Tehnium/1988/8804

REVISTA lunară editată de c.c. al u.t.c. ANUL XVII! - NR. 209 


CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 



LUCRAREA PRACTICĂ 

DE BACALAUREAT . pag. 2—î 

Termometru numeric 
Amplificator de înaltă fidelitate 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ .pag. 4-1 

Regulator de tensiune 
Controlul bateriilor 

CQ-YO . pag. 6—î 

Transverter pentru 1,8 MHz 

HI-FI . pag. 8—! 

Filtru de zgomot 
Reţele de separare 

ATELIER . pag. 10— 

Priză telecomandată 

INFORMATICĂ .... . pag. 12- 

Testarea înregistrărilor pe casetofoane 

AUTO-MOTO . pag. 14- 

Aprindere electronică 
încărcarea acumulatoarelor 

LABORATOR . pag. 16— 

Frecvenţmetcu 10—100 MHz 
Amplificator de antenă FIF-UIF 
Indicator de nivel 

CITITORII RECOMANDĂ . pag. 18 

Oscilator 

LA CEREREA CITITORILOR pag. 19 

TAA-661 
Pacific 
Simfonia 10 
UKW-170 

FOTOTEHNICĂ . pag. 20-1 

Fotografierea corectă 

Evitarea formării inelelor de interferenţă 

REVISTA REVISTELOR . pag. 22 

Convertor UHF/VHF 
VXO 

Capacimetru 

PUBLICITATE .. pag. 23 

I.A.E.I.-Titu 

SERVICE .. pag. 24 

SONY TC66 


TRANSVERTER 
PENTRU 1,8 MHz 


(CITIŢI ÎN PAG. 6—7) 









































ing. ŞERBAN NAICU 


Prezentăm în rîndurile de mai jos 
schema unui termometru cu afişare 
digitală (numerică) avînd posibili¬ 
tatea de a măsura temperaturi cu¬ 
prinse între" -10° C şi +100° C (de 
fapt, -9,9° C şi 99,9° C), cu o preci¬ 
zie de ± 0,1° C. Este recomandabil 
ca termometrul să fie utilizat la 
măsurarea unor temperaturi lent 
variabile (cum ar fi temperatura me¬ 
diului ambiant), deoarece prezintă 
o inerţie termică de cîteva minute 
(determinată de constanta termică 
a capsulei tranzistorului folosit ca 
senzor de temperatură). 

Schema (fig. 1 ) este constituită 
din trei blocuri mari funcţionale. 

Blocul de alimentare este alcătuit 
din transformatorul Tr., punţile re- 
dresoare D,.. 4 , D 5 8 şi grupurile de 
filtraj şi stabilizare C,— R,-D z 1 —C 3 
şi C 2 —R 2 — "IV-D z 2 —C 4 . 

Pentru alimentarea montajului 
sînt necesare două surse complet 
separate galvanic, deci este nece¬ 
sar un transformator cu două în¬ 
făşurări secundare separate (una 
de 12 V şi una de 7 V alternativ). 
După punţile redresoare (la bornele 
C, şi respectiv C 2 ) se vor obţine 
tensiunile continue: U 1cc = 12 V 
| 2-1,3 V = 15,5 V(s-a considerat c㬠
derea de tensiune pe două diode 
în serie de 1,3 V); D z1 fiind de 12 V, 
rezultă U R1 = 15,5 V - 12 V = 3,5 V; 
curentul prin R, este constituit din 
curentul de polarizare al diodei D z1 
(40 mA) şi cel „consumat" de CI, şi 
Cl 2 , de maximum 10 mA, deci R, = 
3,5 V/50 mA = 68 ii; similar, pentru al 
doilea redresor, tensiunea continuă 
obţinută este 7 V12 - 1,3 V = 8,5; 
D z2 fiind de 5,6 V, pe R 2 „cad“ 2,9 V. 
Curentul prin ft, este cel de polari¬ 
zare a diodei Zener plus cel din 
baza tranzistorului T 1t deci cam 50 
mA; rezultă R 2 = 2,9 V/0,05 A = 56 fl. 

Tensiunea la ieşirea stabilizato¬ 
rului va fi tensiunea de pe dioda Ze¬ 
ner minus căderea de tensiune pe 
joncţiunea B-E a tranzistorului T-,, 
deci 5,6 V—0,6 V = 5 V. 

Condensatoarele C 3 şi C 4 pot să 
lipsească. 

Puntea D 5 8 trebuie să fie alc㬠
tuită din diode care suportă un cu¬ 
rent de minimum 500 mA (de prefe¬ 
rinţă punte integrată 1PM05). 

Al doilea bloc funcţional îl consti¬ 
tuie termometrul analogic, format 
în principal din C^, T 2 şi Cl 2 . 

Tranzistorul T 2 constituie senzo¬ 
rul de temperatură. S-a folosit pro¬ 
prietatea cunoscută că tensiunea 
care „cade" pe o joncţiune semi¬ 
conductoare variază liniar cu tem¬ 
peratura p V be /A T = --2,2 mV/°C). 
S-a utilizat un tranzistor la care s-a 
scurtcircuitat colectorul la bază. Se 
preferă un tranzistor în capsulă me¬ 
talică, cu o constantă termică a 
capsulei cît mai mică, pentru a mic¬ 
şora inerţia măsurării. 

Circuitele integrate care alcătu¬ 
iesc acest bloc se alimentează cu 
12 V. CI, este de tip 0A723 (sau 
0A723C). Acest integrat asigură un 
curent constant prin T 2 şi în acelaşi 
timp asigură o impedanţă mică de 
ieşire pentru atacul etajului ur¬ 
mător. Notaţia terminalelor de pe fi¬ 
gură este pentru capsula rotunda 
metalică. Dacă utilizăm capsula de 
plastic (DIL), vom ţine cont de echi¬ 


valenţa terminalelor 2(4), 3(5), 4(6), 
5(7), 6(10), 7(11), 8(12), 9(13). în 
paranteze s-au notat terminalele 
capsulei în plastic. 

Se observă că elementul T 2 (sen¬ 
zorul de temperatură) este montat 
între ieşire şi intrarea inversoare 
(pinul 2). Intrarea neinversoare (pi¬ 
nul 3) este polarizată la un potenţial 
constant (tensiunea de referinţă de 
7,15 V de la pinul 4 divizată cu 
R 3 -R 4 ). 

Menţionăm că tensiunea de refe¬ 
rinţă (7,15 V) este legată la masa ce¬ 
lei de-a doua surse (de 5 V). 

Tensiunea de ieşire a CI—0A723 
se aplică, prin intermediul lui R 6 , la 
intrarea inversoare a amplificatoru¬ 
lui operaţional Cl 2 , montat deci în 
conexiunea inversoare. Cl 2 este de 
tip /3M108A, amplificator operaţio¬ 
nal cu derivă termică redusă. Acest 
AO este de precizie, avînd curenţi 
de polarizare şi tensiuni de offset 
suficient de reduşi pentru a evita 
compensările de offset. 

Mecanismul de măsură al termo- 
metrului analogic este următorul: 
cu cît temperatura de măsurat 
creşte, căderea de tensiune pe jonc¬ 
ţiunea T 2 scade cu 2,2 mV la fiecare 
grad Celsius. Deci scade şi tensiu¬ 
nea aplicată la intrarea inversoare a 
Cl 2 (pinul 2) prin intermediul lui R 6 , 
deoarece această tensiune este 
compusă din tensiunea pe joncţiu-^ 
nea T 2 plus căderea de tensiune pe 
R 5 (care este constantă, rezistenţa 
fiind parcursă de un curent con¬ 
stant). 


Intrarea neinversoare a Cl 2 (pi¬ 
nul 3) este la un potenţial constant 
(potenţialul U REF = 7,15 V, care este 
comun cu rhasa celei de-a doua 
surse). 

La temperaturi pozitive tensiunea 
de la ieşirea CIi (pinul 6 ) este tot¬ 
deauna mai mică decît tensiunea pe 
intrarea neinversoare a Cl 2 (pinul 
3). Deci la ieşirea CJ 2 (pin 6 ), tensiu¬ 
nea va fi pozitivă si cuprinsă între 0 
V la 0° C şi 999 mV la 99,9° C. 

Amplificarea se poate regla din 
R 7 . 

La temperaturi negative, tensiu¬ 
nea de ieşire a CI, este mai mare 
decît tensiunea pe intrarea neinver¬ 
soare a Cl 2 , deci tensiunea la ieşi¬ 
rea Cl 2 va fi negativă, cuprinsă între 
0 V la 0° C şi -99 mV la -9,9° C. 

Datorită comportării liniare a va¬ 
riaţiei căderii de tensiune pe jonc¬ 
ţiunea semiconductoare cu tempe¬ 
ratura, calibrarea se va face doar la 
0° C şi 99,9° C (trebuie să se obţină 
la ieşirea Cl 2 , pinul 6 , 0 V la 0° C şi 
999 mV la 99,9° C faţă de masa sur¬ 
sei de 5 V). 

Cel de-al treilea bloc funcţional 
constă dintr-un convertor analo- 
gic-digital şi un afişor cu trei digiţi. 

Conversia analogic-digital se 
realizează cu Cl 3 , de tip C520D 
(echivalent cu AD2020). Schema- 
bloc a convertorului este dată în fi¬ 
gura 2 . 

Semnalul aplicat la intrare (pinuj 
11), prin intermediul lui R 11t este 
cuprins între'—99 mV şi +999 mV 
(corespunzător temperaturilor, de 
—9,9° C şi +99,9° C). La ieşire (pinii 
1, 2, 15, 16) se obţine semnalul în 
cod B.C.D., care se aplică lui Cl 4 la 
intrările 1, 2, 6 , 7. Circuitul Cl 4 este 
un decodor B.C.D. -- 7 segmente. 
Semnalul obţinut la ieşirea lui se 
aplică prin grupul R, 4 —R 20 celor trei 
afişoare cu 7 segmente şi punct ze¬ 
cimal CI 5 —Clg—Cl 7 . 

Circuitul demultiplexor de pe 
schema-bloc este realizat cu T 3 , T 4 


ş.i T s . La Cl 6 s-a conectat pinul 9 la 
masă prin R 21 pentru a putea 
aprinde punctul zecimal. 

Pentru afişarea unităţilor de 
măsură pentru temperatură (grade 
Celsius) s-a folosit un artificiu, şi 
anume un afişor întors cu punctul 
în stînga sus (în loc de dreapta jos). 
Astfel, aprinzînd segmentele a, b, c, 
d şi punctul zecimal, vom obţine 
simbolul “°C“. 

Configuraţia pinilor lui C520D 
este dată în figura 3. Pinul 4 MSD 
este digitul cel mai semnificativ 
(most significant digit), iar pinul 5, 
LSD, digitul cel mai puţin semnifi¬ 
cativ (least significant digit) t 

Pentru reglare se procedează în 
felul următor: se leagă punctul A la 
masa sursei de 5 V şi se reglează din 
P, astfel încît să avem afişată valoa¬ 
rea 00,0° C. 

Se desface legătura la masă şi se 
aplică cu o sursă în punctul A o ten¬ 
siune de 999 mV (cu legătura spre 
pinul 6 al Cl 2 desfăcută). Se re¬ 
glează P 2 pînă cînd se obţine afişată 
valoarea 99,9° C. Se repetă reglajul. 
Deci P, este pentru reglajul de nul, 
•iar P 2 pentru calibrare. 

Menţionăm că la închiderea în¬ 
trerupătorului H (Hold), măsu¬ 
rătoarea afişată se reţine (memo¬ 
rează), dar la deschiderea întreru¬ 
pătorului se va afişa imediat noua 
valoare măsurată, deoarece intern 
circuitul lucrează, blocîndu-se doar 
afişajul pe timpul închiderii comu¬ 
tatorului H. Rezistenţa R 8 trebuie, să 
aibă valoarea de 12 kfi, cît reco¬ 
mandă fabricantul circuitului C520D 
(pentru ca tensiunea pe pinul 6 — 
Hold — să fie cuprinsă între 0,8 V si 
1,6 V). 

Remarcăm că la afişarea tempe¬ 
raturilor negative, pentru afişarea 
valorii (maximum 9,9° C) sînt nece¬ 
sari doar doi digiţi; la Cl 5 se va 
aprinde segmentul g, semnificînd 
simbolul “ (minus). 

La decodorul Cl 4 (CDB447) se 



1 


TEHNIUM 4/198 


















observă că nu au fost conectaţi pi¬ 
nii 3(LT), 4(Bl/RBO) şi 5(RBI). 

Privind tabela de adevăr a acestui 
integrat, se observă că pinii 3 şi 4 
trebuie să se găsească în starea 
High („1“ logic), iar pinul 5 în starea 
„indiferent" („6“ logic sau „1“ lo¬ 
gic). Prin urmare, pinul 5 nu se co¬ 
nectează în circuit, iar pinii 3 şi 4 se 
pot lega la +<6 V, dar nu este obliga¬ 
toriu deoarece chiar şi neconectaţi 
aceşti pini se găsesc în starea „1“ 
logic, după cum se cunoaşte. 

Pentru calculul rezistenţelor 
Ri 4 -R 21 trebuie avut în vedere fap¬ 
tul că C520D are ieşirile multiple- 
xate, deci într-o fracţiune de se¬ 
cundă nu sînt aprinşi toţi cei trei di- 
giţi, ci numai cîte unul, prin rotaţie. 
Datorită vitezei mari de multiple¬ 
xare şi inerţiei ochiului omenesc, 
noi vedem toate cele trei cifre 
aprinse. Deci vom avea într-un anu¬ 
mit interval de timp cel mult 8 
LED-uri aprinse (7 segmente şi 
punctul zecimal). Considerîhd un 
curent de 40 mA/segment, consu¬ 
mul maxim este de 320 mA. în mod 
normal, curentul printr-un segment 
este de 10 mA, dar s-a luat mai 
mare, ţinînd cont de faptul că el nu 
este aprins tot timpul (ci cam un 
sfert din perioadă) şi pentru a avea 
o luminozitate corespunzătoare. 
Nu trebuie depăşit curentul maxim 
de vîrf repetitiv (60 mA). 

La curentul ales (40 mA/seg¬ 
ment), căderea de tensiune pe un 
segment este de cca 2,3 V. Adunînd 
şi căderea de tensiune CE a tranzis¬ 
torului saturat, obţinem cca 2,5 V. 
Deci R 14 >R 21 = (5 V - 2,5 V)/40 mA 

= 62 n. 

Rezistenţa R 22 se calculează 
ţinînd cont că Cl 8 are aprinse în 
permanenţă 5 segmente (incluzînd 
şi punctul zecimal), deci curentul 
este de 50 mA. 

Căderea de tensiune pe un seg¬ 
ment la curentul de 10 mA este de 
cca 1,5 V. 

5 V - 1,5 V 

Deci R 22 = -— -—— = 68 H. 

22 50 mA 

Tranzistoarele T 3 , T 4 şi T 5 trebuie 
să suporte un curent de minimum 
320 mA. Toate piesele utilizate la 
realizarea termometrului sînt pro¬ 
duse de industria românească de 
componente, cu excepţia circuitu- 


. o ... i \Convertor l 
'nrrare, t f-« 


%tc 0/ 


O/vizor 




I Sc/rjd c/e 
refer/'n fd 


L_L— 


C/rcc/// c/e 
Osc//afor oc/opfare 


/O e cod or 
BCD - 7 
Segmenfc 


\\derr?c////jo/exor I 


Af> şor 
J d/g/fi 




lui integrat C520D (produs de 
R.D.G.). 

LISTA DE MATERIALE 

R 1 = 68 11; R 2 = 56 11; R 3 = 620 ft; 
R 4 = 6,8 kll; R 5 = 68,1 kfi; R 6 = 9,1 
kll; R 7 = 41,2 kfi; R fe = 12 kll; R 9 - 
R 10 = 20 kll; R„ = 12 kll; R 12 = 
= 1 kll; R 13 = 12 kll; R 14 -R 21 = 
62 11; R 22 = 68 11; P 4 = 10 kll; P 2 = 
= 3,3 kll; C, = 100 mF/16 V; C 2 = 
470 mF/40 V; C 3 = 47 M F/16 V; C 4 = 47 
mF /6 V; C 5 = 1 nF; C 6 = 220 nF; 
D,-D 4 = 1.N4148; D 5 -D 8 = 1N4001 
(1PM05); D Z1 = PL12Z; D z2 = 
PL5V6Z; T, = T 3 = T 4 = T 5 = BC327 
(BC328); T 2 = BC107; CI, = 0A723; 
Cl 2 = /3M108A; Cl 3 = C520D 

(AD2020); Cl 4 = CDB447 (D147D); 
CI 5 -CI 8 = MDE2101..4R (MDE2101.. 4 


Ai (bcd am) \ 
AofBCDDATA) I 
/VSD I 
MSD | 
LSD ( 
POID î 
6P0UNO î 
ZEROPOT [ 


C520D 

(402020) 


k 3 As (BCD DATA) 
fjAe (BCD DATA) 

» 3 + 51 / 

«3 GA/N POT 
<2 3 /NTEGPAT/NG CAP. 
h 3 H/GH ///POT 
LOW ///PUT 
3 O ZERO POT 




IHUnilHH 


— Pieşire, D = 1%, la 40 Hz, 1 kHz 
şi 12,5 kHz, >10 W 
— Uintrare, Po, D = 10%, 135 mV 
-- Uintrare, Po = 10 W, 90 mV 
— Rintrare >100 kll 
— Răspunsul la -1 dB, Po = 10 W 
15—50 000 Hz ’ ' 

— Răspunsul la -3 dB, Po ■= 10 W, 
10—80 000 Hz 

- — Curentul de gol, P = 0 W, 
0,5 mA 

— Rieşire, 4 n 


Student AIMDREI BUTUC 


— Reacţia negativă, 40 dB 

Tranzistoarele T 3 , T 4 , T 5 se vor 
monta pe radiatoare. 

Tranzistoarele folosite au para¬ 
metrii de funcţionare indicaţi în ta¬ 
belul 1. 

în figura 2 este prezentată va¬ 
riaţia distorsiunilor (D) în funcţie de 
puterea de ieşire. 

Figura 3 prezintă variaţia distor¬ 
siunilor în funcţie de frecvenţă, iar 

(CONTINUARE ÎN PAG. 11) 


Realizarea unui amplificator de tranzistoarele T 3 şi T 5 se face prin 

audiofrecvenţă de înaltă fidelitate intermediul diodei D,. 

impune alegerea unui montaj care Pentru obţinerea unei fidelităţi a 
să îmbine calităţile superioare ale redării în zona frecvenţelor joase, 

caracteristicilor de funcţionare cu difuzorul este cuplat prin interme- 

preţul relativ scăzut şi consumul diul unui condensator de mare ca- 

mic de energie electrică. pacitate, C 7 . 

Schema este prezentată în figura Obţinerea performanţelor supe- 
1 şi poate debita puteri de 10 W, res- rioare implică utilizarea unor bucle 

pectiv 15 W, cu mici modificări la de reacţie negativă. în etajul de in- 

valorile componentelor şi la tensiu- trare există o reacţie datorată rezis- 

nea de alimentare. tenţei R 2 şi o altă reacţie datorată 

Schema cuprinde un etaj de in- rezistenţei R 4 . Prin R 4 , o parte din 

trare realizat cu tranzistorul T,, un semnalul audio captat de la C 7 este 

etaj intermediar realizat cu tranzis- introdusă în emitor 

torul T 2 , un etaj prefinal, realizat cu O ultimă reacţie negativă apare 

tranzistorul T 3 şi un etaj final în con- între punctul de cuplare a difuzoru- 

tratimp realizat cu tranzistoarele T 4 lui şi R 2 , respectiv R 5 , prin rezis- 

şi T 5 . tenţa .R,, (1,8 kll). 

Semnalul audio aplicat la bornele Pentru filtrarea suplimentară a 
de intrare ajunge pe baza tranzisto- tensiunii de alimentare, în montaj 

rului T, prin intermediul condensa- sînt prevăzute C 1( C 8 şi R 3 . 
torului C 2 . Semnalul amplificat este Puterea de 10 W la ieşire se 
introdus mai departe în baza tran- obţine folosind valorile componen- 

zistorului T 2 , de unde ajunge în telor din schemă (fig. 1). în acest 

baza lui T 3 . Din emitorul acestui caz performanţele amplificatorului 

tranzistor semnalul este distribuit sînt: 

către tranzistoarele finale T 4 şi T 5 . — Tensiunea de alimentare Va, 

Cuplajul dintre tranzistoarele T 3 şi 24 V 

T 4 se face direct, iar cuplajul între — Pieşire, D = 10%, la 1 kHz,>15 W 



TEHNIUM 4/1988 


3 








Problema pe care o propunem 
spre rezolvare în articolul de faţă 
este de a realiza un releu electronic 
alimentat de la o sursă de tensiune 
continuă dată, U, care să anclanŞeze 
atunci cînd tensiunea scade sub o 
anumită valoare prestabilită. U rnm şi 
să revină în repaus atunci cînd ten¬ 
siunea creşte peste o valoare presta¬ 
bilită U max , cu U max > U m j n . 

Una dintre multiplele situaţii 
practice care pot beneficia de pe 
urma acestui montaj o constituie 
încărcarea acumulatoarelor auto 
de la redresor sau chiar direct pe 
autoturism, de la dinamul sau alter- 
natorul aferent, cu decuplare auto¬ 
mată la atingerea valorii maxime a 
tensiunii la borne (Umax), respectiv 
cu cuplare automată atunci cînd 
tensiunea a scăzut sub valoarea mi¬ 
nimă permisă (U mm ). 

Existenţa a două praguri diferite 
de s tensiune, pe care trebuie să le 
respectăm destul de precis,şi cu o 
bună reproductibilitate în timp, ne 
sugerează să apelăm la clasicul cir¬ 
cuit basculant bistabil. De exemplu, 
vom lua ca punct de plecare circui¬ 
tul triger Schmitt realizat cu un am¬ 
plificator operaţional de uz general 
(0A741 etc.), în varianta cu alimen¬ 
tare nesimetrică şi cu tensiune de 
referinţă (fig. 1). După cum se ştie 
(vezi, de exemplu, „TehniunT* nr. 
6/1984 şi 3/1988), acest circuit poate 
avea la ieşire numai una din 
cele două stări extreme Uu, Ui_, tre¬ 
cerea de la una la cealaltă făcîndu-se 
brusc, prin comutaţie, în momentul 
în care tensiunea de comandă 
atinge pragurile corespunzătoare 
U n (U H - U L ) sau Uj 2 (U L - U H ). 
Funcţionarea circuitului este sche¬ 
matizată în ciclograma din figura 2, 
iar relaţiile fundamentale pentru 
determinarea pragurilor de bascu¬ 
lare Un, U|? şi a ecartului .AU, = 
= Un - U i2 sint: 

. _ Uh^I + UrefR2 

" ' “ R, + R 2 (1) 

U.Ri + U re fR 2 

r 1 + r 2 (2) 

AU,= (U H -U L )^V- = 


Pentru o tensiune de alimentare U 
dată (implicit Uh şi U L date), ecartul 
AUj depinde exclusiv de raportul 
FVR/, tensiunea de referinţă U re f 
servind la amplasarea dorită în ra¬ 
port cu originea a pragurilor Un, U, 2 - 
Deoarece în problema formulată de 
noi tensiunea U este variabilă, aplica¬ 
bilitatea relaţiilor de mai sus este con¬ 
diţionată de stabilizarea prealabilă a 
tensiunii de alimentare a operaţiona¬ 
lului şi a divizorului R 3 —-R 4 care furni¬ 
zează tensiunea U r ef. în plus, se im¬ 
pune condiţia ca rezistenţele divizo¬ 
rului de referinţă să fie foarte mici în 
comparaţie cu rezistenţele buclei de 
reacţie pozitivă, R,, R 2 . 

Tensiunea de intrare (de co¬ 
mandă) U, va fi, desigur, o fracţiune 
dată din tensiunea U pe care o „su¬ 
praveghem". Ea poate fi obţinută cu 


ajutorul unui divizor care se alimen¬ 
tează obligatoriu de la U şi nu de la 
tensiunea stabilizată U . 

Ţinînd cont de observaţiile de 
mai sus, schema de principiu a 
montajului dorit ar putea arăta ,pam 
ca în figura 3. Tensiunea stabilizată 
U' se obţine cu ajutorul celulei 
R 7 —d,— Ci, divizorul pentru furni¬ 
zarea tensiunii de comandă U, este 
R s —R 6j condensatorul C 2 îmbun㬠
tăţeşte viteza de răspuns (comu¬ 
taţie), iar tranzistorul T, asigură 
adaptarea între ieşirea operaţiona¬ 
lului şi releul electromagnetic, Rel. 
Tranzistorul conduce, deci releul 
este anclanşat, atunci cînd ieşirea 
AO se află în starea Uh (saturaţie 
»pozitivă), respectiv se blochează 
'pentru U 0 = Ul, cu revenirea releu¬ 
lui în repaus. Grupul R 8 —R 9 asi¬ 
gură polarizarea corectă a tranzis¬ 
torului, care trebuie să funcţioneze 
cît mai aproape de comutaţia blo- 
cat-saturat. în fine, dioda D 2 are ro¬ 
lul de a proteja tranzistorul împo¬ 
triva tensiunii inverse (de autoinduc- / j. 
ţie) generată de bobina releului la în- u l 
treruperea bruscă a curentului. 

Pentru dimensionarea corectă a 
pieselor se vor avea în vedere relaţi¬ 
ile precedente, pe care se poate 
conta doar aproximativ, condiţiile 
numerice impuse (valorile U, U mm , 
Umax). ca Ş' rezultatele unor deter¬ 
minări experimentale prealabile 
(valorile U\ Uh, Ul, decalajul între 
intrările operaţionalului etc.). 

îh continuare vom ilustra modul 
de calcul şi de experimentare pen¬ 
tru două variante numerice, cores¬ 
punzătoare acumulatoarelor auto 
cu tensiunea nominală de 6 V, res¬ 
pectiv de 12 V. Acceptînd tensiunea 
maximă la bornele unei celule (ele¬ 
ment) de cca 2,4 v, iar cea minimă 
de cca 2,2 V, datele iniţiale ale pro¬ 
blemei devin: 

— pentru varianta 1, U = 6,6 V ± 

7,2 V; U min = 6,6 V; U max =7,2V; 

— pentru varianta 2, U = 13,2 V ± 
-M4,4V;U mm = 13,2 V; U max = 14,4 V. 

în vederea diminuării erorilor re¬ 
zultate din calcule şi măsurători, ca 
şi pentru a putea opera .eventuale 
compensaţii (de exemplu, cu tem¬ 
peratura), montajul practic va fi 
prevăzut cu trimere care să permită 
reglajul fin al tensiunii de referinţă 
şi al raportului R 2 /R v 

începem proiectarea montajului 
cu alegerea tensiunii stabilizate 
U '; implicit cu dimensionarea 
componentelor R 7l D, (Ct poate fi 
în jur de 220 mF pentru ambele va¬ 
riante). Condiţii mai severe se im¬ 
pun pentru varianta 1, unde tensiu¬ 
nea U este şi aşa redusă, deci nu ne 
putem permite să „pierdem 1 ' mult 
din ea prin stabilizare. Propunem 
alegerea valorii U’ = 6 V, ceea ce 
implică selecţionarea • unei diode 
Zener D 1( de exemplu din şeria 
PL6V2Z, cu valoarea Uz cît mai 
apropiată de 6 V. Practic căutăm să 
obţinem U' = 6 V (±0,05 V) pentru 
U = 6,6 V -r 7,2 V şi pentru un curent 
prin diodă orientativ între 15 mA şi 
25 mA (vezi figura 4). După găsirea 
exemplarului convenabil de diodă, 
putem alege R 7 = (6,6 V - 6 V)/15 
mA = 40 fl. Practic luăm R 7 = 39 fi 
(valoare nominală standardizată). 



+ U 

u H - 

%u l Pl " 



]r 5 C 1 uţy 220 fJ F 


1 U i2 U|1 

1. 


*7 3 


IN A Ret EZ1 

4007 T 1 


r 4U \ u ref 


Pentru varianta 2 alegem, de 
exemplu, U' = 12 V, ceea ce în¬ 
seamnă o diodă Dt de tip PL12Z 
(selecţionată pentru 12 V ±0,05 V), 
iar rezistenţa R 7 o luăm de 75 fi. 

După realizarea stabilizatorului 
urmează determinarea experimen¬ 
tală a celor două niveluri .extreme 
de la ieşire, Uh şi Ui, pentru exem¬ 
plarul de operaţional folosit şi pen¬ 
tru tensiunea de alimentare U' 
obţinută. • în acest scop montăm 
operaţionalul în configuraţia de 
comparator indicată în figura 5, cu 
intrarea neinversoare la masă, iar 
cu cea inversoare la un potenţial re¬ 
glabil (P = 5 kf 1), bineînţeles cu ali¬ 
mentare la tensiunea U'. La ieşirea 
AO conectăm o rezistenţă de sar¬ 
cină R (cca 1,2 kf.i pentru varianta 1, 
respectiv 2,4 kf2 pentru varianta 2), 
în paralel cu un voltmetru c.c. pe 
care să putem citi precis tensiuni 
cel mult egale cu U' (domeniul de 6 
V pentru prima variantă, respectiv 
de_ 12 V pentru a doua). 

în această configuraţie cu ali¬ 
mentare nesimetrică, între intrările 
operaţionalului există un decalaj 
semnificativ de tensiune (determi¬ 
nat prin structura internă a AO), 
mai precis bascularea ieşirii din Uh 
în Ul. şi invers se produce pentru o 
anumită tensiune pozitivă . aplicată 
între intrarea inversoare şi masă. 
Notăm acest decalaj cu U, p şi îl sta¬ 
bilim cît mai precis din cursorul po- 
tenţiometrului P, urmărind pe volt¬ 
metru bascularea tensiunii de ie¬ 
şire. Măsurăm tensiunea Uj P (orien¬ 
tativ 1,8 V), de care va trebui să 
ţinem cont la alegerea pragurilor 
U M , Uj 2 , după care măsurăm cît mai 
precis tensiunile U H şi Ul., acestea 
fiind necesare în calcule pentru de¬ 
terminarea raportului R 2 /R v 


R* U 

7 (6,6V*7,2Vj 


Pentru exemplarele de operaţio¬ 
nale utilizate în realizarea montaju¬ 
lui s-au obţinut următoarele valori 
experimentale. 

varianta 1, U' = 6,0 V; U H = 5,15 
V; U L - 1,85 V; U iD = 1,85 V; 

varianta 2, U' = 12,0 V; U H -= 11,1 
V; U L = 1,9 V; U jp = 1,9 V. 

Următoarea etapă constă în ale¬ 
gerea pragurilor de basculare Uj-j, 
Uj 2 şi dimensionarea divizorului 
R 5 —R 6 . De fapt, putem alege unul 
singur din praguri, ţinînd cont de 
una din condiţiile impuse (U m i n , 
Umax), determinînd astfel raportul 
divizorului R s —R 6 ; al doilea prag va 
rezulta din cealaltă condiţie im¬ 
pusă, raportul R s /R 6 fiind deja stabi¬ 
lit. 

Vom proceda, de exemplu, la ale¬ 
gerea pragului minim U( 2 , cînd ten¬ 
siunea U are valoarea U m j n şi cînd 
trebuie să se producă bascularea 
Ui -* Uh- Valoarea U^o putem lua 
arbitrar, cu condiţia să fie mai mare 
ca Ujp. De exemplu, putem alege 
Uj 2 = U m j n /2, adică 3,3 V în prima va¬ 
riantă, respectiv 6,6 V în varianta a 
doua. Această alegere particulară 
ne conduce la un divizor R 5 — R 6 rea¬ 
lizat cu rezistenţe egale, teoretic de 
valori arbitrare. Practic vom lua re¬ 
zistenţe de ordinul cîtorva kiloohmi, 
împerecheate în limitele de ±1%, de 
exemplu R 5 = R 6 = 3 kf2 (±1%). 

•Celălalt prag, Un, corespunzător 




TEHNIUM 4/1988 






basculării Ur—* Ul> cînd U = Umax 
(7,2 V, respectiv 14,4 V), rezultă au¬ 
tomat ca fiind Un = Umax/ 2 , adică 
3,6 V pentru varianta 1 şi 7,2 V pen¬ 
tru varianta 2. Implicit rezultă şi 
ecartul dintre pragurile de bascu¬ 
lare, AU] = Uj i—Ui2> de 0,3 V pentru 
varianta 1, respectiv 0,6 V pentru 
varianta 2 . 

Urmează dimensionarea divizo- 
rului Ri—R 2 din bucla de reacţie 
pozitivă, al cărui raport R 2 /R 1 deter¬ 
mină, după. cum . am menţionat, 
ecartul AUj. în acest scop rezolvăm 
ecuaţia (3) în raport cu R 2 /Ri, 
R 2 /R, = (Uh - UJ/AUj - 1 (4) 

şi înlocuind valorile cunoscute din 
membrul drept, obţinem: 
pentru varianta 1, R 2 /R, = (5,15 V — 
1,85 V)/0,3 V — 1 = 10; 
pentru varianta 2, R;,^ = (11,1 V — 
1,9 V)/0,6 V — 1 - 15,3. 

Dimensionarea divizorului R,— R 2 
se poate face teoretic arbitrar,' res- 
pectînd doar raportul R^R, rezultat. 
Practic însă nu putem lua pe R, nici 
prea mică (ne-ar obliga să folosim 
în divizorul de referinţă R 3 —R 4 re¬ 
zistenţe foarte mici, care ar su¬ 
prasolicita stabilizatorul tensiunii 
U’), dar nici mult prea mare, pentru 
a nu opera în bucla de reacţie cu re¬ 
zistenţe R 2 foarte mari. Este bine să 


ne gîndim în prealabil la alegerea se scrie: miţînd „vizualizarea" stărilor U H şi 

unui curent rezonabil prin divizorul U (r + r ) - y r U l de la ieşire. Becul luminează 

de referinţă, de exemplu de ordinul U re , - ———(5) atunci cînd ieşirea este în U H şi tre- 
a 5 mA, de unde deducem că suma R 2 duie să fie stins complet în starea 

R 3 + R 4 va fi de aproximativ U’/ de unde, înlocuind valorile cunos- U L 

5 mA, adică cca 1,2 kîl în prima va- cute şi efectuînd calculele, obţinem Rezistenţa de limitare R 8 se va lua 

riantă, respectiv 2,4 kil în a doua U fe( » 3,44 V pentru prima variantă, de minimum 1 kil (varianta 1), res- 

variantă. Condiţia ca R, să fie mult respectiv U r ef 6,95 V pentru a pectiv 2 kil (varianta 2). Valoarea lui 

mai mare ca R 3 şi R 4 este, astfel sa- doua varianta. R 9 se alege experimental astfel încît 

tisfăcută dacă R, > 12. kil în prima Anterior am impus condiţia ca tranzistorul să fie blocat complet în 

variantă, respectiv R, > 24 kil în a prin divizorul R 3 —R 4 să circule un U L (sute de ohmi), 
doua variantă. Putem alege, de curent de aproximativ 5 mA, ceea P sugestie de utilizare a montaju- 

exemplu, R, = 15 kfl pentru prima ce ne conduce direct la valorile R 4 = ,ui pentru cuplarea/decuplarea au- 

variantă (rezultă R 2 = 150 kil), res- = U fef /5 mA şi R 3 = (U’ - U ref )/5mA, tomata a încărcării unui acumulator 

pectiv R, = 30 kil pentru a doua va- sau numeric R 4 ~ 688 ii, R 3 512 il de la reţea este indicată în figura 7. 

riantă (rezultă R 2 « 460 kil). pentru varianta' 1, respectiv Contactele de lucru ale releului, 

Din considerentele menţionate R 4 = 1 390 il, R 3 » 1 010 il pentru normal deschise, sînt introduse în 

anterior, în montajul practic va te- varianta 2. serie cu alimentarea de la reţea a 

bui să fie prevăzută posibilitatea Nici de data aceasta nu trebuie să grupului transformator + redresor 

reglării fine a raportului R 2 /Rt în ju- ne sperie valorile rezultate din cal- (atenţie deci la calitatea releului fo¬ 
rul valorii obţinute prin calcul. De cui, deoarece şi divizorul R 3 —R 4 va losit). Evident, redresorul trebuie să 

aceea, divizorul buclei de reacţie va fi realizat practic sub forma unei a *^ a încorporat elementul de limi- 

fi materializat printr-o combinaţie combinaţii ajustabile (R’ 3 , P 2 , R’ 4 ) tar ® a curentului, iar „posibilitatea 11 

ajustabilă, de exemplu ca în figura care să ne permită reglajul fin al conectării inverse (a acumulator o 

6 , urmînd să se optimizeze experi- ten'siunii de referinţă. excludem cu desăvîrşire. Faptul că 

mental valorile R' 1( P 1( R’ 2 , în etapa După realizarea montajului con- ieşirea redresorului rămîne în per- 

finală de verificare funcţională. form celor prezentate urmează ve- manenţă conectată^ la acumulator, 

Ne-a mai rămas determinarea rificarea experimentală şi stabilirea chiar şi atunci cînd alimentarea 

tensiunii de referinţă, U ref , care ne exactă a pragurilor de basculare este întreruptă de releu, nu consîi- 

va permite şă dimensionăm divizo- (din Pt şi P 2 ), astfel încît să fie res- tuie în principiu un pericol sau in- 

rul R 3 —R 4 . în acest scop rezolvăm pectate cît mai precis condiţiile U mm convenient (acumulatorul nu poate 

în raport cu U reî oricare din relaţiile Şi U rnax impuse. Pentru efectuarea debita invers prin diodele punţii re¬ 
fl) şi (2), eventual ambele, pentru probelor este util să se înlocuiască dresoare, dacă acestea sînt în buna 

verificare. De exemplu, relaţia (1) releul Rel cu un bec de 0,2—0,3 A la stare). 

6 V, respectiv la 12 V, acesta per- 
Pagini realizate de fiz. A. MÂRCULESCU 



In cazul aparatelor portabile aii- borne şi terminînd cu afişarea aces- 

mentate de la baterii sau acumula- tei tensiuni pe panpu, permanent 

toare, eş‘te foarte util să se verifice sau la comanda dată prin apăsarea 

periodic starea de uzură, respectiv unui buton. 

de descărcare a acestora, pentru a De multe ori însă este suficient să 
nu avea surprize neplăcute, ca de ne asigurăm la verificarea periodică 

exemplu „curgerea 11 bateriilor în Io- de faptul că tensiunea de alimentare 

caşul lor (cu eventuale corodări ale nu a scăzut sub o anumită valoare 

contactelor sau pieselor învecinate), minimă, considerată drept limită 

sulfatarea ireversibilă a acumulatoa- pentru funcţionarea corectă a apa- 

relor ţinute prea mult timp descăr- râtului. în astfel de cazuri, controlul 

cate sau, pur şi simplu, nefuncţiona- se poate face foarte simplu, pe baza 

rea ori funcţionarea defectuoasă a unei logici „da sau nu“, prin aprin- 

aparatuiui tocmai atunci cînd avem derea sau neaprinderea uniji bec 

nevoie de el. miniatură sau LED. Dacă aparatul în 

Există, de la caz la caz, nume- cauză are un consum mai mare de 

roase metode de verificare, începînd curent, este important de ştiut că 

cu măsurarea directă a tensiunii la tensiunea de alimentare „în gol“ 




(forţa electromotoare) poate fi mult 
diferită de cea „în sarcină", motiv 
pentru care testarea va fi obligatoriu 
efectuată cu sarcina obişnuită (sau 
una artificială) conectată la bornele 
alimentatorului. 

în figura 1 se sugerează schema 
de principiu a unui astfel de tester 
care semnalizează scăderea tensiu¬ 
nii de alimentare U sub o anumită 
valoare prestabilită. Montajul utili¬ 
zează un tiristor de mică putere, 
care acţionează în circuitul anodic 
un bec miniatură. Valorile indicate 
corespund orientativ unei tensiuni 
nominale de 12 V. Din potenţiome- 
trul P se stabileşte pragul de intrare 
în conducţie a tiristor ului, respectiv 
valoarea minimă a tensiunii U pen¬ 
tru care becul L. se mai aprinde la 
apăsarea butonului B. Rezistenţele 
de limitare Rt şi R 2 se ajustează ex¬ 
perimental în funcţie de tensiunea şi 
curentul necesare porţii tiristorului 
pentru amorsarea fermă 

Practic se alege întîi valoarea mi¬ 
nimă acceptabilă a tensiunii U, în 
funcţie de exigenţa montajului ali¬ 
mentat De exemplu, pentru U=12 V 
să considerăm U,„„=10 V. Apoi se 


alimentează testerul cu această ten¬ 
siune minimă şi se reglează P astfel 
încît tiristorul să fie cît mai aproape 
de limita de amorsare, bineînţeles 
cu butonul B apăsat. O scădere 
foarte mică a tensiunii sub valoarea 
U„.„ trebuie să ducă la neaprinde¬ 
rea becului. 

Dacă este cazul, curentul consu¬ 
mat de tester poate fi mărit prin co¬ 
nectarea în paralel a unei rezistenţe 
de sarcină artificială, R v dimensio¬ 
nată în funcţie de natura consuma¬ 
torului real. 

Potenţiometrului P i se poate 
ataşa un tambur divizat pe care se 
marchează eventual poziţiile cores¬ 
punzătoare unor praguri uzuale (9 
V, 10 V, 11 V etc.) 

O variantă ceva mai complicată de 
indicator pentru scăderea tensiunii 
de alimentare este cea din figura 2 . 
De data aceasta, „afişarea" rezulta¬ 
tului se face cu ajutorul a doua 
LED-uri, unul verde şi celălalt roşu 
La apăsarea butonului B se va 
aprinde LED-ul verde dacă tensiu¬ 
nea U este mai mare decît U„, res¬ 
pectiv LED-ul roşu daca UCU.. . 

(CONTINUARE ÎN PAG. 21) 



TEHNIUM 4/1988 





! A MSV 
■ ; :4TRU 


O dată cu autorizarea radioamato¬ 
rilor din R.S.R. pentru lucrul în 
banda de 1 810-M 850 kHz, mulţi 
dintre ei îşi pun problema construirii 
sau adaptării echipamentelor exis¬ 
tente la noua gamă. 

în continuare voi descrie con¬ 
strucţia unui transverter adaptabil la 
orice transceiver care lucrează în 
gama de 7 MHz sau altă gamă. 
Transceiverul trebuie să aibă pute¬ 
rea de numai 1-:-5 W. 

Transverterul foloseşte un cristal 
de cuarţ cu frecvenţa de 8 940 kHz 
şi făcînd calculul obţinem: 

8 940 — 1 810 = 7 130; 

8 940 — 1 850 = 7 090; 
deci pentru gama de 1 810 la 1 850 
kHz, transceiverul de bază lucrează 
între 7 130 şi 7 090 kHz. 

Nu este obligatorie folosirea unui 
cuarţ de 8 940 kHz; se poate folosi 
orice cuarţ care prin calculul de mai 
sus să poată transpune gama de 1,8 
MHz în una din gamele transceive- 
rut ui de bază. 

Trebuie avut în vedere ca, în cazul 
lucrului în SSB, dacă foiosim me¬ 
toda de calcul de mai sus, transcei¬ 
verul de bază să poată transmite pe 
banda laterală superioară, astfel în- 
cît în gama de 1,8 MHz să transmi¬ 
tem pe banda laterală inferioară 
Pentru lucrul în CW nu sînt pro¬ 
bleme. 

Schema transverter ului este pre¬ 
zentată în figura 1 şi se compune 
din două părţi: blocul de RF şi am¬ 
plificatorul de putere. 

Blocul de RF este format dintr-un 


CONSTANTIN TUOQSIE, Y07Â0T, 

maestru al sportului 

convertor de 1,8 la 7 MHz pentru re¬ 
cepţie, mixerul pentru emisie din 7 
în 1,8 MHz şi oscilatorul cu cuarţ. 
Convertorul are un etaj amplificator 
de radiofrecvenţă de tip cascod cu 
circuit acordat la intrare. Tranzistoa- 
rele folosite sînt BF214, care lu¬ 
crează „foarte bine la această frec¬ 
venţă. în circuitul de bază al celui 
de-al doilea tranzistor din cascod se 
află un potenţiometru, cg. ajutorul 
căruia se reglează regimul de func¬ 
ţionare a etajului. 

Ieşirea etajului amplificator este 
cuplată inductiv cu circuitul acordat 
din grila mixerului, construit cu 
tranzistorul FET de tip BF256. La ie¬ 
şirea din mixer în circuitul de drena 
se află circuitul acordat pe 7 MHz. 
Cuplarea cu transceiverul se face 
inductiv printr-o bobină apropiata la 
2 mm de bobina circuitului acordat, 
în sursa FET-ului se aplică semnal 
de la oscilatorul cu cristal 
Mixerul la emisie foloseşte un 
tranzistor de tip 2N2219 la care se 
injectează semnal de la oscilatorul 
cu cuarţ în bază, iar în emitor so¬ 
seşte semnalul de la transceiverul 
de baza prin intermediul unui atenu¬ 
ator de cca 15 dB, construit cu cele 
trei rezistenţe de 1 Sil 
Dacă transceiverul folosit are pu¬ 
tere mică, între 0,5 şi 1,5 W, nu mai 
este necesar atenuatorul şi în acest 
caz condensatorul de InF se lipeşte 
direct la borna ce duce la.RL. 2 . 

După mixaj se obţine semnalul de 
1,8 MHz, care prin borna A se aplica 
în etajul de putere. 


Oscilatorul cu cuarţ este de tip 
CLAPP şi are circuit acordat în co¬ 
lector. Ieşirea se face inductiv, 
printr-o bobină aşezată lîngă cap㬠
tul rece aj circuitului acordat la 2 
mm. Tranzistorul folosit este de tip 
BF214. 

Tensiunea de RF la ieşire este de 
cca 2,8 V. 

Amplificatorul de putere este for¬ 
mat din două etaje şi anume: un 
preamplificator cu tubul EL180 şi un 
final de putere cu tubul GU29. în 
acest fel se poate obţine o putere 
input de 200 W. 

Pentru radioamatorii de clasa a 
11l-a se pot folosi EF80 şi 6P3, iar 
pentru, clasa a Il-a EF80 şi EL.500. 

Preamplificatorul primeşte semna¬ 
lul prin borna A din blocul de RF şi 
are circuitul anodic acordat în 1,8 
MHz. 

Amplificatorul final de putere prH 
meşte semnal din preamplificator în 
circuitul grilelor celor două tetrode 
legate în paralel. 

Pentru evitarea autooscilaţiilor, 
precum şi a radiaţiilor parazite, în 
circuitele de grile şi anozi s-au in¬ 
trodus rezistenţe şi şocuri antipara- 
zitare. 


Ieşirea din amplificator se face pe 
filtrul 7T. Curentul etajului final de 
putere se poate citi pe scala miliam- 
permetrului din circuitul catodului 
tubului GU29. Acesta are scala gra¬ 
dată de la 0 la 500 mA. 

Trecerea de pe recepţie pe emisie 
se face prin contactele releului RL. 
1. 2, 3, iar blocarea amplificatorului 
final în timpul recepţiei se face prin 
RL4 cu exces de negativare. 

Releul RL se comandă automat 
prin VOX-ul transceiverului de bază. 
Dacă nu avem acest contact auxi¬ 
liar, putem monta o cheie telefonică 
sau microîntr.erupător pe panoul 
transverterului, pentru trecerea ma¬ 
nuală din recepţie în emisie a releu¬ 
lui RL.. 

Acest releu este de tip miniatură, 
cu patru contacte „normal închise" 
şi alimentare la 18 V. Se pot folosi şi 
alte tipuri adaptabile ca alimentare 
şi contacte. 

Sursa de alimentare este prezen¬ 
tată în figura 4. Ea are un transfor¬ 
mator ce livrează următoarele ten¬ 
siuni alternative: 270 V, 150 V, 12,6 
V cu priză mediană (2x6,3 V). 

Prin dublarea tensiunii de 270 V 
se obţin 750 V pentru anozii finalu¬ 




lui de putere. 

Prin redresarea tensiunii de 150 V 
se obţin 210 V pentru alimentarea 
ecranelor din GU29, cît şi alimenta¬ 
rea prefinalului. 

Tensiunea de 12i6 V este folosita 
atît pentru alimentarea filamentelor 
din prefinal şi finalul de putere, cît 
şi pentru obţinerea tensiunii stabili¬ 
zate de 12 V, care alimentează blo¬ 
cul de RF. Tot de aici se mai ali¬ 
mentează un mic transformator ce 
are 6,3 V în primar şi scoate 50 V în 
secundar, pentru obţinerea tensiunii 
de negativare de —70 V. 

De reţinut că tuburile prefinal şi 
final nu au punct comun de masă la 
filament; conectarea lor se face ca 
în schemă. 

CONSTRUCŢIA MECANICĂ 

Transverterul este construit pe un 
şasiu din tablă de aluminiu de 2 mm 
grosime, cu forma şi dimensiunile 
din figura 7. 

Pe partea superioară se fixează 
transformatoarele TR1 şi TR2, tubu¬ 
rile amplificatorului final, CVI, CV2, 
LI2, RL şi condensatoarele electroli¬ 
tice ale sursei de 210 V şi —70 V 

Pe partea din faţă a şasiului se 
montează miliampermetrul mA, în¬ 
trerupătorul de feţea şi potenţiome- 
trul din grilele finalului GU29. La in¬ 
terior, aşa cum se vede în figura 8, 
se montează cele două olăci care 


TEHNIUM 4/1988 








BOBINA 

NR. SPIRE 

0 CONDUCTOR 

OBSERVAŢII 

LI 

10 

0,2 

Spiră lîngă spiră 

L2 

40 

0,3 

' - „ -' 

L3 

10 

0,2 

— „ — 

L4 

40 

0,3 

— „ — 

L5 

30' 

0,3 

— „ — 

L6 

8 

0,2 

— „ — 

L7 

30 

0.3 

— „ — 

L8 

8 

0,2 

— „ — 

L9 

40 

0,3 

— „ — 

L10 

10 

0,2 


LII 

40 

0,3 

— „ — 

L12 

45 

1 

Pas 0,5 

SI 

4 x 100 

0,15 

Fagure 

S2 

250 

0,3 

Primele 10 cu pas 0,5, 
apoi spiră lîngă spiră . 


conţin blocul de RF (cablajul impri¬ 
mat şi modul de plantare a pieselor 
se dau în figurile 2 şi 3 la scara 1:1) 
şi placa cu elementele redresoare 
montată ca în figurile 5 şi 6 la scara 
1 : 1 . 

Pe partea din spate a şasiului se 
află mufele de conexiune pentru 
transceiver, antenă, comandă VOX a 
lui RL, o mufă auxiliară şi cele două 
siguranţe. Tot aici se montează izo¬ 
lat cu mică tranzistorul stabilizator 
2N3055. Bobinele L.1 la L.11 sînt exe¬ 
cutate pe carcase din material plas¬ 
tic cu diametrul de 9 mm şi miez de 
6 mm. 

Bobina LI2 se confecţionează pe 
o carcasă din textolit cu diametrul 
de 40 mm. 

Toate bobinele se execută con-' 
form tabelului. 

51 se execută pe corpul unui re- 
zistor de 100 £1/1 W, după ce a fost 
curăţat stratul rezistiv. 

52 se execută pe un baston de 
textolit cu 020 mm. 

Transformatoarele se separă de 
tuburile amplificatorului cu un ecran 
din tablă de fier ca în figura 7. Şa- 
siul se închide în partea de jos cu 
un capac din tablă de aluminiu de 2 
mm, la care se pun patru picioare 
de cauciuc. 

REGLAJE Şl ACORDURI 

Se alimentează blocul de RF şi cu 
ajutorul unui voltmetru electronic, 
prin reglarea miezului din L.7, cău¬ 
tăm „să obţinem cca 2,8 V pe bobina 
L8. în caz contrar se va mări num㬠
rul de spire din L8 sau se schimbă 
poziţia ei faţă de L.7 (se apropie sau 
se bobinează peste L.7) 

Se pune potenţiometrul de 25 k£l 
din amplificatorul cascod cu 
cursorul la 1/4 faţă de masă. 

Se trece blocul RF în emisie prin 
alimentarea lui RL. şi se măsoară cu¬ 
rentul lui 2N2219, care trebuie să fie 
între 5 şi 10 mA în caz contrar se 
micşorează rezistenţa de 2,7 k£ 1 sau 
se măreşte. 

Se reglează potenţiometrul P din 
grilele lui GU29 astfel încît, cu toate 
tensiunile de alimentare, pe. recep¬ 


ţie, curentul citit la miliampermetru 
să fie 0, iar cînd trecem pe emisie să 
fie 20—30 mA. 

Se porneşte şi se acordează 


transceiverul de baza în frecvenţa 
de 7 110 kHz atît pe recepţie, cît şi 
pe emisie, dar pe o sarcina fictivă. 

Se reglează puterea transceiveru- 
lui la cca 5 W out (se poate şi mai 
puţin, dar fără atenuator): 

Se conectează transverterul la 
transceiver prin borna TR4. Se mon¬ 
tează antena la borna ANT. Se co¬ 
nectează cablul pentru contactul 
VOX al lui RL. 

Dacă s-au respectat datele şi 
montajul s-a executat corect, se vor 
auzi staţii în gama de 1,8 MHz în 
funcţie de propagare 

Se reglează miezurile din LI, 4, 5, 
urmărind un maxim , la S—metrul 
transceiverului. 

De asemenea, este posibil şi un 
reglaj al potenţiometrului de 25 kll, 
către 1/2 din cursă 

ATENŢIE! Nu depăşiţi 1/2 din 
cursă deoarece se pot deteriora 
tranzistoarele amplificatoare de RF 


în lipsa unui semnal din banda se 
poate folosi un grid-dip plasat la 
4—5 m de aparatură si acordat pe 
1 830 kHz. 

Se observă că circuitele nu au 
condensatoare variabile de acord, 
deoarece ecartul de frecvenţă re¬ 
cepţionat în aceste condiţii este cu 
mult mai mare decît cel permis de 
regulament. 

Pe emisie se reglează miezul lui 
L.9, 11 pentru un curent maxim (250 
mA), apoi se reglează filtrul n pe an¬ 
tenă după procedeul clasic. Datele 
bobinei L.12 sînt pentru o antenă 
scurtă (din lipsă de spaţiu), de 
aceea este posibil ca la o antenă de 
80 sau 160 m să se corecteze num㬠
rul de spire. Transverterul a fost fo- 
losit în combinaţie cu 
FR4—SSB—CW, obţinîndu-se un in- 
put de cca 200 W la o excitaţie de 5 
W cu atenuator, sau 120 W cu o ex¬ 
citaţie de 1 W fără atenuator 



mmmmmm wpsm h 

(p ® 






4>|eCvV\ *7>V 


I# |yf 1 


VEDEREA ŞASIULUI LA INTERIOR 



TEHNIUM 4/1988 


7 













Ing. CRISTIAN ÎVANCIOVIC! 


Montajul prezentat în articolul de 
faţă se adresează amatorilor emisiu¬ 
nilor radiofonice stereofonice recep¬ 
ţionate pe lungimi de undă ultra¬ 
scurte fFM). Aceştia ştiu că audie¬ 
rea directă, binaurală a programelor 
sonore permite atît localizarea pozi¬ 
ţiei relative în spaţiu a diferitelor 
surse sonore, cît şi sesizarea depla¬ 
sării acestora. Aceste percepţii se 
datorează faptului că oscilaţiile 
aciistice care ajung la cele două 
urechi, deşi provin de la aceleaşi 
surse sonore, au fază, intensitate şi 
timbru diferite şi de aceea senzaţiile 
obţinute de cele două urechi nu sînt 
identice. 

Se ştie că emisiunile cu modulaţie 
de frecvenţă (FM) au un raport sem¬ 
nal/zgomot mult superior celor cu 
modulaţie de amplitudine. Totuşi, 
emisiunile stereofonice FM au un 
raport semnal/zgomot inferior celor 
monofonice (chiar decodarea în 
sine produce un zgomot notabil). în 
condiţii de propagare slabă sau me¬ 
diocră, zgomotul de fond al unei 
emisiuni stereo devine supărător, în 
timp ce pe poziţia „mono" audiţia se 
face în condiţii satisfăcătoare. 
Aceasta se datorează faptului că 
perturbaţia aleatoare (şi de nivel re¬ 
lativ mare pentru a fi atenuată cu un 
eventual DNL.) are amplitudinea 
aproximativ egală pe cele două ca¬ 
nale, dar în antifază (defazată cu 
180°), astfel încît atunci cînd cele 
două căi se scurtcircuitează (pe po¬ 
ziţia mono), zgomotul scade consi¬ 
derabil datorită faptului că, semna¬ 
lele perturbatoare scăzîndu-se, re¬ 
zultă o amplitudine practic nulă. 

Circuitul prezentat (fig. 1) îşi ba¬ 
zează funcţionarea tocmai pe 
această idee teoretică. Cele două 
etaje cu tranzistoare nu produc o 


amplificare în tensiune (de care nici 
nu am avea nevoie, ba chiar ar pu¬ 
tea supraîncărca etajele ulterioare, 
apărînd pericolul unei limitări a am¬ 
plitudinii semnalului util). Conden¬ 
satoarele C3, C4, C5 produc o dia- 
fonie între canale, dependentă de 
frecvenţă. Cu cît creştem valoarea 
condensatoarelor (pe care le alegem 
egale între ele, C3=C4=C5), cu atît 
diafonia dintre canale creşte şi se 
produce de la o frecvenţă mai sc㬠
zută. Perturbaţia suprapusă semna¬ 
lului util îşi are spectrul de frecvenţe 
cel mai supărător axat spre frecven¬ 
ţele medii-înalte. Tocmai din 
această cauză se practică această 
diafonie voită spre spectrul superior 
de frecvenţă a semnalului, în timp 
ce spre frecvenţele joase separarea 
între canale se conservă, păstrîn- 
du-se în acelaşi timp şi efectul ste¬ 
reofonic. în acest mod se reduce 
simţitor fîşîitul supărător, neafectîn- 
du-se audiţia stereo. 

Condensatoarele C3, C4, C5 au o 
valoare de 22 nF şi produc diafonia 
la frecvenţe mai mari de 3 kHz. 
Constructorul poate mări sau mic¬ 
şora valoarea condensatoarelor, co- 
borînd sau crescînd valoarea frec¬ 
venţei de la care se produce diăfo- 
ma, variind în acelaşi timp şi intensi¬ 
tatea „fîşîitului". 

Montajul se poate intercala în sta¬ 
ţia de amplificare ori înainte de 
preamplificatorul audio, ori între 
preamplificator şi amplificatorul de 
putere. în primul caz este de dorit 
ca tranzistoarele să fie de tip 
BC.413, BC414 sau BC109, „BC173, 
care au un zgomot mai mic. în cazul 
cînd se introduce Între preamplifica¬ 
tor şi amplificatorul audio, tranzis¬ 
toarele pot fi şi de tipul BC107, 
BC108, BC171, BC172, BC237, sem- 


î [Cil CU Â*. 


Ing. AURELI AM MATEESCU 


După cum se ştie, pentru obţine¬ 
rea unei audiţii de calitate s-a trecut 
de la utilizarea de difuzoare de 
bandă largă la incinte acustice cu 
două, trei sau chiar patru căi. în 
aceste sisteme acustice, fiecărui di¬ 
fuzor Îi revine un domeniu de lucru 
dat, domeniu în care se obţin per¬ 
formanţele maxime pentru difuzo¬ 
rul în cauză, acesta fiind din con¬ 
strucţie specializat în reproducerea 
sunetului din domeniul respectiv. 

împărţirea domeniului audio 
(standardele HI-FI prevăd dome¬ 
niul 20 Hz — 20 000 Hz) în părţi ce 
urmează a fi reproduse de difu¬ 
zoare specializate este obţinută cu 
ajutorul unor reţele de separare L.C. 
în cele ce urmează ne vom ocupa în 
special de reţelele de separare pen¬ 
tru sisteme acustice ' (incinte) cu 
trei căi, sisteme ce dispun de trei di¬ 
fuzoare: 


— un difuzor pentru reproduce¬ 
rea frecvenţelor joase, numit curent 
Woofer (din limba engleză); 

. — un difuzor pentru reproduce¬ 
rea frecvenţelor medii, numit cu¬ 
rent midrange sau squaker; 

— un difuzor pentru reproduce¬ 
rea frecvenţelor înalte, numit cu¬ 
rent tweeter. 

Reţelele de separare pentru sis¬ 
temele acustice trebuie să îndepli¬ 
nească următoarele cerinţe, indife¬ 
rent de numărul de subdomenii în 
care împart domeniul audio: 

— să nu introducă distorsiuni 
mari ale formei semnalului audio, 
atît la puteri mici cît şi la puteri mari; 

— să nu consume o cantitate 
mare din energia livrată de amplifi¬ 
cator; 

— frecvenţele de tăiere (sepa¬ 
rare) între domeniile de lucru ale di- 
fuzoarelor trebuie amDlasate în 



naiul audio avînd un nivel suficient din figura 2. Din potenţiometrul R4 

de mare pentru a nu mai fi influen- se poate ajusta fin tensiunea de ie- 

ţat de zgomotul propriu al tranzis- şire stabilizată, 
toarelor. Consumul filtrului de zgomot este 

Montajul se alimentează de la o foarte redus, sub 10 mA. 
sursă stabilizată de tensiune pozitivă Montajul îşi opreşte acţiunea în 
de 15—25 V (eventual de la sursa momentul deschiderii îhtrerupătoa- 
preâmplificatorului). relor cuplate SI, S2, S3, revenin- 

iln exemplu de sursă stabilizată du-se astfel la separarea iniţială în- 
cu performanţe foarte bune este cel tre canale. 


zona de maximă sensibilitate a ure- de două difuzoare este redus. Ih 
chii, pentru ca eventualele erori de consecinţă 

construcţie care duc la pierderi de a) scad distorsiunile sistemului 

putere să nu fie sesizate. In mod cu- acustic; 

rent, frecvenţele de tăiere sînt fixate b) scade solicitarea difuzoare- 

în domeniul 400—800 Hz pentru se- lor, cu mărirea duratei de funcţio- 
pararea registrului grav şi mediu şi nare: 
între 3,5 şi 6 kHz pentru separarea 

registrului mediu şi înalt; — reţeaua de separare cu difu- 

— /eţeaua de separare trebuie să zoarele conectate trebuie să 

asigure o atenuare de circa 3 dB în păstreze la bornele de intrare o im- 

imediata apropiere a frecvenţei de pedanţă fixă în raport cu frecvenţa, 

tăiere stabilite. O valoare mai mare In .caz contrar caracteristica ampli- 

poate conduce la goluri în audiţie în tudine-frecvenţă va fi neliniară, de 

preajma frecvenţei de tăiere (carac- asemenea şi puterea preluată de la 

teristica amplitudine-frecvenţă este amplificator. 

căzătoare, .neliniară); Pentru uzul constructorilor ama- 

— panta de tăiere a reţelei tre- tori de audiţii de înaltă calitate fa- 

buie să fie cît mai abruptă pe cern în continuare cîteva precizări 

măsură ce se îndepărtează de frec- bazate pe o experienţă proprie în- 

vehţa de tăiere. în acest fel < " l ome- delungată în construcţia de sisteme 

niul de frecvenţe reprodus simultan acustice. 



8 


TEHNIUM 4/1988 










Conectarea tweeter-ului utilizînd L 4 ca au- 
totransformator de adaptare a impedanţei 


Caracteristicile carcasei pentru inductan- 
ţeie din tabelul 2. 


YZZZZZZ ZA 




I V7ZZZA 




U2ZZ2ZZA ■ YZZZZZZĂ 


. 4?=30mrn_ 


h=20mm 


Notă: Pentru inductanţele din tabelul 3. 
elementele constructive ao valorile 
0 = 40 mm, h = 20 mm. 


Reproducerea unei reţele de se¬ 
parare industrială nu asigură rezul¬ 
tatele scontate dacă nu se dispune 
de difuzoarele pentru care a fost 
creată. 

Utilizarea unor componente 
scumpe, cu toleranţe foarte mici, 
nu asigură rezultate superioare 
„audibil* 1 , dar nu se recomandă uti¬ 
lizarea componentelor de slabă ca¬ 
litate, declasate sau a celor de care 
se dispune pe moment în ideea că 
oricum „merge". 

Se recomandă o , construcţie în¬ 
grijită, cu precauţii împotriva vi¬ 
braţiilor parazite. 

Lipiturilor cu cositor li se va 


acorda o importanţă deosebită 
pentru asigurarea unui contact 
bun, sigur în timp, capabil să su¬ 
porte puteri mari. 

Condensatoarele utilizate în reţe¬ 
lele de separare sînt de tipul nepo¬ 
larizat, cu dielectric de calitate su¬ 
perioară (mylar, polipropilenă etc.) 
sau cu dielectric hîrtie metalizată 
(de exemplu, tipul MBM, MBGO, 
MBGP de provenienţă U.R.S.S.), cu 
tolerante cuprinse în domeniul 
±10%. 

în cazul în care se cer valori mari 
ale capacităţii, nu se recomandă 
utilizarea în paralel a mai mult de 
două condensatoare nepolarizate. 


Nr. 

spire 

INDUCTANŢA (mH) 1 

CuEm 

0 0,6 mm 

CuEm 

0 0,8 mm 

CuEm 

0 0,9 mm 

CuEm 

0 1 mm 

300 

2,55 

2,75 

2,90 

3, io 

290 

2,40 

2,55 

2,70 

2,85 

280 

2,20 

2,35 

2,50 

2,65 

270 

2,05 

2,2 

2,30 

2,45 ’ 

260 

1,90 

2,03 

2,12 

2,25 

250 

1,75 

1,87 

1,95 

2,07 

240 

1,60 

1,7 

1,8 

1,90 

230 

1,45 

1,55 .. 

1,65 

1,75 

220 

1,35 

1,42 

1,5 

1,60 

210 

1,20 

1,3 

1,35 

1,45 

200 

1,10 

1,17 

1,25 

1,30 

190 

1,00 

1,05 

1,12 

1,16 

180 

0,9 

0,95 

1,00 

1,05 

170 

0,8 

0,85 

0,9 

0,92 

160 

0,7 

0,75 

0,78 

0,82 

150 

0,6 

0,65 

0,68 

0,72 

140 

0,53 

0,56 

0,59 

0,62 

130 

0,45 

0,48 

0.5 

0,53 

120 

0,37 

0,4 

0,42 

0,45 

110 

0,31 

0,34 

0,36 

0,38 

100 

0,25 

0,28 

0.3 

0,32 

90 

0,2 

0,23 

0,25 

0,26 

80 

0,16 

0,18 

0,2 

0,21 

70 

0,12 

0,14 

0,16 

0,17 

60 

0,09 

0,11 

0,115 

0,125 

50 

0,06 

0,08 

0,085 

0,09 

40 

0,045 

0,055 

0,060 

0,065 


DIAMETRUL EXTERIOR AL BOBINEI 


,0 55 ■ 

0 70 

mr 



N 

(spire) : 

r .L 

(mH) 

N 

(spire) 


mm 




10 

0,02 

90 

0,42 

110 

■w 


3 30 

20 

'0,04 

100 

0.50 

180 



3,60 

30. 

0,07 

110 

0,60 

190 

* 

§§§ fiii 

3,70 

40 

0,11 

120 

0,70 

200 

IniS 


4,20 

50 . ! 

0,16 

130 

0,85 

210 

2,10 

300 

4,50 

50 j 

0,21 

140 

0,95 

220 

2,30 

;HIHI 


70 i 

0,28 

1&> 

1,1 


mmm 



80 

0,35 

160 

1,25 


2,75 

HH 

iii! 


Tensiunea nominală minimă re¬ 
comandată este de 63 Vcc. 

în cazul în care nu se dispune de 
condensatoare nepolarizate şi se 
optează pentru soluţia utilizării de 
condensatoare electrolitice- conec¬ 
tate cu minusul comun, se va avea 
în vedere.ca aceastea să fie de bună 
calitate, cu un curent rezidual cît 
mai mic şi o tensiune de lucru cît 
mai mare (preferabil peste 250 
Vcc). Nu uitaţi că înseriind două 
condensatoare cu capacitatea C, = 
= C 2 = C, capacitatea totală devine 



Revenind la reţelele de separare 
pentru sisteme acustice cu trei căi, 
în figura 1 este prezentată schema 
de principiu cel mai des utilizată atît 
de constructorii industriali, cît şi 
de constructorii amatori. Această 
schemă îndeplineşte cerinţele pe 
care le-am prezentat mai sus, avînd 
şi avantajul simplităţii şi accesibi¬ 
lităţii. 

Pentru a se evita o serie de cal¬ 
cule pentru determinarea elemen¬ 
telor reţelei, în tabelul 1 sînt prezen¬ 
tate valorile condensatoarelor din 
reţeaua de separare şi frecvenţa de 
tăiere f Ţ corespunzătoare. 

în funcţie de impedanţa difuzoa- 
relor utilizate urmează a fi calculate 
inductanţele conform următoarelor 
relaţii: 

L, = La = 225 Z D /f T) ; 

L 2 = L 4 = 225 Z D /f T2 
în care Z D = impedanţa difuzorului 
(în fi), iar f x1 ,.f T 2 = frecvenţele,de 
tăiere (separare), in Hz. 

în cazul în care constructorul dis¬ 
pune de date precise asupra difu- 
zoarelor pe care le va utiliza şi do¬ 
reşte să determine toate elementele 
reţelei din calcul, recomand utiliza¬ 
rea datelor din almanahul „Teh- 
nium“ 1985, pag. 58—63. 

Inductanţele se vor executa pe 
carcase din material plastic, lemn 
sau carton gros, fără miez magne¬ 
tic. Se va prefera utilizarea conduc¬ 
torului de cupru emailat cu diame¬ 
trul de 1 mm, corespunzător pentru 
puteri medii (pînă în 100 W putere 
nominală). 


Pentru uşurinţa construcţiei in- 
ductanţelor se dau tabelele 2 şi 3, în 
care sînt determinate valorile in- 
ductanţei avînd ca elemente cunos¬ 
cute diametrul conductorului şi di¬ 
mensiunile carcasei de bobinaj. 

Constructorul amator îşi va alege 
varianta care îl avantajeazâ. 

în cazul în care tweeter-ul are o 
altă impedanţă, mai scăzută decît a 
difuzoarelor pentru frecvenţe joase 
şi medii, se poate adapta, impedanţa 
acestuia cu cea a reţelei de sepa¬ 
rare construind bobina L 4 ca auto- 
transformator. Coeficientul de 
transformare K T este dat de relaţia: 



în care n-,._ 2 = nr. de spire între 
punctele 1 şi 2 (fig. 2); n, 3 = nr. de 
spire între capetele bobinei; Z T = 
impedanţa tweeter-ului; = impe¬ 
danţa difuzorului pentru frecven¬ 
ţele medii (sau joase, în cazul siste¬ 
melor cu două căi). 

Reţeaua de separare din figura 1 
asigură: 

— o pantă de circa 9 dB/octavă 
pentru frecvenţele joase-medii; 

— o pantă de 11—12 dB/octavă 
pentru frecvenţele medii-înalte; 

— o pantă de' 3,5 dB în imediata 
apropiere de cele două frecvenţe 
f T1 şi f T2 , caracteristici pe deplin sa¬ 
tisfăcătoare pentru amatorul pre¬ 
tenţios, nemulţumit de unele re¬ 
zolvări industriale, care, în virtutea 
economicităţii, fac rabat la calitatea 
produsului şi implicit a audiţiei, fapt 
justificat în special în ceea ce pri¬ 
veşte utilizarea cuprului. 

Desigur, suportînd costul lucrării 
şi depunînd un volum mare de 
muncă, se pot obţine rezultate care 
justifică pe deplin cheltuiala si efor¬ 
tul. 

BIBLIOGRAFIE 

Almanah “Tehnium", 1985 

Colecţiile revistelor Radio 
(U.R.S.S.), 1975—1985, si Amater- 
ske radio (R.S.C.), 1980-1987; 

Revista R.T E. (R.P.B.), nr. 6/1985 


TEHNIUM 4/1988 


9 








PRIZA 

TELECOMANDAM 


Montajul descris în continuare 
face parte din domeniu! construcţii¬ 
lor electronice pentru modernizarea 
locuinţei. Bineînţeles, această priză 
poate fi utilizată cu succes şi în alte 
domenii, în -industrie, învăţămînt etc. 
Funcţia ei este de a porni/opri apa¬ 
ratură elecîrocasnică de la distanţă, 
în condiţii cît mai comode. De ase¬ 
menea, are posibilitatea de oprire 
temporizată, după 5—20 de minute, 
a consumatorului cuplat la ea. 

încă din faza de proiectare s-au 
căutat o serie de soluţii care să-i 
asigure o fiabilitate deosebită în ex¬ 
ploatare. 

Priza telecomandată cuprinde 
două părţi funcţionale, partea de 
emisie şi partea de recepţie. Partea 
de emisie este portabilă, greutatea 
emiţătorului, fără baterii, fiind de 
250 g. Receptorul este staţionar, cu¬ 
plat în permanenţă la reţeaua indus¬ 
trială de 220 V/50 Hz. 

Schema bloc a prizei este dată în 
figura 1. 

Caracteristicile tehnice ale emiţ㬠
torului sînt: 

— frecvenţă de emisie 45 kHz; 

— frecventele de modulaţie 800 
Hz, 1 500 Hz, 2 000 Hz; 

— numărul canalelor de teleco¬ 
mandă 4; 

— raza minimă de acţiune 5 m; 

— tensiunea de alimentare 6 V; 

— curentul absorbit în emisie 60 
mA; 

— dimensiuni de gabarit 
130x80x30 mm. 

Caracteristicile tehnice ale recep¬ 
torului sînt: 

— tensiunea de alimentare 220 
V/50 Hz; 

— puterea consumată în poziţia 
de aşteptare 0,25 W; 

— puterea consumată cu toate 
canalele cuplate 0,65 W; 

— asigură pornirea/oprirea oric㬠
rui consumator electric de la re¬ 
ţeaua industrială de 220 V/50 Hz, ce 
nu depăşeşte puterea de 0,5 kW. 

Receptorul îndeplineşte toate nor¬ 
mele privind electrosecuritatea. 

DESCRIEREA FUNCŢIONĂRII 

Pentru a mări siguranţa în funcţio¬ 
nare, emiţătorul foloseşte o dublă 
modulaţie simultan, cu două sau trei 
frecvenţe, după cum urmează: 

— pentru canalul 1, 800 Hz si 

1 500 Hz; 

— pentru canalul 2, 800 Hz si 

2 000 Hz; 

— pentru-canalul 3, 1 500 Hz şi 
2 000 Hz; 

— pentru canalul 4, 800 Hz, 1 500 
Hz şi. 2 000 Hz, 

La recepţie, un sistem de trei filtre 
de bandă îngustă separă componen¬ 
tele de modulaţie (cele doua sau trei 
frecvenţe), verifică simultaneitatea 
lor şi dacă nivelul- lor depăşeşte un 
anumit nivel prestabilit, se comanda 
un circuit bistabi! corespunzător 


Ing. MILiAN CROS 

unui canal anume. Bistabilul, la pri¬ 
mul impuls de comandă, acţionează 
asupra elementului de execuţie (un 
releu electromagnetic), astfel încît 
priza electrică de ieşire să fie cu¬ 
plată la tensiunea de 220 V/50 Hz. 

Următorul impuls primit de bîsta- 
bil va face ca elementul de execuţie 
să decupleze priza de la tensiunea 
de 220 V/50 Hz. 

Schema electrică de principiu a 
receptorului este dată în figura 2. 

Urmărind cu atenţie schema, se 
pot distinge toate blocurile funcţio¬ 
nale ale părţii de recepţie" date în fi¬ 
gura 1. Astfel, blocul de recepţie a 
purtătoarei (R) este format dintr-un 
amplificator realizat cu 2/4 £M324 şi 
un demodulator în amplitudine. 

Circuitul LC acordat pe frecvenţa 
de 45 kHz de. la intrarea acestui bloc 
este cuplat la etajul de amplificare 
prin intermediul unui TEC, pentru 
ca intrarea amplificatorului să şun- 
teze cît mai puţin circuitul oscilant. 

Blocul filtrelor (F) este realizat cu 
3/4 0M324. Filtrele sînt acordate pe 
cele trei frecvenţe modulatoare. 
Banda lor de trecere la 3 dB este de 
aproximativ 80 Hz. Practic, ele con¬ 
ţin aceleaşi elemente (valorile rezis¬ 
tenţelor şi condensatoarelor sînt 
aceleaşi pentru toate filtele). în pro¬ 
cesul de reglare, potenţiometrele P 3l 


P : şi Pi vor fi poziţionate la aseme¬ 
nea valori încît fiecare filtru să fie 
acordat pe una din frecvenţele de 
modulaţie. 

Blocul de decizie (D) cuprinde trei 
comparatoare de tipul /ŢM339 şi un 
circuit de decodificare binar-zecimal 
de. tipul CDB442. 

în momentul în care tensiunea de 
la ieşirea filtrelor depăşeşte tensiu¬ 
nea de referinţă de ia intrarea com¬ 
paratoarelor, la ieşirea comparatoa¬ 
relor va fi un nivel corespunzător lui 
1 logic TTL, ceea ce va determina 
ca una din ieşirile corespunzătoare 
cifrelor din binar 3, 5, 6 şi 7 să 
treacă în 0 logic. 

După cum se poate deduce din 
funcţionarea circuitului decodifica- 
tor CDB442, 0 logic pe aceste ieşiri 
se obţine numai în cazul în care 
există simultan tensiune pe două 
sau trei din intrările circuitului de- 
codificator. 

Acest fapt asigura o probabilitate 
foarte mică de eroare a comenzilor 


PARTEA DE RECEPŢIE 


sau acţionărilor întîmplătoare. 

Blocul bistabilelor (B) cuprinde 
două circuite bistabile de tipul 
CDB474 legate întj^o conexiune de 
tip T. Pe bornele R ale acestor bi¬ 
stabile se aplică, prin intermediul 
comutatorului K : , tensiunea de co¬ 
mandă de la blocul releului de timp, 
atunci cînd dorim ca una din prizele 
electrice de ieşire să fie temporizată. 

Este bine ca releele de execuţie 
să fie de tipul cu contacte vidate 
(asemenea relee se pot recupera de 
la semnalizatoarele de direcţie de la ; 
autovehiculele mai moderne). 

Circuitul LC se realizează pe o 
bară de ferită cu lungimea de 150 
mm şi diametrul de 10 mm, folosită 
.frecvent în receptoarele radio. Bo¬ 
bina conţine 30 de spire, iar capaci¬ 
tatea are valoare de 10 nF. Prin po¬ 
ziţionarea bobinei pe bara de ferită 
se acordează circuitul pe frecvenţa 
de 45 kHz. 

Schema electrică de principiu a 
emiţătorului este dată în figura 3. 



LEGENDA'• (r)«BLDC DE RECEPŢIE 
©“BLOCUL FILTRELOR 
@-BUX DE DECIZIE 
©-BLOCUL BISTABILELOR 

©-BLOCUL RELEULUI 
DE TIMP 

Pir4-PRIZE ELECTRICE 
220Vca/50Hz 
01-3-OSCILATOARE DE J.F. 
BC - BLOCUL DE COMANDA 
gp - blocul de generare 
A PURTĂTOAREI 


BFW 10,11,1211 tfnF 




NOTA: 

FILTRELE F2 Şl F3 SÎNT 



*5V 


m 

















Cele trei oscilatoare din figura 1 
sînt realizate după o schemă de os¬ 
cilator cu reţea de defazare în dublu 
T, ceea ce asigură o stabilitate ridi¬ 
cată a frecvenţei, chiar şi la variaţii 
mari ale tensiunii de alimentare. 

Generatorul de purtătoare (GP) 
este realizat cu două tranzistoare de 
tipul BD135. Sarcina acestui genera¬ 
tor este un circuit LC acordat pe 
frecvenţa de 45 kHz. Modulaţia 
acestui generator de către frecven¬ 
ţele modulatoare se face prin inter¬ 
mediul tranzistorului BD136, reali- 
zînd o modulaţie în amplitudine de 
50%. 

Bobina L, cuprinde 20 de spire cu 
priză mediană, iar bobina L : are 30 
de spire. Ambele bobine se execută 
cu liţă de radiofrecvenţă. 

Modul de realizare este următorul: 
pe mijlocul unei bare de ferită de ti¬ 
pul celei folosite la receptoarele 
„ZEFIR" se bobinează mai întîi L ; . 
Se fixează această bobină eventual 
.cu un strat de scotch, iar peste L : 
se execută L, 

Valoarea capacităţii C se tato¬ 
nează în jur de 10 nF, pînă cînd 
frecvenţa de emisie devine 45 kHz. 

Şi în cazul emiţătorului, pentru o 
construcţie uşoară s-a adoptat solu¬ 
ţia ca oscilatoarele să fie constituite 
din elemente de aceleaşi valori, ur- 
mînd ca frecvenţele de lucru cores¬ 
punzătoare să fie fixate din poten¬ 
ţiometre. 

Atît partea de emisie, cît şi cea de 
recepţie vor fi montate în carcase 
din plastic, iar pentru partea de re¬ 
cepţie prizele electrice de ieşire vor 
•fi prize STAS de tipul celor aplicate. 



Pentru reglarea şi măsurarea pa¬ 
rametrilor, atît ai emiţătorului cît şi 
ai receptorului, sînt necesare un os¬ 
ciloscop, un generator şi un free- 
venţmetru. 


Personal, am folosit un osciloscop 
de tip EO104M si un versatester de 
tip. EO502M. 

în final, pentru constructorii care 
nu vor să realizeze această priză, 


sistemul propus este indicat pentru 
automatizarea completă a unui tele¬ 
vizor modern, putînd asigura schim¬ 
barea a 3 canale, oprirea şi pornirea 
televizorului de la distanţă. 








TESTAfcf 
ÎN*£Q1ST*ÂRI10* 
m cAsrroFOAiMf 


Testarea casetofoanelor cu ajuto¬ 
rul calculatoarelor personale com¬ 
patibile Sinclair Spectrum este sus¬ 
ceptibilă de rezultate bune. 

In configuraţia standard calculato¬ 
rul personal HC 85 are o interfaţă 
de comunicaţie cu casetofonul folo¬ 
sind modularea în durată a impulsu¬ 
rilor. Datorită regimului puternic ne¬ 
liniar în care funcţionează, această 
interfaţă este destul de tolerantă la 
erori. 

înregistrarea şi lectura benzii 
magnetice se fac prin software 
adecvat (programul de diagnosti¬ 
care — DIAG) care funcţionează pe 
principiul testării ciclice' a stării. 

Comunicaţia se face prin interme¬ 
diul bitului 3 din portul 254 pentru 
scrierea pe casetă şi prin interme¬ 
diul bitului 6 din portul 254 pentru 
rotirea canalului de casetă. 

Modularea în durată a impulsuri¬ 
lor constă în asocierea valorilor lo¬ 
gice 0 şi 1 ale ieşirii/intrării cu du¬ 
rate diferite ale impulsurilor, ceva 
mai lungă, pentru 0 şi mai scurtă 
pentru 1. în cazul interfeţei folosite 
la calculatorul HC 85, aceste valori 
sînt de cca 0,5 ms şi respectiv 1 ms, 
cu precizie de 2% (2x10 6 s). Această 
precizie destul de ridicată în genera¬ 
rea şi măsurarea duratelor unor im¬ 
pulsuri permite măsurara cu precizie 
a variaţiilor de viteză de antrenare a 
benzii magnetice. Astfel se pot pune 
în evidenţă fluctuaţii de viteză de 
cca 10 3 mm/s. 

Pentru aceasta este necesară o 
bandă etalon, care va conţine un 
mesaj etalonat în durată, produsă cu 
ajutorul unui calculator şi al unui 
• aparat de referinţă (casetofon). Pre- 
supunînd corectă viteza acestuia, se 
fac teste de citire a benzii cu ajuto¬ 
rul casetofonului de testat. 

Cunoscînd frecvenţa impulsurilor 
înregistrate pe bandă o putem com¬ 
para cu cea citită. Astfel se pot ob¬ 
serva variaţiile de antrenare a benzii. 

Calculatorul poate afişa o „oscilo- 
gramă“ de impulsuri pe ecran ară- 
tînd ce informaţie se citeşte de pe 
casetofon. Această oscilogramă 
oferă o informaţie calitativă despre 
amplitudinea impulsurilor şi una 
cantitativă, de precizie ridicata, des¬ 
pre durata impulsurilor. 

Cu ajutorul calculatorului se 
poate face o analiză în frecvenţă a 
impulsurilor, obţinînd un spectru de 
durată a impulsurilor de pe bandă 
conform figurii 1, avînd pe abscisă 
raportul 1/T, cu T durata impulsului 
şi pe ordonată numărul de impulsuri 
cu durata dată în unitatea de timp 
(de eşantionare). 

în cazul unei înregistrări „per¬ 
fecte", monotone (cuprinzînd doar 
zero sau unu), pe ecran trebuie să 
apară o singură dungă verticală, co¬ 
respunzătoare duratei semnalului de 
etalonare. 

Dacă însă casetofonul are variaţii 
de viteză, apar dungi corespunz㬠
toare unei alte durate. Diagrama 
arată destul de sugestiv calitatea 
aparatului. 

în modul de lucru oscilogramă, 
aceeaşi informaţie apare pe ecran 
sub forma unor impulsuri de durate 
egale pentru înregistrarea etalon 
(fig.2), sau de durate diferite pentru 


Ing. ION DlAIVIAIMD1 

un aparat cu viteză neuniformă 
(fig.3). 

La cerere se poate face analiza 
numerică a acestor erori pentru du¬ 
rate de eşantionare date. Dacă ana¬ 
liza în dOrată şi oscilogramele se 
pot obţine în timp real, rezultatele 
numerice se pot obţine numai după 
anumite perioade alternative de cal¬ 
cul şi de eşantionare. 

Deci în acest mod se pot obţine 
informaţii bune despre viteza de an¬ 
trenare a benzii şi variaţiile acesteia 
în timp. Nu este necesar un 
hardware suplimentar, însă cablurile 
de conexiune trebuie să fie bine 
adaptate şi bine ecranate pentru a 
nu capta zgomote; de asemenea, 
calculatorul şi casetofonul este re¬ 
comandat să aibă surse de alimen¬ 
tare bine filtrate şi bine stabilizate, 
care să nu inducă zgomote în calcu¬ 
lator. 

Buna precizie a măsurării depinde 
în mică măsură de condiţiile de me¬ 
diu, dar este bine ca aparatura să fie 
„încălzită" cca 1/2 oră pentru ca 
frecvenţa cuarţuui (de cca 14 MHz) 
din calculator, care se divizează, să 
fie cît mai stabilă (se divizează la 
3,25 MHz). 

Semnalul furnizat de casetofon nu 
trebuie să depăşească 2 V, fiind în 
pericol interfaţa calculatorului. 

Cu hardware suplimentar sînt po¬ 
sibile măsurători mult mai precise şi 
mai variate, ca determinarea spec¬ 
trului de frecvenţă pentru semnal si¬ 
nusoidal, calculul benzii de trecere 
a lanţului de amplificare, corecţia şi 
stabilizarea vitezei de antrenare a 
benzii ş.a. 

în cazul folosirii unui calculator 
TIM—S care se poate comuta pe o 
frecventă de tact a microprocesoru¬ 
lui Z80 de 6 MHz faţă de 3,25 MHz, 
performanţele de măsurare vor 
creşte proporţional, deoarece va 
creşte viteza de eşantionare a sem¬ 
nalului primit de la casetofon. 

Banda de trecere a amplificatoa¬ 
relor din casetofoanele obişnuite 
este de cca 40—8 000 Hz pînă la 
16—45 000 Hz. Datorită frecvenţei 
de eşantionare reduse, calculatorul 
poate testa doar o porţiune din 
această fereastră de frecvenţe, pînă 
pe la cca 5 000 Hz în cazul f M(T = 
3,25 MHz (HC 85) şi de aproapăe 
8 000 Hz pentru f tact = 6 MHz (ca¬ 
zul lui TIM—S). 

DIAG — Program de testare a înre¬ 
gistrărilor pe casete magnetice. 
Instrucţiuni de utilizare. 

Denumire program: DIAG 
Calculator: Compatibil Sinclair 
Spectrum: HC 85, TIM-S 
Clasa şi tipul: Utilitar pentru testa¬ 
rea înregistrărilor pe casete mag¬ 
netice. 

Configuraţia necesară: Calculator 
personal compatibil Sinclair 
Spectrum, TV (de preferinţă co¬ 
lor), casetofon. 

Scop: Programul permite obţinerea 
unor rezultate optime în lucrul 
cu un casetofon pe care se face 
înregistrare serială prin modulare 
în durată a impulsurilor. Se pot 
testa funcţiile de încărcare şi sal¬ 
vare. 

Fundamentare teoretică: Calculato¬ 


rul foloseşte modularea în durata 
a impulsurilor, cu trei valori dife¬ 
rite pentru durate, două pentru 
reprezentarea biţilor 0 şi 1 şi o 
valoare mai mare pentru antetul 
fiecărui fişier. 

Impulsurile fiind citite de cal¬ 
culator de pe caseta magnetică, 
acesta va înregistra lungimile lor 
şi va decide astfel ce tip de im¬ 
puls este. Pentru ca o încărcare 
să fie corectă, lungimile impulsu¬ 
rilor trebuie să fie cît rhai apro¬ 
piate de acelea aşteptate de cal¬ 
culator. Prin ajustarea volumului 
şi tonului de control al casetofo¬ 
nului, lungimile impulsurilor vor 
fi mai mari sau mai mici. Pentru 
a determina dacă lungimile sînt 
corecte, se va utiliza funcţia de 
analiză în durate (TIMP ANA¬ 
LIZĂ) care va arăta cum au fost 
citite lungimile impulsurilor. 

Deoarece fiecare casetă mag¬ 
netică are parametri diferiţi, con¬ 
trolul tonului şi al volumului va fi 
valabil numai pentru un tip de 
casetă. Pentru alt tio de casetă 


litera G (Quit).. 

1. La opţiunea Help se vor obţine 
explicaţii teoretice şi detaliate cu 
privire la utilizarea programului. 

2. La opţiunea Oscilograme se 
vor obţine explicaţii cu privire la uti- | 
Uzarea acestei opţiuni. 

Se va apăsa ENTER şi pe ecran 
vor apărea 8 axe orizontale cu mar¬ 
caj pe scară şi 8 linii cu date. Apoi 
se va porni casetofonul cu banda 
ale cărei înregistrări se doreşte a se 
controla. 

Dacă semnalele ajung corect la 
calculator, se vor vedea impulsuri 
mobile simetrice şi lungi de circa 5 
unităţi (pe liniile cu date). Imaginea 
se va putea opri la un moment dat 
cu 1 ajutorul tastei BREAK. 

3. La opţiunea Timp analiză se va ' 
face o analiză în durată. Se va porni 
casetofonul şi se vor ajusta volumul 
şi tonul pentru, a se obţine o dia¬ 
gramă optimă. în acest caz vîrfurile 
reprezentînd lungimile de impulsuri 
“0", Ş j an ţ e ţ vor trebui să fie cît 
mai înguste posibil şi să nu'apară în 
zona roşie. Imaa.nea se va putea 


nr. de impulsuri 
în unitatea de 
timp 






se va utiliza analiza în durată 
(TIMP ANALIZĂ) încă o dată şi 
se va nota poziţia corectă pe fie¬ 
care casetă. 

Mod de utiSszare 

Comanda de încărcare: LOAD 
“diag“ sau LOAD “ “. 

Programul fiind cu autostartare 
după încărcare se va intra automat 
în execuţie prin care se va afişa me- 
nu-ul: 

Pentru explicaţii detaliate 
— HELP 

Pentru a obţine oscilograme de 
impulsuri 
— Oscilograme 
Pentru analiza în durată 
— Timp analiză 
Pentru testarea înregistrării 
— RECORD 

Pentru verificarea înregistrării 
— Verificare 

Pentru a ieşi din program 
— Exit 

Opţiunea se va lua prin tastarea 
primei litere (clipitoare şi în video 
invers) a comenzii respective. 

Reîntoarcerea la menu-ui princi¬ 
pal din orice comandă se va face cu 


opri la un momem dat cu tasta 
BREAK. 

4. La opţiunea Record — testarea 
înregistrării — se va pregăti caseto¬ 
fonul pentru salvarea •(înregistrarea.) 
unui fişier de 4 000 de octeţi. După 
salvare, se va rebobina banda şi se 
va face verificarea înregistrării cu 
funcţiile _ OSCILOGRAMA şi TIMP 
ANALIZĂ. Dacă acestea dau rezul¬ 
tate bune se va putea face o verifi¬ 
care şi cu funcţia de VERIFICARE a 
programului. 

5. La opţiunea Verificare se va ve¬ 
rifica fişierul salvat cu funcţia de în¬ 
registrare. Aceasta se va realiza re- 
bobinînd caseta la începutul fişieru¬ 
lui salvat, acţionînd casetofonul şi 
apoi orice tastă a calculatorului. 

6 . La opţiunea Exit se va ieşi din 
program, iar acesta se va autodis¬ 
truge. 

La o ieşire accidentală sau dorită 
(cu BREAK) din program, acesta se 
va putea relansa cu comanda RUN. 

Programul are şi opţiune de sal¬ 
vare din el însuşi. Se trece în BASIC 
si se dă comanda GO TO 9500. 


12 


TEHNIUM 4/1988 







REGULAMENTUL CONCURSULUI 
DE IDEI TEHNICO - ŞTIINŢIFICE 


I 1 Ft 1 C 


Dezvoltarea soci al -economică a României, aşa cum este concepută 
în lumina hotărîrilor Congresului a! XSINea şi ale Conferinţei Maţio- 
nale ale partidului, este indisolubil legată de sporirea contribuţiei cer¬ 
cetării ştiinţifice şi implementarea rapidă a rezultatelor ştiinţei în pro¬ 
ducţie, deelanşînd la niveluri de masă o largă mişcare de valorificare 
a înaltului potenţial creator ai poporului nostru. 

Referindu-se la direcţiile prioritare de acţiune pentru perioada ur¬ 
mătoare, tovarăşul NiCOLÂE CEÂUŞESCU, secretarul genera! ai par¬ 
tidului, sublinia In Raportul prezentat la Conferinţa Naţională a parti¬ 
dului: „înfăptuirea planurilor şi programelor economico-sociale ale 
obiectivelor strategice ale actualului cincinal impune ca o necesitate 
obiectivă dezvoltarea şi mai puternică a ştifnţei, învăţămîntului şi cul¬ 
turii. Trebuie să acţionăm cu toată hoiărîrea în direcţia intensificării 
activităţii de cercetare, pentru legarea şi mai strînsă a cercetării cu 
producţia şi invăţămîntul, soluţionarea înîr-un termen scurt a proble¬ 
melor multiple şi complexe ale progresului tehnic, ale introducerii ra¬ 
pide in producţie in toate sectoarele, a noilor realizări ale ştiinţei şi 
tehnicii". 

în acest context, urmărind stimularea creativităţii ştiinţifice şi teh¬ 
nice, în vederea promovării şi introducerii rapide a progresului tehnic 
în toate sectoarele de activitate, actualul concurs cu tema „Informa¬ 
tica între creativitate şi utilitate", organizat de revista „Tehnium" îm¬ 
preună cu Comisia pentru propagandă şi creaţie tehnico-ştiinţifică 
din cadrul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist şi cu 
sprijinul Institutului d@ Tehnică de Caicul şi Informatică, îşi propune 
să polarizeze atenţia tinerei generaţii spre un domeniu cu vaste per¬ 
spective de aplicare in ţara noastră. 



ART. 1. Concursul îşi propune să 
stimuleze creaţia tehnico-ştiinţifică, 
fantezia, dorinţa de auîoperfecţio- 
nare a tinerilor (şi a tuturor celor 
care, chiar neprofesionişti fiind, vor 
să bată !a porţile informaticii) şi, 
mai ales, să încurajeze implementa¬ 
rea tehnicii de calcul în orice dome¬ 
niu de activitate în scopul creşterii 
eficienţei muncii, a corectitudinii şi 
rapidităţii de execuţie, fie că este 
vorba de proiectare sau învâţămînt, 
de artă sau birotică, de medicină 
sau automatizare. 


ART. 2. La concurs pot participa 
tinerii interesaţi în promovarea şi 
implementarea informaticii la noi în 
ţară, precum şi colective şi cercuri 
de creaţie din sistemul U.T.C., la ni¬ 
vel de întreprindere, oraşe, municipii 
şi judeţe, atît în domeniul hardwa- 
re-ului cît şi al software-ului, cu lu¬ 
crări care nu fac obiectul sarcinilor 
şi îndatoririlor de serviciu şi care nu 
au fost elaborate în timpul progra¬ 
mului de lucru. în acest sens se va 
anexa — acolo unde este cazul — o 
nota din partea întreprinderii sau in¬ 


stituţiei unde lucrează participantul. 

ART. 3. Concursul se va desfăşura 
pe trei secţiuni după cum urmează: 

A. Software pentru aplicaţii în ac¬ 
tivităţi sociale şi economice, sec¬ 
ţiune în cadrul căreia se vor pre¬ 
zenta programe a căror implemen¬ 
tare are drept consecinţă optimizări 
de procese industriale, economii de 
materii prime şi materiale, creşterea 
eficienţei şi productivităţii muncii, 
proiectarea asistată de calculator 
etc. 

B. Software pentru instruire, edu¬ 
caţie şi divertisment asistate de cal¬ 
culator. în cadrul acestei secţiuni, 
programele dedicate instruirii şi 
educaţiei vor trebui să fie elaborate 
în concordanţă cu programa şcolară 
din învăţămîntul profesional, liceal şi 
superior pentru toate formele de în- 
văţămînt teoretice şi practice. 

C. Hardware. In cadrul acestei 
secţiuni vor putea fi prezentate con¬ 
strucţii a căror aplicabilitate se re¬ 
feră în exclusivitate la tehnica de 
calcul. Vor avea prioritate realizări 
practice compatibile cu echipamen¬ 
tele tehnicii de calcul româneşti sau 
care pot fi conectate la actualele 
calculatoare, subansambluri în care 
componentele electronice autohtone 
sînt prioritare. 

ART. 4. Lucrările trimise la con¬ 
curs care fac obiectul articolului 3 
(A, B) vor trebui să fie prezentate pe 
casetă şi pe listing şi însoţite de o 
justificare a soluţiei adoptate. 

ART. 5. Lucrările trimise la con¬ 
curs conform articolului 3 C vor tre¬ 
bui să conţină, pe lîngă realizarea 
practică, şi un memoriu tehnic-justi- 
ficativ din care să nu lipsească 
schema-bloc, schema electrică şi 
modul de funcţionare (maximum 4 
pagini dactilografiate sau listing de 
imprimantă). 

ART. S. Lucrările vor trebui tri¬ 
mise pînă la data de 30 octombrie 
1988 (data poştei) pe adresa: Re¬ 
dacţia „Tehnium", Piaţa Scînteii nr. 
1, sectorul 1, Bucureşti, cod 79784, 
însoţite de o notă ce va conţine titlul 
lucrării, secţiunea la care participă, 
numele şi prenumele autorului sau 
autorilor, locul de muncă, funcţia pe 
care o deţine şi profesia de bază, 
vîrsta, telefoanele de la serviciu şi 
domiciliu, adresa. 


ART. 7. Nu vor intra în concurs 
ac'ele lucrări care au mai .fost pre¬ 
miate la alte concursuri sau care nu 
conţin o contribuţie evidentă a auto¬ 
rului. 

ART. 8. Cele mai valoroase lucrări 
prezentate la concurs vor fi distinse 
cu premii şi menţiuni, după cum ur¬ 
mează: 

a) Un mare premiu oferit de 
I.T.C.i. consîînd dintr-un set de 
componente şi programe pentru un 
calculator personal românesc 

b) Pentru lucrări deosebite se vor 
acorda un premiu special al juriului 
şi un premiu special al revistei „Teh¬ 
nium" în valoare de 3 500 lei 

c) Secţiunea „Software pentru 
aplicaţii în activităţi sociale şi eco¬ 
nomice": 

Premiul 1 în valoare de 3 000 lei 
Premiul 2 în valoare de 2 500 let 
Premiul 3 în valoare de 2 000 lei 
2 menţiuni în valoare de 1 000 lei 

d) Secţiunea „Software pentru in¬ 
struire, educaţie şi divertisment asis¬ 
tate de calculator": 

Premiul 1 în valoare de 3 000 lei 
Premiul 2 în valoare de 2 500 lei 
Premiul 3 în valoare de 2 000 lei 
2 menţiuni în valoare de 1 000 lei 

e) Secţiunea „Hardware" 

Premiul 1 în valoare de 3 000 lei 
Premiul 2 în valoare de 2 500 lei 
Premiul 3 în valoare de 2 000 lei 
2 menţiuni în valoare de 1 000 lei 
ART. 9. Juriul va fi format din 

specialişti, reprezentanţi ai C.C. al 
U.T.C., I.T.C.I., C.N.S.T., I.N.I.D., 
O.S.I.M. şi ai redacţiei. 

ARJ. 10. Concursul va fi populari¬ 
zat prin intermediul presei şi radio-- 
televiziunii. 

ART. 11. Cele mai bune lucrări 
vor fi recomandate spre aplicare 
unor ministere şi centrale industriale 
de profil, de asemenea, ele vor fi 
popularizate prin intermediul revis¬ 
telor „Ştiinţă şi tehnică" şi „Teh¬ 
nium". 

Cele mai bune programe vor fi re¬ 
comandate spre achiziţionare la Bi¬ 
blioteca Naţională de Programe. 

ART. 12. Susţinerea lucrărilor în 
vederea premierii şi festivitatea de 
înmînare a premiilor vor avea loc în 
Bucureşti în prima decadă a lunii 
decembrie 1988. 

ART. 13. Hoîărîrile juriului sînt de¬ 
finitive. 


DIAGNOSTICARE 

2 FOR 1=23760 ÎO 23768i POkE 
i,8s NEXI iî POKE 23755,0: POKE 
23756,O 

3 OO TO 1000 

4 CLS s FOR i=l TO 22 

5 PRINŢ INK 2;“ 

"S INK 4f H INK 2j " "y INK 

6 r u "f INK 2? " "? I.NK 5y " 

"y INK 2j" 

IO NEXT i 

15 POKE 23659,1 

1:7 PRINŢ PAPER 2y ,l 

"y PAPER 4V “I PAPER 2y “ 

"y PAPER 6?" PAPER 2;" "y 

PAPER 5:" "3 PAPER 2;" 

18 POKE 23659,2 
20 RANDOMI 7.E USR 32000 
50 00 TO 1000 

400 CLS : RESTORE s FOR i -USR " 
a" T0 USR "a"+7 
410 READ a: POKE i,a 
420 NEXT i 

450 DATA 0,32, 32,255, 32,32,0, O 
500 FOR 1=1 TO 22 STEP 3 
510 PRINŢ "AAAAAAAAAAAAAAAAAAAA 
AAAAAAAAAAAA": IF i<20 THEN PRIN 
T : PRINŢ 
520 NEXT i 

550 RANDOMIZE USR 32149 
ÎOOO REM menu 
1020 PAPER 7* INK O 
1040 CLS 

1060 PRINŢ TAB 7y FLASH ly INVER 
SE ly BRIGHT ly"TESTAREA BENZILO 
R“ 


1080 PRINŢ '"Pentru explicaţii d 
etal iate"'"y BRIGHT 1? FLASH 
ly H H"y FLASH Oy **elp" 

1100 PRINŢ '"Pentru a obţine osc 
ilograme de"'"impulsuri"'"~ "y B 
RIGHT 1 } FLASH 1;"G"y FLASH Oy"s 
cilograme" 

1120 PRINŢ '"Pentru analiza in d 
urata "y BRIGHT ly FLASH ly 

"T"; FLASH Oy"irnp analiza" 

1130 PRINŢ '"Pentru testarea inr 
egistrarii"y BRIGHT ly FLAS 
H 1y"R"y FLASH Oy"ecord" 

1135 PRINŢ '"Pentru verificarea 


Înregistrării"'"- "y BRIGHT ly F 
LASH 1y"V"y FLASH Oy"erificare" 
1140 PRINŢ '"Pentru a ieşi din p 
rogram"'"y BRIGHT ly FLASH ly 
"E"y FLASH Oy"xit" 

1200 PRINŢ AI 21,Oy INK 2y"INTR0 
DUCEŢI COMANDA" 

1220 PAUSE Os LET a$=INKEY$ 

1230 IF a$=" 

TO 5000 
1240 IF a$="t 
TO 6000 

1245 IF a$= 

TO 6500 

1246 IF 
TO 8000 

1247 IF 
TO 8200 

1249 IF a$="e" 

NDOMIZE USR 0 

1250 PRINŢ AT 
K 2y"FOLOSIŢI DOAR COMENZILE IND 


: 11 o u OR 

a$="Q" 

THEN 

GO 

«"t" OR 

a$="T" 

THEN 

00 

:"h" OR 

a$=”H M 

THEN 

GO 

="r" OR 

a$="R" 

THEN 

GO 

! " v" OR 

a$~"V" 

THEN 

00 

= "e" OR 

a$="E" 

THEN 

RA 

: o 

AT 21,Oy BRIGHT ly 

IN 


ICATE" 

1260 PAUSE 50 
1270,00 TO 1000 

5000 CLS : PRINŢ TAB lOy BRIGHT 
ly FLASH ly INVERSE ly"Qscilogra 
ma " 

5010 PRINŢ '"După apasarea.taste 
i "y BRIGHT 1y" ENTER" y BRIGHT Oy 
'"se pot vedea 8 axe orizontale" 
'"cu marcaj de scara si 8 linii 
de date»" 

5020.PRXNT '"Acum PORNITI BANDA 
si observaţi"'"1iniiie cu date.D 
aca semnalul"'"ajunge corect in 
calculator,"se. .vad impulsuri m 
obile,"'"care trebuie sa fie slm 
strice si"'"lungi de cca.5-9 uni 
tati." 

5040 LET 1ine=400 
5050 PRINŢ '"Imaginea se va opri 
"'"apasind tasta "y BRIGHT ly"B 
REAK"? BRIGHT 0 

5060 PRINŢ '"Pentru a reveni la 
menu-ul principal "y BRIGHT 

ly FLASH ly-Q"} FLASH Oy"uit"y 
BRIGHT Oy"." 

5070 PAUSE 0 
5080 GO TO line 

6000 CLS : PRINŢ TAB 5y INVERSE 
ly BRIGHT ly FLASH ly"Anali za in 
durata" 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 

13 


TEHNIUM 4/1988 





jf£SI|f|J||| ' jj HSSSS81 nIJigf® B-ll 


'mwvete 

aecTKMcfl 


Analizînd mâi multe scheme de 
aprindere auto, am ajuns la varianta 
prezentată alăturat. 

Montajul consumă din bateria de 
12 V între 0,4 A şi 0,6 A, consumul 
crescînd cu turaţia motorului. Mon¬ 
tajul funcţionează chiar dacă tensiu¬ 
nea bateriei scade pînă la minimum 
10 V. 

De la început precizez că prin in¬ 
termediul bobinei de inducţie, al 
platinei şi al delcoului există scîn- 
teie la bujii în tot timpul cît platina 
este deschisă. Aceasta face ca ab¬ 
solut tot combustibilul existent în ci¬ 
lindrul respectiv, la care este distri¬ 
buită scînteia, să ardă. 

Din figura 1 se observă că 
transformatorul TR împreună cu 
tranzistorul TI constituie un oscila¬ 
tor I, pilotat de T2, care este contro¬ 
lat de T3 şi care începe să oscileze 
din momentul cînd montajul este 
alimentat cu 12 V. în acest moment, 
în transformatorul TR se aud slab 
nişte pocnituri rare, ceea ce denotă 
că oscilatorul ! a început să lucreze 
pe o frecvenţă foarte joasă. Conden¬ 
satorul CI se etalonează ia reglare, 
pentru a nu apărea oscilaţii parazite 
peste oscilaţia generatorului. 

Tiristorul T4, împreună cu T5 şi 
D3, constituie un alt oscilator, il, 
comandat de închiderea şi deschi¬ 
derea platinei. Astfel, C4 se încarcă 
şi se descarcă în poarta tiristorului 
f4. O parte din semnalul de închi¬ 
dere şi deschidere a tiristorului se 
injectează prin R14 şi Dl (DZ10) în 
baza iui T3, care mai departe co¬ 
mandă pe T2 şi acesta pe TI, care 
constituie primul oscilator. 

Trenurile de frecvenţă ce se dau 
prin D2, redresate, încarcă pe C3, 


MIHAI SPIRESCU 

care la rîndul lui se descarcă cu 
circa 400 V pe înfăşurarea primară a 
bobinei de inducţie. D4 închide la 
masă impulsurile parazite ce ar ap㬠
rea. 

Buna funcţionare a acestui tip de 
aprindere depinde de calitatea con¬ 
structivă a transformatorului TR, de 


tiristorul T4 şi de C3. 

Transformatorul TR este construit 
astfel: se alege un pachet de tole 
din ferosiliciu de circa 2 cm 2 sec¬ 
ţiune, cu fereastră a tolelor mică, 
deoarece avem puţine spire la înf㬠
şurări. La fundul carcasei se aşază 
prima înfăşurare (I) de 150 de spire 
cu sîrmă de 0,27 mm CuEm, spiră 
lîngă spiră. Cea de-a doua înfăşu¬ 
rare (II), izolată bine faţă de prima, 
va conţine 50 de spire cu sîrmă de 1 
mm CuEm. Deasupra se pune un 
strat sau două de hostafan, după 
care se bobinează a treia înfăşurare 
(III), de 50 de spire, cu sîrmă de 
CuEm 0,27 mm. Urmează izolamen- 
tul şi se pune cea de-a patra (IV) în¬ 
făşurare de 150 de spire, cu sîrmă 
de CuEm 0,27 mm. Se izolează şi ea 
bine,^apoi se introduc toiele întreţe¬ 
sut. începuturile înfăşurărilor vor fi 
notate cu varnişuri de diferite culori, 
faţă de sfîrşiturile înfăşurărilor, ca în 
figura 3. 


TR . • 

5Qsd Q Imm CU Em 


înfăşurările vor fi izolate bine (cu 
hostafan) între ele. 

Din figurile 1 şi 3 se observă lega¬ 
rea lui TR la montaj. Bobina III se 
leagă cu începutul la punctul 1 de 
pe cablaj şi şfîrşitul la emitorul lui 
Ti. Bobinele I şi IV se vor lega în 
serie, adică şfîrşitul bobinei I cu în¬ 
ceputul bobinei II şi se lasă, bine 
izolat, în aer. Astfel acestea consti¬ 
tuie de acum o singură bobină care 
are începutul bobinei I şi şfîrşitul 
bobinei IV. Acum începutul se va 
lega la emitorul lui TI şi şfîrşitul la 
punctul 2 pe cablaj. Legarea acestor 
două bobine în serie, şi care între 
ele cuprind pe celelalte două, s-a f㬠
cut pentru a se elimina eventuala 
capacitate ce apare între bobine în 
timpul funcţionării transformatoru¬ 
lui. 

Bobina II se leagă cu începutul la 
punctul 3 pe cablaj şi cu şfîrşitul la 
colectorul lui Ti (vezi figura 2). Ca¬ 
blajul este realizat la scara 1/1 din 


2><150sp f 0j25mm CU Em 


| 2N 3055'—|50sp <j> 0,25mmCU (1 L 
120a-R2 R3R2 q4 I 




r D2 Rio 

f 1NU007 68kS1 


f TL 

L T10N8 cc 



;rs Hrs 

200*1 Ikft 


LA BOBINA 
LA S06INÂ 


icm 


Electronist ION VLAO s 
dr. lng= IOSIF LSNGVAY, YOSAVN 


cată de lumina verde a LED-ulu: D3; 

— încărcarea automată a baterii¬ 
lor cu plumb, cu capacitatea de pînă 
la 200 Ah, curentul maxim de încăr¬ 
care fiind de 20 A; 

— indicarea sfîrşitului încărcării 
prin lumina becului cu neon Ne. 

Aparatul se compune din două 
părţi distincte, respectiv uh modul 
redresor cu variator de curent (ten¬ 
siune) şi un modul de urmărire a 
tensiunii pe baterie, cu decuplarea 
automată a bateriei la încărcarea 


aprinderea sa faptul că aparatul'este 
cupiat la reţea (K, închis), însă bate¬ 
ria este încărcată (LED-ul verde lu¬ 
minează) sau greşit cuplată ia redre¬ 
sor (LED-ul roşu luminează). 

Transformatorul coborîtor de ten¬ 
siune va debita în secundar 20 A/16 
V în gol, deci va fi de minimum 320 
VA. Grupurile RC de 50 11 — 0,1 juF" 
sînt pentru protecţia comutatoare¬ 
lor, contactelor releului, a tiristoru¬ 
lui şi totodată contribuie la antipara- 
ziîarea (electrică) a montajului. 


După cum se ştie, durata de ex¬ 
ploatare în condiţii de siguranţă de¬ 
plină a unui acumulator plumb-acid 
sulfuric este determinată în foarte 
mare măsură de corecta exploatare 
a acestuia. în timpul exploatării unui 
acumulator plumb-acid sulfuric, o 
deosebită atenţie trebuie acordată 
reîncărcării corecte a bateriei, ime¬ 
diat (cît mai repede posibil) după ce 
din aceasta a fost folosită o anumită 
cantitate de energie, chiar dacă nu 
s-a produs descărcarea completă. 
La reîncărcare trebuie avut în ve¬ 
dere să nu se producă supraîncăr¬ 
carea bateriei, ceea ce are drept, ur¬ 
mare un consum suplimentar de 
energie, descompunerea masivă a 
electrolitului, distrugerea masei ac¬ 
tive şi fărîmiţarea acesteia (pastă) 
etc. 


în cele ce urmează se prezintă un 
aparat care rezolvă problema încăr¬ 
cării automate a acumulatoarelor cu 
plumb la capacitatea lor nominală, 
fără riscul supraîncărcării. 

Aparatul, conform schemelor din 
figurile 1 şi 2, asigură următoarele 
performanţe şi facilităţi: 

— economicitate maximă, întreru- 
pînd alimentarea primarului 
transformatorului coborîtor de ten¬ 
siune cînd bateria s-a încărcat la ca¬ 
pacitatea nominală, ţinînd cont şi de 
temperatura ambiantă; 

— elimină riscul conectării cu po¬ 
laritate inversă a bateriei la redresor; 
în cazul unei conectări greşite, re- 
leul din circuitul primarului nu în¬ 
chide contactele K2 şi greşeala este 
vizualizată prin ap'rinderea LED-ului 
roşu. Conectarea corectă este indi- 


acesteia. 

Redresorul propriu-zis (fig. 1) este 
format din transformatorul coborîtor 
de tensiune, puptea redresoare şi ti¬ 
ristorul de reglare a intensităţii cu¬ 
rentului cu elementele anexe. 
Transformatorul este protejat în pri¬ 
mar cu siguranţa fuzibilă de 2 A. în¬ 
trerupătorul K, asigură „acţionarea” 
montajului de la reţea şi are ax co¬ 
mun cu potenţiometrul P 2 . întreru¬ 
pătorul K 2 este reprezentat de con¬ 
tactele normal deschise ale releului 
RI13A (fig. 2) şi asigură pornirea 
(alimentarea) montajului cînd bate¬ 
ria este descărcată şi corect cuplată, 
la redresor, respectiv întreruperea 
reţelei cînd bateria este încărcată 
sau este greşit conectată la redre¬ 
sor. Becul cu neon Ne, prin rezis¬ 
tenţa de 100 kll (1 W) indică prin 


Puntea redresoare este de tipul 
2QPMQ5 sau clasă superioară, mon¬ 
tată pe o suprafaţă metalică (alumi¬ 
niu sau cupru) radiantă de minimum 
100 cm 2 . în lipsa unei punţi 
20PMO5, aceasta poate fi înlocuită 
cu patru diode D10NO5; 10SIQ5, 
2OS 105 sau echivalente. 

Prin R10 şi D10 se obţine o ten¬ 
siune stabilizată (13 V) pentru gene¬ 
ratorul de impulsuri realizat cu tran¬ 
zistorul unijoncţiune (TUJ) de tip 
ROŞI IA sau echivalent. Frecvenţa 
generatorului de impulsuri este dată 
de„ grupul P 2 C 2 din emitorul lui T 3 . 

în cazul în care P 2 este de 10 kll, 
C 2 va fi.de 1 fxF (pe cablaj 2 x 0,47 juF). 
Dacă. P 2 este de 100 kll, C 2 va fi de 
0,1 uF. Impulsurile generate de T 3 
sînt aplicate pe poarta tiristorului 
T22N05 (sau echivalent). Tiristorul 


14 


TEHNIUM 4/1988 






sticlotextolit mai gros (^2 mm). 

în caz că Ti nu oscilează, se vor 
inversa capetele bobinei III. 
Condensatorul C3 trebuie să fie ne¬ 
polarizat, ca de altfel toate conden¬ 
satoarele din montaj, şi să aibă o 
tensiune de lucru de peste 600 V. 
Tiristorul T4 poate fi de orice tip ce 
funcţionează la peste 1 A şi la peste 
800 V. Rezistenţele R11 şi R12 vor fi 
de minimum 1 W, iar celelalte rezis¬ 
tenţe vor fi de cel puţin 0,5 W. 

Montajul funcţionează indiferent 
de cum sînt iegate firele la bobina 
de inducţie. 

La montarea acestei aprinderi se 
vor scoate şi lăsa în aer, bine izo¬ 
late, conexiunile montajului clasic, 
aceasta pentru a se putea trece în 
caz de defecţiune pe sistemul clasic. 
Firul de platină se leagă şi el la pla¬ 
tină, după ce s-a scos cel de la cla¬ 
sic. Condensatorul de la piatină 
poate fi scos sau poate să rămînă în 
circuit, deoarece nu afectează cu ni¬ 
mic bunul mers al acestei aprinderi. 

Din oscilogramele obţinute în co¬ 
lectorul lui TI (fig. 4) se observă că 


C 3 ÎW • LUI IX 


J 



LA PLATINA + 12V 


—12V v LA BCMNa #j 
LA BOBINA ŞI LA C3 i 


hbK 


1/ VVVVVV 



I— 150sp <1 Cţ27mmCUEm 

TRsÎNFĂŞURĂRILE II_ 50s P * 1 mm CU£m 

’ III-50sp ţ 0»27mmCUEm 

IV—150 sp $0 f 27mmCU£m 

HOSTAFAN GROS pS 0,1 mm 


ALBASTRU GROS 

I0STAFAN 

ALBASTRU 


ATENŢ IE 
SE UNESC: 

PORTOCALIU BOBINAI 
cu PORTOCALIU BOBINA IV 
sau 

ALBASTRU BOBINA I 
cu NEGRU- VERDE BOBINA IV 


la creşterea turaţiei motorului, tim¬ 
pul de funcţionare a oscilatorului 1 
se apropie de timpul de lucru al os¬ 
cilatorului 2; totodată, timpul de lu¬ 
cru al ambelor oscilatoare creşte. 

Schema a fost experimentată pe 
autoturismele „Dacia 1300“ şi „Da¬ 


cia 1310“, funcţionînd fără defec¬ 
ţiuni timp de 5 ani. Nu este aecesar 
să se aducă nici o modificare esen¬ 
ţială la distanţa de la platină, dis¬ 
tanţa de la electrodul bujillor sau la 
avans, astfel că se poate trece ori- 
cînd pe montajul clasic în caz de 


defecţiune. La dorinţă se pot face şi 
ac'este reglaje mai fine, dar la trece¬ 
rea pe clasic va porni mai greu mo¬ 
torul. Tiristorul T4 este de tipul 
T10N8, produs I.P.R.S.-Băneasa. 

Montajul a fost introdus într-o cu¬ 
tie metalică si aceasta fixată cu şu¬ 


rub lîngă bobina de inducţie. Cutia 
trebuie să fie etanşă pentru a nu p㬠
trunde apă la spălare sau eventuală 
umezeală de la ploaie, în timpul de¬ 
plasării autoturismului. 


va fi montat cu filet pe un radiator 
de cca 100 cm 2 (poate fi comun 
electric cu cel de la 20PM05 — arie 
totală 200 cm 2 minimum); în cazul 
punţii realizate din diode discrete, 
radiatoarele vor fi izolate între ele 
electric. Intensitatea curentului de 
încărcare este indicată de amperme- 
trul I, care este etalonat pentru £>0 A 
la cap de scală. 

„Automatica" aparatului este asi¬ 
gurată de montajul din figura 2. 
Grupurile D 1( Dş, respectiv D 2 , D 4 cu 
rezistenţele serie asigură vizualiza¬ 
rea conectării corecte sau incorecte 
a bateriei la redresor (LED verde — 



SI2A 


220V/50Hz r -^-» 1 



BD13S 



baterie corect conectată; LED roşu 
— baterie invers conectată). Prin R 3 
(200/1—2 W) se asigură un histere¬ 
zis ce întîrzie recupiarea releului, 
respectiv recupiarea se face cînd 
tensiunea pe baterie a scăzut la 13,5 
V. D 5 protejează pe T, şi T 2 la o 
eventuală conectare inversă a bate¬ 
riei şi ajută ia compensarea termică 
a nivelului de încărcare cu —2 mV/' C. 

Din divizorul R 4 , P 1t R 5 se culege 
semnalul de tensiune cu care se 
comandă T, şi T 2 prin grupul de 
(CONTINUARE ÎN PAG. 18) 

m 


TEHNIUM 4/1988 






VICTOR CONSTANTINESCU, 
YQ3BOE 


între avantajele notabile ale cir¬ 
cuitelor integrate logice CMOS se 
numără consumul redus de ener¬ 
gie,, imunitatea la zgomot (margi¬ 
nea de zgomot este de 1,5 V, faţă de 
0,4 V la TTL), terrsiunea de alimen¬ 
tă re în limite largi (3—18 V), consu¬ 
mul practic nesemnificativ în regim 
static (se apropie de parametrii 
ideali ai unei familii logice). Aseme¬ 
nea avantaje le recomandă pentru 
numeroase utilizări, între care apa¬ 
ratura de măsurare a frecvenţei. 
Revista „Tehnium", în numerele 
sale 7/1986 şi 4/1987, a publicat două 
articole în care sînt prezentate 
schemele unor frecvenţmetre cu 
circuite CMOS. Ele funcţionează 
corect şi sigur pînă la frecvenţa de 
10 MHz’. Radioamatorul care a reali¬ 
zat un asemenea aparat poate, 
păstrînd avantajele amintite, să 
obţină o citire pînă la 100 MHz utili- 
zînd la intrare un divizor de frec¬ 
venţă, Această problemă o rezolvă 
bine un circuit logic bipolar inte¬ 


grat, cu cuplaj prin enşitor — ECL 
—, la care timpul de propagare este 
extrem de redus (1—4 ns). 

Pentru aceasta am folosit circui¬ 
tul GXB1Q137, precedat de un am¬ 
plificator de bandă largă. După cum 
observăm din schemă, este nevoie 
de o interfaţare între circuitul ECL 
şi CMOS (MMC4001), precum şi de 
o sursă diferenţială, deoarece lo¬ 
gica folosită la divizare se alimen¬ 
tează cu — 5,2 V. Realizarea ampli¬ 
ficatorului de intrare (două tranzis- 
toare BFY90) nu ridică probleme 
deosebite, o atenţie sporită fiind 
necesară decuplărilor. Divizorul, 
care este un numărător decadic 
sincron, lucrează la frecvenţe de 
pînă la 150 MHz. Pentru modul de 
punere în operă vă prezentăm şi 
semnificaţia pinilor. La interfaţă am 
ales soluţia folosirii unui tranzistor 
BFY90, dar se poate utiliza şi un in¬ 
tegrat specializat, ca de pildă 
10125, care este un translator cva¬ 
druplu de date. 




- 

9 8 

ECL 

:jji0r15Wl 

16 1 



115 I IIAj 
. Ql Qo 


V CC 1 = Vcc2=0V(masa) 
V Et =-5,2V 


02 S ? V££ 

[e i frrw 


După foarte multe experienţe de 
ani de zile, inclu.siv cu tranzistoare 
MOSFET, am ajuns la concluzia că 
această schemă întruneşte perfora 
manţe necesare pentru a recep¬ 
ţiona constant şi coerent semnale 
color de la foarte mar’e depărtare. 

Amplificatorul a fost realizat de 
autor şi în prezent funcţionează în 
echipamentul meu pentru DX—TV 
(color) pentru staţiile de televiziune 
din canalele 7 si 10 în FIF şi canalele 
24 şi 32 în UIF.' 




IUL1ASM PDPOViCI, Y070J 

Amplificatorul se construieşte în 
aer, în două cavităţi de dimensiu¬ 
nile aproximative 100 mm/80 mm, 
folosind treceri din sticlă atît la in¬ 
trare, cît şi la ieşire. Pentru introdu¬ 
cerea tensiunii de alimentare se va 
folosi o trecere de 1 nF sau trecere 
din sticlă sau teflon decuplată cu 
1 nF. Alăturat prezentăm schema 
cablajului (vedere din spate). 

Amplificatorul este capabil să 
amplifice semnale de televiziune 
DX între canalele 6—12 şi 21—35, 



IN. UIF 5ŞpF 

25pF i ,A 


i 

iF 272 x 7,4V 8 F272 







41 


) fără a fi însă de bandă larga. Aşa 
cum apară în schemă, este con¬ 
ceput pentru canalele 10 şi 24, dar 
cu mici modificări asupra capaci¬ 
tăţilor şi inductanţelor de ia intrare 
poate amplifica orice canal, atît în 
FIF, cît şi în UIF. 

De o deosebită importanţă este 
ca în punctul marcat cu „X“ pe cas¬ 
cada de tranzistoare să avem 7,4 V 
sau aproximativ 7,4 V. Altfel monta¬ 
jul nu va funcţiona corect. Punctul 
static (regimul de lucru al tranzis- 


să avem această tensiune de 7,4 V şi 
să nu se producă autooscilaţii. 

Am folosit două antene: una cu 
20 de elemente pentru gama de FIF 
şi una cu 30 de elemente pentru 
gama de UIF. 

Avantajul acestui amplificator 
constă în faptul că se injectează în 
el două semnale diferite ca frec¬ 
venţă pe care le amplifică şi se vine 
spre receptorul de televiziune cu un 
singur cablu. Nu recomand alimen¬ 
tarea prin cablu, ci prin fire sepa- 


toarelor) se va stabili din semiregla- rate, care vor însoţi cablul pînă sus 


bilele de 47 kH si 1 kn î 


unde, la aproximativ 1,5 r 


TEHNIUM 4/1988 








Indicatorul de nivel este destinat 
vizualizării mărimii vîrf la vîrf/medii a 
unei tensiuni de audiofrecvenţă 
(VU-metru) sau a unei tensiuni con¬ 
tinue. 

Gama de 28 dB (39 mV...1, V) a 
tensiunii de intrare este împărţită în 
trepte de 4 dB, ca în tabel. 

O particularitate a acestui indica¬ 
tor este vizualizarea tensiunii sub 
formă de bară luminoasă sau ca 
punct luminos mobil, la alegere. 
FUNCŢIONARE 

în figura 1 este prezentată 
schema electrică a indicatorului. Pe 


Ing. VICTOR DAVIO 

gice de la ieşirile comparatoarelor 
De exemplu, pentru o tensiune 
cuprinsă între 100 şi 158 mV vom 
avea la ieşirile comparatoarelor ni¬ 
velurile logice LLL.LLHHH (de sus 
în jos pe schemă), deci ieşirile por¬ 
ţilor P 8 , ... P 15 vor indica 

HHHHHLLL. LED-urile, fiind co¬ 
nectate cu anodul la +5 V, se vor 
aprinde pentru nivel LOW pe ieşirile 
porţilor. Pentru exemplul prezen¬ 
tat, vor fi aprinse LED 6 - LED 8 , ce¬ 
lelalte fiind stinse. 

La trecerea comutatorului K, pe 
poziţia „punct", pe bara COM apare 


NIVEL 

NIVEL 

(dB) 

(V) 

0 

1,000 

-4 

0,631 

-8 

0,398 

— 12 

0,251 

-16 

0,158 

-20 

0,100 

-24 

0,063 

™28 

0,039 


REZISTENTA 

DIN DIVIZOR 
(kfi) 

R, 

120 

r 2 

11,1 

R 3 

6,89 

r 4 

4,41 

R 5 

2,78 

Re 

1,75 

r 7 

1,11 

r 8 

0,696 

Rg 

1,194 


intrările inversoare ale compara¬ 
toarelor se aplică tensiunile de refe¬ 
rinţă, obţinute chiar din tensiunea 
de alimentare cu ajutorul divizoru- 
lui R,, ... R g . 

Cu comutatorul Kt , în poziţia 
„bară", porţile P,, ... P 7 primesc 
nivel LOW pe intrările comune, deci 
vor avea HIGH la ieşire; porţile 
P 8 , ... P 15 devin inversoare, la ieşi¬ 
rile lor apărînd negate nivelurile lo- 


ţensiunea +5 V, ceea ce determină 
porţile P 1t ... P 7 să lucreze ca inver¬ 
soare. Astfel, dacă ieşirea unui 
comparator este în starea HlGH, 
poarta care comandă LED-ul de pe 
nivelul imediat inferior va avea 
LOW pe intrare, deci HIGH la ieşire, 
LED-ul respectiv fiind aşadar stins. 

Pentru exemplul anterior, la ieşi¬ 
rile porţilor P 1f ... P 7 avem 
HHHHHL.L. Pe celelalte intrări ale 
porţilor P 8 , ... P 15 avem LLLLLHHH, 
deci la ieşiri vom obţine 


tene, se va amplasa amplificatorul 
Amplificatorul va trebui protejat 
prin introducerea într-o cutie de 
material plastic. 

După stabilirea regimului de func¬ 
ţionare, amplificatorului i se vor 
monta capacele, apoi va fi turnat în 
ceară de albine, aceasta fiind sin¬ 
gura soluţie la nivel de amator pen¬ 
tru a-l proteja împotriva căldurii şi 
frigului excesiv. 

Nu se recomandă stearina, 
smoala etc. şi nici plasticul expan¬ 
dat. 

Amplificarea. în gama de FIF este 
de 40 dB, iar amplificarea în gama 
de UÎFde 43 dB. 

BIBLIOGRAFIE 

QST Magazine, 1973—1979 

DATELE BOBINELOR 

L, -- 3 spire CuEm 2> 1 mm, pe dorn 
de 6 mm; 1. 2 -= 5 spire CuEm 0 1 mm, 
pe dorn de 3,5 mm; 1. 3 - 3 spire- 
CuEm 0 1 mm. pe dorn de 6 mm; L 4 = 

3 spire CuEm 0 1 mm, pe dorn de 
6 mm; L, 5 = 3 spire CuEm 0 1 mm, pe 
dorn de 3 mm; 1-6 = 4 spire CuEm 0 1 
mm, pe dorn de 4 mm; L<t? = 3,5 spire 
CuEm 0 1 mm, pe dorn de 3 mm; L 8 = 
3,5 spire CuEm 0 1 mm; 

L. şoc 1 şi 2 = 25 spire CuEm 0 0,3 
mm, bobinate pe ferita de 1 mm 


ANTENA 


SWAN 


Referitor la articolul „Antenă 
Swan" publicat în revista „Tehnium" 
nr. 2/1988, pag. 6, cititorul nostru 
sing.llie Păscărel din Miercurea-Ciuc 
tace unele precizări menite să facili¬ 
teze abordarea acestei construcţii 
de către amatorii cu mai puţină ex¬ 
perienţă în domeniu, propunînd tot¬ 
odată, spre exemplificare, o variantă 
concretă de antenă Swan cu 9 ele¬ 
mente (4 active şi 5 pasive), calcu¬ 
lată pentru gama de frecvenţe 
144 4- 146 MHz, respectiv banda de 
2 m (figura alăturată). 

în articolul citat, notaţiile din tabel 
reprezintă; 

Dl = reflectorul antenei; 

D2 = doi directori identici (1 şi 2); 
D3 = doi directori identici (3 şi 4); 
dl = primul dipol activ (după re¬ 
flector); 

d2 = al doilea dipol activ; 
d3 = al treilea dipol activ; 
d4 = al patrulea dipol activ, la care 
se face adaptarea cablului coaxial 
de coborîre. 


TEHNIUM 4/1988 



HHHHHLHH, adică va fi aprins 
doar LED 6 . 

Tensiunile continue pozitive se 
aplică în punctul A, iar cele de au¬ 
diofrecvenţă prin intermediu! de¬ 
tectorului format din D,, D 2 , C,, C 2 . 
Se poate vizualiza valoarea vîrf la 
vîrf sau valoarea medie a semnalu¬ 
lui de audiofrecvenţă variind capa¬ 
citatea condensatorului- C 2 între 
0,33 mF şi 4,7 fiF. 

INDICAŢII CONSTRUCTIVE 

Pe lîngă decuplările uzuale pen¬ 
tru circuitele TTL., se vor decupla 
obligatoriu comparatoarele cva¬ 
druple /3M339 cît mai aproape de pi¬ 


nul 3. Sensibilitatea montajului 
fiind ridicată, se impune şi decupla¬ 
rea tensiunii de referinţă cu con¬ 
densatorul Cş. 

După cum se observă din schema 
electrică, indicatorul are o struc¬ 
tură expandabilă, necesitînd pentru 
încă 4 LED-uri un circuit integrat 
£M339 şi două circuite CDB400E. 

O interesantă aplicaţie a indica¬ 
torului descris este utilizarea sa ca 
indicator de nivel de înregistrare, 
pentru care va lucra parţial ca indi¬ 
cator punct luminos, iar la niveluri 
superioare nivelului maxim admis 
ca indicator bară luminoasă. 


. Trebuie menţionate performanţele 
deosebite ale acestei antene şi 
avantajele ei faţă de celelalte tipuri 
de antene directive, şi anume: un 
cîştig cuprins între 17,4 şi 18 dB 
pentru gama de frecvenţe 144—146 
MHz, ' respectiv 18 dB pentru 
144—144,5 MHZ; 17,75 dB pentru 
gama 144,5—145 MHz şi 17,4 dB 
pentru gama 145—146 MHz. 

Raportul faţă-spate este peste 30 
dB. 

Lăţimea de bandă este foarte 
bună pentru traficul în banda de ra¬ 
dioamatori de 2-m. Un asemenea 
cîştig ar putea fi realizat cu o antenă 
„LONG YAGI" .cu 16 elemente, 
avînd lungimea de cca 10 m, cu pro¬ 
bleme deosebite pentru construcţie 
şi susţinere. 


mmmmwmMmmsmmmmmm 

Lobul de radiaţie este foarte în¬ 
gust, ceea ce impune o dirijare pre¬ 
cisă a antenei pe direcţia emiţătoru¬ 
lui. Prin conectarea etajată a două 
antene SWAN putem obţine un c 
tig de pînă la 21 dB, iar la patru an¬ 
tene pînă la 24 dB. 

Amatorii care doresc să constru¬ 
iască această antenă pot consulta 
lucrarea „Cartea radioamatorului" 
de Gh. Stănciulescu, Editura 
Sport-Turism, Bucureşti, 1981, capi¬ 
tolul „Antene pentru traficul de ra¬ 
dioamator". 

De asemenea, în tabelul prezentat 
se vor face următoarele modificări: 
rîndul 1 — d, = 452,5 mm; 
canal 4 OIRT — D, = 1 702 mm; 
canal 5 OIRT — D 3 = 1 562 mm; 
canal 5 CCIR — f m = 177,5 MHz; 
canal 8 OIRT — f m = 194 MHz. 



17 







; ' * HaSll ‘ 


Montajul din figura 1 reprezintă 
un oscilator în banda de 80 m. 

Oscilatorul este de tip Clapp (os¬ 
cilator în trei puncte), o variantă a 
oscilatorului de tip Collpits. Acest 
tip de oscilator asigură o bună sta¬ 
bilitate a frecvenţei şi puritatea for¬ 
mei undelor. 

Schema foloseşte tranzistoare de 
tip BC. Tranzistorul Ti, de tip 
BC172C, este folosit în oscilator, iar 
tranzistorul T 2 , de tip BC171A, este 
folosit ca separator. In cazul folosirii 
altui tip de tranzistoare şe vor modi¬ 
fica polarizările celor două tranzis- 
îoare (se ajusteaza valorile rezisten¬ 
ţelor de 150 klî, respectiv 75 klî), ast¬ 
fel încît sa nu se modifice forma 
semnalului (oscilatorul să nu gene¬ 
reze armonice). 

Condensatoarele folosite acoperă 
o bandă de 400 kHz 

Condensatorul variabil este de ti¬ 
pul celor folosite în receptoarele 
„Oberon“, „Mamaia" — secţiunea 
pentru UUS, Bobina L din oscilator 
se realizează pe o carcasă de FI — 
10,7 MHz. Se elimină condensatoa¬ 
rele de 150 şi 50 pF şi se bobinează 
42 de spire cu fir de CuEm 0 
0,15 mm. 

Toate componentele folosite vor fi 


ATOR 

Elev GABRIEL PAPUC 

de bună calitate (condensatoarele 
vor fi cu mică sau stiroflex). Alimen¬ 
tarea oscilatorului trebuie realizată 
de la o sursă stabilizată de 12 V 

Caracteristicile oscilatorului sînt 
următoarele: 

— banda de frecvenţă este de 3,5 
— 3,9 MHz; 

— alunecarea frecvenţei pe oră 
150— 200 Hz (după cca două ore de 
funcţionare stabilitatea oscilatorului 
creşte); 

— valoarea semnalului de ieşire 
în emitorul tranzistorului T 2 este U vv 
=6 V vv (la ieşire se obţine aproxima¬ 
tiv 1 V vy ). 

Montajul se ecranează în tablă de 
1 mm, alimentarea făcîndu-se prin 
condensator de trecere de 1 nF. 

Oscilatorului i se poate ataşa un 
circuit pentru reglarea fină a frec¬ 
venţei. Circuitul este realizat cu 
diodă varicap (fig. 2). 

Rezistenţa R 2 stabileşte valoarea 
minimă a tensiunii de polarizare a 
diodei DV pentru ca. semnalul de ra- 
diofrecvenţă din oscilator să nu de¬ 
păşească tensiunea de polarizare în 
vederea eliminării riscului ca semna¬ 
lul de înaltă frecvenţă să fie defor¬ 
mat sau redresat. 

Condensatorul C, care are rolul 



faţă de cea a condensatorului din 
circuitul oscilant, pentru a nu influ¬ 
enţa frecvenţa de rezonanţă. 

Personal am folosit circuitul din 
figura 3. 

Atenţie! în oscilator valoarea con¬ 
densatorului variabil este de 28 pF 
(maxim). Variaţia capacităţii diodei 


rea de 2,7 kHz. 

BIBLIOGRAFIE 

1. V. Dolocan, Fizica electronicii 
solide 

2. Radiorec.epţia de la A la Z, Co¬ 
lectiv de autori, Editura „Albatros" 


1 


(URMARE DIN PAG. 15) 


diode D 6 , D 7 şi D 8 . Dioda.D 6 va fi de 
tipul DZ5V6Z; D 7 şi D 8 pot fi oricare 
dintre tipurile 1N4001—1N4007. De 
asemenea, D 7 şi D 8 pot fi înlocuite 
cu un singur dispozitiv DRD2 sau 
întreg grupul D 6 , D 7 , D 8 cu un 
DL6V2 A sau B, respectiv DL.6V8 A 
sau B. Releul RI13 este acţionat de 
T 2 şi asigură cuplarea—decuplarea 
reţelei în funcţie de starea de încăr¬ 
care a bateriei. Acest releu poate fi 
înlocuit cu alte tipuri de relee cu 
bobina de 12 V, acordîndu-se o 
atenţie deosebită izolaţiei contacte¬ 
lor (acestea cuplează şi deci trebuie 
să izoleze reţeaua de 220 V) şi 
capabilităţii lor de curent (sarcina 
este transformatorul, deci puternic 
inductivă, iar curentul comutat de 
cca 2 A). Acest montaj funcţionează 
astfel: atîta vreme cît bateria este 
descărcată, datorită grupului R 4 P 1 R ; , 
şi D 6 D 7 D 8 cu R 6 între colectorul şi 
emitorul lui T, nu trece curent, iar 
T 2 , fiind polarizat pe bază prin R 7 şi 
R 8 , conduce anclanşînd releul RI13. 
în momentul în care tensiunea bate¬ 
riei depăşeşte pragul fixat de P,, 
tranzistorul T, trece în saturaţie 
scurtcircuitînd pe R 8 şi se blochează 
T 2 , deci releul declanşează şi se 
întrerupe alimentarea primarului 
transformatorului. Dioda D g prote¬ 
jează pe T 2 de tensiunile autoinduse 
de bobina releului. 

în figura 3 sînt date schiţele 
cablajului imprimat şi de implantare 
pentru montajele din figurile 1 şi 2 
Grupuriie RC sînt montate direct pe 


tiristor, respectiv pe releu — comu¬ 
tator. La fel şi rezistenţa de 100 kfl. 
Diodele luminescente D 3 şi D 4 , pre¬ 
cum şi becul cu neon vor fi montate 
direct pe panoul aparatului. 

Reglarea aparatului se face astfel: 
se pune bateria la bornele +/.-- ale 
redresorului. Tensiunea bateriei se 
urmăreşte cu un voltmetru de preci¬ 
zie, care asigură citirea tensiunii cu 
precizia de două zecimale. Reglajul 
se face la o temperatură a bateriei 
(şi cea ambiantă) de 20°C. Se 
porneşte încărcarea bateriei şi se 
acţionează P, astfel încît releul să 
decupleze cînd, la 20°C, tensiunea 
la bornele bateriei atinge valoarea 
de 14,50 V. Se va descărca bateria 
pe un bec pînă cînd scade tensiunea 


sub 13,5 V, cînd releul va anclanşa 
din nou. Se lasă să se încarce din 
nou bateria şi se urmăreşte ca 
declanşarea să se producă din nou 
la 14,50 V. în timpul acestor reglaje 
se recomandă ca din P 2 sa se 
stabilească un curent de 1/20 din 
capacitatea bateriei în Ah. Montajul 
astfel realizat va permite încărcarea 
completă a bateriei în funcţie şi de 
temperatura ambiantă, respectiv la o 
tensiune mai mică atunci cînd tem¬ 
peratura este ridicată şi mai mare 
cînd temperatura ambiantă este mai 
mică. Autoreglarea (compensarea) 
în temperatură a încărcării este asi¬ 
gurată de D 5 D 6 D 7 şi D 8 şi consta în 
decalarea tensiunii de prag cu 6 


mV/°C spre valori mai mari cînd 
temperatura este mai mică de 20°C, 
respectiv mai mici cînd temperatura 
depăşeşte 20°C, prelungind astfel 
durata de_exploatare a bateriei 
Atenţie! încărcarea bateriei se face 
la un curent de maximum 1/10 din 
capacitatea în Ah dată de fabricant 
în caz de forţă xnajoră (urgenţă), se 
poate încărca şi cu 1/5, însă numai 
de ,1—2 ori în toată durata de 
utijjzare a bateriei. 

îrr cazul utilizării montajului la 
încărcarea bateriilor mai mari (elec¬ 
trocare etc.), se vor redimensiona 
corespunzător releul, transformato¬ 
rul, puntea redresoare şi tîristorul 



TEHNIUM 4/1988 






RAREŞ TR1FAN, 

Cîmpia Turzii 

Pentru eliminarea oricăror neclari¬ 
tăţi din diferite scheme publicăm 
datele din fişa tehnică a circuitului 
integrat TAA661 editată de produc㬠
tor. I.P.R.S.—Baneasa. 

Ieşirea blocului UUS se cuplează 
ia intrarea circuitului TAA661, iar ie¬ 
şirea acestuia la intrarea decodoru¬ 
lui 758, de unde aveţi semnal pentru 
ambele căi audio 

Circuitul integrat TAA661 conţine 
un amplificator-limitator FI cu 4 
etaje, un demodulator MF simetric 
cu coincidenţă şi un stabilizator de 
tensiune, care asigură o funcţionare 
corectă într-o gamă largă de ten¬ 
siuni de alimentare. Acordul discri¬ 
minatorului se face printr-o singura 
bobină. Acest circuit integrat este 
utilizat în calea de sunet a televizoa¬ 
relor, pentru controlul automat al 
frecvenţei. 

FRĂŢIfLĂ GR1GORE, 
laşi 

Faptul că aparatul „Pacific" nu 
produce nici un sunet sau zgomot 
în difuzor (chiar la redare pe 
pick-up) impune cîteva verificări în 
puncte precise din schemă. Nu este 
suficient faptul că cele două becu- 
leţe se aprind, ci trebuie în primul 
rînd să verificaţi dacă există ten¬ 
siune continuă stabilizată la 12 V. 
Verificaţi apoi cu un ohmmetru con¬ 
tinuitatea bobinei mobile a difuzoru¬ 
lui, conectînd intrumentul în paralel 
pe rezistorul R320 (difuzorul are 4il). 
în felul acesta se determină dacă 
circuitul de alimentare a difuzorului 



5nF 



Cale sunet TV 

.... ......... .... . 


. ă SiS iu. vr: > EHE. E .. ; 


(contactele de la mufă) şi difuzorul 
sînt în perfectă stare. 

Dacă în urma acestor măsurători 
se constată că totul este' perfect, 
trebuie verificat etăjul final' audio. 
Aici se va măsura curentul absorbit 
de etajul final, se va verifica starea 
condensatorului C316 (în primul 
rînd), care poate fi întrerupt în inte¬ 
rior sau desfăcut de la cablajul im¬ 
primat, şi apoi starea tranzistoare- 
lor din etajul final. 

Una din cauzele frecvente care 
provoacă întreruperea audiţiei este 
oxidarea contactului mufei de difu¬ 
zor 



Repunerea în stare de funcţiune a 
receptorului este un exerciţiu deo¬ 
sebit de util unui viitor electronist. 

Este bine că s-a început reglarea 
cu amplificatorul audio. Dacă pun¬ 
tea redresoare chiar în gol se încăl¬ 
zeşte, trebuie înlocuită cu 4 diode 
IN4007 sau F407, dar pe fiecare 


braţ, între înfăşurarea de la transfor¬ 
mator şi diode, trebuie să intercalaţi 
cîte un rezistor de 47—51 11/0,5 W 
Cele două fenomene din etajul final 
(lipsa de amplificare şi pocniturile 
ritmice) pot fi remediate după ce 
tensiunea anodică de alimentare 
este adusă la 
valoarea nomi¬ 
nală. în etajul fi¬ 
nal trebuie înlo¬ 
cuit condensa¬ 
torul cu valoa¬ 
rea de 100yuF şi 
verificat ca va¬ 
loarea rezistoru- 
lui de130fl să fie 
normală, ambele 
piese din cato- 
dele tuburilor 
E L 8 4 C u 
aceasta amplifi¬ 
carea etajului se 
va_ ameliora. 

în grila de co¬ 
mandă a triodei 
tubului ECC83 
(etajul defazor) 
este montat un 
rezistor cu va¬ 
loarea de 2,2 Mfl. 

Acest rezistor 
trebuie înlocuit 
cu un altul de 
bună calitate 
chiar dacă va¬ 
loarea rezisten¬ 
ţei este mai 
mică (se admite 
pînă la 1 MII). 


ECICJB 




■' 


. II 

| jud. Cowasna 

în general, aparatele supuse unor vi¬ 
braţii mecanice în timpul funcţionării, 
cum sînt aparatele ce echipează autotu¬ 
rismele, nu au ca element variabil de 
acord un condensator, ci o bobină. 

Exact în acest mod este construit şi 
UKW — 170. Ca să operaţi trecerea din 
norma CCIR în OIRT, modul cel mai sim¬ 
plu, cu o acojberire relativă, dar eficientă 
a gamei, trebuie să introduceţi condensa¬ 
toare suplimentare pe circuitele oscilante 
Astfel, în paralel pe condensatorul de 
10 pF montat pe circuitul de intrare (la 
emitorul tranzistorului AF124), trebuie 
montat încă un condensator de 12 pF, iar 



în paralei cu circuitul din colector încă 
un condensator de 10-12 pF (pe Ungă cel 
de 13 pF). Condensatorul de reacţie de 
la AF125 cu valoarea de 1,5 pF va fi înlo¬ 
cuit cu 3,3 pF, iar.re’acordarea oscilatoru¬ 
lui «(stabilirea capului de bandă) se face 
din trimerul de 3—13 pF, eventual în pa¬ 
ralel cu acest trimer se mai cuplează 
10 pF. 

In tot timpul operaţiei, sistemul CAF 
trebuie deconectat. Acordul cel mai bun 
se face recepţionînd o staţie de emisie şi 
apoi, din reglajul oscilatorului pe frec¬ 
venţa maximă şi minimă din bandă, se 
obţine acoperirea dorită. 

Ambele tranzistoare AF124—125 se DOt 
înlocui cu AF139. 



TEHNIUM 4/1988 


19 













fit 

mmmK 


Ing. DORIIM GOAGĂ, 
FatocineciubuS „Micronul" - Bucureşti 


Au fost tipărite multe materiale 
din domeniul foto, dar cu toate 
acestea fotoamatorul începător este 
încă dezorientat. Acest lucru se în- 
tîmplă şi datorită faptului că încep㬠
torul este, de fapt, mereu altul, dar 
şi pentru că autorii, o dată cu dez¬ 
voltarea tehnicii în domeniu şi îmbo¬ 
găţirea experienţei proprii, se adre¬ 
sează fotoamatorilor avansaţi. De 
aceea consider oportun un articol 
pentru cei care doresc să fotogra¬ 
fieze, fie şi numai în vacanţă sau în 
concediul de odihnă, un articol cu 
elementele principale de care fotoa¬ 
matorul începător trebuie să ţină 
seama. 

La o primă întrebare: „care este 
cel mai bun aparat fotografic?", nu 
se poate da un răspuns discrimina¬ 
tor. Preţul nu este elementul de 
bază pentru alegerea unui aparat. 
Adică nu se poate spune că un apa¬ 
rat mai scump de zece ori decît altul 
face fotografii de zece ori mai bune. 
Aparatul mai scump are mai multe 
posibilităţi tehnice, dar valoarea o 
dau ochiul de fotograf şi mîna care 
îl foloseşte. 

Cei care doresc să-şi cumpere un 
aparat de fotografiat vor avea în ve¬ 
dere cele două lăţimi de bază ale 
peliculelor, respectiv de 35 mm (de¬ 
numite tip Leica) sau 6 cm (aşa-nu- 
mitul film lat). 

Formatul fotogramei obţinute pe 
filmul de 35 mm (perforat) poate fi 
24 x 36 mm, cu baza mare de-a lun¬ 
gul filmului, situaţie în care se obţin 
36 de poziţii pe un film de 152 cm 
lungime, sau 12 poziţii pe un film 
scurt, denumit uzual „karat", care 
are alt model de casetă faţă de fil¬ 
mul de 36 de poziţii. Sînt şi aparate 
care au fereastra de fotografiere de 
18 x 24 mm, cu baza mică de-a lun¬ 
gul filmului, şi sînt de două tipuri: 
pentru casetă normală, respectiv 72 
de poziţii, şi pentru casetă karat, 
respectiv 24 de poziţii. 

Formatul fotogramei pentru film 
lat poate fi 6 x 9 cm, la aparatele 
mai vechi, sau 6x6 cm, respectiv 6 
x 4,5 cm, cînd se introduce o mască 
în fereastra de fotografiere. Se pot 
obţine 9, 12 sau 16 fotograme pe un 
film lat, în funcţie de formatele men¬ 
ţionate. 

Aparatele de fotografiat pot fi cu 
vizare prin obiectiv, denumite „re¬ 
flex", sau cu vizare separată. Unele 
modele de aparate cu vizare sepa¬ 
rată au un sistem de telemetrare cu 


foarte precis, atît încadrarea, cît şi 
claritatea imaginii. Pe de altă parte, 
fără ..afecta rea filmului, care este ob¬ 
turat de perdea, se poate scoate 
obiectivul normal al aparatului şi se 
poate folosi altul, cu focală mai 
mare, respectiv unghi de cuprindere 
mai mic — teleobiectivul, sau focală 
mai mică, respectiv unghi de cuprin¬ 
dere mai mare — grandangularul. 
Se pot folosi şi inele intermediare 
pentru fotografierea de aproape — 
m ac rof otograf i erea. 

Aparatele reflex pot avea* un sis¬ 
tem exterior sau interior de măsu¬ 
rare a lu'minii. 

Desigur, un element foarte impor¬ 
tant la un aparat fotografic este cali¬ 
tatea obiectivului. Se înţelege că, 
pentru obiective comparabile calita¬ 
tiv, după filmul lat se pot obţine fo¬ 
tografii de dimensiuni mari, de cali¬ 
tate mai bună faţă de cele obţinute 
de pe filmul îngust, însă pentru în¬ 
cepătorul care lucrează fotografii de 
dimensiuni relativ mici, diferenţele 
nu sţnt uşor de sesizat. 

Despre filmele fotografice, în 
afară de lăţime şi tipul de casetă fo¬ 
losit, mai trebuie ştiut că pot fi ne¬ 
gative alb-negru sau negative color, 
pe care se obţin imagini negative, 
de pe care se fac fotografii, sau pot 
fi reversibile, pe care se obţin ima¬ 
gini pozitive, conforme cu realitatea, 
color sau alb-negru şi sînt destinate 
proiecţiei pe ecran. Filmele reversi¬ 
bile se numesc uzual „diapozitive" şi 
sînt de două tipuri: pentru lumină 
artificială, respectiv becuri cu halo- 
gen, sau pentru lumină de zi, care 
se pot folosi şi la lumina blitzului. 

Caracteristica de bază-, valabilă 
pentru toate tipurile de film, este 
sensibilitatea. Aceasta' ne dă un in¬ 
diciu asupra cantităţii de lumină ne¬ 
cesară impresionării optime a emul¬ 
siei fotografice. 

Sensibilitatea se notează în unităţi 
DIN, ASA sau GOST. Corespon¬ 
denţa dintre cele trei sisteme este 
cea din tabel. 

Dar nici la întrebarea: „care este 
cel mai bun film?", nu se poate răs¬ 
punde în două cuvinte. Sensibilita¬ 
tea normală este considerată cea de 
21 DfN; filmele cu sensibilitate mai 
mică au granulaţie mai fină şi con¬ 
trast mai accentuat, dar necesită lu¬ 
mină mai multă la fotografiere, iar 
filmele cu sensibilitate mai mare se 
pot folosi şi în condiţii de iluminare 


mai slabă, dar au grănulaţia mai 
mare, iar aceasta se va observa pe 
fotografiile de dimensiuni mai mari. 

Privind tabelul, se observă că du¬ 
blarea valorii indicelui de sensibili¬ 
tate notate în unităţi ASA şi GOST 
se face aritmetic cu mici aproximări, 
spre deosebire de sistemul DIN, 
unde dublarea sensibilităţii se face 
din 3 în 3 unităţi. De exemplu, un 
film de 21 DIN este de două ori mai 
sensibil decît unul de 18 DIN şi are 
jumătate din sensibilitatea unui film 
de 24 DIN. 

O dată ce fotoamatorul a optat 
pentru un anumit aparat fotografic, 
şi-a ales tipul de film în funcţie de 
aparat, de intenţii şi condiţii de foto¬ 
grafiere, trebuie să ştie ce reglaje 
are de făcut pentru a fotografia co¬ 
rect. Acestea şînt: reglarea clarităţii 
în funcţie de distanţa de fotografiere 
şi reglarea expunerii în funcţie de 
sensibilitatea filmului folosit şi con¬ 
diţiile de iluminare. 

Pentru reglarea clarităţii, se ro¬ 
teşte montura obiectivului pînă cînd 
cifra corespunzătoare distanţei pînă 
la subiectul de fotografiat ajunge în 
dreptul reperului de citire. La apara¬ 
tele reflex claritatea se poate deter¬ 
mina prin vizor, fără să fie necesară 
citirea distanţei pe montură, dar la 
aparatele cu vizare separată imagi¬ 
nea din vizor este totdeauna clară. 
Aceasta nu înseamnă însă că şi pe 
film va fi la fel. 

Pentru reglarea expunerii, trebuie 
ştiut că un film de o anumită sensi¬ 
bilitate necesită totdeauna aceeaşi 
cantitate de lumină care impresio¬ 
nează optim emulsia fotografică. 
Condiţiile de fotografiere însă nu 
sînt totdeauna aceleaşi. De aceea, 
cantitatea de lumină care trece prin 
obiectiv trebuie reglată fie prin mo¬ 
dificarea duratei cît impresionează 
emulsia filmului, timpul de expu¬ 
nere, fie prin modificarea diametru¬ 
lui deschiderii prin care pătrunde în 
aparat — diafragma. 

Timpul de expunere şe exprimă în 
fracţiuni de secundă, avînd valori 
standardizate, şi anume: 1/2; 1/4; 
1/8; 1/15; 1/30; 1/60; 1/125; 1/250; 
1/500; 1/1 000. Se observă că valo¬ 
rile se înjumătăţesc de la stînga la 
dreapta, respectiv se dublează de la 
dreapta la stînga, cu mici aproxi¬ 
mări. 

Nu toate aparatele au întreaga 
gamă de timpi de expunere; valorile 
uzuale sînt cuprinse între 1/30 şi 
1/500 secunde. Aparatele mai vechi 
au timpi de expunere puţin diferiţi, 
şi anume 1/50; 1/100; 1/200 etc. Di¬ 
ferenţele însă nu sînt importante. 

Pe montura aparatelor fotografice, 
din cauza spaţiului restrîns, valorile 
timpului de expunere nu sînt trecute 
sub formă de fracţie, marcîndu-se 
numai numitorul, de exemplu 15; 30; 
60; 125; 500. în acest caz, faptul că 
matematic valorile se dublează de la 
stînga la dreapta nu trebuie să deru¬ 
teze, în realitate timpul de expunere 
se înjumătăţeşte de la un indice la 
altul. 

Diafragma are tot valori fracţio¬ 
nare, care de asemenea sînt stan¬ 
dardizate, şi anume: 1/1,4; 1/2; 
1/2,8; 1/4; 1/5,6; 1/8; 1/11; 1/16; 
1/22. 

Valorile de mai sus au fost astfel 


determinate încît să realizeze o înju¬ 
mătăţiră, respectiv o dublare a can¬ 
tităţii de lumină de la un indice la 
altul, chiar dacă matematic variaţia 
este cu V~2. 

Pe montura obiectivului este tre¬ 
cut, tot din motive de spaţiu, numai 
numitorul fracţiei, şi anume: 1,4; 2; 
2,8; 4; 5; 6; 7; 8; 11; 16; 22, care re¬ 
prezintă raportul între focala obiec¬ 
tivului şi diametrul deschiderii rela¬ 
tive: f/D 

Deci diafragma 11 este de două 
ori mai mare, mai deschisă, mai lu¬ 
minoasă faţă de diafragma 16 şi ju¬ 
mătate faţă de diafragma 8. 

Diafragma, spre deosebire de tim¬ 
pul de expunere, poate fi reglată şi 
între doi indici, obţinînd valoarea 
corespunzătoare. 

Privind din nou scala indicilor de 
timp de expunere şi diafragmă, ob¬ 
servăm cum valorile se înjumătăţesc 
de la stînga la dreapta, în timp ce; 
sensibilitatea filmelor uzuale de 15; 
18; 21; 24; 27 DIN se dublează. 

Răspunsurile la întrebările: „care 
este cea mai bună diafragmă?" şi 
„care este cel mai bun timp de ex¬ 
punere?" se găsesc în cele ce ur¬ 
mează. 

Teoretic, putem alege oricare pe¬ 
reche de valori de timp şi diafragmă 
corespunzător cantităţii de lumină 
necesară unui film de o anumită 
sensibilitate. Practic, trebuie să ţi¬ 
nem cont că, folosind o diafragmă 
cît mai închisă, sînt eliminate abera¬ 
ţiile marginale ale obiectivului, ceea 
ce influenţează favorabil calitatea 
imaginii care ajunge pe film, 
intervenind şi la mărirea cîmpului de 
profunzime. Aceasta înseamnă că la 
punerea clarităţii pe un plan mediu, 
vor ieşi clare şi obiectele aflate mult 
în faţa planului, deci mai aproape de 
aparatul fotografic, cît şi cele aflate 
în spatele acestui plan. Cîmpul de 
profunzime depinde şi de focală, fi¬ 
ind mai mic pentru obiectivele cu fo¬ 
cală mare şi mai mare pentru focală 
mică. 

La unele aparate, cîmpul de pro¬ 
funzime se poate determina pe o 
abacă de pe montura obiectivului, 
un exemplu fiind scala alăturată. 

Reglînd claritatea pe un plan me¬ 
diu aflat la 3 m distanţă, se observă 
că pentru diafragma 4, marcată pe 
montura aparatului de o parte şi de 
alta a reperului de citire a distanţei, 
cîmpui de profunzime este cuprins 
între 2,4 m şi 5 m, interval în care 
testul este clar. Dar dacă se foloseşte 
diafragma 11, tot ce este cuprins în¬ 
tre 1,5 m şi ®s va fi redat clar pe film. 

în ce priveşte timpul de expunere, 
trebuie ţinut cont că la fotografierea 
cu aparatul susţinut în mîini, există 
pericolul ca la timpi mai mari de 
1/60, la declanşare, să se mişte apa¬ 
ratul fotografic. Deci se pot folosi 
timpi mai mari de expunere numai 
atunci cînd aparatul fotografic se fi¬ 
xează pe trepied sau se sprijină de 
un corp rigid. Timpii de expunere 
foarte scurţi, sub 1/1 000, se folo¬ 
sesc atunci cînd se fotografiază 
obiecte care se deplasează cu viteza 
mare. 

Ca exemplu de expunere se pot 
lua, pentru filmul de 21 DIN, dia¬ 
fragma 11 şi timpul 125, în condiţii 
de zi cu soare şi peisaj urban 


transmisie mecanică la obiectiv. 
Aparatele reflex pot avea unul sau 
mai multe sisteme de punere la 
punct a clarităţii: pe geam mat, cu 
rastru, cu ruperea imaginii. 

Aparatele cu vizare separată au 
obturatorul central, în obiectiv, iar 
cele cu vizare reflex au obturatorul 
focal, tip perdea, în planul filmului, 
sistem care complică foarte mult 
construcţia aparatului şi-i măreşte 
preţul, dar îi conferă marele avantaj 
că imaginea din vizor trece prin • 
obiectiv şi tot aceasta ajunge pe film 
la fotografiere. Deci se pot stabili, 



M 


TEHNIUM 4/1988 




Aceste valori sînt recomandate şi de 
prospectele filmelor. Pentru plajă 
sau zăpadă se înjumătăţeşte dia¬ 
fragma la 16, sau timpul de expu¬ 
nere se ia de 500. 

Dacă lumina este mai slabă, în loc 
de 11 ,cu 125 se poate folosi combi¬ 
naţia 11 cu 60, adică se dublează 
timpul, nu diafragma. Dacă lumina 
este şi mai slabă, spre înserat, în 
zori sau înainte de furtună, se du¬ 
blează şi diafragma la 8. Dacă în 
plină zi cu soare subiectul de foto¬ 
grafiat se află în umbra 'unei clădiri, 
se folosesc diafragma 8 şi timpul de 
expunere 60. Deci lumina este de 
patru ori mai slabă. 

în condiţiile de iluminare şi mai 
slabă, intervi/i avantajele tehnice ale 
aparatelor mai complexe. Aceste 
aparate au gama diafragmelor ex¬ 
tinsă pînă la 1,8 sau chiar mai mult, 
faţă de 4 la* aparatele simple. în 
această situaţie, folosirea diafragmei 
4, pentru un aparat, înseamnă toată 
suprafaţa lentilei, deci cu toate abe¬ 
raţiile, pe cînd pentru celălalt mai 
sînt încă două trepte sau mai mult 
pînă la limită. De aceea, calitatea 
obiectivelor se apreciază după va¬ 
loarea celei mai deschise diafragme, 
care se numeşte luminozitate. 

Pentru a evita totuşi folosirea dia¬ 
fragmelor prea deschise, care afec¬ 
tează şi cîmpul de profunzime, apa¬ 
ratele de performanţă au gama tim¬ 
pilor de expunere extinsă pînă la o 
secundă sau chiar 30 de secunde. 

Din aceste considerente, cu apa¬ 
ratele ieftine se obţin fotografii 
foarte bune numai în condiţii de ilu¬ 
minare suficientă. Şi totuşi trebuie 
să se evite fotografierea în plin 
soare la prînz, deoarece umbrele de 
pe faţă ies foarte dense. L.a fotogra¬ 
fierea în umbră trebuie să se ţină to¬ 
tuşi seama de direcţia soarelui, altfel 
orbita ochilor va fi umbrită neplăcut. 
Fotograful se va aşeza tot cu spatele 
în direcţia soarelui, ca şi la fotogra¬ 
fierea în soare. 

La fotografiere, un lucru impor¬ 
tant care trebuie făcut după execu¬ 
tarea reglajelor este încadrarea. Tre¬ 
buie avută grijă să nu iasă din cadru 
capul sau picioarele subiectului- şi 
nici măcar să atingă extremităţile. 
La fotografierea din profil, în faţa 
subiectului, cadrul trebuie să fie mai 
larg. Cînd se fotografiază bust, tre¬ 
buie avută grijă ca membrele îndoite 
să nu fie intersectate de două ori de 
linia cadrului. Adică să nu apară 
alăturat, undeva aerian, un pumn 
sau genunchiul unui picior. în situa¬ 
ţii foarte des întîlnite, cînd fotogra¬ 
ful doreşte amintiri din excursie şi 
fotografiază statui sau clădiri, nu 
trebuie să-şi plaseze subiectul la 
baza acestora, ci în plan apropiat, 
dar să folosească o diafragmă cît 
mai închisă, încît cîmpul de profun¬ 
zime să cuprindă şi planul îndepăr¬ 
tat. Numai în cazul cînd se doreşte 
scoaterea în evidenţă a subiectului 
se preferă neclaritatea celorlalte pla¬ 
nuri care nu interesează. 

La aparatele cu vizare separată, 
trebuie apropiat foarte bine ochiul 
de vizor, altfel subiectul iese prea 
mic faţă de cadru. De asemenea, 
trebuie ţinut cont de eroarea de pa- 
ralaxă, datorată plasării vizorului pe 
altă axă decît a obiectivului prin 
care se formează imaginea pe film. 

La fotografierea cu blitzul trebuie 
să se ţină cont că timpul de expu¬ 
nere nu mai este dat de aparatul fo¬ 
tografic, ci de durata fulgerului, care 
este mai mică de 1/1 000 s. Timpul 
care se reglează obligatoriu pe apa¬ 
rat este cel de sincronizare a de¬ 
clanşării blitzului cu deschiderea 
completă a obturatorului. Pentru 
cele mai multe aparate cu perdea, 
acest timp este de 1/30. în cazul fo¬ 
losirii unui timp mai scurt, la de¬ 
clanşarea fulgerului, perdeaua nu 
este complet deschisă şi se va ex¬ 
pună numai o fîşie din întreg cadrul. 
Aceste aparate mai au o pîrghie de 
reglaj cu poziţia M pentru fulger cu 
magneziu sau X pentru fulger elec¬ 
tronic (cele două sisteme au inerţie 
diferită la declanşare). 


La aparatele cu obturator central, 
declanşarea fulgerului se face de 
mecanismul de deschidere a obtura¬ 
torului în poziţie maximă, deci este 
asigurată " sincronizarea pe orice 
timp de expunere. 

Nu este bine să se folosească 
timpi lungi de expunere pentru că, 
după stingerea fulgerului, pelicula 
poate fi impresionată de lumina am¬ 
biantă 

Determinarea diafragmei la foto¬ 
grafierea cu blitzul se face în funcţie 
de puterea acestuia şi sensibilitatea 
filmului. Reglînd abaca blitzului pe 



Numeroşi cititori au ridicat 
prin scrisori sau telefoane la re¬ 
dacţie problema evitării formării 
inelelor de interferenţă sau, cum 
mai sînt cunoscute, inelele New¬ 
ton. Oferim în cele ce urmează 
cîteva soluţii. 


în construcţia aparatelor de 
mărit moderne se folosesc re¬ 
cent, în echiparea portiţei filmu¬ 
lui, sticle tratate special antista- 
tic. Pentru cei ce nu posedă un 
asemenea echipament indicăm 
o serie de metode relativ simple 
pentru evitarea formării inelelor 
de interferenţă. 

Trebuie însă să menţionam 
mai întîi modul în care se pro¬ 
duce fenomenul. între partea 
dorsală a filmului şi geamul pre- 
sor superior al portiţei se for¬ 
mează, printr-un contact ade¬ 
rent, zone cu suprafeţe reduse, 
de forme oarecare, închizînd o 
peliculă subţire de aer, de gro¬ 
sime variabilă. Astfel lumina 
care trece prin aceste zone su¬ 
feră fenomene de interferenţă, 
care se manifestă sub forma 
unor inele colorate în planul 
imaginii. 


i unde Umil este valoarea de prag 
prestabilită din potenţiometrul P. 

8 în cazul unor aparate cu consum 
mare de curent (sute de miliamperi 
sau amperi), consumul testerului — 
. cca 25 mA — devine neglijabil şi 
astfel se poate renunţa la butonul B, 
iconectînd indicatorul ; în paralel cu 
aparatul, ceea ce oferă posibilitatea 
supravegherii permanente a tensiu¬ 
nii de alimentare. Montajul descris a 
fost experimentat cu LED-uri de 20 
mA, dar în ideea utilizării perma¬ 
nente este preferabil să se aleagă 
LED-uri mai mici, de 3-^5 mA, cu 
P scăderea corespunzătoare a consu¬ 
li mului - 

Valorile pieselor indicate în 
schemă permit funcţionarea bună în 
cazul unei tensiuni nominale de ali¬ 
mentare de 12 V, cu variaţia maximă 
I în plaja 6 V-H4,5 V (de exemplu de 
fi la un acumulator auto). în funcţie 
de factorii de amplificare în curent 
1 ai tranzistoarelor T, şi T 2 , vor fi re- 
■; tuşate eventual valorile rezistenţelor 
R 4 , R 5 şi R 7 . 


(URMARE DIN PAG. 5) 


sensibilitatea filmului din aparatul 
fotografic, se poate citi diafragma 
corespunzătoare distanţei de foto¬ 
grafiere. Această valoare a diafrag¬ 
mei se reglează pe aparat. 

Blitzurile sînt caracterizate prin 
numărul director „N" care este pro¬ 
dusul dintre distanţă şi diafragmă 
pentru o anumită sensibilitate de 
film. Citind pe abacă, se observă că 
oricare produs dintre o distanţă în 
metri şi diafragma corespunzătoare, 
pentru 21 DIN de exemplu, are ace¬ 
eaşi valoare. Acesta este numărul 
director sau ghid. Invers, cînd se 






9ng. VAB9LE CĂLINESCU 

Din cunoaşterea modului de 
apariţie a fenomenului rezultă 
că trebuie evitată „lipirea" filmu¬ 
lui de geamul presor. Plecînd de 
la această idee se practică o se¬ 
rie de metode, dintre care men¬ 
ţionăm în continuare cîteva. 

1. Deşi contrară regulilor 
„academice", păstrarea filmelor 
în stare rulată este cea mai răs- 
pîndită tehnică. Pentru a se 
evita formarea inelelor Newton 
se vor rula filmele invers, res¬ 
pectiv cu gelatina în sus. Me¬ 
toda prezintă însă un risc mărit 
de zgîriere a stratului de gela¬ 
tină. „ 

2. înlocuirea geamului presor 
superior cu o ramă din material 
plastic de grosime egală. Evi¬ 
dent, partea dorsală a filmului 
rămîne liberă. Metoda este indi¬ 
cată la formatul 24x36 mm, la 
care uşoara bombare a filmului 
nu afectează claritatea imaginii. 

3. Introducerea unei folii sub¬ 
ţiri, fără zgîrieturi, între film şi 
geamul presor superior, practic 
o foiţă de celofan. 

4. Introducerea unor benzi 
distanţoare pe marginile filmu¬ 
lui, fără scoaterea geamului su¬ 
perior, în măsura în care con¬ 
strucţia portiţei permite acest lu- 


cunoaşte numărul ghid, se împarte 
la distanţa de fotografiere şi se află 
diafragma de lucru. 

La fotografierea cu blitzul trebuie 
avută grijă ca acesta să fie plasat 
deasupra aparatului fotografic şi cît 
mai aproape, pentru ca umbrele să 
apară natural, de sus în jos, cum 
sînt cele date de lumina soarelui sau 
a becului din încăpere şi să nu fie 
alungite. La fotografierea cu apara¬ 
tul pe verticală, trebuie scos blitzul 
din poziţia lui obişnuită şi ţinut dea¬ 
supra, altfel umbrele ies lateral. 


cru. 

Autorul a experimentat toate 
aceste metode, trăgînd următoa¬ 
rele concluzii: 

— prima metodă este cea mai 
simplă, nu atrage după sine 
micşorarea ritmului de lucru, 
dar presupune că filmul a stat 
un timp suficient de lung în 
stare rulată pentru a-şi inversa 
curbura; 

— a doua metodă este pentru 
formatul 24x36 mm cea mai 
utilă, dar în cazul în care se lu¬ 
crează cu acelaşi aparat de m㬠
rit şi formate mai mari presu¬ 
pune schimbarea ramei cu gea¬ 
mul* presor în mod frecvent; 

— a treia metodă este aplica¬ 
bilă oricărui format, dar necesită 
schimbarea relativ frecventă a 
foliei de celofan şi complică cu¬ 
răţarea de praf prin introducerea 
a cel puţin încă unei suprafeţe 
colectoare de praf; 

— a patra metodă este co¬ 
modă, nu presupune schimba¬ 
rea construcţiei portiţei, nu in¬ 
troduce suprafeţe suplimentare 
care trebuie protejate de praf, 
dar prezintă un risc pentru for¬ 
matele mai mari de 6x6 cm pri¬ 
vind asigurarea uniformităţii cla¬ 
rităţii. 

Din cele expuse, fiecare tre¬ 
buie să-şi aleagă metoda cea 
mai potrivită în funcţie de tipul 
aparatului de mărit şi de forma¬ 
tul negativelor utilizate prepon¬ 
derent. 

Ca exemplu, autorul lucrînd 
preponderent pe peliculă de 35 
mm, foloseşte metoda a patra, 
posedînd un aparat (de tip Kro- 
kus 4 modificat) a cărui portiţă 
permite introducerea benzilor 
laterale distanţoare. 






Montajul are la bază un compara¬ 
tor de tensiune realizat cu amplifica¬ 
torul operaţional /3A741 sau similar. 
Intrării neinversoare (pin 5) i se 
aplică un potenţial aproximativ con¬ 
stant (căderea de tensiune pe dioda 
Dt), iar intrării inversoare (pin 4) un 
potenţial care scade simultan cu 
scăderea tensiunii U, obţinut din di- 
vizorul rezistiv R,, P, R 2 . 

Practic se realizează montajul cu 
piesele indicate, se alimentează cu 
U=14,5 V şi se apasă butonul B. In¬ 
diferent care LED va fi aprins, se 
caută poziţia cursorului lui P pentru 
care se produce bascularea (stinge¬ 
rea LED-ului respectiv şi aprinderea 
celuilalt). Apoi se scade tensiunea U 
pînă la valoarea minimă preconizată 
(de exemplu 9 V), cînd la apăsarea 
butonului va ilumina LED-ul roşu. 
Ne asigurăm că există şi în acest 
caz o poziţie a cursorului lui P pen¬ 
tru care să se producă bascularea 
(stingerea LED-ului roşu şi aprinde¬ 
rea celui verde). în caz contrar se 
ajustează valorile lui Rt şi R 2 . 

Cu aceasta montajul este gata de 
trecut „pe curat". Nu ne rămîne de¬ 
cît să marcăm poziţiile cursorului lui 


P pentru diverse valori de prag uzu¬ 
ale (9 V, 10 V, 11 V, 12 V) sau even¬ 
tual să înlocuim divizorul reglabil 
continuu prin unul în trepte fixe, de 
exemplu aşa cum se sugerează în fi¬ 
gura 3. Dacă ne interesează o sin¬ 
gură valoare fixă de prag, vom su¬ 
prima potenţiometrul P, dimensio- 
nînd experimental pe R 2 . 



TEHNIUM 4/1988 


II 



Montajul foloseşte doua tranzis- 
toare pnp cu germaniu de tip AF139 
şi ' transpune canalele benzilor 
IV—V în unul din canalele benzilor 
II sau III TV. 

La intrare este montat un filtru 
L,L 2 C!C 2 C 3 care transferă semna¬ 
lul de la antenă pe emitorul tranzis¬ 
torului amplificator. 

în colector, acest tranzistor are 
un circuit selectiv L^Cg. Tranzis¬ 
torul T 2 realizează funcţia de con¬ 
vertor autooscilator. Frecvenţa de 
oscilaţie este dată de L 5 D 2 C 1V 
Prin L 6 C 2 , respectiv prin L 7l se 
trimite semnal la televizor, aproxi¬ 
mativ 88—100 MHz. 

Bobinele sînt construite din CuEm 


0 0,4 astfel: L, = 11 spire; L 2 = 3 
spire; U = 3 spire; L 7 = 2 spire; D t = Mena 
11 spire. Liniile L 3 şi L 5 au lungimea 
de 28 mm CuAg 0,8, iar L 4 are lungi' ■ 1 

mea de cuplaj 18 mm. 

Montajul se alimentează cu 10 V, 
iar diodele varicap cu 28 V. 

RADIOELEKTRONIC, .12/1986 


Tr* +12V E 


O 


VC 

E 


4 7kfi 15k IOjuF IN 


O 


tOOk 

-«4 

Ls 


a s Vn ir-i 

%â t4 


|.+â H 

V5P B 


O 


o 


0UT 


Tr< 


Tr 3 


4-12V E 


Pilotarea emiţătoarelor impune 
generatoare de frecvenţă cu stabili¬ 
tate ridicată, recomandate fiind 
schemele VXO. 

Edificatoare în acest sens este 
schema alăturată, unde plecîndu-se 
de la un cuarţ de 3,5 MHz se obţin 
diverse armonici. 

Oscilatorul conţine în serie cu 
cuarţul un circuit oscilant cu frec¬ 
venţa centrală 3,5 MHz; tot pe frec¬ 
venţa de. 3,5 MHz este acordat şi cir¬ 
cuitul L 2 C. Tranzistorul din oscila¬ 
tor este 2SK19, care se poate» înlo¬ 
cui cu BF245, celelalte tranzistoare 
din oscilator (T 2 , T 3 , T 4 ) sînt 

2SC372 (BC170, BC171), tranzisto¬ 


rul T ş este pnp, 2SA495 (ACI 80) 
La ieşirea lui L 2 semnalul are 3,5 
MHz şi trecînd prin dioda D se obţin 
diverse armonici ale acestuia, astfel 
circuitul L 3 C fiind acordat, pe 14 
MHz (armonica a doua). Tranzisto¬ 
rul T 3 poate lucra în regim de multi¬ 
plicator de frecvenţă, iar circuitele 
L4 şi L. 5 se aduc la rezonanţă pe 
frecvenţa dorită (28 MHz, 42 MHz. 
etc.) 

Stabilizatorul de tensiune T 6 este 
de tip 78L.08, deci la ieşirea* lui se 
obţin 8 V. Acest - circuit poate fi înlo¬ 
cuit cu un tranzistor şi o diodă. Ze- 
ner. 

CQ — HAM RADIO, 4/1980 

IlIiiSii liil r : : / 



mmamimBMmmMmm 

I/2MAKS8 2x L0110 




Instrumentul este compus din 
două părţi principale, un generator 
şi un detector, totul cu două circu¬ 
ite integrate MAI458 ce conţin Cîte 
două circuite operaţionale. 

Măsurarea capacităţilor se face 
în 7 game de valori: 0—100 pF; 0—1 
nF; 0—10 nF; 0—100 nF; 0—1 /uF; 
0—10 mF Şi 0—100 uf. 


Penţru măsurători cît mai exacte 
se vor. utiliza componente cu aba¬ 
teri cît mai mici. Instrumentul indi¬ 
cator are sensibilitatea 100 ^A.. Dio¬ 
dele D,, D 2 şi D 6 sînt tip LED, iar D 5 
este PL9. 

AMATERSKE RADIO, 1/1988 





*25k/N " _g y 8k2 L ^5 k2 

1/2 MA 1458 2* KA 206 


KZ260/9V1 LQ1132 


11 


TEHNIUM 4/1988 











tensiunea nominală de izolaţie 
380 Vc.a.; 

tensiuni nominale de utilizare 
380 Vc.a.; 250 Vc.a.; 127 Vc.a; 

curenţi nominali de utilizare 
10 A; 

frecvenţa nominală 40—60 Hz; 
frecvenţa manevrelor 420 co¬ 
nectări/oră; 

gradul normal de protecţie, 
conform STAS 5325-79: IP 00 - 
pentru combinator nemontat, IP 
Wr — pentru maneta de acţio¬ 
nare şi burduful de cauciuc; 

rezistenţa la uzură mecanică 
şi electrică; 100 000 manevre pe 
direcţie; 

durata de utilizare normată: 5 
ani. 


constructivă, în funcţie de opţiu¬ 
nile beneficiarului, în ceea ce 
priveşte numărul de direcţii de 
deplasare a levierului de co¬ 
mandă (cu două direcţii, respec¬ 
tiv cu patru direcţii), numărul de 
poziţii pe sens (cu una pînă la 
cinci poziţii pe sens), posibil iţa-v 
tea de comandă a frînei (cu sau 
fără comanda frînei în orice po¬ 
ziţie), modul de revenire în pozi¬ 
ţia zero (cu revenire automata la 
eliberarea levierului, respectiv 
cu reţinere în orice poziţie), nu¬ 
mărul de perechi de microîntre- 
rupătoare pe direcţii (una pîna 
la şapte perechi), forma ghid-le- 
vierului (normal sau special) etc. 

Legăturile la microîntrerupa- 


toare trebuie făcute astfel încît 
contactul de comandă să fie 
normal închis; contactul normal 
deschis poate fi utilizat eventual 
pentru semnalizare. 

Combinatoarele trebuie să fie 
echipate cu microîntrerupătoare 
,de comandă de tip AM cod 3427 
şi tip AM cod 3420 (pentru com¬ 
binatoarele cu o treaptă), cu 
braţ articulat, cu jolă metalică 
(executate de întreprinde¬ 
rea „Electroaparataj" - Bucu¬ 
reşti. NTRE 501/521-80), avînd 
un contact normal deschis şi un 
contact normal închis. 

Dintre caracteristicile tehnice 
ale combinatoarelor mai menţio- 
,nam: 


Destinate pentru echiparea di¬ 
verselor utilaje de ridicat, trans¬ 
portat sau a altor instalaţii simi¬ 
lare utilizate în metalurgie, side¬ 
rurgie, construcţii, minerit etc., 
aceste combinatoăre asigură co¬ 
manda în mai multe trepte, prin 
asocierea cu elemente de auto¬ 
matizare, a motoarelor de antre¬ 
nare ale acestor utilaje, respec¬ 
tiv demarajul, accelerarea sau 
frînarea lor. Un combinator 
poate acţiona eventual mari 
multe motoare de antrenare, se¬ 
parat sau simultan. 

Aparatele sînt folosite pentru 
comanda circuitelor de joasă 
tensiune în curent alternativ, în 
spaţii închise, lipsite de praf, 
agenţi corosivi, explozivi, vapori 
de apă etc. Pentru utilizarea în 
condiţii speciale de mediu, be¬ 
neficiarul va lua măsurile cuve¬ 
nite de montare etanşă a combi¬ 


natoarelor în panouri cu gradul 


de protecţie impus. Pentru informaţii suplimentare privind caracteristicile acestor dispozitive şi condiţiile de livrare, adresaţi-vă la ÎN- 

Familia combinatoarelor a fost TREPRINDEREA DE APARATAJ ELECTRIC DE INSTALAŢII Titu, Str. Gării nr. 79, judeţul Dîmboviţa, telefon (90) 
concepută într-o larga gamă 14.79.55, telex 17 228. 


13 


TEHNIUM 4/1988 







NICA LUCIAN — Bucureşti 

Montaţi un rezistor cu valoarea de 

2,2 kli. 

IONESCU DRĂGUŞIN — Ploieşti 

Recepţia se face în banda SHF 
(11—12 GHz) şi implică aparatură 
specială. 

STAN FLORIN — jud. Teleorman 

Este mai simplu să construiţi un 
convertor UIF/FIF decît să înlocuiţi 
schimbătorul de canale. Chiar şi 
pentru microemiţător aveţi nevoie 
de autorizaţie. 

BUJOREANU RADU — Galaţi 

Semnal AF se preia direct de la 
potenţiometrul de volpm. în locul fi¬ 
lamentelor montaţi 100 fl/16 W. 
ADRIAN PAVEL — Bucureşti 
Multiplelor fenomene din caseto- 
fon le poate găsi antidotul numai un 
atelier de reparaţii. 



CRĂCIUN LIVIU — Bacău 

Materialele se scriu citeţ, iar sche¬ 
mele trebuie desenate conform nor¬ 
melor STAS. 

GRUIESCU EUGEN — Deva 

Construiţi amplificatorul aşa cum 
a fost publicat, orice modificare al¬ 
terează rezultatele. 

MOROŞANU ADRIAN — Timişoara 
Prin intermediul unui cablu ecra¬ 
nat direct de la potenţiometru. 
BARB CONSTANTIN - Tg. Jiu 
Se folosesc şi CI de tip A741. 
IORDACHE EMIL — Bucureşti 
Notaţiile de pe circuitele integrate 
la care vă referiţi nu figurează în ca¬ 
taloagele RFT. 

PINTYI CSABO — Aibă lulia 

Circuitul integrat 7400 (CDB400) 
are un terminal 14 la care se aplică 
+5 V; terminalul 7 se conectează la 
masă. Montaţi R 3 de 10 kf 1 şi un 
tranzistor BC107, 

ŞAPTEFRAŢI ION — Bucureşti 
La televizor verificaţi tubul PCL85. 
Nu deţinem deocamdată schema so¬ 
licitată. Reveniţi cu telefonul. 
ŞONEA RUŢĂ - jud. Mehedinţi 
Redresorul este bine dimensionat 


şi poate alimenta aparatele la care 
vă releriţi. 

SĂLĂŞAN AUREL - Cugir 

Montaţi amplificatorul pe stîlpul 
de susţinere. Legătura între antenă 
şi amplificator se poate face atît cu 
un cablu coaxial cît şi cu' un cablu 
bifilar. 

TEACĂ ŞTEFAN - Bucureşti 

Modificarea magnetofonului este 
o operaţie dificilă r .»re ooate fi dusă 
la bun sfîrşit numai de o persoană 
calificată 

CIMPOI ŞTEFAN - Petroşani 

Str. Aviatorilor, bl. 36, sc. 2, et. 4, 
ap. 40, oferă revista „Tehnium". 
STOICA NÎCU — Brăiia 
Pentru televizor luaţi legătura cu 
reprezentanţa „Electronica" din lo¬ 
calitate. Nu deţinem schema solici¬ 
tată. 

POPOVICI IOAN •— jud. Timiş 

Deschiderea dipolului este de 5 
cm. Bucla de adaptare este de 125 
cm. ; 

REIT DAN - Braşov 
Potenţiometru de volum şi corec¬ 
tor ton sînt pe fiecare canal, iar po¬ 
tenţiometru de balans este unul sin¬ 
gur. 

Orga de lumini primeşte semnal 
de la mufa pentru difuzoare. 

MjHAI GHEORGHE - Buzău 
Circuitul TDA1170 poate fi înlo¬ 
cuit (tot blocul) la o cooperativă. 
Amplificatorul de antenă este inefi¬ 
cient. 

TĂNĂSESCU PETRE — Sibiu 


In colectorul tranzistorului BFT66 
montaţi un circuit oscilant acordat 
pe canalul dorit. Circuitul oscilant 
se montează în locul celor două bo¬ 
bine. 

NEDELCU ÎON — Bucureşti 
Str. Delineşti nr. 1, bl. B35, sc. 5, 
et. 2, ap. 68, oferă colecţia „Teh- 
nium“. 

BUSUiCEANU NEHUi — fud. Vîicea 
Dacă aparatul se alimentează cu 
12 V şi necesită o putere de 6,5 W, 
curentul absorbit este de aproxima¬ 
tiv 0,55 A. Puteţi alimenta aparatul şi 
din baterii, dar acestea se vor des¬ 
cărca repede. 

DUMITRU DORU - Gaiafi 

Schema electrică este corectă. 
Montaţi un tranzistor 8D136 şi pro¬ 
baţi la început numai cu două be¬ 
curi serie. In orice caz utilizaţi un 
tranzistor pnp care să suporte cu¬ 
rentul absorbit de becuri. 

RADU MAFTEI - Oraviţa 
Luaţi legătura cu producătorul 
aparatului. 

PĂUN CĂLIN - Galaţi 

Condensatorul C 3 se conectează 
invers, cu borna plus la colector. 

Semnalul se preia Între cursorul 
potenţiometrului şi masă. 

în preamplificator ascultaţi cu o 
cască semnalul pe fiecare etaj ca sa 
determinaţi unde apare defectul. 


i.m. 



Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU 
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA 
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU 
Redactor responsabil de număr: tiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU 
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU 


Administraţia 
Editura Sdntela 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „RQMPRESFILATE- 
LIA“ — SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ, 
P.O.BOX 12—201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI 
NR. 64—65. 

Tiparul executat la 

Combinatul Poligrafic «Casa Scînteii-