ADRESA REOACJIE1: TEHNIUM-BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎNTEM NR.1, COD 797S4
;0'fe^R;Ţ : ;ŢvR. 3 ; 3;| SECTORUL 1, TELEFON 17 60 IO, !NT. 2059, 1151
REVISTÂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XVI - NR. 190
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
AUTODOTARE —
AUTOUTILARE .
Cronometru electronic
Capaci metru pentru valori
mici
INIŢIERE ÎN
RADICELECTRONICĂ .
Redresor automat
Convertor
ULN-3705M
CQ-YO .
Construcţia antenelor,
parabolice
AUTOMATIZĂRI
Automat programabil
Temporizator numeric
hi-fi ..
VU-metru cu menţinere
Amplificatoare integrate de
medie putere
Protecţie electronică
TEHNICĂ MODERNĂ .
Microcalculatorul L/B 881
AUTO—MOTO .
Autoturismele „OLTCIT":
Service
Dialog cu testerul: Parametrul
Dwell
ATELIER . .
Cuplarea antenelor la fider
Oscilatoare cu rezistenţă
dinamică negativă
CITITORII RECOMANDĂ.
Radioreceptor
Tester TTL
Generator de impulsuri
dreptunghiulare
Etajeră
LOCUINŢA NOASTRĂ .
Pardoseli din lemn
REVISTA REVISTELOR .
uus
lunosti-105
Imitator
Zar
PUBLICITATE .
Televizoare „Electronica"
SERVICE ...
Radibcasetofonul auto
BLAUPUNKT CR
CONSTRUCŢIA
ARTERELOR
PRRTB0L3CE
(CITIŢI ÎN PAG. 6-7)
Siilil IfL
SI : :
J» MM Mmimm |§| Ml w &Jltlll
Prof. MARI A GODEANU,
Şcoala Generalâ 173, Bucureşti
Aparatul descris în acest articol
este destinat activităţilor şcolare,
dar în funcţie de necesităţi poate fi
utilizat şi în alte domenii de activi¬
tate.
Cronometrul electronic semiau¬
tomat se conectează la soneria
electrică a şcolii şi prezintă avanta-
jul eliminării erorilor de ordin su¬
biectiv în aprecierea timpilor nece¬
sari şi a grijii pentru acţionarea ma¬
nuală a butonului soneriei. Acesta
acţionează soneria electrică la in- v
tervale egale de timp de 50 de mi¬
nute pentru ora de curs şi de 10 mi¬
nute pentru pauze, cu posibilitatea
unei pauze mari de 20 de minute
după ora a doua de curs. în varianta
propusă, pentru simplificarea apa¬
ratului nu este prevăzut un sistem
de afişare optică, ci numai un sis¬
tem de semnalizare acustică.
Schema electrică de principiu re¬
prezentată în figura 1 conţine două
blocuri distincte marcate pe desen
cu linie întreruptă subţire:
a) blocul formator de impulsuri
(B.F.I.);
b) blocul de acţionare (B.A.).
Blocul formator de impulsuri este
alcătuit din: circuitul basculant a-
stabil cu cuarţ (CBA—Q), reprezen¬
tat în figura 2, cascada de nu¬
mărătoare NI A N9 şi decodifica-
toarele zecimale DD— 1; DD—2.
Din impulsurile cu perioada de
10 ixs, generate de CBA—Q, prin di¬
vizări succesive se obţin impulsuri '
care se succed la intervale de 10,
respectiv 50 de minute, necesare
blocului de acţionare.
Blocul ’ de acţionare este alcătuit
■ din tranzistoarele TI t TIO, releele
RL-1 t RL—4, circuitele de tempo¬
rizare CT—1 (70 s); CT—2 (1 s);
CT-3 (î s). Schema electrică de
principiu a circuitului de tempori¬
zare este reprezentată în figura 3.
Rolul blocului de acţionare este
de a acţiona soneria electrică a şco-
MODUL DE FUNCŢIONARE A
APARATULUI
a) Se acţionează comutatorul
K1, prin care tensiunea de ? 12 V se
aplică blocului de acţionare', deter-
minînd tranzistoarele TI, T2, T3,
T5, T7, T9, TIO să treacă în starea
de blocare, iar tranzistoarele TA
T6, T8 să treacă în saturaţie. Re¬
leele RL—1 RL—4 nu sînt anclan-
şate. Aparatul este pregătit pentru a
fi pus în funcţiune.
b) Se acţionează butonul B şi
aparatul este pus în funcţiune. Ten¬
siunea de + 12 V se aplică tranzisto¬
rului TI prin D3 şi R3, determinînd
saturarea acestuia.
Prin saturarea tranzistorului Ti
se deschide dioda D2, care acţio¬
nează circuitul de temporizare
CT—1. Acesta deschide tranzisto¬
rul T2 timp de 70 s. Releul RL.—1
montat în colectorul tranzistorului
T2 anclanşează şi acţionează şone-
. ria. şcolii. RL—1 permite în acelaşi
timp şi anclanşarea releului RL.—2,
care se va automenţine şi va ali¬
menta cu tensiune de * 5 V circui¬
tele integrate din blocul formator
de impulsuri.
Astfel, înainte de prima oră de
curs se pune în funcţiune cronome¬
trul.
c) După scurgerea a zece minute
de la pornirea crpnometrului, im¬
pulsul rezultat de la poarta PI va
deschide tranzistorul T3. Prin des-
> chiderea lui T3 intră în regim de
blocare tranzistorul TA se deschide
dioda DA iar tranzistorul TI intră în
regim de saturaţie. Procesul se re¬
petă ca la punctul b.
d) După scurgerea a încă 50 de
minute, impulsul rezultat pe poarta
P2 deschide tranzistorul T5. Din
acest moment se petrec în funcţio¬
nare trei faze distincte:
1) impulsul dat de poarta P2 este
inversat şi se aplică prin contactele
0—1 grupa I ale releului RL—3 pe
intrările „Reset“ ale numărătoare¬
lor; aceste numărătoare sînt astfel
aduse la zero şi procesul de divi¬
zare se reia;
2) tranzistorul T5 intră în regim
de saturaţie, se deschide dioda D6
şi este acţionat circuitul de tempo¬
rizare CT—2 timp de 1 s; astfel trao
zistorul T6 se blochează cca 1 s,
deschide dioda D5, care va obliga
tranzistorul TI să treacă în satu-®
raţie; procesul se repetă apoi ca la a
punctul b; V
3) din colectorul tranzistorului 1
T6, impulsul se aplică prin contac-i
tele 1—0 ale comutatorului K2 prin ‘
D8, R16 şi contactele 0—1 grupa I ;
ale releului RL— 4 pe baza tranzis-
torului T9. Tranzistorul T9 va trece
în saturaţie, releul RL—3 montat în
colectorul său se va atrage şi prin
contactele de lucru 0—2 grupa I,
respectiv D9, se va automenţine. Şe
vor desface contactele 0—1 grupa I
(de repaus) şi se vor face contac¬
tele 0—2 grupa I (de lucru).
e) în continuare/după 10 minute
va fi acţionată din nou soneria şcolii
ca la punctul c, apoi procesul se re¬
petă ca la punctul d, cu menţiunea
că „resetarea" nu se va mai face
după 50 de minute, ci după 60 de
minute.
O dată cu apariţia impulsului de .
la minutul 60 se petrec alte trei faze
în funcţionare:
1) prin contactele 0—2 grupa I
ale releului RL.—3, impulsul va
acţiona „resetarea" numărătoarelor
cu 10 minute întîrziere, ceea ce per¬
mite crearea pauzei mari;
2) tranzistorul T7 trece în satu¬
raţie, deschide dioda D7 şi acţio¬
nează circuitul de temporizare
CT—2. Acesta va bloca tranzistorul
T8 timp de 1 s, ceea ce va permite
deschiderea diodei DII. Tranzisto¬
rul TIO se saturează, releul RL—4
se anclanşează prin contactele
R21 R22 R2
;C CI i
i
Mir— -
1 TTTT
Lp 2 | |
| DD-1 |
| DD-2
L^T^ 2 j
ti i mim
>-7*o ;
L.1a 2 j
0Y!f!
—
Qp-2 P-3[
i ALLl-
- — L»0 1
1 X
x
r _2 !
7
V 1-3 >-«'
RESET N1AN9
FUI); R 0 (2)
R10 R14 j
©
T ' 1 Y?nD3 D4p?
R9 R11 R 13 U R15 U R16 L
g3-L-^IEŞIRE
H6 2 *■ - f i START
CIRCUIT TEMPORIZARE
CT-1; CT-2 ; CT-3.
Piciorul 14 R20
CDB 400E - \ _
(CBA-a) |
C8=b
LISTA DE PIESE
N—1; N—2; N—3; N—4; N—5;
N—7; N—8; N—9 . CDB490E;
N—6 CDB492E; DD—1;
DD—2 CDB442E; II; 12; 13; IA
15; 16; 17; PI; P2; P3; PA P5
CDBA30E (3 buc.); RL—1;
RL.—2; RL—3; RL.—4 releu mi¬
niatură RS71614 cu soclu la 12
V; TI; T3; TA T5; T6; T7; T8
BC170; BC171; T2; T9; TIO
BD135; BD137; Dl; D2; D3; DA
D5; D6; D7; D8; D9; D10; DII;
Dl2 1N4001; CI; C2; C3; C4 -
100 /iF/15 V; C5 - 20 f 100 pF
(trimer); C6 33 nF/100 V; C7
1 000 juF/15 V (CT—1); 100 n F/15
V (pt. CT-2 şi CT-3); C8 0,22
juF/100 V; R1; R3; RA R5; R8; R10;
R12; R1A R16; R17; R22; R23
10 kfi/0,5 W; R2; R11; R13; R15;
R18; R19 2,2 kil/0,5 W; R20
22 11/0,5 W; R21 - 100 kîi/0,5 W
(pt. CT—1); 15 kîl/0,5 W (pt.
CT—2 şi CT—3); R 2* 1
kî2/0,5W.
TEHNIUM 9/1986
pentru
i". ■' J .ORI MICI
1- oscilator
2- re dresor fard
2. SCHEMA PRACTICĂ. EXEM¬
PLU DE CALCUL
1. SCHEMA DE PRINCIPIU. RE¬
LAŢII DE CALCUL
Aparatul (fig. 3) se compune din-
tr-un oscilator dublu T urmat de un
etaj repetor pe emitor cu posibilita¬
tea reglării nivelului din exterior. Re¬
glarea nivelului este necesară ope¬
raţiei de etalonare, deoarece ampli¬
tudinea oscilaţiei poate scădea ca
urmare a consumării bateriei.
Urmează o reţea compusă din
condensatorul necunoscut C„ se-
mireglabilele P-, P.>, P,, precum şi
condensatorul etalon C. şi semire-
glabilul P 5 . Comutarea scalelor se
realizează din comutatorul K-, iar
comutarea de pe poziţia „măsu¬
rare" pe poziţia „etalonare" din co¬
mutatorul Kj.
Pentru separarea impedanţelor
urmează etajul repetor Darlington
şi apoi redresorul fără prag realizat
cu un integrat /fA741 şi o diodă cu
tensiifne de prag cît mai coborîta.
Pentru acest/montaj calculul este
următorul. La ieşirea din etajul os¬
cilator se obţine cea mai coborîta
tensiune, U - 1,5 V, cu frecvenţa de
circa 7,2 kHz. Instrumentul măsoa¬
ră la cap de scală curentul I 50 /jA.
avînd o rezistenţă internă R ( , - 2 kii;
ceea ce determină tensiunea U
- J . • R.. - 0,1 V.
în cazul redresării monoalter-
nanţă, pentru a obţine tensiunea
U m este necesară o tensiune U’a> 2
U f , - 0,2 V pe rezistenţele semire-
glabile P ; ... P 5 .
Din relaţia (7) se poate deduce:
Dacă la bornele unui generator
de tensiune alternativă (fig. 1) se
cuplează circuitul serie Cx—R, im-
pedanţa' circuitului va avea valoa¬
rea (fig. 2)
BC170
iar curentul I care circulă prin cir¬
cuit (considerînd redresorul fără
prag ca avînd impedanţă infinită) va
Tensiunea U* la bornele rezisten¬
ţei R va fi:
P5
lOOKa
Dacă se consideră R X,, relaţia
(4) se poate scrie
EFD108
3cBC170
Eroarea care se comite prin
această aproximare este:
Dacă se doreşte ca instrumentul
să indice la cap de scală valoarea
de 50 pF, rezultă constanta apara¬
tului, k:
Rezultă din relaţia (5) că valoarea
capacităţii necunoscute C, este
proporţională cu tensiunea măsu¬
rată la bornele rezistenţei R:
k - 0.2 V. 1 2 3 * - 5 ' '° F/V -
Din relaţia (5) rezultă, ţinînd cont
de definiţia lui k:
naiului prin altă metodă decît cu
condensator etalon, astfel ca să se
excludă conţactoarele K 2 şi K?.
Soluţia ecranării firelor de le¬
gătură nu este indicată, deoarece
capacitatea introdusă prin ecra-
nare, mai mare decît cea de măsu¬
rat sau comparabilă cu aceasta,
produce scurgerea la masă a sem¬
nalului.
Cu aceste recomandări, în func¬
ţie de instrumentul de măsură de
care se dispune, este posibilă pro¬
iectarea oricărei variante de aparat.
ţiometrul Pi la valoarea minimă a
semnalului. Utilizînd apoi capa¬
cităţi de valoare cunoscută (50 pF,
500 pF, 5 nF) sau eventual altele cu
valori apropiate de capătul dome¬
niului de măsurare, dar avînd o tole¬
ranţă foarte strînsă, se vor regla po-
tenţiometrele P t ... P s pentru a se
obţine indicaţia corespunzătoare,
după ce în prealabil s-a verificat şi
pus la zero tensiunea de offset.
Dacă se doreşte un domeniu mai
restrîns, de exemplu 5 pF, este bine
de ştiut că utilizarea contactoarelor
K 2 , Kj, prin efectul de capacitate pa¬
razită pe care îl introduc, nu mai
permite obţinerea indicaţiei de nul
a aparatului, aşa încît este mai indi¬
cată simplificarea aparatului prin
construcţia unei singure game de
măsură şi verificarea nivelului sem-
unde
R S9M, ,P S .P.
în mod analog, pentru cap de
scală 500 pF rezultă P. = 5,9 k!>, iar
pentru 5 nF, P, - 590 îi.
Aceasta justifică introducerea în
schemă a semiregiabilelor P> ... P
la valorile indicate.
La frecvenţa dată rezultă R/X c
0,1, ceea ce înlocuit în relaţia (6)
conduce la o eroare maximă la cap
de scală:
e max (%) 71 0,5%,
eroare care are o formă exponen¬
ţială.
La aceasta se adaugă eroarea
constantă introdusă de pragul dis¬
pozitivului de redresare.
2 rr f RU ' '
Prin redresarea tensiunii U* şi
măsurarea ei cu instrumentul n A se
obţine deci o indicaţie liniară a ca¬
pacităţii C„ '
0—2 grupa, a Il-a şi se automenţine.
Se desfac contactele de repaus
0—1 grupa I, deci din acest moment
tranzistorul T9 rămîne tot timpul
blocat, iar „resetarea" numărătoa¬
relor se efectuează după 50 de mi¬
nute ’ (nu va mai exista a doua
pauză mare). .
După ultima oră de curs, aparatul
se deconectează prin acţionarea
întrerupătorului K1.
OBSERVAŢIE. La realizarea os¬
cilatorului CBA—Q se va avea în ve¬
dere ca integratul CDB^OOE să fie
alimentat conform schemei din fi¬
gura A
BIBLIOGRAFIE:
BIBLIOGRAFIE:
Constantin lliescu ş.a., Măsu¬
rători electrice şi electronice; Edi¬
tura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983.
unde A ■---- cîştigul în trudă deschisă;
U d - tensiunea de prag a diodei re-
dresoare.
Eroarea totală va fi deci 1 (*„„..
4 e,) %. *
Cum f.i < aceasta se poate
neglija pentru valorile situate spre
capătul scalei (nu însă şi pentru
cele situate către originea scalei).
3. PUNERE ÎN FUNCŢIUNE, RE¬
GLAJ, RECOMANDĂRI DE MON¬
TAJ
Simpozionul naţional ai radioamatorilor, dedicat aniversării a
da ani de radioamatorism organizat In ţara noastii şi Campione
naţional de creaţie tehnici din cadrul Festivalului Naţional „Clntar
României", organizate de Federaţia Română de Radioamatorism,
sprijinul revistei „Tehnium", vor avea loc anul acesta la Craiova
perioada 11—12 octombrie.
Radioamatorii care doresc si prezinte referate sau comunic
ştiinţifice in cadrul acestor manifestări sint invitaţi si la legătura
redacţia revistei „Tehnium", telefon: 90/17 6010, interior 2Q5&
1. „Tehniym" nr. 12/1980, pag. £
2. Circuite integrate liniare —
manual de utilizare, voi. 3
3. A. Vătăşescu — Dispozitive
semiconductoare — manual de uti¬
lizare .
A R. Morris — Proiectarea cu cir¬
cuite integrate TTL
La. punerea pentru prima dată în
funcţiune a aparatului se va utiliza o
baterie nouă şi., se va coborî poten-
TEHNIUM 9/1986
REDRESOR
AUTOMAT
La solicitarea mai multor cititori,
revenim asupra montajului „Redre¬
sor automat", publicat în numărul
12/1981 al revistei, pentru a propune
o variantă de cablaj şi a face unele
precizări referitoare la realizarea
practică.
Această schemă, reprodusă cu
mici modificări în figura 1, i-a atras
pe mulţi constructori amatori, dato¬
rită avantajelor pe care le prezintă
în comparaţie cu alte dispozitive
simple destinate încărcării acumu¬
latoarelor auto: protecţie la conec¬
tarea inversă a bateriei, limitarea
automată a curentului maxim de în¬
cărcare, adaptarea permanentă a
curentului la gradul de încărcare a
bateriei, oprire automată la încheie¬
rea încărcării, cînd tensiunea la
bornele bateriei atinge o valoare
maximă prestabilită. La acestea se
mai adaugă şi avantajul funcţionării
în impulsuri, care, după cum se ştie,
contribuie la prelungirea duratei de
viaţă a bateriei. într-adevăr, la mon¬
tajul de faţă reglarea curentului me¬
diu de încărcare se face prin des¬
chiderea intermitentă a tiristoruluî,
comandat de cele patru tranzis-
toare, aşa cum s-a descris în artico¬
lul menţionat. Comutaţia statică re¬
duce substanţial pierderile de ener¬
gie prin disipaţie termică, inevita¬
bile în cazul redresoarelor simple,
cu elemente de limitare pasive
(becuri, rezistenţe de putere înse-
riate etc.).
Sursa de tensiune continuă o
constituie un redresor de putere
adecvată, nefiltrat (transformator
plus punte redresoare). De exem¬
plu, pentru încărcarea acumulatoa¬
relor cu tensiune nominală de 12 V
şi capacitatea de pînă la 45 Ah se
poate folosi un transformator de
220 V/18 V, cu secundarul dimensio¬
nat pentru un curent maxim de cca
4,5 A. Puntea redresoare poate fi
monolitică (de 10 * 20 A) sau for¬
mată din patru diode de putere (cel
puţin 10 A/100 V), în ambele cazuri
fiind necesare radiatoare pentru
evitarea încălzirii periculoase la
funcţionare îndelungată. Se reco¬
mandă ca blocul redresor să fie ve¬
rificat separat, pe o sarcină artifi¬
cială care să-i solicite un curent de
3,5—4 A, timp de cel puţin o ju¬
mătate de oră. Tensiunea la borne
nu trebuie să scadă sub cca 20 V, iar
încălzirea să fie acceptabilă.
Tensiunea furnizată de redresor
s-a luat sensibil mai mare decît ten¬
siunea la bornele unui acumulator
de 12 V complet încărcat (cca 14,4
V). Diferenţa aceasta este necesară
pentru a compensa căderile de ten¬
siune pe tiristor în conducţie şi pe
rezistenţa Ru, care joacă aici rolul
de.traductor de curent.
în legătură cu dimensionarea re-
zistorului Ru se impun cîteva ob¬
servaţii importante. Valoarea rezis¬
tenţei sale (în schema iniţială
0,33X1) este determinantă îh ceea ce
priveşte plaja în care poate fi reglat
din Pi curentul maxim de încărcare.
Pentru comanda fermă a tranzisto¬
rului Ti, prin divizorul Pi—R N (deci
pentru intrarea în acţiune a limitării
automate de curent), căderea de
tensiune la bornele lui R trebuie
să fie de cel puţin cca 1 V. Dacă do¬
rim, de exemplu, să alegem pragul
inferior al curentului maxim de în¬
cărcare la cca 3 A,„vom lua R,, «
1 V/3 A ** 0,33 a. în unele situaţii
practice este util să putem limita
curentul la o valoare chiar mai
mică, de exemplu de 2 A (deci Ru ~
0,5 a). După ce am stabilit acest
prag inferior, care devine astfel un
parametru dat prin construcţie, prin
manevrarea potenţiometruluî Pi ne
alegem curentul maxim de lucru
dorit. Atenţie însă la configuraţia
divizorului Pi— R*: atunci cînd
cursorul potenţiometruluî se află în
extremitatea 2, deci cînd P, este
şuntat complet, tranzistorul T : nu
se mai poate „deschide" şi, prin ur¬
mare, limitarea de curent (blocarea
tiristoruluî) nu mai operează. Dacă
butonul potenţiometrului nu este
etalonat în prealabil, riscăm astfel
să Suprasolicităm pînă la distrugere
tiristorul, deoarece siguranţa fuzi-
bilă se arde de regulă prea tîrziu
(este însă utilă pentru protecţia
transformatorului şi a bateriei). De
aceea se recomandă ca orice rea-
|ustare din P, a curentului maxim de
încărcare să fie urmată de o verifi¬
care orientativă prin măsurarea
căderii de tensiune pe Ru. Un con¬
trol vizual suplimentar este oferit în
acest sens de dioda LED, conectată
la bornele lui Ru, în serie cu rezis¬
tenţa de limitare R,
La dimensionarea rezistorului Ru
se va avea în vedere curentul ma¬
xim preconizat, de cca 4—4,5 A.
Conductorul din care se realizează,
Redresor
20*2 2 V/5A
1N4007
PM007
r \
2N2222
de preferinţă constantan sau man-
ganină, trebuie să suporte fără în¬
călzire periculoasă acest curent. în
caz contrar se pot răsuci împreună
două-trei fire mai subţiri (de exem¬
plu, două fire de constantan cu dia¬
metrul de 0,7—0,8 mm). Valoarea
dorită a rezistenţei se stabileşte
măsurînd căderea de tensiune între
capete, atunci cînd conductorul
este parcurs de un curent dat (de
exemplu, cca 1,5 V la 3 A). După
realizarea rezistorului se impune o
probă în sarcină maximă, timp de o
jumătate de oră. Din punct de ve¬
dere al puterii de disipaţie a acestui
rezistor, orice supradimensionare
accesibilă este utilă. Nu trebuie sa
uităm că la funcţionarea în impul¬
suri, diferenţa dintre valoarea me¬
die şi cea eficace poate deveni
apreciabilă. Pe cîtă vreme un am
permetru înseriat cu Rîi (sau ur,
voltmetru în paralel), va indica va¬
loarea medie a curentului (a tensiu¬
nii la borne), încălzirea prin efect?
TEHNIUM 9/1986
2
]22JL
BCÎ77
Rs[
] 2,2kil
2
10W
\yA
JlkiL
— "J
' r
J22kil
C 2 l!
l^fki
BC177
şj 22 fiF [
25V
*6[
BC177
]4,7kJl
R 10 r
330J1.L|
hJ
]1WL
1
CONVERTOR
Montajul alăturat, preluat după
revista „Radio Televizia Elektroni-
ka“ nr. 5/1986, permite alimentarea
tuburilor fluorescente cu puterea
de pînă la 20 W de la un acumulator
auto cu tensiunea nominală de 12
V. Schema diferă de cele prezentate
pînă acum în revistă prin plasarea
înfăşurării de reacţie nu în bază, ci
în serie cu Circuitul de emitor al
trânzistorului. Ca şi la celelalte
montaje de acest gen, tubul fluo¬
rescent poate avea filamentele
arse.
Schema este concepută pentru
utilizarea unui miez din ferită, de ti¬
pul celor folosite în transformatoa¬
rele de linii din televizoare (reco¬
mandăm tipul U57/28 sau altele si¬
milare). Aceasta simplifică mult
realizarea bobinajelor, permiţînd
totodată funcţionarea oscilatorului
pe frecvenţe ultrasonore (peste 20
kHz). Desigur, se impune alegerea
(eventual chiar sortarea experi¬
mentală) a unui exemplar de tran¬
zistor de putere care să oscileze cu
randament bun la această frecven¬
ţă, de exemplu din tipurile KD502,
KD503, KD607, KU607 etc. Tranzis¬
torul se montează pe un radiator cu
suprafaţa de cca 100 cm 2 .
înfăşurările de colector, Nt - 11
spire, şi de emitor," N 2 = 6 spire, am¬
bele din conductor CuEm 0 1—1,2
mm, se bobinează în această ordine
pe una din carcasele miezului, iar
înfăşurarea secundară, N 3 = 170
spire CuEm 0 0,35 mm, pe'cea de-a
doua carcasă. Se poate încerca op¬
timizarea experimentală a randa¬
mentului (pînă la cca 75%) prin in¬
troducerea unui întrefier de cca 0,1
mm între cele două braţe ale miezu¬
lui. începuturile înfăşurărilor au
fost marcate pe schemă cu un
punct.
înfăşurarea de colector are co¬
nectat în paralel un condensator
nepolarizat, a cărui valoare se tato¬
nează experimental (eventual se
pun în paralel două sau mai multe
condensatoare de valori mai mici).
Se obţine astfel un circuit acordat
tevH 1N4007 R 2U22iI
1 l| N 3
j|l70sp 3=
ilo,35mm S
care îmbunătăţeşte randamentul de
transfer.
Frecvenţa optimă de lucru, prefe¬
rabil peste 20 kHz, se alege în func¬
ţie de miezul disponibil, urmărindu-
se obţinerea unei iluminări maxime
a tubului pentru un consum minim
de curent. în acest sens pot fi co¬
rectate valorile lui Rt — rezistor bo¬
binat, cu puterea de disipaţie de
cel puţin 5 W — şi C 2 — condensa¬
tor nepolarizat, cu tensiunea de lu-
6sp JiŢ®
Imm Ş|
cru.de 160—250 V. Simultan se co¬
rectează şi valoarea condensatoru¬
lui C 3 .
Recomandăm începătorilor care
doresc să experimenteze acest
montaj folosirea unor miezuri de fe¬
rită recuperate din televizoarele
vechi, avînd astfel garanţia că ele
au funcţionat acolo. Miezurile pro¬
curate de ocazie, adeseori despere¬
cheate sau cu destinaţie necunos¬
cută, pot crea surprize neplăcute.
I IMI 5 *
Amplificator integrat de audio-
frecvenţă de mică putere, ULM —
3705M este destinat îndeosebi pen¬
tru acţionarea căştilor de joasă im-
pedanţă (8—32 fi) în radiorecep¬
toarele şi casetofoanele portabile,
asigurînd o bandă largă de frec¬
venţă şi un zgomot redus. Conce¬
put pentru alimentarea la tensiuni
joase, circuitul poate funcţiona
bine pînă la cca 1,8 V, tensiunea
maximă admisă fiind de 12 V. El
este realizat într-o capsulă mini-DIP
cu 8 terminale (fig. 1), la care se re¬
marcă prezenţa* celor două conexiuni
distincte de masă: power ground —
masa etajului final şi signal ground
— masa circuitului de intrare.
• Dintre datele de catalog ale cir¬
cuitului, exprimate pentru f in . = 400
Hz, R l = 32 II şi V cc = 6 V (dacă nu
se specifică, altfel), reţinem valorile
prezentate în tabel.
DEGOUPLEII
POWER GROUND [2
SIGNAL GROUND R
Schema tipică de testare (şi în
acelaşi timp de utilizare) propusă
de producător este cea din figura 2.
Integratul este protejat împotriva
scurtcircuitului accidental la ieşire
în alternativ şi manifestă o bună
stabilitate în funcţionare. Pentru po-
tenţiometrul de volum P se reco¬
mandă valori sub 250 klî (preferabil
100 kll).
La proiectarea cablajului, pe lîn-
gă regulile cunoscute, se va acorda
o atenţie sporită separării între par¬
tea de intrare şi cea de ieşire, evitîn-
du-se apariţia impedanţelor de mod
comun. Masa semnalului de intrare
va fi conectată împreună cu con¬
densatorul de decuplare ia pinul 3,
masa tensiunii de alimentare îm¬
preună cu difuzorul la pinul 2, ur-
mînd ca pinii 2 şi 3 să fie interconec¬
taţi într-un singur punct.
PARAMETRUL
| ;
CONDIf
TEST/
II DE
tRE
VALORI LIMITĂ
Minime | Tip jMaxime
Tensiunea de alimentare
-
1,8 V
6 V
9 V
Curentul de repaus
jvŢ
= 4,5 V
•
-
6 mA
-
1
_Vcc
= 6,0 V
- '
7 mA
15 mA
Vcc
= 9,0 V
-
10 mA
20 mA
Cîştigu! în tensiune
-
-
42 dB
-
Puterea de ieşire
i R l 16 fi; V cc = 9 V;
THD = 10%
R l - 32 ii; V C(
THD =10%
Distorsiuni
Pout = 50 mW; R L -
32 n
- 0,4%
1%
Pout = 50 mW; R L =*
16 n
- 0,5%
_
Tensiunea de zgomot
ia ieşire
Intrarea scurtcircui¬
tată, BW = 80 kHz
— 225 V
_
Rezistenţa de intrare
Pin 8
— 250 ktt
-
VccBsupply
NC NC JL
1TLIÎI m
Joule este determinată de intensi¬
tatea eficace a curentului, care
poate depăşi cu mult media. Ori¬
cum, rezistorul Rn se va plasa pe un‘
perete lateral al cutiei aparatului,
distanţat corespunzător, pentru o
răcire eficientă prin autoventilaţie.
Nu reluăm aici modul de funcţio¬
nare a aparatului şi reglajele impli¬
cate, cititorii interesaţi putînd să
consulte revista nr. 12/1981. Pentru
a veni în sprijinul celor care doresc
să construiască acest montaj, su¬
gerăm îri figura 2 o variantă simplă
de cablaj, experimentată cu rezul¬
tate bune. S-au folosit tranzistoa-
rele şi diodele indicate îh schemă,
rezistoare obişnuite de 0,5 W (cu
excepţia lui Rn), condensatoare cu
tantal (eventual electrolitice obiş¬
nuite, de tip „butoiaş", care au
terminale de .aceeaşi parte) şi un ti-
ristor de tip KV202K. Din cauza cu¬
renţilor mari care străbat anumite
porţiuni ale circuitului, nu se reco¬
mandă folosirea cablajului impri¬
mat. Cel puţin traseul îngroşat din
figură va fi realizat din conductoare
liţate, cu secţiunea de 0,75—1 mm 2 ,
iar conexiunile pe acest traseu vor
fi cît mai sigure, atît din punct de ve¬
dere electric, cît şi mecanic. Va¬
rianta de cablaj propusă, cu cone¬
xiuni pe spate direct între termina¬
lele pieselor, este prevăzută cu ori-
ficii pentru „ţeserea" conductoare¬
lor de racord, pentru o mai bună ri¬
giditate.
, c 0UT
ISOOfiF
1r l
sj Mas$i
TEHNIUM 8/1986
5
o
Recepţia emisiunilor TV-DX (de
la mare distanţă) impune amatori¬
lor folosirea unor antene de mare
eficacitate.
Mărirea suprafeţei efective de re¬
cepţie a antenelor necesită reflec¬
toare cu diametre mari.
în realizarea antenelor pentru legă¬
turi îndepărtate se acordă atenţie nu
numai obţinerii unui important cîştig,
dar şi funcţionării acestora într-o
gamă cît mai largă de frecvenţe.
Antenele parabolice, spre deose¬
bire de alte tipuri de antene, nu au
limite pentru cîştig şi directivitate.
Diametrul antenelor parabolice
este limitat numai de posibilităţile
amatorilor.
Se pot construi antene parabolice
pentru toate benzile TV (pentru ben¬
zile TV l-ll-lll-lV-V sau chiar şi pen¬
tru banda VI-SHF, pentru legături
TV orin sateliţi între frecvenţele
11,7—12,5 GHz),
indiferent de modul de realizare,
toate antenele parabolice îşi ba¬
zează funcţionarea pe acelaşi prin¬
cipiu:
— la emisie, o sursă primară, dis¬
pusă în focar, produce-— după re¬
flexie — o undă plană (teoretic);
— la recepţie, o undă plană este
reflectată şi concentrată în focar.
S 4 t r„
2 PROPRIETĂŢILE - OPTiCG-
GEOMETRSCE ALE PARABOLEI
In acest articol vom prezenta
proprietăţile geometrice ale reflec¬
torului parabolic.
Fie un sistem de coordonate car¬
teziene Oxy şi fie o sursă dispusă în
punctul F (fig. 1.). în planul Oxy
există o curbă (C) care trece prin O
şi reflectă undele sursei. Se pune
problema dfe a determina ecuaţia
. curbei cu condiţia ca după reflexie
razele sursei să corespundă undei
plane. Astfel, într-un plan perpendi¬
cular pe axa Ox, toate drumurile op¬
tice âle undelor ce pleacă din F (f, o)
sînt egale.
Pentru a determina ecuaţia curbei
(C) se poate scrie:
FO - OÂ FM
(f - x) (f x) i y; sau y 4fx
cepţie.
în continuare să introducem noţi¬
unea de suprafaţă efectivă de recep¬
ţie (sau absorbţie).
Prin suprafaţă efectivă de recep¬
ţie se înţelege suprafaţa perpendi¬
culară pe direcţia de radiaţie prin
care trece o putere electromagne¬
tică egală cu puterea recepţionată
de antenă (în ipoteza acordării per¬
fecte).
în cazul antenelor parabolice su¬
prafaţa efectivă de recepţie este
egală cu apertura antenei (fig. 3).
Puterea captată de antena de re¬
cepţie se calculează cu relaţia:
" ! 1 j| A j| j^jT^ \5 |
.' r* • ;
ir illulllW. •
Ing. ŞTEFAN SIMION,
Miercurea-Ciuc
mari, se va calcula cîştigul în funcţie
de dimensiunile antenei, respectiv
lungimea de undă.
Să considerăm o antenă de refe¬
rinţă formată dintr-un radiator izo¬
trop în medii omogene şi izotrope
(fig. 2).
Acest tip de antenă (ipotetic) ar
radia puterea în mod uniform pe
toată suprafaţa unei sfere din cen¬
trul ei de rază R„,
în concluzie, radiatorul izotrop
produce un flux de putere care
trece cu o valoare constantă prin
toate sferele cu centrul în (P).
Cunoscînd cîmpul . electromag¬
netic, se_ poate calcula vectorul
Poynting S care reprezintă un flux
ce părăseşte sfera cu centrul în (P)
radiator. Considerînd sfera de rază
R.., fluxul puterii care trece prin ea
se poate exprima cu formula:
în practică, cîştigul se. exprimă
cel mai bine în unităţi' logaritmice
(dB):
G(dB) 20 log (dB)
Dacă se exprimă cîştigul antenei
n funcţie de frecvenţă, se obţine:
în cazul cînd radiaţia nu se face în
medii izotrope, avînd o direcţie pri¬
vilegiată, fluxul orientat la distanţa
„d" este:
In concluzie, cîştigul antenei
creşte cu frecvenţa.
Puterea recepţionată de antena
de recepţie la distanţa „d“ faţă de
antena de emisie avînd puterea de
emisie P, este:
PiGtGnC PV
"~16tW d’
care reprezintă ecuaţia unei para¬
bole ce trece prin origine.
Similar, într-un sistem de coor¬
donate Oxyz ecuaţia reflectorului
paraboloid este:
Reflectorul parabolic are.' forma
unui taler, asemănător formei cu¬
noscute în optică sub numele de
oglindă parabolică.
3. DATELE . CARACTERISTICE
A'LE ANTENELOR PARABOLICE
fică a acestei comportări este
racteristica de radiaţie. Reprez'
tarea grafică se face în diagra
polară (fig. 4) conform relaţiei:
Direcţia de recepţie cea maţ
avantajoasă a antenei este dată
lobul principal al diagramei.
Unghiul de deschidere este u
ghiul în care tensiunea normată din
diagrama de radiaţie scade la va
loarea 1//2 (sau scade cu 3 dB)
Matematic se poate exprima cîş-i
tigul antenei în funcţie de unghiull
de deschidere: 1
Suprafaţa efectivă de recepţie a
unui element radiant izotrop se cal¬
culează cu formula:
Din această formulă rezultă va¬
loarea unghiului în funcţie de para¬
metrii antenei parabolice:
Antena parabolică captează o
putere cu atît mai mare decît ele¬
mentul radiant izotrop cu cît aper¬
tura A,, este mai mare. Raportul lor
este cîştigul antenei (fiind deci o
mărime fără dimensiune):
47rdf V 1
- . es t e atenua-
c / G,G*
rea propagării.
în cazul antenelor de recepţie,
energia captată variază în funcţie
Cu ajutorul diagramei din figura 51
se poate reprezenta grafic variaţia
cîşţigului şi a unghiului de deschi¬
dere în funcţie de diametrul reflec¬
torului parabolic avînd ca parame- ;
tru frecvenţa. Se obţine o familie de
curbe în funcţie de frecvenţa de lu¬
cru. ■ .
Analizînd reprezentarea grafică a
cîştigului în funcţie de frecvenţă, se
poate observa că folosirea antenei
parabolice este avantajoasă în do- f
meniul UIF (benzile IV şi V), respec-
tiv în domeniul SHF (banda VI, re¬
zervată pentru recepţia TV prin sa¬
teliţi cu frecvenţa de lucru între
11,7- 12,5 GHz).
Totodată, antenele parabolice se
pot utiliza şi pe benzile repartizate 1
radioamatorilor, pe frecvenţele 432
MHz, 1,2 GHz etc. 1
Un alt parametru care se ia în f
considerare este coeficientul dej
utilizare (K).
Coeficientul de utilizare se defi¬
neşte prin raportul dintre cîştigul
„G“ şi cantitatea (4 ,tA / ,/a ), unde A
este aria âperturii. în figura 6 se re¬
prezintă dependenţa coeficientului |
de utilizare de raportul R/f (f este ;
distanţa focală).
Cu ajutorul diagramei din figura 6
se alege valoarea optimă pentru
distanţa focală, unde sursa primară;
este: un dipol (1), un dipol cu reflec¬
tor (2), un sistem de doi dipoli avînd
Direcţia
‘ radiaţie
12GHz 6 4 0,66
Antenele au o serie de caracteris¬
tici pentru aprecierea calităţii lor.
Avînd în vedere faptul că la antenele
parabolice ‘ cîştigul atinoe valon
\
_
\\ —'
'z
K '
X
w.
X
V
v .
i_
1,0
0,8
0,6
0,4
0,2
Secţiunea A-A'
P
/
c.
■3
7/
2 \
"N
V_
A
7
\
r |
V
D/2f
0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2 1,4
o caracteristică de directivitate car-
dioidică (3),
Randamentul unui reflector para¬
bolic este raportul dintre cîştigul re¬
flectorului în condiţii reale şi cîşti¬
gul aceluiaşi reflector în ipoteza ilu¬
minării uniforme a aceleiaşi arii.
Astfel, randamentul antenei pa¬
rabolice depinde atît de dimensiu¬
nile geometrice, cît şi de caracteris¬
tica de directivitate a antenei din focar.
Randamentul teoretic maxim este
80%. în practică însă un randament
de 60—65% este un randament
foarte bun.
în focar se pot dispune antene
Yagi cu un element sau cu maxi¬
mum 3 —a elemente.
în cazul folosirii antenelor Yagi
cu mai multe elemente scade un¬
ghiul de deschidere. Implicit scade
şi unghiul sub care este privit para¬
boloidul din focar, ceea ce conduce
la un randament mai scăzut.
4. PROIECTAREA . ANTENELOR
PARABOLICE
Amatorii care au experienţă în pre¬
lucrarea metalelor pot să constru¬
iască o staţie puternică de recepţie cu
un cîştig de peste 20 dB.
La proiectarea antenei se ia în
considerare un factor de utilizare a
suprafeţei de 70—80%.
Cunoscînd valoarea cîmpului elec¬
tromagnetic la locul recepţiei, se
poate evalua cîştigul minim, pentru
y
0
0,020
0,040
0,060
0,080
0,100
0,200
0,400
0,600
0,800
1,00
1,20
f 0,9 m
D ; - 2,5 m
0
0,258
0,379
0,464
0,535
0,60
0,85
1,20
1,47
f,.= 1,07 m
D -Tm
0
0,282
0,414
0,506
0,585
0,655
0,924
1,32
1,60
f = 1,43 m 1
D - 4 m
0
0,338
0,476
0,584
0,675
0,754
1,07
1,51
1.85
2,14
f: = 2,14 m
D, 6 m
0
0,412
0,585
0,715
0,825
0,925
1,31
1,84
2,36
2,61
2,92
3,2
care se va realiza antena parabo¬
lică.
De exemplu, pentru a realiza o re¬
cepţie perfectă a programului 2 (ca¬
nalul 34 — Braşov) avînd A •- 0,52 m,
respectiv f,„ - 575,25 MHz, este ne¬
cesară obţinerea unui cîştig de
aproximativ 23 dB (realizat în Mier-
curea-Ciuc la o depărtare de
85—90 km în linie dreaptă).
Pe cale inversă, din formula
- • D
G 20 log ——
se poate obţine D - 2R - 2,5 m pen¬
tru a ---■ 0,52 m.
în continuare se alege distanţa
focală ţinînd cont de coeficientul de
utilizare (fig. 6), respectiv pentru
K„„„ 0,7.
R D
Rezulta: f
=» 0,9 m.
Astfel am stabilit diametrul reflec¬
torului parabolic, respectiv poziţia
focarului.
Curbura se poate calcula cu for¬
mulele matematice de la punctul 2
avînd parametru distanţa focală f.
în practică, dacă posibilităţile
amatorului sînt limitate, se pot con¬
strui reflectoare cilindrice cu rezul¬
tate asemănătoare în benzile lll-IV-
V (pînă la 1 200 MHz).
Dacă ne-am decis pentru con¬
strucţia unei astfel de antene (fig.
7 ), curbura oglinzii se calculează.cu
1,4
2,8
- 0,89 -
y ? = 4f x
e Valorile pentru diferite distanţe
focale, respectiv pentru diverse
diametre, sînt trecute în tabel.
în figura 7 este prezentată con¬
strucţia antenei parabolice cilin¬
drice.
în mod normal aceste antene se
pot executa din bară sau ţeavă de
aluminiu. în acest scop am confec¬
ţionat scheletul antenei din bară de
aluminiu de 20 x 20 mm. Peste grilaj
am aşezat o plasă de sîrmă consti¬
tuind suprafaţa oglinzii reflectoare.
Ochiurile plasei de sîrmă vor fi mai
mici de A/10.
în cazul cînd antenă se constru¬
ieşte numai pentru banda III, nu
este necesară plasa de sîrmă.
Ca radiator pentru banda III se va
folosi o antenă cu 3 elemente cu di¬
pol în a/ 2, iar pentru benzile IV şi V
se foloseşte o antenă cu dipol în a
(fig. 8).
Avantajul dipolului în A este esen¬
ţial în ceea ce priveşte cîştigul g;„
care este de 2,5 dB faţă de dipolul în
A/2.
Dipolul în A începe să devină pen¬
tru undele decimetrice vibratorul
de bază, aşa cum dipolul în A/2 s-a
impus ca vibrator preferat în dome¬
niul undelor metrice.
în cazul cînd dorim să construim
un reflector parabolic avînd forma
unui taler, curbura oglinzii se cal¬
culează cu formula:
mari, de tip TCA1Q, TCA32.
FUNCŢIONARE
La cuplarea tensiunii, automat
bistabilele CDB473 sînt şterse prin
intermediul grupului R7C4, iar cu
poarta t/2 CDB440 sînt şterse nu¬
mărătoarele, dînd astfel posibilita¬
tea ca un ciclu al automatului să în¬
ceapă întotdeauna cu PAUZA (în
căzui schemei de faţă). Circuitul
0E555M începe să genereze impul¬
suri ce sînt numărate de circuitele
CDB4192. Cînd se ajunge la nu¬
mărul corespunzător pauzei, toate
intrările la CDB430— 1 vor fi la 1 lo¬
gic şi vor acţiona monostabilul pe
intrarea 3, avînd validată poarta 1/4
CDB400—4 de către bistabilul
473—1. Monostabilul va crea un im¬
puls negativ scurt care va şterge
numărătoarele şi va trece bistabilul
473—1 în stare complementară,
avînd ca rezultat invalidarea porţii
1/4 CDB4Q0—4 şi validarea. porţii
CDB400—3. Numărătoarele voî
număra pînă la valoarea corespunl
zătoare înscrisă pe comutatoarei!
decadice de ACŢIONARE, cînd voi
crea la toate intrările CDB430—2 nij
vel 1 logic, declanşînd încă o dâf
monostabilul ce are ca efect ştergi
rea numărătoarelor şi trecerea fj
stare complementară a bistabilelor
CDB473—1 şi ciclul se repetă. Ir
schemă, comutatoarele decadice
sînt fixate pentru PAUZĂ la 05
(10 s sau 10 min), iar pentru ACŢIO¬
NARE la 99 (100 s sau 100 min), îrj
funcţie de generator, care are frec¬
venţa fixată ori 0,1 s ori 0,6 s. Modi¬
ficarea programării PAUZEI ş
ACŢIONĂRII se poate face şi îr
timpul funcţionării, avînd grijă ce
aceasta să se facă fără perturbarea
secvenţei în curs.
ACŢIONAREA are ca efect cu¬
plarea releului RES5 ce are ca sar¬
cină fie un consumator de amperaj
mic, fie înfăşurarea unui contactoi
AUTOMAT
PROGRAMABIL
Irig. PAUL ANDREESCU
acţionare) sau să repete ciclul de
un număr nedefinit de ori, pînă la
intervenţia utilizatorului. Aceasta
se realizează prin poziţionarea co¬
respunzătoare a comutatorului UN
CICLU-REPETARE CICLU de pe
panou.
Aparatul cuprinde:
— un generator de semnal drept¬
unghiular, realizat cu circuitul
£E555N în schemă de astabil, cu
posibilităţi de reglare a frecvenţei
din Pi între 0,1 s şi 6 s;
— trei numărătoare decadice
sincrone de tip CDB4192, care
numără numai înainte (în această
schemă);
— două grupe de cîte două cir¬
cuite CDB486 (SAU EXCLUSIV)
care, împreună cu comutatoarele
de tip KDM, realizează programa¬
rea reacţiilor la numărătoare;
— logică de ştergere programată
a numărătoarelor, realizată cu
2XCDB430, CDB400, CDB4121 şi 1/2
CDB440;
— circuite de comandă realizate
cu CDB473, 1/2 CDB440, tranzisto¬
rul BD135 (137, 139) şi releul RES5;
— în funcţie de sarcină se pot
comanda contactoare de curenţi
Schema automatului se bazează
pe un numărător zecimal care are
reacţiile comandate (programate)
manual de către utilizator, dîndu-i
astfel o mare flexibilitate în alege¬
rea temporizărilor. Un ciclu este
compus dintr-o pauză şi o acţio¬
nare (ordinea poate fi inversată în
funcţie de dorinţa utilizatorului),
ambele programate cu ajutorul
unor comutatoare decadice minia¬
tură de tip KDM (CONECT), în care
ieşirile sînt negate. în lipsa acestor
comutatoare se pot utiliza microîn-
trerupătoare, avînd grijă ca nu¬
mărul zecimal să fie scris în logica
negativă (0 = 1111, 1 = 1110 2 =
1101 ... 9 = 0110). Perioada oscila¬
torului (astabilului) realizat cu
/3E555N poate fi reglată între 0,1 s şi
6 s (cu valorile din schemă). Rezultă
că durata minimă a unei acţionări
sau pauze este cuprinsă între 1 s şi
60 s, iar durata maximă va fi cu¬
prinsă între 100 s şi 100 min.
în funcţie de aceste valori, auto¬
matul poate avea întrebuinţări mul¬
tiple, de la tehnica foto ia comanda
unor pompe de apă. El este con¬
ceput să realizeze la dorinţa utiliza¬
torului un singur ciclu (pauză-
AUrOMAT PROGRAMABIL
PAUZĂ
ACf/OHARE
wSPempe c/au
PORNIT
PetÎMM.
că&ittn
KWtZ e
zeci, f
PAUZA
kt>mz a
UN/rÂTt ?
PAUZA
KbMfZ a.
(J/pPÂTf f
Acr/aM&e |
KdMft %
2£Ct î
Acr/aVA& |
/tCâ$4ce> Z
ifacbetro*' 3
J2**
tfo câ8
TEHNIUM 9/1986
8
: ■ i
venţa de oscilaţie fiind determinată
de grupul RC. Cu ajutorul unui os¬
ciloscop sau frecvenţmetru se fi¬
xează frecvenţa impulsurilor^ drept¬
unghiulare la o valoare de 100 Hz,
acest reglaj fiind chiar-etalonarea
temporizatorului.
Deoarece frecvenţa multivibrato-
rului astabil este influenţată de mo¬
dificările tensiunii de alimentare,
acesta se alimentează cu o ten¬
siune stabilizată cu ajutorul circui¬
tului integrat ROB305, stabilizator
de tensiune pozitivă. în acest mod
se asigură o precizie suficientă
pentru o mare gamă de aplicaţii.
Dacă se doreşte o precizie mai ridi-
mărare, R = reset readucere la
zero).
După efectuarea unui ciclu de
numărare, numărătoarele se rea¬
duc la zero, făcînd ca semnalul RE-
SEîT să aibă potenţial pozitiv şi egal
cu Vpn- Readucerea la zero se face
manual sau automat, în funcţie de
aplicaţie.
Cu ajutorul comuiaioarelor cu 10
poziţii, Kj, K.t şi K s se preselectează
cifrele corespunzătoare unităţildr,
zecilor, respectiv- sutelor de se¬
cunde sau minute.
Circuitul integrat IC. —
MMC4081 (patru porţi Şl cu cîte
două intrării dă un semhal la ieşire
garea în cascadă a mai multor cir¬
cuite de numărare.
Circuitul integrat ICi —
MMC4047 este conectat în configu¬
raţie de multivibrator astabil, frec-
Schema este realizată cu circuite
integrate în tehnologie CMOS şi
asigură temporizări de 0 -e 999 se¬
cunde sau 0 -r 999 minute. Limita de
temporizare poate fi extinsă prin le-
care permite prin contactele sale
cuplarea unor sarcini mari la
reţeaua monofazata sau la cea trifa¬
zată, ca de exemplu motoare cu pu¬
teri de ordinul cîtorva kilowaţi.
Schema se alimentează de la o
sursă ' stabilizată de tensiune de
5V/1A care „acoperă" necesarul de
putere.
DATE CQMSTRUCT5VE
Realizarea schemei se poate face
pe circuit imprimat cu sau fără so¬
cluri pentru circuitele integrate,
aceasta rămînînd la alegerea con¬
structorului amator.
Panoul frontal (fig. 2) cuprinde:
— comutatorul PORNiT-OPRIT
pentru cuplare sub tensiune;
— comutatoarele decadice KDM
12 pentru programarea reacţiilor la
numărătoare;
— comutatorul REPETARE CI¬
CLU — UN CICLU pentru alegerea
regimului de funcţionare;
— potenţiometre! PERIOADĂ
/V," (PI) pentru reglarea frecvenţei de
oscilaţie între 0,1. s şi 6 s. Perioada
... T se calculează cu relaţia T -- 0,7
[2R; + (R, + Pi)}- G,; ■
— LED-ul „5V“ care semnali¬
zează prezenţa tensiunii de alimen¬
tare în curent continuu a montaju¬
lui;
— siguranţa calibrată .pentru
protecţia sursei în caz de.scurtcir¬
cuit (se consideră că sursa este li-
' ■ piară);. ■
Cablul cu ştecăr schuko pentru
. cuplarea la reţea şi cablul pentru
ii ox-.erioare se scot
prin panoul di - spate al aparatului.
Pentru o mai bună protecţie se
poate prevedea în plus o priză de
păniînt, montată tot pe panou- -T-n
) te-v. jm s/i9ss
cată, generatorul de impulsuri se va
realiza folosindu-se o schemă cu
cristal de cuarţ.
' Circuitele . integrat^ ■ IC-, IC.?2 —
MMC4018, numărătoare cu divizare
fixă sau programabilă, .au fiecare fi¬
xată o divizare cu 10 şi astfelia ieşi¬
rea lui IC* se obţin impulsuri drept¬
unghiulare cu frecvenţa de 1 Hz (T
— :1s). LED-ul Di arată prezenţa,
acestor impulsuri.
Circuitele iC 4 , IG S — MMC4018-
au fixată 'divizarea la 10, respectiv...6,
şi astfel la ieşirea lui IC? se : obţin im¬
pulsuri dreptunghiulare' cu durata
egală.cu un,minut.
Cu ajutorul, comutatorului . K
(S = secunde, M = minute): se ajege
modul de'funcţionare .a temporiza¬
torului — temporizări în secunde,
"respectiv în minute.''. .■
Circuitele integrate IC ( „ IC , IC-
— . MMC4017,' numărătoare -deca--
dsce, cu' 10 ieşiri zecimale decodifi¬
cate, sî•-‘î legate în cascadă," putînd
număra 999 de impulsuri. .
Pentru ca numărarea să se efec-
semnaiui
RESET (pi 1 £; :;a v.r.i c'Umiai
j>c esssta < -â n mr-
-iatc '
la coincidenţa semnalelor prese-
lectate cu cele. trei comutatoare K..
Ki. Ks, comandînd deschiderea
tranzistorului T., care acţionează
un releu reed sau un alt element de
avertizare.
Dacă se (doreşte... sincronizarea
temporizatorului ia frecvenţa .ret©-'
iei. se foloseşte schema din figura
2 .
Montajul realizat cu Ti şi T ; este
■este un trîgger Schmiît şi la ieilfla
lui se obţin impulsuri dreptunghiu¬
lare cu frecvenţa egală cu cea a re¬
ţelei.
Circuitul integrat ICi realizează o.
divizare fixată la 10. Circuitul IC;
împreună cu iC realizează o divi¬
zare cu 5. ■ IC; ..este' 'de .tipul
MMC4011 — patru porţi Şl—MU cu
cîte două intrări. '
Semnalul de ieşire (pin 1-^-lGi)
are frecvenţa, de 1 Hz şi se va co¬
necta în punctul A at schemei din-fi¬
gura 1, înlăturîndu-se partea din
schemă care precede acest punct.
Schema se alimentează r,, o ten¬
siune pozitivă V D0 - - (5 V valoarea
acesteia ne^ind" critică, dar avîn-
du-se grijă să nu fio m:( mere de 20 V
UTILIZARE
" Automatul programabil a . fost
realizat xu aplicare imediată în co¬
manda . pompelor 'de apă. (KA.MÂ
sau ' similare), utilizate în ..grădinile
din jurul caselor din mediul rural,
■.începerea ciclului, cu pauză asi¬
gură utilizatorului timpul, necesar,
să cupleze automatul sub tensiune,
să meargă şi- să cupleze sursa : de
apă : la locul dorit,' după care începe"
udatul grădinii. Funcţionarea' auto¬
matului cu intermitenţe asigură re¬
ducerea consumului de "energie, (re¬
glarea cantităţii de 'apă ■ necesară.
..pentru udat, refacerea sursei'(de
apă (puţurile sau fîntînile au, la func¬
ţionare îndelungată a( pompei, nive¬
lul: sub sorbul pompei, ceea ce duce
la mersul în go! şi la distrugerea mo¬
torului).
Automatul .poate avea şi alte .uti¬
lizări itî
acţionări e ae
acţionări singulare.
(*£*)'
^ VU- metru
cu menţinere
De ceie mai multe ori, montajele
de tip „VU-metru" nu permit vizuali¬
zarea semnalelor ce conţin vîrfuri
foarte scurte, chiar dacă aceste vîr¬
furi au amplitudini ce- depăşesc cu
mult amplitudinea semnalului me¬
diu,. ■■ .'di
Per ou a se putea pune în evi¬
denţă şi aceste semnale, urna dintre
Cei consta m mentmerea LED-ului
aferent amplitudinii maxime a sem¬
nalului respectiv aprins timp de 0.5
' 1 s, timp suficient pentru asigura¬
rea „citirii". '
Celelalte LED-uri continuă să ur¬
mărească, semnalul. . -
Se poate întîrnpia ca în timpul de
0,5 : î s cit este asigurata menţine¬
rea, sâ apără un vîrtde amplitudine,
mai mare. în acest caz, LED-ui men¬
ţinut aprins este „împins" mai de¬
parte, în funcţie de amplitudinea
semnalului.
Montajul a fost conceput sâ func¬
ţioneze cu 16 celule, însă poate, fi
realizat şi cu mai. puţine, alegind o
scară convenabilă.
în cazul de faţă s-a ales o scara li¬
niară de tensiune (pat?atica de pu¬
tere), scară ce se poate modifica
operînd "■-asupra imostoarelor R
serierii fiecărui LED cu un rezistor
adecvat.
Sâ presupunem ca ia intrare se
aplică un semnal care -aduce--■numai-
primul negator in starea „jos"
în aefest moment se deschide 71
condensatorul Ci se descarcă şi
comparatorul trece în starea „jos".
Dacă semnalul dispare, negato¬
rul revine în starea „sus", dar com¬
paratorul ramîne în starea „jos",
pînă cînd condensatorul C se în¬
carcă la o tensiune egală cu tensiu¬
nea de referinţă (aproximativ 3,6 V)
aplicat# pe „IN-—".
Să presupunem acum că se
aplica un se>-: cpre duce şi ai
doilea negator in starea „jos".' -.
în acest moment smt deschise T
şi- Ti' ş» se descarcă C? şi C;.
De i semnalui dispare, C începe
sa ;»e incarce prin rezistenţa de
3 Mit.
Din colectorul lui T este trimis uri
potenţial ridicat prin rezistenţa de
2M<>, potenţial care duce la în¬
carnarea forţata a lui Ci. blocînd
menţinerea în prima celulă. ■
în concluzie, daca se deschide
celula n. se blochează sistemul de
menţinere al celulelor anterioare
(de la 1 la n -i). Celuieie care au
blocata menţinerea funcţionează
ca_un VU-metru obişnuit.
în figură s-au reprezentat doar
trei celule (1, 2 şi 16); celelalte sînt
similare celulei 2.
T. se polarizează în funcţie de
sensibilitatea ce se doreşte a se da
montajului.
în emitorul lui T r - apare o compo¬
nentă continuă, a cărei valoare se
stabileşte din semireglabilul de 100
ki>. Peste această componentă
continuă se suprapune semnalul
util aplicat la intrare.
Intrarea se conectează *la ieşirea
amplificatorului de putere. Dacă
amplificatorul este de putere relativ
ridicată, intrarea . se conectează
prin intermediul unor divizoare re-'
zistive sau divizioare electronice, în
funcţie de posibilităţi
în realizarea practică : s-au folosit
pentru negatoare circuite integrate
de tipul CD874Q6 iar pentru com¬
paratoare 5M339. Tranzistoarele Ti
T 16 sînt de tipul BC252A, iar T>
este de tipul BC172.
3 ki 1 între baza şi emitorul fiec
tranzistor.
Alimentarea se face !a două
siuni: V ccl ~ 5 V pentru cir cu iteh
tegrate şi V cc2 ~ 16 V pentru s
mul de afişare. în principiu,
poate fi redusa, însă trebuie rec
şi valoarea rezistenţei de 2 M!>.
ducerea nu poate fi foarte mare
oarece apar căderi de tensiuni
diodele folosite în sistemul de
care a menţinerii.
Timpul de blocare poate fi rr
ficat operînd fie asupra lui C-; (i =
16), fie asupra rezistenţelor
3Mîl, fie modificînd tensiunea
referinţă.
Rezistoarele de 2 Mî> au
montate pentru a crea o inerţie
ficială montajului (cca 0,1 s),'
mărind, pe lîngă utilitatea în sil
montajului, şi obţinerea unui €
plăcut.
FUNCŢIONARE
în repaus, negatoarele au in¬
trările la masă prin rezistenţele de
1 ,kiî şi deci ieşirile sînt în stare
„sus".
Condensatoarele Ci 4- C„ sînt în¬
cărcate pînă la V cc1 = 5 V prin rezis¬
tenţele de 3 Mfl.
în punctele Bi — B iâ se conectează
faţă de masă sistemul de afişare.
In montajul de faţă s-au folosit
becuri miniatură de 16 V/0.04A, de la
trenuleţele electrice.
Pot fi folosite, fără a modifica
schema, şi LED-uri, cu condiţia în-
OBSERVAŢIE
Dacă se folosesc LED-uri şi dacă
T-i ~ T :( , au factorul /? foarte mare,
este posibil ca din cauza' unor cu¬
renţi reziduali tranzistoarele T, -k
T 16 să asigure scurgerea unui cu¬
rent care să menţină LED-urile
aprinse foarte slab, în condiţiile lip¬
sei semnalului la intrare. Acest in¬
convenient, dacă apare, se poate
înlătura montînd un rezistor de cca?
U = ±5 -r 18 V pentru MDA2010
U = ±5 -r- 22 V pentru MDA2020
Caracteristicile schemei sînt:
CIRCUITUL
PARAMETRUL
MDA2010
MDA2020
Puterea de ieşire
U = ±5V
U = ±14 V '
U = ±17 V
Cu ajutorul circuite¬
lor integrate utilizate
ia baleiajul televizoa¬
relor coiot, MDA2010
şi MDA2020, se pot
reatila amplificatoare
audio de puteri medii
de pînă la 25 W.
Schema este comună,
fiind prezentată în fi¬
gură. Parametrii limită
sînt:
Semnai de intrare la
puterea nominală
Distorsiuni armonice
! Impedanţă de intrare
Impedanţa de ieşire este de 4 ii.
Valorile din schemă sînt notate astfel: 0,
TEHNIUM
Sng. CORNEL STĂMESCU
Evoluţia rapidă pe care au avut-o
în ultimul timp echipamentele au¬
dio HI-FI a dus la apariţia unor pro¬
bleme specifice. Un exemplu îl con¬
stituie amplificatoarele de putere cu
sarcina cuplată .direct. La aceste
montaje, diverse cauze, cum- ar fi
distrugerea tranz ist oarei or finale, fe¬
nomenele tranzitorii care apar la
conectarea şi deconectarea; de la
reţea etc.. pot duce la deteriorarea
difuzorului sau incintei acustice
prin aplicarea unui potenţial conti¬
nuu ridicaţi
Acest articol prezintă un montaj
de protecţie care satisface noile ce¬
rinţe. în figura 1 se prezintă schema
de principiu şi modul de conectare,,
la amplificatorul de putere stereo.
Se observă că etajele de putere A,
şi A 2 sînt alimentate de la o sursă
dublă de tensiune (V* V~) şi au sar¬
cinile (S v S 2 ) conectate direct între
ieşiri şi masă. A-, şi  2 sînt prevăzute
cu protecţie internă la scurtcircuit
de tip clasic, prin limitarea curentu¬
lui de ieşire.
Să analizăm în continuare func¬
ţionarea schemei. în regim normal,
tranzistorul T este saturat, menţi-
nînd comutatoarele K, şi K 2 pe po¬
ziţia închis. Blocul de comandă se¬
sizează diversele surse de avarie şi
blochează tranzistorul T, eliberînd
pe K, şi K 2 şi declanşînd semnaliza¬
rea luminoasă intermitentă a diodei
LED.
La conectarea la reţea, blocul de
comandă - introduce o temporizare
de 5 + 10 s, întîrziind conectarea in¬
cintelor acustice pînă după stabili¬
rea regimului staţionar de curent
continuu.
La deconectarea de la reţea,
montajul sesizează disipaţia tensiu¬
nii alternative v - şi deconectează
sarcinile înaînte că tensiunile şi
V- să scadă. Acestea se menţin un
timp după decuplarea de la reţea
datorită condensatoarelor de filtraj
de valoare mare (3 300 + 10 000 ,uF).
Cu ajutorul grupului R ; . R 2 , R 3 şi
Ci blocul de comandă culege nive¬
lurile de curent continuu de la ieşi¬
rea amplificatoarelor. Condensatorul
C, serveşte la filtrare, extrăgînd
componenta continuă din tensiu¬
nile V 0UT1 şi V 0UT2 . Dacă tensiunea
V A iese din intervalul (—0,6 V,+Q,6V),
sarcina este deconectată. Tensiunea
V A este determinată de V 0UT1 şi
V 0 yi 2 şi valorile lui Rt R 2 şi R 3 . Ale¬
gind corespunzător valorile rezisten¬
ţelor menţionate, putem determina
intervalul acceptabil pentru tensiu-
pînă la tensiunea de prag (V p = V DZ1 +
V BE5 ) determină temporizarea ne¬
cesară (T =» n; n = R 13 • C 2 ).
Tensiunea alternativă V~ este apli¬
cată unui redresor monoalternanţă
cu o constantă de filtraj redusă (r 2
= R 12 • C 5 ) ce asigură în funcţionare
normală un potenţial negativ în baza
lui T 4 . La dispariţia lui V~n rezisten¬
ţele R 7 , R 8 , Rg, R 12 determină satu¬
rarea lui T 4 si deci deschiderea lui
Kt K 2 .
Blocul de comandă este alimen¬
tat de la tensiuni stabilizate prin
componentele DZ 2 —R 20 şi DZ 3 —R 21 .
Dioda D-, şuntează tensiunile in¬
verse induse în releu, iar D 2 asigură
comanda circuitului astabii. D 3 ri¬
dică potenţialul în emitoareie lui T 6 ,
T 7 , compensînd căderea de ten¬
siune pe D 2 .
Rezistenţa R 13 trebuie să asigure
saturarea lui Tş, Valoarea ei se cal¬
culează cu relaţia:
„ « . V DZ2~ V DZ1 ~ V BE5 _
R 13 = 0,5 --;--— • &
’rel
Pentru valorile din schemă (V DZ2 —
15 V: V DZ i ■= 7,5 V; V BE5 = 0,7 V; 0 5 =
100; I RE j_ = 10 mA) rezultă R 13 =33 kl >.
R 15 limitează curentul prin T 5 ia
valoarea necesară acţionării sigure
a releului:
DZ]: DZ7V5; DZ ?( DZ 3 'DZ15
nea continuă la ieşirea lui A, şi A 2 .
Protecţia acţionează şi la căde¬
rea uneia din sursele de alimentare,
dacă V. scade, curentul prin releu
se reduce şi acesta eliberează K, şi
K 2 , iar dispariţia lui V este sesizata
de blocul de comandă ce îl blo¬
chează pe T.
Schema completă a circuitului de
protecţie este reprezentată în figu¬
ra 2. Tranzistoarele T., T 2 se des¬
chid cînd V A este mai mare de 0,6 V
(T,) sau mai mică de 0,6 V (T§). Cu
valorile adoptate în schemă dome¬
niul acceptabil al tensiunilor V OUŢ ,,*
V 0 ut 2 este ("2,6 V, +1,8 V). De pre¬
cizat că acest interval se respectă
cînd una dintre ieşiri are potenţialul
dorit (0 V). Dacă T, sau T 2 conduce,
se deschide şi T 3 , care are fixat un
potenţial de prag în emitor cu ajuto¬
rul iui R 5 şi R 6 .
T 3 îl va deschide pe T 4 , care îl va
descărca pe condensatorul C 2 . în
acest mod se va bloca T 5 , care va
decupla sarcinile şi va declanşa
funcţionarea circuitului astabii rea¬
lizat CU Tg; T 7 .
La conectarea la reţea C 2 este
descărcat şi durata încărcării sale
Valoarea ei se modifică în funcţie
de releui adoptat (ca şi Ri 3 ) şi la un
releu dat în funcţie de tensiunea V*
Pentru reîeul de 15 V/10 mA valorile
sale în funcţie de V^ sînt date în ta¬
bel, unde sînt indicate şi valorile
altor componente ce trebuie modi¬
ficate în funcţie de tensiunile V^ V_
(Vf = -V ). Astfel, cititorii pot adap¬
ta acest montaj ia orice amplificator
alimentat între ±20 V şi ±40 V.
Montajul nu necesită regiaje, func-
ţionînd de prima dată dacă se res¬
pectă valorile indicate pentru com¬
ponente. R 13 şi R, 5 se-vor recalcula
în funcţie de releui disponibil, iar
celelalte valori se vor alege din ta¬
bel, în funcţie de V + . De remarcat că
ft ;5 este necesar să fie de puteri mai
mari la curenţi l REL mări (1 — 2 W).
Pentru a obţine în anodul lui D 4 ten¬
siunea indicată, se poate modifica
R,o-
Cablajul se proiectează in funcţie
de spaţiul disponibil.
(URMARE DSN PAG. 7)
Pentru realizarea reflectorului
parabolic se va confecţiona un
şablon din lemn pentru formarea
exactă a curburii antenei.
în figura 9 se prezintă-schematic
construcţia antenei parabolice.
Construcţia se realizează cu supor¬
turi diagonale şi inele circulare, res¬
pectiv plasă de sîrmă cu ochiuri de
2 x2 mm.
Antena poate fi, utilizată pînă la
frecvenţa de 2 GHz.
La frecvenţe între 2 şi 12 GHz nu
se mai poate utiliza plasa de sîrmă
fiindcă sistemul intră în rezonanţă.
Se foloseşte tablă de aluminiu în
cazul antenelor parabolice cu dia¬
metrul de 90—120 cm, sau tablă
inox în cazul antenelor cu diametrul
de 2—6 m.
Ca radiator în domeniul 4Q0 MHz
— 2 000 MHz se foloseşte un dipol
în a. O caracteristică suplimentara
este introducerea reflectorului au-
1 xiliar parabolic în imediata apro-
» piere a vibratorului (fig. 10).
în domeniul 2—12 GHz se pot fo¬
losi ca radiator antene horn sau dipol.
5. MONTAREA ANTENELOR
In continuare vom da cîteva ex¬
plicaţii în legătură cu montarea şi
punerea în funcţiune a antenelor.
a. La montare, antena trebuie re-,
glată pe cîştig maxim cu ajutorul
distanţei variabile a radiatorului în
legătură reciprocă cu o corecţie a
orientării oglinzii pe direcţia emiţă¬
torului. Această operaţie este nece¬
sară deoarece centrul de fazare nu
poate fi predeterminat.
b. în general se folosesc piloni din
ţeava de oţel cu o stabilitate foarte
mare. ancoraţi la două niveluri. -
Pentru staţiile de recepţie cu an¬
tene cu diametre mari (4—6 m) se
utilizează mai ales piloni zăbreliţi.
c. Instalaţiile de antene trebuie
legate în principiu ia o priză de
pămînt corespunzătoare. Antena
care se găseşte pe pilon se pune la
pămînt în mod obligatoriu.
TEHNIUM 9/1986
MICROCALCULATORIU
HZCOARA PAULIAN
LIVIU IONBSCU
ION RUSOVICI
SHBOROHE CHITA
Nivelul .1 de întrerupere funcţio¬
nează permanent şi deserveşte o
rutină care rezolvă problemele de
codare a claviaturii, clipirea
cursoarelor şi incrementarea ceasu¬
lui de timp real. Una din cele mai
importante implicaţii ale acestui
fapt este aceea că secvenţa de
oprire a unui program utilizator cu
instrucţiunea HLT nu funcţionează
corect (aşa cum sânt date exemple
in unele lucrări de programarea
microprocesorului 8080):
De fapt, instrucţiunea HLT tre¬
buie interpretată mai corect drept
'wait for interrupt" (aşteaptă
întreruperea) decit o oprire totală
a procesorului. In manualul Intel
se specifică că procesorul 8080
iese din starea de HALT doar la
RESET sau la activarea pinului INT
(cu condiţia ca bistabilul INTE să
fie activ). Deci la orice întreru¬
pere recunoscută, procesorul iese
din starea de HALT, după executarea
întreruperii şi trece la execuţia
instrucţiunii imediat următoare lui
HLT, care in exemplul de mai sus nu
este specificată, ducind la rezul¬
tate imprevizibile.
Rezolvarea corectă a situaţiei de
mai sus se face cu instrucţiunea
RST7, care este tratată de către
monitor ca un punct de breakpoint.
La întilnirea ei, procesorul execu¬
tă un CALL la adresa 38H unde se
află un vector spre rutina din
monitor ce execută salvarea stării
curente a procesorului; urmează
apoi revenirea in monitor şi afişa¬
rea mesajului "Honitor controi".
De asemeni instrucţiunea DI (di-
sabie interrupts) trebuie folosită
cu multă grijă. Este important de
reţinut faptul că la fiecare 20
msec. apare o întrerupere şi că un
DI pe o perioadă mai lungă duce la
pierderea corectitudinii ceasului.
Programele utilizator nu trebuie să
“omoare" decit pentru perioade
scurte sistemul de întreruperi
(circa 500 instrucţiuni).
0 altă consecinţă demnă de remar¬
cat este aceea că nu se pot obţine
întirzieri prin bucle software
decit dacă acestea nu sint critice.
Cauza este evidentă: lungimea exe¬
cuţiei unei rutine pe nivelul 1 de
întrerupere este foarte variabilă,
funcţie de diverşi parametrii cum
ar fi valoarea momentană a variabi-
.ie lor ceasului de timp real, faptul
că este sau nu o tastă apăsată,
momentul aprinderii sau stingerii
cursorului (sau cursoarelor) etc.
Ca urmare, prin natura asincronă
a apariţiei intreruperilor faţă de
programul rulat nu se poate conta
oe valori exacte de timp ale bucle¬
lor software. Pentru perioade de
timp ce depăşesc sute de milisecun-
da, problema se rezolvă insă foarte
elegant chiar cu ajutorul întreru¬
perilor. Că presupunem că dorim să
obţinem o intirziere de 160 msec.:
mvi b,8 ; 8 * 20 ms = 160 ms
de110:
hlt ;Aşteaptă întrerup,
der b ;A venit
inz dell0;Dacă contorul nu e
ret ; zero, mai aşteaptă
Rutina de mai sus este foarte
bună pentru timpi relativ lungi. In
cazul în care dorim să obţinem
întirzieri mai scurte, se poate
folosi nivelul de întrerupere 5
(aşa cum vom arăta mai jos).
Datorită flexibilităţii sistemu¬
lui de întreruperi al microcalcula¬
torului L/B881, există posibilita¬
tea execuţiei unei rutine suplimen¬
tare pe nivelul 1. Dacă este nece¬
sară execuţia unei părţi a progra¬
mului utilizator la fiecare 20
msec., se poate reiniţ ializa în
acest scop vectorul nivelului 1.
Sint două cazuri: cind rutina uti¬
lizatorului trebuie executată îna¬
inte de rutina monitorului sau după
aceasta. In primul caz Soluţia este
deosebit de simplă, una din posibi¬
lităţi fiind:
inirl: Iniţializarea nivelului
; 1 de întrerupere
lhld irl+1;Se salvează vecto-
shld temp ; rul original
lxi h,nir;Se pune noua adre-
shld ir1+1; să
;Alte instrucţiuni
... ; ale programului.
nir: ;Aici este noul punct de
push h ; intrare a intreru-
push d ; perilor, nivel 1
push b ;Salvarea registre-
push psw ; lor
... ;Corpul rut inei de
*.. ; pe 'întrerupere
pop psw
pop b ;Se restaurează re-
pop d ; gistrele
lhld temp ;Se readuce valoarea'
xthl ; originală ce se
ret ; schimbă cu cea a
jregistrului HL din stivă
rl equ 0FF04h
La ieşirea din programul utiliza-
or, trebuie refăcut sistemul de
ntreruperi astfel:
In al doilea caz, soluţia este
pină la un punct similară, în sen¬
sul că se modifică la fel vectorul
spre rutina din monitor şi se exe¬
cută apoi următoarea secvenţă:
nir:
xthl ;Se salvează adresa de
shld templ; întoarcere
lxi h,user;Se pune in loc
xthl ; noua adresă
push h
lhld temp ;Se recuperează
xthl ; adresa rutine
normale ce se pune in
stivă şi apoi se revine
Alte instrucţiuni
push h
push psw;Se salvează regiştrii
pop psw;Se restaurează
lhld templ;Se recuperează
xthl ; adresa de intoar-
ret ; cere şi se revin:
; din întrerupere
Deşi metodele de mai sus nu s|,nt
singurele posibile, ele asigură o
flexibilă manevrare a nivelului 1
de întrerupere. Trebuie reţinut
faptul că rutina din monitor coman¬
dă circuitul 8259 şl in funcţie de
contextul programului utilizatorul
va folosi una sau alta din metode.
In primul caz, utilizatorul va
trebui să aibă în vedere comandarea
circuitului 8259 în cazul in care
rutina respectivă trebuie şă poată
fi întreruptă la rîndul ei de un
alt nivel de prioritate mai ridica¬
tă. In al doilea caz orice nouă
întrerupere va întrerupe execuţia
rutinei in curs (chiar provenind
din nivelul unu dacă rutina utili¬
zatorului este suficient de lungă),
datorită faptului că rutina din
monitor "rearmează" atit controlo¬
rul de întreruperi 8259 (printr-un
SEOI - Specific End Of Interrupt),
cit şi procesorul (EI).
Nivelul 4 de întrerupere este ,
folosit de monitor in conjuncţie cu
nivelul 5 pentru a asigura funcţia
de bază a citirii datelor de pe
casetele magnetice. La fiecare
front crescător provenit din bandă
se generează o întrerupere pe nive¬
lul 4 care execută o rutină de
iniţializare a timerului 2 cu o
valoare standard de polare a intră¬
rii de casetă; practic, sistemul
este analog cu un monostabil de
precizie obţinut prin software. In
momentul in care timpul prescris
s-a scurs, timerul 2 generează o
întrerupere pe nivelul 5 care exe¬
cută o rutină ce asigură citirea
corectă a valorii bitului din in¬
trare, făcind şi asamblarea in oc¬
teţi.
La scrierea datelor, se foloseşte
doar nivelul 5 care execută o ruti¬
nă ce iniţializează timerul 2 in
funcţie de valoarea bitului ce
trebuie transmis. Ieşirea semnalu¬
lui audio este chiar ieşirea 0UT2.a
timerului 2.
Nivelul de întrerupere 4 nu poate
fi utilizat in alte Scopuri; din
contră insă, nivelul 5 prezintă
facilităţi deo'sebit de interesante
pentru programatori, din care vom
scoate citeva in evidenţă in cele
ce urmează.
Hai devreme arătam că nu pot fi
obţinute valori de temporizări
foarte scurte şi exacte prin utili¬
zarea nivelului 1 de întrerupere.
Datorită faptului că nivelul 5 este
generat de ieşirea QUT2 a tinieru
2, se poate programa timerul
orice valoare de timp (rezoluţ
fiind chiar un tact de proce
adică 727 nanosecunde) şi aşte
întreruperea respectivă. In ac
caz însă, este foarte important
nivelul de întrerupere 5 să fie
mai prioritar, altfel nivelul 1 ţ
altera valorile de timp aşteptat:
Iată un exemplu:
ini ic: ; Iniţializări
lxi h,usr5ir;Adresa rutinei
shld ir5+l ; utilizatorului
mvi. a,prior ;Noua prioritat
out intctO
in intctl ;Se modifică m
ani 11011111b ; ca (nivelul
out intctl ; 5 activ)
mvi a,true ;Iniţializează ş
sta test ; semaforul
mvi a,vallow;Iniţializare
out timer2 ; timer2
mvi valhig
out timer2
wait: ;Aici testează dacă s-a
lxi h,test ; scurs timpul
a ;Gata?
loop ;Nu, mai aşt
;Al te instru
; uni
intctl ;Repoziţionarea
100000b ; măştii iniţial
intctl
a,oldpr ;... şi a priori
intctO ; tăţii normale
;Alte instrucţl-:
; uni
;Rutina ce se execută pe
i psw ; întrerupere
a ;Şterge semaforu
test
a,seoi5 ;Se reiniţiali-
intctO ; zează 8259
seoi5 equ 65h
prior equ 0C4h
oldpr equ 0C7h
ir5 equ 0FF14h
true equ OFFh
vallow ;Valori definite de
valhig ; utilizator funcţie de
; durata temporizării
In exemplul de mai sus nu a fos
iniţializat modul de lucru
timerului 2, care se poate face fi
in modul BCD zecimal, fie in modu
hexazecimal (in primul mod factoru
de divizare maxim este 9999,
timp ce in al doilea este 65535).
Nivelul 5 de întrerupere poate f
folosit şi în scopul declanşări
execuţiei unor rutine particul
programului utilizator ce necesit
un timing foarte precis (cum ar
simularea unor USART-uri prin soft
ware).
Deşi dificil de implementat (şi
mai ales greu de depanat datorită
naturii asincrone faţă de programui
principal), rutinele pe întreruperi
oferă satisfacţii deosebite progra¬
matorului, odată puse la punct.
(CONTINUARE IN NUMĂRUL VIITOR)
881/Hon (C) 1985 Lixco Software MACRQ-80 3,36 17-Mâr-80
User Low Level Monitor Routines
381/Mon (0 1985 Lixco Software MACR0-80 3,36 17-Mar-80
User Low Level Monitor Routines
oolo
pgen
equ
0021
pgenl
equ
0000
intetO
equ
0001
intctl
equ
F800
rowl
equ
OOC3
icw3
equ
00C7
icw4
equ
FF00
ram
equ
FF00
stack
equ
003B
term
equ
003F
cwtO
equ
0518
val 00
equ
00B1
cwt2
equ
00BF
cwt20
equ
0075
val211
equ
0013
val21h
equ
1
OFSOOh
0C3h
0C7h
OFFOOh
esave equ
> ds
esave equ
ds
fsave equ
0FF2Ah
2
0FF2CN
. 2 '
0FF2Eh
2
0FF30h
2
3Fh
518h
OBîh
OBFh
75h
13h
org
ram
FF3A
FF3B
estat
ds
equ
2
0FF3Ah
1
FF00
irO
equ
ds
OFFOOh
3
entr
equ
ds
0FF3Eh
1
FF03
kstap
equ
ds
equ
0FF03h
FF3C
sreg
equ
0FF3Ch
1
FF04
irl
0FF04H
| FF3D
byte
equ
0FF3Bh
FF07
cont
ds
equ
ds
3
0FF07h
1
FF3E
badrl
ds
equ
1
0FF3Eh
FF08
lr2
equ
0FF08h
ds
2
ds
3
FF40
badr2
equ
0FF40H
FF0B
cursw
equ
OFFOBh
biadrl
ds
2
ds
1
OFFOCh
FF42
equ
0FF42h
FF0C
! r3
equ
&iadr2
ds
1
ds
3
FF43
equ
0FF43h
FF0F
countl
equ
OFFOFh
i
ds
1
FF10
ir4
equ
OFFIOh
FF44
cursw2
equ
0FF44h
ds
3
ds
1
FF20
FF23 ’
FF26
FF28
cschar equ
; ds
ir5 equ
ds
dschar equ
ds
ir6
kstat
equ
ds
0FF18h
3
OFFIBh
ds
chabuf equ
ds
rvect equ
ăvect equ
0FF26h
2
0FF28h
2
FF61
FF63
FF64
IT
0FF32h
1
0FF33H
2
0FF35h
0FF37h
1
0FF38h
ebuff equ
ds
ţerapwd equ
lempbd equ
ds
****************
csync equ 0FF60h
ds 1
OFF45H
1
0FF46H
1
0FF47h
3
0FF4Ah
3
0FF4DH
16
OFFSDh
2
OFFSFb
1
rowpag equ
0FF61h
2 ; No. of rows
0FF63h'
1 ! Paging on sc
0FF64fi
1 ; Lines counter
881/Mon (C) 1985 Lixco Software MACR0-8Q 3.36 17-Mar-8
User Low Level Monitor Routines
Symbols
ASCHEX
0063
BADR1
FF3E
BADR2
FF40
EEEP
0390
KGÎN
FF8C
BEGTXT
KI
0008
0018
FF4D
01A1
FF45
FF80
024E
FF38
031B
FF2E
FF60
02FE
Ba
0007
BELL
007D
881/Mon (0 1985 Lixco Software MACRQ-80 3.36
User Low Level Monitor Routinbs
FF65 tabind equ
? ds
FF66 tabtab equ
; ds
FF77 flagnp equ
; ds
FF78 pageno equ
17-Mar-80 PAGE 1-16
0FF65h
1 ; Char's counter in line
0FF66h
17 ; Tab's table
0FF77h
1 î No page number (if 0)
0FF78h
BFLAG
BRSET
BYTE
CAS0UT
CLDIS
CLSTA
CODBEG
C0RR
CR
CRCMD
CROIJT
CSTAT
CWINIT
FF92
0372
FF3D
0309
019E
0045
FF7E
0245
000D
015C
01CB
FF3A
02AD
BIADR1
BS
CAN
CBUFF
CLDIS1
CNTBIP
CODMAX
C0RR05
CRC
CRCRUT
CSAVE
CSYtC
CWRD5
BIADR2
BSCMD
CASEND
CHABUF
CNTR
CONT
COUNT
CRC03
CRIN05
CSCHAR
CURSW
CWREND
FF43
016C
029D
FF1F
01B6
FF3B
FF07
FF90
031F
0285
FF13
FFOB
02F3
BLINK
BSDCMB
CAS1N
CINIT
ase
CNVNM
CONV
COUNT1
CRC05
CRINIT
CSET
CURSW2.
CWTO
0093
0196
02E1
02BE
01AC
0224
021B
FFOF
0334
026B
0355
FF44
003F
?
ds
3+1 ; 3 bytes for page number & OOh
î''
CNT1
007F
CWT2
00B1
CWT20
OOBF
DCURS
FF33
FF7C
begtxt
' 0FF7Ch
8
DEXÎT
0184
DISP
0170
DPRÎO
0190
DPRINT
0187
equ
DSCHAR
FF17
DVECT
FF23 .
ERMSG
0040*
ERORMS
0Q3C
codbeg
ds
2 ; Header's begin
ERRd
0006
ESAVE
FF2C
EXIT
0113
EXTSET
036E
FF7E
equ
0FF7£h
FF
oooc
FLAG
FF63
FLAGNP
FF77
FREE
FF97
ds-
14 ; Assenbler variables
FSAVE
FF30
GETCH
00A7
6ETH05
OOBC
GETHX
00B8
FF80
codmax
equ
codbeg+2
GETNfi
0009
GLOBAL
FF86
GNM05
OOOB
GNM10
001F
FF82
symbeg
equ
codmax+2
GNM15
0027
HEXASC
0073
HEXERR
003B
HILO
OOAÎ
FF84
syrabmx
global
equ
symbeg+2
HTCMD
011D
HTDCMD
0188
ICW3
00C3
ICW4
OOC7
FF86
equ
symb!iix+2
IN10
01F3
INITS
0001*
INPIJT
01DB
INPUTC
0218
INTCT0
0000
INTCT1
0001
IRO
FFOO
IR1
FF04
FF8C
begin
equ
OFFSCh
IR2
FF08
IR3
FFOC
IR4
FF10
IR5
FF14
ds
2 j Text begin, after first «arker
IR6
FF18
IR7
FF1C
IRD4
0277*
IRD5
027D*
FF3E
max
equ
0FF8Eh
IWR5
02BC*
KBUFF
FF32
KSTAP
FF03
KSTAT
FF1B
count
ds
2 ; Text superior limit
LF
000A
LFCMD
0165
LFCNTR
FF64
LOCRT
00D3
FF90
equ
0FF90h
8
LSAVE
FF2A
MA1N13
0007*
MAX
FF8E
MCURS
FF35
ds
2 ; Text final location (second marker)
n.
MIC
0163
MSG3
02D3*
MVSR
0253
NMOUT
0233
FF92
bflag
0FF92h
•
NULL
0046*
NWSTR’l
02D8
NWSTRI
02D5
ONKEY
0340
equ
i,
0*Y05
034E
OSET
0380
0SET1
033C
0UT05
0103*
FF94
rsvect
ds
2
<;
OUTPUT
01 CD
OVECT
FF4A
PAGENO
FF78
PAGRUT
01D9*
equ
0FF94h
PCSAVE
FF28
PGEN
0010
PiGENl
0021
PR10
011E
ds
3
V
PR20
0131
PR30
0141
PR35
014C
PR40
0156
PRINŢ
0113
PSET
037B
RAM
FFOO
RETURN
003
FF97
Î ********* end of "taboo sequence ***********
REVON
010D
REVSW
FF37
RFLAG
FF46
R0W1
râOO
free
equ
0FF97h
ROWPAG
FF61
RSTART
)038
RSVE T
FF94
RVECT
FF20
,
. SB2
0031
^RDAT
0030
SERDR5
0088
SERDRV
0087
end
SERSTA
0031
SI
000F
SO
OOOE
SPOUT
01C6
i
SPSAVE
FF26
SREG
FF3C
STAO<
FFOO
START
0000
STR05
004C
SIRIO
0057
STR15
005A
STRIST
0048
:
SUCCES
0004*
YMBE
FF82
SYMBMX
FF84
TABIND
FF65
..V
TABTAB
FF66
TEMPBD
FF5F
TEMPWD
FF5D
TERM
003B
- :
TIMERO
0010
TIMER1
0011
TIMER2
0012
TIMSTA
0013
TWQSET
0263
UAR
001E
UIC
Q1C5
VALOO
0518
VAL21H
0013
VAL21L
0075
VTCMD
0148
WAITMS
02D2
• Si
WDCAS
0304
WDOUT
0233
WDSTA
025E
XVECT
FF47
TEHNIUM 9/1S8S
No Fatal error(s)
ai cincilea dinte nu trebuie să'fl
poată face rotirea manuală ajl
autoturismului. 9
4. Reglarea cursei pedalei dej*
Se face cu ajutorul piuliţei E fl
de aşa manieră ca jocul j să 11
prins în domeniul 0,2—0,5 mm!
care se strînge piuliţa de blocaj!
toată perioada cursei pedalei
frînă, contaciorul de stop trebu
comande aprinderea becuriloi
frînă spate „STOP*.
Verificarea cursei pedalei de*
(fig. 6). Este de reţinut faptul
deplasarea totală a pedalei de
trebuie să se asigure o cursă |
pietă a pistonaşelor în cita
principal de frînă.
La verificarea cursei pedall
frînă pentru fiecare circuit în |
aplicînd în „F“ un efort de 3Q
trebuie să se obţină valorile:!
circuit frînă faţă (K 75 mm |
Special; K 85 mm Oltcit Club
cuiîul frînei faţă deschis); b i
cuit frînă spate (K = 100 mm;
Special, Oltcit Club; circuitul ţ
fior, această frînă este indepen¬
dentă de sistemul de frînâre princi¬
pal, fiind asigurată prin cît'e
două plăcuţe ce acţionează asupra
discurilor montate la ieşirea din cu¬
tia de viteze. După suspendarea
părţii din faţă a autoturismului
se execută reglarea excentricelor,
după-ce mai întîi s-a împins la podea
în poziţie* maximă levierul de co¬
mandă al frînei. Se asigură că levie¬
rele A (fig. 5) se sprijină pe (imitatorul
etrierelor în ,X‘ (dacă reglajul nu este
făcut la limita de atingere, se desfac
contrapiuliţele de comandă). La re¬
glarea cablurilor de comandă C şi D
ale frînei de securitate, mai întîi se
asigură că levierele A sînt sprijinite
~în „x“, iar opritoarele tecilor cablu¬
rilor şînt bine poziţionate în locaşu¬
rile lor. Totodată, se asigură o dife¬
renţă maximă L, şi L 2 de 1,5 mm în¬
tre cablu şi traversă (în această po¬
ziţie paţonierui se găseşte perpen¬
dicular pe baza autorismului). In
continuare se acţionează asupra
şuruburilor de reglaj B'pentru roti-
Dr. ing. TSAIÂW CANŢĂ
Controlul şi reglarea presiunii li¬
mitate se execută cu autoturismul în
ordine de mers (neîncărcat), pneu¬
rile la presiunea normală şi înăl¬
ţimile ia punţile faţă şi spate verifi¬
cate (la puntea faţă: b, - 230 t 10
mm la Oltcit Special şi 223 ± 10 mm
la Oltcit Club — măsurată între par¬
tea cea mai de jos ă lagărului braţu¬
lui inferior şi planul de sprijin al roţi¬
lor; la puntea spate: h s 324 ± io
mm— măsurată între partea cea
mai de jos a tubului traversă al
punţii spate şi pianul de sprijin al
roţilor). Se menţionează că diferen¬
ţele de măsurători între partea
stîngă şi cea dreaptă (puntea faţă),
precum şi la extremităţile tubului
traversă (puntea spate) nu trebuie
să depăşească 10 mm. Totodată, se
arată că pentru a obţine corect
aceste valori se repoziţionează ba¬
rele de torsiune (un dinte la bara de
torsiune faţă modifică înălţimea cu
i mm, iar în spate cu 3 mm). După
demontarea conductei de alimen¬
tare la etrierul spate stînga, se mon¬
tează în locul ei un manometru cu
scala de la 0 la 100 bari. Apoi se
apasă lent pedala de frînă şi se ci¬
teşte presiunea de alimentare a frî¬
nei or spate, care trebuie să fie cu¬
prinsă între 24 şi 28 bari. Daca nu
corespunde, se deformează supor¬
tul 3 pînă la obţinerea valorii în do¬
meniul prescris (fig. 4 în care: 1 —
{imitator de frînare complet; 2 —
pîrghia de comandă; 3, 4 — suport;
5 — arc de compensare; 6 — arc de
comandă al limitatorului; 7, 8 —
şuruburi; 9 — rondelă; 10 — ştift). în
final se montează conducta de ali¬
mentare folosind o garnitură de
etanşare nouă, iar racordul se
strînge la cuplul de 0,9daN.m.
Reglarea poziţiei limitatorului.
Cu autoturismul încărcat şi insta¬
laţia aerisită se încarcă puntea
spate pînă la obţinerea valorii h s
310 mm, după care se controlează
jocul j 3 mm între arcul 6 şi pîrghia
de comandă 2 (fig. 4). în acelaşi
mod se poate modifica jocul j, prin
deplasarea suportului 3 al limitato¬
rului, cuplul de strîngere al şurubu¬
lui de fixare al limitatorului fiind de
1,1 daNm.
3. Reglarea frînei de securitate
(mină). După cum s-a arătat ante-
faţă deschis); c — circuit frii^B
şi spate (K 60 mm Oltcit
K - 70 mm' Oltcit Club). VjlH
5. Lichidul de frînă. ConstrudM
a recomandat următoarele tipţfH
lichid de fr]nă pentru gama ai|H
nsmeior Oltcit: Lifrom 010, !|H
SY şi LOCKHEED L55 (elaboB
după normele. SAE J 1703, NflM
40 V şi NFR 126 40S). La orice*
pletare sau înlocuire totală a licifl
lui, trebuie să se ţină seama de ia
că poate avea loc precipitarea)
separarea unor componente i
conduce la depunerea de guml
conducte şi în consecinţă ia bli
rea instalaţiei. Din acest motiv*
interzis a se completa cu orice?
chid de frînă în afara recomandă
uzinei constructoare. Se pi
zează că ceie trei lichide recprf
date sînt compatibile între ele.
alt parametru important este „c
. elastomerii" ;
FRÎNĂ DE SECURITATE
SPATE
REGLARE CURSĂT
PEDAL
patibilitatea
care sînt fabricate garniturile, |j
tru a evita gonflaren sau chiar i
varea lor.
6 . Cuplurile recomandate la hi
rile de întreţinere şi reparaţii)
daN.m: 5 (fixare disc frînă spat?
butuc); 4 (fixare etriere spat®
braţ); 0,35 (şurub ghidare plai
de frînă); 0.4 (fixare şurub aerj
etriere spate); 0,6 — 0,85 (fixaţi
pac protecţie iimiîator de im
1,1 (clemă fixare conductă); 1,1
jxare limitator pe suport limitai
5,5 — 6 (fixare etrier faţă pe cutii
[viteze); 3 — 3,5 (fixare leviere, 1
cie mină pe etriereie faţă); 0,3!
0.55 (fixare şurub aerisire pe el
ruî faţă); 1,5 (piuliţă reglaj fi
frînă de mînă); 2,3 (fixare ansan
'Înlocuire cilindru
principal
ÎNLOCUIRE PLĂCUŢE"
ÎNLOCUIRE PLĂCUTE
mMrmmr
PURJARE CIRCUIT
SPATE
REPARARE ETRIER
PARARE r-
FRiNA SPATE
REGLARE
iABLURI
rea excentricelor, astfel încîî plăcu¬
ţele de frînă să fie la limita de con¬
tact cu discul de frînă în punctul de
fulaj maxim al discului,
Pentru controlul frînei de securi¬
tate se manevrează de mai multe ori
levierul de comandă, verificîndu-se
dacă reglajul se menţine şi dacă sis-
:0NTRCL Si" REGLaj
capac rezervor lichid de frînă);
— 0,9 (fixare pompă centrală p(
biier); 0,53 (fixare pedalier); H
(fixare întrerupător stop frînă;
pedalier); 2,15 — 2,45 (fixare flă
pe braţ şi pe puntea spate).
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) ;
TEHNIUM 9/1
• REGLARE PRESIUNE temui de blocare funcţionează. .Le-'
_ vierul de comandă acţionat pînă la
REGLARE POZIŢIE
(URMARE DIN NR. TRECUT)
ÎNLOCUIRE Pj
DE ' FR1
ÎNLOCUI R
DE
CABLU
FRÎNĂ
REGLARE
DE SECI
l frînS
JRITATE
Întreţinerea ş
1 REPARAREA
' FRÎNEL0R
: OLTCIT
1
FRÎNĂ DE
SERVICIU
L - 1
L™_.
I
;
Tipul
automobilului
Număr Distanţa între
de contactul
cilindri ruptorului
Parametrul Dwell
Dacia 1 100
Dacia 1 300
Oltcit Club
Renault 10
Renault 16
Fiat 1 300—1 500
Fiat 125
Fiat 850
Skoda 100 S
Skoda 1 000 MB
Skoda 120
Moskvici 408
Moskvici 412
Lada 1 200
Lada 1 500
IVIIH Al STHATULAT
Realizarea valorii nominale a pa¬
rametrului Dweli şi corecta pozitio-'
nare a momentelor de închidere a
contactelor se dovedesc hotărî-
toare pentru performantele moto¬
rului Semnificaţia acestui parame¬
tru, cunoscută in general, pleacă de
!a geometria camei şi se poate ex¬
prima fie unghiular, fie procentual.
Luînd în considerare figura 1, va¬
loarea unghiulară a parametrului
Dwell reprezintă tocmai unghiul
corespunzător timpului în care
contactele ruptorului se menţin în¬
chise, ' t| ; exprimarea procentuală
este data de raportul:
D W ~1Q0—— j%) sau
t Ol.fi
se poate face fie folosind relaţia
precedentă, fie utilizînd nomogra-
mele din figura 2 (în care RAC este
unghiul de rotaţie a arborelui cotit).
Constructorii indică valoarea pa¬
rametrului Dweli pentru fiecare
produs în parte, tabelul alăturat cu-
prinzînd aceste date pentru unele
vehicule _ frecvent întîlnite în ţara
noastră. în cazul în'care pentru un
anumit tip de motor nu se găseşte
valoarea exactă, parametrul Dwell
poate fi adoptat apreciativ pentru
motoarele în patru timpi astfel; ia
construcţiile cu doi cilindri 98—126
RAC. la cele cu patru cilindri
48—62 RAC, la cele cu şase ci¬
lindri 38—43 RAC, iar ia cele cu
opt 24-32 RAC.
Trebuie să se ştie că neraspecta-
reâ valorii nominale a parametrului
Dwell are grave consecinţe asupra
dezvoltării de putere şi a consumu¬
lui de carburant. O valoare interi-,
oară â parametrului Dwell (deci un
timp inferior de închidere a contac¬
telor) conduce ia micşorarea ener¬
giei ce se acumulează în circuitul
primar, ceea ce. evident, va deter¬
mina şi o. reducere a energiei de
descărcare prin scînteiere b, ar ir ea
parametrului Dwell are drept con¬
secinţă limitarea timpului de des¬
cărcare prin scînteiere, cu acelaşi
rezultat, creînd, în plus, yericolui de
în care i\ a este unghiul corespun¬
zător timpului în care contactele
ruptorului sînt deschise, T re¬
prezintă unghiul dintre d.ouă aprin¬
deri succesive la cilindri (la motoa-
tele în patru timpi 180 pentru con-
strucţiile cu doi cilindri, 90° pentru
cele cu patru cilindri, 60 c pentru
cele cu şase cilindri şi 45 ;> pentru
cele cu opt cilindri), iar i este nu¬
mărul de cilindri
Legătura dintre cele două moduri
de exprimare a• parametrului Dwell
In finalul acestei prezentări este
nevoie să; se sublinieze că simpla
măsurare cu lera a distanţei între
contacte nu este, suficientă întot¬
deauna pentru punerea la punct a
aprinderii şi iată de ce. S-a arătat ca
obţinerea unei scîntei de buna cali¬
tate este implicit legată de realiza¬
rea valorii maxime a curentului în
circuitul primar, l rnax , adică după
scurgerea unui tijmp t, în care con¬
tactele ruptorului stau închise (fig.
4). Acest timp corespunde unei pe¬
rioade unghiulare « . masurata pe
cama ruptorului (fig. 1). care se
face. cînd,cama părăseşte pintenul
pîrghiei contactului mobil în punc¬
tul A şi îl atacă în B. Unghiul cores¬
punzător duratei de închidere a
contactelor poate * fi modificat de
gradul de uzură a pintenului pîr¬
ghiei contactului mobil, de uzura
camei, de geometria suprafeţelor
contactelor şi de poziţionarea reci¬
procă a acestora, de aşezarea rul¬
mentului axului ruptorului, de
uzura axului şi de construcţia pîr¬
ghiei ruptorului. lată, de exemplu,
ce influenţă poate avea uzura profi¬
lului camei. In cazul unei came cu
geometrie corectă, distanţa între
contactele H (fig. 1) este determi¬
nată de distanţa h dintre raza R] a
cercului exterior al profilului şi raza
R a cercului pe care se găsesc
punctele A şi B, amplificată cu ra¬
portul braţelor de pîrghie ale rupto¬
rului:
supraîncălzire a primarului bobinei
de inducţie la turaţii joase. Efectul
este o aprindere nesigură şi ane¬
mică, urmata de o ardere lentă, de¬
fectuoasă, a amestecului carbu¬
rant.
Controlul parametrului Dwell se
'face cu motorul la ralanti sau la cel
mult 1 200 rot/min folosind dia¬
grama tensiunii primare; aşa cum
s-a mai arătat, durata fazei a IIl-a
reprezintă chiar valoarea parame¬
trului Dwell exprimată unghiular.
Daca în urma determinărilor re¬
zultă valori necorespunzâtoare, pri¬
mul incriminat trebuie să fie dis¬
tanţa între contactele ruptorului: o
valoare prea mare a parametrului
Dwell este indiciul unei distanţe
prea mici între contacte şi invers —
din motive uşor de observat. Din
acest motiv, înainte de măsurarea
acestui parametru, este necesar să
se verifice distanţa între contacte;
pe de altă parte, dependenţa men¬
ţionată permite să se efectueze re¬
glajul distanţei între contact^je rup-
torului fără utilizarea ferelor.
Parametrul Dwelf mai poate servi
şi pentru aprecierea calităţii camei
ruptorului, folosind în acest scop
imaginile suprapuse ale tensiunii
primare de la toţi cilindrii (fig, 3). La
un motor cu o camă a ruptorului
perfectă, momentele închiderii tre¬
buie să se suprapună. Din cauza
imperfecţiunii fabricaţiei sau a uzu¬
rii neuniforme, geometria camei
poate fi deteriorată, ceea ce are ca
efect abateri unghiulăre ale mo¬
mentului de închidere a contacte¬
lor. Pe diagrama menţionată a ten¬
siunii primare aceasta se manifestă
prin suprapunerea liniei care repre¬
zintă starea închisă a contactelor la
toţi cilindrii; aşa cum se arată şi în
figura 3, suprapunerea limită admi¬
sibilă este de 3 RAC. Cînd această
condiţie nu este satisfăcută, cama
poate avea două defecţiuni: fie du¬
ratele de închidere (respectiv q ; ) nu
sînt uniforme pentru toţi cilindrii,
fie parametrul Dwell este acelaşi,
dar distribuţia unghiulară a mo¬
mentelor de deschidere nu este
uniformă (de exemplu, la un motor
cu patru cilindri în patru timpi nu
este de 90 RAC). Aceste două de¬
fecţiuni pot fi decelate în diagrama
tensiunii primare determinînd mo¬
mentele de închidere şi deschidere
ale contactelor pentru toţi cilindrii;
dacă abaterile sînt mai mari de 3
RAC, cama trebuie înlocuită, de¬
oarece geometria ei nu mai poate fi
restabilită prin recondiţionare.
La o camă uzată, raza cercului
exterior se reduce R’i < R 1( trăgînd
după sine şi micşorarea diferenţei
de raze, aşa încît
Dar la reglajul cu lera operatorul
reface distanţa nominală H, ceea ce
face ca punctele A şi B să se depla¬
seze în A’ şi, respectiv, B’. Din figura
1 se vede că efectul este mărirea
unghiului de închidere, <*’?>■«}, cu
efectele menţionate. în acest caz,
respectarea distanţei nominale în¬
tre contacte, recomandată de con¬
structor, nu mai este raţională, fiind
necesară o valoare inferioară a
aceste mărimi.
lată de ce, mai ales'la motoarele
cu state de serviciu mai importante,
reglajul aprinderii trebuie făcut în
mod obligatoriu nu cu lera, ci după
parametrul Dwell.
TEHNIUM 9/1986
ANTENE I
Datorită perfecţionărilor în tehni¬
ca emisiei şi în. construcţia recep¬
toarelor au devenit posibile recepţii
TV de la distanţă şi, ca atare, în
multe localităţi se pot recepţiona
două sau mai multe programe. Pen¬
tru aceste situaţii se pot utiliza mai
multe soluţii:
1. Utilizarea a două (sau mai mul¬
te) antene dimensionate şi orienta¬
te pentru canalele recepţionabile,
cu cablu de coborîre individual.
Deşi este foarte simplă ca realizare,
soluţia este neeconomică, în spe¬
cial cînd lungimea cablului de co¬
borîre este mare. Această soluţie se
foloseşte numai în cazul particular
cînd avem de-a face cu două canale
adiacente (alăturate) pentru care
orientarea este diferită. în acest
caz, separarea cu filtre este foarte
dificilă şi greu abordabilă de către
amatori, mai ales în domeniul UIF
şi, ca atare, putem utiliza această
soluţie, chiar cu dificultăţile legate
de costul ridicat al cablului.
2. Utilizarea cuplării antenelor prjn
filtre la un cablu de coborîre unic. în
acest caz avem două posibilităţi:
2.1. Folosirea filtrelor cu constan¬
te concentrate (condensatoare şi
bobine), ca în figura 1.A. în acest
caz se face separarea pe principiul
filtrelor „trece-sus“ şi „trece-jos“.
Soluţia se foloseşte atunci cînd avem
de recepţionat staţii din benzi dife¬
rite. în cazul în care canalele sînt în
aceeaşi bandă, este o problemă
obţinerea unei separări corecte cu
filtre simple, iar realizarea filtrelor
de bandă îngustă este dificilă.
2 .2. întrebuinţarea filtrelor cu
constante distribuite, realizate din
cablu, ca în figura I.B. în acest caz,
separarea se face pe principiul „tre¬
ce bandă îngustă", fiind posibilă se¬
pararea chiar şi a canalelor adia¬
cente (chiar dacă mai puţin co¬
rectă).
Filtrele cu constante concentrate
au fost în mai multe rînduri prezen¬
tate în revista noastră şi în literatura
de specialitate şi de aceea în ceea
ce urmează ne vom referi la cazul
filtrelor de bandă cu constante dis¬
tribuite.
18701158411230 1119 j 10261 558 i 530 j 510 I 488 | 470 | 453 437 |
792! 815 1 580 513 î 279 j 265 255 245 | 235 ! 227 219
! 21 i 22 ! 23 ! 24 | 25 j 26 -27 23 j 29 I 30 j 31 | 32 ! 33 I
| 1991196|193!190 1871184 j181i1791177 174|
05 | 103 i 101 100 | '98 1 97 95 ţ 94 -92 1 91 i 90 j 89! 87!
38 ! 39 ! 40 ! 41 | 42 i 43 i 44 ! 45 ! 46 |
171 169 i 167 i 164 1 162 | 160 ! 158 | 158 j 154 i 152 j mi 149 1147 j
85 ( 84 | 82 | SI i 80 | 79 i 78-J -77'). 76 j 75 j 74,5)73,5
! 52 j 53 , 54 ) 55 j. 58 I 57 \ 58'!
41 j 140 1 137) 135'1341133 131 ^30 128 1127 1126
.7(5^6?, ă!60,W,5| 67168,5’65,5!'" 65 j 64 [63,5~! 63'
racterul inductiv sau capacitativ al
segmentului respectiv de cabiu.
Sintetic avem situaţiile urmă¬
toare:
1. Dacă impedanţa de sarcină a
unei linii este egală cu impedanţa
caracteristică a cabluiui, atunci şi
impedanţa de intrare este egală cu
| impedanţa caracteristică.
2. Pentru o linie cu capătul în
scurtcircuit, la distanţele definite
(2k—1)
prin —- A (număr impar de
danţa este nulă.
3. Linia în gol (impedanţa de i
cină infinită) se comportă corni
mentar, avînd impedanţa infinită
punctele A/2.
4. Pentru linia cu lungime mu
piu par de A/2, impedanţa de sarci
este transferată la intrare.
5. Pentru linia A/4 impedanţa
transferă după relaţia:
_ Z 2 c aracteristică
"-intrare Z
sferturi de lungime de undă) avem
rezonanţă de curent şi deci impe¬
danţa tinde ia infinit, iar în «punctele
definite prin multipli de-
8mg. ÎVSIHAS FLORESCU
Aceste fiitre sînt uşor de realizat,
cu condiţia unei execuţii foarte în¬
grijite, cu respectarea atentă a co¬
telor. Abaterea de la cotele calcu¬
late poate conduce la atenuarea to¬
tală a recepţiei pe oricare din ca-
naje.
în cazul în care dorim să separăm
mai multe posturi, putem utiliza cu
succes soluţiile combinate. Pentru
aceasta, în fiecare bandă se separă
canalele cu filtre de bandă, iar între
benzi separarea se face cu filtre cu
constante concentrate.
înainte de a trece la descrierea
principiilor teoretice şi a construc¬
ţiei, mai atragem atenţia că introdu¬
cerea filtrelor de bandă reducînd
banda de trecere a întregului lanţ la
un canal, este obligatoriu ca ante¬
nele să fie dimensionate corect pe
canalul dorit (nu pe principiul „are
banda largă şi merge" şi pe canalul
dorit).
De asemenea, recepţia pe cana¬
lele alăturate celui de bază detfine
practic imposibilă.
De fapt, ce rol are în principal un
filtru este uşor de înţeles. Dacă am
pune direct în paralel cele două an¬
tene, chiar cu respectarea impedan-
ţeior, antena unui canal şuntează
cu o anumită impedanţă antena ce¬
luilalt canal, astfel încît apar feno¬
mene de reducere a semnalului, dez-
adaptare şi dezacordare.
în mod normai, prin filtru semna¬
lul unui canal trebuie să fie transfe¬
rat la ieşire cu impedanţa normală
şi conexiunea celuilalt canal tre¬
buie să prezinte o impedanţă cît mai
mare (teoretic infinită) astfel ca şun-
tarea să fie minimă. Acest lucru tre¬
buie realizat şi cu reducerea la mi¬
nimum a pierderilor.
în figura 2 este descrisă grafic va¬
riaţia cu lungimea a impedanţei unui
cablu cu capătul în scurtcircuit, iar
în figura 3 variaţia impedanţei ca¬
blului cu capătul în gol.
Se poate constata că Ia diferite
distanţe de capătul cablului se pot
obţine valorile dorite ale impedan¬
ţei dacă distanţa este corect deter¬
minată. Semnul pozitiv (negativ) al
impedanţei Or în figură reflectă ea-
Pornind de la aceste considera!
putem reaiiza filtrul ca în figur
Filtru) are cîte două linii scurte
cuit pentru fiecare ramură (GB,
şi, respectiv, DH şi Di), precur
două iinii .de cuplare în sfert de lui
gimedeundă.
Lungimile AB şi DE nu au impoj
tanţă Tn acordarea filtrului, ele fiir»
aiese ia minimum de lungime di
motive de construcţie practică.
Să analizăm funcţionarea filtrul!
pornind de la antena Al (corespui
zător avînd lungimea de undă A,
Semnalul transferat în punctul
la impedanţa de 75 O trebuie \
treacă spre fiderul de coborîre neati
nuat şi să nu treacă spre punctul I
Pentru aceasta, segmentul CD !j
alege ca k^/A şi atunci impedari
văzută dinspre C spre D va fi Z-,
Z b I
= —- şi, fiind nevoie să aibă va
ioarea cît mai mare (Z 1 - <»), esl
necesar ca la k v Zs = 0. Dar, real
zînd segmentul de cabiu de scut
circuit di de lungime 2 -
obţinem condiţia.dorită.
Pentru a nu apărea şuntarea
, lungimea de undă A 2 , se realizea;
segmentul idh ca fiind 2k —
care caz, în orice punct am avea sei
ţionarea, impedanţa este infinil
(pentru A 2 ). î|f
t lungime electrică _ \
Similar se comportă segment*
gb şi gbf pentru a ? recepţionat. I
Dimensiunile sînt date de urmii
toarele reiaţii: i
(bucla de adaptare);
JPL
, _ '^2
2
în condiţiile în care A, > X 2 .
Coeficientul k se alege 1, 2, 3...
astfel ca idh > id, valoarea fiind cu
atît mai mare cu cît distanţa între
canalele recepţionate este mai mare.
Lungimea de undă, utilizată în
calcul este cea electrică, determi¬
nată din:
^electric = k s * *medie 9 canalului
unde k s = 0,66 pentru cablu coaxial
şi k s = 0,83 pentru cablu panglică.
în practică filtrul se realizează ex¬
clusiv din cablu coaxial.
Lungimea segmentului se realizea¬
ză măsurînd între marginile tresei
de ecranare ca în figura 5, dimen¬
siunile dezizolârii şi a capătului izo¬
laţiei fiind ca în figura 8. Capătul ini¬
mii cablului se taie minimum posi-
Dil.
în figura 6 se prezintă modul în
care se face ramificaţia filtrului, iar
în,figura 7 modul de legare a buclei.
în figura 8 este. prezentat modul
de realizare a capătului în scurtcir¬
cuit.
Dimensiunile segmentelor se de¬
termină pornind de la tabelul alătu¬
rat (valorile sînt direct pentru A elec¬
tric cablu coaxial).
Se poate remarca faptul că pen¬
tru canalele superioare precizia mă¬
surării lungimii devine critică.
Antenele se montează pe verti¬
cală, ca în figura 10, la o distanţă D v
mai mare decît sfertul de undă al
canalului cel mai mic. Antena pen¬
tru semnalul mai slab se montează
deasupra. Segmentele de cablu al
filtrului se montează paralel cu pilo¬
nul, fără a fi răsucite colac!
Vom prezenta cazul recepţiei pen¬
tru canalele 8 şi 24 pentru exempli¬
ficare. Antenele sînt prezentate în
figurile 9 şi 11.
Bucla = 510 mm (canal 8)
Bucla B 2 = 199 (canal 24}'
Segmentele de linii din filtre:
bc = 100 mm
cd == 255 mm
gb = 199 mm
bf = 311 (gbf = 510)
di = 510 mm
k = 3
idh = 597 mm
Dv > 255 din motive electrice şi
minimum 355 pentru segmentele bc
şi cd în prelungire (la care se
adaugă lungimile ab şi dc, care nu
sînt mai mici de 100 mm fiecare).
Cablul utilizat va avea impedanţa
caracteristică de 75 il, fiind cu tresa
împletită. Nu se poate întrebuinţa
(în mod special în~UIF) cablu cu
tresa răsucită sau din aluminiu.
Toate conexiunile se vor proteja
cu lac şi se vor închide în cutii din
masă plastică.
Segmentele de cablu se vor lega
de pilon numai cu material izolant
(bandă izolatoare, sfoară etc.) sau
cel mai bine cu aţă de pescuit din
nailon.
OSCILATOARE 1
CU REZISTENTA'
DINAMICA NEGATIVA'
Prof.MIHAICORUJIU,
Liceul „C. A, Rosetti" - Bucureşti
Oscilatoarele electronice repre¬
zintă o clasă de circuite neliniare
care generează semnale electrice
(curent-tensiune) cu o lege de va¬
riaţie în timp sinusoidală, dreptun¬
ghiulară etc., utilizînd în acest scop
puterile de curent continuu livrate
de sursele de alimentare.
Parametrii principali care carac¬
terizează performanţele oscilatoa¬
relor electronice,sînt:
— frecvenţa de autooscilaţie;
— amplitudinea de autoosci¬
laţie;
— impedanţa de ieşire a sursei
echivalente;
— impedanţa de sarcină;
— stabilitatea frecvenţei de au¬
tooscilaţie;
— distorsiunile neliniare ale sem¬
nalelor generate;
— posibilitatea reglării frecven¬
ţei de autooscilaţie;
— tensiunea şi curentul de ali¬
mentare;
— randamentul de transformare
a puterii de curent continuu în pu-
T \VNrt
» u
tere de curent alternativ.
Oscilatoarele electronice reali¬
zate cu un singur element activ pot
asigura performanţe ridicate numai
la cîţiva dintre parametrii enume¬
raţi, alegerea acestor parametri
fiind determinată de cerinţele spe¬
cifice impuse de aplicaţia în care se
utilizează oscilatorul.
Asigurarea unor performanţe ri¬
dicate la mai mulţi parametri con¬
duce la cerinţe contradictorii, re¬
zolvabile numai prin împărţirea func¬
ţiilor pe mai multe etaje.
Clasificarea oscilatoarelor elec¬
tronice se face, de obicei, după na¬
tura elementelor active, respectiv
p'asive, utilizate.
a) După natura lor, oscilatoarele
se împart în următoarele tipuri:
v — oscilatoare cu rezistenţă di¬
namică negativă;
— oscilatoare cu reacţie.
b) După natura elementelor pa¬
sive care asigură reacţia în circuit
(care determină frecvenţa de auto¬
oscilaţie), oscilatoarele electronice
pot fi: >
— oscilatoare LC;
— oscilatoare RC sau RL.
Oscilatoarele LC asigură o stabi¬
litate bună a frecvenţei de oscilaţie
şi furnizează semnale cu, un conţi¬
nut redus de armonici. în aplicaţii
industriale sînt utilizate ca oscila¬
toare de putere în instalaţiile de în¬
călzire prin curenţi de înaltă frec¬
venţă, ca surse de semnale sinusoit
dale în defectoscopia cu ultrasu¬
nete etc.
Oscilatoarele RC au o stabilitate
mai mică a frecvenţei de oscilaţie,
în schimb elementele pasive de cir¬
cuit RC sînt mai adecvate lucrului la
frecvenţe joase. Ele asigură o bună
reproductibilitate cu o tehnologie
simplă şi posibilitatea reglării frec¬
venţei de oscilaţie într-o plajă sufi¬
cient de largă de valori prin modifi¬
carea valorilor de rezistenţe sau ca¬
pacităţi.
în cele ce urmează ne vom ocupa
de oscilatoarele cu rezistenţă dina¬
mică negativă.
Puterea necesară menţinerii os¬
cilaţiilor într-un circuit oscilant
LCR poate fi furnizată de un ele¬
ment activ de tip dipol conectat în
circuit, care pe caracteristica cu¬
rent-tensiune prezintă o regiune cu
rezistenţă dinamică negativă.
Dispozitivele active cu rezistenţă
dinamică negativă sînt de două ti¬
puri:
— dispozitive VNR (Voltage Con-
trolled Negative Resistor, în tradu¬
cere — rezistenţă negativă contro¬
lată în tensiune);
— dispozitive - CNR (Current Con¬
trol led Negative Resistor, în tradu¬
cere —* rezistenţă negativă contro¬
lată în curent).
Caracteristicile corespunzătoare
cei or două dispozitive active men¬
ţionate sînt arătate în figurile 1 şţ 2.
Tetroda şi dioda tunel prezintă o
caracteristică de dipol de tip VNR;
Tranzistorul unijoncţiune prezintă
la perechea de borne emitor-bază o
caracteristică de tip CNR. Astfel de
caracteristici se mai pot obţine fo¬
losind amplificatoare cu reacţie po¬
zitivă.
Rezistenţa dinamică negativă se
obţine pentru excursii limitate de
curent la dipolul CNR, respectiv ex¬
cursii limitate de tensiune la dipolul
VNR.
Schemele de principiu a două os¬
cilatoare armonice cu dipolii VNR,
respectiv CNR, sînt arătate în figu¬
rile 3 şi 4.
Se ştie că rezistenţa este definită
prin raportul dintre variaţia tensiu¬
nii şi variaţia corespunzătoare a cu¬
rentului. Dacă mărirea tensiunii
(variaţia pozitivă) produce o micşo¬
rare a curentului (variaţia negativă),
atunci raportul acestor două mă¬
rimi, adică rezistenţa elementului
respectiv, are o valoare negativă.
Deoarece creşterea tensiunii con¬
duce la o scădere a curentului şi in¬
vers, o tensiune alternativă aplicată
dispozitivului conduce la o compo¬
nentă alternativă a curentului
opusă ca fază tensiunii variabile.
Cu alte cuvinte, produsul dintre
componentele variabile ale tensiu¬
nii şi curentului este negativ.
Aceasta înseamnă că rezistenţa ne¬
gativă nu consumă putere în curent
alternativ, ci cedează putere unui
circuit exterior între anumite limite
de variaţie a tensiunii.
Dă că la o rezistenţă negativă se
conectează un circuit oscilant, fi¬
gurile 3 şi 4, ea poate, cedîhd ener¬
gie circuitului, să compenseze pier¬
derile de energie din acesta, astfel
încît în circuit să se producă osci¬
laţii electrice întreţinute.
TEHNIUM 9/1986
. ■ ■
lum P şi minusul alimentării. în ca¬
zul realizării corecte a acestui etaj,
în cască se va recepţiona postul se¬
lectat cu Ci
Etajul AJF şe verifică atingînd cu
mîna intrarea integratului. In difu¬
zor va trebui să se audă un zgomot
puternic.
Alimentarea montajului se face
de la o sursă de curent continuu de
9—12 V, bine filtrată şi de preferinţă
stabilizată. Se va utiliza una din
multiplele scheme publicate în pa¬
ginile acestei reviste. Trebuie acor¬
dată o mare atenţie montării co¬
recte a integratului pe plăcuţa de
circuit imprimat şi respectării g
rîtăţii sursei de alimentare. \
Bobina Li conţine 120 de $
CuEm 0 0,22 mm, iar L : - 5i
spire din acelaşi conductor, înli
rate pe aceeaşi bară de ferită. Ti
zistoarele Ti, T 2 şi Tj sînt de t
EFT319, 317, avînd factorul de
plificare fi > 100 , pentru ca apar
să poată fi utilizat fără antenă e,
rioară!
Montajul a fost realizat în cai
Cercului de electronică al Şc
Generale nr. d Deva de către el
V. Ţop şi R. Ştefani, sub îndrume
prof. D. Sitar u.
Radioreceptorul pe care-l propu¬
nem spre realizare tinerilor electro-
nişti aduce ca noutate, faţă de
schemele similare publicate, ur¬
mătoarele:
— etajul de radiofrecvenţă este
construit cu trei tranzistoare;
— tranzistoarele sînt de tipul pnp
(recuperate dintr-un radioreceptor
mai vechi);
— lipsa diodelor detectoare în
etajul de detecţie.
Montajul este alcătuit din ur¬
mătoarele părţi:
a) circuitul de acord, realizat din
bobinele Li, La şi condensatorul va¬
riabil Ci;
b) amplificatorul de radiofrec¬
venţă, care cuprinde tranzistoarele
Tu Tj, T 3 şi piesele aferente;
c) amplificatorul de audiofrec-
venţă de putere, realizat cu circuitul
integrat TBA790T.
Semnalul cules din antenă şi se¬
lectat prin acord cu ajutorul con¬
densatorului variabil este aplicat în
baza tranzistorului T-». Semnalul
amplificat de tranzistoarele Ti şi T 2
se regăseşte în baza lui Ta, care are
un dublu rol, realizînd atît detecţia
semnalului, cît şi o uşoară amplifi¬
care a acestuia.
Semnalul detectat şi amplificat se
aplică prin intermediul potenţiome-
trului de volum, P, pe intrarea ampli¬
ficatorului de audiofrecvenţă de pu¬
tere (pinul 8 ), realizat cu integratul
TBA790T. Semnalul amplificat în
acest etaj este redat într-un difuzor
de 3 W (811) — tip „Gloria".
Cele două părţi constructive
principale, etajul de radiofrecvenţa
şi amplificatorul de audiofrecvenţă.
au fost realizate separat, pe plăcu¬
ţele de circuit imprimat din figurile
2 şi 3 (scara 1:1), pentru o mai
uşoară aranjare în casetă şi o mai
bună verificare şi depanare.
Se recomandă ca etajele amintite
T&A790T,
sa fie verificate separat înainte de
interconectare. Verificarea etajului
ARF se va face cu o cască
(100—300 11) conectată între borna
mediană a potenţiometrului de vo-
Ing. MIRCEA ŞELARU, Galaţi
Circuitul (fig. 1) permite determinarea stării lo¬
gice „ 0 “ sau „ 1 “ a intrărilor (în ,,aer;“), cît şi vizualiza¬
rea impulsurilor de scurtă durată (t > 40 ns).
Aprinderea LED-urilor DL,, DL 2 , DL, se face con¬
form diagramei din figura 2 .
în funcţie de nivelul de tensiune pe vîrful (sonda)
S 3 se deschid tranzistoarele Ti, T 4 , aprinzînd LED-u-
rile corespunzătoare. Astfel, pentru starea logică
„ 1 “ se deschide Ti, iar prin Pn LED-ul DL, se
aprinde. Pentru „0“ lucrează T 4 , Pi 2 , P 13 şi DL 3 . Pen¬
tru starea nedeterminată „X“ se deschid T 2 , T 3 ,
aprinzînd LED-ul DLi. Peste 2,2 V pe Sj se aprinde
DL, (starea „ 1 “), potenţialul în punctul 1 scade şi
prin dioda D, tranzistoarele T 2 , T, se blochează şi
DL 2 se stinge. @
Impulsurile de scurtă durată sînt detectate de cele
două monostabile care prin Pi f comandă dioda DL 4
care se va aprinde pentru 0,1 secunde.
BC108
TEHNIUM 9/191
sStwnR
m '
Montajul este o variantă de
circuit basculant astabil şi
poate avea utilizări multiple, ca
sursă de semnal pentru depa¬
narea montajelor metronom cu
semnalizare acustică şi vizuală.
Varierea elementelor schemei
conduce la modificarea frecven¬
ţei de oscilaţie a montajului, ca
şi la mqdificări ale factorului de
umplere pentru impulsurile de la
cele trei ieşiri. Condiţia ca
ti = t2 = t3 este ca R1 = R2 -
R3, CI - C2 = C3 şi R d = R5 -
R6. Dacă se doreşte obţinerea
+U^ * 6~ /sv
0 *1
-o
Oivrfl/r
1 —f A
—• £ *-
Tz.
* =y UYT-
cz JLS£f
_m_
.J # n <
c - cv«:
Ci 7 * 'W
/es/re-/?
Ing. AURELI AN MATEESCU
acestei condiţii, se impune utili¬
zarea de componente sortate
cu toleranţe cît mai strînse şi de
bună calitate. Mărirea capaci¬
tăţii celor trei condensatoare
(prin utilizarea condensatoare¬
lor electrolitice) conduce la mic¬
şorarea frecvenţei de oscilaţie.
Piesele utilizate sînt: TI ~
T2 - T3 = 2N2222, 2N3904 sau
seria BC(npn); CI = C2 - C3
0,5 >uF, preferabil mylar; R1 -
R2 - R3.= 500 n -r 2,7 kfl; R4
R5 = R6 - 10 -47 ka
/c*s/re S
/esr ’re C
ia.,4
emm
Destul de des, utilizarea pa¬
nourilor prefabricate la. con¬
struirea apartamentului con¬
duce la unele structuri care au
aparenţa unor lăcaşuri de uşi
de trecere. Pentru asemenea
cazuri se poate realiza un mobi¬
lier aplicat spre partea degajată
a panoului, cu o draperie pe
partea opusă, care să permită o
camuflare cu, aplicaţii practice
ale acestuia. în figura alăturată
prezentăm o sugestie de acest
tip, care realizează o etajeră
combinată pe toată suprafaţa li¬
beră a panoului prefabricat, în
partea mai lată fiind prevăzut şi
un blat mobil cu rol de masă de
lucru temporară. Dimensiunile
trebuie adaptate situaţiei exis¬
tente, cu menţiunea că din mo¬
tive estetice adîncimea etajerei
nu trebuie să fie mai mare de
250 mm. Materialul utilizat
poate fi atît lemnos, cît şi com¬
binat cu rafturi din sticlă de
6—8 mm.
Tot în interiorul testerului se introduce circuitul
format din Ki, P 2 J şi P î4 (fig. 3). Cele două porţi au
rolul de a elimina vibraţiile lamei comutatorului Ki,
obţinîndu-se la, S 2 tranziţii „JOS-SUS“ şi „SUS-JOS“
bine definite. în felul acesta un circuit se testează
prin introducerea semnalului cu Si, iar cu Si (vîrful
testerului) se urmăresc impulsurile de-a lungul cir¬
cuitului.
Piesele componente sînt: P, - CDB^o^HE; P 2
CDB400HE; DU = LED-verde; DU - LED-verde;
DU - LED-roşu; DL 4 • = LED-roşu; D 4 = orice diodă
cu germaniu care suportă 20 mA (poate fi o jonc¬
ţiune de tranzistor).
Rugam cititorii revistei
care doresc să trimită mate¬
riale spre publicare sa le re¬
dacteze citeţ şi inteligibil, sa
prezinte atît modul de func¬
ţionare al montajului, cît si
detaliile constructive şi de re¬
glaj.. Totodată să fie consem¬
nate rezultatele măsurători¬
lor şi tipul instrumentelor de
măsură utilizate, acolo unde
este cazul.
Schemele, executate con¬
form normelor STAS, să aibă
trecute tipul şi valoarea pie¬
selor componente, valori ale
tensiunilor şi curenţilor în di¬
ferite puncte.
INIUM 9/1986
19
. . • _
M
.«'«sas»
mmm k
BIS LEMN
MIRCEA MUNTEANU,
După cum este cunoscut, lemnul
a fost şi este materia primă la înde-
mîna tuturor. Din lemn omul şi-a
construit locuinţa, şi-a făcut pri¬
mele unelte de muncă şi de apărare,
cu lemnul s-a încălzit. Săpăturile
arheologice scot mereu la iveală o»
serie de locuinţe ia care frecvent
majoritatea elementelor erau făcute
din lemn. Sub formă de buşteni "şi
grinzi, lemnul era utilizat la executa¬
rea pereţilor şi a scheletului acope¬
rişului, sub formă de scîndurele
(şiţă) la învelitoare, iar sub formă de
scînduri şi dulapi la confecţionarea
uşilor, ferestrelor, a pardoselilor şi a
mobilierului.
La început s-au folosit scînduri şi
dulapi în stare brută, dar o dată cu
dezvoltarea tehnicii şi perfecţiona¬
rea uneltelor de muncă au apărut
diverse produse din lemn (scînduri
fălţuite, parchet, plăci aglomerate,
plăci fibrolemnoase, panel, placaj
etc.), dintre care o parte şi-au găsit
utilitate şi ia executarea pardoseli¬
lor. Lemnul fiind un material bun
pentru pardoseli, producţia de înlo¬
cuitori de altă natură (gresie, plăci
ceramice, mozaicuri, cimenturi etc.)
nu a condus la înlocuirea totală a
lui, deoarece pardoselile din lemn
sînt calde, uşor de realizat şi de în¬
treţinut.
Oţel u- Roşu
ca scînduri fălţuite (fig. 1 a), duşu¬
mele cu lambă şi uluc (fig. 1 b), par¬
chet (cel mai uzual cu lambă şi uluc,
fig. 1 c), frizuri de perete (fig. 1 d),
pervazuri (fig. 1 e), plăci PAL şi PFL.
Materialele amintite mai sus alcătu¬
iesc stratul de uzură al pardoselii.
Fixarea şi rigidizarea materialelor
stratului de uzură se fac cu ajutorul
riglelor ecarisate sau grinzişoare-
lor, al cuielor de 30, 40, 50, 70,
90 mm lungime, al bitumului sau al
masticului bituminos şi al aracetu-
lui.
Pentru izolarea hidrofugă faţă de
suport se poate utiliza carton asfal¬
tat, iar pentru izolarea termică şi fo¬
nică se vor folosi plăci din stabilit,
de stufit sau plută şi chiar saltele
din vată minerală sau plăci din po-
I işti ren.
Finisarea feţei văzute a pardose¬
lilor din lemn se face prin şlefuire şi
impregnare cu ceară pentru par¬
chet, baiţ de nuc, lac incolor Palux
sau cu vopsea de ulei.
SCULE
Pentru executarea pardoselilor
din scînduri bătute în cuie pe grin-
zişoare şi pentru parchet bătut în
cuie pe duşumea oarbă se folosesc:
ferăstrău cu coardă, ferăstrău
coadă de vulpe, ciocan de 150—200
g, cleşte, rindea, daltă, metru,
creion, sfoară, vinclu metalic sau de
lemn, dorn de fier, raşchetă (fig. 2),
vas metalic sau din material plastic
de 2—3 I capacitate şi două-trei
pensule.
La executarea pardoselilor din
parchet, plăci de PAL sau PFL şi pa¬
nouri din parchet mozaic montate
prin lipire se utilizează sculele men¬
ţionate mai sus, la care se adaugă:
vas metalic de 60—100 I pentru to¬
pit bitumul, una-două găleţi meta¬
lice de 10—12 I şi un cancioc.
bate cel puţin două cuie la„o griii
zişoară, conform figurii 3 a. în furaS
ţie de cît de uscat este lemnul, întdr
scînduri se poate lăsa un spaţiu d
1—2 mm.
Mascarea spaţiului rămas
între duşumea şi perete se realii
zează cu o şipcă sau cu un perva*
profilat, bătut în cuie pe duşumea!
Pardoseli din scînduri fălţuite
a fi
Ierni
PARDOSELI DIN SCÎNDURI
Pardoseli din scînduri brute
Gradul redus de finisaj ai scîndu-
rilor brute face ca ele să se utilizeze
în locuri mai puţin circulate, ca po¬
duri, magazii etc. Cu.scînduri gelu¬
ite pe o faţă şi pe canturi se pot rea¬
liza pardoseli chiar şi în încăperile
de locuit. h
Suportul pardoselilor din scîn¬
duri îl constituie grinzişoareie din
lemn fasonat pe două sau patru
feţe, aşezate la distanţa de 65—75
Spre deosebire de pardoselile
scînduri brute, la acest tip de |
doseli se folosesc scînduri ce se
bină prin falţ la jumătatea grosimii
Suportul acestui tip de pardoseai
este identic cu cei al pardoselii de-j
scrise anterior, pentru rigidizare
iosindu-se tot grinzişoare de I
şi cuie.
Fixarea scîndurilor fălţuite'
face prin baterea Unui singur cui
marginea dinspre falţul superioj
conform figurii 3 b. Prin baterea o
ielor în acest loc se va ţine strînsă
marginea scîndurii alăturate. Data
,-ită cuielor, acest tip de pardoseală
ca de altfel şi pardoselile din scîif
duri brute, nu se poate şlefui prii
geluire, după montare. Acest lucrjfl
presupune ca scîndurile să fie bmel
geluite şi şlefuite înainte de fixarea|
pe grinzişoare.
cuţit
MATERIALE
Pentru pardoseli fără pretenţii
calitative se folosesc scînduri
brute, de 24 mm grosime, cu lăţi¬
mea şi lungimea variabile.
La pardoselile care. necesită un
grad de finisare mai mare se folo¬
sesc materiale fasonate speciale,
sffogQ
dre Qpta
cm, sau grinzile de lemn existente.
Grinzişoareie se vor aşeza pe un te¬
ren bine compactat peste care s-a
pus un strat filtrant din pietriş, nisip
sau zgură, gros de 10—15 cm. Dacă
zona în care este amplasată lo¬
cuinţa este predispusă la umeziri
continue, sub stratul filtrant se va
aşeza carton asfaltat. Ideal este ca
sub stratul filtrant, ce are rol de între¬
rupere a ascensiunii capilare a apei,
să se pună pietre pe o adîncime de
20—30 cm. Grinzişoareie vor fi mai
scurte cu 5—6 cm decît distanţa
dintre cei doi pereţi paraleli între
care se pun, pentru a nu rezema cu
capetele pe elemente de beton. Me-
respectarea acestui amănunt va
atrage după, sine putrezirea în timp
a grinzilor. între grinzişoare, pînă la
faţa superioară a lor, se va aşterne
un strat de nisip uscat. Fixarea
scîndurilor de duşumea peste grin¬
zişoare se face cu minimum două
cuie la fiecare grindă. Montarea du¬
şumelelor se face perpendicular pe
grinzişoare, pornind de la un pe¬
rete. Scîndurile nu se vor lipi de pe¬
rete, nici pe latura lungă, nici la ca¬
pete, motiv pentru care trebuie să
fie mai scurte cu 1—2 cm decît dis¬
tanţa dintre pereţi.
După ce s-a bătut duşumeaua pe
o lăţime de aproximativ 1 m, monto-,
rul se poate urca pe aceasta (dar
numai cu ghete curate pe talpă), fi-
xînd apoi celelalte scînduri prin
înaintare. Pentru rigidizare şi uni¬
formitate. în fiecare scîndură se vor
Pardoseli din scînduri cu lambă
şl uluc
Scîndurile care se folosesc lai
executarea acestui fel de pardo¬
seală au pe un cant o lambă (parte
ieşită în afară), iar pe celălalt cant]
un uluc (şanţ de mărimea unei]
lambe). Dimensiunile lambei şi ale
ulucului trebuie să fie egale fa toate;
scîndurile; în caz contrar, pardo¬
seala va avea denivelări deranjante. ]
Prima scîndură se montează cu
lamba spre perete, la distanţa de
5—8 mm faţă de acesta. Toate scîn¬
durile se vor fixa la fiecare grinzi-!
şoară cu un singur cui de 60—80 :
mm, bătut oblic prin uluc, conform
figurii 3 c. Pentru a îngropa bine ca¬
pul cuiului în lemn, se va folosi un;
dorn metalic. Lamba următoarei!
scînduri se va introduce în ulucul
scîndurii deja bătute în cuie. Pentru
o îmbinare cît mai bună se pot
aplica lovituri cu ciocanul în cantul
scîndurii ce se montează.
Procedînd ca mai sus, toate scîn¬
durile se vor monta cît mai îngrijit,
avînd în final o margine bătută în
cuie, iar lamba celeilalte laturi în
ulucul scîndurii fixate anterior.
Porţiunea liberă de 5—8 mm,
rămasă pe contur, între duşumea şi
perete se va masca cu un pervaz
profilat sau cu o şipcă cu muchiile
teşite. Acestea se pot fixa în cuie de
duşumea sau cu holzşuruburi în di-
blurile montate în perete. Deşi scîn¬
durile cu lambă şi uluc se pot rinde-
20
TEHNIUM 9/1986
Pardoseală
de brad brute, de
24 mm, bătute pe
grinzişoare de ste¬
jar de 80 x 80 mm
Scfnduri de brad
Rigle de stejar ;
Cuie |
Zgură
Carbolineum (bitum)
Petrol
Duşumele geluite
Pervaz profilat
IUJJJ
MATERIALE NECESARE PENTRU EXECUTAREA
UNUI METRU PĂTRAT DE PARDOSEALĂ
din scfnduri
de brad geluite,
fălţuite sau cu
iambă şi uluc de 22
bătute pe grin-
de stejar de
x 80 mm
MATERIALE NECESARE PENTRU EXECUTAREA
UNUI METRU PĂTRAT DE PARDOSEALĂ
•DIN PARCHET LAMELAR BĂTUT ÎN CUIE PE DUŞUMEA OARBĂ
lui după montare, nu recomandăm
acest mod de finisare deoarece
este prea greoi şi pretenţios. Cea
mai practică şi mai bună finisare
este rindeluirea scîndurilor înainte
de montarea lor.
Pardoseala şlefuită cu şmirghel
sau glaspapir se poaţe lăsa în stare
naturală ori se poate băiţui şi lăcui
cu lac incolor sau Palux. Pentru a
da un aspect rustic, scîndurile par¬
doselii se pot arde,' pe faţa văzută,
înainte sau după montare, cu lampa
de benzină.
PARDOSELI DIN PARCHET
Pardoseala din parchet se reali¬
zează folosind lamele din lemn de
formă paralelipipedică. Cele mai
uzuale lamele de parchet au pe can¬
turi intrînduri (ulucuri) şi ieşinduri
ţlambe) cu care se realizează îm¬
binări cît mai sigure şi etanşe.
Piesele de parchet se livrează în
legături, sub formă de pachete. Fie¬
care pachet conţine 4 q de piese (20
de bucăţi „stînga" şi 20 de bucăţi
„dreapta"), de aceeaşi „specie" (tip,
dimensiuni şi clasă de calitate). Pie¬
sele de parchet „dreapta" sînt ace¬
lea' care au lamba de capăt situată
în dreapta, cînd sînt privite pe faţă,
cu lamba laterală spre observator.
Piesele de parchet „stînga" sînt
acelea care au lamba de capăt si¬
tuată în stînga atunci cînd sînt pri¬
vite pe faţă, cu lamba laterală spre
observator. în pachet piesele de
parchet sînt aşezate cu faţa în sus,
cu excepţia ultimului rînd, care este
aşezat cu faţa spre interiorul pa¬
chetului.
Pe lîngă lamele de parchet, la
parchetare se mai folosesc frizuri
de perete şi pervazuri. Frizurile de
perete (fig. 1 d), corespunzătoare
parchetului cu Iambă şi uiuc, se
produc cu uluc pe o singură parte
laterală. Frizurile de perete au gro¬
simea de 16 sau 22 mm, lăţimea
de 60—110 mm şi lungimea de
600—2 000 mm. Cu ajutorul frizuri¬
lor de perete se realizează, pe con¬
tur, rama pentru pardoseală. Perva¬
zurile (fig. 1 e) sînt din lemn, profi¬
late pe o faţă laterală. Cu ele se rea¬
lizează acoperirea rostului dintre
pardoseală şi perete. Ca şi lamelele
de parchet şi ca frizurile, pervazu¬
rile se fabrică tot din lemn de fag
sau de stejar. Pervazul are în
secţiune 20 x 30 mm, cu o faţă faso¬
nată aproximativ pe diagonală.
Lungimea fiecărei piese este cu¬
prinsă între 600 şi 2 000 mm.
Pentru a şti ce cantitate de mate¬
riale trebuie procurată, se stabi¬
leşte suprafaţa de parchetat, după
care se consultă tabelele 2, 3 şi 4 .
Avînd în vedere faptul că lamelele
de parchet au lungimi şi lăţimi, dife¬
rite, prezentăm în tabelul 6 supra¬
faţa desfăşurată a unui pachet de
parchet, funcţie de aceste dimen¬
siuni.
După procurare, piesele de par¬
chet, frizurile de perete şi pervazu¬
rile se depozitează în încăperi în¬
chise, pardosite cu lemn, ferite de
intemperii şi de variaţii mari de tem¬
peratură^
Frizurile de perete se fixează ca şi
piesele de parchet, fie prin batere în
cuie, fie prin lipire cu aracet sau bi¬
tum. Piesele de parchet se îmbină
între ele conform figurilor 4 a — la
45°, în zigzag; 4b — paralel cu pe¬
reţii, împletit; 4c— paralel cu pe¬
reţii, liniar; 4 d — la 45°, împletit.
Fixarea elementelor de parchet
se face începînd de la una din axele
încăperii (de obicei, cea perpendi¬
culară pe peretele cu uşa principală
de intrare) sau dintr-unul. din col¬
ţuri. Deosebirile dintre cele două
moduri de începere a montării par¬
chetului sînt următoarele:
— la începerea montării de la un
colţ se taie mult doar dintr-un sin¬
gur rînd de parchet (ultimul), consi-
derînd că tăierea de păsuire dintre
primul rînd de lamele şi frizul de pe¬
rete este la limită, bucăţile de în¬
lăturat fiind foarte mici pentru a le
considera pierderi. La acest mod de
fixare poate lucra un singur parche-
tar într-o cameră;
— la începerea montării parche¬
tului de la axa încăperii, există posi¬
bilitatea de a pierde mult material
prin tăierea ultimelor două rînduri
de lamele (cele de la închiderea cu
frigurile). Uneori bucăţile rămase
prin tăierea ultimului rînd dintr-o
parte a axei se pot folosi la ultimul
rînd din cealaltă parte. Aceasta este
o probabilitate de excepţie şi nu o
realizare sigură. Pentru a fi certitu¬
dine, se va stabili exact încadrarea
modulată a rîndurilor de lamele în
dimensiunile încăperii, axa de înce¬
pere putînd fi.mutată cu cîţiva centi¬
metri spre unui din pereţi. La mon¬
tarea parchetului, începînd de la
mijlocul încăperii pot lucra doi par-
chetari, unul de o parte, iar celălalt
de cealaltă parte a axei stabilite.
Pardoseli din parchet montat
prin batere în cuie pe duşumea
oarbă
Acest mod de fixare a parchetului
are o arie de aplicabilitate din ce în
ce mai limitată la clădirile noi, dar
MATERIALE NECESARE PENTRU EXECUTAREA .
. I I
DIN PARCHET MONTAT IN MASĂ BITUMINOASĂ FORMATĂ DIN:
MATERIALE NECESARE PENTRU EXECUTAREA UNUI METRU
PĂTRAT DE PARDOSEALĂ DIN PARCHET SAU PANOURI
tutos ă.p;v ou t-k-t otstpnt
se practică la cele vechi atunci cînd
se cere a aplica parchet peste o du¬
şumea existentă.
în sistemul clasic, tehnologia de
lucru este următoarea:
— şe verifică gradul de umezeală
al straturilor ce vor rămîne sub par¬
doseala de parchet; dacă verifică¬
rile nu satisfac, se vor lua măsuri de
reducere şi înlăturare a umezelii;
— se aşază grinzişoarele din
lemn de stejar, tufan, arin etc. peste
care se bate în cuie aşa-zisa duşu¬
mea oarbă. Duşumeaua oarbă este
alcătuită dintr-un rînd de scînduri
aşezate la 1—3 cm distantă una ae
alta. In loc de grinzişoare şi de du¬
şumea oarbă, atunci cînd condiţiile
de umiditate corespund, se poate
executa un rurhbeton alcătuit din
rumeguş, ciment, nisip şi apă. Pen¬
tru grăbirea întăririi şi îmbunătăţi¬
rea proprietăţilor biocide şi fungi¬
cide, în masa de beton se pot intro¬
duce silicat de sodiu, clorură de
calciu sau sulfat de fier, în proporţie
de 2—6% din masa rumeguşului. Du¬
şumeaua oarbă trebuie să fie fixată
cît mai orizontal, iar scîndurile nu
trebuie să scîrţîie atunci cînd se cir¬
culă pe ele.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 9/1986
tor bobina L3 are 4 spire CuEm 1,2
pe diametru de 5 mm. Polarizările
se măsoară în punctele notate,
unde se vor obţine următoarele va¬
lori: 1—3,4 V; 2—0,2 V; 3—0,66 V;
4—1,2 V; 5—0,73 V.
MLAD KONSTRUKTOR, 3/1986
Montajul alăturat permite recep-
ţionarea semnalelor radiodifuzate
MF.
Circuitul de intrare LI are 10
spire CuEm 0,5 pe un diametru de 3
mm. Bobina L2 are 13 spire CuEm
0,5 pe diametru de 5 mm. în oscila¬
Scherna reprezintă un generator
al cărui semnal electric reprodus
imită sunetele emise de pisică.
Construcţia are în componenţa
sa tranzistoare pnp. Montînd rezis-
toare şi condensatoare miniatură
montajul poate 'fi introdus într-c
jucărie. Alimentarea este la 4,5 v!
MODELIST KONSTRUKTOR, 6/19W
.02 103 rn I 07 1011 C3J
\18kQ U 1,8xQ |] pf-fOkQ 0 22x0 U 5,6x0
680nF\
BC560C\
47xQ \W0f/6Y
m \\ E
1,2xO\
.08
“ 100pF
SN 7410 -N ( 1/15 554 )
2N2904-A
Particularitatea schemei constă
în faptul că ea poate fi construită cu
piese recuperate. Toate ţranzistoa-
r.ele sînt BC107, BC108, BC170
BG171 etc.
Transformatorul de la tranzisto¬
rul TI se construieşte pe un inel de
ferită unde înfăşurarea I are 4Q de
spire, iar înfăşurarea II are 200 de
spire, ambele CuEm 0,12.
Pe bobina de intrare de la antenă,
LI are 75 de spire şi L2 are 2 spire
pentru recepţionarea undelor me¬
dii. Alimentarea se face cu 6 V.
RADIO, 5/1986
Tr 4x1N4002
m JH
VTJ
HT315A
mm
1 (T2 KT3I5A
Utilizînd circuite integrate se
poate construi un zar. La apăsarea
butonului este generat un semnal
care comandă o serie de porţi. Po¬
ziţia logică în care rămîn aceste
porţi la desfacerea butonului K per¬
mite un afişaj aleator indicat de dio¬
dele LED.
RADIOTECHNIKA, 5/1986
VTI
KT3 ISA
voi A
KH5035
Q,0Imk~ i
m 330
] c4 4
1 6800 J
m
KT3I5A
r m
’KA5036
CIO s
0,033MK
HL1 AJI3/6A
SA!
i mm
TELEVIZOARE
EGRU cu CONSUM REDl
'i ■ ■■ "
Televizoarele aflate în fabrica
anul 1986 şi care se echipează cu
şasiu sint următoarele:
/ . m
— TV OLT 208 şi OLT 209, &
cu tub clnescop cu diagonala
— TV SIRIUS 207, echipat cu
nescop cu diagonala de 50 cm;
■ m -
— TV DIAMANT*210, echipat
maWI cu 8 taste (secţiuni
rea benzilor de recepţie
Programator mecanic <
bit cu 6 taste (secţiuni)
rea benzilor de recepţie
cinescop, s-a reuşit micşorarea lăţimii casetei în medie cu
12% şi eliminarea tălpii de susţinere din lemn. Fixarea saşiu¬
lui în casetă se face fără nici un şurub.
folosiţi tuburi moderne în locul ce¬
lor uzate.
GAGU MARIAN — Brăila
Defectul la casetofon poate fi re¬
mediat numai în urma unor ample
măsurători efectuate de un specia¬
list.
ARDELEANU GHEORGHE - Arad
La receptorul „SHARP" 110, în]
oscilator folosiţi bobina oscilatoru-j
lui radioreceptorului „Cara" S/OO]
T, cu respectartea modului de inter- =
conectare a înfăşurărilor.
LUCIAN ADRIAN — jud. BIHOR
Orice modificare adusă schemei
electrice alterează performanţele]
aparatului.
PAP DANIEL — Brăila
Pentru a deveni radioamator luaţi
legătura cu Radioclubul Brăila, tel.
1A96.2.
LUNGACI ADRIAN — Feteşti
Folosiţi carcase pentru US din ra¬
dioreceptoarele industriale. Filtrul
piezoceramic nu poate fi înlocuit cu
un simplu cuarţ.
CÎRTOG EUGEN - Cralova
Respectaţi modul de conectare
indicat pe schema electrică.
ULIMANU ISTVAN - Deva
Nu deţinem datele bobinelor ra¬
dioreceptorului „Joia".
PREM IOSIF - Satu Mare
Cablul dela dipol se conectează
între masa aparatului şi intrarea de
antenă.
Construiţi o antenă Yagi pentru
canalul 4 TV.
SZABOLCS K. Satu Mare
Vom reveni cu materiale despre
recepţia TV-DX.
GHEORGHIAN GHEORGHE — Şiret
Aparatul dv. cu tuburi poate fi re¬
parat chiar şi fără schema electrică
— nu este aşa complicat. Verificaţi
starea tuburilor vechi şi eventual
BOROŞ IOZSEF - jud. Harghita
Amplificatorul ia care vă referiţi
este util numai pentru banda lll-TV.
PENES CONSTANTIN - Vălenii de
Munte
Nu se poate înlocui gama UL cu
gama UUS în radioreceptorul
„Derby". în televizor verificaţi sta¬
rea amplificatorului audio, plus di¬
fuzorul.
HARTMAN RAINER — Făgăraş
Convertoarele UHF/FIF transpun
unul din canalele 20—60 TV într-u-
nul din canalele 1—12 TV.
în norma CCIR frecvenţa inter¬
mediară sunet este 5,5 MHz.
NEGREANU DAN - Ploieşti
Puteţi utiliza miezurile respective
pînă la 70—80 MHz.
FRĂŢIAN GEORGE - Bucureşti
VU-metrul, la care vă referiţi are
sensibilitatea de 50 mA. în amplifi¬
cator trebuie montate numai tran-
zistoarele indicate. Dioda IN^i^s
este echivalentă cu 1N914 şi nu
poate fi înlocuită cu BY127. Tran¬
zistorul BC109 poate fi înlocuit cu
BC108 sau BC107. Decodorul ste¬
reo se montează la ieşirea discrimi¬
natorului.
BĂLAN VALENTIN — jud. Dîmboviţa
Nu puteţi transforma televizorul
„Dacia" în instrument de măsură
(osciloscop).
în aparatul BLAUPUNKT CR subansamblul PL1* repre¬
zintă amplificatorul audio în montaj stereo, iar subansam¬
blul PL52 sistemul electronic de reglaj al vitezei motorului
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ — SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66.
Tiparul uxmitat Sa
mbi natulPoligrafic -Casa Scînt
| Redactor-şef: irig. SOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHÂESCU
Redactor responsabil de număr: tiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU