Tehnium/1988/8811

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

pfâpâtfACfl'EI: TfeHIMiUM-BUCUREŞTI, PIA
T.«* 3$* ||CTO«Ul1, TELEFON 17 60 1Q

11/88

REVISTA LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XVIII - NR. 216

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

ICRAREA PRACTICĂ
: BACALAUREAT ...
Cronometru
Sistemul DOLBY B

[CITIŢI ÎN PAG. 10*11)

K 1

M ontajul descris în continu¬
are realizează temporizări între 1 s
şi 99 minute. Destinaţia sa princi¬
pală este expunerea şi developarea
materialelor fotosensibile. Presetă-
rea intervalului de timp se face cu
două comutatoare decadice, iar
afişarea timpului rămas pînă la sfîr-
şitul intervalului cronometrat este
realizată cu două afişaje cu LED-uri
vizibile şi în întunericul laboratoru¬
lui' fotografic. La terminarea crono-
metrării, un releu anclanşează şi
execută, opţional, stingerea becu¬
lui aparatului de mărit sau acţiona¬
rea pentru cîteva secunde a unui
semnalizator sonor.

Aparatul dispune de trei domenii
de lucru: 1 — 99 s; 0,1—9,9 minute

GH. BALUŢA, E. CĂRBUNESCU

şi 1—99 minute. Precizia obţinută
este estimată la 0,25%.

Schema montajului este prezen¬
tată în figura alăturată. Oscilatorul
realizat cu CM (/3E555) asigură ge¬
nerarea unor impulsuri cu perioada
de 15,625 ms; 11,71875 ms sau
14,64844 ms, în funcţie de domeniul
de lucru selectat. Multiplicată de
64; 512 sau 4 096 ori în CI2, peri¬
oada impulsurilor devine 1 s, 6 s sau
60 s.

Selectate de comutatorul K1.3,
impulsurile sînt aplicate monosta-
bilului CI3.1. Fiecare front negativ
declanşează generarea unui scurt
impuls negativ (cca 5 ms) la ieşirea
monostabilului. Un tranzistor (T,)
inversează polaritatea impulsului,

STĂRILE BASCULEI ff-S
intrări ieşiri observaţii

S fr q'q

O O QQ

10 10 -

_I 47/i

CI 6 . 1 ) X CI62\

< * / \ 5 , 6

Ij START
► 5 V o——* •—i 10 k

T 1 - 2N2369
T ? , - BC107B

r| f 5 - 2 N 2219
c!j - pE 555
C 1 2 ~ MMC 4040
CI 3 - MMC 4098
CI 4 5 - MMC40192
Cl'e - MMC 4001
Cl 78 - CDB447
A< 4 - MDE 2101 V

TEHNIUM 11/1988

' . . . ' . ..' ..

care este apoi aplicat la intrarea
grupului de numărătoare reversi¬
bile presetabile CI4, CI5, conectate
în cascadă pentru numărare in-

I ! “ versă.

La numărătoare sînt cuplate pe
de o parte comutatoarele decadice
K 2 , K 3 pentru presetare, iar pe de
altă parte decodoarele CI7, CI8 şi
afişajele A 1t A 2 . Un circuit bascu¬
lant tip RS, realizat din două porţi
SAU-NU (CI6.1 şi CI6.2), îşi
schimbă starea la fiecare trecere a
montajului din faza de ,.aşteptare 1 '
în „cea de „cronometrare“ şi invers.

în faza de „aşteptare", intrarea R
a basculei este la nivelul 0 logic, iar
ieşirea Q se află la-nivelul 1. Aplicat
pinului 11 al CI2, acest 1 logic rese-
tează toate bistabilele divizorului
de frecvenţă CI2 şi toate ieşirile sale
sînt în zero. Pe de altă parte, ieşirea
Q a basculei este în 0 logic, nivel
care se aplică numărătoarelor CI4
şi CI5 pe pinul 11. Aceasta face ca
numărătoarele să fie presetate la
valorile alese de utilizator prin co¬
mutatoarele decadice K 2 , K 3 . După
decodare, valorile sînt afişate de
către At şi A 2 . între cele două cifre
se afişează o virgulă pentru poziţia
mediană a comutatorului de dome¬
nii K v

La apăsarea tastei START mon¬
tajul începe cronometrarea. Bas¬
cula primeşte 1 logic pe intrarea R
şi îşi schimbă starea: Q trece în zero
logic (deblocînd divizorul CI2), iar
Q se află în 1 logic şi numărătoarele
trec din regimul de presetare în cel
de numărare.

Impulsurile care sosesc la pinul 4
al lui CI4 sînt numărate în sens in¬
vers. CI4 şi CI5 îşi decrementează
conţinutul, de la valoarea presetată
pînă la zero. Afişajele prezintă tim¬
pul rămas pînă la sfîrşitul intervalu¬
lui, cronometrat.

în momentul cînd ambele numă¬
rătoare ajung în 0, ieşirile lor de
„împrumut 11 (pinii 13) devin suscep¬
tibile de a transmite orice front ne¬
gativ apărut la intrările 4. Astfel, sfîr¬
şitul scurtului impuls al cărui front
pozitiv a determinat trecerea în 00 a
numărătoarelor va provocă apariţia
unor niveluri 0 logic pe ambele
intrări ale porţii SAU—NU—CI6.3.
Această situaţie duce la apariţia
unui 1 logic la intrarea S a basculei,
care revine la faza de „aşteptare".

Tranziţia de la „cronometrare" la
„aşteptare" declanşează un impuls
pozitiv de 1—2 secunde la ieşirea
monostabiluiui CI3.2. Amplificat de
T 4 şi T 5 , el duce la anclanşarea pen¬

tru scurtă durată a releului Re. Un
contact normal deschis al releului
alimentează un avertizor sonor (ne¬
figurat în schemă). Se pot folosi în
această calitate un mic difuzor şi un
amplificator care preia semnalul de
audiofrecvenţă (de cca 70 Hz) ge¬
nerat de Cil.

Cînd se doreşte efectuarea unor
expuneri temporizate, se renunţă la
folosirea monostabiluiui CI3.2. Prin
comutatorul K 4 amplificatorul de
curent se leagă direct la ieşirea Q a
basculei. Releul va fi declanşat nu¬
mai pe durata cronometrării şi un
contact normal închis va asigura
aprinderea becului aparatului de
mărit în acest interval.

Intrarea S a basculei este conec¬
tată la plusul, alimentării printr-un
condensator. în acest mod, la pu¬
nerea sub tensiune a montajului, se
asigură pentru scurt timp un nivel 1
logic pe intrarea S şi startul se face
totdeauna în faza de „aşteptare".

Etalonarea aparatului constă în
reglarea potenţiometrelor-trimer de
10 kn ale fiecărui domeniu de lucru
şi găsirea unor valori convenabile
pentru fiecare din rezistenţele înse-
riate, astfel încît să se obţină pe¬
rioadele menţionate. Deoarece un
frecvenţmetru digital este mai greu

accesibil,' se poate folosi etalonarea I
prin măsurarea intervalului maxim i
cronometrat pe fiecare scală. . Prin ■
compararea cu un alt cronometru şi |
prin ajustări repetate se caută încă- Jf
drarea în clasa de precizie 0,2%. 1

Alimentarea aparatului se face de I!
la un redresor stabilizat 5 V/0,5 A.
Consumul montajului este cca 200 i
mA, iar diferenţa pînă la 500 rnA j§
este prevăzută pentru releu.

în cazul unei reţele cu paraziţi in- 1
dustriali, este recomandabil un fil¬
tru pe primarul transformatorului.

Dacă se doreşte independenţa
faţă de reţea şi reducerea ia mini- i
mum a consumului din baterii sau
acumulatoare, se poate renunţa la
afişare. Prin deschiderea lui K 5 este
întreruptă alimentarea decodoare-
lor şi afişajelor, iar consumul scade
la cca 10 mA (exclusiv releul, care
de altfel este declanşat pe durata
cronometrării).

Nu se admit acţionări ale comuta¬
toarelor Ki, K 4 , K 5 în faza „crono¬
metrare", deoarece impulsurile pro¬
duse afectează funcţionarea co- 1
rectă a montajului, ■ |

I femulDolI .

In decursul ultimilor 15 ani au
apărut pe piaţa mondială o sume¬
denie de tipuri de reducătoare de
zgomot pentru înregistrările pe
bandă magnetică cum ar fi Dolby B,
Dolby C, Highcom, Super D, ANRS,
Super ANRS, DBX şi altele, toate
îmbunătăţind raportul se„mnal-zgo-
mot al benzii folosite. în acelaşi
timp au fost aduse îmbunătăţiri
benzilor magnetice, atît în ceea ce
priveşte compoziţia suportului mag¬
netic, cît şi mărimea granulelor pul¬
berii din care este alcătuită banda
Astfel, în decursul timpului, au apă¬
rut, pe lîngă diverse tipuri de
benzi pe bază de oxid de fier
(Fe 2 0 3 ), benzi pe bază de bioxid de
crom (Cr0 2 ), benzi cu dublu strat,
unul de Fe 2 0 3 , iar celălalt mai sub¬
ţire de Cr0 2 , numindu-se FeCr, sau
mai recent benzi pe bază de parti¬
cule de fier (metal), la care densita¬
tea de particule magnetizabile este
evident mai mare.

De asemenea, granulaţia a
scăzut pînă la particule ce nu de¬
păşesc 0,3 /um (BASF Crll Maxima).

Totuşi s-a simţit nevoia creării
unui sistem pentru creşterea şi mai
accentuată a raportului semnal-
zgomot, aceasta datorită vitezei
scăzute de defilare a benzii la case-
tofoane (4,76 cm/s), cît şi datorită
lărgimii mici a pistelor în cazul ca¬
setelor tip „compact-cassette", bre¬
vetate de Philips la începutul anilor
'60.

Tensiunea de zgomot produsă de
o bandă este în mod normal con¬
stantă, astfel încît raportul semnal-
zgomot este mai bun în cazul sem¬
nalelor puternice decît în cazul ce¬
lor de nivel mic.

Sistemul Dolby B a fost inventat
de către inginerul american Ray
Dolby tocmai pentru a ameliora
acest raport în cazul semnalelor de
nivel mic. Acest sistem a fost intro¬
dus pe piaţă la începutul anilor 70,
ajungîndu-se în zilele noastre să fie
aproape universal folosit alături de
varianta Dolby C mai recent apă¬
rută şi care are performanţe mai ri¬
dicate, dar o arie mai restrînsă de
răspîndire încă.

Pentru a înţelege mai bine func¬
ţionarea sistemului Doiby B, să ob¬
servăm influenţa zgomotului asu¬
pra auzului.

Zgomotul este constituit dintr-un
spectru divers de frecvenţe. Să îm-

părţim zgomotul în două game:

— de la 0 la 500 Hz, pe care să-l
denumim zgomot grav;

— de la 500 Hz în sus, pe care să-l
denumim zgomot acut.

Zgomotul grav este aproape în¬
totdeauna mascat de către semna¬
lul util (muzică). în ceea ce priveşte
zgomotul acut, trebuie făcută dife¬
renţa între semnalele de joasă sau
înaltă frecvenţă, de nivel mic sau de
nivel mare. în -cazul semnalelor de
joasă frecvenţă, zgomotul acut este
mereu supărător, indiferent de
semnalul util (muzical). Dacă sem¬
nalul util este de frecvenţă mai
înaltă, zgomotul devine supărător
la niveluri mici (ale semnalului util).
Se poate ameliora raportul serrmal-
zgomot amplificînd semnalul muzi¬
cal total, astfel încît spectrul frec¬

venţelor de nivel mic să <
nivel şi să depăşească zgomotul
benzii. Această amplificare este
strîns legată de profunzimea ma¬
ximă de modulaţie a benzii. Circui¬
tul Dolby amplifică mai mult sem¬
nalele slabe decît pe cele puternice
(de nivel mare), semnalul muzica!
total fiind astfel comprimat (scade
dinamica). Cînd semnalul astfel
comprimat este imprimat pe bandă,
se obţine o distanţă mai mare între
nivelul semnalului modulat şi nive-
lul„zgomotului.

în poziţia de redare, informaţia
muzicală (semnalul) trece din nou
prin circuitul Dolby pentru a-şi re¬
căpăta forma iniţială. Din acest mo¬
tiv montajul atenuează semnalele
slabe în raport cu cele puternice în
aceeaşi măsură ca la imprimare.

Ing. CRISTIAN IVANCIQVICI

Zgomotul benzii este şi el concomi¬
tent atenuat de asemenea manieră
ca distanţa între nivelul de semnal
şi cel de zgomot să fie identică cu
cea de la înregistrare. în acest mod
a avut loc expandarea semnalului,
deci procesul Dolby are loc pe baza
a două acţiuni complementare şi se
obţine o ameliorare a raportului
semnal-zgomot de 10 dB la frec¬
venţe peste 5 kHz, fără ca infor¬
maţia să sufere modificări. Sistemul
Dolby poate fi scos din funcţiune
pentru a putea fi reproduse în mod
normal casetele înregistrate obiş¬
nuit.

Circuitul Dolby poate fi construit
cu componente discrete sau cu aju¬
torul circuitului integrat NE545B.

(CONTINUARE ÎN PAG. 9)

TEHNIUM 11/1988

SURSE DE CURENT
CONSTANT

(URMARE DIN NR. TRECUT)

în afara aspectului formal, de situaţie indiscutabil periculoasă
,,eleganţă" sau „simetrie", această pentru instrument,
constatare poate deveni şi un Se pune deci problema de a intro-
preţios instrument practic de depis- duce în cazul surselor de curent un
tare şi evaluare comparativă a unor dispozitiv de protecţie care să limi-
proprietăţi trecute în general cu ve- teze la o valoare maximă nepericu-

deci conectarea surselor în serie nu
modifică valoarea curentului E/r, însă
sursa „compusă" este mai bună,
avînd valori duble pentru E şi r.

în general, nu se recomandă co¬
nectarea în serie a două surse de cu¬
rent diferite, compunerea intensi¬
tăţilor pe baza relaţiei (13) putînd
duce la rezultante inacceptabile
pentru circuitul de sarcină.

g) Teoretic, în cazul unei surse
de tensiune nu ar trebui să apară
abateri (variaţii) de tensiune la
borne atunci cînd se modifică rezis¬
tenţa de sarcină R. Practic însă, da¬
torită rezistenţei interne nenule,
tensiunea U scade pe măsură ce R
scade.

Analog, în cazul surselor de cu¬
rent, o dată cu creşterea rezistenţei
de sarcină R (scăderea conductan-
ţei G), scade şi intensitatea curen¬
tului debitat, deoarece rezistenţa
internă r nu este infinită.

Expresiile duale ale erorii relative

maxime, deduse pe baza relaţiilor
(5) şi (9); ne ajută să stabilim cît de
precisă este o sursă dată de tensiu¬
ne/curent pentru o anumită valoare
minimă a rezistenţei/conductanţei
de sarcină. S-a notat:

(15)

h) Calitatea, mai bine zis precizia
unei surse de tensiune/de curent, nu
este dată numai prin construcţia
sursei (valorile E, r, respectiv l 0 , r),
ea depinzînd esenţial şi de dome¬
niul în care variază rezistenţa/con-
ductanţa de sarcină. La proiectarea
unui circuit practic de utilizare se va
face deci distincţie între cele două
probleme diferite care se pot pune:
alegerea unei surse adecvate pen¬
tru un domeniu de variaţie al lui R
(G) dat (h-j), respectiv stabilirea do¬
meniului acceptabil de variaţie al lui
R(G) pentru o sursă dată (h 2 ).

Evident, s-a notat:

flmax = l/r-nîin (16)

derea sau cunoscute numai pentru
una din cele două categorii de
surse. Cîteva exemple de acest fel
sînt sintetizate în tabelul alăturat,
lista putînd fi completată, bineînţe¬
les, cu numeroase alte proprietăţi
duale. Vom comenta foarte pe scurt
datele din ţabel, lăsîndu-i cititorului
plăcerea de a le aprofunda şi a le
verifica în practică.

a) Noi am definit, de fapt, sursele
de curent prin proprietatea că in¬
tensitatea I a curentului este inde¬
pendentă de rezistenţa de sarcină
R, dar acest lucru revine la a spune
că I este independentă de tensiu¬
nea U la bornele lui R. Reprezentînd
grafic, pe baza relaţiei (4), familia
generatoarelor pentru care raportul
E/r este constant şi egal cu l 0 , sursa
de curent (figura 7, dreapta 4) de¬
vine tocmai paralela la axa OU dusă
prin punctul (U = 0; I = l 0 ).

b) Proprietăţile definitorii impun,
într-adevăr, condiţiile teoretice men¬
ţionate (r = O, respectiv r = =) pen¬
tru ca sursa (de tensiune/de curent)
să fie „universal" valabilă, adică
pentru orice domeniu de variaţie a
rezistenţei de sarcină, R.

c) în aplicaţiile practice se cu¬
noaşte de regulă, măcar orientativ,
domeniul de variaţie a rezistenţei'
de sarcină R, condiţiile indicate
fiind astfel suficiente, cu precizările
suplimentare de la punctele g şi h.
Oricum, în practică nu am putea
opera cu r = O şi r = <*.

d) Pericolul asupra căruia ne
atrage atenţia dualismul în cazul
surselor de curent este real, dar el
nu se referă la sursa propriu-zisă, ci
la elementele circuitului extern de
sarcină. într-adevăr, atunci cînd
circuitul extern este închis, tensiu¬
nea la bornele rezistenţei R are va¬
loarea U = R • l 0 , controlată prin in¬
termediul curentului constant l 0 .
Dacă însă rezistenţa R este deco¬
nectată (sau se întrerupe acciden¬
tal), la bornele, sursei vom regăsi
tensiunea E, care, avînd valoarea
mare, este adeseori periculoasă
pentru eventuale alte componente
conectate în circuitul extern sau
chiar pentru izolaţia acestui circuit.

De exemplu, sursa de curent din
figura 8 este folosită pentru măsu¬
rarea rezistenţelor R în gama O -r 10
klî, cu indicaţie liniară pe scala
unui voltmetru c.c. de 1 V, avînd re¬
zistenţa internă Rj = 10 Mn (voltme¬
tru electronic). Se observă că la de¬
conectarea rezistenţei R, sursa
rămîne practic în circuit deschis
(Rj > r), la bornele voltmetrului de
1 V apărînd aproape întreaga ten¬
siune E (de fapt 10 E/11 «= 91 V,
ţinînd cont de divizorul r-R, care se
formează prin deconectarea lui R),

loasă, Um, tensiunea la borne în cir¬
cuit deschis (fig. 9). Cea mai simplă
metodă în acest sens constă în in¬
troducerea unei diode Zener D z la
bornele sursei (fig. 10). Pentru va¬
lori mai mici ale pragului de limitare
dorit, în locul diodei Zener se pot
monta una sau mai multe diode în
serie, în sensul conducţiei. Pentru
exemplul din figura 8, unde ne inte¬
resează plaja 0 4- 1 V a tensiunii la
bornele lui R, putem lua, de exem¬
plu, un prag U M = 3 V (realizabil cu
o diodă Zener de 3 V).

e) Proprietăţile rezultă direct din
definiţia surselor. Valorile limită ad¬
mise pot fi deduse în funcţie de
eroarea maximă acceptată, con¬
form precizărilor de la punctul h2.

f) Sînt mai bine cunoscute
aceste proprietăţi în cazul surselor
de tensiune, unde conectarea în se¬
rie este frecvent utilizată pentru
obţinerea prin însumare a unor ten¬
siuni dorite (mai ales de la baterii
sau acumulatoare), în schimb se
evită pe cît posibil conectarea în pa¬
ralel, admisibilă practic numai în
cazul unor surse identice (valori
egale ale forţelor electromotoare).

Dimpotrivă, sursele de curent
proiectate pentru acelaşi domeniu
al rezistenţei de sarcină R pot fi co¬
nectate în paralel fără probleme,
curentul rezultant prin sarcină fiind
aproximativ egal cu suma curenţi¬
lor (pe care i-ar fi debitat fiecare
sursă în parte prin aceeaşi rezis¬
tenţă R). în particular, la conecta¬
rea în paralel a două surse de cu¬
rent, I, = E^r, şi l 2 = E 2 /r 2 (fig. 11),
intensitatea I a curentului rezultant
prin sarcina R are expresia:

*1 + *2

1 4- R/r, + R/r 2 (11)

şi cum R < r 1t R < r 2 prin însăşi defi¬
niţia surselor de curent, rezultă

I « I, -M 2 (12)

La conectarea în serie a două
surse de curent, I, = E,/^ şi l 2 = E 2 /r 2
(fig. 12), intensitatea I a curentului
rezultant prin sarcină are expresia:
r,!, + r 2 l 2

deci nu avem de-a face cu o însu¬
mare a curenţilor I, şi l 2 , implicit
nici cu însumarea.căderilor de ten¬
siune la bornele rezistenţei de sar¬
cină R.

în cazul particular cînd cele două
surse sînt identice (E, =f E 2 =' E,
Ri = r 2 = r), intensitatea rezultantă
devine:

I = li = «2 (14)

(CONTINUARE IN NR. VIITOR)

Pagini realizate de fiz. A. MĂRCULESCU

TEHNIUM 11/1988

{URMARE DIN NR. TRECUT)

Indicatorul descris poate fi utili¬
zat şi pentru valori U Max mai mari,
în particular pentru acumulatoare
auto cu tensiunea nominală de 12
V. în acest caz va trebui să consi¬
derăm U Max de cel puţin 14,4 V, mai
bine chiar de 15 V, pentru orice
eventualitate. Diferenţa dintre noua
valoare (15 V) si vechea valoare
(7,75 V) a lui U Max , de 7,25 V, va fi
atribuită, desigur, elementului „ba¬
last" D*, care în acest caz va trebui
să preia cca 1,55 V + 7,25 V = 8,8 V.
De exemplu, D* poate fi o combi¬
naţie serie de diode de tip DRD1 —
DRD4 şi 1N4001 — 1N4007 sau, mai
simplu, un simulator de diodă Ze-
ner de putere, aşa cum vom vedea
mai departe (există şi diode Zener
adecvate acestui scop, dar deo¬
camdată ele sînt mai greu accesi¬
bile constructorilor amatori).

Ecartul domeniului util de indi¬
caţie,- care era anterior de 7,75 V —
3,25 V = 4,50 V, rămîne astfel ne¬
schimbat, dar în noua situaţie el va co¬
respunde unei variaţii a tensiunii U în¬
tre U Max = 15 V şi 15 V — 4,5 V = 10,5
V, ceea ce poate să nu satisfacă în
anumite situaţii practice (de exemplu,
în cazul unei baterii uzate sau insufi¬
cient încărcate, tensiunea la borne
scade semnificativ sub 10,5 V la acţio¬
narea demarorului).

Pentru extinderea ecartului de in- î
dicaţie avem la dispoziţie, în princi- >
pal, două soluţii, anume mărirea
corespunzătoare a numărului de
LED-uri (implicit şi a numărului de
diode din divizor), cu calculul
asemănător al rezistenţelor de limi¬
tare, respectiv mărirea treptelor de
indicaţie prin sortarea în divizor a
unor diode cu căderi mai mari de
tensiune, eventual prin înlocuirea
diodelor D^Ds cu dubleţi de diode
înseriate. Prima soluţie pare neavan-
tajoasă (mărirea numărului de LED-
uri şi diode implică sporirea gabari¬
tului, a costului şi consumului de cu¬
rent, ca să nu mai vorbim de dificul¬
tatea sortării componentelor), aşa
că vom reţine cea de-a doua soluţie,
constînd în mărirea treptelor de indi¬
caţie.

Exemplul din figura 2, care ilus¬
trează acest procedeu, a fost calcu¬
lat pentru valoarea maximă a ten¬
siunii de Urpşx = 15 V şi pentru un
ecart al plajei U de indicaţie de 7,3
V, respectiv între U max = 15 V şi
Umin = 7,70 V. Numărul LED-urilor
a rost redus de la şase la cinci, în
schimb treptele de indicaţie au fost
crescute de la 0,75 V la 1,45 V. S-au
considerat de data aceasta diodele
D, -D 8 cu o cădere medie de tensiune
de cca 0,725 V (1,45 V per dublet), lu¬
au la fel de uşor de realizat prin sor¬
tare din seriile 1N4001—1N4007,
ţinînd cont de curentul maxim solicitat
ceva mai redus.

Calculul rezistenţelor de limitare
R^Rs este asemănător exemplului
precedent, fiind considerate şi de
data aceasta LED-uri cu tensiunea
directă de cca 2 V pentru curentul
maxim de cca 20 mA şi cu stingere
completă la cca 1,7 V. La fel ca în fi¬
gura 1, s-au notat în partea de sus a
schemei potenţialele punctelor de
joncţiune din divizor pentru situaţia
extremă U = U max = 15 V, iar în par¬
tea de jos pragurile tensiunii U co¬
respunzătoare aproximativ stinge¬
rii complete a LED-urilor.

Făcînd bilanţul căderilor de ten¬
siune indicate pe diodele D^De, re¬
zultă că elementul „balast" D* tre¬
buie să preia de data aceasta cca 6 V
la maximum 5 x 20 mA = 100 mA.
Pentru a evita sortarea unor diode
(redresoare sau de referinţă) care
înseriate să conducă la această va¬
loare, putem apela foarte simplu la
montajul ilustrat în figura 3, care re¬
prezintă un simulator de diodă Ze¬
ner de putere.

Tranzistorul T, de tip npn (oricare
din seriile BD135, BD137, BD139),
are baza „forţată" la potenţialul
U—U 2 faţă de masă (minus), deci în
emitorul său vom regăsi o tensiune
cu U BE mai mică,

U s = U - U z - U BE

care va fi tocmai tensiunea disponi¬
bilă la bornele rezistenţei de sar¬
cină R s . Prin urmare, căderea totala
de tensiune pe elementul „balast" T
este:

AU = U - U s =U 2 + U be
unde Uş E (căderea pe joncţiunea
bază-emitor) poate fi considerata
de cca 0,65 V.

Pentru a obţine valoarea dorita
AU 6 V, este suficient să sortăm o
diodă Zener din seriile PL5V6Z sau

INDICATOARE
DE TENSIUNE

LED-ul luminează
n intervalul apro-
cimativ U = 7,5 t9V

PL5V1Z avînd U z ~ 5,35 V.

Rezistenţa R se calculează astfel
ca la tensiunea U minimă preconi¬
zată (7,7 V), curentul prin dioda Ze¬
ner să se afle încă în plaja garantata
de stabilizare, respectiv să fie de cel
puţin 5 mA în cazul de faţă. Rezultă:

R < (Umin - U z )/5 mA = (7,7 V -
5,35 V)/5 mA = 470 H.

Putem lua, de exemplu, R = 360 4-
390 (1/1 W.

Tranzistorul T va fi montat pe un
mic radiator din tablă de aluminiu,
cu suprafaţa de cîţiva centimetri
pătraţi.

Varianta indicatorului din figura 2
poate fi uşor modificată pentru alte
valori ale pragurilor de stingere, su-
primînd după dorinţă cîte o diodă
din grupurile de dubleţi. De exem¬
plu, putem lăsa neafectate pragu¬
rile de stingere pentru cele două
LED-uri verzi şi pentru LED-ul gal¬
ben, ridicînd cu cca 0,725 V pragul
LED-ului 2, respectiv cu cca 1,45 V
pragul LED-ului 1. Aceasta se reali¬
zează suprimînd cîte o diodă din
dubleţii Dl — D2 şi D3 - D4 şi avînd
grijă să atribuim diferenţa de cca
1,45 V elementului balast D*, care
astfel va trebui să preia cca 7,45 V.

Indicatoarele descrise funcţio¬
nează, după cum am văzut, pe prin¬
cipiul „barei" luminoase, adică
LED-urile sînt aprinse toate la ma¬
ximum pentru U = Umax, începînd
să se stingă treptat, de la dreapta
spre stînga, pe măsură ce U scade
(invers, ele se aprind treptat de la
stînga spre dreapta atunci cînd U
creşte). Dacă LED-urile sînt dis¬
puse în linie, cît mai apropiate, va¬
riaţiile tensiunii U vor fi astfel puse
în evidenţă printr-o „bară" lumi¬
noasă a cărei lungime variază co¬
respunzător.

O altă soluţie posibilă este aceea
cu „punct" luminos care se depla¬
sează într-un sens sau celălalt, în
funcţie de tendinţele de variaţie a
tensiunii. Fiecărei valori instanta¬
nee a tensiunii (bineînţeles, în inte¬
riorul plajei alese de indicaţie) îi va
corespunde un singur LED aprins,
deci un „punct" luminos. La o ten¬
dinţă de scădere a tensiunii, inten¬
sitatea luminoasă a „punctului" va
scădea treptat pînă la zero, dar, cu
puţin înainte de stingerea sa com¬
pletă, se va aprinde LED-ul înveci¬
nat din stînga, care va avea în mo¬
mentul iniţial iluminarea maximă.
Astfel, pe măsură ce tensiunea
scade în plaja aleasă de indicaţie,
de la Umax la Umin, .punctul" lumi¬
nos se deplasează de la dreapta
spre stînga, dintr-o extremitate în
cealaltă.

Am menţionat, mai Sus un mic de¬
calaj (în tensiune) între stingerea
completă a unui LED şi aprinderea
celui din stînga sa. Pe lîngă efectul
plăcut, de „trenă", acest artificiu
mai are şi rolul important de a nu
permite ca în intervalul de indicaţie
ales, să existe accidental valori U
pentru care toate LED-urile să fie
stinse complet. O astfel de situaţie
ar contrazice însuşi scopul monta¬
jului — de indicator de tensiune —
şi, după cum vom vedea mai de¬
parte, ar putea deranja funcţiona¬
rea normală şi în alte zone ale plajei
de indicaţie.

Principiul indicatorului descris,
cu „punct" luminos mobil, poate fi
materializat în nenumărate moduri,
în funcţie de componentele dispo¬
nibile, de exigenţele impuse, ca şi
de experienţa şi imaginaţia realiza¬
torului. Există la ora actuală diverse
tipuri de circuite integrate speciali¬
zate care „ştiu" să facă acest lucru,
dar din păcate ele sînt deocamdată
mai greu accesibile amatorilor. în
cele ce urmează vom descrie o va¬
riantă foarte simplă, concepută cu
componente discrete de uz curent
şi care, experimentată cu migală, a
dat rezultate bune în cazul acumu¬
latoarelor auto de 12 V (fig. 4).

Ca şi în cazul montajelor prece¬
dente, aprinderea decalată a LED-u¬
rilor a fost asigurată cu ajutorul unui
divizor de tensiune, realizat cu dio¬
dele D\ D1-D2, D3-D4, D5-D6,
D7—D8. Cei patru dubleţi pot fi al¬
cătuiţi din diode redresoare obişnu¬
ite (seriile 1N4001-r1N4007), sor¬

tate pentru o cădere de tensiune de
cca 1,5 V per dublet la un curent de
20—25 mA, sau pot fi înlocuiţi prin
cîte o singură diodă de referinţă în
direct, de tip DRD2 (sortate şi aces¬
tea pentru cca 1,5 V la 20—25 mA).

Pentru a putea însă comanda
stingerea LED-urilor în modul de¬
scris, acestea nu au mai fost ali¬
mentate direct (cu simple rezis¬
tenţe de limitare), ci prin interme¬
diul unor tranzistoare (TI, T3, T5,
T7), polarizate în conducţie cu aju¬
torul rezistenţelor R2, R4, R6, R8.
Excepţie face ultimul LED (5), a
cărui stingere nu ne creează pro¬
bleme deoarece presupunem — şi
va trebui să ne asigurăm în practică
de acest lucru — că tensiunea U nu
va depăşi niciodată valoarea ma¬
ximă preconizată (Umax = 15 V).
Prin urmare, putem alimenta pe
LED5 direct din punctul E, avînd
grijă să dimensionăm rezistenţa de
limitare R9 astfel ca la U = Umax =
15 V, curentul prin el să aibă valoa¬
rea maximă de cca 20 mA.

Vom considera şi de data aceasta
LED-uri cu un curent maxim admis
de 20 mA şi cu o cădere de tensiune
de cca 2 V la 20 mA, pentru care pu¬
tem presupune o stingere completă
la cca 1,7 V (eventual sortare sau
recalcularea rezistenţelor R1, R3,
R5, R7, R9, dar în orice caz verifi¬
care prealabilă pentru fiecare LED
în parte)

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 11/1988

DE PUTERE

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Tehnologia nu poate fi aplicată
tuburilor de putere, care prin natura
lucrurilor nu pot fi „miniaturizate 11 ,
şi deci terminalele vor fi destul de
lungi pentru a nu permite o funcţio¬
nare satisfăcătoare.

Să supunem atenţiei funcţiona¬
rea unei scheme în contratimp per¬
fect echilibrată (fig. 19). Observăm
că prin inductanţa comună a cato-
zilor circulă suma curenţilor celor
două tuburi, dar deoarece aceştia
sînt întotdeauna egali dar de semn
contrar, efectul lor va fi nui (deci nu
avem reacţie). Dar atenţie! Numai în
cazul unui echilibru perfect, iucru
care pretinde o simetrie foarte bună
şi tuburi identice. Pentru fiecare tub
în parte se manifestă însă efectul de
reacţie legat de inductanţele de ca-
tod individuale. Această proprie¬
tate specială a etajelor simetrice
sugerează o nouă posibilitate teh¬
nologică în construcţia tuburilor de
putere, care să poată funcţiona în
domeniul UUS.

Astfel, tetroda dublă 829 (GU29)
conţine două unităţi identice reali¬
zate în acelaşi balon aflate la mică
distanţă, astfei încît distanţa între
cei doi catozi să fie minimă. In exte¬
rior este scos un singur terminal
care pleacă de ia centrul barei de
legătură a catozilor.

Simetria celor două scheme elec¬
tronice ale tubuiui este bună, Jar
condiţiile de vid sînt identice. îm-
bătrînirea progresivă este aceeaşi,
astfel încît simetria se menţine sa¬
tisfăcător.

în figura 19 se mai observă o linie
punctată de potenţial nul (masă vir¬
tuală), o altă proprietate specială a
acestor etaje. Aceasta permite rea¬
lizări „fără punct de masă" excep-
tînd alimentările în curent conti¬
nuu, pe baza cărora se pot obţine
performanţe deosebite privind per¬
turbările şi sensibilitatea.

în cazul tuburilor de tip 829
rămîne totuşi inductanţa individu¬
ală a unei jumătăţi din bara de legă¬
tură ce nu mai poate fi scurtată, mo¬
tiv pentru care frecvenţa de lucru
cu greu poate fi împinsă peste 200
MHz (atenţie, performanţe valabile
numai în contratimp).

Pentru împiedicarea oscilaţiilor
pe frecvenţe înalte datorită induc-
tanţei firelor de legătură a ecrane¬
lor, acestea sînt decuplate intern
printr-o capacitate de cca 70 pF
construită în interiorul tubului. De¬
cuplarea are loc direct la bara de
legătură a catozilor.

Intrucît posibilităţile tehnologice
ale acestui gen de construcţie sînt
în acest moment epuizate, mărirea
frecvenţei de lucru nu mai este po¬
sibilă urmînd această cale.

Există însă şi o altă cale de reali¬
zare a unui tub dublu, şi anume
construcţia a două secţiuni sime¬
trice în jurul unui catod comun
(QQE 0,6/40, fig. 21). în plus, în inte¬
riorul balonului s-au mai realizat
două capacităţi de neutrodinare
Cn, care leagă încrucişat grila de
comandă a unei secţiuni cu anoda
celeilalte. Valoarea acestor capa¬

cităţi este aceeaşi prin construcţie
(pentru simetrie) şi egală cu capa¬
citatea Gag proprie fiecărei sec¬
ţiuni. Tipul acesta de neutrodinare
realizează un echilibru perfect indife¬
rent de frecvenţă, deci nu sînt nece- -
sare retuşări în funcţie de frecvenţa
de acord (capacitatea echivalentă a
fiecărei secţiuni este Cag — Cjm == 0).
S-ar părea că o asemenea construc¬
ţie poate asigura lucrul la frecvenţe g
extrem de înalte, întrucît inductanţa
din catod a fost desfiinţată, precum şi
capacitatea Cag.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

L- MASA VIRTUALĂ

Fig. 19; Anularea efectului de'reac¬
ţie prin inductanţa comună a cato-
ziior la montajele în contratimp şi
formarea unei mase virtuale consti¬
tuită de axa de simetrie.

Fig. 20: Construcţia internă a tu¬
bului 829. (reprezentare schema¬
tică). ■

Fig. .21: Construcţia schematică a
tubului QQE 06/40 şî o vedere în

plan vertical a dispunerii electrozi¬

lor celor două secţiuni.

? 1 f" 11P

§f§ " ‘ » UP §1 1 IU

PEIÎil

Ing. LSVIU BELLU, YQ4RCF, DUMITRU DOBRE, YQ4CVZ

Cheia este compusă, după cum
se poate vedea în desenul de an¬
samblu (vedere de sus), dintr-un
corp, prezentat în două variante în
desenul de ansamblu M-04, pe care
se fixează un suport prezentat în
desenul M-08, suport de care sînt
legate printr-un arc 35 (vezi tabelul
de componenţă, numărul poziţiei
din tabelul de componenţă fiind
acelaşi cu numărul poziţiei din de¬
senul de ansamblu şi numărul de
desen al elementelor componente)
piesa mobilă 34 şi portbraţul 33 ce
pot fi mişcate în dreapta şi în stînga
de braţul 32. Piesa mobilă 34 se
sprijină pe suportul 8 prin interme¬
diul a trei ştifturi filetate 30 care îşi
sprijină vîrfurile în trei locaşe cu
diametrul de 1,5 mm practicate în
suportul 8. Portbraţul • 33 se poate
mişca lateral între două limitatoare
23 fixate în două suporturi 26, per-
miţîndu-se reglarea pe poziţie cu
nişte piuliţe 22. Arcul 35 poate fi în¬

tins sau poate fi slăbit cu ajutorul
unui întinzător 7 prezentat în figura
M-Q7 şi al unei piuliţe 6, centrarea
forţei de acţiune pe piesa mobilă 34
realizîndu-se prin deplasarea su¬
portului arcului de tracţiune 21
(blocarea pe poziţie cu piuliţa 20).
Forţa de.revenire în poziţia de zero
se realizează cu două arcuri dis¬
puse lateral de portbraţul 33 pe li-
mitatoarele 23, reglarea făcîndu-se
cu cîte o piuliţă 27, iar blocarea pe
poziţie cu cîte o piuliţă asemă¬
nătoare (vezi figura M-27).

Contactele electrice în cele două
părţi sînt realizate între lamelele de
contact 19 prevăzute cu o pastilă
din argint (de la relee sau contac-
toare) şi ştifturile filetate 12, prevă¬
zute la capul de contact cu o pastilă
din argint sau cu o zonă cositorită.
Ştifturile filetate 12 se pot regla în
nişte suporturi contacte 16 şi pot fi
blocate pe poziţie cu nişte piuliţe
11. Suporturile 16 sînt izolate elec¬

tric faţă de corpul 4 cu ajutorul unui
tub izolator 36 şi al unor şaibe plate
15 confecţionate din textoiit sau alt
material izolator (material plastic,
carton etc.).

EXECUTAREA PĂRŢILOR
COMPONENTE

Pentru a nu apărea, probleme la
montaj este necesar a se respecta
cu stricteţe cotele de execuţie. Se
va da o mare atenţie executării gău¬
rilor de fixare a două piese între ele
astfel încît şuruburile de trecere să
se înfileteze în găurile filetate din
piesa de prindere, cum este cazul
îmbinărilor dintre suportul 8 şi cor¬
pul 4, dintre portbraţul 33 şi piesa
mobilă 34 şi dintre portbraţul 33 şi
braţul 32. Găurile lungi, cu două
zone de străpungere (dintre care
una este filetată), se vor executa
prin găurirea dintr-o singură tre¬
cere. cu un burghiu avînd diametrul

egal cu diametrul interior al filetu-
lui, după care se va lărgi la una din
zone la diametrul necesar şi se va
executa filetul în zona a doua (asi-
gurîndu-se astfel coliniaritatea ce¬
lor două găuri). Această situaţie se
regăseşte la găurile din piesa mo¬
bilă 34 în care se înfiletează supor¬
tul de arc 21 şi la găurile din port¬
braţul 33 pentru trecerea şuruburi¬
lor 31 în vederea fixării braţului 32.

Pentru a reuşi să se asigure fixa¬
rea exactă a vîrfurilor ştifturilor 30
în locaşurile din suportul 8, se vor
da găurile prin corespondenţă în fe¬
lul următor: prin piesa mobilă 34 se
dau la cotele indicate în desenul M-34
trei găuri de 1 mm şi gaura centrală
de 8 mm, după care piesa mobilă se
va suprapune peste suportul 8 şi se
va centra cu un ştift de 8 mm, care
va trece prin ambele piese, avîndu-se
grijă ca axeie de simetrie ale celor
două piese să coincidă: cu un bur¬
ghiu de 1 mm se vor executa loca¬
şurile adînci de 1,5 mm din suportul
8, după care piesele se vor separa şi
se vor executa celelalte operaţii.
Trebuie amintit că în cazul în care
ştifturile 30 nu calcă exact în lo¬
caşurile din suportul 8, cheia nu va
putea funcţiona exact, existînd în
permanenţă un joc la trecerea din¬
tr-o parte în alta, performanţele fi¬
ind mult diminuate. întinzătorul de
arc 7, suportul arcului 21, limitatoa-
rele 23, ştifturile filetate 12 şi 30 se
vor executa din şuruburi prin rete¬
zarea, capului şi executarea celor¬
lalte prelucrări necesare. Materia¬
lele indicate în tabelul de compo¬
nenţă nu sînt obligatorii, dar în ca-

TEHNIUM 11/1988

zui unor schimbări se va ţine cont
de rezistenţa mecanică a elemente¬
lor şi necesitatea ca partea mobilă
să fie cît mai uşoară.

Operaţia de montare începe de la
corpul 4 pe care se vor fixa suportul
8, suporturile limitatoarelor 26 şi
suporturile contactelor 16 cu izola¬
toarele 36 şi 15 şi papucii de con¬
tact 13. Separat se va monta capul
central mobil format din piesa mo¬
bilă 34, portbraţul 33, braţul 32, ştif-
turile filetate 30, suportul arcului de
tracţiune 21 şi arcul de tracţiune 35
şi cele două lamele de contact 19.
Pe suporturile limitatoarelor 26 se
vor înfileta limitatoarele 23 pe care
se vor introduce piuliţele 27 şi arcu¬
rile 28, avîndu-se grijă ca distanţa
dintre limitatoare şi dintre arcuri să
fie mai mare decît grosimea port-
braţului pentru a se uşur.a monta¬
rea. La arcul de tracţiune 35 se va
fixa întinzătorul de arc 7, care se va
introduce în suportul 8, începîndu-se
fixarea cu piuliţa 6, avînd grijă ca în¬
tinzătorul să nu se rotească, fapt
care ar putea să ducă la torsionarea
arcului şi imposibilitatea de a se
fixa capătul arcului de tracţiune 35
în canalul practicat în suportul ar¬
cului 21. în final se vor înfileta şi ştif-
turile 12 în suporturile 16, se va fixa
cablul de legătură 1 cu clema 3 de
corpul 4 şi se vor cositori capetele
cablului de papucii de contact 13,
iar tresa se va lega la corpul 4.

Reglarea cheii începe prin stabili¬
rea distanţei de 3 mm între suportul
3 şi piesa mobilă 34 cu ajutorul ce-
or trei ştifturi filetate 30. După ce se
constată că cele două piese sînt pa¬
ralele şi la o distanţă de 3 mm, se
blochează ştifturile 30 cu piuliţele
29 şi începe reglarea forţei din arcul
de tracţiune 35 prin strîngerea piu¬
liţei 6. Pentru aceasta se culcă pe o
parte cheia, corpul central mobil în-
clinîndu-se în jos (limitatoarele 23,
arcurile 28 şi ştifturile 12 vor fi în po¬
ziţia retras pentru a uşura reglajele)
şi se va strînge piuliţa 6 pînă cînd
vîrful celui de-al treilea ştift 30 va
atinge locaşul din suportul 8 (par¬
tea mobilă revine în poziţia de
zero). După acest reglaj se culcă
cheia pe partea cealaltă şi în cazul
în care partea mobilă cade uşor,
sau pentru a cădea este necesar un

anumit efort cu mîna, se
suportul de arc 21, urmărindu-se
echilibrarea celor două poziţii. în fi¬
nal trebuie să se ajungă la situaţia în
care înclinînd cheia într-o parte sau
alta partea mobilă nu.se mişcă, iar
dacă pe braţ se aşază o greutate de
2 g şi într-o parte şi în alta partea
mobilă se înclină uşor, putînd
spune în acest caz că echilibrarea
generală este făcută.

in continuare se apropie limita¬
toarele 23 astfel încît să se limiteze
deplasarea dreapta-stînga a braţu¬
lui 32, alegîndu-se distanţa de depla¬
sare la capătul braţului între ±2 mm
pentru viteze mici de transmitere a
semnalelor şi ±0,5 mm pentru vi¬
teze mari. Cu ajutorul arcurilor 28
se va regla în continuare forţa de
manipulare necesară care trebuie
să fie cuprinsă între 5 gf şi 30 gf în

Singurele verificări care se fac
sînt izolarea electrică dintre supor¬
turile contactelor 16 şi corpul 4 şi
închiderea contactelor la acţiona¬
rea braţului 32 al cheii, atît în
dreapta, cît şi în stingă. Dacă totul
este în regulă se va cupla cheia la
un manipulator automat şi se va pu¬
tea trece la lucru în trafic. Este bine
ca reglarea cheii să se facă pentru
viteza de transmitere pe care o folo¬
seşte cel mai des radioamatorul, iar
în cazul concursurilor de telegrafie
sală pentru viteze mari de transmi¬
tere, reglajele de trecere de pe o vi¬
teză mică pe una mare sau invers fi¬
ind destul de anevoioase (bineînţe¬
les cînd se face o reglare de preci¬
zie, în cazul unei reglări aproxima¬
tive fiind posibilă echilibrarea după
? experienţa de manipulare a radioa¬
matorilor). Trebuie precizat că un
dezechilibru al părţilor mobile cu
mai mult de 25% duce în cazul unei
manipulări mai îndelungate la obo-
sirea mîinii, apariţia unei stări de
nervozitate şi înmulţirea greşelilor
de manipulare.

M--33

\-£

Ii .-f'

—

AaL

20 r

M-27

Randalinat

Tub izolator

Plastic

«4»03*5

Arc tracţiune D=7mm

STAS 7067-67

ARC 3

Ho=12mm

Piesă mobilă

M-3i

Bz X)

Port braţ

M-33

BzIO

Braţ

M-32

Stblâ oraanicc

Şurub M3xl2

STAS 395L-69

0LL2

30^

Stift filetat

M-30

0LL2

Piuliţă A-M3

STAS 922-77

OL 37

Arc compresiune D=6

STAS 7067-67

_2j

ARC 3

Ho=15mm

Piuliţă Mi

M-27

T 1

OL 37

Suport 1imitator

M-26

Bz V

25j

Şaibă arower UN3

STAS 7666/1-77

ARC 6A

Piuliţă A-M3

STAS 922-77

OL 37

Limita tor

M-23

OL 42

Piuliţă A-M3

STAS 922-77

OL 37

Suport arc tracţiune

M-21

0LL2

Piuliţă A-M3

STAS922-77

OL 37

Lamelă contact

De la relee

Şurub M3x8

STAS 395A-69

OL i2

Şaibă arower UN 3

STAS 7666 1-77

ARC 6A

JfL

Suoort contact

M-16

Bz 10

Şaibă plată ”

STAS 5200-72

Textolit

Piuliţă A-M3

STAS 922-77

OL 37

Papuci contact

STAS 1596-71

CuZn30

Pentru M3

Stift filetat M3*15

STAS i771- 69

OL A2

Piuliţă A-M3

STAS 922-77

OL 37

Şurub M3x12

STAS 395i- 77

OL i2

Şaibă arower UN3

STAS 7666 1-77

ARC 6A

Suport

M-08

Bz 10

Intinzâtor arc

JM-07

OL 42

Piuliţă A-Mi

STAS 922-77

0L37

Suport corp

STAS 11H9-80

Cauciuc

P 100x2

Corp

M-Oif

Bz V

Clemă fixare cablu

STAS 1596 - 71

OL 37

Pentru M3

Şurub M3x8

STAS 395L-69

0LL2

Cablu ecranat

Dublu

Poz,

Denumirea

Nr. desen sau STAS

Buc.

Material

Observafii

funcţie de viteza de manipulare
(forţe mai mari pentru viteze mai
mari). Forţa de manipulare se va re¬
gla prin culcarea cheii pe o parte, ,
aşezarea greutăţii dorite pe capătul
braţului 32, greutatea va fi egală cu
valoarea forţei (de exemplu, 10 g
pentru o forţă de 10 gf) şi strîngerea
piuliţelor 23 pînă cînd partea mo¬
bilă ajunge în poziţia de zero. Se re¬
petă şi pentru partea cealaltă la fel.
Reglajul se încheie prin apropierea
ştifturilor 12 de lamelele de contact
19 încît ele să nu se^atingă, iar prin
apăsarea braţului ele să se atingă şi
lamelele 19 să se deformeze puţin
pentru a avea un contact electric si¬
gur. Pe această poziţie se vor
strînge toate piuliţele de blocare
(20, 29, 22, 11 şi contrapiuliţele 27).

BIBLIOGRAFIE

1. lulius Şuii, Manipulator elec¬
tronic cu circuite integrate şi me¬
morie, „Tehnium“ nr. 3/1977, pag. 6.

2. V. Ciobăniţa, Manipulator elec¬
tronic, „Tehnium“ nr. 5/1981, pag. 6.

3. C. Ciobăniţa, Manipulator elec¬
tronic, Almanah „TehniurrT 1985,
82—83.

4. Radu Badea, Manipulator elec¬
tronic, Almanah „TehniurrT 1986,
pag. 146—147.

5. Teofil Gheonea, Manipulator
Morse cu memorie, „TehniurrT nr.
12/1987, pag. 6.

6. Ovidiu Cucu, Manipulator cu
memorie, Almanah „TehniurrT 1988,
pag. 115—117.

(CONTINUARE ÎN PAG. 15)

TEHNIUM 11/1988

- JL_r

JlOO

ssInF

F Ft

=J 6

Jp^^lOOpF

: 220 nF I R$

; S

Ing. AURELIAN MATEESCU

în construcţia radioreceptoarelor, a casetofoanelor, magnetofoanelor,
staţiilor de amplificare etc. se utilizează tot mai frecvent în ultimul timp cir¬
cuite integrate, în special în partea de audiofrecvenţă. Pentru a veni în spri¬
jinul amatorilor care deţin astfel de circuite şi doresc să le utilizeze inde¬
pendent sau se confruntă cu depanarea unor aparate complexe care
includ astfel de componente, prezentăm alăturat cîteva circuite integrate
amplificatoare de audiofrecvenţă (produse ale firmei Telefunken), împre¬
ună cu schemele lor tipice de utilizare.

i-*-1- f- 0 +Ua

Fîi 1 r l

Rl~1$0‘H8A ==>G-34*54dB

100pFL£j sjsQ.ijjF
\. TI 220 uF

kin t

ii rl

I 0,1 (jF J IjdlOOjjF

Ss 3 _ n 220 uF

4 mi

J?* 111 1

R 1 =l 80 -I 8 a=> G»34+54dB

220 nF f R s

I WpFljd jOtyF
_ 1 _._U22PrF

°iţj ° 6 L==J4

U 2432 B

L 2 4 5

T Vi TîT “n

H JF f

hoo

X Ijoopr

^f^H

l 1 4 SP

r s 2

nI Ui 2

TCA2040

U 2433 B
J_ 2 _ 3 _ 45

22 )jFfcL|

■V

lOOpF^J

TEHNIUM 11/1988

Uil/*

220ţjF

R S 1

Ui 2 p —îl-

“j™ 0,15 jjF
- T—^£> Ua

r— 3 -S*

jŞ0,l5jjF 220 pF

Ui —li

0,33|jF

indicativ

Tensiune

alimentare

(V)

Puterea
de ieşire
(W)

la f -
THD
U 3 (V)

1 kHz
= 10%
R s (n)

Banda de
frecvenţă
(Hz)

, Observaţii

Capsula

TBA800

5 ± 30

40 — 20 000

QIP special

TBA810S,T.

4 ± 25

40 — 20 000

THD = 0,3% pentru P 0UT =
= 0,05 ± 3 W

ÎDA2003

8 t18

14,4

Cîştig 40 dB, P 0l ) T = 10 W la
U a = 14,4 V şi R s = 2 f!

TO220.5 pini

ÎDA2006

±6 ± ±15

±12

G = 30 dB; f zgomot = 3 >

TO220.5 pin;

•ÎDA2030

±6 ± ±18

±14

G = 30 dB; f zgomot = 3 „V

TO220.5 pin.

TDA2040

±2,5 ± ±20

±16

22 — 22 000

^zgomot ~~ 3 mV

TO220.5 pinj

I3412B

3 ± 16

1,1

100 ± 28 000

G = 42 dB

DIP8

U413B

3 ± 16

- 8

100 ± 28 000

DIP8

U420B

3 ±16

100 ± 28 000

DIP8

U820B

3 ± 16

1,1

100 ± 28 000

DIP8

U821B

3 ± 16

100 ± 28 000

DIP8

U2822B

1,8 ± 10

2x0,2

4,5

P 0 ut = 0,6 Win montaj punte

DIP8

U2823B

1,8 ± 10

2x0,2

4,5

P 0 ut — 0,6 W în montaj punte

DIP8

U2432B

1,8 ± 8

2x0,22

P 0 ut = 0,9 W în montaj punte

SIP9

J2433B

1,8 ± 8

2x0,22

p out — 0,9 W înmontaj punte

SIP9

(URMARE DÎN PAG. 3}

Trebuie specificat faptul că atunci
cînd vorbim de nivel de 0 dB în¬
seamnă nivelul maxim de modu¬
laţie pe bandă, adică 80 mV la in¬
trare în circuit (condensatorul
C3159) sau 580 mV la ieşire (la con¬
densatorul C3175). Vom descrie în
continuare varianta cu compo¬
nente discrete (fig. 1). Pentru mai
buna înţelegere, să împărţim circui¬
tul Dolby în două părţi:

1) partea de amplificator, com¬
pusă din tranzistoarele TS2127,
TS2125, TS2133, TS2131 şi

2) partea de reglaj, compusă din
tranzistoarele TS2129, TS2137,
TS2143, TS2139, TS2143 si FET-ul
TS2135.

Vorbind despre partea de amplifi¬
cator, putem spune că aceasta are
două etaje: TS2127 şi TS2133 pen¬
tru înregistrare şi TS2131 şi TS2133
pentru redare. Amplificarea acestui
etaj este de aproximativ 16 ori pen¬
tru un semnal de 0 dB. Tranzistorul
TS2125 poate fi considerat ca injec-
tdr de semnal. Semnalul provenit
de la partea de reglaj este adăugat
semnalului principal prin interme¬
diul acestui tranzistor. Pe poziţia
„înregistrare", faza semnalului
principal este aceeaşi cu cea a sem¬
nalului de reglaj, astfel încît are loc
o adunare de semnale. Pe poziţia
„redare", semnalul de reglaj trebuie
scăzut din semnalul principal pen¬
tru a regăsi semnalul original.
Aceste lucruri se realizează în
felul următor: semnalul din emitorul
iui TS2131 este amplificat de partea
de reglaj (aceasta şi în cazul înre¬
gistrării). Dacă' se culege semnalul
din colectorul tranzistorului TS2131,
are loc o scădere în ioc de adunare,
aceasta datorită fapîuiui că în colec¬
tor seni naiul este defazat cu 180° în
raport cu cel din bază sau emitor.
Semnalul, fiind deci amplificat de
către partea de reglaj (măsurat
emitorul iui TS2131), dă naştere unei
atenuări a informaţiei muzicale im¬
primate pe bandă din colectorul lui
TS2131 (datorită defazajului de
180°). Astfel, semnalul util revine la
forma iniţială, aşa cum se arată în fi¬
gura 2,

Funcţionarea părţii de reglaj, de-

sistemul Dolby B

pinde de două variabile: frecvenţa
şi nivelul. Dependenţa de frecvenţă
este limitată pentru că raportul
semnal-zgomot la frecvenţe joase
este bun şi în acest caz reglajul
Dolby nu este necesar. Trecerea de
: la frecvenţele joase la cele înalte
I trebuie să se facă treptat, acest !u-
I cru obţinîndu-se cu ajutorul filtrului
I C3177, R4241, ca în figura, 3. Pe-
î pendenţa de nivel se obţine după
| cum urmează: după grupul fix RC
1 (R4241, C3177) găsim o reţea com-
I pusă din C3181 în paralel cu R4243
I şi apoi tranzistorul cu efect de cîmp
I TS2135. Această reţea este proiec-
1 tată de asemenea manieră încît un

1 semnal cu nivelul de —40 dB trece
j mai departe fără a fi modificat. Im-

2 pedanţa tranzistorului cu efect de

1 cîmp este în acest caz maximă (an-

2 samblul C3181, R4243 şi TS2135
I constituind un divizor de tensiune).
I Cînd semnalul începe să crească,

1 tranzistorul se deschide mai mult şi

2 are loc o atenuare faţă de semnalul
1 de -40 dB (care trecea nemodifi-
| cat). Influenţa acestui fenomen se
f vede clar în graficul din figura 4,
I care arată răspunsul ca nivel în
J frecvenţă al acestei reţele pentru
1 semnale la intrarea ei de 0 dB,
I -10 dB, -20 dB, -30 dB şi -40 dB.
I Semnalul este apoi amplificat de
I către tranzistoarele TS2137 şi

uari= 80 mv;| TS2143 şi aplicat în baza îui
■JnHR 26 ' 1 TS2125. După cum am mai spus,
I acest semnai de reglaj este adunat
1 cu semnalul principal $i această in¬

fluenţă este aratată în figura 6.
Curba 1 reprezintă caracteristica
rectilinie a părţii de amplificare cînd
comutatorul Dolby este deschis
(partea de reglaj blocată, vezi figura
1). Curba 2 arată influenţa secţiunii
de reglaj (comutatorul Dolby în¬
chis), iar tensiunile 3 sînt cele din
baza lui TS2125. Se vede pe grafic
că pentru un semnal de 0 dB avem
5,1 mV pe baza lui TS2125. Aceasta
este foarte puţin, raportat la un
semnal de 0 dB, astfel încît influenţa
sa este neglijabilă. în cazul aplicării
unui semnal de -30 dB în baza lui
TS2125 găsim 2,1 mV, influenţa
asupra semnalului principal fiind
mult mai mare, între 5,1 mV şi 2,1
mV avînd un raport de 2,4, însă între
0 dB şi -30 dB avem un raport de
31,3 ori. în figura 5 se indică forma ‘
preaccentuărilor în funcţie de nivel.

Comanda tranzistorului cu efect
de cîmp se face după cum urmează:
semnalul din emitorul lui TS2143
este amplificat de către tranzistoa¬
rele TS2139 şi TS2141. Acest etaj
exercită o corecţie de frecvenţă
pentru a corespunde normei carac¬
teristicii Dolby. Semnalul este apoi
redresat de către diodele D2215 şi
D2213. Acest semnal continuu per¬
mite comanda tranzistorului cu
efect de cîmp. Tot aici semnalul
este filtrat pentru a regla în mod
progresiv TEC-ul în cazul schim¬
bărilor nivelului semnalului. Dioda
D2211 serveşte ia compensarea cu
temperatura a TEC-ului (2 mV/°C).

UB I

în 1

TEHNIUM 11/1988

Ing. MILSÂN OROS

| O dală cu dezvoltarea tehnologiilor de producere a circuitelor integrate
1 specializate, construcţia aparaturii digitale de măsură şi control nu mai
I constituie o problemă deosebită pentru eiectroniştii amatori.

I în cele ce urmează se prezintă schema unui multimetru digital avînd la
I bază circuitul integrat C520D, circuit ce realizează conversia tensiune-
1 frecvenţă.

CARACTERISTICI TEHNICE

1 Multimetrul măsoară următoarele mărimi electrice şi de circuit:

§ — tensiune continuă în gama 0 -f- 1 000 V;

I — tensiune alternativă în domeniul de. frecvenţă 10 Hz 100 kHz în
1 gama 0 1 kV;

1 — curent continuu şi alternativ în gama 0 1 A;

— rezistenţe în gama 0 -r- 10 Mîl.

| Impedanţa de intrare pe funcţia de voltmetru este de minimum 1 Mî 1/V.
I Rezistenţa de intrare pe funcţia de ampermetru: 0,1 îl.

Precizia de măsurare pentru funcţia de ohmmetru: 0,5 4- 1%.

| ' Schema bloc a multimetrului este dată în figura 1, unde sînt arătate blocu-
I rile funcţionale şi interconectarea lor prin intermediul comutatoarelor de
| funcţii.

I Se constată din figură că pentru a măsura, de exemplu, curent alternativ,
'! trebuie să trecem K ub pe poziţia 2, K 2ai b pe poziţia 2 şi K 3 pe poziţia 1.

Întrucît constructorul amator poate realiza multimetrul digital parţial
| sau total, prezentarea schemei electrice de principiu se va face pe blocuri
■ funcţionale, urmînd ca interconectarea lor să se facă în conformitate cu
I schema din figura 1.

| . 1. BLOCUL ATENUATOR (AT)

Blocul atenuator (fig. 2) cuprinde un divizor rezistiv avînd factorul de di-
/ vizare din 1/10 în 1/10 selectabil din comutatorul K 4a . Pe poziţiile 5 şi 6 ale
| comutatorului K 4a se selectează tensiunea de referinţă şi potenţialul de
|| masă necesar etalonării, respectiv verificării periodice a multimetrului. Re-
I glarea factorilor de divizare se face din P 1f P 2 şi P 3 .

2. BLOCUL DE CONVERSIE CURENT-TENSIUNE (l/U)

1 Schema blocului (fig. 3) cuprinde un amplificator neinversor cu ciştîgul
«de 10. Elementul sesizor de curent este rezistenţa R, de 0,1 îl. Această re-
| zistenţă trebuie să fie de precizie şi să nu prezinte inductanţă. Ea se reali-
Izează din nichelină, constantan etc., sub forma unui fir simplu întins.

Pentru constructorii care nu ţin neapărat să realizeze o rezistenţă de in¬
ii trare de 0,1 îl, întregul bloc se înlocuieşte, conform figurii 3a, cu o simplă
| rezistenţă de 1 îl de precizie, neinductivă.

/ 3. BLOCUL DE CONVERSIE TENSIUNE ALTERNATIVĂ-TENSIUNE

| CONTINUĂ (CA/CC)

| Schema electrică a acestui bloc (fig. 4) cuprinde un redresor monoal-
I ternanţă fără prag. Nu se insistă asupra funcţionării acestui bloc întrucît re-
I dresoarele de acest tip au fost prezentate (vezi revista „Tehnium" 1, 2, 3,

S 4/1985) -

| Din potenţiometrul P, se va stabili, în funcţie de dorinţa constructorului,
I dacă aparatul va măsura tensiune efectivă, de vîrf sau medie, ţinînd seama
1 că pentru o jensiune alternativă de formă sinusoidală există relaţiile: U ef =

I = U/ţ2 şiU med . = U/tt.

| Cînd cursorul potenţiometrului Pi se află la capătul legat la catodul dio-
I dei D 1( aparatul va măsura tensiunea de vîrf (U).

Condensatorul C, trebuie să fie nepolarizat.

jjjj . ■ • ■

4. BLOCUL DE MĂSURARE A REZISTENŢELOR (Rx)

Blocul (fig. 5) cuprinde o sursă de tensiune negativă de referinţă, reali¬
zată cu tranzistorul T, şi elementele aferente, un grup de rezistenţe etalon
R 3 , R 4 , R 5 , R 6 . R 7 selectabile prin intermediul comutatorului K 4b şi un am¬
plificator operaţional de tipul /3M108C. Toate rezistenţele etalon vor fi de
precizie, preferabil sub 1 %.

în cazul în care constructorul amator nu posedă circuitul /3M108C, se
poate realiza şi cu circuitul /3A741, dar se va introduce corecţia de offset
absolut necesară în acest caz.

Reglarea acestui bloc constă în a stabili din potenţiometrul P, o ten¬
siune pe emitorul lui T, de -1 V.

5. MILIVOLTMETRUL DIGITAL (mV)

I Acest bloc (fig. 6 ) cuprinde un convertor tensiune-frecvenţă integrat de
tipul C520D, un circuit de decodificare binar/7 segmente de tipul CDB447
şi trei elemente de afişare cu LED-uri de tipul TIL 303, 302 etc.

3 Reglajul acestui bloc se face cu ajutorul potenţiometrelor P, şi P 2 . Se
1 scurtcircuitează borna K 3 (0) la masă şi se reglează P, astfel ca afişajul să
1 indice „000“. Se ridică scurtcircuitul şi se aplică pe intrarea K 3 (0) o ten¬
ii siune de 999 mV, apoi se reglează P 2 astfel încît afişajul să indice „999“.
| Blocul este prevăzut cu posibilitatea de a memora valoarea măsurată la
un moment oarecare prin trecerea comutatorului K5 pe poziţia 1 .

TEHNIUM 11/1988

?a?* lEiJO

Ing. MIHAELA GORODCOV

Aşadar să încercăm să descifrăm cîteva dintre
tainele calculatorului modern, dincolo de tasta¬
tură sau ecran, în interiorul unui sistem informa¬
tic asimilabil, într-o primă aproximaţie, unei “cu¬
tii negre” ce primeşte INFORMAŢII pe care le
PRELUCREAZĂ sub' comanda unui PROGRAM.
Pentru ca acest sistem să funcţioneze şi, mai
aies, să fie eficient, el trebuie să includă echipa¬
mente periferice variate, dintre care elemente de
dialog ©m-maşimă (de la cele “clasice” — tasta¬
tura de exemplu — pînă la cele mai moderne cu-
comandă vocală), memorii auxiliare (unităţi de
discuri magnetice, de bandă magnetică şi,, mai
recent, unităţi CD-ROM), echipamente de dese¬
nare şi tipărire (plottere, imprimante) şi, în sfîrşit,
telecomunicaţiile pentru legăturile prin reţele cu
alte calculatoare sau echipamente diverse.

MEMORII

INTERNE

magistral

ADRESELE CELlILELDR
MEMORIEI

MICROCALCULATORUL

CONŢINUTUL CELULEI
ESTE INDICAT PRIN
DOUĂ CARACTERE
HEXAZECIMALE
(PENTRU 1 OCTET BINAR)

Oricare ar fi dimensiunea calculatorului, un
sistem informatic funcţionează în principiu la fel.
în cazul în care calculatorul este conceput cu un
microprocesor, atunci va deveni, fireşte, MI¬
CROCALCULATOR.

Pentru a înţelege funcţionarea unei astfel de
maşini, în figura 1 prezentăm o structură sche¬
matică, minimală a microcalculatorului:

® Unitatea centrală de prelucrare — UC — sau
Central Processing Unit — CPU — este “inima”
maşinii. în rîndurile care urmează vom reveni pe
larg asupra ei, cu o descriere mai amănunţită.

® Magistrală de comunicaţii — “bus” — care
transportă cuvinte de “n” biţi în paralel, deser¬
vind numeroase blocuri funcţionale. Pentru a
înţelege mai bine cum funcţionează o astfel de
magistrală, nu este lipsită de interes analogia cu
o autostradă, cu benzi specifice de transport
(pentru anumite vehicule şi deci viteze maxime)
şi cu acces numai în anumite momente.

• Memoriile interne, prin opoziţie cu cele ex¬
terne, auxiliare, stochează fie programe — nu¬
mite firmware, care se păstrează în ROM sau
"memoria moartă" — fie date care stochează în
memoriile RAM. (Despre aceste memorii se pot
afla amănunte din grupajul nostru “REMEMBER
sau a memora în cod maşină” din Almanahul
“Tehnium” ’89. Vom reveni şi în cadrul acestui
serial asupra lor).

® Circuitele de intrare/ieşire l/O sînt circui¬
tele intermediare care fac legătura între UC şi
“lumea exterioară”, după nişte protocoale de
transmisie şi interfeţe specifice.

în practică, magistrala de legătură are 3 sec¬
ţiuni specializate: bus-ul de date, de adrese şi de
comandă. Magistrala de date este bidirecţională;
cea de adrese este unidirecţională (de la micro¬
procesor către memorii), cea de-a 3-a distribuie
comenzi înscriere/citire în/din memorie, de un
ceas a! maşinii etc.

în figura 2, schema de principiu ia în conside¬
rare un microprocesor de 8 biţi (pentru cei de 16
biţi magistrala de adresa are 32 de biţi, iar pentru
cei de 32 de biţi 64), Magistrala de comandă de¬
pinde de tipul microprocesorului.

în ceea ce priveşte memoriile, pentru utilizator
ele apar ca nişte sertare cărora li se atribuie un
număr (adresă) şi care conţin un cuvînî, de obi¬
cei în hexazecimal. Lungimea acestui cuvînt de¬
pinde întotdeauna de tipul microprocesorului;
pentru un microprocesor de 8 biţi, fiecare celulă
va conţine 1 octet, care reprezintă fie o comandă
(instrucţiune de program), fie o anumită dată.
Dacă magistrala va ouîea fi selecţionaţi din
65 536 (2 16 ) combinaţii sau 64 Koctetif 1 ko =

1 024 octeţi = 2 10 ).

dialog in ambele sensuri
CU ECHIPAMENTELE PERIFERICE
MAI EXACT SPUS CU „LUMEA
EXTERIOARĂ"

0 ECO OI

■ ■ ţ UT

port? * 1 ' ,< 1 4 fn memorie,

V „ @ | t IPS-LIN»

' > v ' 1 :es'

T v î ' it

j, i ' * i r \ itra v ’$ u’*

^îele ;c'p ' ' 1 * ,d»ui PORTU-

R'lOP . v , i r ■ de vizuali-

EXECUŢIE A INSTRUC¬
ŢIUNI/ IN CARE POT
INTERVENI ALU,
ACUMULATORUL ETC.

Etapele execuţiei unei instrucţiuni d« f mi¬
croprocesor.

liară, un REGISTRU DE PROGRAM (PC) - PRO¬
GRAM COUNTER, care acţionează oarecum ca
un contor de kilometraj de la automobil: după
adresarea unei celule el se incrementează cu 9,
ceea ce constituie adresa celulei următoare. Să
presupunem că registrul indică adresa 8200 (în
hexa; facem menţiunea că, asupra sistemelor de
numeraţie vom reveni într-unu! din episoadele
noastre viitoare). Această adresă desennnînd ce¬
lula 8200 va fi transferată pe bus-uî de adrese

FUNCŢIONAREA DE PRINCIPIU A UNUI
MICROPROCESOR

Aşadar, un program se compune dintr-o serie
de instrucţiuni (şi de date) aranjate în celulele de
memorie în ordinea crescătoare a adreselor.

Microprocesorul trebuie să ştie în orice mo¬
ment care este ultima celuiă de memorie pe care
a „adresat-Q“, înainte de a trece la următoarea.
Pentru aceasta el conţine o mică memorie auxi-

ALU

REGISTRE

1 NUMĂRĂTOR

j REGISTRU DE
| INSTRUCŢIUNI

I ACUMULATOR |

UNITATE DE

SECVENTIALIZARE

DEC0DIFICAT0R

Părţile esenţiale ale unui microprocesor.

pînă la celula vizaîa; conţinutul acesteia, prin in¬
termediu! magistralei de date, se va întoarce la
microprocesor, şi anume ia o altă memorie a
acestuia, REGISTRUL DE INSTRUCŢIUNI (fig.

, 4); înainte de execuţia instrucţiunii ea trebuie de¬
codificată. în principiu, cei 8 biţi stocaţi în regis¬
trul de instrucţiuni (pentru un calculator de 8
biţi) pot fi decodificaţi şi utilizaţi pentru a activa
una dintre cele 256 (2 8 ) de linii de ieşire. Fiecare
linie reprezintă un set de activităţi- asociate cu
execuţia unui cod particular de instrucţiune. Li¬
nia validată poate fi combinată prin coincidenţă
cu un anumit impuls, rezultatul fiind o acţiune
specifică. Această “traducere” a unui anumit cod
într-o acţiune constituie rolul de bază al DECO-

DIFICATORULUI de instrucţiuni; din acest mo¬
ment, microprocesorul ştie cu exactitate ce are
de făcut; pentru această, obligatoriu, instrucţiu¬
nea decodificată trece printr-un circuit, de sec-
venţializare (comandă), controlat de un ceas;
toate microprocesoarele activate sînt sincrone
cu un astfel de ceas şi, la fiecare tact, el execută
un ordin elementar. Din acest moment, circuitele
de comandă vor executa instrucţiunea, ceea ce
poate implica intrarea în lucru a unei alte unităţi,
UNITATEA ARITMETICĂ Şl LOGICĂ (ALU =
Aritbmetic and Logic Unit), care execută operaţi¬
ile logice şi aritmetice (după cum şi numele o in¬
dică).

ALU mai conţine biţii de semnalizare a condi¬
ţiilor (FLAG BITS) care apar în cursul operaţiilor
aritmetice sau logice. Tipic, ei includ indicaţiile
de transport (carry) şi de zero; să studiem puţin
în detaliu această problemă: în efectuarea unor
calcule manuale, dacă avem 6 poziţii zecimale în
operandul unei adunări şi dacă din cele mai sem¬
nificative cifre rezultă un “transport”, rezultatul
se extinde simplu, pe 7 poziţii. Aceasta este vala¬
bil doar pe hîrtie, unde lungimea nu este limitată.
Dar în calculator lucrurile se schimbă puţin: re¬
gistrul este, fizic, limitat. Problema a fost rezol¬
vată printr-o extensie, numită CARRY, registru
de 1 bit, cu rolul de a prelua transportul ce rezultă
din operaţiile aritmetice sau logice.

în fine, rezultatul execuţiei unei anumite in¬
strucţiuni se va putea păstra într-un registru nu¬
mit ACUMULATOR (memorie care are rolul si¬
milar unui bloc-notes, deoarece prin intermediul
ei tranzitează adeseori datele şi rezultatele).

Circuitul de control este unitatea funcţionala
principală în cadrul CPU. Rolul ei este de a sec-

venţializa evenimentele pentru orice test

(acţiune).

După ce o instrucţiune este analizată şi deco¬
dificată, circuitul de control emite semnalul
adecvat (atît intern, cît şi către unităţile exterioa¬
re CPU), pentru a iniţia acţiunea cerută. De
multe ori, circuitul de control este capabil să
răspundă unor semnale externe, aşa cum sînt de
exemplu cererile de întreruperi, care pot inter¬
veni de multe ori, chiar şi în programul principal.
Trebuie să spunem că activităţile CPU sînt ci¬
clice — procesorul analizează o instrucţiune,
duce la îndeplinire operaţia cerută, preia^ ur¬
mătoarea instrucţiune etc. Execuţia unei singure
instrucţiuni care trece prin toate etapele ei se nu¬
meşte ciclu-maşină, format din faze — activităţi
bine individualizate. Perioada- de ceas defineşte
întotdeauna intervalul între două impulsuri ale
'oscilatorului; ca o regulă generală, una sau mai
multe perioade de ceas sînt necesare pentru a
duce la îndeplinire o fază.

CPU poate citi sad înscrie în/din memorie,
poate executa operaţii de input/output, datele
putînd circula în formă serială sau paralelă.
Toate datele în interiorul calculatorului se pre¬
zintă în formă binară, transferul serial presupu-
nînd înşiruirea biţilor unul după celălalt, iar cel
paralel efectuînd acelaşi transfer o dată.

Evident, l/O seriale sînt mult mai lente, dar ne¬
cesită mult mai puţin hardware decîî celelalte.

Despre modul în care microprocesoarele exe¬
cută concret un program, precum şi cîteya date
suplimentare despre cele mai rapide micropro¬
cesoare ale prezentului, în numărul viitor.

^Dispozitivul de cuplare a postului
telefonic ia un calculator personal

ţara noastră sînt în fabricaţie tipu-

S, <

DBR

PT-PC, a fost proiectat în vederea
realizării unor aplicaţii de automati¬
zare a muncii de secretariat. Dispo¬
zitivul este compus dintr-o parte
electrică (1 — schema electrică a
dispozitivului de cuplare DC PT-
PC) şi dintr-o parte de software (2
— program pentru realizarea apelu¬
lui telefonic controlat de calcula¬
tor).

Pentru realizarea aplicaţiilor dis¬
pozitivul va fi însoţit de programe
adecvate pentru calculatorul per¬
sonal (punctul 3), rezultînd produ¬
sul final, care poate fi agendă tele¬
fonică computerizată pentru secre¬
tariat sau altă aplicaţie de acest tip.

1. Schema electrică a dispozitivu¬
lui de cuplare DC PT-PC

în proiectarea schemei electrice
a dispozitivului s-a ţinut seama de
următoarele măsurători cu privire
yia linia şi posturile de telefon:

I m — în norme linia telefonică şi te¬
lefonul reprezintă o rezistenţă de
maximum 1 500 (1;

— în medie un telefon reprezintă
o rezistenţă de 100 O;

— impulsurile telefonice au forma
din figura 1;

— durata unui impuls şi a unei
pauze este de 100 ms, din care ju¬
mătate reprezintă impuls şi jumă¬
tate pauză;

— la formarea unui număr de te¬
lefon, un impuls reprezintă cifra 1,
două impulsuri reprezintă cifra 2, ...
10 impulsuri reprezintă cifra 0;

— tensiunea liniei telefonice este
de 48 V (—48 V şi pămînt);

— încărcarea liniei telefonice
este de 10—20 mA (-45 V, cu plusul
la masă);

— frecvenţa semnalului este de
450 Hz pentru iinie ocupată şi 24 Hz
pentru apei;

— nu sînt pericole de electrocu¬
tare.

Schema electrică se prezintă în
două variante: a) fără reiee (fig. 2) ş:
b) cu relee (fig. 3). în afara părţi;
electrice exterioare calculatorului
mai este necesară o parte electrică
specifică calculatorului personal
(HC85 sau TiM S) — figura 4.

Schema electrică din figura 2 a
fost făcută considerînd biţii 7 şi 6 ai
portuiu' FE.

Schema din figura 3 cu reiee este
de preferat deoarece asigură izo¬
laţia electrică între calculator şi
reţeaua telefonică. în acest caz nu .

a ii,

E. MĂRĂCINEANU, T.N. STĂNESCU

este necesară urmărirea polarităţi-
lor semnalelor de la priza telefonică,
ca în schema cu tranziştoare (aşa
cum rezultă şi din desen).

Schema din figura 4 este nece¬
sară deoarece la calculatorul HC85
biţii 6 şi 7 ai portului FE nu sînt asi¬
guraţi.

Schema este formată dintr-un
circuit integrat 74LS74 şi foloseşte
semnalele existente în HC85.

2. Rutina pentru realizarea apelu¬
lui automat al telefonului

Cifrele care vor fL apelate se află
începînd de la adresa 5B00 (în zeci¬
mal 23296) pînă la prima locaţie cu
conţinutul egal cu 0. Introducerea
cifrelor în această zonă de memorie
este făcută prin intermediul progra¬
mului BASIC (AGENDA), pentru ci¬
fra 0 inîroducîndu-se în locaţie va¬
loarea 10 (vor fi transmise 10 impul¬
suri). Valoarea căpătată din locaţia
curentă a memoriei este introdusă
în registru! B, care va fi folosit drept
contor al numărului de impulsuri,
înainte de a se începe generarea
impulsurilor propriu-zise, prin ape¬
larea subrutinei 5CF4 se scurtcir¬
cuitează linia, iar în cadrul buclei
L5CE0 pînă la 5CE8 se generează
seria de impulsuri formate din între¬
ruperea şi scurtcircuitarea liniei pe
durate egale cu circa 10 ms. în par¬
tea finală a rutinei se incremen¬
tează adresa curentă, iar prin relua¬
rea la 5CD5 se verifică dacă această
locaţie conţine un număr diferit de
0 . în acest caz se generează numă¬
rul corespunzător de impulsuri, iar
dacă locaţia conţine un număr egal
cu 0 , atunci rutina se încheie.

Inserarea rutinei în program se
poate realiza cu ajutorul unei linii
REM în programul BASIC principal
(AGENDA). Iniţial se introduce

după REM un număr de caractere
egal cu numărul octeţilor care for¬
mează rutina în cod, urmînd ca în¬
scrierea efectivă a octeţilor să se
facă fie din interpretorul BASIC fo¬
losind comanda de modificare a
conţinutului unei adrese de memo¬
rie (POKE), fie cu ajutorul unui pro¬
gram monitor cum este MONS.
Este necesar ca linia REM care con¬
ţine aceste coduri să fie prima linie

a programului (1 sau 2 pentru pro¬
gramul AGENDA), aceasta asigu-
rînd întotdeauna plasarea rutinei la
aceleaşi adrese, indiferent de me¬
moria ocupată de celelalte linii ale
programului.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

I CALCULATOR

I bit 6 bit 7

I Qv ~5v port FE port FE J

PRIZĂ
| TELEFON

TEHNS'JtVS 11/1988

ceea ce asigură o frînare bună la acţiunea vîntu-
lui. Arborele de transmitere a mişcării are forma
prezentată în figura 2, din care cauză pinionui de
atac 2 are o gaură filetată M6. După strîngerea pi-
nionului 2 pe arbore se va da o gaură de 0 3,2 prin
ambele piese, filetîndu-se ulterior cu M4 numai : :
gaura din arbore, iar gaura din corpul pinionului
2 se măreşte la 0 4,2. In acest mod se asigură cu
un şurub 3 (M4x12, cap cilindric) rigidizarea ce¬
lor două repere.

Pinionui 2 angrenează cu o roată dinţată 4, fi¬
xată cu un şurub 5 (M5x12, cap cilindric) pe ar¬

borele 6 care roteşte axul antenei. Tot pe arbo¬
rele 6 se mai montează o roată dinţată 7 cu un
şurub 8 (M3x15), roată dinţată 7 care angrenează
cu o altă roată dinţată, 9, fixată cu două şuruburi
10 (M3x 15) de axul potenţiometrului 11, bobinat,
de 100 ÎI. Mecanismul este fixat între două su¬
porturi, 12 şi 13, din tablă TDA # 1,5 mm, menţi¬
nute la distanţă cu reperele 14 şi şuruburile 15
(M4x10). Suporturile 12 şi 13 sînt fixate în car¬
casa 16 cu şuruburile 17 (M4x12) şi 18 (M8x100).
Cu ajutorul colierului 19 şi al unor piuliţe 20 (M8V
se fixează carcasa 16 pe pilonul 21 al antenei (fi?T' :
3). Pilonul este tangent la o platbandă 22 mor»
tată pe şurutiurile 18.

în carcasa 16 se va monta un bornier 23 în care
vor fi aduse două fire ale electromotorului şi
două fire de la reostatul de 100 O.

în figura 4 sînt prezentate toate detaliile de
execuţie a reperelor. După asamblare, reperele 2
şi 4 se vor acoperi cu un strat de unsoare.

■ Se va măsura rezistenţa ohmică a unui singur
„fir de legătură de la reostatul-de 100 îi pînă la
borna de intrare şi se va reţine ca valoare Ra/2
(aproximativ 2 II la o lungime de 30 m a cablului).

Puntea CDEF (fig. 5) este alimentata cu o ten¬
siune stabilizată de 12 V şi este formată din doua
rezistenţe de 100 £1/1 W, un reostat de 10G fi bo¬
binat, înseriat cu o rezistenţă R2 (4 îl) şi reostatul

Ing. SERGIU FLQRSCĂ, Y03SF

Antenele directive pentru US sau UUS permît
recepţionarea semnalelor jn plan orizontal, în-
tr-un unghi de 30—40°. Pentru a asigura recepţia
înir-un cîmp de 360°, antena trebuie rotită în ju¬
rul pilonului, indicînd poziţia sa operatorului.

Dispozitivul prezentat asigură rotirea unei an¬
tene cu greutatea maximă de 20 kg, cu viteza de 1
rotaţie/minut, precizia de citire a poziţiei antenei
fiind de + 5°.

Dispozitivul (fig. 1) este format dintr-un meca¬
nism propriu-zis de rotire 1, prevăzut cu dispozi¬
tiv de frînare şi reductor, un cablu de legătură 2
(patru fire izolate PVC 0 1 mm) şi un montaj elec¬
tronic 3 (sursa de alimentare şi indicatorul de po-

Mecanismul de acţionare (fig. 2) este format
dintr-un electromotor 1 de ştergăîor de parbriz
de la autoturismul „Dacia 1300“. Se va demonta
rotorul electromotorului pentru a se înlătura pe¬
ria a (fig. 2) şi vor fi utilizate numai firele de ali¬
mentare'ale celor două perii b şi c. De la electro¬
motor mişcarea este transmisă printr-un meca¬
nism melc roată-meicată încasetat din construc¬
ţie. Mecanismul melc-roată este nereversibil,

CABLU ALIMENTARE

PERIE

IEŞIRE ELECTROMOTOR

TEHMiOW 11/1988

do 100 fî (reper 11), figura 2. Ieşirea punţii se ;
leagă la un comparator format din două amplifi- i;
catoare Darlington (tranzistoarele AC180K si §
AC181K), în ieşirea cărora sînt montate două re- |
lee, R1 şi R2, ale căror contacte (figura 6, rl, r 1 |

r 1 şi r2), capabile .să suporte un curent de f
2 A, asigură alimentarea electromagnetului.

Dacă puntea este echilibrată (cursoarele celor 1
două reostate sînt în aceeaşi poziţie), cele doua I
relee Rl şi R2 nu sînt atrase şi deci nu se închide
circuitul de alimentare a electromotorului (fig.
6B). Acţionînd asupra reostatului „din casă", S
puntea se dezechilibrează şi, presupunînd apa- 1
riţia unui semnal de semn pozitiv, va fi atras re- |
leul R2, care prin contactui r2 alimentează elec-
tromotorul în sensul săgeţii a (fig. 6C). Prin siste-
mul de angrenaj va fi rotită antena, dar şi reosta- ?
tu! 11, pînă se va echilibra puntea, eliberînd re- i
leul R2..

Acţionînd în sens invers reostatul „din casă", |
va apărea un semnal de semn negativ, ceea ce va |
conduce la atragerea releului Rl; electromotorul |
se va roti în sensul săgeţii b (fig. 6D) pînă la echi- I
librarea punţii şi deci la eliberarea releului Rl. |

Stabilirea poziţiei firelor de legătură se face ur- §
mărind ca sensul de rotire a cursoarelor reosta- |
telor să fie identic. Cele două cursoare vor fi fi- 1
xate iniţial pe poziţia mediană, ceea ce ar cores- |
punde poziţiei antenei pe nord. Aceeaşi poziţie 1
se va menţine şi la fixarea antenei pe pilon. Pe ar- I
borele de acţionare 6 (fig. 7 A) se fixează un inel 1
:24 cu două şuruburi M3x15 pe care se montează 1
reperul 25 ce susţine cablul coaxial strîns cu §
brida 26. Cablul coaxial va face o buclă de cca 75 |
cm faţă de pilonul antenei (fig. 8).

Reperele executate din tablă de fier vor fi aco- 1
perite cu vopsea_ tip EMAUR uscată în cuptor. I
După asamblarea carcasei (reperele 16 şi 24) se 1
vor chitui îmbinările.

Continuare în nr. viitor)

CHEIE pentru MANIPULATOARE

(URMARE DIN PAG. 7)

M-21

,, 2 1 ■

.TU_Uibgg .

— 1--R

E 7 '- f"

r 2 i

tu¬

■9-

TEHNIUM 11/1988

îifim TiQnsrm

agrafa (cf.fiq.16)

jMIRCEA WSUNTEANU,
Oţelu-Roşu

(URMARE DIN NR. TRECUT)

tarelor de 60 şi 40 cm şi al agrafelor (fig.
18b). Lăsăm la latitudinea executantului
să aleagă soluţia cea mai convenabilă.
Conform celor prezentate în figura 19, la
două din plăcile de colţ trebuie să efec¬
tuăm degajarea marcată cu linie groasă.
Pentru a nu repeta mereu, precizăm că
şlefuirea şi introducerea în apă sînt obli¬
gatorii pentru toate plăcile ceramice.

1 Marginile celor patru placi de colţ ale
'soclului se şlefuiesc în zonele cioplite
lanterior, astfel încît lingă linia dreaptă a
şlefuirii să nu se observe zone cu smalţ
sărit. Primele elemente care. le montăm
jsînt colţurile soclului. La montare tre-
Jbuie să avem grijă că între faţa laterală a
jjjor şi perete să fie minimum 12—13 cm.
fîntre elementele de colţ ale soclului se

SECŢIUNE 1-1

tarea cornişei, se execută şi astuparea 3
cu cărămidă a părţii superioare a sobei |
de teracotă. în intrîndul din cupolă se 1
poate introduce nisip, se poate finisa cu jj
un strat de mortar sau se poate placa cu \
faianţă ori gresie.

Ultima operaţie la executarea teraco-1
tei este astuparea cu pastă a rosturilor)
dintre plăci. Pasta se prepară din oxizi ş/ J
ciment în raport de 3:1 şi apă pînă la ol
consistenţă de lucru plastică. La rostuit, jj
operaţie care se face cu degetul mare jj
sau arătător, trebuie avut grijă să nu?
murdărim glazura plăcilor.

iui. Nu trebuie uitat că, mai ales ia sobele
încălzite cu lemne şi cărbuni sau alte
produse solide, este necesar a fixa cît
mai bine grătarul metalic.

fumurile se execută abia după monta¬
rea plăcilor din rîndul al treilea. întotdea¬
una lateral, la baza Ultimului fum (al şap¬
telea în cazul exemplificat), se execută
un gol de curăţare, care se astupă cu ca¬
pacul rotund achiziţionat o dată cu
plăcile ceramice (fig. 26). în figura 22 şi
în secţiunilş aferente prezentăm modul
de executare a zidăriei la fumuri, iar în fi¬
gura 23 schema circulaţiei gazelor prin
soba de teracotă. Pereţii despărţitori ai
fumurilor se execută cu cărămidă sub¬
ţire de 40—50 mm la sobele cu gaz metan
şi cu cărămizi normale (63 mm lăţime) la
sobele cu lemne sau cărbuni. La so¬
bele cu gaz metan nu recomandăm a
placa cu cărămizi şi înspre cahle, pere¬
tele lateral ungîndu-se cu mortar pe
măsura montării cahlelor şi a cărămizilor
de la fumuri. La sobele cu lemne, dato¬
rită posibilităţii mai mici de executare a
multor fumuri la dimensiuni normale
(deci de dirijare a cantităţii de căldură
prin teracotă) şi pentru a preveni ieşirea
fumului printre rosturile dintre cahle,
este bine a placa cu cărămidă de 2 cm
grosime şi pereţii fumurilor dinspre
cahle. Canalul fiecărui fum se va realiza
cît mai etanş pentru ca fumul (gazele
arse) să nu treacă uşor dintr-un compar¬
timent în altul. Dimensiunile fumurilor
sînt prezentate în figura 24.

Montînd cahlele în interior cu mortar,
fixînd agrafele şi întinzînd concomitent
şi fumurile cu mortar, ajungem cu exe¬
cuţia la rîndul al şaptelea de plăci. Ajunşi
la acest nivel, trebuie să avem grijă ca în-
tr-o cahlă dinspre coş să practicăm un
gol de 160 x 160 mm necesar la montarea
burlanului (olanului). Burlanul se mon¬
tează conform detaliilor prezentate în fi¬
gura 25, înainte de fixare avînd grijă să
tăiem şliţul pentru şubăr.

Ca şi soclul, cornişa se montează cu
faţa laterală în afara perimetrului vertical
al plăcilor propriu-zise. O dată cu execu-

ÎNTREŢ1NEREA SOBELOR DE
TERACOTĂ

încălzirile şi răcirile repetate ale sobe¬
lor de teracotă supun cărămizile şi:
plăcile ceramice la şocuri termice care le:
degradează şi le diminuează capacitatea;
de acumulare (vezi tabelul 4). Cea mai;
expusă zonă a teracotei, şi deci cea cărei
se degradează prima,_ este porţiunea din;
jurul uşii focarului. în urma încălzirilor I
excesive, mortarul din jurul uşii se fărî-i
miţează, iar uşa începe treptat , să se
mişte.

O altă zonă sensibilă a teracotei este li¬
nia rosturilor. Datorită aceluiaşi feno¬
men de încălzire excesivă, pasta dintre
rosturi începe să cadă.

Vara cînd nu se face foc în teracotă se
iau măsuri de refixare a uşii şi de com¬
pletare cu pastă la rosturi.

Periodic, la un număr oarecare de ani.
precizaţi în tabelul 5, sobele de teracotă I
trebuie desfăcute şi remontate. Cu ex- j
cepţia unor cărămizi distruse, a morîaru- î
lui de legătură şi a grătarului (în special jj
la arderea cu lemne), materialele îngio- \
bate în teracotă se pot refolosi.

U focar

Şlefuirea se executa din aproape în
aproape pînă cînd plăcile se aşază cît
mai bine una lîngă alta. Cele patru plăci
de colţ din primul rînd se montează la
10—15'mm retragere faţă dejinia verti¬
cală a elementelor de soclu. între ele se
vor monta apoi plăcile din cîmpul curent.
Plăcile de colţ şi cele curente se vor fixa
cu mortar între ele, şi la bază pe soclu.
Două plăci alăturate se vor fixa cu 2—3
agrafe (vezi figura 20). Dacă uşa cenuşa-
rului şi focarului este cuprinsă în cadrul
aceleiaşi rame, plăcile de colţ se taie
după linia mai groasă din figura 19, placa
marcată cu „X“ din rîndul al doilea ne-
montîndu-se oricum în ambele situaţii.
Conform figurii 21, în conturul delimitat
de primul rînd de plăci executăm zidăria
ceriuşarului.

în continuare montăm plăcile din rîn¬
dul al doilea, eventual şi uşa focarului,
dacă este corp separat faţă de cea a ce-
nuşarului, executînd apoi zidăria focaru-

imroauc elementele laterale, după ce în
prealabil s-au şlefuit şi s-a încercat potri-
virea !a poziţie pe uscat. Toate elemen¬
tele soclului se fixează, la bază şi între
ele în interior, cu mortar. La montare tre¬
buie să avem grijă ca soclul terminat să
se înscrie într-un dreptunghi de 690 x
470 mm. Elementele de soclu se mon¬
tează ca în figura 17, avînd grijă să nu
creăm rost continuu de la soclu la plăci.
Este bine ca fiecare două elemente ală¬
turate ale soclului să se fixeze între ele
cu_cel puţin-o agrafă.

în interiorul conturului creat de ele¬
mentele de soclu se umple cu zidărie din
cărămidă (sînt necesare cca 18 buc.
cărămizi normale), urmărind ca partea
superioară să fie netedă la nivelul supe¬
rior al cahlelor de soclu.

în continuare urmează montarea plăci¬
lor de colţ şi curente ale primului rînd de
plăci. Un montaj corect, vertical şi liniar,
se realizează fie cu ajutorul ramei pre¬
zentate în figura 18a, fie cu ajutorul drep-

SOBA CU RUMEGUŞ

Soba cu rumeguş face parte din cate¬
goria sobelor fără acumulare de căldură.
Ca elemente funcţionale, conform figurii
26, o astfel de sobă se compune din: un

cflindru exterior (1), un cilindru interior sobă. (n golul (5) se introduc aşchii, fo- CARACTERISTICILE PIESELOR CERAMICE PENTRU SOBE DE TERACOTĂ
(2) in care se pune rumeguş (3), piesa de cui aprinzîndu-se de sus în jos, iar arde-
lemn (4), pentru formarea golului (5) în rea propagîndu-se radial spre periferia
rumeguş, capacul demontabil (6), legă- rezervorului. Se va avea grijă la monta-
tura la coş (7) şi eventual o uşiţă pentru rea capacului, deoarece la un montaj
curăţare (8). greşit, în încăpere pot ieşi gazele arse şi

Cilindrul interior sau rezervorul de ru- fumul din sobă.
meguş, cum se mai numeşte, este fără Această sobă realizează căldură uni-
capac, iar la partea inferioară are o gaură form, între două încărcături funcţionali-
rotundă pentru accesul aerului de corn- tatea putînd fi asigurată timp de aproxi-
bustie. mativIOore.

In rezervorul scos din corpul sobei se întreţinerea sobei cu rumeguş este
introduce piesa de lemn (4), în jurul ■ simplă, ea rezumîndu-se la curăţenia in-
căreia se îndeasă rumeguş, iar după um- terioară şi anual (toamna) vopsirea în ex¬
piere se scoate piesa (4), se transportă terior cu bronz, aluminiu sau cu vopsea
cu grijă în încăpere şi se introduce în pentru sobe TITAN.

SUPRAFAŢA DE ÎNCĂLZIRE A SOBEI DE TERACOTĂ ÎN FUNCŢIE DE
SUPRAFAŢA ÎNCĂPERII

_ DIMENSIUNI ţmm) _

Lungime Lăţime Lăţime Grosime

DENUMIREA PIESEI

Soclu lateral
Soclu colţ dreapta
Soclu colţ stînga
Placă colţ
Placă curentă
Cornişă laterală
Cornişă colţ dreapta
Cornişă colţ stînga
Capac

Burlan (olan)

350(550) 160

'poate fi şi 220 mm

SUPRAFAŢA UTILĂ A SOBEI DE TERACOTĂ ÎN FUNCŢIE DE NUMĂRUL
DE PLĂCI

Suprafaţa încăperii (m 2 )

Tipul încăperii în care
se montează soba

Orien¬

tarea

Numărul de plăci în înălţime, fără soclu şi cupolă (buc./m)

Suprafaţa sobei (m 2 )

Numărul de plăci
pe un rînd

Cameră de colţ

Suprafaţa utilă de încălzire (m 2 )

Cameră de mijloc

Cameră de colţ
la parter

CAPACITATEA DE ACUMULARE A CĂLDURII ÎN FUNCŢIE DE ANII DE
UTILIZARE A SOBEI

Cameră de
la parter

CAPACITATEA DE ACUMULARE A
CĂLDURII FAŢĂ DE PRIMUL AN ÎN %

NUMĂRUL ANILOR DE UTILIZARE

Cameră de colţ,
etaj intermediar

Cameră de mijlo
etaj intermediar

Cameră de colţ la ultimul
cu tavan din beton armat

DURATA DE ÎNTREBUINŢARE Şl PERIOADELE DE REMONTARE
A SOBELOR DE TERACOTĂ

DURATA PERIOADA

DE ÎNTRE- DE

BUINŢARE REMONTARE

NUMĂRUL

REMONTĂ¬

RILOR

Cameră de mijloc la ultimul
etaj, cu tavan din beton armat

CALITATEA PLĂCILOR

schema fumur

interior teracota

Placi de compoziţie poroasă

Plăci de compoziţie compactă

Plăci din argilă albă şi nisip de carieră

ZA! SMnONIC

este aplicată pe intrările porţii P 8 .
Aceasta conferă la ieşire stare lo¬
gică “0” care, negată prin P 3 , este
aplicată intrărilor de iniţializare
R 0( i) şi Ro( 2 ) a,e numărătorului care
sare ia secvenţa 0. Astfel s-a reali¬
zat numărarea pînă la 6.

La secvenţa 0, pe cele trei ieşiri
amintite ale numărătorului avem
stare logică “0" care, negată prin
porţile P 4 , P 5 , P 6 , se aplică porţii P 7 .
Aceasta dă la ieşire stare logică “0”
şi tranzistorul T-, se blochează, ne-
permiţînd vizualizarea cifrei 0 pe
afişaj. La orice altă secvenţă de
numărare, la ieşirea porţii P 7 avem
stare logică “1" şi la apăsarea pe
butonul B tranzistorul T, conduce,
iar pe afişaj apare o cifră de la 1 la 6,
numărătorul blocîndu-se prin des¬
chiderea contactului NI al butonu¬
lui B. Frecvenţa de numărare fiind
mare, nu se poate anticipa cifra la
care se opreşte prin apăsarea pe
butonul B. Dacă la apăsare afişajul
nu se luminează, înseamnă că nu¬
mărătorul se află în secvenţa 0 şi se
repetă apăsarea pe butonul B.
Există probabilitatea ca numărăto¬
rul să se blocheze de mai multe ori
la rînd la secvenţa 0; de aceea la ut.®
Uzarea zarului se foloseşte conven¬
ţia: se fac apăsări succesive ale bu¬
tonului B pînă la afişarea primei ci¬
fre, care este o cifră aleatoare, la fel
ca la aruncarea zarului.

Schema se mai poate perfecţiona
sau realiza în alt mod, acest lucru fi¬
ind o bună temă de casă pentru cei
pasionaţi de proiectarea şi realiza¬
rea de montaje cu circuite logice.

BIBLIOGRAFIE

Catalog C.l. logice, I.P.R.S.-
Băneasa

Colecţia „Tehnium"

Ing. KAZIMIR RADVANSKY, Petroşani

acest scop s-au introdus circuite de Cînd numărătorul ajunge la sec-
reacţie realizate cu porţi inversoare venţa 7, pe ieşirile A, B, C ale numă-
şi porţi NAND cu 3 intrări (CDB410). râtorului avem stare logică “1”, care

Spre deosebire de variantele de
zar electronic întîlnite, montajul pe
care îl propun realizează afişarea
cifrei nu prin puncte luminoase, ci
pe un element de afişare pentru un
digit. Totodată realizarea montaju¬
lui este un prim pas spre familiari¬
zarea cu circuitele integrate logice,
în special numărător-decodificator-
element de afişaj, fiind o primă
etapă înainte de abordarea unor
montaje mai complexe (ceas elec¬
tronic, instrumente de măsură digi¬
tale etc.).

Schema electrică de principiu
este prezentată în figură şi se com¬
pune din următoarele:

— un oscilator realizat cu porţile
Pi şi P 2 ;

— un numărător decadic CDB490E;

— un decodificator CDB447E;

— un element de afişare de un
digit;

— circuite de reacţie realizate cu
porţile P 3 4- P 8 ;

— un circuit de comandă pentru
afişaj realizat cu tranzistorul T v

Principiul de funcţionare

Semnalul generat de oscilator
este aplicat la intrarea numărătoru¬
lui care începe ciclul de numărare
conform tabelului de adevăr cunos¬
cut, decodificatorul realizează de¬
codificarea, iar pe afişaj apar cu o
frecvenţă mare cifrele de la 0 la 9.
Problemele care se pun sînt redu¬
cerea ciclului de numărare pînă la_6
şi eliminarea afişării cifrei 0. în

OSCILA TOR
CU REŢEA OUL

acest punct de vedere schema pre¬
zintă avantaje faţă de oscilatoarele
RC cu defazare.

Frecvenţa de oscilaţie se calcu¬
lează cu relaţia:

Montajul se poate utiliza cînd se
doreşte obţinerea unor semnale
aproximativ sinusoidale, cu frec¬
venţe fixe şi amplitudini de ordinul
sutelor de milivolţi.

în figura 2 se prezintă o schemă
concretă ce oferă la ieşire semnale
avînd frecvenţa egală cu cca 1 kHz
şi distorsiuni mai mici de 5%. Mon¬
tajul se poate alimenta cu tensiuni
cuprinse între 9 şi 12 V, consumînd
cca 1 mA. i

Tensiunile indicate pe schemă
corespund alimentării cu 11 V.

Acest oscilator este realizat cu un
singur tranzistor montat în cone¬
xiune BC şi o reţea RC de tip dublu
T, în care braţul transversal se co¬
nectează la emitor. în felul acesta
reţeaua lucrează bine pe impedanţa
de intrare redusă pe care o prezintă
tranzistorul în această conexiune.

Y03APG 5.

Schema de principiu este dată în
figura 1.

Amplitudinea şi frecvenţa osci¬
laţiilor sînt influenţate puţin de va¬
riaţiile tensiunii de alimentare şi
temperaturii mediului ambiant. Din

POMPA DE COSITOR

DAN LAZĂR, Sibiu

„aspirator nazal pentru copii" şi am
înlocuit vîrful acestuia (din plastic)
cu altul din textolit, executat con¬
form schiţei alăturate.

Cu o putere de absorbţie supe¬
rioară modelelor precedente şi de o
simplitate incomparabilă, soluţia
merită, cred, popularizată.

Ca electronist amator, am simţit
adesea nevoia unei pompe de aspi¬
rat cositor, dar modelele propuse
de revista sau almanahul „Teh¬
nium" sînt, practic, greu de execu¬
tat (prea multe repere, precizie de
execuţie mare etc.).

Pentru a înlătura aceste neajun¬
suri mi-am procurat din comerţ un

33K.n_

)F[BC107

IEŞIRE

PENTRU

De o importanţă deosebită pen¬
tru conducătorul auto profesionist
sau amator este menţinerea unui
climat aeroelectric înconjurător bo¬
gat în ioni negativi, mai ales în tim¬
pul deplasărilor pe distanţe lungi.

Efectul aeroionilor negativi asu¬
pra organismelor vii în general şi
asupra omului în particular a fost
studiat în cursul a numeroase expe¬
rienţe care, în- final, au arătat că îm¬
bogăţirea aerului cu ioni negativi
înlătură stresul, oboseala, sporeşte
capacitatea de concentrare şi dâ o
stare de înviorare.

în natură aeroionii negativi apar
lîngă cursurile repezi de apă, dea¬
supra pădurilor montane, după
ploile de vară. Producerea artifi¬
cială a aeroionilor negativi se poate
face cu dispozitive electronice care
generează tensiuni continue înalte,
de circa 2 000 4- 4 000 V, care sînt
aplicate, cu polaritate corespun¬
zătoare, unor electrozi de emisie.

Un astfel de dispozitiv este pre¬
zentat în figura 1, iar schema elec-
J» ă de principiu este prezentată în
^pura 2.

Pentru direcţionarea fluxului de
aeroioni s-a folosit un ventilator de
tip jucărie (produs de întreprinde¬
rea ELECTROMETALICA-PLOIEŞTI)
alimentat de la un reducător de ten¬
siune, conform figurii 3. Deoarece

LIVIU CADINOIU, Botoşani

pentru producerea tensiunii conti¬
nue înalte de la o tensiune continuă
joasă este nevoie de un convertor,
s-a utilizat convertorul de tensiune
al unei aprinderi electronice, de
exemplu al dispozitivului prezentat
de autor în revista „Tehnium" nr.
6/1987, pag. 15.

Conform figurii 2, tensiunea al¬
ternativă înaltă, de 350 4- 380 V, care

apare la bornele EF ale punţii D2, 3,
4, 5, este conectată la bornele co¬
respondente EF ale unui multiplica¬
tor de tensiune, format din diodele
D9 -r D18 şi condensatoarele CIO -f
C19. Curentul de ieşire este limitat
de rezistenţele R15 şi R16, conec¬
tate la un sistem de vîrfuri VI şi V2.

Deoarece motorul ventilatorului
se alimentează cu o tensiune de
maximum 5 V, între bateria autove¬
hiculului (12 V) şi acest consumator
s-a intercalat un reducător de ten¬
siune electronic compus din tran-
zistoarele T6 şi T7, o diodă Zener
DZ1, potenţiometrul de reglaj P, re-
zistoarele R17, R18 şi condensa¬
toarele CIO, C21, C22.

Cu ajutorul unui întrerupător K,
reducătorul de tensiune se conec¬
tează la tensiunea de alimentare.

tanţa între vîrfuri la 3 4- 4 mm. Cutia
electroizolantă posedă nişte feres¬
tre de admisiune a aerului, fi, ampla¬
sate în dreptul elicei ventilatorului,
şi nişte ferestre de evacuare a aeru¬
lui, f2, dispuse în faţa vîrfurilor VI şi
V2. Pe panoul frontal (vederea A)
sînt dispuse potenţiometrul P şi în¬
trerupătorul K. Conexiunile între
sursa de înaltă tensiune (convertor)
care se află lîngă motor şi aeroioni-
zatorul din habitaclu se fac cu pa¬
puci tip-auto, cu cablu bifilar cu izo¬
laţia întărită (pentru tensiunea
înaltă) şi cu cablu bifilar normal
(pentru tensiunea de 12 V). Tranzis¬
torul T8 poate fi amplasat direct pe
plăcuţa cu cablaj imprimat prin inter¬
mediul unui radiator de 25 4- 30 cm2,
în formă de U. în scopul filtrării ae¬
rului atmosferic absorbit de ventila¬
tor s-a prevăzut şi o filtrare supli¬
mentară, prin intermediul unui ma¬
terial textil T, aplicat pe partea inte¬
rioară a cutiei, în dreptul ferestrelor
fi.

Aeroionizatorul intră automat în

DATE CONSTRUCTIVE

Microventilatorul MV este ampla¬
sat într-o cutie electroizolantă, con¬
form figurii 1, fiind fixat cu nişte co¬
liere CI şi C2. Deasupra ventilato¬
rului se află dispusă plăcuţa cu ca¬
blajul imprimat al multiplicatorului
de tensiune (fig. 2) şi al reducătoru-
lui de tensiune (fig. 3), fixată prin
nişe distanţiere. Vîrfurile VI sînt
constituite dintr-un număr de 8 ace
foarte bine ascuţite (de exemplu,
ace cu gămălie sortate), îndoite
conform figurii şi lipite cu aliaj pe o
plăcuţă de circuit imprimat, care ul¬
terior se conectează la rezistorul
R15.

Vîrfurile V2 sînt în acelaşi număr
ca şi VI, dar sînt îndoite invers şi
amplasate în faţa vîrfurilor VI, fiind
conectate la rezistorul R16. Cu aju¬
torul distanţierelor se reglează dis-

funcţiune în momentul începerii
funcţionării motorului. Tensiunea
înaltă se aplică pe vîrfurile VI şi V2
şi aeroionii care sînt produşi sînt
împinşi în exterior de coloana de
aer care vine de la ventilator.

Consumul multiplicatorului de
tensiune este de cîţiva miliamperi,
nesemnificativ şi care nu împiedică
funcţionarea normală a aprinderii
electronice. Consumul ventilatoru¬
lui este de circa 0,1 A la 0,5 V şi de
0,8 4- 0,85 A la 5 V.

INDICAŢII SUPLIMENTARE

1. Se va evita atingerea vîrfurilor
VI şi V2 în timpul funcţionării apa¬
ratului (o atingere accidentală este
neplăcută, însă nu are urmări, din
cauza curentului limitat de rezis¬
tenţele R15, R16).

2. Pe plăcuţa cu cablaj imprimat
se va lăsa o distanţă de minimum 15
mm între cablajul multiplicatorului
de tensiune şi cablajul reducătoru-
lui de tensiune continuă.

PIESE COMPONENTE

MV — motoventilator (tip ELEC¬
TROMETALICA-PLOIEŞTI); SI, S2
— siguranţe fuzibile 0,25 A; CIO 4-
C.19 — condensatoare 10 nF/1 000 V;
D9 4- D18 — 1N4007; R15 — 1
MH/0,5 W; R16 — 100 kH/0,5 W;
R17 - 680 H/1 W; R18 - 1 kfi/0,5 W;
C20 — 100 /uF/25 V; C21 — 0,1 M F/
100 V; C22 - 100 n F/25 V; P - 10 kfî;
T7 — BD135; T8 — 2N3055.

TEHNIUM 11/1988

ALEXANDRU COTTA, GHEORGHE BALA

pe tasta SET; montajul este pregătit pentru un
nou ciclu de lucru;

— în orice moment se poate apăsa tasta STOP
(marcată de un LED roşu, aprins permanent)
pentru a readuce montajul în faza iniţială.

SCHEMA MONTAJULUI

în figura 2 este dată schema detaliată a tempo¬
rizatorului. Pentru evitarea confuziilor, circuitele
integrate şi tranzistoarele au fost notate în conti¬
nuarea celor din schema exponometrului.

în schemă distingem astabilul realizat cu Cili,
care generează impulsuri cu frecvenţa de 100 Hz
(ajustabilă din potenţiometrul de 10 kfl). Numă¬
rătorul zecimal C112 divizează cu 10 această
frecvenţă şi aplică 10 .Hz pe o intrare a porţii
ŞI-NU (CI13.4).

Cînd este îndeplinită condiţia de start, un nivel JL
logic se aplică pe cealaltă intrare (pinul 13) a| )
C113.4 şi impulsurile trec spre cascăda numz^ ;
rătoarelor C114, 15, 16, conectate pentru numă¬
rare inversă. Aceste numărătoare îşi decremen¬
tează conţinutul, de la valoarea presetată pînă
la 000.

La sfîrşitul intervalului de timp, pe ieşirea „îm¬
prumut" a lui C116 apare un 0 logic. Transformat
în 1 logic de către inversorul CI21.6 şi aplicat
porţii SAU-NU (C117), el dă naştere unui nivel 0
logic la ieşirea acestei porţi. De aici nivelul 0 se
aplică la cele patru bascule tip RS ale montajului
(CI19.1; 19.2; 20.1 şi 20.2) şi provoacă resetarea
acestora, deci revenirea montajului la starea ini¬
ţială.

Exponometrul numeric de laborator prezentat
în nr. 1/1988, pag. 20, al revistei „Tehnium" poate
fi cuplat cu un temporizator electronic realizat
după schema dată în articolul de faţă. Se obţine
astfel un expotemporizator, aparat care dă posi¬
bilitatea efectuării de măriri fotografice cu ran¬
dament de lucru şi comoditate sporite.
PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE
în figura 1 este dată schema bloc a exponome¬
trului cuplat cu temporizatorul. în ceea ce pri¬
veşte secţiunea „exponometru", cititorul poate
găsi explicaţiile necesare în revista mai sus men¬
ţionată. Reamintim doar faptul că montajul efec¬
tuează măsurarea punctuală a luminii la nivelul
planşetei aparatului de mărit şi indică numeric
timpul de expunere necesar, în intervalul 0,1 —
99,9 secunde.

Temporizatorul transferă cele trei cifre — care
reprezintă timpul de expunere — în trei numă¬
rătoare presetabile reversibile. Apoi, impulsuri
cu frecvenţa de 100 Hz (generată de astabilul A 3
şi divizată cu 10 ) sînt numărate în sens invers de
către numărătoare. La atingerea valorii 0, un re¬
leu stinge becul aparatului de mărit.

O logică de acţionare asigură buna funcţio¬
nare a ansamblului. Astfel, transferul datelor din
exponometru în temporizator să face la apăsarea
tastei SET, dar numai după terminarea ciclului
de măsură al exponometrului. începerea expu¬
nerii este comandată prin apăsarea tastei
START. Comenzile SET-START se interblo-

cheazâ reciproc, iar două LED-uri ipdicâ starea
în care se află montajul şi comanda care este
aşteptată de la operator.

MODUL DE LUCRU

înainte de a trece la descrierea schemei elec¬
tronice, prezentăm succesiunea operaţiilor care
se execută la efectuarea măririlor fotografice cu
ajutorul exponometrului:

— se aprinde becul aparatului de mărit;

— se fac încadrarea, focalizarea şi diafragma-
rea dorită;

— se aşază traductorul exponometrului pe
planşeta aparatului de mărit, în zona de interes a
imaginii;

— se urmăreşte pe afişaj valoarea timpului de
expunere şi se fac eventualele corecţii de dia-
fragmare;

— se apasă tasta SET, înscriind valoarea tim¬
pului de expunere în temporizator; LED-ul gal¬
ben al tastei SET se stinge, iar LED-ul verde al
tastei START se aprinde, indicînd comanda ur¬
mătoare;

— se înlătură traductorul de pe planşetă, se
stinge becul aparatului de mărit şi se aşază hîrtia
fotografică;

— se apasă tasta START; automat se aprinde
becul aparatului de mărit, iar LED-ul verde în¬
cepe să clipească, indicînd faza de expunere;

— după scurgerea timpului de expunere, be¬
cul se stinge automat; de asemenea, se stinge
LED-ul verde clipitor şi se aprinde cel galben de

Aducere la zero

Astabîl Af

Numârâtor

unităţi

Numărător

zecimi

Poartă TTL Numărător
zeci

Numărâtor

reversibil

presetabil

Numărător

reversibil

presetabil

Numârâtor

reversibil

presetabil

Decodor

Astabil A 3 Divizor

nnmuir ~ 1:10

Astabil A-

roşu

stop'

In versor
şi adaptor
CMOS-TTL

Poartă

CMOS

inversor

CMOS

Inversor
şi adaptor
CMOS-TTL

Inversor OMOS

Ta-2 N 2219

r- DE LA EXPONOMETRU -,

de la CI. 7 delaCl.6 de la C 1.5

U C119.2
d Hl 3 i -5. • d.

Şl «I mjîL ILA. iL=L

“Tiv pi

SET "o_ a-

Jj [ş r

r~°

Ici 18.2J [

Jr r~"

CI 21,1 .... CI 21.4

4 inversoare ( linie de
întîrziere)

Să vedem prin ce se caracterizează starea ini¬
ţială.

CI19.1 aplică 0 ,pe o intrare a porţii CI18.1 şi
prin aceasta nu permite înscrierea de date în
numărătoare.

Cil9.2 menţine LED-ul verde stins.

CI20.1 menţine (prin releu) stins becul apara¬
tului de mărit şi — prin Cil3.4 — blochează acce¬
sul impulsurilor în numărătoare.

CI20.2 menţine aprins LED-ul galben şi aplică
1 logic pe unele intrări ale porţilor Cil8.1 şi
CI18.2. Pe de altă parte, bascula CI20.2 blo¬
chează orice tentativă de start (fără a avea date
înscrise în numărătoare) prin nivelul 0 pe care-l
aplică porţii C113.3.

în starea iniţială montajul este gata de lucru şi
aşteaptă comanda SET. La apăsarea acestei
taste se produc următoarele fenomene;

— poarta C118.2 are 1 logic pe toate intrările,

# ci aplică 0 logic pe intrarea S a basculei
19.1, care la rîndul său aplică 1 pe intrarea din
mijloc a porţii Ci 18.1;

— poarta C118.1 are deja 1 logic pe intrările 13
şi 2. în momentul în care în exponometru se în¬
chide un ciclu de măsură, un nivel 1 logic se
transmite de ia intrările lui CI1.1 pînă la pinul 1 al
lui CI18.1. Atunci ieşirea porţii CI18.1 trece în 0,
nivel care provoacă bascularea lui CI19.2, CI20.2
şi încărcarea în numărătoarele C114, 15, 16 a da¬
telor prezente la intrările lor;

— prin bascularea lui CI19.2 se aprinde LED-
u I verde;

— prin bascularea lui CI20.2 se creează pre-

de ia pinul 10 al C I 4.1.

misa de start (1 logic pe intrarea 9 a lui C113.3), se
stinge LED-ul galben şi, după o mică întîrziere,
se aplică 0 logic pe unele intrări ale porţilor
CI18.1, C118.2, blocînd astfel presetarea ulte¬
rioară a unor alte valori de timp şi comanda SET.

Acum se aşteaptă comanda START. La apăsa¬
rea acestei taste monostabilul realizat cu C113.1,
13.2 trimite un impuls negativ spre inversorul
CI21.5. Pulsul pozitiv de la ieşirea acestuia aduce
la zero numărătorul Cil2 şi totodată validează in¬
trarea 10 a porţii Cil3.3. Bascula CI20.1 îşi
schimbă starea şi aplică 1 logic pe baza lui T3 —
care aprinde becul de expunere — şi pe pinul 13
al porţii C113.4. Astfel trecerea impulsurilor de 10
Hz spre numărătoare este permisă şi expunerea
începe. De la o ieşire a numărătorului Cil4 se
obţin impulsuri de tact de 2,5 Hz, care sînt apli¬
cate basculei CI19.2. Acest semnal face ca LED-
ul verde să clipească cu frecvenţa de 1,25 Hz pe
tot timpul expunerii.

Procesul care se petrece la terminarea interva¬
lului de timp a fost deja prezentat.

CIRCUIT DE MEMORIE

în situaţia cînd se execută mai multe măriri
după acelaşi negativ, măsurarea iluminării înain¬
tea fiecărei expuneri este deranjantă pentru ope¬
rator. De aceea, recomandăm introducerea în
secţiunea „exponometru" a unui circuit (fig. 3)
care permite memorarea expunerii precedente.

Este vorba de o basculă tip RS realizată cu
două porţi ŞI-NU care erau nefolosite în capsula
lui CI4. Intrarea circuitului de memorare se leagă
la pinul 10 al lui CI4.1, care se află la potenţialul
masei pe timpul cît ciclul de măsură al expono-

zi datele! 0 ,047^1 |

) spre pinul 4

al CI 3

L j [ spre j inii 3
ai numărătoarelor
CI 5,6,7.

de mai jos

0,1ju /630V :
b,1ju/630V 1

2 x 60 sp. 00,2 pe un miez
ferosiliciu tip I de 1 cm 2

metrului (numărare) este încheiat. Acest 0 logic
este aplicat prin comutatorul K pe intrarea R său
S a basculei.

în primul caz, ieşirea Q este forţată în 0 logic,
care se aplică pinului 4 al CI3 (aducere la zero),
în consecinţă, generatorul de impulsuri de frec¬
venţă ridicată este blocat. Pe de altă parte, ace¬
laşi 0 logic se aplică pinilor 3 ai numărătoarelor
exponometrului, ceea ce are ca urmare împiedi¬
carea ştergerii conţinutului acestora. în conse¬
cinţă, valoarea timpului de expunere este memo¬
rată pentru un timp nedefinit.

în poziţia 2 a lui K, ieşirea Q este la nivelul logic
1 şi exponometrul lucrează ca şi cum circuitul de
memorie nu ar exista.

Menţionăm că pinii 3 ai lui CI5, 6, 7 şi pinul 4 al
lui CI3 trebuie deconectaţi de la locurile unde
erau legaţi în schema exponometrului fără me¬
morie.

ALIMENTAREA Şl DETALII DE CONSTRUCŢIE

Alimentarea temporizatorului se va face de la
un redresor stabilizat 5 V/0,5 A. Releul va fi ali¬
mentat de la o înfăşurare separată a transforma¬
torului (12 V sau orice altă valoare suportată de
T3), fără pretenţii de stabilizare şi cu un filtraj su¬
mar.

Masa exponometrului şi a temporizatorului
este comună.

Pentru evitarea perturbaţiilor produse de im¬
pulsurile parazite din reţea (la deconectarea
unor sarcini inductive, de exemplu) se va folosi.o
reţea de filtrare pe primarul transformatorului. în
figura 4 este dat un exemplu utilizat de autori.

Se vor decupla alimentările oscilatorului Cili,
divizorului Cil 2 şi eventual numărătoarelor
C114, 15, 16 prin conectarea cîte unui condensa¬
tor de 4,7 /uF între plusul şi masa fiecărui circuit,
situat în imediata apropiere a capsulei respec¬
tive.

Temporizatorul se poate cupla cu exponome¬
trul printr-un conector cu 14 contacte.

Temporizatorul poate fi utilizat şi în mod inde¬
pendent, dacă datele pentru setare sînt intro¬
duse prin intermediul unor comutatoare deca-
dice cu ieşire în sistem binar, iar ieşirea lui Cil.3
la nivelul logic 1 este simulată prin legarea rezis-
torului de 1 kO direct la borna +5 V.

Tipul de tranzistor indicat pentru T2 (2N2369).
este ideal pentru adaptări MOS-TTL deoarece
are tensiunea de saturaţie emitor-colector mică
şi timpii de comutaţie de asemenea mici. în lipsa
lui se pot folosi însă şi tranzistoare comune
(BC107 ş.a.).

LISTA CIRCUITELOR INTEGRATE DIN

TEMPORIZATOR

CI11 — /3E555; CI12 — CDB490E; CI13 -
CDB400E; CI14, 15, 16 - CDB4192E; Cil7 -
CDB454E; CI18 — CDB410E; CI19, .20 -
CDB474E; CI21 — CDB404E.

TEHNIUM 11/1988

E»X

! Pentru alimentarea unui blitz din baterii, cum ar fi FIL-106, se poate
folosi montajul alăturat. Circuitul integrat tip MDA2010 formează un os¬
cilator a cărui frecvenţă se stabileşte la aproximativ 8 500 Hz din trime-
rul de 47 kO.

Semnalul este amplificat de tranzistorul TI tip KUY12 şi în secunda¬
rul transformatorului se obţine o tensiune alternativă de aproximativ
490 V.

Transformatorul se confecţionează pe un miez de ferită, în primar
avînd 36 spire CuEm 0,8, iar în secundar 2 400 spire CuEm 0,16.

Diodele sînt KA224.

ELEKTRON, 2/1988

, RELEU DE TIMP

Folosind două circuite integrate amplificatoare operaţionale se
poate realiza un releu de timp de bună precizie, cu o constantă cuprinsă
intre 0—1 000 secunde.

.. A °® as ^ rt Perioadă de timp este împărţită pe cinci game:
10— ;30—"I00—300—1 000 secunde. Timpii intermediari în fiecare gamă
se stabilesc din R18.

RADIO, 11/1982

VI m03A ■

~m\

- zaB

Ţ~ C6,C7 1
4= C7 ZOOOP4
”[+ *25B !

UbC

ILATOR

Particularitatea schemei constă în faptul că
lucrează pe frecvenţe foarte mici, şi anume
între 1 şi 10 kHz.

Fenomenul de oscilaţie se obţine prin bucla
de reacţie de la etajul de ieşire spre unul din
terminalele cristalului de cuarţ.

AMATERSKE RADIO, 4/1988

R9*330k\

/?w

jrn

75K

rTT

5ir

i,7K

h- ,

Wjlî

| '»2

L —

1 M

n«Nî

« Rih n

„Cmon W

30cR13 m Cf
Z*tK 1K 680

i Rt Z.Zk FZ W/c

fi **J x f

I I ~ 11 M ii

r.. îf ft S t H j nWM a c n ISL ifi fî 0 ? re . l de ;.fd' ofr ecvenţă din transceivere se folosesc montaje
cu efect dublu sens, adica utile atit in recepţie, cît şi în emisie.

ol pen . tru , ac f st .e? este sarcina formată dintr-un circuit obţinut de cele mai
«nune ori pe un tor de ferita.

Aceste amplificatoare, montate în general pe frecvenţa intermediară de 9 MHz
folosesc ca elemente active atît tranzistoare bipolare, cît şi MOSFET.

< 5 Pnc f e P rezi . ntă acest gen de amplificatoare la care comanda pe

sens este controlata prin tensiunea de alimentare. ¥

PZK — BULETIN, 8/1985

f ENĂ PENTRU 144 MHz

Recomandăm radioamatorilor care lucrează în banda de 144 MHz construcţia unei
antene cu eficienţă mare. Acest tip de antenă se recomandă pentru orice tip de staţie
fixă,,dar este contraindicată pentru staţii mobile.

în vederea realizării acesteia sînt necesare următoarele materiale:

— o bucată de bambus cu lungimea de 1,5 m, 015—20 mm;

— două bare de aluminiu: L=1 m, 08 mm;

— sîrmă de cupru (izolată): L=1,5 m, 01—2 mm;

— cablu coaxial de 50—70 fi (lungimea se alege în funcţie de necesitate).

Barele de aluminiu se debitează la o lungime totală de 980 mm, jar la mijlocul lor se
practică un orificiu de 03 mm. De asemenea, cu ajutorul unei pile se face un mic şanţ cu
o lăţime de 8 mm şi o adîncime de 4 mm (fig. 1). Barele confecţionate astfel pot fi supra¬
puse, montate în cruce şi consolidate de un şurub M3.

în bambus se practică, la o distanţă de 1 250 — 1 300 mm de la vîrf, un orificiu cu
07,9—8 mm. în acest orificiu se introduce (prin presare) una din barele de aluminiu
montate în cruce. Elementul radiant se realizează din sîrmă de cupru.

La o distanţă de 1 170 mm de la vîrf (fig. 2) se execută din sîrmă de cupru 11 spire cu
lungimea de 38 mm (repartizate în mod egal) cu 06 mm.

Cablul coaxial se dezizolează pe o lungime de 15—20 mm, tresa se răsuceşte, firul
de cupru din cablul coaxial se cositoreşte pe o lungime de 7 mm şi se lipeşte la antenă
(fig. 2). Cablul coaxial se fixează de bara de bambus cu cleme. . StJpm

Dacă se respectă datele, antena pusă în aplicaţie dă rezultate bune. în cazul în
care sînt „necesare reglaje, acestea se fac din cele 11 spire prin comprimarea sau întinde¬
rea Jor. în nici un caz nu trebuie schimbată lungimea firului de cupru (1 170 mm).

în cazul în care antena este montată în aer liber, părţile de îmbinare trebuie protejate
de umezeală.

FUNKAMATEUR, 6/1984

ADAPTOR AUDIO

In figură este dată schema unui montaj pentru efecte muzicale diverse-
— vibrato, tremolo, reverberaţii —, montaj simplu care utilizează două tran-
zistoare complementare FNP şi NPN, BC107 şi BC177. Intrarea e dotată cu
un inversor care permite trecerea semnalului de la instrumentul muzical di¬
rect, deci fără efect sau prin intermediul dispozitivului electronic. în acest
din urmă caz, semnalul BF este aplicat potenţiometrului de dozat efectul de
(distorsiune. Prin reglarea nivelului prelevat de cursor tensiunile sînt diri¬
jate, prin intermediul unui condensator de 0,1 n F, la baza primului tranzis¬
tor TI — BC107. Un divizor de rezistenţe R3 — R4 permite fixarea punctului
de repaus al tranzistorului. Rezistenţa de încărcare R5 de 27 Ml este co¬
mună celor două tranzistoare, legătura de la TI la T2 fiind directă.

în circuitul emitor al lui TI este plasată o celulă R6 — C2. Tranzistorul
T2 lucrează în saturaţie şi datorită rezistenţei R7 ia semnalul deformat pe
colectorul tranzistorului T2. O altă celulă R8 — C3 permite dirijarea semna¬
lului deformat spre un corector de tonalitate simplificat prin potenţiome-
trul R11. Urmînd poziţia cursorului acestuia se trece prin elementele R9
sau C14. Tensiunea de alimentare a montajului este mică — 1,5 V.

Potenţiometrul R11 mai permite păstrarea aceluiaşi nivel la ieşirea spre
amplificator, cu şi fără dispozitiv.

Modulul realizat se poate introduce într-o cutie metalică în formă de pu¬
pitru, sub care se plasează un comutator de picior. Alimentarea se face la
baterie.

LISTA COMPONENTELOR

R1 — potenţiometru 50 Ml lin; R2 — 3,3 Ml; R3 — 82 Ml; R4 — 100 Ml;
R5 — 27 kO; R6 — 2,7 Ml; R7 — 8,2 Ml; R8 — 10 Mi; R9 — 6,8 Ml; R10 —

1 d

1 Ml; R11 — potenţiometru 50 Ml lin; R1—7 = i Ml; Ci — 0,1 uf; C2 -
yuF/12 V; C3 — 10 mF/ 12 V; C4 — 22 nF; TI — BC107; T2 — BC177; II -
versor dublu comandat la picior.

LE HAUT-PARLEUR NR. 1441

în zilele de 24 şi 25 septembrie
s-au desfăşurat la Constanţa, în ca¬
drul Festivalului Naţional „Cîntarea
României" şi al Daciadei, lucrările
Simpozionului naţional YO de co¬
municări ştiinţifice şi Campionatul
republican de creaţie ştiinţifică şi
tehnică, manifestări organizate de
Federaţia Română de Radioamato¬
rism cu sprijinul redacţiei revistei
Tehnium şi cu sprijinul generos al
organelor locale de partid şi de stat.
în paralel s-a desfăşurat şi finala pe
ţară a Cupei U.T.C. în domeniul
creaţiei tehnice şi al telegrafiei de
sală, competiţii organizate de C.C.
al U.T.C., Secţia de pregătire a tine¬
retului pentru apărarea patriei, în
colaborare cu Federaţia Română
de Radioamatorism.

Manifestările din acest an — Sim¬
pozionul şi Campionatul de creaţie
tehnică — au constituit pentru cei
peste 400 de participanţi, radio¬
amatori cu activitate în cadrul unor
unităţi de producţie, instituţii de în-
văţămînt superior, centre de caicul,
institute de cercetare, şefi ai radio-
cluburilor judeţene, specialişti, un
util şi fructuos schimb de expe¬
rienţă şi idei.

în cadrul lucrărilor Simpozionu¬
lui au fost prezentate referate de o
elevată ţinută ştiinţifică referitoare
la construcţia aparaturii destinate
traficului de radioamator,, a apara¬
telor de măsură şi control, despre
propagarea undelor electromagne¬
tice în diverse condiţii şi medii, des¬
pre stabilirea legăturilor radio la
mare distanţă, multe referate pre-
zentînd aparatură de înalt nivel teh¬
nic cu mare aplicabilitate şi în eco¬
nomia naţională.

Au fost în mod deosebit urmărite
cu interes referatele: Informatica

MANIFESTĂRI ALE RADIOAMATORILOR

I constanta * 88"

ÎMPOZ IONUL
NATIONAL AL
i RADIOAMATORILOR

(ing. Cristian Colonati, Y04UQ),
Traficul radio Pămînt-Lună-Pămînt
(ing. luiius Şuii, Y02IS), Calculul,
construcţia şi verificarea transfor¬
matoarelor de bandă largă pe tor
de ferită (Constantin Ştefănescu,
Y03BD), YO-DX — Clubul şi perfor¬
manţele membrilor săi (Vasiie iliaş,
Y03CR).

în timpul manifestărilor au fost
proiectate filme despre economia
de energie şi activitatea tinerilor în
domeniul radioamatorismului puse
la dispoziţie de Centrul de Infor¬
mare O.N.U.

Expoziţia de creaţie tehnico-ştiin-
ţifică organizată cu prilejul Con¬
cursului de creaţie s-a bucurat de un
deosebit interes în rîndul specialişti¬
lor şi numeroşilor constănţeni. lată
acum şi numele cîştigătorilor titluri¬
lor de campioni ai R.S.R. la fiecare

categorie, seniori şi juniori.

A. Aparatură de trafic US şi UUS,
juniori: Laurenţiu Horodnic, Y03-
2270/BU (Amplificator recepţie
pentru 144 MHz şi 432 MHz); se¬
niori; Mihai Pîrvu, Y04SX, şi Radu
Bratu, Y04HW (Cîmp de antene US
şi UUS).

B. Aparatură RGA şi telegrafie, ju¬
niori: Robei Vorschi, Y06—5501/BV
(Radioreceptor RGA pe 3,5 MHz); se¬
niori: Constantin Nae, Y09DLT
(Emiţător automat pe 3,5 şi 144 MHz).

C. Aparate de măsură şi automa¬
tizări, juniori: Eugen Morarlu,
Y09—13142/DB (Comutator elec¬
tronic cu 10 spoturi pentru oscilo¬
scop); seniori: Constantin Tudose,
Y07AOT (Osciloscop cu dublu
spot).

D. Aparatură pentru tehnică de cal¬
cul, juniori: luhasz Attila, Y05QDD
(Microcalculator CIPI 8085/A); se¬
niori: Virgil Grigori, Y03DFH, şi Va¬
lentin Brînzan, Y03BBK (Receptor FM
în banda 950—1 750 MHz).

lată şi rezultatele Cupei U.T.C. la
concursul de creaţie tehnică: Apa¬
ratură pentru activitatea pregătirii
tineretului pentru apărarea patriei:
locul I — Monica Grigoriu, Bacău
(Aparat pentru dezvoltarea reflexe¬
lor); Aparatură de trafic US şi UUS:
locul I — Petre Călea, Y09FJT, Te¬
leorman (Transceiver multiband);
Aparatură RGA şi telegrafie: locul I
- Gabriel Drăgan, Y02-1797/HD
(Staţie automată de emisie pentru
RGA cu ceas şi automat de manipu¬
lare); Aparatură de măsură şi auto¬
matizări: locul I — Cristian Mânu,
Y07—18754/VL (Frecvenţmetru di¬
gital cu memorie): Aparatură de

tehnică de calcul: locul l — Cătălin [j
Bratu, Y04QF, Constanţa (Inter- 1
pretor FORTH pentru calculatorul ■
LB /881 ). 1

Pentru realizări deosebite în acti- 1
vitatea de telegrafie şi radiogonio- j
metrie redacţia revistei Tehnium a
acordat premii în valoare de 500 lei 1
următorilor tineri: Fellcla Sonoc şi v
Gabriel Drăgan, ambii din Hune¬
doara, Anca Rudeanu din Bacău şi 1
Gabrlela Dablja din Bucureşti.

Au fost acordate pentru merite
deosebite în activitate şi în organiza¬
rea manifestărilor desfăşurate la
Constanţa diplome ale revistei
Ştiinţă şi tehnică şi diplome ale revis¬
tei Tehnium următorilor radioama¬
tori: Mari a Dorobanţu, Y04DCY, Mi¬
hai Dorobanţu, Y04CBT, Ne!a Pîrvu,
Y04-2878/CT, Mihai Pîrvu, Y04SX,
Ioana Leonte, Y04FEV, şi Gheorghe
Leonte, Y04BXV.

Din partea redacţiei revistei Teh¬
nium au mai fost acordate premii în
obiecte unor tineri radioamatori.

Pentru excelentele condiţii puse
la dispoziţia participanţilor, pentru
excelenta organizare a manifestări¬
lor, Comisiei judeţene de radioa¬
matorism din Constanţa i-a fost
acordată din partea revistei Teh¬
nium o frumoasă cupă.

La sfîrşitul lucrărilor radioamato¬
rii şi-au fixat întîlnirea viitoare în j§
1989 în judeţul Bacău, an ce va :
marca a X-a ediţie a unor extrem de
utile şi valoroase manifestări.

C. STĂNCULESCU

TEHNIUM 11/1988

BULGĂRESCU ION - Lugoj

Tubul PL500 nu primeşte semnal
de la oscilator şi ca efect se înro¬
şeşte anoda acestui tub. Verificaţi
R348 si C328.

TAPALAGĂ IOSIF — Baia Mare

Vom căuta datele antenei la care
vă referiţi.

BANEŞ PAUL — Bucureşti

Tranzistorul din finalul linii poate
fi obţinut (montat) la unităţile ser¬
vice. Nu are echivalent.

DOBRICĂ CONSTANTIN - Si¬
biu

După cum vedeţi, interconecta¬
rea unor aparate fără o anumită lo¬
gică produce grave avarii. Defectul
fiind mai complex, poate fi depistat
numai în urma unor multiple măsură¬
tori efectuate în casetofon.

O ŞAN CRISTIAN - Reşiţa
Am publicat mai multe scheme
de convertoare UIF/FIF. Revedeţi
colecţia revistei.

CAPLEA MARIAN - Caracal
Verificaţi montajul după schema
electrică, iar traiectul audio cu o
cască.

f TIRBU DUMITRU — Tulcea

înt necesare miezuri de ferită
apte pentru frecvenţe ridicate. în¬
cercaţi şi cu transformatoare de la
455 kHz, dar rezultatele vor fi mo-

LUNGOCI ADRIAN - Feteşti

Circuitul integrat A240D este uti¬
lizat în amplificatorul de frecvenţă
intermediară de la televizoarele alb-
negru şi color.

PER ŞA MIRCEA - Timişoara

Antena dv. pentru UUS nu poate
produce ' perturbaţii şi paraziţi in¬
dustriali.

PETROAIA MUGUREL - Bacău

,Comunicaţi-ne ce echivalenţe vă
interesează.

TĂUT RADU — Satu Mare

Nu posedăm schema unui gene¬
rator de impulsuri util pentru api-
cultură. Luaţi legătura cu Apimon-
dia.

NAZARE CRISTIAN - Galaţi

Aplicaţi impulsuri dreptunghiu¬
lare.

VIZITIU BENONE - Timişoara

Aparatele de măsură se pot re¬
para şi reetalona numai în ateliere
de metrologie. Tiristorul dv. admite
1 A.

COMAN NECULAI — Galaţi

Amplificatorul IF cale sunet lu¬
crează pe 6,5 MHz, dar ieşirea blo¬
cului UUS este de 10,7 MHz. Ca să
le puteţi folosi trebuie să le aduceţi
să lucreze pe aceeaşi frecvenţă in¬
termediară.

NARAENSCHI NICOLAE — Fe¬
teşti

Verificaţi triacul cu schema pre¬
zentată în scrisoare.

BALINT CRISTIAN - Constanţa
în paralel pe fiecare circuit osci¬
lant se montează cîte un condensa¬
tor de 20 pF, respectiv în paralel pe
L„ L 2 şi L 4 ; apoi din condensatoa¬

rele trimer existente în montaj se re¬
face acordul fin.

STANCIU FĂNEL — jud. Dolj
Un selector de canale, TV se
poate repara numai la uri atelier
specializat.

Schimbînd bobinele într-un re¬
ceptor, acesta va pierde calităţile
electrice datorită dezacordării cir¬
cuitelor oscilante.

PREDA FLORIN - Slatina
Greu de depanat un radiocaseto-
fon prin corespondenţă. Frecvenţa
intermediară sunet în norma CCIR
are valoarea 5,5 MHz, iar în norma
OIRT 6,5 MHz.

BERCAS ION - jud. Olt
Vom reveni asupra construcţiei
aparaturii şi antenelor în domeniul
UHF-VHF.

MARIN LUCIAN - Bucureşti

Tranzistorul la care vă referiţi nu
este echivalent cu BF245 sau
BFW10 (atenţie cum apare notaţia
în schemă).

DIMITRIAN LIVIU — jud. Bo¬
toşani

Linia verticală apare din întreru¬
perea legăturii între transformato¬
rul linii şi bobinele de deflexie.

Tranzistoarele BF200 şi BF245
sînt de producţie autohtonă.

Pentru amplificatorul de putere
este necesar şi un preamplificator
corector.

MARTON FLORIAN — jud. Pra¬
hova

Absorbţia unei puteri mai mari
produce arderea siguranţelor.

PETER ROBERT — jud. Covasna
Construiţi o antenă Yagi pentru
canalul 4 TV.

Tranzistoarele la care vă referiţi,
BFY90 şi BFX89, sînt eficiente pen¬
tru banda UHF.

CRIHAN DAN — Bucureşti
Zgomotul provine de la motorul
de antrenare care produce vibraţii
mecanice.

CĂLINESCU RADU - jud. Su¬
ceava

Antena la care vă referiţi este o im¬
provizaţie, neputînd depăşi calităţile
unui dipol.

SPIRIDON ION - Bacău

Construiţi schema de amplifica¬
tor la care vă referiţi (cîte un ampli¬
ficator pentru fiecare canal TV do¬
rit).

ŞIEFESCU GH. - jud. Olt

s înlocuiţi filtrele ceramice cu cir¬
cuite LC acordate pe 6,5 MHz.
Eventual procuraţi filtre ceramice
pe 6,5 MHz.

POPESCU MUGUREL - Craiova

Circuitul A2030 poate fi utilizat ca
amplificator AF.

GHIZDAVU DANIEL - Caracal

Defecţiunea nu provine de la tu¬
bul cinescop. Apelaţi la serviciile
reprezentanţei „Electronica".

Antiparazitarea se efectuează la
autovehicule şi nu în televizor. Des¬
pre cuplarea antenelor am publicat
mai multe articole.

ROMAN ALIN - jud. Cluj
Verificaţi starea condensatoare¬
lor de decuplare din etajele de ra-
diofrecvenţă.

NEAGU FELIX — Galaţi
Consultaţi rubrica HI-FP.

arm.

lMi ,

£ Q-0)=o , c o

filialgfŞ §*
ilS’ltisjL 3°

sIIb stingi î
s-g-I g^ga-SâS!'*

■ J o «Ş £ -5 "5 3 co

Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: ftz. ALEXANDRU MĂRCULESCU

Administraţia
Editura Sdnteia

CITITORII DIN STRAl-
NATATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESA,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66.

Tiparul executat la

Combinatul Poligrafic «Casa Scînteii *