Tehnium/1989/8910

LUCRAREA PRACTICĂ 

DE BACALAUREAT. 

Dispozitiv electronic de 
protecţie 

Sursă de tensiune 
stabilizată 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ. 

Din nou despre puntea R 

Tester 

A.B.C. 

CQ-YO. 

Protejarea etajului final 
Reducerea perturbaţiilor 
Sintetizor de frecvenţă 

LABORATOR . 

Proiectarea şi construcţia 
transformatoarelor de bandă 
largă 

AUTOMATIZĂRI . 

Multimetru 
Orgă de lumini 

TV—DX. 

^ Recepţia în banda SHF 

INFORMATICĂ. 

MASTER-FILE 

Program pentru radioamatori 
Calculatorul electronic între 
două generaţii 

ATELIER . 

ROSTOV-105: 
Contor-programator 
Temporizator foto 

CITITORII RECOMANDĂ. 

Sesizor pentru uzura 
cărbunilor 
Radioreceptor UUS 

FOTOTEHNICĂ . 

Abacă pentru 
macrofotografiere 

REVISTA REVISTELOR. 

Rx 

Amplificator 

Convertor 

Divertisment 

SERVICE. 

Casetofonul IAUZA-207 


(CITIŢI ÎN PAG. 2-3) 













































sau ca detector de sculă uzată). 

Lucrarea de diplomă „Dispozitiv 
electronic de proiecţie" a fost apre¬ 
ciată cu nota maximă la ediţia 1986 
a examenului de bacalaureat; pen¬ 
tru elemente de noutate absolută şi 
progres tehnic pe plan mondial 
dispozitivul a obţinut prin O.S.I.M 
brevetul de invenţie R.S.R. nr. 
88 153, iar pe plan naţional certifica¬ 
tul de inovator nr. 588/29.04.1986, 
respectiv menţiune ia Sesiunea 
naţională de referate şi comunicări 
ale elevilor, Baia Mare, 1986. 


Student GORIMSEL1U G. TOCAsM - YOBOHF, 
cercetător şt. GORIMELIU TOGAW, YOBCEH, laşi 

~ P r . ote i a ^® a lucrătorilor, scule- de încălzire, condensatoare etc.- 

° Z 'i tlVe 0r ’ *' or 9 ai ? e,or de — automatizarea ciclurilor rriaşini- 
unor rea^’uH accid ® ntala 3 lor-unelte (folosirea ca detector de 

unor regimuri de lucru neadecvate; impact sculă-piesă, pentru co¬ 
mata c }* plarea sa ^.. decuplarea auto- manda automată a trecerii de pe 
mata a unor ventilatoare, dispozitive avans rapid pe avans tehnologic 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 
Aplicaţiile imediate ale dispoziti¬ 
vului deschid un cîmp larg’ de utili¬ 
zare, cum ar fi: 

— protecţia motoarelor electrice 
de c.c. sau c.a.; 














Pentru alimentarea, în vederea testării, unor 
montaje electronice, constructorul amator trebuie 
să aibă în dotare o sursă de tensiune continuă 
stabilizată, reglabilă în ceea ce priveşte valoarea 
tensiunii într-un domeniu cît mai larg. Concomi¬ 
tent, sursa de tensiune trebuie să asigure necesa¬ 
rul energetic referitor la consumul curentului so¬ 
licitat de montajul electronic testat şi, în eventua¬ 
litatea unui scurtcircuit sau la o depăşire a curen¬ 
tului maxim, sa reducă într-un timp cît mai scurt 
valoarea tensiunii de alimentare. 

Performanţele sursei de tensiune reglabilă sta¬ 
bilizată prezentate în continuare sînt următoarele: 

— tensiunea de alimentare: \J m: tea=22Q V/50 
Hz; 

— tensiunea continuă furnizată U.v/-,i#=0-:-36 V; 

— curent maxim debitat: I A/ =3 A; 

— factor de stabilitate: f=3 000; 

— factor de ondulaţie: y =10 4 (la curentui l A/ ). 

Schema-bloc a sursei de tensiune este prezen¬ 
tată în figura 1. Transformatorul de alimentare Tr. 
alimentează simultan două redresoare separate 
galvanic, care furnizează tensiunile continue U< 7 \ 
şi U(,t Tensiunea continuă principală U</> este 
controlată permanent de un regulator de ten¬ 
siune, de tip serie, RS, care stabileşte valoarea fi¬ 
nală a tensiunii de ieşire a sursei U.st,i« Această 
valoare se obţine prin acţionarea unui potenţio¬ 
metre din componenţa blocului amplificator de 
eroare AE. El compară în permanenţă valoarea 

liensiunii de ieşire cu o parte din valoarea tensiu- 
mii continue auxiliare U C /i în urma acestei com¬ 
paraţii este comandat regulatorul de tensiune se¬ 
rie RS, astfel încîî, indiferent de consumul de cu¬ 
rent al montajului experimental care urmează să 
fie testat, tensiunea de ieşire a sursei să fie men¬ 
ţinută la o valoare constantă. 

Blocul traductor de curent Ti furnizează o ten¬ 
siune proporţională cu valoarea curentului livrat 
de către sursa de tensiune consumatorului, deci 
montajului experimental testat. La depăşirea valo¬ 
rii maxime a curentului furnizat de către sursă 
este acţionată protecţia electronică PE, care blo¬ 
chează regulatorul de tensiune RS. 

Schema electrică a sursei este prezentată în fi¬ 
gura 2. Sursa se alimentează de la reţeaua de 
tensiune alternativă monofazată U*=220 V, F=50 
Hz. Transformatorul Tr. are rolul de reducere a 
valorii tensiunii de reţea la o valoare convenabilă 


potrivit scopului urmărit, U„ = 32 V. Transforma¬ 
torul mai are rolul de a separa galvanic reţeaua 
de alimentare industriala de montajul electronic 
ce urmează a fi alimentat cu tensiune continuă. 
Se utilizează un transformator cu o putere de cca 
120 VA, iar înfăşurarea secundară a transformato¬ 
rului trebuie să poată debita un curent de cca 3,5 
A. Condensatorul CI, amplasat la bornele înfăşu¬ 
rării secundare, are rolul de antiparazitare, scurt- 
circuitînd toate semnalele de radiofrecvenţă ce 
s-ar putea propaga de la reţea. Tensiunea alter¬ 
nativă obţinută la bornele înfăşurării secundare 
se aplică simultan punţilor redresoare PI şi P2. 
Condensatoarele C2-=C5 au rolul de îmbunătăţire 
a regimului tranzitoriu de comutaţie al fiecărei 
diode proprii punţii redresoare PI. in acest fel se 
asigură o ondulaţie şi un număr de armonice mi¬ 
nime ale tensiunii pulsatorii continue furnizată de 
puntea redresoare PI. La bornele condensatoru¬ 
lui de filtraj C8 se obţine tensiunea continuă U ( ,-. 
ce urmează a fi stabilizată. Condensatoarele C6 şi 
C7 au fost prevăzute cu scopul separării galva¬ 
nice dintre cele două surse. Tensiunea continuă 
livrată de puntea redresoare P2 s-a prevăzut în 
scopul asigurării reglajului de la zero al tensiunii 
de ieşire a montajului (Umtf=0...36 V). Conden¬ 
satorul C9 asigură filtrajul tensiunii continue pul¬ 
satorii furnizată de puntea redresoare P2. La bor¬ 
nele diodei Zener D2 se obţine tensiunea conti¬ 
nuă auxiliară U ( ,i Grupul R1—Dl este prevăzut 
în scopul evitării unor unde de supratensiune ce 
s-ar putea propaga în momentul unor regimuri 
tranzitorii de funcţionare a sursei de tensiune 
(pornit, oprit etc.). In acest fel amplitudinea undei 
de _supratensiune este limitată la valoarea de 47 
V. în timpul regimului normal de lucru, dioda Ze¬ 
ner Dl este blocată, neintervenind în funcţiona¬ 
rea curentă a sursei de tensiune. 

Regulatorul de tensiune RS este de tip serie, 
format din tranzistoarele T4, T5 şi T6, amplasate 
într-un montaj cu o configuraţie de tip triplet. 
Amplificatorul de eroare al sursei de tensiune 
este format din grupul care conţine tranzistoarele 
T2 şi T3. Ele sînt amplasate într-un montaj de tip 
amplificator diferenţial. Tranzistorul T3 furnizează 
în colector tensiunea de comandă,a elementului 
regulator de tensiune serie RS. Pentru alimenta¬ 
rea tranzistorului T3 în vederea unei funcţionări 
optime a montajului, s-a prevăzut o configuraţie 


Ing. EMIL MARIAN 


de tip generator de curent constant, care include 
tranzistorul TI. Tensiunea continuă auxiliară UC4 
se aplică amplificatorului de eroare AE prin fnţer- 
mediul rezistenţei R2, în baza tranzistorului T2. în 
regim static de funcţionare (consum de curent 
constant la bornele sursei de tensiune), valoarea 
.tensiunii de ieşire a sursei este determinată de 
poziţia cursorului potenţiometrului, R12. De la 
cursor se preia o fracţiune a tensiunii de ieşire, 
care se compară cu tensiunea continuă Um de 
către amplificatorul de eroare, AE. Ulterior, ele¬ 
mentul regulator serie este comandat astfel încît 
tensiunea de ieşire se modifică pînă la obţinerea 
unei valori stabile. Comanda amplificatorului de 
eroare AE se realizează prin modificarea poten¬ 
ţialului electric din colectorul tranzistorului T3. în 
regim dinamic de funcţionare, atunci cînd consu¬ 
mul de curent al montajului alimentat este varia¬ 
bil, amplificatorul de eroare sesizează posibilele 
variaţii de tensiune ale sursei. Prin intermediul di- 
vizorului de tensiune format din rezistenţele R12, 
R13 şi R9 orice variaţie de tensiune de ia bornele 
sarcinii este instantaneu sesizată de amplificato¬ 
rul diferenţial AE, deoarece o fracţiune din ten¬ 
siunea de ieşire este aplicată permanent pe intra¬ 
rea inversoare a acestuia — baza tranzistorului 
T3. 

Ca urmare a acestui fapt, amplificatorul de 
eroare AE exercită o acţiune de sens contrar va¬ 
riaţiei de tensiune de la bornele sarcinii, coman- 
dînd elementul regulator de tensiune serie RS 
astfel încît să se restabilească situaţia iniţială, 
menţinînd practicconstantă tensiunea de la bor¬ 
nele sursei de tensiune. 

La depăşirea curentului maxim (.!„,—3 A) sau în 
cazul unui scurtcircuit, tensiunea obţinută ia bor¬ 
nele rezistenţei R10 implică intrarea în conducţie 
a tranzistorului T7. Rezistenţa R10 reprezintă tra- 
ductorul de curent, Ti, iar tranzistorul T7 repre¬ 
zintă protecţia electronică PE. în urma intrării în 
conducţie a tranzistorului T7, curentul furnizat 
elementului regulator serie este deviat de la 
acesta spre masa montajului. Acest fapt deter¬ 
mină blocarea elementului regulator serie, deoa¬ 
rece baza tranzistorului T4 primeşte un potenţial 
electric foarte apropiat de cel al masei. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



TEHNIUM 10/1989 









DIN NOU DESPRE PUNTEA 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Cele opt rezistenţe etalon se vor 
dimensiona conform valorilor din 
tabel, prin selecţionare din clasele 
de precizie 0,5% + 1% şi eventual 
prin mici retuşuri (combinaţii serie 
— paralel), utilizînd —ca şi în cazul 
lui R1, R2, R'l, R'2 — numai rezis- 
toare cu peliculă metalică, pentru o 
mai bună stabilitate în timp. 

După aceste operaţii laborioase, 
dar foarte importante, putem trece 
la realizarea punţii conform sche¬ 
mei din figura 5. 

Potenţiometrul P va fi echipat cu 
un buton cu „cioc“ (vîrf ascuţit, ac 
sau alt reper fin, uşor sesizabil). 
Sub piuliţa de strîngere a potenţio- 
metrului se va fixa de panou un disc 
circular ce va servi ca suport pentru 
scala de măsurare. Pe un cerc con¬ 
centric cu butonul se marchează 
extremităţile cursei active a curso¬ 
rului, notate cu 1 şi respectiv 10. 
Prin rotirea adecvată a potenţiome- 
trului ne vom asigura de plasarea 
simetrică a acestor extremităţi (in¬ 
dicate de „ciocul 1 ' butonului), în ra¬ 
port cu verticala, de preferinţă în 
partea de jos a discului (fig 7). Aşa 
cum a fost structurată schema pun¬ 
ţii din figura ’ 5, extremităţii din 
stînga a cursei îi corespunde rapor¬ 
tul maxim de măsurare, implicit va¬ 
loarea maximă a domeniului Rx, 
deci ar trebui să marcăm această 
extremitate cu 10, iar pe cea din 
dreapta cu 1. Pentru a păstra însă 
„tradiţia" citirilor crescătoare de la 
stînga la dreapta, în figura 7 am pro¬ 
cedat invers, ceea ce implică fie în¬ 
locuirea reciprocă a elementelor Rx 
şi Ret în montaj, fie inversarea co¬ 
nexiunilor la cele două capete ale 
potenţiometrului. 

Urmează etalonarea punţii,' res¬ 
pectiv divizarea şi marcarea scalei 
pe intervalul 1 4- 10. Conform celor 
arătate mai înainte, va fi suficient să 
etalonăm un singur domeniu de 
măsurare, celelalte păstrîndu-se 


automat in limitele de eroare impli¬ 
cate de rezistenţele etalon, ca şi de 
rezistenţele de referinţă utilizate, 
prin multiplicare cu puterea cores¬ 
punzătoare a lui 10. Este chiar indi¬ 
cat să marcăm poziţiile comutato¬ 
rului de domenii, K, nu prin cifrele 1, 
2, ... 8 ca în tabel, ci prin puterea lui 
10 cu care trebuie înmulţită valoa¬ 
rea de pe scală pentru a obţine pe 
Rx în ohmi (10" 1 ; 10°; 10 1 ; IO 2 ; ... 
IO 6 ). 

De exemplu, selecţionăm din K 
domeniul 5 (1 kn -f 10 kfî), marcat 
acum IO 3 . Ne procurăm un număr 
suficient de mare de rezistenţe cu 
valoarea nominală între 1 kn şi 10 
kO, astfel încît să fie acoperit cît mai 
uniform acest domeniu (cel puţin 
3—4 rezistenţe în jurul fiecărei 
unităţi între 1 şi 10). Măsurăm cît 
mai precis aceste rezistenţe prin 
alte metode şi le ataşăm valorile co¬ 
respunzătoare (mici etichete etc.J, 
pentru a nu le încurca ulterior. In 
continuare alimentăm puntea şi 
„măsurăm" toate aceste rezistenţe, 
conectîndu-le_ în ordine arbitrară la 
bornele Rx. în dreptul fiecărei po¬ 
ziţii de echilibru trasăm o linie per¬ 
pendiculară pe scala provizorie şi o 
notăm cu valoarea corespun¬ 
zătoare a rezistenţei (de pe eti¬ 
chetă). Cu aceste repere ne va fi 
foarte uşor să marcăm pe scală di¬ 
viziunile 1, 2, 3, ... 10, ca şi diviziu¬ 
nile zecimale prin interpolare. De 
remarcat că extremităţile scalei (1 
şi 10), marcate provizoriu la cape¬ 
tele cursei active a cursorului, se 
vor deplasa puţin spre interior, ca 
efect al marjelor de siguranţă adop¬ 
tate ia realizarea divizorului 
R1 —P—R2. 

Urmează o verificare sumară (în 
trei-patru „puncte"), pentru a ne 
convinge că etalonarea se păstrea¬ 
ză şi pe celelalte domenii. Dacă 
două sau mai multe domenii cores¬ 
pund bine, dar altul (altele) prezintă 
decalaje neacceptabile, se vor veri¬ 
fica şi reajusta rezistenţele etalon 



ale acestora din urmă. 

Ne-au mai rămas de analizat doua 
aspecte importante, anume precizia 
de măsurare (sau eroarea relativă 
maximă scontata) în urma acestei 
„mici" modificări în schema de prin¬ 
cipiu a punţii şi detectorul de zero 
(notat cu M în figurile 1, 3 şi 5), la 
care nu am făcut încă referiri con¬ 
crete. 

Vom presupune că în schema 
punţii (fig, 5) am înlocuit între ele 
elementele Rx şi Ret, din motivele 
arătate mai înainte. Aceasta revine 
la inversarea raportului de măsu¬ 
rare, deci ecuaţia curbelor de etalo- 
nare (15) devine în cazul de faţă: 


100+11.iqr W 

et 100110- (jio- 1)d 
(18) 

Daca simplificăm fracţia cu (1 10-1) 
şi efectuăm calculele implicate, 
obţinem cu o bună aproximaţie: 



46.25 + d 

146.25 - d 

46.25 4 d 

146.25 -d 


(19) 

(19) 


Regăsim astfel rezultatele obţi¬ 
nute anterior, anume că diviziunii 
d = 0 îi corespunde valoarea R x ' = 


= R e 't/110 ; diviziunii d = 50 îi co¬ 


respunde R x ' = R e {; diviziunii d = 100 


îi corespunde R^ =1 10 • R e j 


După cum se poate uşor constata 
din relaţia (19). divizarea scalei în 
valori R, (intervalul 1 — 10 propus) 
va fi pronunţat neliniară, fapt care 
ne supără îa prima vedere, dar care 
nu are consecinţe negative asupra 
erorii relative de măsurare. într-ade- 
văr, se demonstrează că eroarea re¬ 
lativă maximă a lui Rx cauzată de 
imprecizia Ad cu care a fost stabilită 
ppziţia de echilibru (diviziunea d) 
are expresia 


« 19 250 • Ad 

(46,25+d) (146,25—d) 


( 20 ) 


Reamintim că în toate aceste rela¬ 
ţii diviziunea d corespunzătoare 
echilibrului punţii este considerată 
pe scala liniară ipotetică, în care am 
gradat iniţial cursa activă a poten¬ 
ţiometrului (100 de diviziuni echidis¬ 
tante, numerotate de la stînga la 
dreapta). 

Să presupunem că la decelarea 
poziţiei de echilibru comitem o aba¬ 
tere de cel mult Ad = 0,5 (plus sau 
minus o jumătate de diviziune). înlo¬ 
cuind în (20), obţinem: 


pentru d = 0, SR, *= 1,42%; 
pentru d = 50, <5R, ~ 1,04%; 
pentru d = 100, SR, ~ 1,42%. 

Eroarea <5R, variază, ca şi mai 
înainte, simetric în raport cu mijlo¬ 
cul scalei (d=50), fiind maximă la 
extremităţi, dar de numai cca 1,42%, 


4 


ceea ce reprezintă un cîştig sub- ; 
stanţial. * . . 

Dacă am fi considerat Ad=0,25, va- J 
lorile de mai sus s-ar fi redus la ju- ( 
mătate, adică eroarea relativă ma- 1 
ximă a lui R, ar fi rezultat între cca 
0,5% şi 0,7%, ceea ce reprezintă o \ 
precizie de măsurare foarte bună 
pentru necesităţile amatorilor. 

Observăm că problema „cheie" o 
constituie fineţea sau precizia cu 
care reuşim să stabilim poziţia de 
echilibru, iar aceasta depinde esen¬ 
ţial de calitatea potenţiometrului P 
utilizat şi de sensibilitatea detecto¬ 
rului de zero. 

Despre potenţiometru am mai vo£ 
bit; vom reţine faptul că el trebui 
să aibă un diametru cît mai mare şi 
un pas cît mai fin al cursorului. De 
asemenea, din considerente de sta¬ 
bilitate în timp, se va alege obligato¬ 
riu un model bobinat. 

în ceea ce priveştte detectorul de 
zero, lucrurile par mai complicate. 

Pe de o parte, el trebuie să admita 
la intrare tensiunile maxime (pozi¬ 
tive sau negative) pe care dezechili¬ 
brul punţii le poate genera în diago¬ 
nala de măsurare, fiind, totodată, 
capabil să indice în orice moment 
sensul dezechilibrului. Pe de altă 
parte, detectorul trebuie să fie foarte 
sensibil în vecinătatea lui zero pen¬ 
tru a putea evidenţia variaţiile spre 
plus sau spre minus cauzate de cea 
mai fina acţionare posibilă a curso¬ 
rului lui P de o parte_sau cealaltă a 
poziţiei de echilibru. în fine, se im¬ 
pune de la sine condiţia ca „zeroul" 
detectorului să fie foarte stabil în 
timp şi cu temperatura (eventual 
ajustabil), pentru a asigura repro- 
ductibilitatea etalonării scalei. 

Dintre numeroasele variante posA 
bile am ales soluţia cea mai simplar - 
şi anume utilizarea ca detector de 
zero a unui comparator de tensiune 
realizat cu AO (fig. 8). Rezultate 
foarte bune s-au obţinut cu opera¬ 
ţionalul TL083CN, care este în teh¬ 
nologie BIFET (tranzistoare J—FET 
la intrare), deci cu impedanţă foarte 
mare de intrare. 

Poziţia de echilibru a punţii este 
indicată prin stingerea unui LED şt 
aprinderea (practic simultană) a ce¬ 
luilalt Din considerente de disipaţie. 
termică se vor folosi LED-uri minia¬ 
tură, avînd curentul nominal de 1 — 

3 mA, bineînţeles diferit colorate, 
înainte de conectare în diagonala 
C—D a punţii, se vor scurtcircuita 
bornele de intrare ale comparatoru¬ 
lui (notate tot cu C şi D) şi se va re¬ 
gla potenţiometrul de offset, P, ast¬ 
fel încît ambele LED-uri să rămîna 
stinse complet. 

în încheiere facem o precizare în 
legătură cu alimentarea punţii. După 
cum am mai arătat, se poate folosi o 
sursă de tensiune continuă joasă 
(6-9 V), nu neapărat stabilizată, dar 
obligatoriu foarte bine filtrată. în se¬ 
rie cu această sursă se va conecta 
— tot obligatoriu — o rezistenţă de 
cca 1 kli pentru a limita la valori ne- 
periculoase curentul prin 
rezistenţele etalon şi cele de măsu¬ 
rat, în cazul domeniilor joase. 


TEHNIUM 10/1989 



(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Efectuînd formal înmulţirea, obţinem y = 5- 
(10 ± 0,01) = 50 ± 0,05, adică intuim că eroarea 
absolută maximă a crescut de C = 5 ori, a y = 0,05 
(faţă de « x = 0,01), pe cînd eroarea relativă ma¬ 
ximă a rămas neschimbată, <5 y (%) = 100-a y /y = 
100-0,05/50 = 0,1%. Lucrurile chiar aşa stau şi 
putem afirma în acest caz că operaţia nu a afec¬ 
tat precizia mărimii iniţiale (precizia este dată, 
după cum ştim deja, de eroarea relativă maximă). 

In practică se întîmplă însă foarte rar să 
operăm cu constante exacte. De cele mai multe 
ori, C este la rîndul său tm număr aproximativ, pe 
care — chiar dacă l-am putea determina oricît de 
precis dorim — sîntem nevoiţi să-l rotunjim prin 
suprimarea cifrelor zecimale peste un anumit 
rang. De pildă,. C poate fi cunoscuta constantă 
7r « 3,141593. întrebarea firească este: cum tre¬ 
buie rotunjită valoarea lui n (cîte zecimale să 
păstrăm, conform convenţiei cunoscute de com¬ 
pletare), astfel ca rezultatul y = n-x să nu-şi mo¬ 
difice semnificativ precizia în comparaţie cu cea 
a mărimii iniţiale x? 


Problema poate fi rezolvată „băbeşte", luînd 
succesiv valorile aproximative ale lui tt (3; 3,1; 
3,14; 3,142; 3,1416 etc.) şi calculînd de fiecare 
dată pe S y (%). De exemplu, pentru rr« 3,1, eroa¬ 
rea absolută maximă este de cca a„ « 0,0416, iar 
eroarea relativă maximă de cca S„ (%) 1,3%. 

înmulţind formal, y = n-x (3,1+0,0416) • 
• (10±0,01) « 31+0,45, constatăm o abatere ab¬ 
solută maximă a y = 0,45 faţă de produsul pro- 
priu-zis y = 7T*x « 3,1-10 = 31. Prin urmare, eroa¬ 
rea relativă maximă este în acest caz 5 y (%) «100- 
0,45/31 « 1,45%, inacceptabil de mare faţă de 
<5 X = 0,1%. Puteam să şi „bănuim" de fapt că re¬ 
zultatul va fi mult mai imprecis, deoarece l-am 
luat pe ir cu o eroare relativă de cca 1,3%. Se im¬ 
pune, deci, rotunjirea mai exactă, de pildă n 3,14; 
calculînd, vom constata şi de data aceasta o 
eroare relativă sensibil mai mare, S y (%) » 
0,15%. Abia aproximarea n 3,142 ne va con¬ 
duce la un rezultat satisfăcător, dar după cîtă 
muncă! 

Dacă am fi cunoscut de la început regula după 
care eroarea relativă maximă a produsului este 
egală cu suma erorilor relative maxime ale facto¬ 
rilor, am fi „căzut" de la început pe soluţia co¬ 
rectă. într-adevăr, x fiind dat cu aproximaţie de 
0,1%, am fi luat pe n cu cel puţin un ordin de 
mărime mai precis, adică afectat de o eroare re¬ 
lativă maximă de cca 0,01%*Prima variantă care 
satisface această condiţie este tocmai n <*> 3,142. 


Noi am considerat aici doar o operaţie banală, 
dar ce ne facem dacă prelucrarea matematică 
implică puteri, radicali, funcţii trigonometrice, 
exponenţiale, logaritmi etc.? Hotărît lucru, nu 
vom mai putea proceda „băbeşte" (decît cu efor¬ 
turi demne de milă) şi nu ne rămîne decît să ne 
iniţiem în calculul erorilor funcţiilor, domeniu ex¬ 
trem de simplu de altfel pentru cine are tunoş- 
tinţe elementare de analiză matematică. 

Cu titlu informativ, prezentăm în anexa 1 un 
ghid simplificat în acest sens, referitor la funcţiile 
de una sau de două variabile independente."Citi¬ 
torii care nu au ajuns încă să stăpînească apăra¬ 
tul matematic implicat pot beneficia fără pro¬ 
bleme de rezultatele finale sintetizate în tabele, 
pentru cîteva dintre operaţiile cele mai uzuale. 


ANEXA 1 

Să considerăm întîi funcţia: 

i y = f(x) (12) 

derivabilă pe întreg domeniul de definiţie şi să 
presupunem că variabila independentă x este un 
număr aproximativ, căruia îi cunoaştem eroarea 
absolută maximă, a x> implicit şi eroarea relativă 
maximă, 6 X (%). 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


Pagini realizate de fiz. ALEX. MĂRCULESCU 




Montajul descris în continuare 
poate servi la sortarea, respectiv 
împerecherea unor componente 
electronice după parametrul ten¬ 
siune. Intercaiînd la intrare traduc- 
toare adecvate, el poate fi făcut să 
sorteze şi după alţi parametri, de 
exemplu după rezistenţa electrică, 
intensitatea curentului etc. 

Schema de principiu (fig. 3) are ia 
bază comparatorul cu fereastră reali¬ 
zat cu două amplificatoare operaţio¬ 
nale, aşa cum se indică în figura 1. 
Alimentarea se : face de la o sursă 
unică de tensiune, +U, de preferinţă 
stabilizată şi foarte bine filtrată. 
Borna minus (respectiv zero) a sur¬ 
sei se conectează la masă. în aceste 
condiţii, datorită absenţei buclelor 
de reacţie negativă, ieşirea fiecăruia 
Idintre operaţionale poate lua practic 
^turnai una din cele două extreme, 


„sus" (H-high) sau „jos" (L-low), 
determinate de valoarea tensiunii de 
alimentare şi dependente într-o 
anumită măsură de structura internă 
a AO. 

Să presupunem că am ales pragu¬ 
rile de tensiune U p1 şi U p2 fixe, cu 
U p i < U p 2 , ambele mai mici decît 
tensiunea de alimentare U. Este uşor 
de observat că pentru tensiunea de 
intrare U x , variabilă între zero şi U, 
caracteristica de transfer Uq= f(U x ) 
are forma din figura 2, unde am 
notat cu Upn tensiunea de saturaţie 
„sus" a ieşirii AO. Altfel spus, mon¬ 
tajul pune în evidenţă „fereastra" de 
tensiune U pl -U p2 , prin aceea că 
tensiunea de ieşire este zero atunci 
cînd Ux se află cuprinsă între U p1 şi 
U p2 , iar în rest tensiunea de ieşire 
are valoarea constantă Uqh- 

De exemplu, să considerăm că U x 
se află între zero şi U p1 , adică 0 < 
• U x < U p1 . Operaţionalul AOI are în 
acest caz intrarea inversoare „mai 
pozitivă" decît intrarea neinversoare, 
deci ieşirea sa va avea nivelul „jos", 
Upi|_ (apropiat de zero). Operaţiona¬ 
lul A02 va avea însă intrarea nein¬ 
versoare?'mai pozitivă decît cea in¬ 
versoare, deci ieşirea la nivelul 
„sus", Uq 2 h- Dioda D 2 , deschisă, va 
transfera ia ieşire acest potenţial, 


diminuat puţin prin căderea în direct 
pe ea, rezultlnd Up= U 0 h- 

Pentru Ux aflată in „fereastra" de 
tensiune, U pl < U x < U p2 , ambele 
operaţionale vor avea ieşirea „jos", 
ambele diode vor fi blocate şi deci 
U Q va lua valoarea zero. 

In fine, pentru U p2 < U x rezultă 
similar U<j= Uqh- 

O primă aplicaţie a comparatorului 
fereastră o constituie sortarea 
(împerecherea) unor surse de ten¬ 
siune continuă, de exemplu a bate¬ 
riilor din aceeaşi clasă de fabricaţie. 
Pragurile U p1 şi U p2 dorite se pot 
obţine din sursa de alimentare U, de 
exemplu aşa cum se arată în figura 3 
(divizoarele cu stabilizare suplimen¬ 
tară Ri-D^-Pl respectiv FVDzz-Pa)’ 
Pentru evidenţierea „ferestrer, la 
ieşire a fost conectat un LED în 
serie cu o rezistenţă adecvată de 
limitare. 

Se ştie că tensiunea la bornele 
unei baterii variază pronunţat în 
funcţie de curentul solicitat, în spe¬ 
cial atunci cînd bateria este uzată 
sau foarte veche (rezistenţă internă 
mărită), în schimb tensiunea „în gol" 
— sau forţa electromotoare — poate 
rămîne practic nemodificată un timp 
îndelungat, inducîndu-ne în eroare 
la o verificare neatentă. De aceea se 


recomandă ca bateria Bx testată sa 
fie obligată să debiteze un curent 
semnificativ, de exemplu printr-un 
bec adecvat L, conectat în paralel 
(fig- 4). 

0»altă aplicaţie posibilă o repre¬ 
zintă sortarea rezistenţelor. De 
exemplu, dintr-un lot foarte mare de 
rezistenţe dorim să le alegem pe 
acelea cu valoarea reală Rx cuprinsă 
între două limite date, R1 şi R2 (R1 
< R2). Vom apela de data aceasta la 
serviciile unei surse de curent con¬ 
stant, I (fig. 5), care să traducă liniar 
rezistenţa electrică în tensiune, Ux = 
I. Rx. 

De exemplu, vrem să sortăm 
rezistenţe cu valoarea între R1 = 1 
kfl şi R2 =1,1 kfl şi avem la 
dispoziţie o sursă I = 3 mA suficient 
de precisă. Vom realiza în acest caz 
pragurile de tensiune U p1 =1. R1 =3 
mA. 1 kfl = 3 V şi U p2 = I R2 = 3,3 V. 

In figura 5 este menţionată şi 
tensiunea auxiliară U’ care alimen¬ 
tează sursa de curent constant I 
(pentru cazul cînd cele două ten¬ 
siuni sînt diferite). Vom avea însă 
grijă să alegem U’ CU, pentru a nu 
risca să aplicăm pe intrările AO 
tensiuni mai mari ca U (de exemplu, 
în eventualitatea unor rezistenţe Rx 
întrerupte). - 




TEHNIUM 10/1989 


5 




Vo M 






Prof. IMICOLAE CODÂRNA!, W3ZWI 


Mulţi dintre radioamatorii de pe 
benzile de US şi UUS se plîng ade¬ 
sea de distrugerea tranzistoarelor 
din etajul final fie simplu, cu un sin¬ 
gur tranzistor, fie în push-pull. Evi¬ 
dent, în ultimul caz, pierderea este 
mult mai gravă şi mai costisitoare. 
Răsfoind cîteva reviste mai vechi, 
am dat de o schemă publicată sub 
semnătura lui UB5EFN, care utili¬ 
zează în aparatura sa de UUS mon¬ 
tajul din figură. 

Acest sistem de protecţie funcţio¬ 
nează în felul următor: cînd pe co¬ 
lectorul'tranzistorului final VI suma 
tensiunilor continuă şi alternativă se 
apropie de valoarea 0,8. Uce max., 
stabilizatorul VD2’ se „străpunge", 
tranzistorul VT1’_ se deschide, iar 
VT2’ se închide. în acest fel se mic¬ 


şorează amplificarea etajului format 
din tranzistorul V3 şi, ca urmare, se 
va micşora tensiunea de înaltă frec¬ 
venţă de pe colectorul tranzistorului 
final al transceiverului sau transver- 
terului. 

Reglînd circuitul de protecţie (de- 
conectînd în prealabil rezistorul RV 
de transverter sau transceiver), pe 
intrarea lui se aplică o tensiune 
egală cu 0,8 Vce max. (pentru tran¬ 
zistorul KT9G7, Uce max. = 6QV), se 
alege (sortează) rezistorul R2’ pînă 
cînd se ajunge ca tranzistorul VT2’ 
să fie blocat (închis). 

Elementele R1’, R2\ VD1’, VD2’, 
R3’, VTT şi CI’ se dispun în apro¬ 
pierea tranzistorului final, iar C2’, 
C3’, R4’ şi VT2’ alături- de tranzisto¬ 
rul V3. Montajul se execută pe 


puncte de sprijin, fie sub forma de 
„insuliţe" circulare executate în cir¬ 
cuitul placat Cu ajutorul unei freze, 
fie pe suporturi „izolate de circuitul 
placat — aerian. în ambele cazuri se 
impune ca legăturile dintre elemen¬ 
tele montajului să fie minime. 

Metodă descrisă mai sus poate fi 
folosită cu succes şi în aparatura de 
US sau în alte construcţii unde pro¬ 
tejarea etajelor de putere este impe¬ 
rios necesară. 

Rezistenţa R2’ poate fi — pentru 
încercări — înlocuită cu un poten- 
ţiometru de 5 kQ, eventual bobinat, 
iar după reglaj, prin măsurarea por¬ 
ţiunii utile, se va introduce o rezis¬ 
tenţă echivalentă. Blocarea tranzis¬ 
torului KT315 se poate pune în 
evidenţă montînd un instrument de 


măsură fie în punctul A, fie în punc¬ 
tul B, reglajul făcîndu-se pentru cu¬ 
rentul minim prin KT315A; in 
această situaţie, cît şi în situaţii in¬ 
termediare, în punctul C se pot citi 
cu un voltmetru valorile tensiunii de 
alimentare ale tranzistorului între 0,1 
şi 28 V. 

Pentru tranzistoarele fabricate la 
I.C.C.E., de tipul 2N3375 şi 2N3632, 
Uceo max. = 40 V. în acest caz R2 ! 
se va calcula pentru 0,8.40 V = 32 V. 
Rezistenţa R2’ va fi deci mult mai 
mică. 


Revista „Radio" nr. 1/1979 si 
6/1984 


1,2nF 512/1OW 1,1kil 


8*3 Op F 

p56pF 



1,2nF 



i&D L - 


VDl’ VD2 1 
KA. 503 KC163A 


0,1-f % 20V @ 


C’ — în schema originală lipseşte; pentru o bună adaptare se recomandă un filtru - complet C poate 

avea capacitatea intre 10 şi 300 pF. 


RE DUCEREA IPE RITURI ■ 




8ng. LI VIU MACOVEAiMU ^ VD3RD, maestru el sportului 


După cum se ştie, radioemiţătoa- 
rele la care nu s-au luat o serie de 
măsuri pot produce perturbaţii radi- 
oelectrice. Aceste perturbaţii sînt cu 
atît mai prezente cu cît distanţa din¬ 
tre locul unde se găsesc radioemiţă- 
torul şi celelalte aparate este mai 
mică. Perturbaţiile pot ajunge la 
aparatele din vecinătate pe mai 
multe căi. Una dintre aceste căi o 
constituie chiar reţeaua de alimen¬ 
tare cu energie electrică, mai ales 
atunci cînd puterea radioemiţătoru- 
lui depăşeşte 50 W şi dacă nu s-a 
realizat o adaptare optimă cu circui¬ 
tul antenei, sau cînd'nu se dispune 


de o bună priză de pămînt conec¬ 
tată la radioemiţător. 

în acest material se vor trata posi¬ 
bilităţile de reducere a acestui gen 
de perturbaţii. De ia început trebuie 
făcute unele precizări. Astfel, se ştie 
că în price imobil alimentarea cu 
energie electrică se face printr-o re¬ 
ţea de curent trifazat, de la care se 
folosesc conductoarele de fază şi 
conductorul de nul, aşa fel încît în 
fiecare apartament să existe la ta¬ 
bloul de siguranţe tensiunea de 220 
V. Dacă se notează conductoarele 
celor trei faze cu R, S şi T, iar con¬ 
ductorul de nul cu N sau cu zero. 


distribuţia de energie într-un imobil 
se realizează astfel: R—N; S—N şi 
T—N. Funcţie de numărul de apar¬ 
tamente ale imobilului, energia elec¬ 
trică distribuită pe apartament este 
astfel repartizată încît puterile elec¬ 
trice disponibile să fie pe cît posibil 
egale la toate apartamentele, spre a 
nu se dezechilibra în ansamblu cir¬ 
cuitul electric trifazat. De aceea, de 
exemplu, dacă într-un imobil cu mai 
multe etaje, la unul din apartamente 
se găseşte repartiţia R—N, aceasta 
nu se va mai găsi decît doar la cî¬ 
teva' alte apartamente, în rest exis- 
tînd celelalte combinaţii posibile, 


adică S—N şi T—N. De aceea, poate 
va părea paradoxal, dar în imobilele 
cu multe apartamente, dacă p㬠
trunde curent de radiofrecvenţă pe 
reţeaua electrică, de la un radioemi¬ 
ţător aflat în imobilul respectiv, este 
posibil ca perturbaţiile să apară mai 
intens la apartamentele unde distri¬ 
buţia electrică este identică cu 
aceea a apartamentului cu radioemi- 
ţătorul, iar în celelalte apartamente 
să fie mult mai reduse sau chiar de¬ 
loc. 

De obicei, astfel de perturbaţii de¬ 
ranjează mai puţin radioreceptoarele 
şi chiar deloc aparatele cu semicon¬ 
ductoare alimentate din baterii. De 
asemenea, sînt mai puţin perturbate 
televizoarele echipate cu tuburi elec¬ 
tronice, fiind mai puţin sensibile, !n 
schimb, sînt puternic perturbate te¬ 
levizoarele moderne cu circuite inte- 


6 






grate, ele fiind foarte sensibile. Per¬ 
turbările sînt şi mai supărătoare, 
cînd se lucrează în telefonie. 

Pentru remedierea unei asemenea 
situaţii se recomandă următoarele 
măsuri: 

1. Ecranarea radioerniţătorului, 
prin închiderea iui într-o cutie meta¬ 
lică, preferabil din tablă de aluminiu, 
şi conectarea ia o priză de pămînt. 

2. Ecranarea redresorului (sau re- 
dresoareior), dacă constituie o uni¬ 
tate separată de radioemiţător şi co¬ 
nectarea la priza de pămînt (în lipsa 
posibilităţii de confecţionare a unor 
cutii pentru ecranare, se poate fo¬ 
losi în acest scop plasă din sîrmă de 
cupru sau alamă cu ochiurile mai 
mici de 5x5 mm, cu care se vor rea¬ 
liza cuşti Faraday, conectate şi eie 
la priza de pămînt; legătura ta priza 
de pămînt trebuie să fie cît mai 
scurtă, folosindu-se un conductor 
din cupru masiv sau liţat, cu diame¬ 
tru! de minimum 4 mm). 

3. Măsurarea cuantumului de 
unde reflectate pe circuitul de ieşire 
a! radioerniţătorului spre antenă cu 
ajutorul unui reflecîometru. 


Se cere ca raportul între unda di¬ 
rectă şi aceea* reflectată să fie cît 
mai mic, conform relaţiei: 

K - Ud Ur 
Ud - Ur 

în care Ud = tensiunea undei directe 
(sau numărul ,de diviziuni de pe ca- 
dranui instrumentului de masurat 
unda directă); Ur = tensiunea undei 
reflectate (sau numărul de diviziuni 
de pe cadranul instrumentului de 
masurat unda reflectată). 

Valori optime pentru K sînt cu¬ 
prinse între 1,1 şi 1,3, dar se pot ad¬ 
mite chiar şi 1,5...1,8. Dacă nu se 
obţin astfel de valori, rezultă ca fie 
nu s-a realizat o adaptare optimă cu 
circuitul antenei, fie Jnsăşi antena 
nu este corect dimensionată. Astfel 
de procese au ioc în special în cazul 
antenelor a căror lungime reprezintă 
1/4 din lungimea de undă sau şi mai 
puţin. 

4. Verificarea prizei de pămînt şi a 
circuitului de legare la pămînt. O 
foarte bună priză de pămînt ar tre¬ 


bui să aibă o rezistenţa electrica de 
circa 4 ohmi, dar este mai dificil de 
realizat în imobilele cu multe etaje. 
Pentru astfel de situaţii se poate fo¬ 
losi legarea ia borna de împamîntare 
a prizelor şuco sau la instalaţia de 
apă, cu condiţia de a se verifica 
obligatoriu continuitatea electrică, 
în acest scop, se va a conecta un bec 
de 100 W sau şi mai mare, eventual 
chiar un reşou electric de 400... 500 
W, în serie cu un ampermetru de 
curent alternativ şi cu borna de fază 
a reţelei electrice. Dacă circuitul'nu 
este întrerupt şi dacă are o rezis¬ 
tenţă electrică redusă, convenabilă, 
rezultă că ampermetrul va trebui să 
indice o intensitate de curent nu 
prea depărtată de valoarea calcu¬ 
lată. 

De exemplu, în cazul folosirii be¬ 
cului de 100 W, intensitatea curen¬ 
tului indicat de ampermetru ar tre¬ 
bui să fie în jur de 400 mA, iar în 
căzui unui reşou de 400 W de cca 
1,5...1,6 A. 

5. Folosirea unui filtru de radio- 
frecvenţă pe circuitul de alimentare 
de la reţeaua electrică. 


Schema unui astfel de filtru este 
reprezentată în figura 1. Condensa¬ 
toarele CI, C2, C3, precum şi C4, 
C5, C6 au tensiunea de lucru de 250 
V curent alternativ. CI = C2 = 2 500 
pF, iar C3 = 0,22 M F. La fel, C5 = C6 
= 2 500 pF, iar C4 = 0,22 mF. DeJapt, 
CI, C2 şi C3 sînt conţinute în "ace¬ 
eaşi casetă de aluminiu ca şi C4, 
C5 şi C6 şi se folosesc în- mod cu¬ 
rent pentru antiparazitări la diferite 
motoraşe electrice (aspiratoare, ”rîş»- 
niţe de cafea etc.). ' 

Bobinele de şoc de radiofrecvenţă- 
LI şi L2 sînt confecţionate din cîte o 
bară cilindrică de ferită cu dimen¬ 
siunile 010x200 mm, pe care se bo¬ 
binează cîte 65 de spire, cu sîrmă 
CuEm 02,5 mm. Acepstă grosime 
de sîrmă permite utilizarea filtrului 
pînă ia puteri absorbite din reţea de 
peste 500 W. Bobmarea sirmei nu se 
va face direct pe barele de ferită, în- 
trucît există riscul de spargere a lor, 
ci pe o bară de oţel (oţel beton) cu 
diametrul de 10 mm. După bobinare, 
înfăşurările se vor introduce pe ba¬ 
rele de ferită, consolidîndu-le la ex¬ 
tremităţi cu cîte o brăţară din tablă 
strînsă cu şurub şi piuliţă. Bobinele 
vor’ fi înfăşurate în sens invers una 
faţă de cealaltă. Eie vor fi montate 
paralel pe o regletă din textolit, la o 
distanţă de 40...50 mm una de alta, 
împreună cu condensatoarele, la ex¬ 
tremităţi. 

Ansamblu! se va ecrana într-o cu¬ 
tie, preferabil din tablă de aluminiu, 
ce se va aşeza în imediata apropiere 
a bornelor de alimentare electrică a 
radioerniţătorului. 

Calcul care face legătura de la fil¬ 
tru la priza electrică de curent va fi 
şi el ecranat, iar ecranarea conec¬ 
tată la legătura cu priza de pămînt. 

Dacă după luarea tuturor acestor 
măsuri se va constata că există încă 
perturbaţii radioelectrice la vecini, 
rezulta că acestea sosesc acolo nu 
numai prin mijlocirea reţelei elec¬ 
trice. Vor fi necesare deci şi alte 
măsuri. 

Oricum, măsurile indicate aici sînt 
absolut necesare, mai ales la radioe- 
miţâtoareie cu puteri de peste 100 
W, măsuri care, combinate cu altele, 
vor putea rezolva, dacă nu total ma- 
car în mare parte, problema pertur- 
baţiilor radioelectrice produse de ra- 
dioemiţatoare. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 




PARTEA SUPER’ IARĂ.. 


TRIFU QUiVîiTRESCUg 

Y03BAL f 
SULIAM FtOŞUj YQ3DÂC 
(URMARE DSN NR. TRECUT) 

Cablajul, imprimat, dubiu placat şi 
desenul de implantare a pieselor co¬ 
respunzătoare comparatorului de 
fază şi părţii de programare sînt pre¬ 
zentate în figurile 7, 8 şi 9. 


100 nF 


Tiir 


_ 


PRIZĂ 

LA 

SPIRA 


DIAMETRU 

nr. bobina sîrmă 
( mm) 


DIAMETRU 

CARCASĂ 

{mm) 


TIP 

CARCASĂ 


NR. SPIRE 


OBSERVAŢII 


LVI 

LV2 

LV3 

LV4 

LV5 

LV6 

TR201 


cu miez ferită 


S© Inserlază 
corespunzător 


TR202 

L201 

1202 

L203 

L204 

L205 

L206 

L207 


©§ramlci cu 


miez ferită 


TEHNIUM 10/1989 


J 










Ferite moi de înalta permeabilitate 


Tabel 1 


Ing. MIHAI STQCEC, YQ3AYX 


£ifE#/r 

uri 

r 

— 

fa 

hi 

*3 

H 

tl/1 

h 

faf 

h 

il 

Per mea bi/datea. 
/nifict/a pui 

- 

600 î 
20*/ 

1200 

±20*/ 

600 

±20°/ 

1000 

±20% 

mo 

±20% 

/800 
±20 / 

22Q0- 

±20*/ 

2200 
±20 / 

280â 

±20/ 

sm 

±20% 

IJorneniu/ Pe 
-frecventa 

tlUz 

0,2 

1,6 

0,00k 

0,1 

0,00 6 
OM 

0,001 

OM 

0,001 

0,2 

0,001 

0,2 

0,001 

OM 

0,001 

0,1 

0,001 

OM 

0,001 

OM 

Factori// relativ 
de pierderi tgcfptpi 

mo s 

12 

ISO 

2 

10 

2 

10 

3 

10 

2 

20 

2 

25 

3 

20 

l 

8 

4 

/5 

/ 

12 

Inducţia maxima 
Sm 

ăs 

fooo 

3300 

3800 

3800 

3800 

1/000 

6500 

6ooo 

3900 

3600 

Utilizare 


\ Antene 
canelefe 

• 

Miezuri 

jugulari 

Miezuri diverse pentru receptoare radio 

Si Tij ftitre de fe/ecomunfcaţ/J, /rans forma¬ 
toare Pe im/nu/s. 


Ferite moi de înalta frecventa 


ELFEpir 

Uri 

/ ni 

U2 

E3 

U 

nu 

E5 

H6 

m 

E 2 

P/ 

Permeabilitatea 

iniţiala pui 


3 

*20/ 

3 , 
110% 

12 

±20*/ 

30 

HO/i 

20 

±20% 

50 

120*/ 

30 

±20*/ 

120 

±20*/ 

300 

no/ 

70 

±20*/ 

domeniu! Pe 
frecvenţa 

MHz 

30 

200 

150 

300 

50 

200 

so 

100 

30 

100 

10 

80 

2 

60 

0,5 

10 

0,5 

f 

tM 

'sa 

Factvru! retat/v 
depierderi ig d~J/ui 

*w 6 

2 2500 

230 

/oa 

200 

600 

/oo 

500 

100 

500 

50 

500 

50 

250 

6D 

200 

ko 

m 


Stabilitatea cu 
temperatura Fppti 


2 25 

2(0 

2 80 

z35 

MO 

2.20 

2/5 

.'30 

22 

23 

Utilizare 

■u 


Fotac- 

toare 

TI 


Utilizări diverse 
receptoare radio V 

Antene 

Cfrcu/te 

dabi/e 

termic 


Tabel 2 


tgfl^ÎN FUNCŢIE DE FRECVENŢĂ - ElFERIT A,D,F 



Transformatoarele de radiofrec- 
venţă de bandă largă sînt dispozitive 
cu aplicaţii numeroase în construc¬ 
ţia staţiilor de emisie-recepţie, în 
etajele de cuplare a mai multor emi¬ 
ţătoare la aceeaşi antenă, precum şi 
în etajele care cuplează mai multe 
antene la acelaşi receptor. 

Utilizarea pe scară din ce în ce 
mai largă a acestor dispozitive este 
strîns legată de realizarea miezurilor 
feromagnetice cu proprietăţi bune la 
frecvenţe înalte, componente de 
bază pentru realizarea acestor trans¬ 
formatoare. 

Lucrarea îşi propune să prezinte 
cititorilor teoria transformatoareioiYjl 
de bandă largă, mijloacele de calcjyjlj 
pentru proiectarea acestora, mate- 1 
rialele feromagnetice produse de in- \ 
dustria românească, liniile de 
transmisie, configuraţiile de circuite 
mai des utilizate. 

Pentru a motiva preferinţa pentru 
utilizarea acestor transformatoare, 
trebuie să arătăm că transformatoa¬ 
rele convenţionale de radiofrecvenţă 
au marele dezavantaj că inductanţa 
de scăpări rezonează împreună cu 
capacităţile parazite dintre bobinaje, 
producînd pierderi însemnate şi li- 
mitînd astfel răspunsul la frecvenţe 
înalte. 

Acest dezavantaj poate fi eliminat 
dacă primarul şi secundarul consti¬ 
tuie cele două conductoare ale unei 
linii de transmisie. în acest fel, ca¬ 
pacitatea dintre bobinaje devine o 
componentă a impedanţei caracte¬ 
ristice a liniei şi nu există o rezo¬ 
nanţă care să limiteze serios lărgi¬ 
mea de bandă. 

Practic, un astfel de transformator 
este realizat prin înfăşurarea unei li¬ 
nii de transmisie pe un miez fero- 
magnetic, de obicei cu circuit închil 
al liniilor de cîmp. * 

MATERIALE FEROMAGNETICE 

Elementele care determină pro¬ 
prietăţile transformatorului sînt, bi¬ 
neînţeles, miezul de ferită şi linia de 
transmisie. în continuare sînt pre¬ 
zentate caracteristicile principalelor 
materiale magnetice produse în ţară. 

Materialele folosite se pot împărţi 
în două grupe principale: ferite pe 
bază de mangan-zinc de înaltă 
permeabilitate,, de tip A, şi ferite de 
înaltă frecvenţă (permîvar, ferox- 
plana), de tip F şi D. 

în tabelele 1 şi 2 sînt prezentate 
tipurile de materiale folosite în apli¬ 
caţiile uzuale, principalele caracte¬ 
ristici necesare proiectării şi cîteva 
domenii de utilizare. Graficele 1 şi 2 
prezintă variaţia permeabilităţii reia- , 
tive şi permeabilităţii complexe în 
funcţie de frecvenţă pentru principa¬ 
lele materiale. în tabelul 3 sînt pre¬ 
zentate tipodimensiunile torurilor de 
ferită uzuaie produse în ţară. 

Pentru gama undelor scurte, 3 4- 
30 MHz, se utilizează materialele F4, 

D6, D7, E2, pentru unde ultrascurte 
materialele Dl, D2, D3, D4, D41, şi 
D5, iar pentru şocuri, filtre, transfor¬ 
matoare de bandă foarte largă mate¬ 
riale din grupa A (aliaje cu man- 
gan-zinc). După cum se observă şi 
din grafice, domeniul de utilizare al 
unui material este determinat de 
zona in care permeabilitatea rela¬ 
tivă se oăstrează constantă. 


8 


TEHNIUM 10/1989 


Mii 







LINIILE DE TRANSMISIUNE 



Liniile de transmisiune folosite 
pentru construcţia transformatoare¬ 
lor de bandă iargă pot fi coaxiale 
sau bifilare. Pentru liniile coaxiale 
se utilizează cabluri cu dielectric din 
teflon, material ce asigură păstrarea 
proprietăţilor electrice la frecvenţe 
de peste 1 GHz şi temperaturi de lu¬ 
cru între —55°C şi +250° C. Datorită 
acestor proprietăţi remarcabile, ca¬ 
blurile coaxiale cu teflon se utili¬ 
zează în aparatura profesională. 

Realizarea liniilor bifilare este 
mult mai simplă, accesibilă radioa¬ 
matorilor, necesitînd pentru con¬ 
strucţie doar conductoare de di¬ 
verse grosimi cu izolaţie de email 
sau email şi mătase şi constă prac¬ 
tic în răsucirea celor două conduc¬ 
toare. Proprietăţile unei linii de 
transmisiune cu pierderi neglijabile 
sînt determinate de doi parametri: 
Impedanţa caracteristică şi lungi¬ 
mea de undă pe linie. Impedanţa ca¬ 
racteristică depinde de diametrul 
conductoarelor, grosimea izolaţiei şi 
constanta dielectrică a acesteia. 
Lungimea de undă pe linie depinde 
în principal de numărul de răsuciri 
pe unitatea de lungime şi constanta 
dielectrică a -izolaţiei şi este mai 
mare decît lungimea de undă în aer 
la _aceeaşi frecvenţă. 

în tabelul 4 sînt prezentate cîteva 
tipuri de linii realizate şi măsurate 
de autor. 

i CONFIGURAŢII DE TRANSFOR¬ 
MATOARE 

în cadrul acestui capitol sînt pre¬ 
zentate cîteva configuraţii de circu¬ 
ite de bandă largă realizate cu linii 
de transmisiune. Cea mai simplă 
configuraţie este aceea care face 
trecerea de la un etaj simetric la 
unul asimetric cu schema electrică 
prezentată în figura 1. 

Un calcul elementar demonstrează 

că-2- V s + Vs = V + V L — V, deci 
V L = V s . 

O variantă a acestei configuraţii 
este prezentată în figura 2. Schema 
asigură schimbarea fazei semnalu¬ 
lui de intrare cu 180°. Un calcul si¬ 
milar arată că V L = —V s . 

Configuraţia din figura 3 asigură 
dublarea tensiunii, intrarea şi ieşi¬ 
rea fiind simetrice. Acest transfor- 


Dacă acest transformator se desi- 
metrizează punînd cîte o bornă a in¬ 
trării şi ieşirii la masă, se obţine ur¬ 
mătoarea variantă care realizează 
aceeaşi funcţie ca mai sus (fig. 4). 

Cu două linii de transmisiune bo¬ 
binate pe acelaşi miez se poate ob¬ 
ţine o configuraţie care asigură tri¬ 
plarea tensiunii (fig. 5), cu următoa¬ 
rele relaţii de calcul: V.y=3V/ şi V,= 
—V. Ca şi în cazul precedent, acest 
transformator se poate desimetriza, 
punînd la masă cîte o bornă de la 
intrare si ieşire (fig. 6). Relaţiile de 
calcul sînt: V. y =—V şi V z =3V. y . 

în încheierea acestui capitol este 
prezentată o configuraţie intere¬ 
santă cu aplicaţii multiple, care mai 
este denumită şi „circuit hibrid", cu 
schema electrică prezentată în fi¬ 
gura 7. Semnalul de la sursa E y este 
distribuit la porţile de ieşire A şi B 
cu amplitudini şi faze identice într-o 
bandă largă de frecvenţă. Proprieta¬ 
tea remarcabilă a circuitului este că 
între porţile A şi B există o izolare 
foarte mare, teoretic infinită. 

Practic, aceasta înseamnă că dacă 
se aplică o tensiune la bornele A 
sau B, toată energia se va transmite 
numai la borna C. Această prâprie- 1 
tate îşi găseşte aplicaţii la cuplarea 
a două emiţătoare la aceeaşi antenă 
fără a exista influenţă între ele. 


venţă limitată inferior de scăderea 
reactanţei înfăşurării transformato¬ 
rului, iar superior de influenţa liniei 
de transmisiune. 

Pentru a înţelege limitarea la frec¬ 
venţe superioare, vom prezenta con¬ 
figuraţia cea mai simplă, inversorul 
de polaritate, cu schema echivalentă 
din figura 8. Impedanţa de intrare în 
linie, cînd celălalt capăt este termi¬ 
nat pe o rezistenţă R, are expresia 
(1), în care r=Z»/R, unde I este lun¬ 
gimea fizică a liniei, iar A z lungimea 
de undă pe linie. 

Dacă impedanţa caracteristică a 
liniei, Z 0 , diferă de cea necesară, r# 
1, atunci va exista o neadaptare 
care este maximă la frecvenţe înalte. 

Gradul de neadaptare depinde de 
lungimea liniei şi de raportul r. 

Ca remediu, va trebui să se utili¬ 
zeze linii cu impedanţa caracteris¬ 
tică cît mai apropiată de valoarea 
necesară. Dacă acest lucru nu este 
posibil, cum este cazul transfomato- 
rului de impedanţa 1:4, atunci fie se 
apelează la tehnicile de compen¬ 
sare, fie se construieşte linia cu lun¬ 
gimea cît mai redusă. Reducerea 
lungimii liniei scade însă inductanţa 
înfăşurărilor, ceea ce afectează 
adaptarea la frecvenţe joase. Un 
compromis bun este realizarea unor 


inductanţe care la frecvenţa cea mai 
joasă de lucru să prezinte reactanţa 
egală cu 4R (2), relaţie care se folo¬ 
seşte adesea pentru proiectare. 

Pentru linia bobinată pe miez to- 
roidal, inductanţa este dată de rela¬ 
ţia (3), unde M» = permeabilitatea ab¬ 
solută =47r-10 [H/m]; y. r = permeabi¬ 
litatea relativă a materialului (tabelul 
1; n,y, A = secţiunea feritei [m : ]; I = 
lungimea medie a liniilor de forţă 
[m]^ n = numărul de spire. 

Cu aproximaţie suficientă, se 
poate utiliza pentru I valoarea (D+ 
d):2. 

O altă limitare în proiectarea 
transformatoarelor este evitarea zo¬ 
nei de saturare a miezului feromag- 
netic la niveluri mari de injecţie, caz 
întîlnit la amplificatoarele de putere. 
Tensiunea maximă care poate fi ad¬ 
misă pe o anumită înfăşurare este 
dată de relaţia (4), unde B mu> , este 
inducţia maximă, exprimată în tesla 
(1 T=10 000 Gs). Trebuie să se evite 
alegerea prea strînsă a valorii lui 
B„ JU1 , deoarece aceasta conduce la 
o lungire mai mare a liniei de trans¬ 
misiune şi implicit la pierderi prin 
neadaptare la frecvenţe înalte. 


(CONTINUARE ÎN PAG. 23) 


mător se realizează prin bobinarea 
a două linii pe acelaşi miez, cu sen¬ 
sul de bobinaj dat de sensul tensiu¬ 
nilor V. Relaţiile de calcul sînt V = 
= j V s şi V s = 2V l , 


LIMITĂRI LA CONSTRUCŢIA 
TRANSFORMATOARELOR 

Configuraţiile de bază prezentate 
în capitolul precedent îşi păstrează 
proprietăţile într-o gamă de frec¬ 



PERME ABILITATE A COMPLEXĂ - ELFERIT „ D" 



IO 1 2 f fO l z f fo* z s fo* z s f 0 5 i s io 6 
Grafic 2 


TEHNIUM 10/1989 
















Aparatul descris realizează cîteva 
funcţii importante în vederea ex¬ 
ploatării corespunzătoare a automo¬ 
bilelor: măsoară turaţia de lucru a 
motorului şi tensiunea electrică a 
bateriei şi semnalizează acustic ac¬ 
ţionarea semnalizării stînga-dreapta 
şi a frînei de mină sau de picior. 

Acest dispozitiv electronic permite 
reglarea cu exactitate a turaţiei mo¬ 
torului la ralanti, verificarea bunei 
funcţionări a motorului, verificarea 
regulatorului de avărrs centrifugal şi 
vacuumatic la aprindere, verificarea 
stării de încărcare a bateriei, a mo¬ 
dului-cum aceasta este încărcată de 
către alternator şi semnalizarea 
acustică în interiorul automobilului 
a comenzilor date de conducătorul 
auto. 

Schema cuprinde mai multe blo¬ 
curi funcţionale. Blocul formator de 
semnal culege semnalul de pe rup- 
torul bobinei de inducţie, îl filtrează 
de semnalele parazite şi îl transpune 
în logică TTL. 

Se ştie că între turaţia arborelui 
motor şi celelalte elemente ale mo¬ 
torului (numărul, cilindrilor, numărul 
timpilor motori şi numărul de scîntei 
pe secundă) există următoarea rela- 

t' e: 30 

n=^NxM, (1) 

unde n este turaţia motorului în ro¬ 
taţii pe minut, C numărul cilindrilor 
motorului, N — numărul de scîntei 
pe secundă şi M — numărul timpilor 
motori. 

Din relaţia de mai sus se poate 
trage concluzia că între turaţia arbo¬ 
relui motor n şi numărul de scîntei 
N există o relaţie de liniaritate; mă- 
surînd mărimea N, automat vom 
avea informaţie despre n, cunoscînd 
mărimile C şi M. 

Pentru automobilul „Dacia 1300“ 
mărimile C şi M au valorile C=4, M= 
4, deci din relaţia de mai sus avem n 
=30 N sau: 1 

N=-n ( 2 ) 

Această relaţie exprimă legătura 
dintre numărul de impulsuri elec¬ 
trice colectate de blocul formator de 
semnal şi turaţia arborelui motor. 

Impulsurile de la blocul formator 
trec prin poarta de acces şi ajung în 
blocul de numărare şi afişare. Acest 
bloc va afişa numai primele două ci¬ 
fre semnificative ale turaţiei, de 
exemplu 60 în loc de 6 000 rot/min. 

Deschiderea-închiderea porţii de 
acces sînt asigurate de blocul bazei 
de timp. 

Blocul convertor tensiune-frec- 
venţă asigură conversia tensiunii ba¬ 
teriei de acumulatoare într-o frec¬ 
venţă proporţională. 

Blocul de semnalizare asigură 
semnalizarea acustică în interiorul 
automobilului a turaţiei de peste 
8 000 rot/min şi a comenzilor de 
semnalizare şi frînare a automobilu¬ 
lui. 

Blocul de alimentare asigură ten¬ 
siunea de 5 V necesară alimentării 
multimetrului. 

Schema electrică de principiu a 
multimetrului pentru automobil este 
dată în figură. 

Blocul formator de semnal este 
realizat cu ajutorul unui 
trigger-Schmiît de tipul CDB413. In¬ 
trarea acestui bloocuprinde un filtru 
de antiparazitare a semnalului cules 
de pe receptorul bobinei de induc¬ 
ţie. Acest bloc este protejat la even- 


Ing, MILIAN DROB 

tualele tensiuni periculoase de in¬ 
trare de către diodele Dl şi D2. 

Poarta de acces este realizată cu 
operatorul ŞI-NU, trigger-Schmitt 
rămas disponibil în capsula 
circuitului integrat CDB413. 

Blocul de numărare şi afişare cu¬ 
prinde două numărătoare decadice 
asincrone de tipul CDB490, două 
decodificatoare binar — 7 segmente 
şi un element de afişare de tipul 
VQE24D. 

Blocul bază de timp cuprinde 
două monostabile, Ml, respectiv M2, 
şi un oscilator realizat cu porţi 
ŞI-NU de tipul CDB400. Durata de 
lucru a monostabilului Ml este de 
aproximativ 2 secunde; pe această 
durată au loc numărarea impulsuri¬ 
lor de la ieşirea blocului formator de 
semnal şi citirea informaţiei de către 
conducătorul auto, procesul repetîn- 
du-se din două în două secunde. 

Durata de lucru a monostabilului 
M2 este de aproximativ 0,33 ms, va¬ 
loarea exactă stabilindu-se cu oca¬ 
zia etalonării multimetrului. 

Această durată de lucru permite 
citirea pe afişaj a sutelor şi miilor de 
unităţi de rotaţii pe minut. 

Oscilatorul bazei de timp are frec¬ 
venţa de lucru de aproximativ 800 
Hz. 

Funcţionarea bazei de timp este 
următoarea: semnalul de la ieşirea 
oscilatorului bazei declanşează mo- 
nostabilul Ml; ieşirea Q1 fiind în 1 
logic, ştergerea afişajului a fost f㬠
cută. La trecerea lui Q1 din 1 logic 
în 0 logic, monostabilul M2 este de¬ 
clanşat şi deschide poarta de acces 
pe perioada de 0,33 ms. 

Cele două monostabile se reali¬ 
zează folosind circuite integrate de 
tipul CDB4121. 

Blocul convertor tensiune-frec- 
venţă cuprinde un oscilator coman¬ 


dat în tensiune realizat cu porţi 
_ ŞI-NU de tipul CDB400 şi un sistem 
potenţiometric pentru reglarea nive¬ 
lului tensiunii de comandă. 

Blocul de semnalizare acustică în 
interiorul automobilului cuprinde un 
detector de comenzi, care în esenţă 
este un circuit Şl implementat cu 
diode. 

Acest detector declanşează un 
circuit astabi! de fiecare dată cînd 
conducătorul auto acţionează frîna 
de mînă, de picior sau semnalizarea 
stînga-dreapta. 

Se ştie că becurile de semnali¬ 
zare, de exemplu acţionare frînă, au 
o bornă conectată la plusul bateriei 
de acumulatoare, urmînd ca la ap㬠
sarea pedalei cealaltă bornă a becu¬ 
lui să fie pusă la masă. Această pu¬ 
nere la masă este detectată de cir¬ 
cuitul Şl al detectorului de comenzi. 

Semnalul de la ieşirea circuitului 
Şl este aplicat unei porţi ŞI-NU care 
mai primeşte, prin intermediul unui 
inversor, şi comanda de la ieşirea D 
a circuitului numărător al miilor de 
ture. 

în mod normal, pe rezistenţa RS 
cade o tensiune de 3 V, ceea ce 
pentru poarta ŞI-NU 5 înseamnă 1 
logic şi, ca urmare, nivelul ieşirii ei 
se află în 0 logic, blocînd funcţiona; 
rea astabilului realizat cu porţile 
ŞI-NU 6, 7 şi 8. 

Starea aceasta este menţinută şi 
de ieşirea porţii ŞI-NU 9, care pri¬ 
meşte comanda de la pinul D al cir¬ 
cuitului CI2. 

Cînd se înregistrează un număr 
egal sau mai mare de 8 000 de ture 
pe minut, turaţie periculoasă pentru 
marea majoritate a motoarelor cu 
ardere internă, poarta ŞI-NU 9 îşi 
trece ieşirea la nivelul 0 logic, 
poarta 5 este forţată să-şi treacă ie¬ 
şirea la nivelul 1 logic şi astfel asta- 
bilul este declanşat. 

Frecvenţa de lucru a acestui asta- 
bil este de aproximativ 10 Hz şi mo¬ 
dulează semnalul cu frecvenţa de 
800 Hz din baza de timp. 

Blocul de alimentare cuprinde un 
stabilizator electric de tensiune pro¬ 
tejat la supracurent. 

Montajul absoarbe un curent de 
aproximativ 250 mA la tensiunea de 


5 V. La depăşirea acestui curat 
căderea de tensiune pe rezistenţa! 
creşte, ceea ce duce la trecerea# 
conducţie a tranzistorului T4, de ţf 
BC177. O dată cu trecerea în conc . 
ţie a acestui tranzistor, tranzisto| 
rele T2 şi T3 sînt blocate. Deoareif 
tranzistorul T3 trebuie să disipejj 
mod normal o putere de aproximai# 

2 W, este necesară montarea luipr 
un radiator din tablă de aluminiud 
grosimea de 1—2 mm şi suprafaţl 
de cel puţin 100 cm 2 . Trebuie a “ 
în vedere faptul că acest radiatoi 
trebuie izolat de masa automobilukf 
deoarece colectorul lui T3 se află li 
+12 V. 

Etalonarea multimetrului se facţf 
în modul următor: se alimenteaz 
montajul la o tensiune de 12 V, ii 
comutatorul K se trece pe poziţia® 
(turometru). La intrarea blocului for® 
mator se aplică un semnal cu frec® 
venţa de 100 Hz şi amplitudinea dai 
c^l puţin 5 V. Din semireglabilul Ptj| 
(element exterior lui M2) se caută 0 
astfel de poziţie pentru care afişajull 
indică în cursul ciclurilor de citire! 
cifrele 30. Se modifică frecvenţa ge-! 
neratorului la 200 Hz; afişajul tre-i 
buie să indice 60. Pentru această in® 
dicaţie a afişajului, turaţia motorului! 
ar fi de 6 0Q0 rot/min. 

Se măreşte frecvenţa semnalului! 
la valoarea de 270 Hz; afişajul tre! 
buie să indice valoarea 81, iar sem-ll 
nalizatorul acustic intră în funcţiune,! 
indicînd atingerea unor valori perl! 
culoase ale turaţiei. 

Cu aceste reglaje şi verificări, | 
tea de turometru a fost pusă laj 
punct. 

Se trece comutatorul K pe poziţia® 
V (voltmetru); se reglează din poten-Jr 
ţiometrul P2 tensiunea de comandă! 
a oscilatorului comandat în tensiurigl 
astfel încît afişajul să indice 12. Im 
acel moment frecvenţa de lucru all 
oscilatorului este de 40 Hz. 

Dacă în cursul reglajului lui P2se| 
obţin valori mai mari, se măreşte ca-1 
pacitatea C; în caz contrar se mic* | 
şorează această capacitate. 

După acest reglaj se micşorează ! 
sau se măreşte, tensiunea de alimen-1 
tare a montajului în BA de la 9 la 15 ! 
V. Afişajul trebuie să indice această 1 










variaţie de tensiune. 

După ce s-a făcut şi această veri¬ 
ficare, se alimentează montajul la 
tensiunea nominală de 12 V şi se 
conectează pe rînd bornele a, b, c şi 
d la masă. De fiecare dată semnali¬ 
zatorul acustic trebuie să intre în 
funcţiune, semnalizînd acustic co¬ 
manda respectivă. 

Cu aceste ultime verificări apara- 
tul este gata pentru lucru. 

în cele ce urmează dăm cîteva in¬ 
dicaţii în ceea ce priveşte folosirea 
acestui instrument de măsură şi. 
control. 

Se ştie că pentru un motor cu o 
cilindree cuprinsă între 1 şi 1,5 I, de¬ 
păşirea turaţiei de ralanti de 800 rot/ 
mjn duce la creşterea rapidă a con¬ 
sumului de carburant. De asemenea, 
o turaţie sub cea normală solicită 
prea mult motorul, nu asigură o un¬ 
gere corespunzătoare şi produce 
trepidaţii neplăcute. Cunoscînd tu¬ 
raţia de ralanti a motorului dată de 
firma constructoare şi folosind in¬ 
strumentul prezentat mai sus se 


poate regia cu precizie această tura¬ 
ţie. 

Plecînd de la ideea că puterea 
motorului cu ardere internă este 
suma puterilor date de fiecare cilin¬ 
dru, se poate deduce că apariţia 
unor neetanşeităţi pe la garnituri şi 
supape, nefuncţionarea unei bujii se 
manifestă printr-o turaţie scăzută 
faţă de cea normală, deci, folosind 
instrumentul de mai sus, ne vom pu¬ 
tea da seama imediat dacă motorul 
funcţionează în parametrii normali 
sau nu. 

Pentru a verifica acest fapt se pro¬ 
cedează în modul următor: se por¬ 
neşte motorul şi se aduce la o tura¬ 
ţie de aproximativ 1 800 rot/min. Tu- 
rometrul va indica 18 sau în jurul 
acestei valori. 

Se scot pe rînd fişele de alimen¬ 
tare ale bujiilor şi se notează de fie¬ 
care dată indicaţia arătată de afişaj. 
Presupunînd că am scos prima fişă 
de la cilindrul nr. 1, se citeşte tura¬ 
ţia; se pune fişa la loc şi se citeşte 
turaţia motorului cu fişa de la cilin¬ 


drul nr. 2 scoasă ş.a.m.d. 

Dacă motorul funcţionează nor¬ 
mal, atunci turaţiile citite în cele pa¬ 
tru cazuri trebuie să fie mai mici de 
1 800 rot/min şi să nu difere între 
ele cu mai mult de 10%; în caz con¬ 
trar motorul trebuie supus unei veri¬ 
ficări atente şi reparat dacă este ne¬ 
voie. 

Se ştie că la motoarele cu ardere 
internă, pentru o bună funcţionare, 
sistemul de aprindere este echipat 
cu un avans centrifugal şi unul va¬ 
cuum atic. Aceste regulatoare func¬ 
ţionează simultan, intrînd în func¬ 
ţiune pe măsură ce turaţia creşte, 
precum şi la creşterea depresiunii'în 
carburator. Pentru verificarea regu¬ 
latorului centrifugal se scoate din 
funcţiune regulatorul vacuumatic 
prin demontarea tubului ce vine de 
la carburator. 

Se creşte turaţia motorului notînd 
indicaţia turometrului, urmărindu-se 
în acelaşi timp, cu ajutorul unui 
stroboscop, dacă avansul creşte 
proporţional. Acelaşi lucru se face şi 


pentru avansul vacuumatic, de data 
aceasta blocîndu-se avansul centri¬ 
fugal prin blocarea deplasării con¬ 
tragreutăţilor. 

Buna funcţionare a automobilului 
depinde de starea instalaţiei elec¬ 
trice şi îndeosebi de starea de-func- 
ţionare a bateriei de acumulatoare. 
Instrumentul prezentat permite veri¬ 
ficarea rapidă a stării batenei, astfel 
încît să fie posibilă prelungirea»du- 
raţei de lucru a acesteia. ‘ 

înainte de pornirea automobilului 
se trece comutatorul K pe poziţia V- 
(voltmetru), citindu-se valoarea ten¬ 
siunii bateriei. Dacă tensiunea indi¬ 
cată este sub 10,8 V, bateria este 
descărcată, iar folosirea ei ar duce 
la deteriorarea bateriei. 

instrumentul permite verificarea 
releului de tensiune pentru încărca¬ 
rea bateriei de la alternatorul auto¬ 
mobilului. Dacă pe timpul încărcării 
tensiunea indicată de multimetru 
este mai mare de 14 V, releu! de 
tensiune trebuie reglat. 


ORGĂ 


• [ în general, o schemă clasică de 
orgă de lumini conţine un număr de 
filtre realizate de obicei cu compo¬ 
nente pasive (R, L, C) şi unităţile de 
comandă ale surselor de lumină 
corespunzătoare. 

Există numeroase scheme reali¬ 
zate îndeosebi cu filtre pasive, cu 
trei sau mai multe canale, cu separa¬ 
rea între canale mai mică sau mai 
mare. 

Propun în continuare o aplicaţie a 
filtrelor numerice, şi anume o orgă 
de lumini în care separarea benzilor 
de frecvenţă corespunzătoare se 
face cu ajutorul filtrelor numerice cu 
un factor de separare între canale 
foarte bun. 

SCHEMA ELECTRICĂ 

Schema conţine patru blocuri 
funcţionale: etajul de amplificare, 
blocul filtrelor numerice (fig. 1), 
etajul de putere (fig. 2) şi alimen¬ 
tatorul (fig. 3). 

Etajul de amplificare, realizat cu 
amplificator operaţional /3A741, rea¬ 
lizează o amplificare a semnalului de 
-•intrare permiţînd cuplarea direct la 
mufa de ieşire de impedanţă joasă şi 
nivel mic (cca 200 mV) a unui 
magnetofon, casetofon etc.; urmează 
apoi un etaj formator de impulsuri 
TTL realizat cu două porţi Şl—NU 
(V 2 CDB400). 

Blocul filtrelor numerice conţine 
două monostabile realizate cu cîte 
un circuit integrat )3E555, două porţi 
Şl—NU (CDB400) şi două bistabile 
de tip D (CDB474). 

Pentru separarea galvanică a blo¬ 
cului de putere de etajul logic de 
comandă s-au folosit trei optocu- 
ploare; comanda becurilor se reali¬ 
zează prin intermediul a trei triace 
care se vor alege în funcţie de 
jcuterea becurilor (se recomandă 
pentru protecţie montarea siguranţe¬ 
lor FI, F2, F8; calibrate în funcţie de 
puterea becului aferent). 

Partea de alimentare şi cea de 
comandă a triacelor la trecerea prin 
zero a tensiunii de alimentare nu 
ridică probleme deosebite, fiind rea¬ 
lizate cu componente uzuale 
(BD135, 139 şi’ CDB413). 

FUNCŢIONARE 

Etajul formator de impulsuri gene¬ 
rează semnale dreptunghiulare cu 
durata determinată de componenta 
fundamentală a semnalului complex 
audio de la intrare. 

Funcţionarea schemei se bazează 
pe compararea perioadei, semnalului 
audio prelucrat cu perioadele gene¬ 
rate de cele două circuite mono- 


DE LUMINI CU FILTRE NUMERICE 

Student LAUREIMŢIU BUBUIANU 


stabile, perioade care determină 
benzile de frecvenţă. 

Fiecare impuls determină tranziţia 
monostabilelor pentru o perioadă 
TI=1,1 RlxCI, respectiv T2=1,1 
R2xC2 în starea 1 logic. Simultan se 
observă că impulsul generat de for¬ 
matorul de semnale compatibile TTL 
determină bascularea circuitului 
CDB474. 

Cum starea ieşirii Q după bascu¬ 
lare este determinată de starea intr㬠
rii D înainte de basculare, rezultă că 
ieşirea Q va bascula în 1 logic numai 
dacă perioada semnalului analizat 
este mai mică decît perioada gene¬ 
rată de monostabil. Dacă perioada 
semnalului analizat este mai mare 
decît perioada generată de mono¬ 
stabil, atunci ieşirea Q va rămîne în 
0 logic pînă cînd perioada semnalu¬ 
lui va scădea sub valoarea perioadei 
monostabilului. 

Preluînd semnalele de pe ieşirile 
Q1, respectiv Q2, se obţin astfel 
două filtre, un FTJ şi un FTS; 
combinînd celelalte două ieşiri r㬠
mase printr-o funcţie Şl se obţine şi 
cel de-al treilea filtru, un FTB. 

Astfel, cu valorile din schemă, 
benzile de frecvenţă corespunz㬠
toare celor trei filtre sînt: 

Bl = 0—500 Hz; B2 = 500 Hz—6 
kHz; B3 = 6—20 kHz. 

Pentru o mai bună înţelegere a 
funcţionării schemei, în figurile 5a şi 
5b sînt prezentate diagramele de 
funcţionare a filtrului. 

Schema prezintă de asemenea o 
proprietate interesantă: datorită pro¬ 
prietăţii de automenţinere (memo¬ 
rare) a stării circuitului basculant în 
absenţa impulsurilor de tact, în tim¬ 
pul pauzelor muzicale se evită stin¬ 
gerea completă a luminii, eliminîn- 
du-se astfel necesitatea introducerii 
unui canal suplimentar de pauză. 

Pentru eliminarea paraziţilor intro¬ 
duşi în reţea la comutarea triacelor, 
comanda acestora se face la trece¬ 
rea prin zero a tensiunii alternative 
de, alimentare. , » 

în figura 4 este prezentată schema 
sesizorului de trecere prin zero. 
Astfel, la fiecare trecere prin zero a 
tensiunii, acesta generează un im¬ 
puls care permite trecerea infor¬ 
maţiilor provenite de la filtre la 
circuitele de comandă. 

Folosirea optocupioarelor elimină 
pericolul apariţiei unei tensiuni peri¬ 
culoase în partea logică a schemei. 

Schema corect realizată va func¬ 
ţiona de la prima încercare, neavînd 
nevoie de nici un fel de reglaje. 

Se recomandă atenţie deosebită în 
privinţa condensatorului C6, care 
trebuie să aibă o tensiune de lucru 
mai mare de 400 V. 


Pentru o mai bună înţelegere a 
schemei, am prezentat alături leg㬠
turile la capsulă pentru circuitele, 
integrate utilizate. 

LISTA DE PIESE 

R1 = 47 kll; R2 = 100 kll; R3 = 250 


kll; R4 = Hb = 2,3 kH; R5 = 15 kll; 
R7 = 36 kll; R8 = R10 = R12 = 100 11; 
R9 =;»R11 = R13 = 180 n; R14 = 270 
11; R15 = 220 kll; R16 = 4,7 kll; R17 
= 100 kll; CI = 3,3 m F; C2 = C3 = C5 
= C9 = 10 nF; C4 = 50 nF; C6 = 1 
mF/400 V; C7 = C8 = 1 000 mF/10 V; 
DZ = DZ5V6. 



TEHNIUM 10/1989 


II 






RECEPŢIA 

9 

ÎN BANDA SHF 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Bobina L201 are 15 spire bobinate 
spiră lîngă spiră. Priza este realizată 
la 5 spire faţă de capătul legat la 
masă. Bobina L202 are 90 de spire 
bobinate tip fagure cu & lungime a 
bobinajului de 10 mm. Bobina L203 
are 15 spire bobinate spiră lîngă 
spiră. Bobinele L204 şi L205 au cîte 
10 spire bobinate spiră lîngă spiră. 
Bobina m201 are două înfăşurări: în- 


□r. fiz. DRAGOŞ FĂLIE 

raşurarea a3—a4 are 40 de spire bo¬ 
binate spiră lîngă spiră, înfăşurarea 
al—a2 are 12 spire bobinate spiră 
lîngă spiră peste înfăşurarea a3—a4. 
Bobina L206 are 4 spire bobinate 
spiră lîngă spiră. 

Cu potenţiometrul r221 se re¬ 
glează nivelul semnalului audio de 
la ieşire. 

în planşa 3 este prezentată 
schema amplificatorului video. 
Această schemă este realizată folo¬ 


sind numai componente discrete de¬ 
oarece circuitele integrate NE592 şi 
mA733, cu care circuitul s-ar fi sim¬ 
plificat mult, sînt dificil de procurat. 

Cu comutatorul K301 se face co¬ 
mutarea de pe semnal video pozitiv 
pe semnal video negativ. Deoarece 
semnalul video demodulat are, în 
majoritatea cazurilor o singura po¬ 
laritate, acest comutator este mon¬ 
tat direct pe cablajul imprimat. 

La borna b32 se conectează borna 
b21 a modulului de sunet, iar borna 
b21 se conectează ia borna b42 a 
demodulatorului video. 

Borna b33 se conectează la borna 
video ce se montează pe panoul din 
spate al receptorului. 

Inductanţele L301, L302 şi L303 se 
realizează pe cîte o bară de ferită cu 
diametrul de 3 mm. Valoarea aces¬ 
tora poate fi cuprinsă într-o tole¬ 
ranţă de ±10%. 

Filtrul şi amplificatorul buclei PLL 

Schema filtrului şi cea a amplifi- 



1 CAF 


\BLOC TENSIUNE VARICĂP\ 



catorului buclei PLL sînt prezentatei 
în planşa 4. 1 

Tensiunea maximă vîrf la vîrf pel 
care o poate scoate la ieşire circui-i 
tul integrat mA 733 este de 4 O 
Această tensiune este în majoritatea 1 
cazurilor suficientă pentru a asigur» 
excursia de frecvenţă necesară. Fii* 
trul buclei PLL prezintă o atenuare ! 
în funcţie de frecvenţă, conform cu f 
cerinţele circuitului, şi deci este de J 
preferat conectarea filtrului buclei^ 
înaintea amplificatorului. în acest f(' 
se măreşte şi gama dinamică a cilii 
cuitului. Impedanţa de intrare a cijfl 
cuitului cu diode varicap pentru corn 
manda în frecvenţă a oscilatoruliiS 
din bucla PLL este foarte mare doar | 
la frecvenţe joase şi ar fi util de co|l 
nectat un repetor între filtrul buclei | 
şi oscilator. Avînd în vedere cele | 
menţionate mai sus, configuraţia 1 
elementelor din circuit este schim- " 
bată faţă de schema publicată ante-1 
rior. Filtrul buclei PLL este conectat § 
la intrarea amplificatorului buclei. 
Deoarece el trebuie să fie urmat de 
un circuit cu impedanţă mare de in- 
trare, în faţa circuitului /V\733 este 1 
conectat un repetor cu tranzistoarei 
FET. f 

în componenţa filtrului buclei, cir¬ 
cuitul format din C412 şi L401 este 
un circuit rezonant paralel pe frec- • 
venţa de 4,43 MHz, purtătoare de i 
culoare pentru sistemul PAL. Acest ■ 
circuit ajută la eliminarea zgomote- ; 
lor ce apar pe culorile saturate. In- 
ductanţa L401 se realizează pe o 
carcasă cu miez de ferită reglabil. : 
Iniţial se reglează frecvenţa de rezo¬ 
nanţă a acestui circuit pe 4,43 MHz, 
iar în final reglajul se va definitiva 
folosind recepţia unei mire. 

Cu potenţiometrul r403 se va 
compensa tensiunea de offset a am¬ 
plificatorului. în unele cazuri com¬ 
paratorul de fază nu este perfect 
echilibrat şi din această cauză 
tensiunea pentru care faza este zero 
nu corespunde unei tensiuni de 0 V. 
în funcţie şi de intensitatea semna¬ 
lelor ce se aplică comparatorului de 
fază, ce influenţează offsetul aces¬ 
tuia, se va siabiJi reglajul definitiv al 
potenţiometruluî r403. 

Condensatorul C410 are rolul dea 
„curăţa 11 culorile a căror murdărie, 
poate apărea în cazul în care mon-f 
tajul prezintă oscilaţii parazite. De-! 
oarece o valoare mare a lui C410 
strică definiţia imaginii, se poate 
micşora valoarea acestuia de pe 
schemă în funcţie de reuşita monta¬ 
jului. 

în planşa 5—6 sînt reprezentate 
blocurile de control automat al frec¬ 
venţei şi sursa de tensiune pentru 
alimentarea diodelor varicap de 
acord. 

Blocul de control automat al frec¬ 
venţei asigură tensiunea de CAF atît 
pentru oscilatorul local, cît şi pentru 
oscilatorul din bucla PLL. 

Semnalul de la comparatorul de 
fază se aplică la borna b51, iar sem¬ 
nalul de CAF pentru oscilatorul lo- 
caj rezultă la borna b52. 

în bucla* de reacţie a amplificato¬ 
rului operaţional U501 sînt montate 
diodele n501 şi n502. Rolul acestor 
diode este de a.limita tensiunea de 
la ieşirea amplificatorului operaţio¬ 
nal. Dacă tensiunea din punctul de 
conexiune al rezistenţelor r505 cu 
r506 depăşeşte valoarea de 0,6—0,7 
V, atunci diodele se deschid şi am¬ 
plificarea etajului se micşorează. Di- 
vizorul rezistiv format din r505 şi 
r506 este conectat pentru ca tensiu¬ 
nea de la ieşirea amplificatorului 
operaţional să se limiteze la o va¬ 
loare mai mare de ±0,7 V. Pentru ca 
tensiunea în punctul de conexiune 
al rezistenţelor r505 şi r506 să fie de 
±0,7 V, trebuie ca tensiunea de la ie¬ 
şirea amplificatorului operaţional să 
aibă o valoare aproximativ dublă. 


12 


TEHNIUM 10/1989 






Cu acest circuit nu mai este necesar 
sa se monteze un comutator pentru 
conectarea sau deconectarea circui¬ 
tului de CAF. în momentul în care 
se variază frecvenţa pentru recepţio- 
narea altui canal, circuitul de CAF 
devine inactiv, prin limitarea tensiu¬ 
nii de la ieşirea amplificatorului ope¬ 
raţional U501, redevenind activ doar 
în momentul în care se recepţio- . 
nează un alt canal. 


Dacă nu ar fi fost prevăzut acest 
circuit de limitare, atunci prin acţio¬ 
narea butonului de acord este dificil 
de reacordat receptorul de pe un 
post pe altul, din cauza faptului că 
CAF-ul va urmări postul recepţionat 
pe un domeniu larg al butonului de 
reglare a frecvenţei. 

In cazul în care amatorul doreşte 
să conecteze un comutator pentru 
conectarea şi deconectarea circuitu¬ 


lui de CAF, atunci acesta se poate 
monta în locul rezistenţei r506. Cînd 
comutatorul este deschis, circuitul 
va controla frecvenţa doar pentru un 
domeniu foarte îngust de acord. 
Prin închiderea comutatorului, do¬ 
meniul de frecvenţa al circuitului de 
CAF se extinde foarte mult. 

Cu potenţiometrul r501 se re¬ 
glează tensiunea de la borna b52 cît 
mai aproape de valoarea 0 V. Regla¬ 


jul se va face în momentul în care 
receptorul nu este acordat pe post. 

Cu potenţiometrul r507 se re¬ 
glează frecvenţa de bază a oscilato¬ 
rului din bucla PLL. Cu amplifica¬ 
torul operaţional U502 se însumează 
tensiunea de acord a frecvenţei os¬ 
cilatorului din bucla PLL cu tensiu¬ 
nea de CAF. 

(CONTINUARE ÎN NR. VriTQR) 



[reglare automata amplificare] 



TEHNIUM 10/1989 


13 














MAŞTER - FILE 




(URMARE D!N NR. 6) 

Caracterele normale ale Spec- 
trum-ului permit scrierea a 32 de'ca¬ 
ractere/linie. Dacă se comprimă ca¬ 
racterele la lăţimi de 5 sau 6 biţi în 
loc de 8 biţi, atunci este posibilă în¬ 
scrierea mai multor, caractere pe li¬ 
nie. Caracteristica MICRO-PRINT 
permite două grade de comprimare: 
la 42 caracţere/linie său la 51 carac¬ 
tere/linie. în modul DISPLAY se 
poate vizualiza textul în forma nor¬ 
mală, comprimată sau într-un ames¬ 
tec al celor trei moduri. Pot fi com¬ 
primate atît textele literale, cît şi da¬ 
tele. 

Pe lîngă avantajul că pe ecran pot 
fi vizualizate mai multe date, la va¬ 
rianta de 42 caractere/linie mai 
apare şi acela al sporirii clarităţii, 
corespunzător proporţiilor improvi-, 
zate ale caracterelor. Singurul in¬ 
convenient care apare este acela că 
MICRO-PRINT are nevoeie de mai 
mult timp pentru afişarea datelor, 
deoarece acestea mai degrabă sînt 
„pictate" decît afişate. 

Modul de specificare MI¬ 
CRO-PRINT este următorul: 

— în modul EDIT, la furnizarea 
unui element literal sau de date veţi 
fi întrebat „MICRO-PRINT Y/N"; 

— .pentru a rămîne la mărimea 
normală de 32 caractere/linie răs¬ 
pundeţi „N“; 


— pentru micrOimprimare răspun¬ 
deţi „Y“. în acest caz veţi fi întrebat 
„42-Pitch Y/N“; 

— răspundeţi cu „Y“ pentru a 
specifica varianta de 42 caractere/li¬ 
nie, respectiv cu „N“ pentru varianta 
de 51 caractere/linie; 

— în caz că s-a folosit microim- 
primare, la întrebarea privitoare la 
linie şi coloană, Master-file permite 
afişarea, pe 42 sau 51 de coloane, 
funcţie de varianta de microimpri- 
mare folosită. 

Datorită modului de construire a 
microimprimării în Master-file (ver¬ 
siunea 08) s-a suprimat opţiunea 
FLASH pentru textele microimpri- 
mate. în modul EDIT se afişează ca¬ 
ractere MICRO-PRINT în loc de sta¬ 
diul FLASH, la specificarea acestui 
stadiu. 

Numărul de coloană în cazul mi¬ 
croimprimării este de 42 sau 51, 
deci funcţie de MICRO-PRINT-ul 
selectat. Textul se afişează la o co¬ 
ordonată „X“; care este de 6 ori co¬ 
loana (la varianta de 42 caractere/li¬ 
nie), respectiv de 5 ori coloana (la 
varianta de 51 caractere/linie). Nu¬ 
mărul „real" aproximativ al coloanei 
este 6/8 sau 5/8 din coloana MI¬ 
CRO-PRINT. 

Din cauza geometriei atributelor, 
la ZX-Spectrum culorile cernelii şi 
ale hîrtiei se schimbă numai la mar¬ 
ginile caracterelor normale (de 8 biţi 
lăţime), deci suloarea textului MI¬ 


CRO-PRINT se va extinde de am¬ 
bele părţi pînă la marginea caracte¬ 
rului normal pe al cărui , cîmp s-a 
ajuns cu microimprimarea. 

WORD PROCESSING (PRELUCRA¬ 
REA CUVINTELOR) 

La afişarea în modul DISPLAY, 
Master-file execută o prelucrare ele¬ 
mentară a cuvintelor: 

— principalele blancuri sînt igno- 
j rate; 

— se menţine marginea din stînga 
goală; 

— se minimizează întreruperile 
cuvintelor. 

Aceasta înseamnă că se poate in¬ 
troduce textul fără grija spaţiilor şi a 
întreruperilor, deoarece Master-file 
mai degrabă va începe o linie nouă 
decît să despartă un cuvînt, cu ex¬ 
cepţia cazului în care s-a ajuns deja 
la ultima linie. 

Caracterul „linie verticală" (VLC) 
are o utilizare specială în Mas¬ 
ter-file. Caracterul VLC se găseşte 
pe Sinclair în EXTENDED MODE, 
apăsînd concomitent tastele 
SYMBOL SHIFT şi „S“; VLC-ul este 
un semnal de întrerupere forţată a 
liniei (forced-line-break). El se poate 
folosi în adrese. Pentru aceasta se 
tastează textul ca un singur item de 
date, dar cu separatoare de linii 
VLC-uri. Procedînd astfel, dacă de 
exemplu datele sînt afişate într-un 
paragraf de 4 linii, atunci fiecare 
VLC forţează o schimbare de linie. 
Acest lucru este ideal pentru etiche¬ 
tele de adrese. De reţinut că în mo¬ 
dul UPDATE item-urile de date sînt 
arătate fără WORD PROCESSING, 
deci şi VLC-urile sînt vizibile. în mo¬ 
dul DISPLAY VLC-urile nu apar. 

Dacă este insuficient spaţiu pen¬ 
tru afişarea unui item pe ecran, 


..apare truncherea, deşi în fişier data 
este păstrată întreagă. 

MODUL DE ADĂUGARE A UNEI 
ÎNREGISTRĂRI 

Modul de adăugare a unei noi în¬ 
registrări este prin selecţia „A“ a 
meniului principal (MM). După se¬ 
lecţia ,A“ sînteţi invitat de meniu: 

— să adăugaţi (inseraţi) un item 
(selecţia A); 

— să adăugaţi AUTO-PROMPT-i- 
tem-uri (selecţia P); 

— să ieşiţi pe modul DISPLAY 
(selecţia D); 

— să ieşiţi în meniul principal (se¬ 
lecţia M). 

Se indică şi alte opţiuni, dar ace¬ 
lea nu sînt aplicabile imediat. 

Pentru a introduce o nouă înregis- I 
trare, se poate folosi selecţia A, 
după care se furnizează un DATA 
REFERENCE şi textul. Textul este 
de maximum 128 caractere, spaţiile 
următoare (trailing spaces) fiind ig¬ 
norate. Nu sînt permise simboluri, 
grafice, control de culori. CAPS 
SHIFT/LOCK poate fi folosit. 
Item-ul este afişat în alb strălucitO|| 
sub DATA REF/NAME afişat în roşuf| 
m O metodă alternativă pentru intro- ; 
ducerea datelor este selecţia P, care 
este AUTO-PROMPT. Prin aceasta 
Master-file solicită fiecare item prin 
studierea DATA-NAME-ului. AU¬ 
TO-PROMPT vă scuteşte să ţineţi 
minte toate DATA-REFERENCE-u- 
rile şi face improbabilă omiterea 
unui item. Dv. trebuie să introduceţi 
textul, încheind cu ENTER pentru 
fiecare item ce este „prompted". 
Dacă nu aveţi date pentru un item 
se foloseşte ENTER singur, ENTER j 
urmat rapid de SPACE încheie toate 
PROMPT-urile. 


........ . 


■ 39B' 


ENTRU RADiOAMĂT-: ’ 


Radioamatorismul este un sport 
complex care cere dăruire, perseve¬ 
renţă în vederea obţinerii unor re¬ 
zultate foarte bune. In acelaşi timp, 
el oferă şi satisfacţii nebănuite. 
Practicarea radioamatorismului ne¬ 
cesită temeinice cunoştinţe în do¬ 
meniul electronicii, radiotehnicii şi 
chiar şi în informatică. Calculatorul, 
în ultimul timp, a adus multe bucurii 
în acest sport, deschizînd porţile 
unor noi posibilităţi. De la progra¬ 
mele în* BASIC pînă la înlocuirea 
omului cu computerul în realizarea 
unor legături, au dus la crearea unei 
legături între cele două domenii. 

Acest program pe care vi-! pre¬ 
zentăm are rolul de a transmite 
aleator cîte cinci caractere pe 
grupe, fiind foarte util în pregătirea 
noilor ielegrafişti, cît şi pentru an¬ 
trenamentul celor consacraţi. Pro¬ 
gramul are posibilitatea de a stabili 
o anumită viteză de transmitere, cît 
şi tonul preferat al sunetelor. 

Mă numesc Cristian Aleea 
(Y04-II526) şi împreună cu colegul 
meu Silviu Nastac (Y04-11535), am¬ 
bii elevi la Liceul de Matematică-Fi- 
zică „Nicolae Bălcescu" din Brăila, 
pasionaţi ai informaticii, am realizat 
acest program. 

Programul este de fapt un ma¬ 
nipulator electronic îmbunătăţit prin 
faptul că poate transmite caracterele 
dorite la viteza necesară telegrafis¬ 
tului, cu afişarea for pe monitor. De 
fapt, facilităţile pe care le are se g㬠
sesc în prefaţa programului o dată 
lansat. Programul poate transmite 


CRISTIAN ALEGA, BrUiia 


morse pe un timp nelimitat, iar cînd 
se doreşte oprirea transmiterii se 
acţionează funcţia STOP, iar pentru 
continuare CONTINUE. 


1 CLS : EORDER 1: PAPER 2: IN 
K 0: GG SUB 5030 

2 BORDER 6: PAPER 6: INK 0: G 
0 SUB 3800 

3 G0 SUB 8: G0 SUB 3: G0 SUB 
8: GO SUB 8: G0 SUB 8: PPUSE 233 
#0: PRINŢ " 

4 GO SUB 8: GO SUB 8: GO SUB 

8: GO SUB 8: GO SUB 8: PAU5E 200 
*0: PRINŢ ” **; 

5 GO SUB 8: GO SUB 8: GO SUB 
8: GO SUB 8: GO SUB 8: PAUSE 20B 
iO: PRINŢ' " 

6 GO SUB 8: GO SUB 8: GO SUB 
8: GO SUB 8: GO SUB 8. PAUSE 200 
*0: PRINŢ " 

7 GO SUB 8: GO SUB 8: GO SUB 
8: GO SUB 8: GO SUB 8: PAUSE 200 
*0: PRINŢ GO TO 3 

8 LET Q=A: LET U=S: LET. E=D: 
GO SUB (Oi(W+INT (RNDiE))) 

9 RETURN 

10 GO SUB 2500: PAUSE 100*0 

11 PRINŢ "E"; *"■; 

12 RETURN 

20 GO SUB 2500: GO SUB 2500: P 
AUSE 100*0 

21 PRINŢ "I";""; - - 

22 RETURN 

30 GO SUB 2500: GO SUB 2500: G 
Q SUB 2500: PAUSE 100*0 

31 PRINŢ "S“; 

32 RETURN 

4.0 GO SUB 2500: GO SUB 2500: G 
0 SUB 2500: GO SUB 2500: PAUSE 1 
00*0 

4-1 PRINŢ “H";"";' 


4.2 RETURN 

50 GO SUB 

51 PRINŢ " 

52 RETURN 

60 GO SUB 
AUSE 100*0 

61 PRINŢ “ 

62 RETURN 

70 GO SUB 
0 SUB 2600: 

71 PRINŢ ’ 

72 RETURN 

80 GO SUB 
AUSE 100*0 

81 PRINŢ " 

82 RETURN 
30 GO SUB 

0 SUB 2600: 

91 PRINŢ ' 

92 RETURN 

100 GO SUB 
0 SUB 2600: 
00*0 

101 PRINŢ " 

102 RETURN 

110 GO SUB 
AUSE 100*0 

111 PRINŢ '■ 

112 RETURN 

120 GO SUB 
O SUB 2500: 

121 PRINŢ ’ 

122 RETURN 

130 GO SUB 
0 SUB 2500: 
00*0 

131 PRINŢ ‘ 

132 RETURN 
14-0 GO SUB 

0 SUB 2600: 

141 PRINŢ ‘ 

142 RETURN 
150 GO SUB 

A SUB 2500: 


2600: PAUSE 100*0 
T"; 


2600: GO SUB 2600: P 


2600: GO SUB i 
PAUSE 100*0 
■O"; •*"; 

2500: GO SUB I 
A"; 


2600: GO SUB 2500:-P 


2608: GO SUB 2500: 

PAUSE 100*0 

D"; 


2500: GO SUB 2500: G 
GO SUB 2600: PAUSE 1 


151 PRINŢ 1 

152 RETURN 

160 GO SUB 
0 SUB 2500: 

161 PRINŢ " 

162 RETURN 

170 GO SOB 
0 SUB 2500: 
00*0 

171 PRINŢ ‘ 

172 RETURN 

180 60 SUB 
0 SUB 2500: 
00*0 

181 PRINŢ ' 

182 RETURN 

190 GO SUB 
0 SUB 2600: 
00*0 

191 PRINŢ ' 

192 RETURN 

200 GO SUB 
0 SUB 2600: 

201 PRINŢ 
2®2 RETURN 
2Î0 GO SUB 

0 SUB 2500: 

211 PRINŢ ' 

212 RETURN 

220 GO SUB 
0 SUB 2600: 
00*0 

221 PRINŢ ' 

222 RETURN 

230 GO SUB 
0 SUB 2580: 
00*0 

231 PRINŢ ' 

232 RETURN 

240 GO SUB 
0 SUB 2600: 
00*0 

241 PRINŢ 1 

242 RETURN 

250 GO SUB 
0 SUB 2500: 

@ 0*0 

251 PRINŢ ’ 
212 RETURN' 
PS® GO SUB 

0 SUB 2600: 

00*0 


2600: GO SUB 2600: G 
PAUSE 100*0 


2600: GO SUB i 
GO SUB 2500. I 


2603 • 60 SUI 
GO SUB 2600 

2500 
GO Si 

F " . „ 


2500: G 
PAUSE 1 


: GO SUB : 
JB 2508: ! 


: 2600: G ■ '< 
PAUSE 1 ■ 


14 


TEHNIUM 10/1989 













361 PRINŢ "Y*';""; 

363 RETURN 

370 GO SUB 3500: GO SUB 3600: G 
O SUB 3600: GO SUB 3600: GO SUB 
3600: PflUSE 100*0 

371 PRINŢ "1“;""; 

273 RETURN 

380 GO SUB 2500: GO SUB 2500: G 
0 SUB 2600: GO SUB 2680: GO SUB 
2600: PRUSE 1O0*O 

381 PRINŢ ”3";““; 

282 RETURN 

290 GO SUB 2500: GO SUB 2500: G 
O SUB 2500: GO SUB 2600: GO SUB 
2600: PRUSE 100*0 

291 PRINŢ "3"; 

292 RETURN 

300 GO SUB 2500: GO SUB 2500: G 
O SUB 2500: GO SUB 2500: GO SUB 
2600: PRUSE 100*0 

301 PRINŢ "4."; "**; 

302 RETURN 

310 GO SUB 2500: GO SUB 2500: G 
O SUB 2500: GO SUB 2500: GO SUB 
2500: PRUSE 100*0 

311 PRINŢ "5"; 

312 RETURN 

■ 320 GO SUB 2600: GO SUB 2500: G 
O SUB 2500: GO SUB 2500: GO SUB 
2500: PRUSE 100*0 

321 PRINŢ "6";""; 

322 RETURN 

330 GO SUB 2600: GO SUB 2600: G 
O SUB 2500: GO SUB 2500: GO SUB 
2500: PRUSE 100*0 

331 PRINŢ "? u ; 

332 RETURN 

34-0 GO SUB 2600: GO SUB 2600: G 
O SUB 2600: GO SUB 2500: GO SUB 
2500: PflUSE 100*0 

34-1 PRINŢ "8";""; 

34-2 RETURN 

350 GO SUB 2600: GO SUB 2600: G 
SUB 2600: GO SUB 2600: GO SUB 

500: PflUSE 100*0 

351 PRINŢ "9"; "**; 

352 RETURN 

360 GO SUB 2600: GO SUB 2600: 6 
O SUB 2600: GO SUB 2600: GO SUB 


2600: PflUSE 100*0 

361 PRINŢ "0"; "■*; 

362 RETURN 

370 GO SUB 2500: GO SUB 2600: G 
O SUB 2500: GO SUB 2600: GO SUB 
2500: GO SUB 2600: PflUSE 100*0 

371 PRINŢ 

372 RETURN 

380 GO SUB 2500: GO SUB 2500: G 

O SUB 2600: GO SUB 2600: GO SUB 
2500: GO SUB 2500: PRUSE 100*0 

381 PRINŢ 

382 RETURN 

390 GO SUB 2600: GO SUB 2600: G 
O SUB 2500: GO SUB 2500: GO SUB 
2600: GO SUB 2600: PRUSE 100*0 

391 PRINŢ ", 

392 RETURN 

400 GO SUB 2600: GO SUB 2500: G 
O SUB 2500: GO SUB 2500: GO SUB 
2600: PRUSE 100*0 

401 PRINŢ 

402 RETURN 

410 GO SUB 2600: GO SUB 2500: G 
O SUB 2500: GO SUB 2600: GO SUB 
2500: PflUSE 100*0 

411 prinţ 

412 RETURN 

2500 LET 0=T: LET U=U: BEEP O ,U 
: PflUSE 50*0: RETURN 
2600 LET 0=T: LET U=J: BEEP 3*0, 
U: PflUSE 50*0: RETURN 
3800 CL5 : PRINŢ flT 3,5;"PROGRAM 
MORSE ALEATOR": PRINŢ flT 5,3;“fl 
CEST PROGRAM ARE ROLUL DE fl ut NE 
Rfl SEMNALE MORSE,ALEATOR,PE GRUP 
E DE CITE CINCI SEMNE": PRINŢ AT 
9,3;"PENTRU ÎNCEPUT,TREBUIE SA 
- DRTI UfiLORI CELOR TREI UflRIAB 
ILERESPECTIU:": PRINŢ AT 20,1; "A 
PflSflTI ORICE TASTA PENTRU CON-lI 
NUflRE": PflUSE 0: CLS 
3900 PRINŢ TflB 0;”X=";Tfl8 3; "SAL 
T";TRB 8;"Y=";TflB 10;"NR.ORD.SEM 
N“;TflB 22;"Z-NR.SEMNE";TAB 0;" 

";TflB 0;"x={10,20,-,4101"; TAB 

0;" ";TflB 0;"Y=U,2,3,.,411 

";TflB 0;" ";TAB 0;"2=11,2,3,... 
. .,41>";TAB 0;“ ';TfiB 0; "EXEMPL 


U: “;TflB 0;" ";TflB 0;"X=10 INSEAM 
Nfl:PROGRAMUL RULEflZfl SEMN CU SE 
MN";TflB 0;"X=20 INSEflMNfl:PROGRAM 
UL RULEflZfl DIN DOUA IN DOUA SEMN 
E";TflB 0;"..,ETC";TflB 0;“Y= 5 IN 
SEflMNfl:PROGRAMUL RULEflZfl INCEPIN 
D CU SEMNUL NR.5";TflB 0;"Z= 8 IN 
SEflMNfl:PROGRAMUL RULEflZfl 8 SEMNE 
ÎNCEPIND CU SEMNUL NR.5": PRINŢ 
flT 20,11;"TflSTflTI": PflUSE 0: CL 

5 

3902 PRINŢ TflB 0;"ORDINEA flLFflNU 
MERICfi fl SEMNELOR DIN PROGRAM";T 
flB 0;" ";TflB0;"E=l 1=2 5=3 

H=4 T =5 M=6 ";TflB 0;" ";TflB 

0;"0=7 A=8 W=9 J = 10 N=ll D =12 

";TflB 0;" ";TflB 0;"B=13 U=14 U= 

15 G=16 Z=17 0=18";TflB 0 ;" ";Tfl 

6 0;"C=19 K=20 R=21 P=22 X=23 F= 
24";TflB 0 ;" ";TflB 0 ;"L=25 Y=26 1 
=27 2=28 3=29 4=30";TflB 0," ";TA 
B 0;“5=31 6=b2 7=33 8=34 9=35 0= 
36";TflB 0 ;" ";TflB 0;".=37 ?=38 , 
=39 ==40 /=41 “:-PRINŢ flT 20,11; 
•TflSTflTI": PflUSE 0: £LS’ 

4000 PRINŢ flT 3,13;"UITEZfl";flT 5 
,0;"Ifl UflLORI NR. ZECIMALE IN UU 
R DE0.010 PŢR. UITEZE MARI SI 0. 
070 PTR. UITEZE MICI";AT 10,5;"E 
TflLONflREfl UA APARŢINE";AT 12,13; 
"TONUL";AT 14,0;“IA UflLORI CUPRI 
NSE IN INTERUALUL(20.... 303 " ; flT 
20,11;"TflSTflTI": PflUSE 0: CLS 
4020 PRINŢ flT 10,0;"SALT": INPUT 
fl: PRINŢ AT 10,7;"NR.ORDINE SEM 
N": INPUT 5: PRINŢ flT 10,24; "NR. 
SEMNE": INPUT D: PRINŢ flT 16,15; 
"UITEZfl": INPUT T: PRINŢ flT 18,1 
5;"TON": INPUT J: PflUSE 0 
4030 CLS : 80RDER 0: PAPER 0: IN 
K 7: RETURN 

5000 FOR a=l TO 31 STEP 1: PRINŢ 
flT 21,a; "V : NEXT a 

5001 FOR S =21 TO 0 STEP, -1: PRIN 
T flT S,31;NEXT S 

5002 FOR d=31 TO 0 STEP -1: PRIN 
T flT 0,d;"V: NEXT d 

5003 FOR f=0 TO 21 STEP 1: PRINŢ 
flT f ,0; "V: NEXT f 


5004 FOR g =4 TO 27 STEP 1: PRINŢ 
AT 17 , g; "V: NEXT g 

5005 FOR h =17 TO 4 STEP -1: PRIN 

T flT h , 27; : NEXT h 

5006 FUR j =27 TO 4 STEP -1: PRIN 

T flT 4 , j; : NEXT j 

5007 FuR K=4 TO 17 STE> 1: PRINŢ 
AT K , 4; “V’ •' NEXT *. 

5008 FOR 1=8 TO 23 STEP 1: PRINŢ 
flT 13,1NEXT t 

5009- FOR q = 13 TO 8 STEP' -1: PRIN 
T flT q,23;"V: NEXT q 

5010 FOR W=23 TO 8 STEP -1: PRIN 
T flT 8,w; ”V: NEXT « 

5011 FOR E=8 TO 13 STEP 1: BRIGH. 
T 1: PRINŢ flT E,3;"Y': NEXT E: P 
HUSE 20: FLASH 0 

5012 BEEP 0.1,25: PRINŢ flT 9,9;" 
Realizatori";flT 10,9;"fiteca";RT 
11,14;"Cristian";AT 12,9;"Nastac 

Silviu": FOR y=15 TO 28 STEP 3: 
PflUSE 5: BEEP 1,9: NEXT y 

5013 PRINŢ flT 2,2; "YO—11526**** 
* * #Y0-4-11535";flT 19,12; "Y0-4-KR 
F": PflUSE 30 

5014 FOR n =11 TO 20 STEP 2: PLUI 
n,40: DRflU 0,95: NEXT n 

5015 FOR i=244 TO 235 STEP -2: P 
LOT i,40: DRflU 0,95: NEXT i: PAU 
SE 30 

5016 FOR r=0 TO 176 STEP 1: QUER 
1: PLOT 0,r: DRflU 255,0: NEXT r 

. OUER 0 

5017 PflUSE 10: CLS : 8GRDER 0: fl 
flPER 0: INK 6- 6RIGHT 1 

5018 PRINŢ 5,12; "s-i .a-s"; flT 
6,12; "SOFTWARE";flT 7,14;"COMP."; 
flT 8,12;"PRESENT:": 8EEP 1,28: P 
fiUSE 40: PRINŢ AT 15,3;"CODUL MO 
RSE PE COMPUTER ©": PflUSE 50 

5019 FOR X=0 TO 175 STEP 2: PLOT 
0,X: DRflU X,0: PLOT 127.5,X: DK 

flU -(120-X),0: PLOT 127.5,X: DRA 
U 120-X,0: PLOT 255,X: DRflU -X,0 
: NEXT X 

5020“PflUSE 30: FOR 8=123 TO 0 ST 
EP -1: PLOT B,B: DRflU 7,0: PLOT 
247-8,B: DRflU 7,0: NEXT B: RETUR 
N 


CALCULATORUL 

(URMARE DIN NR. TRECUT) 


mmm 


GENERAŢII 


Ing. MIHAELA GORODCOV 


Memoriile RAM statice şi dinami¬ 
ce 

După cum se ştie, celula de bază 
a memoriei este constituită dintr-un 
circuit basculant bistabil cu tranzis- 
toare bipolare sau MOS. în nume¬ 
rele anterioare am văzut ce este un 
bistabil şi cum funcţionează el; da- 

P jrită faptului că are două stări sta- 
ile, acesta se dovedeşte a fi ele¬ 
mentul de bază pentru memorarea 
celor două cifre binare O sau 1. Ast¬ 
fel de elemente constituente (sau 
celule) sînt grupate în reţele, reali- 
zîndu-se în acest mod matrice com¬ 
plete de memorie. în figura 1 se 
poate vedea o schemă de principiu 
a unei memorii de 16 biţi, reţeaua fi¬ 
ind de 4x4 pentru simplificarea 
schemei. Fiecare punct de intersec¬ 
ţie al reţelei de memorie este în rea¬ 
litate un circuit basculant bistabil. 
Dat fiind că un astfel de circuit 
poate păstra informaţia (pe durata 
alimentării, fireşte), spunem că 
aceste memorii sînt statice. 

Tranzistoarele MOS şi, într-o mai 
mică măsură, structurile realizate 
prin tehnologie l 2 L fac să apară o 
capacitate între poartă şi substrat, 
care poate fi exploatată pentru me¬ 
morarea informaţiei (fig. 2). Această 
capacitate, o dată încărcată, se 
poate păstra un anumit interval de 
timp (în funcţie în principal de frec¬ 
venţa de luGru utilizată), interval de 
ordinul milisecundelor, 2 ms, sau 
chiar mai puţin. Pentru a păstra in¬ 
tactă informaţia „înscrisă", ea se ve¬ 
rifică periodic (termenul consacrat 
fiind de reîmprospătare) la un inter¬ 
val de timp echivalent cu durata de 
menţinere a capacităţii. Acestea sînt 
memoriile RAM dinamice. Prin 
această reîmprospătare se înţelege 
„citirea" conţinutului celulei şi „re- 
scrierea" acestuia cu nişte frecvenţe 
bine stabilite. Mai recent, memoriile 


MOS dinamice au fost dezvoltate în 
sensul unor celule cu un singur 
tranzistor (fig. 3). în acest caz, 
tr.anzistorul TI este de tip NMOS şi 
are rolul de a selecta rîndurile sau 
coloanele, controlînd în acest mod 
accesul ia capacitatea C. Aceasta 
din urmă (de ordinul zecimilor de 
picofarad) apare între drena, lui TI 
şi substratul legat la masă. înscrie¬ 
rea informaţiei în această celulă pre¬ 
supune următoarele: cînd RS este la 
nivel „1“ logic, TI conduce, ceea ce 
are drept rezultat încărcarea capaci¬ 
tăţii C la nivelul lui CS, care poate fi 
„1“ logic sau „0“ logic. Pentru a citi 
informaţia care a fost în prealabil 
stocată, linia CS (capacitatea C) 
este iniţial conectată la nivelul „1“ 
logic şi ulterior „coborîtă" în mo¬ 
mentul în care RS devine „1“ logic. 
Dacă tensiunea de la bornele lui C a 
fost la nivelul „1“ logic, atunci ten¬ 
siunea liniei CS nu este afectată, fi¬ 
ind „citit" „1“ logic. Din contră, dacă 
C a fost la nivel logic „0“, rezultatul 
va fi scăderea nivelului tensiunii li¬ 
niei CS, care este „detectată" de un 
amplificator-driver; acesta imediat 
„coboară" tensiunea liniei CS, rea- 
ducînd tensiunea la bornele lui C la 
nivelul „1“ logic. Astfel se poate ob¬ 
serva că mecanismul de citire nu 
este distructiv, vechea informaţie fi¬ 
ind în acest mod reînscrisă. Trebuie 
să spunem că în structura descrisă 
toate celulele conectate ia RS (row 
select = selecţie rînduri) sînt activate 
în clipa în care RS este la. nivel ridi¬ 
cat. In acest mod, un rînd întreg de 
celule poate fi citit şi reînscris 
dintr-o dată, ceea ce conduce la 
făptui că un mare număr de celule 
pot fi reîmprospătate deodată, în 
timp mult mai scurt decît dacă s-ar 
face pentru fiecare celulă în parte. 
De exemplu, pentru o memorie care 
constă dintr-o matrice de 64x64 de 


celule, reîmprospătarea se poate 
face în 64 de cicluri. Tiptc, fiecare 
celulă a unei memorii RAM dina¬ 


mice poate fi reîmprospătată la fie¬ 
care 2 ms. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


x 




Z O celulă de memorie RAM di¬ 
namică cu trei franzistoare MOS. Ci¬ 
fra binara (O sau 1) este stocată ca 
sarcină a capacităţii poartă-substra! 
a tranzistorului TI, în timp"ce T2 şi 
T3 au rolul de comutatoare logice 
pentru citire (RE), respectiv pentru 
scriere (WE). 


1. Structura unei memorii 
(schemă de principiu). 



-- SELECŢIA DE COLOANE 


3. O celulă de memorie cu 

un singur tranzistor.; 


TEHNIUM 10/1989 


1S 









Sing. ANOROWE LEONARD, Olteniţa 


Intrînd în posesia unui magneto¬ 
fon „ROSTOV“ 105, m-am gî'ndit la 
o adaptare care să extindă posibili¬ 
tăţile aparatului, anume un contor 
electronic de bandă şi un programa¬ 
tor. „ • 

Am conceput schema în două 
părţi, o parte de contor şi o parte de 
programator.. Avînd în vedere faptul 
că în schema de comandă a magne¬ 
tofonului constructorul a folosit cir¬ 
cuite logice CMOS, pentru o mai 
bună adaptare am realizat schemele 
tot cu circuite CMOS. 

Partea de contor de bandă este 
redată în, figura 1. Este o schemă de 
utilizare tipică a numărătoarelor 
MMC40192 legate în cascadă, ele 
acţionînd driverele de afişaj 
MMC4511. O particularitate a sche¬ 
mei, dictată de modul de acţionare a 
comenzilor magnetofonului, o con¬ 
stituie modul de aplicare a semnale¬ 
lor de tact pe intrările corespunz㬠
toare ale numărătoarelor. Astfel, un 
bistabil JK (1/ 2 MMC4027) comută 
semnalul de tact pe intrările nu¬ 
mărare sus sau jos (de la 
MMC40192), în funcţie de starea ie¬ 
şirilor bistabilului. Acesta este co¬ 
mutat la acţionarea tastelor redare, 
derulare rapidă stînga sau dreapta 
ale magnetofonului. Impulsurile pri¬ 
mare de tact sînt produse cu o 
schemă clasică cu fototranzistorul 
ROL31. Impulsurile care apar în co¬ 
lectorul lui BC107 sînt inversate de 
poarta C3. 1, folosită şi ca buffer, şi 
sînt aplicate pe intrarea de ceas a 
numărătorului MMC4018 conectat 
pentru divizarea cu zece. Am folosit 
acest numărător pentru a obţine un 
impuls de tact la contor numai după 
o rotaţie completă a rolei cu bandă. 
Pentru aceasta, între LED şi foto¬ 
tranzistorul ROL31 se interpune un 
disc cu zece fante (găuri). La ieşirea 
poYţii C3.1 se obţin zece impulsuri 
(o rotaţie completă), la al zecelea 
impuls apărînd la ieşirea numărăto¬ 
rului MMC4018 un impuls de tact. 

Tranzistorul T are rolul de a pro¬ 
duce un zero logic necesar resetării 
generale a schemei la punerea în 
funcţiune (conectarea alimentării). 
-Butonul Bl (cu revenire) pune la 
zero contorul. Discul cu fante este 
montat chiar în locul roţii de acţio¬ 
nare a contorului mecanic. 

Partea de programator este dată 
în figura 2. Ea este compusă din 
două secţiuni. Una de acţionare 
atunci cînd contorul de bandă este 
la zero prin porţile C4. 1; 2; 3; 4; 5, 
C3. 2 şi un monostabil din capsula 
MMC4098 şi o secţiune de acţionare 
la coincidenţa contorului de bandă 
cu un număr prestabilit, prin regis¬ 
trele MMC40104, comparatoarele cu 
porţile C6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 şi cel㬠
lalt monostabil din capsula 
MMC4098. 

Programarea se face în felul ur¬ 
mător: se acţionează contactul cu 
reţinere K (MEM). Se apasă tasta re¬ 
dare a magnetofonului şi la începu¬ 
tul pasajului care se doreşte a fi re¬ 
luat se şpasă butonul Bl (RES). La 
sfîrşitul acestui pasaj se acţionează 
butonul B2 (RET), în acest moment 
intră automat în funcţiune comanda 
de, derulare rapidă înapoi pînă la 
contor zero, moment în care se pro¬ 
duc oprirea şi redarea automată 
pînă la numărul de contor progra¬ 
mat cu comanda RET (returnare), 
ciclul reluîndu-se., Anularea progra¬ 
mării se produce apăsînd din nou 
B2 sau K. 

Comanda automată de redare la 
contor zero se realizează atunci 


8# 




TEHNIUM 10/1989 






cînd toate numărătoarele 
MMC40192 (fig. 1, bornele E) sînt în 
zero. Circuitul SAU-NU realizat cu 
C4.1; 2; 3; 4; 5 şi C3.2 aplică un unu 
pe intrarea unui monostabil din 
capsula MMC4098. La ieşirea 10 a 
acestuia, prin poarta de transmisie 
C5.2, deschisă la acţionarea contac¬ 
tului K1.1, se transmite un impuls 
către poarta C5.4, care dă comanda 
automată de redare. Poarta C5.3 are 
rolul de a bloca transmiterea unui 
impuls de comandă falsă în cazul 
acţionării lui Bl în timpul pauzelor. 

Secţiunea de comparare a conto¬ 
rului cu numărul prestabilit funcţio¬ 
nează avînd la bază comparatorul 


cu porţile SAU-EXCLUSIV C6, 7, 8 
şi 9. Registrele MMC40104 memo¬ 
rează numărul de contor dorit la ac¬ 
ţionarea lui B2, Atunci se aplică un 
unu pe intrarea de tact (pin 11), mo¬ 
ment în care la ieşiri apare numărul 
respectiv. De la numărătoarele 
MMC40192 se aplică informaţia şi la 
intrările comparatoarelor, la coinci¬ 
denţă apărînd unu la două intrări ale 
porţii C12.2. A treia intrare trece în 
unu în momentul acţionării lui B2, 
care comandă şi celălalt bistabil din 
capsula MMC4027. Ieşirea Q a aces¬ 
tuia (pin 1) îndeplineşte condiţia de 
mai sus. Deci, la coincidenţă, poarta 
CI2.2 trimite un unu monostabilului 


din capsula MMC4098. Acesta, prin 
poarta de transfer C5.1, dă comanda 
de derulare rapidă. 

Acesta este modul de funcţionare. 

Constructiv, am realizat cele două 
părţi, separat, pe aouâ cablaje. 
Acestea le-am executat pseuaomui- 
tistrat prin fire de legătură între 
placa de sus şi cea de jos. 

Pentru realizarea comenzilor am 
legat punctele 2, 3 şi 4 din figura 1 
la punctele 2, 3 şi 4 de pe placa de 
comenzi (touch-control) a magneto¬ 
fonului. Alimentarea am realizat-o 
direct din stabilizatorul magnetofo¬ 
nului, priza XS1, contactele 4 (V, ;/ ;) 
şi 5 (V^) pe plăcile de cablaj pu- 


nînd în paralel cu acestea cîte un 
condensator de 100 mF/ 25 V şi unul 
de 150 nF. 

LISTA DE PIESE: 

CI— MMMC4011, C 2 , 

4 — MMC4069; C3 —MMC4012; 
C5—MMC4066; C6, 7, 8, 9 — 
MMC4030; CIO, 11—MMC4002; 
CI 2—MMC4073. 


BIBLIOGRAFIE 

1. Ardelean, I., Giuroiu, H., Pe- 
trescu, L. — Circuite integrate 
CMOS — Manual de utilizare 

2. Magnetofon ROSTOV 105 ste¬ 
reo — album, scheme. 





MP0RIZAT0R FOTO 


ŞTEFAN BUŞTEA, Bucureşti 

Un montaj electronic este caracte- porizatorul lucrează foarte stabil 


rizat printre alteie şi prin gradul de 
dificultate în construcţie, ca şi prin 
posibilitatea procurării pieselor 
componente. 

Mulţi dintre constructorii amatori, 
mai ales cei cu mai puţină expe¬ 
rienţă, preferă montaje mai simple, 
cîteodată chiar în detrimentul per¬ 
formanţelor, optînd pentru cele care 
funcţionează „din prima", fără re- 
'glaje complicate, executabile într-un 
laborator cu dotare modestă. 

Temporizatorul pe care vi-l pro¬ 
pun spre construire satisface din 
plin aceste cerinţe. Funcţionarea si¬ 
gură o garantează chiar I.P.R.S.-Bă- 
neasa, deoarece ca bază am folosit 
temporizatorul telefonic din setul de 
montaj nr. 8 607, procurat din co¬ 
merţ 

Cu puţine modificări aduse, tem- 


într-o gamă de la fracţiuni de se¬ 
cundă pînă la 200 de secunde, plajă 
ce acoperă cerinţele chiar ale unui 
laborator foto mai pretenţios. 

în plus, este posibilă reglarea po- 
tenţiometrică a luminozităţii din 
aparatul de mărit (cu R-10 scos pe 
panoul frontal — vezi foto, stîn- 
ga-jos), ceea ce. oferă o gamă largă 
de posibilităţi în copieri şi măriri 
foto la portrete şi la folosirea hîrtiei 
contrast, prin faptul că luminozita¬ 
tea este independentă de diafrag- 
mare. 

Faţă de schema originală se aduc 
unele modificări după cum urmează 
(vezi figura 1): 

— pe plăcuţa imprimată din set se 
înlocuieşte semireglabilul RV1 de 1 
Mfl în punctele A—B cu divizorul re- 
zistiv din figura 2. 


H 1 /I 



r (O Kn /lin 



Constructiv, acest divizor este for¬ 
mat din potenţiometrul R40 de 10 kii 
/lin, din comutatorul rotativ cu 2x20 
de contacte, pe care se lipesc direct 
pe un etaj 9 rezistoare de cîte 10 kfi/ 
0,25 W, iar pe al doilea etaj 19 rezis¬ 
toare de cîte 100 kîl/0,25 W. conform 
schemei din figura 2; 

— R4 va avea valoarea de 330 il; 

— cu R40 este divizată o secundă 
în zecimi de secunde, iar cu rezis¬ 
tenţele R31... R39 se adaugă cîte o 
secundă şi cu R12... R30 cîte 10 se¬ 
cunde la timpul de expunere; 

— R7 se modifică la 220i 1 şi în lo¬ 
cul lui LED-1 (punctele C—D) se 
conectează înfăşurarea unui micro- 
releu de 200+300ii. 

Contactele normal deschise ale 
releului închid circuitul întrerupăto¬ 
rului de putere, cu schema electrică 
din figura 3, care are în sarcină be¬ 
cul aparatului de mărit. 

Punctul „S“ din schemă este scos 
pe spatele carcasei într-un conector 
STAS. 

Piesele întrerupătorului de putere 
se pot monta pe o plăcuţă placată 
cu cupru (fig. 4). 

întrerupătorul culisant din setul 


de montaj a fost înlocuit cu altul de 
tip basculant, tot cu 3 poziţii, mai 
comod de manevrat în întuneric. Pe 
poziţia „în jos" alimentează tempori¬ 
zatorul ca în schema originală K1A, 
iar în poziţia „sus“ scurtcircuitează 
contactele releului, deci becul arde 
continuu. La mijloc este poziţia neu¬ 
tru. 

Punerea condensatorului CI la 
masă prin K1B, pentru începerea 
unui nou ciclu de temporizare, nu 
este necesară. Cei pretenţioşi pot să 
facă acest lucru cu un buton tip so¬ 
nerie. De altfel, timpul de cîteva zeci 
de secunde folosit la schimbarea 
hîrtiei foto sub aparat este îndeajuns 
pentru descărcarea condensatorului 
de la sine prin diviz.or şi începerea 
unui nou ciclu. 

Alimentarea se poate face de la 
orice sursă de c.c. ce debitează 6 
12 V/50 mA, fără pretenţii la un fil¬ 
traj deosebit. 

Pentru cele descrise s-a folosit un 
transformator de sonerie de la care 
tensiunea de 8 Vc.a. a fost redresata 
cu o punte compactă tip 1PM1 şi fil¬ 
trată cu o capacitate de 200 mF725 V. 

(CONTINUARE ÎN PAG. 19) 



TEHNIUM 10/1989 


17 





SESIZOR PENTRU UZURA CĂRBUNILOR Li DEM' 


Probabil că piesele cu cea mai in¬ 
tensa solicitare la uzură din ansam¬ 
blul electromotoarelor de pornire 
sînt cărbunii (periile). Cînd lungi¬ 
mea lor ajunge sub cota de repara¬ 
ţie, demarorul se arată ineficace, iar 
pornirea motorului pe cale electrica 
devine imposibila. Ceea-ce se ştie 
mai puţin insa este faptul ca periile 
uzate excesiv pot duce la distruge¬ 
rea prematura a colectorului dato¬ 
rită amplificării efectului de arc. Su¬ 
ficiente argumente care îndeamnă la 
înlocuirea oportuna a cărbunilor 
uzaţi. Dar cînd trebuie făcuta 
această operaţie? 

Nu există o metodologie riguroasa 
care sa precizeze periodicitatea 
schimbării periilor. Aprecierea uzurii 
lor după numărul de kilometri de ru¬ 
laj este extrem de aproximativa, de¬ 
oarece nu rulajul, ci numărui de 
porniri determina uzura cărbunilor 
şi acelaşi număr de kilometri par¬ 
curşi în oraş se face cu un număr 
muit mai mare de porniri faţa de 
aceiaşi rulaj efectuat în regim conti¬ 
nuu interurban. 

Momentul necesităţii înlocuirii 
acestor mici, dar buclucaşe piese 
poate fi însă stabilit cu multă exacti¬ 
tate daca în structura demarorului 
se montează un dispozitiv capabil sa 
indice limita admisibila a uzării. Un 
astfel de dispozitiv conceput, con¬ 
struit şi experimentat de autor s-a 
dovedit foarte simplu, ieftin si, mai 
ales, extrem de eficace, pentru de¬ 
marorul motorului „Dacia 1300". 

Pe capacul din spate, unde sînt 
montaţi cărbunii, se practica un ori¬ 
ficiu cu 04,5 mm la aistanţa de 29 
mm faţa de centrul de simetrie al 
capacului şi la mijlocul distanţei 
dintre cele doua suporturi, conform 
figurii 1 . In aceasta gaură se intro¬ 
duc o şaiba izolatoare cu 03,2 mm 
şi un şurub M3 luhg de 15 mm. Pe 
acest şurub se introduc două cose 
de legătură, de o parte şi de alta a 
capacului, două şaibe izolatoare, o 
şaibă grower şi o piuliţa de strîn- 
gere, conform figurii 2. Pe cosa din 
interior se cositoreşte la un cap un 
arculeţ de 4 spire, care la celalalt 
capăt este izolat pe o porţiune de 2 
mm, conform figurii 3. Arculeţu! tre¬ 
buie sa fie astfel dimensionat (sîrmă 
00,3, avînd diametru! spirei de 04 
mm) încît capătul cu partea izolată 
să cadă la mijlocul cărbunelui, iar 
zona neizolată sa se sprijine pe ghi¬ 
dajul metalic al cărbunelui, legat la 
masă (polul minus). Se observă că, 
pe măsură ce cărbunele se uzează, 
el intră tot mai adînc în ghidaj, îm¬ 
pins de arcul său de presare, pînă 
cînd arculeţul face contact cu ghi¬ 
dajul pe partea neizolatâ. 

în cealaltă cosă se cositoreşte un 
conductor liţat ce duce la un bec 
montat în tabloul de bord (într-unul 
din locaşurile libere). Becul este aii- i 
mentat prin cheia de contact la 12 ! 

V. Cînd, datorită uzării, arculeţul | 
ajunge în contact cu ghidajul, la in- f 
troducerea cheii în contact becule- f 
ţul se aprinde, semnalînd faptul ca a j 
sosit momentul să schimbam carbu- I 
oii de la electromotor. 

Deoarece se presupune ca cei doî I 
cărbuni sînt confecţionaţi din ace- | 
laşi lot de material, gradul de uzura j 
va fi acelaşi şi deci senzorul este J 
necesar sa se monteze numai la un I 


singur cărbune. 

Trebuie să se acorde o mare im¬ 
portanţă modului de izolare a cap㬠
tului de arculeţ pentru a nu avea 
semnale false. In vederea realizării 


Fiz. VASiLE STRATULAT 

or e L bul ? e izola ^'’ ca P ul arculeţuluî zentata în figura . 4. 

bune 3 df? mm Sw Ul ’ pe 0 por ' Astfel realizat - sesizorul este fiabil 

catnm d Hp mTtoli o. P , Se » pu ? e 0 p , l_ dovedindu-se foarte util în exploata 

So, d ! h mater,a P |astlc t0 P't 'a rea autoturismului. 

flacara. Schema electrică este pre- 




O . jJ/ O 





<t S e 

"9 2 


V /* / 





rt /S /,’6 


F/ Ş * 


1. Capac electromotor 

2. Gaură 04,5, care se face 

3. Şurub M3x15 

4. Piuliţă M3 

5. Şaiba metal 03 

6. Cosă 03 

7. Şaibă izolatoare 

8. Arculeţ 

9. Izolator cap arculeţ 

10. Cărbune 

11. Arc presare cărbune 

12. Ghidaj cărbune 

13. Colector 

14. Cheie contact 

15. Bec bord 12 V 

16. Contact arculeţ 


\ \-\ 

* f3 12 


f/ş 3 


18 


TEHNIUM 10/1989 



RADIORECEPTOR 


Radioreceptorul prezentat în.con¬ 
tinuare permite recepţia emisiunilor 
radio MF din banda de frecvenţe 
DUS (65—-73 MHz) şi are ca princi¬ 
pală proprietate simplitatea realizării 
practice. Acest, lucru este posibil da¬ 
torită construcţiei modulare a unor 
aparate industriale, bunuri de larg 
consum, de,genul:, televizoare, apa¬ 
rate de radio ş.a. în acest sens, ra¬ 
dioreceptorul de faţă utilizează doua 
module, unul din aparatul de radio 
portabil „Selena" şi altul din televi¬ 
zoarele alb-negru fabricate la între¬ 
prinderea „Electronica". Ambele ti¬ 
puri de module se găsesc ca piese 
de schimb în magazinele de specia¬ 
litate sau la centrele de reparaţii ra- 
dio-TV. 

Primul modul este un tuner UUS 
(codificat UKW-2-2-G-02) acordat 
pentru norma O.I.R.T, (65—73 
MHz), iar al doilea este un modul 
cale sunet (codificat P 36 387) din 
televizoarele alb-negru, conţinînd un 
amplificator de frecvenţă interme¬ 
diară, un detector MF (ambele reali¬ 
zate în circuitul integrat TAA661) şi 
un amplificator audio de putere. De¬ 
oarece frecvenţa intermediară obţi¬ 
nută la ieşirea tunarului este de 10,7 
MHz, iar modulul TV este acordat' 
pe 6,5 MHz, trebuie realizate cîteva 
modificări. Astfel, partea de intrare 
din modulul cale sunet figurată în 
schema din figura 2 se înlocuieşte 
cu montajul a cărui schemă poate fi 
urmărită în figura 3. Aici bobina L 
lfc@ reaiizeaza pe o carcasă asemănă- 
P>are iui L203 şi are 28 de spire, cu 
priză la spira 4 de la masă. De ase¬ 
menea, bobina L203 se reacordeaza 
prin rebobinare cu 15 spire din 
sîrmă asemănătoare celei folosite la 
vechiul bobinaj. 

Legăturile dintre cele două mo¬ 
dule se stabilesc conform schemei 
din figura 1, reeomandîndu-se ecra- 
narea lor. Antena folosită poate fi de 
tip telescopic, utilizată la televizoa¬ 
rele portabile „Sport". Aparatul se 
poate alimenta de la baterii sau de 
la un alimentator stabilizat ce poate 
oferi -4,5 V şi +9 -M2 V. Se va utiliza 
un difuzor cu impedanţa de 40, cu 
.puterea de 3 VV. 

Singurele reglaje se rezumă la bo¬ 
binele L şi L.203 modificate, pentru 
un nivel maxim la ieşire, adică pen¬ 
tru acordul pe 10,7 MHz, căci bobi¬ 
nele tunerului UUS sînt deja acor¬ 
date, din fabricaţie, pe banda de 
65—73 MHz. 

în continuare se dau semnificaţiile 
intrărilor şi ieşirilor celor două mo¬ 
dule: 


TIBERIU BRAT.U 

REACŢIE BOOTSTRAP. 
+Vec; 

IEŞIRE AUDIO (DIFUZOR). 


1 - IEŞIRE DETECTOR MF; 

2 — GND 

3 — INTRARE FI; 


4 — INTRARE AUDIO 

5 — GND; 

6 — NC; 


-I 4,7pF 

16V 

250K.O. 


kjner UUS: 

— -Vec; 

— GND; . 

i — INTRARE ANTENĂ; 
• — INTRARE ANTENĂ; 
. - IEŞIRE FI; 

I — CAF. 

/Iodul cale sunet: 


TEMPORIZAT ! ; 


(URMARE DIN PAG. 17) 

Tot acest montaj este aşezat 
intr-o cutie din tablă de aluminiu de 
120x120x60 mm. 

Pentru puteri mat mari de 100 W 
ale sarcinii, triacul va fi prevăzut cu 
un radiator pentru disipare termică, 
bine izolat din punct de vedere elec¬ 
tric de restul montajului, deoarece 
unul din electrozii triacului este 
chiar „masa" acestuia, care prin ra¬ 
diator vine conectată la tensiunea 
reţelei şi constituie un pericol de 
electrocutare! 


— diac DC44A, 1 buc.; 

— triac TB6N4, 6N5, 6N6, 1 buc.. 

— redresor 1PMŢ1 buc.; 

— condensator filtraj 200 ^F/25 V. 
1 buc.; 

— comutator basculant cu 3 pozi¬ 
ţii, 1 buc.; 

— comutator rotativ cu 2x20 pozi¬ 
ţii, 1 buc.; 

— R4 = 330 H, 1 buc.; 

— R7 - 220 ii, 1 buc.; 

— R9 = 68 kll, 1 buc.; 

— R11 = 20 li, 1 buc.; 

— R12 ... R30 = 100 kli, 19 buc.; 

— R10 potenţiometru 500 kii/lin, 
1 buc.; 

— R40 potenţiometru 10 kll/lin, 1 
buc.; 

— C2 = 683 riF, 1 buc.; 

— R13 ... R39 = 10 kll, 9 buc. 


220V-V, 


LISTA DE MATERSALE: 


- set montaj !.P R.S.-Baneasa, 
8 607, 1 plic; 

- releu miniatură (telefonic), 1 


19 










iâCă PIUill MACROFOTOGRAFIEKi; ■ 

Prof. MICKEVD. MOCIOPNIŢA 


CONSIDERAŢII GENERALE 

Datorită deosebitei mani abilităţi, 
ca şi autonomiei sale, blitz-ul a 
devenit un instrument curent în 
fotografia la lumină artificială, iar în 
anumite domenii, ca reportajul, do¬ 
cumentarul etc., este de neînlocuit. 

în principiu, lampa blitz-ului func¬ 
ţionează pe baza energiei acumulate 
într-un condensator cu o anumită 
capacitate, încărcat la ■ o anumită 
tensiune. 

Valoarea acestei energii, caracte¬ 
ristică de bază a blitz-ulcrirse calcu¬ 
lează cu formula: 



(W — energia în jouli, C — 
capacitatea în /uF, U — tensiunea în 
kV). 

La blitz-urile fără computer, la 
fiecare descărcare întreaga energie 
electrică se transformă în energie 
luminoasă, care, trimisă în spaţiu, 
iluminează obiectele din jur. 

Gradul de iluminare este funcţie 
de distanţa obiectelor faţă de lampa 
blitz-ului, iar lumina reflectată de 
obiecte ş.i care impresionează peli¬ 
cula din aparat este în funcţie de 
diafragma obiectivului. 

Timpul nu mai influenţează expu¬ 
nerea, deoarece se foloseşte un timp 
unic, acela al descărcării condensa¬ 
torului. 

Relaţia între elementele care in¬ 


fluenţează expunerea este dată de 
formula - 


Z(din)— !-k (2) 

unde Z ( DIN) — numărul director al 
blitz-ului pentru o anumită sensibili¬ 
tate a filmului folosit; I distanţa 
(m) între lampa de blitz şi obiect; k 
— indicele de diafragmă. 

Formula se foloseşte în fotografie¬ 
rea curentă, la distanţe de peste 1 
m, şi este ilustrată în abacele sau 
tabelele existente pe blitz-uri, care 
dau fie indicele de diafagmă pentru 
o anumită distanţă blitz-obiect, 

k = -Ţ- (3) 



fie distanţa blitz—obiect pentru un 
anumit indice de diafragmă, 


La distanţele mici, în special la 
cele la care se folosesc accesorii de 
extensie (inele de prelungire, burduf 
etc.), expunerea trebuie mărită în 
funcţie de scara de redare şi astfel 
se modifică formula (2) .la: 


Z = l-k (/3 + I) 



unde (3 — scara de redare; x’ — 
mărimea extensiei (cm); f — lungi¬ 
mea focală (cm); y’ — dimensiunea 
imaginii (cm); y — dimensiunea 
obiectului (cm). 

La folosirea de obiective nesime¬ 
trice cu diverse lungimi focale apare 
şi o neconcordanţă între diafragmele 
lor efective, aşa-numita „scară de 



redare a pupilei", care se explică în 
modul următor: la un obiectiv, sis¬ 
tem alcătuit din mai multe lentile (L,, 
L 2 ...), diafragma este situată între 
acestea în interiorul obiectivului (fig. 

1). în acest caz, pupila de intrare 0p 
a sistemului optic o constituie imagi¬ 
nea diafragmei D, formată cu ajuto¬ 
rul componentelor care se găsesc 
înaintea diafragmei, iar pupila de 
ieşire . imaginea aceleiaşi dia¬ 
fragme, formată cu ajutorul compon¬ 
entelor care se găsesr în spatele ei- 

0 P ' 

(6) 

unde (3 r , — scara de redare a pupilei. 
0/ — pupila de ieşire; 0,,»— pupila 
de intrare. 

Mărimea şi poziţia celor doua 
pupile sînt diferite de la un sistem la 
altul şi condiţionate de valorile 
distanţelor focale ale componente¬ 
lor, anterior şi posterior diafragmei^ 
precum şi de poziţia diafragmei î.ifl 
^raport cu acestea. ^ 

* Această caracteristică a obiective¬ 
lor se poate ilustra printr-un anumit 
raport al deschiderilor lor efective în 
funcţie de distanţa lor focală (vezi 
tabelul 1). 

Ţinînd cont de fenomenul expus, 
formula (2) ajunge în formă finala: 

z=| - k (i +i ) < 7 > 


Formula se foloseşte si la blitz¬ 
urile cu computer, pe care fabrican- 
, ţii nu le recomandă pentru macrofo- 
tografiere (calculatorul introduce 
erori, iar celula nu vizează exact 
obiectul). Pentru folosirea acestor 
blitz-uri le comutăm pe manual, 
poziţie în care dau întreaga energie, 
şi le folosim ca pe blitz-urile fără 
computer. a- 

Abaca este construită pe bazaţi; 
proprietăţilor logaritmilor 

logA - logB = log ( ~) 

' B ’ (9) 

logA + logB = log(A-B) 
şi foloseşte formula (8) modificată: 

i 1 - . 7 . 100 An 

(0-flp) k < cm ) < 10 ) 


P + Pp 

(se calculează pe faţa ( 


' z ’ K (i6, 22 ) (cm) 


se alege 

din tabelul 2 de pe faţa @ a abacei 
(K, 6 şi K 2? , corespunzînd indicelui 
de diafragma k = 16; 22, cele mai 
utilizate in macrofotografiere). 

FOLOSIREA ABACEI 

Să alegem un exemplu de calcul: 

— vrem să obţinem pe film de 35 
mm o imagine de 20 mm a unui 
obiect de 50 mm lungime folosind 
obiectivul normal de 50 mm, cu dia¬ 
fragma 22 şi un blitz Z =18; 

— să se calculeze lungimea inelu¬ 
lui de extensie. 

Pe prima faţă @ a abacei (fig. 2) 


m 


TEHNIUM 10/1989 




LUNGIMEA FOCALĂ (cm) 


Film 35 mm 

3,0 

3,5 . 

4,0 

5,0 

8,0 

10,0 

13,5 

Film 60 mm 

5,0 

5,5 

6,5 

8,0 

12,0 

16,0 

22,0 

Valori [3p 

1,6 

1,35 

1,2 

1 

0,6 

0,5 

‘.0,4 


8 ( 9 ) 

1 Scala exterioara 

2 Distanfier scale exterioare 

3 Scala interioară 

4 Distanj-jer scale interioare 

5 Cursor 

6 Inelul cursorului 

7 Distantier cursor 

8 Nituri tfl Al. 

9 Bailagâr calc 

se calculează valoarea lui B (for¬ 
mula 11). 

Se alege, dimensiunea imaginii 
■ dată pe film (y’ = 2 cm în exemplul 
l^iin figura 3) pe scala interioară 0]şi 
Bn dreptul acesteia se poziţionează 
dimensiunea obiectului (y = 5 cm in 
exemplu) de pe scala exterioară |2j 
Scara de redare fi se citeşte pe 
scala Ij] în dreptul cifrei 1 de pe 
scala (3 

La valoarea obţinută a lui p (0,4 în 
exemplu) se adaugă valoarea lui p r 
luată din tabelul 1 {P,, = 1 pentru 
exemplu), poziţionînd cursorul pe 
scalaQjîn dreptul valorii 1,4. 


cern abaca pe faţa © (fig. 3) şi 
regăsim valoarea 1,4 în dreptul 
cursorului pe scala [3], 

In dreptul cursorului rotim scala 
HI punînd valoarea numărului direc¬ 
tor al blitz-ului (Z=18) şi după aceea 
rotim cursorul, punîndu-l pe scalajjŞ] 
în dreptul valorii lui K 22 luată din ta¬ 
belul 2 (K 22 =4,6). 

Distanţa dintre lampa de blitz şi 
obiect se citeşte pe scala Slin drep¬ 
tul cursorului (I = 60 cm). 

B Pentru calculul lungimii inelului 
decesar efectuăm următoarele ope¬ 
raţii: 

Pe faţa ® a abacei se alege di¬ 
mensiunea imaginii pe scala inte¬ 
rioară O (y’=2 cm), se poziţionează 
în dreptul ei dimensiunea obiectului 
(y=5 cm) de pe scala El şi se obţine 
scara de redare fi pe scajaQJm drep- . 
tul cifrei 1 de la scala El (fi. = 0,4). 

Cursorul se roteşte pînă în dreptul 
lungimii focalei utilizate luată în cm 
pe scala(2) (f = 5 cm). Pe scalafflîn 
dreptul cursorului se citeşte valoa¬ 
rea extensiei în cm (z 1 = 2 cm). 

La primele calcule abaca va fi difi¬ 
cil de mînuit, necesitînd cîteva mi¬ 
nute pentru identificarea scalelor. 

Pentru cei care o vor întrebuinţa 
ocazional dificultăţile se vor repeta, 
însă pentru cei care vor lucra curent 
cu ea se va dovedi un accesoriu 
preţios. 

Abaca a fost concepută pentru 
aparatele cu film de 35 mm şi 60 
mm cele mai folosite de fotografii 
amatori. 

în cazul folosirii altor lungimi fo¬ 
cale decît cele trecute în tabel, coe¬ 
ficienţii K 16 şi K 17 se pot obţine prin 
interpolare. 

CONSTRUCŢIA ABACEI 

Abaca se confecţionează din ABS 
cu grosimea de 2 mm, de culoare 
albă (tăvi pentru masă din comerţ). 

Modul de asamblare este prezen¬ 
tat în secţiunea „A.A“, iar pentru fi¬ 
xare se folosesc nituri 01 din sîrmă 


n h blitz lc „ 


U\ 100 



de aluminiu (reperele se pot lipi cu 
acetonă, însă cu mare atenţie pentru 
a nu se bloca scalele între ele). 

Pentru cursor se foloseşte plastic 
transparent de la un echer şcolar. 

Decuparea reperelor se face prin 
traforare urmată de ajustare îngrijită 


gros 2 mm 



cu pila (sau strunjire pentru cei care rioare şi cele ext 
au_ posibilitatea). ' rea reperelor 3 : 

în cazul unei asamblări cu strîn- un bailagar (po 
gere între scalele circulare inte- calc. 




gros 2 mm 4 



gros 2 mm 




5 gros 2 m m . Ţ~" gnos 2 mm 



zgiriat x 
adînc 0,5 mm 


TEHNIUM 10/1989 


[D număr 0/ - y 










JC5 
T 3n9 


AS146/B/ 




Receptorul este foarte simplu, re¬ 
comandat radioamatorilor încep㬠
tori, este uşor de construit şi poate 
recepţiona emisiuni CW—SSB. 


Circuitul de intrare se confecţio¬ 
nează pe un miez de ferită cu sec¬ 
ţiunea în formă de 8. 

Pe acest miez se bobinează pen¬ 
tru LI un număr de 10 spire, iar 
pentru L2 un număr de una-doua 
spire din CuEm 0,25 mm. Şocul din 
colectorul primului tranzistor are 45 
de spire din CuEm 0,15. 

Tranzistorul TI este de tip AF139 
sau EFT317, celelalte două tranzjs- 
toare sînt AC181 sau echivalente. 

Se pot monta diode de orice tip, 
EFD108 etc. 

Audiţia se face în căşti cu impe- 
danţa de 100—2 000 n. 

AMATERSKE RADIO, 6/1989 


RADIO TELEVÎZIA ELEKTRONIKA, 
5/1989 


Cu doua tranzistoare KT315 A se 
poate construi un convertor ce 
poate translata un canal UHF în 
unul din canalele VHF (1 — 12). 

Primul tranzistor formează un os¬ 
cilator local a cărui funcţionare este 
determinata de linia L,. 


Semnalul de la oscilator este apli¬ 
cat prin cuplaj inductiv (linia L 2 ) pe 
baza următorului tranzistor, care 
este mixer. Semnalul de la antena 
UHF se aplică pe emitorul mixerului. 
Linia L 2 are o lungime de 2 cm, iar 
linia L, are lungimea maxima de 6 


cm. 

Reglînd dimensiunile liniei L, se 
pot obţine diverse translatări de ca¬ 
nale. Droselul L 3 are 10 spire din 
CuEm 0,3, bobinate spiră lînga 
spiră, pe corpul unui rezistor de 
0,25 W de 1—1,5 kîl. 


RADIO, 10/1981 


Pentru jocul de loto se poate fo¬ 
losi montajul alăturat, care afişeaza 
numere cuprinse între 0 şi 49. 

Schema electrică este formata 
dintr-un oscilator RC ce are la baza 
circuitul integrat D100D (CDB400). 

Semnalul de la oscilator este apli¬ 
cat unor divizoare de frecvenţă 


D192D (CDB192) şi apoi decodoare- 
lor D147, care comandă sistemul de 
afişare. 

Cînd butonul SI este apăsat,-divi- 
zoarele primesc semnal şi la elibe¬ 
rare ramîne afişat un număr. 

FUNKAMATEUR, 9/1988 


3-2 LU. HH 

2~x ci3 

VQB 7KVQ.E2U) 5x33n 







i > \;'c immmm i mmm m 

. PE BANDÂ LARG/ 


M , 7 1»i-r-ti 23ri /Xe R 

1 ,rr W1/r tg23»W 

(2) X =23Tf mjn , L = 4R 

(3) L=ju«-^Jr-n t -Â'1/l 

U) V mn =20T-f.n-A-B mnv 


(5) C L =2L/R l 

( 7 ) v _ tr-1/r)-tg23Tl/Xc R 
A irf 1 ♦i/ r l -tg*2îriM« 

lS) * n ” 1+1/r 1 tg^Zîn/A* R 


(6) C l »L/2R* 


{g) c _ 1 - \/l-{r & -1)^23Ti/A e 
2irf max T.R-tg27TI/A t 


(10) Z : , 


. 2cos27n/Ae ♦ i-r-sin2?Tl/A£ 


in 1*cos23H/A<+M/rsin2Jri/At 


I (11) c = 1 ♦ eos23T[/Ae- V(1 +cos23rţMe} a - r^-sirf2?qMe 

1 -)TTf . f. . D .r- iii O'îrf /i . 


1 ( 12 ) 


C 2= 


2cos25r[/Ae - yfl ♦ cos 27ri/Ae) 8 -r l -sin* 2^*1/Ag 


4-23Tf T-R-sln2m/Ac 


1 7 _ 4 »5cos27ri/Af»i-6T'sin27ri/Ae 

î *in“ 9cos27TlA« ♦i-6/f-sin23n/Ae* ' 9R 


1 (14) C. 


> 4 + 5cos23r(/At -x/mco^miMcosmite + IÎ-dSr'-slrtZXUte 


6‘2 Trf max' r ' R ‘SÎn21Tl/Aţ 


{ j 15) c .. 9cosZJU/Ae - \/9(3cos t 2m/Ae^4cos2m/A^2)-36r t -sin a 2m/Ae 
2 " 6-2Jrf xT'R-sinZJri/A* 


(URMARE DIN PAG. 9) 


TEHNICI DE COMPENSARE 

Compensarea transformatoarelor 
se foloseşte pentru îmbunătăţirea 
performanţelor la capetele benzii de 
lucru, unde intervin fenomenele de 
neadaptare descrise anterior. Tehni¬ 
cile de compensare constau în 
esenţă în realizarea unor filtre de tip 
trece-jos sau trece-sus, cu care se 
compensează partea reactivă a im¬ 
pedanţei la capetele gamei de lucru. 
Compensarea ta frecvenţe joase se 
utilizează cînd inductanţa înfăşurării 
nu are o valoare suficientă. Pentru 
exemplificare se alege transformato¬ 
rul inversor de fază a cărui schemă 
echivalentă este prezentată în figura 
8. Adăugînd două capacităţi C,, ca 
în figura 9, se obţine o secţiune de 
filtru trece-sus care compensează 
efectul lui L- la frecvenţe joase. Va¬ 
loarea capacităţii C/. este dată de re¬ 
laţia (5). 

Dacă inductanţa este dimensio¬ 
nată după relaţia X=2-jr-fmirvL=4R, 
impedanţa de intrare fără compen¬ 
sare este R I I (j4R), iar după com¬ 
pensare 0.999R I I (j264R), iiustrînd 
o adaptare foarte bună. 

Pentru transformatoarele adap¬ 
toare de impedanţă (1:4, 1:9 etc.), 
capacitatea de la ieşire trebuie să 
aibă o valoare diferită de cea de la 
intrare. Altfel, la un raport de adap¬ 
tare 1:n : , capacitatea de la ieşire 
trebuie să fie de n : ori mai mica de- 
cît cea de la intrare. 

Uneori transformatoarele trebuie 
conectate în cascadă. într-un astfel 


de caz, este posibilă o compensare 
la frecvenţe joase dacă se foloseşte 
o secţiune de filtru trece-sus în -. 

Cînd inductanţele în paralel ale 
transformatoarelor din punctul de 
interconectare sînt egale, L, atunci 
există relaţia (6). Modul de conec¬ 
tare este prezentat în figura 10. 
Compensarea la înaltă fercvenţă 
este utilizată numai cînd rezistenţa 
caracteristică a liniei diferă de va¬ 
loarea necesară. Cel mai adesea în 
practică se întîlneşte situaţia cînd 
aceasta este mai mică decît a liniei 
disponibile. Ilustrarea acestei me¬ 
tode se face tot pe transformatorul 
inversor de fază care lucrează pe re¬ 
zistenţele terminale R. Din expresia 
impedanţei de intrare,,Zin rezultă ca¬ 
zul optim cînd r=1. în cazul presu¬ 
pus anterior, r>1 (Z„ disponibil 
■;.'Z op,;,n =R), partea reactiva a lui Z!p 
are expresia (7), din care se observă 
imediat caracterul inductiv al reac- 
tanţei Xin (Xin^O). Partea reală a 
impedanţei are expresia (8) şi este 
mai mare decît R. Pentru compensa¬ 
rea lui Rin se conectează în paralel 
cu rezistenţa de sarcină o capacitate 
astfel aleasă încît, la frecvenţa ma¬ 
ximă, Rin=R. 

Este de notat faptul că în căzu, 
cînd în locul rezistenţei de sarcina 
se află o impedanţă, expresia lui Zin 
este mai complicată. 

Partea imaginară care rezultă pen¬ 
tru Zin se compensează cu ajutorul 
unui condensator conectat paralel 
cu intrarea. Ambele condensatoare 
trebuie să aibă aceeaşi valoare dată 
de (9) şi se conectează ca în figura 
11. Schema realizează o adaptare 


exactă la frecvenţa maximă, existînd 
o uşoară neadaptare la frecvenţe 
joase. în cazul transformatoarelor 
adaptoare de impedanţă 1:4, 1:9, 
metoda de compensare este ace¬ 
eaşi, cu deosebirea că diferă valorile 
capacităţilor terminale. Calculele 
sînt destul de laborioase pentru de¬ 
terminarea lor, astfel încît se pre¬ 
zintă doar rezultatele finale. Aşa 
cum s-a menţionat, aceasta com¬ 
pensare este posibilă daca r>1. 
Pentru transformatorul 1:4, impe¬ 
danţa caracteristică optima capătă 
valoarea 2R, dar, chiar şi aşa, impe¬ 
danţa de intrare nu este constantă şi 
are expresia (10), unde r=Z„/2R. 

Pentru compensare, se conec¬ 
tează la bornele de impedanţă joasa 
condesatorul Ci, dat de relaţia (11)', 
iar la bornele de impedanţă ridicată 
condensatorul C : , dat de (12). 

în cazul transformatorului 9:1 re¬ 
zultă pentru linie o impedanţă ca¬ 
racteristică optimă de 3R, iar impe¬ 
danţa de intrare este dată de relaţia 
(13), unde r=Z„/3R. Ca şi în cazul 
precedent, se poate face o compen¬ 
sare la frecvenţe înalte, după cum 
urmeaza: la bornele de impedanţă 
joasă se conectează condensatorul 
Ci dat de (14), iar la bornele de im¬ 
pedanţă ridicată 'C-, dat de relaţia 
(15). 

EXEMPLU DE PROIECTARE 

Relaţiile prezentate în capitolele 
precedente permit proiectarea unui 
transformator de bandă largă, care 
cuprinde în principiu următoarele 
etape de lucru: a) stabilirea configu¬ 
raţiei electrice, a gamei frecvenţelor 
de lucru şi a impedanţei caracteris¬ 
tice optime; b) alegerea materialului 
feromagnetic şi a dimensiunilor 
acestuia; numărul de spire se alege 
astfel încît să fie îndeplinita condiţia 
(2); cînd transformatorul lucrează cu 
niveluri mari, pentru alegerea sec¬ 
ţiunii se utilizează relaţia (4); c) rea¬ 
lizarea liniei de transmisiune cu im- 
pedar.ţa caracteristică cît mai apro¬ 
piată de cea optimă; calcularea ca¬ 


pacităţilor de compensare, daca 
este cazul. 

Ca exemplu de proiectare se 
alege un transformator simetric 
adaptor de impedanţa 1:4, care sa 
lucreze în gama 3 -f- 30 MHz, cu im- 
pedanţele de lucru de 50 îl şi, res¬ 
pectiv, 200 îl. Reactanţa minima a 
bobinei spre capătul de-, impedanţa 
joasa este 200 îl la frecvenţa de 3 
MHz. Aceasta reactanţâ se obţine 
bobinînd '17 spire pe două miezuri 
din material F4 cu diametrul de 9 
mm, lipite între ele cu.un adeziv. Li¬ 
nia construită din sîrmâ de 0,2.mm 
prezintă o impedanţa caracteristica 
de 50 îl şi un factor de scurtare Ae Ao 
=0,75. Lungimea fizica a liniei este 
0,225 m. Conform teoriei, impedanţa 
caracteristică optimă este 100 îi, iar 
factorul r=Q,5 

Condensatoarele de compensare 
la frecvente joase se calculează cu 
relaţia (5) şi au valorile 8 nP, la borna 
de 50 îl şi 2 nF la borna de 200 O. 
Condensatoarele de compensare la 
frecvenţe înalte se calculează cu re¬ 
laţiile (11) şi (12) şi dau valoarea de 
8 pF pentru Ci şi o valoare negativa 
pentru C şi, ca atare, oorna de im- 
pendanţa ridicata nu se compt-n- 
seaza 

Cu aceste ultime precizări proiec¬ 
tarea transformatorului este practic- 
terminată. 


BtLIOGRAFIE: 

1. A new class of coaxial-line 
transformers — George Badger, 
W6TC — Ham Radio — February 
1980 

2. Application note information — 
Philips — A.H. Hilbers — 17 June 
1970 

3. Electronic components confe- 
rence proceedings — Octavius Pit- 
zalis Jr., Thomas P.M. Couse — 
May 1968 

4. Proceedings of IRE — B. About 
broadband transformers — C.L. Rut- 
hoff — August 1959 

5 Catalog Ferite — Institutul de 
Cercetări si Proiectări Electronice., 






TEHNIUM 10/1989 


13 




KASZA ŞTEFAN - Braşov 


înainte de îndoire, ţeava de dura! 
se încălzeşte !a flacără şi se unge cu 
săpun; cu acest procedeu ţeava nu 
mai este rigidă timp de 3—4 ore, 
după care îşi recapătă calităţile ini¬ 
ţiale. în acest interval de timp se 
poate confecţiona dipolul. 

STAN VASILE - Medgidia 
Se pot obţine materiale de la Ma¬ 
gazinul Dioda contra ramburs. Lo¬ 
calitatea dv. nu este în zona de ser¬ 



viciu a emisiunilor în UIF. Puteţi în¬ 
locui 2 NI671 cu ROŞI IA în monta¬ 
jul stabilizator de turatie. 

CIUBUCĂ DORIAN — jud. Harghita 

Pentru a fi acoperit întreg terito¬ 
riul ţării cu program radio sînt insta¬ 
late mai multe emiţătoare în diverse 
localităţi cu frecvenţe de lucru dife¬ 
rite. 

Circuitele integrate tip TBA790 se 
pot verifica într-un etaj audio şi nu 
cu un ohmmetru. 

Tranzistorul ACI80 nu poate fi în¬ 
locuit cu BC177. 

BÎRSAN LUCIAN - Arad 

Televizorul Opera nu poate recep¬ 
ţiona sunetul din emisiunile CGIR. 


BURSUC GH. - Paşcani 

Adresaţi-vă reprezentanţei Elec¬ 
tronica. 

NIŢĂ MARIN - Călăraşi 

Greu de depanat prin corespon¬ 
denţă un televizor cu multiple defec¬ 
ţiuni fără a efectua măsurători co¬ 
respunzătoare. Vă recomandăm să 
apelaţi la serviciile unei cooperative. 

GRIGORE STELÎÂN — Brăila 

Tranzistorul ROS-01, produs 
ICCE, este de tip MOSFET, canaKP 
de mică putere. 

TĂNASE CONSTANTIN - jud. laşi 

Puteţi îmbunătăţi calitatea recep¬ 
ţiei numai prin intermediul unor an¬ 
tene de mare eficacitate. 

BOCEANU SORIN - Lugoj 

Luaţi legătura cu întreprinderea 
de Electronică Industrială, Str. Bai- 
cului nr. 82, Bucureşti. 

BARTHA S. — jud. Mureş 

La CDB400, terminalele sînf astfel: 


1,2 — intrări, 3 — ieşire; 4, 5 — in¬ 
trări, 6 .— ieşire; 7 — masă; 8 — ie¬ 
şire ia 9—10 intrări; . 11 — ieşire, la 
12, 13 intrări; 14 plus 5 V. 

PANAITI VIOREL — laşi 

în articol sînt menţionate toate 
detaliile de construcţii, aş^a că vă re¬ 
comandăm să respectaţi toate am㬠
nuntele exprimate de autor. 

GAL RADU — jud. Bihor 

Circuitul la care vă referiţi nu este. 
în producţie curentă. • 

ZAHARIA EDUARD - jud. Braşov 
Tranzistoarele BF272 sînt utilizate 
în amplificatoarele de antenă şi blo¬ 
curile de intrare în televizoare. în 
rest, nu deţinem datele solicitate. 
BORA DAN — Strehaia 
Nu deţinem numerele vechi din 
Tehnium la care vă referiţi, 
în adaptor, R12 este de 1 kil. 


I. M. 


DINICU DRAGOŞ — Tulcea 

Casetoful lauza-207 lucrează pe 4 
piste (fără a fi stereo) şi este con¬ 
struit cu elemente discrete. 

Lucrează cu vitezele de 9,5 şi 4,7 
cm/s şi asigură o reproducere a 


benzii audio de 63—14 000 Hz De 
9,5 cm/s şi de 63—7 000 Hz pe 4,7 
cm/s, avînd la ieşire o putere ma¬ 
ximă de 2 W. 

Capetele magnetice utilizate sînt 
de tip 6D24N (6A24H) cu impe- 


danţa de 50 11 pentru înregistrare şi 
tip 6S24 (6C24) cu impedanţa de 
3 11 pentru ştergere. 

Transformatorul de reţea are înf㬠
şurările-dispuse astfel la=930 de 
spire; lb=.470 de spire; IB=310 spire; 
11=310 spire, 111=58 de spire. 





CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILATE- 
LIA“ - SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ, 
P.O.BOX 12—201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVSŢEI 
NR. 64—66. 

Tiparul executat la 

Combinatul Poligrafic « Casa Scînteii- 


Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU 
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA 
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU 
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU 


mm 442121 


Administraţia 
Editura Scintela