi¬ nate pe carcase de rezistoare. L 8 are 80 de spire CuEm 0,2, pe carcasă 0 5, iar L 10 are 42 spire CuEm 0,4, pe carcasă 0 10, fără miez. Diodele D 3 , D 4 sînt 1M4148 (sau oricare altele); D 6 este PL7V5Z. Alimentarea se face cu 12 V. Y03CO BIBLIOGRAFIE: Transceiver CW by OK2BEU — Amaterske Radio 9—72 ? "[56 6kt ÎL 12 V 10,05 A HHpoeaV |Hhf Ţ(30^H)]C 2Z V i ’ lk _ 1k~6kJj L HH®® 68k\ f 4 - 15U22ÎT l22kUl0 TEHNIUM 9/1982 sum STABILIZATA Cu ajutorul circuitului integrat f3A 723 ( m A 723, UA 723, ROB 723 etc.) se poate realiza sursa de tensiune din figura 1, care are o'stabilizare de intrare şi de sarcină de 0,01%. Circuitul integrat 723 este un sta¬ bilizator de tensiune monolitic de uz general, care conţine un amplifica¬ tor de referinţă compensat în tem¬ peratură, un amplificator de eroare, un tranzistor serie de putere şi un tranzistor de limitare a curentului de ieşire. Transformatorul de reţea Tr. se bobinează pe un pachet de tole E 20 cu secţiunea miezului de 12 cm 2 . înfăşurarea primară N ■, are 916 spire CuEm 0 0,6 mm, înfăşura¬ rea secundară N 2 are 118 spire Cu¬ Em 0 1,8 mm, iar înfăşurarea N 3 are 27 spire CuEm 0 0,6 mm. Diodele redresoare D-\-D 4 se mon¬ tează fiecare pe cîte un radiator de aluminiu cu suprafaţa de cca 40 cm 2 . Tranzistorul T-, va fi prevăzut cu un radiator de 10 cm 2 , iar tranzis- toarele T 2 şi T 3 vor fi montate fie¬ care pe cîte un radiator din profil de aluminiu cu suprafaţa de ce! puţin 750 cm 2 . Ing. DAVIO fVIOLQQWAIM* ¥05 BTZ Rezistenţa R 4 are rolul de a mic¬ şora curentul rezidual prin tranzis¬ toarele T 2 şi T 3 , care, în lipsa aces¬ teia, are valori importante la tempe¬ raturi înalte. Rezistenţele de egali¬ zare a curenţilor de emitor, R 5 şi R 6 , se realizează din sîrmă cu diametrul de 0,6—0,8 mm, dintr-un material cu rezistivitate mare (nichelină, manganină, kantal etc.). Rezistenţa R 7 se realizează tot din nichelină etc., cu diametrul de 1,2 mm. Valoa¬ rea acesteia se determină experi¬ menta! astfel încît curentul de scurt¬ circuit a! sursei să fie limitat la 3,1 A. Raportul exact a! rezistenţelor R-, şi R 2 se alege astfel ca tensiunea de ieşire să fie de 3V cîiid cursorul po- tenţiometrului P este în extremitatea de sus. Rezistenţa R 3 se determină astfel încît tensiunea de ieşire să fie de 30V atunci cînd cursorul potenţio- metrului P este în extremitatea de jos. Sursa asigură un curent maxim de 3A la tensiuni de ieşire mai mici de 24 V. La tensiuni peste 24 V, stabili¬ tatea de 0,01% este asigurată numai pentru un curent de sarcină mai mic decît cel delimitat de curba din fi¬ gura 3. întreaga sursă se poate monta într-o cutie cu dimensiunile de 270 x 160 x 140 mm. Pe panou! frontal vor fi: întrerupătorul de re¬ ţea, becul de control de 6,3 V, po- tenţiometrul şi cele două borne de ieşire. De asemenea, tot pe panou! fron¬ tal se poate desena caracteristica li¬ mită din figura 3. Pentru a solicita cît mai puţin cir¬ cuitul integrat, este de preferat ca tranzistoarele r 2 şi T 3 să fie cu fac¬ torul beta cît mâi mare. Caracteristica limită din figura 3 a fost ridicată atunci cînd tensiunea de reţea era de 200 V. ! Wa LIMITARE CURR£NTSENS£d3 INVERTING INPUTP4 NESTABfll- V^ZARE STABILIZARE 0,01^ I-I- 1 - 1 - 1 - 1 -S- 1 - 4 - \ - 1 - 1 -i- 1 - 4 -(-*> 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 U [v] Cu tensiunea de reţea de 220 V şi mult de o oră. Tensiunea minimă la temperatura camerei de 25°C am s-a păstrat !a 3V chiar cu tranzistoa- făcut o probă în care am scurtcircu- rele de putere T 2 şi T 3 fierbinţi, itat bornele „+“ şi “ şi am lăsat să funcţioneze sursa în scurtcircuit mai BIBLIOGRAFIE: Catalog I.C.C.E TIR ELECTRONIC Instalaţia se compune din două părţi: prima parte cuprinde fotore- leu! cu dispozitivul de afişaj numeric al rezultatului tragerii, precum şi semnalizarea acustică a lovirii ţintei — figura 1, iar a doua parte cu¬ prinde o schemă electrică de gene¬ rare a impulsurilor luminoase (gloanţe optice) — figura 2. Cînd fotodioda FD este iluminată, tranzistoarele T v T z , T 3 trec în con- ducţie. In acest moment, tensiunea pe colectorul lui T 3 fiind de aproxi¬ mativ 0,2 V, la ieşirea porţii P, avem „1“ logic (ÎL). Tensiunea ÎL de la ieşirea porţii P, este aplicată unui numărător binar CDB 490 şi la un circuit monostabil format din porţile P 3 şi P 4 şi tranzistorul Ţ 4 . Timpul de lucru al acestui monostabil este dic¬ tat de valoarea condensatorului C* şi a rezistenţei R*; cu valorile din schemă acest timp este de aproxi¬ mativ 3 secunde. Pe durata acestor 3 secunde, astabilul declanşabil format din por¬ ţile P 5 , P 6 , P 7 generează un semnal acustic,.care este redat de difuzorul din colectorul lui 7" 5 . La dispariţia iluminării fotodiodei FD, tranzistoarele 7 1; T 2 , T 3 trec în stare blocată, la ieşirea porţii P-^ avem „0“ logic (OL), iar sistemul de afişare va înregistra o lovitură. Se pot deci trage 9 „cartuşe". Dacă ţinta este lovită, pe dispiay (de Ing. OROS SVSSLlAM s Bucureşti orice tip, cu catodul comun) se afi¬ şează numărul „loviturilor". Pentru a pregăti ţinta în vederea executării tragerii unei noi serii de 9 „cartuşe" luminoase, se aduce nu¬ mărătorul la „0“ (zero) cu ajutorul comutatorului K v „Cartuşele" luminoase se obţin cu ajutorul schemei din figura 2. Con¬ densatorul de 2 200;uF se încarcă de la bateria de 9 V prin intermediu! comutatorului K 2 . La apăsare pe tr㬠gaci, comutatorul îşi schimbă pozi¬ ţia şi condensatorul se descarcă prin becul de 2,5 V/0,075 A, obţi- nîpdu-se astfel un impuls luminos. Modul de aranjare a display-ului (lîngă ţintă sau lîngă trăgător), pre¬ cum şi realizarea „armei" în care se va monta instalaţia din figura 2 sînt lăsate pe seama constructorului. Cu această instalaţie de tir elec¬ tronic se pot face trageri pînă la 5—7 m într~un loc întunecat şi de pînă la 3—5 m la lumină normală. Ţinta în care se montează foto¬ dioda FD poate fi mobilă sau fixă. 2,5V| ' 0,075a lent r. T2 h £ Ho -d >00 | 6 jj Pi K Q -CD-r-Q T 3f tlW-14 5 BC 251 KlX t y oq -i Q Hr-Şf 1 r 2 ‘FD 2X8C107 P 3 C* S0)iF 1 Q 3 —IH“ Py 4,7 '0,47nF uf Kn TEHN9UM 9/1982 'OR DE RITM Irig. ZAHARIA SANCU Prezentăm alăturat datele nece¬ sare pentru realizarea şi etalonarea unui metronom cu indicaţie optică şi acustică, utilizabil pentru educaţia muzicală a copiilor, pentru educaţia fizică, în sport, în laboratoarele de studii psihologice sau pentru însoţi¬ rea lecţiilor demonstrative de fizică. Aparatul a fost conceput cu mini¬ mum de componente, fiind realizat prin completarea unui difuzor de ra- dioficare. După finalizarea construc¬ ţiei, difuzorul poate fi utilizat fie pentru radioficare, fie ca metronom, maneta comutatorului K. în poziţia D a comutatorului K, aparatul funcţionează ca difuzor, fi¬ ind conectat ia linia de abonat a re¬ ţelei de radioficare, iar în poziţia R funcţionează ca metronom, alimen¬ tat din reţeaua electrică de 220 V—50 Hz. Lampa se mon¬ tează într-un reflector prevăzut cu vizor (de la o lanternă de buzunar), într-o gaură executată în colţul drept de sus al panoului frontal’a! carcasei (fig. 2). Din schemă rezultă că metrono- DE ABONAT mul este un multivibrator realizat cu Radioficare două tranzistoare complementare, conectate prin capacitatea C 2 , care conectîndu-l pe rînd sau la priza li- reprezintă bucla de reacţie pozitivă, niei de abonat a reţelei de radiofi- Frecvenţa de oscilaţie depinde de care, sau la priza reţelei electrice de constanta de timp RC, unde C este iluminat. Indiferent în ce situaţie C 2 iar R este fî 6 (un potenţiometru s-ar afla, ,una din fişele cordoanelor prevăzut cu întrerupător), de conectare rămîne liberă, deoa- Pentru evitarea conectării simul- rece dacă se conectează simultan, tane a celor două cordoane de ali- chiar pentru scurt timp, ambele cor- mentare este indicată montarea pe doane, se deteriorează aparatul. faţa laterală opusă potenţiometrului Dintre componentele indicate pe Re a unui comutator dublu (de schema electrică din figura 1, exemplu, de tipul celor folosite pen- transformatorul Tr. 1, difuzorul (cu tru schimbarea turaţiei la ventilatoa- impedanţa bobinei mobile de 4fi) rele de masă), care într-o poziţie în- şi potenţiometru! de 100H (R2) sînt trerupe reţeaua şi cuplează linia de chiar cele existente în carcasa difu- abonat sau invers, acţionîndu-l si- zorului de radioficare. Restul corn- multan cu comutatorul K, sau în fi- ponentelor se montează pe o bucată nai montarea unui singur comutator de circuit imprimat de formă drept- cu două poziţii şi mai multe grupe unghiulară şi de mărime adecvată de contacte (cum este ce! folosit la pentru a fi introdusă în interiorul radioreceptoarele portabile) în locul carcasei difuzorului. comutatorului K, astfel încît să co- In partea laterală a carcasei (fig. mande simultan şi circuitele de ali- 2) se practică două găuri pentru mentare. axul potenţiometrului R e şi pentru Alimentarea multivibratorului este Ritmul muzical impulsuri/minut Frecvenţa (Hz) Grave Largo Adagio Andante Sosîenuto Moderato Allegretto Allegro Vivace Presto Prestissimo asigurată de redresorul monoalter- nanţă realizat cu dioda D v Diferenţa dintre tensiunea reţelei electrice şi tensiunea diodei stabilizatoare D 2 rămîne pe impedanţa capacitivă a lui C 3 (conectat în serie cu cordonul de alimentare de la reţea). Rezistorul R 3 are rolul de a des¬ cărca pe C 3 după deschiderea între¬ rupătorului I. O bucată de stiplex de 1,5—2 mm grosime, lipită de butonul potenţio¬ metrului R 6 , reprezintă indicatorul metronomului, iar o zgîrietură pe centrul indicatorului, vopsită cu cer¬ neală, este reperul pentru citirea gradaţiilor înscrise pe o bucată de carton subţire din care este confec¬ ţionat cadranul lipit pe carcasa difu¬ zorului (fig. 2). Cadranul poate fi gradat în impulsuri/minut, în hertzi sau în ritmuri muzicale, conform da¬ telor din tabel. Aparatul acoperă banda de frecvenţe cuprinsă între 20 şi 240 impulsuri/minut. Limita supe¬ rioară se reglează din ft 4 . Lampa L-ţ poate fi înlocuită cu un bec telefonic de 6 V—0.045A, în ca¬ zul utilizării unui difuzor cu impe¬ danţa de 8iî. Lampa funcţionează cu tensiunea culeasă la bornele capaci¬ tăţii C 4 . Valoarea acestei tensiuni se reglează din R v ADAPTOR Prof. MIHA! CORUŢIU Adăugind unui miliampermetru un montaj simplu cu două tranzistoare, alimentat la o baterie de 3—9 V, se poate mări sensibilitatea instrumen¬ tului de cîteva zeci de ori. Aceasta înseamnă că în cazul utilizării unui miliampermetru cu scala de 1 mA, montajul ataşat determină deviaţia acului indicator pe întreaga scală pentru un curent de intrare cu in¬ tensitatea de 30—50 /d A. Pentru a înţelege funcţionarea unui asemenea montaj, să analizăm pe scurt schema de principiu pre¬ zentată în figura 1. Se observă că este vorba de o punte Wheatstone formată din rezistenţele R h R 2 , R y şi cea corespunzătoare porţiunii em’i- tor-colector (R EC ) a tranzistorului T. Valoarea rezistenţei R EC depinde de intensitatea curentului de colector, care este de aproximativ fi ori mai mare decît cea a curentului de bază (curentul care trebuie măsurat). Condiţia de echilibru a punţii este realizată cînd R EC .R 2 = R V R; în acest caz miliampermetrul indică zero. La o modificare a intensităţii curentului de bază, valoarea R EC se schimbă şi prin miliampermetru va trece un curent electric. Echilibrul punţii se realizează modificînd co¬ respunzător valoarea R y , cînd inten¬ sitatea curentului de bază este zero. Dezavantajele acestei scheme constau în faptul că rezultatul unei măsurări este influenţat de variaţiile de temperatură şi de variaţiile ten¬ siunii de alimentare; indicaţiile in¬ strumentului sînt neliniare, deoarece tranzistorul lucrează pe porţiunea iniţială a caracteristicii statice. Pri¬ mele două dezavantaje pot fi înlătu¬ rate prin înlocuirea rezistorului R , cu un tranzistor T’ care trebuie să aibă aceleaşi caracteristici cu cele ale tranzistorului T. Pentru elimina¬ rea ultimului dezavantaj trebuie să polarizăm tranzistoarele T şi T’ ast¬ fel încît să asigurăm liniaritatea am¬ plificării schemei. Un montaj în care au fost elimi¬ nate neajunsurile menţionate este arătat în figura 2, unde tranzistoa¬ rele T şi T’ sînt de tipul BC 171 şi au fost sortate în aşa fel încît să prezinte aceleaşi caracteristici (în principal să aibă acelaşi fi). în acest caz, variaţiile de curent datorate în montajul prezentat am folosit nestabilităţii tranzistoarelor dau că- un instrument de 3 mA pentru care deri de tensiune de semne contrare s-a, obţinut o deviaţie a acului indi- pe cele două părţi ale potenţiome- câtor pe întreaga scală la un curent trului P şi deci nu vor fi înregistrate de intrare cu intensitatea de 90 yuA. de instrumentul de măsură. Aceasta înseamnă o creştere a sen- Utilizarea aparatului este deosebit sibilităţii instrumentului de măsură de simplă: se realizează echilibrul de aproximativ 30 de ori. Evident, punţii modificînd corespunzător po- pot fi folosite şi alte tipuri de tran¬ ziţia cursorului potenţiometrului P, zistoare, cu condiţia de a modifica cu bornele de intrare scurtcircuitate în mod corespunzător valorile rezis- şi apoi se conectează aceste borne tenţelor de polarizare, pentru a măsura intensitatea l x a unui curent electric necunoscut. TEHNIUM 9/1982 9 AMPLIFICATOR 30 W Realizarea unui amplificator de audiofrecvenţă de putere cu perfor¬ manţe ridicate impune alegerea unui montaj care să îmbine calităţile su¬ perioare ale caracteristicilor de funcţionare cu folosirea economică a energiei electrice. în acest scop au fost elaborate circuite integrate specializate, ca de exemplu TDA 2010, TDA 2020 etc. în lucrarea de faţă se prezintă un montaj hibrid care îmbină perfor¬ manţele ridicate ale circuitelor inte¬ grate cu posibilitatea realizării prac¬ tice a amplificatorului, folosind componente fabricate în R.S.R. Performanţele amplificatorului: — tensiunea de ing. EMIL MARIAN cată, adoptată pentru etajul final de putere. Circuitul de polarizare, format din tranzistoarele T5, T6, T7 şi T8, asi¬ gură funcţionarea tranzistoarelor fi- alimentare: — curentul de mers în gol: — curentul maxim: — puterea maximă: . — banda de frecvenţă: — distorsiuni armonice: — sarcina minimă: — tensiunea n minală de intrare: — amplificarea de tensiune: Vcc 40 V I max 3 ■ 2 A 16Hz: 19 000Hz 41,6 dB nale T9 şi TIO în clasa B (de fapt clasa AB). Circuitul de polarizare permite obţinerea unui curent de re¬ paus suficient pentru evitarea dis¬ torsiunilor de racordare a celor două semialternanţe care compun semnalul util (cross-over). Din schema electrică a montajului re¬ zultă imediat că circuitul de polari¬ zare asigură tensiunea de valoare 4 V 8E , necesară tranzistoarelor T4, T9, T2 şi T3. Astfel se justifică pre¬ zenţa în circuitul de polarizare a ce¬ lor patru tranzistoare, primele trei fi¬ ind conectate ca diode, soluţie im¬ pusă de necesarul de a compensa variaţiile tensiunilor bază-emitor ale tranzistoarelor T3, T9 şi TIO, T4 cu temperatura. Întrucît toate tensiunile bază-emitor variază practic la fel cu temperatura, rezultă că dacă am realizat egalitatea dintre suma ten¬ siunilor bază-emitor ale tranzistoa¬ relor din lanţul de polarizare şi suma tensiunilor bază-emitor ale tranzistoarelor etajului final, am ob¬ ţinut compensarea termică nece¬ sară, compensare care se va men¬ ţine pe un interval larg de variaţie a temperaturii. în acelaşi scop, de prevenire a unei ambalări termice tru semialternanţa pozitivă a semna¬ lului util, în scopul posibilităţii satu¬ rării tranzistorului T9, se foloseşte/D conexiune de tip bootstrap. Con¬ densatorul C9, încărcat la potenţia¬ lul Vcc/2, îndeplineşte condiţia satu¬ rării tranzistorului T9, deoarece se observă că Vcc " -■ U cond. C7 - Vbe4 I Vbes - + Vr-13, Vri3 R 13 Ci3 ‘V 0.6 V Utilizarea unei conexiuni de tio bootstrap mai are o consecinţă fa¬ vorabilă, şi anume asigură 'automat funcţionarea, fără a intra în satura¬ ţie, â tranzistorului T2, fapt impor¬ tant deoarece tranzistorul T2 asi¬ gură curentul de emitor al tranzisto¬ rului T3. Tranzistorul T2 are toto¬ dată rolul de etaj tampon faţă de circuitul de polarizare. Pentru buna funcţionare a amplifi¬ catorului s-au luat o serie de măsuri de protecţie. Cuplajul etajului final de putere cu impedanţa de sarcină (difuzoa¬ rele) se face capaciţiv, cu ajutorul condensatorului C8. în acest fel se realizează o separaţie galvanică în¬ tre amplificator şi sarcină, evitînd . ;S>i_5A Schema electrică prezentată în fi¬ gura 1 are ca părţi principale etajul de intrare, etajul pilot, circuitul de polarizare şi etajul fina! de putere. Semnalul de intrare se aplică prin intermediu! condensatorului CI pe intrarea neinversoare a amplificato¬ rului operaţional /3A 741. Aceasta oferă avantajele unei impedanţe de intrare ridicate şi, în acelaşi timp, o bună stabilitate a parametrilor de funcţionare la variaţiile temperaturii mediului ambiant. Concomitent, există posibilitatea, folosită în cazul de faţă, de aplicare a unei reacţii globale ieşire-intrare, acel „fe- ed-back“ necesar oricărui sistem electronic cu performanţe ridicate. Amplificatorul operaţional realizează amplificarea semnalului de intrare, îndeplinind şi funcţia etajului pilot, de obţinere a semnalului de co¬ mandă pentru etajul'fina! de putere. Ieşirea amplificatorului operaţional este conectată direct în baza tran¬ zistorului TI. Tranzistorul TI func¬ ţionează ca repetor pe emitor, avînd rolul de etaj tampon între amplifica¬ torul operaţional şi etajul fina! de putere. Etajul final face parte din ca¬ tegoria montajelor în contratimp, clasa B, pentru obţinerea uhui ran¬ dament ridicat şi a unor distorsiuni cît mai mici. în vederea măririi ran¬ damentului şi a micşorării consumu¬ lui de energie, s-a ales o schemă de polarizare care permite saturarea celor două tranzistoare finale. Se obţine în acest fel io excursie ma¬ ximă a semnalului debitat de etajul pilot, între valorile Vcc — V SAT T9 si V SAT TIO. Astfel se folosesc cu randament maxim pentru etajele fi¬ nale care funcţionează în clasa B posibilităţile sursei de alimentare. Să analizăm soluţia, aparent compli- excesive a tranzistoarelor finale, sînt conectate rezistenţele R14 şi R15, care, deşi produc o mică reducere a puterii etajului final, sînt absolut ne¬ cesare pentru buna funcţionare a acestuia. Anaiizînd funcţionarea celor doi dubleţi T4, T9 şi T3, TIO din etajul final, se observa că pentru semial¬ ternanţa negativă a semnalului util limita ’inferioe ' a tensiunii qpfte im¬ pusă de ten. ea de saturaţie a tranzistorului TIO. Se observă că: v bc 10 " v be 8 i V B e 7 t V BEg v be 5 V BE3 V Ei + V BEio = — 3 Vbe Ve., Din relaţia de mai sus rezultă că imediat ce V El <" 3 Vbe, tranzistorul TIO se saturează, de¬ oarece V BC 10 devine pozitiv. Pen- 7 LEGENDA- 1- Placă cablaj imprimat 2- Tranziştor 3 - Placă sfrîngere 4 - Radiator 5 - Şurub M 3 6 - Piuliţă M3- 7- Şaibă Grower apariţia unei componente de curent continuu nedorită prin» difuzoare. Pentru suprimarea eventualelor os¬ cilaţii ale etajului fina! pe o frec¬ venţă foarte înaltă, s-a prevăzut gru¬ pul R16 C6. în scopul protejării cir¬ cuitului ftk 741 în ceea ce priveşte depăşirea accidentală a tensiunii de alimentare, s-a prevăzut dioda Zener D2. Grupul D1C4 are rolul de a menţine ten iunea de alimentare a lui fi A 741 constantă, chiar cînd eta¬ jul fina! debitează puterea maximă şi Vcc ar putea scădea. în acest fel se evită distorsiunile care ar putea fi 10 TEHNIUM 9/1982 Propun constructorilor amatori realizarea unui preamplificator pen¬ tru cap magnetic de redare, care poate fi inclus în schema unui mag¬ netofon reaiizat „artizanal". Prin uti¬ lizarea unui amplificator operaţional integrat se reduce foarte mult gaba¬ ritul montajului, realizarea acestuia devenind mai simplă. Analizînd schema de principiu din figura 1, se observă că la intrare este cuplat condensatorul C în para¬ lel cu bobina L a capului magnetic, obţinîndu-se un circuit rezonant pa¬ ralel ce accentuează frecvenţele înalte. Amplificatorului operaţional i se aplică o buclă de reacţie nega¬ tivă, dependentă de frecvenţă, care realizează amplificarea frecvenţelor joase. Expresia coeficientului de amplificare este: A. C. SPOREA, FOCŞANI Schema cu valorile pieselor com¬ ponente este dată în figura 2, capul magnetic fiind de tipul TESLA ANP 935 (L= 14 mH), iar integratul de ti¬ pul 741 (ţA741). Toate rezistenţele din montaj sînt cu peiiculă metalică, în scopul reducerii zgomotului de fond. Comutatorul K t realizează mo¬ dificarea caracteristicii de frecvenţă în funcţie de viteza de antrenare a benzii magnetice. în poziţia indicată în figură, viteza benzii este de 19,05 cm/s, obţinîndu-se la ieşire o caracteristică de frecvenţă liniară în¬ tre 30 şi 18 000 Hz. Cealaltă poziţie a lui K , corespunde vitezei de 9,53 cm/s. Amplificarea etajului se poate regla prin modificarea valorii rezistenţei R v Performanţele montajului sînt: Caracteristică de frecventă: 9,53 cm/S . 30 — 14 000 Hz 19,05 cm/s . 30 — 18 000 Hz Tensiune nominală la. ieşire ... 1 V - Impedanţa sarcinii ... > 10 klî « Raport semnal/zgomot . — 50 dB în figura 3 este dată schema ali¬ mentatorului utilizat de autor pentru alimentarea montajului stereo. în cajul utilizării unui alt tip de cap magnetic, se vor modifica valo¬ rile pieselor Ci, C 2 şi R,. MHI Ii IITOiDili. Ing. STELIAM LOZIMEAIMU, Pentru a realiza o audiţie cores¬ punzătoare a programelor radiodifu¬ zate în automobil, se impune aduce¬ rea unor îmbunătăţiri în lanţul de re¬ cepţie. Dacă s-a asigurat o depara¬ zitare corectă şi eficace, vor fi elimi¬ nate sursele de perturbaţii datorate automobilului. Pentru a spori sensibilitatea radio¬ receptorului montat pe automobil recomandăm intercalarea între an¬ tena telescopică şi radioreceptor a amplificatorului de antenă prezentat în figura 1. Amplificatorul este de tip aperiodic şi asigură un raport semnal/zgomot foarte bun. Bobina L-i are 15—20 de spire CuEm 0 0,12 mrn, bobinate pe o carcasă cu dimensiunile 7x4x2 mm. Bobi¬ nele cu miez Dr 1 {carcasă 10 x 6 x 3 mm) şi Dr 2 (carcasă 7x4x2 mm) se realizează cu sîrmă CuEm 0 0,08 mm, avînd 400 şi respectiv 120 de spire. Cî.od se recepţionează emisiunile stereofonice în gama UUS, pentru reducerea interferenţelor cu frec¬ venţe nedorite (Interferenţe de canal adiacent) şi cu armonice ale sub- purtătoarei regenerate, recomandăm filtrul activ din figura 2. cauzate de etajul pilot. Protecţia ge¬ nerală a amplificatorului este reali¬ zată de siguranţa SI. Punerea In funcţiune a montajului. După realizarea atentă a cablajului imprimat, se montează componen¬ tele şi se reverifică montajul, deoa¬ rece orice greşeală poate fi catas¬ trofală pentru amplificator. Tranzis¬ torele T9, TIO şi T2, T3, T4 trebuie să aibă acelaşi h 2 iE- Se folosesc componente verificate ca valori şi de bună calitate. Tranzistoarele fi¬ nale se vor monta pe radiatoare co¬ respunzător dimensionate în ceea ce priveşte puterea maximă disipată. TEHN1UM 9/1982 Avînd în vedere faptul ca zgomo¬ tul ambiant în interiorul unui auto¬ mobil ce rulează cu viteza de 70 km/h ajunge pînă la 85 dB, se impune existenţa unei amplificări audio corespunzătoare unej audiţii de bună calitate (3—5 W). în figura 3 este prezentat un canal de audio- frecvenţă în clasă A, ce livrează 4 W cu 5% distorsiuni armonice totale, banda de frecvenţă la 3 dB fiind 125 Hz — 12 kHz. Transformatorul de ieşire are L=0,1 H, întrefierul 0,1 mm, secţiunea miezului 6,25 cm 2 . Rezistenţa înfăşurării este de 1,4 fi. Li are 150 de spire, iar L 2 170 de spire cu sîrmă CuEm 0 0,2 mm. Curentul de reoaus prin T 3 trebuie să fie de 880 mA. Se prevăd radiatoare şi pentru tranzistoarele prefinale (fig. 2), iar grupul de tranzistoare T5, T6, T7 se montează separat (fig. 3) şi apoi se dispune de radiatorul tranzistoarelor finale (fig. 4). Amplificatorul se ali¬ mentează de la o sursă de tensiune continuă stabilizată şi bine filtrată. Operaţiile de reglaj constau în re¬ glajul curentului de mers în gol, din semireglabiiu! R12 şi reglajul în punctul „A“ al tensiunii Vcc/2, cu ajuioru! semireglabilului R5. Cînd constructorul dispune de un genera¬ tor de audiofrecvenţă şi un oscilo¬ scop, cu ajutorul unei rezistenţe de sarcină Rl montate la ieşirea ampli¬ ficatorului, se pot vizualiza cele două semialternanţe ale semnalului de ieşire, urmărind limitarea lor si¬ metrică la depăşirea valorii maxime a semnalului de intrare. Se atrage atenţia ca reglajul cu¬ rentului de mers în gol şi a! tensiunii în punctul „A“ trebuie făcut cu in¬ trarea amplificatorului conectată la masa montajului. Montajul se poate realiza şi în va¬ rianta stereo, reglajele sus-menţio- nate făcîndu-se separat pentru fie¬ care canal. Executat şi pus la punct, montajul va da satisfacţie deplină constructorului amator, posesor al unui amplificator cu performanţe !e nivelul cerinţelor moderne. Bibliografie Bulucea, C., Vais, M.: „Circuite in¬ tegrate liniare", Editura tehnică, Bucureşti, 1975. Vătăşescu, A.: „Circuite cu se¬ miconductoare în industrie", Edi¬ tura tehnică, Bucureşti, 1974. NATIONAL SEMICONDUCTOR - „Audio Handbook", 1976. MICROGENTKÂL ELECTRICA EOLIANA In familia surselor neconvenţio¬ nale de energie un loc mai aparte îl ocupă energia eoliană. Pentru utili¬ zarea acestei energii există, din cele mai vechi timpuri, realizări de va¬ loare, care stau la baza unor modele moderne, care, cu o investiţie re¬ dusă, permit obţinerea energiei electrice necesare unei locuinţe. Construcţia prezentată mai jos este recomandată în special pentru zonele rurale unde utilizarea ener¬ giei eoliene poate suplini alte surse de energie. Propusă pentru realizare în ateliere şcolare bine dotate, mi- crocentrala electrică eoliană poate fi Ing. IVII HAI FLORESCU este aproape gata, se trece la o pre¬ lucrare după şabloane (figura 17) Dispunerea şabloanelor se face după dimensionarea din figura 2 forma şabloanelor fiind indicată în figura 3 — care se măreşte la scară. Şabloanele se realizează pereche, utilizarea lor fiind inversată pentru cele două pale. Acest mod de reali¬ zare este familiar constructorilor de aeromodele, care îl utilizează cu¬ rent. în figura 3 a fost notat cu linie de ax planul de separare a şabloanelor Elicea se finisează cu smirghel fin şi se lustruieşte cu atenţie, calitatea suprafeţei influenţînd randamentul. Pentru a proteja suprafaţa, aceasta se lăcuieşte cu iac de calitate, de preferinţă lac alchidic sau epoxidic. In lipsă se poate utiliza cu bune re¬ zultate şi Palux. Elicea se prevede cu o bucşă me¬ talică, prezentată în figura 4. Aceasta este formată din două re¬ pere principale — baza 3 şi capacul 4, care se realizează din oţel de 8 mm grosime. După ce elicea a fost găurită şi baza introdusă în ori¬ ficiu! elicei, se ştrînge capacul de bază prin grosimea elicei cu 6 şuru¬ buri M 10 (notate cu 5) şi piuliţele 6. Acestea se prevăd cu şplinîuri de siguranţă 9 împotriva desfacerii. în¬ tregul ansamblu se montează pe axul elicei 1, cu piuliţa 8 şi şaiba 7, de asemenea prevăzute cu şplint de siguranţă. Pe ax a fost prevăzut şi un inel de limitare, 2 — care ser¬ veşte la blocarea axului faţă de rul¬ menţi. Dimensiunile detaliate ale bucşei elicei se pot deduce din di¬ mensiunile elicei prezentate în fi¬ gura 2. După bucşare, elicea se echili¬ brează ca în figura 5, astfel ca, spri¬ jinită pe două reazeme orizontale, ea să, se afle în echilibru la orizon¬ tală. în caz de nevoie, se polizează pala mai grea — cea care trage în jos. După echilibrare se reface dacă este necesar lacul elicei, -iar bucşa (de preferinţă nichelată înainte de montare) se vopseşte suplimentar cu vopsea de ulei de bună calitate. Pentru susţinerea elicei se folo¬ seşte un lagăr cu doi rulmenţi cu două rînduri de bile sau cu role, prezentat în figura 6. Construcţia se realizează prin sudură şi strunjire cu o lungime totală nu mai mare de 450 mm. La corpul principal 1 se sudează urechile 2, pe care se vor fixa barele de sprijin 3. Fixarea se face cu şurub şi piuliţă, 4--5, asigu¬ rate cu şplinturi. în corpul principal se face un orificiu de gresare 6, care Viteza Diametrul rotorului (m) m/s km/h 3,9 5,0 7,0 14,4 4,0 0,1 0,3 0,5 18,0 5,0 0,2 0,5 1,0 21,6 6,0 0,4 0,8 1,8 25,2 /,0 0,7 1,3 2,9 28,8 8,0 1,0 2,0 4,3 32,4 9,0 1,4 2,9 6,1 36,0 ! 10,0 2,0 3,9 8,3 39,6 11,0 2,6 5,2 11,1 43,2 12,0 3,4 6,8 1 14,4 46,8 13,0 4,3 8,6 18,3 50,4 14,0 5,4 10,8 22,8 12,0 1,8 3,6 6,3 9,9 14.7 21,0 28.8 38,3 49,7 63,2 79,0 18,0 5,0 9,8 17,0 27,0 40.3 57.3 78.6 104.6 135,9 172.7 215.7 Turaţia de referinţă (ture/min) 44 67 80 94 107 121 134 148 161 175 188 construită într-un timp scurt, cu ma¬ teriale fabricate în ţară. In cele ce urmează vom prezenta modul de realizare a unei instalaţii cu rotor cu două pale, cu ax orizon¬ tal. Pentru acest tip de rotor, puterea utilă este dată de formula: P=JPaer DV, unde am notat cu D — diametru! elicei, V — viteza aerului în m/s şi P aer — densitatea aerului. Această formulă are forma practică: P = 0,0002 D 2 V\ Pentru diametrele uzuale ale ro¬ toarelor valorile puterii utile (în kW) sînt date în tabelul alăturat. Este evident că un amator nu poate realiza orice diametru de ro¬ tor, construcţia complicîndu-se foarte mult la diametrele mari. în practică sînt realizabile cu materiale obişnuite numai primele două di¬ mensiuni, dar şi acestea presupun un mic atelier şi colaborarea mai multor constructori. Vom arăta modul de realizare a unui rotor de 3,9 m şi a pilonului pentru acest rotor, menţionînd că pentru un alt diametru, dimensiunile rotorului pot fi modificate la scară. Succesiunea operaţiilor pentru realizarea rotorului este prezentată in figura 1. Se aleg un număr de 28 fîşn de placaj de fag de 8 mm gro¬ sime, de bună calitate (formate din minimum 5 straturi de furnir). Aces¬ tea se suprapun cu un mic decalaj una faţă de alta (figura 1.1), decalaj considerat faţă de ax. Se încleiază cu aracet straturile şi se lasă să se usuce sub presiune (o greutate de pca 100—150 kg). Decalajul se face intr-un unghi de cca 10°. Se fasonează blocuţ astfel obţinut la forma paralelipipedică acoperi¬ toare rotorului (figura 1.2). Pe acest bloc se trasează forma elicei si se face o primă operaţie de tăiere pe contur exterior (figura 1.3). Se con¬ tinuă succesiv cioplirea formei elicei ca în figurile 1.3—1.6. Cînd forma 6 k _ 5 12 TEHNIUM 9/1982 se acoperă cu un inel de tablă strîns elastic. Asamblarea în prima etapă se face • astfel: 1. Se strînge elicea pe axul ei cu ajutorul unei pene de cca 36 mm 2 secţiune şi o lungime de cca 180 mm şi se blochează şurubul cu şplintul de siguranţă (şurubul dig capătul axului va avea un diametru de minimum 25 mm). 2. Se introduce în lagăr primul rulment, se trece şxul prin acesta şi apoi se introduce rulmentul de la capătul opus. 3. Se fixează roata dinţată conică cu acelaşi sistem de pană şi se strînge şurubul, care apoi se asigură cu şplintul de siguranţă (ambele ca¬ pete ale axului sînt prevăzute cu şu¬ rub de strîngere). 4. Se verifică echilibrarea elicei montate şi se face ungerea prin ori¬ ficiul gresor, cu unsoare minerală rezistentă la apă. Trecînd la capul superior al com¬ plexului eolian, menţionăm că struc¬ tura asamblată cu şuruburi a fost gîndită pentru a simplifica montajul, succesiunea montajului fiind pre¬ zentată mai tîrziu. în figurile 7 şi 8 sînt prezentate vederile laterale şi de sus ale com¬ plexului eolian — notaţiile fiind co¬ mune. în figuri am notat: 1 — elicea; 2 — lagărul elicei; 3 — elementul direc¬ tor; 4 — capul de- giraţie; 5 — ţeava pilonului; 6 — axul vertical; 7 — ro¬ ţile conice ale transmisiei; 8 — ba¬ rele de fixare; 9 — urechile capului de giraţie. Barele de fixare se fac din ţeavă de oţel de 3/4 ţoii, pentru a nu în¬ greuna construcţia. Elementul direc¬ tor se face din tablă galvanizată de 1 mm grosime, întărită la margini cu platband de 4 x 20 mm. Structura capului de giraţie este cţetaliată în figura 9. Se vede că axul 1, prevăzut cu pinionul conic 2, este ghidat la partea superioară de rul¬ mentul radial axial 9, protecţia la in¬ temperii fiind realizată de capacul de tablă 11. .în afară de rotaţia axu¬ lui, capul de giraţie trebuie să per¬ mită şi rotirea complexului faţă de pilon. Pentru aceasta se montează prin sudură pe coloana pilonului (tronsonul superior se face din ţeavă de 3—4 ţoii), elementul de ghidaj inferior, 4. Elementul consti¬ tuie o jumătate a rulmentului axial care susţine întreg complexul. Pe acesta se introduc bilele 14, care se obţin de la un rulment vechi, apoi se introduce corpul capului de giraţie 3. în interiorul acestuia se presează rulmentul inferior (radial axial), 12. Se introduc forţat cele două bucşe de distanţare, 6 şi 7, apoi se intro¬ duce rulmentul superior (de aseme¬ nea axial radial), 12. Acest rulment se blochează cu două puncte de su¬ dură de coloana pilonului. Accesul apei este împiedicat la partea infe¬ rioară de gulerul cilindric 15, iar la partea superioară de capacele de ta¬ blă 11 şi 13. Rulmentul axului 9 este reţinut în cojoană de un guler sudat, 10. în figura 10 este prezentat modul de montare pe corpul capului de gi¬ raţie a urechilor de montaj 5, prin sudură. Urechile se realizează din tablă de oţel de 8 mm grosime. Deşi a fost prezentat mai înainte, complexul eolian se asamblează în cea mai mare parte ultimul, pe pilo¬ nul ridicat. în figura 11 este prezentată insta¬ laţia asamblată complet. Notaţiile sînt următoarele: 1. — rotor; 2 — element director; 3 — sistem de fi¬ xare; 4 — cap de giraţie; 5 — co¬ loana mediană a pilonului; 7 — co¬ loana inferioară a pilonului; 8 — sis¬ temul de bază ai pilonului; 9 — co¬ loanele oblice ale bazei; 10 — lag㬠rul inferior al axului vertical; 11 — bucşa de susţinere superioară; 12 — bucşa de cuplare şi susţinere me¬ diană; 13 — bucşa de cuplare susţinere inferioară; 14 — fulia mo¬ toare; 15 — curelele de transmisie; 16 — fulia generatorului; 17 — ge¬ neratorul; 18 — carcasa de protecţie a generatorului; 19 — ancorele; 20 — elementele de întindere; 21 — treptele de acces; 22 — cablurile an¬ corelor. Vom prezenta detaliile acestei construcţii în cele ce urmează. în fi¬ gura 12 este prezentat cuplajul de- montabil cuprins în zonele bucşelor de cuplare. Se poate remarca faptul că cele două ţevi care formează ele¬ mentele axului, 1 şi 4 (ţeavă de 3/4 ţoii), se articulează cu ajutorul buc¬ şei stelate 3 şi al ştifturilor de cu¬ plare 2. Acest tip de cuplare permite montarea simplă a unui ax cu lungi¬ mea mare, compensînd eventualele abateri de la axialitate. Articularea axului este necesară şi pentru a*pu- tea descărca o parte din greutatea acestuia la nivelul articulaţiilor co¬ loanei pilonului. Ansamblul cuplaju¬ lui este prezentat în figura 13. în această figură elementele de ax 1 şi 8, cuplate prin bucşa 3, sînt ghidate de rulmentul radial axial 5, menţinut în coloana 7 de gulerul 6, sudat în aceasta. De coloana inferioară 7 se sudează bucşa de cuplare şi susţi¬ nere 4 cu urechile de fixare 9. Bucşa este filetată în partea supe¬ rioară astfel încît coloana superioară a jailonului 2 să se înfileteze. In figura 14 este prezentat siste¬ mul lagărului inferior. Axul tubular 1 se termină cu un dop strunjit, 7, care se sprijină pe elementul inferior 4 cu ajutorul bilei de rulment 8. Ele¬ mentul inferior este sudat de c㬠maşa 2 şi. încastrat într-o fundaţie de beton. în interiorul cămăşii se in¬ troduce elementul distanţier 3, pe care se sprijină rulmentul radial de ghidare, 6. întregul sistem este pro¬ io Cfâ, - ^ lo-, : tejat de cămaşa 5 fixată de axul tu¬ bular. Ieşirea axului din capătul coloanei inferioare este prezentată în figura 15. Axul 1 este ghidat de rulmentul radial 4 în coloana pilonului 2, rul¬ mentul fiind menţinut de un capac filetat 3, strîns pe coloană. întinderea ancorelor este realizată cu ajutorul elementelor de întindere din figura 16. Acestea sînt alcătuite din două piuliţe sudate între ele cu ajutorul unor bare de oţel. Cele două filete se realizează invers — unul spre stînga şi celălalt spre dreapta. în figura 17 este detaliat sistemul de bază ai coloanei. Axul 1 este cu¬ plat cu axul 2 prin bucşa 3, ghidarea fiind realizată de rulmentul radial 7. Elementele coloanei sînt fixate simi¬ lar cu bucşele de cuplare _şi susţi¬ nere, prin bucşa de bază 6. în bucşă sînt introduse şi sudate coloanele înclinate ale bazei, realizate din ţeavă de 2 ţoii. Modul de asamblare a construcţiei este prezentat în succesiunea sa obligatorie. 1. Se toarnă baza de beton, în care se fixează lagărul inferior şi sistemul de bază al coloanei, prin intermediul coloanelor oblice. Axia- litatea se determină prin coborîrea unui fir cu plumb în bucşa de bază, fir care trebuie să atingă calota sfe¬ rică a lagărului inferior. 2. După întărirea completă a beto¬ nului, se introduc în lagărul inferior cilindrul distanţier şi bila de sprijin. Se introduce în bucşa de bază rul¬ mentul de ghidare (gulerul din bucşa de bază a fost sudat odată cu coloanele oblice). 3. Se ia elementul inferior ai axu¬ lui, se introduce prin bucşa de se introduce pe ax rulmentul de ghi¬ dare din capătul inferior al coloanei, apos se introduce capacul filetat şi se strînge pe capătul coloanei. 4. Se introduce pe ax fulia mo¬ toare, apoi capacul de protecţie ai lagărului inferior şi se glisează axui pe care s-a trecut şi rulmentul lag㬠rului inferior, pe elementul terminai strunjit, care se fixează cu două-trei puncte de sudură. 5. Se sprijină axul pe bila de spri¬ jin şi se presează rulmentul în lag㬠rul inferior.. >• 6. Se fixează capacul' de protecţie al lagărului inferior cu un şurub de ax. (in prealabil, lagărul inferior se umple cu unsoare consistentă, re¬ zistentă îa apă.) Fulia se fixează cu trei şuruburi montate la 120°. 7. Se înfiletează elementul inferior al coloanei şi se montează primul rînd de cabluri de ancoră. Ancorele se realizează ca la pompa eoliană ce a fost prezentată în Almanahul „Tehnium" 1982. Cablurile de an¬ coră se realizează din 13 fire de oţel de 1 mm diametru, torsadate între ele. 8. Se întind ancorele cu elemen¬ tele de întindere, verificînd cu aten¬ ţie verticalitatea coloanei. 9. Se introduce elementul axului tubular, avînd grijă să se introducă iniţial rulmentul pe ax şi apoi să se sudeze tijele de cuplare. După co¬ borîrea axului în coloană se pre¬ sează rulmentul în capul coloanei. 10. Operaţia se reia în aceeaşi or¬ dine pentru următoarele- elemente ale coloanei şi axului, pînă la cap㬠tul superior, care suportă capul de giraţie. Acesta este asamblat înainte . de ridicare, după cum a fost arătat mai sus. 11. După lansarea ultimului tron¬ son al axului tubular se va trece la asamblarea complexului eolian, care reprezintă operaţia cea mai grea pentru că se execută la înălţime. Pe tot timpul montajului la înălţime este obligatorie utilizarea unei cen¬ turi de protecţie! (CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) TEHNIUM 9/1982 3NTR0LUL CAROSERIEI Elementul autoturismelor care atrage atenţia ce| mai puţin din punct de vedere tehnic este carose¬ ria. Aproape fără excepţie, în urma unei coliziuni sau după depăşirea violentă a unui obstacol — fie proe¬ minenţă, fie groapă —, păgubaşii examinează atent doar eventualele urmări asupra roţilor, suspensiei, frî- nelor sau a elementelor de prindere a roţilor la caroserie; acesteia din urmă i se acordă atenţie de obicei, numai sub raport estetic şi mai ales în ocaziile cînd vehicblul îşi schimbă proprietarul. Evident că o astfel de optică este greşită deoarece mici deformaţiuni ale caroseriei portante (soluţia constructivă cea mai răspîn- dită în fabricaţia autoturismelor de clasă mică şi mijlocie) poate avea grave consecinţe asupra întregii structuri a vehiculului, influenţînd ţi¬ nuta sa de drum şi uzura unora din subansamblurile sale ca: roţi, frîne, amortizoare, elementele direcţiei ş.a. Pe lîngă toate acestea, o caroserie cu imperceptibile imperfecţiuni geo¬ metrice îşi poate pierde etanşeitatea la praf şi apă şi, în plus, devine zgo¬ motoasă. lată de ce mai ales atunci cînd se achiziţionează un autoturism de ocazie sau în urma unui tratament mai violent al propriei maşini, caro¬ seria acestuia trebuie să fie supusă unei atente examinări. Practica a arătat că cele mai frec¬ vente deformări ale caroseriilor sînt: îndoirea, planşeului (sau a longeroa- nelor), deplasarea laterală, strivirea sau deformarea în paralelogram. în toate cazurile, alinierea corectă a Ing. IVI. STRATULAT roţilor este deteriorată şi imposibil de restabilit prin mijloacele de reglaj normale. * îndoirea planşeului se produce în urma unei coliziuni frontale sau posterioare şi conduce ia îndoirea longeroanelor fie'în zona pedalieru¬ lui — dacă ciocnirea a fost frontală —, fie către puntea din spate — dacă coliziunea a fost posterioară. La inspecţia vizuală a unei astfel de maşini se observă umflături laterale ale longeroanelor, precum şi pliuri pe suprafeţele superioară şi infe¬ rioară. Deplasarea laterală se produce cînd una sau ambele secţiuni ale maşinii au fost împinse lateral, în oricare zonă pe lungimea caroseriei. Strivirea, urmare a unor şocuri foarte puternice, provoacă, de cele mai multe ori, deformarea accentu¬ ată a longeroanelor în imediata veci¬ nătate a traversei anterioare (în faţa sau spatele ei) sau deasupra ampla¬ sării punţii din spate. Şocul produce modificarea lungimii longeronului respectiv, iar urmele sale sînt obser¬ vabile prin pliurile formate pe longe- ron în vecinătatea traversei din faţă sau, la coliziunile din spate, prin pliurile formate pe longeron deasu¬ pra punţii posterioare. Deformarea în paralelogram nu modifică lungimea longeroanelor, ci provoacă-numai deplasarea longitu¬ dinală relativă între ele. Defectul se produce, de obicei, în cazul în care vehiculul este lovit într-unul din col¬ ţuri, longitudinal. Foarte rar, abaterile geometriei caroseriei se observă cu ochiul liber şi mai ales la prima vedere. Bineîn¬ ţeles că urmele lăsate de reparaţiile caroseriei, mai ales în părţile din faţă şi spate ale acesteia ori la col¬ ţuri, trebuie să constituie un semnal de alarmă, atunci cînd se cumpără o maşină veche. Cea mai simplă metodă de verifi¬ care este arhicunoscutul procedeu al măsurării diagonalelor roţilor. Aproape fără excepţie — sau cu foarte rare excepţii — diagonalele Di şi D 2 (fig. 1 a) ale roţilor unei maşini lovite nu sînt egale; şi chiar dacă rărfiîn egale în urma coliziunii, ele se abat de la valorile nominale (fig. 1 b). Măsurarea se face plasînd auto¬ mobilul pe o suprafaţă plană orizon-i tală şi însemnînd cu o cretă verti¬ cala axului roţilor cîî mai aproape de anvelopă, dar la aceeaşi distanţă de aceasta pentru toate roţile, înde- părtînd apoi automobilul, se pot m㬠sura lungimile celor două diagonale, care, în caz de egaiitate, este bine să fie comparate cu datele construc¬ torului. Această din urmă măsură devine obligatorie pentru unele ve¬ hicule (curn este ,,Renault“-16) 'ia care geometria roţilor este asigurată în condiţiile inegalităţii celor două diagonale. Este mult mai greu să se stabi¬ lească urmările coliziunilor sau răs¬ turnărilor asupra restului caroseriei. Pentru a stabili importanţa, locul şi tipul deformărilor, se procedează la măsurarea fiecărui element al caro¬ seriei în ordinea şi locurile indicate în figura 2. Rezultatele se compară fie cu datele uzinei constructoare, fie cu cele obţinute pe un vehicul despre care există certitudinea ca este perfect geometric. Măsurarea diagonalelor a. Modificarea geo¬ metriei părţii inferioa¬ re a structurii maşinii face ca diagonalele Di şi D 2 să nu mai fie egale. (URMARE DÎM NR. TRECUT) BD — S euro, siliciu, putere, FI, BLC BDX, BDY — Idem, uz industrial BF — S euro, siliciu, mică putere, HF, BLC BFR, BFS, BFT — Idem, uz indus¬ trial - BFV, BFW, BFX, BFY — Idem BLX, BPX — S euro, siliciu, putere, HF, uz industrial BLY, BPY — S euro, siliciu, foto- tranzistor BSS, BSV, BSX — S euro, siliciu, mica putere, comutaţie, uz indus¬ trial BT — S euro, tiristor cu siliciu, de putere, BLC BTW, BTY — Idem, uz industrial BU — S euro, siliciu, putere, comu¬ taţie, BLC BUY — Idem, uz industrial MA — Motorola, germaniu, mică pu¬ tere, capsulă metalică MD — Motorola, tranzistoare multi¬ ple MF — Motoroîa, siliciu, mică putere, capsulă metalică MFE — Motorola, siliciu, TEC, capsulă metalica MHQ — Motorola, 4 tranzistoare pe „chip“, capsulă metalica MJ — Motorola, siliciu, putere, capsulă metalică MJC — Motorola, siliciu, putere „flip cnip- MJE — Motorola, siliciu, putere, capsula plastic MM — Motorpla, semnal mic, mica putere, RF, capsula metalica MMCF — Motorola, siliciu „flip chip” MMCM — Motorola, siliciu, semnal mic, ceramic MMCS — Motorola, siliciu, semna! mic „flip-chip“ MMF — Motorola, siliciu TEC MP — Motorola, germaniu, de pu¬ tere, capsulă metalică MPF — Motorola, TEC, capsulă plastic MPM — Motorola, siliciu, semnal mic, plastic MPS — Motorola, semna! mic, plas¬ tic MPU — Motorola, TUJ programabil MU — Motorola, TUJ MQ — Motorola, tranzistoare cva¬ druple sau multiple . MRF — Motorola, RF şi microunde ,TH, TN, TP, TPS, TQ, SP, NN, PG — Sprague Electric TF, XA, XB, XC — Siemens SFT — Sescosem SSD — Solid State Devices ST — Transitron STC, STT — Silicon Transistor TK, TS - ITT TR, TRL, TRM, TRS, TRSP — In- dustra U — Siiiconix 2DT, 2M, 2T, ZTX — Ferranti K, KD, KR — KMC KS, KSD, KSP — Kerton LDA, LDF, LDS - Mullard MHM. MHT — Honeywell (Solitron) NKT, V — Newmarket — SGS PET — Plulco MT, MP8 — Microelectronics NS — National BIEBIATBB Bl UMIDITAU Umiditatea normală a mediului din încăperi (umiditatea relativă a aeru¬ lui, cuprinsă între 50 şi 65%) se menţine doar la sfîrşitul primăverii, deteriorîndu-se, datorită modificări¬ lor climei, în celelalte anotimpuri. Iarna, umiditatea scade datorită sis¬ temelor de compensare termică, jus- tificînd folosirea umidificatoarelor artificiale (evaporare sau pulveri¬ zare). Toamna, creşterea umidităţii determinată de intensificarea preci¬ pitaţiilor impune utilizarea urcătoa¬ relor artificiale. Aparatele utilizate pentru măsura¬ rea şi corectarea umidităţii mediului din încăperi sînt părţi componente ale instalaţiilor mai complexe pentru asigurarea unui aer condiţionat, ne¬ cesar desfăşurării activităţii în con¬ diţii optime. Prezentăm mai jos datele nece¬ sare pentru construcţia şi etalonarea unui aparat electronic capabil să co¬ mande automat instalaţia de hidro- statare a aerului, menţinînd umidita¬ tea relativă a mediului din încăpere ia procentul dorit, între limitele de 20 şi 95%, cu precizia, de 1,5%. Aparatul se, alimentează de la re¬ ţeaua electrică de iluminat (220 V—50 Hz), fiind practic insensi¬ bil la variaţii de 20% ale tensiunii de alimentare. Din schema electrică prezentată în figura 1 rezultă că instalaţia este compusă din traductorul hidroelec¬ tric (fig. 2), releul electronic reali- 2. IAÎMCU zat cu tranzistoarele T v T 2 şi T& co¬ mutatorul regimului de lucru; K 2 , circuitul de comandă, realizat cu tranzistoarele T 4 şi T 5 , elementul de execuţie a comenzilor (tiristoru! Th.1) şi blocul de alimentare, în componenţa căruia intră transfor¬ matorul Tr.1, elementele redresoare P 2 şi D 3 , condensatoarele de filtraj al tensiunii redresate şi lămpile de semnalizare L 1 şi L 2 . Traductorul hidroelectric, 'P (fig. 2), se va confecţiona din sticlotexto- lit placat cu cupru. Porţiunea haşu¬ rată reprezintă folia de cupru neco¬ rodată. Electrozii de cupru (argintaţi) se vor acoperi cu soluţie de clorură de sodiu, după care se lasă să Se usuce. Traductorul uscat prezintă rezistenţa electrică de 120 kn cînd umiditatea mediului este de 20%. Creşterea umidităţii - aerului pînă la 55% determină scăderea rezistenţei electrice a traductorului la circa 30 ka Rezistenţa electrică a tra¬ ductorului se reduce la 14 kli cînd umiditatea relativă a mediului atinge valoarea de 94%. Cît timp raportul între rezistenţa traductorului şi valoarea rezistenţei pe care o reprezintă potenţiometrul R 0 se menţine astfel încît baza tran¬ zistorului T, să fie polarizată cu o tensiune pozitivă în raport cu emito- rul, tranzistorul T-, este închis, iar tranzistoarele T 2 şi T 3 sînt deschise. De colectorul tranzistorului T 3 sînt conectate alternativ, prin interme¬ diul comutatorului K 2 , bazele tran- zistoarelor T 4 sau T 5 . Tranzistorul T 3 fiind deschis, tranzistorul care îl ur¬ mează prin K 2 va fi închis. Dacă acesta este T 5 , închis va fi şi tiristo- rul. Rezistenţa electrjcă mare dintre anodu! şi catodul tiristorului se re¬ flectă pe cealaltă diagonală a punţii redresoare P v înseriată cu sarcina, care nu va funcţiona. Arde lampa L-\ indicînd conectarea aparatului la re¬ ţeaua electrică. Reducerea rezistenţei traductoru¬ lui determinată de creşterea umidi¬ tăţii mediului permite aplicarea unei tensiuni negative pe baza tranzisto¬ rului T v în raport cu emitorul, des- chizîndu-l. Se închid tranzistoarele T 2 şi f 3 şi se deschide T 5 . Comuta¬ torul K 2 fiind în poziţia NI, baza tranzistorului T 4 nu este conectată în circuitul de comandă. Deschiderea tranzistorului T 5 de¬ termină inversarea stării tiristorului, care, deschizîndu-se, conectează sarcina (în cazul considerat un us- cător) la reţeaua electrică. Se aprinde şi lampa L& indicînd că sar¬ cina a fost conectată. Uscătorul reduce umiditatea me¬ diului pînă la limita fixată pe cadra¬ nul gradat al potenţiometrului f? 0 . Creşterea rezistenţei traductorului provoacă închiderea tranzistorului T v aducînd releul electronic în sta¬ rea iniţială. Tiristorul se închide, în- trerupînd uscătorul. Atunci cînd comutatorul K 2 se află în poziţia ND, la colectorul tranzis¬ torului T 3 este conectată baza tran¬ zistorului r 4 , care apare intercalat între T 3 şi f 5 , inversînd starea tiris¬ torului. Cînd umiditatea mediului în care se află traductorul este mai mică decît cea limitată de potenţio¬ metrul Rş f tiristorul este deschis, ac- ţionînd un umidificator. Poziţia comutatorului K 2 se stabi¬ leşte în funcţie de natura încăperii. Pentru medii cu tendinţă umidifică ascendentă, unde sînt necesare us- cătoare, K 2 va fi în poziţia NI, iar pentru medii uscate se va folosi pentru K 2 poziţia ND. Amatorii care doresc să acţioneze compensatoare care necesită un cu¬ rent mai mare de IA pot înlocui ti¬ ristorul şi puntea redresoare P^ cu altele care suportă curentul dorit. De exemplu, pentru curent maxim de 3A se vor monta tiristorul T3N4 şi puntea redresoare 3PM4. Lampa L 2 arde cînd tiristorul este deschis. La nevoie poate fi înlocuită rnmmm Aparatul poate fi utilizat în labora- Ş torul foto pentru a obţine timpi de expunere precis repetabili pentru aparatul de mărit. Durata temporiză- rii este cuprinsă în două game: 0,1—9,9 s, reglabilă din 0,1 în 0,1 s, • şi 1—99 s, reglabilă din secundă în secundă. Schema este compusă din două numărătoare CDB 490, conectate în 1 cascadă pentru a realiza numărarea 1 pînă la 99, un oscilator realizat cu porţile P 2 , P& P 4 şi piesele aferente, un divizor prin 10 realizat cu un cir- i cuit CDB 490 şi un circuit de co¬ mandă format dintr-un circuit bista- bil R-S (1/2 CDB 476), butonul 1 START şi inversoarele / 3 , / 4 , l 5 . Co¬ manda becului aparatului de mărit o realizează releul REL de 24 V/24 mA,* care are montat în paralel pe contactele sale un întrerupător K 4 (acesta permite aprinderea becului independent de temporizator). Aparatul funcţionează astfel: la ş, comanda dată prin butonul START circuitului R-S, ieşirea Q a acestuia trece în starea logică t; se validează astfel poarta P 2 care permite func- 1 ţionarea oscilatorului şi poarta Pţ care permite impulsurilor divizate de circuitul CDB 490 (sau provenite di¬ rect din oscilator) să treacă spre nu- mărător. De asemenea se vor ac- ţiona releul REL şi intrările de rese- tare ale celor două numărătoare vor trece în starea „0“, permiţînd aces¬ tora să numere impulsurile primite. La coincidenţa dintre numărul de impulsuri aflat In cele două numără- • toare şi ce! fixat cu comutatoarele A K-t şi K 2 , ieşirile inversoarelor / 4 şi / 5 vor'trece în starea 1, iar inversorul Ă ; CONSTANTIESS MIHALACHE mrnmmMgmmmmsammmmgmmmKm va comanda revenirea bistabilului în starea iniţială. Ieşirea Q a acestuia va trece în starea „0“, blocînd astfel porţile P, şi P 2 , iar releu! REL se va decupla. De asemenea, numărătoa¬ rele vor fi aduse în starea „0“ de c㬠tre ieşirea Q. Releu!, utilizat poate fi de orice tensiune, cu condiţia de a avea con¬ tacte corespunzătoare curentului consumat de bec, iar' sursa de ten¬ siune să fie dimensionată corespun- + 2 AY r—-- 0 1 2 3 45678 9 CDB442 D C B A D CB A BţU I CDB 490 L |Rq Rq R 9 R 9Ai r [0 1 234567 891 t. CDB 442 Jfl j D C B A R 0 WX A, CDB _ •|k, ,~1 490 r. txai R q Rq RgRg Ai - «fr ,ff 5v I5 LlKa Ka Li 1 [1/ 2 CDB 476 i? Ij—j—S-i 5v / START BD135 _1P M 0 5 . 220jjFX 6v <&nr~ + 7 _y ^ iooou^ 5V |10QmF I PB ! P4 Il + I 2 + I 3 +I 4 +I 5 -COB406 zător. De asemenea, atunci cînd cu¬ rentul consumat de releu depăşeşte 40 mA, inversorul de putere /, se va înlocui cu un tranzistor care să poată suporta curentul respectiv. murim IVI. VRlNCEAMU în prezentul montaj, cele patru sunetul este şi mai puternic. Este porţi ale circuitului integrat CD 4001 natural că o asemenea sirenă nu (CMOS cu patru porţi triger- poate fi montată pe un autoturism —Scbmitt inversoare) formează — fie el şi al unui electronist amator două multivibratoare în contratimp —, însă este deosebit de utilă ca şi care furnizează un semnal ce avertizor sonor în instalaţii staţio- creşte şi descreşte repetat în frec- nare. venţă. Prin tranzistoarele T 1 şi T z Consumul montajului fiind relativ acest semna! se amplifică pînă de- mic, alimentarea se poate face — în vine asemănător celui scos de maşi- lipsa unui alimentator de le reţea —' nile de poliţie din filme. şi de !a opt baterii de cîte 1,5 V Dacă în loc de un difuzor obişnuit montate în serie, folosim un difuzor cu compresie, TEHNIUM 9/1982 17 UZAREA UNUI PORTHLTRI Ing. V. CĂL1NE5CU în tehnica fotografică modernă se folosesc filtre speciale, gri, colorate, pentru întreg cîmpul imagine sau doar parţiale, filtre care în marea majoritate a cazurilor sînt de formă pătrată. Dimensiunea standardizată trebuie fealizate într-un atelier me¬ canic de precizie. De aceea reco¬ mandăm în primul rînd construirea- portfiltrului cercurilor de specialitate de pe lîngă întreprinderi. Fotoama- torii pot apela individual la serviciile unei cooperative cu profil de prelu¬ crări mecanice prin aşchiere. Ansamblul din figura 1 redă port- filtrul montat pe un aparat fotografic monoref|ex. Inelul 1 se montează pe filetul frontal al obiectivului, filet destinat filtrelor. El prezintă o cir¬ cumferinţă exterioară prevăzută cu un canal, circumferinţă pe care se poate roti placa „3“, asigurată con¬ tra desfacerii cu ştiftul filetat special „2“. Inelul are un filet interior de aceeaşi mărime cu cei al obiectivu¬ lui, astfel încît să se poată monta un filtru normal. Pe placa „3“ se află două ghiduri laterale „4“, prevăzute cu cîte trei canale. Prinderea ghidu- rilor pe placă se face cu patru şuru¬ buri M3 cu cap cilindric sau înecat, „5“. Asigurarea filtrelor contra căde¬ rii se face cu plăcuţa „6“, montată cu un şurub M3 cu cap cilindric, „7“. Placa este teşită pe laterale în partea inferioară, astfel încît să se poată înfinge filtrul cu mîna (even¬ tual se poate renunţa la aceste teşi¬ turi). Ghidurile „4“ se ajustează ja forma plăcii după montare (sau se lasă la dimensiunea nominală).; Dacă filtrele folosite sînt subţiri, se introduc şase arcuri Samelare presoare, „8“, din tablă arc de 0,15—0,2 mm. Prin practicarea unei fante transversale în ghiduri (largă de 0,5—1 mm) se realizează -un punct de prindere a capului arcuri¬ lor care se asigură cu răşină epoxi- dică. Prezentarea arcurilor s-a făcut în desenul de execuţie a ghidurilor. Piesele se execută din durai fc'u excepţia şuruburilor) şi se eloxează negru mat. Desenele de execuţie sînt date în figurile 2, 3, 4, 5, 6. Diametrul nominal al filtrelor ine¬ lului „1“ (fig. 2), respectiv cota „a“, se va trece pe desen măsurîndu-l pe obiectiv. Dimensiunile din schiţă permit atingerea filetul ui maximal de M59 x 0,5. Ştiftul „2“ se va ajusta astfel încît să permită rotirea plăcii „3“ faţă de inelul „1“. Prin realizarea mai multor inele, portfiltrul poate fi folosit pe diverse obiective. Se va verifica cu atenţie dimensiunea filetului de prindere Cu ajutorul acestui analizor se pot elimina dominantele de culoare care- apar pe întregul negativ (de exem¬ plu din developare sau fabricaţie), dar nu şi dominantele apărute pe fiecare clişeu în parte datorită gre¬ şelilor de fotografiere. Partea elec¬ tronică reprezintă un amplificator diferenţia! de curent continuu cu două îranzistoâre (cu (i de ordinul sutelor), care amplifică semnalul dat de o celulă fotoelectrică (obtenabilă de la un exponometru fotografic). Celula trebuie să fie cît mai sensi¬ bilă şi în acelaşi timp să fie sensibilă în mod egal la întreg spectrul vizibil. Indicaţia se citeşte pe un microam- permetru de 40 (preferabil cu „0“ ia mijloc). PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE Se luminează celula cu lumină albă şi se interpun între sursa de lu¬ mină şi celulă, pe rînd, filtre de den¬ sităţi egale (100%) din cele trei cu¬ lori fundamentale (galben, purpuriu, verde-albastru). Dacă lumina este albă, iar celula are sensibilitatea constantă în tot spectru! vizibil, se 'vor citi ia instrument trei deviaţii egale. Aşezăm deasupra celulei ne¬ gativul color pe care dorim să-l ana¬ lizăm şi care are o dominantă oare¬ care. Interpunem acum, pe rînd, cele trei filtre G, P, V-A de densităţi egaie şi vom constata că indicaţiile aparatului de măsură nu mai sînt egale, deoarece dominanta negati¬ vului reţine inegal lumina de diferite culori. Aşezăm deasupra negativului filtre de corecţie pînă obţinem iarăşi indicaţii egale atunci cînd interpu¬ nem pe rînd filtrele G, P, V-A egale. Filtrele de corecţie aflate deasupra negativului reprezintă culoarea com¬ plementară dominantei negativului (dominanta împreună cu comple¬ mentara dau un gri neutru care ab¬ soarbe egal culorile, de .unde şi indi¬ caţiile egale ia aparat). Presupunem că avem un negativ bine expus, după care am obţinut măriri corecte deteminînd filtrajul la aparatul de mărit prin probe (me¬ toda clasică). Determinăm cu anali¬ zorul culoarea complementară do¬ minantei acestui negativ pe care îl considerăm ca etalon. Prin compa¬ raţie cu acest film negativ etalon vom putea determina filtrajul real la orice alt negativ. Exemplu. La filmul etalon am determinat prin probe fil¬ trajul la mărire 00.40.60, iar cu ana¬ lizorul o complementară a dominan¬ tei 00.70.50. La filmul nou determinăm o com¬ plementară a dominantei de 00.80.70. Facem diferenţa între cele doua rezultate obţinute cu analizorul: film nou 00.80.70 ■■■■■ film etalon 00.70.50 00 . 10.20 Diferenţa astfel obţinută o ad㬠ugăm la filtrajul cu care am obţinut măriri corecte după filmul etalon şi obţinem filtrele ce trebuie intro- «ng. GRSSTiAW CARNUŢIU duse în aparatul de mărit pentru a obţine măriri corecte după noul film: filtraj film etalon 00.40.60 + diferenţă analizor 00.10.20 00.50.80 REALIZAREA PRACTICĂ Se realizează mai întîi amplificato¬ rul diferenţial din figura 1. Cu po- tenţiometru! de 1,5 kil la valoarea maximă se reglează potenţiometru! semireglabil de 75 kil astfel ca ten¬ siunile pe cele două colectoare să fie egaie (microampermetrul să nu indice nimic) atunci cînd celula este acoperită. Potenţiometrul de 1,5 kil trebuie să poată fi acţionat din afara carcasei montajului pentru a aduce acu! la „0“ cînd celula este luminată. Carcasa montajului va fi prevăzută cu o fantă sub care se va monta (în interior) celula. Fanta nu va fi mai mare decît celula sau decît filmul fo¬ tografic. Deasupra fantei se va monta pe un suport sursa de lu¬ mină, adică un bec obişnuit de 100 W. în interiorul carcasei, între celulă şi fantă, se va monta pe nişte ghi¬ daje un suport cu filtrele G, P şi V-A (toate 100%). Suportul va culisa pe ghidaje, fiind acţionat din exterior, astfel încît cele trei filtre să acopere pe rînd celula. Filtrele trebuie să acopere complet celula, să nu aibă spaţii între ele, să nu se suprapună. După cum am menţionat deja, ce¬ lula trebuie să fie sensibilă în mod egal la toate culorile. Acest lucru se realizează practic cu ajutorul unor filtre de echilibrare care se mon¬ tează fix deasupra celulei. Aceste filtre se determină experimental ast¬ fel ca, la interpunerea succesivă a celor trei filtre de pe suportul culi- sant, poziţia acului să nu se modi¬ fice (celula fiind luminată cu becul de 100W). Pentru o celulă de expo¬ nometru „Leningrad" am obţinut fil¬ trele de echilibrare 200% P + 200% V-A. Aceste filtre, cît şi cele mobile, provin de la un filtru mozaic. Detali¬ ile construcţiei sînt prezentate în fi¬ gura 2. Deoarece fluctuaţiile tensiunii de reţea produc fluctuaţii de flux lumi¬ nos care deranjează operaţia de analiză a culorilor, se recomandă fo¬ losirea unui stabilizator de tensiune. Schema unui stabilizator simplu, cu performanţe bune, pe care am expe¬ rimentat-o, este cea din figura 3. Elementele sînt calculate pentru un bec de 100 W. Rezistenţa R de 10 O se reglează astfel ca la bornele be¬ cului să avem 230 V (această mică supravoltare face lumina mai albă). Stabilizatorul poate fi folosit şi la aparatul de mărit, dacă are bec de 100 W. ETALONARE Se alege un film color bine expus (cu exponometrul) în condiţii de ilu¬ minare normală naturală şi develo¬ pat în condiţii standard, care va fi filmul etalon. Se execută după el, prin probe, o mărire care redă culo¬ rile cît se poate de corect. Develo¬ parea hîrtiei se face în condiţii stan¬ dard (timpi, temperatură etc.) care vor fi menţinute totdeauna în labo¬ rator. Se determină cu analizorul com¬ plementara dominantei filmului eta¬ lon. Pentru aceasta se foloseşte un capăt neexpus al filmului, deoarece dominanta acestui capăt este domi¬ nanta suprapusă peste .întreg filmul. Suprafaţa clişeelor nu poate fi folo¬ sită deoarece reprezintă obiecte co¬ lorate divers. Capătul filmului se aşază pe fanta analizorului cu becul aprins şi se in¬ terpun succesiv cele trei filtre mo¬ bile. Indicaţiile aparatului de măsură vor fi diferite. Deasupra filmului vom pune filtre de corecţie (care se pun la aparatul de mărit) pînă cînd acul aparatului nu se mai mişcă la inter¬ punerea succesivă a ceîor trei filtre mobile. Alegerea filtrelor de corecţie se va face ţinînd seama de regulile generale de filtraj. De exemplu, dacă la interpunerea filtrului mobil galben s-a obţinut cea mai mică de¬ viaţie dintre cele trei, atunci vom mări intensitatea filtrului de corecţie galben, iar dacă indicaţia este cea mai mare, vom micşora filtrul de co¬ recţie galben .(idem pentru P şi V-A). Cînd acu! rămîne nemişcat la trecerea filtrelor mobile, filtrele de corecţie de deasupra filmului şi fan¬ tei reprezintă complementara domi¬ nantei filmului etalon. Reţinem această valoare împreună cu valoa¬ rea filtrajului la mărire ca fiind m㬠rimi etalon. Desigur, filtrajul astfel determinat va conţine maximum două din cele trei culori de filtrare (G, P, V-A). MODUL DE UTILIZARE Pentru a determina filtrajul la m㬠rire pentru un film oarecare, stabi¬ lim cu analizorul valoarea comple¬ mentarei dominantei folosind ace¬ laşi procedeu expus mai sus pentru filmul etalon. Comparînd valoarea astfel determinată cu valorile cunos¬ cute pentru filmul etalon, aflăm fil¬ trajul pentru noul film (la fel ca în exemplul de la „principiul de func¬ ţionare"), şi anume: diferenţă analizor = complementara dominantei filmului nou — comple¬ mentara dominantei filmului etalon; filtraj rea! mărire film nou = filtraj mărire film etalon + diferenţă anali¬ zor. La măririle după nou! film, condi¬ ţiile de laborator vor fi aceleaşi care au fost la executarea măririlor după filmul etalon. Dacă se schimbă hîr- lia, se va schimba filtrajul conform cifrelor indicate pe pachet. Dacă negativele au fost expuse corect, analizorul propus dă satis¬ facţie deplină. Deşi metoda nu este foarte rapidă (5—10 minute pentru un film), iar precizia de determinare a filtrajului este de 10%, aparatul este totuşi foarte potrivit nevoilor şi posibilităţi¬ lor fotoamatorilor, avînd în vedere şi faptul că necesită mai mult cunoş¬ tinţe dp fotografie color şi mai puţin de electronica. RA.2'20 TEHNIUM 9/1982 19 GU MEMORIE Se comută apoi K , pe poziţiile 250, 50, 10, 1 şi se reglează potenţiome- trele P-,, P 2 , P 3 , P 4 aşa încît acul in-- strumentului I să indice diviziuni co¬ respunzătoare, respectiv, tensiunilor de 220 V şf , 10 V ef , 1 V ef . Se continuă apoi conectînd între borna şi masă o tensiune conti¬ nuă de 1 V şi cu K 1 pe poziţia 1, iar K 2 pe poziţia „=‘‘ se reglează P 6 aşa încît acu! instrumentului I să arate cap de scală. Fără microîntrerupătorul K 3 pe poziţia norma! închis, voltmetrul funcţionează fără memorie. Se va folosi pentru alimentare o sursă dublă de ± 12 V, de preferinţă stabilizată. DETALII CONSTRUCTIVE Schema se realizează pe cablajul imprimat din figura 2 şi se introduce într-o carcasă din tablă. Pe panoul frontal se montează întrerupătorul de reţea, comutatoarele K h K 2 , mi- croînt’rerupătorul K 3 şi instrumentul indicator I, precum şi bornele de măsură şi „OV“. Pe panoul din spate găsim cablul de alimentare şi siguranţa fuzibilă. LISTA DE PIESE R, = R 2 = 390 kil; R. R - 24 kil;- a = 9,1 kn; R, = 1 kil; R„ = R„, = = R]| = R| 4 = 10 kil; R s = R->o = 6,8 kil; R<) = R 12 = B 13 = 2 kil; R„ = R,6 = = R 17 = Ris = R,<> = 200 n; P, = 5 k.Q; P 2 = 10 kn; P 3 = 100 kn; P 4 = 1 Ma; P s = P* = 1.0 kn; P 7 = 5 kil; C, = = 1 000 mF/25 V; C 2 = 1 M F/250 V; C 3 = 1 mF/250 V; Di = D 2 = D, = = 1N4148; Cil = CI2 = /JA741; T, = = BC 251; T: = ROS05B (I.C.C.E.); RL = 12 V/220 ii, miniatură; I — instru¬ ment. cu sensibilitatea 100 juA/3 kil (I.A.E.M. — Timişoara). Voltmetrul electronic este un in¬ strument folosit în mod curent de către electroniştii amatori şi profe¬ sionişti în activitatea de execuţie şi depanare a diferitelor montaje elec¬ tronice. Schema pe care o prezentăm are avantajul menţinerii, la nevoie, a tensiunii măsurate, fără păstrarea în continuare a testerelor în punctele de măsură (fig. 1). CARACTERISTICI Se pot măsura tensiuni continue si alternative pe scaieîe; 1; 10; 50; 250; 1 QQ0V ef . independenţa de intrare > 1 Mii. Abaterea maximă a tensiunii me¬ morate după un timp de 10 minute este ± 20 mV, Eroarea maximă de liniaritate: 2% din valoarea capului de scală pe fie¬ care domeniu. , 1 IO NARE Tensiunea alternativă (continuă) de măsurat, divizată în mod cores- ' după trecerea prin redre- sor es e iltrată astfel că pe conden¬ satoarele Ci şi C 2 se obţine o ten- e ue>e mina în circuitul de memorie un decalaj între tensiunile drenelor tranzistorului dublu T 2 , care este transmis ia ieşirea amplifi¬ catorului C/ 2 . Datorită reacţiei nega¬ tive prin rezistoru! f? 19 , ia ieşirea lui' Ci 2 tensiunea este menţinută aproxi¬ mativ egală cu tensiunea pe con¬ densatoarele Ci şi C 2 . Cu această tensiune se acţionează instrumentul Cu Xî pe scala de 1 V ef se scurt¬ circuitează borna la masă şi se reglează potenţiometrul P 7 astfel ca instrumentul ! ’sâ fie pe diviziunea zero. Se poneciează între borna şi masă o tensiune cunoscută, măsu¬ rată cu un instrument cît mai precis, corespunzătoare fiecărei scaie, în ordine, de la scala mare spre cea mai mică (de exemplu: 220 V 6f pe scala 1 000' V ef şi pe scala 250 V ef ; 10 V ef pe scala 50V ef şi pe scala 10 V ef ; 1 V ef pe scala 1 V ef ). Etalo.narea decurge astfel: cu K 2 pe poziţia „ . “ şi K 1 pe poziţia 1 000 se reglează P 5 aşa încît acut instru¬ mentului î să indice diviziunea co¬ respunzătoare .tensiunii de 220 V pf . Ing. CQSTACHE FLOHEA j n—r~— Dl . Rio(5p R ii r 15 2 f4. +E R 1 r 2 H --O-' 2 HZ3-C3--] R 7 ^2 CTR L O r * S' *1 P3 I I SUt ^^\ j A° n>£ c t f 2 'rWlI,Ax „ 7t R 0 n R cu 5*0 m Do o D NC V 0 0 > A// I I ,+ »- I ''(toţi 1 ) 1 1-0  \t f Ci ^ .-d?' 4 'i S Ka 1O0O 2SO 0O 40 ' _ (20 _ l _ mu srezentătn alăturat cele mai uzuale ui pentru lemn care vă pot fi de fo- >nneavoastră: mbinare de colţ Sa 45°. Se asam- prin încîeiere şi/sau cu şuruburi 1 lemn. Se utilizează ia rame care iî solicitate puternic. Se poate uti¬ la îmbinarea cap la cap a două 2. îmbinare de colţ cu cep. Permite o îmbinare mai rezistentă, dar se poate aplica ,numai la grosimi mai mari de ma¬ terial. în general, se trasează prin împărţi¬ rea grosimii în trei părţi egale, dar se poate majora cu 25% grosimea părţii cen trale în dauna ceior laterale. 3. îmbinare simplă în T. Se utilizează la I ramificaţii, dar nu poate fi solicitată pu¬ ternic. 4 şi 5. îmbinare în T, cu cep în formă de coadă de rîndunică. Este mai rezis¬ tentă decît îmbinarea prezentată mai sus, dar se realizează mai dificil. 6. îmbinare simplă-ia colţ. Se utilizează atunci cînd nu avem scule suficiente pen¬ tru a realiza o altă variantă, dar dorim o îmbinare mai solidă decît cea prin supra¬ punere. J Este evident că toate modelele pot 'utilizate şi pentru grosimi (lăţimi) n mari, prin creşterea numărului de cep care concură în îmbinare. (M.F.) TEHNIUM 9/ ÎNTREPRINDEREA DE APARATE ELECTRICE DE n^QO STAS 4640-7* APARAT UNIVERSAL OHMMETRU TIP MB—1 TIP MB—3 Serveşte la măsurarea curenţilor şi tensiuni¬ lor continue sau alternative, fiind recomandat pentru electricieni, radioamatori, laboratoare şcolare etc. Aparatul se conectează în circuit cu ajutorul celor două conductoare cu banane şi fişe-de măsurare. Clasa de precizie este 2,5%, iar lungimea scării de cca 50 mm. Căderea internă de ten¬ siune (pentru 1= şi l~) este de 1—1,4 V, iar re¬ zistenţa internă (pentru U= şi U~) de 1 kO/V. Domeniile de măsurare sînt: pentru curenţi (1= şi l~): 1-5-50-500 mA pentru tensiuni (U= şi U~): 10-50-250-500 V. Este de fapt tot un aparat universal de bu¬ zunar, care permite măsurarea rezistenţelor, a capacităţilor şi a tensiunilor continue. Funcţionînd ca ohmmetru, aparatul se ali¬ mentează de la două baterii tip R6 (de 1,5 V) legate în serie, incluse în cutie, iar reglarea zeroului se face potenţiometric. Clasa de precizie este 2,5%, iar lungimea scării de cca 50 mm. Domeniul de măsurare pentru rezistenţe este cuprins între 5 tî şi 2 M ft, iar pentru ten¬ siuni continue în intervalul 0—15 V. Măsurarea capacităţilor, între 0,5 ^F şi 15 000 fi¥, se face prin citirea deviaţiei ma¬ xime. TESLAMETRU CU SONDĂ HALLl Pentru informaţii su¬ plimentare privind pro¬ dusele I.A.E.M. şi con¬ diţiile de livrare, adre- sati-vă la ÎNTREPRIN¬ DEREA DE APARATE ELECTRICE DE Mì SURAT Timişoara, Ca¬ lea Buziaşuiui nr. 26, telefon: 37 707, telex: 43 343. Hilh? Dintre cele peste 170 de produse pe care le realizează în prezent întreprinderea de apa¬ rate electrice de măsurat Timişoara am selec¬ ţionat pentru dv. cîteva noutăţi. Este vorba, în primul rind, de asimilarea şi introducerea recentă în fabricaţie a aparatelor indicatoare ale nivelului de audiofrecvenţă, familiare constructorilor amatori sub denumirea de VU-metre. După cum se ştie, aceste aparate se folosesc la magnetofoane, radiocasetofoane, amplificatoare, radioreceptoare etc., pentru in¬ dicarea nivelului de redare. Performanţele lor sînt similare produselor din import, pe care le înlocuiesc cu succes. Reamintim că VU-metrele sînt de fapt nişte microampermetre sensibile, pe care constructorii amatori le pot folosi la reali¬ zarea diferitelor aparate de măsură. La solicita¬ rea beneficiarilor, aparatele pot fi livrate şi ca miliampermetre sau ca voltmetre. Menţionăm, de asemenea, introducerea în fa-., bricaţie a ciocanului de lipit termostatat, care serveşte la efectuarea lipiturilor fine cu cositor în industria electronică şi electrotehnică, avînd eficienţă şi electrosecuritate sporite. Ciocanul se alimentează la 24 V/50 Hz, avînd o putere de 50 W. Sînt preconizate mai multe variante de temperatură (260°C, 310°C, 340°C - varianta de baza, 400° C), la solicitare. Ciocanul se livrează cu 5 vîrfuri de schimb, cu sau fără trans¬ formator. Pentru posesorii de autoturisme „Dacia" amintim, printre noutăţi: panoul de testare PT-1, turometrul-dwellmetru portativ MTD-2, ca şi tu- rometrul de bord MT-2 (în variantele cu monta¬ rea în panou şi cu montarea pe bord). TEHNIUM 9/1982 Rezultate foarte bune oferă în procesul de mixare tranzistoarele cu efect de eîmp. Un astfel de mixer este prezentat alăturat, apt a lucra pe banda de 3,5 MHz. Pe una din intrări se aplică semnalul de la VFO cu frecvenţa cuprinsă între 3 965 şi 4 115 kHz şi nivel de 2-3 V. Pe cea¬ laltă intrare se aplică semnal de ia BFO cu frecvenţa de 465 kHz. °rin mixare se obţine semnal cuprinr, în¬ tre 3,5 şi 3,65 MHz. Circuitul osci¬ lant este acordat în mijlocul benzii de trecere. Bobina, construită pe o carcasă cu diametrul de 6 mm, cu miez de ferită, are 20 de spire Ci Em 0,3. „RADIOTECHNIK-A", 7/1982 Oscilatorul (TI) conţine un cristal de cuarţ cu frecvenţa de 1 MHz. Semnalul de la oscilator este aplicat mulţi vibratorului (72-T3) care divide frecvenţa cu 2 şi ia ieşirea sa se re¬ găseşte un semnal de 500 kHz cu formă dreptunghiulară, care apoi se aplică mixerului echilibrat. Tot pe mixerul echilibrat se aplică şi semnalul de ia microfon. Ieşirea mixerului echilibrat se aplică filtrului mecanic EMF-9D-500. Bobinele SI şi S2 sînt construite din CuEm 0,2 şi au cîte 50 de spire bo¬ binate pe suporturi de ferită. Bobinele LI, L2, L3 se construiesc pe o carcasă de US de la radiore¬ ceptoare: LI = L2 şi au cîte 20 de spire CuEm 0,1, iar L3 are 2x58 de spire din liţă 3x0,06. „RADIO", 8/1971 1 f i 0'" I 220 T  II ' “(l T ,7n 3xBF244C o4g SE 244 mmm CAPACIMETRU Montajul descris permite suprave- dul B produce o iluminare normală gherea unui bazin cu apă. Electrozii a diodei. A, B şi C se introduc în bazin. Elec- Cînd nivelul apei scade sub elec¬ trodul C indică supraplinul şi cînd trodul B, dioda are o iluminare in- apa atinge acest electrod dioda LED termitentă. se stinge. Nivelul apei peste electro- „EZERMESTER", 5/1981 c .. k ) _ B A —0 Cu acest montaj se pot măsura numai condensatoarele electrolitice cu valori între 0 şi 10 000 juF în 6 game, după cum urmează: 0—30; 0—100; 0—300; 0—1 000; 0—3 000; 0-710 000. înainte ca să se facă o măsur㬠toare (Cx neconectat), intrarea nein- versoare a lui ICI este cuplată prin R11 la plus, intrarea inversoare a lui ICI fiind cuplată la 9 V. La ieşire ICI are aproximativ 12 V. Tranzis¬ toarele TI şi T2 conduc, iar dioda D3 luminează. Cînd se conectează un condensa¬ tor, potenţialul intrării lui ICI scade la zero şi TI şi T2 se blochează. L3 se stinge. Se produce deplasarea acului gaivanomeîruiui, deplasare aproximativ egaiă cu constanta de timp Cx R12R13R14. Cînd Cx este încărcat, L3 revine în stare de ilumi¬ nare, eveniment care spune că se poate citi valoarea fus Cx pe gaivfi¬ no metru. Prin apăsarea lui S2 se aduce la zero acul gaivanomeîruiui. Alimentarea se face din sursă dife¬ renţială ± 12V. Instrumentul are sen¬ sibilitatea de 1 rnA. „RADIO PLAMS", 4/1982 JfKn SZ^ f F?2)0K& r Ml, ^8 10Kn 200KH wy a jîOKn \î> î BC109 1 BC109 01 " 7DZ1 7- IHH  fPL9 j 1N914 1 680Kn IC3j> 1 ~ 0~ 30pF 2- O-IOOpF 3- 0 -3G0mF 4 - 0-IOOOuF 5“ 0-3000pF 6—G-10000|iF ÎC1= IC 2 =741 IC3=LM308 TEHNIUM 9/1982 Montajul prezentat mai jos este al¬ cătuit din trei muîtivîbratoare sepa¬ rate şi care acţionează fiecare cile două diode luminescente LED. Mui- tivibratoarele acţionează cu timpi de menţinere diferiţi şi, în pius, sînt construite asimetric’, aşa încît aprin¬ derea LED-urilor se face înîr-o com¬ binaţie nesistematică. Folosind LED-uriie de'mai multe culori (roşii, verzi, portocalii şi eventual albe)'şi piasînd aceste LED-uri în vîrfuriie unui hexagon, obţinem'o foarte in¬ teresantă scintilaţie, pe care autorul O' prezintă sub trei variante, urmînd ca fantezia cititorului să creeze alte MIHAf VOICU posibilităţi de folosire. în primul rînd, cele şase LED-uri dispuse pe o suprafaţă albă (în montura unui ceas de masă scos din uz) pot servi ca „lumină de noapte" pentru cei ce obişnuiesc acest gen de iluminare nocturnă în dqrmitorul ior. în a! doilea rînd, un portret sau desen decupate circular şi lipite pe un carton alb pot de asemenea să fie înconjurate de cele şase LED-uri, alcătuind totodată un portret origi¬ nal, dar şi eventual o „lumină de noapte". în ai treilea rînd, pe un medalion sau o broşă circulară de lemn sau de metal se pot da şase găuri prin care să pătrundă capetele LED-uri- lor. Lănţişorul de susţinere a meda¬ lionului poate fi divizat în două părţi (care nu fac contact) şi prin care, dintr-un buzunar (unde se află mon¬ tajul miniaturizat şi bateriiie de ali¬ mentare), se poate acţiona scintila¬ ţia. Printre componentele electro¬ nice' de ultimă oră se numără şi diodele Zener programabile, in¬ trate recent în fabricaţia de serie a unor firme de profil. Pentru exem¬ plificare, vă prezentăm alăturat princip ai eie caracteristici ale „dio¬ dei" fj, A 431C (Fairchiid). Este vorba, de fapt, de un circuit integrat relativ simplu (şapte tran- z ist oare, şapte rezistenţe şi două condei - toare) ca simulează proprietăţile diodei Zener, avînd în . 1 po* 1 i r de a usîare din ii no . nai s V 2 între limitele 2.5 V şi 36 V. „Programa- î d vi jr rezistiv R t —R 2 (vezi figura). Rezis¬ tenţa de limitare R s se calculează ca la diodele Zener obişnuite: ^Zmax ^Srnin Tensiunea V R este cuprinsă între 2,45- V ş: 2.55 Vf valoarea îioioe. fi¬ ind VR = 2,495 V. Curentul absor¬ bii de bro-mbr ce corn:mm este foarte mic, cu valoarea tipică !„ = 2 «A Relaţia care determină tensiunea de referinţă este: Vz= -4(1 m R,/R 2 ) + R,î r , uiţi mul termen putînd fi practic- ne¬ glijat dacă R 1 nu este mare. Re¬ zultă: R-î/R 2 « V Z /V R - 1 = V z /2,495 - 1. Pentru un curent de cca 1 mA prin divizor, R2 poate fi luat de aproximativ 2,7 kO. Alte caracteristici: l Zmin 1 mA ;. F dmax = 775 rnW ! «v R = 46 • 10 5 °C I R z (rezistenta dinamică) = = 0,75 0(1 + R/R 2 ). Capsula din figură este văzută din partea de sus (opusă termina¬ lelor), aşa cum se obişnuieşte la o- circuitele integrate. —O- T" Q R i p SAS S60S/570S B'AA 145 TBA 315 SSH 230 BA 324 DAC 08 TCA MO'. TBA'.530 T0.A.'.1?7O.S~ SAS 6800' - BM 361 CDS 446 COS 475 Taster seniorial cu 4 canale. Este utilizat în locul claviaturilor electromecanice din televizoare şi. radioreceptoare. Este un circuit destinat controlului unghiului de. aprindere a tiristoarelor îi tricolor. Temporizator pentru automobile, destinat schemelor, de sem¬ nalizare sau comenzii' 1 intermitente a ştergătoarelor de parbriz. Senzor magnetic cu efect Hali. înlocuieşte microruptoareie «cap de cursă ». Se utilizează în automatele mecanice. Amplificator operaţional cuadruplu. Performanţele electrice sint asemănătoare cu ŞA 741. Pe . mentare a o singură sursă de alimentare. Se utilizează în domeniu» industrial, eventual audio. Comparator de tensiune cuadruplu. Intrarea diferenţială a fiecărui . ..comparator are performanţe de amplificator operaţional. Ieşirile sînt de tip colector deschis. Se alimentează de la o sursă de ali¬ mentare simpli. Se utilizează în domeniul industrial şi aparatură casnică. Convertizor D/A rapid de 8 biţi. Se utilizează în industrie .şi tele¬ comunicaţii. Set de circuite eu ajutorul căruia se poate construi un decodor de culoare SECAM sau B1STANDARD. Se utilizează Sa televi¬ zoarele color. Circuit integrat de putere ce constituie un etaj de baleiaj vertical ,. complet. Se utilizează m televiziunea alb-negru sau color. . Canal radio AM de «ţâre performanţă, înglobează, oscilatorul, ' mixerul, amplificatorul de Fi şi demodulatorul MA. Posedă-di verse funcţii auxiliare necesare, radioreceptoarelor da performanţă. Cana! radio FM de mar® performanţă. Conţine amplificatorul n, limitatprul de amplitudine, demodulatorul FM echilibrat şi diverse ''funcţii necesare canalelor FM, HlFî. Taster senzorial cu 5 canale. Este un circuit din aceeaşi familie cu .SAS 560/57 0 dar la care canalele pot fi comutate independent. . .Are .utilizări în. radio-TV şi obiecte de larg consum. Amplificator de audiotrecvenţă dual de zgomot redus. Circuite integrat TTL standard — Decodor ECO — 7 segmente. Circuit integrat. TTL standard — 4 bascule de tip D. . Unitate. .centrală de control industria! de un bit. Se utilizează c ? ntroloafe programabile necesare automatelor industriale. Mijloc şi metode de proiectare şi realizare rapidă a circuitelor integrate logice complexe. Permite obţinerea rapidă de circuite sat, V , t -i. .■ .:. ■ 5- * *ca . , I a m»c Cont o Setare p „» - CP QS (4iL a 1 Pentru cs d întotdeauna copiii, în. jocul lor, sparg geamurile lor sau ale vecinilor şi pentru că întotde¬ auna părinţii sînt cei care suportă daunele, ne-am gîndit că mult mai simplu ar fi dacă în flecare gospo¬ dărie ar exista o sculă pentru tăiat geamul, care, mînuită de un gospo¬ dar priceput, sări scutească pe acesta de alergătura pe îa centrele specializate in asemenea operaţii. Scula descrisă în continuare poate fi executată dintr-o cheie de deschis conserve, un ax şi o rolă (fig. 1 a, b, c). Roia se execută ia strung din oţel necălit şi va fi montată într-o crest㬠tură executată anterior, după ce în prealabil a fost călită. După montare se va ascuţi la aproximativ 60° ia o piatră fină de polizor, înainte de montare, cu ajutorul unei pile, se netezeşte interiorul crestăturii, Iar în locui undo se va găuri pentru fixa¬ rea rolei se oijesc două teşituri, drepte care aşŞrnit gă uri rea mai uşoară a cheii rai apoi nituirea axu¬ lui. I 1 Toate datele de construcţie ie veţi găsi în schema prezentată (fig. 2). PROCEDEU DE UJCBU înainte de tăierea geamului, se unge suprafaţa acestuia cu petrol, apoi, urmărind marginea unei rigle şi apăsînd rola cu putere, se tra¬ sează o zgîrieîură. Pe linia trasată, dar pe partea opusă a geamului, se loveşte slab cu v'frfui unui ciocănel pînă ce bucăţile se desprind. Dacă geamul este subţire, desprinderea bucăţilor se face cu mina, fără lo¬ vire. în final, finisăm marginile gea¬ mului cu o piatră abrazivă fină. Pentru că tot sîntem In domeniu, vă prezentăm şi <> metodă de nătu- îre a geamului, pr&supunînd că va fi încercată, "chiar mimai din curiozi¬ tate. Matul rea se execută folosind un abraziv foarte -fin Acosta, muiat în a fu ses apăca po suprafaţa joamu iu;, sar cu ajutorul' altei bîiftaţme de sticlă se freacă suprafaţa pînă de¬ vine mată. Cînd consideraţi ca re¬ zultatul este mulţumitor, îndepărtai abrazivul prin spălare, făsînd geamul să se usuce înciinat. Calitatea mătuîrii depinde de gra- nufaţia abrazivului; fa o granuiaţie fina, mătuirea este mai netedă. TEHNSUM 9/1982 23 V , * QUMITRESCU EDUARD — Bucu¬ reşti Nu ne putem pronunţa ce aite Vânz ist oare să folosiţi- Montajul a ost construit cu tranzistoarele pu- biicate. CÎRSTEsU MARIUS — jud. Argeş CVI - CV2 = CV4 = 10—40 pF, CV3 = 3—12 pF NASTASE FLORIN — jud. Prahova De la receptor se poate iua sem¬ nai direct de la detector. MS CHITA C. - Fălticeni Ca să construiţi un oscilator de 0 5 kW aveţi nevoie în prealabil de autorizaţie. NEGRESCU EDUARD - Bucureşti La casetofon schimbaţi capul magnetic. La orgă, dacă folosiţi tranzistoare 2N3055, montaţi şi be¬ curi de 24 V. DUCA C. — Sibiu : Da,.bobina are 4 spire CuEm 0,4 pe ' o carcasă . 0 6. COMACHE PANÂJT — Brăila ' Multiplele' întrebări despre televi¬ zorul dv. vor fu tratate în "articole se- CIOCA OCT AVI AN — Adjud Capul magnetic se demagneti¬ zează apropiind de el un transfor¬ mator {în funcţiune) sau un drosel de la becurile fluorescente. Totul este să creaţi un cîmp magnetic pu¬ ternic. ÂNGELESCU PAUL — Petroşani Construiţi bobina pe un tor. TBA 790 are conexiunile invers faţă de cum au fost desenate de dv., în sensul că osciorul 1 este de fapt 14. CHSRU SORIN — Bucureşti Montajul este pentru 12 V. Borna + se cuplează îâ legăturile bobinei. Montaţi diode în serie pentru ten¬ siunea dorită. COLITĂ BORINEL — Brăila Preamplificâtor găsiţi publicat în revistă. GGPFR1D CAROL - Arad Revederi dacă nu s-a deplasat an¬ tena pe bara de ferită. Dacă fîşîitul continuă, va trebui să verificaţi tran¬ zistoarele de la intrare. MÂTU FLORIN — Bacău Ca să vă recomandăm o antenă TV, scrieţi-ne în prealabii ce canal IV doriţi să recepţionaţi. Am mai publicat în repetate rîn- duri datele constructive ale antene¬ lor Vagi. Consultaţi deci colecţia re¬ vistei noastre. Ş15TEU SORIN - Cluj-Napoca La generatorul respectiv puteţi fo¬ los! orice tip de tranzistoare npn şi o cască telefonică, impedanţa difuzoarelor este 4 fi. CAZOMIC C. — Timişoara Dacă defectul este din AY-3-850Q. acesta trebuie înlocuit. MÂZARIW ROMEO — Craiova Nu deţinem schemele solicitate pentru TV cu circuit închis. 8UTYK L. — Cluj-Napoca Recepţia UUS se face foarte bine cu o antenă Vagi (canal 3 TV). Tre¬ buie să verificaţi dacă circuitele din receptor nu sînt dezacordate. Schemele solicitate au fost publi¬ cate în Almanahul „Tehnium" 1982. CUCOS NECUIÂS - Roman Tranzistorul final se montează fără soclu. Rezistoru! are 1 W. IORDĂNESCU TRÂiÂM — Bucureşti Vom reveni cu publicarea unor receptoare pe 28 MHz destinate staţiilor de telecomandă HOAGHE GHEORQHE - Alexandria Ca să depistaţi defectui amplificatorului, trebuie sâ verificaţi toate etajele şi să determinaţi unde este întreruperea. La magnetofon ori este defect difuzorul, ori mufa de cuplaj nu face contact. KT815 nu are echivalent I.P.R.S. BERT FLORIN — Oeîa Nu cunoaştem cîte tipuri de căşti stereo sînt actualmente în comerţ. FLOREA MARTIN — Deva ' in principiu receptorul Capri poate funcţiona stereo. Vă trebuie un decodor care să primească semnai de la ieşirea discriminatorului (UUS), iar ieşirile AF de la decodor se cuplează la amplificatoarele AF. Nu posedăm schema solicitată. SONESCU ADRIAN — Bucureşti Nu confecţionăm scheme !a cerere cu piese indicate de cititori. ALEXANDRU ADRIAN — Mediaş Nu posedăm s c h e ma convertorului, iar autorul lip- este actualmen e ntenţionârr s revenim asupra nsîa Vier LSTv. Ne interesează realizări ie dv. î acest domeniu. ION IULIAN — lud. Prahova în magnetofcf vă liosest -* < legătură la masă. Dec! verif,câţi contactele. ROŞU MIHAI — Titu Verificaţi capul, magnetic al casetofonului. VANEA VIOREL — Caracal Vă felicităm pentru reuşitele aparate construite. Nu cunoaştem tipul aparatelor ia care vă referiţi. 7QDESCU VASILE — Vulcan Fiind vorba de un produ: industrial, luaţi legătura c producătorul. ZAMFIR MiHÂî — Alexandria Verificaţi tranzistoarele de' cuplaj şi etajul final audio. ANDREI CUVftlRLJ - Sal" Tubul EL 84, după descrierea dv.,.; făcut scurtcircuit GoOi dea h 'Puie înlocuit cu unui'-nou. La transformator bobinat! n pnma 1800 de spire, iar In secundar,E5Ld'i spire. _ MILltAR'U 10AN — Jud. Prahova Defecfiunea fiind mai complexa) adresaţHvă unui specialist,' HERLEA GELU — Timişoara Verificaţi' ■ 'tensiunea dată de redresor, în special condensatoarele de filtraj. NSCULESCL* SANDU - Bucureşti Radiocasetofonu! SABA RCR 364, după cum se observă şi din schemă, conţine pe iîngă tranzis¬ toare şi 3 circuite inte¬ grate; două în partea de audiofrecvenţă şi unul în partea de AFI-MA. Faptul că nu funcţio¬ nează nici pe radio, nici pe casetofon este probabil ca defectul să fie în ampli¬ ficatorul final audio. Cuplaţi o cască pe po- tenţiometrul P402 şi vedeţi ' dacă acolo soseşte sem¬ na! (pe cele două moduri de lucru). Dacă pe poten- ţiometru există semnai, mergeţi cu casca pe traiectul AF şi determinaţi piesa defecta. Este posibil ca şi jacul pentru cască să nu facă un bun contact. Nu um¬ blaţi la poziţia capetelor magnetice sau la miezurile bobinelor. Publicăm schema toc¬ mai pentru a facilita depa¬ narea. „ t t't ”, K ? ! ?< ?<■« ? Ti or-* * ! ll£ S Redactor-şef: îng. ÎOÂN ALBESCU Secretar responsabil de redacţie: ing, 1LIE fţfifHĂESCU Redactor responsabil de număr: ALEXANDRU MĂRCULESCU Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU CITITORII-DIN STRĂI¬ NĂTATE SE POT ABO¬ NA ADRESÎNDU-SELA SLEXIM — DEPARTA¬ MENTUL EXPORT-IM- PORT PRESĂ, P.O.BOX 136—07, TELEX 11226, BUCUREŞTI, STR. 13 DE¬ CEMBRIE NR. 3. Tiparul . executat ia Combinatul poligrafic «Casa Sclnteii»