W 60 IO, INT. 2059,1151
REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XVIII - NR, 207
SUMAR
LUCRAREA PRACTICĂ DE
BACALAUREAT .
... pag. 2—3
Amplificator de audiofrec-
venţă
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ.
.. pag. 4—5
Amplificatoare operaţionale
BIFET-BIMOS
Filtru
Releu static
Stabilizatoare integrate
CQ-YO.
.. pag. 6—7
Antena Swan
Montaj RIT
HI-FI.
.. pag. 8—9
Egalizor grafic stereo
' AUTOMATIZĂRI.
pag. 10—11
Contor electronic de bandă
Generator
Circuit de reglare
Indicator de nivel
INFORMATICĂ.
pag. 12—13
Calcule chimice
LABORATOR.
pag. 14—15
Frecvenţmetru — capacime-
tru digital
Interfon
ATELIER .
pag. 16—17
Adaptor pentru frecvenţme¬
tru
Circuite de protecţie
CITITORII RECOMANDĂ.
pag. 18—19
Antenă pentru banda de 2 m
Autostop pentru minicaseto-
fon
Indicator pentru punţi de
măsură
VU-metru
Diaduplicatorul 1.0.R.
PENTRU TINERII DIN
AGRICULTURĂ .
- ' '
pag. 20—21
Miniinstalaţie polivalentă de
irigaţie
RfeVISTA REVISTELOR.
... pag. 22
Micro Tx
MDA2020
fi Gong
PUBLICITATE .
... pag. 23
I.A.E.M. — Timişoara
SERVICE.
.... pag. 24
Casetofonul PHILIPS
D6350
AMPLIFICATOR
-RECVENTA
f
!ng. EMIL MARIAN
Pentru realizarea unei audiţii de — raport semnal-zgomot al mon-
calitate a programului muzical so- tajului cît mai ridicat, S/N > 75 dB;
nor este necesară utilizarea unui — distorsiuni armonice reduse,
complex eîectroacustic în cadrul THD<0,1%;
căruia toate componentele să pre- — distorsiuni de intermodulaţie
zinte performanţe superioare, in- minime, TID < 0,03%;
cluse în cadrul normelor HI-FI. Per- — construirea integrală a mon-
fecţionarea continuă a mijloacelor
de imprimare şi redare a informaţiei
sonore a implicat apariţia unei apa¬
raturi din ce în ce mai complexe, atît
în ceea ce priveşte construcţia pro-
priu-zisă, cît şi posibilităţile de
funcţionare.
Amplificatorul de audiofrecvenţă
reprezintă una din-părţile cele mai
importante t dintr-un aparat elec¬
troacustic. Irodul lui de funcţionare
impune, practic, calitatea reprodu¬
cerii informaţiei sonore.
Amplificatorul de audiofrecvenţă
prezentat în acest articol a fost ast¬
fel conceput încît, folosind aceeaşi
configuraţie a schemei electrice şi
operînd unele modificări în privinţa
unor componente, constructorul
amator poate obţine puterea de ie¬
şire dorită. S-a ales o schemă elec¬
trică la care gradul de complexitate
nu este ridicat, iar încadrarea mon¬
tajului în categoria HI-FI este ga¬
rantată în toată gama puterilor de
ieşire. S-a avut în vedere o gamă de
puteri situată între limitele 10 W
80 W, considerată acoperitoare
pentru majoritatea preferinţelor
constructorilor amatori. Valorile
componentelor electrice care nu
s-au trecut în schemă se calculează,
conform formulelor prezentate ulte¬
rior (în exemplul de calcul), în func¬
ţie de puterea de ieşire a amplifica¬
torului. L.a realizarea configu¬
raţiei de bază a schemei electrice s-a
ţinut cont de următoarele conside¬
rente:
— obţinerea unui montaj HI-FI
folosind un număr minim de com¬
ponente electrice;
tajului folosind componente elec¬
trice fabricate în ţară.
Analizînd configuraţia schemei,
se observă prezenţa următoarelor
blocuri funcţionale:
— etajul de intrare;
— etajul pilot;
— sursa de tensiune constantă
destinată polarizării etajului final;
— etajul final;
— etajul de protecţie la supra¬
sarcină.
Etajul de intrare este format din¬
tr-un amplificator diferenţial care
include grupul de tranzistoare T 1t
T 2 . Această configuraţie a etajului
de intrare permite obţinerea ur¬
mătoarelor performanţe:
— impedanţă de intrare mare;
— stabilitate termică într-o gamă
largă de temperaturi;
— imunitate sporită la zgomot, în
special la brumul de reţea;
— amplificare mare, cu posibili¬
tatea controlării ei prin aplicarea
reacţiei negative;
— distorsiuni THD şi TID foarte
reduse, practic nule, printr-o pola¬
rizare adecvată.
Semnalul audio se aplică etajului
de intrare în baza tranzistorului T 1t
prin intermediul condensatorului
C r . Pentru evitarea amplificării
unor semnale nedorite, care depă¬
şesc superior banda de audiofrec¬
venţă (f > 20 kHz), între condensa¬
torul Ct şi baza tranzistorului T, s-a
intercalat filtrul trece-jos Rr-C 3 .
Polarizarea tranzistorului Tt este
realizată de grupul R 4 , R 5 , care pri¬
meşte o tensiune de la sursa de ali¬
mentare a montajului, tensiune fil¬
trată suplimentar de grupul R 2 , R 3 ,
C 2 . Rezistorul semireglabil R 2 ser¬
veşte la stabilirea punctului static
de funcţionare a etajului final. Pola¬
rizarea tranzistorului T 2 este reali¬
zată de grupul R 18 , R 9 , R 10 . Semna¬
lul care constituie reacţia negativă,
preluat de la etajul final prin inter¬
mediul rezistorului R 18 , se aplică
etajului de .intrare, în baza tranzis¬
torului T 2 . în acest fel amplificarea
generală în curent continuu a mon¬
tajului este unitară, iar amplificarea
în curent alternativ (a semnalului
util) este dictată de raportul R 18 /R 9 .
De la etajul de intrare, din colec¬
torul tranzistorului T v prin interme¬
diul condensatorului C 4 , semnalul
audio se aplică etajului .pilot, care
conţine tranzistorul T 3 . în configu¬
raţia etajului pilot se remarcă pre¬
zenţa condensatorului C 6 , care li¬
mitează superior banda de audio¬
frecvenţă şi totodată previne intra¬
rea accidentală în regim de osci¬
laţie a montajului. Grupul R^ — R 12
serveşte la polarizarea etajului pi¬
lot. In scopul îmbunătăţirii func¬
ţionării etajului pilot, atît în ceea ce
priveşte excursia în tensiune, cît
şi liniaritatea caracteristicii de trans¬
fer intrare-ieşire, s-a prevăzut grupul
Ri6> r 27 . care împreună cu conden¬
satorul C 12 realizează o conexiune
de tip bootstrap.
Polarizarea etajului final este asi¬
gurată de sursa de tensiune con¬
stantă realizată cu ajutorul tranzis¬
torului T 4 . Acesta este amplasat în¬
tr-o configuraţie de tip diodă multi¬
plicată. Rezistorul semireglabil R 14
permite stahiiirea curentului de
mers în gol l a al etajului final la va¬
loarea optima (conform indicaţiei
din tabelul 1).
Etajul final include tranzistoarele
T 5 , T 7 şi T 6 , T 8 , amplasate într-o
configuraţie de dublet conexiune
super-G, cu simetrie complemen¬
tară. Acest gen de configuraţie per¬
mite utilizarea unei surse de ten¬
siune constantă de valoare redusă
pentru polarizarea etajului final. în
acest fel se măreşte randamentul
global al .montajului în privinţa pu¬
terii de ieşire, faţă de alte scheme
electrice ale unor montaje care fo¬
losesc aceeaşi tensiune de alimen¬
tare (de exemplu configuraţie Dar-
lington a dubleţilor). Se observă că,
folosind o sursă de tensiune con¬
stantă de valoare mai mică, s-a
mărit „excursia" în tensiune a etaju¬
lui pilot, deci şi tensiunea de ieşire
eficace a amplificatorului, rezultînd
imediat creşterea puterii de ieşire a
acestuia. Grupul R 26 —C 10 repre¬
zintă o măsură de protecţie supli¬
mentară a etajului final în ceea ce
priveşte apariţia unor oscilaţii.
Protecţia la suprasarcină a etaju¬
lui final (practic, a tranzistoarelor fi¬
nale T 7 şi T 8 ) este realizată de etajul
de protecţie la supracurent. Acesta
include tranzistoarele T 9 şi T 10 . La
depăşirea valorii maxime a curen¬
tului livrat de etajul final apare o
tensiune corespunzătoare la bor¬
nele rezistoarelor R 21 şi R 22 . Ea este
preluată de divizoarele de tensiune
R 20— R 24 Ş> R 23— R 25-
Divizoarele sînt calculate astfel
încît, în cazul apariţiei suprasarcini¬
lor, la bornele rezistenţelor R 24 şi
R 25 să apară o tensiune de 0,65 V,
care permite intrarea în conducţie a
tranzistoarelor T 9 şi T 10 . Rezultă
imediat scăderea curenţilor din ba¬
zele tranzistoarelor T 5 şi T 6 , deci
„blocarea" dubleţilor şi micşorarea
curentului livrat de etajul final, rea-
lizîndu-se astfel protecţia lui. Con¬
densatoarele C 8 şi C 9 sînt dimen¬
sionate astfel încît protecţia să nu
intre în funcţiune la depăşiri de sar¬
cină nominală de scurtă durată, evi-
tîndu-se astfel distorsionarea sem¬
nalului util amplificat (CL.IPPING).
Siguranţa St reprezintă o protec¬
ţie generală a montajului, iar sigu¬
ranţa S 2 o protecţie prevăzută pen¬
tru incintele acustice.
Exemplu de calcul
Date iniţiale: P = 15 W; Z = 4 fi.
1. Calculul valorii eficace a ten¬
siunii de ieşire, V RIWS :
Vrms = 1 PZ i 15-4 V- 7,745 V.
2. Calculul valorii vîrf-la-vîrf, V PP ,
2
TEHNIUM 2/1988
a tensiunii de ieşire:
V P p = 2 ^V rms = 21 fi- 7,745 V =
= 21,9 V.
3. Caicului valorii eficace şi al va¬
lorii maxime a curentului prin impe-
danţa de sarcină:
1r ms - V R - 1/ 40 -
= 1,936 A;
l P = l£ l RMS - 1/^-1,936 A = 2,737 A.
4. Calculul tensiunii maxime la
bornele rezistenţelor R 2 o şi R 21 (în
momentul livrării puterii maxime):
U R 2 o = Ur 21 = R 2olp = 0,47 H • 2,737 A =
= 1,286 V.
5. Calculul tensiunii de alimen¬
tare a amplificatorului:
Vcc ^ Vp P + Ur 20 + Ur 2i + 2V cesat -
în funcţie de curentul maxim şi
tensiunea maximă estimată, se aleg
tranzistoarele finale.
Se presupune V CESAT = 1 V; se
impune deci ca
V cc > 21,9 V + 1,286 V + 1,286 V +
+ 2,1 V = 26,472 V.
Se alege V cc = 30 V,
deci pentru V CEmax = 30 V şi l P =
= 2,737A putem lua T 7 = BD440,
T 8 = BD439.
Din catalog se verifică V CE § AT /I P =
= 1,2 V, deci condiţia impusa valorii
V^este îndeplinită.
6 . Alegerea tranzistoarelor prefi-
nale şi a tranzistorului pilot:
1 ~ 1 -
'CT5 ~ 'CT6- Z
h 21E
lcT8 _
021E
2,737A
20
= 0,137 A;
pentru V CE = 30 V şi l c = 0,137 A
putem lua T 5 = 2N1711 si T 6 =
2N2905A.
ImaxTs — 1.1 0 bT5 + IbT 6) “1.1 0.14 +
+ 1,14) mA = 2,5 mA;
pentru l c = 2,5 mA şi V CEmax = 30 V
se alege T 5 = 2N2905 A.
7. Calculul valorii rezistenţei R 16 :
R„
V cc
2'lmaxT 3
30 V
2-2,5 mA
= 6 kO;
se alege R 16 = 5,6 klî.
8. Calculul valorii rezistenţei R 8 :
Se alege pentru grupul T,, T 2
zona de lucru în care distorsiunile
sînt minime:
Î-*BT1,2
4
^E1,2
= u
2
u cti, 2 —V cc ;
B 12 -0,6V = ^-- 0,6 V =
4
Modul de realizare practică a amplificatorului de 15 W. 1 —
radiator tranzistoare finale; 2 — placa suport generală; 3 —
placa de cablaj imprimat a amplificatoarelor; 4 — distanţier;
5 — şuruburi prindere; 6 — tranzistoare finale pnp; 7 —
placa sursei de tensiune constantă; 8 — tranzistoare finale
npn.
BDX 18
c —iQr
Echivalarea practică a tranzistoarelor pnp de putere.
NOTĂ. Cele două tranzistoare se montează pe acelaşi ra¬
diator.
Amplasarea plăcuţei cu sursa de tensiune constantă pe ra¬
diatorul tranzistoarelor finale. 1 — tub izolant rigid; 2 — piu¬
liţă M3; 3 — şurub M3; 4 — placa sursei: 5 — tranzistor
BD139; 6 — şaibă metalică; 7 — şaibă izolantă; 8 — foiţă de
mică; 9 — tub izolant; 10 — radiator.
= —-0,6 V = 6,9 V;
4
U E i,2 _ 6,9 V __ o 7£
rezistenţelor
l E i + l E2 2,5 mA
se alege R 8 = 2,7 kfţ.
9. Calculul valorii
Re şi R 7 :
n _ n _ 2 v cc-R 8
Mg _ _ —- - _ _
4 V E1,2
2 30 V • 2,7 kO
= — • --—71- = 7,82 kfî;
3 6,9 V
se aleg R 6 = R 7 = 7,5 kO.
1.0. Calculul tensiunii la bornele
rezistoarelor R 6 şi R 7 :
Î-*R 6 = Ur 7 = RelcT&
se poate aproxima l CT6 «* l EX6 = I E1 2 ;
U r 6 = R e ~
1 6,9 V _
2 ’ 2,7 kfi ~
verifică U CT1
U E1,2
Rs
9,58 V, deci
_ 2 _
3
7,5 kîi •
(U CT1 -
= Vcc-Ur 6 ).
TI. Calculul valorii rezistenţei R 12 :
'BT3 '
200
R 12 = "
9,58 V -
4,7 kn
U R6 -0,6V
= 0,14 mA;
0,6 V
= 64,14 kîi;
0,14 mA
se alege R 12 = 62 kfl.
12. Calculul amplificării şi valorii
rezistenţei R 9 :
pentru V, N = 200 mV =
A = -
7,745 V
0,2 V obţinem A = --= 38,725;
0,2 V
R 9
Rl8
A - 1
ioc kn
38,725 - 1
= 2,65 kH;
se alege R 9 = 2,4 klî.
13. Calculul valorilor rezistenţe¬
lor R 2 4 şi R 25 :
Ur 2 , = Ur 22 = 1,1 • R 21 • Ip = 1,1 •
• 0,47 n • 2,737 A = 1,41 V;
R 24
0,65 V
(Ur 2i -0,65 V)
• R
20 —
0,65 V
1,41 V - 0,65 V
• 1 kfl = 0,855 kfî;
se aleg R 24 = 7^25 = 820 fî.
14. Pentru' dimensionarea valori¬
lor R 21 , R 22 , C 12 , i 0 se recomandă
valorile din tabelul 1 .
REALIZARE PRACTICĂ Şl
REGLAJE
Montajul se realizează în varianta
stereo, pe o plăcuţă de sticlostrati-
tex placat cu folie de cupru. în fi¬
gura 2 este prezentată o variantă
care a dat rezultate foarte bune. în
funcţie de gabaritul componentelor
pe care le deţine, constructorul
amator poate modifica, în limite
mici, unele distanţe dintre traseele
de cablaj, fără a schimba caroiajul
de bază al amplasării componente¬
lor. Se atrage atenţia că, pentru cla¬
ritatea reprezentării traseelor de
cablaj, acestea au fost desenate în
totalitate cu linii de aceeaşi gro¬
sime. în mod obligatoriu, la realiza¬
rea practică traseele de masă, de
alimentare şi de la circuitele care
privesc tranzistoarele complemen¬
tare au grosimea minimă de 3 mm.
Pentru o putere mai mare a amplifi¬
catorului (P > 25 W), este necesară
dublarea traseelor menţionate an¬
terior cu conductor de cupru neizo¬
lat, de secţiune minimă 1,5 mm 2 .
Conductorul ia forma traseului de
cablaj şi apoi este lipit pe toată lun¬
gimea lui prin cositorire de acesta.
(CONTINUARE ÎN PAG. 21)
TEHNIUM 2/1988
3
AMPLIFICATOARE
OPERAŢIONALE
fC „ | ^ *t
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Corectoarele de ton de tip Baxen-
dall beneficiază şi ele substanţial de
performanţele superioare ale ope¬
raţionalelor BIFET şi BIMOS (slew-
rate mare, bandă largă de frec¬
venţă, impedanţă de intrare mare),
în figurile 7—10 sînt prezentate cî-
teva variante ale acestui corector
realizate cu circuitul BIMOS-CA3140.
Schema din figura 7 are un cîştig
unitar în domeniul frecvenţelor me¬
dii, permiţînd amplificarea sau ate¬
nuarea frecvenţelor joase şi înalte
în limitele ±15 dB la 100 Hz, respec¬
tiv la 10 kHz. Impedanţa de intrare
mare a circuitului CA3140 permite
utilizarea unor condensatoare cu
capacităţi mici, iar valoarea ridicată
a parametrului slew-rate asigură
amplitudinea maximă de ieşire în
întregul domeniu de frecvenţe au¬
dio.
Detaliul din figura 8 indică modH
ficările ce se impun în vederea ali¬
mentării circuitului cu sursă dife¬
renţială (±15 \(), varianta din figura
9 oferă, în plus, o amplificare de cca
20 dB în domeniul frecvenţelor me¬
dii, iar detaliul din figura 10 cores¬
punde alimentării montajului pre¬
cedent cu tensiune diferenţială.
REDRESOR FĂRĂ PRAG
Şi această aplicaţie tipică a am¬
plificatoarelor operaţionale cîştigă
mult în performanţe prin utilizarea
circuitelor BIMOS. Exemplul din fi¬
gura 11 reprezintă un redresor bial-
ternanţă fără prag realizat cu un
singur circuit CA3130 şi o singură
diodă în bucla de reacţie. Semiai-
ternanţele pozitive ale semnalului
de intrare ajung la ieşire direct, prin
rezistenţa de reacţie R 2 , de valoare
mică. Pe perioada acestora, ieşirea
operaţionalului (în configuraţie in-
versoare) este negativă, dioda D
este blocată şi astfel operaţionalul
R 2 -2kil o+i5V
este „deconectat" din traseul sem¬
nalului. Semialternanţele negative
de intrare sînt amplificate de -R 2 /R.,
ori de către operaţional, ajungînd la
ieşire prin dioda D (acum des¬
chisă), ca semnal pozitiv.
Pentru simetrizarea semnalului
dublu redresat obţinut la ieşire se
impune deci condiţia ca amplifica¬
rea căii directe (via Rr-R 2 ) să fie
egală cu amplificarea inversorului,
abstracţie făcînd de semn. în reali¬
tate, calea directă prezintă o atenu¬
are în raportul R 3 /(R 1 +R 2 +R 3 ), deci
condiţia de simetrie se scrie:
^2 _ * ^3 _ q
R, R 1 +R 2 +R 3
Pentru exemplul din figură s-a
ales G = 0,5 (= 2 kll/4 kO), deci R 3
trebuie să aibă valoarea'de 6 kfi (re¬
glaj fin din trimerul de 2 kfi).
în figura 12 este dat un alt exem¬
plu de redresor fără prag, de data
aceasta un redresor monoalter-
nanţă pentru valoarea de vîrf.
MULT! VIBRATOR
Generatoarele de semnal de tip
multivibrator beneficiază de pe
urma utilizării circuitelor BIMOS în
două direcţii majore: posibilitatea
realizării unor reţele R-C de tempo¬
rizare cu raport mare Ă/C (deci folo¬
sirea unor condensatoare de capa¬
cităţi mici) şi, respectiv, extinderea
domeniului de frecvenţă.
în figura 13 este dată schema
unui astfel de generator realizat cu
circuitul CA3130. Alimentarea se
face cu tensiune unică, intrarea
neinversoare a operaţionalului pri¬
mind polarizare mediană prin inter¬
mediul divizorului R 3 —R 2 . Cu aju¬
torul celor două trimere de 1 Mii se
pot regla independent perioadele
de conducţie (ON) şi de blocare
(OFF), iar din comutatorul K se se¬
lectează domeniile de frecvenţă. Cu
valorile indicate în schemă, durata
pulsului poate fi reglată orientativ
între:, 4 ns şi 1 ms pentru 1 nF; 40 ns
şi 10 ms pentru 10 nF; 0,4 ms şi 100
ms pentru 0,1 mR 4 ms şi 1 s pentru
1 M R
Reţeaua de
corecţie
S 2kil
pi Reglaj
I simetrie
•amplitudine
Pagini realizate de fiz. A. MĂRCULESGU
RELEU STATIC
Este bine cunoscută schema va-
riatorului de tensiune care utili¬
zează, pentru controlul ambelor se-
mialternanţe ale reţelei, două tiris-
toare de putere adecvată, conec¬
tate în antiparalel. Cu mici modi¬
ficări, variatorul de tensiune poate
fi transformat într-un releu static
pentru comandarea unor consuma¬
tori de reţea (instalaţii de iluminare,
încălzire etc., dar nu motoare), cu
precizarea importantă că acţiona¬
rea pornit-oprit poate fi făcută au¬
tomat, prin intermediul unei ten¬
siuni adecvate de comandă, prove¬
nită de la un traductor termoelec¬
tric sau fotoelectric, temporizator,
circuit logic etc.
O variantă de astfel de releu este
cea din figura alăturată (după apli¬
caţiile S.S.C.). Elementul de co¬
mandă îl constituie aici un triac de
mică putere, montat pe post de co¬
mutator, care permite intrarea în
conducţie a celor două tiristoăre
atunci cînd i se injectează prin cir¬
cuitul de poartă un curent de amor¬
sare (de la sursa tensiunii de co¬
mandă U, prin intermediul rezisten¬
ţei de limitare R 4 ). Valoarea tensiu¬
nii/curentului de comandă se stabi¬
leşte experimental, în funcţie de ti¬
pul şi sensibilitatea pe poartă a tria-
cului folosit.
Tensiunile necesare pentru co¬
manda în poartă a tiristoarelor sînt
obţinute din tensiunea reţelei, prin
redresare şi limitare corespun¬
zătoare. Să presupunem, de exem¬
plu, că la un moment dat tensiunea
în punctul A este pozitivă (semial-
ternanţa pozitivă a reţelei). Prin
grupul D 2 —R 3 triacul T va fi polari¬
zat în sensul 2—1, cu plusul în 2. La
aplicarea curentului de poartă prin
R 4 , triacul va intra în conducţie, po-
larizînd prin R 2 poarta tiristorului
Th. 1, cu plusul pe poartă (faţă de
catodul aflat la potenţial negativ).
Tiristorul Th. 1 intră astfel în conduc¬
ţie, alimentînd consumatorul R s cu
semialternanţa pozitivă a reţelei.
Analog se petrec lucrurile pentru
semialternanţa negativă în A, cînd
triacul va conduce în sens invers
prin grupul Dt— R 1t amorsînd tiris¬
torul Th. 2.
Diodele D, şi D 2 „redresează" cu¬
rentul de poartă al tiristoarelor, mai
bine zis limitează la valori nepericu-
loase (cca 0,7 V) tensiunile inverse
poartă-catod.
Rezistenţele R^R 3 (care for¬
mează un divizot serie cu R 2 şi re¬
zistenţa de sarcină) limitează ten¬
siunile directe de comandă a porţi¬
lor.
Dacă semnalul de comandă U
este o tensiune continuă, montajul
se comportă deci ca un releu static
obişnuit. Se poate însă imagina for¬
marea unui semnal de comandă în
impulsuri! sincronizat cu reţeaua,
care să permită reluarea funcţiei de
variator de tensiune automat.
4
TEHNÎUM 2/1988
STABILIZATOARE
INTEGRATE
In numărul 11/1987 al revistei, la
această rubrică, au fost prezentate
cîteva consideraţii generale referi¬
toare la circuitele integrate stabili¬
zatoare de tensiune. Alăturat pro¬
punem cîteva artificii de utilizare a
acestor componente pentru extin¬
derea domeniului de funcţionare
(creşterea curentului maxim, a ten¬
siunii de ieşire etc.), cu referire con¬
cretă la seria circuitelor TDD 1605 S
— TDD 1624 S de fabricaţie ITT (ca¬
talog 6251—137—IE).
Circuitele monolitice TDD 16..S
sînt stabilizatoare de tensiune con¬
tinuă fixă, în plaja 5 V — 24 V (ulti¬
mele două cifre din cod desem¬
nează valoarea nominală a tensiunii
de ieşire), realizate într-o capsulă
de plastic asemănătoare cu TO202
(fig. 1). Ele sînt prevăzute cu limi¬
tare internă a curentului şi protecţie
termică, putînd debita un curent de
ieşire de pînă la 500 mA, bineînţeles
dacă sînt echipate extern cu radia¬
toare adecvate. Practic, singurul lu¬
cru de temut în utilizarea acestor
dispozitive este depăşirea temperatu¬
rii maxime a joncţiunilor (+150° C),
ceea ce înseamnă grijă deosebită
pentru dimensionarea radiatorului
termic (mai bine supradimensionat
Principalele caracteristici
acestor circuite sînt date în tabelele
alăturate, iar schema tipică de utili¬
zare pentru tensiune fixă de ieşire
(tensiunea nominală) este cea din
figura 2. Condensatorul de 0,33 /uF
de la intrare este. necesar numai în
cazul în care stabilizatorul se pla¬
sează în montaj la o distanţă mai
mare faţă de redresorul filtrat. Con¬
densatorul de 0,1 mF de la ieşire re¬
duce impedanţa internă a sursei la
frecvenţe mari.
în figura 3 este prezentat artificiul
pentru creşterea tensiunii de ieşire.
Se observă că pinul 2 nu mai este
conectat la masă, ci la un anumit
potenţial dorit, obţinut cu ajutorul
divizorului rezistiv plasat la ieşire.
Suma celor două rezistenţe poate fi
de ordinul a 10 k(i.
Artificiul pentru creşterea curen¬
tului de ieşire este arătat în figura 4.
în acest scop este necesar un tran¬
zistor cu siliciu de tip pnp, care să
suporte curentul maxim dorit. O
protecţie suplimentară la scurtcir¬
cuit, simultan cu creşterea curentu¬
lui de ieşire, se realizează ca în fi¬
gura 5. Rezistenţa R 2 (traductor de
curent) este de valoare foarte mică,
bobinată; din ea se stabileşte cu-
*—10 —H
i i-i
tr.
TP
Lzzd
l T a
lX
TDD16..S
33 juF <U 0,1 fi
X
X
TENSIUNEA DE
TENSIUNEA DE IEŞIRE
TIP
INTRARE V, (V)
LA -l 3 = 350 mÂ
;; i
v 3 (V)
TDD 1605 S
10
5
TDD 1606 S
11
6
TDD 1608 S
14
8
TDD 1610 S
16
10
TDD 1612 S
19
12
TDD 1615 S
23
15
TDD 1618 S
.
27
18
TDD 1624 S
jjjj
33
-
PARAMETRUL
.Simbol
"jjp
Max.
Unităţi
Condiţii
Căderea de tensiune
V i V 3
2
_ "
V
Curentul maxim
-l 3 pk
700
_
mA
350 mA •
Curentul de repaus
l|r
6
mA
Rezistenţa termică
joncţiune-capsulă
R thC
»12 .
_xJ
°C/W
1 (Hz)
' ,
Ci
c 2
32
0,22 /uF
20 nF
64
0,1 n F
10 nF
125
47 nF
4,7 nF
250
22 nF
2,2 nF
500
12 nF
1,2 nF
1 000
5,6 nF
560 pF
2 000
2,7 nF
270 pF
4 000
1,5 nF
150 pF
8 000
680 pF
68 pF
16 000
330 pF
33 pF
Pentru a modela într-o manieră
dorită curba de răspuns în frec¬
venţă al unui lanţ electroacustic se
folosesc tot mai mult în ultima
vreme filtrele active, care oferă po¬
sibilitatea amplificării sau atenuării
între anumite limite a unei porţiuni
din banda redată. Conectînd adec¬
vat (în serie sau în paralel) mai
multe filtre active „centrate" pe
anumite frecvenţe prestabilite se.
obţine aşa-numitul egalizor (equa-
R'i
lizer), foarte răspîndit în instalaţiile
audio de înaltă fidelitate.
în figura alăturată este dată
schema de principiu a unui astfel de
filtru activ, realizat cu amplificato¬
rul operaţional SFC2101A (sau al¬
tele similare din familia 101). Parti¬
cularitatea schemei constă în posi¬
bilitatea accentuării sau atenuării în
limitele de ±12 dB a frecvenţei pe
care este centrat filtrul, prin acţio¬
narea unui singur potenţiometre li¬
niar. Se subînţelege că, în poziţia
mediană a cursorului, răspunsul fil¬
trului este liniar.
Valorile trecute în schemă cores¬
pund frecvenţei centrale de 125 Hz.
Pentru alte frecvenţe dorite se vor
schimba doar valorile condensa¬
toarelor Ci şi C 2 conform datelor
din tabel.
Această schemă a fost studiată
teoretic şi experimental în Labora¬
torul ECE (Franţa). Ea poate fi reali¬
zată, în principiu, cu orice tip de
amplificatoare operaţionale, dar
pentru obţinerea unor rezultate
bune în întregul domeniu audio se
recomandă folosirea unor opera¬
ţionale cu zgomot redus şi produs
cîştig x bandă mare.
(URMARE DIN PAG, 9)
blaj) se fac cu cablu ecranat.
De preferinţă se vor folosi com¬
ponente cu toleranţe mici (rezis-
toare RPM, condensatoare cu pier¬
deri mici).
Conductoarele de alimentare vor
trebui răsucite pentru a evita even¬
tualii curenţi de fugă, iar sursa de
alimentare (în special transforma¬
torul) va fi bine ecranată.
Deşi montajul nu foloseşte cu¬
renţi de valori mari, este preferabil
ca tranzistoarele complementare
T, şi T 2 să fie montate pe radiatoare
de aluminiu în formă de U, cu su¬
prafaţa de maximum 5 cm 2 .
Montajul nu necesită reglaje deo¬
sebite. Lucrînd atent şi urmînd indi¬
caţiile prezentate, montajul va func¬
ţiona de prima dată, realizatorul
avînd o deosebită satisfacţie.
BIBLIOGRAFIE
Colecţia revistei şi almanahul
„Tehnium", 1984—1987
I.P.R.S.-Băneasa, Catalog de cir¬
cuite integrate
N. Drăgulănescu, Agenda radio-
electronistului.
TEHNIUM 2/1988
5
ANTENA SWAN
Sing. JAMOS KOCS,
Y0B-1S703/CV
metrul D, se montează pe o traversă
de lungime „L“. Fiecare dipol se fi¬
xează izolat pe traversă, cu ajutorul
unor suporturi dintr-un material
[zolant hidrofug, care nu permite
întinderea apei pe suprafaţa ei
(PVC, polietilenă, bachelită etc.).
Bucla „k“, precum şi legătura din¬
tre dipoli se vor executa din con¬
ductor de cupru cu diametrul de
1 mm, avînd grijă să se păstreze o
distanţă de 10 mm în punctele de în¬
crucişare.
Reflectorul şi directorii pot avea
contact galvanic cu traversa, dar
este bine să fie montaţi în planul
format de dipoli. Traversa se poate
executa uşor din profiluri pătrate de
aluminiu sau oţel, avînd 20 x 20 mm
pentru FIF şi 10 x 20 mm pentru UIF.
Evident, se pot utiliza şi alte mate¬
riale (ţevi rotunde sau chiar şi lem¬
nul).
Prinderea antenei se face din
spate, duoă reflector.
Pe schema antenei am notat cu:
a — distanţa dintre laturile buclei
(liniei) de adaptare;
b — distanţa dintre planul ele-
menţilor şi planul liniei de adaptare;
c — distanţa punctului de îndoire,
„măsurată de la dipol.
Din aceste trei dimensiuni rezultă
unghiul de îndoire, luînd în consi¬
derare şi mărimea „s 2 “.
Distanţa „b“ defineşte punctele
de racordare a cablului de coborîre.
Impedanţa caracteristică a antenei
este de 110 fî, deci necesită simetri-
zare cu ajutorul unei linii în A/4 din
cablu coaxial de 50 H. Practica a
demonstrat că ne putem acorda
direct cu cablul coaxial de 75 fi, caz
în care vom căuta alt punct de ra¬
cordare, prin deplasarea în faţă şi
spate pe linia de adaptare.
In cazul cuplării a două sau mai
multe antene, distanţa între tra¬
verse trebuie să fie de cel puţin o
lungime de undă medie.
Antena Swan, cunoscută în rîn-
dul radioamatorilor (pentru emisie-
recepţie în domeniul UUS), cu cîş-
tig şi selectivitate mai bune decît ale
antenei „Long Yagi“, se poate uti¬
liza cu succes şi în practica recep¬
ţiei semnalelor de televiziune.
Avînd construcţie specială, nece¬
sită la realizare un sortiment mai
mare de materiale, precizie în exe¬
cuţie şi multă răbdare la acordarea
finală cu cablul de coborîre.
Aceste antene sînt compuse în
principiu din două antene de tip
„ZL-special". Cuplarea dipolurilor
simple asigură sporul mare de
cîştig, iar scurtcircuitarea ultimului
dipol (cel mai lung) cu o buclă „k“
de lungime fixă defineşte raportul
ridicat de atenuare faţă-spate.
Dimensionarea iniţială — pentru
144 MHz — fiind de bandă îngustă,
antenele realizate vor fi de aseme¬
nea de bandă îngustă, deci acor¬
date strict pe un canal de televi¬
ziune. Avînd şi o caracteristică
de directivitate îngustă, antenele
Swan se recomandă singure pentru
utilizare în condiţii de recepţie ne¬
favorabile, cum ar fi locurile cu re¬
flexii multiple, semnale perturba¬
toare din unghi ascuţit cu direcţia
de recepţie, distanţă mare de la
staţia de emisie etc.
Elementele active, din tub sau
bară de Al. Cu, CuZn etc., cu dia-
d
s
I
-Pw\«oi
biwie'Asîu^i CwvwT] 1
- k+of.
a
b
0b
S.i;C
sa
_
9,
hz
L-Pil
diz
ds
c|4
M
Lz
L3
u
L-y
Le
■-
-
145-
2
2987
32
331
6
88
110
178
35"
10415
m
876
4525
458,5
4fR
395
=====
?03
I9n
1*4
178
808
tiOR
Jl,
0
w
4884
3?
866
10
1?8
183
29?
35
702
1467
1430
740
701
683
331
_âlL
300
222
631
m
X
0
96
313
4480
3?
5| 9
ft
117
167
?&8
35
1347
1313
679
643
627
m
M
P85
27,5
P66
c\J
9I£
si
c
77,5
1,69
?4P?
30
P8P
6
64
91
145
35
844
7?7
709
367
347
339
3P0
164
154
149
|45~
41?
493
7
c
\%G
1,57
??45
3?
pfin
6
84
134
V
782
674
667
34o
3PP
314
29 7
15?
143
13R
134
?>N?
457
0
94
1,65
?? IfT
3?
2.57
R
58
83
IV
3?
77?
665
649
337
318
310
P93
150
141
136
I3P
577
45/
9
0.
?m<n
146
P09A
?>?
P44
6
5(7
78
24
731
630
,961
317
,3(71
293
277
142.
137
129
125
352L
Ml
J0_
0
Pin
203.3
V?
P09
0
55
<7*7
)??
P4
TOft
612
580
307
P91
P85
?6fi
^8
1P9
1?ft
12P-
34,5
414-
JO,
c
212,5
1,41
202.4
3?
POR
R
57
79
12.1
24
705
608
513
308
£90
289
P67
137
J£±
iaşi
J2J_
m
412
li.
0
PIR
1,3R
1974-
3?
497
6
5?
74
118
24
687
69?
468
p 98
P83
276
P-61
133
12£_
_12L
JJ8_
4Q2
H
c
ms
LV?
mo
3?
.188
6
5L
72
117
24
679
■
586
465
295
229
279
257
182
124
121
117
_331_
397
ES
0KI
EŞ5
I3£S
m
psn
n
K9
EH
El
10
ES3
*551
B
IBS
na
m
n
EH
55
83
CSI
■SI:
59
K£1
H
ESyl
m
m
El
Bl
EH
E
305
263
258
133
126
123
116
60
56
54
8?
150
177
£E!
59
Eil
ISBS
m
E9
El
m
a
El
E
HŞf
Wi
124
121
114
59
55
53
51
148
174
m
189
EH
m
m
El
E3
EH
El
n
El
KSR
roi
RE
118
111
58
53
52
5(7
144
17?
’H
ES
ISE1
m
cn
El
Bl
EH
El
E
ESI
ESI
HH
HI
H9
116
(09
57
52
51
49
141
169
m
159
814
?1
9e
4
?.?
30
50
15
283
P46
?39
124
117
114
107
65
51
70
48
199
166
si
EP
ţţ§|
Rn?
PI
95
22
30
49
15
?79
24?
235
12?
115
11?
105
54
50
49
47
137
164
959
780
Pi
94
k
P?
30
48
15
275
239
?3?
120
M3
110
103
55
49
48
46
13,5
J62
m
E9S
770
Pi
81
4
18
25
47
15
?07
23?
117
im
107
ion
52.
48
47
45
13]
158
m
ESI
050
750
16
89
_3_
18
Wl
46
15
260
226
2?n
114
107
104
97
51
47
46
44
127
1,f4
SI
dl
SjjH
758
IR
48
.3
18
25
45
|6
2,56
2? 3
?|7
112
106
103
96
50
4e
45
43
1?5
\f?Z
El
BBS
EH
719
ie
86
ti
18
25
44-
16
249
217
211
109
103
100
93
48
45
44
42
i£2
148
cu
53
m
IBS!
IEŞI
pi
*3
18
25
AJ_
js:
22a.
204
200
(03
98
95
89
46
JlL
42
41
115
09
TEHNIUM 2/1988
Dr. mg. IOSIF LlhJGVAY,
YQ5AVN, maestru al spartului,
ing. VASILE OCEANU, YQ3NL
Posibilitatea decalării cu ±5 h- 6
kHz a frecvenţei de recepţie faţă de
cea de emisie la echipamentele
complexe de emisie-recepţie cu os¬
cilator pilot comun este de o utili¬
tate deosebită în traficul diurn şi de
DX al radioamatorilor. De aceea
echipamentele de construcţie re¬
centă, atît cele industriale, cît şi
cele construite de amatori, au pre¬
văzută această facilitate din con¬
cepţie.
In cele ce urmează se prezintă
descrierea unui montaj simplu şi
foarte eficace care asigură această
operaţie pentru emiţătoare-recep-
toare de concepţie mai veche, cu
tuburi electronice. Montajul a fost
realizat şi experimentat pe un Tx/Rx
de tip HW101, însă se poate ataşa şi
la alte echipamente similare, iar cu
mici modificări chiar la echipa¬
mente tranzistorizate.
O cerinţă de bază a unui montaj
RIT este asigurarea revenirii la emi¬
sie pe frecvenţa centrală dictată de
oscilatorul variabil, indiferent dacă
RIT-ul este sau nu cuplat. O altă
cerinţă este ca starea „cuplat" a
RIT-ului să fie vizualizată, iar pe tim¬
pul recepţiei să asigure o decalare
controlată a frecvenţei de recepţie
într-o plajă de ±5 4- 6 kHz şi nu în ul¬
timul rînd păstrarea stabilităţii de
frecvenţă, atît pe recepţie, cît şi pe
emisie, a echipamentului.
Montajul experimentat de noi asi¬
gură aceste cerinţe prin aceea' că
utilizează pe post de capacitate va¬
riabilă o joncţiune pn realizată prin
difuzie adîncă în siliciu, joncţiune
care în funcţie de polarizarea in¬
versă ce i se aplică poate să asigure
o variaţie de capacitate suficientă
pentru a produce deplasarea frec¬
venţei la recepţie cu ±6 kHz. Ase¬
menea joncţiuni se află în diodele
1N4007.
Montajul prezentat în figură con¬
ţine două părţi distincte: o parte de
comandă şi reglaj, respectiv de
obţinere a unei tensiuni fixe de po¬
larizare la emisie şi a unei tensiuni
reglabile pe recepţie, şi o parte de
capacitate variabilă controlată, le¬
gată în paralel cu condensatorul va¬
riabil al echipamentului de bază.
Montajul nu necesită sursă sepa¬
rată de tensiune. El obţine tensiu¬
nile de polarizare din alimentarea
Tx/Rx-ului de bază de pe releuI ce
comută o tensiune pe diverse tuburi
(componente) pe emisie şi pe re¬
cepţie. în cazul Tx/Rx-ului HW101,
acest lucru este asigurat de releul
REL.2, care pe borna 11 primeşte
+300 V, tensiune pe care o comută
fie pe borna 7 la recepţie, fie la
borna 3 la emisie, pentru a alimenta
grilele G 2 ale tuburilor care funcţio¬
nează fie numai pe emisie, fie nu¬
mai pe recepţie.
Cînd RIT-ul este decuplat (Kt în
poziţia 2) pe recepţie prin D 2 , pe
emisie prin D 3 , respectiv R 2 , se sta¬
bilizează tensiunea pe DZ 2 (între
25 V şi 35 V, în funcţie de exempla¬
rul şi tipul ales), tensiune ce este di¬
vizată în raport constant pe R 4 şi R 5
şi cu care se polarizează în invers
dioda D 4 ; capacitatea acesteia este
înseriată cu C 3 şi grupul este legat
în paralel cu condensatorul variabil
al VFO-ului echipamentului de
bază.
1 mA cele două diode DZ, şi DZ 2 să
aibă aceeaşi tensiune stabilizată,
deci se impun sortarea şi împere¬
cherea prealabilă a acestor diode
cu o precizie de ±50 mV.
Comutatorul K, este de tip
„dreapta-stînga" cu două poziţii, de
fabricaţie „CONECT", sau price alt
tip ce asigură o tensiune de izolaţie
de minimum 300 V şi se montează
pe panoul frontal al Ţx/Rx-ului în-
tr-un loc potrivit. Lînga acest comu¬
tator se montează şi L.ED1 tot pe
panoul frontal (în cazul HW101 —
dreapta sus, între instrument
şi marginea cutiei). Cablajul (30 x
15 mm), simplă faţă, cu componen¬
tele D 1 ^ D 3 ; R, + R 5 ; DZ,; DZ 2 ; C,,
se lipeşte direct pe o bornă a lui K,.
comandă Tx/Rx şi cablaj, respectiv
cablaj/potenţiometru, este tot un ca¬
blu de microfon ecranat, însă bifi¬
lar.
în cazul lui HW101 cu C 3 de 5,2
pF s-a obţinut o decalare „dreapta-
stînga" de ±6 kHz pe recepţie. Desi¬
gur, la alte echipamente cu CV VF0
de valori diferite, pentru a asigura
un ecart de ±6 kHz, C 3 se va aîege
corespunzător, însă practic valoa¬
rea acestuia va fi cuprinsă între 2 şi
10 pF. în orice situaţie C 3 trebuie să
fie un condensator de calitate cu
coeficient termic cît mai mic. După
montarea RIT-ului se recalibrează
VFO-ul.
Calibrarea RIT-ului este relativ
simplă. Se caută poziţia lui P,
REL2
BORNA 3 D3
HWIOIq_ M-
D1» D2*= D3 « D4= IN *007
DZ1 DZ2 PL 33Z? sau PI 27Z) sortafafe ca în text
C3-vezi text
La RIT cuplat (K, în pozrţia 1 ) pe
emisie, dioda D 4 primeşte aceeaşi
tensiune inversă ca si cum ar fi K,
pe 2, întrucît divizorul R 4 /R 5 de pe
DZ 2 primeşte, prin R 2 şi D 3 , ten¬
siune de la +250/300 V emisie de la
releul de comandă al Tx/Rx-ului. Pe
recepţie se primesc +250/300 V prin
Di ce asigură aprinderea LED-ului
(„RIT în funcţiune") şi alimentarea
divizorului P,/R 5 cu,tensiune stabili¬
zată pe DZ, şi R,. în funcţie de po¬
ziţia cursorului potenţiometrului
p i> tensiunea de ieşire din divizor
va fi mai mică sau mai mare decît pe
poziţia „emisie", deci corespun¬
zător şi capacitatea lui D 4 , respectiv
capacitatea totală C 3 /D 4 /CV vfo im¬
plicit şi frecvenţa VFO-ului pe re¬
cepţie.
După cum se observă, condiţia
esenţială a funcţionării corecte a
RIT-ului este ca la un curent de cca
Potenţiometrul P, (liniar) se
montează tot pe panoul frontal, cît
mai aproape de butonul CV VF0 (la
HW101 între scală şi instrumentul
de bord).
Grupul C 2 , R 6 , C 3 şi D 4 se mon¬
tează chiar în cutia ecranată a VFO-
ului. In cazul lui HW101 pentru
aceasta se slăbesc cele două şuru¬
buri ale butonului central, se scoate
butonul, se scot cele două şuruburi
M3 de fixare a scalei, se scot cele 4
piuliţe M4 de fixare a VFO-ului pe
şasiu, se dezlipesc cele 3 fire de pe
VFO şi se scoate întreg VFO-ul de
pe şasiu. Cablul de legătură dintre
R 6 /C 2 (din cutia VFO-ului) si cabla¬
jul imprimat cu prima unitate a RIT-
ului va fi un cablu ecranat monofi-
lar, de tip microfon, sau chiar o bu¬
cată de cabiu coaxial de radiofrec-
venţă subţire şi flexibil.
Cablul de legătură între releul de
(aproximativ la jumătatea cursei) în
care, atît în poziţia 1, cît şi 2 a lui K,,
staţiile se aud în aceeaşi poziţie a
CV VFO , deci aceasta este poziţia
„centrală" care se marchează cu o
linie lungă pe panoul frontal. Se so¬
licită ca un corespondent (desigur,
care are posibilitatea să controleze
digital frecvenţa) să emită succesiv
cu 1, 2, ... 6 kHz mai sus, respectiv
mai jos de frecvenţa noastră. Cu
RIT-ul cuplat, fără a mişca CV VFO ,
numai din P, se caută corespon¬
dentul în fiecare poziţie, poziţie ce
se marchează pe „bord" cu cîte o li-
niuţă.
Pentru cei interesaţi în aceste re¬
glaje şi în realizarea acestui montaj
simplu şi deosebit de util stăm la
dispoziţie în oricare din benzile de
frecvenţe alocate radioamatorilor
(3,5 + 432 MHz).
B UMOR COMISII JUDEŢENE DE RADIOAMATORISM
'XA;;y.v:;" . 3r a?0 v
3 scurte 3,5 MHz (cw.ssb.mirt)
iogoniooeîtrie 3,5 & 144 MHz u
s ultrascurte 144 MHz (cw.ssb.mirt)
MEMORIAL "DOCTOR SAVOP0L" .- Dolj*; 3,5 II
Pentru banda a IIl-a FIF este bjne
să utilizăm două antene montate pe
verticală sau orizontală. Pentru re¬
cepţii TV-DX cele mai bune rezul¬
tate se pot obţine cu grupul de 2H +
2V. Pentru creşterea şi mai mult a
cîştigului putem interconecta şi un
amplificator corespunzător.
BIBLIOGRAFIE
losif Remete, Y02CJ — Antene
pentru radioamatori, Editura Teh¬
nică, Bucureşti, 1979
Ezermester, 4/1983
"BUCUREŞTI ". Bucureşti (cw,ss
- etapa I 3,5 MHz 16-18utc
- etapa 2 15-17
- etapa 3 15-17
- etapa 4 16-18
144 MHz 20-22utc 7, III
19-21 6,71
19- 21 5.XX
20- 22 5.XII
IQNCURSURI REHJBLICAHE ALE C.C. - U
- 3,5 MHz etapa 1
etapa 2
- 7 MHz etapa 1
3NCURSUL REPUBLICAN TELEGRAFIE
etapa pe judeţ
etapa finală
14v21,2&I
14,21,28.1
26-28.VIII
26-28iVIII
26-28,VIII
TEHNIUM 2/1988
I
M M ~
EGALIZOR
GRAFIC
Majoritatea constructorilor elec-
tronişti, amatori sau profesionişti,
îşi doresc echipamente electronice
audio complexe — de preferat ste¬
reo — cît mai simplu de realizat.
Instalaţiile de acest fel sînt deosebit
de necesare în lanţul audio de re¬
dare şi amplificare a sunetului, ele
corectînd cu mare exactitate în mai
multe puncte bine determinate am¬
plificarea sau atenuarea semnalului
util. în general, egalizorul grafic are
la bază folosirea filtrelor de tip L.C,
greu de realizat. Propun amatorilor
HI-FI acest egalizor grafic stereo cu
performanţe deosebite, care folo¬
seşte numai filtre de tip RC, fiind
conceput cu componente uşor ac¬
cesibile tuturor amatorilor. Pentru
simplificarea construcţiei, insta¬
laţia a fost realizată pe două blocuri
funcţionale: egalizatorul propriu-
zis şi sursa de alimentare.
1. SCHEMA ELECTRICĂ
Schema electrică a egalizorului
este prezentată în figura 1.
Caracteristicile lui sînt:
— Spectrul audio împărţit în 10
puncte utile de lucru, în fiecare din
ele corecţia făcîndu-se liniar. Aces¬
tea sînt: f, = 31,25 Hz; f 2 = 62,5 Hz;
f 3 == 125 Hz; f 4 = 250 Hz; f 5 = 500 Hz;
f 6 = 1 kHz; f 7 = 2 kHz; f 8 = 4 kHz; f 9 =
8 kHz; f 10 = 16 kHz.
— Tensiunea de intrare U, = 1 V,
— Tensiunea de ieşire U e = 1 V.
— Impedanţa de intrare Z, = 20 kH.
— Impedanţa de ieşire Z e = 1 kH.
— Factorul de distorsiuni <
0,02% în banda audio.
— Amplificarea: +12 dB.
— Atenuarea: -12 dB.
— Tensiunea de alimentare: di¬
ferenţială, ±15 V, stabilizată.
— Curentul absorbit: maximum
25 mA.
Semnalul util aplicat la intrare,
obţinut la ieşirea unui amplificator
audio, este preluat de Cili, în co¬
nexiune neinversoare şi cu amplifi¬
care unitară (raportul rezistenţelor
R64 şi R62 este 1) şi cedat celor
zece frecvenţe de lucru, fiecare re-
prezentînd cîte un filtru trece-
bandă, avînd la bază cîte un CI cu
reacţie negativă. Se observă că
toate filtrele sînt identice între ele,
atît sub aspectul schemei electrice,
cît şi al componentelor folosite pe
fiecare celulă de filtrare, deosebi¬
rea constînd în valorile condensa¬
toarelor folosite, ele aflîndu-se în
raportul de 10:1 (raportul dintre
condensatoarele cu indice par şi
condensatoarele cu indice impar
este 10).
Pentru exemplificarea funcţio¬
nării voi considera filtrul pentru
frecvenţa de 31,25 Hz, funcţionarea
celorlalte fiind identică. Schema
are la bază un dublu T: primul for¬
mat din R-,, C 2 , Pi, R 31 , al doilea din
Rn. R 21 , R 41 , intercalate în bucla de
reacţie negativă a AO (Cil), impe¬
danţa filtrului fiind foarte mare pentru
frecvenţa centrală, tinzînd să se mic-
cele două bare de masă se află no¬
tate cu literele a s şi b ( (i = 1, 2, 3, 4, 5,
6) bornele de alimentare ale ope¬
raţionalelor.
In partea inferioară a cablajului
se găsesc încă două bare de ali¬
mentare (+ şi —) purtînd pe ele
aceiaşi indici a-, şi bji indicii sino¬
nimi vor fi uniţi între ei cu ştrapuri
de sîrmă. Fiecare AO fiind perfect
simetric, a fost posibilă alcătuirea
cablajului prin „răsturnare 11 faţă de
axa sa longitudinală de simetrie, tot¬
odată putîndu-se realiza şi cablarea
unei frecvenţe pentru ambele canale.
Valoarea fiecărei frecvenţe este tre¬
cută deasupra şi respectiv dede¬
subtul liniei de însumare a semna¬
lelor obţinute la ieşirea AO. Atît în
schemă, cît şi pe cablaj se pot ob¬
serva grupuri de trei numere (de la 1
la 30) reprezentînd bornele de co¬
nectare ale potenţiometrelor; cifra
sau numărul median desemnează
cursorul potenţiometrului alocat
frecvenţei respective.
Ca potenţiometre am folosit tipul
P35028 (-, B), produse ale indus¬
triei electronice româneşti', avînd
două găuri de fixare M3, prevăzute
pe partea dinspre terminale, ele .
putînd fi cablate, aşa cum este
arătat cablajul potenţiometrelor
văzut dinspre partea placată — un
canal reprezentat în figura 4. De la
fiecare canal pornesc 30 de conduc¬
toare ecranate; numărul inscrip-r
ţionat pe cablajul egalizorului cores¬
punde întocmai numărului de pe ca¬
blajul potenţiometrelor.
Sng. JVSARISSI LAURENŢIU
şoreze o dată cu îndepărtarea de ea,
grupul Rl C 2 limitînd inferior şi R 31 ,
C 3 superior frecvenţa acţionată.
Amplificarea foarte mare a Cil —
circa 100 dB pentru 0A741 sau J3M324
— este compensată prin: a) bucla
de reacţie negativă (R 31 , C 3 , R 41 ); bj
bucla deschisă (R 41 , R^, R 2 i), ra¬
portul primelor două rezistenţe asi-
gurînd o amplificare unitară, rolul
celei de-a treia fiind de a asigura o
diferenţă de potenţial la bornele de
intrare (+ şi -); c) la ieşirea aces¬
tuia semnalul aplicat la intrare şi cel
prelucrat de primul tranzistor sînt
însumate pe rezistenţa R 51 .
Calculul frecvenţei fiecărui filtru
trece-bandă se poate face după ur¬
mătoarea relaţie:
h = -r- 1/2+—^ (1)
4 ‘ L»2i ’ n ■ “li
unde i = 1, 2 ...10 reprezintă indicele
canalului de calculat. Ţinînd cont
de faptul că:
Pi = 100 kO = ct. şi Rn = 10 kH =
ct., rezultă că pentru toate cele zece
filtre relaţia de mai sus se poate
scrie:
1 / 100-103 0
V 10 • 103 Ii
Exemple:
, 5 510 5 510
l=1;, ’ = +T = +i“
. „ , 5 510 5 510
{2)
. . , 5 510 5 510 „ _, ,
1 = 6; f 6 = —-— = -z-r-~ 1 000 Hz;
0-|2 o,b
adică se obţin valori foarte apro¬
piate de cele indicate.
Deci frecvenţa fiecărui filtru de¬
pinde numai de valoarea condensa¬
torului montat în paralel la bornele
potenţiometrului de corecţie. Fie¬
care frecvenţă este dublă ca va¬
loare faţă de precedenta, lucru de
care vă puteţi da seama din analiza
şirurilor valorilor pe care le au con¬
densatoarele cu indice pâr (180 nF;
100 nF; 47 nF; 22 nF etc.), valoarea
fiecărui condensator fiind aproxi¬
mativ jumătate faţă de valoarea pre¬
cedentă (vezi lista de piese din fi¬
gura 3).
Semnalele obţinute pe rezisten¬
ţele R51 + R60, însumate şi (aproxi¬
mativ) egalizate ca potenţial de
R61, sînt preluate de Cil 2 (AO) şi
amplificate în scopul compensării
căderilor de tensiune ce au loc în
fiecare filtru trece-bandă, rolul con¬
densatorului de ieşire C22 fiind de a
extinde cît mai mult limita supe¬
rioară a benzii audio.
Cablajul egalizorului stereo este
prezentat în figura 2 la scara 1:1,
unde s-au folosit circuite integrate
de tip /3M324. El are o axă mediană
formată din două magistrale de
bare şi care reprezintă masa mon¬
tajului, la ea fiind conectate intrările
pozitive ale AO, respectiv pinii _3, 5,
10 şi 12 ai integratului /3M324. între
ÎN
it c1
UR62
RSi ^
J~R21
R2 f
_C 61 ,_
i
CIO, ,_
R5 I 13 14 IE
rs "14j:
"cii_L.P5
___
R6 f - 1 6^
Rj 6
, C17JLP8
La.
\CI1
R51
m.
3H _
—1 1
a ci 2
R52
14a
R43
n—1-
^>C1,3 _
JR§3_
R34_
CIO
\CI 4
JR54_
ia
R45
\CI 5 .
a*.
q Rj6
R46
\CI 6
-O-
3145-
R^7
\CI7
314a
R48
i
f =31,25Hz
f =62,5Hz
. f=250Hz
f =500 Hz
sa 1
J- plQ
£9 j 25^2 6 o 27|
R_j9 C19XP9
CI 8 | P S
r —
gj O [ 28**2 %30(
R20 C21 4= P10 R5q
8
TEHNIUM 2/1988
Lis
TA DE P
ESE
0
Cil
C112- PA741
MONO)
vi 3 24
STEREO)
R1t
rio ,T rokii
R31
- R 40]
R21
-R30 -2,
2kxi
R11
-R20,MMn
R41
-R50J
R51
-R60 ,R62
,R64>
100k_a
R65]
R61
-11 krx
R63
-22kx±
PI
P10-100kal
niar
tip P35028( -, B)
CI
- 470nF
C12
5,6 nF
C2
- 180nF
C13
560pF
03
- 18nF
CU
2,7 nF
C4
- lOOnF
C15
270pF
C5
- 10nF
C16
1,5nF
C6
- 47nF
C17
150 pF
C7
- 4,7nF
C18
680 pF
C8
- 22nF
C19
- 68 pF
C9
- 2,2-nF
C 20
-330pF
CIO
- 12nF
C21
- 33pF
Cil
- 1,2nF
C22
- 4 ' 7 ^6V
Alimentatorul stabilizat
T 1s T 2 = pereche BD135—BD136;
P = punte 3PM05;
Ci, C 2 = 1 000 mF/25 V;
C 3 , C 4 = 470 mF/25 V; ' C
c 5 , C 6 = 0,1 fjL F;
2. SURSA DE ALIMENTARE
Sursa este reprezentată în figura
5, iar cablajul acesteia în figura 6.
Tensiunea necesară funcţionării
egalizorului grafic stereo este dife¬
renţială, ±15 V, şi se obţine de la un
transformator ce furnizează în se¬
cundar 2 x 15 Vca. Această ten¬
siune este redresată apoi îhtr-o
primă etapă filtrată, stabilizată şi
din nou dublu redresată, pentru a
nu permite fluctuaţii de tensiune în
timpul funcţionării montajului. Pen¬
tru o mai bună stabilitate a alimen¬
tării se recomandă ca tranzistoa-
rele T, şi T 2 să fie perechi. Pentru
condensatoarele electrolitice se
pot folosi cele din seria EG, recoman-
dîndu-se tipurile: C,, C 2 ~ EG 74.74;
C 3 , C 4 = EG 52.62; C 7 , C 8 =
EG 61.37.
De la cablajul sursei vor porni trei
conductoare (notate cu A, ±, B),
masa conectîndu-se la punctul me¬
dian al cablajului egalizorului, cele¬
lalte două borne alimentînd ■ cele
două bare notate prin sinonimie tot
cu A (+) şi B (-).
-Transformatorul de alimentare se
poate realiza pe un miez de ferosiii-
ciu cu secţiunea de maximum 5
cm 2 , avînd în primar N, = 2 200 de
spire CuEm 0 0,25, iar în secundar 2
x. 150 ± 160 de spire 0 0,3 CuEm.
3. INDICAŢII CONSTRUCTIVE
Toate conexiunile (intrări, ieşiri,
legăturile poîenţiometrelor la ca-
(CONTINUARE ÎN PAG. 8}
H
W
^TT A____
cA-
r
D£ 8 AN 0 Ă
nj~LTU“
înainte ► -A5"\/
I. GENERALITĂŢI
Informaţia necesară funcţionării
unui contor electronic de ban¬
dă pentru magnetofon/casetofon
constă din impulsuri de numărare şi
dintr-un bit de sens. Impulsurile de
numărare, obţinute prin trecerea
printr-un sistem bec+fotocelulă a
unui disc obturator coaxial cu tam¬
burul rolei colectoare de bandă,
sînt amplificate şi formate pentru a
fi compatibile cu partea logică
de numărare. Un discriminator
de sens formează bitul de sens
care comandă incrementarea/de-
crementarea conţinutului numă-
rărătorului, în funcţie de rotirea
înainte/înapoi a rolei colectoare.
Cel mai simplu discriminator de
sens (fig. 1) utilizează contactele
normal deschise K-,, K 2 , K 3 montate
pe claviatura magnetofonului/case-
tofonului: K, pe tasta „înainte", K 2
pe „derulare înainte" şi respectiv K 3
pe „derulare înapoi". Pentru funcţi¬
ile „înainte" şi „derulare înainte" se
închide unui din contactele K, şi K 2 ,
ţinînd în HIGH ieşirea porţii P,, deci
intrarea COUNT DOWN (pinul 4) a
numărătorului reversibil CDB4192.
K 3 fiind deschis, impulsurile de
numărare vor trece prin poarta P 2
spre intrarea COUNT UP (pinul 5)
incrementînd conţinutul numărăto¬
rului.
Analog, cînd se acţionează tasta
„derulare înapoi", deci se închide
K 3 , se creează condiţiile de decre-
mentare pentru numărător: nivel
HIGH pe intrarea COUNT UP şi im¬
pulsuri de numărare pe COUNT
DOWN.
Acest discriminator foarte simplu,
folosit şi în aparate industriale, are
dezavantajul că nu poate sesiza sen¬
sul real de rotaţie al rolei colectoare
de bandă în situaţii date. în plus,
VICTOR □ AVID, Bucureşti
montarea de către amatori a contac¬
telor pe o tastatură existentă nu este
întotdeauna simplă mecanic.
Păstrînd avantajul simplităţii,
schema de contor electronic de
bandă (fig. 2) realizează amplifica¬
rea şi formarea impulsurilor de
numărare, ca şi detectarea sensului
real de rotaţie cu numai două cir¬
cuite integrate.
Schema poate fi utilă şi în alte
aplicaţii: traductor incremental de
unghi, maşină (semi) automată de
bobinat etc.
II. FUNCŢIONARE
Fototranzistoarele T,, T 2 , T 3 fiind
normal iluminate, comparatoarele
din Cil îşi schimbă starea cînd fasci¬
culul luminos este întrerupt de obtu¬
ratorul 1 solidar cu axul 2 (fig. 4).
Axul se roteşte o dată cu tambu¬
rul rolei colectoare, fiind coaxial cu
acesta sau preluînd rotaţia prin fric¬
ţiune sau prin curea. Nivelurile de
tensiune de pe intrările inversoare
ale celor trei comparatoare utilizate
din Cil sînt comparate cu o ten¬
siune fixă (+2,5 V), obţinîndu-se la
ieşiri niveluri TTL diferite, după
cum fototranzistorul este iluminat
sair obturat.
Impulsurile sînt formate datorită
caracteristicii de histerezis a com¬
paratoarelor, caracteristică dată de
prezenţa rezistenţelor R 2 , R 5 , R 8 .
Traductoarele T n , T 3 comandă bi-
stabilul RS format din porţile P 1f P 2
astfel încît impulsurile de numărare
culese de traductorul T 2 sînt dirijate
prin porţile P 3 sau P 4 spre intrările
COUNT UP sau COUNT DOWN ale
numărătorului.
în figura 3 am exemplificat func¬
ţionarea discriminatorului de sens
pentru rotirea rolei colectoare în
sensul ABC. Se observă că în punc-
Fig. 3: Diagrama de stări a contorului
repede Înainte]»
r epede. Tncfpo/4 '4
Fig. 1: Discriminator de sens
jH 4/22
—Hct/
>k 3 W560JI
Fig. 2: Contor electronic de bandă
z 4 -m,F/ 6 v „ev
g[gj [jrf
1 '-MV ţ- W r
£5,75 «* Rol 33s
e. p i. p s,Ph =■&>& u-ooe =a,
C/ f = j&M 339 ((3M 33o2J
A U sUit
Tr & 3 C T
a,*pM 339 9i>ozj crează invers. Intrările şi ieşirea
comparatorului neutilizat din circu-
tul F avem impulsuri de numărare, ^^339 se conectează la masă
ţn timp ce punctul G este menţinut mm «nr'DAcc.
in HIGH, deci numărătorul va nu- BIBLIOGRAFIE,
măra înainte. Analog, pentru sensul Ri Râpeanu ş.a., „Circuite inte-
de rotaţie CBA vom avea nivel HIGH grate analogice", Editura Tehnică,
m punctul F, iar impulsurile de 1983.
numărare vor apărea pe intrarea
COUNT DOWN a numărătorului.
Blocul de numărare, decodificare R ?' Dispunerea reperelor mecanice şi
şi afişare este clasic. a ,raductoare,or
Contactul K, este destinat adu¬
cerii la zero a numărătoarelor. ,/£
III. INDICAŢII CONSTRUCTIVE
Dimensionarea şi dispunerea re- ^
perelor mecanice, indicate în figura / N.
4, sînt orientative, fiind cele utilizate / \
de autor pe o parte mecanică de ■%/
magnetofon. Tv ^
Obturatorul 1 se execută din A. \
tablă subţire de aluminiu eloxat sau 7/ A.
vopsit negru şi se montează pe axul ~ t [j - —_ lT
supravegheat, 2, prin presare şi li- Nr ^. vt
pire cu răşină epoxidică. \ /
Becurile şi respectiv fototranzis- \
toarele se montează în două plăci \ *
paralele de textolit sau din material \
plastic opac, fără a depăşi supra- N ^ ^
faţa plăcii. Distanţa între plăci va fi y .
minimă, permiţînd mişcarea obtu- __
ratorului printre ele.
Funcţionarea este corectă dacă
avem la ieşirile comparatoarelor cu f-
T 1t T 3 (în punctele A şi C) o ten-
siune mai mică de 0,7 V la întuneric, »J
respectiv mai mare de 4 V la lumină V /
Comparatorul cu T 2 (ieşirea B) Iu-
TEHNIUM 2/1988
JlSOXl IJl80Ii. M18OJI JJl80iI |Jl 8 Qii.
U y y y y
y/
L
) BC173
' 4—
L__
(D
(5
— &
(5)
r* i—
79 )
r* *~t
(iî)
h~î—
22 fi.
»-i-»-<
LâJ
2£l
Există numeroase scheme de in¬
dicatoare de nivel (VU-metre), însă
majoritatea folosesc circuite spe¬
cia! concepute în acest scop, sau,
dacă nu, un număr însemnat de
componente şi circuite nespeciali¬
zate, care nu se găsesc întotdeauna
la îndemîna amatorului.
De aceea propun un montaj cu un
minimum de elemente, toate de
producţie românească, dar care dă
rezultate bune.
Elementul principal este circuitul
integrat CDB405 (406), care con¬
ţine şase inversoare comandate
prin intermediul unui divizor rezis-
tiv. Acesta constituie sarcina unui
amplificator de curent continuu,
realizat cu tranzistoarele T, şi J 2 .
Particularitatea montajului o con¬
stituie reacţia negativă obţinută cu
rezistenţa de 100 fi din erriitorul lui
T 1( ceea ce determină un răspuns
de: -15; —10; -5; -2; 0; +2 dB.
Alte răspunsuri se pot obţine prin
alte tipuri de reacţie.
Condensatoarele .electrolitice Ct
şi C 2 determină viteza de răspuns a
amplificatorului.
INDICATOR
DE NIVEL
Stabilizatorul de tensiune furni¬
zează 5 V la minimum 200 mA, pu-
tînd alimenta două indicatoare, în
cazul variantei stereo.
Circuitul integrat se alimentează
prin pinii 7, legat la masă, şi 14, le¬
gat la +5 V. Cifrele din paranteză in¬
dică terminalele circuitului.
La punerea în funcţiune se va ve¬
rifica întîi tensiunea de alimentare
de 5 V, apoi se va acţiona asupra se- t
mireglabilului de 250 kfi, în sensul
Prof. iVSSHAI TODICĂ,
Cîmpia Turzii
micşorării rezistenţei. Trebuie să se
obţină o aprindere succesivă a
LED-urilor. Se roteşte apoi invers,
pînă cînd ultimul LED se stinge.
Atingerea bazei lui Ti cu o şuru¬
belniţă trebuie să ducă la aprinde¬
rea cîtorva LED-uri. Cu aceasta, re¬
glajul este terminat.
Indicatorul se conectează la ieşi¬
rea DIN a casetofonului, sensibili¬
tatea de intrare fiind mai mică de
200 mV.
generator
Sing. PETRU MIMEA, Braşov
Montajul foloseşte un circuit in¬
tegrat CDB400E la care se cuplează
circuite oscilante RC. Două porţi
NU-Şf lucrează pentru dungi ori¬
zontale, două pentru dungi verti¬
cale.
Montajul generează 12 dungi ver¬
ticale şi 8 dungi orizontale. Porţile
NU-ŞI lucrează ca circuite bascu¬
lante, două cîte două. Pentru a nu
se influenţa cele două perechi de
porţi, se introduc, la ieşire, două
diode redresoare cu siliciu. Tensiu¬
nea de alimentare este de 5 Vcc,
stabilizată electronic.
Cu ajutorul acestui montaj se pot
executa lucrări de depanare la re¬
ceptoarele TV în lipsa semnalului
staţiei de emisie. Montajul este sim¬
plu, de dimensiuni mici şi uşor de
executat.
CIRCUIT
DE REGLARE
lOASSI TURCU, Cîsnădse
mA. Şocul S din filtru se realizează
Schema permite utilizarea unei
fracţiuni N/T0 din puterea nominală
a unui consumator electric cu iner¬
ţie mare (N = 1 pînă la 10 şi poate fi
selectat cu comutatorul decadic K).
Deoarece tiristorul conduce N se-
miaiternanţe de reţea din 10 , mon¬
tajul nu produce paraziţi pe reţeaua
electrică, în schimb nu poate fi’utili¬
zat la reglarea intensităţii lumi¬
noase, deoarece dă pîipîiri sesiza¬
bile.
Schema cuprinde un formator de
impulsuri sincronizate cu reţeaua,
care furnizează tactul pentru numă¬
rătorul decadic 4 192, ieşirile iui fi¬
ind decodificate cu circuitul 442. în
funcţie de poziţia lui K, după N se-
mialîernanţe ale reţelei se activează
tactul T ai bisîabiluiui D, care face
ca ieşirea sa Q să treacă în zero,
blocînd astfel calea spre tiristor a
oscilaţiilor de amorsare de 1 kHz.
Circuitul 4 192 îşi continuă între
timp numărarea, pînă ce ajunge la
valoarea maximă, cînd cu Cy se- b ° binarea a 60—80 de spire
tează din nou bistabilul. amorsîn- CuEm 0,1 mrri pe corpul unui rezis-
tor de 0,5 W de valoare mare (peste
du-se iarăşi tiristorul pentru cele N
semialternanţe următoare ale ten¬
siunii reţelei.
Alimentarea integratelor la 5 V se
face cu montajul clasic cu tranzis¬
tor serie. Sarcina R s poate fi, de
exemplu, o rezistenţă pentru în¬
călzirea substanţelor foto etc. Co¬
mutatorul K poate fi unul industrial
sau, în lipsă, se poate construi arti¬
zanal, de exemplu după modelul
propus în numărul 10/1982 al revis¬
tei „Tehnium".
Pentru amorsarea sigură a tiristo-
ruiui, poarta acestuia este atacată
de trenuri de impulsuri cu frecvenţa
de 1 kHz, generate de montajul cu
CDB413. Accesul acestora ia
poarta tiristorului este validat cu
porţile circuitului CDB400.
Transformatorul trebuie să dea
cele două tensiuni: de alimentare, 8
V/500 mA, şi de sincronizare, 12 V/50
470 kfi). • Tiristorul şi puntea
partea de forţă se aleg în funcţie
puterea consumatorului R s .
TEHNIUM 2/1988
li
jjOşr fi j\i
I rl lil ‘
CT?30nCE
Pentru a veni în sprijinul tinerilor elevi, studenţi, chi-
mişti, laboranţi, cercetători etc. care sînt preocupaţi de
implementarea tehnicilor moderne de prelucrare a date¬
lor în domeniul chimiei, prezentăm alăturat un program
complex de calcule chimice (masa echivalentă, soluţiile
molare şi normale, calcule stoichiometrice etc.) prin’in¬
termediul calculatorului personal.
Chimist D AM SERACU
. 10 PRINŢ■CHRw<24)
I 20 FOR 1=1 TO 16
|| 30 PRINŢ CHR:°:<26) y sNEXT I
I 40 PRINŢ"
I 50 PRINŢ -
I 60 PRINŢ:PRINŢ:PRINŢ
§ 70 PRINŢ
80 PRINŢ " ----
I 90 PRINŢ : PRINŢ S PRINT:PRINŢ s PRINŢ : PRINŢ SPRINT : PRINŢ s PRINŢ : PRINŢ
* 100 FOR 1 = 1 TO 400 STEP «5SNEXT I
110 PRINŢ CHR>:(24>
120 FOR 1=1 TO 23
130 PRINŢ CHR:°:(26 > ;
140 NEXT I
150 PRIN T CHR>: (7 > s PRI NT " SUBRUT INE:"
TAB(50);"Compilation D. Seracu (1987)"
160 PRINŢ SPRINT"
170 PRINŢ
180 PRINŢ"
190 PRINŢ
200 PRINŢ"
210 PRINŢ
220 PRINŢ"
230 PRINŢ
240 PRINŢ"
250 PRINŢ
260 PRINŢ"
270 PRINŢ
280
290
340
350
■*RINT
■RINT
1. calculul masei atomice sau molecula
calculul masei echivalente"
3. calculul soluţiei molare"
4. calculul soluţiei normale"
5. proprietăţile atomice ale unui element"
6. listarea elementelor chimice"
7- calcule stoechiometrice"
8. calculul nr. de moli si de echivalenti-gram"
T" 9» calculul molaritatii si normalitatii t
TîPRINT"i_Elementele artificiale sint simbolizate dup<
T" iar cele radioactive naturale cu
nei soluţii"
- q -
nume cu
2SPRINT CHRx ( 26 >; sNEXT IsPRINTsPRINT:INPUT" MASA ATOMICA SAU MOLECULARA (A/M)"; V*
360 INPUT" TASTATI NR. SUBRUTINEI NECESARE %S
370 ON S GOSUB 440„1000,750,1030,1100,1340,1450,2630,2730
380 PRINŢ;. INPUT "DORIŢI 0 ALTA SUBRUTINA "gV*sIF LEFTs (V>:, 1 > ="D" THEN 110
390 PRINŢ CHRx<24)iFOR 1 = 1 TO 22sPRINT CHR>:(26) ; sNEXT IsPRINT
400 FOR 1 = 1 TO 8SPRINTsNEXT I
410 PRINŢ" LA REVEDERE !"
420 FOR 1=1 TO 10sPRINTsNEXT I
430 END
440 PRINŢ CHR:«:(24> sFOR 1 = 1 TO
450 1F V»:-"M" THEN 550
460 RESTORE
470 PRINŢ s INPUT " INTRODUCEŢI SIMBOLUL " ; A>: s PRINŢ
480 GOSUB 1540
490 IF Dk=A:»: THEN 520
500 IF D*-"THEN PRINŢ "Nu~l găsescGOTO 380
510 GOTO 480
520 IF RIGHTw(E>:,l) = "U" THEN PRINŢ Es;"L ARE MASA ATOMICA "yCsGOTO 540
530 PRINŢ E:»:;"UL ARE MASA ATOMICA ";C
540 RESTOREsRETURN
550 GOSUB 570
560 PRINŢ" MASA MOLARA M=";MMsRETURN
570 REM *** SUBRUTINA DE CALCUL A MASEI MOLARE ***
580 RESTOREsMM=0
590 PRINŢsINPUT"CITE TIPURI BE ELEMENTE"?NE
600 FOR 1=1 TO NEsPRINŢ"SIMBOLUL ELEMENTULUI ";I;INPUT A*(I>
610 PRINT"CITI ATOMI DE " ;A»:( I > s INPUT N(I)
620 GOSUB 1540
630 IF D*«A*<I> THEN 660
640 IF D:*:="&66" THEN PRINT 'Nu-1 găsesc" sRESTORE sGOTO 600
650 GOTO 620
660 C(I>=C
670 RESTOREsNEXT I
680 W=1
690 A(W)=N(W)*C(W>
700 IF U=NE THEN 720
710 W=W+1sGOTO 690
720 FOR W=1 TO NE
730 MM=MM+A(U)sNEXT W
740 RESTOREsRETURN
750 PRINŢ CHR>: ( 24) s FOR 1 = 1 TO 22sPRINT CHRs(26>;sNEXT I sPRINT sF'RINT s INPUT'NUMELE SUBSTANŢEINS*
760 INPUT"CE MOLARITATE" ;M
770 INPUT "CITI LITRI" ;L
78© GOSUB 570
790 PRINŢ sPRINT" VEŢI CINTARI DIN ";NS>:
800 PRINŢ TAB(i2>;MM*M;" g/l, RESPECTIV "
810 PRINŢ TAB(12);MM*M*L;" g LA ";L;" LITRI"
820 RESTORE sRETURN
TEHNIUM 2/1888
s PRINŢ;IN UT DAŢI NUMELE SUBSTANŢEI ",NS>:
84« IMPUT REACŢIE REDOX SAU NU ";REDx
850 IF LEFT*<REDx„l)="N" THEN 890
860 INPUT"VALENŢA MAXIMA SI MINIMA "jMALl,MAL2
87 ® H=ABS VAL1 AL2) ÎE - NR DE ELECTRONI SCHIMBAU DE O MOLECULA DE NSx ***
880 GOTO 970
390 IMPUT"ACID/BAZA/SARE (1/2/3) ";V
900 ON V GOTO 920,930„940
91@ PRIMI" i T 2 SAU 3 !";GGTG 890
920 IMPUT"NR DE PROTONI ",H:GQTO 970
930 INPUT'NR DE OXIDRILI ",H:GOTO 970
940 IMPUT"NR DE CATIONI " r C
950 IMPUT"VALENŢA LOR ",V
960 H=V*C
970 GOSUB 570
980 N=MM/H
990 RETURN
1000 PRINŢ CHR>:(24)sFOR 1=1 TO 22:PRINT CHR»:(26)j:NEXT IsPRINŢsGOSUB 830
1010 PRINŢ "Masa echivalenta a ;NS:°:/' este ";N
1020 RETURN
1030 PRINŢ CHR*(24)sF0R 1 = 1 TO 22:PRINT CHR:«:(26) ? sNEXT I sPRINTsGOSUB 830
1040 PRINŢ:INPUT'CE NORMALITATE ";NM
f: 1050 INPUT"CITI LITRI "jL
1060 PRINŢ: PRINŢ" VEŢI CI NT ARI DIN ";NS>:
1070 PRINŢ TAB(12)?N#NM ţ " g/l, RESPECTIV"
1080 PRINŢ TAB(12) ;N*NM*L/'g la ",-L?" LITRI
1090 RETURN
1100 PRINŢ CHRx(24):F0R 1 = 1 TO 22:PRINŢ CHRx<26>'» sNEXT I :PRINŢ:RESTQRE
1110 PRINŢ:INPUT"SIMBOL SAU NR. DE ORDINE (S/Z) ";UI>:
1120 IF W:«="Z" THEN 1170
1130 PRINŢ: INPUT "SIMBOLUL "?A:«
1140 GOSUB 1540
1150 IF D>:="666" THEN 1320
1160 IF D:o:=A>: THEN 1210 ELSE 1140
1170 PRINŢ:INPUT"NR DE ORDINE Z = ";X
1180 GOSUB 1540
1190 IF D»:= THEN 1320
1200 IF Z=X THEN 1210 ELSE 1180
1210 FOR 1 = 1 TO 5:PRINŢ:NEXT I:PRINŢ CHR:°:(7)
1220 PRINŢ TAB<25);E>::PRINŢ
1230 PRINTsPRINT" Z="?Z,"Simbol: ";Ds,"A=";C /'Densitatea (g/ml) ="?D
1240 PRINŢ P. t. = " ?PT>:, "P.f . = " jPFs, "Raza atomica (pt coordinare 12)=";RAT
1250 PRINŢ" Raza covalenta LAJ =";RCOV, "Cald. specif. Lcal/g*grad3 ="yCSP
1260 PRINŢ TAB(10)j" Electronegativitatea (după Pauling) = "?PEL
1270 PRINŢ TAB(10);" Energia primei ionizari Lkcal/g*mol3 =";IEN
1280 PRINŢ TAB( 10); " Volum atomic =" ; VOLA, "Per ioada/Grupa "jPER?"/"?GR«
1290 PRINŢ JAB(10)/' Stări de oxidare: "?OXx
1300 FOR 1=1 TO 5:PRINŢ;NEXT I
1310 RESTOREsRETURN
1320 PRINŢ "Nu—I găsesc !"
1330 GOTO 1310
134# PRIN! CHR>:( 24 ): FOR 1 = 1 TO 22SPRINT CHR>:(26) ? sNEXT IsPRINTsRESTORE
. 1350 GOSUB 1540
136# IF D»:< >"&&&" THEN 1390
. 13/0 PRIN!
1/380 PRINŢ" G A T A !": REST ORE: RETURN
1390 IF INI(Z/23)=Z/23 THEN 1410
1400 PRIMI" ;E&, D>:, Z = ' ? Z, " A= ";C, " PER/GR PER/"/" ?GR*: GOTO 1350
1410* PRINŢ" " Z=" ;Z, "A= " ?C/"PER/GR :?PER?' /" ?GR:»:
1420 PRINŢ " Continuam sau ajunge (C/A) :INPUT W>:
1430 IF U>: ="A THEN RETURN
1440 GOTO 1350
1450 PRINŢ CHRh< 24) :FOR 1 = 1 TO 22sPRINT CHRw (26) ? sNEX'I I;PRINŢ sPRINT sPRIN!"PENI RU
1460 PRINŢ" X; "sGOSUB 570
1470 X=MM
1480 PRINŢ" Y: GOSUB 570
1490 Y=MM
1500 U=INT(100*Y/X)/100
1510 PRINŢ" Y="; Q;"*X"
1520 PRINŢ" X=";INT(100/0)/100 ?:"*Y"
1530 RETURN
1540 READ Z , Dx , C, D, PT» , PF* , RAI, RCOV, CSP, FEL, IEN, S«, VOLA, PER, GR*, OX*, E*
1550 RETURN
(CONTINUARE ÎN
A CALCULA:
1560 DATA 1,H,1.00797,0.071,-259.2,-252.7,,0.32,3.45,2.1,313,lsl,14.1,1,1,1,HIDROGEN
1570 DA TA 2,He,4.005260,0.126,-269.7,-268.9,,0.93,1.25,,567,is2,31.8,1,0,0,HELIU
1580 DATA 3,LI,6.941,.53,180.5,1330,1.55,1.23,.79,1!,124,LHE32S1,13.1,2,IA,1,LITIU
1590 DATA 4,Be,9.01218,1.85,1227,2770,1.12,0.90,0.45,1.5,215,CHe32s2,5.0,2,2a,2,BERILIU
1600 DATA 5,B,10.81,2.34,12030 1 ,,0.98,0.82,0.309,2.0,191,CHe32s2.2 p 1,4.6,2,3a,3,BOR
1610 DATA 6,C, 12.011,2.26,3727,4830,0.914,0.77,0.165,2.5,260, LHeZI2s2.2p2,5.3,2,4a,2.4,CARBON
1620 DATA 7,N, 14.0067,0.81,-.210,-195.8,0.92,0.75,0.247.3.0,336, LHeII2s2.2p3,17.3,2,5a,-3.2.3.4.5, AZOT
1630 DATA 8,O,15.9994,1.14,-218.8,-183,,0.73,0.218,3.5,314,CHe32s2.2p4,14.0,2,6a,-2,OXIGEN
1640 DATA 9,F,18.99840,1.505,-219.6,-188.2,,0.72,0.18,4.0,402,IHeI2s2.2p5,17.1,2,7a, -1,FLUOR
1650 DATA 10,Ne,20.179,1.20,-246.6,-246,,0.71,,,497,EHe32s2.2p6,16.8,2,0,,NEON
1660 DATA 11,Na,22.98977,0.97,98,892,1.90,1.54,0.295,09,119,LNeJ3sl,23.7,3,1a,1,SODIU
1670 DATA 12,Mg,24.305,1.74,650,1107,1.60,1.37,0.25,1.2,176,LNe!33s2,14.0,3,2a,2,MAGNEZIU
1680 DATA 13, Al, 26.98054,2.70,660,2450,1.43,1.18,0.215,1.5,138, LNeZI3s23pl , 10.0,3,3a, 3, ALUMINIU
1690 DATA 14,Si,28.086,2.33,1410,2680,1.32,1.11,0.162,1.8,188,LNel3s2.3p2,12.1,3,4a,4,SILICIU
1700 DATA 15,P,30.97376,1.82,44.2,280,1.28,1.06,0.177,2.1,254,LNeJ3s2.3p3,17.0,3,5a,-3.3.4.5,FOSFOR
1710 DATA 16,S,32.06,2.07,119.0,444.6,1.27,1.02,0.175,2.5,239,LNe33s2.3p4,15.5,3,6a,-2.2.4.6,SULF
1720 DATA 17,CI,35.453,1.56,-101.0,-34.7,,0.99,0.116,3.0,300,ENe33s2.3p5,18.7,3/7a,-l.1.3.5.7,CL0R
1730 DATA 18,Ar,39.948,1.40,-189.4,-185.8,,0.98,0.125,,363,LNe33s2.3p6,24.2,3,0,0,ARGON
1740 DATA 19,K,39.098,0.86,63.7,760,2.35,2.03,0.177,0.8,100,LArJ4sl,45.3,4,la,1,POTASIU
175# DATA 20,Ca,40.08,1.55,838,1440,1.97,1.74,0.149,1.0,141,LAr34s2,29.9,4,2a,2,CALCIU
1760 DATA 21,Sc,44.9559,3.0,1539,2730,1.62,1.44,0.13,1.3,151,LArI3dl.4s2,15.0,4,3b,3,SCANDIU
1770 DATA 22,Ti,47.90,4.51,1668,3260,1.47,1.32,0.126,1.5,158,LAr.13d2.4s2,l0.6,4,4b,3.4,TITAN
1780 DATA 23,V,50.9414,6.1,1900,3450,1.34,1.32,0.120,1.6,156,LArT3d3.4s2,8.35,4,5b,2.3.4.5,VANADIU
1790 DATA 24,Cr,51.996,7.19,1875,2665,1.30,1.18,0.11,1.6,156,LAr33d4.4s2,7.23,4,6b,2.3.6,CROM
1800 DATA 25,Mn,54.9380,7.43,1245,2150,1.35,1.17,0.115,1.5,171,LAr33d5.4s2,7.39,4/7b,2.3.4.6.7,MANGAN
1810 DATA 26,Fe,55.847,7.86,1536,3000,1.26,1.17,0.11,1.8,182,LAr33d6.4s2,7.1,4,8,2.3,FIER
1820 DATA 27 , Co, 58.9332,8.9,1495,290# ,1.25,1.16/0.099,1.8,181, L Ar Ii3d7.4s2,6.7,4,8,2.3, COBALT
183# DATA 28,Ni,58.70,8.9,1453,2730,1.25,1.16,0.105,1.8,176,LAr33d8.4s2,6.6,4,8.2.3,NICHEL
184# DATA 29,Cu,63.546,8.96,1083,2595,1.28,1.17,0.092,1.9,178,LAr33d10.4s1,7.1,4,1b,1.2,CUPRU
i'EHNIUM 2/1988
w
Oscilatorul bazei de timp (fig. 2)
este stabilizat cu un cuarţ de 4 MHz.
Primul integrat (CI28) din lanţul de
divizoare divide cu 4, iar următoa¬
rele cu 10.
Din comutatorul K 2 se aleg baza
de timp şi implicit unul din domenii¬
le de valori măsurate de aparat.
Acestea sînt: 1=04- 999,999 kHz; II =
= 10 Hz -4- 9,99999 MHz; III = 100 Hz #
- 25,0000 MHz.
Funcţionarea capacimetrului se
bazează pe măsurarea duratei im¬
pulsurilor date de un circuit bascu¬
lant monostabil (CI3), la care s-a
conectat capacitatea necunoscută
Cx.
Pentru măsurarea capacităţilor
se trece comutatorul K1 în poziţia
II.
CI2 primind la intrare semnalul
bazei de timp va genera impulsuri
cu durata reglabilă din P-,, aceasta
permiţînd modificarea duratei unui.
ciclu de măsurare.
CI3 va da ia ieşire impulsuri pro¬
porţionale cu valoarea capacităţii
de măsurat, Cx. Aceste impulsuri
vor deschide poarta P, şi semnalul
bazei de timp va trece la numărător.
Pe frontul negativ al semnalului dat
de CI3 (punctul C) se transferă da¬
tele de la intrarea memoriilor. Apoi
numărătoarele sînt resetate de im¬
pulsul dat de Cil, urmînd un nou ci¬
clu de măsurare.
Montajul prezentat are avantajul
unei economii importante de piese
prin combinarea frecvenţmetrului
cu capacimetrul, acestea avînd co¬
mune majoritatea circuitelor inte¬
grate.
Funcţionarea montajului ca frec-
venfmeîru se poate observa în figu¬
rile alăturate. în acest scop comu¬
tatorul K 1 se trece pe poziţia I.
Pe intrările porţii P-, ajung sem¬
nalul de măsurat aplicat la intrarea
TTL şi semnalul bazei de timp. Cît
timp poarta este deschisă de palie¬
rul activ al bazei de timp, spre
numărătoare (CI4 4- CI9) va trece
semnalul de măsurat.
L.a tranziţia din ”1“ în ”0“ logic a
semnalului bazei de timp, circuitul
basculant monostabil Cil gene¬
rează un impuls care se transmite
prin porţile P 2 4- P 6 şi resetează
numărătoarele. Porţile P 2 4- P 6 au
rolul de a întîrzia resetarea pentru a
permite transferul informaţiei codi¬
ficate din numărătoare în memoriile
tampon C110 4- C115.
Transferul se face pe frontul
căzător ai impulsului generat de
circuitul basculant monostabil CI2
(punctul C). Durata acestui impuls,
modificată din P-,, permite obţine¬
rea unui interval convenabil de
transferare a datelor la memorii.
După decodificarea datelor cu
Cil6 4- CI21, rezultatul măsurării
este afişat de CI22 4- CI27.
LED-ul indică durata unui ciclu
de măsurare.
Sing. FLORIN SlRBU
_Jî02
z
LLbn
31]
I
n 31
3
—
1 _rl 1
Th
r
n
3
"3
3
IE
1 12 9 6 11
CI 4
H
U CI 5
H
I CI 6
1
4
1 CI 7
u
f CI 8
iu
9
14 ci 28
1
12 1 2
44J
4 J
TX
CI 35
’t
12 1
3
K2.3 jjjo--«iu^cHz
100kHz
T
—
n
j CI 29
IO 1
2 3
u
11
L
A
CI 34
12 1
23]
Lj li L“
6 o
12 1
CI 30
2 3
TJ
ll
11
14
CI 33
12 1
2 3
14
11
CI 31
12 1
2 3
u
11
11
14
CI 32
12 1
2 3
16 91
14
14 8
nr ® e * *’ t”
) CDB 447Î446Î j
) CDB 495
) CDB 49G
b CDB 493
1 7
1 7
lL»-—^4. .».£
14
11 10 9 8
)
CDB 4121
1
7
. V
Al Â2 b al
Domeniile de măsurare a capa¬
cităţilor sînt:
I = 100 pF 4- 1 M F; II = 1 M F 4- 999 M F;
III = 10mF+ 1 000 fiF.
Pentru capacităţile mai mici de
100 pF, rezoluţia de măsurare
scade simţitor.
CONSTRUCŢIE ŞI ETALONARE
Frecvenţa oscilatorului bazei de
timp se ajustează la valoarea de 4
MHz din îrimerul CT. j
Ieşirile bazei de timp (fig. 2) se
conectează la comutatoarele K2,2
şi K2,3 din figura 1.
Capacimetrul se etalonează din
rezistenţele semireglabile R 1t R 2 ,.
P. 3 , de preferat de precizie, avînd
conectat la bornele Cx cîte.un con¬
densator cu valoare cunoscută
pentru fiecare domeniu de măsură.
CiS va fi sortat urmărindu-se un
exemplar cu liniaritate bună pe tot
domeniul. El influenţează în mare
măsură precizia capacimetrului.
Diodele D 1( D 2 , D 3 sînt astfel
alese încît curentul prin fiecare seg¬
ment al afişajului are o valoare de
aproximativ 16 mA.
Consumul montajului este de
aproximativ 3,2 A ia tensiunea de
alimentare de 5 V.
TEHNIUM 2/1988
: . I iu! li %J r &
Sînt bine cunoscute instalaţiile de
interfoane apărute în revista noastră,
scheme mai simple sau mai compli¬
cate, dar care se compuneau în ma¬
rea lor majoritate dintr-un amplifi¬
cator central şi un număr oarecare
de abonaţi periferici care nu puteau
lua legătura decît cu staţia dispecer
(fig. 1 ).
Apelul de la abonat spre staţie fie
că se făcea prin voce, fie optic sau
acustic, nu dădea posibilitatea unui
abonat să ia legătura cu un alt abo¬
nat conectat la aceeaşi staţie. Au
fost construite instalaţii de inter-
GEORGE COMAN
foane care utilizau la fiecare abonat
cîte un amplificator separat cu
sursă proprie de alimentare (fig. 2).
In acest din urmă caz distanţa din¬
tre abonaţi şi numărul lor erau limi¬
tate de caracteristicile amplifica¬
toarelor.
în figura 3 prezentăm schema
bloc a unei instalaţii de interfon mai
puţin obişnuită. După cum se ob¬
servă, atît intrarea cît şi ieşirea din
amplificator pleacă în paralel la fie¬
care abonat.
Comutatoarele de la ' abonat se
află în poziţia „recepţie" (toate difu¬
zoarele fiind cuplate pe linia L 1f
ieşire amplificator).
Cînd unul din abonaţi doreşte să
ia legătura cu un alt abonat, acesta
apasă comutatorul pe poziţia „emi¬
sie"; în această situaţie difuzorul se
conectează pe linia L 2 (intrare am¬
plificator), semnalul captat de difu¬
zorul abonatului aflat pe emisie (în
— un post abonat se compune
dintr-un simplu difuzor de radiofi-
care tip R — 20039 şi un buton de
emisie-recepţie;
— difuzoarele fiind comutate îm¬
preună cu transformatoarele de
adaptare a impedanţei, pierderile
de energie pe linie sînt foarte mici,
favorizînd legătura la distanţe mari
R2 li JJ 8 ka l D1
AMPLIFICATOR
rl
ABONAT 3
cu secţiuni mici ale conductoarelor
de linie;
— distanţa între abonaţi nefiind
practic limitată, precizăm totuşi că
lungimea totală a reţelei nu trebuie
să depăşească 3 km;
— staţia dispecer este prevăzută
cu protecţie şi semnalizare în cazul
apariţiei unui scurtcircuit pe linia
, de ieşire spre abonaţi;
f — posibilitatea oricărui abonat
i de a lua legătura cu oricare din res-
| tul abonaţilor (prin indicativ), fără a
fi nevoie de intervenţia unui opera-
1 tor la staţia dispecer.
Stafia dispecer se compune din
trei părţi principale, descrise în
continuare.
1. Blocul de alimentare este
amplificator
i ABONAŢI
AMPLIFICATORI
ABONAT 2 I
In.TTLJinJTJWUlIlI^^
Eo_ruin_rum_nn n
AMPLIFICATOR
(staţie dispecer)
LISTA DE PIESE
Cil, CI2, CI3 = CDB4121; CI4 4
CI9 = CDB490; CI10 4- CI15 =
= CDB495; C116 4- CI21 = CDB446,
CDB447; CI22 4 - CI27 = afişoare cu
anod comun; CI28 = CDB493; CI29
4- CI35 = CDB490; D-,, D 2 = 1N4007;
—---
D 3 = BAI 59; Q = cuarţ 4 MHz; P 1 =
= 1/4 CDB400; P 2 4- P 7 = CDB404;
P 8 4- p T1 = 2/3 CDB404; CT = 8 4- 40 pF;
C 1 = 15 pF; C 2 = 100 mF; C 3 = 10 nF;
C 4 = 22 pF; P, = 50 kîl; R, = 2,5 kîl;
R 2 = 2,5 kîl; R 3 = 50 kîl; R 4 = 120 kîl;
R 5 = 1,2 kîl; Rg = 270 îl; R 7 = 270 îl;
Rg, Rg = = 1 kîl.
cazul nostru, abonatul 4) este am¬
plificat de amplificatorul central,
acesta trimiţînd semnalul amplifi¬
cat spre abonaţii aflaţi pe recepţie.
Pentru construirea unui astfel de
interfon amplificatorul trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
— să fie sensibil la semnalele
transmise în faţa difuzorului aflat în
poziţia emisie şi totodată imun la
paraziţii electrici induşi în cablul de
| legătură între abonaţi;
— în ciuda sensibilităţii sale
mari, amplificatorul să accepte o
capacitate destul de mare între in¬
trare şi ieşire, respectiv între firele
de legătură L, şi L 2 , fără ca acesta
să intre în oscilaţie;
— ieşirea amplificatorului tre¬
buie adaptată printr-un autotrans-
formator de la 8 îl, impedanţa de
ieşire a amplificatorului, la 3 600 îl,
cît au difuzoarele de radioficare.
Schema de interfon prezentată în
figura 4 corespunde acestui scop şi
se remarcă prin următoarele carac¬
teristici:
— număr mare de posturi abonat
(peste 20);
compus din transformatorul de
reţea Tr. 1, după care urmează ce¬
lula de redresare, filtrare şi stabili¬
zare. Tranzistorul T4 se va monta
pe un radiator de aluminiu în formă
de “U“ cu suprafaţa de aproximativ
45 cm 2 .
Transformatorul de reţea şi ce¬
lula de redresare trebuie calculate
şi dimensionate astfel ca în punctul
,A“ din schemă să avem 15 Vcc la
un curent de 1 A.
2. Amplificatorul este realizat cu
circuitul integrat TBA81GAS. Acest
circuit este cunoscut cititorilor
noştri, aşa că nu vom insista prea
mult asupra lui. Menţionăm totuşi
că circuitului integrat i se va ataşa
un radiator din aluminiu dimensio¬
nat corespunzător puterii sale ma¬
xime de 5 W. Sarcina acestui circuit
integrat este autotransformatorul
Tr. 2, care face adaptarea liniei şi se
realizează pe un miez asemănător
celor folosite la transformatoarele
difuzoarelor de radioficare. înfăşu¬
rarea 1—2 are 65 de spire CuEm
0 0,35 mm, iar înfăşurarea 2—3 are
(CONTINUARE ÎN PAG. 17)
TEHNIUM 2/1988
15
adaptor pentru
frecventmetru
100 kA
R’l
100kA L
lOOkH
MiLSAÎSS ORQS
Avînd în vedere că în multe din Adaptorul cuprinde un atenuator
fir r 9 "-~k
TI
.. J
numerele revistei „Tehnium" au de intrare, cu rolul de a diviza ten-
fost publicate diverse scheme de siunea de rţiăsiirat cu un factor 1/10
frecvenţmetre numerice, propun ci- şi un convertor liniar tensiune-frec-
titorilor schema unui adaptor pen- venţă. T/T
tru aceste frecvenţmetre, care faci- Convertorul tensiune-frecvenţă este
litează construcţia unui multimetru realizat cu două capsule de circuite in-
digital. tegrate tip /?E555 şi /1M308.
Folosind acest adaptor se pot Circuitul, $E555 este conectat în-
măsura tensiuni continue în gama tr-o schema de monostabil. Durata
10 mV -r- 100 V, cu o precizie compa- de lucru a monostabilului depinde
rabilă cu a unui voltmetru digital in- de constantă de timp P-C1. Declan-
dustrial. sarea acestui monostabjl este asi¬
gurată de amplificatorul operaţio-
CARACTERISTICI TEHNICE: nai /3M308Mconectat ca integrator
cu intrări diferenţiale.
— gama tensiunilor măsuraoiie: Pe intrarea inversoare primeşte,
10 mV -r- 100 V, în trei subgame: 10 prin intermediul rezistenţei R 4 , ten-
mV -M V; 1 V -MO V; 10 V-f- 100 V; siune de la circuitul divizor a! adap-
— tensiunea de alimentare: ±12 V; torului, iar pe intrarea neinversoare
— impedanţa de intrare: mini- impulsurile generate de circuitul
mumIOOkn/V monostabil
:: ]p| W Ipf
In general, circuitele de protecţie
de la majoritatea stabilizatoarelor
de tensiune aflate în uz, inclusiv la
cele cu circuite integrate, repre¬
zintă protecţii cu limitarea curentu¬
lui maxim sau a puterii maxime disi¬
pate pe elementul de reglare serie.
Aceste protecţii fac ca în cazul
apariţiei unei suprasarcini sau a
unui scurtcircuit la ieşire, curentul
prin elementul de reglare serie să
fie limitat la o valoare prescrisă, iar
tensiunea ia ieşirea din stabilizator
să scadă pînă la zero în cazul scurt¬
circuitului.
Marele dezavantaj al metodei
constă în faptul că în acest caz
toată tensiunea de la intrare este
aplicată circuitului colector-emitor
al tranzistorului regulator, în timp
ce curentul este limitat la valoarea
maximă livrată de stabilizator, cu
toate consecinţele ce decurg din
această situaţie (încălzirea tranzis¬
torului pînă la sau peste limita tem¬
peraturii maxime admise).
Circuitul de protecţie propus în
continuare are o caracteristică de
„întoarcere în zero" a curentului de
sarcină (şi bineînţeles a tensiunii) o
dată ce acesta a atins valoarea li¬
mită prestabilită (fig. 1).
Principiul de funcţionare este ur¬
mătorul: un circuit basculant bista-
bil, CBB, ataşat unui stabilizator cu
element de reglare serie, ERS (fig.
2), are pînă la apariţia suprasarcinii
sau scurtcircuitului nivel „0“ în co¬
lectorul iul Ti şi nivel „1“ în colecto¬
rul lui T 2 , deci CBB-ul nu intervine în
funcţionarea normală a stabilizato¬
rului. Această stare este determi¬
nată de 'rezistentele de polarizare
Sing. UVIU POP, Caras
R 1 şi R 2 pentru T-, şi de temporiza¬
rea introdusă în baza lui T 2 prin in¬
termediul condensatorului C (ten¬
siunea în baza iui T 2 va creşte mai
încet decît 'în baza lui TO, astfel în-
cît în cursul procesului tranzitoriu
de la conectare, totdeauna T-, va in¬
tra în saturaţie, iar T 2 va fi blocat.
Dioda Dt va fi blocată indiferent
de valoarea prescrisă a tensiunii de
ieşire, deci aceasta nu va influenţa
polarizările CBB-ului, care îşi va
menţine această stare. în momentul
în care curentul atinge valoarea li¬
mită, CBB-ul îşi schimbă starea;
căderea de tensiune pe rezistenţa
de protecţie (R p ) determină deschi¬
derea diodei D 2 şi intrarea în satu¬
raţie a lui T 2 , tensiunea în baza iui
Tt devine nulă, T-, se blochează,
curentul de sarcină scade la zero
deoarece baza ERS este pusă la
masă prin dioda D 1 (care se des¬
chide în această situaţie) şi prin cir¬
cuitul colector-emitor al lui T 2 .
UR p devine- nulă, dar CBB-ul îşi va
menţine starea; T 1; blocîndu-se,
determină menţinerea lui T 2 satu¬
rat. Prin apăsarea butonului B se
anulează tensiunea de 0,7 V obţi¬
nută în baza iui T 2 prin LED, R 5 şi R 3
(R p şi R 4 avînd o valoare prea mică
pentru a putea menţine pe T 2 satu¬
rat în această situaţie) şi CBB-ul îşi
schimbă starea, iar tensiunea la ie¬
şire revine la valoarea iniţială.
Dacă scurtcircuitul persistă şi în
momentul apăsării pe buton, căde¬
rea de tensiune pe rezistenţa de
protecţie asigură menţinerea iui T 2
în saturaţie (deci CBB-ul nu-şî va
schimba starea), dar stabilizatorul
va lucra în regim de limitare a cu¬
rentului de sarcină şi nu în regim de
blocare a ERS. Din această cauză,
butonul B va fi neapărat cu revenire,
cu contact normal deschis, iar
acţionarea lui va fi de scurtă durată
(de ordinul a 1 -e 3 s). Dacă după o
astfel de rearmare tensiunea !a ie¬
şire nu revine la valoarea iniţială, în¬
seamnă că scurtcircuitul persistă şi
trebuie luate măsuri în consecinţă.
Datorită faptului că între punctul
notat cu A şi masă există două jonc¬
ţiuni semiconductoare (dioda D, şi.
circuitul colector-emitor al lui T 2 ),
pentru blocarea sigură a ERS, între
punctul A şi plusul stabilizatorului
va fi nevoie de cel puţin trei jonc¬
ţiuni semiconductoare. Pentru sa¬
tisfacerea acestei condiţii, între
punctul A şi baza ERS se va intro¬
duce la nevoie o diodă suplimen¬
tară. Funcţionarea normală a stabi¬
lizatorului este semnalizată de
dioda LED montată în circuitul de
colector ai lui T 1f saturat în această
Fig. 2: Schema-bloc de principiu a circui-
tului de protecţie: ERS — element de re¬
glare serie: AE — amplificator de eroare;
BR — blocul tensiunii de referinţă; DE —
detector de eroare.
I îim
Fig. 1: Caracteristica de ieşire: a) func¬
ţionarea în regim de blocare; b) funcţio¬
narea în regim de limitare.
situaţie; stingerea acesteia indică
intrarea în funcţiune a protecţiei.
Propun în continuare (fig. 3) un
stabilizator cu tensiune reglabilă cu
elemente discrete dotat cu o astfel
de protecţie. Principalii parametri
ai acestor stabilizatoare sînt cunos¬
cuţi; precizez doar că valoarea cu-
Avînd în vedere faptul că durata
impulsurilor de la ieşirea monosta-
bilului este constantă (t=1,1P.C 1 ),
integrarea impulsurilor reconsti¬
tuie o componentă continuă, peste
care se suprapune o componentă
alternativă ce are forma dată In fi¬
gura 2.
Indiferent de frecvenţa impulsu¬
rilor de la ieşire, bucla de reacţie
menţine nivelul tensiunii pe con¬
densatorul C 3 la tensiune de prag
jos (+5 V).
Pe durata impulsului, tensiunea de
la ieşirea integratorului creşte pro¬
porţional cu tensiunea de la intrare,
pînă la o anumită valoare. în pauza
dintre impulsuri, tensiunea scade în
timp pînă la atingerea pragului de 5 V
al comparatorului din (3E555.
După cum se poate constata din
figură, durata acestei pauze este
proporţională cu tensiunea de in¬
trare. Rezultă că pentru o anumită
tensiune de intrare vom avea o anu¬
mită pauză între impulsuri. Cu cît
tensiunea de intrare este mai mare,
cu atît pauza va fi mai mică, respec¬
tiv frecvenţa impulsurilor de la ie¬
şire mai mare. Această frecvenţă
este măsurată cu frecvenţmetru! di¬
gital.
REALIZARE PRACTICĂ. REGLAJE
După cum se poate constata din
figura 1, schema electrică de princi¬
piu este deosebit de simplă, neridi-
cînd probleme din punct de vedere
constructiv. Rezistenţele circuitului
divizor vor fi de precizie 1%.
în locul circuitului /?M308 se
poate utiliza şi un circuit /3A741, se¬
lecţionat pentru o tensiune de of-
fset cît mai mică.
De asemenea, cu rezultate foarte
bune se poate utiliza circuitul
/?M108.
Reglarea adaptorului nu necesită
aparatură specială de laborator.
Pentru reglare se trece, comutatorul
K pe poziţia calibrare. în acest mo¬
ment, adaptorul primeşte pe intrare
tensiunea de 0,7 V, stabilizată, cu
ajutorul unei diode cu siliciu, în
cond.ucţie directă. Din potenţiome-
trul P se reglează frecvenţa de la ie¬
şirea adaptorului, astfel încît frec-
venţmetrui să indice 0,700 kHz. Cu
aceasta, reglajul adaptorului este
terminat.
Se trece comutatorul K pe cea¬
laltă poziţie şi apoi se măsoară cu
adaptorul diverse tensiuni cunos¬
cute.
De precizat că liniaritatea foarte
bună a convertorului face posibil ca
pe scala de 1 V să se măsoare, cu o
precizie ridicată, tensiuni pînă la 3,5
V, după care convertorul se blo¬
chează, nemaigenerînd semnai la
ieşire.
In figura 3 este dată o variantă de
cablaj imprimat, în caz că se utili¬
zează circuite integrate în capsulă
MP48.
(URMARE DÎN
500 de spire CuErn 0 0,25
bele bobinate în acelaşi sens. 1 '
Rezistenţa semi regi abilă Rf
va ajusta astfel ca la aplicarea
Semnal sinusoidal de 1 000 Hz — loţ
mV în punctul B din schemă să se
obţină la ieşirea amplificatorului pu¬
terea maximă de 5 W.
3. Preamplsficatoru! este de con-
| strucţie ceva mai deosebită, fiind
; preluat de la interfoanele WELTON
■ construite de cunoscuta firmă R.F.T.
| şi adaptat scopului nostru cu mici
| modificări. Volumul (sensibilitatea)
j este controlat în tensiune din poten-
i ţiometrul semireglabii R3. Diodele
Dl şi D2 sînt diode de comutaţie
1N914.
După realizarea şi verificarea în¬
tregii instalaţii (alimentator, amplii
ficator, prea.mplificator) se va trece
la reglarea acesteia.
Se va conecta un abonat pe po¬
ziţia „emisie", la intrarea în pream-
plificator (punctul D).
Difuzorul abonat se va aşeza în
apropierea unui aparat de radio re¬
glat pe volum normal. Cu potenţio-
metrui R3 dat ia minimum vom co¬
necta un voftmetru c.a. pe scala de
30 V între punctul C şi mala M şi
vom regla rezistenţa R11 pînă cîhd
acul voltmetrului va ajunge în po¬
ziţia 0. După acest reglaj nu se va
mai umbla la rezistenţa R11, singu¬
rul reglaj urmînd a fi făcut după
montarea tuturor abonaţilor din re¬
zistenţa R3.
Pentru legături între abonaţi s-a
utilizat un cablu ecranat, în parale!
cu un fir obişnuit (de sonerie). Men¬
ţionăm că prin utilizarea cablului
ecranat creşte foarte mult distanţa
între abonaţi şi staţia dispecer (dis¬
tanţă ce poate fi de ordinul kilome¬
trilor).
Becul de 24 V/5 W montat pe linia
L 1 la ieşirea autotransformatorului
Fr. 2 serveşte ia protecţia circuitului
integrat în cazul apariţiei unui
scurtcircuit şi totodată semnali¬
zează pe utilizator despre apariţia
aceştuia.
rentului de scurtcircuit masurat în
regim de durată este de ordinul a
6—7 mA, curent care reprezintă de
fapt curentul rezidual al tranzisto¬
rului de putere (2N3055) al ERS şi
care, evident, nu duce la suprasoli¬
citarea acestuia, fapt ce permite
funcţionarea fără pericol a stabili¬
zatorului în regim de scurtcircuit o
perioadă nedeterminată.
R p se va realiza fie din nichelină,
fie se vor combina serie-paralel trei
rezistoare de 1 0/1 W.
Transformatorul va livra în se¬
cundar 25 V/1 A şi va avea o secţiune
minimă de 6 cm 2 , (miezul magne¬
tic).
Tranzistorul BD137 va fi neapărat
cu indicele L., M sau N; în caz con¬
trar, funcţionarea stabilizatorului la
curenţi de sarcină mari poate fi total
compromisă.
Datorită particularităţilor sche¬
mei, la funcţionarea în regim de li¬
mitare curentul de sarcină este
jumătate din valoarea curentului de
blocare a ERS, 0,5 A deci, din cauză
că dioda D 2 este scurtcircuitată.
Rezistenţa R 4 are rolul de a limita
curentului în baza lui T 2 .
Tranzistorul ae putere se va
monta pe un radiator din tablă de
aluminiu cu. grosimea de 2 mm şi o
suprafaţă minimă de 150 cm 2 . Mon¬
tajul funcţionează fără nici un fel de
reglaje. Singura condiţia este aceea
de a respecta întocmai valorile din
schemă.
' 0/7JV/6W
Se mai impune o precizare supli¬
mentară: în regim de blocare a ERS,
joncţiunea bază-emitor a tranzisto¬
rului AE este polarizată invers cu
aproape valoarea tensiunii de refe¬
rinţă. Această tensiune în cazul
nostru este nepericuloasă pentru
joncţiunea respectivă deoarece
aceasta intră în zona străpungerilor
reversibile la aproximativ 5 V. In ca¬
zul folosirii unei tensiuni de refe¬
rinţă mai mari sau apropiate de 5 V,
se impune luarea de măsuri supli¬
mentare de limitare a tensiunii in¬
verse aplicate joncţiunii bază-emi¬
tor a AE.
în încheiere propun o posibilă
adaptare a acestei protecţii la un
stabilizator existent (fig. 4). Este
vorba de sursa stabilizată publicată
în revista „Tehnium" nr. 9/1982, pa¬
gina 8. Conectarea în circuit a pro¬
tecţiei se face pe pinul de compen¬
sare cu frecvenţa; acesta cores¬
punde de fapt cu baza tranzistoru¬
lui ERS al integratului stabilizator.
Principiul de funcţionare a protec¬
ţiei este identic.
Măsurătorile îa experimentarea
stabilizatorului cu elemente dis¬
crete au fost făcute cu un multime¬
tre universal tip MAVO-35. Adapta¬
rea protecţiei la schema cu /3A723
nu a fost experimentată. După cum
se poate observa din această
schemă, se poate renunţa la protec¬
ţia proprie a integratului stabiliza¬
tor, noua protecţie asigurînd func¬
ţionarea în regim de limitare (fig. 1).
Se mai poate înlocui CBB cu un
CBM, astfel încît tensiunea ia ieşire
să revină automat după înlăturarea
scurtcircuitului, eliminîndu-se ast¬
fel rear marea.
Eventual, în măsura în care pre¬
zintă interes, s-ar putea lua în con¬
siderare de către factorii implicaţi
înglobarea în structura internă a in¬
tegratului stabilizator a . .protecţiei
cu CBB în locul protecţiei existente.
TEHNIUM 2/1988
17
Antena este destinată benzii de
144—146 MHz şi se compune dintr-un
număr de 7 directori (D-,— D 7 ), un
vibrator de lungime reglabilă (V) şi
reflectorul (R). Coeficientul de am¬
plificare este de 12—14 dB. Antena
are un bun raport faţă-spate şi un
coeficient de undă staţionară de
0,4—0,7. Lungimea maximă a ante¬
nei este de 2 022 mm, iar lăţimea
maximă de 1 050 mm. Modul de
asamblare şi dimensiunile de con¬
strucţie sînt date în schema de exe¬
cuţie.
ESVSIL STRĂiNU,
Y09 - SQ3S/IL
Pentru realizarea antenei se folo¬
seşte ţeavă de aluminiu sau cupru
cu' diametrul de 10—12 mm pentru
directori şi ţeavă de fier cu diame¬
trul de 28—32 mm pentru suport.
Fixarea elementelor de suport se
face cu şuruburi M3, conform
schiţei. Pentru ca performanţele
antenei să nu fie afectate, trebuie
respectate strict dimensiunile de
construcţie. în schemă toate di¬
mensiunile sînt date în milimetri.
Antena este calculată pentru un
fider cu impedanţa de 75 fi. Distan-
ţierele se execută din tabla ae alu¬
miniu de 3—4 mm grosime. Lungi¬
mea buclei este 885 mm. Pentru
acordarea iniţială a antenei,
aceasta se orientează pe direcţia
unui emiţător cunoscut şi se re¬
glează intervalul dintre distanţiere
pînâ la oDţinerea unui semnal ma¬
xim. Este recomandabil ca antena
să fie montată pe un pilon ce de¬
păşeşte obstacolele din jur cu
5—10 m înălţime, de preferat rota¬
tiv.
ANTENA
PENTRU
AUTOSTOP
PENTRU
Nu de puţine ori, în cazul minica-
setofoanelor, clapa PLAY este ui¬
tată apăsată după terminarea case¬
tei. Acest lucru duce la distrugerea
benzii, tocirea rolei presoare, a cu¬
relelor de transmisie şi în definitiv la
arderea motorului.
De asemenea, nu trebuie uitat
nici faptul că, la minicasetofoane,
consumul de curent este relativ
mare, deci bateriile trebuie folosite
la maximum.
Montajul prezentat înlătură
aceste neajunsuri. El realizează
oprirea motorului la capătul benzii
sau în cazul în care aceasta se blo¬
chează sau hu rulează uniform.
Autostopul este realizat cu tran-
zistoarele T-, şi T 2 din schemă,
montate într-un circuit basculant
asimetric cu cuplaj în emitor, cu¬
noscut şi sub denumirea de circui¬
tul Schmitţ Acest circuit, prin ca¬
racterul său asimetric, asigură o
bună separare între sarcină şi sursa
de semnal conectată la intrare
ANDREI BUTUC:
Bucureşti
Apariţia unei tensiuni în punctul
A, pe schemă, determină intrarea în
conducţie a tranzistorului T 3 prin
D 3 , fapt care duce la deschiderea
tranzistorului T 4 . Prin deschiderea
lui T 4 se realizează pornirea moto¬
rului.
Deci, pentru ca motorul să fie ali¬
mentat, trebuie să existe o tensiune
în punctul A. Această tensiune se
obţine prin închiderea periodică a
contactului K v
Montajul electronic este realizat
cu componente discrete pentru a
uşura construirea sa. Schema ca¬
blajului este prezentată în figura 2.
Tranzistoarele Ti şi T 2 sînt
BC107, T 3 este BC177, iar T 4 este
BD135. Diodele folosite sînt de tipul
IN4007.
Partea cea mai dificilă a construc¬
ţiei constă în realizarea contactului
Kt- Modul de. realizare este prezen¬
tat în figura 3. Pe una din rolele de
tractare a benzii (rola înainte sau
rola înapoi) se fixează două piese
1
metalice de formă cilindrică (pot fi
două sîrme subţiri), diametral
opuse. Acestea vor realiza contac¬
tul între două lame elastice fixate pe
un soclu.
Dacă se montează contactul la
rola înainte, se realizează asa-nu-
mitul sistem ANTIROL.L.ING ME-
CHANISM.
Alimentarea montajului se face
de la baterii, tensiunea maximă ad¬
misă fiind de 6 V.
LISTA DE PIESE
R, — 3,3 kîl; R 2 — 22 kîl; R 3 —
220 kîl; R 4 — 1,5 kîl; R 5 — 10 kîl; R 6
— 560 îl; R 7 — 10 kfl; R 8 — 470 îl;
R 9 — 500 îl; R 10 — 1,2 kîl; R n — 330
îl; R 12 — 1 kîl; R 13 — 2,2 kîl, termis-
tor; R 14 — 330 îl; R 15 — 3,3 îl; R 16 —
330 îl; R 17 — 2,2 kîl; C 1 — 0,1 /xF; C 2
— 47 mF; C 3 — 47 nF; C 4 — 10 n F; C 5
— 1 M F.
18
TEHNIUM 2/1988
MOTOR PENTRU
-
JF i îst 'H ,--jr ^ '* $ § & ţ: *•/
' 7 . ■•'■■- **
Sistemele de măsurare în punte a Cil, aprinzînd LED-urile Di 4- D 10 ,
diverselor valori electrice presupun corespunzătoare mărimii semnalu-
afişarea-indicarea stării de echili- lui. Avînd în vedere caracteristica
bru, respectiv a tensiunii, (curentu- logaritmică a circuitului LM3915,
lui) din diagonala punţii. în apropie- rezultă că LED-urile se vor aprinde
rea stării de echilibru, valoarea succesiv la o creştere corespun-
măsurată frecvent îşi schimbă atît zătoare a semnalului de intrare,
sensul (semnul ±), cît şi valoarea, adică liniar în dB, respectiv cîte 3 dB
chiar cu cîteva ordine de mărime. pentru fiecare LED succesiv.
De aceea lucrul pe punţi de precizie La apariţia unui semnal negativ la
este anevoios şi cere multă intrare se comandă CI2' care pri-
răbdare. meşte semnalul (piciorul 5) inversat
în cele ce urmează se prezintă o în polaritate însă de aceeaşi va-
soluţie ce rezolvă aceste probleme, loare, din inversorul şi amplificato-
respectiv indicarea optică a polari- rul unitar realizat cu CÎ3.
tăţii şi mărimii semnalului din dia- Prin distribuţia corespunzătoare
gonala punţii de măsură. Totodată, pe panou a LED-urilor D, 4- D 20 ,
montajul indică depăşirea valorii respectiv Dt la D 10 In dreapta şi Du
maxime a semnalului (depăşirea de la D 2 o spre stînga, şirul de LED-uri
domeniu) prin lumina intermitentă aprinse va fi cu atît mai lung în
a LED-urilor. dreapta (semnale pozitive) sau în
Montajul are la bază două circu- stînga (semnale negative) cu cît
ite integrate de tip L.M3915, care co- semnalul din diagonala punţii (dez-
mandă diodele luminescente (L.ED) echilibrul) va. fi mai mare. în stare
în funcţie de mărimea semnalului compensată, evident, nu va lumina
pozitiv (CM), respectiv negativ nici un LED. în apropierea stării
(CI2), aplicat la intrare. Circuitul in- compensate vor lumina LED-urile
tegrat CI3 (/SM308AN) este un am- Dt şi D t1 succesiv, corespun-
plificator liniar şi lucrează în regim zătoare unui slab dezechilibru în
inversor (inversare de polaritate), sens pozitiv, respectiv negativ.
, cu amplificare unitară. în cazul în care semnalul pozitiv
De mărimea condensatorului C 3 sau negativ depăşeşte valoarea co-
depinde ritmul semnalului intermi- răspunzătoare pragului LED-ului
tent luminos la indicarea depăşirii , D 10 (respectiv D 20 ), se încarcă con-
de domeniu. 1 densatorul C 3 (respectiv C 4 ) şi de-
La apariţia unui semnal pozitiv la plasează tensiunea de referinţă a
intrare (U m ), acesta va comanda lui Cil (respectiv CI2) prin picioa-
UINTRARE
rele 7, produci'nd o aprindere inter- acorda atenţie deosebita intrării co¬
mitentă a tuturor LED-urilor de pe respunzătoare a tensiunii de ali-
ramura respectivă, semnaljzînd ast- mentare debitată de sursa dublă,
fel depăşirea de domeniu. Rezistenţele vor fi de 0,25 W, iar
Alimentarea montajului se poate condensatoarele vor avea tenaiu-
face cu tensiunea de ±5 4- +12 V, nea de străpungere de minimum 16 V.
fără modificări în schemă. Se va
' >' L
V .v b; :,V>,
GHEORGHE MUJDEI,
Piatra-Neamţ;
Montajul prezentat poate fi ataşat
unui amplificator, casetofon, mag¬
netofon sau radioreceptor. El poate
fi gradat, după preferinţă, „în deci¬
beli, waţi sau procente. în cazul
unui amplificator stereo sînt nece¬
sare două asemenea montaje. Pe
fiecare canal se prevăd zece LED-
uri.
De la ieşirea etajului final al apa¬
ratului folosit, în paralel cu difuzo¬
rul, se culege semnalul debitat care
este apoi aplicat montajului. Pentru
protecţia etajului final al aparatului
se poate monta şi un transformator
de ieşire (impulsuri) de la aparatele
de radio „MAMAIA", „ALBATROS"
etc. sau un transformator din tole
E + I cu secţiunea de 1 cm 2 , avînd
raportul 1:10. Montarea transfor¬
matorului nu este obligatorie.
După transformator urmează un
etaj detector care aplică semnalul
în baza lui T 1( care lucrează ca re¬
petor pe emitor. Divizorul potentio-
03 *^ 04 *^ 0
8 llff 09
metric este format din rezistoarele f-
Rs-Ris, care se aleg în aşa fel încît R6jj
aprinderea LED-urilor să urmeze o 300nU
lege aproximativ exponenţială. Jr
In serie cu diodele LED se mon- R7n
tează cîte o rezistenţă de protecţie. 163 t
M ontajul nu necesită, reglaje dacă
este corect executat. în cazul că nu isojiLJ
se foloseşte transformator de in- f
trare, se va elimina rezistenţa R^ R9n
Alimentarea montajului se face 16aft U
de la o sursă stabilizată de 9 V sau x
chiar din alimentatorul casetofonu- 13 ^M
lui sau radioreceptorului (la 9 V). Y
Se vor folosi rezistoare cu tole- R11 rt
ranţe cît mai mici sau rezistoare pe- iooaIJ
liculare, în special la divizorul I
potenţiometric. Menţionez că mon- R12 rt
tajul satisface cerinţele celor mai 75 a.| 1
pretenţioşi amatori de muzică şi cu- X
loare.
DUDUFLICOTORUL I.O.R.
In curînd întreprinderea Optică
Română va trece la fabricaţia de serie a
unui interesant diaduplicator. Aşa cum
spune şi numele, aparatul este destinat
în principal obţinerii de copii (duplicate)
după diapozitive, prin refotografierea
acestora.
Asemănător ca aspect şi gabarit cu
obiectivul Pentacon 200/4, diaduplicato-
rul se ataşează în locul obiectivului, la
orice cameră reflex avînd montură cu fi-
Fiz. GHEORGHE BĂLUfĂ
let M42 x 1 (multe tipuri de Praktica, Pen-
tax, Zenit etc.). L.a celălalt capăt al diadu-
plicatorului se introduce, prin glisare,
diapozitivul 24 x 36 mm, montat într-o
ramă standard cu dimensiunile 50 x 50
mm. Un capac rabatabil din plastic opal
asigură iluminarea uniformă a imaginii
de la o sursă exterioară (lumina cerului,
bec nitraphot etc.).
Aparatul este prevăzut cu un obiectiv
cu trei lentile, distantă focală 50 mm şi
deschidere (fixă) 5,6. Prin intermediul
unui inel de reglaj, poziţia obiectivului se
modifică după dorinţă, astfel încît să se
obţină orice scară de, reproducere între
1/1 şi 2/1. Se creează astfel posibilitatea
reîncadrării (în anumite limite) a imagi¬
nii, favorizată şi de sistemul ce permite
rotirea întregii rame portdiapozitiv. Un
alt inel al diaduplicatorului ajustează fin
distanţa obiectiv-diapozitiv, în vederea
obţinerii clarităţii maximepe film.
Pe lîngă modul de lucru obişnuit — co¬
pii diapozitive după diapozitive —, apa¬
ratul poate fi utilizat şi la obţinerea dia¬
pozitivelor după negative şi a negativelor
după diapozitive, în toate combinaţiile
color sau alb-negru. L.a color trebuie
ţinut seama de temperatura de culoare a
sursei de lumină folosită, care va fi în
concordanţă cu filmul pe care se face fo¬
tografierea. Eventual se va utiliza un fii*
tru de conversie-în montură M58 x 0,75,
ce poate fi intercalat între tubul care
conţine partea optico-mecanică a diadu¬
plicatorului şi rama portdiapozitiv.
în final menţionăm faptul că, prin deta¬
şarea ramei portdiapozitiv, partea optică
poate fi folosită ca obiectiv macro, în li¬
mitele scărilor de reproducere 1/1 pînă la
1/2. Se pot fotografia astfel obiecte de
mici dimensiuni, iluminate lateral.
în toate cazurile se recomandă, măsu¬
rarea luminii prin obiectiv (TTL.). în lipsa
unui asemenea aparat fotografic sînt ne¬
cesare probe prealabile de expunere şi
condiţii cît mai constante de iluminare.
Diaduplicatorul, prin multiplele posi¬
bilităţi de lucru şi prin calităţile sale, re¬
prezintă un produs competitiv al I.O.R. şi
"n accesoriu util majorităţii fotografilor.
TEHNIUM 2/1988
19
...tUNSTAlAŢIS
POLIVALENTĂ
DE IRIGAŢIE PENTPU
'
si tesumoR
Miniinstalaţia la care ne referim
constă — schematic — din înserie-
rea unor vase speciale şi conecta¬
rea lor la o sursă de apă.
Miniinstalaţia este „polivalentă"
deoarece permite alimentarea con¬
tinuă a solului cu apă (irigarea), eli¬
minarea excesului de umiditate
(drenajul), spălarea solului (dacă
este cazul) şi aeraţia acestuia. Cu
alte cuvinte, vasul (respectiv mini¬
instalaţia) îndeplineşte condiţiile
realizării' raportului optim şi con¬
stant al apei şi aerului din sol şi im¬
plicit cele privind dezvoltarea deo¬
sebit de favorabilă a plantelor culti¬
vate — dacă, bineînţeles, se au în
vedere şi ceilalţi factori de fertilitate
(textura şi chimismul solului, în¬
grăşăminte, amendamente etc.).
Miniinstalaţia este aplicabilă la
scară mică, respectiv pentru cul¬
tura florilor sau a legumelor în sere,
parcuri, balcoane, interioare etc.
Vasul polivalent este piesa princi¬
pală a miniinstalaţiei (fig. 1). El este
format din: vas interior poros- (1);
vas exterior impermeabil (2); ştuţuri
de alimentare şi asamblare în linie
(3); strat drenant (pietriş mărunt
sau geotextil), (4); tub pentru dre¬
naj şi aeraţia solului (5).
Vasul polivalent poate fi executat
monolit, din ceramică. Această so¬
luţie elimină necesitatea etanşării
de la îmbinarea vasului interior cu
cel exterior.
Este necesar ca vasul exterior să
fie impermeabilizat (cu smalţ dacă
este din ceramică), pentru a se evita
pierderile de apă şi mai ales dezvol¬
tarea unei vegetaţii parazitare.
în cazul cînd vasul polivalent se
execută din două piese, vasul exte¬
rior se poate face şi din material
plastic, sticlă etc. în figura 2 se pre¬
zintă fotografia unui vas de udare (1
— vas exterior; 2 — tub de drenaj şi
aeraţia solului; 3 — vas interior; 4 —
ştuţ de alimentare).
Vasul polivalent se poate face de
forme şi mărimi diferite, în funcţie
de destinaţia miniinstalaţiei. Pentru
Fig. 4; LINII
a - Supraterana
b - îngropata
ing. GOSSiSTANTIN BÂRA
culturi în parcuri şi sere, cînd liniile
de udare se îngroapă, aspectul va¬
selor nu prezintă interes. Pentru in¬
terioare şi balcoane este indicat ca
vasele să aibă un aspect artizanal,
respectiv un „design“ agreabil. Va¬
sul polivalent poate fi folosit singu¬
lar sau înseriat într-o linie de udare.
Vasu! singular diferă de vasul
asamblat în linie prin faptul că ştu-
ţurile de alimentare cu apă sînt am¬
plasate la partea superioară a vasu¬
lui, în vederea înmagazinării în
spaţiul interior a unei cantităţi mai
mari de apă. Un vas de dimensiuni
medii poate înmagazina apa nece¬
sară unei plante floricole pe o du¬
rată de 10—12 zile.
în figura 3 se prezintă un vas sin¬
gular.
Umplerea vasului singular se
face periodic, cu ajutorul unei pîlnii
şi al unui tub flexibil.
Vasul care se asamblează în linie
are prevăzute ştuţurile de alimen¬
tare cu apă la jumătatea distanţei
dintre fundul vasului interior şi mar¬
ginea superioară a vasuluî exterior.
■ MODUL DE FUNCŢIONARE A
VAS . . .
FUNCŢIA DE ALIMENTARE CU
APĂ
Apa necesară creşterii plantei'
este cantonată în spaţiul cuprins în¬
tre vasul interior şi cel exterior.
Sursa de apă (care poate fi un re¬
zervor, conductă, canal, pînză frea¬
tică etc.) asigură alimentarea conti¬
nuă cu apă a vaselor asamblate în li¬
nie (sau în alte scheme de udare).
Apa necesară dezvoltării plantei
cultivate este preluată prin porii va¬
sului de către solul din vasul inte¬
rior şi de către plantă, prin efectul
cumulat de sucţiune al solului şi cel
de absorbţie al rădăcinilor.
Porozitatea vasului interior poate
fi dozată prin amestecarea argilei
cu rumeguşul de lemn în diferite
proporţii. Prin arderea rumeguşului
la coacerea argilei se obţine o poro-
zitate prestabilită.
Aplicarea acestei soluţii privind
porozitatea vasului interior nu este
DE UDARE
S = Sursa
1 = Tub de alimentare
2 = Dren
necesară decît în cazuri speciale.
FUNCŢIA DE DRENAJ $!
. ÂERAŢIE A SOLULUI •
Pe fundul vasului interior se
aşază o fîşie de geotextil, eventual
şi un strat de nisip grosier (cca 1,5
cm grosime). Fundul vasului comu¬
nică cu exteriorul printr-un tub de
evacuare a excesului de umiditate,
care asigură totodată şi aeraţia so¬
lului. Problema excesului de umidi¬
tate se pune în special pentru cazul
cînd vasele sau liniile de udare sînt
expuse sub cerul liber şi cînd apa
din precipitaţii ar putea asfixia
plantele.
FUNCŢIA OE SPĂLARE-A
SOLULUI
Pentru cazul particular cînd, din
motive legate de calitatea solului şi
a apei, se produce migrarea săruri¬
lor spre suprafaţă, este posibilă
spălarea solului prin turnarea unor
cantităţi de apă deasupra vaselor
implicate, care să asigure un curent
descendent al apei şi respectiv
spălarea solului.
FERTILIZAREA Şl AMENDAREA
■ SOLULUI
Fertilizarea sau amendarea solu¬
lui din vase se poate realiza prin
aplicarea directă a ingredientelor în
vase sau prin dizolvarea acestora în
rezervorul de alimentare a miniin¬
stalaţiei. Este indicat ca solul intro¬
dus în vase să fie de textură mijlocie
(nici argilos, nici nisipos), să aibă o
fertilitate bună şi să nu fie acid sau
alcalin.
MINIINSTALAŢIA POLIVALENTĂ
DE, IRIGAŢIE
După cum s-a arătat, un număr
de vase polivalente cuplate între ele
prin microtuburi formează o linie de
udare. O linie de udare sau mai
multe, împreună cu rezervorul de
apă sau dispozitivul de preluare a
apei dîntr-o sursă curentă (con¬
ductă, canal etc.), formează o mini-
instalaţie polivalentă de irigaţie (fig.
4). Liniile de udare pot fi suprate-
rane (cazul balcoanelor, interioare¬
lor etc.) sau îngropate (cazul sere¬
lor şi parcurilor).
în figura 5 se prezintă fotografia a
două miniinstalaţii amplasate etajat
pe peretele unui balcon de bloc.
Plantele cultivate sînt flori.
Consumul de apă este variabil,
depinzînd de mai mulţi factori, dar
2 - Cuvâ
• 3 - Ştuţ de alimentare
4 - Strat drehant
5 - Tub de drenaj si
aeriţia solului
LUNA
CONSUM
DE APĂ
l/zi/m 2
LUNA
CONSUM
DE APĂ
l/zi/m 4
martie
2
iulie
6,5
aprilie
3
august
6,5
mai
4
sept.
3
iunie
5
oct.
2
în principal şi în mod practic de su¬
prafaţa vaselor expuse evaporaţiei
şi de temperatura aerului. Pentru
aplicaţii practice (de exemplu, în
vederea dimensionării rezervorului
unei miniinstalaţii), se prezintă da¬
tele din tabelul alăturat.
Exemplu de calcul. Pentru o mini-
instalaţie de 10 vase, avînd diame-
tre de 15 cm şi pentru,o durată de 15
zile, în luna iulie, este necesar să se
asigure un volum de apă de:
10 x 0,018 m 2 x 6,5 l/zi/m 2 x 15 zile
= 17,6 litri.
O parte din acest volum se înma¬
gazinează în spaţiul disponibil din¬
tre pereţii vasului interior şi cel ex-
terior (cca 8 I) şi diferenţa (cca 10 1)
trebuie asigurată într-un rezervor.
După cum s-a arătat, un prim
avantaj constă în faptul că vasul po¬
livalent reuşeşte să optimizeze ra¬
portul dintre apa şi aerul din sol —
în mod constant — şi să asigure în
acest fel condiţii deosebit de favo¬
rabile dezvoltării plantelor culti¬
vate. Miniinstalaţia oferă totodată
posibilitatea folosirii unor spaţii din
imobile pentru cultura florilor şi le¬
gumelor (pervazuri, balcoane, plan-
şee ş.a.), în condiţiile în care nu este
necesar să se aibă grijă ca plantele
să fie udate zilnic sau aproape zii-
IO
TEHNIUM 2/1988
nic. De exemplu, se poate pleca în
concediu în condiţii de asigurare
totală în ce priveşte udarea florilor
din apartament sau de pe balcon.
Miniinstalaţia poate fi folosită cu
succes pentru culturi în sere (răsa¬
duri flori etc.) prin conectarea linii¬
lor de udare la o sursă curentă de
apă (conductă, jgheab, canal).
în acest sens menţionăm că este
în curs de experimentare soluţia
captării directe a apei pentru sere
din pînze freatice la adîncimi de
pînă la 5 m, fără consum de energie
în exploatare.
Se are în vedere faptul că prin
consumarea de către plante a apei
din spaţiul dintre pereţii vasului in¬
terior şi cel exterior, se formează
un vid parţial care, cumulat pe linia
de udare, poate asigura aspiraţia
apei de la cote inferioare (fig. 6).
Amorsarea liniei de udare se
poate obţine cu ajutorul unui dispo¬
zitiv simplu, respectiv un vas plin cu
udare) se face după 3—4 zile de la
umplerea totală a liniei, respectiv
după formarea unui vid parţial în
vase. Funcţionarea unei linii de
udare în aceste condiţii implică ne¬
cesitatea unei etanşări foarte bune
a vaselor, ştuţurilor şi tuburilor de
legătură.
UNELE DETALII PRiVfND .
FUNCŢIONAREA
WHNIiN'STÂLÂŢŞEI
La capătul aval al liniei de udare,
pe ultimul ştuţ al ultimului vas, se fi¬
xează un tub vertical prevăzut cu un
dop etanş (fig. 7). Atunci cînd se
efectuează umplerea liniei, se
scoate dopul, în vederea eliminării
w\\\ * m
flH
'» //AW
M»\ ^ //AW MM
//a\\) e //A " =
6 , ■ *
.■Tip" *•
|I!| ° 0 . 0 O O-' <>.•„ o : 0 . • o» o o o
apă, bine etanşat şi conectat la linia
de udare şi la sursa de apă (rezervor
sau strat freatic), printr-un tub pe
care se fixează un robinet sau o
clemă (fig. 8). Deschiderea robine¬
tului (implicit amorsarea liniei de
aerului am vase şi a asigurării um¬
plerii totale a acestora. Apoi se fi¬
xează dopul etanş. Dacă dopul este
fixat etanş, linia de vase aspiră apa
din rezervor, sub cota ştuţului de
priză.
în vederea evitării pierderilor de
apă şi în generai a asigurării unei
bune funcţionări a miniinstalaţiei
este necesar ca vasele şi toate co¬
nexiunile (ştuţuri, tuburi etc.) să fie
etanşe.
Pereţii vasului interior (prin care
se face absorbţia apei) pot fi spălaţi
periodic prin coborîrea tubului de
la capătul aval al liniei de udare şi
crearea prin presiune a unui curent
de apă.
(URJSARE DIN PAG. 3)
în general, este recomandat ca
toate traseele ce privesc conexiu¬
nile schemei electrice, „după" eta¬
jul pilot, să aibă grosimea cît mai
mare. Pentru sursa de tensiune tip
diodă multiplicată se realizează se¬
parat o plăcuţă de cablaj imprimat
(deci două, pentru fiecare amplifi¬
cator), similară cu cea prezentată în
figura 3. Se precizează că plăcile
din figurile 2 şi 3 sînt văzute dinspre
partea traseelor de cablaj imprimat.
In figura 4 este prezentat modul de
amplasare a sursei de tensiune
constantă pe radiatorul tranzistoa-
relor finale. Ca ordine de montaj, se
realizează asamblarea tranzistoru¬
lui T 4 pe radiatorul tranzistoarelor
finale (de preferinţă între ele); ulte¬
rior se pun cele două tuburi izolante
distanţoare şi apoi se montează
şuruburile de prindere care asigură
rigidizarea mecanică a plăcuţei.
Cele două terminale marcate cu
cifrele 1 şi 2 au corespondentul pe
placa de cablaj imprimat a amplifi¬
catorului, la care sînt prevăzute
cose pentru interconectare. Se fo¬
loseşte în acest scop conductor
liţat izolat, cu secţiunea minimă de
1 mm 2 . Radiatoarele tranzistoare¬
lor finale au suprafaţa de răcire co¬
relată cu puterea disipată de ampli¬
ficator. Deoarece montajul funcţio¬
nează în clasă AB, se consideră
pentru calcule o putere disipată
P D = 0,66 P N , acoperitoare în toată
gama puterilor de ieşire prevăzute
pentru acest amplificator. Atît tran-
zistoarele finale, cît şi tranzistorul
din sursa de tensiune controlată
destinată polarizării etajului final se
izolează electric de radiator cu foiţe
de mică.
Pentru o putere de ieşire a ampli¬
ficatorului P N > 25 W, Se prevăd ra¬
diatoare (de tip U) care se vor
monta pe tranzistoarele prefinale
(de tip BD...). După realizarea plăci¬
lor de cablaj imprimat, se verifică
dacă traseele sînt corecte şi ulterior
se plantează componentele elec¬
trice. Modul lor de amplasare este
prezentat în figurile 2 şi 3 (vedere
dinspre cablaj). înainte de monta¬
rea condensatoarelor electrolitice
Ci 2 şi C’ 12 , se realizează ştrapurile
aflate sub ele (marcate pe desenul
din figura 2 cu traseu dublu, haşu¬
rat). Se foloseşte conductor de cu¬
pru izolat, cu secţiunea minimă 1,5
mm 2 . Se recomandă bandajarea
condensatoarelor C 12 şi C’ 12 cu o
bandă electroizolantă, pentru asi¬
gurarea unei izolaţii electrice duble
între ştrapuri şi cele două conden¬
satoare. După montareă compo¬
nentelor electrice, se verifică din
nou corectitudinea amplasării
acestora, folosind schema electrică
şi marcajele din figurile 2 şi 3. Se
atrage atenţia că orice greşeală de
montaj implică cel puţin nefuncţio-
narea amplificatorului.
După verificarea montajului,
tranzistoarele finale montate pe ra¬
diatoare, împreună cu sursele de
tensiune constantă destinate pola¬
rizării şi placa amplificatoarelor se
fixează pe un suport de aluminiu de
tip„L, conform desenului din figura
5. în tabelul 2 sînt prezentate sigu¬
ranţele St şi S 2 . Siguranţa St este
dimensionată în funcţie de puterea
maximă P max (deci curentul maxim)
pe care amplificatorul o poate pre¬
lua de la sursa de alimentare, în
condiţii de funcţionare normală. Si¬
guranţa S 2 este dimensionată în
funcţie de puterea maximă debitată
de amplificator şi imepedanţa de
sarcină a grupului de difuzoare (in¬
cinta acustică), deci 4 fi sau 8 n. Se
atrage atenţia că, pentru o audiţie
HI-FI, în mod obligatoriu trebuie
respectată relaţia:
^INCINTĂ ACUSTICĂ —
— 1,2 P max AMPLIFICATOR-
în cazul în care amplificatorul
realizat de constructorul amator
are o putere P max > 25 W, se reco¬
mandă ca tranzistoarele finale
complementare T 7 şi T s să aibă ace¬
laşi factor de amplificare h 21 p, de¬
terminat la curentul maxim de lu¬
cru. Deoarece, în cazul puterilor
P > 25 W, tranzistorul pnp (comple¬
mentarul lui 2N3055) este mai greu
procurabil (deşi a fost asimilat în fa¬
bricaţia I.P.R.S.-Băneasa, sub co¬
dul BDX18) se poate utiliza un artifi¬
ciu de lucru. în figura 6 este prezen¬
tată schema electrică echivalentă a
unui tranzistor pnp de putere, „rea¬
lizat" din două tranzistoare montate
corespunzător. Se menţionează
însă că, în acest caz, tensiunea de
alimentare a montajului trebuie
mărită faţă de valoarea calculată cu
1 V, iar performanţele amplificato¬
rului în privinţa coeficienţilor THD
şi TfD se înrăutăţesc.
După realizarea practică a ampli¬
ficatorului şi o ultimă verificare, se
ştrapează intrările şi se conectează
ca rezistente de sarcină două rezis-
THD(%)|
toare de 50 fi/10 W. Se alimentează
montajul de la sursa de tensiune
V cc . Curentul de mers în gol l 0 se
stabileşte „cu ajutorul potenţiome-
trului R 2 . în urma reglajului, tensiu¬
nea de pe emitoarele celor două
tranzistoare complementare T 7 şi
T 8 trebuie să aibă valoarea V cc /2.
După efectuarea acestor reglaje, se
reverifică valoarea curentului de
mers în gol şi, dacă este necesar, se
reajustează conform valorii indi¬
cate în tabelul 1.
Se întrerupe alimentarea monta¬
jului şi se îndepărtează ştrapurile
de la intrare şi cele două rezistoare
de 50 fi/10 W de la ieşirile amplifica¬
toarelor.
Dacă în dotarea constructorului
amator există o aparatură mai com¬
plexă (osciloscop, generator de
semnale sinusoidale AF şi, even¬
tual, distorsiometru), se pot realiza
diagramele; 1. P max în funcţie de
frecvenţă (f = 20-4- 20 000 Hz); 2.
THD% în funcţie de frecvenţă pentru
diverse puteri (f = 20 4- 20 000 Hz).
Pentru amplificatorul prezentat
în exemplul de calcul s-au obţinut
diagramele prezentate în figura 7.
Distorsiunile armonice aîe amplificatorului de 15 W.
P[W]
TEHNIUM 2/1988
II
.JLLULU
BC408B
AMATERSKE RADIO, 12/1987
GONG
Cu 4 circuite integrate tip 555 se tare, de impedanţa difuzorului se
poate construi un gong cu trei to- stabileşte valoarea rezistorului R14
nuri. Cele trei tonuri se stabilesc din care poate fi curent de 100 fi/0,5 W.
MDI 2120
Cu acest circuit (construit spe-
niun luc.ii n "--'
Cu acest circuit (construit spe- 100n — ) _X
cial) se poate obţine un amplifica- 5 0/u/ 56k
tor AF la un pick-up sau casetofon. / 25V
Alimentarea montajului este posi- HJţ tCTvf
bilă cu tensiuni cuprinse între 9 şi qj
16 V, după cum se poate cupla un n^n^n
difuzor cu impedanţa de 4-8 fl. |J M
Chiar dacă puterea nu este prea T ]3k3 1
mare (3 W), calitatea semnalului U — L —1-
compensează. ' iy '
lOOn J_ C3 i
x :
C4 ^8 p t
RADIOTECHNIKA, 11/1987
MICRO Tx
Radioamatorii autorizaţi pentru
reglajele unor antene sau ale unor
receptoare pot folosi mici montaje
generatoare de semnal în benzile
alocate serviciului de amator.
Alăturat se prezintă schema unui
micro Tx-FM alimentat la 1,5 V. Bo¬
bina etajului oscilator este realizată
din cablajul imprimat aşa cum este
arătat în desenul de montaj.
Reamintim că folosirea oricărui
aparat de emisie, de mică sau mare
putere, este permisă numai în baza
unei autorizaţii.
potenţiometrele R10, R11, R12. Aii- Toate diodele sînt 1N4001.
mentarea se face cu 9 V — 12 V şi
acest montaj poate fi instalat şi ca
PRACTIC, 4/1987
sonerie.
Funcţie de tensiunea de alimen-
Rugăm cititorii revistei care
doresc să trimită materiale spre
publicare să le redacteze citeţ şi
inteligibil, să prezinte atît modul
de funcţionare al montajului, cît
şi detaliile constructive şi de re¬
glaj. Totodată să fie consem¬
nate rezultatele măsurătorilor şi
tipul instrumentelor de măsură
utilizate, acolo unde este cazul.
Schemele executate conform
normelor STAS să aibă trecute
^ tipul şi valoarea pieselor com¬
ponente, valori ale tensiunilor si
J curenţilor în diferite puncte
ÎS
TEHNIUM 2/1988
ÎNTREPRINDEREA DE APARATE ELECTRICE DE MASURAT - TIMIŞOARA
Calea Buziaşului nr. 26. Telex 71343. Tel. 6 4507
APARAT PENTRU MASURAREA
PRESIUNII ARTERIALE AMPA 300
Aparatul pentru măsurarea pre¬
siunii arteriale tip AMPA-300 este
un aparat electronic cu afişaj nu¬
meric, portabil, destinat măsurării
sau automăsurării presiunii arte¬
riale.
Prevăzut cu un ciclu de funcţio¬
nare complet automatizat, sensibi¬
litate ridicată şi imunitate crescută
la zgomote şi artefacte, aparatul
este utilizabil de către cadrele me- <
dicale, cărora le uşurează munca, <
sau direct de către persoanele care
doresc să-şi măsoare/suprave¬
gheze presiunea arterială.
Măsurarea se realizează utilizînd
metoda Korotkov (Riva-Rocci).
Detectarea zgomotelor Korotkov
se realizează cu ajutorul unui sis¬
tem electronic de captare şi prelu¬
crare, utilizînd ca traductor de sem¬
nal un microfon piezoceramic.
Un circuit de automatizare com¬
plex comandă mai întîi măsurarea
şi afişarea presiunii în timpul um¬
flării brasardei, apoi măsurarea şi
afişarea presiunii sistolice (ma¬
ximă) şi diastolice (minimă). Ace¬
laşi circuit asigură semnalizarea
descărcării bateriilor, poziţionarea
greşită a brasardei, umflarea insufi¬
cientă a brasardei.
Circuitele de ^măsurare a presiu¬
nii âu ca traductor o capsulă mano-
metrică.
l===i
Ji
i======i
_ )
@ Presiune insuficiente
©Poziţionare brasarde
©Baterie debarcata
AMPA 300
mmHg»nrT
kPa.juJ
CARACTERISTICI TEHNICE:
• Eroarea de măsurare a presiunii: max. ±4 mmHg (±0,5 kPa) la 23°C
• Valoarea maximă a presiunii măsurate: 300 mmHg (40 kPa)
® Unitatea de măsură utilizabilă: mmHg sau kPa (selecîabslă prin co¬
mutare)
® Domeniul temperaturii de funcţionare: ±10°C...±45°C, umiditate
maximă 75%
• Alimentare:
— internă: baterii 3 x R6 (4,5 Vec);
— externă: alimentator 3,5 V...6 Vec
® Temperatura de stocare: 0°C...±45°C, umiditate max. 90%
• Puterea consumată: max. 0,6 W/4,5 V
® Dimensiuni de gabarit:
— pentru aparat: 200 x 110 x 55 mm;
— pentru geantă (fără miner): 230 x 215 x 70 mm
• Greutate:
— aparatul cu baterii: max. 850 g;
— aparatul în geantă cu accesorii: max. 1 750 g
• Gradul de protecţie: IP20.
TEHNIUM 2/1988
»
GRĂDSMÂRU IULIAN — Bacău
Calificarea în meseria de electro¬
nist o puteţi obţine şi la şcoala
UCECOM.
Dacă înlocuiţi BF200 cu BFX89
trebuie să redimensionaţi rezistoa-
rele de polarizare. Nu montaţi
BF214.
COVACIU VASSLE — Cugir
Nu este recomandabil să folosiţi
două redresoare legate în serie, cel
mai bine este să vă construiţi un ali¬
mentator cu tensiune de 12 V stabi¬
lizată.
Se găsesc în comerţ transforma¬
toare de la televizoarele „Sport“ la
care aplicaţi o punte redresoare şi
un stabilizator electronic.
Consultaţi în acest sens sche¬
mele publicate în revista „Teh- •
nium“.
GHERGU CEZAR — Olteniţa
Valorile componentelor din
schema la care vă referiţi le puteţi
obţine de la autoruî cărţii.
GH1NEA CONSTANTIN — jud.
Argeş
Verificaţi contactele cablului de
legătură îa intrarea în amplificato¬
rul Fl-sunet.
HOTA EUGEN — jud. Mureş
în locul tranzistoarelor T-, şi Ţ 3
din generator montaţi EFT317, iar
în locul tranzistorului T 2 — EFT323.
POPA PAUL — Slatina-
'Folosiţi dimensiunile publicate în
„Tehnium" şi în cartea „Recepţia de
calitate TV“, autor M. Băsoiu.
CURiAC GABRIEL — Bucureşti
Nu deţinem dispunerea termina¬
lelor ia circuitul integrat 1032H.
RUPTAS FLORIN — Dorohoi
Vom reveni asupra construcţiei şi
interconectării antenelor Yagi.
VASILE NICOLÂE — Bucureşti -
Dacă imaginea este fără contrast
şi cu treceri în negativ, .trebuie .să
suspectaţi tubul cinescop.
CHiŞ VASILE — Saîts Mare
Convertizorul 12/220 V nu poate fi
realizat ca să funcţioneze decît cu
piesele indicate în schema electrică.
Dacă doriţi, un ajutor competent,
luaţi legătura cu radioclubul din lo¬
calitate, situat în Str. Libertăţii nr. 2.
STOICESCU NICOLAE - Bucureşti
Televizorul „Elcrom“ este con¬
struit ia întreprinderea „Eiectroni-
ca“-Bucureştî.
Vom publica un material despre
pornirea autoturismelor „Dacia".
MARIAN FLORIN — CluJ-Napoca
în radioreceptor defectul provine
din comutator. Televizorul are ten¬
siunea de alimentare slab filtrată şi
unele condensatoare de decuplare
DR?MBÂ ION - jud. Bihor
Construiţi montajul cu piesele in¬
dicate şi respectaţi strict modul de
interconectare.
M5HAS ADRIAN - Ploieşti'
Folosiţi tranz ist oarele
BF 245—256 în banda UUS.
VIZ5RU ION - Bacău
Vom publica în cur în d un receptor
pentru SHF.
NICULAE GHEORGHE— Bucureşti
Renunţaţi la înlocuirea tranzistoa¬
relor cu echivalente improvizate şi
montaţi un amplificator cu TBA-810.
POPA SOÂN — Braşov
Construiţi , un amplificator (publi¬
cat în „Tehnium") care să conţină
2N3055.
STANCIU VIOREL - jud. Mehedinţi
Circuitul 0AA145 este de produc¬
ţie I.P.R.S. şi poate fi procurat de ia
unităţile service. Preluaţi sunet de la
potenţiometrul de volum.
CREŢU 80NUŢ — fud. Prahova
întîi trebuie să aveţi autorizaţie de
radioamator şi apoi puteţi construi
un emiţător.
PÂNDREÂ ION - Făgăraş
Vom publica datele bobinelor soli-
NEGRARU NSCOLAE — Buzău
Vă' rugăm să vă adresaţi întreprin¬
derii tutelare.
GHEORGHE LAURENŢ1U — T@. Jiu
Scherha este corectă aşa cum a
fost publicată.
BiJNDUC MIHAI - Piatra Neamţ
Bd, Decebal, bl. P10, sc. B, ap 43;
oferă colecţia „Tehnium".
CLIM VASILE - Tuf cea
Se pare că tranzistorul este de¬
fect.
SĂNDUIESCU DRAGOŞ - Alexan¬
dria
Montaţi potenţiometre de 25 kn
(liniare).
GHENEA ION - jud. Mehedinţi
Nu deţinem datele şi adresele so¬
licitate.
ANGELESCU ION - Bucureşti
Verificaţi comparatorul de fază.
KONDKÂ ZOLTAN - jud. Cluj
instrumentul poate fi reparat nu¬
mai la un atelier metrologic.
Tranzistoareie 2N3055 nu por fi
înlocuite cu A3Z18.
ENCiSJ MIHAi - Bucureşti .
Cu iniţialele TUN s-au notat îran-
zistoare npn, iar cu DUG diode cu
germaniu.
Folosiţi un potenţiometru de 25
kn k .
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PR5M „ROMPRESF8LATE-
UA“ — SECTORUL EX»
PORT-IMPORT PRESĂ,.,..
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSF1R BUCU¬
REŞTI, CALEA GRîVSŢE!
NR. 64—66.
Tiparul executat ia
Combinatul Poligrafic * Casa Scînteii
Redactor-şef: mg. lOAN ALBESCU
Redaetar-şe! adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de fedActter-Tri^
Redactor responsabil de număr: iz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
/Prezentarea ' : Y'l
: .Administraţia ' ■'
.. Editura.. Şcintela .. ^