REVISTA lunara editată de c.c, al u.t.c. ANUL XVIII - NR..213
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
AUTODOTARE-
AUTOUTILARE .
AVO-metru numeric
Efect acustic pentru
chitară
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICA .
(CITIŢI ÎN PAG. 2—3)
ADRESA
REDACŢIEI
% TE
LEI
Pe scurt despre atenuare şi
atenuatoare
Lampă de veghe
încărcare automată
CQ-YO.pag. 6—7
Etaje RF de putere
160 m... la Dx !
HI-FI .pag. 8—9
Sistemul HI-COM
Controlul automat al
nivelului de înregistrare
LABORATOR . pag. 10—11
Sondă demodulatoare
pentru osciloscop
Generatoare de
audiofrecvenţă
INFORMATICA. pag. 12-13
Bibliotecă de titluri
RTTY, SSTY pe
microcalculatorul HC85
AUTO-MOTO . pag. 14-15
Aprindere electronică
pentru 6 V
Concursul „Circulaţia ’88“
ATELIER . pag. 16—17
Maşină de bobinat cu numă¬
rător electronic
Amplificator UIF
CITITORII RECOMANDA. pag. 18-19
GLORIA 3: Acord fin
Bază de timp TLV
Sursă de referinţă
Diodă Zener reglabilă
FOTOTEHNICA .. pag. 20-21
Panou luminos
Releu de timp
Test pentru filmele
ORWO UT-18
REVISTA REVISTELOR.pag. 22
Tir
Rx —.80 m
Verificator
PUBLICITATE .pag. 23
I.I.R.U.C.
SERVICE.pag. 24
Radioreceptorul NEIVA-M
metru
!£■)](ti) ~ metru
SSSKSSBS®
Fiz. GH. BĂLUTĂ,
E. CĂRBUNESCU
Instrumentul prezentat mâsoară
tensiuni continue în gamele 1, 10,
100 V, rezistenţe în gamele 1, 10,
100, 1 000 kfi şi curenţi continui pe
scalele 1, 10, 100, 1 000 mA, toate
cu o precizie de 0,1% din capătul
scalei. Aparatul este conceput în
ideea unei accentuate simplităţi
constructive şi a alimentării din ba¬
terii.
Principalele blocuri ale montaju¬
lui sînt:
• convertorul analog-digital;
• afişarea cu LED-uri;
• rezistoareie adiţionale pentru
voltmetru;
® şunturile pentru ampermetru;
® generatorul de curent constant
pentru ohmmetru.
Convertorul analog-digital este
realizat cu circuitul integrat C520D
(producţie R.D.G.). Acesta conţine
într-o capsulă standard cu 16 pini
circa 1 500 de componente, asigu-
rînd conversia tensiunii 0— 1, V — pe
principiul pantei duble — în sem¬
nale logice pentru atacul multiple-
xat a trei elemente de afişare (indi¬
caţie în domeniul 000—999 mV). O
descriere a circuitului şi schema
bloc au fost date în „Tehnium" nr.
4/1988, pag. 3. Elementele externe
care se adaugă sînt: condensatorul
Ci (preferabil stiroflex), potenţio-
metrul Pn pentru reglarea zero-ului
(cu intrarea 11 la masă) şi P 1?
care permite reglajul capului de
scală (999 mV apiicaţi între pinul 11
şi masă). Aceste etalonări, ca şi ce¬
lelalte care vor fi descrise, necesită
o sursă de tensiune stabilizată, fin
reglabilă şi un AVO-metru digital cu
4 cifre. Un timp de încălzire de circa
15 minute este recomandabil întot¬
deauna.
Menţionăm că CU semnalizează
depăşirea capului de scală prin sim¬
bolurile ] ] ] (mai mare), măsoară ten¬
siuni negative pînă la -99 mV (indi¬
cată [ 99) şi semnalează o tensiune
negativă sub această valoare prin
simbolurile [ [ [ (mai mic). Pinul 6 ne¬
conectat la o tensiune externă asi¬
gură circa 5 cicluri de măsurare/se¬
cundă, o viteză pe deplin satis¬
făcătoare scopului.
Afişarea se face cu trei cifre cu
LED-uri cu anod comun şi punct
zecimal (virgulă) plasat la stînga.
T 6 —T 8 comută periodic alimenta¬
rea anozilor celor trei elemente de
afişare.
O a patra cifră poate fi folosită
pentru indicarea domeniului de
măsură, prin aprinderea unor seg¬
mente care au următoarele semnifi¬
caţii:
U — măsurare tensiuni
I — măsurare curenţi
T — măsurare rezistenţe
[ — calibrare, numai pe poziţia
ohmmetru.
Pentru afişarea acestor simboluri
s-a prevăzut un decodor adecvat, re¬
prezentat în partea din dreapta-jos
a schemei. Realizarea acestei părţi
a aparatului este facultativă.
pe poziţia „voltmetru" rezistenţa
de intrare este de 100 kft/V. Scala
de 1 V a fost deja etalonată o dată
cu convertorul A—D. Etalonarea
scalelor de 10 şi 100 V se face apli-
cînd pe rînd 9,99 şi 99,9 V la intrare
şi reglînd P 9 , respectiv P 10 . Se va
verifica menţinerea indicaţiei 000
pe toate scalele atunci cînd intrarea
este scurtcircuitată. O indicaţie re¬
ziduală de cîţiva digiţi poate fi pro¬
dusă de o cădere de tensiune pe
traseul de masă şi în acest caz se re¬
comandă legarea directă printr-un
fir scurt a bornei de masă de la in-
%
trare cu pinul 7 a! CSI. Nu s-a pre¬
văzut o scală de 1 000 V din cauza
dificultăţilor de izolare într-un mon¬
taj compact, a necesităţii unui co¬
mutator special şi a dificultăţilor de
procurare a unui rezistor adiţionai
de valoare mare. Dacă o asemenea
scală este totuşi necesară, se reco¬
mandă confecţionarea unei sonde
divizoare cu 10.
Şunturile de curent sînt constitu¬
ite din rezistoarele R 7 _^ 10 Şi poten-
ţiometrele P 6 _ 8 . Valoarea de 10 a
lui R 10 se reglează direct prin ajus¬
tarea lungimii sîrmei din care este
bobinată. Celelalte trei scale de cu¬
rent se etalonează reglînd potenţio-
metrele corespunzătoare, pentru a
obţine indicarea corectă a capului
sco.lei respective.
Remarcăm faptul că pe Oricare
scală de curent apare o cădere ma¬
ximă de tensiune de 1 V, valoare re¬
lativ mare care perturbă destui de
mult circuitul în care se face măsu¬
rătoarea. Se simte nevoia unui am¬
plificator de tensiune (1QX) cuplat
la intrarea convertorului A—D, dar
el ridică probleme de stabilitate a
amplificării. Pentru a nu complica
montajul nu s-a introdus un aseme-
turiie respective se vor monta într-o
cutie separată, cu borne de acces
de dimensiuni mari, iar tensiunea
de pe şunturi va fi citită cu instru¬
mentul digital pe poziţia de maximă
sensibilitate a voltmetrului.
Tot pe secţiunea de curent a co¬
mutatorului K 4 _g s-au cuplat tran-
zistoarele T 3 _ 5 care comandă
aprinderea virgulei pe afişaj. Dacă
se dispune de un comutator cu ele¬
mente avînd mai mult de trei con¬
tacte, se poate renunţa la aceste
ţranzisto.are şi la rezistoarele fi 11 _ 13 ..
în acest caz aprinderea LED-urilor
se va face prin conectarea la masă a
rezistoarelor R 14 _ 16 din cafoz» res "
pectivi.
Măsurarea rezistenţelor se face
injectînd un curent constant I prin
rezistorul necunoscut Rx. Căderea
de tensiune este proporţională cu
valoarea Rx şi ea este măsurată de
convertorul A—D: U = IRx
Deoarece convertorul măsoară.
1 V, este necesar un generator de
curent constant de 1 mA, 100, 10 şi
1 juA pentru â permite măsurarea
rezistenţelor pe scările 1, 10, 100 şi
respectiv 1 000 kfl.
Generatorul este realizat cu T 2 , la
pinde de tensiunea de referinţă (B 2 )
şi de alimentare (B,), precum şi de
temperatură, s-a prevăzut posibili¬
tatea de calibrare periodică a
ohmmetrului. Comutatorul K 2 in¬
troduce (pe poziţia „calibrare") la
bornele de intrare o rezistenţă cu¬
noscută, R 2 , care a fost în prealabil
măsurată cu precizie pe alt instru¬
ment. Valoarea ei a fost aleasă ast¬
fel încît să se situeze cît mai
aproape de capătul scalei de 1 kfl.
înaintea măsurării unor rezistenţe
necunoscute se trece K 2 pe poziţia
calibrare şi se reglează pînă cînd
instrumentul indică valoarea cu¬
noscută a rezistenţei R 2 (de exem¬
plu 932 il).
Etalonarea ohmmetrului se face
astfel: se reglează mai întîi P 2) astfel
încît pe scala 1 000 kfl curentul in¬
jectat la bornele de măsură (unde
se leagă un ampermetru digital) să
fie 1,000 mA; cursorul lui trebuie
plasat într-o poziţie mijlocie la
acest reglaj. Apoi se comută pe rînd
scalele 1, 10 şi 100 kfl, reglînd din
P 3 _ 5 curenţii de 1 000, 100 şi 10 juA.
Remarcăm faptul că, spre deose¬
bire de majoritatea ohmmetreior
analogice, polaritatea tensiunii apli-
asemenea, o îmbâtrînire accelerată
a rezistoarelor şi potenţiometrelor
utilizate în montaj, prin menţinerea
lor într-o etuvă la 70° C timp de o
săptămînă, pentru stabilizarea în
timp a valorii rezistenţelor.
Alimentarea se poate face din pa¬
tru baterii de 1,5 V (R6, R14 sau
R20), iar atunci cînd avem acces la
reţea — de la un alimentator stabili-
zat n 6V/0,2 A. Bateriile pot fi testate
cu "însuşi AVO-metrul, prin conec¬
tarea bornei „calde" de la intrare la
plusul alimentării. Dioda D., pro¬
voacă o cădere de tensiune de circa
0,6 V care limitează tensiunea pe in¬
tegrate la 5,4 V.
Dacă „brurnul" cules de testere
este supărător şi provoacă variaţii
aleatoare ale valorilor citite pe scala
de tensiune, se poate conecta un
condensator de circa 0,1 fx F în pa¬
ratei cu R 17 pentru a netezi aceste
salturi.
LISTA DE PIESE:
T-| 3 _5—BC173B; T 2 6_8—BC251B;
D 1 —1N4003; D 2 —D 5 —1N4148;
A 1 _ 4 —MDE2104V; Kt 2 —comuta¬
toare prin translaţie 2 contacte x 2
poziţii; K 3 — comutator prin apă¬
sare cu 3 elemente, 3 contacte x 2
poziţii; K 4 — comutator prin apă¬
sare cu 4 elemente, 3 contacte x 2
poziţii; S — siguranţă 1,25 A; B-, —
baterie 4 elemente, R6; B 2 — baterie
1,5 V, miniatură; R, — 56 kfl; R 2 —
920 IV, R 3 — 680 fi; R 4 — 6,8 kfl; R 5 —
68 kfl; R e 18 - 820 kfl; R 7 — 820 fî; R 8
— 82 O; Rg — 27 O; R 10 — 1 fl/1 W;
^11—13,26—29 "15 kfl; Ri4—16,38,41
—470 fi; R 17 — 100 kfl; R :9 — 5,2
Mfî; R 2021 — 5,1 kfl; R 22 — 12 kfl;
R 2 3~25 ~ 1.8 kfl; R 30 _ 36 - 160 IV
R 37 — 68 fl;. R 3940 — 390 fi; P, 12 —
10 kfl; P 2 g — idO kfl; P 36 — 250 ii;
P 4 —2,5 kfl; P s —25 kfl; P 78 — 100fl;
P 10 — 1 Mfl; Pi—5 kfl; Cj — 330 nF;
C 2 — 220 mF/10 V.
care tensiunea bază-plusul alimen¬
tării este menţinută constantă. Ca
sursă de tensiune de referinţă se fo¬
loseşte o fracţiune din tensiunea
unei baterii miniatură de 1,5 V (B 2 )
care poate fi de tipul celor utilizate
la ceasurile electronice de mînă. Un
etaj repetor pe emitor, realizat cu
T t , face ca din baterie consumul să
fie foarte redus. Din P 2 se face re¬
glajul brut, iar din Pt (accesibil din
exteriorul carcasei, preferabil mul-
titură) se face caiibrarea fină a
ohmmetrului.
Deoarece curentul qenerat de-
cate prin testere pe poziţia
„ohmmetru" este ca şi în cazul
măsurării tensiunilor sau curenţilor
(plusul pe testerul roşu).
Măsurarea joncţiunilor dispoziti¬
velor semiconductoare se va face
pe scala 1 kfl (curent injectat
1 mA), unde în cazul joncţiunilor
valide cu siliciu direct polarizate se
obţin valori de 600—650 fl (de fapt,
tensiuni de deschidere a joncţiunii
de 600—650 mV).
Pentru a obţine precizia de 0,1%
scontată se va acorda o mare aten¬
ţie etalonării. Se recomandă, de
nea etaj. Se poate însă evita pertur¬
barea amintită, dacă luăm precauţii
de a măsura curenţii pe cît posibil în
zona inferioară a scalei. De exem¬
plu, 80 mA vor fi măsuraţi pe scala
1 000 mA şi nu pe scala 100 mA,
ceea ce reduce căderea de ten¬
siune ia 80 mV (pe deplin accepta¬
bilă) faţă de 800 mV.
Nu s-au introdus scări de curent
mai' mari de 1 A deoarece valorile
mici ale şunturilor necesare sînt al¬
terate de rezistenţele de contact
(instabile) ale comutatorului. Dacă
sînt necesare asemenea scări, şun-
La intrarea montajului (fig. 1) se
aplică direct chitara electrică, iar ieşi¬
rea se cuplează la staţie, pe intrarea
de sensibilitate mică. Semnalul de in¬
trare mediu este de 6 mV, iar tensiu¬
nea de ieşire este de 600 mV.
La realizarea schemei s-a plecat
de la montajul din figura 2, publicat
în almanahul „Tehnium" din 1982,
la pagina 100.
Semnalul furnizat de chitară are
aspectul din figura 3, atunci cînd
ciupim una din corzile subţiri. Se
observă o denivelare a sinusoidei,
specifică oscilaţiilor corzii de oţel.
Cu cît denivelarea este mai mare,
cu atît sunetul corzii este mai cris¬
talin. Corzile vechi sau corzile
groase mediu uzate dau un semnai
aproape sinusoidal.
Efectul „fuzz" constă în „turtirea"
semnalului driginai pînă cînd acesta
ajunge aproape dreptunghiular. în
acel moment, pe lingă frecvenţa fun¬
damentală apare o sumă de armo¬
nici impare care nuanţează sunetul
Original.
Existenţa armonicilor impare jus¬
tifică, de altfel, favorizarea acordu¬
rilor în cvintă (riff-urile) şi a terţelor
pe două chitare. Datorită limitării
apare o compresie a semnalului şi,
deci, o mărire a lungimii notelor.
în cazul schemei din figura 2,
semnalul la ieşire cînd se ciupeşte o
singură coardă, are aspectul din fi¬
gura 4. Se remarcă asimetria formei
de undă. în acest caz suma armoni¬
cilor impare este alterată. Practic,
acest lucru se manifestă prin impo¬
sibilitatea mixării curate a două
efecte de acest gen, pentru că vîrfu-
rile caracteristice acestui etaj tind
să supraîncarce lanţul audio folosit.
S-a observat că această formă de
undă deficitară apare din cauza cu¬
rentului prea mic ce trece prin dio¬
dele de limitare. De aceea s-a inter¬
calat între chitară şi „fuzz"-ui pro-
priu-zis un etaj de amplificare cu
factorul 100 şi s-au înlocuit dlode'e
de limitare cu o pereche de tranzis-
toare, rezunind schema din figura
1, cu semnalul de ieşire din figura 5.
Valorile mici ale capacităţilor de
cuplare sînt necesare pentru a re¬
duce nivelul frecvenţelor joase, ce
tind să supraîncarce sunetul (nive¬
lul frecvenţelor joase furnizat de
doză este mai mare decît nivelul
EFECT ACUSTIC
PENTRU CHITARĂ
Student VALENTIN RUSU
- • - w 0K/0F
frecvenţelor înalte), ue asemenea,
este redus nivelul de brum la ieşire.
Comutarea „fuzz“-„normar se
face cu ajutorul comutatorului K.
Prin modul de conectare, comuta¬
rea se face fără zgomot.
La realizarea, practică se vor res¬
pecta cu stricteţe următoarele re¬
guli:
— intrarea trebuie să se găsească
cît mai departe de Ieşire;
—• traseele cablajului imprimat
vor fi minime;
— firele de conexiune ale poten-
ţiometrului se vor ecrana;
— firul de intrare trebuie să fie
ecranat şi de lungime minimă.
Ş-a ales o valoare mare pentru ni¬
velul tensiunii de ieşire pentru a
masca brum-ul cules de firul ce
leagă montajul la staţie.
lOu F/25V
.NORMALI
0UT
1500 mv
io ka
VOLUM „
.NORMAL
.10C)<D
IOuF
TEHNIUM 8/1988
1
pe scurt despre
ATENUARE şi
ATENUATOARE
(URMARE DIN NR. TRECUT)
5. Atenuatorul în T
Cea de-a doua configuraţie fun¬
damentală de atenuator rezistiv
este reprezentată în figura 7 şi con¬
ţine tot trei rezistenţe, dintre care
două egale între ele (notate cu R 4 ),
dispuse sub formă de T.
Simetria intrare-ieşire este şi în
acest caz evidentă, astfel că rămîn
valabile observaţiile de la atenuato¬
rul în 7 T.
Să considerăm şi de data aceasta
o adaptare perfectă cu sursa de
semnal şi cu consumatorul, care au
aceeaşi impedanţă, Z. Pentru sim¬
plificare vom reprezenta doar gru¬
pul atenuator plus consumator (fi¬
gurile 13 şi 14), suficient pentru de¬
terminarea valorilor R 3 şi R 4 ţinînd
cont de condiţiile iniţiale impuse.
a) Condiţia * de conservare a
adaptării de Impedanţă cere ca im-
pedanţa Z { de la intrarea grupului să
fie egală cu impedanţa Z a consu¬
matorului. Din schema echivalentă
(fig. 14) deducem:
z, = z = R 4 + R 3 II (R 4 + Z) (27)
de unde prin efectuarea calculelor
obţinem prima relaţie căutată
« Z 2 -R l
R ° =_ 2r7~~ <28)
b) Condiţia ca atenuarea în ten¬
siune să albă valoarea dorită, A u se
deduce din figura 14, unde s-a in¬
trodus mărimea auxiliară U x , repre-
zentînd tensiunea la bornele grupu¬
lui R 3 || (R 4 + Z). Fără a intra în de¬
talii de calcul, din relaţiile evidente
se obţine condiţia căutată sub
forma
A u Z-Z-2R 4 v '
în fine, rezolvînd sistemul de
ecuaţii (28) şi (31) în raport cu R 3 şi
R 4 obţinem soluţia finală:
_ 2ZA U
Ra = 7F7 (32)
R ‘ = z ^rf (33)
„Proiectarea" atenuatorului în T
se reduce, deci, la calcularea valori¬
lor R 3 şi R 4 în funcţie de datele ini¬
ţiale ale problemei, respectiv impe¬
danţa Z şi atenuarea în tensiune A u ,
pe baza relaţiilor (32) şi (33). Rămîn
şi aici valabile observaţiile referi¬
toare la modul de exprimare a ate¬
nuării (ca raport), de la paragraful
precedent. De asemenea, se presu¬
pune tacit că este îndeplinită con¬
diţia de adaptare a impedanţelor.
Exemplu! nr. 4. Să se calculeze
atenuatorul în T penfru Z = 75 fi şi
A„ = 20.
înlocuind direct în (32) şi (33) re¬
zultă:
R 4 = 75 fi •
20 - 1
20 + 1
«67,9 fi.
Exemplu! nr. 5. Să se calculeze
atenuatorul în T pentru Z = 150 fi şi
atenuarea în putere a p = 40 dB.
Conform observaţiilor de la para¬
graful 2 , în cazul adaptării (per¬
fecte) de impedanţă atenuările în
tensiune, în curent şi în putere, ex¬
primate în decibeli, sînt egale între
ele, deci avem a q = 40 dB. Pe baza
relaţiei (11) deducem IgA,. = 40
(dB)/20 = 2 (dB), deci A u = 100.
înlocuind în (32) şi (33) obţinem:
r 3
2 • 150 fi • 100
10 000 - 1
6 . Atenuatoare în serie
După cum am menţionat ante¬
rior, atenuatoarele se realizează
practic pentru valori (trepte) fixe de
atenuare, ca şi pentru impedanţe de
sarcină date. Dacă dispunem de
mai multe atenuatoare calculate
pentru aceeaşi impedanţă Z, le pu¬
tem conecta în serie, rezultatul fiind
tot un atenuator pentru aceeaşi im¬
pedanţă Z. Demonstraţia acestei
afirmaţii se bazează pe proprietatea
de conservare a adaptării de impe¬
danţă, impusă ca o condiţie esen¬
ţială în calculul atenuatoarelor.
Atenuarea rezultantă a grupului
serie va fi egală cu produsul ate¬
nuărilor celulelor componente
A = A! • A 2 .A n (34)
dacă folosim exprimarea în ra¬
poarte, respectiv cu suma atenuări¬
lor individuale exprimate în deci¬
beli,
a(dB) = a^dB) + a 2 (dB) + ... + a n
(dB) (3SV
De exemplu, pentru a obţine un
raport global de atenuare A = 100,'
putem lega în serie două atenua¬
toare avînd Ai - A 2 = lO.sau A, = 5;
A 2 = 20 sau A, = 4; A 2 = 25 etc.
Se subînţelege că la conectarea
în serie nu are nici o importanţă or¬
dinea în care sînt legate atenuatoa¬
rele, dată fiind simetria lor intrare-
ieşire.
Principiul conectării în serie este
adeseori folosit pentru proiectarea
unor atenuatoare cu raport mare de
atenuare, compuse din mai multe
celule de tip n sau T. De exemplu, în
figura 15 este reprezentat un grup
serie alcătuit din trei celule în rr, iar
în figura 16 un grup serie format din
două celule în T. Este important de
observat că în astfel de cazuri nu¬
mărul total al rezistenţelor poate fi
redus înlocuind combinaţiile serie
sau paralel prin valorile echivalente
corespunzătoare. Astfel, pentru
exemplul din figura 15 observăm
conectarea nemijlocită în paralel a
perechilor R 1t R',, respectiv Rî,
Ri\ prin a căror înlocuire echiva¬
lentă schema se simplifică la va¬
rianta din figura 17. în particular,
dacă am fi avut de-a face cu trei ce¬
lule 7 r identice (R, = Ri = R;'; R 2
= R 2 = R 2 '), grupările paralel
s-ar fi înlocuit prin valoarea echiva¬
lentă Rt/ 2 .
De asemenea, pentru exemplul
din figura 16 putem proceda la înlo¬
cuirea grupării serie R 4 cu R' 4 ,
obţinînd schema simplificată din fi¬
gura 18.
4
TEHNIUM 8/1988
M ontajui alăturat asigură aprin¬
derea, respectiv stingerea automată a
unui bec L de tensiune joasă şi mică
putere, în funcţie de intensitatea ilu¬
minării ambiante (naturală sau artifi¬
cială). El este util ca sursă luminoasă
de orientare în unele încăperi, holuri
de trecere etc. pe timp de noapte, sau
chiar pentru iluminarea locală redusă,
pe parcursul unor activităţi nepre¬
tenţioase din acest punct de vedere.
Schema de principiu (fig. 1) este
o combinaţie avantajoasă între di¬
versele variante prezentate anterior
în revista şi almanahul „Tehnium 11 .
Ca traductor optoelectric se folo¬
seşte un fototranzistor, FT (practic
de orice tip, dar verificat în preala¬
bil). Dacă amatorul îşi construieşte
singur acest element, va avea grijă
să aleagă un tranzistor cu siliciu, de
tip npn, cu factorul beta cît mai
mare (se poate utiliza şi un tranzis¬
tor pnp, dar în acest caz se va in¬
versa conectarea în schemă).
Montajul se alimentează cu ten¬
siune alternativă (cca 10 Vef) de la
secundarul unui transformator de
reţea, nefigurat în schemă. Se va
alege sau construi un transforma¬
tor care să suporte, practic timp ne¬
limitat, curentul de cca 0,5 A, fără
încălzire periculoasă. Tensiunea al¬
ternativă este redresată cu o punte
redresoare, PR, de tip 3PM1 (supra¬
dimensionată tocmai pentru a nu se
încălzi excesiv la funcţionare înde¬
lungată), după care urmează con¬
densatorul de filtraj, C (470 4- 1 000
mF). Dacă se doreşte alimentarea
de la o sursă autonomă, de exemplu
de la un acumulator auto de 12 V,
bornele plus şi minus se vor co¬
necta „după“ punte, în punctele
A(+) şi B(—).
Experimentarea montajului se în¬
cepe prin realizarea amplificatoru¬
lui de curent continuu T 2 -T 3 , care
are ca sarcină becul L (12 V/5W, tip
auto). Tranzistorul T 3 va fi montat
pe un mic radiator în formă de U,
din tablă de aluminiu (cca 8 cm 2 ).
Se alimentează T 3 în serie cu becul
L şi se tatonează valoarea lui R 3
(conectată provizoriu între baza lui
T 3 şi plus), astfel încît becul să lu¬
mineze normal, iar T 3 să fie saturat
(cădere de tensiune de cca 0,5 V în¬
tre emitor şi colector). Este bine să
se măsoare şi căderea de tensiune
pe bec, care trebuie să fie de cca
11,5 4- 12 V, în caz contrar fiind indi¬
cată ajustarea înfăşurării secun¬
dare a transformatorului (dacă be¬
cul este puţin subvoltat, el va da o
lumină mai slabă, în schimb va avea
o durată de viaţă considerabil mai
mare).
Dacă rezultă pentru R 3 o valoare
sub 1,2 — 1,5 kH, se va alege de pre¬
ferinţă un alt exemplar pentru tran¬
zistorul T 3 , cu beta mai mare.
După stabilirea valorii lui R 3 se
conectează, conform schemei, R 2 ,
T a , R 3 , T 3 şi L, tatonînd experimen¬
tal pe R 2 (68 4- 150 kfl) astfel ca be¬
cul să lumineze normal, cu T 2 şi T 3
în saturaţie. în această situaţie, co¬
nectarea unei rezistenţe de ordinul
cîtorva kiioohmi între baza lui T 2 şi
minus trebuie să ducă la stingerea
completă a becului.
Rolul rezistenţei de blocare îl va
juca tranzistorul T 1( polarizat în
bază prin divizorul reglabil (FT + R,)
- P. Valoarea rezistenţei de limitare
Ri nu este critică (3,3 -4 8,2 kfl), iar
potenţiometrul de 1 MH liniar asi¬
gură o plajă largă a nivelului de ilu¬
minare ambiantă în care poate fi pla¬
sat pragul de comutaţie. Atunci cînd
fototranzisîorul FT este iluminat
peste nivelul stabilit din P, tranzisto¬
rul Ti conduce, deci T 2 şi T 3 sînt blo¬
cate şi becul L stins.
Atît la experimentare, cît mai ales
în cadrul montajului definitiv, foto-
tranzistorul va fi astfel plasat încît
si nu „vadă" lumina emisă de becul
L.
în figura 2 este sugerată o va¬
riantă de amplasare a pieselor şi de
conexiuni, la scara 1:1, cu menţiu¬
nea că s-a utilizat cablaj clasic (nu
pe circuit imprimat).
Pagini realizate de fiz. Â. MĂRCUIESCU H IIWMi Hi
rezentăm alăturat, ca apli¬
caţie a regulatorului de tensiune
descris pe larg în nr. 4/1988 al revis¬
tei la această rubrică, un dispozitiv
care, ataşat unui încărcător de acu¬
mulatoare existent, asigură ur¬
mătoarele funcţiuni:
— deconectarea automată de la
reţea a încărcătorului la întrerupe¬
rea tensiunii de reţea şi recuplarea
lui automată la restabilirea tensiunii
(contactele k^, normal deschise);
— conectarea automată a unei
prize de la acumulator pe perioada
întreruperii tensiunii de reţea (con¬
tactele k 12 , normal închise); această
priză poate servi la alimentarea au¬
tonomă a unor consumatori de mică
putere (instalaţie de iluminare, ra¬
dioreceptoare etc.);
— întreruperea automată a în¬
cărcării atunci cînd tensiunea la
bornele acumulatorului a depăşit
un anumit prag, U amax prestabilit şi,
respectiv, cuplarea automată a în¬
cărcării atunci cînd tensiunea la
borne a scăzut sub un anumit prag,
U amin prestabilit (contactele k 21 ,
normal deschise);
— semnalizarea întreruperii ten¬
siunii de reţea prin . „stingerea"
LED-ului indicator.
încărcătorul utilizat trebuie să co¬
respundă acumulatorului în cauză
din punct de vedere al tensiunii fur¬
nizate şi al curentului maxim supor¬
tat, Pe lîngă transformator şi redre¬
sor, el va cuprinde şi un element
specific de limitare a curentului,
avînd în vedere faptul că dispozitivul
ataşat nu conţine un astfel de circuit
(singura „limitare", în cazuri ex¬
treme, fiind scoaterea automată din
funcţiune prin arderea siguranţelor
fuzibile sig. 1, sig. 2).
Faţă de cele arătate în articolul
menţionat, observăm introducerea
unui releu suplimentar, Rel. 1, ali¬
mentat de la reţea prin blocul de
transformare-redresare-filtrare Tr. 1,
PR, avînd rolul de a .suprave¬
ghea" reţeaua şi de a comanda circu¬
itul prizei de acumulator, ca şi circui-
şi cu izolaţie bună (comandă circui¬
tul primar al transformatorului din
încărcător). Rezistenţa R 2 se tato¬
nează experimental, ea avînd rolul
de a prelua eventualul surplus sem¬
nificativ de tensiune (diferenţa între
tensiunea redresată-filtrată şi ten¬
siunea necesară pentru anclanşa-
rea fermă a releului).
tul de la intrarea încărcătorului. Acest
bloc mai conţine şi indicatorul optic
al prezenţei tensiunii de reţea, res¬
pectiv LED-ul D, în serie cu rezistenţa
sa de limitare, R v
Tensiunea secundară a transfor¬
matorului Tr. 1 se alege în funcţie
de releu! Rel. 1 disponibil, ale cărui
contacte k^ trebuie să fie robuste
Remarcăm, de asemenea, intro¬
ducerea diodei redresoare de pu¬
tere D 3 în serie cu circuitul de în¬
cărcare. Această diodă „interzice"
furnizarea inversă de curent, de la
acumulator la încărcător, în situaţii
accidentale. De pildă, dacă o diodă
din redresorul încărcătorului este
scurtcircuitată, acumulatorul riscă
să primească tensiune alternativă
în timpul încărcării, iar în repaus el
poate debita invers spre transfor¬
mator — ambele situaţii deosebit de
periculoase.
în schema regulatorului propriu-
zis remarcăm stabilizarea preala¬
bilă (la cca 8,4—8,5 V) a tensiunii de
alimentare cu grupul R 3 , D 5 (9,1 V),
Tt şi C 3 . Pentru a putea filtra efi¬
cient cu C 2 tensiunea de la intrarea
stabilizatorului, a fost intercalată în
serie dioda de separaţie D 4 .
Alegerea unei tensiuni stabilizate
mai coborîte îngreunează procura¬
rea releului Rel. 2 (cu anclanşare
fermă la cca 7 V), în schimb permite
utilizarea regulatorului şi în cazul
unor acumulatoare parţial uzate
sau care au un element în scurtcir¬
cuit. Stabilirea efectivă a pragului
de basculare U 9max se face experi¬
mental, în funcţie de starea acumu¬
latorului, prin manevrarea poten-
ţiometrului P, (orientativ între 12 V
şi 14,4 V). Ecartul dintre cele două
praguri, AU a = U amax - U arT1in se
alege aproximativ intre 1 V şi 2 V
prin manevrarea potenţiometrului
P 2 şi el rămîne stabil indiferent de
poziţia cursorului lui P-,.
Dacă diferenţa dintre tensiunea
stabilizată şi tensiunea de anclan¬
şare fermă a releului Rel. 2 este
semnificativă (peste 1,5 4- 2 V), se va
introduce şi în serie cu acest releu o
rezistenţă adecvată de limitare, ca
în cazul lui Rel. 1.
în încheiere, menţionăm că insta¬
laţia poate fi lăsată să funcţioneze
automat, fără supraveghere, numai
după o urmărire atentă însoţită de
măsurători şi reglaje, pe durata
cîtorva cicluri de încărcare-des-
cărcare.
TEHNIUM 8/1988
5
â^\
Vo w JF
ETAJE
RF DE PUTERE
Ing. TUDOR TĂMĂSESCU, Y03-200 000/B
observăm că Cgk împreună cu in-
ductanţa parazită a tubului şi cea
de montaj formează un circtiit osci¬
lant derivaţie dacă se consideră că
Cg reprezintă un scurtcircuit la
frecvenţa de rezonanţă ridicată pe
care o avem în vedere. Situaţia co¬
respunde pe deplin realităţii întrucît
Cg are de regulă o valoare de ordi¬
nul sutelor de picofarazi (Cgk 10
pF). Mai este necesar ca şi conden¬
satorul de acord al intrării să poată
fi considerat scurtcircuit, lucru care
în practică de regulă se obţine.
Aceste limitări au fost introduse
pentru evidenţierea mai clară a
componentelor care determină for¬
marea circuitelor rezonante pre¬
zente în grilă, respectiv anod.
într-o expunere mai dezvoltată se
poate arăta că, fără a recurge la
aceasta, rezultatul este acelaşi, sin¬
gura deosebire constînd în noile va¬
lori pe care trebuie să le adoptăm
pentru inductanţeie parazite.
Cu aceste precizări putem rede-
sena cu uşurinţă schema, reţinînd
în atenţie numai circuitele oscilante
formate din LC parazite „.(fig. 10).
Constatăm că obţinem din nou
schema tipică fundamentală a eta¬
jului amplificator cu catod la masă
în varianta simplificată.
în mod evident putem aplica ace¬
leaşi raţionamente cu unele obser¬
vaţii specifice.
Astfel reconsiderînd relaţia:
S Rinfr. Rieş 2 n f 0 Cag = 2
şi avînd în vedere că frecvenţa de
rezonanţă a circuitelor parazite
este foarte ridicată (> 30 MHz), pro¬
babilitatea de apariţie a oscilaţiilor
creşte foarte mult.
, Mai trebuie să observăm că ia
această frecvenţă, tubul nefiind în¬
cărcat, în cazul formării unor cir¬
cuite parazite L C' cu Q suficient
de mare, atît Rintr, cît şi Rieş pot
avea valori mari, situaţie care con¬
tribuie la îndeplinirea condiţiei de
intrare în oscilaţie.
Dacă reacţia nu este la aceste
(URMARE DIN NR. TRECUT)
PERFECŢIONAREA MODELULUI REAL
AL TUBULUI
Şl EXPLICAREA OSCILAŢIILOR
PE FRECVENŢE ULTRAÎNALTE
Pe modelul simplificat care re¬
prezintă configuraţia de bază a unui
etaj cu catod la masă putem expiica
cu uşurinţă apariţia ' oscilaţiilor pe
frecvenţa de lucru, dar nu putem în
nici un fel înţelege producerea altor
tipuri de oscilaţii pe frecvenţe supe¬
rioare acesteia. Aceasta deoarece
de la bun început, pentru uşurarea
înţelegerii, realitatea a fost „puţin
simplificată".
în realitate, în afară de capaci¬
tăţile proprii între'electrozii interni,
orice dispozitiv mai prezintă şi nişte
inductanţe (este drept, de valoare
foarte mică) ale terminalelor care
permit conectarea în circuit.
Astfel structura internă — anod,
grilă, catod —, de pildă, pînă la ieşi¬
rea din balonul de sticlă şi eventual
la soclu, dacă există, este legată cu
ajutorul unor conductoare sudate,
de lungime finită şi care prin ur¬
mare prezintă o anumită inductanţă
(şi rezistenţă), pe care pînă în pre¬
zent am evitat-o prin neglijare.
Şi în cazul tranzistoarelor avem
de-a face cu terminale de lungime
finită.
Mai trebuie să avem în vedere că
de la ieşirea din soclu şi pînă ia bor¬
nele de acces la circuitele oscilante
(de intrare şi sarcină) montajul ne
obligă în mod inevitabil să folosim
conductoare de lungime finită (deci
inductive). Suma tuţuror acestor
adevărate componente este total
neglijată pe oricare schemă de
principiu, dar acesta nu este un mo¬
tiv să credem că în construcţia apa¬
ratului proiectantul nu a ţinut
seama de ele, considerîndu-le ne¬
glijabile.
. ’-M
-mm-
Schema unui amplificator RF în care se fine seama de c apacîtăţîle in¬
terne, dar .şi de imduciarsţeie parazite interne şi de montaj, L p şt L M .
Caq Lp+lMianod)
frecvenţe prea mare (caz mai rar,
avînd în vedere valoarea mare a
frecvenţei), etajul generează osci¬
laţii întreţinute stabile. Cazul cel
mai frecvent întîlnit în practică este
cel în care se produc oscilaţii în tre¬
nuri intermitente sau parametrice
dacă etajul nu a fost suficient stabi¬
lizat, aspecte la care vom reveni ui- ■
terior.
S-ar părea, la prima vedere, că si¬
tuaţia este foarte gravă deoarece
nu dispunem de posibilitatea de a
acţiona asupra factorilor care inter¬
vin. In realitate, există mai multe
posibilităţi deosebit de eficiente.
De la început trebuie să spunem că
executarea unor legături cît mai
scurte nu conduce la rezultate,
efectul fiind de regulă creşterea
frecvenţei, „Ecranarea îngrijită" de
asemenea nu poate conduce ia nici
Sub acest aspect este bine de
reţinut că două versiuni construc¬
tive ale aceleiaşi scheme pot con¬
duce la rezultate complet diferite.
Revenind la schema de bază a
unui amplificator cu catod la masă
şl circuite acordate în grilă şi anod,
să considerăm modelul mai dezvol¬
tat şi mai apropiat de realizările
practice cunoscute.
în figura 9 observăm cu puţin
efort formarea unor circuite osci¬
lante constituite numai din „ele¬
mente parazite" identice ca struc¬
tură cu circuitele utile. Astfel filtrul
t r din anod se formează din capaci¬
tatea Cak, inductanţa parazită a tu¬
bului şi cea de montaj, împreună cu
primul condensator variabil de
acord, C 1t existent în filtrul n „con¬
cret" al emiţătorului.
Frecvenţa de rezonanţă a acestui
circuit este însă mult mai ridicată
avînd în vedere_ valorile componen¬
telor parazite. în circuitul de qriiâ
Schema formării circuitelor oscilante pe baza elementelor parazite la
triodă; ia pentodă circuitele formate sînt identice.
Schema formarii circuitelor oscilante la o pentodă pe baza elemente¬
lor parazite ca urmare a introducerii grilei ecran. Spaţiul catod-grîlă co-
mandă-orîiă ecran se comportă întocmai ca o triodă.
un rezultat deoarece reacţia apare
datorită unui element intern al tu¬
bului, Cag, asupra căruia nu putem
acţiona.
Există două moduri diferite prin
care putem interveni:
1. acţionarea asupra lui Rintr şi
Rieş prin „stricarea" Q-urilor aces¬
tor circuite;
2. aducerea frecvenţei de rezo¬
nanţă f 0 „mai în jos", combinată de
regulă cu metoda de la punctul 1, fi¬
gura 11.
Metoda stricării Q-uiui a fost deja
aplicată în stabilizarea etajului os¬
cilant pe frecvenţe de lucru prin
adăugarea unej rezistenţe de amor¬
tizare paralei. în situaţia de faţă ea
nu mai poate fi aplicată, deoarece
un conductor de lungime dată care
constituie „inductanţa" nu poate
suferi operaţia de „scurtcircuitare".
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
6
TEHNIUM 8/1988
O ama de 160 m, unica gamă
în spectrul undelor medii atribuită
spre folosire şi radioamatorilor,
oferă posibilităţi de trafic inedite
care, cu excepţia deschiderilor
transcontinentale, are multe simili¬
tudini cu traficul de performanţă
din UUS, în special cu cel din gama
de 144 MHz! Mă refer la tăria relativ
scăzută a semnalelor DX, pe fondul
destul de zgomotos al benzii, la mo¬
dul aleator în care apar propagările
pe diferite direcţii, la durata foarte
variabilă, de regulă destul de
scurtă, a propagării bune ş.a., toate
acestea contribuind la conferirea
pe bună dreptate a titlului de TOP
BÂND.
Ca o confirmare a celor scrise
mai sus, notez prezenţa în număr
destul de ridicat a amatorilor în
UUS în această gamă în perioada
de iarnă, perioadă care este mai
puţin favorabilă propagării UUS,
dar oferă maximul propagării pe
160 m.
în continuare voi prezenta un
echipament apt pentru traficul DX în
gama de 160 m, avînd la bază tot un
TRANSVERTER (convertor pentru
emisie şi recepţie) ataşat la un echi¬
pament de emisie-recepţie deja
existent (vezi nr. 4/1988).
Pentru a evita „vecinătatea" staţi¬
ilor de radiodifuziune şi a produse¬
lor de mixaj nedorite, în special la
recepţie, am adoptat soluţia trans¬
punerii gamei de 1,8 MHz în cea de
28 MHz (up conversion, vezi „Hand-
book“ 1977).
Pentru mixaj frecvenţa va trebui
să fie în jurul valorii de 26,2 MHz. Se
pot folosi cristale de cuarţ avînd
frecvenţa fundamentală de 8 750
kHz (tip B900) care, rezonînd pe ar¬
monica a treia, permit obţinerea
unei frecvenţe de cca 26 230 kHz şi
deci transpunerea va fi în segmen¬
tul 28 040 la 28 080 kHz (pentru
1 810 la 1 850 kHz). Similar se pot
utiliza şi cristale de la receptoarele
de telecomandă sau bandă citadină
(CB) avînd frecvenţa apropiată de
cea necesară (de exemplu 26 200 4-
26 580 kHz).
Schema transverterului realizat
este prezentată în figura 1. Partea
de recepţie are un amplificator RF
echipat cu un tranzistor cu efect de
gcîmp BF245 şi intrarea'protejată cu
pliode. Mixerul cu tranzistor MOS-
40673 (se pot folosi şi tranzistoare
din seria BF900) primeşte pe G1
semnalul benzii, iar pe G2 semnalul
oscilatorului cu cristal, oscilator de
construcţie clasică, echipat cu
BF173.
Partea de emisie, uşor supradi¬
mensionată, dar cu regimuri foarte
lejere de funcţionare, cuprinde un
mixer cu tranzistorul BF233 (BF254,
BF199) — fără polarizare de curent
continuu a bazei — urmat de un lanţ
clasic de amplificatoare de RF cu
BLY61, 2N3553 la 12 V şi un amplifi¬
cator prefinal (QRP) cu 2N3375 în
contratimp.
Semnalul din 28 MHz necesar
pentru mixaj este de ordinul a 100 -r
500 mW, iar ieşirea prefinalului, va¬
riabilă în funcţie de nivelul semna¬
lului din 28 MHz, este între 1 şi 5 W.
Montajul este asamblat „neclasic
şi autoportant" pe partea conduc¬
toare a unui circuit imprimat (120 x
60 mm), prevăzut cu „insule" pentru
alimentare, conform desenului din
figura 2.
Etajul prefinal cu tranzistoarele
2N3375 este montat direct pe un ra¬
diator din aluminiu avînd forma şi
dimensiunile din figura 3.
Transverterul şi prefinalul sînt
amplasate într-o cutie asamblată
din două piese în formă de U (150 x
150 x 40 mm), cu detalii construc¬
tive în figura 4.
Schema de interconectare a
TURT-ului cu TCVR-ul (sau cu un
RX şi TX separat) şi etajul final este
reprezentată în figura 6. t
Cît priveşte etajul final, „modifi¬
carea" acestuia este extrem de fa¬
cilă în cazul în care şocul din circui¬
tul anodic este... rezonant pe 160 m!
Este cazul şocurilor — tip bobină
monostrat bobinate pe corpuri ci¬
lindrice de 0 20—25 mm sau în
trepte neegale ca diametru. Practic
în acest caz filtrul n devine un sim¬
plu element de cuplare a unui rezo¬
nator paralel.
Adaptorul de acord al antenei —
filare de 41 m (LW) — este format
din capacitatea C şi inductanţa L.
Pentru acordul antenei, care se
face în curent (fiind de un sfert de
lungime de undă pe 160 m), uti¬
lizăm un instrument cu termocuplu
sau mai simplu un bec de scală 6,3
V/0,3 A şuntat corespunzător. De¬
talii constructive se dau în figura 7.
Pentru uşurarea acordului pe
maxim de semnal al TVRT-ului se
poate utiliza un mic montaj de „vi¬
zualizare" cu un LED a nivelului de
RF din prefinal (vezi figura 5). Mon¬
tajul se poate realiza tot „autopor¬
tant", în imediata apropiere de con¬
vertorul coaxial cu ieşirea de
RF(OUT).
Cu echipamentul descris şi o an¬
tenă filară de 41 m înclinată la 45°
faţă de sol am reuşit în sezonul de
iarnă care a trecut QSO-uri DX cu
staţii din UA9, UA0 (Vladivostok),
UAI/Fr.J.L., JA, 9M2, W, VE, SU,
EA9 etc. cu un total de 66 de ţări
DXCC.
(CONTINUARE ÎN PAG. 19)
TEHNIUM 8/1988
I
INDICATIV
TENSIUNE
DE
ALIMENTARE
(V)
CURENT
CONSUMAT
(mA)
NIVELUL 1
COMPRESIEI-
EX PAN DĂRII 1
(dB) |
OBSERVAŢII
U401BR
12 4- 20
7
20
— distorsiuni reduse;
— nivel compresie-
expandare ridicat;
— caracteristica
HI-COM, capsulă
DIP 24
U407B
12 4 20
7
20
— capsulă DIP 24;
— caracteristica
HI-COM
U408B
12 4- 20
7
— distorsiuni reduse;
— capsulă DIP 20
SISTEM!
HI-CO
în vederea îmbunătăţirii caracte¬
risticilor tehnice, aparatura de înre-
gistrare-redare a sunetului de pe
bandă magnetică a fost înzestrată
de producători cu sisteme de redu¬
cere a zgomotului de fond, în para¬
lel cu eforturile de îmbunătăţire a
calităţii benzilor magnetice. în de¬
cursul timpului s-au utilizat şi se
utilizează mai multe sisteme de re¬
ducere a zgomotului:
— sisteme de preaccentuare-dez-
accentuare;
— filtre dinamice (de exemplu,
DNL-Philips, MAIAK-U.R.S.S.);
— sisteme compresoare-expan-
doare neliniare (DOLBY — S.U.A.,
ANRS — Japonia etc.).
Firma TELEFUNKEN - R.F.G. a
pus la punct sistemul de reducere a
zgomotului HI-COM, care foloseşte
sistemul de compresie-expandare
a sunetului conform diagramei din
figura 1. Compresia-expandarea
sunetului este realizată într-o plajă yj -
mare de frecvenţe: wOmV
— acţiunea reducătorului de zgo¬
mot nu este identică pentru toate
frecvenţele;
— pentru a se evita saturarea
benzii magnetice semnalul de
înaltă frecvenţă, avînd o valoare
mare, este comprimat.
Pentru reducerea dimensiunilor
aparaturii, în special a celei porta¬
bile, firma TELEFUNKEN a realizat
circuite integrate specializate pen-
Ing. AURELIAN MATE ESC U
tru acest sistem de reducere a zgo¬
motului. Principalele caracteristici
ale acestor circuite sînt prezentate
în tabelul alăturat, iar în figurile 2 şi
3 se dau schemele de utilizare a cir¬
cuitelor.
NIVELUL SEMNALULUI
DE IEŞIRE
1
0
-10
-20
-30
' -40
m
&
NIVELUL
SEMNALULUI
DE INTRARE
gj
■
Ws
m
m
!i
m
îs
ii
i
■
■
M
■
m
m
m
■
m
m
m
m
m
■
-40 -30 -20 -10 0 ‘t*»l |
8
TEHNIUM 8/1988
CONTROLUL AUTOMAT
AL NIVELULUI
DE ÎNREGISTRARE
Ing. CRISTIAN IVANCIOVICI
In cazul înregistrărilor pe
bandă magnetică este necesar ca
semnalele ce merg spre capul de în¬
registrare să nu depăşească un
anumit nivel, altfel apar distorsiuni
importante din cauza saturării su¬
portului magnetic (datorită nelinia-
rităţii curbei de histerezis). Pentru
evitarea unui astfel de inconvenient
se foloseşte de obicei un VU-metru
a cărui indicaţie permite utilizatoru¬
lui să verifice în orice moment nive-
llul semnalului. Totuşi, se întîmplă
pe multe ori în cazul unei înre¬
gistrări să aibă loc o modificare
bruscă şi importantă a nivelului me¬
diu al semnalului monitorizat pe
VU-metru şi imprimat pe bandă..
Montajul prezentat permite efec¬
tiv o limitare automată şi aproape
instantanee a eventualelor supra¬
sarcini de modulaţie şi aceasta cu
un minimum de piese şi efort.
Montajul (fig. 1) este capabil să
furnizeze o atenuare de aproxima¬
tiv 40 dB şi intră în acţiune în mai
puţin de 150 ms.
Principiul de. funcţionare a sche¬
mei se bazează pe variaţia rezisten¬
ţei joncţiunii bază-emitor a unui
tranzistor în 'funcţie de amplitudi¬
nea semnalului de modulaţie. De
fapt, tranzistorul poate fi conside¬
rat un atenuator cu atenuare varia¬
bilă şi care este comandat de către
o tensiune continuă proporţională
cu,semnalul înregistrat.
în figura 1 amplificatorul A poate
fi oarecare, de exemplu poate fi fo¬
losit şi (pre) amplificatorul de înre¬
gistrare propriu-zis. Fie semnalul
de intrare V-,; acesta atacă amplifi¬
catorul prin intermediul rezistenţei
R, (22 kfi). Variaţia cîştigului se va
obţine datorită efectului de şunt
produs de varierea rezistenţei Di
conjugată cu aceea a joncţiunii
bază-emitor a lui T t .
în prezenţa semnalelor de joasă
frecvenţă şi nivel mic (V 2 ), tensiu¬
nea continuă maximă cu care se în¬
carcă condensatorul C 4 este atenu¬
ată de divizorul constituit din rezis¬
tenţele R 5 şi R 6 . în consecinţă, ten¬
siunea la bornele acestui conden¬
sator este insuficientă pentru a pu¬
tea deschide tranzistorul şi deci a-i
modifica rezistenţa joncţiunii. Ast¬
fel nu se produce nici o atenuare a
semnalului. Dacă amplitudinea lui
V 2 depăşeşte un anumit nivel, con¬
densatorul C 4 se va încărca la o ten¬
siune mai mare, tranzistorul T, se
va deschide şi rezistenţa ansamblu¬
lui U şi Dt se va modifica (mic¬
şora), antrenînd o atenuare a sem¬
nalului de joasă frecvenţă (de mo¬
dulaţie). Aceasta se produce cînd
V 2 atinge 2 Vef. O tensiune superi¬
oară are ca efect creşterea valorii
tensiunii la bornele lui C 4 , deschi-
zînd deci tranzistorul T 1 şi dioda D-,
mai mult şi micşorînd în acelaşi
timp amplitudinea semnalului apli¬
cat la intrarea amplificatorului A.
în figura 2 se prezintă o idee asu¬
pra variaţiei nivelului de ieşire în
funcţie de nivelul de intrare pentru
tranzistoare cu (3 mic sau (3 mare.
Rezultate foarte bune se obţin folo¬
sind un tranzistor de joasă frec¬
venţă şi mică putere cu siliciu, de tip
BC108 şi care să aibă (3 mare şi cu¬
rent mic de fugă.
în figura 3 se indică modul în care
poate fi încorporat montajul în am¬
plificatorul de înregistrare al unui
casetofon (magnetofon).
Este de dorit ca nivelul semnalu¬
lui de intrare să nu depăşească 4
mVef pentru a avea un grad de dis¬
torsiuni 5 < 1,5%.
TEHNIUM 8/1988
9
SONDĂ
DEMODULATOARE
PENTRU
OSCILOSCOP
Sonda demodulatoare a fost con¬
cepută şi' realizată pentru a face po¬
sibilă 'Vizualizarea unor semnale de.
înaltă frecvenţă de nivel .mic, modu¬
late.
■ Semnalele de- înaltă frecvenţă ob¬
servate în diferite etaje ale unui recep¬
tor nu oferă decît amplitudini mici,
de la cîteva sute -de microvoîţi pînă
aste an
sensibilitatea oşcilosco apelor uzu¬
ale este nesatisfăcătoare, iar o
■sondă'de detecţie cu diodă cu ger¬
man iu necesită de asemenea, pen¬
tru - rectă vizualizî re in nivel ri¬
dicat desemnat.
"V -v . sondei propusă
> ices - ico - s* aieasă o am¬
plificare de 2 000. Pentru semnaie
a, în scopu vitării satură¬
ri; ijelo» finale te sondei, s-a
Ing. CRISTIAN COLONATI, Y04UQ
Banda de trecere se situează- între
100 kHz şi 10 MHz, fără atenuări per¬
ceptibile, puţind fi utilizată în majorita¬
tea etajelor de radiofrecvenţă şi frec¬
venţă intermediară din radio şi TV.'
Schema sondei . este prezentată
în figura 1. Se folosesc drept com¬
ponente active un număr de 4 tran-
zistoare selecţionate' cu atenţie
pentru parametrii de amplificare şi
frecvenţă de tăiere.
’ Etajul de intrare este echipat cu.
un tranzistor cu efect de cîmp de tip
2N4416. Condensatorul CI, de ca¬
pacitate mică, permite atacul frec¬
venţelor înalte. Rezistenţa R1 fi¬
xează impedanţa de intrare.- Dio¬
dele Dl şi D2,‘ asociate ia R2, reali¬
zează circuitul de protecţie a FEX~
ului contra eventualelor supraten¬
siuni şi pot-menţine pînă ia 600 mV
Urmează un etaj„ de amplificare
cu tranzistorul T2. în ansamblu TI
şi T2 furnizează un cîştig de ten¬
siune aproape de 50. în consecinţă,
semnalele în colectorul lui T2 au
încă o amplitudine mică, de ordinul
a 100—200 mV.
Etajul următor. T3 este echipat cu
un tranzistor pnp tip ÂF125,. selec¬
ţionat pentru o frecvenţă de tran¬
ziţie cît mai ridicată. întrerupătorul
K din acest etaj realizează selecţia
ceior două scări de amplificare..
In final se reaiizează legătura cu
etajul de ieşire echipat cu tranzisto¬
rul T4, care asigură o amplificare de.
3—4. Este atacat în continuare cir¬
cuitul de redresare (detecţie).
Deoarece tensiunea de colector
a iui T4 are şi o componentă conti¬
nuă, grupul C6-R14 face referinţa
semnalului alternativ în raport cu
masa. .
Detecţia se face'cu dioda cu ger¬
man iu D3, asociată cu grupul R15 şi
C8 care fixează constanta de timp a
detecţiei (favorizează joasele" frec¬
venţe şi elimină pe cele înalte). Ali¬
mentarea se face la 12 V din exte¬
rior şi este decuplată cu C7.
Circuitul imprimat şi implementa¬
rea componentelor sînt prezentate
în figura 2. RezistoareSe sînt de 0,25
W şi condensatoarele de tip pla¬
chetă sau tantal picătură,-la tensiune
adecvată: îranzistoarele 2N.441S şi
AF125 au capsula legată ia masa.
'Ansamblu! se montează într-o
cutie de formă alungită, obişnuită
pentru sonde. Firul de masă iese pe
de
contact ai sondei, iar prin partea din
'pvm me? lui :-:r;«r r.s alimen¬
tare şi coaxialul cu mufă BMC nece¬
sar racordării ia osciloscop, realizat
dintr-un cablu foarte flexibil cu lun¬
gimea de pînă ia un metru. Pe una
din laterale se poate monta între*
rupătorul K. ' ''■ m
Dacă nu s-a făcut nici o greşeală-'
în cablaj, sonda trebuie să funcţie-:
neze de la prima punere,,sub -teri-/:
slune fără nici un reglaj. In caz de
incident, se vor verifica potenţiale!©'':
continue aîe diferitelor puncte din-..;
montaj, (indicate în schema de prin-;..:
cipiu), în absenţa oricărui semnal:
alternativ . prin ' scurtcircuitarea io-
trării.
In. continuare vom putea, verifica'
funcţionarea' dinamică a sondei apli-
cînd la intrare un semna! de înaltă
frecvenţă (100 kHz—10 MHz) şi cu o ;:
amplitudine între 500 pN şi 1 mV,
Semnalul trebuie să se prezinte
astfel:
— în colectorii! iui 12 amplificarea
apropiată de 50;
— în - colectorul, lui T3 amplificarea'
apropiată de ,600;
i-om ii ui iui F4 impîific rea
apropiată de 2 000.
■-/:■'■■'.. V' :y:j sînt
atins 3, m . , vorba r ecîî de ct
greşe ită cablaj Ş
aplicaţiile uzuale în exam n : i-
cu iţei or de înaltă frecvenţă sau de
frecvenţă intermediară ale recep¬
toarelor de radio şi TV. Ea va fi utilă
: tuturor celor care depanează sau
reglează aparate de acest gen.
de AUDIOFRECVE
.'■Ca exemplu (figura 3} luăm un re¬
ceptor simplu, tranzistorizat la care
.■etajele de RF, amestec" şi amplifica¬
toare de FI pot primi configuraţii di¬
ferite. -
" 'în -.exemplul alăturat schema pri¬
meşte semna! util de ia circuitul os¬
cilant .de intrare B2 prin CI şi de îa
oscilatorul ioca! prin B3. Putem con¬
trola. funcţionarea pîasîrsd sonda în
colectorul lui TI, după ce am reglat,
receptorul pe o staţie' puternică sau 1
am injectat'prin cuplaj cu antena un
semnai de Sa un generator de RF mo¬
dulat Nivelul ; scăzut din primele
etaje face să. lucrăm cu sonda îa am¬
plificarea maximă. In etajele .de Fi, la
care.. legătura se face. prin .circuite
acordate, plasăm de fiecare , dată
sonda pe colectorul tranzistorului
de testat. Pe măsură ce avansăm pe
lanţul de ' recepţie, amplitudinea
semnalului creşte şi', va' trebui să re¬
ducem amplificarea pentru a evita
saturaţia.
LISTA DE MATERIALE : ■
3 - 1
m \ = 5 8 kfl R6 = 68 kfl; R9 =
1,2 kfl; R10 = 33 fi; R11 = 390 kfl;
R12 = 820 O; R13 = 2,7 kfl.
TI o, t< T2 = sl2389; .13 =
- -_
= 1N541,
Dr. ing. IOSIF LINGVAY,
Y05AVN
în cazul în care se doreşte ca ni¬
velul semnalului audio să fie mai ri¬
dicat, etajul oscilator cu TUJ va fi
urmat de un etaj de amplificare. Un
asemenea montaj este prezentat în
figura 2, în care amplificarea de au-
diofrecvenţă se realizează cu un
tranzistor T2 de tipul 2N2220,
BSV15, BD135 sau BD233. Nivelul
de audiofrecvenţă se va putea regla
din potenţiometrul P 2 . Transforma¬
torul Tr.1 este de tip „radioficare" şi
poate lipsi dacă difuzorul utilizat
este cu Z = 16 4- 150 fi. Manipularea
se realizează din „cheia" MORSE K.
Alimentarea se face dintr-o baterie
de 9 V sau dintr-o sursă de tensiune
continuă stabilizată, alimentată de
la reţea.
b. SONERIA MULTITON este un
montaj deosebit de util cînd se pune
problema avertizării unei persoane
din mai multe locuri, cu posibilitatea
identificării locului de unde vine
apelul. Montajul are la bază tot un
oscilator cu un tranzistor unijonc¬
ţiune de tip ROŞI IA, la care grupul
RC determinant al frecvenţei de osci¬
laţie este realizat cu rezistenţe de va¬
loare fixă, fiind astfel posibilă identi¬
ficarea locului de unde vine apelul
prin frecvenţa semnalului din difu¬
zor. Montajul de bază este prezentat
în figura 3. Cînd se doreşte obţine¬
rea de niveluri audio mai ridicate,
montajul din figura 3 se modifică si¬
milar celui precedent. Comutatoa¬
rele Kt, K 2 , K 3 etc. vor fi butoane tip
„sonerie" şi vor fi montate în locu¬
rile de unde se doreşte să se facă
semnalizarea (de exemplu, camere
diferite, intrări — porţi diferite etc.).
An cele ce urmează prezentăm
cîteva montaje electronice mai
puţin cunoscute, generatoare de
audiofrecvenţă cu aplicaţii în cele
mai diverse domenii.
a. GENERATOR MORSE cu un
tranzistor unijoncţiune (TUJ). Sche¬
ma electronică este prezentată în fi¬
gura 1. Drept traductor sonor se utili¬
zează fie o cască telefonică de Z = 50
fi, fie un difuzor cu P < 0,5 W şi cu im-
pedanţa cuprinsă între 8 fi şi 50 Ci.
Frecvenţa semnalului audio se re¬
glează din potenţiometrul P, în limite
relativ largi. Manipularea se face prin
închiderea/deschiderea circuitului
(comutatorului—cheie Morse, K).
Tranzistorul unijoncţiune va fi de ti¬
pul ROŞI IA, de fabricaţie indigenă,
sau orice alt tip echivalent.
Frecvenţa semnalului audio obţinut
va fi determinată de rezistenţa înse-
riată cu comutatorul respectiv. în
cazul în care se doreşte utilizarea
montajului drept sonerie, alimenta¬
rea lui se poate face de la un redre¬
sor realizat cu transformator de so¬
nerie, ca în figura 4. Cu un aseme¬
nea redresor se pot obţine niveluri
audio de pînă la 0,5 W, ceea ce este
suficient în majoritatea cazurilor.
Dacă se utilizează piese miniatură,
montajul încape chiar în carcasa
transformatorului de sonerie.
c. EFECTE ACUSTICE SPE¬
CIALE se pot obţine cu ajutorul
montajului din figura 5, prin diverse
reglaje ale potenţiometrelor Pţ şi
P 2 . Cu ajutorul potenţiometrului P 3
de 2,5 kfl se poate regla nivelul
semnalului audio. Frecvenţa şi tim¬
brul obţinute se pot regla şi prin di¬
verse valori ale lui Ct şi C 4 . In cazul
în care se doreşte obţinerea de ni¬
veluri audio mai ridicate, grupul di¬
fuzor — P 3 va fi înlocuit cu o rezis¬
tenţă de 2,5 kfl şi din piciorul 3 al CI2
(/8E555) se va pleca, printr-un
condensator de 1 mF, spre intrarea
unui amplificator de audiofrec¬
venţă. Efecte deosebite se pot
obţine dacă Pt sau/şi P 2 se înlocu¬
iesc cu termistoare, senzori de umi¬
ditate rezistivi sau fotorezistenţe şi
se acţionează din mediu asupra lor.
Astfel sînt sesizabile sonor schim¬
barea unei temperaturi, modifica¬
rea umidităţii sau a iluminării.
ROS 11A
TEHMÎUM 8/1988
18
pe microcalculatorul
Microcalculatorul HC85, deja
foarte răspîndit în rîndul radioama¬
torilor YO, poate realiza, cu ajutorul
unor programe special concepute,
recepţia emisiunilor RTTY şi SSTV
prin preluarea directă a semnalelor
audio de la ieşirea receptorului.'
Cele mai cunoscute programe în
circulaţie sînt cele ale lui G1FTU şi
HA5AX, care realizează simularea
interfeţelor hard de transformare a
semnalelor audio (filtrele de mark şi
space) în semnale logice prin soft¬
ware.
Ţinînd cont de faptul că o recep¬
ţie corectă a emisiunilor RTTY,
aplicînd semnalul audio venit de la
receptor direct la bornele de intrare
ale microcalculatorului, se poate
realiza numai pentru emisiuni pu¬
ternice şi lipsite de interferenţe, a
fost realizat un filtru amplificator
(fig, 1) cu componente active pen¬
tru prelucrarea suplimentară a
semnalului AFSK în aşa fel încît la
bornele de intrare ale calculatorului
să fie furnizat un semnal complet
prelucrabil.
Cele două ramuri ale filtrului sînt
Ing. PAULCHIRULESCU
acordate pe frecvenţele audio de
MARK şi SPACE, iar prin comutato¬
rul SHIFT şi potenţiometrul de 1 kn
al ramurii de jos, poate fi stabilit şi
ecartul de frecvenţă (170, 425 sau
850 Hz).
Cu ajutorul filtrului—amplificator
intercalat între ieşirea audio a RX-
ului şi calculator se pot recepţiona
din QRM-ul cotidian cele mai fru¬
moase indicative. După încărcarea
prpgramului de recepţie a emisiuni¬
lor de RTTY din casetofon se
scoate mufa dinspre calculator şi
se introduce semnalul audio AFSK
de la RX cu ajutorul unei mufe simi¬
lare, pe aceiaşi pin pe care s-a făcut
încărcarea programelor. Se lan¬
sează în execuţie programul şi se
caută o emisiune corespunzătoare
parametrilor selectaţi (de obicei 45
bauzi cu shift 170).
Emisiunile SSTV se vizualizează
în condiţii comode în jurul frecven¬
ţei de 14 230 kHz, cu ajutorul pro¬
gramelor create de aceiaşi autori,
direct din semnalul audio recepţio¬
nat.
După obţinerea imaginii pe
li
TEHNIUM 8/1988
PROGRAM PRINCIPAL
10>CLEfiR 30000: LET X =23760
20 DEF FN fei (xi=PEEK X+256+PEEK
(x + 1)
25 RflNDOMIZE USR FN feKx+16)
30 LET load=FN w(x)
4.0 LET norrs=FN w(x+2)
50 LET brsh =FN fel (x+4)
60 LET rvrs=FN fei(x+6)
70 LET line=FN w(x+8)
80 LET View=FN w(X + 10)
90 LET inv=FN fel (X+ 12)
100 LET attr=FN fel (X +14)
110 LET ssave=rvrs-5
120 LET copyl=FN w(x+18)
, 130 LET copy2=FN feMx+205
140 POKE 23606,PEEK (x+22)
150 POKE 23607,PEEK (X+233-1
160 LET * =1: LET SC =8: BORDER 0
200 BORDER 0: INK 2: PfiPER O: C
LS
210 DRflU 255,0: DRRW 0,175: DRR
U -255,0: DRflU 0,-175: PLOT 4,4:
DRflU 247,0. DRflU 0,167: DRflU -2
47,0: DRflU 0,-167
220 PRINŢ flT 2,2, INK 7;”© 1987
"i flT 2,23;"PCsoft"
230 PRINŢ flT 1,9; INK 0; PfiPER
5, " " , flT 2,9, " SCREE
n rnpv •* • qt i q • " *•
240 PRINŢ INK 6; flT 7,2;"1 LOflD"
;flT 9,2;"2 SfiUE',flT 11,2;"3 STOR
E";flT 13,2;"4 TEST";flT 15,2; "5 I
NUERT"
250 PRINŢ INK 6;flT 7,16;"6 EDIT
";flT 9,16;"7 UIEU";flT 11,16; "8 T
YPE";flT 13,16;"9 SCALE";flT 15.16
;"0 COPY"
i 260 PRINŢ INK 4;flT 17,3,"use CD
*C9335 matrix printer";flT 19,3,"c
au PCsoft for if de tai ts"
270 PLOT 16,12: DRflU 223,0: DRfl
U 0,32: DRflU -223,0: DRflU 8,-32
280 IF S C THEN LET S$ = " 1/2 "
290 IF NOT SC THEN LET Sţs" 1/1
320 IF tal THEN LET t $ = "NORMAL"
330 IF t =2 THEN LET t*=" BRUSH "
340 IF t =3 THEN LET t $ = "REUERS"
350 IF t =4 THEN LET t$ = " LINE "
360 LET 1=11: LET X$=t$: GO SUB
5000: LET 1=13: LET X$=S$: GO S
UB 5000
400 PRINŢ flT 5,2; PAPER 0; INK
2; "____"
LET i$=INKEY$
410 IF i$="l" THEN GO TO 510
420 IF i$="2" THEN GO TO 520
430 IF i$="3“ THEN GO TO 620
440 IF i*="4" THEN GO TO 780
450 IF i*="S" THEN GO TO 760
460 IF i$="6" THEN GO TO 870
470 IF i*=“7" THEN GO TO 1100
480 IF it="8“ THEN GO TO 850
490 IF i*="9" THEN GO TO 840
500 IF i»="0" THEN GO TO 820
505 GO TO 4O0
518 PRINŢ flT 5,12, INK 3; FLASH
1;"LOADING": RflNDOMIZE USR Load
: GO TO 400
528 BEEP .2,30: PRINŢ flT 5,6; I
NK 3; "fi te narae"; flash i; I
F INKEY$<>'"' THEN GO TO 520
525 LET f$="": PRINŢ flT 5,16;
538 LET i$=INKEY$
540 IF i$=“" THEN GO TO 530
545 BEEP .1,-10
568 IF CODE i$=13 THEN GO TO 68
0
578 IF CODE i$=12 THEN GO TO 52
5' ■
575 IF CODE i$<32 OR CODE i$>12
7 THEN GO TO 538
580 LET f$ = f$ + i$: PRINŢ flT 5,16
INK 3, f $
598 IF LEN f$<10 THEN GO.TO 530
600 SflUE f$ CODE 48000,6144: GO
TO 480
628 INK 4: CLS : IF t=l THEN Rfl
NDOMIZE USR norm
630 IF t =2 THEN RflNDOMIZE USR b
rsh
640 IF t =3 THEN RflNDOMIZE USR f
vrs
650 IF t =4 THEN RflNDOMIZE USR l
ine
652 RflNDOMIZE USR Vi6W: RANDOMI
ZE USR aur
655 IF INKEY$=“" THEN GO TO 655
660 GO SUB 5208: GO TO 808
708 GO SUB 5108
710 INK 0: PAPER 5: CLS : FOR l
=1 TO 11
728 PRINŢ V.V.V«Y. V.V.V.Y. «V
VWWWW 1 ; Y*V«YiY»Y.Y.V*Yi ‘
WVWWV';: NEXT l
730 IF SC THEN LET t=USR C0py2
740 IF NOT SC THEN RflNDOMIZE US
R copyl
750 GO TO 200
768 GO SUB 5200
780 PfiUSE 58: RflNDOMIZE USR inv
790 RflNDOMIZE USR View
'808 IF INKEY-J = "" THEN GO TO 800
810 GO TO 280
828 GO SUB 5100: GO SUB 5200: G
O TO 730
848 LET SC =NOT SC: GO TO 280
858 LET t = t +1: IF t=5 THEN LET
t=l
860 GO TO 280
878 GO SUB 5200
880 LET X =16: LET y = 12
890 IF y >21 THEN GO TO 910
900 PRINŢ flT y,x; INK 4; PAPER
7; OUER 1;" : GO TO 920
918 PRINŢ #0;flT y-22,x; INK 4;
PAPER 7; OUER 1; " ",\
920 LET i$=INKEY$: LET i=8: LET
■ dx =0: LET dy=8: LET e=0: IF i$ =
"" THEN GO TO 1020
925 BEEP .85,20
930 IF i$="5" THEN LET dx=-l
940 IF i4 = "7" THEN L^T dy=-l
950 IF i$="8" THEN LET dx=l
960 IF i$="6" THEN LET dy=l
978 IF i$ = "0" THEN LET i =1
980 IF i$=CHR$ 13 THEN LET e=l
1080 IF X +dx >31 OR X+dX<0 THEN L
ET dx =0
1018 IF y+dy >23 OR y+dy<8 THEN L
ET dy =0
1028 IF y >'21 THEN GO TO 1840
1830 PRINŢ flT y,x; INK 0; PAPER
5; OUER 1," ";: GOTO 1850
1040 PRINŢ #0;flT y-22,X; INK 8;
PAPER S; OUER 1;" ";
1050 LET X =X +dx: LET y=y+dy
1852 IF NOT e THEN 60 TO 1060
1055 LET t = USR ssa'v'e: GO TO 200
1060 IF NOT i THEN GO TO 890
1870 IF y >21 THEN GO TO 1890
1080 PRINŢ flT y,x; INUERSE 1; OU
ER 1;" ";: GO TO 890
1090.PRINŢ 88;flT y-22,x; INUERSE
1; OUER 1;" ";: GO TO 898
1180 GO SUB 5208: GO TO 880
5080 FOR n=8 TO 7
5010 BEEP .01,2+n: PRINŢ flT 1,24
; INK n; PAPER 7-n;x$: NEXT n
5320 PRINŢ flT t,24; INK 0; PAPER
4;X $: RETURN
5188 PRINŢ flT 5,2; INK 4;" ready
printfr,press "; INK 5; FLASH 1
,“ ENTER “
5118 IF INKEY $'< >CHR$ 13 THEN GO
TO 5118
5128 RETURN
5200 INK 0: PAPER 5: BORDER 5: C
LS : BORDER 0; RflNDOMIZE USR Vie
W: RETURN
9988 FOR 1=0 TO 14: PfiUSE 1: BOR
DER t/2: BEEP .002,2+1: NEXT t:
GO TO 200
8 REM
subprogram
8010 ORG 5CD0H
0020 SCfiMP.COPY
8030“ SSfiUE EQU 40008
0048 BUFFR EOU 47800
0850 BOOT DEFS 0
0860 DEFU LOflD
0078 DEFU NORM
0080 DEFU BRUSH
0890 DEFU REURS
8100 DEFU LINE
0118 DEFU UIEU
8120 DEFU INURT
8130 DEFU fiTTRB
8140 DEFU BREflK
8150 DEFU COPY1
8160 DEFU COPY2
0170 DEFU CHflRS
0180
0190 LOflD LD IX,BUFFR-1
8200 DI
8210 CfiLL LOflD1
8228 XOR A
8230 O UT (2545 ,fi
0240 LD (IX+OFFH) ,A
0250 LD tIX+0) ,fl
0268 EI
0270 RET
0280
0298 LOflDl LD ft,0FH
0380 OUT (254.) ,fl
0310 IN fi,(254)
0320 RRfi
0330 AND 20H
0348 OR 2
0350 LD C,fl
0360 CP A
8370 LDBRK RET NZ
8380 LDSTfl CftLL 5E7H
0398 JR NC,LDBRK
0480 LD HL,680
8410 LDUT DJNZ LDUT
0420 DEC HL
0438 LD fl,H
0448 OR L
8450 UR. NZ, LDUT
0460 CfiLL 5E3H
0478 UR NC,LDBRK
0488 LDLED LD B,9CH
0498 CflLL 5E3H
0508 UR NC,LDBRK
0510 LD fl, 0C6H
0520 CP B
8538 UR NC,LDSTfl
0540 INC H
0558 UR NZ,LDLED
0560 LDSYN LD B,8C9H
0578 CfiLL 5E7H
0580 UR NC,LDBRK
8590 LD fi,B
0600 " CP 0D4H
0610 UR NC,LDSYN
0620 CflLL 5E7H
0630 RET NC-
0648 LD fl.C
0650 XOR 3
0660 LD C,fl
8670 LD B, 0B0H
0680 UR LDMRK
8690 LDLOP LD (IX+8),L
0708 INC IX
0710 LD2 LD B,8B1H
8720 LDMRK LD L,1
0738 LD8B CflLL 5E3H
0748 RET NC
0758 LD fl,0CBH
0760 CP B
0770 RL L
0780 LD B,8B0H
8790 UR NC,CD8B
0800 UR LDLOP
8818
8820 NORM LD HL,BUFFR
8838 MOUEi LD DE,SSflUE
0848 LD BC,6912
0858 LDIR
8860 RET
8870 ;
0888 BRUSH LD IX,BUFFR
8890 FCHflD LD L,(IX+0)
8900 LD H, (IX +1)
8918 LD fl,H
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
(URMARE DIN NR. TRECUT)
780 T#=A#<M>:Ax<M> =Ax(I>:A# <I> =T#
8O0 PRINŢsINPUT"Doriti si listarea cuvintelor cheie }LISTARE#:IF
LEFT#(LISTA#,1)-"£i" THEN LPRINT TAB<20>}"LISTA CUVINTELOR CHEIE FO
LOSITE"
810 FOR Q=1 TO L
820 IF A# <Q) < >Ax (Q-l) THEN PRl'NT Ax<Q>,.
830 IF LEFTx(LISTARE:®:, 1 > — "£•" THEN LPRINT Ax(Q)
840 NEXT O
850 RETURN
860 INF'UT *1,B#<1>;IF B#<1>="0' THEN RETURN
870 INF’UT *1 ,B#<2>,B#<3>,Bx<4> ,B:®:(5> .AUTORI#,TITLU#,SURSAx,AN#,NR#,PG#
880 RETURN
890 OPEN "O " , * 1, TEMA:®:
900 INPUT"PRIMUL CUVINT CHEIE (Baca ati terminat tastali 0<CR>> }B#<1)
910 IF B:®:(i> = "0" THEN PRINŢ *1,B#<1>:CLOSE:GOTQ 170
920 INPUT"AL DOILEA CUVINT CHEIE ";B#<2)
930 INPUT AL TREILEA CUVINT CHEIE ";B#<3)
940 INPUT"AL PATRULEA CUVINT CHEIE ";B:»:<4)
950 INPUT"AL CINCILEA CUVINT CHEIE "}B#(5>
960 PRINŢ:INPUT"AU FOST TASTARI GREŞITE "jGRESx
970 IF LEFT:®:(GRESx, 1 > < >"D" THEN 1020
980 INPUT"AL CIŢELEA CUVINT CHEIE ";CUVCH
990 IN PUI " TASTAT I-L DIN NOU }B#(CUVCH>
1000 INPUT"ALTA TASTARE ERONATA "jEROx
1030 IMPUT"TITLUL ",-TITLU#
1040 INPUT "SURSA " j SURSA:»:
1050 INPUT"ANUL "}AN#
1060 INF’UT"VOLUMUL SAU NR. " ;NR
1070 INPUT"PAGINA DE ÎNCEPUT ~
1030 PRINT*1,Bx(1> ? ","•Bx(2 >?",
}AUTORI#; " , "TITLUx; ; SURSA#;
1090 PRINŢsGOTO 900
1100 OPEN"I",*l,TEMA#
1110 OPEMTO",*2,"COPIE"
1120 LINE INPUT *1,A#
1130 IF\A#="0" THEN 1160
1140 PRINŢ #2,A#
1150 GOTO 1120
1160 CLOSE *1
1170 KILL TEMA#
1130 IMPUT"Introduceţi primul c
tastati 0<CR >) }B#<1):IF B#(l
1190 INPUT"Introduceţi al doile
1200 INF‘UT"Introduceti al treil
1210 INPUT"Introduceti al patru
1220 INF'UT"Introduceţi al cinci
1230 PRINŢ:INPUT"Au fost tastar
1240 IF LEFT#(GRESELlx,1)< >"D"
1250 INPUT"A1 citelea cuvint
1260 I'NPUT"Tastati-l din nou
1?80 IF LEFT#(ERO#, 1 > ="
1290 INPUT"Introduceţi
1300 INF'UT'Tntroduceti
1310 INF'UT'Tntroduceti
1320 INF'UT'Tntroduceti
1330 INPUT' s lntroduceti
1340 INPUT"Introduceţi
1350 PRINŢ *2,Bx(1)}",'
PAGINA DE SFIRSIT
"* B#(3)}",'}Bx C4 >
,"}ANx}","}NRx; ,
teie "}Bx(2)
:heie ";B#(3)
cheie "}B#<4>
cheie "}B#(5>
}GREŞELI#
.ui " }TITLU:»:
;a "}SURSA#
1370 F'RINT t2,B#(l
TEHNIUM 8/1988
II
Dr. ing. NICQLAE MARINESCU
; S - MBT
nii
mm
ii
ID ispozitivul de aprindere elec¬
tronică descris în cele ce urmează
asigură o foarte bună protecţie a
contactelor de ruptor, prelungindu-le
practic nelimitat durata de funcţio¬
nare. Deşi dispozitivul este alimen¬
tat la tensiune scăzută, performan¬
ţele dinamice ale acestuia conduc
la producerea unei scîntei foarte
puternice, chiar atunci cînd tensiu¬
nea de alimentare scade la 1,5—2 V.
Astfel, la deschiderea contactului*
de ruptor R (fig. 1 ), tranzistoarele
TI şi T2 se blochează aproape in¬
stantaneu, viteza de variaţie a cu¬
rentului din primarul P al bobinei de
inducţie Bl fiind determinată în
principal de valoarea capacităţii
C2. Se ştie că tensiunea de autoin-
ducţie din primarul bobinei pînă la
producerea scînteii este dată prac¬
tic de relaţia:
up = LlJ (')
în care L p este inductanţa înfăşură¬
rii primare, Ip este curentul din pri¬
mar, iar ât este timpul.
Conform reiaţiei (1), tensiunea
Up tinde să crească foarte muit
pentru o plajă largă a tensiunilor de
alimentare, astfel că este necesară
limitarea ei atît pentru protecţia
tranzistorului T2, cît şi a bobinei Bl,
în al cărei secundar s-ar obţine alt¬
fel tensiuni exagerat de mari, inu¬
tile, conturnări interne, suprasoli¬
citări ale izolaţiei dintre straturi etc.
Din acest punct de vedere
schema din figura 1 prezintă o par¬
ticularitate. Limitarea nu se face cu
plasarea unor diode Zener între co¬
lector şi emitor, ci pe calea de reac¬
ţie între colectorul şi baza tranzis¬
torului driver de putere, T 2 .
Prin aceasta se evită utilizarea
unor diode Zener de putere ridi¬
cată, greu obtenabiie. Diodele D3,
D4 pot fi astfel din seria PL, de mică
putere. Singura condiţie este ca
suma tensiunilor lor de prag de
străpungere U D3 + U D4 să fie egală
cu tensiunea ce dorim să o aplicăm
în primarul bobinei în vederea obţi¬
nerii unei scîntei de calitate. Expe¬
rienţa a arătat că o tensiune de
circa 250 V este suficientă în acest
scop, deşi valoarea poate fi crescută
experimental la circa 400—500 V.
Funcţionarea diodelor D3, D4
este următoarea: la creşterea ten¬
siunii de colector peste valoarea
Ube 2 ^D 3 + U D4 U 03 ; + U D4 , dio¬
dele se deschid invers, injectînd un
curent în bază care deschide tran¬
zistorul T2, stopînd astfel creşterea
tensiunii de colector. Prezenţa a
două diode în serie s-a considerat a
fi utilă din trei motive. în primul rînd
se poate obţine mai uşor, prin com¬
binare, tensiunea totală ridicată do¬
rită. în al doilea rînd, deschiderea
directă a diodelor la comanda în sa¬
turaţie a tranzistorului T2 este sufi¬
cient de redusă pentru a nu limita
nedorit saturarea prin devierea unei
părţi din curentul de bază. în al trei¬
lea rînd, se înjumătăţeşte astfel ca¬
pacitatea parazită dintre bază şi co¬
lector, care are un efect integrator,
lungind fronturile şi mărind puterea
disipată de tranzistorul T2 la trece- j
rea sa prin starea activă.
Diodele Dl, D2, D5 şi D 6 prote¬
jează în mod suplimentar la
străpungere joncţiunile tranzistoa-
relor TI şi T2 contra efectelor nega¬
tive ale perturbaţiilor în care |
reţeaua electrică a autovehiculelor |
este foarte bogată. |
Figura 2 prezintă cîteva detalii j
constructive ale dispozitivului. Ca-, y
blajul imprimat 1 nu este străpung ?
decît de găurile destinate şuruburi- ' j
lor de prindere (contacte de colec- !
tor), precum şi de trecere a termina¬
lelor de bază şi emitor ale tranzisto¬
rului T2 şi de găurile de montaj pen¬
tru şuruburile 5. f j
Cu excepţia tranzistorului T2
deci, toate celelalte piese se mon¬
tează prin lipire direct pe suprafaţa
imprimată, în insule ale cablajului.
Montajul mai cuprinde rama 2 şi ca¬
pacul 3, care se pot executa din alu¬
miniu, masă plastică, textolit etc.
Legăturile cu instalaţia autovehicu¬
lului se fac cu papuci fişă auto reali¬
zaţi din tablă de alamă conform de¬
senului din figura 3. Radiatorul 6
(fig. 4) se realizează din aluminiu,
de preferinţă eloxai negru. Pe el se J
aplică tranzistorul T2, izolat prin in- f
termediuî unei folii 7 din mică.
Şuruburile de fixare a tranzistorului
+2 şi terminalele de bază şi emitor
se izolează de radiator. cu rondele J
de teflon sau alt material izolanî.
Duşmanul număruî unu ai mon- $
tajelor de electronică auto este...
condensul, apa de ploaie sai • v
spălare. Din acest motiv se reco- 1
mandă asamblarea tranzistorului
T2 împreună cu radiatorul 6 şi cir- -
cuitu! imprimat 1 cu toate piesele 1
montate pe ele, introducînd răşină
epoxidică sau cel puţin iac electro- I
tehnic între radiator şl circuitul im- J
primat. Se lăcuieşte apoi în mai
multe straturi întregul montaj pe j
partea cu piese. După asamblarea j
finală, zonele notate cu Z se umplu
cu răşină epoxjdică sau dentacriî,
avînd grijă ca papucii A, C, M, B să
rămînă curaţi. Dacă se doreşte ca
montajul electronic să rămînă de-
panabil, se limitează zona din inte¬
rior cu o folie de plastic (a—a).
Dispozitivul de aprindere electro¬
nică se montează vertical, cu con¬
tactele în jos, în apropierea bobinei
(CONTINUARE ÎN PAG. 21)
TEHMIUM 8/1988
• în ziua de 8 ianuarie 1988, ora ora 18,15, în municipiul Satu Mare,
14,50, în municipiul Braşov, un tinăr Grigore Dănuţ, 60 ani, din comuna
de 20 ani circula pe bicicletă şi, fără Botiz, judeţul Satu Mare, aflîndu-se
să se asigure, a părăsit sensul său de sub influenţa alcoolului pe bicicletă,
mers, executînd întoarcerea. în ă efectuat virajulla stînga Iară să
aceste împrejurări, a fost accidentat semnalizeze şi fără să se asigure, fi-
mortal de autoturismul 4-BV-4049, ind accidentat mortal de un autobuz
condus regulamentar de Mosescu care se deplasa regulamentar din
loan, 43 ani. sens opus.
• în ziua de 13 ianuarie 1988, • La 21 ianuarie 1?88, ora
întrebarea nr. 2A
Pietonul din imaginea alăturată traversează
corect artera rutieră? Precizaţi de ce.
întrebarea nr. 2B
Cum vor proceda biciclistul şi şoferul de pe
autocamionul din desenul alăturat, pentru a
evita un eventual accident?
întrebarea nr. 2C
Precizaţi de ce nu este permisă trecerea cu
autovehiculul de pe o bandă pe alta în apro¬
pierea intersecţiilor. Ce trebuie respectat şi
cum trebuie procedat legal şi preventiv?
EXEMPLE DE
ACCIDENTE
Seria a doua de întrebări
17,00,- pe drumul judeţdjin Mihai
Bravu — Băneasa, -judeţul Giurgiu,
Petre Badea, din comuna Mihai
Bravu, judeţul Giurgiu, conducînd
neatent bicicleta, s-a dezechilibrat,
fiind accidentat grav de un autoca¬
mion care circula regulamentar din
sens opus.
• La 6 ianuarie 1987, ora 14,30,
în oraşul Nădlac, judeţul Arad, Va-
slle. Răsădeau, 82 ani, pensionar,
circulînd cu bicicleta, nu a respectat
semnificaţia indicatorului „Oprire"
şl a ieşit de pe o stradă laterală în
faţa unui autotir străin, fiind acci¬
dentat mortal.
• în ziuă de 2 iulie 1987, ora
19,00, în comuna Valea Călugă¬
rească, judeţul Prahova, Ion Proca,
■- ' - "' c
ieşind Iară să se asigure cu bicicleta
din curtea unui imobil în şoseaua
naţională, a fost accidentat grav de
autoturismul 4-PH-5732, condus de j
Filipeşcu Soare.
• în ziua de 15 iulie 1987, ora
18,30, într-o intersecţie din munici¬
piul Craiova, un biciclist s-a angajat
în executarea virajului la stînga fără
să se asigure şi a intrat între tracto¬
rul 41-DJ-4622 şi prima remorcă a
acestuia, fiind accidentat grav.
• La 28 iulie 1987, Oră 1,00, în
comuna Caşeiu, Gavril Bujită, cu
utotrailerul 31-CJ-14I7, în depă-
ire, nu a păstrat o distanţă laterală
^espunzătoare, acroşînd şi acei- i
îtînd grav pe Silesi loan, care cir- i
pe lingă bicicletă. |
TEHNIUH 8/1988
15
CU NUMĂRĂTOR
ELECTRONIC
EUGEN NIŢĂ
rea formulă: —1 =; +1 = şi în conti¬
nuare, apăsînd repetat tasta
vedem dacă pe afişajul calculatoru¬
lui se produce o numărare în sens
crescător. Dacă rezultatul este po¬
zitiv, operăm modificările descrise
în continuare, adică în funcţie de ti¬
pul şi forma calculatorului, scoa¬
tem în paralel pe tasta „=“ o priză la
care vom putea cupla traductorul.
Traductorul este de tip fotoelectric,
mai precis un fototranzistor montat
într-o lanternă de buzunar tip „Lu¬
miniţa", aşa cum se vede în figura 1.
Pentru montarea fototranzistoru-
r entru amatorii pasionaţi de
montaje electronice, automatizări
sau alte lucrări care necesită bo¬
bine, prezentăm o maşină de bobi¬
nat uşor de realizat cu componente
la îndemîna oricui. Componenta
principală o constituie maşina de
găurit MG-M5, care se procură din
comerţ, în caz că ea nu se află deja
în posesia amatorului. O altă com¬
ponentă este un calculator electro¬
nic de buzunar, pe display-ul căruia
se va afişa numărul de spire. Tra¬
ductorul pentru numărare este o
lanternă de tip „Luminiţa", echipată
lui (orice tip) se practică o gaură în
peretele frontal ai lanternei, iar ter¬
minalele vor fi trecute prin altă
gaură în peretele despărţite şi
duse la o priză realizată ca în vede¬
rea A. Legătura între traductor şi
calculator o realizăm cu un cablu
subţire (de cască miniatură sau alt
tip), care la un capăt va avea o fişă
ca în figura 2, iar la celălalt capăt o
fişă identică sau de alt tip, în funcţie
de posibilitatea de realizare a prizei
cu un fototranzistor. Mai sînt nece¬
sare elementele de prindere, care
se execută din tablă cu scule sim¬
ple, la îndemîna oricui. Personal am
folosit pentru găurire chiar maşina
de găurit MG-M5.
Pentru realizarea . practică se ve¬
rifică mai întîi dacă minicalculatorul
pe care îl avem ia îndemînă dă con¬
stant al doilea termen la operaţiile
de adunare şi scădere. Folosim
pentru această verificare următoa-
Vedere din A
de la calculator. Fişa se confecţio¬
nează din două bucăţi de material
plastic gros de 3 mm, care vor fi
găurite împreună cu un burghiu
0 1,5 mm la distanţa de 6 mm între^
găuri, după care vor fi desprinse şi*
prelucrate pînă cînd canalele obţi¬
nute vor comunica cu gaura pentru
introducerea cablului.
Picioruşele se fac din sîrmă de
cupru 0 1,5 mm. La capătul uşor în¬
doit al picioruşelor se face cîte o
teşitură pentru lipirea firului de la
cablu. Asamblarea se face prin li¬
pire cu stirocol sau altă soluţie de li¬
pit plastic.
Prinderea lanternei pe maşina de ;
găurit se face cu ajutorul unei
cleme realizată din tablă de 1 mm
grosime, aşa cum se vede în figura
3. Clema se fixează pe maşină prin
demontarea şurubului indicat în fi¬
gură şi înlocuirea lui cu un alt şurub
M4 x 20. Poziţia 3 din figura 3 este
plăcuţa care are rolul de a reflecta
lumina de la becul lanternei pe foto¬
tranzistor şi se realizează din tablă
de aluminiu lustruită, conform indi¬
caţiilor din figura 4. Prinderea aces¬
tei plăcuţe se face cu ajutorul piu¬
liţei M8 (reper 2) ce va fi introdusă
pe axul maşinii, aşa cum se vede în
figura 3. Prin introducerea acestei
piuliţe se reduce plaja de strîngere
a mandrinei la diametre mici, dar
pentru bobinat aceasta nu deran A
jează pentru că axul de prindere a#
carcaselor va fi de cel puţin 0 4 mm.
în vederea prinderii carcasei pe
care dorim să bobinăm, în figura 5
este sugerat un dispozitiv cu carac¬
ter universal care constă dintr-un
ax filetat şi două piese în formă de
fluture ce vor fi introduse faţă în
faţă şi vor fi strînse cu ajutorul unei
piuliţe.
Poziţionarea carcasei se face
foarte simpiu cu ajutorul acestui
dispozitiv.
Pentru fixarea pe masa de luerru
a întregului ansambiu se va folosi
clema din figura 6 , care se poate
face din tablă de 3 sau 4 mm gro¬
sime. Cu şuruourile M4 x 10, notate
cu 1, se fixează maşina în suport, iar
cu şurubul cu cap special.se prinde
de marginea mesei.
Pentru cei care vor să realizeze
această maşină menţionez că toate
cotele pot fi modificate în limite destul
de mari. De asemenea toate părţile
componente (calculator, maşină de
găurit, lanternă) îşi păstrează funcţiile
specifice, ansamblul' fiind foarte uşor
demontabil.
m
TEHNIUM 8/1988
JVlontajul descris reprezintă un
amplificator de antenă TV pentru
benzile IV—V ale domeniului U.I.F.
Executat corect, acesta asigură un
cîştig de 16 dB. Poate fi folosit atît
pentru receptoarele alb-negru, cît
şi pentru cele color.
Din practică se ştie că fiderul de
coborîre al antenei creează pro¬
bleme frecvenţelor înalte. Pentru a
compensa aceste piederi se inter¬
pune amplificatorul între antenă şi
cablul coborîtor. De reţirait este
faptul că sensibilitatea creşte în te¬
levizor pînă la o anumită valoare in¬
fluenţată de R.A.A., deci vom avea
nevoie şi de un raport semnal/zgo¬
mot cît mai bun, furnizat de insta¬
laţia de recepţie.
Montajul conţine două tranzis-
toare npn de înaltă frecventă, de ti¬
pul BFY90, BFX89 sau echivalente.
Polarizarea tranzistoarelor T 1( T 2 se
realizează prin intermediul rezis¬
tenţelor R 7 , R & R 5 R 4 , R 3 , R 2 şi res¬
pectiv R 12 , R 14 , R^ii R& R 9 , Rio- Dio¬
dele D v D 2 realizează un circuit de
limitare a amplitudinii semnalului
de intrare şi protecţia lui T, la şocuri
de tensiuni induse accidental de
antenă (paraziţi, fulgere etc.).
Condensatoarele C 7 , C ri rea¬
lizează cuplajul între etajele de la
intrare şi ieşire. Trimerul Ct şi bo¬
bina L, reglează frecvenţa intrării.
Condensatoarele C 3 , C 4 , C 9 şi C 10
decuplează emitoarele tranzistoa¬
relor. Bobinele L 3 , L 4l L§ sînt şocuri.
Grupul Li-Ci realizează un circuit
de acord pe intrare, iar grupul
C 14 —R 15 asigură adaptarea impe-
danţei de ieşire la valoarea de 75 a.
L & L 7 sînt bobine de şoc (se găsesc
în comerţ ca piese de schimb la se¬
lectoarele TV).
U.I.F.
INDICAŢII DE MONTAJ
Pieseie se vor monta pe o plăcuţă
dreptunghiulară de circuit impri¬
mat cu dimensiunile de 95/55 mm.
Condensatoarele, bobinele şi rezis-
toarele vor trebui să fie cît mai mici,
iar terminalele componentelor cît
mai scurte. în aceste condiţii se va
acorda o atenţie deosebită la lipirea
componentelor, avînd grijă să în¬
călzim cît mai puţin piesele.
Acordarea circuitelor se va face prin
modificarea inductanţelor, aceasta
realizîndu-se prin întinderea sau com¬
primarea bobinelor.
TIBERIU DRANGA, Bucureşti
Amplificatorul va„ trebui închis i
într-o cutie de tablă pentru a fi ferit
de paraziţi. Carcasa se confecţio¬
nează din tablă de 0,2 mm. La termi¬
narea montajului se va lipi capacul.
Capacul va avea un orificiu pentru
reglarea trimerului. Marginile ca¬
blajului se vor lipi de carcasa meta¬
lică.
Alimentarea montajuiu* se va
face cu o sursă stabilizată.
|R7 R13 R 12|] fŢ L6 +F3
3 aJm l„
R5 C7
'OUT L7+24V
R14 Cil
>11
K<)T2
|—|-«TW 1
l JLd2 C
lO 2 h
U'
JL •
ti 1
nfl
■Dl R1 R2 [JR3 Uc3' !
t
00
JR9”C9
LISTA DE MATERIALE:
Rezistenţe: R, = .10 kfi; R 2 , R 8 =
330 O; R 3 , R 4 , R g , R 10 = 8,2 a; R s ,
Ri, = 820 H; R 6 , R 14 = 3,3 kO; R 7 = 1
kO; R 12 = 680 LI; R 13 = 100 a; R 15 =
75 0.
Condensatoare: = 60 pF (tri-
mer), C 2 , C 7 — 47 pFj C 3 , C 4 , Cg, C^g
= 100 pF; C 5 , C a , Cu, C 14 = 470 pF;
C 6 , C 12 = 10 nF; C 13 = 10 mF/ 25 V
(tantal).
Tranzistoare: T^ T 2 = BFY90;
Diode: D 1t D 2 = 1N4151.
Bobine: L, = 10 spire; L 2 , L 3 , L 4 =
5 spire; L 5 = 2 spire; L 6 , L 7 = 100 mH.
Notă: Rezistoarele vor fi 0,25 W,
iar condensatoarele ceramice, cu
excepţia lui C 13 . Bobinele vor fi din
CuEm 0 0,5 mm, bobinate pe un
dorn 0 4 mm. Bobinele L 6 , L 7 pot fi
procurate din comerţ.
f /. . .rr CIO R1Q
Dî 1,1 n
o ţQJ u şf 1 u
I '©. H
1 C2,, A b -{b>- c - w
l L > V # R8
®; Ife j
CI |L2 C3
m TK 14 '
p
£'
Lfl ■
WfyWBP ii*
I I li I 1 o
m ■ . 8
TEHNIUM 8/1988
17
Radioreceptorul „GLORIA 3“ nu
este prevăzut din fabrică cu posibi¬
litate de reglaj fin al acordului. Se
poate însă monta foarte uşor un tri-
mer de acord fin de la radiorecepto¬
rul „MONDIAL" (C T ). Trimerul îl
vom monta în paralel pe secţiunea
condensatorului variabil de acord
corespunzătoare oscilatorului local
al radioreceptorului (în paralel cu
C228 din schema electrică).
Determinarea rapidă a secţiunii
respective a condensatorului varia¬
bil se poate face astfel:
— se scoate carcasa radiorecep¬
torului:
— se pune în funcţiune aparatul,
acordat pe un post MA;
— se ating succesiv cu degetul
cele trei cose de contact ale con¬
densatorului variabil de acord.
Rezultatele vor fi următoarele:
Cosa a — la atingerea cu degetul
nu se întîmplă nimic; această cosă
este legată la masă.
Cosa b — la atingerea cu degetul
apare o modificare a nivelului de
audiţie: aceasta este cosa legată la
secţiunea condensatorului variabil
aflată în circuitul de intrare.
Cosa c — la atingerea cu degetul
apare o deviaţie de frecvenţă;
aceasta este cosa legată la secţiu¬
nea condensatorului variabil aflată)
în oscilatorul local al radiorecepto-i
rului.
Trimerul de acord fin se conec-'
tează între cosele a şi c ale conden- 1
satorului variabil. Firele de cone¬
xiune , ale trimerului vor fi cît se
poate de scurte, iar tăbliţa de ecra-
nare se va lega la masa radiorecep¬
torului.
Montarea trimerului de acord fin
se face pe partea superioară a car¬
casei radioreceptorului, lîngă an¬
tena telescopică, iar butonul se
scoate prin mască.
zm
k t m
■ TiV
Dr. mg, ANDREI CIQNTU,
Y03FGL
O sursă de tensiune liniar varia¬
bila, cu un grad mare de liniaritate
şi cu o rată mare a reglajului In frec¬
venţă (> 20/1), este prezentată în fi¬
gura alăturată Condensatorul C
este - ■ -m
I a cărui valoare se reglează cu ten¬
siunea pe pinul 3 al circuitului inte¬
grai 'A ' U bece ■■ > u -1
satorului se face prin muiîivibrato-
rul realizat cu circuitul integrat
/3E555. în tabel se prezintă rezulta¬
tele experimentale obţinute
îng. VAS! LE CIOBĂNIŢA
. O sursa de referinţă cu tensiune
constanta, ce utilizează o singură
tensiune de alimentare, se arată în
figura alăturată.
Tensiunea de ieşire depinde de
k străpungere a diodei
Zener şi de valorile componentelor
R2 şi R3. Astfel, E 0 este determinată
de relaţia:
Datorită configuraţiei interne a
etajului de ieşire, tensiunea E 0 va
depăşi puţin valoarea calculată.»
Curentul prin dioda Zener este:
l 2 - .. Rg Uz
R1 R1-R3 z
Dacă se doreşte obţinerea unei
tensiuni negative, se inversează
dioda Zener şi se alimentează cir¬
cuitul cu -15 V. Borna de alimen¬
tare plus se va conecta la masă.
Se vor folosi rezistoare de cali¬
tate. Cu o diodă Zener de 6,4 V şi E 0
= 9,547 V, s-au măsurat: un coefi¬
cient de temperatură de 1,9
ppm/°C; o stabilitate la variaţiile
tensiunii de alimentare de 9,5
ppm/V; o impedanţă de ieşire de
cca 55 mft.
18
TEHNIUM 8/1988
8
creşterea curentului prin cele două
tranzistoare, deci la creşterea
căderii de tensiune pe rezistenţa
FV
Cu valorile din schemă dioda Ze-
ner echivalentă are următorii para¬
metri:
—- tensiunea stabilizată: 1,6 — 18 V;
~ rezistenţă dinamică (pentru
un curent de cca 5 mA): cca 8 lî;
— coeficient de temperatură al
tensiunii stabilizate: cca -3 • 10 3
V/°C.
Puterea disipată depinde de tipul
tranzistorului T 2 .
Circuitul se conectează la o sursă
de tensiune pozitivă de 20—24 V,
prin rezistenţa R 2 . Această rezis¬
tenţă are valoarea de 5—10 kO.
Exemple de valori experimentale
obţinute pentru tensiunea de
străpungere: 1,68 V (R, =0); 6,7 V
(R, - 56 kll); 11,6 V (R-, = 100 kft)
eîc. .
Stabilizarea este determinată de
raportul dintre valoarea rezistenţei
R 2 şi a rezistenţei dinamice.
DIODĂ
ZENER
REGLABILĂ
5-4 0 kn
YQ3ÂPG
Circuitul prezentat în figură si¬
mulează o diodă Zener a cărei ten
siune de străpungere se poate regla
în limite largi cu ajutorul potenţio-
metrului semireglabil R v
Circuitul reprezintă un amplifica¬
tor de curent continuu, format din
două tranzistoare introduse înîr-o
buclă de reacţie negativă.
Astfel, creşterea tensiunii în
punctul marcat cu „A“ conduce ia
(URMARE DIN PAG. 7)
[IN 28MHz
BAZA 1
fixare ca
,M3* 20
BAZA 2
spire Cu PVC 0,3; MF „Sport" cu
miez;
Ln, L,g — 40 spire CuEm 0,15; 4
spire Cu PVC 0,3, MF „Sport" cu
miez;
T 1t 2 — „tor" de la simetrizoare
antenă TV;
T 2 — 8 spire CuEm/mătase bobi¬
nate peste T,;
T 3 , 4 — 3 x 15 spire bobinate si¬
multan pe tor 0 20 x 10, CuEm 0,4
mm (v, A412);
Ti 3 , 14 — 50 spire CuEm 0,4 pe
carcasă 0 15 mm; 10 spire Cu PVC
0,3;
SRF — şocuri RF — tip „deparazi¬
tare motoare" — pe tuburi din ferită
0 5x10, cîte 10 spire CuEm 0,2 (prin
tub).
PLACA
TV RT
AM R X
OUT
28MHz RX
-TVFff
TCVR
28MHz
IN
28MHz
deconectat
DATELE BOBINELOR
1nF/3kV
L 1t L 2 — bobine MF 470 kHz, ajus¬
tate pentru rezonanţă lâ 1,8 MHz;
L 3 , L 4 — (cca 1/2 din numărul de
spire iniţial); L 2 şi L 4 — 10 spire
CuEm 0,1, bobinate peste L s , res¬
pectiv L 3 ; cu ecran are;
L s , L 6 — 11 spire; 2 spire CuEm
0,4 pe suport MF „Sport" cu miez;
L 7 — 14 spire CuEm 0,6, pe su¬
port MF „Sport" cu miez;
L s — simiiar cu L lP L 3 ;
L 9 , L 10 — 40 spire CuEm 0,15: S
acord
350pF
3*5Q0pF
complet
deschis
L s 28sp Cu Em 1
pe carcasă P\
(eventual 31 sp.
1nF/3kV
Ia® = 25mA
Iam = 150mA
-Ugi
(100V)
*»
DE TIMP
Ing. VALERIU CSOABĂ
Releul de timp prezentat în conti¬
nuare este destinat utilizării în labo¬
ratoarele foto pentru comanda
aprinderii lămpilor din aparatele de
mărit.
Tiristorul Th care comandă
aprinderea lămpii L este introdus în
diagonala unei punţi de diode.
Această configuraţie elimină nece¬
sitatea unui releu electromagnetic
de putere şi permite aprinderea
lămpii pe durata ambelor semialter-
nanţe ale tensiunii de reţea. Cu ti-
ristoare de tip T3N4 (3A/400 V) se por
comanda puteri pînă la cca 400 W.
La conectarea alimentării, tiristo¬
rul este blocat şi lampa L este
stinsă. Tensiunea redresată de
dioda D5 se aplică prin rezistenţa
R1 la circuitul electronic de co¬
mandă. Valoarea acestei tensiuni
este stabilizată la cca 12 V cu dioda
Zener D6. Întrucît tasta „START"
(K1) nu este apăsată, tranzistorul
TI este blocat.
Condensatorul de temporizare
(C5 sau C6) se încarcă prin R5 şi
menţine deschis tranzistorul T2.
Saturarea acestui tranzistor deter¬
mină blocarea lui T3, precum şi a ti-
ristorului Th.
La acţionarea tastei „START",
prin R4 şi D7 se aplică în baza tran¬
zistorului TI un impuls pozitiv
scurt, impuls ce deschide tranzisto¬
rul. Condensatorul de temporizare
este conectat cu armătura pozitivă
la masă. Dioda D8 şi tranzistorul T2
se blochează, iar tensiunea pozitivă
ce apare în colectorul acestuia sa¬
turează tranzistorul T3 şi prin R8
menţine în continuare deschis tran¬
zistorul TI.
Curentul de emitor al tranzistoru¬
lui T3 deschide tiristorul şi co¬
mandă aprinderea lămpii.
în funcţie de semialternanţa ten¬
siunii de reţea, conduc diodele Dl,
D4 sau D2, D3.
Condensatorul de temporizare
(C5 sau C6) începe să se descarce
prin R6, R7 şi tranzistorul TI. Valoa¬
rea potenţiometrului R6 determină
durata descărcării şi butonul de
acţionare al acestuia se etalonează
direct în secunde. Cu valorile din
schemă se obţin temporizări cu¬
prinse între 1 şi 10 secunde, respec¬
tiv 10 şi 100 secunde. Alegerea ce¬
lor două scări, („xl" sau ,,x10“) se
face cu comutatorul K2.
Etalonarea se face cu ajutorul
unui cronometru pe poziţia „x10“,
Etalonarea pe subgama 1—10 se¬
cunde rezultă direct întrucît valorile
condensatoarelor C5 şi C6 se află
în raport de 10:1.
Cînd tensiunea pe anodul diodei
D8 devine egală cu cca 1,3 V, dioda
şi tranzistorul T2 se deschid, blo-
cînd pe T3 şi tiristorul Th.
Lampa se poate aprinde şi fără
temporizare, prin acţionarea între¬
rupătorului K3.
Montajul se execută şi se experi¬
mentează cu grijă pentru a evita
electrocutarea.
Montajul electronic, realizat pe o
plăcuţă de cablaj imprimat, va fi izo¬
lat faţă de carcasa aparatului.
Lampa se conectează printr-o priză
electrică montată pe peretele din
spate ai aparatului.
Se recomandă confecţionarea
carcasei din materiale plastice izo-
lante.
GHEORGHE BALA
Un fundal luminos este folositor
în situaţia cînd fotografiem diverse
obiecte transparente ori semitrans-
parente sau atunci cînd trebuie să
evităm umbrele supărătoare pe
care obiectele le proiectează pe
fundal. De exemplu, constructorul
electronist care doreşte să-şi înre¬
gistreze pe peliculă realizările se în-
tîlneşte cu astfel de cazuri atunci
cînd trebuie să evidenţieze traseele
circuitelor imprimate de pe o placă
de sticlotextolit sau la fotografierea
subansamblurilor din care ies
mănunchiuri rte fire ale căror um¬
bre încarcă inutil imaginea.
Una din soluţiile simple care asi¬
gură iluminarea uniformă din spate
a obiectelor fotografiate este utili¬
zarea unui panou alb opal ca suport
şi fundal. In figura 1 este indicată
dispunerea surselor de lumină faţă
de obiect şi aparatul fotografic. Una
(sau mai multe) surse asigură ilumi¬
narea frontală, în timp ce alta (sau
altele) luminează din spate panoul.
Prin varierea distanţelor la care
sînt situate sursele faţă de obiect
sau prin modificarea puterii lor se
schimbă raportul iluminării frontale
faţă de iluminarea fundalului. Prin
aceasta se obţin diverse grade de
TEHNIUM 8/1!
atenuare a umbrelor sau diferite
n,uanţe color ale fundalului, dacă pe
sursa posterioară se aplică un filtru
colorat,
în calitate de surse luminoase se
pot folosi reflectoare cu becuri sau
blitz-uri sincronizate. în cel de-al
doilea caz lumina are temperatura
de culoare apropiată de cea natu¬
rală, dar echilibrarea iluminării
faţă-spate nu mai poate fi urmărită
direct, ci doar în urma probelor.
Un asemenea „panou luminos"
poate fi realizat cu mijloace de ama¬
tor, dintr-o foaie de material plastic
alb opal, de tipul celui folosit la con¬
fecţionarea abajururilor pentru tu¬
burile fluorescente.
Dimensiunile panoului sînt în
funcţie de necesităţile practice ale
constructorului. Folia de plastic se
îndoaie ca în figură, la un unghi de
circa 120 °, după ce în prealabil a
fost înmuiată prin încălzire locală —
de-a lungul liniei de îndoire — cu
ajutorul unui suflător de aer cald. în
lipsa acestuia se poate folosi un ar¬
zător cu flacără, dar operaţia cere
deosebită atenţie şi răbdare pentru
a nu topi sau aprinde materialul.
Folia de plastic se fixează apoi
prin nituire sau lipire pe o ramă me¬
talică, astfel încît ansamblul să aibă
aspectul din figura 2. Dispozitivul
poate fi acum aşezat între două
mese de înălţime egală, astfel încît
să existe posibilitatea iluminării
sale de jos. Obiectul ce trebuie fo¬
tografiat se aşază pe porţiunea
plană orizontală a foliei, iar fotogra¬
fierea se face din lateral-sus, sub un
unghi convenabil.
In timpul utilizării cu reflectoare
puternice, acestea nu vor fi aprinse
decît strictul necesar, deoarece
materialul plastic se poate deforma
prin încălzire excesivă.
ORWO UT-18
ROBERT BUTA, Con:
■ Acest articol se referă !a folosirea
I filmelor ORWO CHPOVÎ UT- J 8 *e-
I şite din termenul de garanţie
I Deşi in toate manualele de foto-
Kg^ăfte se menţionează ca reguis
I „tare" interdicţia de a folosi peliculă
I cotor expirata, totuşi efect ui-d un
Itest pe trei filme însjmînd 1 10 oo-
Iziţii executate în cele mai diferite
Icondiţn de lumină (lumina diurnă
l'difuzâ. 'lumina soiara imensa, atit în
pe&erior cît s< în interior blitz s*
ia lumina lunii), am putut
B^^feiCîrf'hătoăcăfe concluzii.
I în general, peiicula s-a compor-
Iţ'aîvtîiuţţ Unţrţo r, în speciei în condiţii
.puternică. Defectul ma-
cel mai vizibil a fost un voal
I destul de accentuat, ce apare cu
I precădere în zoneie ce reflecta şîab
I fumihr&i (culori încnise, umbre etc ,
I practic neexisţînd un negru pur. cu-
l‘r^t>; : '©i o nua-.ta foane'mcn-sr. ne
Iverde-brun Totuşi ip zo r e!e Sumi-
I noase s-a constarat o redare
■ aproape perfecta a culorilor, ceva
k ’i atenuată însă în zona aruriu-al-
■ stru f1 ozfţnie cele avantajate
Iau fost în exterior, în pun soare.
Icînd s-au înregistrat imagini bune
I (adică normale), cu respectarea
I „ad litîeram" a indicaţiei exponome-J
Itrului, şi la lumina de blitz, cind s-a
Kâtijpraexpus ,cu- r1,5 -f- 2'trepte de
■ diafragmă (de exemplu, în loc de
I diafragma îl indicată de calculato-
IrUI bîitz-ului s-a expus cu 5,6 sau in-
Itre 5.6 şi 8).
■ ,De asemenea, din analizarea ce-
I lor 12 poziţii efectuate seara şi chiar
■ noaptea, s-a putut constata redarea I
■ buna a luminilor si a zonelor i!umi-l
Inate mai bogat, supârînd însă acel
■ voal verde-brun de care am amintit,
I re aparra în zonele ce ar fi trebuit
| să fie cît mai aproape de negru.
■I Un alt parametru care s-a alterat
la fost granulaţia, manifestîndu-se o.
I creştere " (mica, ce e drept, dar este)
I faţa de filmele aflate în termenul de
| garanţie.
Aşadar, cu toate că pelicula este
■ expirată de aproape 4 ani, rezulta-
I tete ău fost în generai bune consta- I
I tare valabilă in specia! pentru ama-
Itori, care îrj cele mai multe cazuri îşi |
I efectuează imortalizările în condiţii
I normale (soare strălucitor) şi care
I mat rar au de-a face cu unele con-
I diţii specia<e de ilum.nare
k Deci. pentru uzul amatorilor, fo-
llosirea ion poate fi justificată, mai
aies avînd m vedere că ăU preţui Cu]
cca 45°'o mai redus decît atunci cîhdl
au fost în termen.
In continua-e cîteva sfaturi ţfej
utilizare (ce se vor aplica numai
pentru aceste condiţii): ;
— în generai, este recomandabil
ca ia i'um.rsar, tr-h- slabe sa se deal
chica diafragma cu 1—2 unităţi (ci|y
cît lumină este mat
va deschide diafragma mat ,‘mui
peste expunerea teoretică); j
— încercaţi, pe c.'* oostbi^^^^B
rea subiecţilor avînd culori închis®
slab iluminaţi sau avînd contraste
I ma* * scăderea contrastului fiind uB
alt defect accentuat);
— ţineţi sase,a ce c redare-căv*
mai defectuoasa & cu'ortior azuriu-
âibastru (de exemplu, cerul nu va:
I ma, avea nuanţa unui albastru
adine pur, ci va seşi mai spălăcit,
mai aibur.ui |
— la fotografierea în interior la
lumina generata de fulgerul elec¬
tronic aplmaţi de asemenea regula
descniaern diafragmei cu 1 2
trepte peste cea furnizata de calcu-|
latorul bîitz-ului;
— mai ales nu încercaţi sa folo-
Isiţi filmele UT (lurrvna de zi) la su¬
biecţi iluminaţi cu lămpi cu incan¬
descenţa (becuri obişnuite), chiar
avînd o putere de peste 500 W; ima¬
ginea obţinută va fi mult mai
proasta decît una obţinută >n con¬
diţii anaioage cu un film proaspăt
(care si aşa, avînd m vedele deba-
lansarea gravă a culorilor ^ste total
nesatisfacâtoare),
— în lumina solara intensa o su-
praexpunere cu 0 5 trepte de dia¬
fragmă este suficienta depăşirea
acestei valori fund de prisos sau
chiar nerecomandabila. ;
■ Concluzia acestui test este deci]
că filmele chiar expirate de 4 ani, se
pot folosi cu rezultate în generali
bune (mai ales de către amatori)
fără o depreciere semnificativa a
calităţii. I
I în încheiere menţionez ca s a fo¬
losit un aparat foto ZENIT TTL cui
măsurare interioara a luminii,
obiectivul propriu HELIOS 44M
f 2/58 un teleobiectiv PENTAGON
ELECTRIC f 4/200 şi doua tipuri de
blitz FIL HM şi PRESENTA 930 VC
- WW PROFESIONAL j ,1
APRINDERE ELECTRONICA
PENTRU 6 V
(URMARE DIN PAG. 14)
de inducţie, cît mai departe de
căldura motorului, ferit de murdărie
şi apă. Pentru autoturismele TRA-
BANT se realizează două astfel de
dispozitive identice, întrucît moto¬
rul respectiv conţine de fapt două
„motoare" separate, sincronizate.
în toate cazurile se decuplează
condensatoarele de la ruptoare,
proprii numai aprinderii clasice.
Specificaţia componentelor neno¬
minalizate în text, pentru alimentare
la 6 V, este următoarea: CI = 10 nF;
C2 = 0,1 mF/500 V; R1 = 47 0/9 W,
R2 = 430 O; R3 = 75 O/l W; R4 =
10 n/9 W; R5 = 100 H; Dl = D5 =
1N4001; D2 = PL12Z; D 6 = 1N4007;
TI = BD136; T2 = BU526.
Pentru alimentare la 12 V se modi¬
fică specificaţia următoarelor com¬
ponente:
R 1 =*100 n/9 W; R3 = 180 n/2 W;
R4 = 20 n/18 W; D 2 = PL24Z.
Utilizarea aprinderii electronice
permite micşorarea distanţei ma¬
xime de deschidere a contactelor
ruptorului (ruptoarelor, pentru TRA-
BANT) de la circa 0,4 mm la 0,2 mm,
ceea ce influenţează pozitiv aprinde¬
rea prin creşterea unghiului camei şi
prin aceasta a puterii scînteii ia tu¬
raţii ridicate.
■tete
-tei-
de fotodioda VD1 din receptor {2)
care modifică starea tranzistorului
TUJ-KT117 ce comandă (prin VT2,
VT3 şi VT4) alimentarea şi ilumina¬
rea becului şi prin VT5 şi VT6 gene¬
rarea unui semnal acustic.
Emiţătorul (1) format din trei
tranzistoare pnp tip ACI80 acţio¬
nează un releu care prin contactele
sale descarcă condensatorul G5 pe
un bec de lanternă. în acelaşi timp
C4 se descarcă pe un difuzor care
produce un pocnet.
Semnalul optic este recepţionat
CJ
500mk*
rfâ'V J
} VTJ
.ti m
a ,
„0,05 MK
R 4 2 a ol
hTJJOfi
Uf) V7J Ţ + Ţ %
^5^ MIHQ _
m
KUiSf
vrj A'7 3155
VI'-, nJ5i5b~
C2
0,05 MR
> aplicat tran-
mitor. T, pri-
)cal. In colec-
are trece prin
şi apoi detec-
teşte în bază
Iz) cu tranzis¬
torului T 4 se
îînt construite
spire; L 2 = 75
FUNKAMATEUR, 11/1985
SF240, SF225
Tl,T 2 ,U...T 6 :
SF215,S$216,
SC238d
VERIFICATOR
Montajul permite verificarea tranzistoarelor de mică putere
pnp şi npn. Tranzistorul supus verificării, dacă este bun, intră
în regim de oscilator AF şi în difuzor se ascultă semnalul
generat.
în serie cu baza se pot schimba mai multe rezîstoare de
valori diferite, putîndu-se măsura orientativ factorul de ampli¬
ficare pe 8 scale, respectiv între 0 şi 800; în limita fiecărei scale
valoarea se stabileşte din pot enţ io metrul R 3 .
RADIOAMATER, 12/1980
SPf 455 -
-H 5
n
vî
3
2 . i
HZD
lOOk
JL -
—
L.
mim
r H
irjcil
rV,
TEHNIUM 8/1988
MPUC — UN SERVICE PROMPT
COMPETENT Şl OE CALITATE
ÎNTREPRINDEREA PENTRU ÎNTREŢINEREA
Şl REPARAREA UTILAJELOR DE CALCUL
Şl DE ELECTRONICA PROFESIONALĂ
Întreprinderea pentru întreţinerea şi Repararea Utilajelor de Calcul
Şi- ; JC-3usureş?i, £ luat fiinţă cu 20 de.
ani în urmă din necesitatea efectuării, în mod unitar, a activităţii de ser¬
vice Sa echipamentele electronice aîîî pe teritoriul ţării noastre, cit şi
pentru importatorii străini de echipamente electronice româneşti.
Ea asigură activitatea de service pentru toii marii producători de
echipamente electronice din România şî din străinătate. IiRUC are eon-'
tracte cu peste 18 u3D "!e beneficiari români şt străini, servind un parc
zr t»e£t? . 00 000 Je unităţi fizice. Acest parc cuprinde peste 1 700 de ti¬
par; diferite de echipamente care provin de ia aproximativ 90 de pro¬
ducători de sisteme electronice. Dintre aceştia peste 60 sfnf firme bine
cunoscute din străinătate, ca Hewlett Packard, Rank XEROX, Wang,
^Olivefti, Control Data Corp, Siemens, Canon, Tesla, iietronex, Robe-
prora, Kovo, Metrimpex, 1ZOT.
* Pentru a acoperi activitatea de service pentru beneficiarii situaţi pe
teritoriu! ţării noastre, IIRUC dispune de 11 secţii de producţie, coordo¬
nate de sediul centra! din Bucureşti. Trei dintre acestea, specializate
pentru „Procese automatizate prin comandă numerică", „Service pen¬
tru radiotelefoane şî televiziune'cu circuit închis" şl „Sisteme şi minlsls-
c ii p oe ca ml cu iiîiiiz a generală", sînt secţii de silve! naţional. Opt.
secţii teritoriale, pentru service generalizat, acoperă întreg teritoriul
României: Bucureşti, Oltenia, Banat, Transilvania — Nord, Transilvania
— '«*, io dova, Muntenia Dobrogea. Aceste secţii au un număr de
peste SC de îslîale în principatele oraşe aie ţării, ceea ce le conferă mulţi-
pie posibilităţi pentiu o activitate de service de înalt nivel' calitativ.
SlRLîC pune la dispoziţia partenerilor o activitate de service com-,
piexă, în care sînt cuprinse:
— instalări de calculatoare electronice, echipamente şi instalaţii
de electronică profesională; î
— întreţinere periodici preventivă;
— intervenţii la cerere ia sediul beneficiarului;
— reparaţii şi recondiţionări in laboratoarele proprii;
— instruirea personalului de exploatare al partenerului.
La cerere, IiRUC efectuează pentru partenerii din străinătate:
— recepţii cantitative şi calitative;
— depozitare Intermediari;
— soft aplicativ şî de 'dezvoltare pentru sisteme de informare;
— gtt'ambSarasi de echipamente pentru terţe pieţe;
— studii privind organizarea activităţii de service pentru tehnica de
caicul; şi de birou, pentru cea medicală şl de electronică profesională.
Una din preocupările 'prioritare ale conducerii Întreprinderii este'
fcceea de introducere şî dezvoltare a service-ului la noi echipamente. In
pcest sens s-a adoptat ca formă organizatorică aşa-numitul „sistem
profesional", care reprezintă tranziţia de la activitatea pe pian local ia
cea pe plan naţional, oferind posibilitatea utilizării optime a tuturor re¬
surselor în tezele iniţiale alo unei noi activităţi.'
De o atesijie deosebită se bucură, în cadrul IIRUC, atelierul AMC
(aparate de măsură ş! control). înfiinţat în condiţii modeste pentru ser¬
vice de aparate de măsură eu as (analogice), astăzi asigură service pen¬
tru aparate electronice de măsură cu grad ridicat de complexitate.
AMC s-a dezvoltat şi a adoptat forma specifică IIRUC „sistem pro¬
fesional", avînd astăzi puncte de service In şapte municipii din ţară şi
Bucureşti.
în aceste ateliere se asigură întreţinerea a cca ÎS 00© de unităţi care
sînt proprii iiRUC şi un. service pentru beneficiarii -externi pe bază de
contracte cu trei ţări:' R.P. Polonă — .7 firme, R.S. Cehoslovacă —
TESLA şî două firme din R. P. Chineză.
La întreaga aparatură, cei peste 60 de ingineri şi tehnicieni cu -înalt
grad de pregătire profesională asigură repararea şi verificarea metrolo¬
gică, asiguri garanţia şi postgaranţia acestora.
Volumul mare al activităţii IIRUC în general şi in special ai'atelieru¬
lui AMC are în vedere două căi de dezvoltare:
— întreţinerea de aparate proprii de tip osciloscop (cca 2 500 de
aparate);
— cucerirea de noi firme străine, de încheieri de noi contracte, de
extinderea service-ului pentru alţi beneficiari externi.
Pentru relaţii vă puteţi adresa la
IiRUC - 72326 Bucureşti - ROMÂNi
Bd. Dlmitrie Pompei nr.
13
TEHNIUM 8/1988
BĂDESCU TUDOR — Alexandria
Diodele rapide sînt mai recoman¬
dabile a fi plantate în montaje de
comutaţie.
GROSU NICOLAE — Sebeş
Vă recomandăm să consultaţi co¬
lecţia „Tehnium" şi să extrageţi arti¬
colele ce vă interesează. Nu putem
trimite cititorilor copii după artico¬
lele deja publicate.
NICOLAEV ADRIAN — laşi
Montaţi o bobină US de la recep¬
torul „Neptun".
MORUZ IOAN - Botoşani
Verificaţi tubul electronic din etajul
final linii. Luaţi legătura cu Radioclu-
bul Botoşani, Calea Naţională 349.
HÎRDĂU MARIAN — jud. Con¬
stanţa
Televizorul dv. avînd mai multe
defecte, trebuie să apelaţi la servi¬
ciile unui specialist în domeniu.
TOADER MIHAI — Sibiu
„Radiovâcanţa“ deserveşte nu¬
mai litoralul.
Scrieţi-ne ce numere vă lipsesc
din colecţia „Tehnium".
PAVEL MARIAN - Bucureşti
Lista de materiale este publicată
în „Tehnium" nr. 7/1982, pag. 19.
PALAGHIAN AURELIAN — Focşani
Vă recomandăm să luaţi legătura
cu revista ,Autoturism“.
MURGULEŢ DAN - Bacău
Vom publica cele solicitate.
PETROVAN GRIGORE - jud. Satu
Mare
Din cauza puternicelor ionizări
atmosferice se produc perturbaţii
în propagarea undelor electromag¬
netice (se recepţionează staţii TV
de ia mare distanţă).
GAL ADRIAN - Bucureşti
Semnalul din canalul 7 TV este
amplificat cu valorile existente în
schemă. La fel toate canalele
24—32, deci nu trebuie modificate
bobinele. încercaţi şi BFY90.
PREDA MARIUS — Găeştl
Construiţi o antenă Yagi cu 7 ele¬
mente pe canalul 11.
TĂNÂSE IOAN - Gheorghe Gheor-
ghiu-Dej, jud. Bacău
Doreşte colecţia revistei „Teh-
nium“ şi almanahul „Tehnium".
ÂNGHEL IULIAN — Bacău
Constanta 300 din formula cal¬
culării lungimii de undă reprezintă
valoarea vitezei luminii care este
egală cu 300 000 km/s.
MUREŞAN VALENTIN — jud. Satu
Mare
Numai în urma unor experi¬
mentări se poate constata cauza
anomaliilor din montaj.
CARAGHEORGHE RADIAN — jud.
Argeş
Nimic din ce propuneţi <ju este
realizabil din cauza distanţei şi re¬
liefului.
DUCA FLORENTIN — Caracal
Cursorul potenţiometrului se cu¬
plează la intrarea amplificatorului;
pe potenţiometru este adus semnal
de la preamplificator. în rest nu
deţinem.
PAGU VIOREL — Galaţi
Aparatul care urmează a fi testat
se montează în serie cu un miliam-
permetru etalon şi cu o rezistenţă
variabilă, apoi totul se cuplează la o
baterie.
Se reglează rezistenţa serie pînă
ce instrumentul supus testării are
indicaţie maximă. Se citeşte valoa¬
rea curentului pe instrumentul eta¬
lon, valoarea acestui curent repre-
zentînd sensibilitatea instrumentu¬
lui supus testării.
SZEKELY RADU - jud. Cluj
Vom căuta să vă procurăm
schema solicitată.
DRĂGAN CONSTANTIN — Cralova
Banda SHF se referă la emisiunile
din 11 GHz.
Recepţionaţi canalul 6 TV. Abo¬
namentele se fac la oficiile P.T.T.R.
RUŞSU NICOLAE — Ploieşti
Trebuie acordat amplificatorul
intermediar sunet (6,5 MHz).
NEIVA-
FLOREA MIRCEA - Huşi
Radioreceptorul NEIVA-M este
echipat numai cu tranzistoare pnp
cu germaniu, unde T^Ta pot fi în¬
locuite cu EFT317 sau EFT304, iar
în locul lui T 4 T 5 T 6 T 7 se poate
monta EFT353 sau ACI 80.
Bobinele de pe bara de ferită sînt
I
±ff<V
Tz rTS09E
TjfTmB
Gis r!
Kin '«S «
\Rs82k 'C 18 220Q C*tS 3 1
construite astfel: L 1 = 80 spire, L s =
5x48 spire, L 3 = 4 spire.
•în oscila+or L 8 = 5,5 + 3,5 spire,
L 9 = 2x106 spire, L 10 = 5 + 3,5 spire,
Ln = 110 spire.
JU 817 _
—| 10 , 0 x 106 S
0213,1 Jf *5 f
Hh-- t. d f - _ iok[
C2ZS10 Rjg^ ţ
7 > ss i1îr , v. jTWtIFP H
Slrat.î'“T‘' îS T
m
C S0 0,OSS
Si 3
2 „C$180
Cu "0,01
-9,06
-s/f'zMEG»
I*
W\rpim -8
Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHÂESCU
Redactor responsabil de numir: tiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ — SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRI VIŢEI