Tehnium/1984/8404

SUMAR 


LUCRAREA PRACTICĂ DE 

BACALAUREAT . pag. 2—3 

Stabilizatoare de tensiune în 
regim de comutaţie 
Cuplaje parazite 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ . pag. 4—5 

Amplificatoare operaţionale 
Aplicaţii cu 741: Voltmetre c.a. 

CQ-YO . pag. 6—7 

Transceiver monobandă 

HI-FI . pag. 8—9 

incintă acustică 20 W 
Carnet editorial 

LABORATOR . pag. 10—11 

Electrostimularea 

LA CEREREA CITITORILOR . pag. 12—13 

AUTO-MOTO . pag. 14—15 

Autoturismele OLTCIT: 

Punţile şi suspensia 
LADA: Reglajul direcţiei 

FOTOTEHNICĂ .pag. 16—17 

Calitatea aparatelor 
fotografice 

Concursul de creaţie tehnică 
„Modernizarea locuinţei" 

CITITORII RECOMANDĂ . pag. 18-19 

ROB8150 
Sonerie 
Tir TV 
T ermometru 

TEHNICĂ MODERNĂ . pag. 20—21 

Sisteme cu microprocesoare 
Televiziunea în culori 

REVISTA REVISTELOR .. pag. 22 

Turometru 
220 V/12 V 
Rx—20 m 
Semnalizare 

PUBLICITATE . pag. 23 

I.A.E.I.-Titu 

SERVICE . pag. 24 


:URESTI, PIAŢA SCIMTEII INIR. T, COD 
FON 17 BO IO, INT.SQ59, 1151 


79784 


PREŢUL 
3 LEI 

































STABILIZATOARE 

fii TIMSIQNE 

in r@§im im comutatie 


INTRODUCERE 

Rolul unui stabilizator în comutaţie 
este acela de a transforma o tensiune 
continuă nestabilizată în tensiune 
continuă stabilizată* 

Metoda utilizată pentru a realiza 
această funcţie diferă radical de cea 
folosită în stabilizatoarele serie con¬ 
venţionale. 

Prin utilizarea tranzistorului serie 
în regim de comutaţie, faţă de regimul 
liniar folosit In ■ stabilizatoarele ■ con¬ 
venţionale, este posibilă realizarea 
unor randamente de 70% sau chiar 
mai mari, ceea ce reprezintă aproape 
ciu ! ţ Icienţeior 'ea ..fo 3 cu stabi- 

Stabilizatoareie în comutaţie la 
mare frecvenţă oferă reduceri consi¬ 
derabile pe volum şi greutate şi mai 
ales eficienţa sporita ia puteri mari 
faţă de sursele stabilizate convenţie- 
nale ca ■ gr, tj sporite datorită 

duşi cont â să ex ste o d spută 

z toarelor serie sau în comutaţie. 
Unul din argumentele aduse în dis- 

gern i : talie este aceia I 
problemelor legate de interferenţele 
electromagnetice care în unele apli¬ 
caţi? sîiit mult mai importante decât 
câştigul în eficienţă. 

Eliminarea tranziţiilor de înaltă 
frecvenţă care nu apar în sursele cu 
stabilizatoare serie convenţionale 
adaugă noi dimensiuni proiectării 
stabilizatoarelor în comutaţie. Con¬ 
trolul acestui inconvenient necesită 
însă elemente care nu fac să crească 
semnificativ masa stabilizatorului. 

Pentru eliminarea interferenţelor 
electromagnetice, o bună amplasare 
a componentelor, precum şi scurta¬ 
rea la maximum a traseelor de cablaj 
joacă un rol deosebit de important 


Ing. PETRE MIHAi 

tind proiectăm circuite în comutaţie. 

Stabilizatoarele în comutaţie şi-au 
găsit multiple aplicaţii în tehnica ae- 
rospaţială şi în aparatura portabilă, 
unde pierderea de putere care ar 
exista datorită stabilizatoarelor serie 
contează foarte muit. 

Utilizarea unor ferite cu pierderi 
reduse pentru transformatoare şi bo¬ 
binele de şoc, a metalelor cu o mare 
permeabilitate magnetică pentru 
ecranări, precum şi alegerea cores¬ 
punzătoare a componentelor utilizate 
contribuie ia succesul utilizării surse¬ 
lor în comutaţie, care capătă o 
răspândire din ce în ce mai iarga. 

STUDIU Ş! PROIECTARE 

Schema bloc a stabilizatorului se¬ 
rie este prezentată în figura 1. Circui¬ 
tul lucrează prin comutarea tranzis¬ 
torului serie din regim saturat în re¬ 
gim blocat şi invers în perioadă con¬ 
stantă dar timpi diferiţi, astfel îneît 
timpui în care tranzistorul este des¬ 
chis (saturat) determină valoarea 
tensiunii de ieşire. 

Timpul de deschidere este reglat de 
o reţea de reacţie proporţional cu di¬ 
ferenţa dintre valoarea tensiunii de 
ieşire şi valoarea unei tensiuni de re¬ 
ferinţă. 

Există două posibilităţi de controi 
ai tensiunii de ieşire: cu frecvenţă 
fixă şi variaţie a factorului de um¬ 
plere sau cu factor de umplere con¬ 
stant şi frecvenţă variabila, factorul 
determinant fiind în ambele cazuri 
timpul în care tranzistorul serie este 
deschis, raportat la unitatea de timp. 

In cele ce urmează ne vom ocupa 
numai de stabilizatoarele la care se 
modifică factorul de umplere. 

In figura 2 sînt prezentate ti te va 
scheme tipice de stabilizatoare în co¬ 
mutaţie. 


Configuraţia de bază este cea din 
figura 3. 

Avantajul acestei scheme este că 
are o eficienţă sporită, depinzând nu¬ 
mai de tensiunea de ieşire. După cum 
vom vedea din calculele ulterioare, 
V o 

ea este dată de formula E = -—— , 
Vo + 2 

faţă de stabilizatorul serie, ia care 
Vimax 

Deoarece se lucrează la frecvenţe 
cuprinse între 10 şi 40 kHz, inductan- 
ţele filtrelor şi capacităţile vor fi mici. 

Formele tensiunilor şi curenţilor în 
diferite puncte ale stabilizatorului din 
figura 3 sînt date în figura 4. 

Pentru simplitate spunem că TI 
este închis cmd este saturat (prin 
analogie cu un comutator care, fiind 
închis, permite curentului să treacă) 


această tensiune şi produce 
siune de ieşire: 

Vo = Vi (Ti/T) a 


(1). 


Cu reţeaua de reacţie din figura 3, 
Td este astfel ajustat îneît 
Vo = Vi (Ti/T) - [(R1 + R2)/R2] Vr 
Riplul lui Vo poate fi ajustat la orice 
valoare prin alegerea corespun¬ 
zătoare a lui L 2 şi C*. Selecţia acestor 
componente reprezintă decizia cea 
mai importantă. 

Tensiunea de ieşire este stabilizată 
prin controlul raportului Ti/T, astfel în¬ 
eît frecventa poate fi fixă si să modi¬ 
ficăm pe Ti, sau să avem Ti fix şi să 
variem perioada T. 

Muite sisteme necesită frecvenţe 
fixe de lucru pentru a corela zgomo¬ 
tele induse cu parametrii fundamen¬ 
tali ai sistemelor alimentate, cum ar fi 



şi deschid tind TI este blocat, ope¬ 
raţia de bază fiind aceea de a închide 
tranzistorul un timp Ti şi a-! deschide 
un timp Td, într-o perioadă de timp I 
- Ti + Td. 

Atunci tind TI este închis, Ue^at^ 1 V. 

La deschiderea iui TI, tensiunea in¬ 
dusă în L 2 scade la o valoare negativă 
pînă la care se deschide Dl (aproxi¬ 
mativ - 1 V), prin care se va scurge 
curentul instantaneu indus. 

De aici rezultă necesitatea diodei 
de limitare Dl, în lipsa căreia TI ar fi 
fost deschis forţat prin scăderea ten¬ 
siunii din emitorul acestuia. 

Rezuită că tensiunea în punctul a 
(vezi figura 3) este aproximativ Vi - 1 
tind TI este închis şi aproximativ V D1 
« - 1 V tind TI este deschis. 

Dacă neglijăm tensiunea de 1 V ce 
cade pe circuitul emitor-colector al 
lui TI şi pe Dl, forma tensiunii în a va 
arăta ca in figura 4b. 

Filtrul format din L 2 şi C 2 mediază 


frecvenţa ceasului sau cea de bale¬ 
iere a ecranului d . ■ . 
tete generate de impulsurile de mehi- 
dere-dsschidere a lui TI pot fi tolerate 
mai uşor dacă sînt în fază cu celelalte 
semnale din sistem. 

Curenţii în TI, Dl şi L 2 au formele 
din figura 4 (c, d, e). 

Valoarea medie a curentului prin L 2 
trebuie să fie egală cu curentul prin 
sarcină, dar curentul prin L 2 creşte li¬ 
niar tind TI se închide şi scade iiniar 
tind TI se deschide. 

Explicaţia pentru rampele liniare de 
curent este următoarea: tind TI este 
închis, Vo = constant şi U L = Vi - Vo. 

Deoarece expresia tensiunii este 
e = - L(di/ dt), pentru o valoare fixă Vi 
- Vo a tensiunii pe L 2 pentru un timp 
Ti curentul se află pe rampa cres¬ 
cătoare 

i *i _ (Vi - Vo) Ti 




L 2 

Din (1) deducem: 

+ Al L =£(Vi-V0)i 

Cînd TI se deschide pentru un timp 
T - Ti, tensiunea indusă în L 2 for¬ 
ţează punctul a la masă prin D2 (apro¬ 
ximativ - IV) şi peste L 2 este impusă 
o tensiune Vo constantă. Curentul se 
află pe rampa descrescătoare 
Vo (T - Ti) 
l~ 2 


■ Al, 


( 2 ) 


(3) 


sau, ţinînd cont de (1): 

_ Vo (Vi - Vo) T 


■ Aii = - 


Vi L 2 


(3a) 


Curentul în Dl la sfirşitul timpului 
în care TI este închis este 

i v, , Vo (T - Ti) 

lp-Al L = lp--- 

L 2 

unde lp reprezintă curentul de vîrf din 
TI cînd este închis şi care la deschi¬ 
dere este preluat de Dl. 

lp este curentul mediu prin sarcină 
+ 1/2 din amplitudinea rampei vîrf la 
vîrf. 

Deci curentul de vîrf în Dl cînd 
aceasta conduce este: 

, , , Vo (T - Ti) _ 

'DI(max) ~~ >0- 


Fig. 2B: Alimentare separtă a comen¬ 
zii faţă de sarcină 


şi curentul minim 

hl(min) = Io ~~' 


2Lo 


Vo (T - 






Li 


L2 A V 



Şi în timp ce TI este închis, curentul 
prin Dl variază liniar între aceste 
două valori. 

Valorile maxime şi minime ale cu¬ 
rentului prin TI sînt identice cu cele 
din ecuaţiile 4 şi 5. 

Curentul în TI creşte liniar între 
aceste valori cînd TI este închis. 

Curentul în L 2 este suma curenţilor 
în TI şi Dl. Puterea disipată pe Ti şi 
Dl poate fi calculată pe baza faptului 
că pe aceste elemente cade o ten¬ 
siune de cca IV. 

Puterea medie disipată de TI va fi 
Pd(T1) = (io) • (1) • (Ti/T) (6) 
Similar, 

Pd(D1) = (Io) • (1) • (Td/T) (7) 

Supracreşterile de curent şi ten¬ 
siune în timpul comutaţiei pot mări 
aceste valori. 

Ca primă aproximaţie se consideră 
că puterea disipată în comutaţie este 
egală cu puterea disipată din c.c. 

CURENTUL DE SARCINĂ 

MINIM ÎN STABILIZATOARELE 
ÎN COMUTAŢIE 

Curentul în L 2 în partea inferioară a 
rampei este dat de ecuaţia (5) care 
atunci când curentul este egal cu 1/2 din 
amplitudinea rampei [Vo (T-Ti)/2L 2 ] 
cade în zero. 

Această situaţie poate fi evitată fie ale¬ 
gi nd o valoare a lui L 2 destul de mare, 
, (Vin - Vo) Ti , , . . „ 

astfel ca -^—-— < Io (mm), fie 

zl 2 

aranjînd ca, pentru o valoare fixă a 
lui L 2) valoarea minimă a lui Io să res¬ 
pecte inegalitatea (8). 

Dacă inegalitatea anterioară nu este 
satisfăcută şi curentul în L 2 ajunge la 
zero înainte de apariţia comenzii de 
închidere a lui TI, acesta se închide 
forţat şi pot apărea supracreşîeri de 
tensiune pi nă la valoarea Vi, ceea ce 
duce la distrugerea sarcinii. 

Această creştere necontrolabilă de 
reţeaua de reacţie se observă în cazul 
extrem cînd curentul prin sarcină 
ajunge zero. 


Dacă io = 0 şi există curentul mediu 
prin L 2 , acesta trebuie să se închidă 
pe undeva. 

Dacă Io = 0, curentul prin L 2 va în¬ 
cărca C2 la un potenţial mai ridicat. 
Vo va creşte pînă cmd nu va mai 
exista cădere de tensiune pe L 2 în ci¬ 
clul închis, deci Vo poate ajunge la Vi. 

Pentru curenţi de sarcina între 0 şi 
Vo(T - Ti)/2L 2 , tensiunea de ieşire va¬ 
riază liniar între Vi şi Vi r(R1 + R2)/R2]. 
CURENŢII Şl PUTERILE DISI¬ 
PATE LA INTRARE Şl IEŞIRE 

Curentul prin TI, care este de ase¬ 
menea şi curentul absorbit de stabili¬ 
zator, este format dintr-o serie de 
pulsuri avînd forma unei rampe pla¬ 
sată în vîrful unui impuls. 

In timpul perioadei cînd TI este în¬ 
chis, curentul mediu al sursei este 
asigurat prin TI în timp ce în perioada 
în care Ti este deschis, curentul este 
asigurat de L 2 prin D v 

Cei doi curenţi mediaţi reprezintă 
valoarea curentului prin sarcină. 
Obţinem: 

Pi = [Vi (med)] • [li (med)] = Vi lo(Ti/T) (9) 

Presupun?nd pierderile interne nule, 
puterea de ieşire este dată de o ten¬ 
siune scăzută Vo = Vi (Ti/T), dar la o 
valoare mare a curentului lo(Ti/T): 

Po = (Vo(med)] • [lo(med)] = 

= Vi(Ti/T)Io (10) 

care este egală cu puterea de intrare. 

Deci stabilizatorul în comutaţie are 
rolul unui transformator coborîtor. 

EFICIENŢA STABILIZATORULUI 
IN COMUTAŢIE 

Circuitele de modelare a factorului 
de umplere disipă în general putere 
mică, aproximativ 1 - 2 W, cea mai 
mare parte a puterii fiind disipată de 
TI saturat şi Dl. 

Io * (Ti/T) ■ (1)+1 o• [(T-Ti)/T]• (1)=Io • (1 )W 

Presupun?nd pierderile de curent 
alternativ şi supracreşteri egale cu 

(CONTINUARE ÎN PAG. 9) 


CUPLAJE 

PARAZITE 


i 

Să presupunem acum că pe lîngă 
traseul de masă mai există un fir de 
întoarcere a curentului din circuit 
I(figura 21). Deşi putem considera 
limpedanţa traseului de masă ca 
|fiind nulă (Zm = 0), totuşi curentul 
alternativ I se va împărţi între acest 
traseu a-c şi firul a-b-c, dînd 
naştere la cei doi curenţi ^ şi l 2 . Aşa 
cum este prezentată schema elec¬ 
trică, valoarea lui I-, este mai mare 
decît cea a lui l 2 . Pentru a se înţe¬ 
lege acest lucru, vom trece la un 
model fizic simplificat al schemei 
idin figura 21, în care generatorul de 
t§tensiune şi rezistenţa de sarcină au 
fost echivalate cu un generator de 
curent constant, iar cele două tra¬ 
see cu două bucle ale unor bobine 
(fig. 22). în figurile 23 şi 24 au fost 
prezentate cele două bobine, cu- 
piate prin inducţie mutuală. Dînd o 
definiţie generală, inducţia mutuală 
este un coeficient de proporţ tonali¬ 
tate între curentul ce străbate una 
din bobine şi fluxul magnetic creat 
( ;în cealaltă bobină. 

Generic, 0 12 = Ml,, sau M 

Valoarea lui M depinde de dimen¬ 
siunile circuitelor, poziţia lor rela¬ 
tivă, numărul de spire şi permeabili¬ 
tatea magnetică a mediului. 

Revenind ia figura 22, curentul 
debitat de generator se va repartiza 
în special pe bucla 1, datorită unei 
Inductanţe echivalente mai mici de¬ 
cît cea a buclei 2. Fenomenul este 
explicabil prin faptul că această 
mărime caracteristică a bobinelor, 
inductanţa, depinde în mod direct 
proporţional de aria cuprinsă în 
spira sa. Ca atare, bucla 1 va opune 
o „rezistenţă 11 mai mică în calea cu¬ 
rentului ce o străbate decît bucla 2, 



Zm-0 


|. OV1DIU DRAQOMIRE8CU 
Ing. MIMAI CODÎRNAI 

reactanţa inductivă a primeia fiind 
mai mică decît a celei de a doua. 
Dacă M = L 1( atunci L 1 - M = 0 ş i tot 
curentul debitat va trece prin 
ramura 1. 

Să luăm un alt exemplu: în figura 
25 s-au rabatat spre stînga cele 
două bucle faţă de cazul din figura 
22. De această dată bucla de arie 
minimă este bucla 2, a cărei supra¬ 
faţă este haşurată. 

Se desprinde din cele arătate o 
nouă concluzie, şi anume că în cu¬ 
rent alternativ şi cu atît mai mult cu 
rit creşte frecvenţa, repartiţia de 
curent în cazul a două trasee de 
masă se va face întotdeauna prefe¬ 
renţial pe bucla de arie minimă. 

Ne interesează ca prin traseul de 
masă curentul să fie cît mai mic, 
pentru a avea cît mai mici pertur¬ 
baţii în sistem. Pentru aceasta se va 
proceda lajnărirea lui M pînă la va¬ 
loarea M = L 1t care se realizează 
uşor prin folosirea cablului ecranat 
(fig. 26). La cablajele imprimate se 
utilizează ca soluţie apropierea sau 
suprapunerea traseului de ducere 
cu cel de întoarcere a curenţilor (în 
cazul cablajului dublu placat). O 
soluţie care se poate utiliza atunci 
cînd nu există la dispoziţie cablu 
ecranat este torsadarea cu pas con¬ 
stant a firelor de ducere şi întoar¬ 
cere şi lipirea capetelor firului de 
masă (fig. 27). De asemenea, se mai 
utilizează inelele de ferită puse pe 
firele menţionate mai înainte (fig. 28). 

O altă soluţie constă în utilizarea 
unui transformator de neutralizare 
a cuplajelor prin masă (fig. 29). Felul 
în care sînt cuplate capetele bobine¬ 
lor acestui transformator (punctele 
indică aceste capete) face ca orice 
cuplaj parazit să dispară; se reali¬ 
zează dezideratul ca M = L 1( iar 
căderile de tensiune pe înfăşurările 
sale se anulează avînd pe rezistenţa 
R toată tensiunea generatorului. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 




a 


TEHNIUM 4/1984 






Pagini realizate de fiz. A. MĂRCULESCU 


7. ALIMENTAREA AO 

După cum am menţionat deja, ali¬ 
mentarea diferenţială (cu sursă 
dublă) a montajelor cu amplifica¬ 
toare operaţionale este necesară 
pentru a permite ieşirii să devină 
cînd pozitivă, cînd negativă în ra¬ 
port cu masa, deci pentru a se pu¬ 
tea prelucra semnale de orice polari¬ 
tate, implicit şi semnale alternative. 

în general, obţinerea surselor du¬ 
ble nu constituie o problemă dificilă 
pentru amatori (s-au publicat în re¬ 
vista „Tehnium“ numeroase sche¬ 
me de acest fel, cu tensiuni fixe sau 
reglabile, stabilizate sau nu, unele 
chiar protejate la scurtcircuit). 

Pentru experimentări rapide, sur¬ 
sele duble pot fi improvizate uşor 
legînd în serie două surse simple, St 
şi S 2 (baterii, redresoare bine fil¬ 
trate, stabilizatoare, acumulatoare 
etc.), care au aceeaşi tensiune no¬ 
minală, de obicei între 4,5 V şi 15 V 
(fig. 16). Borna pozitivă rămasă — în 
cazul figurii, cea de la sursa St — va 
constitui alimentarea pozitivă a 
montajului, +Vcc. borna negativă 


(de la S 2 ) alimentarea negativă, 
-Vcc, iar borna comună va consti¬ 
tui masa montajului. 

Atunci cînd sursele St—S 2 sînt 
baterii, este indicat să se conecteze 
în paralel pe fiecare cîte un conden¬ 
sator electrolitic (47—200 nF), pen¬ 
tru a le diminua impedanţa dina¬ 
mică internă. Pentru ca în repaus 
aceste condensatoare să nu con¬ 
sume din baterii (curenţii de fugă 
mici, dar cu efect apreciabil pe timp 
îndelungat), condensatoarele se 
leagă după contactele întrerupăto¬ 
rului dublu de alimentare, K 1a + K 1b 
(fig. 17). De menţionat că egalitatea 
tensiunilor celor două surse nu este 
obligatorie atunci cînd nu se ur¬ 
măreşte obţinerea la ieşire a unui 
semnal simetric maxim. Totuşi în 
practică este preferată soluţia ten¬ 
siunilor egale, indiferent de desti¬ 
naţia montajului. 

La nevoie, sursa dublă se poate 
obţine din una simplă, cu ajutorul 
unui divizor rezistiv R,—R 2 , ca în fi¬ 
gura 18. Rezistenţele se iau egale, 
cu valoarea astfel 


rentul de repaus prin divizor să fie 
cu mult mai mare (de cca 10 ori mai 
mare) decît curentul maxim de ie¬ 
şire al amplificatorului operaţional; 
aceasta deoarece rezistenţele se 
află, pe rînd, în serie cu ieşirea AO. 
Punctul median M se conectează la 
masa montajului, sursa S — cu ten¬ 
siunea nominală U — furnizînd faţă 
de el tensiunile egale şi de polarităţi 
opuse,+U/2 şi-U/2. 

Atunci cînd AO trebuie să lucreze 
la curenţi mari de ieşire, soluţia pre¬ 
cedentă nu mai este convenabilă 
deoarece ar implica suprasolicita¬ 
rea sursei prin curentul mare al divi- 
zorului (de exemplu, pentru 5 mA la 
ieşire se ia un curent prin divizor de 
cel puţin 40—50 mA). 

O posibilitate simplă de reducere 
a curentului prin divizor constă în 
înlocuirea rezistenţelor prin două 
diode Zener de tensiuni nominale 
egale, DZt-DZ 2 (fig. 19), polarizate 
de la sursa S prin rezistenţa co¬ 
mună R. Se ştie că diodele Zener au 
impedanţe dinamice mici, deci ele 
nu influenţează apreciabil circuitul 
de ieşire al AO_, cu care sînt înse- 
riate pe rînd. în acest fel putem 
alege un curent de repaus prin divi¬ 
zor (calculînd adecvat valoarea re¬ 
zistenţei R) doar cu puţin mai mare 
decît curentul maxim preconizat de 
ieşire. Cea mai mare parte din ten¬ 
siunea sursei se distribuie pe 
DZi~ DZ 2 , astfel că rezistenţa R 
poate avea valori rezonabil de’mici. 

Atunci cînd AO lucrează ca am¬ 
plificator de curent alternativ, com¬ 
ponenta continuă a curentului de 
ieşire fiind practic nulă (neglija¬ 
bilă), soluţia din figura 18 se poa¬ 
te aplica dimensionînd divizorul 
Rt~R 2 pentru un curent de repaus 
mic, cu modificările din figura 20. 
Se observă că rezistenţa R 2 şi sursa 
de alimentare au fost ,şuntate“ de 
condensatoarele C-,, „C 2 (zeci sau 
sute de microfarazi). în acest fel se 
obţin impedanţe foarte mici în cu¬ 
rent alternativ între masă şi minusul 


+ V CC 

l! 

«la şL 

“Ci S 1 jT 

•LT~1 

-Vcc 

i 

U C 2 Kib S 2 jp 



alimentării (prin reactanţa mică a 
lui Ct), respectiv între masă şi plus 
(prin Ci şi impedanţa mică a sursei, 
şuntată de reactanţa lui C 2 ). Prin 
urmare, funcţionarea montajului în 
alternativ nu este influenţată de va¬ 
loarea curentului prin divizor. Sin¬ 
gura condiţie care se impune totuşi 
este ca valoarea curentului prin di¬ 
vizor să fie mult mai mare decît a 
curentului de polarizare de intrare 
al AO, l b (de regulă, acesta din 
urmă însă nu depăşeşte cîteva sute 
de nanoamperi, eventual cîţiva mi- 
croamperi). Evident, dacă sursa la 
care se aplică procedeul este un re¬ 
dresor bine filtrat sau un stabiliza¬ 
tor, se poate renunţa la condensa¬ 
torul C 2 (el există deja în sursă). în 
cazul bateriilor, C 2 se recomandă 
(aşa cum se arată în figură, C 2 este 
montat după întrerupătorul de ali¬ 
mentare; din motivul discutat ante¬ 
rior). 

în fine, tot în cazul amplificatoa¬ 
relor care lucrează în curent alter¬ 
nativ (cu componentă continuă ne¬ 
glijabilă la ieşire), atunci cînd sursa 
S este un redresor cu tensiune 
unică, schema din figura 20 se folo¬ 
seşte adeseori în varianta din figura 
*21; rezistenţele R n , R 2 egale, au va¬ 
lori pînă la ordinul zecilor de. kilo- 
ohmi (chiar 100—150 kft), iar con¬ 
densatoarele Ci, C 2 , egale, valori 
de ordinul sutelor de microfarazi 
(chiar ai miilor de microfarazi, dacă 
sursa dublă alimentează şi etaje AF 
de putere). 

Alimentarea cu sursă unică. La 

începutul grupajului am menţionat 
că alimentarea diferenţială a mon¬ 
tajelor cu AO este tipică, dar nu 
obligatorie. într-adevăr, atunci cînd 
AO sînt folosite cu o intrare co¬ 
mună, sursa dublă de alimentare 
poate fi evitată prin artificii foarte 
simple. 

Un prim exemplu (fig. 22) se re¬ 
feră la amplificatorul inversor cu 
reacţie. Plusul sursei unice de ten¬ 
siune, U, este conectat la terminalul 
+Vcc al operaţionalului, iar minusul 
este legat la masă şi la terminalul 
—Vcc al AO. Intrarea neinversoare 
(+) nu mai este conectată la masă, 
ca în figura 13, ci în punctul median 
al unui divizor alcătuit din două re¬ 
zistenţe egale (R,—R 2 ). Extremit㬠
ţile divizorului sînt conectate la 
sursa de alimentare, astfel că punc¬ 
tul median are un potenţial (faţă de 
masă) egal cu jumătate din tensiu¬ 
nea de alimentare, U/2. Prin 
urmare, se obţine un zero fals (o 
masă artificială), pe care intrarea 
neinversoare îl transferă la ieşire şi 
în jurul căruia se vor produce va¬ 
riaţiile tensiunii E 0 corespun¬ 
zătoare variaţiilor tensiunii de in¬ 
trare Ej. 

într-adevăr, să presupunem că 
semnalul de intrare este pozitiv, 
Ej > o. Amplificatorul fiind în confi¬ 
guraţie de inversor, ne-am aştepta 
ca semnalul de ieşire să fie negativ. 
Acest lucru jiu este însă posibil, de¬ 
oarece montajul nu dispune de o 
alimentare^ negativă faţă de masă, 
deci tensiunea de ieşire E 0 rămîne 
tot timpul pozitivă: 

Pentru a deduce ecuaţia caracte¬ 
risticii de transfer E 0 = f (Ej), să ne 
reamintim că reacţia negativă apli¬ 
cată amplificatorului operaţional 
„lucrează 11 în sensul anulării dife¬ 
renţei de potenţial dintre cele două 
intrări. Cum potenţialul intrării 
neinversoare este fixat la +U/2 de 
către divizorul Rt : R 2 = 1:1, rezultă 
că reacţia va tinde să aducă poten¬ 
ţialul intrării inversoare (punctul N) 
tot la +U/2 faţă de masă. 


CONTINUARE ÎN NR. VIITOR 


TEHNIUM 4/1984 




VOLTMETRE GA 


Voltmetrele obişnuite (neelectro¬ 
nice) de curent alternativ prezintă 
două inconveniente practice date 
de circuitul de redresare, şi anume 
limitarea inferioară a tensiunilor ce 
pot fi măsurate (oricum, peste pra¬ 
gul de deschidere a diodelor) şi ne- 
liniaritatea pronunţată a indicaţiilor 
la începutul scalei', pe toate dome¬ 
niile. La acestea se mai adaugă şi 
rezistenţa internă relativ mică, dată 
în esenţă de sensibilitatea instru¬ 
mentului indicator folosit, dar afec¬ 
tată de obicei şi de circuitul de re¬ 
dresa re. 

în cele ce urmează vă propunem 
cîteva variante simple de voltmetre 
electronice de curent alternativ 
realizate cu amplificatorul operaţi¬ 
onal 741, care înlătură parţial nea¬ 
junsurile menţionate. Numerotarea 
pinilor a fost indicată pentru circui¬ 
tul /JA741 în capsulă cu 2 x 7 termi¬ 
nale. 

Montajul -din figura 1 reprezintă 
un voltmetru c.a. fără amplificare, 
operaţionalul avînd aici numai rolul 
de a liniariza caracteristica de 
răspuns a punţii redresoare. într-a- 
devăr, puntea D-,—D 4 , care redre¬ 
sează curentul prin instrumentul M 
(micro sau miliampermetru c.c.), 
este conectată în circuitul de reac¬ 
ţie, deci este traversată practic de 
acelaşi curent alternativ care trece 
şi prin rezistenţa de intrare R., (să 
ne reamintim că intrările operaţio¬ 
nalului nu absorb curenţi semnifi¬ 
cativi). Deoarece intrarea neinver- 
soare are potenţialul nul (masă vir¬ 
tuală), curentul prin R-, va fi direct 
proporţional cu tensiunea U aplicată 
la intrare; el se întoarce la masă prin 
bucla de reacţie, respectiv prin 
punte şi M şi, pe rînd, prin cele două 
surse ale alimentării diferenţiale. 

Dioda D 5 , conectată în paralel pe 
instrument în sens direct, are rolul 
de a-l proteja pe acesta în cazul 
unor suprasarcini accidentale de 
scurtă durată. Pentru tensiunea co¬ 
respunzătoare indicaţiei lui M la 
cap de scală ea este practic blocată 
(rezistenţă infinită), deci nu afec¬ 
tează cu nimic măsurătorile. 

Prin urmare, alegînd adecvat va¬ 
loarea rezistenţei de intrare R,-; pu¬ 
tem obţine deviaţia la cap de scală a 
instrumentului pentru o lensiune U 
dorită. 

Să considerăm un exemplu con¬ 
cret, anume un instrument M cu 
50 fj.A la cap de scală, deci cu sensibi¬ 
litatea în curent continuu S = 1/50 nk 
-= 20 000 n/V. Pentru o tensiune de 
intrare U 1 V, valoare eficace, ar 
trebui să.luăm o rezistenţă de intrare 
R 3 = (20 k D/V). 1 V = 20 kfl. Numai 
că instrumentul, parcurs de curen¬ 
tul redresat bialternanţă, „vede" va¬ 
loarea medie a acestuia, l med , care 
este de cca 0,9 ori valoarea eficace 
(mai exact, l mec /! ef =212 vezi 
„Tehnium" nr. 3/1982, pag. 4). Pen¬ 
tru ca instrumentul să indice totuşi 
la cap de scală tensiunea eficace 
U = 1 V, trebuie deci să mărim cores¬ 
punzător curentul de intrare, adică 
să micşorăm valoarea rezistenţei R 3 
prin multiplicare cu factorul 0,9, 
adică să luăm R 1 = 0,9 .20 kf i = 18 kfl. 

Sensibilitatea voltmetrului c.a. 
rezultat este prin urmare de 18 ki 1/V. 
Dacă dorim ca instrumentul să in¬ 
dice la cap de scală o tensiune oa¬ 
recare, U (în valoare eficace), luăm 
R-i = U .18 kfl/V. De exemplu, pentru 
U = 10 V, R 1 = 180 kfl; pentru 
U = 100 V, R, = 1,8 MSI etc. 

Montajul se .recomandă pentru 
tensiuni cuprinse între 0,1 V şi 1 000 
V, avînd o liniaritate bună pî’nă la o 
frecvenţă de cca 40 kHz. Instru¬ 
mentul indicator poate avea curen¬ 
tul la cap de scală între 50 şi 
1 mA, calculînd adecvat valorile R v 
Dacă peste tensiunea alternativă de 
măsurat se suprapune şi o compo¬ 
nentă continuă, în serie cu R 1 tre¬ 


buie conectat un condensator de 
separare, cu pierderi foarte mici 
(izolaţie la tensiunea corespun¬ 
zătoare). 

Voltmetrul din figura 2 este tot 
fără amplificare, operaţionalul fiind 
conectat ca repetor de tensiune în 
alternativ şi avînd rolul de a liniariza 
caracteristica de răspuns a punţii 
Di—D 4 , plasată tot în bucla de reac¬ 
ţie negativă. De data aceasta însă 
instrumentul dă o măsură a curen¬ 
tului alternativ ce traversează rezis¬ 
tenţa Ri (şi pe C 2 , dar acesta are o 
reactanţă neglijabilă). Particulari¬ 
tatea schemei o constituie reacţia 
pozitivă de tip bootstrap realizată 
prin condensatorul C 2 şi grupul Ri 
—R 2 , care măreşte considerabil im- 
pedanţa de intrare a montajului în 
alternativ (vezi „Conexiunea boot- 
strap", în „Tehnium" nr. 1/1982). 

Valoarea rezistenţei R-, se calcu¬ 
lează ca la montajul precedent, lu- 
înd însă deviaţia instrumentului la 
cap de scală pentru tensiuni U cu¬ 
prinse între 0,1 V şi IV; domenii mai 
mari se pot obţine conectînd la in¬ 
trare un divizor rezistiv de impe- 
danţă mare, calculat corespun¬ 
zător. Instrumentul poate avea 
sensibilitatea între 20 kf 1/V si 1 kfl/V 
(50 ^A—1 mA). 

De exemplu, pentru un instru¬ 
ment de 50 n A (20 kfl/V), deviaţia la 
cap de scală pentru U = 1 V se 
obţine cu R, = (20 kf 1/V) .1 V . 0,9 = 
18 kfl, iar pentru U = 0,1 V cu Rt - 
(20 kfl/V). 0,1 V . 0,9 = 1,8 kfl. Ana¬ 
log, în cazul unui instrument de 
1 mA deducem Ri = (1 kfl/V) .IV. 
0,9 = 900 fl pentru U = 1 V, respec¬ 
tiv R! = 90 fl pentru U = 0,1 V. 

Fără a intra în detalii, menţionăm 
că impedanţa de intrare a voltme¬ 
trului din figura 2 este foarte mare, 
de ordinul zecilor sau al sutelor de 
megaohmi ,(cca 33 Mfl pentru cap 
de scală la 0,1 V, respectiv cca 330 
Mfl pentru cap de scală la 1 V — în 
cazul unui instrument de 50 juA). 

Condensatorul de reacţie C 2 tre¬ 
buie să aibă curentul de fugă foarte 
mic; capacitatea lui nu are o valoare 
critică (47—470 /xF). 

Ca şi în cazul montajului prece¬ 
dent, liniaritatea indicaţiilor se 
păstrează bine pînă la o frecvenţă 
de cca 40 kHz. 

Schema din figura 3 o propunem 
spre studiu constructorilor amatori, 
ca exerciţiu instructiv privind func¬ 
ţionarea ÂO. Menţionăm doar că 
montajul este cu amplificare (pun¬ 
tea cu instrumentul este conectată 
în serie cu ieşirea, detectînd curen¬ 
tul ce trece prin R 3 J, deci el repre¬ 
zintă de fapt un milivoltmetru c.a. 

O ultimă variantă de milivoltme¬ 
tru — voltmetru c.a. pe care o pro¬ 
punem spre experimentare este 
cea din figura 4. Operaţionalul este 
aici amplificator inversor cu reac¬ 
ţie, avînd rezistenţa de intrare Rt şi 
rezistenţa de reacţie R 2 . Puntea 
D,^D 4 şi instrumentul M sînt co¬ 
nectate în serie cu rezistenţa de 
sarcină R 5 , deci măsoară curentul 
alternativ care trece prin aceasta. 
Deoarece însă puntea, instrumen¬ 
tul şi R 4 sînt incluse în bucla de reac¬ 
ţie, ele nu afectează tensiunea de 
ieşire U 0 (între punctul S şi masă). 
Curentul prin R 5 va fi deci propor¬ 
ţional cu tensiunea alternativă de 
intrare, factorul de proporţionali- 
tate reprezentînd cîştigul în ten¬ 
siune al montajului, dat aproximativ 
de raportul R 2 /R v 

Rezistenţa R 4 are rolul de a pro¬ 
teja instrumentul în cazul unor su¬ 
prasarcini accidentale (de exem¬ 
plu, în cazul întreruperii circuitului 
de reacţie). 

Pentru a ilustra modui de proiec¬ 
tare a circuitului, să considerăm un 
exemplu numeric: folosind un in¬ 
strument M de 1 mA (1 000 f 1/V), do¬ 
rim să realizăm un voltmetru c.a. cu 



sensibilitatea de 1 Mfl/V şi cu indicaţia 
la cap de scală pentru U = 0,1 V — 
—J V — 10 V. 

în primul rînd alegem căderea de 
tensiune pe R s care va corespunde 
indicaţiei instrumentului la cap de 
scală, de exemplu U 0 = 1 V (valoare 
eficace). Instrumentul fiind de 1 
mA, ar rezulta R 5 = 1 V/1 mA = 1 kfl, 
dar ţinînd cont de observaţia ante¬ 
rioară (M „vede" curentul mediu re¬ 
dresat, de 0,9 ori mai mic decît cel 
eficace), vom lua R-, = 0,9 . (1 V/1 
mA) = 900 fl. 

Urmează să stabilim o valoare 
convenabilă pentru rezistenţa de 
protecţie (de limitare) R 4 . Operaţio¬ 
nalul fiind alimentat ia ±9 V, tensiu¬ 
nea maximă la ieşirea sa, ţinînd 
cont de căderile interne, va fi de cca 
±8 V. Pentru un timp relativ scurt, 
putem admite ca nepericulos un 
curent prin instrument de cca 2 ori 
mai mare decît valoarea la cap de 
scală, adică de cca 2 mA. Aceasta 
înseamnă că în serie cu instrumen¬ 
tul trebuie plasată o rezistentă to¬ 
tală R 4 + R 5 « 8 V/2 mA = 4 kfl. 
Scăzînd pe R 5 = 900.fl, rezultă R 4 ~ 
3,1 kfl. Practic putem aleqe R 4 = 2,7 — 
3 kfl. 


rile rezistenţelor R, şi R 2 pentru cele 
trei domenii de măsurare propuse. 
Valorile lui R 1 rezultă din condiţia 
impusă prin enunţ, ca sensibilitatea 
voltmetrului să fie.de 1 Mll/V.-Astfel 
pentru U = 0,1 V deducem R. - 
(1 Mfl/V). 0,1 V — 100 kfl; pentru U 

IV, R, = 1 Mfl, iar pentru U = 10 V, 
R-t — 10 Mfl. Valorile lui R 2 le dedu¬ 
cem ţinînd cont de cîştigul în ten¬ 
siune necesar- pentru deviaţia ta 
cap de scală. Astfel,, pentru U = 0 T V 
cîştigul trebuie să fie R 2 /R< == Un/U =’ 
1 V/0,1 V = 10, decLR 2 = 10 R. = 10 . 
100 kfl = 1 Mfl pentru U = 1 V, RVR. = 

1 Y/J y =1 -*^2 ~ F*i = 1 Mfl; pentru U 
= 10 V, R 2 /R 1 = 1 v/10 V = 0,1, R, ~ 
0,1 . Rj = 0,1 . 10 Mfl = 1 Mfl. 

După modelul descris, montajul 
poate fi calculat pentru orice dome¬ 
nii de măsurare între 1 mV si 1 000 

V, folosind instrumente cu JOO n A 
— 5 mA la cap de scală. în cazul 
tensiunilor mici se poate dovedi ne¬ 


cesara compensarea offsetului din 
potenţiometrul P (se scurtcircui¬ 
tează bornele de intrare şi se re¬ 
glează P astfel ca instrumentul să 
rndicezero). 


TEHNIUM 4/1984 


5 







Tabelul nr. 1 



Sirmă 0 0,2 mm 

Miez tor oi dai F4 0 10 mm 

Sirmă 0 o,2 mm 
Miez toroidai 0 4 mm 

Sirmă 0 0,25 mm 

Miez ferită 2 găuri TV „C 

Sirmă Q 0,4 mm 
Carcasă Fi TV H 2 0 7 mm 

Sirmă 01 mm pas 5 mm 
Miez bară ferită antenă 


DIN LUCRĂRILE 
SIMPOZIONULUI NAŢIONAL 
AL RADIOAMATORILOR — 
BUZĂU 1983 


Sirmă 0 0,4 mm 
Miez tor F4 


Sirmă 0 0,4 mm 
Miez tor F4 


Sirmă 0 0,2, torsadat 
Miez tor F4 

t ocTV cca 30—50 juH 
obina FTj ap. radio „Gloria", miez oală 


vreazâ cca 2 Vvv pentru modulul 1, 
respectiv modulul 6 (la recepţie). 

3. Acord şi RIT — conţine circui¬ 
tele prin care se livrează tensiunea 
de comandă U var la dioda varicap a 
oscilatorului, precum şi circuitele 
de RIT. 

S-au prevăzut legături de la mo¬ 
dulele 2 şi 3 la mufa (DIN) EXT pen¬ 
tru a facilita următoarele situaţii: 

— livrarea în exterior a semnalului 
VFO-ului din transceiver cu sau fără 
tensiunea de comutare emisie/redep- 
ţie şi tensiunea de comandă U var ; 

— utilizarea unui VFO extern; 

— utilizarea unui circuit de acord 
exterior; 

— includerea VFO-ului intern 
existent într-o buclă PLL. 

4. Acord antenă — modul consti¬ 
tuit intr-o unitate separată care per¬ 
mite adaptarea/cuplarea între antenă 
şi modulul 1, respectiv modulul 5. 

Are caracter universal, putînd fi 
utilizat fără nici o modificare pentru 
frecvenţe cuprinse între 3 şi 
28 MHz, pentru puteri reduse la 
emisie (de maximum 4—5 W). 

5. Amplificator RF-recepţie — eli¬ 
mină fenomenul neplăcut al „p㬠


trunderii" staţiilor AM de radiodifu¬ 
ziune puternice şi compensează 
pierderile de neadapîare cu circui¬ 
tul de-ăntenă. Conţine un etaj am¬ 
plificator acordat cascod (FETfbi¬ 
polar), urmat de un repetor pe 
sursă. Poate atinge cîstiguri de 
20—25 dB. 

B 3dB — cca 90 kHz, B 2 cmb— 270 kHz,/ 
cu o comportare la semnale puter¬ 
nice. Este implantat în modulul 6. 

6. Modul de bază Rx şi comutator 
'electronic — conţin circuitul releu¬ 
lui electronic de antenă, bornele de 
implantare pentru modulul 5, mixe¬ 
rul în contratimp cu diodele antipa¬ 
ralel, preamplificatorul de JF (reali¬ 
zat cu (iA 741), amplificatorul de JF 
şi filtru activ trece-bandă cu două 
celule, realizat cu circuitul integrat 
fi M 324. comutatorul electronic 
(KOX, similar VOX-ului de la fonie) 
şi monitorul GW. 

SCHEMA DE PRINCIPIU (fig. 2 a 

Şi b) 

Pentru început, unele precizări în 
legătură cu notaţiile componente¬ 
lor în schemele de principiu: 

a. s-au notat în modul cunoscut o 
parte din componente (tranzis- 
toare, diode, bobine, comutatoare, 
potenţiometre); 

b. s-au numefotat toate nodurile 
reţelei în care sînt conectate com¬ 
ponentele, cifra 2 reprezentînd în¬ 
totdeauna masa; identificarea se va 
face în cazul b, conform urmăîoru-, 
lui exemplu: 


Acest transceiver construit nu¬ 
mai pentru banda de 14 MHz a fost 
experimentat în traficul cu putere 
redusă, QRP dar cu modificări mi¬ 
nore poate lucra în oricare din ben¬ 
zile de radioamatori. Cu un surplus 
minor de componente este posibil 
să se lucreze în două benzi la ale¬ 
gere. 

La construcţia sa s-au utilizat 
componente şi materiale ce pot fi 
procurate de orice radioamator au¬ 
torizat emisie-recepţie, fie prin ra- 
dioclub, fie prin magazinul „Dioda". 

Caracteristici: 

Recepţie: — receptor tip conversie 
directă 

— sensibilitatea cca 1 mV 
pentru raport S/Z 10 dB 

— selectivitatea reglabilă 
în 3 trepte; SEL 1 — B 3dB , 
cca 3 kHz; SEL 2 — B 3dB , 
cca 150 Hz; SEL 3 — B 3dB , 
cca 100 Hz 

— consum la U alim 13 V, 
cca 95 mA 

— banda de frecvenţe 
14,0—14,1 MHz 


— ieşire în căşti cu impe- 
danţa de 300 li şi 4 000 O. 

Emisie:— putere utilă 1 W out- 
put pe sarcină de 50 12 

— putere absorbită etaj 
final 1,55 W 

— curent total absorbit 
260 mA (la 13 V) 

Generale: — acord VFO cu diodă 
varicap 

— comutare electronică 
emisie-recepţie (KOX) 

— posibilitatea lucrului 
în QSK 

— dimensiuni 50 x 150 x 
190 mm 

— greutate cca 600 g 
Schema bloc 

Transceiverul este compus din 
următoarele blocuri funcţionale 
(module), reprezentate în figura 1. 

1. Amplificator emisie — format 
din 3 etaje: predriver acordat, du- 
blor de frecvenţă, driver de bandă 
largă şi amplificator final clasa C. 

2. VFO pe frecvenţa 7,0 -f 7,05 
MHz, format din 4 etaje oscilator 
(acord cu diodă varicap), separator 
1, amplificator, separator 2. Li- 


ACORD ANE 


♦nodul 2 de conex iun 
♦ nodul 1 de conexiur 

♦■rezistor 
>. modulul 1 




MUTE 


Prin urmare, este rezistorui co¬ 
nectat între baza tranzistorului T., şi 
masă. Astfel, cu toate că multe 
componente nu apar notate explicit 
în schema de principiu, identificarea/ 
referinţa se vor face după numărul 
modulului, numărul nodului şi sim¬ 
bol. 

VFO-ul (fig. 2/2) utilizează o 
schemă de oscilator în 3 puncte, cu 
baza la masă (tranzistorul T d ), 
asemănătoare' celei folosite într-o 
serie de transceivere cunoscute 
(FT—250, Atlas, A—214 etc.). 

Capacităţile de~ reacţie 2 C 5 9 , 
2 C g 2 stiroflex au valori relativ 
mari. Circuitul oscilant L 4 , C Ţ în 
paralel'cu combinaţia serie dintre 2 
C, 3 şi dioda varicap D 5 (tip BB 139) 
este cuplat slab prin intermediul 
condensatorului 2 C, 5 (coeficient 
termic pozitiv) cu baza tranzistoru¬ 
lui T 4 . Condensatorul C T este for¬ 
mat dintr-un condensator de 33 pF 
cu coeficient termic negativ în da- 
ralel cu un condensator de 22 pF cu 
coeficient termic pozitiv. 

Tensiunea de regiaj pentru dioda 
varicap, U var , se obţine ia cursorul 
potenţiometrului P, aflat în modu- 


Hii 


MON 

cw 






Iul 3 sau poate fi adusă în exterior 
prin mufa DIN notată EXT. 

P 1 este de tipul celor folosite la 
selectoarele de canale din TV şi 
permite un acord de cca 5 kHz/tură, 
deci cca 20 de ture pentru 100 kHz; 
în plus, are gata construit şi un sis¬ 
tem de scală cu cca 2 kHz/mm, la un 
gabarit destul de mic. Pentru majo¬ 
ritatea amatorilor, demultiplicato¬ 
rul şi scsfla prezintă „probleme". 

Tensiunea de reglaj U var depinde, 
pe de altă parte, şi de căderea de 
tensiune la bornele rezistorului 3 


R 3 2 . Aceasta împreună cu diodele 
D 6 , D 7 (de tip 1N4148) formează un 
circuit SAU. La emisie, prin dioda 
D 6 se transmite un potenţial con¬ 
stant de ia cursorul potenţiometru- 
lui P 3 (semireglabil), D 7 fiind 
blocată. La recepţie, prin dioda D 7 
se transmite un potenţial reglabil de 
ia cursorul potenţiometrului P 4 
(RIT). Aceste condiţii se realizează 
astfel. 

La emisie, comutatorul electro¬ 
nic acţionat de manipulator (KOX) 
livrează la nodul 12, în modulul 3,0 


V, tranzistorul T 8 este blocat şi 
dioda D 6 conduce, potenţialul no¬ 
dului 3 depinzînd şi de poziţia 
cursorului potenţiometrului P 3 . D 7 
este blocată avînd la anod 0 V. La 
recepţie, la nodul 12 tensiunea li¬ 
vrată de KOX este 12 V, tranzisto¬ 
rul T e conduce la saturaţie, anodul 
iui D 8 fiind la 0 V. D 7 conduce şi po¬ 
tenţialul nodului 3 depinde acum de 
poziţia cursorului potenţiometrului 
P^. Deconectarea RIT-ului se face 
cu K 2 închis, permiţînd în felul 
acesta acordul zero-beat pe o staţie 


Simpozionul de comunicări şti¬ 
inţifice ale radioamatorilor şi Cam¬ 
pionatul de creaţie tehnica, ■■■ediţia 
1984, organizate de Federaţia 
română de radioamatorism cu spri- 
finul revistei „Tehnium", vor avea 
>r* zisa!? de 14 şi 15 iulie, in 
oraşul Cluj Napoca. 

Cei care doresc a participa ia 
aceste manifestări sînt rugaţi să- ia 
legătura CU Radiociubul judeţean 
Cluj la telefon 12001 sau 40808 (to¬ 
varăşul Rusu); 41428 (tovarăşul VI- 

Radioamatorii care intenţionează 

cadrul simpozionului vor lua leg㬠
tura pînă la data de 15 mai -a.c. 
cu redacţia revistei „Tehnium", la 
telefon 90/17.60.10/2059 (tovarăşul I. 
Mihăescu). 


as S3S- mm B sa q 

corespondentă. P 4 permite la re¬ 
cepţie un dezacord de ± 5 kHz faţă 
de poziţia de zero. 

Cu tensiunea de 9 V stabilizată de 
ia nodul 15 se alimentează primele 
două etaje din modulul 2. 

Tensiunea de RF din emitoru! 
tranzistorului T 4 este transmisa 
prin condensatorul 2 C 910 — cca 
3,9 pF, cu coeficient termic negativ 
— la etajul separator cu tranzistorul 
T 5 , în montaj de repetor pe emitor. 
Mo*dificînd uşor valoarea conden¬ 
satorului 2 Cg 10 , se poate schimba 
valoarea tensiunii de RF ia ieşirea 
modulului 2 în nodul 20. 

Al treilea etaj al VFO-ului este un 
etaj ampljficator realizat cu tranzis¬ 
torul T 6 . în colectorul acestuia (no¬ 
dul 15) se obţine un semnal de cca 
3—4 Vvv, semnal care se aplică 
unui repetor pe emitor „de putere", 
realizat cu tranzistorul T 7 . 

T.ot aici se poate aplica semnalul 
de ia un VFO extern prin mufa EXT, 
respectiv nodul 18 (sau semnalul 
din nodul 18 se poate livra în exte¬ 
rior). 

Tensiunea de RF de la ieşirea re¬ 
petorului pe emitor 1 6 se aplică pe 
de o parte la recepţia mixerului 
(modulul 6 la nodul 8), iar pe de alta 
parte la emisie prin condensatorul 
2 C 2 i- 22 'Predriveru!ui din modulul 1. 

Modificmd valoarea acestui con¬ 
densator se dozează excitaţia pen¬ 
tru a obţine la ieşirea amplificatoru¬ 
lui de emisie puterea necesară (sau 
o altă soluţie ar fi utilizarea în locul 
rezistorului 2 R 20 2 a unui potenţio- 
metru semireglabil). 

Modulul 1, fig. 2 a, are în compo¬ 
nenţa sa un predriver în ■'egim de 
dublare de frecvenţă deoarece, da¬ 
torită schemei de mixer utilizate, 
VFO-ul are frecvenţa pe jumătate. 

Semnalul de 14 MHz rezultat este 
aplicat apoi driverului de. bandă 
largă cu tranzistorul T ? (tip 2N2219). 

Pentru a obţine un cîştig aproxi¬ 
mativ constant de la 3 la 30 MHz se 
aplică reacţii negative (colector- 
bază circuitul bobinei L 2 şi în emitor 
rezistorul 1R n . 12 ). Cuplajul cu eta¬ 
jul final se face prin transformator 
de bandă largă, L 3 . 

Etajul final în clasă C utilizează 
tranzistorul 2N3866 (T 3 ). 

Rezistorul 1 R 17 _ 2 , deşi consumă 
ceva din puterea de excitaţie, con¬ 
duce la creşterea stabilităţii etajului 
final, iar rezistoruT~1R 18 _ 2 limitează 
valoarea curentului de colector la,o 
valoare nepericuloasă. Dioda. D- 
(Zener, 33 V) limitează tensiunea 
colector-bază la o valoare neperi¬ 
culoasă. 

Pentru cuplarea/adaptarea cu sar¬ 
cina (feeder + antenă), precum şi 
pentru eliminarea armonicilor se 
utilizează un filtru ~ format din 
4 Cii„ 2 , L 5 şi 4G 12 -2 în modulul 4 con¬ 
stituit ca unitate separată. Bobina 
L 5 este prevăzută cu un miez de fe¬ 
rită (bară de ferită utilizată la ante¬ 
nele radioportaîive). 

{CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 4/1984 














Uliii 




Caracteristici. Incinta acustică 
prezentată este de tipul incintă în¬ 
chisă cu două căi, are puterea no¬ 
minală de 20 W şi este echipată cu 
trei difuzoare; două pentru reprodu¬ 
cerea frecvenţelor joase (tip ARN 
567 — „Tesla", R.S.C*) r şi unul pen¬ 
tru frecvenţe înalte (tip L 5954 — 
RFT, R.D.G.). 


Principalele caracteristici ale in¬ 
cintei sînt: 

— puterea electrică 


nominală (VA) 

20 

— puterea muzicală 


(VA) 

30 

— banda de frecvenţă 


reprodusă (Hz) 

35-20 000 

— volumul închis 


(dmc) 

35 


— dimensiunile 
exterioare (mm) 


Construcţie. Incinta este prezen¬ 
tată în figurile 1—5, pe care sînt in¬ 
dicate toate detaliile constructive. 
Materialul pentru execuţia cutiei 
este placajul cu grosimea minimă de 
15 mm. Dacă se foloseşte material 
mai gros, se vor respecta dimensiu¬ 
nile panoului frontal. Panoul frontal 
(fig. 4) va avea grosimea de 12 mm, 
ca şi panoul suplimentar (fig. 5). 
Materialul folosit pentru aceste două 


ii i 


Ung. AURELIAN MATEE 

panouri este placajul din lemn de tei 
folosit la planşetele şcolare. Se va 
prefera următoarea ordine de lucru: 

a. Construcţia cutiei, conform fi¬ 
gurilor 2 şi 3. Se va finisa cu atenţie 
suprafaţa de aşezare a panoului 
frontal pentru a se asigura planeita- 
ţea şi etanşarea perfectă a incintei, 
îmbinările se fac cu holzşuruburi şi 
aracet grps de tîmplărie. Se verifică 
astuparea şi etanşarea oricăror orifi- 
cii. 

b. Se taie şi se ajustează panoul 
frontal pentru aşezarea corectă pe 
rama de etanşare. 

c. Se taie panoul suplimentar 
conform figurii 5, se trasează, se de¬ 
cupează şi se găureşte conform de¬ 
senului. 

d. Panoul suplimentar se verifică li 

după desen şi va fi folosit ca model d 
pentru decupările şi găurile de prin¬ 
dere de pe panoul frontal (fig.4, cu a 

linia punctată). Pe panoul frontal se 4 

trasează şi decuparea pentru difuzo- c 

rul pentru reproducerea frecvenţelor S 

înalte şi centrele găurilor de fixare 0 d 

6,2. Panoul suplimentar micşorează s 

difuzorul pentru frecvenţă înaltă. a 

Soluţia este adoptată de mai multe II 

firme („Sony", „Siare", „Cabbasse"). p 

După executarea decupărilor şi a s 

găurilor în cele două panouri, se fi- s 

nisează prin şlefuire şi vopsire (lă- s 

cuire) în aceeaşi culoare sau în cu- z 

lori diferite. Personal, panoul supli- li 

mentar l-am vopsit cu lac Titan ne- I 

gru, iar panoul frontal l-am băiţuit şi 1 



lăcuit cu nitrolac. Cutia se finisează 
după dorinţă. 

e. Panoul suplimentar (fig. 5) se 
asamblează cu panoul frontal (fig. 
4) prin lipire cu aracet şi strîngere 
cu 6 şuruburi M4x30 cu cap INBUS. 
Se va curăţa cu atenţie orice surplus 
de aracet. După uscare (24 de ore) 
se trece la montarea difuzoarelor cu 
ajutorul şuruburilor M4 x 30 (cap 
INBUS). Etanşarea difuzoarelor pe 
panoul frontal se va face cu mastic 
sau garnituri de cauciuc subţire sau 
spumă poliuretanică (burete). De 
spatele panoului frontal, lîngă difu¬ 
zorul pentru frecvenţe înalte, se va 
lipi cu aracet o placă de panel sau 
lemn, cu dimensiunile de 
150 x 100 x 10 mm pe «care se va 






monta cu 4 holzşuruburi filtrul de 
separare. Se vor executa conexiu¬ 
nile electrice, conform figurii 6, ur¬ 
mărind fazarea corectă a difuzoare¬ 
lor. Cablul de conexiune la amplifi¬ 
cator va fi trecut printr-o gaură 
practicată în peretele din spate al 
cutiei. Rostul va fi astupat cu mas¬ 
tic. 

Filtrul de separare are frecvenţa 
de tăiere de 7 kHz şi asigură o se¬ 
parare de cca 12 dB/octavă. 
Schema electrică a filtrului este pre¬ 
zentată în figura 6. Bobinele se vor 
executa pe carcase din PVC (de la 
tuburile de medicamente la care se 
montează capace din plastic) cu 
conductoare din cupru emailat cu 
diametrul de 1 mm (fig. 7). Elemen¬ 
tele filtrului se vor monta pe o pl㬠
cuţă din cablaj’ imprimat executată 
conform figurii 8. Se vor respecta 
fazarea difuzoarelor şi conectarea 
mufei de intrare conform schemei 
electrice prezentate. 

Montajul şi exploatarea. Montarea 
panoului frontal în cutie se face cu 
şuruburi cu cap INBUS M6 x 70. 
Piuliţele şuruburilor se montează 
captive în baghetele de la colţurile 
şi mijlocul cutiei. Pe rama de etan¬ 
şare se lipeşte cu prenadez o garni¬ 
tură din cauciuc spongios de 
2—3 mm. Cutia se umple cu spumă 
poliuretanică (burete) fără a se tasa. 
Se preferă ca buretele să fie intro¬ 
dus într-un săculeţ de pînză pentru 
a se proteja sistemul mobil al difu¬ 
zoarelor pentru frecvenţă joasă. 

După montarea şi strîngerea pu¬ 
ternică a panoului frontal se va veri¬ 
fica etanşarea incintei prin apăsarea 
în lungul axului a membranei unuia 
din difuzoarele pentru frecvenţe 
joase. Membrana celuilalt difuzor 
trebuie să- urmărească fidel mişca¬ 
rea primei membrane, dar în sens 
contrar. Menţinîrfd membrana ap㬠
sată, cealaltă membrană trebuie să 
revină foarte greu în poziţia de re¬ 
paus (cca 30 s). Buna etanşare este 
condiţia esenţială pentru rezultate 
bune în exploatare şi pentru o viaţă 
îndelungată a difuzoarelor pentru 
frecvenţe joase, altfel acestea se vor 
deteriora prematur printr-o mişcare 
prea amplă a membranei. 

Incinta se va amplasa de prefe¬ 
rinţă pe un perete, la o înălţime con¬ 
venabilă audiţiei. Panoul frontal şi 
membranele difuzoarelor se pot pro¬ 
teja cu o ramă de lemn pe care se 
întinde o pînză rară (etamină). 


TEHNIUM 4/1984 








CARNET 

EDITGRIAţ 



Recent a apărut în Editura tehnică 
Agenda electronistului de ing. N. 
Drăgulăneseu. Extrem de utilă con¬ 
structorilor amatori, care nu sînt de¬ 
loc răsfăţaţi cu cataloagele între¬ 
prinderilor producătoare de ele¬ 
mente electronice, volumul cuprinde 
capitole în care sînt prezentate mo¬ 
nografic materiale şi componente, 
aparate de măsură şi probleme de 
radio şi televiziune. Prin selectarea, 
sinteza şi actualizarea informaţiilor 
dintr-un domeniu exemplificat cu¬ 
prinzător cu produse fabricate în 
ţară, Agenda electronistului devine 
un volum indispensabil bibliotecii 
fiecărui constructor amator pe care 
redacţia îl recomandă cu căldură şi 
în acelaşi timp îl felicită pe autor 
pentru această valoroasă lucrare. 
(C.S.) 


L1=0.26mH 




L1 = L2 = 95spire CuEm1,0 



STABILIZATOARE 

BE TENSIUNE 


cele în curent continuu, puterea to¬ 
tală disipată va fi 2 Io. 

Pentru o putere de ieşire Po = Vo Io, 
puterea la intrare va fi: 

Pi = Vo Io + 2lo = Io (Vo + 2) (11) 

Eficienţa stabilizării este deci: 

e = ^ = = _¥l_ (12) 

Pi io - (Vo +2) Vo+2 u ; 

CALCULUL INDUCTANŢEI L 2 

L se alege destul de mare astfel in¬ 
cit la capătul rampei de curent valoa¬ 
rea de virf dată de ecuaţia 4 să nu fie 
cu mult mai mare decît Io. 

Dacă inductanţa este foarte mică, 
este necesară o valoare mai mare a 
curentului de sarcină minim pentru a 
satisface inegalitatea (8). 

Dezavantajul unei inductanţe prea 
mari este că degradează răspunsul 
tranzitoriu al pulsurilor de curent ce¬ 
rule de sarcină în diferite momente. 

In general, constantele mari de timp 
din reţeaua de reacţie nu permit 
schimbări prea rapide în raportul Ti/T. 

Ca un compromis, vîrful rampei de 
curent se alege cu 20% peste l 0 nomi¬ 
nal, lucru ce permite scăderea curen¬ 
tului pînă la 20% l 0 nom: 

Al L = Vo[(T-Ti)/L 2 ] = 0,4 Io nom (13) 
L 2 = 2,5 Vo(T—Tî)/lo nom 
şi deoarece Vo = Vi(Ti/T) pentru Vi(nom), 


{URMARE DIN PAG. 3) 

Ti curentul în L 3 este egal cu curentul 
de sarcină. Deci în acest moment nu 
există în C 2 curent şi întreg curentul 
de sarcină este preluat de L a . 

La sfîrşitul perioadei Ti, curentul în 
sarcină este Io - Al L /2 şi, deoarece 
curentul în sarcină este încă l 0 , exce¬ 
sul din L 2 trebuie să treacă în C 2 pen¬ 
tru a înlocui sarcina pierdută din C 2 la 
începutul lui Ti. 

La începutul intervalului Ti, deoa¬ 
rece curentul asigurat de L 2 este 
Io ~ -Aî l /2 ş i sarcina necesită Io, defici¬ 
tul de Alj_/2 este asigurat de curentul 
format din sarcina ce părăseşte con¬ 
densatorul C 2 . 

Forma curentului în C 2 este prezen¬ 
tată în figura 2f. Acesta este centrat 
în zero şi are amplitudinea aI l vîrf la 
vîrf şi trece prin zero la mijlocul pe¬ 
rioadei Ti în direcţie pozitiva si în di¬ 
recţie negativă la mijlocul lui Td. 

Curentul trece prin C 2 producînd un 

1 72 

riplu AV = — f idt (TI şi T2 sînt 

2 Ti 

timpii de trecere prin zero a iui ic). 

Curentul mediu în acest interval 
(Ti/2 + Td/2) este Al L /4, unde aI l este 
dat de ecuaţia (3). Rezultă: 


/!£V£W 

i Vo M- 

_ (aIl)T 

VoT(T - Ti) 

\lo nom/ \ 

Vi(nom) / 

8C 2 

8 • L 2 • C 2 


2,5 VoT(Vi nom — Vo) 

= -—.-- (14) 

Io nom • Vi nom 

CALCULUL CAPACITĂŢII C 2 

Rampele de curent în L 2 se des¬ 
făşoară între L - Al L /2 şi Io + aI l /2, 
unde Al L este dat de ecuaţia (3). 

Referindu-ne la figura 3, este clar 
că în orice moment suma curenţilor 
prin L 2 şi C 2 trebuie să fie egală cu cu¬ 
rentul de sarcină l 0 . 

Din fiqura 4 rezultă că la mijlocul lui 


Din (1), Ti = (Vo/Vi)T şi aV = Vo • 
j VoT \ T _ VoT 2 (Vi-Vo) 
\ Vi ]' 8L 2 C 2 ~ “ 8ViL 2 C 2 

Pentru o tensiune AV predetermi¬ 
nată (cerută de datele de proiectare) 
deducem: 

r = Vo^Vi - Vo) 

• 2 8 - L 2 - Vi - AV (15) 

unde T se exprimă în secunde, L ? în 
henry, Vi şi aV în volţi. 


TEHNIUM 4/1984 


9 








I. PREZENTARE GENERALĂ 

Aparatul este un generator de cu¬ 
renţi impulsionări, bipolari, de formă 
rectangulară, durată unui impuls pu¬ 
ţind varia între 0,1 şi 0,5 ms cu 
pauză de 1—0,5 ms. Domeniul de 
frecvenţe cuprinde două plaje 
(0—100 Hz şi 80—1 500 Hz), care 
pot fi selecţionate grosier cu un co¬ 
mutator. în cadrul fiecărei plaje 
frecvenţa poate fi variată continuu 
cu două potenţiometre. în funcţie de 
poziţia acestora, se pot genera: 

— impulsuri rectangulare, bipo¬ 
lare, cu caracter continuu (fig. 1); 

ţrenuri de asemenea impulsuri 
cu durata de 3 s si pauză de 3 s 
(fig. 2 ); 

— trenuri secvenţiale de impulsuri 
cu frecvenţe diferite (fig. 3). 

Intensitatea impulsurilor (tensiu¬ 
nea vîrf-vîrf) poate fi reglată între 0 
şi 100 V, curenţii fiind însă limitaţi în 
domeniile 0—100 mA pentru elec- 
trostimulare şi 0—10 mA pentru 
electronopunctură. 

Cititorul este îndemnat să con¬ 
sulte, de asemenea, articolele „Elec- 
trostimularea în terapeutică" („Şti¬ 
inţă şi tehnică" nr. 7/1982) şi „Eiec- 
trostimularea transcutanată în tera¬ 
pia modernă" („Ştiinţă şi tehnică", 
nr. 12/1982), autor dr. Lucian 
Sandu, pentru a reţine modul de fo¬ 
losire a aparatului, cît şi faptul că 
acesta îndeplineşte condiţiile im¬ 
puse, iar prin autonomia sa răs¬ 
punde dezideratului de a putea fi fo¬ 
losit la domiciliu, aşa cum se speci¬ 
fică în primul dintre articolele men¬ 
ţionate. 

Apariţia recentă a manualului de 
presopunctură, sub semnătura dr. 
Sabin Ivan, constituie de asemenea 
un fericit priiej în localizarea punc¬ 
telor sau zonelor pe care se vor 


FI*. VALENTIN 'PASCU, 
BpitaluS Judeţean Sueeava 

aplica electrozii în vederea tratării 
diferitelor afecţiuni, cît şi pentru sti¬ 
mularea în vederea ameliorării per¬ 
formanţelor la sportivi şi artişti. 

La alegerea pieselor şi concepe¬ 
rea montajului am insistat în folosi¬ 
rea unor componente uşor de pro¬ 
curat pentru a veni în ajutorul celor 
care vor să-l construiască, avînd în 
vedere că electrostimuiarea nu are 
în general contraindicaţii. Testat 
vreme de doi ani după definitivarea 
schemei, aparatul s-a comportat 
bine, cu rezultate după cum ur¬ 
mează: 

— foarte bune în insomnii şi afec¬ 
ţiuni reumatismale (80%); 

— bune în migrene, altralgii, miai- 
gii etc. (60-70%); 

— satisfăcătoare în astm bronşic, 
rinită alergică (50—60%); 

— insuficiente sau neconcludente 
în hipertensiune arterială, ulcer 
(25%). 

S-au obţinut rezultate sensibil îm¬ 
bunătăţite dacă punctul tratat elec¬ 
tric a fost stimulat simultan şi cu un 
cîmp magnetic. 

II. DESCRIEREA BLOCURILOR 

FUNCŢIONALE 

1. Componenta principală a apa¬ 
ratului ,este oscilatorul autoblocat 
realizat cu tranzistorul T4 (ACÎ80K). 
Transformatorul Tr. 1 are tole cu, 
secţiunea S = 0,36 cm 2 (transforma¬ 
tor de ieşire de ia radioreceptoare 
tranzistorizate), înfăşurările 1—2 = 
70 spire 0,1 mm, 3—4 = 140 spire 
0,1 mm, 4—5 = 400 spire 0,1 mm. 

Prezenţa impulsurilor este pusă în 
evidenţă vizual de o lampă cu neon 
(Ne), la tensiunea de 50—70 V (de 
exemplu, tipul TH-0,2) şi auditiv,de 
un difuzor (microfon) cu cuarţ, cum 
sînt acelea din protezele auditive 
sau unele mai mari (acesta din 
urmă, mai greu de procurat, poate 
lipsi, deşi este mai utilă informarea 


auditivă decît cea vizuală). Frec¬ 
venţa oscilatorului poate fi reglată 
fin din potenţiometrele PI şi P2 sau 
grosier, în două trepte, folosind co¬ 
mutatorul K, cu secţiunile Ka şi Kb. 

2. Amplificatorul de impulsuri 
este compus din: 

a) Etajul final realizat cu tranzis¬ 
torul T9 (AD152, GDI70), care este 
un amplificator cu sarcină variabilă 
dată de montajul Darlington T7-T6 
(2xBC251, 2xBC252). Amplitudinea 
(intensitatea) semnalului de ieşire 
din aparat (la bornele 3—4 a!e Tr. 2) 
este reglată din potenţiometrul P3 
montat în baza lui T7. Transforma¬ 
torul Tr.2 are următoarele caracte¬ 
ristici: S=0,36 cm 2 , 1—2=13 spire 
0,1 mm, 3—4=1 100 spire 0,1 mm. 
Tensiunea pe colectorul lui T9 va¬ 
riază între 0 şi 9 V în funcţie de po¬ 
ziţia potenţiometrului P3. 

b) Preampiificatorul-adaptor, 
compus din montajul Darlington T5 
(BC17Q) şi T6 (BC252B), poate 
ataca încă un etaj final ca acela des¬ 
cris mai sus. în emitorul lui T6 se 
poate conecta printr-un ait rezistor 
de 100 n, ca R15, un al doilea ampli¬ 
ficator final. în felul acesta se pot 
trata simultan două zone de interes 
avînd In vedere simetria lor pe majo¬ 
ritatea meridianelor de acupunctura, 
în acest caz cele două borne ale 
electrozilor de referinţă , se vor uni 
fo!osindu-se un singur’electrod refe¬ 
renţial sau, mai bine, după unirea 
borneior cei doi electrozi vor fi ţi-* 
nuţi fiecare în cîte o mînă. 

3, Generatorul de curent variabil 
pentru oscilator este realizat cu 
tranzistorul T3 (BC172, BC173, 
BC174), .al cărui colector este legai 
la priza 4 a transformatorului Tr. 1 
prin circuitul de nivel constant 
D9-D10 Aceste diode vor fi realizate 
folosind joncţiunile bază-coiector 
din cîte un tranzistor cu siliciu tip 
npn (BC172). în emitorul lui T3 se 
montează potenţiometrele semire- 
gîabile R7 (regiat iniţial ia aproxima¬ 
tiv 1 k £1) şi RS (regiat la aproximativ 
2,5 klî), care sînt conectate secven¬ 
ţial de comutatorul K, prin secţiunea 
sa Kb. 

4 Multivibratoru!, compus din TI 
şi T2 (2 x BC252), are rolul de a 
crea trenuri' de impulsuri. 


Pjj Pi P2 ; 

, £> £ ,0 


n r 2 - n 

4.0 .© .0 


Int.â 0 > 


Cînd P2 este în poziţia de minim 
(cursorul spre D3), mulîivibratorul 
nu influenţează funcţionarea celor¬ 
lalte blocuri, deşi în sine lucrează, 
avînd o perioadă de 3 s. Dioda de 
separare-simetrizare Dl este reali¬ 
zată ca şi D9 sau D10. Cît priveşte 
diodele de nivel constant D2, D3, D4 
şi D5, precum şi cele de separare 
■ galvanică, D7 şi D8, toate sînt cu 
contact punctiform, de tipul EFD 
104, A A 114 sau AÂ112. ţ 

III. ..ELECTROZII 

1. Electrodul de referinţă va fi un 
cilindru metalic (3—4 cm lungime şi 
1—2 cm diametru) care să poată fr 
uşor ţinut în mînă. Se poate folosi- 
un condensator electrolitic stricat la 
carcasa căruia se conectează firul 
pentru borna 4 a transformatorului' 
Tr. 2, de ieşire din aparat (termina¬ 
lul pozitiv ai condensatorului se 
rupe şi se pileşte capătul rămas 
pentru a nu deranja). 

2. Electrodul activ. Se vor confec¬ 
ţiona din tablă de Al sau inox plăci 
de diferite forme şi dimensiuni, eu 
borne ataşate astfel încît să poată fi 
interschirribate la banana firului de 
conexiune cu borna 3 a aceluiaşi 
transformator Tr. 2. Pentru stimula¬ 
rea pe zone mari (porţiuni muscu¬ 
lare la sportivi etc.) este bine ca 
electrodul activ să fie confecţionat 
din tablă de plumb, care se mulează 
mai uşor, urrnînd forma anatomică a 
regiunii cutanate. Dacă se stimu¬ 
lează zone mici în jurul punctelor de 
acupunctură, se._vor folosi electrozi 
netezi, de mărimea unei monede de 
5 bani sau mai mici, care, pentru un 
aspect plăcut, se pot introduce în 
intrîndul unui nasture adecvat. 

Fixarea electrozilor pe zonă se 
face cu leucoplast, trecut pe deasu¬ 
pra electrodului activ (cel pasiv se 
ţine în mînă). între faţa electrodului 
şi piele nu se pune nimic. Unii au¬ 
tori recomandă intercalarea unei 
paste electroconductoare speciale, 
greu de procurat. După cum se înţe¬ 
lege uşor, este desigur mai bine să 
se intercaleze un fluid care să asi¬ 
gure un contact perfect şi astfel să 


TEHNiUM 4/1984 





5 

® 0 


hilmllllllllllli 



A 





existe certitudinea includerii punc¬ 
tului de acupunctură din zonă, care 
este cei mai indicat pentru a fi exci¬ 
tat. Practica a demonstrat însă că în 
virtutea circulaţiei aleatoare a impul¬ 
surilor bipolare în ţesut, după direc¬ 
ţii diferite de normala la acesta, cît 
şi prelungirea în profunzime a punc¬ 
tului acupuncîic, acesta va fi influ¬ 
enţat chiar fără fluide intermediare, 
cu atît mai mult la folosirea electro¬ 
zilor de mică suprafaţă. La electrozii 
mari se poate pune între aceştia şi 
ţesutul cutanat un tampon îmbibat 
în ser fiziologic sau apă obişnuită. 

Pentru tratamentul prin electrono- 
punctură electrodul activ va fi prac¬ 
tic punctiform.' într-un tub de ca¬ 
rioca spălat se introduce o mină 
metalică de pix, de asemenea bine 
spălată cu alcool, care să iasă prin 
căpătui tubului de plastic. Dar elec- 
tronopunctur-’ nu s-a dovedit a fi 
eficientă. O eficienţă mărită se ob¬ 
ţine cînd pe punct se înfige un ac la 
care se conectează firul de stimu¬ 
lare electrică şi în acest caz denumi¬ 
rea consacrată este de electropunc- 
îură. Aceasta este însă de compe¬ 
tenţa cadrelor medicale. 

Există puncte de tratament situate 
în concaviîăţi anatomice, ca de 
exemplu „punctul aspirină" (vezi 
manualul de presopunctură, pag. 
129), care este deaitfel foarte efi¬ 
cient în sciatică. Pentru asemenea 
puncte se vor realiza electrozi con- 
vecşi, care să se muleze pe concavi- 
îaîea anatomică. 

Evitaţi legarea electrică reciprocă 
a electrozilor activi şi de referinţă 
cînd aparatui este în funcţiune! 



IV. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE. MODUL 
DE LUCRU 

Alimentarea aparatului se face de la 
două baterii de lanternă 3R12, înseriate 
(9 V), prin întrerupătorul I (fig. 4). 

1. Se dau pe poziţia zero toate cele trei 
potenţiometre, PI, P2 şi P3. 

2. Se pune în funcţiune aparatul prin 
închiderea întrerupătorului I. Deoarece 
P3 este în poziţia zero (cursorul spre 
masă), tranzistorul T7, de tip pnp, are 
baza la un potenţial pozitiv şi nu con¬ 
duce. Astfel va fi blocat şi T8 încît tensiu¬ 
nea pe colectorul T9 este zero, iar ampli¬ 
ficatorul final nu lucrează. Lipseşte sem¬ 
nalul la bornele 3—4 ale transformatoru¬ 
lui Tr. 2. 

3. Rotind spre maxim potenţiometrul 
PI, lampa Ne începe să clipească, iar îij 
difuzorul piezoelectric se aud pocniturile 
caracteristice impulsurilor. Frecvenţa 
acestora creşte odată cu rotirea lui PI. 
Inerţia ochiului face ca, peste o anumită 
frecvenţă, lampa Ne să pară mereu 
aprinsă. Prin acţionarea lui PI baza 
tranzistorului npn T3 se polarizează la un 
potenţial pozitiv crescător, conducţia 
acestui tranzistor creşte şi intră în func¬ 
ţiune oscilatorul cu T4, frecvenţa acestuia 
mărindu-se astfel pe măsura rotirii lui PI. 
Dacă se trece K pe poziţia x 10, se va ob¬ 
ţine o- multiplicare bruscă cu 10 a frec¬ 
venţei corespunzătoare poziţiei din ace! 
moment a lui PI, deoarece în acest al 
doilea caz, se înseriază spre masă con¬ 
densatoarele C4 şi C5, capacitatea totală 
micşorîndu-se după legea cunoscută a 
legării în serie pentru capacităţi. 

4. Se pune acum PI la zero (cursorul 
spre D5) şi se roteşte P2 spre maxim. Atît 
lampa Ne, cît şi difuzorul vor indica func¬ 
ţionarea cu interminenţă a oscilatorului, 
în trenuri de impulsuri de 3 s fiecare şi 
pauză de 3 s. Acest mod de lucru, intuit 
din figura 2, excită şi mai mult zona cuta¬ 
nată. Trenul apare pe timpul de 3 s cît T2 
din multivibrator este în conducţie. 
Atunci joncţiunea emitor-colector a aces- 
trui tranzistor are acelaşi rol ca dioda D6 
din circuitul potenţiometrului PI. Tot aşa, 
baza lui T3 este pusă la un potenţial po¬ 
zitiv prin legarea la masă a emitorului lui 
T2. După bascularea mutivibratorului, 
cînd T2 este blocat, baza lui T3 are po- 

că potenţialul bazei lui T3 se măsoară 
faţă de masă, care este legata la polul 
pozitiv, cu minusul voitmetrului ia masă! 

5. Dacă ambele potenţiometre PI şi 
P2 sînt într-o poziţie diferită de zero, 
atunci, în funcţie de poziţia cursoarelor, 


nate intuitiv şi poziţiile acestor potenţio¬ 
metre!. 

Desigur, va exista o poziţie a cursoare¬ 
lor pentru care frecvenţele celor două 
trenuri de impulsuri sînt egale (fi = f2). 
Aceasta este similară situaţiei cînd P2 
este la zero şi Pi undeva pe parcurs (P2 
= 0 şi PI 4 0). 

6. Alegeţi unul din modurile de lucru 
descrise anterior, de exemplu P2=0,P1^0, 
fixaţi cu leucoplast un electrod activ 
într-o zonă arbitrar aleasă pe corp, ţineţi 
electrodul de referinţă în mîna stîngă şi 
cu dreapta rotiţi uşor spre maxim poten¬ 
ţiometrul P3. De la o anumită poziţie a 
cursorului acestui • potenţiometru, veţi 
simţi uşoare „furnicături" în zona de fi¬ 


xare a electrodului activ. Nu este nici un 
pericol, continuaţi rotirea lui P3 cît sen¬ 
zaţia nu este deranjantă. 

Sensibilitatea zonelor de pe corp este 
diferită. De aceea, cînd mutaţi electrodul 
activ pe o altă zonă (spre exemplu de pe 
picior pe frunte), daţi în prealabil P3 la 
zero şi apoi reîncepeţi mărirea progresivă 
a intensităţii semnalelor de ieşire, ca mai 
înainte. Veţi evita astfel apariţia bruscă pe 
zonă a senzaţiei electrostimulante, care 
poate fi prea mare pentru noua zonă se¬ 
lectată. 

Oricum, accidente nu pot avea loc de¬ 
oarece curenţii sînt limitaţi, cum s-a spe¬ 
cificat ia începutul articolului, Darlingto- 
nui format din T7—T8 avînd şi rol de ge¬ 
nerator de curent constant. Pentru elec¬ 
trozii cu aria mai mare curentul creşte 
proporţional, deoarece prin mărirea ariei 
-scade impedanţa transcutanată. Din acest 
motiv nu de curent ar trebui să vorbim, 
cum se face în literatura de specialitate, 
ci de densitatea de curent. Ei bine, 
aceasta este limitată indirect de puterea 
amplificatorului finai, de Darlington şi di¬ 
rect de puterea lui Tr. 2 în secundar (sec¬ 
ţiune mică, diametrul conductorului mic). 

V. ANEXE ALE APARATULUI 

1. Pieptenele electric prezentat în fi¬ 
gura 5 a dovedit a avea o bună eficacitate 
la inducerea somnului şi împotriva migre¬ 
nelor. Este suficient să privim coperta 
cărţii „tratamentul prin acupunctură" 
(autor dr. C. lonescu-Tîrgovişte), pentru 
a realiza cîte meridiane de acupunctură 
sînt stimulate prin folosirea unui aseme¬ 
nea accesoriu. 

Construcţia este cît se poate de simplă. 
Unui pieptene de aluminiu i se ataşează 
un mîner izolant pe lateralele căruia se 
montează două „plăsele" de asemenea 
din aluminiu, astfel încît acestea, conec¬ 
tate electric între ele, să fie izolate de 
pieptenele propriu-zis, ca în figura 5. La 
pieptene se leagă borna pozitivă, iar la 
„plăsele" cea negativă, de la o sursă de 
curent continuu cu tensiunea de 
13,5—18 V (3—4 baterii tip 3R12, sau 
două baterii 6F22). 

Cînd ne pieptănăm, lateralele metalice 
(„plăselele") fac contact cu mîna care 
ţine minerul, ele constituind astfel elec¬ 
trodul pasiv (de referinţă). Dinţii piepte¬ 
nelui, constituind electrodul activ, stimu¬ 
lează electric punctele de acupunctură de 
pe suprafaţa cutanată a capului. Mişcările 
vor fi mai rare ca la pieptănatul obişnuit, 
mai ample, cuprinzînd toată zona capului, 
chiar şi fruntea. Alimentat fiind la 18 V, 
dacă este trecut prin sprîncene, cu ochii 
închişi, vom simţi mici şi nepericuloase 
străfulgerări de lumină ca urmare a exci¬ 
tării unor centri nervoşi vizuali. Este o 
dovadă că bateriile nu sînt încă descăr¬ 
cate... 

De fapt, cînd este alimentat în curent 
continuu, pieptenele constituie un dispo¬ 
zitiv separat de aparatul descris mai sus 
şi. vă recomandăm să începeţi cu con¬ 
strucţia în această variantă, pentru a vă 
convinge de efectele sale. 

După construirea, aparatului, dacă se 
conectează pieptenele nu la curent conti¬ 
nuu, ci la bornele de ieşire din aparat, ali¬ 
mentarea făcîndu-se astfel în impulsuri, 
se constată o mărire a eficienţei masaju¬ 
lui. Se va lucra cu frecvenţe mici. 

Indiferent că se lucrează în curent con¬ 
tinuu sau în impulsuri, cu ajutorul piepte¬ 
nelui se pot parcurge regiuni întinse ale 
corpului, constatîndu-se inducerea unei 
stări generale de relaxare. 

2. Cîmpul magnetic în combinaţie cu 
„„-ceLeieeîoc, Friaiderele moderne, fă 




tub de cauciuc în interiorul câru 
înglobată o bandă magnetică uşor de 
modelat deoarece are suport de plas 
Un asmenea magnet are inducţia 
0,150 T (1 500 Gs). Cei doi poli sînt si¬ 
tuaţi pe la teralele aceleiaşi feţe a benzii 


în figură. Găuriţi banda magnetică tron- 
conic (fig. 6b), astfel încît electrodul activ 
folosit în electronopunctură (respectiv 
acea mină metalică de pix trecută prin tu- 
bui de carioca) să traverseze magnetul şi 
să atingă punctul tratat. Asupra punctului 
acupunctic va acţiona, în afară de cîmpul 
electric impulsionar, şi unul magnetic 
constant. Abia într-o asemenea situaţie 
efectul electronopuncturii capătă un grad 
de n eficienţă mai ridicat. 

în electrostimulare unde se folosesc 
electrozi mai mari, pentru crearea cîmpu- 
lui magnetic se va folosi un dispozitiv 
LUCAB. Un magnet'de difuzor obişnuit, 
de radioficare, care are inducţia B=0,35 
T, se taie după un diametru ca în figura 7 
a, iar una din jumătăţile obţinute se ro¬ 
teşte cu 180° alăturîndu-se din nou celei¬ 


lalte. Se, obţine asttei un sistem ca în fi¬ 
gura 7 b, în care cîmpul magnetic se în¬ 
chide asemenea celui din figura 6. Pe 
porţiunea de tratat se aşază un electrod 


celei descrise mai sus pentru electrono¬ 
punctură. • » 


lui: Întreprinderea de ferite Urziceni, Dru¬ 
mul Naţional nr. 2, km 57,5, C.P. 8230, 
jud. Ialomiţa, telefon 15.99.63. Acest dis¬ 
pozitiv a fost folosii şi în tratarea puncte¬ 
lor de acupunctură, dar nu în combinaţie 
cu electrostimularea. în „Acupunctura şti¬ 
inţifică modernă", pag. 180, fig. 10.10, se 
poate vedea utilizarea acestui dispozitiv. 

3. Dispozitivele de detectare a puncte¬ 
lor de acupunctură în vederea aplicării 
electronografiei ţin seama de variaţia 
unor parametri electrici ai acestor puncte 
ca rezistenţa electrică, capacitatea, po¬ 
tenţialul şi temperatura. Din acest motiv, 
cele mai perfecte aparate sînt destul de 
complicate. 


TEHNIUM 4/1984 


11 









POPESCU IDE - BACĂU 

Chiar dacă tuburile 6G2 (61'2), 
6P6 (6 tt 6) şi 5Ţ4 (5 Lţ 4) sînt defecte, 
radioreceptorul „Îîaltica" poate fi 
repus în funcţiune cu alte tipuri de 
tuburi. 

Tubul 5 U 4 este o dublă diodă re- 
dresoare; în locul lui se vor monta 
două diode F407 sau 1 N4007. 

Cele două diode se vor lipi direct 
pe soclul tubului 5Ţ4 după schema 
alăturată. Nu se va conecta o diodă 
la piciorul 2 şi una la piciorul 8, ci 
ambele la piciorul 8. 

Tuburile 6G2 şi 6P6 se pot înlocui 
în mai multe feluri. 

O metodă ar fi următoarea 

De la tuburile vechi se iau culotu- 
rile, la care se montează socluri 
pentru tuburi novale. 

Tubul 6G2 este o dublă diodă- 
triodă. Dioda formată între termina¬ 
lele 5 şi 3 (Dl) serveşte la detecţia 
semnalului, iar dioda dintre 4 şi 3 
(D2) serveşte pentru redresarea 
purtătoarei si obţinerea semnalului 
de RAS (RAÂ). 

Aceste diode pot fi înlocuite cu 
două diode cu contact punctiform 


de tipul EFD 108, AA 113, AA 118 
sau 1N4148, 1N914. Acestea se co¬ 
nectează între terminalele soclului 
4 — masă şi 5 — masă. 

Partea de triodă de la 6G2 se va 
înlocui cu o triodă de la un tub de ti¬ 
pul ECC 83. Tubul ECC83 se ali¬ 
mentează la filament cu 6,3'V între 
terminalul 9 şi terminalele 4—5. 
Una din triodele lui ECC 83 se co¬ 
nectează apoi în locul triodei tubu¬ 
lui 6G2. 

Tubul 6P6 poate fi înlocuit cu 
EL84, ale cărui legături le pre¬ 
zentăm alăturat. 

O altă variantă constă în înlocui¬ 
rea tubului 6G2 cu un tub EABC 80. 
Cum tubul EABC 80 are trei diode şi 
o triodă, înseamnă că o diodă va fi 
neutilizată, restul înlocuind tubul 
defect. Dioda nefolosită este for¬ 
mată între terminalele 2—3, care se 
conectează la masă. 

Toate tuburile înlocuitoare au 
tensiunea de filament de 6,3 V ca şi 
tuburile originale, nefiind necesare 
modificări la transformatorul de 
reţea 


4 F407 50-70 n g 



ECC 83 


EABC 80 


ENACHE VASILE — Calafat 

Circuitul operaţional 741 apare în 
literatură sub diverse notaţii, dar 
în fond este acelaşi circuit. Astfel, 
I.P.R.S.-Băneasa îl notează cu 
/>A741, Sescosem SFC2741, Fair- 
child ii A741, National LM741. 

O amplă prezentare a acestui cir¬ 
cuit, teoretică şi practică, o facem 
în paginile 4—5. 

Ca să vă lămuriţi cum faceţi leg㬠
turile fa capsula cu 14 terminale, 
publicăm ambele capsule (deci şi 
pe aceea cu 8 terminale). 

CDB493 este un numărător liniar. 
Secvenţa de numărare (modul de 
interconectare) este prezentată în 
catalogul I.P.R.S. 


ZENO MAR CU — Baia Mare 



Semnal foarte distorsionat la receptorul „Pescăruş" poate apărea din eta¬ 
jul audio; probabil că unul din tranzistoarele T 6 ’sau T 7 este defect. 

O verificare rapidă se poate face măsurînd curentul de mers în gol. Se 
montează un ampermetru în serie cu bateriile; un curent de peste 25 mAîn- 
seamnă defectarea etajului. Vor trebui demontate şi verificate tranzistoarele 
T 6 şi T 7 . Acest defect s-a produs fiindcă a fost alimetat aparatul cu 6 V,în 
loc de 4,5 V. 

Prezentăm şi tabelul cu tranzistoarele recomandate de constructor în eta¬ 
jul de audio. 


Zţj* Tn. 



TABEL VARIANTE ÎMPERECHERI TRANZISTOR! 


SI 4,5 V 


1 

II 

III 

IV 

EFT303 

violet 

sau 

EFT313 

violet 

sau 

EFT323 

violet 

SFT367 

normal 

sau 

SFT367B 

sau 

SF.T367C 

AC 180 
normal 
sau 

AC180B 

sau 

AC180C 

AC 184 
normal 
sau 

AC184B 

sau 

AC184C 

EFT373 

albastru 

SFT377 

normal 

sau 

SFT377B 

sau 

SFT377C 

AC 181 
normal 
sau 

AC 181B 
sau 

AC 181C 

AC 185 
normal 
sau 

AC185B 

sau 

AC185C 

EFT 303D albastru 

EFT 313 D albastru 

EFT 323Dalbastru 


12 


TEHNSUM 4/1984 














TEHNIUM 4/1984 
























mrnsiiu iiicir 

' PUNŢILE Şl SUSPENSIA 

Dr. îng. THA1ÂÎM CÂNTĂ 


Odată cu proiectarea autoturisme¬ 
lor VISA şi OLTCIT, constructorul 
şi-a propus adaptarea de soluţii noi 
originale pentru punţile şi suspensi¬ 
ile faţă şl spate, aceasta fiind baza 
de cercetare-studii a autoturismelor 
viitorului, la categoria respectivă. 

La elaborarea şi optimizarea fabri¬ 
cării pieselor autoturismelor noi 
s-au efectuat un număr mare de stu¬ 
dii, cercetări şi încercări după o me¬ 
todologie specifică „Citroen", care 
poate fi sintetizată astfel: studiu 
proiect (caiet de sarcini) — studiu 
subansambluri — studiu piese pro¬ 
totip -- executarea pieselor prototi¬ 
purilor — confirmarea pieselor pro¬ 
totip (montare-încercări) — piese 
preserie — piese serie. 

Â. PUNTEA Şl SUSPENSIA FAŢĂ 

Din punct de vedere constructiv, 
puntea şi suspensia faţă sînt iden¬ 
tice pentru autoturismele OLTCIT 
Special şi Club. Puntea din faţă este 
cu roţi 'independente şi paralelo¬ 
grame deformabile transversale, iar - 
suspensia cu două bare de torsiune 
plasate longitudinal şi legate cu ,o 
lamă de flexiune prin intermediul 
suporturilor comune şi o pereche de 
amortizoare hidraulice telescopice 
— cu dublu efect — prevăzute cu li- 
mitatoare de cursă integrate. Amor- 
tizoarele sînt fixate la un capăt de 
axul braţului superior, iar la celălalt 
capăt de braţul inferior al punţii 


faţă, prin intermediul a două flexi- 
blocuri clasice. 

în figurile 1 şi 2 se prezintă an¬ 
samblurile pieselor componente ale 
punţii şi suspensiei faţă. Astfel, în fi¬ 
gura 1 s-au notat cu: 1 — pneu; 2 — 
rotulă inferioară; 3 — portfuzetă; 4, 
7 — simering; 5 — rulment; 6 — si¬ 
guranţă; 8 — butuc; 9 — piuliţă; 10 
— deflector; 11 — rotulă superioară; 
12 — rotulă; 13 — bieletă de direc¬ 
ţie; 14 — tirant; 15 — braţ superior; 
16 — ansamblu de fixare a braţului 
superior cu amortizorul; 17 — carter 
direcţie; 18 — ansamblu de fixare a 
barei de torsiune cu lame de fle¬ 
xiune; 19 — lamă de flexiune; 20 — 
arbore planetar; 21 — amortizor 
faţă; 22 — braţ inferior faţă. 

In figura 2 s-au prezentat două 


— rotulă de fixare; 28, 29 — run¬ 
dele; 30 — piuliţă; 31 — flexibloc 
superior al amortizorului; 32 — ax al 
braţului superior; 33 — .placă de 
sprijin. 

Caracteristicile tehnice principale 
ale punţii faţă, care influenţează 
stabilitatea şi maniabilitatea autotu¬ 
rismelor, se dau în tabelul 1 şi figura 
3. Lama de flexiune are grosimea de 
10 mm, fiind identică pentru OLT¬ 
CIT Special şi OLTCIT Club. Barele 
de torsiune (diametru) sînt diferite, 
după cum urmează: puntea faţă — 
20,1 mm (Special) şi 20,6 mm 
(Club); puntea spate —> 17,9 (Spe¬ 
cial şi Club). Lungimea este iden¬ 
tică, de 550 mm (faţă) şi 900 mm 
(spate), la ambele tipuri de autotu¬ 
risme. ; 


E3E 


subansambluri: a — braţul inferior al 
punţii faţă cu bara de torsiune şi 
lama de flexiune; b — braţul supe¬ 
rior cu amortizorul. Piesele compo¬ 
nente s-au notat după cum ur¬ 
mează: 1 — şurub de fixare a braţu¬ 
lui inferior cu amortizorul; 2 — flexi¬ 
bloc inferior al amortizorului; 3 — 
braţ inferior; 4* — obturator; 5 — 
garnitură de etanşare; 6 — rulment 
cu ace; 7 — şurub; 8 — palier al 
braţului inferior; 9 — rulment cu 
ace; 10 — garnitură de etanşare; 11 

— deflector; 12 — bară de torsiune; 
13 — glisieră; 14 — rondeiă; 15 — 
buşon de etanşare; 16 — şurub; 17 

— bucşă de etanşare; 18 — suport 
de prindere a barei de torsiune; 19 

— lamă de flexiune; 20 — tampon li- 
mitator; 21 — şurub; 22 — tirant; 23 

— braţ superior; 24 — amortizor 
faţă; 25 — rondeiă; 26 — piuliţă; 27 


Portfuzetă - 3 (fig. 1) este forjată 
din oţel aliat şi apoi prelucrată prin 
uzinare. Realizarea formei finale a 
acestei piese — foarte complexă - 
a necesitat efectuarea unui număr 
mare de variante de calcul, cu ajuto¬ 
rul ordinatorului, precum şi a unui 
număr mare de încercări în condiţii 
foarte severe, superioare celor întîl- 
nite în exploatarea autoturismului. 
Astfel, s-au luat în considerare mo¬ 
mentele şi forţele de solicitare ale 
portfuzetei în condiţii limită: dina¬ 
mice (3 g), derapare a roţilor din 
dreapta (0,8 g) şi cu un efort la vo¬ 
lan de 4 daN.m (roata din stînga 
bracată în poziţie maximă). Amelio¬ 
rarea formei portfuzetei s-a făcut şi 
pe baza evidenţierii secţiunilor cri- 


TEHNIUM 4/1984 










tice cu ajutorul unor analize holo- j 
grafice ale solicitărilor care apar, fo- i: 
losindu-se pentru aceasta aparatul J 
Spectra Physics cu laser. 

Butucul faţă 8 (fig. 1) este forjat j 
din oţel aliat, urmat de prelucrare 
prin uzinare. Fiind o piesă solicitată 
în timpul exploatării, ca şi portfu- 
zeta, a fost studiat, de asemenea, în 
condiţii de laborator pentru tempe¬ 
raturi şi solicitări extreme pentru 
optimizarea alegerii materialului de 
bază, a formei şi dimensiunilor. 

Rulmentul 5 (fig. 1) este prevăzut 
cu două rînduri de bile, de tipui ra- 
dial-axial, avînd caracteristicile teh¬ 
nice prezentate în tabelul 2, alături 
de rulmenţii spate. 

RoiufeSe—superioară 11 şi infe¬ 
rioară 2 (fig. 1) — sînt realizate 1 
după o tehnologie clasică, fără un- f 
gere, ansambluri care asigură optim | 
realizarea funcţiilor impuse punţii \ 
faţă în diferite regimuri de solicitare ( 
maximă. Rotulele leagă braţele de i 
portfuzetă, închizînd astfel patrula- | 
terul transversal al punţii faţă. ţ 

Braţul superior 31 (fig. 2, poz. b) 
este confecţionat din oţel aliat prin ! 
forjare şi prelucrare. Braţul este ! 
montat pe un ax împreună cu tiran- | 
tul 22, partea superioară a amortizo- i 
rului faţă 31 şi rotulele 27, prin in- 
termediul cărora tot ansamblul este 
fixat pe caroserie. 

Braţul inferior 3 (fig. 2, poz. a) ţ 
este realizat din oţel aliat prin for¬ 
jare şi prelucrare. Este un ansamblu 
complex fixat pe portfuzetă la par¬ 
tea inferioarş prin intermediul unei 
rotuie. Tot în partea inferioară este 
montat un şurub de fixare 1 a flexi- 
blocului inferior 2 al amortizorului 
faţă. La cealaltă extremitate braţul 
inferior este fixat pe caroserie prin j 
intermediul palie/ului tubular 8 şi al j 
şuruburilor 7. în palierul tubular \ 
este montată bara de torsiune faţă 1 
12. Pentru o funcţionare optimă şi ' 
fiabilă a ansamblului, în interiorul \ 
palierului s-au montat doi rulmenţi j 
cu ace şi o etanşare cu garnituri din | 
poliuretan elastomer celular j 
impregnat în ulei MO 100. 

Amortizoareie faţă 24 (fig. 1, poz. j 
b), hidraulice, cu dublu efect, iden¬ 
tice, care echipează autoturismele 
OLTCIT Special şi Club au urm㬠
toarele caracteristici tehnice princi¬ 
pale: lungime liberă comprimat (306 
± 2 mm), lungime liberă destins (337 
mm), cursă liberă (41 mm), cursă 
maximă (87 mm), diametru maxim 
(0 50), culoare (verde — OLTCIT 
Special, albastru — OLTCIT Club) 
ş.a. Soluţia constructivă a prevăzut 
limitatoare de cursă (interioare) ce 
asigură amortizoarelor o creştere a 
cursei de. aproximativ 20 mm, pentru 
o lungime minimă şi maximă a 
amortizoareior. Sistemul de prindere 
a amortizorului pe autoturism este 
realizat prin intermediul unor urechi 
şi flexiblocuri, ce permit o mişcare 
de rotaţie a amortizorului de 32°. 
Prinderea amortizorului — identică 
pentru ambele tipuri de autoturisme 

— a fost descrisă mai sus. 

Suspensia faţă a autoturismelor 

OLTCIT este o construcţie originală, 
formată dintr-un ansamblu de piese 
alcătuit din două amortizoare, două 
bare de torsiune şi o lamă de fle¬ 
xiune. Barele de torsiune 8 sînt 
asamblate cu o lamă de flexiune 1 
montată pe două glisiere 2, realizate 
din material plastic (DESMOPAN) şi 
fixate pe caroserie prin suporturile 3 
(fig. 4). 

Piesele componente ale ansam¬ 
blului bare de torsiune faţă — lamă 
de flexiune (fig. 4) s-au notat cu: 1 

— lamă de flexiune; 2 — glisieră; 3 

— suport glisieră; 4 — ghid de men¬ 
ţinere; 5 — plăcuţă de fixare; 6 — li- 
mitator; 7, 13, 22—25 — rondele; 8 

— bară de torsiune; 9 — suport de 
prindere a barei de torsiune; 10, 11 

— bucşe de etanşare; 12 — colier; 
14 — tablă de protecţie; 15 — placă 
de cauciuc; 16—21 — şuruburi; 26 

— piuliţă. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


LADA: 




OU 


nrpfr 


m 


iiU LJl 


I Se ia acum firul cu plumb 1 (fig. 
1 3) şi se dispune pe pneu astfel încît 
1 el să treacă prin dreptul celor două 
1 repere marcate cu creta şi cu ajuto- 
I rul riglei gradate se măsoară distan- 
ţele a şi b dintre firul dispozitivului 
şi marginile superioară şi inferioară 
ale bordului jantei. Dacă diferenţa 
b—a este cuprinsă între 1 şi 5 mm 
cînd măsurarea se face cu maşina 
încărcată şi 1—2 mm fără încărc㬠
tură, se socoteşte că unghiul de c㬠
dere se află între limite normale. De 
obicei, abaterile înregistrate în cazul 
dereglărilor situează diferenţa b—a 
la valori mai mici de 1 mm şi 
aceasta impune corectarea unghiu- 
I lui de carosaj. Reglarea se face prin 
I modificarea numărului şaibelor de 
1 reglare 7 dintre axul 5 al braţului in- 
1 ferior 8 al suspensiei şi cel transver- 
I sal 6. Mărirea numărului acestor 
1 şaibe de reglare are ca efect micşo- 
1 rarea unghiului de cădere şi invers. 
I Mai trebuie să se ştie că şaibele au 
1 o grosime de 0,5 mm, iar efectul un- 
1 ghiular al adăugării sau înlăturării 
I lor este dat în tabelul alăturat. 

1 Pentru accesul la şaibe, se slă- 
I besc cele două piuliţe 5 de fixare a 
J bolţurilor braţului inferior al suspen- 
1 siei şi astfel accesul la şaibele de re- 


400 


A—B trebuie să fie de 4,5 ± 1 mm la 
automobilele noi. în perioada de ro¬ 
daj (deci pînă la 2 000 km de rulaj) 
se admite ca diferenţa citirilor A—B 
să fie de 1...7 mm. Posesorii tipuri¬ 
lor 21011, 2102, 21021 şi 2103 — 
care au mecanisme de direcţie mo¬ 
dernizate — trebuie să ştie că dife¬ 
renţa de cote A—B este de 3±1 mm 
cu încărcătură şi 4±1 mm cu maşina 
descărcată, iar la tipul 2101 A—B = 
4±1 mm cu încărcătură şi 9±1 mm 
fără încărcătură. în iipsa dispozitivu¬ 
lui precedent se poate aplica un 
procedeu mai simplu, deşi mai puţin 


(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT) 
precedenta dă o sumă cb şe pla¬ 
sează între 52 mm şi 84 mm, con¬ 
vergenţa este bună.’- 
Dacă verificarea duce ia concluzia 
că unghiul de convergenţă “este de4 
reglat,- corectarea defecţiuni! se face 
acţionînd asupra mufelor filetate C 
ale capetelor barelor transversale de 
direcţie, 2 (fig. 7). în acest scop se 
slăbesc piuliţele 3 de ia mufele am¬ 
belor .bare menţionate şi se rotesc 
mufele într-un sens sau altul micşo- 
rînd. sau. mărind convergenţa după 
trebuinţă. Reglajul trebuie astfel rea¬ 
lizat încît lungimile finale,aie celor 


.ÎĂ.> 

i .i 



'2Z2ZZZZZZZZZZ 



1300 


glare este creat. Se va reţine că re¬ 
ducerea numărului de şaibe pro¬ 
duce mărirea unghiului de cădere şi 
i invers; în plus, adăugînd sau scoţînd 
l şaibe, trebuie ca grosimea totală a 
î lor la cele două bolţuri, 4, din faţă şi 
| spate să rămînă aceeaşi, deoarece 
| în caz contrar se va modifica şi un- 
| ghiul de înclinare longitudinală a pi¬ 
votului fuzetei respective, iar maşina 
I va „trage 11 lateral în rulaj, 
j Totodată, se mai observă că mo- 
! dificarea numărului de şaibe de re- 
| glare atrage după sine şi schimba¬ 
rea unghiului de înclinare longitudi¬ 
nală a pivotului fuzetei (unghi de 
fugă); acest efect este arătat, de 
asemenea, în tabelul alăturat. 

REGLAJUL CONVERGENŢEI 

Este o operaţiune care succede 
controlului şi reglajului unghiului de 
cădere şi pentru aceasta trebuie să 
4 se ştie că acest parametru se apre- 
| ciază de obicei prin diferenţa A—B 
B a distanţelor dintre flancurile roţii 
măsurate în faţă şi în spatele axei 
anterioare (fig. 4). Acum automobi¬ 
lul trebuie uşor deplasat pînă cînd 
reperele A făcute cu creta pe roata 
din faţă sînt aduse după o direcţie 
orizontală (fig. 5), iar volanul să se 
afle în poziţie neutră (cu roţile din 
faţă poziţionate pentru mersul recti- 
liniu). Convergenţa se poate deter¬ 
mina mai exact măsurînd direct dis¬ 
tanţele A şi B cu ajutorul unui dis¬ 
pozitiv ceva mai complicat, prezen¬ 
tat în figura 6, a cărui construcţie 
simplă poate fi abordată de orice 
amator. Dimensiunile principale ale 
dispozitivului sînt prezentate în fi¬ 
gura menţionată; celelalte cote se 
vor lua apreciativ. 

Dispozitivul se montează între ro¬ 
ţile din faţă la nivelul marcajelor f㬠
cute cu creta, mai întîi spre faţa ma¬ 
şinii, observîndu-se indicaţia de pe 
scala aparatului. Se împinge apoi 
uşor maşina pînă cînd bara de m㬠
sură ajunge în spatele punţii, la ace¬ 
laşi nivel şi se citeşte noua indicaţie 
de pe scală. în acest caz, diferenţa 



Număr de şaibe 
adăugate (*+) sau «căzute {-)* 



bolţ faţă 

bolţ spate 

cădere 


'm 

'+i 

-i 

0 

0 

-1 

+1 

+i 

-i 

0 

0 

+1 

—1 

4-1 

~T ... -9' 

-KT ... +9' 

. ' . 0 , 

+r ::: 4- 

■ —7 : - ' 

... 4# . .;p 



precis, câre se va descrie mai jos. 

Pentru aceasta se întinde o 
sfoară, 1 (fig. 5), cu ajutorul unei 
alte persoane, astfel încît, perfect în¬ 
tinsă, aceasta să calce tangent pe 
reperele A, fără a se curba, aşa 
după cum se arată în figură. In 
această situaţie, folosind rigla 2, se 
măsoară distanţa „a“ dintre sfoară şi 
flancul roţii posterioare pe partea 
din faţă a acesteia. Dacă valoarea 
citită se află între limitele 26... 32 
mm, convergenţa roţilor este co¬ 
rectă. 

Dacă valoarea lui „a“ iese dintre 
aceste limite, atunci se repetă ope¬ 
raţiunea descrisă pentru roata direc¬ 
toare vecină (plasată, pe latura 
opusă a vehiculului). în cazul în 
care noua valoare citită adunată cu 


două bare echipate, cu mufe să fie 
egale, fapt care asigură geometria 
corespunzătoare, a punţii şi raportul 
corespunzător-al unghiurilor de vi : 
rare a. roţilor-? Pentru aceasta, mufele 
vor Ti rotite cu unghiuri egale în 
sensuri diferite. 

La montare trebuie ca tăietura 
■'mufelor şă fie dispusă astfel încît 
capetele şuruburilor de strîngere să 
nu- se afle spre faţa maşinii, deoa¬ 
rece în această poziţie ele poî lua 
contact violent cu braţul oscilant in¬ 
ferior, al punţii în timpul -oscilaţiei 
roţii. în fina! este bine să se mai re¬ 
ţină că strîngerea şuruburilor de fi¬ 
xare nu trebuie să’ fie făcută cu o 
forţă exagerat de mare (efortul de 
strîngere = 1,9 kgfm), iar pentru si¬ 
guranţă să se încheie întreaga ope¬ 
raţiune cu o nouă verificare a celor 
doi parametri controlaţi şi reglat! 




CALITATEA 
APARATELOR 
FOTOGRAFICE 


în cele ce urmează ne propunem 
prezentarea criteriilor de apreciere a 
calităţii aparatelor fotograjice, refe- 
rindu-ne pe rînd la performanţele di¬ 
verselor părţi componente ale aces¬ 
tora. 

Fotoamâtorii vor înţelege astfel 
considerentele ce trebuie avute în 
vedere la achiziţionarea unui aparat 
şi de unde provin diferenţele de va¬ 
loare între aparate care la prima ve¬ 
dere „fac acelaşi lucru". Constructo¬ 
rii amatori pot imagina diverse mij¬ 
loace pentru măsurarea unor para¬ 
metri optici şi mecanici ai aparatelor 
fotografice. * 

CUTIA APARATULUI 

Aspectul exterior şi finisarea sînt 
primele lucruri pe care le observăm 
cînd privim un aparat foto. Tocmai 
de aceea, constructorii nu le negli¬ 
jează aproape niciodată la aparatele 
mai scumpe. Folosirea materialului 
plastic în locul metalului la execuţia 
cutiei aduce, pe lîngă avantajul gre¬ 
utăţii şi preţului redus, dezavantajele 
sensibilităţii la şocuri, temperatură 
sau solvenţi organici şi precizie mai 
mică în execuţie. 

în ceea ce priveşte finisarea cu¬ 
tiei, ea nu necesită comentarii. Vom 
menţiona doar existenţa variantelor 
„negru" şi „cromat", denumiri care 
diferenţiază cutiile complet negre de 
cele cu capacele superior şi inferior 
cromate sau metalizate. Primul tip 
este „la modă", elimină reflexele pe 
aparat în cîteva situaţii de fotogra¬ 
fiere, dar uzura apare mult mai evi¬ 
dentă la colţurile şi pe muchiile su¬ 
puse frecării. 

Amplasarea comenzilor pe cutie 
determină rapiditatea şi comoditatea 





Fi*. QH. BĂLUŢĂ 


cu care se fac reglajele şi declanşa¬ 
rea. 

Priza aparatului înseamnă modul 
în care el poate fi ţinut în mînă. De¬ 
pinde de forma cutiei, materialul cu 
care este acoperită şi amplasarea 
declanşatorului, care obligă la o 
anumită poziţie a mîinii. 

Capacul din spate al cutiei poate 
fi articulat prinţr-o balama sau com¬ 
plet detaşabil. în acest ultim caz, el 
poate fi înlocuit cu o magazie de 
film cu capacitate mai mare sau cu 
un spate prevăzut cu dispozitiv de 
înregistrare optică a unor cifre ori li¬ 
tere pe fiecare cadru de film. Capa¬ 
cul din spate este dotat uneori cu o 
fereastră prin care se poate citi eti¬ 
cheta casetei cu film. 

Ghidajele filmului trebuie să fie 
corect executate şi să menţină peli¬ 
cula într-un plan perfect perpendi¬ 
cular pe axa optică a obiectivului. 
Asupra acestui aspect vom mai 
reveni. # 

Placa presoâre trebuie să fie per¬ 
fect plană şi cu o lungime cît mai 
mare, pentru a asigura poziţionarea 
corectă a filmului. 

Sistemui de prindere a amorsei fil¬ 
mului pe mosorul aparatului va fi cît 
mai sigur şi rapid. 

Mecanismul de transport al filmu¬ 
lui este preferabil cu pîrghie în locul 
butonului. El trebuie să funcţioneze 
uşor, să asigure fotograme echidis¬ 
tante şi fără spaţii mari între ele. 

Sistemul de rebobinare în casetă 
a filmului (cînd există) cuprinde: a) 
butonul de debreiere a roţii dinţate 
ce antrenează filmul; este de dorit 
să fie cu autoblocare şi amplasat 
astfel încît să se evite o acţionare 
întîmplătoare; b) butonul de rebobi- 


Y 





/ A 



nare, preferabil cu manivelă de di¬ 
mensiuni suficient de mari penţru 
manevrare uşoară. 

Contorul de imagini este util să 
aibă revenire automată la zero cînd 
se deschide capacul, dimensiuni 
mari ale cifrelor şi amplasare ia loc 
vizibil. 

Memoratoarele pentru tipul de 
film folosit (color/alb-negru, diapo¬ 
zitiv/negativ, lumină de zi/incandes¬ 
centă sau sensibilitatea emulsiei) 
trebuie să fie sugestive, vizibile şi 
ferite de acţionări neintenţionate. 

Vizorul la aparatele nereflex este 
preferabil să aibă corecţie de para- 
laxă şi să permită observarea tele- 
metrului în centrul cadrului. La apa¬ 
ratele reflex este de dorit un vizor 
cît mai luminos, precis (imagine 
identică în limita cîtorva procente cu 
cea de pe film), tratat antireflex, cu 
geamuri mate interschimbabile (sim¬ 
ple, . cu repere, cu lentilă Fresnel, 
microprisme sau lupă telemetrică) şi 
eventual pentaprismă demontabilă. 
Este utilă o corecţie pentru cei cu 
vederea slabă, • de ± 2 dioptrii sau 
chiar mai mult. 

Camera neagră a aparatului tre¬ 
buie să fie cît mai puţin reflectantă, 
în care scop se aplică tratamente 
ca: simpla vopsire în negru mat, 
strierea ori acoperirea cu catifea 
neagră a pereţilor. 

Oglinda la sistemul reflex trebuie 
să aibă planeitate şi poziţionare per¬ 
fecte pentru a da o imagine clară pe 
toată suprafaţa, să se mişte rapid 
dar fără vibraţii, să revină automat 
după declanşare şi eventual să 
poată fi ridicată manual înaintea de¬ 
clanşărilor pretenţioase la care nu 
se admit deloc vibraţii. 

Obturatorul trebuie să asigure o 
gamă cît mai largă de timpi de ex¬ 
punere, cu o precizie şi reproducti- 
bilitate cît mai bune. Aparatele mo¬ 
derne de clasă superioară pot atinge 
timpi de la 1/4 000 la zeci de se¬ 
cunde. Obturatorul trebuie să dea 
expuneri corecte şi uniforme pe tot 
cadrul de film, în centrul şi la extre¬ 
mităţile laturii lungi a formatului. 
Variaţii de 25% sînt caracteristica 
unui aparat de calitate medie. 

în cazul obturatoarelor electrome¬ 
canice este. utilă posibilitatea de 
funcţionare exclusiv mecanică, cel 
puţin la unii timpi, pentru situaţii 
cînd se epuizează pe neaşteptate 
bateria. 

Indiferent de tip, obturatorul tre¬ 
buie să aibă o declanşare uşoară, o 
funcţionare cu vibraţii şi recul cît 
mai reduse, precum şi stabilitate în 
timp şi la variaţiile temperaturii. 


Exponometrul cel mai bun este 
cel care măsoară lumina prin obiec¬ 
tiv. Suprafaţa de pe care se măsoară 
efectiv lumina este de o mare im¬ 
portanţă. Există măsurători integrale 
(pe tot cadrul) sau punctiforme (o 
zonă restrînsă, de regulă în centrul 
cadrului). între aceste două cazuri 
limită se înîîlnesc aparate la care lu¬ 
mina este măsurată pe zone relativ 
largi, avî.nd forme diferite. Se pot 
determina experimental forma şi 
plasarea zonei de sensibilitate, vi- 
zînd o sursă punctiformă de lumină 
pe fond negru şi urmărind indicaţiile 
exponometrului’ cînd ea ocupă di¬ 
verse poziţii în cadru. 

Măsurarea luminii poate fi făcută 
cu diafragma complet deschisă, va¬ 
loarea preselectată fiind transmisă 
mecanic sau electric exponometru- 
lui. Măsurarea se poate face la dia¬ 
fragma de lucru, închizînd-o la va¬ 
loarea respectivă prinţr-un buton. 
Prima -situaţie are avantajul unei 
bune vizări şi vizibilităţi a acului in¬ 
dicator, în timp ce a doua elimină 
erorile datorate transmisiilor şi eta- 
lonării inelului diafragmei. 

Indicaţia proprru-zisă poate fi f㬠
cută cu un instrument indicator al 
cărui ac este de regulă vizibil în vi¬ 
zor; sistemul este economic sub ra¬ 
portul consumului de curent din ba¬ 
terie, dar uneori este sensibil'ia po¬ 
ziţia aparatului şi la şocuri. Indicaţia 
făcută cu ajutorul unor diode elec- 
troluminescente elimină dezavanta¬ 
jele de mai sus, dar consumul şi 
sensibilitatea la temperatură a elec¬ 
tronicii aferente sînt mai mari. 

în cazul aparatelor automate, dia¬ 
fragma sau timpul dă expunere se 
reglementează în funcţie de lumina 
primită de celulă. Este foarte util să 
existe posibilitatea „memorării" ex¬ 
punerii dorite, pentru ca fotograful 
să poată alege zona ce trebuie ex¬ 
pusă corect' s chiar dacă ea nu se 
află în zona de sensibilitate a celu¬ 
lei,. 

în sfîrşit, posibilitatea unei corecţii 
manuale de ± 2 trepte este utilă 
pentru subiecte în contralumină sau 
alte situaţii speciale. 

Sincronizarea cu blitzul este de 
dorit să se facă la orice, viteză, dar 
acest lucru este posibil doar la ob¬ 
turatoarele centrale. La cele focale 
se pot folosi timpi de minimum 1/30 
sau 1/60 s, după cum deplasarea 
perdelei este de-a lungul sau de-a 
latul formatului Leica. La unele apa¬ 
rate aceşti timpi ‘sînt aleşi automat 
cînd se montează blitzul, în glisie- 
ra-suport. La aparatele pretenţioase 
este prevăzută posibilitatea folosirii 


TEHN1UM 4/1984 






unor blitzuri „dedicate" mărcii res¬ 
pective, care, prin contacte multiple, 
asigură o interconectare complexă 
între aparat şi fuigeru! electronic. 

OBIECTIVUL 

Distanţa vocală este distanţa din¬ 
tre plănui principal al sistemului op¬ 
tic convergent pe care îl constituie 
obiectivul şi focar. Corelată cu for¬ 
matul imaginii, distanţa focală deter¬ 
mină deschiderea unghiulară a 
obiectivului, a cărui importanţă este 
evidentă. Vom remarca făptui că la 
distanţele focale „normale", apro¬ 
piate de diagonala formatului (50 
mm pentru format 24 x 36), obiecti¬ 
vele pot fi realizate cu performanţe 
mai bune, la preţuri şi dimensiuni 
mai mici decît ia superangulare sau 
teleobiective. 

Luminozitatea obiectivului este 
definită ca raportul între iluminarea 
imaginii date de acesta şi luminanţa 
obiectului fotografiat. Adesea este 
confundată cu deschiderea relativă 
a obiectivului. Aceasta din urmă 
este raportul dintre diametrul dia¬ 
fragmei şi distanţa focală. De fapt, 
între luminozitatea E şi deschiderea 
relativă D există relaţia: E = c D 2 , 
unde c este un coeficient de propor- 
ţionalitate. Ceea ce se notează pe 
obiectivele fotografice este deschi¬ 
derea relativă maximă (cu diafragma 
complet deschisă), sau, mai des, 
doar numitorul acestei fracţii subu- 
nitare. De pildă, obiectivul Pentacon 
cu diametrul diafragmei deschise 
27,8 mm şi distanţa focală 50 mm 
are deschiderea relativă maximă 
27,8/50 = 1/1,8, dar pe el este notată 
doar valoarea 1 , 8 . 

Este preferabilă o deschidere rela¬ 
tivă cît mai mare a obiectivului, pen¬ 
tru că permite fotografierea în con¬ 
diţii siabe de iluminare şi vizarea 
sau punerea ia punct mai bună ia 
aparatele reflex. Totuşi trebuie ţinut 
seama de creşterea aberaţiilor, a di¬ 
mensiunilor, a greutăţii şi a preţului 
la deschideri relativ mari. 

Straturile anisrefîex sîni pelicule 
depuse pe suprafeţele de sticlă ale 
lentilelor aflate în contact cu aerul. 
Avî.nd indice de refracţie cuprins în¬ 
tre indicii celor două medii optice, 
stratui produce prin interferenţă 
micşorarea reflexiilor pe sticlă. Se 
măreşte astfel luminozitatea şi scad 
reflexele interne nedorite în obiectiv. 
O succesiune de mai muite straturi 
pe fiecare suprafaţă este mai efi¬ 
cientă (notaţia multor firme este MC 
pentru această acoperire multiplă). 

Puterea de separaţie sau rezoluţia 
obiectivului înseamnă numărul pere¬ 
chilor de linii (alb-negre succesiv) 
pe care ie poate reproduce pe un 
milimetru. Se măsoară fotografiind, 
pe film cu foarte mare rezoluţie, o 
miră cu linii convergente şi apreci¬ 
ind apoi pe film sub microscop locul 
unde ele se confundă. în imediata 
vecinătate a acestui loc se numără 
liniile pe unitatea de lungime. Măsu¬ 
rătoarea se face atît în centrul cît şi 
în cele patru colţuri ale cadrului, de¬ 
oarece permite aprecierea calităţii 
obiectivului şi chiar a cutiei aparatu¬ 
lui, după cum vom vedea mai de¬ 
parte. In general, rezoluţia este ma¬ 
ximă în centrul imaginii. 

Este important de reţinut că pute¬ 
rea de separaţie a obiectivului va¬ 
riază în funcţie de diafragmare. Cu 
diafragma complet deschisă rezolu¬ 
ţia este redusă, datorită aberaţiilor 
insuficient corectate dependente de 
razele marginale. La diafragme me¬ 
dii (circa 3 trepte mai închise faţă 
de deschiderea maximă), rezoluţia 
ajunge maximă, iar apoi scade din 
nou datorită difracţiei pe orificiul re¬ 
dus al diafragmei. 

Pentru obiective bune (destinate 
formatului 24 x 36), puterea de se¬ 
paraţie maximă se situează în jurul 
valorii.de 100 linii/mm şi chiar mai 
mult, iar ia obiective medii este de 
aproximativ 70 finii/mm; ne referim 
la distanţe focale normale. Spre col¬ 
ţuri rezoluţia poate să scadă cu 25% 
la obiectivele bune sau 50% la cele 
mai siabe, atunci cînd deschiderea 
este maximă. La diafragmări medii 
scăderea rezoluţiei spre colţuri este 


CONCURSUL DE CREAŢIE 
TEHNICĂ PENTRU TINERET 

“MODERNIZAREA LOCUINŢEI” 

REGULAMENT 


practic neglijabilă la sistemele op¬ 
tice de bună calitate. 

Contrastul asigurat de un obiectiv 
se apreciază prin raportul densităţi¬ 
lor optice pe care îi dă ei pe ima¬ 
gine pentru două zone ale subiectu¬ 
lui iluminate diferit. Măsurarea se 
poate face prin fotometrare, dar de 
regulă rezultatele nu sînt date nu¬ 
meric, ci doar prin calificative de 
tip: foarte bun, bun, mediu, slab. 
Comparaţii se pot face uşor fotogra¬ 
fiind acelaşi obiect cu obiective de 
tipuri diferite, cu iluminare con¬ 
stantă, pe acelaşi film (fotograme 
alăturate) şi apreciind vizual con¬ 
trastele obţinute. De multe ori, 
obiectivele cu număr mai mic de 
lentile şi luminozitate redusă dau 
contrast mai bun decît cele com¬ 
plexe. 

Âsîigmatismul obiectivului este o 
aberaţie datorită căreia imaginea 
unui punct nu este tot un punct, ci 
este formată din două segmente 
mici de dreaptă, perpendiculare în¬ 
tre ele şi uşor distanţate. Apare mai 
pregnant pentru razele înclinate faţă 
de axa optică şi la diafragmări pu¬ 
ternice. Pentru a-l pune în evidenţă, 
mira de control trebuie să cuprindă 
drepte convergente verticale alături 
de aitele orizontale. Puterea de se¬ 
paraţie pentru cele două fascicule, 
în aceeaşi zonă a cadrului, diferă cu 
atît mai mult cu cît astigmatismul 
este mai mare. 

Distorsiune® este o aberaţie op¬ 
tică 'datorită căreia un segment de 
dreaptă ce nu trece prin axa optică 
principală are o imagine curbată. 
Cauza o constituie asimetria siste¬ 
mului optic faţă de planul diafrag¬ 
mei. Imaginea unui dreptunghi cu 
laturi paralele cu marginile cadrului 
va fi o „perniţă" sau un „butoi", 
adică liniile vor fi curbate spre exte¬ 
rior ori interior pe măsură ce se de¬ 
părtează de centru. Se poate apre¬ 
cia fotografiind un asemenea drept¬ 
unghi a cărui imagine să fie foarte 
apropiată de marginile cadrului; 
apoi pe o imagine mult mărită (cu 
un obiectiv fără distorsiune!) se m㬠
soară abaterea maximă de la 
dreaptă (săgeata). Ea se exprimă în 
procente faţă de lungimea, respectiv 
lăţimea, cadrului. Un obiectiv foarte 
bun are distorsiunea în jurul valorii 
de 1%, iar unul mediu de 3—4%. 

Aberaţia de sferîcitate este dato¬ 
rată formei sferice a lentilelor. Foca¬ 
rul pentru razele centrale este mai 
depărtat de obietiv decît cel pentru 
razele marginale. Se manifestă prin 
scăderea puterii de separare la des¬ 
chideri mari ale diafragmei. 

Aberaţia cromatică este datorată 
dispersiei luminii la trecerea prin 
lentile. Focarul pentru radiaţia roşie 
este mai depărtat de obiectiv decît 
cel pentru violet. Cînd aberaţia nu 
este suficient corectată de fabricant 
(prin folosirea diverselor tipuri de 
sticlă optică pentru compensare re¬ 
ciprocă), marginile imaginilor apar 
colorate şi, în ultimă instanţă, ne¬ 
clare. Se poate evidenţia proiectînd 
o imagine alb-negru pe ecran prin 
obiectivul verificat şi urmărind dacă 
apar franje colorate. 

Vigraetarea înseamnă umbrirea 
colţurilor imaginii în raport cu cen¬ 
trul ei. Se datorează monturii obiec¬ 
tivului. Efectul creşte odată cu des¬ 
chiderea diafragmei şi devine sup㬠
rător dacă ajunge ia 25% (1/4 
treaptă de expunere). Un obiectiv 
foarte bun are circa 10% pierderi de 
lumină ia colţuri. Se poate aprecia 
prin fotometrarea imaginii unei su¬ 
prafeţe uniform iluminate. 

Diafragma obiectivului este bine 
să fie formată din cît mai multe sec¬ 
toare. Cînd are închidere automată 
(comandată de declanşator), meca¬ 
nismul trebuie să aibă frecări foarte 
mici.. Uneori se practică o mică pro¬ 
eminenţă pe fiecare lamelă în acest 
scop, iar inelul de reglaj este prev㬠
zut cu un rulment. Posibilitatea în-* 
chiderii diafragmei la valoarea do¬ 
rită, independent de declanşator 
(poziţia „manual") este deosebit de 
utilă la aparatele reflex, pentru a ve¬ 
rifica profunzimea, efectul unor fil¬ 
tre etc. 


Concursul de creaţie tehnică pen¬ 
tru tineret „Modernizarea locuinţei" 
este organizat de redacţia revistei 
„Tehnium" şi face parte din acţiunea 
pentru stimularea participării mase¬ 
lor la creaţia ştiinţifică şi tehnică din 
cadrul Festivalului naţional „Cînta- 
rea României". 

Concursul este organizat în cin¬ 
stea sărbătoririi marilor evenimente 
ale anului 1984, şi anume: patru de¬ 
cenii de la istoricul act de la 23 Au¬ 
gust 1944 şi Congresul al Xlll-lea al 
Partidului Comunist Român. 

ARTICOLUL 1. Concursul de 
creaţie tehnică pentru tineret „Mo¬ 
dernizarea locuinţei" . are drept 
obiective stimularea inventivităţii şi 
creativităţii tinerilor, educarea prin 
muncă şi pentru muncă a acestora, 
intensificarea pasiunii şi interesului 
pentru tehnică, pentru rezolvarea 
unor probleme practice şi găsirea 
unor soluţii economice legate de 
spaţiile de locuit. 

ARTICOLUL 2. Concursul „Mo¬ 
dernizarea locuinţei" se va desf㬠
şura‘în perioada 1 mai 1984 — 1 au¬ 
gust 1984. Scrisorile de participare 
la concurs vor fi trimise comisiei de 
jurizare pe adresa: Revista „Teh¬ 
nium" — Bucureşti, Piaţa Scînteii nr. 
1, cod 79784, Of. poştal 33, cu men¬ 
ţiunea: Pentru concursul „Moderni¬ 
zarea locuinţei". în scrisorile trimise 
participanţii trebuie să anunţe do¬ 
meniul abordat şi să descrie lucra¬ 
rea realizată, să menţioneze şcoala 
sau facultatea frecventată, întreprin¬ 
derea sau instituţia unde lucrează. 
Lucrarea poate fi însoţită de un cal¬ 
cul economic aproximativ, de schiţe 
realizate conform normelor STAS şi 
de fotografii. 

Lucrările participanţilor trebuie să 


ARTICOLUL 8. Cele mai bune 
lucrări vor fi publicate şi înain¬ 
tate, după caz, unităţilor, între- 


Focalizarea obiectivului (punerea 
la punct a clarităţii) se face prin de¬ 
plasarea lui — sau numai a unor 
lentile — faţă de cutia aparatului. Fi- 
letul trebuie realizat precis, fără joc, 
deoarece altfel nu asigură perpendi¬ 
cularitatea axei optice pe planul fil¬ 
mului şi creează ambiguităţi la foto¬ 
grafiere. Distanţa minimă de focali¬ 
zare este util să fie cît mai mică, cu 
condiţia ca obiectivul să fie corectat 
pentru asemenea cazuri şi să dea o 
imagine bună. Obiectivele destinate 
lucrului la distanţă mică faţă de 
obiect sînt notate „Macro". 

Precizia etalonării obiectivului se 
referă la scala metrică şi la scala 


poată fi puse la dispoziţia membrilor 
juriului, pentru evaluarea funcţiona¬ 
lităţii acestora şi pentru aprecierea 
valorii lor. Lucrările realizate şi apli¬ 
cate vor avea prioritate în aprecierea 
juriului. 

ARTICOLUL 3. Lucrările partici¬ 
panţilor la concurs se vor împărţi în 
trei. categorii: a) pentru locuinţe în 
mediul urban; b) pentru locuinţe din 
mediul rural; c) pentru lucrări ce 
aparţin tinerilor sub 18 ani. t 

ARTICOLUL 4. Lucrările pentru 
concurs trebuie să se înscrie în ur¬ 
mătoarele domenii tematice. 

1. Instalaţii pentru modernizarea 
locuinţei 

2. Economii de energie termică, 
electrică 

3. Surse noi de energie utilizate în 
locuinţă (electrică, biochimică, so¬ 
lară, eoliană, hidraulică etc.) 

4. Refoiosirea unor materiale utili¬ 
zate frecvent în gospodărie: a) ma¬ 
terii prime; b) materiale; c) ambalaje 

5. Diverse instalaţii de automati¬ 
zare în locuinţă 

6. Metode moderne şi economice 
de iluminare 

7. Metode eficace şi economice 
de întreţinere a locuinţei şi instalaţi¬ 
ilor aferente. 

ARTICOLUL 5. Concursul este 
deschis tuturor constructorilor ama¬ 
tori. Nu pot fi prezentate la concurs 
lucrările elaborate în cadrul unor in¬ 
stituţii specializate sau care fac 
obiectul unor obligaţii de serviciu. 

ARTICOLUL 6. Juriul va fi com¬ 
pus din specialişti şi reprezentanţi ai 
revistei „TehniumT 

ARTICOLUL 7. în urma selecţio¬ 
nării lucrărilor sosite la redacţie 
pînă la 1 august 1984 (data poştei), 
juriul va acorda următoarele premii: 


prinderilor sau instituţiilor de 
specialitate pentru generalizare. 


diafragmelor. Prima *S'e verifică cei 
mai bine fotografiind un obiect cu 
detalii fine şi contraste (antenă TV 
pe fondul cerului), la distanţă mare, 
cu obiectivul reglat pe „infinit". Eta- 
lonarea diafragmei este importantă 
mai ales cînd măsurarea luminii se 
face la deschiderea maximă prin 
obiectiv şi valoarea preselectată este 
transmisă electric sau mecanic către 
exponometru. 

Precizia de montare a lentilelor în 
raport cu axa optică şi a obiectivului 
pe cutie poate fi estimată prin com¬ 
paraţia puterii de separaţie în cele 
patru colţuri ale imaginii: valori dife¬ 
rite indică erori de montaj. 


UN PREMIU SPECIAL ÎN VALOARE DE 3 500 DE LEI 

A. Soluţii şi realizări pentru locuinţe în mediul urban; 
Premiul I în valoare de 3 000 de lei. 

Premiui 91 în valoare de 2 500 de lei. 

Premiul Iii în valoare de 2 000 de lei. 

Două menţiuni în valoare de 1 000 de lei fiecare. 

B. Soluţii şi realizări pentru locuinţe în mediul rural: 
Premiul I în valoare de 3 000 de lei. 

Premiul 91 în valoare de 2 500 de lei. 

Premiul III în valoare de 2 000 de iei. 

Două menţiuni în valoare de 1 000 de lei fiecare. 

C. Soluţii şi realizări ale tinerilor sub 18 ani: 

Premiul I în valoare de 3 000 de lei 
Premiul II în valoare de 2 500 de lei. 

Premiul III în valoare de 2 000 de lei. 

Două menţiuni în valoare de 1 000 de lei fiecare. 


TEHNIUM 4/1984 


17 



1 



v iH <v, N <v cc 

tren de impulsuri TTL 


aprins 

aprins 


LED 

VERDE 


_Cu un circuit integrat şi cîteva 
componente t pasive se poate rea¬ 
liza o sondă logică destinată depis¬ 
tării rapide şi comode a defectelor 
din circuitele logice TTL. 

ROB 8150'este un circuit integrat' 
de concepţie originală, realizat în 

lOfî| | iii. 


O. NEAGOE, Bucureşti 

depăşeşte pragul stabilit pentru ni¬ 
vel ridicat TTL. 

ieşirea 0 L rămîne în starea JOS şi 
aprinde LED-ul verde atît timp bit 
tensiunea de intrare nu depăşeşte 
pragul stabilit pentru nivelul cobo¬ 
rî! TTL, 

Dacă pe intrare se aplică un tren 
de impulsuri compatibil TTL cu o 


! l.fcK 

™4 — 

-1 

u 

16 

, -HP 

1Trr + 5V- 

c 

-2 

~3 

ROB 

15 

14 


-4 

8150 

13 

-mh- 

- 5 


12 

, \<i ’ nu 

-6 


11 

-UJj 

-7 


10 

E I 

ROŞU r 

-8 


9 


^ £U,W puls luminos 0,5 s aprins 

monoimpuls negau» | aprl0 , _pute luminos 0,5 . 

V| N — tensiune aplicată la intrare 

V |l — pragul tensiunii de intrare pentru starea JOS TTL 0,6 V < V„ < 1 V 
ih pragul tensiunii de intrare pentru starea SUS TTL 2 V < V 




C.C.S.I -s, 

1 '' i, ‘ de setării ş afişării niveiu- 
1 acestei 
arcuitului 

ci- 1 ’ k componente externe, 

c > * mont ijt din figură i leş irea 

> > starea SUS în starea 

P Ş'i '■»' ED ui roşu atunci 
ana nivelul tensiunii de intrare 


frecvenţă pînă la 50 MHz, amîndouă 
ieşirile sînt în stare JOS, deci am¬ 
bele LED-uri sînt aprinse. La aplica¬ 
rea unui monoimpuls pozitiv pe o 
durată minimă de 10 ns şi cu ampli¬ 
tudinea de 5 V, circuitul răspunde 
cu un impuls singular ce aprinde 


LED-ui roşu timp de 0,5 s, în timp ce 
LEp-ul verde rămîne permanent 
aprins. La aplicarea unui monoim¬ 
puls negativ de o durată minimă de 
10 ns şi o amplitudine de 5 V, circui¬ 
tul răspunde cu un impuls singular 
ce aprinde LED-ul verde timp de 0,5 s, 
în timp ce LED-ul roşu rămîne per¬ 
manent aprins. 

Funcţionarea sondei logice care 
utilizează circuitul integrat ROB 
8150 este prezentată sintetic în ta¬ 
belul alăturat. 

în figura 2 este desenat un model 
de cablaj care prezintă avantajul 
compactităţii şi posibilitatea de a 


monta sonda într-un tub cu diame¬ 
trul de aproximativ 1,5 cm. Sonda 
admite alimentare specifică circui¬ 
telor TTL, deci poate fi alimentată 
chiar din montajul testat. în caz câ 
se foloseşte alimentare separată 
este necesar un cablu suplimentar 
de conectare a mesei circuitului 
testat. Deoarece montajul este desti¬ 
nat sesizării unor impulsuri cu o du¬ 
rată minimă de 10 ns, sînt necesare 
unele precauţii specifice montaje¬ 
lor in înaltă frecvenţă: 

ecranarea cablurilor şi a "in¬ 
cintei; 

. — decuplarea alimentării pe placă 
folosind un condensator de 10 nF; 

— vîrful sondei*(intrarea) să fie 
cit mai scurt şi ecranat pfnă la ieşi¬ 
rea din corpul sondei. 


iO! H w 

■ y 


i | „ /I \ T 2 
ykJ BC109 

Hb /TX 


-f"——î- + 

pfi ^ / 9V 

Cţ l5nF Lij6.n/o,5VA _ 

1 


I -- i T3 ]_ f Î4 

Rl , ' ' : EFT323 \^ BC109 ] 

6,8.Kft[] 15 —- 

I _ 8C 109/p \ c 

P.7 A rhR3 ''V h^lOOpF 

ioKfl.y u 68Kxl 


RADVAN8KY KAZISVSIR, 
Petroşani 


4\olzşurub de fixare 

Butonul cu contacte mecanice, 
obişnuitul component al unei insta¬ 
laţii de sonerie, poate fi înlocuit 
printr-un senzor electronic. 

Schema electrică de principiu 
este prezentată în figura 1. 

Atingerea cu degetul a senzoru¬ 
lui S produce intrarea în conducţie 
a tranzistoarelor T 1 şi T 2 , ceea ce 
permite pozitivarea bazei lui T s care 
intră şi el în conducţie şi alimen¬ 
tează generatorul de audiofrec- 
-venţă realizat cu T 3 şi T 4 . Frecventa 
generatorului se poate modifica 
după plac prin alegerea valorii con¬ 
densatorului C,. 

Condensatorul C 2 realizează pre¬ 
lungirea alimentării generatorului si 
conferă o nuanţă deosebită de tona¬ 
litate prin scăderea progresivă a vo¬ 


lumului audio pînă la oprire, dup, 
încetarea atingerii senzorului S. 

. Senzorul 2 ) este realizat dit 
tabla subţire (cutia.de conserve) $ 
are forma unei cutii fixate pe tocu 
buri CU a ^ u * oru * a holzşuru- 

Tranzistorul T, este introdus îr 
interiorul senzorului (fig. 3 ) CL 
baza cositorită de acesta, iar emito- 
rul şi colectorul fac ieqătura prin¬ 
ţul 1 cablu bifilar cu restul monta¬ 
jului electronic. 

Consumul în gol este foarte re- 
dus, circa 25 fiA, iar la acţionare de 
cca 45 mA. 

BfBL !0Q RAF |E: „Tehnium" nr. 
8/1973, pag. 22 


TEHNIUM 4/1984 







Ing. D. POPESCU, 
Rimnicu Vllcea 

Montajul prezentat în cele ce ur¬ 
mează se adresează celor ce posedă 
un televizor cu jocuri şi doresc să 
practice două variante de tir electro¬ 
nic. Cu ajutorul circuitului integrat 
specializat AY3-8500 (sau TMS 1965 
NLA, compatibil pin cu pin) se pot 
practica 7 jocuri distincte: tenis, 
squash, pelotă, două variante de fot¬ 
bal (cu doi şi respectiv trei jucători), 
precum şi două variante de tir (ta¬ 
lere aruncate şi ţintă captivă). 

Schema din figura 1 oferă impul¬ 
surile de comandă necesare circui¬ 
tului AY3-8500 la pinii 26 (asociat 
contorului FOCURI TRASE), res¬ 
pectiv 27 (asociat contorului ŢINTĂ 
LOVITĂ). Cînd cele două impulsuri 
aduse la niveluri logice MOS cu aju¬ 
torul tranzistoarelor T26, ,Ţ27 res¬ 
pectă relaţia de fază din figura 2, 
ambele contoare se incrementează, 
în caz contrar se incrementează 
doar contorul asociat pinului 26. 
Conţinutul celor două contoare 


poate fi afişat pe ecranul televizoru¬ 
lui permanent sau doar ia sfîrşitul 
secvenţei de tragere, după dorinţă, 
în felul acesta se elimină tentaţia de 
a „trage" în scor (imobil şi de di¬ 
mensiuni mari) şi nu în ţintă (mobilă 
şi de dimensiuni mici). O secvenţă 
completă de tir comportă 15 focuri, 
după care circuitul trebuie readus în 
starea iniţială prin resetarea externă 
a contoarelor. 

Schema conţine două circuite mo- 
nostabile TTL din seria 4121 în sco¬ 
pul formării unor impulsuri de dura¬ 
te T 1 = 1,5 ms, f 2 = 4 ms. Ori de cîte 
ori se iniţializează o tragere, mono- 
stabilul M2 este activat. Bistabilul 
RS are rolul de a elimina impulsurile 
multiple datorate vibraţiilor meca¬ 
nice ale trăgaciului. Ţinta activează 
monostabilul Ml prin intermediul 
unui circuit formator realizat cu fo- 
totranzistorul ROL 31. Se reco¬ 
mandă utilizarea unui fototranzistor 
cu o pronunţată caracteristică de di- 
rectivitate pentru a reduce efectul 
iluminării ambiante intense. Sensibi¬ 
litatea circuitului formator se re¬ 
glează din potenţiometrul PI astfel 
încît tragerea să se efectueze de la 
aproximativ 2—3 metri distanţă. în 
aceste condiţii se vor acţiona cores¬ 
punzător şi reglajele LUMINOZI¬ 
TATE şi CONTRAST asociate televi¬ 
zorului folosit. 



maam 



MARIUS ANDREI, Bucureşti 


Termometrul electronic descris în 
continuare se caracterizează 
printr-o precizie de măsurare mai 
bună de ± 0,1 °C, prin rapiditatea 
măsurării şi prin posibilitatea trans¬ 
miterii la distanţă a rezultatului m㬠
surătorii. El poate fi realizat pentru 
domenii mari de temperatură, de 
exemplu 0—100°C, sau pentru do¬ 
menii mai restrînse, de exemplu 
0—20°C, 10—30° C etc. 

Termometrul devine astfel un in¬ 
strument extrem de util în laborato¬ 
rul cine-fotografic, dar poate căpăta 
şi alte utilizări (termometru medical, 
de exemplu, prin restrîngerea do- 


o sursă de curent constant (cca 0,9 
mA), compensată cu temperatura, 
curent aplicat tranzistorului T v 

Indicaţia se obţine pe voltmetrul 
U, al cărui cap de scală corespunde 
unei tensiuni de cca 1 V (curent mai 
mic de 1 mA). Rezistenţa minimă a 
instrumentului este de 1 kiî. Cu se- 
mireglabilul R-, se reglează capul de 
scală şi cu semireglabilul R 2 punctul 
de nul (al instrumentului). 

Pentru un interval de 100°C 
(O-t- 1 00° C; —30 7- +70° C), va 
avea 25 kH, Pentru un domeniu de 
20°C (0 t-20°C; 10t- 30°C etc.), R, 
va avea 100 kiî. 



meniului de măsurare în zona 35— 
42° C). 

Schema este preluată din lucrarea 
'„Schaltbeispiele mit dem Operation- 
sverstârker A 109“ de H. Kuhne 
(1979). 

Prin folosirea unui circuit integrat 
se obţine o liniaritate foarte bună a 
indicaţiei, ceea ce permite folosirea 
scalei instrumentului de măsură (de 
regulă avînd gradaţii liniare). 

Ca traductor se foloseşte un tran¬ 
zistor (T,) conectat ca diodă, leg㬠
tura cu schema electronică putînd 
avea o lungime de pînă la 100 m. 
Tensiunea de prag a joncţiunii ba- 
ză-emitor se modifică liniar cu tem¬ 
peratura cu cca 2 mV/K. 

Tranzistorul T 2 alcătuieşte împre¬ 
ună cu dioda D 1 şt dioda Zener DZ P 


Cu semireglabilul R 2 se ajustează 
indicaţia minimă, respectiv nulul in¬ 
strumentului, prin comparaţie cu un 
termometru verificat, de bună cali¬ 
tate (T - ! şi termometrul se plasează 
dt mai apropiat, într-un acelaşi me¬ 
diu a cărui temperatură poate fi mo¬ 
dificată). De asemenea, punctul ma¬ 
xim de temperatură se determină 
prin comparaţie, ajustînd semiregla¬ 
bilul R v 

Temperatura de 0°C se preia 
dintr-un amestec de gheaţă şi apă, 
iar temperatura de 100°C în apă 
clocotindă. Prezenţa termometrului 
de comparaţie este necesară deoa¬ 
rece temperatura de fierbere a apei 
poate fi uşor diferită de 100°C, în 
funcţie de presiunea atmosferică, de 
conţinutul în săruri etc. 


Odată determinate punctul de mi¬ 
nim şi punctul de maxim, putem 
conta pe liniaritatea gradaţiilor sca¬ 
lei pentru valorile din domeniu. 

Tranzistorul-traductor se li¬ 
peşte cît mai scurt de firele 
conductorului de măsurare. Zona de 
conexiune se izolează perfect atît 
electric cît şi împotriva umezelii cu 
răşină epoxidică sau altă soluţie 
plastică. 

Tranzistorul T v cu siliciu, va tre¬ 
bui să nu aibă colectorul conectat la 
capsulă dacă aceasta este metalică. 
Dacă totuşi conexiunea există şi nu 
avem alt tranzistor, va trebui să-l 
protejăm cu un strat subţire de r㬠
şină epoxidică sau să-l introducem 
într-un tub de sticlă astfel încît să 
nu vină în contact direct cu mediul 
în care se face măsurarea. Este pre¬ 
ferabil să se evite aceste „protecţii" 


ale tranzistorului deoarece timpul de 
măsurare va creşte mult. 

Tranzistorul T , va fi plasat în ca¬ 
pul unui tubuleţ de plastic sau sticlă 
astfel încît să formeze o sondă de 
măsurare uşor manevrabilă. 

Alimentarea se face cu o sursă 
oricît de simplă care să furnizeze 

±12 V. 

Dimensiunile montajului vor fi de¬ 
terminate în principiu de mărimea 
instrumentului şi eventual de aceea 
a „transformatorului alimentatorului. 

în schema originală se dau urm㬠
toarele indicaţii pentru piesele com¬ 
ponente: 

T 1 — SF 136...137; SS216 sau 
echivalente; T a — SS216 sau echiva¬ 
lente (/î > 50); Di, D 2 — SAY 32 sau 
altele; DZ V DZ?~ SZX21/6.2; CI — 
Al09 (B109 l R1Q9; 709). 


Jp- 3 - 

1K HH r220pf 

KM yj 22rf 


TI 

traductor 


iok nm 


T2 XbK?D Z 2 


33K R1 * 



Deseori condiţiile de iluminare 
impun folosirea unor timpi de expu¬ 
nere lungi, mai mari de 1/30 s, de 
exemplu în cazul formatului 24 x 38 
mm. Menţinerea nemişcată a apara¬ 
tului fotografic „la rnînă" este ex¬ 
trem de dificilă, chiar imposibilă 
pentru timpi mai lungi de 1/2 s. 
Printre modalităţile de imobilizare a 
aparatului ţinut in mină de operator 
este şi cea din figură, folosmdu-se 
un trepied. Aoaratui cu trepiedul 
montat se apasă energic de un pe¬ 
rete, declanşarea făcîndu-se cu de¬ 
getul cu minimum de forţă nece¬ 
sară. 


TEHNIUM 4/1984 


19 





sisteme cu 
MICROPROCESOARE 


Studenţi GUIMTER ZEI5EL, 


GOMSTAISITI3S! DUMITRU 


(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT) 


Interfaţarea unităţii centrale,, de 
procesare (CPU) se face cu două 
circuite: 

generatorul de tact'şî 
• — circuitul pentru controlul şi 
amplificarea semnalelor pe magis¬ 
trale. 

în figura 1 este prezentat genera¬ 
torul de tact sub forma sa integrată 
— INTEL 8224. Oscilatorul contro¬ 
lat de un cristal de cuarţ este urmat 
de un generator de tact care for¬ 
mează semnalele de tact 0 n şi 0 2 
sub forma necesară fiP. 

Frecvenţa cristalului se alege îri 
funcţie de durata unei stări t rr 


De exemplu, pentru t cr = 800 ns 
rezultă f CR = 11,25 MHz. 

Intrarea TANK permite folosirea 
unor cristale cu armonici superioa¬ 
re. în acest caz, cîştigul fiind mai 
mic, este necesară o reţea LC pen¬ 
tru creşterea sa în limitele necesare 
funcţionării. Formula de calcul 

pentru reţeaua LC este: f= --- 

. 2tt | LC 

Ieşirea oscilatorului, printr-un buf- 
fer, permite folosirea în aplicaţii şi a 


frecvenţei acestuia (pinul OSC). 
Generatorul de tact este format din 
divizorul cu 9 şi decodificatorul 
asociat pentru obţinerea 0 1 şi 0 2 
(fig-4) 

Există două ieşiri spre fP, 0-, şi 
0 2> iar pentru alte scopuri o ieşire 
de nivel TTL a lui 0 2 . _ 

Semnalul de strobare STSTB este 
generat la începutul fiecărui ciclu 


de maşină cu ajutorul lui SYNC şi al 
semnal ului de tact intern 0 1A . 
STSTB acţionează direct asupra 
circuitului pentru controlul şi am¬ 
plificarea semnalelor (8228). 

. Bistabilele de RESET la pornire şi 
READY sînt sincronizate cu semna¬ 
lul intern 0 2D - Cel de RESET per¬ 
mite aducerea la zero la pornirea 
sursei de alimentare, firiind seama 
că la intrarea D a acestui bistabii se 
găseşte un triger Schmitt, pornirea 
şi a ducere a la zero forţată pe intra¬ 
rea RESIN se pot face simplu, cu o 
reţea RC direct pe intrare. 

Bistabilul READY transformă sem¬ 
nalul asincron RDYIN într-o co¬ 
mandă sincronă READY pentru mP■ 
în figura 2 este prezentat circuitul 
pentru control integrat de tip INTEL 
8228. El este compus dintr-un buf- 
fer bidirecţional pentru DATA BUS 
a /uP, un LATCH pentru reţinerea 
cuvîntului de stare (STATUS) şi o 
arie de porţi pentru formarea sem¬ 
nalelor de pe magistrala de control 


(CONTROL BUS). s 

Bufferul bidirecţional asigură spre 
intrarea fi P o tensiune minimă de 
3,3 V şi poate comanda un-curent 
de 1,9 mA necesare funcţionării co¬ 
recte a fiP cînd magistrala de date 
ar fi prea încărcată datorită confi¬ 
guraţiei complexe a nS. 

Acest buffer este controlat de 
aria de porţi (GATING ARRAY) 
care asigură un transfer de date co¬ 
respunzător cerinţelor semnalelor 
de control şi cînd este cazul intră în 
starea de iriipedanţă ridicată. 

STATUS LATCH menţine infor¬ 
maţia de stare de la începutul fiec㬠
rui ciclu maşină. Memorarea se 
face pe fro ntul scăzător al semnalu¬ 
lui STSTB (de la 8224). ieşirea 
latch-ului este conectată la aria de 
porţi în care, cu ajutorul altor sem¬ 
nale de comandă, se formează 
CONTROL BUS. 

Aria de porţi (GATING ARRAY) 
genere az ă semnalel e de c ontro l 
MEMR, MEMW, l/OR, l/OW, INTA. 




SISTEM QM.A.REQ- 


SISTEM INT.RECL- 


INT. ENABLE 


CLOCK 

GENERATOR 

DRIVER 


8080 

CPU 


'Aq ri 

A 


' A 7 _ ADDRESS 

-Afc BUS 

- A g 


BI-DIRECTIONAL m 
BUS 

DRIVER. F 


Cel e de „citire“ (MEMR, Î/OR, 
ÎNTA) sînt derivate din STATUS şi 
DBIN a idP. 

Sem nalele de „scriere" (MEMW, 
Î'/OW) sînt deivate din STATUS şi ! in¬ 
trarea WR a fiP. 

Toate, semnalele sînt „active jos“ 
şi se pot interfaţa cu componentele 
din fam ilia mS bazat pe MP8080. In¬ 
trarea'BUSEN (BUS ENABLE) în 
aria de porţi este asincronă şi for¬ 
ţează bufferele de ieşire de pe 
DATA BUS şi cele ale semnalelor de 
control în starea de impedanţă ri- 
dicată dacă- este „1" logic. Dacă 
BUSSEN este zero, au loc operaţii 
normale ale bufferului comandate 
de semnal ele d e control. 

Intrarea INTA se foloseşte în ca¬ 
zul în care se lucrează cu întreru¬ 
peri în funcţionarea sistemului. 


STATUS STROBE 


SYSTEM 

CONTROL 


» INTA T 

► MEMR 

► MEMW .CONTROL 

► l/OR 


BIBLIOGRAFIE: 

INTEL 8080 — INSTRUCTION 
MANUAL 

IOAN DANChA — „Microproce¬ 
soare, arhitectură internă, progra¬ 
mare. aplicaţii". Editura „Dacia". 
1979 


20 


TEHNÎUM 4/1984 













CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR 

DE 

TELEVIZIUNE 

lin itiwh 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Odată prezentate bazele constitui¬ 
rii spectrelor de joasă frecvenţă, ale 
semnalului de modulaţie şi cele de 
înaltă frecvenţă, ale undelor modu¬ 
late, putem considera că avem prin¬ 
cipalele elemente pentru a analiza 
parametrii din tabelul 2. 

• Banda (a) ocupată de un canal 
de televiziune a.n. şi color (vezi ta¬ 
belul 2 şi figura 1), aşa cum este no¬ 
minalizată pentru diferite standarde, 
reprezintă gabaritul în care pot evo¬ 
lua componentele spectrului semna¬ 
lelor transmise. Dacă distribuţia 
energiei medii pe parcursul unei 
transmisii descreşte, de regulă din 
ce în ce mai mult cu cît componen¬ 
tele spectrale sînt de frecvenţă mai 
înaltă, amplitudinea instantanee a 
unei componente spectrale poate 
atinge valori egale cu limita supe¬ 
rioară a gabaritului spectrelor. Zo¬ 
nele în care gabaritul spectrelor co¬ 
boară spre zero sînt folosite în echi¬ 
pamentele de transmisie ca şi în re¬ 
ceptoare de diferite filtre destinate 
să separe energia din spectrul emi¬ 
ţătorului de imagine de cer de sunet 
sau în scopul obţinerii atenuărilor 
normate în afara benzii alocate ca¬ 
nalului de televiziune. Atenuarea în 
afara canalului este normată la cel 
puţin 20 dB pentru a nu perturba 
canalele adiacente, uneori şi mai 
mult pentru radiaţii neesenţiale şi 
armonice în scopul protejării altor 
canale TV sau servicii de radioco- 
municaţii, 

• Transmiterea benzii reziduale 
(d) este importantă deoarece per¬ 
mite întregirea amplitudinii compo¬ 
nentelor de joasă frecvenţă în re¬ 
ceptor. Calitatea teoretic optimă se 
obţine cînd caracteristica de medie 
frecvenţă a receptorului TV taie 
exact ia 1/2 gabaritul spectrului în 
zona purtătoarei de imagine (vezi fi¬ 
gurile 6a şi 6b). Dacă nu se respectă 
atenuarea de 50% la purtător în re¬ 
ceptor semnalul video demodulat va 
fi distorsionat datorită efectelor de 
atenuare sau forţare, a frecvenţelor 
joase (fig. 6c şi 6d). în diferite stan¬ 
darde mărimea benzii „d“ nu este 
aceeaşi. Este uneori mai mare dato¬ 
rită considerentului că distorsiunile 
semnalului video în cazul detecţiei 
de anvelopă scad dacă raportul b/d 
este mai mic, dar după cum am mai 
amintit, se pot aplica unele corecţii 
pentru atenuarea efectului benzii la¬ 
terale „d“ la emiţătoare. Ameliorarea 
sensibilă a calităţii demodulării se 
obţine astăzi în majoritatea recep¬ 
toarelor moderne prin utilizarea de¬ 
tecţiei sincrone şi corecţiei auto¬ 
mate de acord. 

• Distanţa „c“ din figura 1 este 
dictată de banda video utilă, banda 
inferioară a sunetului MF şi necesi¬ 
tăţile filtrelor de separare a benzii 
emiţătorului de imagine de cea a 
emiţătorului de sunet. 

Benzile laterale ale emiţătorului 
de sunet sînt reprezentate de un 
spectru de înaltă frecvenţă MF ce 
este limitat la + 125 kHz în cazul de¬ 
viaţiei de ± 50 kHz. Mai râmîne pînă 
la marginea superioară a canalului 
un spaţiu de protecţie de 125 kHz. 


Fig. 6: Spectrul de frecvenţă 
folosit de receptorui TV (aşi b); 
acord incorect (c si d). 


Kill 

iiiJ 


ii 


Iii Cll,_ , 
mJm, V™ E E U 



ii l ii iii 

ULIUl 


Cele trei sisteme internaţionale 
TVC (NTSC, SECAM şi PAL) care 
au supravieţuit numeroaselor propu¬ 
neri, încercări şi analize în faţa foru¬ 
rilor ştiinţifice naţionale şi interna¬ 
ţionale au trebuit să satisfacă, prin¬ 
tre altele, două cerinţe principale: fi¬ 
delitatea reproducerii scenelor color 
şi compatibilitatea cu standardele 
a.n. existente. 

FIDELITATEA CULORILOR 

Redarea fidelă a culorilor prin sis¬ 
temele TVC aduce o contribuţie de 
importanţă deosebită la informarea 
şi comunicarea indirectă a omului 
cu mediul său de viaţă. O floare, un 
lan de grîu, un fruct, un peisaj, fizio¬ 
nomia umană etc. redate în alb-ne- 
gru sînt departe de a sugera în¬ 
treaga gamă de informaţii sau emo¬ 
ţii pe care o poate comunica pre- 


U 


ng. VICTOR SOLCAN 


zenţa fidelă a culorilor. Culoarea nu 
este un lux, ea este, ca şi muzica, 
un limbaj prin care privitorul face un 
contact complet cu lumea înconju¬ 
rătoare. Ea furnizează informaţii su¬ 
plimentare şi sugerează stări sufle¬ 
teşti dintre cele mai diverse, de la 
extazul în faţa simfoniei culorilor 
unui apus de soare la spaima gene¬ 
rată de culorile stranii ce prevestesc 
furtuna. 

în utilizările TVC pentru scopuri 
ştiinţifice sau industriale, prin res¬ 
pectarea fidelităţii culorilor se cîş- 
tigă numeroase informaţii utile; de 
exemplu, în cazul unei operaţii chi¬ 
rurgicale, este foarte importantă cu¬ 
loarea sîngelui, a locului afectat 
etc.; în cazul transmiterii unor expe¬ 
rienţe pentru scopuri ştiinţifice sau 
didactice sînt deosebit de impor¬ 
tante culoarea obiectelor şi substan¬ 
ţelor, evoluţia culorilor în timpul 



U 4 




f 1 3fj 5f-| ffţ 

b' 


u* 


fo-f| fof/f-1 




s h 


ajil 1 riTt.-.riili^, 'A f 

-tf - 8MHz --J 


\ 

100%/- 


u 

——Irtn*/ T 


-\’ 5 rf \ 

i 


f 0 1 2 3 4 5 6 f 




xt 


. «Şl- 5.: Semnale şi spectre de 
joasă şi înaltă frecvenţă (în un¬ 
dele modulate); a, b şi f — sem¬ 
nale de joasă sau videofrecvenţă; 
-► c — purtătoare nemodulată; d, e 
f şi g — purtătoare modulată; a’ ~ 
g’ — spectrele corespunzătoare. 


proceselor chimice şi a substanţelor 
- rezultate; starea de coacere a unui 
lan, a unor fructe; prezentarea unor 
produse de artă sau industriale eţc. 

COMPATIBILITATEA 

Compatibilitatea este o proprie¬ 
tate a sistemului TVC ce permite vi¬ 
zionarea corectă a emisiunilor color 
în a.n. pe receptoarele existente şi a 
emisiunilor a.n. pe televizoarele co¬ 
lor. Proprietatea care face posibilă 
utilizarea în continuare a sutelor de 
milioane de receptoare a.n. exis¬ 
tente se mai numeşte compatibili¬ 
tate directă. Compatibilitatea inversă 
este acea proprietate a sistemului 
de a permite vizionarea normală în 
a.n. pe receptoarele TVC a emisiuni¬ 
lor fără informaţii de culoare. 

Ambele cerinţe au impus căutarea 
şi selecţionarea soluţiilor optime ce 
permiteau ca normele color să se 
grefeze pe standardele şi normele 
reţelelor de emisie şi recepţie a.n. 
existente (în felul acesta o parte im¬ 
portantă a bazei de mijloace tehnice 
existente să poată fi relativ uşor fo¬ 
losită sau adaptată pentru TVC). în 
afară de valorificarea importantelor 
investiţii făcute pentru reţelele de 
emisie şi recepţie TV a.n., de mare 
importanţă a fost şi conservarea 
aceloraşi canale de emisie. 

La o primă analiză, satisfacerea 
cerinţelor de mai sus părea imposi¬ 
bilă. Experienţele făcute cu transmi¬ 
terea succesivă a trei imagini — R, 

G, B — promiteau o redare cores¬ 
punzătoare a imaginilor colorate, 
dar în schimb impuneau utilizarea 
uiaei benzi de frecvenţe de cca 3 ori 
mai mare, o creştere de trei ori a 
frecvenţei cadrelor pentru a permite 
trecerea succesivă a imaginilor mo- 
nocolore R,G,B şi atenuarea efectu¬ 
lui de pîlpîire. Aceasta ar fi însemnat 
ocuparea unui spectru de frecvenţe 
mult mai mare, reducerea numărului 
canalelor de transmisie şi prin 
aceasta a posibilităţilor de acoperire 
a teritoriului, anularea valabilităţii 
receptoarelor a.n. şi instalaţiilor re¬ 
ţelelor de emisie pentru acest scop. 
Totul părea logic, din moment ce 
imaginea color necesită transmite¬ 
rea unor importante informaţii supli¬ 
mentare pentru fiecare punct din 
cadru, iar pentru aceasta, conform 
teoriilor valabile, se impunea utiliza¬ 
rea unor benzi mult mai mari. 

Pentru a ne apropia de înţelege¬ 
rea căilor ce au condus la soluţiona¬ 
rea cerinţelor de fidelitate si compa¬ 
tibilitate în cazul' sistemelor TVC, 
vom face din nou o scurtă incur¬ 
siune în fiziologia ochiului, la felul 
cum reacţionează organul vederii la 
stimuiii de lumină şi culoare. De-.:- 
asemenea va trebui să privim mai 
atent modul cum este structurat 
spectrul de frecvenţe în cazul trans¬ 
misiilor TV a.n. 

CULOAREA 

După cum se ştie de ia cursurile 
de fizică (optică), culoarea naturală 
albă nu este propriu-zis o culoare, 
ci suma tuturor culorilor (radiaţiilor) 
din spectrul vizibil, de la extremita¬ 
tea roşului (0,78 ,um) pînă la violetul 
extrem (0,38 ^m), trecînd prin dife¬ 
rite nuanţe de: roşu, portocaliu, gal¬ 
ben, verde, albastru, indigo şi violet 
(vezi descompunerea luminii albe cu 
prisma). De fapt, nuanţele culorilor 
sesizate sînt mult mai numeroase; 
denumirile sus-amintite se referă ia 
familii de culori ocupînd benzi limi¬ 
tate în spectrul vizibil avînd o cu¬ 
loare dominantă. Se afirmă că un 
ochi exersat este capabil să distingă 
nuanţe de culoare de ordinul miilor, 
cît şi amestecuri de nuanţe în spec¬ 
trul de lumină aibă. Sînt trei para¬ 
metri principali ce caracterizează 
orice culoare: nuanţa (respectiv lun¬ 
gimea de undă dominantă), lumi- 
nanţa culorii (corespunde intensit㬠
ţii radiaţiei) şi puritatea sau satura¬ 
ţia culorii (corespunde gradului de 
amestec al unor culori dominante 
cu alb). 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 4/1984 


21 










jy. ri n -i j - /«- r v ^i 

-i i ©©©©©©©©®@@@© 

- ^4WIWW^W 

;; ••! B B B © B © © B BIB B B B 


se reglează R12 ca să arate indicaţia 
de 1 500 ture/minut (dioda D2). Dio¬ 
dele indică un interval cuprins între 
1 000 şi 7 000 ture/minut (din 500 în 
500). 


Un accesoriu interesant, util şi 
prin modul de afişaj foarte deosebit, 
este acest turometru la care afişajul 
se face cu diode LED. 

La intrare se aplică semnal de la 
primarul bobinei de inducţie. Even¬ 
tual aceasta comandă un releu şi 
prin contactele sale se aplică +12 V 
ca să se evite supratensiunile. 


RADIO TELEVIZIA 
ELECTRONICA, 11/1983 


Montajul permite indicarea ma¬ 
ximă de 7 000 ture/minut. 

Cînd montajul este realizat, se 
aplică la intrare un semnal cu frec¬ 
venţa de 200 Hz şi se reglează R10 
ca să se lumineze dioda pentru 
6 000 ture/minut, respectiv dioda 
DII (în total sînt 13 diode LED). 

Se aplică apoi semnal de 50 Hz şi 


22QU/ 

12V 

Se poate obţine direct din reţeaua 
de 220 V o tensiune de 12 V la un 
curent de maximum 10 mA fără a 
utiliza un transformator. 

Montajul este foarte util în alimen¬ 
tarea unor instrumente de măsură, 



ceasuri eic. In emiîorul tranzistoru¬ 
lui este montată o diodă Zener de 
11 V (PL 11). Tiristorul este de tipul 
150 V/500 mA. 


WIRELESS WORLD, 2/1982 





100*1 F/25 V 


IQQfiF /15V 




iookjt; 


îooon 


/ENEft 9. IV 


jOOpF 

POL.Y 


2QP F 

poLy 


Receptorul realizat de W1VD este 
de tipul conversie directă, foarte util 
în SSB-CW, la care mixajul se face' 
pe un modulator cu două tranzis- 
toare FET-BF245. 


Oscilatorul local este tot cu un 
tranzistor BF245. 

La ieşirea mixerului, semnalul de 
audiofrecvenţă este amplificat de un 
BC109, apoi aplicat circuitului 
LM386. Acesta se poate înlocui cu 
alt amplificator de audiofrecvenţă. 


în lipsa lui semnalul poate fi ascul¬ 
tat în cască. 

Li are 2 spire CuEm 0,3 bobinate 
peste L 2 , care are 40 de spire CuEm 
0,25; L 3 = 4 spire CuEm 0,3, bobi¬ 
nate peste Lp toate pe o carcasă cu 
miez de ferită pentru US. 


Z-4 are 4 spire bobinate peste L 5 ; 
L 5 = 16 spire cu priză mediană; am¬ 
bele CuEm 0,3, pe carcasă cu miez 
de ferită. L e = 19 spire CuEm 0,3, pe 
carcasă cu miez. Tr. 1 este un mic 
transformator de cuplaj între etaje. 

QST, 4/1978 



Simplu, eficient şi uşor de realizat poate servi şi ca generator de sem- 
doar cu un circuit CDB 400, acest nai audio, la. care semnalul nu se 
semnalizator acustic poate fi utilizat aude şi nu deranjează pe construc- 
în diverse scopuri. tor. 

Dacă în tocul difuzorului se mon¬ 
tează un rezistor de 47 n, montajul MLODI TECHNIK, 3/1982 



22 


TEHNIUM 4/1984 










© VEiOZ> CU VARIA 
TOR DE CURENT 


cesivă veioza poate fi pusă în func¬ 
ţiune sau oprită, la nivelul de lumi¬ 
nare prestabilit. 

Mai menţionăm că variatorul de 
curent permite reglajul uniform ai 
intensităţii luminoase, fiind ţjptat şi 
cu o siguranţă fuzibiiă pentru pro¬ 
tecţie în caz de suprasarcină. 
Caracteristici tehnice 
tensiunea de alimentare: 220 Vc.a. 
±20% 

domeniul de reglare a curentului: 
O-s-0,5 A 

puterea maximă admisă: 100 W 
regim de funcţionare continuu. 


toare, televizoare etc.). 

Veioza va fi livrată cu sau fără 
glob, fiind prevăzută cu dispozitive 
de prindere care să permită monta¬ 
rea, după preferinţe, a unor gioburî 
ciasice sau moderne — ca In foto¬ 
grafie. 

O surpriză plăcută va constitui 
apariţia pe piaţă a variantei de 
veioza cu variator de curent şi între¬ 
rupător senzitiv. Pe lîngă ceie ar㬠
tate mai sus, noua variantă conţine 
un circuit electronic bistabii prev㬠
zut cu un senzor exterior (un colier 
metalic), prin a cărui atingere suc¬ 


Noui model de veioză permite re¬ 
glarea după dorinţă a nivelului de 
iluminare, asigurînd astfel atît o uti¬ 
lizare raţională a energiei electrice, 
cît şi crearea unei' ambianţe plăcute 
în locuinţă. Ea are încorporat' un va~ 
riaîor de curent cu triac, prevăzut, 
bineînţeles, cu un filtru adecvat de 
antiparazitare, pentru a se preînîîm- 
pina perturbarea unor aparate elec¬ 
tronice mai sensibile (radiorecep¬ 


• PRIZĂ BIPOLARĂ CO 
CONTACT DE PRO¬ 
TECŢIE - 63 A/250 V 

Destinată îndeosebi utilizării în in¬ 
dustrie şi construcţii, noua priză — 
pe care o vedeţi în fotografia alătu¬ 
rată — îşi poate găsi, de asemenea, 
o largă aplicabilitate în diverse aşe¬ 
zăminte social-culturale (săli de 
spectacole, teatre, şcoli, platouri ci¬ 
nematografice etc.), practic oriunde 
este nevoie de a conecta ia reţeaua 
monofazată consumatori mari, cu 
un grad ridicat de protecţie. 

Priza are căile de curent din 
alamă, iar carcasa' şi suportul sînî 
din materiale plastice rezistente. 
Caracteristici tehnice 
curent nominal: 63 A 
tensiune nominală: 250 V c.a. 
grad de protecţie: IP 5.4 . 



© RELEU DE SCARĂ 

TRANZISTORIZAT — 
RST 1 


Sub această denumire veţi întîlni 
în curînd noul model de automat de 
scară, destinat iluminării tempori¬ 
zate a holurilor şi a scărilor inte¬ 
rioare din blocuri, în vederea econo¬ 
misirii energiei electrice. în loc de 
comentarii privind alcătuirea internă 
modernizată (cu triac şi diac), pre¬ 
zentăm alăturat schema electrică a 
dispozitivului. Nu ar fi de mirare ca 
unii dintre constructorii amatori să 
întrevadă de pe acum şi alte posibi¬ 
lităţi de utilizare a releului, cu mici 
modificări în schemă. 

Caracteristici tehnice 
tensiune nominală: 220 Vc.a. ±10% 
puterea maximă: 440 W 
factorul de putere: cos 0=1 
timp de reglare: 60—180 s 
temperatura ambiantă: —15°C— + 
45° C 

umiditatea relativă maximă: 70% 


DC32A 

(QC3S! 


Pentru informaţii suplimentare pri¬ 
vind produsele i.A.E.I.-Titu şi condi¬ 
ţiile de livrare, adresaţi-vă la ÎNTRE¬ 
PRINDEREA DE APARATAJ ELEC¬ 
TRIC DE INSTALAŢII, Titu, str. G㬠
rii nr. 79, judeţul Dîmboviţa, telefon 
14 79 55, telex 17 228. 






JEBF 8? 


ECL82 


:or-şef: ing. IOAN ALBESCU 
r-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA 
r responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU 
responsabil de număr: ftz. ALEXANDRU MĂRCULESCU 
area artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU 


J1TARU GH. - jud. Vaslui 

Schema televizorului „Miraj" este 
publicată în culegerea de scheme 
de televizoare apărută în Editura 
tehnică. Tub catodic pentru acest 
aparat se găseşte la magazinele de 
specialitate. 

La receptorul „Royal" întreruperea 
audiţiei se datorează unui contact 
imperfect. 

Aparate de măsură de foarte bună 
calitate produse de I.A.E.M. — Timi¬ 
şoara puteţi procura de la magazi¬ 
nele de specialitate (eventual de la 
„Dioda"—Bucureşti). 


LUNGU ION - Bacău 

Tubul ECC 85 este utilizat în blo¬ 
cul UUS şi nu poate fi înlocuit cu al¬ 
tul. 

La redresor funcţionează foarte 
bine şi diodele 1N4007 sau F407. 
Scăderea nivelului sonor poate fi 


BERTESCU COSTICĂ - Brăila 
Sigur, în scheme se pot face înlo¬ 
cuiri de piese, dar totul trebuie ex¬ 
perimentat. La televizor poate fi 
chiar PCL 85 vinovată. 

SLUJITORU IONEL — Slatina 
Boxele la care vă referiţi (20 W/8H) 
pot fi cuplate ia AS 2020. 
GHICULESCU GABRIEL — com. 
Bezdead, jud. Dîmboviţa 
La orgă încercaţi să decuplaţi cu 
nişte condensatoare de 1 nF bazele 
tranzistoarelor la emitoare. în para¬ 
lel cu bateria montaţi un condensa¬ 
tor de 200 mF/12 V; SFT 124=AC180. 
TĂLMÂCIU MITICĂ - jud. Vîlcea 
La ieşirea antenei cuplaţi un am¬ 
plificator, iar ieşirea acestuia trebuie 
introdusă în intrarea celuilalt ampli¬ 
ficator. Eficient este ca ambele am¬ 
plificatoare să fie lîngă antenă. 


cauzată de întreruperea condensa¬ 
torului C 404. Se poate monta şi un 
condensator de capacitate mai 
mare, dar trebuie să reziste la cel 
puţin 12 V. Verificaţi rezistorul R405 
din catodul tubului E(C)L82. 


DAU FRÂNCISC — Âluniş, Mureş 
Verificaţi potenţiometrul de sunet 
şi alimentarea generală a televizoru- 
liui, în special starea condensatoare¬ 
lor electrolitice. 

DIMOFTE 8TĂMICĂ - laşi 
Montajul a fost experimentat cu 
piesele indicate. 

DIMA DANIEL - Constanţa 
Defectul la televizorul dv. poate 
avea mai multe cauze, aşa că nu vă 
putem ajuta prin corespondentă. 
BOIANGIU LÎVIU — Constanţa 
Luaţi semnal chiar de la potenţio¬ 
metrul de sunet. 

GUŢU MIRCEA - jud. Olt 
Circuitele integrate de la articolul 
12/220 din T2/84 sînt notate în pag. 
9, coloana 1. Vă recomandăm să ci¬ 
tiţi mai cu atenţie articolul. 
ÂRDELEÂNU ION - Oradea 
Nu cunoaştem produsul la care vă 
referiţi. 

BUTUNARU VALENTIN — jud. Ba¬ 
cău 

La televizorul „Venus" verificaţi 
tensiunea de alimentare (în special 
ecranul) la etaj final cadre (conden¬ 
satorul de filtraj). Televizorul „Dia¬ 
mant" are contacte imperfecte. 
DANCIU MIHAI - Vişeul de Sus 
Radiocluburile judeţene nu edi¬ 
tează periodic buletine informative. 

Radioclubul Braşov are telefonul 
cu nr. 921/43518. 

PĂDURARU TEODOR — Bucureşti 

înlocuiţi (în TV „Dacia") tubul 
PCL 85 şi dunga neagră dispare. 
Schemele solicitate au fost publi¬ 
cate în revistă. 


PQPESCU AURICĂ - Ploieşti 

Credeţi că recepţionarea defectu¬ 
oasă a ’ programului stereo poafe 
avea o singură cauză? Apelaţi iarăşi 
la cine a modificat blocul UUS. 
RĂDUCANU RELU — jud. Olt - 

Montajele PLL, prezentate dealt¬ 
fel în revista noastră, sînt foarte 
utile în diverse aparate pentru ra¬ 
dioamatori. O schemă de demodu¬ 
lator PLL pentru televizoare cu tu¬ 
buri nu avem. Faceţi acest experi¬ 
ment şi comunicaţi-ne rezultatele. 
BICHER MARIAN - Bîrlad 

Convertizorul, cînd debitează pu¬ 
tere de 50 W, se alimentează de la o 
baterie de acumulatoare; dacă este 
utilizat la un casetofon, se poate fo¬ 
losi ca sursă primară şi nişte baterii, 
I.P.R.S. are următoarea adresă: str. 
Erou iancu NicQlae hr. 32, Bucu¬ 
reşti, 72996. 

GIRBACEA IOAN — Moeciul de 
Sus 

Blocul UUS din televizor se cu¬ 
plează la un amplificator IF, nu la un 
amplificator de au’diofrecvenţă. 

Defectul din televizor nu poate fi 
remediat decît de un specialist. 

Este dificil să recepţionaţi pro¬ 
gramul II TV din cauza formei relie- 
fujui. .. 

SARICOZI LUDOVIC —Oradea 

Scrisoarea dv. a fost remisă în¬ 
treprinderii „Electronica". 

OSTAHI CEZAR — Cîmpina 

MP38 = ACI81; MP42 = ACI80; 
MP40 = ACI 80. 

La anumite frecvenţe, ţînţarii fug 
de generator. 

I. M.