Tehnium/1982/8209

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Bl¥iST& LUNARĂ EBITATĂ SE C.C. AL U.T.O. mi xm - ir. 142 3 

STRUCTII PENTRU AMATORI 


ŞTIINTA, tehnică, 


PRODUCŢIE .. 

LUCRAREA PRACTICĂ 

pag. 2 

DE BACALAUREAT ...................... 

Generator de impulsuri 
dreptunghiulare 

RADIOTEHNICĂ PENTRU 

. pag. 3 

ELEVI ... 

Tranzistorul cu efect de 
cîmp 

Mixere de audiofrecvenţă 
Generator 

pag. 4—5 

CQ—YO ...... 

Filtre electromecanice 
Transceiver CW-3,5 MHz. 

pag. 6—7 

CITITORI! RECOMANDĂ .. 

Sursă stabilizată 

Tir electronic 

Generator de ritm 

Adaptor 

pag. 8—9 

HI-FI . 

Amplificator 30 W 
Preamplificator 

HI-FI în automobil 

pag. 10—11 

SURSE DE ENERGIE .... 

Microcentrală eoliană 

, pag. 12—13 

AUTO-MOTO. 

Controlul caroseriei 

.... pag. 14 

MEMORATOR T.. 

.... pag. 15 

AUTOMATIZĂRI ..... 

Regulator de umiditate 
Temporizator 

Avertizor 

Generator cu TUJ 

, pag. 16—17 

FOTOTEHN1CĂ ... 

Realizarea unui portfiltru 
Analizor de culoare 

Factori de modificare a 
expunerii 

, pag. 18—19 

ATELIER .... 

Voltmetru cu memorie 

. pag. 20 

PUBLICITATE .... 

I.A.E.M. Timişoara 

. pag. 21 

REVISTA REVISTELOR ... 

Generator 

Capacimetru 

Mixer 

Avertizor 

. pag. 22 

MAGAZIN TEHNIC .... 

Amuzament 

Dioda Zener variabilă 

Tăierea şi mătuirea geamu¬ 
rilor 

Noutăţi i.P.R.S. 

. pag. 23 

POŞTA REDACŢIEI ... 

Radioservice 

. pag. 24 


VOLTMETRU CU MEMORIE 


(Citiţi în pag. 20} 






















De puţin timp, porţile şcolilor noastre s-au deschis pentru a primi 
într-o nouă etapă de muncă şi învăţătură cea mai mare promoţie de 
elevi ce număra circa 1 300 000 de copii şi tineri. Unităţile de învăţă 
rnînt din întreaga ţară s-au pregătit corespunzător pentru a îmirnpina în 
ceie mai bune condiţii elevii şcolilor generale şi liceelor de specialitate, 
- . ? : â 

1 taniă g *»e - <> h ' s încep a surdo - o re şi 
irm/ersitare reprezintă o nouă etapă de afirmare, sub' semnul unei noi 
caăîăţi. a îr.iâţămintuiut românesc, în cadrul căruia procesul Instrue 
t : 'v-cdjcat:v desfăşoară în conformitate cu cele mai înalte sarcini ale 
sale, cu transpunerea în viaţă a triadei învăţăm!nt-cercetare-prod ucţie 


care se pot enumera: dispozitiv pen¬ 
tru vizualizarea redresării curentului 
alternativ, dispozitiv pentru vizuali¬ 
zarea fenomenelor din teoria cfneti- 
co-moiecuiaiă, panou demonstrativ- 
pentru «dresoare monofazate, ele¬ 
mente de captare a energiei solare. 
Toate aceste lucrări de diplomă vor 
putea îi utilizate in acest an şcolar 


şi sculptură, in care elevii vor realiza 
elemente de mobilier pentru export 
Printre noutăţile prezentate în pro¬ 
ducţia şcolară sc pot menţiona î«l 
seturi de produse din lemn: maşini 
ds curse demontabilă, mobilier pen¬ 
tru preşcolari şi un Joc de cuburi. 

O activitate sporită va avea si in 
acest an şcolar şi cercul aplicativ de 


în folosinţă a unui corp de clădire 
ce cuprinde 16 cabinete, amenajate 
şi dotate corespunzător cerinţelor 
unui învăţămmt modern, perfect 
adaptat nevoilor producţiei. 

în dotarea cabinetelor de speciali 
tate vor intra şi cele mai recente 
realizări ale absolvenţilor: micro 
comparatoare, dispozitive de verifi- 


Cum este întîmpinat noul an de 
învăţămînt, ce noutăţi se anunţă în 
cîteva dintre unităţile şcolare bucu- 
reştene sînt principalele întrebări 
puse în raidul nostru efectuat cu cî¬ 
teva zile înainte de inaugurarea unei 
noi etape de muncă „şi învăţămînt. 

Liceul industria! „Electronica" nu 
mai are nevoie de muite prezentări. 
Calitatea pregătirii elevilor, atribu¬ 
tele muncii acestora în practica pro¬ 
ductivă, activitatea de cercetare'şti¬ 
inţifică a cadrelor didactice sînt 
doar cîteva din elementele situării 
acestui liceu printre fruntaşii secto¬ 
rului 2 din Capitală. 

Competenţă, pasiune, dăruire sînt 
principalele caracteristici ale muncii 
colectivului de cadre didactice şi 
elevi care au reuşit, într-un timp re¬ 
lativ scurt, sâ situeze numele liceu¬ 
lui printre cele mal cunoscute uni¬ 
tăţi şcolare din Bucureşti. 

lată, pe scurt, noutăţile începutu¬ 
lui de an de învăţămînt, aş3 cum 
ne-au fost comunicate într~o discu¬ 
ţie purtată ca tovarăşa irig. Ioana 
Nedelcu, director adjunct. La înce¬ 
putul acestui an şcolar, avem asigu¬ 
rate contractele pentru diverşi bene¬ 
ficiari ai practicii productive a elevi¬ 
lor, întreprinderea „Electronica", 
I.P.R.S.—Băneasa, Ministerul Edu¬ 
caţiei şi învăţămmtuiui, institute de 
cercetări ştiinţifice etc. Pentru o 
nouă calitate In pregătirea practică 
a viitorilor muncitori cu îmi Mă califi¬ 
care din industria) electronică au 
fost achiziţionate maşini,-unelte de 
prelucrare as cornandâ-program, 
precum şi două maşini pentru inser¬ 
ţia maselor plastice. Astfel 'îmbogă¬ 
ţită, baza materială a aietiere- 
ior-şcoaiă va putea oferi elevilor ca¬ 
litatea unei pregătiri complete, uni¬ 
tare, conform tuturor capitolelor 
programelor «Se învăţă mint pentru 
instruirea practică. 

Planul de producţie, In prezent 
evaluat la 19 milioane de lei, dintre 
care 4,6 milioane de lei produc- 
ţie-marfă, este depăşit, iar cu noile 
dotări depăşirile vor putea fi chiar 
mai substanţiale. 

Intenţionăm să deschidem intr-un 
spaţiu adecvat un muzeu de istorie 
a electronicii, care va cuprinde apa¬ 
rate menite să ilustreze una dintre 
cete mai dinamice ramuri ale indus¬ 
triei In ţara noastră. 

Consemnînd această frumoasă 
iniţiativă, nu putem să nu adăugăm 
că aici îşi desfăşoară activitatea şi 
una din puţinele staţii de emisie-re- 
cepţie din şcoli, Y03KBD, condusa 
cu entuziasm de tovarăşul Leonid 
Rabfiţchi, care a iniţiat numeroşi ti¬ 
neri în tainele radioamatorismului. 

La Grupul şcolar pentru prelucra¬ 
rea lemnului stăm de vorbă cu tova¬ 
răşul director ing. Steiîan Vrinceanu: 
De ciîrind a losf inaugurat un nou 
cămin pentru elevi, cu © capacitate 
de 136 de locuri, a fost sporită baza 
materială a atelierelor şcolare cu noi 
agregate, maşini complexe de gău¬ 
rit. «ssaşini pentru prelucrarea lem- 
ază fluxul teh¬ 
nologic al practicii productive. Pen- 
* valorificarea superioară a lemnu¬ 
lui dn acest an vor funcţiona noi 
„j. ?«mico-§pHcative. de Intarsie 


în cabinete de spe¬ 
cialitate, dotate cu 

" ie 

moderne, elevii licee¬ 
le? industriale îşi însu¬ 
şesc cunoştinţele ne¬ 
cesare unei bune şi te¬ 
meinice oreqăti.ri. 


proiectam mobilă ai cărui membri, 
elevi din clasele de liceu, participă 
ritmic Ia realizarea unor lucrări de 
autodota;- a -e ; 
şi atelierelor de producţie. 

*n cadrul ~ m 

turii „G.A. Rose:! z : . 

sebită este depusă în cercul de fi¬ 
zică condus cu dăruire şi compe¬ 
tenţă de tovarăşul profesor teihal 
Comţiu. 

L-am rugat pe tovarăşul profesor 
MI hai Coruţiu să ne ofere cîteva ele¬ 
mente definitorii pentru începutul 
noului an de învăţămînt: O serie de 
lucrări de diplomă realizate în urmă 
cu cîteva luni au intrat în dotarea la¬ 
boratorului de specialitate, printre 


drept material didactic atît pentru 
orele de curs, est şi pentru membrii 
cercului de specialitate. în cadru! 
cercului s-au realizai recent genera¬ 
toare de semnai de audiofrecvenţă, 
amplificatoare pentru microfon. In¬ 
tenţionăm cs in noul an şcolar să 
diversificăm gama montajelor cu 
scheme simple şi mai complexe, 
care vor contribui Sa realizarea unei 
calităţi superioare în pregătirea ele¬ 
vilor. 

Şi în cadrul Liceului industrial de 
- ~z ?. ca ui colectiv a 
fost distins în anul şcolar precedent 
pentru deosebite rezultate în munca 
de educaţie a elevilor, putem con¬ 
semna o premieră, şi anume darea 


cat dinamometre etc., aparate apre¬ 
ciate elogios şi cu prilejul expoziţie: 
ce a reunit cu puţin timp în urmă 
cele mai valoroase lucrări produse 
de şcoli. 

O adevărată sărbătoare a tineretu¬ 
lui şcolar, inaugurarea noului an de 
învăţămînt se constituie încă o dată 
într-un amplu eveniment, care con¬ 
firmă cu prisosinţă angajarea res¬ 
ponsabilă a tuturor elevilor şi stu¬ 
denţilor, a colectivelor de cadre di¬ 
dactice în marcarea unei noi etape 
de perfecţionare a procesului In- 
structiv-educativ, care să permită 
trecerea la o calitate superioară în 
şcoala românească de toate gradele 


titluri de manuale şcolare — editate 
într-un tiraj de peste 23 milioane de 
exemplare — 140 sînt noi sau revă¬ 
zute. 

• Printre noile aparate, maşini, in¬ 
stalaţii, mijloace audiovizuale mdnite 
să sprijine desfăşurarea cu eficienţă 
a procesului de predare-învăţare şi 
care vor îmbogăţi zestrea didactică 
a şcolilor se numără: spectroscop, 
linie cu pernă de aer, specîrofoto- 
mstru» uitratermostat, lupă binocLi¬ 
sară stereoscopică, roşului pentru 
' . - ' o i, J ' 

evidenţierea mişcării fnicropariicule- 
for «SC, 


Ceie 981 de unităţi din reţeaua li¬ 
ceală oferă aşadar o largă paletă de 
opţiuni profesionale celor peste 
1 300 000 de elevi care vor frecventa 
în a an şcolar cursurile de zi şl 
serale 

• Conţinuînd acţiunea da organi¬ 
zare a treptei î de liceu în mediul 
rural, în 724 de comune şi-au inau¬ 
gura^ activitatea clasele a tX-a şi a 
X-a. In prezent, în toate comunele 
larii,-tinerii au la dispoziţie şcoli cu 
treapta I de liceu. 

® Qîn acele 484 de programe ^co- 
ye Cf3/ 

23 sînt noi sau revăzute, -iar din 500 


Date semnificative 
pentru învăţămîn- 
tul românesc 


• în noul an de învăţămînt sînt 
cuprinse 10 tipuri de licee — indus¬ 
triale, de chimie industrială, agroin¬ 
dustriale, economice, de matemati¬ 
că^ zică, de ştii jt- naturi', s- i 
tare,«pedagogice, de fiSoiogîe-isîofte, 
de artă, cu 27 de profiluri şi circa 
100 -de meserii. 




Componentele principale ale ge¬ 
neratorului de impulsuri sînt cele 
două „îimere“ — circuitele integrate 
i6 555 care se produc ia i.P.R.S. — 
Băneasa. Primul „timer", IC t , este 
montat In circuitul muîtivibrator as- 
tabii şi generează frecvenţa semna¬ 
lului de ieşire. Al doilea, IC Z . deter¬ 
mină durata impulsuriior de ieşire, 
fiind montat ca muîtivibrator mono- 
stabil. Alegerea domeniului de frec¬ 
venţă se face din comutatorul S t , iar 
reglajul fin se realizează cu ajutorul 
potenţ io metrului P,. 

Semnalui generat de multivibrato- 
ru! astabil /q comandă mulîivibra- 
torul monosiabil 1C 2 . ai cărui semnai 
de ieşire devine instabil dacă durata 
semnalului de comandă este mai 
mare decît durata de temporizare a 
monostabiluiui. 'Pentru evitarea 
acestei situaţii, între asîabilul /q şi 
intrarea monostabiluiui IC 2 s-a in¬ 
trodus circuitul de diferenţiere com¬ 
pus din C *,2 şi P 4 . Ieşirea circuitului 
de diferenţiere RC (punctul A din fi¬ 
gura 1) stă în repaus Ia + U b . Cînd 
astabilui /C 1 produce un front de 
impuls pozitiv, în punctul A apare 
un impuls pozitiv foarte ascuţit şi de 
peste + U b = + 5V, lucru nedorit în 
montaj. Pentru limitarea acestui im¬ 
puls, ca şi pentru proiecţia porţii 
N4, în cazul comenzii externe se fo¬ 
loseşte dioda Zener de 4,7 V. In 
acest caz, în punctul A (fig.1) vor 
apărea numai impulsurile foarte as¬ 
cuţite, dar negative, singurele care 
pot comanda pe IC 2 . în figura 2 lu¬ 
crul acesta este bine ilustrat prin 
diagramele A, B şi C. In diagrama A 
este reprezentată forma semnalului 
de Ja ieşirea integratului /q (pinul 
3). în diagrama B sînt indicate sem¬ 
nalele în formă de ace ce apar în 
punctul A (fig. 1) în cazul în care ar 
lipsi dioda Zener de 4,7 V. 

Deoarece acest generator este do¬ 
rit universal utilizabil, s-a introdus 
înaintea intrării de comandă a lui 
IC 2 poarta N4. Un „zero" logic apli¬ 
cat !a intrarea ,poartă" blochează 
impulsurile de comandă furnizate de 
/C, şi acest fapt ne dă posibilitatea 
de a genera trenuri de impulsuri. Şi 
intrarea „poartă" este protejată de o 
diodă Zener de 4,7 V. Deoarece 
funcţia necesară este Şl—logic, 
după poarta N4 s-a introdus un cir¬ 
cuit inversor, N5. 

Pe lîngă posibilităţile de comandă 
internă şi externă, montajul poate fi 
comandat şi cu monoimpuls (single 
shot), care se realizează prin apăsa¬ 
rea "tastei' S ş atît cîî să cupleze pe 
cealaltă poziţie■ decît cea din figura 
1 . 

Pentru evitarea generării unor im-/ 
pulsuri nedorite ce s-ar datora osci¬ 
laţiei contactelor tastei S 3 , s-a pre¬ 
văzut circuitul format din porţile N,, 
N 2 , A/ 3 , precum şi C 13 şi P 5 care eli¬ 
mină aceste impulsuri parazite. Du-| 
rata impulsului generat de monosta- 
biîui !C 2 se reglează brut din comu¬ 
tatorul S 2 şt fin din potentiometruli 
P 2 - 

Etajul de Ieşire este compus dini 
circuitul integrat CDB 406 (inversor:: 
hexuplu cu colector în goi)- inver- 
soarele N6 şi N8 formează o ieşire? 
TTL normală, în timp ce la ieşirile 
inversoarelor N7 şi N9 avem semna¬ 
lul TTL inversat (complementar).! 




Praf, MIMAI VORNICU 

Deoarece în multe aplicaţii este ne¬ 
cesară o capacitate de comandă 
sporită (Fan-Out). s-au montat cîte 
două inversoare în paralel. 

A treia ieşire, formată din inverso- 
rui N n şi tranzistorul T tJ produce 
impulsuri cu amplitudinea regfabilă 
pînă la maximum 15 V. 

Pentru evitarea reacţiilor parazite, 
se recomandă decuplarea alimentă¬ 
rii fiecărui circuit integrat prin mon¬ 
tarea chiar Intre pinul 8 ( + U b ) şi 
masă a cîte unui condensator de 
10—50 nF, acest lucru fiind dealtfel 
recomandat ia toate montajele cu 
circuite TTL. 


Valorii© condensatoarelor 

Q = 150 pF; Q? = 820 pF; C 3 = 1,5 nF; 
C 4 = 8,2 nF; Q = 15 nF; Q = 82 nF; 
Q = 150 nF; Q = 820 nF; G, = 1,5 pF; 


preferinţă nepoîarizate); q 4 = 100 pF; 
q 5 = 470 pF; q 6 = 1 nF; 

q 7 = 4,7 nF; q 8 = 10 nF; C 19 = 47 nF; 
O» = 100 nF; q, = 470 nF; C& = 1 M F; 


preferinţă nepolarizate). 

în general se vor căuta conden¬ 
satoare cu abateri de valoare de 
maximum 5%. 



TOR DE COMUTAŢIE CU SILI¬ 
CIU DE 0»8-1W<2NT71t,2N 1613) 



Cu ocazia desfăşurării celei de-a treia 
ediţii a Festivalului sporturilor tehnico-a- 
pîicative de ia Tîrgu Mureş, gazdele au 
prezentat o interesantă expoziţie a produ¬ 
selor destinate tinerilor modefişti realizate 
la întreprinderea de prelucrare a lemnului 
„23 August” din localitate. Printre expo¬ 
natele admirate cu competenţă de sutele 
de tineri participanţi iâ competiţiile de 
modelism se numărau truse pentru minia- 
vioane, aemmodeSe fabricate din piese de 
lemn, navomode!e şi automodele, plăci 
din lemn de balsa cu diferite dimensiuni, 
un set de motoare pentru aero, navo şi 
automodele.. cu capacităţi de 3,5; 5: 7,5; 
8; 10 şi 25 cmc. 


Ceea ce rămîne inexplicabil este faptul 
că tocmai Ministerul Comerţului Interior, 
care poate contribui în mod eficient la 
popularizarea modeiismuiui, implicit la 
educaţia tehnică a ceior mai mici practi¬ 
canţi ai acestui sport, pune „beţe în 
roate” la contractări, întreprinderea pro¬ 
ducătoare — I.P.L,-„23 August” din Tîrgu 
Mureş — avînd ia începutul lunii august 
1982 însemnate cantităţi în stoc 
(2 000—15 000 bucăţi) dintre produsele 
care ar trebui sa se afie în magazine, ia 
tndemina copiilor, a educatorilor din gră¬ 
diniţe şt şcoli sau pentru a fi procurate 
prin cercurile de modelism ale caselor 
pionierilor, ale caselor de cultură, ştiinţă 
şi tehnică pentru tineret, pentru cercurile 
sportive de specialitate din diversele ra¬ 
muri ale modeiismuiui. 

Dealtfel, primii paşi în modelism pot fi 
uşor făcuţi, numai înţelegere să existe din 
partea forurilor de resort din cadrul Mi¬ 
nisterului Comerţului interior în faţa unei 
excelente iniţiative ai cărei echivalent îl 
găsim numai în promptitudinea cu care 
l.P.R.S.-Băneasa a onorat mat vechi şi in¬ 


sistente propuneri ale redacţiei noastre în 
domeniul producerii de montaje tip kit. 

Amplificarea gamei de produse reali-; 
zate de harnicul colectiv de la I.P.L.-.23 
August” din Tîrgu Mureş se constituie 
într-o acţiune cu largă rezonanţă forma¬ 
tivă ce trebuie să prevaleze în faţa unor 
meschine socoteli gîndite de cei ce ar 
trebui să transfere stocurile în rafturile 
magazinelor, ia dispoziţia tuturor celor) 
interesaţi. Se pare că „specialiştii” de la 
M.C.f. uită tocmai nişte reguli de aur aie| 
comerţului; ce s-ar înîlmpia dacă în pro-| 
ducţia de carte, de pildă, volumele luif 
Eminescu, Caragiale, Arghezi sau Re- 
breanu ar fi permanent în librării. Arf 
spune editorii că autorii citaţi nu sîntj 
vandabili? Nu. Fiindcă an de an noile ge-jj 
neraţil trebuie să aibă la dispoziţie ediţiile 
nu numai ale celor mai mari scriitori ro-f 
mâni, dar, extrapolînci datele şi produ¬ 
sele de mare interes create în urma unei; 
generoase iniţiative ce vizează educarea 
tehnică a copiilor şi tinerilor. 

CĂLIM STĂNGULESCU 


TEHNÎUM 9/1982 


3 




















SIS»: 

îiSIlSI 



TRANZISTORUL 

GR EFECT RE CiMP 

Fiz. A. MĂRCULESCU 


Pentru a utiliza circuitul din fi¬ 
gura 14 ca etaj amplificator de au- 
diofrecvenţă, trebuie să-i aplicăm 
semnalul alternativ de intrare (V in ) 
între poartă şi masă şi să culegem 
semnalul de ieşire (V out ) între drenă 
şi masă. Separarea componentei 
continue de polarizare se face prin 
introducerea condensatorului de 
intrare, C-i şi a celui de ieşire, C 2 . 
Curentul absorbit de poartă fiind 
foarte mic, C 1 se poate lua practic 
întotdeauna de ordinul a 22—100 nF. 
Valoarea lui C 2 se calculează ţinînd 
cont de impedanţa de intrare a eta¬ 


jului următor (acest calcul a fost 
prezentat pe larg în cadrul serialu¬ 
lui despre tranzistorul bipolar). 

Amplitudinea semnalului de in¬ 
trare, V jn , va reprezenta tocmai va¬ 
riaţia AV GS a tensiunii de poartă în 
jurul valorii statice V GS . Analog 
V out = AVps = R d • Al D (ne reamin¬ 
tim că sursa este la masă din punct 
de vedere alternativ). Prin urmare, 
amplificarea în tensiune a etajului 
(sau, cum se mai spune, cîştigul în 
tensiune) este: 



Rd ‘ Alp 

AV gs 


= S • R d . 



MIXERE DEAUDIOERECVENÎA 

(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT) MARK ANDRES 

; 32 c - jSZî ... .:.... 

e semna Intre ele 2 separare bună p esupune iute calarea 
r circuite ase semnalele sa trea ~~ în -u sing 

. ■ •• ■ , oarele. Se 

ajun i i tfel fa solii ia echipării f ecă. e s irse ie a ce ui (p : 
m-j i j c opriu mi areă efectuîndu-se după amplifica se-- a^ 
şi eventual corectarea adecvată a fiecărui semnai. 


O variantă mai avantajoasă de do¬ 
zaj reglabil este prezentată în figura 
4. Acest mod de dispunere a poten- 
ţiometrelor permite preluarea din 
fiecare semnal iniţial a unei fracţiuni 
variabile de la zero pînă la o valoare 
maximă dată. Rezistenţele R h R z , R 3 
păstrează funcţia principală de se¬ 
parare a surselor, iar R\, R z , R ' 3 ser¬ 
vesc în principal la egalizarea nive¬ 
lurilor maxime preluate. Acestea din 
urmă pot să lipsească atunci cînd 
sursele de semnal au aceeaşi natură 
(de exemplu, trei microfoane). 

Pe lîngă reglajele individuale, se 
obişnuieşte ca la ieşirea amplificato¬ 
rului (mixerului) sa se prevadă un 
reglaj comun de volum (potenţiome- 
trul P 0 din figura 5), care să permită 
variaţia tensiunii de ieşire de la zero 
la valoarea maximă, fără a fi afectat 
dozajul surselor. 

MONTAJ CU AMPLIFICATOR PEN¬ 
TRU FIECARE SURSĂ 

Schema de principiu a unui astfel 
de mixer este dată în figura 6. La in¬ 
trarea fiecărui amplificator este dis¬ 
pus un regiaj potenţiometric de vo¬ 
lum, servind ia dozarea dorită a 
semnalelor. Atunci cînd semnalele 
de intrare sînt slabe (sub 50 mV), se 
poate renunţa la reglajul volumului 


de la intrarea respectivă. în alte situ¬ 
aţii, reglajul volumului este realizat 
prin controlul cîştigului în tensiune 
al amplificatorului respectiv. De ase¬ 
menea, nici rezistenţele de limitare 
R-c ^3 nu sînt aici obligatorii. 

în afara unei bune separări între 
surse, acest montaj permite efectua¬ 
rea corecţiilor necesare independent 
pentru fiecare tip de semnal. De 
exemplu, în figura 7 este arătat în 
principiu modul de conectare a cir¬ 
cuitului de corecţie, care constă 
dintr-o buclă de contrareacţie 
(BCR) plasată între ieşirea preampli- 
ficatorului şi intrarea inversoare (de 
obicei semnalul sursei se aplică la 
intrarea neinversoare). 

în general, circuitele de contra¬ 
reacţie reduc amplificarea (dezavan¬ 
taj), dar totodată diminuează şi dis¬ 
torsiunile (avantaj). Prin alegerea 
adecvată a elementelor L, R, C din 
bucla de contrareacţie (caicul însoţit 
obligatoriu de verificare şi optimi¬ 
zare experimentală), se pot obţine 
practic orice corecţii dorite asupra 
semnalului de intrare. 

Atunci cînd nu sînt necesare co¬ 
recţii, urmărindu-se o amplificare li¬ 
niară (de exemplu, pentru semnalele 
de microfon), bucla de contrareacţie 
se înlocuieşte printr-o simplă rezis¬ 
tenţă conectată între ieşire şi intra- 




4 


TEHNIUM 9/1982 










GENERATOR 



Rezistenţa R s intercalată între 
sursă şi masă introduce o contra- 
reacţie care diminuează amplifica¬ 
rea montajului. De aceea, ea se de¬ 
cuplează de reguiă printr-un con¬ 
densator C s astfel ales încît reac- 
tanţa sa, X cs , la frecvenţa minimă 
de lucru, f mint , să fie mult mai mică 
— de cel puţin 10 ori mai mică — 
decît inversul pantei S. Rezultă 
C s > 10S/27rf min . 

Supusă unor tensiuni de intrare 
prea mari (pozitive sau negative), 
joncţiunea FET-ului (poartă-canal) 
se poate uşor distruge, fie prin apa¬ 
riţia unui curent direct excesiv prin 
poartă, fie prin străpungere din 
cauza tensiunii inverse prea mari. 
Se preîntîmpină eficient acest risc 
apelîndu-se la circuitul de protecţie 
descris în continuare. 

PROTECŢIA GRILEI 

Schema practică a circuitului este 
dată în figura 16, partea de protecţie 
propriu-zisă fiind formată din ele¬ 


mentele R 2 , Di şi D 2 (diodele sînt de 
comutaţie, cu siliciu, de exemplu de 
tip 1N914, 1N4148 etc.). 

Atît timp cît tensiunea de intrare 
nu depăşeşte cca 0,55—0,6V, dio¬ 
dele rămîn blocate şi se poate face 
abstracţie de prezenţa lor. Atunci 
cînd se depăşeşte acest nivel, D, 
(pentru tensiunile pozitive faţă de 
masă) sau D 2 (pentru tensiunile ne¬ 
gative) se deschide, conducînd un 
curent limitat de R 2 . Prin creşterea 
în continuare a tensiunii de intrare, 
creşte şi căderea de tensiune pe 
dioda deschisă, dar foarte puţin, cu¬ 
rentul fiind drastic limitat de R 2 . Ni¬ 
velul semnalului pe poarta FET-ului 
este astfel păstrat între limitele ex¬ 
treme de cca ± 0,8 V, valori care nu 
sînt în general periculoase. 

Rezistenţa R 2 formează, împreună 
cu capacităţile parazite ale diodelor 
şi FET-ului, un filtru trece-jos, care 
ar cauza o atenuare nedorită a frec¬ 
venţelor înalte din semnalul de in¬ 
trare. Tocmai din acest motiv a fost 
introdus condensatorul C 2 , care are 
rolul de a lăsa să treacă uşor frec¬ 
venţele înalte, „ocolind" filtrul. Dio¬ 
dele (de comutaţie, deci cu frec¬ 
venţă mare de lucru) veghează ca 
nici aceste semnale înalte să nu 
aducă pe poartă tensiuni pericu¬ 
loase. 

Utilizarea acestui circuit'simpSu de 
protecţie este recomandată (chiar 
dacă el nu figurează în schema ex¬ 
perimentală) ori de cîte ori există 
riscul aplicării pe poartă a unor ten¬ 
siuni excesive. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


Pentru testarea amplificatoarelor 
AF, a instrumentelor de măsură şi a 
altor aparate care lucrează în curent 
alternativ, este nevoie de un genera¬ 
tor cu frecvenţa şi nivelul de ieşire 
reglabile (continuu sau în trepte), 
dar mai ales cunoscute, pentru a 
putea efectua calculele de sensibili¬ 
tate, cîştig în tensiune etc. în lipsa 
unui astfel de aparat complex, con¬ 
structorii începători îşi pot impro¬ 
viza un „generator" cu frecvenţă fixă 
de 50 Hz, plecînd de la un transfor¬ 
mator de reţea care debitează în se¬ 
cundar 3—12 V, la un curent de 
peste 0,2A. Prin divizări corespunză¬ 
toare se pot obţine semnale „etalon" 
cu nivelul dorit, fix sau reglabil. 

Prezentăm alăturat (fig. 1) un ast¬ 
fel de exemplu, calculat pentru a se 
obţine la ieşire 10 mV, 30 mV, 100 
mV şi 300 mV, dar care, cu mici mo¬ 
dificări, poate debita orice tensiune 
cu valoarea eficace cuprinsă între 0 
şi 3 V. Rezultatele obţinute cu acest 
generator sînt bune, cu condiţia de 
a nu face extrapolări nejustificate la 
întregul spectru de frecvenţe audio. 

Deşi foarte simplă, schema are to¬ 
tuşi cîteva „secrete" a căror cunoaş¬ 
tere condiţionează reuşita. în primul 
rînd, se ştie că reţeaua electrică nu 
are tensiunea eficace riguros con¬ 
stantă, prezentînd fluctuaţii în jurul 
valorii nominale de 220 Vef. Se im¬ 
pune, deci, introducerea în montaj a 
unui element reglabil care să per¬ 
mită aplicarea la bornele divizorului 
de ieşire a unei tensiuni constante, 
uşor de măsurat şi de ajustat (ope¬ 
raţii obligatorii înaintea oricărei uti¬ 
lizări a generatorului). în schema 
propusă, tensiunea din secundarul 


S. MARIN 

în al treilea rînd, din cauza nume¬ 
roşilor paraziţi vehiculaţi de reţeaua 
electrică, în schemă au fost prevă¬ 
zute două elemente de antiparazi- 
tare, anume ecranul transformatoru¬ 
lui, E şi condensatorul nepolarizat, 
C. Ecranul constă dintr-un strat de 
spire CuEm 0,2—0,3 mm, bobinat 
între primar şi secundar, bine izolat 
faţă de acestea, cu un capăt liber (în 
interior) şi cu celălalt conectat la 
masă. 

în fine, pentru a putea aplica sem¬ 
nalele date de generator unor apa¬ 
rate cu impedanţe de intrare cît mai 
diferite, s-a urmărit obţinerea unor 
impedanţe de ieşire foarte mici (res¬ 
pectiv de cca 10O pentru semnalul 
de lOmV, 30H pentru 30 mV etc.). 

Partea cea mai importantă a mon¬ 
tajului o constituie divizorul de ie¬ 
şire, format din rezistenţele de pre¬ 
cizie fl 4 -R 8 , s căror valoare însu¬ 
mată trebuie să fie de 3 kn (± 1%). 
La bornele acestui grup se aplică 
tensiunea eficace de 3 V, deci fiecă¬ 
rui ohm din divizor îi corespunde o 
tensiune eficace la borne de ImV. 

Numărul rezistoarelor din divizor 
este arbitrar, putînd fi mărit sau 
micşorat după necesităţi, cu condi¬ 
ţia ca rezistenţa totală să rămînă de 
3kft. Se vor folosi rezistoare de pre¬ 
cizie (± 1%) sau obişnuite (± 5% 
etc.), dar sortate în prealabil cu o 
punte R. Sînt preferabile rezistoarele 
mai veashi („îmbătrînite"), care nu-şi 
mai modifică semnificativ rezistenţa 
în timp. Pentru valorile nestandardi¬ 
zate se pot folosi combinaţii serie 
sau paralel, măsurate la punte. 

înlocuind o parte din rezistoarele 
divizorului printr-un potenţiometru, 


—ţ* TT M2 52 

A 2 P 2 &* 







, R 1 

500 Q 

HZh 

kXl 

220 


kil f _ 



500 n 


kilT 

220 


kil 


transformatorului este aplicata divi¬ 
zorului R z - P - R 3 , cuiegîndu-se în¬ 
tre punctele M şi N, prin manevrarea 
potenţiometrului, exact 3Vef. 

A doua problemă o ridică tocmai 
măsurarea exactă a acestei tensiuni 
de 3 V; ştiut fiind că voîtmetrele 
obişnuite au o sensibilitate scăzută 
în curent alternativ (4 kiVV sau chiar 
mai puţin). Din acest motiv, divizo- 


se pot obţine semnale reglabile in 
intervale dorite (fig. 2). 

Pentru a nu perturba aparatul ve¬ 
rificat (prin radiaţia transformatoru¬ 
lui), generatorul se introduce într-o 
cutie din tablă de fier, conectată 
electric ia masă. De asemenea, sem¬ 
nalul de ieşire se culege prin cablu 
ecranat, cii ecranul ia masă. 




ru! R 2 - P - R 3 trebuie realizat cu re¬ 
zistenţă totală mică, astfel încît la 
conectarea voîtmetrului între punc¬ 
tele M şi N potenţialul cursorului să 
nu se modifice semnificativ. De 
exemplu, un voltmetru cu 4 kO/V are 
pe scala de 3 V o rezistenţă internă 
de 3 V x 4kXl/V = 12 kXl. Divizorui 
fl 2 - P - f? 3 va trebui să aibă rezis¬ 
tenţa mult mai mică de 12 kx 1, mai 
precis sub 1,2 kil. 



£4 


' 2kA 


(2,9kil) J 

î, 

Ikil 1 

r 1 0 - iv 

(10011) 

lo-—-—J 

(O-IOOmV) 


rea inversoare. Valoarea acestei re¬ 
zistenţe dictează practic cîştigu! în 
tensiune al amplificatorului, care 
poate fi făcut reglabil. 

Există posibilitatea ca după ampli¬ 
ficarea separată şi corecţiile de ri¬ 
goare, semnalele de ieşire să aibă 
niveiu! insuficient pentru excitarea 
lanţului AF de redare (datorită ate¬ 
nuărilor introduse de circuitele de 
corecţie, semnalele de ieşire pot fi 
chiar mai mici decît cele de intrare). 
Compensarea acestor pierderi se 
face prin adăugarea unui amplifica¬ 
tor comun la ieşirea mixerului. 

Dacă dorim ca la o aceeaşi intrare 
să putem aplica surse diferite de 


semnal (deci unul şi acelaşi amplifi¬ 
cator să poată funcţiona cu mai 
multe circuite de corecţie, evident, 
pe rînd), nu avem decît să introdu¬ 
cem un sistem de comutare în bucla 
de contrareacţie, aşa cum se arată 
în figura 8. Procedeul poate fi gene¬ 
ralizat pentru toate intrările. Este de 
preferat ca întrerupătoarele 
respective să fie independente, pen¬ 
tru o totală libertate de alegere a 
combinaţiilor posibile. 

în schemele practice de mixere, 
pe lîngă partea de amplificare — co¬ 
recţie mai pot fi incluse şi circuite 
destinate reglajelor de tonalitate. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


ÎN ATENŢIA CITITORILOR 

Rugăm cititorii revistei care doresc să trimită materiale spre publicare, 
să le redacteze citeţ şi inteligibil, să prezinte atît modul de funcţionare al 
montajului, cît şi detaliile constructive şi de regiaj. Totodată, să fie con¬ 
semnate rezultatele măsurătorilor şi tipul instrumentelor de măsură utili¬ 
zate acolo unde este cazul. Schemele executate conform normelor STAS 
să aibă trecute tipul şi valoarea pieselor componente, valori ale tensiuni¬ 
lor şi curenţilor în diferite puncte. 

Cînd este cazul, să se trimită desenul cablajului imprimat şi dispunerea 
componentelor pe cablaj. 

Fiecare material va fi însoţit de adresa exactă a autorului, profesia sa 
şi locul de muncă. 


TEHNSUM 9/1982 




filtre 

ELECTROMECANICE 

în prezentul articol sînt date mîndu-se în oscilaţii electrice care 
scurte indicaţii asupra filtrului elec- apar la ieşirea filtrului, 
tromecanic cu discuri funcţionînd Ca. rezonatoare sînt folosite bare 
pe frecvenţa de 500 kHz si cu banda metalice cu secţiune rotundă, func- 

de trecere de 3,1 kHz, realizat de in- ţionînd în regim de torsionare sau 

dustria sovietică, şi anume filtrul ondulaţie longitudinală, plăcuţe de 

EMF-D-5QQ-3V* pentru SSB. forme diferite, bile cu oscilaţii ra- 

diale etc. Pentru partea de sus a 
Semnificaţia benzii de frecvenţă discutată 

este: M = filtru electromeca- (300—550 kHz) cele mai potrivite re- 
nic zonatoare sînt cele în formă de dis- 

D = cu discuri curi la care se folosesc oscilaţiile de 

500 = frecvenţa de lucru încovoiere în două centre ale cir- 
în kHz cumferinţei. 

3 = bandă de trecere în cazul acestor oscilaţii, la rezo- 

în kHz natoarele cu discuri se evidenţiază 

V = laterala superioară trei aspecte ale suprafeţei (fig. 1). 

N = laterala inferioară Direcţia mişcării părţilor I şi III este 

identică, iar a porţiunii II este in¬ 
versă. Punctele suprafeţei discului 
PRINCIPII DE FUNCŢIONARE care despart centrele de încovoiere 

rămîn nemişcate. Exteriorul discului 
La filtrele mecanice oscilaţiile se încovoaie deoarece viteza mişcă- 

electrice se aplică traductorului rii lui este aceeaşi în toate punctele, 

electromecanic aflat la intrarea fii- Acest fapt permite realizarea unei 

trului; aici ele se transformă în osci- legături între discurile filtrului cu’ 

laţii mecanice, care, sub formă de ajutorul unor conductoare de legă- 

unde, se propagă apoi de-a lungul tură montate la exteriorul rezona- 

sistemului de filtrare compus din toarelor. 

lanţul de legătură a! rezonatoarelor. Construcţia sistemului oscilant al 
Oscilaţiile mecanice filtrate se aplică unui asemenea filtru este arătată 
traductorului de la ieşire, transfor- schematic în figura 2. Traductorul 


de la intrare se compune din bobina 
1, conductorul scurt 2, realizat 
dintr-un, aliaj de feronichel cu cali¬ 
tăţi magnetostrictive şi amortizare 
bune, şi magnetul permanent 3, care 
dă impulsul magnetic iniţial necesar 
unei funcţionări normale a traducto¬ 
rului. Conductorul 2 este conectat 
în centrul primului disc 4 al sistemu¬ 
lui oscilant. 

Rezonatoarele în formă de disc 4 
sînt conectate între ele cu cîteva 
conductoare de legătură 5, sudate 
pe fiecare disc în două puncte aflate 
la extremităţi. Două conductoare su¬ 
plimentare 6 şi 7 sînt folosite pentru 
a îmbunătăţi legătura între discurile 
finale şi prefinale, ceea ce este ne¬ 
cesar conform structurii filtrului. Cu 
cît sînt mai multe şi mai groase con¬ 
ductoarele de legătură, cu atît mai 
largă este banda de trecere a filtru¬ 
lui. 

Oscilaţiile electrice se aplică cir¬ 
cuitului acordat 1. Cîmpu! electro¬ 
magnetic apărut în bobină ca ur¬ 
mare a aplicării pe ea a tensiunii de 
RF, datorită efectului direct de mag- 
netostricţiune care excită conducto¬ 
rul 2, face să apară în acesta o osci¬ 
laţie mecanică longitudinală care se 
transmite primului disc al rezonato¬ 
rului. Conductoarele 5 transmit 
această oscilaţie de la un rezonator 
la altul şuea ajunge la ultimul disc. 
Acesta excită longitudinal conduc¬ 
torul 8 al traductorului de ieşire. Ca 
urmare a inversării efectului de 
magnetoâtricţiune, în bobina 11 ia 
naştere o oscilaţie electrică ce apare 
la ieşirea filtrului. 

în figura 3 se vede schema echi¬ 
valentă a unui filtru cu discuri. 

Din punct de vedere calitativ, re¬ 
zonatoarele filtrului electromecanic 
se deosebesc esenţial de circuitele 
oscilante ale unui filtru electric. 
Dacă factorul de calitate al ultimelor 
nu depăşeşte de regulă 150—200, 
primele au un factor de calitate între 
8 000 şi 15 000. 

Filtrul EMF-D-500 conţine 9 rezo¬ 
natoare cu diametrul de 8,5 mm şi 
cu grosimea de 1,82—1,87 mm. Dis¬ 
tanţa dintre ele este de 1 mm. Toate 
rezonatoarele sînt conectate între 
ele cu trei fire conductoare de legă¬ 
tură cu diametrul de 0,25 mm. Con¬ 
ductoarele traducţparelor au diame¬ 
trul de 0,12 mm şi o lungime de 
10 t 5—11 mm. 


Factor de formă Kd 


la nivelul de — 60 si — 6 dB . 

.!. Kd < 1,6 

Atenuarea în banda de trecere .... 

....--•%>< 15!dB 

Ne liniaritatea atenuării" în banda 

de trecere ... Ab < 6 dB 

Rezistenta de intrare si.ieşire ....... 

.. z = 20 ’± s -kţi. 

Practic, atenuarea" în banda de 
trecere nu depăşeşte 7—10 dB, rfefi- 
niaritatea caracteristicii de fre'cvebţă 
3 dB, iar factorul de formă este între 
1,52 şi 1,57. 

Caracteristica de frecvenţă a fil¬ 
trului este arătată în figura 4. Aici, 
atenuarea b este situată pe verticala 
scării logaritmice. Trebuie avut în 
vedere că flancul superior al carac¬ 
teristicii de frecvenţă (fs f’s) este 
ceva mai abrupt decît cel inferior (fi 
fi), ceea ce arată că filtrul nu este 
simetric. De aceea, cînd se foloseşte 
într-un emiţător un singur filtru care 
să lucreze şi pe banda laterală infe¬ 
rioară şi pe cea superioară, pentru 
atenuarea mai bună a purtătoarei 
este avantajos să se formeze banda 
laterală inferioară care, ulterior, să 
fie schimbată prin mixaj în etajele 
următoare. 

RECOMANDĂRI DE UTILIZARE 

în căzui folosirii filtrului electro¬ 
mecanic în aparatura cu tranzis- 
toare, este necesar să se ţină seama 
de rezistenţa sa de intrare şi ieşire. 
Astfel, de pildă, rezistenţa de ieşire 
'a schimbătoarelor de frecvenţă’, a 
etajelor în montaj cu baza la „masă 
sau cascod este mare şi, prin ur¬ 
mare, intrarea filtrului poate fi co¬ 
nectată direct în circuitul de colec¬ 
tor al .tranzistorului. Rezistenţa de 
intrare a tranzistoarelor este în ge¬ 
nera! mică şi de aceea ieşirea filtru¬ 
lui trebuie acordată în circuitul de 
intrare al etajului următor, folosind 
o schemă cu cuplaj serie (fig 5). 

La folosirea tuburilor în mod 
practic li ieş.„ filtru = (0,3—0,5) din 
li inîr. filtru. în cele mai dese cazuri 
cînd o rezistenţă de intrare este în¬ 
tre 0,5—1 kii, atunci U ieş. filtru = 
(0,005—0,08) din U inîr. 'filtru. în 
afară de aceasta, ca o consecinţă a 
efectului de şuntare, se măreşte cu 


ASPECTUL SCHEMATIC AL SISTEMULUI OSCILANT 
AL FILTRULUI CU DISCURI ^ 


SCHEMA ECHIVALENTA A FILTRULUI CU DISCURI 

R1 L C L C L C L C L C L C L C l C 


IŢjHM l l jB i a ll j MI I hj-MHI j Mi II jWWllj^ WI llj-— r 


c R 2 T- 


fete 


sCc ==Cr sfcCc sfeCc 



Cc. Cc = 

VI 


Cc=CONDENSATOR 
CUPLAJ 




PARAMETRII Şl 
PARTICULARITĂŢILE DE 
UTILIZARE 


Filtru! are următorii parametri 
_| electrici: 

i , Frecvenţa de lucru .. f - 500 kHz 

I 1 n) ~ Frecvenţa de tăiere ia — 6 dB a 

T pantei flancului inferior . 

. fi = 500,3 ± 0,15 kHz 

Banda de trecere la 6 dB . 

. 21 f0,5 = 3,1 ± 0,15 kHz 

J. Banda de trecere la 60 dB . 


cca 15—30% neliniaritatea caracte¬ 
risticii de-frecvenţă în banda de tre¬ 
cere,. Pe măsură ce rezistenţa de in¬ 
trare a- etajului scade, scade şi coe¬ 
ficientul de transfer al filtrului, iar în 
, acest caz neliniaritatea caracteristi¬ 
cii^ de frecvenţă se micşorează şi ea. 

în figura 6 este arătată o variantă 
de conectare a filtrului imediat după 
modulatorul echilibrat, care, în ulti¬ 
mul timp, se bucură de o foarte, 
mare popularitate. 

Trebuie avut în vedere că în cazul 
conectării directe a intrării filtrului, 
la diodele modulatorului echilibrat 
creşte neliniaritatea caracteristicii 
de frecvenţă a filtrului şi îi înrăută¬ 
ţeşte coeficientul de transfer. 

în cazul unor niveluri mari ale 
semnalului, liniaritatea regimului de 
funcţionare a schimbătorului se 
strică. Cu toate că distorsiunile neli¬ 
niare în această situaţie nu sînt 
mari, ia ieşirea schimbătorului în 
spectrul de frecvenţe transferat pot 
să apară componente de mixaj, ale 
căror frecvenţe să fie în limitele 
benzii laterale transmise. Acestea 
creează' fenomene nedorite privind 
selectivitatea filtrului, fac să scadă 
atenuarea benzii- laterale eliminată 
şi, în ultimă instanţă, duc Sa crearea 
unor perturbaţii suplimentare pentru 
staţiile care lucrează pe frecvenţe 
apropiate. Pentru a fi scutiţi de ase¬ 
menea fenomene nedorite este ne¬ 
cesar ca nivelul semnalelor aplicate 
la intrarea filtrului să nu depăşească 
0,5—1 V. 

METODA MĂSURĂRII PARAME¬ 
TRILOR SI A CARACTERISTICII 
DE FRECVENTĂ A FILTRULUI 


6 


TEHNIUM 9/1982 

















j8,2pF 

Ci 

J 

r 

120pF 

D Y 

V ? 



SCHEMA BLOC PENTRU MĂSURĂTORI 


IN 4148 7~\ 1Q-40 dF 


D3 \/^D4 
J220n T 



ETALON 
PRIMAR DE 
FRECVENTA 
SAU OSCILATOR 
C'J CUART 


GENERATOR I 
SEMNALE STANDARD!" 


IFRECVENTMETRU 


VOLTMETRU 

ELECTRONICI 


I AMPLIFICATOR 


86 BA 244 
47 nF BA 244 


tată în figura 7. Particularitatea ei 
constă în sistemul determinării 
exacte a frecvenţei. Este vorba de 
făptui că Ia ridicarea caracteristicii 
de frecvenţă şi determinarea frec¬ 
venţei de tăiere a filtrului măsurarea 
frecvenţei trebuie făcută cu o preci¬ 
zie de ’pînă Ia -oîţiva hertzi. 

Determinarea frecvenţei se reali¬ 
zează prin aşa-numita metodă a bă¬ 
tăilor duble. Aici, tensiunea GSS se 
aplică atît amplificatorului, cît şi Ia 
intrarea unui mixer specia! de frec¬ 
venţă. La acesta se aplică şi frec¬ 
venţa etalon iniţială de 500 kHz, 
care poate fi furnizată chiar de osci¬ 
latorul de purtătoare cu cuarţ. La ie¬ 
şirea mixerului apare o tensiune 
egală cu fop-f G ş S sau f GSS -fop, care 
se aplică pe plăcile verticale ale tu¬ 
bului catodic a! osciloscopului. Pe 
plăcile orizontale se aplică tensiu¬ 
nea de ia un GAF. Ca rezultat, pe 
ecranul osciloscopului apar figuri Lis- 
sajou. Variind frecvenţa generatoru¬ 
lui de AF se obţine cu precizie o 
frecvenţă identică cu cea a .diferen¬ 
ţei de ia ieşirea mixerului. In acest 
caz, pe ecran apare o elipsă. Frec¬ 
venţa GSS se socoteşte ca sumă 
sau diferenţă a frecvenţei oscilatoru¬ 
lui etalon şi tensiunii de la ieşirea 
mixerului. 

Dacă frecvenţa GSS este mai. 
mare decît cea a oscilatorului eta¬ 
lon, ceea ce se vede simplu pe scala 
instrumentului, se ia semnul +, in¬ 
vers se ia semnul —. Folosind 
această metodă, eroarea nu depă¬ 
şeşte chiar cîteva unităţi de hertz. 
Ea depinde de precizia etalonului de 
frecvenţă şi a GAF. 

Pentru măsurarea diferenţei de 
frecvenţă, în locul osciloscopului şi 
al generatorului AF se poate folosi 
un frecvenţmetru. 

Schimbarea de frecvenţă poate fi 
determinată pe baza aceleiaşi 
scheme. 

Măsurarea caracteristicilor filtrului 
se desfăşoară astfel. La intrarea am¬ 
plificatorului se aplică de la GSS 
tensiunea cu frecvenţa fmed = 
501,85 kHz şi se acordează circui¬ 
tele filtrului. Apoi, variind frecvenţa 
GSS în plus şi în minus (fmed), se ur¬ 
măreşte caracteristica de frecvenţa 
a filtrului şi se caută punctul în care 
amplitudinea la ieşire este maximă. 
Fără a schimba frecvenţa, cu atenu¬ 
atorul GSS se aduce semnalul la ie¬ 
şire la 100 mV pentru, a uşura calcu¬ 
lul şi, în acelaşi timp, se notează 
semnalul ee se aplică intrării filtru¬ 
lui. Cu aceste date se calculează 
atenuarea: 

U intr. 

B = 20 log- 

U ieş.max 

Mai departe, schimbînd frecvenţa 
GSS, se/determină prin puncte co¬ 
coaşele şi gropile caracteristicii de 
frecvenţă la partea superioară urmă¬ 
rind indicaţiile voltmetrului electro¬ 
nic. 

în afară de aceasta, se măsoară şi 
frecvenţele de tăiere fi în partea in¬ 
ferioară şi fs în partea superioară a 
flancurilor caracteristicii de frec¬ 
venţă, la care U ieş. = 0,5 din U ies. 
max. Acelaşi lucru se face şi pentru 


INTRARE " I 
RECEPŢIE f 
6 ,8Kill 


fi şi fs, la car v e tensiunea la ieşire 
scade de 1 000 de ori. 

Rezistenţa de intrare şi ieşire se 
determină la mijlocul benzii de tre¬ 
cere. Pentru aceasta, intrarea sau 
ieşirea filtrului (ţinînd seama care 
dintre rezistenţe se măsoară) se 
şuntează cu un rezistor semivariabil 
ă cărui rezistenţă se reglează astfel 
ca tensiunea la ieşirea filtrului să 
scadă la jumătate faţă de cea ini¬ 
ţială, fără şunt. în aceste condiţii, 
rezistenţa şuntului este egală cu re¬ 
zistenţa măsurată a fiitruîui. Un mod 



GENERATOR 
DE AUDIO 
FRECVENTA 


VOLTMETRU 
J ELECTRONIC 


r- IEŞIRE 
47nF „ EMISIE 


de comutare cu diode a filtrului este 
prezentat în figura 8. 

Prelucrat de Y03AD 

după „Radio" 1 şi 2/1984 


mrccEim 

CW-3,5 MHz 


Montajul conţine un oscilator utili¬ 
zabil la emisie şi recepţie (tranzisto¬ 
rul Tg—BF 178), după care este pla¬ 
sat un etaj separator repetor pe emi- 
tor (T 7 —BF 178). 

Din etajul separator, prin conden¬ 
satorul C 4 semnalul- de la oscilator 
este aplicat modulatorului echilibrat 
(potenţiometrul R 3 ). Tot de la sepa¬ 
rator, prin C 2c semnalul este aplicat 
emiţătorului. Receptorul, după cum 
se observă, este de tip sincrodină. 

Pe recepţie semnalul de la antenă 
prin C 4 şi dozat de R, este aplicat 
modulatorului. Pe intrarea lui T, 
(BC 109) apare direct componenta 
de audiofrecvenţă. De remarcat că 
receptorul este util şi pentru sem¬ 
nale SSB. 


Tranzistoarele T 2 şi T 3 (ambele 
BC 108) constituie amplificatorul de 
audiofrecvenţă debitînd pe o pere¬ 
che de căşti. 

Diodele D, si D 2 sînt cu germaniu 
EFD 108. 

Bobina de la intrare are 3 înfăşu¬ 
rări pe o carcasă cu diametrul de 10 
mm, în care Lt are 10 spire, L 2 are 
60 de spire, iar L 3 are 2x10 spire, 
toate din CuEm 0,2. Bobina filtrului 
L 4 (care poate să şi lipsească) este 
confecţionată într-o oală de ferită şi 
are 1 300 de spire CuEm 0,1. 

Oscilatorul îşi poate deplasa frec¬ 
venţa cu ajutorul diodei varicap D 5 
(BB 125). Bobina L 5 are 80 de spire 


CuEm 0,2 pe o carcasă 0 10 fără 
miez. 

Ca emiţătorul să funcţioneze emi- 
toru! lui T 8 se conectează la masă 
prin manipulatorul telegrafic. în ace¬ 
laşi timp intră în funcţiune şi oscila¬ 
torul RC cu tranzistoarele T 4 si T. 
(BC107), care dau în cască sem¬ 
nale acustice pentru controlul emi¬ 
siei. Tranzistorul T 8 este BF 178. 

Tranzistoarele finale T 9 si T 10 sînt 
2N2222. Bobinele L 6 , L 7 , L 9 , L u au 
cîte 200 de spire CuEm 0,1, bobi¬ 
nate pe carcase de rezistoare. 

L 8 are 80 de spire CuEm 0,2, pe 
carcasă 0 5, iar L 10 are 42 spire 
CuEm 0,4, pe carcasă 0 10, fără 
miez. 

Diodele D 3 , D 4 sînt 1M4148 (sau 
oricare altele); D 6 este PL7V5Z. 

Alimentarea se face cu 12 V. 

Y03CO 

BIBLIOGRAFIE: 

Transceiver CW by OK2BEU — 
Amaterske 

Radio 9—72 


? "[56 6kt ÎL 








12 V 10,05 A 


HHpoeaV |Hhf 


Ţ(30^H)]C 2Z V 
i ’ lk _ 

1k~6kJj L 


HH®® 68k\ f 

4 - 


15U22ÎT l22kUl0 


TEHNIUM 9/1982 









sum 

STABILIZATA 


Cu ajutorul circuitului integrat f3A 
723 ( m A 723, UA 723, ROB 723 etc.) 
se poate realiza sursa de tensiune 
din figura 1, care are o'stabilizare 
de intrare şi de sarcină de 0,01%. 

Circuitul integrat 723 este un sta¬ 
bilizator de tensiune monolitic de uz 
general, care conţine un amplifica¬ 
tor de referinţă compensat în tem¬ 
peratură, un amplificator de eroare, 
un tranzistor serie de putere şi un 
tranzistor de limitare a curentului de 
ieşire. 

Transformatorul de reţea Tr. se 
bobinează pe un pachet de tole 
E 20 cu secţiunea miezului de 
12 cm 2 . înfăşurarea primară N ■, are 
916 spire CuEm 0 0,6 mm, înfăşura¬ 
rea secundară N 2 are 118 spire Cu¬ 
Em 0 1,8 mm, iar înfăşurarea N 3 are 
27 spire CuEm 0 0,6 mm. 

Diodele redresoare D-\-D 4 se mon¬ 
tează fiecare pe cîte un radiator de 
aluminiu cu suprafaţa de cca 
40 cm 2 . 

Tranzistorul T-, va fi prevăzut cu 
un radiator de 10 cm 2 , iar tranzis- 
toarele T 2 şi T 3 vor fi montate fie¬ 
care pe cîte un radiator din profil de 
aluminiu cu suprafaţa de ce! puţin 
750 cm 2 . 


Ing. DAVIO fVIOLQQWAIM* 
¥05 BTZ 

Rezistenţa R 4 are rolul de a mic¬ 
şora curentul rezidual prin tranzis¬ 
toarele T 2 şi T 3 , care, în lipsa aces¬ 
teia, are valori importante la tempe¬ 
raturi înalte. Rezistenţele de egali¬ 
zare a curenţilor de emitor, R 5 şi R 6 , 
se realizează din sîrmă cu diametrul 
de 0,6—0,8 mm, dintr-un material 
cu rezistivitate mare (nichelină, 
manganină, kantal etc.). Rezistenţa 
R 7 se realizează tot din nichelină 
etc., cu diametrul de 1,2 mm. Valoa¬ 
rea acesteia se determină experi¬ 
menta! astfel încît curentul de scurt¬ 
circuit a! sursei să fie limitat la 
3,1 A. 

Raportul exact a! rezistenţelor R-, 
şi R 2 se alege astfel ca tensiunea de 
ieşire să fie de 3V cîiid cursorul po- 
tenţiometrului P este în extremitatea 
de sus. 

Rezistenţa R 3 se determină astfel 
încît tensiunea de ieşire să fie de 
30V atunci cînd cursorul potenţio- 
metrului P este în extremitatea de 
jos. 

Sursa asigură un curent maxim de 
3A la tensiuni de ieşire mai mici de 
24 V. La tensiuni peste 24 V, stabili¬ 
tatea de 0,01% este asigurată numai 
pentru un curent de sarcină mai mic 



decît cel delimitat de curba din fi¬ 
gura 3. 

întreaga sursă se poate monta 
într-o cutie cu dimensiunile de 
270 x 160 x 140 mm. Pe panou! 
frontal vor fi: întrerupătorul de re¬ 
ţea, becul de control de 6,3 V, po- 
tenţiometrul şi cele două borne de 
ieşire. 

De asemenea, tot pe panou! fron¬ 
tal se poate desena caracteristica li¬ 
mită din figura 3. 

Pentru a solicita cît mai puţin cir¬ 
cuitul integrat, este de preferat ca 
tranzistoarele r 2 şi T 3 să fie cu fac¬ 
torul beta cît mâi mare. 

Caracteristica limită din figura 3 a 
fost ridicată atunci cînd tensiunea 
de reţea era de 200 V. 

! Wa LIMITARE 



CURR£NTSENS£d3 
INVERTING INPUTP4 



NESTABfll- 

V^ZARE 


STABILIZARE 0,01^ 


I-I- 1 - 1 - 1 - 1 -S- 1 - 4 - \ - 1 - 1 -i- 1 - 4 -(-*> 

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 U 

[v] 

Cu tensiunea de reţea de 220 V şi mult de o oră. Tensiunea minimă 

la temperatura camerei de 25°C am s-a păstrat !a 3V chiar cu tranzistoa- 

făcut o probă în care am scurtcircu- rele de putere T 2 şi T 3 fierbinţi, 
itat bornele „+“ şi “ şi am lăsat să 

funcţioneze sursa în scurtcircuit mai BIBLIOGRAFIE: Catalog I.C.C.E 


TIR ELECTRONIC 


Instalaţia se compune din două 
părţi: prima parte cuprinde fotore- 
leu! cu dispozitivul de afişaj numeric 
al rezultatului tragerii, precum şi 
semnalizarea acustică a lovirii ţintei 
— figura 1, iar a doua parte cu¬ 
prinde o schemă electrică de gene¬ 
rare a impulsurilor luminoase 
(gloanţe optice) — figura 2. 

Cînd fotodioda FD este iluminată, 
tranzistoarele T v T z , T 3 trec în con- 
ducţie. In acest moment, tensiunea 
pe colectorul lui T 3 fiind de aproxi¬ 
mativ 0,2 V, la ieşirea porţii P, avem 
„1“ logic (ÎL). Tensiunea ÎL de la 
ieşirea porţii P, este aplicată unui 
numărător binar CDB 490 şi la un 
circuit monostabil format din porţile 
P 3 şi P 4 şi tranzistorul Ţ 4 . Timpul de 
lucru al acestui monostabil este dic¬ 
tat de valoarea condensatorului C* 
şi a rezistenţei R*; cu valorile din 
schemă acest timp este de aproxi¬ 
mativ 3 secunde. 

Pe durata acestor 3 secunde, 
astabilul declanşabil format din por¬ 
ţile P 5 , P 6 , P 7 generează un semnal 
acustic,.care este redat de difuzorul 
din colectorul lui 7" 5 . 

La dispariţia iluminării fotodiodei 
FD, tranzistoarele 7 1; T 2 , T 3 trec în 
stare blocată, la ieşirea porţii P-^ 
avem „0“ logic (OL), iar sistemul de 
afişare va înregistra o lovitură. 

Se pot deci trage 9 „cartuşe". 
Dacă ţinta este lovită, pe dispiay (de 


Ing. OROS SVSSLlAM s 
Bucureşti 

orice tip, cu catodul comun) se afi¬ 
şează numărul „loviturilor". 

Pentru a pregăti ţinta în vederea 
executării tragerii unei noi serii de 9 
„cartuşe" luminoase, se aduce nu¬ 
mărătorul la „0“ (zero) cu ajutorul 


comutatorului K v 

„Cartuşele" luminoase se obţin cu 
ajutorul schemei din figura 2. Con¬ 
densatorul de 2 200;uF se încarcă de 
la bateria de 9 V prin intermediu! 
comutatorului K 2 . La apăsare pe tră¬ 
gaci, comutatorul îşi schimbă pozi¬ 
ţia şi condensatorul se descarcă 
prin becul de 2,5 V/0,075 A, obţi- 
nîpdu-se astfel un impuls luminos. 

Modul de aranjare a display-ului 
(lîngă ţintă sau lîngă trăgător), pre¬ 
cum şi realizarea „armei" în care se 
va monta instalaţia din figura 2 sînt 
lăsate pe seama constructorului. 


Cu această instalaţie de tir elec¬ 
tronic se pot face trageri pînă la 
5—7 m într~un loc întunecat şi de 
pînă la 3—5 m la lumină normală. 

Ţinta în care se montează foto¬ 
dioda FD poate fi mobilă sau fixă. 


2,5V| ' 

0,075a lent 


r. 


T2 h 

£ Ho 

-d 

>00 

| 6 jj 

Pi 

K Q 


-CD-r-Q T 3f 

tlW-14 5 


BC 251 

KlX 

t y oq 

-i Q 



Hr-Şf 1 

r 2 

‘FD 


2X8C107 



P 3 C* S0)iF 

1 Q 3 —IH“ 



Py 4,7 

'0,47nF 

uf 

Kn 



TEHN9UM 9/1982 












'OR DE RITM 


Irig. ZAHARIA SANCU 


Prezentăm alăturat datele nece¬ 
sare pentru realizarea şi etalonarea 
unui metronom cu indicaţie optică 
şi acustică, utilizabil pentru educaţia 
muzicală a copiilor, pentru educaţia 
fizică, în sport, în laboratoarele de 
studii psihologice sau pentru însoţi¬ 
rea lecţiilor demonstrative de fizică. 

Aparatul a fost conceput cu mini¬ 
mum de componente, fiind realizat 
prin completarea unui difuzor de ra- 
dioficare. După finalizarea construc¬ 
ţiei, difuzorul poate fi utilizat fie 
pentru radioficare, fie ca metronom, 


maneta comutatorului K. 

în poziţia D a comutatorului K, 
aparatul funcţionează ca difuzor, fi¬ 
ind conectat ia linia de abonat a re¬ 
ţelei de radioficare, iar în poziţia R 
funcţionează ca metronom, alimen¬ 
tat din reţeaua electrică de 
220 V—50 Hz. Lampa se mon¬ 
tează într-un reflector prevăzut cu 
vizor (de la o lanternă de buzunar), 
într-o gaură executată în colţul 
drept de sus al panoului frontal’a! 
carcasei (fig. 2). 

Din schemă rezultă că metrono- 



DE ABONAT mul este un multivibrator realizat cu 

Radioficare două tranzistoare complementare, 

conectate prin capacitatea C 2 , care 
conectîndu-l pe rînd sau la priza li- reprezintă bucla de reacţie pozitivă, 

niei de abonat a reţelei de radiofi- Frecvenţa de oscilaţie depinde de 

care, sau la priza reţelei electrice de constanta de timp RC, unde C este 

iluminat. Indiferent în ce situaţie C 2 iar R este fî 6 (un potenţiometru 

s-ar afla, ,una din fişele cordoanelor prevăzut cu întrerupător), 

de conectare rămîne liberă, deoa- Pentru evitarea conectării simul- 
rece dacă se conectează simultan, tane a celor două cordoane de ali- 
chiar pentru scurt timp, ambele cor- mentare este indicată montarea pe 
doane, se deteriorează aparatul. faţa laterală opusă potenţiometrului 
Dintre componentele indicate pe Re a unui comutator dublu (de 

schema electrică din figura 1, exemplu, de tipul celor folosite pen- 

transformatorul Tr. 1, difuzorul (cu tru schimbarea turaţiei la ventilatoa- 

impedanţa bobinei mobile de 4fi) rele de masă), care într-o poziţie în- 

şi potenţiometru! de 100H (R2) sînt trerupe reţeaua şi cuplează linia de 

chiar cele existente în carcasa difu- abonat sau invers, acţionîndu-l si- 

zorului de radioficare. Restul corn- multan cu comutatorul K, sau în fi- 

ponentelor se montează pe o bucată nai montarea unui singur comutator 

de circuit imprimat de formă drept- cu două poziţii şi mai multe grupe 

unghiulară şi de mărime adecvată de contacte (cum este ce! folosit la 

pentru a fi introdusă în interiorul radioreceptoarele portabile) în locul 

carcasei difuzorului. comutatorului K, astfel încît să co- 


In partea laterală a carcasei (fig. mande simultan şi circuitele de ali- 

2) se practică două găuri pentru mentare. 

axul potenţiometrului R e şi pentru Alimentarea multivibratorului este 



Ritmul muzical 


impulsuri/minut 


Frecvenţa (Hz) 


Grave 

Largo 

Adagio 

Andante 

Sosîenuto 

Moderato 

Allegretto 

Allegro 

Vivace 

Presto 

Prestissimo 



asigurată de redresorul monoalter- 
nanţă realizat cu dioda D v Diferenţa 
dintre tensiunea reţelei electrice şi 
tensiunea diodei stabilizatoare D 2 
rămîne pe impedanţa capacitivă a 
lui C 3 (conectat în serie cu cordonul 
de alimentare de la reţea). 

Rezistorul R 3 are rolul de a des¬ 
cărca pe C 3 după deschiderea între¬ 
rupătorului I. 

O bucată de stiplex de 1,5—2 mm 
grosime, lipită de butonul potenţio¬ 
metrului R 6 , reprezintă indicatorul 
metronomului, iar o zgîrietură pe 
centrul indicatorului, vopsită cu cer¬ 
neală, este reperul pentru citirea 
gradaţiilor înscrise pe o bucată de 


carton subţire din care este confec¬ 
ţionat cadranul lipit pe carcasa difu¬ 
zorului (fig. 2). Cadranul poate fi 
gradat în impulsuri/minut, în hertzi 
sau în ritmuri muzicale, conform da¬ 
telor din tabel. Aparatul acoperă 
banda de frecvenţe cuprinsă între 20 
şi 240 impulsuri/minut. Limita supe¬ 
rioară se reglează din ft 4 . 

Lampa L-ţ poate fi înlocuită cu un 
bec telefonic de 6 V—0.045A, în ca¬ 
zul utilizării unui difuzor cu impe¬ 
danţa de 8iî. Lampa funcţionează cu 
tensiunea culeasă la bornele capaci¬ 
tăţii C 4 . Valoarea acestei tensiuni se 
reglează din R v 


ADAPTOR 

Prof. MIHA! CORUŢIU 

Adăugind unui miliampermetru un 
montaj simplu cu două tranzistoare, 
alimentat la o baterie de 3—9 V, se 
poate mări sensibilitatea instrumen¬ 
tului de cîteva zeci de ori. Aceasta 
înseamnă că în cazul utilizării unui 
miliampermetru cu scala de 1 mA, 
montajul ataşat determină deviaţia 
acului indicator pe întreaga scală 
pentru un curent de intrare cu in¬ 
tensitatea de 30—50 /d A. 

Pentru a înţelege funcţionarea 
unui asemenea montaj, să analizăm 
pe scurt schema de principiu pre¬ 
zentată în figura 1. Se observă că 
este vorba de o punte Wheatstone 
formată din rezistenţele R h R 2 , R y şi 
cea corespunzătoare porţiunii em’i- 
tor-colector (R EC ) a tranzistorului T. 
Valoarea rezistenţei R EC depinde de 
intensitatea curentului de colector, 
care este de aproximativ fi ori mai 
mare decît cea a curentului de bază 
(curentul care trebuie măsurat). 

Condiţia de echilibru a punţii este 


realizată cînd R EC .R 2 = R V R; în 
acest caz miliampermetrul indică 
zero. La o modificare a intensităţii 
curentului de bază, valoarea R EC se 
schimbă şi prin miliampermetru va 
trece un curent electric. Echilibrul 
punţii se realizează modificînd co¬ 
respunzător valoarea R y , cînd inten¬ 
sitatea curentului de bază este zero. 

Dezavantajele acestei scheme 
constau în faptul că rezultatul unei 
măsurări este influenţat de variaţiile 
de temperatură şi de variaţiile ten¬ 
siunii de alimentare; indicaţiile in¬ 
strumentului sînt neliniare, deoarece 
tranzistorul lucrează pe porţiunea 
iniţială a caracteristicii statice. Pri¬ 
mele două dezavantaje pot fi înlătu¬ 
rate prin înlocuirea rezistorului R , 
cu un tranzistor T’ care trebuie să 
aibă aceleaşi caracteristici cu cele 
ale tranzistorului T. Pentru elimina¬ 
rea ultimului dezavantaj trebuie să 
polarizăm tranzistoarele T şi T’ ast¬ 
fel încît să asigurăm liniaritatea am¬ 
plificării schemei. 

Un montaj în care au fost elimi¬ 
nate neajunsurile menţionate este 
arătat în figura 2, unde tranzistoa¬ 
rele T şi T’ sînt de tipul BC 171 şi 
au fost sortate în aşa fel încît să 
prezinte aceleaşi caracteristici (în 
principal să aibă acelaşi fi). în acest 


caz, variaţiile de curent datorate în montajul prezentat am folosit 
nestabilităţii tranzistoarelor dau că- un instrument de 3 mA pentru care 

deri de tensiune de semne contrare s-a, obţinut o deviaţie a acului indi- 

pe cele două părţi ale potenţiome- câtor pe întreaga scală la un curent 

trului P şi deci nu vor fi înregistrate de intrare cu intensitatea de 90 yuA. 

de instrumentul de măsură. Aceasta înseamnă o creştere a sen- 

Utilizarea aparatului este deosebit sibilităţii instrumentului de măsură 

de simplă: se realizează echilibrul de aproximativ 30 de ori. Evident, 

punţii modificînd corespunzător po- pot fi folosite şi alte tipuri de tran¬ 
ziţia cursorului potenţiometrului P, zistoare, cu condiţia de a modifica 

cu bornele de intrare scurtcircuitate în mod corespunzător valorile rezis- 

şi apoi se conectează aceste borne tenţelor de polarizare, 

pentru a măsura intensitatea l x a 
unui curent electric necunoscut. 



TEHNIUM 9/1982 


9 



AMPLIFICATOR 30 W 


Realizarea unui amplificator de 
audiofrecvenţă de putere cu perfor¬ 
manţe ridicate impune alegerea unui 
montaj care să îmbine calităţile su¬ 
perioare ale caracteristicilor de 
funcţionare cu folosirea economică 
a energiei electrice. 

în acest scop au fost elaborate 
circuite integrate specializate, ca de 
exemplu TDA 2010, TDA 2020 etc. 
în lucrarea de faţă se prezintă un 
montaj hibrid care îmbină perfor¬ 
manţele ridicate ale circuitelor inte¬ 
grate cu posibilitatea realizării prac¬ 
tice a amplificatorului, folosind 
componente fabricate în R.S.R. 
Performanţele amplificatorului: 

— tensiunea de 


ing. EMIL MARIAN 

cată, adoptată pentru etajul final de 
putere. 

Circuitul de polarizare, format din 
tranzistoarele T5, T6, T7 şi T8, asi¬ 
gură funcţionarea tranzistoarelor fi- 


alimentare: 

— curentul de 
mers în gol: 

— curentul 
maxim: 

— puterea 
maximă: 

. — banda de 
frecvenţă: 

— distorsiuni 
armonice: 

— sarcina 
minimă: 

— tensiunea n 
minală de intrare: 

— amplificarea 
de tensiune: 


Vcc 40 V 


I max 3 ■ 2 A 


16Hz: 19 000Hz 


41,6 dB 


nale T9 şi TIO în clasa B (de fapt 
clasa AB). Circuitul de polarizare 
permite obţinerea unui curent de re¬ 
paus suficient pentru evitarea dis¬ 
torsiunilor de racordare a celor 
două semialternanţe care compun 
semnalul util (cross-over). Din 
schema electrică a montajului re¬ 
zultă imediat că circuitul de polari¬ 
zare asigură tensiunea de valoare 
4 V 8E , necesară tranzistoarelor T4, 
T9, T2 şi T3. Astfel se justifică pre¬ 
zenţa în circuitul de polarizare a ce¬ 
lor patru tranzistoare, primele trei fi¬ 
ind conectate ca diode, soluţie im¬ 
pusă de necesarul de a compensa 
variaţiile tensiunilor bază-emitor ale 
tranzistoarelor T3, T9 şi TIO, T4 cu 
temperatura. Întrucît toate tensiunile 
bază-emitor variază practic la fel cu 
temperatura, rezultă că dacă am 
realizat egalitatea dintre suma ten¬ 
siunilor bază-emitor ale tranzistoa¬ 
relor din lanţul de polarizare şi 
suma tensiunilor bază-emitor ale 
tranzistoarelor etajului final, am ob¬ 
ţinut compensarea termică nece¬ 
sară, compensare care se va men¬ 
ţine pe un interval larg de variaţie a 
temperaturii. în acelaşi scop, de 
prevenire a unei ambalări termice 


tru semialternanţa pozitivă a semna¬ 
lului util, în scopul posibilităţii satu¬ 
rării tranzistorului T9, se foloseşte/D 
conexiune de tip bootstrap. Con¬ 
densatorul C9, încărcat la potenţia¬ 
lul Vcc/2, îndeplineşte condiţia satu¬ 
rării tranzistorului T9, deoarece se 
observă că Vcc " -■ 

U cond. C7 - Vbe4 I Vbes - 

+ Vr-13, Vri3 R 13 Ci3 ‘V 0.6 V 

Utilizarea unei conexiuni de tio 
bootstrap mai are o consecinţă fa¬ 
vorabilă, şi anume asigură 'automat 
funcţionarea, fără a intra în satura¬ 
ţie, â tranzistorului T2, fapt impor¬ 
tant deoarece tranzistorul T2 asi¬ 
gură curentul de emitor al tranzisto¬ 
rului T3. Tranzistorul T2 are toto¬ 
dată rolul de etaj tampon faţă de 
circuitul de polarizare. 

Pentru buna funcţionare a amplifi¬ 
catorului s-au luat o serie de măsuri 
de protecţie. 

Cuplajul etajului final de putere 
cu impedanţa de sarcină (difuzoa¬ 
rele) se face capaciţiv, cu ajutorul 
condensatorului C8. în acest fel se 
realizează o separaţie galvanică în¬ 
tre amplificator şi sarcină, evitînd 


. ;S>i_5A 


Schema electrică prezentată în fi¬ 
gura 1 are ca părţi principale etajul 
de intrare, etajul pilot, circuitul de 
polarizare şi etajul fina! de putere. 

Semnalul de intrare se aplică prin 
intermediu! condensatorului CI pe 
intrarea neinversoare a amplificato¬ 
rului operaţional /3A 741. Aceasta 
oferă avantajele unei impedanţe de 
intrare ridicate şi, în acelaşi timp, o 
bună stabilitate a parametrilor de 
funcţionare la variaţiile temperaturii 
mediului ambiant. Concomitent, 
există posibilitatea, folosită în cazul 
de faţă, de aplicare a unei reacţii 
globale ieşire-intrare, acel „fe- 
ed-back“ necesar oricărui sistem 
electronic cu performanţe ridicate. 
Amplificatorul operaţional realizează 
amplificarea semnalului de intrare, 
îndeplinind şi funcţia etajului pilot, 
de obţinere a semnalului de co¬ 
mandă pentru etajul'fina! de putere. 
Ieşirea amplificatorului operaţional 
este conectată direct în baza tran¬ 
zistorului TI. Tranzistorul TI func¬ 
ţionează ca repetor pe emitor, avînd 
rolul de etaj tampon între amplifica¬ 
torul operaţional şi etajul fina! de 
putere. Etajul final face parte din ca¬ 
tegoria montajelor în contratimp, 
clasa B, pentru obţinerea uhui ran¬ 
dament ridicat şi a unor distorsiuni 
cît mai mici. în vederea măririi ran¬ 
damentului şi a micşorării consumu¬ 
lui de energie, s-a ales o schemă de 
polarizare care permite saturarea 
celor două tranzistoare finale. Se 
obţine în acest fel io excursie ma¬ 
ximă a semnalului debitat de etajul 
pilot, între valorile Vcc — V SAT T9 
si V SAT TIO. Astfel se folosesc cu 
randament maxim pentru etajele fi¬ 
nale care funcţionează în clasa B 
posibilităţile sursei de alimentare. 
Să analizăm soluţia, aparent compli- 




excesive a tranzistoarelor finale, sînt 
conectate rezistenţele R14 şi R15, 
care, deşi produc o mică reducere a 
puterii etajului final, sînt absolut ne¬ 
cesare pentru buna funcţionare a 
acestuia. 

Anaiizînd funcţionarea celor doi 
dubleţi T4, T9 şi T3, TIO din etajul 
final, se observa că pentru semial¬ 
ternanţa negativă a semnalului util 
limita ’inferioe ' a tensiunii qpfte im¬ 
pusă de ten. ea de saturaţie a 
tranzistorului TIO. 

Se observă că: 

v bc 10 " v be 8 i V B e 7 t V BEg 
v be 5 V BE3 V Ei + V BEio = 
— 3 Vbe Ve., 

Din relaţia de mai sus rezultă că 
imediat ce 

V El <" 3 Vbe, 

tranzistorul TIO se saturează, de¬ 
oarece V BC 10 devine pozitiv. Pen- 


7 

LEGENDA- 

1- Placă cablaj imprimat 

2- Tranziştor 

3 - Placă sfrîngere 

4 - Radiator 

5 - Şurub M 3 

6 - Piuliţă M3- 

7- Şaibă Grower 

apariţia unei componente de curent 
continuu nedorită prin» difuzoare. 
Pentru suprimarea eventualelor os¬ 
cilaţii ale etajului fina! pe o frec¬ 
venţă foarte înaltă, s-a prevăzut gru¬ 
pul R16 C6. în scopul protejării cir¬ 
cuitului ftk 741 în ceea ce priveşte 
depăşirea accidentală a tensiunii de 
alimentare, s-a prevăzut dioda Zener 
D2. Grupul D1C4 are rolul de a 
menţine ten iunea de alimentare a 
lui fi A 741 constantă, chiar cînd eta¬ 
jul fina! debitează puterea maximă şi 
Vcc ar putea scădea. în acest fel se 
evită distorsiunile care ar putea fi 


10 


TEHNIUM 9/1982 











Propun constructorilor amatori 
realizarea unui preamplificator pen¬ 
tru cap magnetic de redare, care 
poate fi inclus în schema unui mag¬ 
netofon reaiizat „artizanal". Prin uti¬ 
lizarea unui amplificator operaţional 
integrat se reduce foarte mult gaba¬ 
ritul montajului, realizarea acestuia 
devenind mai simplă. 

Analizînd schema de principiu din 
figura 1, se observă că la intrare 
este cuplat condensatorul C în para¬ 
lel cu bobina L a capului magnetic, 
obţinîndu-se un circuit rezonant pa¬ 
ralel ce accentuează frecvenţele 
înalte. Amplificatorului operaţional i 
se aplică o buclă de reacţie nega¬ 
tivă, dependentă de frecvenţă, care 
realizează amplificarea frecvenţelor 
joase. Expresia coeficientului de 
amplificare este: 


A. C. SPOREA, FOCŞANI 



Schema cu valorile pieselor com¬ 
ponente este dată în figura 2, capul 
magnetic fiind de tipul TESLA ANP 
935 (L= 14 mH), iar integratul de ti¬ 
pul 741 (ţA741). Toate rezistenţele 
din montaj sînt cu peiiculă metalică, 
în scopul reducerii zgomotului de 
fond. Comutatorul K t realizează mo¬ 
dificarea caracteristicii de frecvenţă 
în funcţie de viteza de antrenare a 
benzii magnetice. în poziţia indicată 
în figură, viteza benzii este de 
19,05 cm/s, obţinîndu-se la ieşire o 




caracteristică de frecvenţă liniară în¬ 
tre 30 şi 18 000 Hz. Cealaltă poziţie 
a lui K , corespunde vitezei de 
9,53 cm/s. Amplificarea etajului se 
poate regla prin modificarea valorii 
rezistenţei R v 

Performanţele montajului sînt: 
Caracteristică 
de frecventă: 

9,53 cm/S . 30 — 14 000 Hz 

19,05 cm/s . 30 — 18 000 Hz 


Tensiune nominală la. ieşire ... 1 V - 

Impedanţa sarcinii ... > 10 klî 

« Raport semnal/zgomot . — 50 dB 


în figura 3 este dată schema ali¬ 
mentatorului utilizat de autor pentru 
alimentarea montajului stereo. 

în cajul utilizării unui alt tip de 
cap magnetic, se vor modifica valo¬ 
rile pieselor Ci, C 2 şi R,. 


MHI Ii IITOiDili. 


Ing. STELIAM LOZIMEAIMU, 


Pentru a realiza o audiţie cores¬ 
punzătoare a programelor radiodifu¬ 
zate în automobil, se impune aduce¬ 
rea unor îmbunătăţiri în lanţul de re¬ 
cepţie. Dacă s-a asigurat o depara¬ 
zitare corectă şi eficace, vor fi elimi¬ 
nate sursele de perturbaţii datorate 
automobilului. 

Pentru a spori sensibilitatea radio¬ 
receptorului montat pe automobil 
recomandăm intercalarea între an¬ 
tena telescopică şi radioreceptor a 
amplificatorului de antenă prezentat 
în figura 1. Amplificatorul este de 
tip aperiodic şi asigură un raport 
semnal/zgomot foarte bun. Bobina 
L-i are 15—20 de spire CuEm 0 
0,12 mrn, bobinate pe o carcasă cu 
dimensiunile 7x4x2 mm. Bobi¬ 
nele cu miez Dr 1 {carcasă 
10 x 6 x 3 mm) şi Dr 2 (carcasă 
7x4x2 mm) se realizează cu 
sîrmă CuEm 0 0,08 mm, avînd 400 
şi respectiv 120 de spire. 

Cî.od se recepţionează emisiunile 
stereofonice în gama UUS, pentru 
reducerea interferenţelor cu frec¬ 
venţe nedorite (Interferenţe de canal 
adiacent) şi cu armonice ale sub- 
purtătoarei regenerate, recomandăm 
filtrul activ din figura 2. 


cauzate de etajul pilot. Protecţia ge¬ 
nerală a amplificatorului este reali¬ 
zată de siguranţa SI. 

Punerea In funcţiune a montajului. 
După realizarea atentă a cablajului 
imprimat, se montează componen¬ 
tele şi se reverifică montajul, deoa¬ 
rece orice greşeală poate fi catas¬ 
trofală pentru amplificator. Tranzis¬ 
torele T9, TIO şi T2, T3, T4 trebuie 
să aibă acelaşi h 2 iE- Se folosesc 
componente verificate ca valori şi 
de bună calitate. Tranzistoarele fi¬ 
nale se vor monta pe radiatoare co¬ 
respunzător dimensionate în ceea 
ce priveşte puterea maximă disipată. 


TEHN1UM 9/1982 


Avînd în vedere faptul ca zgomo¬ 
tul ambiant în interiorul unui auto¬ 
mobil ce rulează cu viteza de 
70 km/h ajunge pînă la 85 dB, se 
impune existenţa unei amplificări 
audio corespunzătoare unej audiţii 
de bună calitate (3—5 W). în figura 
3 este prezentat un canal de audio- 
frecvenţă în clasă A, ce livrează 4 W 
cu 5% distorsiuni armonice totale, 
banda de frecvenţă la 3 dB fiind 
125 Hz — 12 kHz. Transformatorul 
de ieşire are L=0,1 H, întrefierul 
0,1 mm, secţiunea miezului 
6,25 cm 2 . Rezistenţa înfăşurării este 
de 1,4 fi. Li are 150 de spire, iar L 2 
170 de spire cu sîrmă CuEm 0 
0,2 mm. Curentul de reoaus prin T 3 
trebuie să fie de 880 mA. 






Se prevăd radiatoare şi pentru 
tranzistoarele prefinale (fig. 2), iar 
grupul de tranzistoare T5, T6, T7 se 
montează separat (fig. 3) şi apoi se 
dispune de radiatorul tranzistoarelor 
finale (fig. 4). Amplificatorul se ali¬ 
mentează de la o sursă de tensiune 
continuă stabilizată şi bine filtrată. 
Operaţiile de reglaj constau în re¬ 
glajul curentului de mers în gol, din 
semireglabiiu! R12 şi reglajul în 
punctul „A“ al tensiunii Vcc/2, cu 
ajuioru! semireglabilului R5. Cînd 
constructorul dispune de un genera¬ 
tor de audiofrecvenţă şi un oscilo¬ 
scop, cu ajutorul unei rezistenţe de 


sarcină Rl montate la ieşirea ampli¬ 
ficatorului, se pot vizualiza cele 
două semialternanţe ale semnalului 
de ieşire, urmărind limitarea lor si¬ 
metrică la depăşirea valorii maxime 
a semnalului de intrare. 

Se atrage atenţia ca reglajul cu¬ 
rentului de mers în gol şi a! tensiunii 
în punctul „A“ trebuie făcut cu in¬ 
trarea amplificatorului conectată la 
masa montajului. 

Montajul se poate realiza şi în va¬ 
rianta stereo, reglajele sus-menţio- 
nate făcîndu-se separat pentru fie¬ 
care canal. Executat şi pus la punct, 
montajul va da satisfacţie deplină 


constructorului amator, posesor al 
unui amplificator cu performanţe !e 
nivelul cerinţelor moderne. 


Bibliografie 

Bulucea, C., Vais, M.: „Circuite in¬ 
tegrate liniare", Editura tehnică, 
Bucureşti, 1975. 

Vătăşescu, A.: „Circuite cu se¬ 
miconductoare în industrie", Edi¬ 
tura tehnică, Bucureşti, 1974. 
NATIONAL SEMICONDUCTOR - 
„Audio Handbook", 1976. 











MICROGENTKÂL 
ELECTRICA EOLIANA 


In familia surselor neconvenţio¬ 
nale de energie un loc mai aparte îl 
ocupă energia eoliană. Pentru utili¬ 
zarea acestei energii există, din cele 
mai vechi timpuri, realizări de va¬ 
loare, care stau la baza unor modele 
moderne, care, cu o investiţie re¬ 
dusă, permit obţinerea energiei 
electrice necesare unei locuinţe. 

Construcţia prezentată mai jos 
este recomandată în special pentru 
zonele rurale unde utilizarea ener¬ 
giei eoliene poate suplini alte surse 
de energie. Propusă pentru realizare 
în ateliere şcolare bine dotate, mi- 
crocentrala electrică eoliană poate fi 


Ing. IVII HAI FLORESCU 

este aproape gata, se trece la o pre¬ 
lucrare după şabloane (figura 17) 
Dispunerea şabloanelor se face 
după dimensionarea din figura 2 
forma şabloanelor fiind indicată în 
figura 3 — care se măreşte la scară. 
Şabloanele se realizează pereche, 
utilizarea lor fiind inversată pentru 
cele două pale. Acest mod de reali¬ 
zare este familiar constructorilor de 
aeromodele, care îl utilizează cu¬ 
rent. 

în figura 3 a fost notat cu linie de 
ax planul de separare a şabloanelor 
Elicea se finisează cu smirghel fin 
şi se lustruieşte cu atenţie, calitatea 


suprafeţei influenţînd randamentul. 
Pentru a proteja suprafaţa, aceasta 
se lăcuieşte cu iac de calitate, de 
preferinţă lac alchidic sau epoxidic. 
In lipsă se poate utiliza cu bune re¬ 
zultate şi Palux. 

Elicea se prevede cu o bucşă me¬ 
talică, prezentată în figura 4. 
Aceasta este formată din două re¬ 
pere principale — baza 3 şi capacul 
4, care se realizează din oţel de 
8 mm grosime. După ce elicea a 
fost găurită şi baza introdusă în ori¬ 
ficiu! elicei, se ştrînge capacul de 
bază prin grosimea elicei cu 6 şuru¬ 
buri M 10 (notate cu 5) şi piuliţele 
6. Acestea se prevăd cu şplinîuri de 
siguranţă 9 împotriva desfacerii. în¬ 
tregul ansamblu se montează pe 
axul elicei 1, cu piuliţa 8 şi şaiba 7, 
de asemenea prevăzute cu şplint de 
siguranţă. Pe ax a fost prevăzut şi 
un inel de limitare, 2 — care ser¬ 
veşte la blocarea axului faţă de rul¬ 
menţi. Dimensiunile detaliate ale 
bucşei elicei se pot deduce din di¬ 


mensiunile elicei prezentate în fi¬ 
gura 2. 

După bucşare, elicea se echili¬ 
brează ca în figura 5, astfel ca, spri¬ 
jinită pe două reazeme orizontale, 
ea să, se afle în echilibru la orizon¬ 
tală. în caz de nevoie, se polizează 
pala mai grea — cea care trage în 
jos. 

După echilibrare se reface dacă 
este necesar lacul elicei, -iar bucşa 
(de preferinţă nichelată înainte de 
montare) se vopseşte suplimentar 
cu vopsea de ulei de bună calitate. 

Pentru susţinerea elicei se folo¬ 
seşte un lagăr cu doi rulmenţi cu 
două rînduri de bile sau cu role, 
prezentat în figura 6. Construcţia se 
realizează prin sudură şi strunjire cu 
o lungime totală nu mai mare de 
450 mm. La corpul principal 1 se 
sudează urechile 2, pe care se vor 
fixa barele de sprijin 3. Fixarea se 
face cu şurub şi piuliţă, 4--5, asigu¬ 
rate cu şplinturi. în corpul principal 
se face un orificiu de gresare 6, care 


Viteza 


Diametrul rotorului (m) 


m/s 

km/h 

3,9 

5,0 

7,0 

14,4 

4,0 

0,1 

0,3 

0,5 

18,0 

5,0 

0,2 

0,5 

1,0 

21,6 

6,0 

0,4 

0,8 

1,8 

25,2 

/,0 

0,7 

1,3 

2,9 

28,8 

8,0 

1,0 

2,0 

4,3 

32,4 

9,0 

1,4 

2,9 

6,1 

36,0 

! 10,0 

2,0 

3,9 

8,3 

39,6 

11,0 

2,6 

5,2 

11,1 

43,2 

12,0 

3,4 

6,8 

1 14,4 

46,8 

13,0 

4,3 

8,6 

18,3 

50,4 

14,0 

5,4 

10,8 

22,8 


12,0 


1,8 

3,6 

6,3 

9,9 

14.7 

21,0 

28.8 
38,3 
49,7 
63,2 
79,0 


18,0 


5,0 

9,8 

17,0 

27,0 

40.3 

57.3 

78.6 

104.6 
135,9 

172.7 

215.7 


Turaţia de 
referinţă 
(ture/min) 


44 

67 

80 

94 

107 

121 

134 

148 

161 

175 

188 



construită într-un timp scurt, cu ma¬ 
teriale fabricate în ţară. 

In cele ce urmează vom prezenta 
modul de realizare a unei instalaţii 
cu rotor cu două pale, cu ax orizon¬ 
tal. 

Pentru acest tip de rotor, puterea 
utilă este dată de formula: 

P=JPaer DV, 

unde am notat cu D — diametru! 
elicei, V — viteza aerului în m/s şi 
P aer — densitatea aerului. Această 
formulă are forma practică: 

P = 0,0002 D 2 V\ 

Pentru diametrele uzuale ale ro¬ 
toarelor valorile puterii utile (în kW) 
sînt date în tabelul alăturat. 

Este evident că un amator nu 
poate realiza orice diametru de ro¬ 
tor, construcţia complicîndu-se 
foarte mult la diametrele mari. în 
practică sînt realizabile cu materiale 
obişnuite numai primele două di¬ 
mensiuni, dar şi acestea presupun 
un mic atelier şi colaborarea mai 
multor constructori. 

Vom arăta modul de realizare a 
unui rotor de 3,9 m şi a pilonului 
pentru acest rotor, menţionînd că 
pentru un alt diametru, dimensiunile 
rotorului pot fi modificate la scară. 

Succesiunea operaţiilor pentru 
realizarea rotorului este prezentată 
in figura 1. Se aleg un număr de 28 
fîşn de placaj de fag de 8 mm gro¬ 
sime, de bună calitate (formate din 
minimum 5 straturi de furnir). Aces¬ 
tea se suprapun cu un mic decalaj 
una faţă de alta (figura 1.1), decalaj 
considerat faţă de ax. Se încleiază 
cu aracet straturile şi se lasă să se 
usuce sub presiune (o greutate de 
pca 100—150 kg). Decalajul se face 
intr-un unghi de cca 10°. 

Se fasonează blocuţ astfel obţinut 
la forma paralelipipedică acoperi¬ 
toare rotorului (figura 1.2). Pe acest 
bloc se trasează forma elicei si se 
face o primă operaţie de tăiere pe 
contur exterior (figura 1.3). Se con¬ 
tinuă succesiv cioplirea formei elicei 
ca în figurile 1.3—1.6. Cînd forma 


6 k _ 5 



12 


TEHNIUM 9/1982 





se acoperă cu un inel de tablă strîns 
elastic. 

Asamblarea în prima etapă se face • 
astfel: 

1. Se strînge elicea pe axul ei cu 
ajutorul unei pene de cca 36 mm 2 
secţiune şi o lungime de cca 
180 mm şi se blochează şurubul cu 
şplintul de siguranţă (şurubul dig 
capătul axului va avea un diametru 
de minimum 25 mm). 

2. Se introduce în lagăr primul 
rulment, se trece şxul prin acesta şi 
apoi se introduce rulmentul de la 
capătul opus. 

3. Se fixează roata dinţată conică 
cu acelaşi sistem de pană şi se 
strînge şurubul, care apoi se asigură 
cu şplintul de siguranţă (ambele ca¬ 
pete ale axului sînt prevăzute cu şu¬ 
rub de strîngere). 

4. Se verifică echilibrarea elicei 
montate şi se face ungerea prin ori¬ 
ficiul gresor, cu unsoare minerală 
rezistentă la apă. 

Trecînd la capul superior al com¬ 
plexului eolian, menţionăm că struc¬ 
tura asamblată cu şuruburi a fost 
gîndită pentru a simplifica montajul, 
succesiunea montajului fiind pre¬ 
zentată mai tîrziu. 

în figurile 7 şi 8 sînt prezentate 
vederile laterale şi de sus ale com¬ 
plexului eolian — notaţiile fiind co¬ 
mune. 

în figuri am notat: 1 — elicea; 2 — 
lagărul elicei; 3 — elementul direc¬ 
tor; 4 — capul de- giraţie; 5 — ţeava 
pilonului; 6 — axul vertical; 7 — ro¬ 
ţile conice ale transmisiei; 8 — ba¬ 
rele de fixare; 9 — urechile capului 
de giraţie. 

Barele de fixare se fac din ţeavă 
de oţel de 3/4 ţoii, pentru a nu în¬ 
greuna construcţia. Elementul direc¬ 
tor se face din tablă galvanizată de 
1 mm grosime, întărită la margini cu 
platband de 4 x 20 mm. 

Structura capului de giraţie este 
cţetaliată în figura 9. Se vede că axul 
1, prevăzut cu pinionul conic 2, este 
ghidat la partea superioară de rul¬ 
mentul radial axial 9, protecţia la in¬ 
temperii fiind realizată de capacul 
de tablă 11. .în afară de rotaţia axu¬ 
lui, capul de giraţie trebuie să per¬ 
mită şi rotirea complexului faţă de 
pilon. Pentru aceasta se montează 
prin sudură pe coloana pilonului 
(tronsonul superior se face din 
ţeavă de 3—4 ţoii), elementul de 
ghidaj inferior, 4. Elementul consti¬ 
tuie o jumătate a rulmentului axial 
care susţine întreg complexul. Pe 
acesta se introduc bilele 14, care se 
obţin de la un rulment vechi, apoi se 
introduce corpul capului de giraţie 
3. în interiorul acestuia se presează 
rulmentul inferior (radial axial), 12. 
Se introduc forţat cele două bucşe 
de distanţare, 6 şi 7, apoi se intro¬ 
duce rulmentul superior (de aseme¬ 
nea axial radial), 12. Acest rulment 
se blochează cu două puncte de su¬ 
dură de coloana pilonului. Accesul 


apei este împiedicat la partea infe¬ 
rioară de gulerul cilindric 15, iar la 
partea superioară de capacele de ta¬ 
blă 11 şi 13. 

Rulmentul axului 9 este reţinut în 
cojoană de un guler sudat, 10. 

în figura 10 este prezentat modul 
de montare pe corpul capului de gi¬ 
raţie a urechilor de montaj 5, prin 
sudură. Urechile se realizează din 
tablă de oţel de 8 mm grosime. 

Deşi a fost prezentat mai înainte, 
complexul eolian se asamblează în 
cea mai mare parte ultimul, pe pilo¬ 
nul ridicat. 

în figura 11 este prezentată insta¬ 
laţia asamblată complet. Notaţiile 
sînt următoarele: 1. — rotor; 2 — 
element director; 3 — sistem de fi¬ 
xare; 4 — cap de giraţie; 5 — co¬ 
loana mediană a pilonului; 7 — co¬ 
loana inferioară a pilonului; 8 — sis¬ 
temul de bază ai pilonului; 9 — co¬ 
loanele oblice ale bazei; 10 — lagă¬ 
rul inferior al axului vertical; 11 — 
bucşa de susţinere superioară; 12 — 
bucşa de cuplare şi susţinere me¬ 
diană; 13 — bucşa de cuplare 
susţinere inferioară; 14 — fulia mo¬ 
toare; 15 — curelele de transmisie; 
16 — fulia generatorului; 17 — ge¬ 
neratorul; 18 — carcasa de protecţie 
a generatorului; 19 — ancorele; 20 
— elementele de întindere; 21 — 
treptele de acces; 22 — cablurile an¬ 
corelor. 

Vom prezenta detaliile acestei 
construcţii în cele ce urmează. în fi¬ 
gura 12 este prezentat cuplajul de- 
montabil cuprins în zonele bucşelor 
de cuplare. Se poate remarca faptul 
că cele două ţevi care formează ele¬ 
mentele axului, 1 şi 4 (ţeavă de 3/4 
ţoii), se articulează cu ajutorul buc¬ 
şei stelate 3 şi al ştifturilor de cu¬ 
plare 2. Acest tip de cuplare permite 
montarea simplă a unui ax cu lungi¬ 
mea mare, compensînd eventualele 
abateri de la axialitate. Articularea 
axului este necesară şi pentru a*pu- 
tea descărca o parte din greutatea 
acestuia la nivelul articulaţiilor co¬ 
loanei pilonului. Ansamblul cuplaju¬ 
lui este prezentat în figura 13. în 
această figură elementele de ax 1 şi 
8, cuplate prin bucşa 3, sînt ghidate 
de rulmentul radial axial 5, menţinut 
în coloana 7 de gulerul 6, sudat în 
aceasta. De coloana inferioară 7 se 
sudează bucşa de cuplare şi susţi¬ 
nere 4 cu urechile de fixare 9. 
Bucşa este filetată în partea supe¬ 
rioară astfel încît coloana superioară 
a jailonului 2 să se înfileteze. 

In figura 14 este prezentat siste¬ 
mul lagărului inferior. Axul tubular 1 
se termină cu un dop strunjit, 7, 
care se sprijină pe elementul inferior 
4 cu ajutorul bilei de rulment 8. Ele¬ 
mentul inferior este sudat de că¬ 
maşa 2 şi. încastrat într-o fundaţie 
de beton. în interiorul cămăşii se in¬ 
troduce elementul distanţier 3, pe 
care se sprijină rulmentul radial de 
ghidare, 6. întregul sistem este pro¬ 


io Cfâ, 
- ^ lo-, : 





tejat de cămaşa 5 fixată de axul tu¬ 
bular. 

Ieşirea axului din capătul coloanei 
inferioare este prezentată în figura 
15. Axul 1 este ghidat de rulmentul 
radial 4 în coloana pilonului 2, rul¬ 
mentul fiind menţinut de un capac 
filetat 3, strîns pe coloană. 

întinderea ancorelor este realizată 
cu ajutorul elementelor de întindere 
din figura 16. Acestea sînt alcătuite 
din două piuliţe sudate între ele cu 
ajutorul unor bare de oţel. Cele 
două filete se realizează invers — 
unul spre stînga şi celălalt spre 
dreapta. 

în figura 17 este detaliat sistemul 
de bază ai coloanei. Axul 1 este cu¬ 
plat cu axul 2 prin bucşa 3, ghidarea 
fiind realizată de rulmentul radial 7. 
Elementele coloanei sînt fixate simi¬ 
lar cu bucşele de cuplare _şi susţi¬ 
nere, prin bucşa de bază 6. în bucşă 
sînt introduse şi sudate coloanele 
înclinate ale bazei, realizate din 
ţeavă de 2 ţoii. 

Modul de asamblare a construcţiei 
este prezentat în succesiunea sa 
obligatorie. 

1. Se toarnă baza de beton, în 
care se fixează lagărul inferior şi 
sistemul de bază al coloanei, prin 
intermediul coloanelor oblice. Axia- 
litatea se determină prin coborîrea 
unui fir cu plumb în bucşa de bază, 
fir care trebuie să atingă calota sfe¬ 
rică a lagărului inferior. 

2. După întărirea completă a beto¬ 
nului, se introduc în lagărul inferior 
cilindrul distanţier şi bila de sprijin. 
Se introduce în bucşa de bază rul¬ 
mentul de ghidare (gulerul din 
bucşa de bază a fost sudat odată cu 
coloanele oblice). 


3. Se ia elementul inferior ai axu¬ 
lui, se introduce prin bucşa de 

se introduce pe ax rulmentul de ghi¬ 
dare din capătul inferior al coloanei, 
apos se introduce capacul filetat şi 
se strînge pe capătul coloanei. 

4. Se introduce pe ax fulia mo¬ 
toare, apoi capacul de protecţie ai 
lagărului inferior şi se glisează axui 
pe care s-a trecut şi rulmentul lagă¬ 
rului inferior, pe elementul terminai 
strunjit, care se fixează cu două-trei 
puncte de sudură. 

5. Se sprijină axul pe bila de spri¬ 
jin şi se presează rulmentul în lagă¬ 
rul inferior.. >• 

6. Se fixează capacul' de protecţie 
al lagărului inferior cu un şurub de 
ax. (in prealabil, lagărul inferior se 
umple cu unsoare consistentă, re¬ 
zistentă îa apă.) Fulia se fixează cu 
trei şuruburi montate la 120°. 

7. Se înfiletează elementul inferior 
al coloanei şi se montează primul 
rînd de cabluri de ancoră. Ancorele 
se realizează ca la pompa eoliană ce 
a fost prezentată în Almanahul 
„Tehnium" 1982. Cablurile de an¬ 
coră se realizează din 13 fire de oţel 
de 1 mm diametru, torsadate între 
ele. 

8. Se întind ancorele cu elemen¬ 
tele de întindere, verificînd cu aten¬ 
ţie verticalitatea coloanei. 

9. Se introduce elementul axului 
tubular, avînd grijă să se introducă 
iniţial rulmentul pe ax şi apoi să se 
sudeze tijele de cuplare. După co¬ 
borîrea axului în coloană se pre¬ 
sează rulmentul în capul coloanei. 

10. Operaţia se reia în aceeaşi or¬ 
dine pentru următoarele- elemente 
ale coloanei şi axului, pînă la capă¬ 
tul superior, care suportă capul de 
giraţie. Acesta este asamblat înainte . 
de ridicare, după cum a fost arătat 
mai sus. 

11. După lansarea ultimului tron¬ 
son al axului tubular se va trece la 
asamblarea complexului eolian, care 
reprezintă operaţia cea mai grea 
pentru că se execută la înălţime. Pe 
tot timpul montajului la înălţime 
este obligatorie utilizarea unei cen¬ 
turi de protecţie! 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 9/1982 




3NTR0LUL 

CAROSERIEI 


Elementul autoturismelor care 
atrage atenţia ce| mai puţin din 
punct de vedere tehnic este carose¬ 
ria. Aproape fără excepţie, în urma 
unei coliziuni sau după depăşirea 
violentă a unui obstacol — fie proe¬ 
minenţă, fie groapă —, păgubaşii 
examinează atent doar eventualele 
urmări asupra roţilor, suspensiei, frî- 
nelor sau a elementelor de prindere 
a roţilor la caroserie; acesteia din 
urmă i se acordă atenţie de obicei, 
numai sub raport estetic şi mai ales 
în ocaziile cînd vehicblul îşi schimbă 
proprietarul. Evident că o astfel de 
optică este greşită deoarece mici 
deformaţiuni ale caroseriei portante 
(soluţia constructivă cea mai răspîn- 
dită în fabricaţia autoturismelor de 
clasă mică şi mijlocie) poate avea 
grave consecinţe asupra întregii 
structuri a vehiculului, influenţînd ţi¬ 
nuta sa de drum şi uzura unora din 
subansamblurile sale ca: roţi, frîne, 
amortizoare, elementele direcţiei ş.a. 
Pe lîngă toate acestea, o caroserie 
cu imperceptibile imperfecţiuni geo¬ 
metrice îşi poate pierde etanşeitatea 
la praf şi apă şi, în plus, devine zgo¬ 
motoasă. 

lată de ce mai ales atunci cînd se 
achiziţionează un autoturism de 
ocazie sau în urma unui tratament 
mai violent al propriei maşini, caro¬ 
seria acestuia trebuie să fie supusă 
unei atente examinări. 

Practica a arătat că cele mai frec¬ 
vente deformări ale caroseriilor sînt: 
îndoirea, planşeului (sau a longeroa- 
nelor), deplasarea laterală, strivirea 
sau deformarea în paralelogram. în 
toate cazurile, alinierea corectă a 


Ing. IVI. STRATULAT 

roţilor este deteriorată şi imposibil 
de restabilit prin mijloacele de reglaj 
normale. * 

îndoirea planşeului se produce în 
urma unei coliziuni frontale sau 
posterioare şi conduce ia îndoirea 
longeroanelor fie'în zona pedalieru¬ 
lui — dacă ciocnirea a fost frontală 
—, fie către puntea din spate — 
dacă coliziunea a fost posterioară. 
La inspecţia vizuală a unei astfel de 
maşini se observă umflături laterale 
ale longeroanelor, precum şi pliuri 
pe suprafeţele superioară şi infe¬ 
rioară. 

Deplasarea laterală se produce 
cînd una sau ambele secţiuni ale 
maşinii au fost împinse lateral, în 
oricare zonă pe lungimea caroseriei. 

Strivirea, urmare a unor şocuri 
foarte puternice, provoacă, de cele 
mai multe ori, deformarea accentu¬ 
ată a longeroanelor în imediata veci¬ 
nătate a traversei anterioare (în faţa 
sau spatele ei) sau deasupra ampla¬ 
sării punţii din spate. Şocul produce 
modificarea lungimii longeronului 
respectiv, iar urmele sale sînt obser¬ 



vabile prin pliurile formate pe longe- 
ron în vecinătatea traversei din faţă 
sau, la coliziunile din spate, prin 
pliurile formate pe longeron deasu¬ 
pra punţii posterioare. 

Deformarea în paralelogram nu 
modifică lungimea longeroanelor, ci 
provoacă-numai deplasarea longitu¬ 
dinală relativă între ele. Defectul se 
produce, de obicei, în cazul în care 
vehiculul este lovit într-unul din col¬ 
ţuri, longitudinal. 

Foarte rar, abaterile geometriei 
caroseriei se observă cu ochiul liber 
şi mai ales la prima vedere. Bineîn¬ 
ţeles că urmele lăsate de reparaţiile 
caroseriei, mai ales în părţile din 
faţă şi spate ale acesteia ori la col¬ 
ţuri, trebuie să constituie un semnal 
de alarmă, atunci cînd se cumpără o 
maşină veche. 

Cea mai simplă metodă de verifi¬ 
care este arhicunoscutul procedeu 
al măsurării diagonalelor roţilor. 
Aproape fără excepţie — sau cu 
foarte rare excepţii — diagonalele 
Di şi D 2 (fig. 1 a) ale roţilor unei 
maşini lovite nu sînt egale; şi chiar 
dacă rărfiîn egale în urma coliziunii, 
ele se abat de la valorile nominale 


(fig. 1 b). 

Măsurarea se face plasînd auto¬ 
mobilul pe o suprafaţă plană orizon-i 
tală şi însemnînd cu o cretă verti¬ 
cala axului roţilor cîî mai aproape 
de anvelopă, dar la aceeaşi distanţă 
de aceasta pentru toate roţile, înde- 
părtînd apoi automobilul, se pot mă¬ 
sura lungimile celor două diagonale, 
care, în caz de egaiitate, este bine 
să fie comparate cu datele construc¬ 
torului. Această din urmă măsură 
devine obligatorie pentru unele ve¬ 
hicule (curn este ,,Renault“-16) 'ia 
care geometria roţilor este asigurată 
în condiţiile inegalităţii celor două 
diagonale. 

Este mult mai greu să se stabi¬ 
lească urmările coliziunilor sau răs¬ 
turnărilor asupra restului caroseriei. 
Pentru a stabili importanţa, locul şi 
tipul deformărilor, se procedează la 
măsurarea fiecărui element al caro¬ 
seriei în ordinea şi locurile indicate 
în figura 2. Rezultatele se compară 
fie cu datele uzinei constructoare, 
fie cu cele obţinute pe un vehicul 
despre care există certitudinea ca 
este perfect geometric. 


Măsurarea diagonalelor 

a. Modificarea geo¬ 
metriei părţii inferioa¬ 
re a structurii maşinii 
face ca diagonalele Di 
şi D 2 să nu mai fie 
egale. 









(URMARE DÎM NR. TRECUT) 

BD — S euro, siliciu, putere, FI, 
BLC 

BDX, BDY — Idem, uz industrial 
BF — S euro, siliciu, mică putere, 
HF, BLC 

BFR, BFS, BFT — Idem, uz indus¬ 
trial 

- BFV, BFW, BFX, BFY — Idem 

BLX, BPX — S euro, siliciu, putere, 
HF, uz industrial 

BLY, BPY — S euro, siliciu, foto- 
tranzistor 

BSS, BSV, BSX — S euro, siliciu, 
mica putere, comutaţie, uz indus¬ 
trial 

BT — S euro, tiristor cu siliciu, de 
putere, BLC 

BTW, BTY — Idem, uz industrial 
BU — S euro, siliciu, putere, comu¬ 
taţie, BLC 

BUY — Idem, uz industrial 
MA — Motorola, germaniu, mică pu¬ 
tere, capsulă metalică 
MD — Motorola, tranzistoare multi¬ 
ple 

MF — Motoroîa, siliciu, mică putere, 
capsulă metalică 

MFE — Motorola, siliciu, TEC, 
capsulă metalica 

MHQ — Motorola, 4 tranzistoare pe 
„chip“, capsulă metalica 
MJ — Motorola, siliciu, putere, 
capsulă metalică 

MJC — Motorola, siliciu, putere „flip 

cnip- 

MJE — Motorola, siliciu, putere, 
capsula plastic 

MM — Motorpla, semnal mic, mica 
putere, RF, capsula metalica 
MMCF — Motorola, siliciu „flip chip” 
MMCM — Motorola, siliciu, semnal 
mic, ceramic 

MMCS — Motorola, siliciu, semna! 
mic „flip-chip“ 

MMF — Motorola, siliciu TEC 
MP — Motorola, germaniu, de pu¬ 
tere, capsulă metalică 
MPF — Motorola, TEC, capsulă 
plastic 

MPM — Motorola, siliciu, semnal 
mic, plastic 

MPS — Motorola, semna! mic, plas¬ 
tic 

MPU — Motorola, TUJ programabil 
MU — Motorola, TUJ 
MQ — Motorola, tranzistoare cva¬ 
druple sau multiple . 

MRF — Motorola, RF şi microunde 
,TH, TN, TP, TPS, TQ, SP, NN, PG 

— Sprague Electric TF, XA, XB, XC 

— Siemens 

SFT — Sescosem 

SSD — Solid State Devices 

ST — Transitron 

STC, STT — Silicon Transistor 

TK, TS - ITT 

TR, TRL, TRM, TRS, TRSP — In- 
dustra 

U — Siiiconix 

2DT, 2M, 2T, ZTX — Ferranti 
K, KD, KR — KMC 
KS, KSD, KSP — Kerton 
LDA, LDF, LDS - Mullard 
MHM. MHT — Honeywell (Solitron) 
NKT, V — Newmarket — SGS 
PET — Plulco 

MT, MP8 — Microelectronics 
NS — National 









BIEBIATBB 
Bl UMIDITAU 


Umiditatea normală a mediului din 
încăperi (umiditatea relativă a aeru¬ 
lui, cuprinsă între 50 şi 65%) se 
menţine doar la sfîrşitul primăverii, 
deteriorîndu-se, datorită modificări¬ 
lor climei, în celelalte anotimpuri. 
Iarna, umiditatea scade datorită sis¬ 
temelor de compensare termică, jus- 
tificînd folosirea umidificatoarelor 
artificiale (evaporare sau pulveri¬ 
zare). Toamna, creşterea umidităţii 
determinată de intensificarea preci¬ 
pitaţiilor impune utilizarea urcătoa¬ 
relor artificiale. 

Aparatele utilizate pentru măsura¬ 
rea şi corectarea umidităţii mediului 
din încăperi sînt părţi componente 
ale instalaţiilor mai complexe pentru 
asigurarea unui aer condiţionat, ne¬ 
cesar desfăşurării activităţii în con¬ 
diţii optime. 

Prezentăm mai jos datele nece¬ 
sare pentru construcţia şi etalonarea 
unui aparat electronic capabil să co¬ 
mande automat instalaţia de hidro- 
statare a aerului, menţinînd umidita¬ 
tea relativă a mediului din încăpere 
ia procentul dorit, între limitele de 
20 şi 95%, cu precizia, de 1,5%. 

Aparatul se, alimentează de la re¬ 
ţeaua electrică de iluminat 
(220 V—50 Hz), fiind practic insensi¬ 
bil la variaţii de 20% ale tensiunii de 
alimentare. 

Din schema electrică prezentată 
în figura 1 rezultă că instalaţia este 
compusă din traductorul hidroelec¬ 
tric (fig. 2), releul electronic reali- 


2. IAÎMCU 

zat cu tranzistoarele T v T 2 şi T& co¬ 
mutatorul regimului de lucru; K 2 , 
circuitul de comandă, realizat cu 
tranzistoarele T 4 şi T 5 , elementul de 
execuţie a comenzilor (tiristoru! 
Th.1) şi blocul de alimentare, în 
componenţa căruia intră transfor¬ 
matorul Tr.1, elementele redresoare 
P 2 şi D 3 , condensatoarele de filtraj 
al tensiunii redresate şi lămpile de 
semnalizare L 1 şi L 2 . 

Traductorul hidroelectric, 'P (fig. 
2), se va confecţiona din sticlotexto- 
lit placat cu cupru. Porţiunea haşu¬ 
rată reprezintă folia de cupru neco¬ 
rodată. 

Electrozii de cupru (argintaţi) se 
vor acoperi cu soluţie de clorură de 
sodiu, după care se lasă să Se 
usuce. Traductorul uscat prezintă 
rezistenţa electrică de 120 kn cînd 
umiditatea mediului este de 20%. 
Creşterea umidităţii - aerului pînă la 
55% determină scăderea rezistenţei 
electrice a traductorului la circa 
30 ka Rezistenţa electrică a tra¬ 
ductorului se reduce la 14 kli cînd 
umiditatea relativă a mediului atinge 
valoarea de 94%. 

Cît timp raportul între rezistenţa 
traductorului şi valoarea rezistenţei 
pe care o reprezintă potenţiometrul 
R 0 se menţine astfel încît baza tran¬ 
zistorului T, să fie polarizată cu o 
tensiune pozitivă în raport cu emito- 
rul, tranzistorul T-, este închis, iar 
tranzistoarele T 2 şi T 3 sînt deschise. 


De colectorul tranzistorului T 3 sînt 
conectate alternativ, prin interme¬ 
diul comutatorului K 2 , bazele tran- 
zistoarelor T 4 sau T 5 . Tranzistorul T 3 
fiind deschis, tranzistorul care îl ur¬ 
mează prin K 2 va fi închis. Dacă 
acesta este T 5 , închis va fi şi tiristo- 
rul. Rezistenţa electrjcă mare dintre 
anodu! şi catodul tiristorului se re¬ 
flectă pe cealaltă diagonală a punţii 
redresoare P v înseriată cu sarcina, 
care nu va funcţiona. Arde lampa L-\ 
indicînd conectarea aparatului la re¬ 
ţeaua electrică. 

Reducerea rezistenţei traductoru¬ 
lui determinată de creşterea umidi¬ 
tăţii mediului permite aplicarea unei 
tensiuni negative pe baza tranzisto¬ 
rului T v în raport cu emitorul, des- 
chizîndu-l. Se închid tranzistoarele 
T 2 şi f 3 şi se deschide T 5 . Comuta¬ 
torul K 2 fiind în poziţia NI, baza 
tranzistorului T 4 nu este conectată 
în circuitul de comandă. 

Deschiderea tranzistorului T 5 de¬ 
termină inversarea stării tiristorului, 
care, deschizîndu-se, conectează 
sarcina (în cazul considerat un us- 
cător) la reţeaua electrică. Se 
aprinde şi lampa L& indicînd că sar¬ 
cina a fost conectată. 

Uscătorul reduce umiditatea me¬ 
diului pînă la limita fixată pe cadra¬ 


nul gradat al potenţiometrului f? 0 . 
Creşterea rezistenţei traductorului 
provoacă închiderea tranzistorului 
T v aducînd releul electronic în sta¬ 
rea iniţială. Tiristorul se închide, în- 
trerupînd uscătorul. 

Atunci cînd comutatorul K 2 se află 
în poziţia ND, la colectorul tranzis¬ 
torului T 3 este conectată baza tran¬ 
zistorului r 4 , care apare intercalat 
între T 3 şi f 5 , inversînd starea tiris¬ 
torului. Cînd umiditatea mediului în 
care se află traductorul este mai 
mică decît cea limitată de potenţio¬ 
metrul Rş f tiristorul este deschis, ac- 
ţionînd un umidificator. 

Poziţia comutatorului K 2 se stabi¬ 
leşte în funcţie de natura încăperii. 
Pentru medii cu tendinţă umidifică 
ascendentă, unde sînt necesare us- 
cătoare, K 2 va fi în poziţia NI, iar 
pentru medii uscate se va folosi 
pentru K 2 poziţia ND. 

Amatorii care doresc să acţioneze 
compensatoare care necesită un cu¬ 
rent mai mare de IA pot înlocui ti¬ 
ristorul şi puntea redresoare P^ cu 
altele care suportă curentul dorit. 
De exemplu, pentru curent maxim 
de 3A se vor monta tiristorul T3N4 
şi puntea redresoare 3PM4. 

Lampa L 2 arde cînd tiristorul este 
deschis. La nevoie poate fi înlocuită 






rnmmm 


Aparatul poate fi utilizat în labora- Ş 
torul foto pentru a obţine timpi de 
expunere precis repetabili pentru 
aparatul de mărit. Durata temporiză- 
rii este cuprinsă în două game: 
0,1—9,9 s, reglabilă din 0,1 în 0,1 s, • 
şi 1—99 s, reglabilă din secundă în 
secundă. 

Schema este compusă din două 
numărătoare CDB 490, conectate în 1 
cascadă pentru a realiza numărarea 1 
pînă la 99, un oscilator realizat cu 
porţile P 2 , P& P 4 şi piesele aferente, 
un divizor prin 10 realizat cu un cir- i 
cuit CDB 490 şi un circuit de co¬ 
mandă format dintr-un circuit bista- 
bil R-S (1/2 CDB 476), butonul 1 
START şi inversoarele / 3 , / 4 , l 5 . Co¬ 
manda becului aparatului de mărit o 
realizează releul REL de 24 V/24 
mA,* care are montat în paralel pe 
contactele sale un întrerupător K 4 
(acesta permite aprinderea becului 
independent de temporizator). 

Aparatul funcţionează astfel: la ş, 
comanda dată prin butonul START 
circuitului R-S, ieşirea Q a acestuia 
trece în starea logică t; se validează 
astfel poarta P 2 care permite func- 1 
ţionarea oscilatorului şi poarta Pţ 
care permite impulsurilor divizate de 
circuitul CDB 490 (sau provenite di¬ 
rect din oscilator) să treacă spre nu- 
mărător. De asemenea se vor ac- 
ţiona releul REL şi intrările de rese- 
tare ale celor două numărătoare vor 
trece în starea „0“, permiţînd aces¬ 
tora să numere impulsurile primite. 

La coincidenţa dintre numărul de 
impulsuri aflat In cele două numără- • 
toare şi ce! fixat cu comutatoarele A 
K-t şi K 2 , ieşirile inversoarelor / 4 şi / 5 
vor'trece în starea 1, iar inversorul Ă ; 


CONSTANTIESS MIHALACHE 

mrnmmMgmmmmsammmmgmmmKm 


va comanda revenirea bistabilului în 
starea iniţială. Ieşirea Q a acestuia 
va trece în starea „0“, blocînd astfel 
porţile P, şi P 2 , iar releu! REL se va 
decupla. De asemenea, numărătoa¬ 
rele vor fi aduse în starea „0“ de că¬ 


tre ieşirea Q. 

Releu!, utilizat poate fi de orice 
tensiune, cu condiţia de a avea con¬ 
tacte corespunzătoare curentului 
consumat de bec, iar' sursa de ten¬ 
siune să fie dimensionată corespun- 


+ 2 AY r—-- 


0 1 2 3 45678 9 
CDB442 
D C B A 

D CB A BţU 
I CDB 490 L 

|Rq Rq R 9 R 9Ai r 


[0 1 234567 891 t. 

CDB 442 Jfl 

j D C B A 


R 0 WX A, 



CDB _ 
•|k, ,~1 490 r. 

txai R q Rq RgRg Ai - 


«fr ,ff 5v 

I5 LlKa Ka Li 



1 [1/ 2 CDB 476 

i? Ij—j—S-i 5v 

/ START 

BD135 

_1P M 0 5 . 220jjFX 6v 


<&nr~ + 7 

_y ^ iooou^ 5V 


|10QmF 
I PB ! P4 


Il + I 2 + I 3 +I 4 +I 5 -COB406 


zător. De asemenea, atunci cînd cu¬ 
rentul consumat de releu depăşeşte 
40 mA, inversorul de putere /, se va 
înlocui cu un tranzistor care să 
poată suporta curentul respectiv. 


murim 

IVI. VRlNCEAMU 

în prezentul montaj, cele patru sunetul este şi mai puternic. Este 
porţi ale circuitului integrat CD 4001 natural că o asemenea sirenă nu 
(CMOS cu patru porţi triger- poate fi montată pe un autoturism 

—Scbmitt inversoare) formează — fie el şi al unui electronist amator 

două multivibratoare în contratimp —, însă este deosebit de utilă ca 
şi care furnizează un semnal ce avertizor sonor în instalaţii staţio- 
creşte şi descreşte repetat în frec- nare. 

venţă. Prin tranzistoarele T 1 şi T z Consumul montajului fiind relativ 
acest semna! se amplifică pînă de- mic, alimentarea se poate face — în 

vine asemănător celui scos de maşi- lipsa unui alimentator de le reţea —' 

nile de poliţie din filme. şi de !a opt baterii de cîte 1,5 V 

Dacă în loc de un difuzor obişnuit montate în serie, 
folosim un difuzor cu compresie, 



TEHNIUM 9/1982 



17 







UZAREA UNUI 

PORTHLTRI 

Ing. V. CĂL1NE5CU 

în tehnica fotografică modernă se 
folosesc filtre speciale, gri, colorate, 
pentru întreg cîmpul imagine sau 
doar parţiale, filtre care în marea 
majoritate a cazurilor sînt de formă 
pătrată. Dimensiunea standardizată 


trebuie fealizate într-un atelier me¬ 
canic de precizie. De aceea reco¬ 
mandăm în primul rînd construirea- 
portfiltrului cercurilor de specialitate 
de pe lîngă întreprinderi. Fotoama- 
torii pot apela individual la serviciile 
unei cooperative cu profil de prelu¬ 
crări mecanice prin aşchiere. 

Ansamblul din figura 1 redă port- 
filtrul montat pe un aparat fotografic 
monoref|ex. Inelul 1 se montează pe 
filetul frontal al obiectivului, filet 
destinat filtrelor. El prezintă o cir¬ 
cumferinţă exterioară prevăzută cu 
un canal, circumferinţă pe care se 
poate roti placa „3“, asigurată con¬ 
tra desfacerii cu ştiftul filetat special 
„2“. Inelul are un filet interior de 
aceeaşi mărime cu cei al obiectivu¬ 
lui, astfel încît să se poată monta un 
filtru normal. Pe placa „3“ se află 
două ghiduri laterale „4“, prevăzute 
cu cîte trei canale. Prinderea ghidu- 
rilor pe placă se face cu patru şuru¬ 
buri M3 cu cap cilindric sau înecat, 
„5“. Asigurarea filtrelor contra căde¬ 
rii se face cu plăcuţa „6“, montată 
cu un şurub M3 cu cap cilindric, 
„7“. 

Placa este teşită pe laterale în 
partea inferioară, astfel încît să se 
poată înfinge filtrul cu mîna (even¬ 


tual se poate renunţa la aceste teşi¬ 
turi). Ghidurile „4“ se ajustează ja 
forma plăcii după montare (sau se 
lasă la dimensiunea nominală).; 

Dacă filtrele folosite sînt subţiri, 
se introduc şase arcuri Samelare 
presoare, „8“, din tablă arc de 
0,15—0,2 mm. Prin practicarea unei 
fante transversale în ghiduri (largă 
de 0,5—1 mm) se realizează -un 
punct de prindere a capului arcuri¬ 
lor care se asigură cu răşină epoxi- 
dică. Prezentarea arcurilor s-a făcut 
în desenul de execuţie a ghidurilor. 

Piesele se execută din durai fc'u 
excepţia şuruburilor) şi se eloxează 
negru mat. Desenele de execuţie 
sînt date în figurile 2, 3, 4, 5, 6. 

Diametrul nominal al filtrelor ine¬ 
lului „1“ (fig. 2), respectiv cota „a“, 
se va trece pe desen măsurîndu-l pe 
obiectiv. Dimensiunile din schiţă 
permit atingerea filetul ui maximal de 
M59 x 0,5. 

Ştiftul „2“ se va ajusta astfel încît 
să permită rotirea plăcii „3“ faţă de 
inelul „1“. 

Prin realizarea mai multor inele, 
portfiltrul poate fi folosit pe diverse 
obiective. Se va verifica cu atenţie 
dimensiunea filetului de prindere 











Cu ajutorul acestui analizor se pot 
elimina dominantele de culoare care- 
apar pe întregul negativ (de exem¬ 
plu din developare sau fabricaţie), 
dar nu şi dominantele apărute pe 
fiecare clişeu în parte datorită gre¬ 
şelilor de fotografiere. Partea elec¬ 
tronică reprezintă un amplificator 
diferenţia! de curent continuu cu 
două îranzistoâre (cu (i de ordinul 
sutelor), care amplifică semnalul dat 
de o celulă fotoelectrică (obtenabilă 
de la un exponometru fotografic). 
Celula trebuie să fie cît mai sensi¬ 
bilă şi în acelaşi timp să fie sensibilă 
în mod egal la întreg spectrul vizibil. 
Indicaţia se citeşte pe un microam- 
permetru de 40 (preferabil cu „0“ 
ia mijloc). 

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE 

Se luminează celula cu lumină 
albă şi se interpun între sursa de lu¬ 
mină şi celulă, pe rînd, filtre de den¬ 
sităţi egale (100%) din cele trei cu¬ 
lori fundamentale (galben, purpuriu, 
verde-albastru). Dacă lumina este 
albă, iar celula are sensibilitatea 
constantă în tot spectru! vizibil, se 
'vor citi ia instrument trei deviaţii 
egale. Aşezăm deasupra celulei ne¬ 
gativul color pe care dorim să-l ana¬ 
lizăm şi care are o dominantă oare¬ 
care. Interpunem acum, pe rînd, 
cele trei filtre G, P, V-A de densităţi 
egaie şi vom constata că indicaţiile 
aparatului de măsură nu mai sînt 
egale, deoarece dominanta negati¬ 
vului reţine inegal lumina de diferite 
culori. Aşezăm deasupra negativului 
filtre de corecţie pînă obţinem iarăşi 
indicaţii egale atunci cînd interpu¬ 
nem pe rînd filtrele G, P, V-A egale. 
Filtrele de corecţie aflate deasupra 
negativului reprezintă culoarea com¬ 
plementară dominantei negativului 
(dominanta împreună cu comple¬ 
mentara dau un gri neutru care ab¬ 
soarbe egal culorile, de .unde şi indi¬ 
caţiile egale ia aparat). 

Presupunem că avem un negativ 
bine expus, după care am obţinut 
măriri corecte deteminînd filtrajul la 
aparatul de mărit prin probe (me¬ 
toda clasică). Determinăm cu anali¬ 
zorul culoarea complementară do¬ 
minantei acestui negativ pe care îl 
considerăm ca etalon. Prin compa¬ 
raţie cu acest film negativ etalon 
vom putea determina filtrajul real la 
orice alt negativ. Exemplu. La filmul 
etalon am determinat prin probe fil¬ 
trajul la mărire 00.40.60, iar cu ana¬ 
lizorul o complementară a dominan¬ 
tei 00.70.50. 

La filmul nou determinăm o com¬ 
plementară a dominantei de 
00.80.70. 

Facem diferenţa între cele doua 
rezultate obţinute cu analizorul: 
film nou 00.80.70 ■■■■■ 
film etalon 00.70.50 
00 . 10.20 

Diferenţa astfel obţinută o adă¬ 
ugăm la filtrajul cu care am obţinut 
măriri corecte după filmul etalon şi 
obţinem filtrele ce trebuie intro- 


«ng. GRSSTiAW CARNUŢIU 

duse în aparatul de mărit pentru a 
obţine măriri corecte după noul 
film: 

filtraj film etalon 00.40.60 + 

diferenţă analizor 00.10.20 
00.50.80 

REALIZAREA PRACTICĂ 

Se realizează mai întîi amplificato¬ 
rul diferenţial din figura 1. Cu po- 
tenţiometru! de 1,5 kil la valoarea 
maximă se reglează potenţiometru! 
semireglabil de 75 kil astfel ca ten¬ 
siunile pe cele două colectoare să 
fie egaie (microampermetrul să nu 
indice nimic) atunci cînd celula este 
acoperită. Potenţiometrul de 1,5 kil 
trebuie să poată fi acţionat din afara 
carcasei montajului pentru a aduce 
acu! la „0“ cînd celula este luminată. 

Carcasa montajului va fi prevăzută 
cu o fantă sub care se va monta (în 
interior) celula. Fanta nu va fi mai 
mare decît celula sau decît filmul fo¬ 
tografic. Deasupra fantei se va 
monta pe un suport sursa de lu¬ 
mină, adică un bec obişnuit de 100 
W. în interiorul carcasei, între celulă 
şi fantă, se va monta pe nişte ghi¬ 
daje un suport cu filtrele G, P şi V-A 
(toate 100%). Suportul va culisa pe 
ghidaje, fiind acţionat din exterior, 
astfel încît cele trei filtre să acopere 
pe rînd celula. Filtrele trebuie să 
acopere complet celula, să nu aibă 
spaţii între ele, să nu se suprapună. 

După cum am menţionat deja, ce¬ 
lula trebuie să fie sensibilă în mod 
egal la toate culorile. Acest lucru se 
realizează practic cu ajutorul unor 
filtre de echilibrare care se mon¬ 
tează fix deasupra celulei. Aceste 
filtre se determină experimental ast¬ 
fel ca, la interpunerea succesivă a 
celor trei filtre de pe suportul culi- 
sant, poziţia acului să nu se modi¬ 
fice (celula fiind luminată cu becul 
de 100W). Pentru o celulă de expo¬ 
nometru „Leningrad" am obţinut fil¬ 
trele de echilibrare 200% P + 200% 
V-A. Aceste filtre, cît şi cele mobile, 
provin de la un filtru mozaic. Detali¬ 
ile construcţiei sînt prezentate în fi¬ 
gura 2. 

Deoarece fluctuaţiile tensiunii de 
reţea produc fluctuaţii de flux lumi¬ 
nos care deranjează operaţia de 
analiză a culorilor, se recomandă fo¬ 
losirea unui stabilizator de tensiune. 
Schema unui stabilizator simplu, cu 
performanţe bune, pe care am expe¬ 
rimentat-o, este cea din figura 3. 
Elementele sînt calculate pentru un 
bec de 100 W. Rezistenţa R de 10 O 
se reglează astfel ca la bornele be¬ 
cului să avem 230 V (această mică 
supravoltare face lumina mai albă). 
Stabilizatorul poate fi folosit şi la 
aparatul de mărit, dacă are bec de 
100 W. 

ETALONAREÂ 

Se alege un film color bine expus 
(cu exponometrul) în condiţii de ilu¬ 
minare normală naturală şi develo¬ 
pat în condiţii standard, care va fi 
filmul etalon. Se execută după el, 


prin probe, o mărire care redă culo¬ 
rile cît se poate de corect. Develo¬ 
parea hîrtiei se face în condiţii stan¬ 
dard (timpi, temperatură etc.) care 
vor fi menţinute totdeauna în labo¬ 
rator. 

Se determină cu analizorul com¬ 
plementara dominantei filmului eta¬ 
lon. Pentru aceasta se foloseşte un 
capăt neexpus al filmului, deoarece 
dominanta acestui capăt este domi¬ 
nanta suprapusă peste .întreg filmul. 
Suprafaţa clişeelor nu poate fi folo¬ 
sită deoarece reprezintă obiecte co¬ 
lorate divers. 

Capătul filmului se aşază pe fanta 
analizorului cu becul aprins şi se in¬ 
terpun succesiv cele trei filtre mo¬ 
bile. Indicaţiile aparatului de măsură 
vor fi diferite. Deasupra filmului vom 
pune filtre de corecţie (care se pun 
la aparatul de mărit) pînă cînd acul 
aparatului nu se mai mişcă la inter¬ 
punerea succesivă a ceîor trei filtre 
mobile. Alegerea filtrelor de corecţie 
se va face ţinînd seama de regulile 
generale de filtraj. De exemplu, 
dacă la interpunerea filtrului mobil 
galben s-a obţinut cea mai mică de¬ 
viaţie dintre cele trei, atunci vom 
mări intensitatea filtrului de corecţie 
galben, iar dacă indicaţia este cea 
mai mare, vom micşora filtrul de co¬ 
recţie galben .(idem pentru P şi 
V-A). Cînd acu! rămîne nemişcat la 
trecerea filtrelor mobile, filtrele de 
corecţie de deasupra filmului şi fan¬ 
tei reprezintă complementara domi¬ 
nantei filmului etalon. Reţinem 
această valoare împreună cu valoa¬ 
rea filtrajului la mărire ca fiind mă¬ 
rimi etalon. Desigur, filtrajul astfel 
determinat va conţine maximum 


două din cele trei culori de filtrare 
(G, P, V-A). 

MODUL DE UTILIZARE 

Pentru a determina filtrajul la mă¬ 
rire pentru un film oarecare, stabi¬ 
lim cu analizorul valoarea comple¬ 
mentarei dominantei folosind ace¬ 
laşi procedeu expus mai sus pentru 
filmul etalon. Comparînd valoarea 
astfel determinată cu valorile cunos¬ 
cute pentru filmul etalon, aflăm fil¬ 
trajul pentru noul film (la fel ca în 
exemplul de la „principiul de func¬ 
ţionare"), şi anume: 
diferenţă analizor = complementara 
dominantei filmului nou — comple¬ 
mentara dominantei filmului etalon; 
filtraj rea! mărire film nou = filtraj 
mărire film etalon + diferenţă anali¬ 
zor. 

La măririle după nou! film, condi¬ 
ţiile de laborator vor fi aceleaşi care 
au fost la executarea măririlor după 
filmul etalon. Dacă se schimbă hîr- 
lia, se va schimba filtrajul conform 
cifrelor indicate pe pachet. 

Dacă negativele au fost expuse 
corect, analizorul propus dă satis¬ 
facţie deplină. 

Deşi metoda nu este foarte rapidă 
(5—10 minute pentru un film), iar 
precizia de determinare a filtrajului 
este de 10%, aparatul este totuşi 
foarte potrivit nevoilor şi posibilităţi¬ 
lor fotoamatorilor, avînd în vedere şi 
faptul că necesită mai mult cunoş¬ 
tinţe dp fotografie color şi mai puţin 
de electronica. 


RA.2'20 



TEHNIUM 9/1982 


19 









GU MEMORIE 


Se comută apoi K , pe poziţiile 250, 
50, 10, 1 şi se reglează potenţiome- 
trele P-,, P 2 , P 3 , P 4 aşa încît acul in-- 
strumentului I să indice diviziuni co¬ 
respunzătoare, respectiv, tensiunilor 
de 220 V şf , 10 V ef , 1 V ef . 

Se continuă apoi conectînd între 
borna şi masă o tensiune conti¬ 
nuă de 1 V şi cu K 1 pe poziţia 1, iar 
K 2 pe poziţia „=‘‘ se reglează P 6 aşa 
încît acu! instrumentului I să arate 
cap de scală. 

Fără microîntrerupătorul K 3 pe 
poziţia norma! închis, voltmetrul 
funcţionează fără memorie. 

Se va folosi pentru alimentare o 
sursă dublă de ± 12 V, de preferinţă 
stabilizată. 

DETALII CONSTRUCTIVE 

Schema se realizează pe cablajul 
imprimat din figura 2 şi se introduce 
într-o carcasă din tablă. Pe panoul 


frontal se montează întrerupătorul 
de reţea, comutatoarele K h K 2 , mi- 
croînt’rerupătorul K 3 şi instrumentul 
indicator I, precum şi bornele de 
măsură şi „OV“. 

Pe panoul din spate găsim cablul 
de alimentare şi siguranţa fuzibilă. 

LISTA DE PIESE 

R, = R 2 = 390 kil; R. R - 24 kil;- 
a = 9,1 kn; R, = 1 kil; R„ = R„, = 
= R]| = R| 4 = 10 kil; R s = R->o = 6,8 kil; 
R<) = R 12 = B 13 = 2 kil; R„ = R,6 = 
= R 17 = Ris = R,<> = 200 n; P, = 5 k.Q; 
P 2 = 10 kn; P 3 = 100 kn; P 4 = 1 Ma; 
P s = P* = 1.0 kn; P 7 = 5 kil; C, = 
= 1 000 mF/25 V; C 2 = 1 M F/250 V; 
C 3 = 1 mF/250 V; Di = D 2 = D, = 
= 1N4148; Cil = CI2 = /JA741; T, = 
= BC 251; T: = ROS05B (I.C.C.E.); 
RL = 12 V/220 ii, miniatură; I — instru¬ 
ment. cu sensibilitatea 100 juA/3 kil 
(I.A.E.M. — Timişoara). 


Voltmetrul electronic este un in¬ 
strument folosit în mod curent de 
către electroniştii amatori şi profe¬ 
sionişti în activitatea de execuţie şi 
depanare a diferitelor montaje elec¬ 
tronice. 

Schema pe care o prezentăm are 
avantajul menţinerii, la nevoie, a 
tensiunii măsurate, fără păstrarea în 
continuare a testerelor în punctele 
de măsură (fig. 1). 

CARACTERISTICI 

Se pot măsura tensiuni continue 
si alternative pe scaieîe; 1; 10; 50; 
250; 1 QQ0V ef . 

independenţa de intrare > 1 Mii. 

Abaterea maximă a tensiunii me¬ 
morate după un timp de 10 minute 
este ± 20 mV, 

Eroarea maximă de liniaritate: 2% 

din valoarea capului de scală pe fie¬ 
care domeniu. 

, 1 IO NARE 

Tensiunea alternativă (continuă) 
de măsurat, divizată în mod cores- 
' după trecerea prin redre- 
sor es e iltrată astfel că pe conden¬ 
satoarele Ci şi C 2 se obţine o ten- 
e ue>e mina în circuitul de 
memorie un decalaj între tensiunile 
drenelor tranzistorului dublu T 2 , 
care este transmis ia ieşirea amplifi¬ 
catorului C/ 2 . Datorită reacţiei nega¬ 
tive prin rezistoru! f? 19 , ia ieşirea lui' 
Ci 2 tensiunea este menţinută aproxi¬ 
mativ egală cu tensiunea pe con¬ 
densatoarele Ci şi C 2 . Cu această 
tensiune se acţionează instrumentul 


Cu Xî pe scala de 1 V ef se scurt¬ 
circuitează borna la masă şi se 
reglează potenţiometrul P 7 astfel ca 
instrumentul ! ’sâ fie pe diviziunea 
zero. 

Se poneciează între borna şi 
masă o tensiune cunoscută, măsu¬ 
rată cu un instrument cît mai precis, 
corespunzătoare fiecărei scaie, în 
ordine, de la scala mare spre cea 
mai mică (de exemplu: 220 V 6f pe 
scala 1 000' V ef şi pe scala 250 V ef ; 
10 V ef pe scala 50V ef şi pe scala 
10 V ef ; 1 V ef pe scala 1 V ef ). 

Etalo.narea decurge astfel: cu K 2 

pe poziţia „ . “ şi K 1 pe poziţia 1 000 

se reglează P 5 aşa încît acut instru¬ 
mentului î să indice diviziunea co¬ 
respunzătoare .tensiunii de 220 V pf . 


Ing. CQSTACHE FLOHEA j n—r~— 

Dl . Rio(5p R ii r 15 2 f4. +E 

R 1 r 2 H --O-' 2 

HZ3-C3--] R 7 ^2 CTR L O r * S' *1 


P3 I I SUt ^^\ j 

A° n>£ c t f 2 'rWlI,Ax 

„ 7t R 0 n R cu 5*0 m 


Do o D 


NC 


V 0 0 > 



A// 

I I ,+ 
»- I 


''(toţi 1 ) 


1 

1-0 


Â \t f 


Ci 


^ .-d?' 




4 'i S 


Ka 1O0O 2SO 0O 40 

' _ (20 _ l _ 


mu 


srezentătn alăturat cele mai uzuale 
ui pentru lemn care vă pot fi de fo- 
>nneavoastră: 

mbinare de colţ Sa 45°. Se asam- 
prin încîeiere şi/sau cu şuruburi 
1 lemn. Se utilizează ia rame care 
iî solicitate puternic. Se poate uti¬ 
la îmbinarea cap la cap a două 


2. îmbinare de colţ cu cep. Permite o 
îmbinare mai rezistentă, dar se poate 
aplica ,numai la grosimi mai mari de ma¬ 
terial. în general, se trasează prin împărţi¬ 
rea grosimii în trei părţi egale, dar se 
poate majora cu 25% grosimea părţii cen 
trale în dauna ceior laterale. 


3. îmbinare simplă în T. Se utilizează la I 
ramificaţii, dar nu poate fi solicitată pu¬ 
ternic. 



4 şi 5. îmbinare în T, cu cep în formă 
de coadă de rîndunică. Este mai rezis¬ 
tentă decît îmbinarea prezentată mai sus, 
dar se realizează mai dificil. 



6. îmbinare simplă-ia colţ. Se utilizează 
atunci cînd nu avem scule suficiente pen¬ 
tru a realiza o altă variantă, dar dorim o 
îmbinare mai solidă decît cea prin supra¬ 
punere. 


J Este evident că toate modelele pot 
'utilizate şi pentru grosimi (lăţimi) n 
mari, prin creşterea numărului de cep 
care concură în îmbinare. (M.F.) 


TEHNIUM 9/ 











ÎNTREPRINDEREA 
DE APARATE 
ELECTRICE DE 






n^QO 

STAS 4640-7* 


APARAT 

UNIVERSAL OHMMETRU 

TIP MB—1 TIP MB—3 


Serveşte la măsurarea curenţilor şi tensiuni¬ 
lor continue sau alternative, fiind recomandat 
pentru electricieni, radioamatori, laboratoare 
şcolare etc. 

Aparatul se conectează în circuit cu ajutorul 
celor două conductoare cu banane şi fişe-de 
măsurare. 

Clasa de precizie este 2,5%, iar lungimea 
scării de cca 50 mm. Căderea internă de ten¬ 
siune (pentru 1= şi l~) este de 1—1,4 V, iar re¬ 
zistenţa internă (pentru U= şi U~) de 1 kO/V. 
Domeniile de măsurare sînt: 
pentru curenţi (1= şi l~): 1-5-50-500 mA 
pentru tensiuni (U= şi U~): 10-50-250-500 V. 


Este de fapt tot un aparat universal de bu¬ 
zunar, care permite măsurarea rezistenţelor, a 
capacităţilor şi a tensiunilor continue. 

Funcţionînd ca ohmmetru, aparatul se ali¬ 
mentează de la două baterii tip R6 (de 1,5 V) 
legate în serie, incluse în cutie, iar reglarea 
zeroului se face potenţiometric. 

Clasa de precizie este 2,5%, iar lungimea 
scării de cca 50 mm. 

Domeniul de măsurare pentru rezistenţe 
este cuprins între 5 tî şi 2 M ft, iar pentru ten¬ 
siuni continue în intervalul 0—15 V. 

Măsurarea capacităţilor, între 0,5 ^F şi 
15 000 fi¥, se face prin citirea deviaţiei ma¬ 
xime. 


TESLAMETRU 

CU SONDĂ HALLl 


Pentru informaţii su¬ 
plimentare privind pro¬ 
dusele I.A.E.M. şi con¬ 
diţiile de livrare, adre- 
sati-vă la ÎNTREPRIN¬ 
DEREA DE APARATE 
ELECTRICE DE MĂ¬ 
SURAT Timişoara, Ca¬ 
lea Buziaşuiui nr. 26, 
telefon: 37 707, telex: 
43 343. 


Hilh? 


Dintre cele peste 170 de produse pe care le 
realizează în prezent întreprinderea de apa¬ 
rate electrice de măsurat Timişoara am selec¬ 
ţionat pentru dv. cîteva noutăţi. 

Este vorba, în primul rind, de asimilarea şi 
introducerea recentă în fabricaţie a aparatelor 
indicatoare ale nivelului de audiofrecvenţă, 
familiare constructorilor amatori sub denumirea 
de VU-metre. După cum se ştie, aceste aparate 
se folosesc la magnetofoane, radiocasetofoane, 
amplificatoare, radioreceptoare etc., pentru in¬ 
dicarea nivelului de redare. Performanţele lor 
sînt similare produselor din import, pe care le 
înlocuiesc cu succes. Reamintim că VU-metrele 
sînt de fapt nişte microampermetre sensibile, pe 
care constructorii amatori le pot folosi la reali¬ 
zarea diferitelor aparate de măsură. La solicita¬ 
rea beneficiarilor, aparatele pot fi livrate şi ca 
miliampermetre sau ca voltmetre. 

Menţionăm, de asemenea, introducerea în fa-., 
bricaţie a ciocanului de lipit termostatat, care 
serveşte la efectuarea lipiturilor fine cu cositor 
în industria electronică şi electrotehnică, avînd 
eficienţă şi electrosecuritate sporite. Ciocanul 
se alimentează la 24 V/50 Hz, avînd o putere de 
50 W. Sînt preconizate mai multe variante de 
temperatură (260°C, 310°C, 340°C - varianta de 
baza, 400° C), la solicitare. Ciocanul se livrează 
cu 5 vîrfuri de schimb, cu sau fără trans¬ 
formator. 

Pentru posesorii de autoturisme „Dacia" 
amintim, printre noutăţi: panoul de testare PT-1, 
turometrul-dwellmetru portativ MTD-2, ca şi tu- 
rometrul de bord MT-2 (în variantele cu monta¬ 
rea în panou şi cu montarea pe bord). 


TEHNIUM 9/1982 








Rezultate foarte bune oferă în 
procesul de mixare tranzistoarele cu 
efect de eîmp. Un astfel de mixer 
este prezentat alăturat, apt a lucra 
pe banda de 3,5 MHz. Pe una din 
intrări se aplică semnalul de la VFO 
cu frecvenţa cuprinsă între 3 965 şi 


4 115 kHz şi nivel de 2-3 V. Pe cea¬ 
laltă intrare se aplică semnal de ia 
BFO cu frecvenţa de 465 kHz. °rin 
mixare se obţine semnal cuprinr, în¬ 
tre 3,5 şi 3,65 MHz. Circuitul osci¬ 
lant este acordat în mijlocul benzii 
de trecere. Bobina, construită pe o 
carcasă cu diametrul de 6 mm, cu 
miez de ferită, are 20 de spire Ci Em 
0,3. 

„RADIOTECHNIK-A", 7/1982 




Oscilatorul (TI) conţine un cristal 
de cuarţ cu frecvenţa de 1 MHz. 
Semnalul de la oscilator este aplicat 
mulţi vibratorului (72-T3) care divide 
frecvenţa cu 2 şi ia ieşirea sa se re¬ 
găseşte un semnal de 500 kHz cu 
formă dreptunghiulară, care apoi se 
aplică mixerului echilibrat. 

Tot pe mixerul echilibrat se aplică 
şi semnalul de ia microfon. 

Ieşirea mixerului echilibrat se 


aplică filtrului mecanic EMF-9D-500. 
Bobinele SI şi S2 sînt construite din 
CuEm 0,2 şi au cîte 50 de spire bo¬ 
binate pe suporturi de ferită. 

Bobinele LI, L2, L3 se construiesc 
pe o carcasă de US de la radiore¬ 
ceptoare: LI = L2 şi au cîte 20 de 
spire CuEm 0,1, iar L3 are 2x58 de 
spire din liţă 3x0,06. 

„RADIO", 8/1971 


1 f i 0'" 

I 220 T Â 

II ' 




“(l T ,7n 


3xBF244C 


o4g SE 244 



mmm 


CAPACIMETRU 


Montajul descris permite suprave- dul B produce o iluminare normală 
gherea unui bazin cu apă. Electrozii a diodei. 

A, B şi C se introduc în bazin. Elec- Cînd nivelul apei scade sub elec¬ 
trodul C indică supraplinul şi cînd trodul B, dioda are o iluminare in- 
apa atinge acest electrod dioda LED termitentă. 
se stinge. Nivelul apei peste electro- 

„EZERMESTER", 5/1981 



c 


.. k ) 

_ B 


A 

—0 



Cu acest montaj se pot măsura 
numai condensatoarele electrolitice 
cu valori între 0 şi 10 000 juF în 6 
game, după cum urmează: 0—30; 
0—100; 0—300; 0—1 000; 0—3 000; 
0-710 000. 

înainte ca să se facă o măsură¬ 
toare (Cx neconectat), intrarea nein- 
versoare a lui ICI este cuplată prin 
R11 la plus, intrarea inversoare a lui 
ICI fiind cuplată la 9 V. La ieşire 
ICI are aproximativ 12 V. Tranzis¬ 
toarele TI şi T2 conduc, iar dioda 
D3 luminează. 

Cînd se conectează un condensa¬ 
tor, potenţialul intrării lui ICI scade 
la zero şi TI şi T2 se blochează. L3 
se stinge. Se produce deplasarea 
acului gaivanomeîruiui, deplasare 
aproximativ egaiă cu constanta de 
timp Cx R12R13R14. Cînd Cx este 
încărcat, L3 revine în stare de ilumi¬ 
nare, eveniment care spune că se 
poate citi valoarea fus Cx pe gaivfi¬ 
no metru. Prin apăsarea lui S2 se 
aduce la zero acul gaivanomeîruiui. 
Alimentarea se face din sursă dife¬ 
renţială ± 12V. Instrumentul are sen¬ 
sibilitatea de 1 rnA. 

„RADIO PLAMS", 4/1982 


JfKn SZ^ 

f F?2)0K& r 



Ml, ^8 

10Kn 


200KH 

wy a 

jîOKn \î> 

î 

BC109 

1 BC109 01 " 

7DZ1 

7- IHH Â 

fPL9 


j 1N914 

1 



680Kn IC3j> 


1 ~ 0~ 30pF 

2- O-IOOpF 

3- 0 -3G0mF 
4 - 0-IOOOuF 
5“ 0-3000pF 
6—G-10000|iF 


ÎC1= IC 2 =741 
IC3=LM308 


TEHNIUM 9/1982 












Montajul prezentat mai jos este al¬ 
cătuit din trei muîtivîbratoare sepa¬ 
rate şi care acţionează fiecare cile 
două diode luminescente LED. Mui- 
tivibratoarele acţionează cu timpi de 
menţinere diferiţi şi, în pius, sînt 
construite asimetric’, aşa încît aprin¬ 
derea LED-urilor se face înîr-o com¬ 
binaţie nesistematică. Folosind 
LED-uriie de'mai multe culori (roşii, 
verzi, portocalii şi eventual albe)'şi 
piasînd aceste LED-uri în vîrfuriie 
unui hexagon, obţinem'o foarte in¬ 
teresantă scintilaţie, pe care autorul 
O' prezintă sub trei variante, urmînd 
ca fantezia cititorului să creeze alte 


MIHAf VOICU 
posibilităţi de folosire. 

în primul rînd, cele şase LED-uri 
dispuse pe o suprafaţă albă (în 
montura unui ceas de masă scos 
din uz) pot servi ca „lumină de 
noapte" pentru cei ce obişnuiesc 
acest gen de iluminare nocturnă în 
dqrmitorul ior. 

în a! doilea rînd, un portret sau 
desen decupate circular şi lipite pe 
un carton alb pot de asemenea să 
fie înconjurate de cele şase LED-uri, 
alcătuind totodată un portret origi¬ 
nal, dar şi eventual o „lumină de 
noapte". 

în ai treilea rînd, pe un medalion 



sau o broşă circulară de lemn sau 
de metal se pot da şase găuri prin 
care să pătrundă capetele LED-uri- 
lor. Lănţişorul de susţinere a meda¬ 
lionului poate fi divizat în două părţi 
(care nu fac contact) şi prin care, 
dintr-un buzunar (unde se află mon¬ 
tajul miniaturizat şi bateriiie de ali¬ 
mentare), se poate acţiona scintila¬ 
ţia. 



Printre componentele electro¬ 
nice' de ultimă oră se numără şi 
diodele Zener programabile, in¬ 
trate recent în fabricaţia de serie a 
unor firme de profil. Pentru exem¬ 
plificare, vă prezentăm alăturat 
princip ai eie caracteristici ale „dio¬ 
dei" fj, A 431C (Fairchiid). 

Este vorba, de fapt, de un circuit 
integrat relativ simplu (şapte tran- 
z ist oare, şapte rezistenţe şi două 
condei - toare) ca simulează 
proprietăţile diodei Zener, avînd în 
. 1 po* 1 i r de a usîare din 
ii no . nai s V 2 între 
limitele 2.5 V şi 36 V. „Programa- 
î d vi jr 


rezistiv R t —R 2 (vezi figura). Rezis¬ 
tenţa de limitare R s se calculează 
ca la diodele Zener obişnuite: 

^Zmax ^Srnin 

Tensiunea V R este cuprinsă între 
2,45- V ş: 2.55 Vf valoarea îioioe. fi¬ 
ind VR = 2,495 V. Curentul absor¬ 
bii de bro-mbr ce corn:mm 
este foarte mic, cu valoarea tipică 
!„ = 2 «A 

Relaţia care determină tensiunea 
de referinţă este: 

Vz= -4(1 m R,/R 2 ) + R,î r , 
uiţi mul termen putînd fi practic- ne¬ 


glijat dacă R 1 nu este mare. Re¬ 
zultă: 

R-î/R 2 « V Z /V R - 1 = V z /2,495 - 1. 

Pentru un curent de cca 1 mA 
prin divizor, R2 poate fi luat de 
aproximativ 2,7 kO. 

Alte caracteristici: 

l Zmin 1 mA ;. 

F dmax = 775 rnW ! 

«v R = 46 • 10 5 °C I 

R z (rezistenta dinamică) = 

= 0,75 0(1 + R/R 2 ). 

Capsula din figură este văzută 
din partea de sus (opusă termina¬ 
lelor), aşa cum se obişnuieşte la o- 
circuitele integrate. 


—O- 


T" 


Q R i 


p 


SAS 

S60S/570S 
B'AA 145 
TBA 315 
SSH 230 

BA 324 


DAC 08 
TCA MO'. 


TBA'.530 
T0.A.'.1?7O.S~ 


SAS 6800' - 

BM 361 
CDS 446 
COS 475 


Taster seniorial cu 4 canale. Este utilizat în locul claviaturilor 
electromecanice din televizoare şi. radioreceptoare. 

Este un circuit destinat controlului unghiului de. aprindere a 
tiristoarelor îi tricolor. 

Temporizator pentru automobile, destinat schemelor, de sem¬ 
nalizare sau comenzii' 1 intermitente a ştergătoarelor de parbriz. 
Senzor magnetic cu efect Hali. înlocuieşte microruptoareie «cap 
de cursă ». Se utilizează în automatele mecanice. 

Amplificator operaţional cuadruplu. Performanţele electrice sint 
asemănătoare cu ŞA 741. Pe . mentare a o singură 
sursă de alimentare. Se utilizează în domeniu» industrial, eventual 
audio. 

Comparator de tensiune cuadruplu. Intrarea diferenţială a fiecărui 
. ..comparator are performanţe de amplificator operaţional. Ieşirile 
sînt de tip colector deschis. Se alimentează de la o sursă de ali¬ 
mentare simpli. Se utilizează în domeniul industrial şi aparatură 
casnică. 

Convertizor D/A rapid de 8 biţi. Se utilizează în industrie .şi tele¬ 
comunicaţii. 

Set de circuite eu ajutorul căruia se poate construi un decodor 
de culoare SECAM sau B1STANDARD. Se utilizează Sa televi¬ 
zoarele color. 

Circuit integrat de putere ce constituie un etaj de baleiaj vertical 
,. complet. Se utilizează m televiziunea alb-negru sau color. 

. Canal radio AM de «ţâre performanţă, înglobează, oscilatorul, 

' mixerul, amplificatorul de Fi şi demodulatorul MA. Posedă-di verse 
funcţii auxiliare necesare, radioreceptoarelor da performanţă. 
Cana! radio FM de mar® performanţă. Conţine amplificatorul n, 
limitatprul de amplitudine, demodulatorul FM echilibrat şi diverse 
''funcţii necesare canalelor FM, HlFî. 

Taster senzorial cu 5 canale. Este un circuit din aceeaşi familie 
cu .SAS 560/57 0 dar la care canalele pot fi comutate independent. 

. .Are .utilizări în. radio-TV şi obiecte de larg consum. 

Amplificator de audiotrecvenţă dual de zgomot redus. 

Circuite integrat TTL standard — Decodor ECO — 7 segmente. 
Circuit integrat. TTL standard — 4 bascule de tip D. 

. Unitate. .centrală de control industria! de un bit. Se utilizează 
c ? ntroloafe programabile necesare automatelor industriale. 

Mijloc şi metode de proiectare şi realizare rapidă a circuitelor 
integrate logice complexe. Permite obţinerea rapidă de circuite 
sat, V , t -i. .■ .:. ■ 5- * *ca . , I a m»c 

Cont o Setare p „» - CP QS 


(4iL a 1 


Pentru cs d întotdeauna copiii, în. 
jocul lor, sparg geamurile lor sau 
ale vecinilor şi pentru că întotde¬ 
auna părinţii sînt cei care suportă 
daunele, ne-am gîndit că mult mai 
simplu ar fi dacă în flecare gospo¬ 
dărie ar exista o sculă pentru tăiat 
geamul, care, mînuită de un gospo¬ 
dar priceput, sări scutească pe 
acesta de alergătura pe îa centrele 
specializate in asemenea operaţii. 

Scula descrisă în continuare 
poate fi executată dintr-o cheie de 
deschis conserve, un ax şi o rolă 
(fig. 1 a, b, c). 

Roia se execută ia strung din oţel 
necălit şi va fi montată într-o crestă¬ 
tură executată anterior, după ce în 
prealabil a fost călită. După montare 
se va ascuţi la aproximativ 60° ia o 
piatră fină de polizor, înainte de 
montare, cu ajutorul unei pile, se 
netezeşte interiorul crestăturii, Iar în 
locui undo se va găuri pentru fixa¬ 
rea rolei se oijesc două teşituri, 
drepte care aşŞrnit gă uri rea mai 
uşoară a cheii rai apoi nituirea axu¬ 
lui. I 1 


Toate datele de construcţie ie veţi 
găsi în schema prezentată (fig. 2). 

PROCEDEU DE UJCBU 

înainte de tăierea geamului, se 
unge suprafaţa acestuia cu petrol, 
apoi, urmărind marginea unei rigle 
şi apăsînd rola cu putere, se tra¬ 
sează o zgîrieîură. Pe linia trasată, 
dar pe partea opusă a geamului, se 
loveşte slab cu v'frfui unui ciocănel 
pînă ce bucăţile se desprind. Dacă 
geamul este subţire, desprinderea 
bucăţilor se face cu mina, fără lo¬ 
vire. în final, finisăm marginile gea¬ 
mului cu o piatră abrazivă fină. 

Pentru că tot sîntem In domeniu, 
vă prezentăm şi <> metodă de nătu- 
îre a geamului, pr&supunînd că va fi 
încercată, "chiar mimai din curiozi¬ 
tate. 

Matul rea se execută folosind un 
abraziv foarte -fin Acosta, muiat în 
a fu ses apăca po suprafaţa joamu 
iu;, sar cu ajutorul' altei bîiftaţme de 
sticlă se freacă suprafaţa pînă de¬ 
vine mată. Cînd consideraţi ca re¬ 
zultatul este mulţumitor, îndepărtai 
abrazivul prin spălare, făsînd geamul 
să se usuce înciinat. 

Calitatea mătuîrii depinde de gra- 
nufaţia abrazivului; fa o granuiaţie 
fina, mătuirea este mai netedă. 



TEHNSUM 9/1982 


23 



V , * 



QUMITRESCU EDUARD — Bucu¬ 
reşti 

Nu ne putem pronunţa ce aite 
Vânz ist oare să folosiţi- Montajul a 
ost construit cu tranzistoarele pu- 

biicate. 

CÎRSTEsU MARIUS — jud. Argeş 

CVI - CV2 = CV4 = 10—40 pF, 
CV3 = 3—12 pF 

NASTASE FLORIN — jud. Prahova 
De la receptor se poate iua sem¬ 
nai direct de la detector. 

MS CHITA C. - Fălticeni 
Ca să construiţi un oscilator de 
0 5 kW aveţi nevoie în prealabil de 
autorizaţie. 

NEGRESCU EDUARD - Bucureşti 
La casetofon schimbaţi capul 
magnetic. La orgă, dacă folosiţi 
tranzistoare 2N3055, montaţi şi be¬ 
curi de 24 V. 

DUCA C. — Sibiu 
: Da,.bobina are 4 spire CuEm 0,4 
pe ' o carcasă . 0 6. 

COMACHE PANÂJT — Brăila ' 
Multiplele' întrebări despre televi¬ 
zorul dv. vor fu tratate în "articole se- 




CIOCA OCT AVI AN — Adjud 

Capul magnetic se demagneti¬ 
zează apropiind de el un transfor¬ 
mator {în funcţiune) sau un drosel 
de la becurile fluorescente. Totul 
este să creaţi un cîmp magnetic pu¬ 
ternic. 

ÂNGELESCU PAUL — Petroşani 

Construiţi bobina pe un tor. 

TBA 790 are conexiunile invers 
faţă de cum au fost desenate de dv., 
în sensul că osciorul 1 este de fapt 
14. 

CHSRU SORIN — Bucureşti 

Montajul este pentru 12 V. Borna 
+ se cuplează îâ legăturile bobinei. 

Montaţi diode în serie pentru ten¬ 
siunea dorită. 

COLITĂ BORINEL — Brăila 
Preamplificâtor găsiţi publicat în 
revistă. 

GGPFR1D CAROL - Arad 
Revederi dacă nu s-a deplasat an¬ 
tena pe bara de ferită. Dacă fîşîitul 
continuă, va trebui să verificaţi tran¬ 
zistoarele de la intrare. 

MÂTU FLORIN — Bacău 
Ca să vă recomandăm o antenă 
TV, scrieţi-ne în prealabii ce canal 
IV doriţi să recepţionaţi. 

Am mai publicat în repetate rîn- 
duri datele constructive ale antene¬ 
lor Vagi. Consultaţi deci colecţia re¬ 
vistei noastre. 

Ş15TEU SORIN - Cluj-Napoca 
La generatorul respectiv puteţi fo¬ 


los! orice tip de tranzistoare npn şi 
o cască telefonică, 
impedanţa difuzoarelor este 4 fi. 
CAZOMIC C. — Timişoara 
Dacă defectul este din AY-3-850Q. 
acesta trebuie înlocuit. 

MÂZARIW ROMEO — Craiova 
Nu deţinem schemele solicitate 
pentru TV cu circuit închis. 
8UTYKÂ L. — Cluj-Napoca 
Recepţia UUS se face foarte bine 
cu o antenă Vagi (canal 3 TV). Tre¬ 
buie să verificaţi dacă circuitele din 
receptor nu sînt dezacordate. 

Schemele solicitate au fost publi¬ 
cate în Almanahul „Tehnium" 1982. 

CUCOS NECUIÂS - Roman 
Tranzistorul final se montează 
fără soclu. Rezistoru! are 1 W. 
IORDĂNESCU TRÂiÂM — Bucureşti 
Vom reveni cu publicarea unor 
receptoare pe 28 MHz destinate 
staţiilor de telecomandă 
HOAGHE GHEORQHE - 
Alexandria 

Ca să depistaţi defectui 
amplificatorului, trebuie sâ verificaţi 
toate etajele şi să determinaţi unde 
este întreruperea. 

La magnetofon ori este defect 
difuzorul, ori mufa de cuplaj nu face 
contact. KT815 nu are echivalent 
I.P.R.S. 

BERTÂ FLORIN — Oeîa 
Nu cunoaştem cîte tipuri de căşti 
stereo sînt actualmente în comerţ. 
FLOREA MARTIN — Deva ' 
in principiu receptorul Capri 
poate funcţiona stereo. Vă trebuie 
un decodor care să primească 
semnai de la ieşirea 
discriminatorului (UUS), iar ieşirile 
AF de la decodor se cuplează la 
amplificatoarele AF. Nu posedăm 
schema solicitată. 

SONESCU ADRIAN — Bucureşti 
Nu confecţionăm scheme !a 


cerere cu piese indicate de cititori. 
ALEXANDRU ADRIAN — Mediaş 
Nu posedăm s c h e ma 
convertorului, iar autorul lip- este 
actualmen e ntenţionârr s 
revenim asupra nsîa Vier LSTv. 
Ne interesează realizări ie dv. î 
acest domeniu. 

ION IULIAN — lud. Prahova 
în magnetofcf vă liosest -* < 
legătură la masă. Dec! verif,câţi 
contactele. 

ROŞU MIHAI — Titu 
Verificaţi capul, magnetic al 

casetofonului. 

VANEA VIOREL — Caracal 
Vă felicităm pentru reuşitele 
aparate construite. 

Nu cunoaştem tipul aparatelor ia 
care vă referiţi. 

7QDESCU VASILE — Vulcan 
Fiind vorba de un produ: 
industrial, luaţi legătura c 
producătorul. 

ZAMFIR MiHÂî — Alexandria 
Verificaţi tranzistoarele de' cuplaj 
şi etajul final audio. 

ANDREI CUVftlRLJ - Sal" 

Tubul EL 84, după descrierea dv.,.; 
făcut scurtcircuit GoOi dea h 'Puie 
înlocuit cu unui'-nou. 

La transformator bobinat! n pnma 
1800 de spire, iar In secundar,E5Ld'i 
spire. _ 

MILltAR'U 10AN — Jud. Prahova 
Defecfiunea fiind mai complexa) 
adresaţHvă unui specialist,' 
HERLEA GELU — Timişoara 
Verificaţi' ■ 'tensiunea dată de 
redresor, în special condensatoarele 
de filtraj. 




NSCULESCL* SANDU - 
Bucureşti 

Radiocasetofonu! SABA 
RCR 364, după cum se 
observă şi din schemă, 
conţine pe iîngă tranzis¬ 
toare şi 3 circuite inte¬ 
grate; două în partea de 
audiofrecvenţă şi unul în 
partea de AFI-MA. 

Faptul că nu funcţio¬ 
nează nici pe radio, nici 
pe casetofon este probabil 
ca defectul să fie în ampli¬ 
ficatorul final audio. 

Cuplaţi o cască pe po- 
tenţiometrul P402 şi vedeţi ' 
dacă acolo soseşte sem¬ 
na! (pe cele două moduri 
de lucru). Dacă pe poten- 
ţiometru există semnai, 
mergeţi cu casca pe 
traiectul AF şi determinaţi 
piesa defecta. 

Este posibil ca şi jacul 
pentru cască să nu facă 
un bun contact. Nu um¬ 
blaţi la poziţia capetelor 
magnetice sau la miezurile 
bobinelor. 

Publicăm schema toc¬ 
mai pentru a facilita depa¬ 
narea. „ 






t t't ”, K ? 
! ?< ?<■« ? 




Ti 






or-* * ! ll£ S 




Redactor-şef: îng. ÎOÂN ALBESCU 
Secretar responsabil de redacţie: ing, 1LIE fţfifHĂESCU 
Redactor responsabil de număr: ALEXANDRU MĂRCULESCU 
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU 


CITITORII-DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABO¬ 
NA ADRESÎNDU-SELA 
SLEXIM — DEPARTA¬ 
MENTUL EXPORT-IM- 
PORT PRESĂ, P.O.BOX 
136—07, TELEX 11226, 
BUCUREŞTI, STR. 13 DE¬ 
CEMBRIE NR. 3. 

Tiparul . executat ia 
Combinatul poligrafic «Casa Sclnteii»