ADRESA fŞlElfl A,CŢlElî TEHNIUM -BUCUREŞTI, PIAŢA SClMTEII IMR. 1, COO 7Q784
OF.', SECTORUL % TELEFON 17 60 IO, IIMT. 2059, 1151' / “!
(CITIŢI ÎN PAG. 6—7)
SUMAR
«
1 , AUTODOTARE-
| AUTOUTILARE..
1 Menghină rotativă .
pag. 2—3
1 INIŢIERE ÎN
1 RADIOELECTRONICĂ .
1 Alimentatoare stabilizate
| Amplificator 15 W
I ULN-2283B
pag. 4—5
1 CQ-YO .'.
1 Frecvenţmetru — scală
numerică
1 Amplificator RF
pag. 6—7
1 HI-FI . f .
1 îmbunătăţirea performanţelor
1 casetofonuiui EM2001
1 Circuitul integrat hibrid
* SI-1125 HD
pag. 8—9
AUTOMATIZĂRI .
1 Iluminat de siguranţă
j Automat de scară
pag. 10—11
1 TEHNICĂ MODERNĂ .
■1 Microcalculatorul L/B 881
pag. 12—13
[ţ AUTO—MOTO .
| Autoturismele „OLTCIT“:
$ Service
| Dialog cu testerul: Analiza
H' ' proceselor de aprindere
, pag. 14—15
ATELIER .
Amplificator în punte
. pag. 16—17
CITITORII RECOMANDĂ.
Miră TV
Antenă — canal 4
1 Alimentator multiplu
C Depanare cinescop
, pag.18—19
FOTOTEHNICĂ .
Riglă de expunere
pag. 20—21
| REVISTA REVISTELOR .
I 1 Amplificator IF
Simulator
Detector de metale
1 Sonerie multiton
8' ■ Vitezometru
pag. 22
PUBLICITATE ...
f I.A.E.I.-Titu
pag. 23
SERVICE .
1 '■ Radiocasetofonul auto
■ ' ' BLAUPUNKTCR
1
1
i
pag. 24
pe ai sw=3--yfHi. iBTii ie
Această menghină este folosită
în atelierele mecanice, de reparaţii,
de ceasornicărie, precum şi în ate¬
lierele de modelism. Se poate fixa în
orice loc al mesei de lucru, de blatul
acesteia.
O dată fixată de masa de lucru, se
poate roti prin slăbirea şurubului 13
în jurul axei, fixîndu-se în poziţia
dorită prin strîngerea şurubului 13.
De masă se fixează prin acţionarea
pîrghiei 10, care roteşte şurubul 8.
Falca mobilă 1 a menghinei se
deschide prin acţionarea tijei 3,
care roteşte şurubul de strîngere
special 4.
Materialele din care se execută
reperele menghinei sînt uşor de
procurat, construcţia putînd fi
făcută în orice atelier-şcoală dotat
cu un strung, O freză şi o maşină de
găurit.
Reperul 1 se va executa din fontă
prin prelucrări mecanice. Dacă se
va executa într-un număr mai mare,
se poate realiza un model din lemn
cu adaos de prelucrare pentru su¬
prafeţele ce urmează a fi prelucrate
prin aşchiere şi turna în nisip.
în lipsa fontei, avînd de executat
o singură bucată, aceasta se poate
realiza din OL 60 prin prelucrare. Se
va vopsi cu textură.
Reperul 2, bucşă, se va executa
din OL 37. După asamblare cu repe¬
rul 3, se va croma.
Reperul 3, tijă de acţionare, se va
executa din OL 37. După asamblare
cu reperul 2 şi reperul 4, se cro-
mează.
Reperul 4, şurub de strîngere
special, se va executa din OL 60. Se
va croma împreună cu reperele 2 şi
3, după care filetul se va corecta cu
filiera.
Reperul 5, ştift M6x13, se va exe¬
cuta din OL 60, după care se va
bruna chimic.
Reperul 6, şurub special M8 x 13,
se va executa din OLC 45 şi se va
bruna chimic.
Reperul 7, bridă specială de prin¬
dere, se va executa din fontă Fc 200
prin prelucrări prin aşchiere sau
prin turnare la nisip, procedînd
identic ca la reperul 1. Se va vopsi
cu textură.
Reperul 8, şurub special M10, cu
cap frezat, se va executa din OLC
45 şi se va croma.
Reperul 9, ştift, se va executa din
OLC 45 şi se va căli la 52 4- 55 HRC.
Reperul 10, pîrghie, se va executa
din OL 37 gros de 3 mm şi se va
croma.
Reperul 11, şaibă specială, se va
executa din OL 37 şi se va croma.
Reperul 12, ştift filetat, se va exe¬
cuta din OL 60 şi se va bruna chi¬
mic.
Reperul 13, şurub special JV/18 cu
cap frezat, se va executa din OLC
45 şi se va croma.
Reperul 14, falcă fixă, se va exe¬
cuta din fontă Fc 200, identic ca şi
reperul 1, falcă mobilă. Se va vopsi
cu textură.
Reperul 15, bac, se va executa
din oţel C 120, se va căli şi se va re¬
veni la 55 H- 58 HRC. După călire se
va rectifica.
Reperul 15, şurub M4 x 10 cu cap
cilindric crestat, se va procura din
comerţ şi se va zinca.
La reperele care se vopsesc,
înainte de această operaţie, supra¬
feţele care vin în contact cu alte re¬
pere se vor proteja pentru a nu fi
vopsite.
Cursa maximă de deschidere în¬
tre cele două fălci este de aproxi¬
mativ 40 mm.
(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT)
circuit la ieşire. In figura 18 este
reamintit principiul metodei clasice
de protecţie cu traductor de curent
şi tranzistor (R p , respectiv T p ).
Atunci cînd curentul de ieşire I
atinge o anumită limită maximă, l M ,
căderea de tensiune pe traductor,
U p = R P *I M . devine suficientă pentru
intrarea în conducţie a tranzistoru¬
lui T p , care, la rîndul său, acţio¬
nează în sensul blocării amplifica¬
torului de curent. Imediat după
depăşirea valorii de prag l M , tensiu¬
nea de ieşire scade pronunţat spre
zero, după o curbă de forma, celei
din figura 19.
Pentru a obţine un anumit prag
dorit, l M , se face un calcul elemen¬
tar ţinînd cont de tensiunea U BE de
deschidere a lui T p (cca 0,6—0,7 V
în cazul tranzistoarelor cu siliciu),
rezultînd R p (n) «0,65 (V)/I M (A).
„Problema" la care ne referim
comportă mai multe aspecte deli¬
cate, începînd cu dimensionarea
propriu-zisă a rezistenţei R p (obţi¬
nerea prin măsurări repetate a valo¬
rii reieşite din calcul), continuînd
cu variaţia — uneori foarte pronun¬
ţată — a valorii ohmice în funcţie de
temperatură şi încheind cu incon¬
venientul pragului fix rezultat, ade¬
seori imprecis şi nesatisfăcător faţă
de multitudinea situaţiilor practice
în care este utilizat stabilizatorul.
Toate aspectele menţionate se
simplifică dacă înlocuim pragul fix
cu unul reglabil, evident între anu¬
mite limite. Dar cum rezistenţa R p
este de putere (bobinată, în funcţie
de curentul maxim dorit), vom re¬
nunţa Ja ideea de a o face pe ea re¬
glabilă, ca şi la soluţia — mai com¬
plicată — de a realiza un set de va¬
lori R p diferite, selectabile printr-un
comutator. Mult mai simplu este să
ajustăm, prin intermediul unui po-
tenţiometru obişnuit, tensiunea de
comandă aplicată joncţiunii bază-
emitor a tranzistorului de protecţie.
De exemplu, soluţia din figura 20
permite reglarea continuă a pragu¬
lui de anclanşare a protecţiei între
două limite prestabilite, l Mmin şi
l Mmax - Rezistenţa R p se dimensio¬
nează astfel încît să asigure pragul
minim l Mmjn , făcînd abstracţie de
grupul derivaţie P+R. Să presupu¬
nem că am ales l M
rului lui P de la stînga la dreapta
(pe figură) tensiunea U BE aplicată
joncţiunii tranzistorului scade de la
valoarea maximă U BEmax = U p pînă
la fracţiunea U BEmin = FRJ p /(P+R)
dictată de raportul valorilor lui R ş
P. în consecinţă, depiasînd cursO'
rul spre dreapta, tranzistorul de
protecţie se va deschide din ce în ce
„mai greu", respectiv pragul l M de
anclanşare a protecţiei va fi din ce
în ce mai mare. Pentru exemplul
numeric considerat (FL = 1,4 >1; P
5 kil; l Mmin -= 0,5 A), ny ne mari
rămîne decît să alegem pragul;
maxim dorit, S Mmax , şi în funcţie de
acesta să stabilim valoarea rezisten¬
ţei de limitare R. Fie i Mmax = 2,5 A
.(se ia sub limita maximă pe care o
admite stabilizatorul în funcţionare
continuă, în condiţii de securitate
deplină). Intuitiv, dacă am mărit de
n = fMmax/lMmin = 5 ori pragul curen¬
tului de anclanşare, va trebui să re¬
ducem de tot atîtea ori tensiunea
U BE aplicată joncţiunii tranzistoru¬
lui, prin urmare va trebui să avem
lua acoperitor (pentru T p cu siliciu)
R p « 0,7 V/0,5 A = 1,4 fi. Potenţiome-
trul P nu,are valoare critică şi nici nu
trebuie să fie de putere (uzual 1—10
kil, liniar). Putem lua P = 5 kil. Se
observă că prin deplasarea curso¬
RU P = (P+R)/R. Rezultă R = P/(n~1) =
= 5 kî 1/4 = 1,25 kil.
Fără îndoială, rezistorul R p va fi
dimensionat la o putere corespun¬
zătoare curentului maxim de prag,
adică la o putere mai mare decît R p •
' tivimax (î n exemplul ales, mai mare
ca 1,4 • (2,5 A)2 = 8,75 W, de pildă de
10—15 W).
în figura 20 s-a reprezentat şi di-
vizorul de ieşire (care furnizează
semnal amplificatorului de eroare,
AE), pentru a preciza că el se pla¬
sează după rezistenţa de protecţie
R p . Observaţia este importantă, de¬
oarece prin nerespectarea acestei
configuraţii rezistenţa de protecţie,
cu valoare neneglijabilă, este
„văzută" la ieşire în serie cu rezis¬
tenţa internă a alimentatorului, în¬
răutăţind- drastic stabilizarea. Chiar
şi o valoare banală de 0,5 il pentru
R p , dacă nu este „compensată" prin
bucla amplificatorului de eroare,
conduce la variaţii ale tensiunii de
ieşire de. ordinul volţilor, pentru cu¬
renţi mari (1,25 V la 2,5 A), anulînd
toate eforturile noastre pe calea
obţinerii unei stabilizări cît mai
bune.
Ajustarea continuă a pragului de
anclanşare a protecţiei se poate
realiza şi prin aranjamentul indicat
în figura 21. Pentru pdziţia cursoru¬
lui lui P în extremitatea de sus, pra-
ALIMENTATOARE
STABILIZATE
ite — cu peliculă de carbon — avînd
puteri maxime de disipaţie reduse,
de regulă 0,25—0,5 W. Pe de altă
parte, dacă mărim valoarea ohmică
a potenţiometrului, să zicem la
5—10 kil, curentul prin divizorul
respectiv scade apreciabil, cu
efecte negative asupra stabilizării,
conform celor discutate anterior.
Configuraţia obişnuită a divizo-
rului din care se reglează tensiunea
de ieşire este cea din figura 16. Re¬
zistenţele R,, R 2 , cu valori mici în
comparaţie cu P, servesc la stabili¬
rea extremităţilor domeniului U s
do/it.
în lipsa unui potenţiometru P
bobinat se poate însă utiliza o com¬
binaţie paralel P’—R (fig. 17), unde
P’ este un potenţiometru obişnuit
(cu peliculă de carbon) de valoare
ohmică mai mare, iar rezistenţa R
se dimensionează astfel ca rezul¬
tanta derivaţie P’||R să fie aproxi¬
mativ egală cu valoarea indicată
pentru P. De exemplu, dacă în
schema originală se recomandă P
= 1 kil/2 W, iar constructorul dis¬
pune de un potenţiometru obişnuit
(liniar) P’ = 10 kil/0,25 W, îl poate
utiliza pe acesta montînd în paralel
cu el o rezistenţă R = P’-P/(P’—P).
Pentru valorile din exemplu rezultă
R « 1,11 kil, dar se poate lua> foarte
bine şi R = 1 kil, cu eventuale mici
retuşuri ale rezistenţelor de limitare
R-i, R 2 , pentru a obţine extremităţile
dorite ale plajei U s . Se subînţelege
că de data aceasta rezistorul R'va
trebui să fie cu puterea de disipaţie
mai mare (aici 2 W), el preluînd cea
mai mare parte a curentului prin divi-
zor. în general, dacă se alege P’ >
10P, se poate lua R = P, fără alte
modificări.
O altă problemă cu care se con¬
fruntă constructorii începători este
dimensionarea rezistenţei traduc-
toare de curent în cazul stabiliza¬
toarelor autoprotejate pentru scurt¬
Nu insistăm asupra celorlalte
componente, cu rol cunoscut din
montajele precedente. Esenţială
este împerecherea tranzistoarelor
T,—T 2 , după factorul beta şi după
comportarea efectivă a tensiunilor
U BE cu temperatura (prin sortare
experimentală). Pentru un bun con¬
tact termic, cele două tranzistoare
fi montate într-un radiator co¬
mun, faţă de care vor fi însă bine
izolate din punct de vedere electric.
Rezultate foarte bune se obţin folo¬
sind tranzistoare împerecheate prin
construcţie, în capsulă unică.
Schema din,figura 15 este prevă¬
zută cu reglaj continuu al tensiunii
de ieşire prin introducerea poten¬
ţiometrului P în paralel cu dioda Ze-
ner. Cu valorile indicate, pentru
" ~ 35 V se obţine o plajă orientă¬
ri^ de 14—20 V, mai restrînsă
decît în cazul figurii 13, dar cu o sta¬
bilitate termică net superioară.
Atunci cînd se urmăreşte obţinerea
unei tensiuni unice de ieşire, este
preferabil să se sorteze o diodă Ze-
ner cu coeficient minim de tempe¬
ratură şi să se stabilească valoarea
Ug prin acţionarea simultană asu¬
pra divizorului R 5 —R 6 şi asupra lui
P (înlocuit în final tot prin divizor
fix).
în încheiere vom prezenta cîteva
artificii simple care se dovedesc
foarte utile în experimentarea stabi¬
lizatoarelor de tensiune.
O primă problemă care creează
dificultăţi constructorilor amatori
începători o constituie procurarea
potenţiometrului de reglaj, atunci
cînd sursa este cu variaţie conti¬
nuă. Acest potenţiometru, de va¬
loare ohmică relativ coborîtă (tipic
1 kil), trebuie să fie de putere, pen¬
tru a suporta fără riscuri de supra¬
încălzire şi/sau întrerupere solicită¬
rile din circuitul de ieşire. Se folo-
exclusiv potenţiome-
(2—5 W), cele obişnu¬
TEHNIUM 7/1986
gul este maxim, l Mmax . obţinut prin
dimensionarea adecvată a iui R p .
Deplasînd cursorul în jos, joncţiu¬
nea BE a lui T p este polarizată cu o
tensiune ce reprezintă suma alge¬
brică dintre U p şi fracţiunea U' p din
tensiunea de ieşire, preluată prin
intermediul divizorului P—R. Şi de
data aceasta pragul l M poate fi sta¬
bilit între două limite dorite, calcu¬
lele fiind la fel de simple, dar o even¬
tuală, gradare (etalonare) a poziţii¬
lor cursorului în unităţi de prag va fi g
valabilă numai pentru o anumită va -1
loare a tensiunii de ieşire. Prin ur-1
mare, procedeul este recomandat 1
numai în cazul stabilizatoarelor cu |
tensiuni fixe de ieşire. Lăsăm pe I
seama cititorului deducerea relaţii -1
lor simple ce stau la baza proiectării 1
circuitului. •
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
Amplif.
de curent
te i
In figura de mai jos este prezen¬
tată o variantă simplă de amplifica¬
tor AF de putere utilizînd ca finale
două tranzistoare identice, npn, cu
siliciu, în configuraţie cu simetrie
cvasicomplementară. Schema, pre¬
luată după documentaţia Sesco-
sem, asigură obţinerea unei puteri
maxime la ieşire de cca 15 W pe un
difuzor cu impedanţa de 15A, în
condiţiile alimentării cu 50 V (ten¬
siune continuă, bine filtrată pentru
un consum maxim de cca 0,5 A).
Tranzistoarele pot fi înlocuite astfel:
T, = BC107—109, BC171—173; T 2 =
= 2N2219, 2N1711; T, = 2N2905; T*
T< = 2N3055, bineînţeles cu condiţia
împerecherii aproximative, după fac¬
torul beta, a grupurilor T 2 —T .1 şi T 4
—T*.
Prepolarizarea etajului final cu
dublete se realizează din grupul D,,
D:, Dî, Ry, valoarea rezistenţei R,
alegîndu-se experimental astfel în-
cît curentul pe repaus prin tranzis¬
toarele Ta—T 5 să fie de cca 20 mA
(R« orientativ între 120A şi infinit).
Diodele pot fi 1N4148, 1N4002 etc.
Simetria punctului median, res¬
pectiv asigurarea în punctul A a po¬
tenţialului U/2 = 25 V, se obţine din
semireglabilul Rv
în funcţie de performanţele pie¬
selor utilizate, se pot optimiza ex¬
perimental valorile lui Rit (reacţie),
Ci (compensaţie în frecvenţă).
Condensatoarele C 2 (reacţie bo-
otstrap) şi C s (cuplaj ieşire) vor
avea tensiunea nominală de lucru
de cel puţin 63 V.
| Pagini realizate de fiz. A. MĂRCULESCU |
duratei de viaţă a bateriilor.
Circuitul este realizat într-o capsulă
de plastic cu 8 pini (DIL-2x4), dis¬
punerea terminalelor fiind arătată
în figura 1. Pentru puterea maximă
de ieşire precizată în datele de cata¬
log, el nu are nevoie de radiator.
Circuitul integrat ULN-2283B,
amplificator audio de mică putere,
este destinat în special aparaturii
portabile cu alimentare de la bate¬
rii. Marele său avantaj îl constituie
funcţionarea fără distorsiuni apre¬
ciabile în gama tensiunilor de ali¬
mentare cuprinse între 3 V şi 15 V.
Exemplare selecţionate care ac¬
ceptă tensiunea maximă de 18 V
sînt marcate cu indicativul ULN-
2283B-1, în rest identice cu cele din
clasa generală.
Prin modul de proiectare a etaju¬
lui final, în clasă AB, se asigură un
curent de repaus redus al circuitu¬
lui, factor util pentru prelungirea
Desigur, adăugarea unui mic radia¬
tor extern (sau cositorirea aripioa¬
relor ce unesc terminalele 2-3 şi 6-7
pe o zonă de cupru din cablajul im¬
primat, cu aria de cca 16 cm 2 ) uşu¬
rează mult disipaţia termică, per-
miţînd obţinerea unei puteri de cca
VALORI LIMITĂ
CARACTERISTICĂ
CONDIŢII DE TESTARE
Min.
Tip. Max.
Tensiunea de alimentare (V)
ULN-2283B
3
- 15
ULN-2283B-1
3
— 18
Curentul de repaus (mA)
V„ = 6V
' _
12 16
V„■= 12 V
—
24 28
Gîştigul în tensiune (dB)
1
II
o!
39
42 46
Puterea de ieşire (W)
V a = 6 V, R/ = 80
0,25
0,35 —
(THD = 10%)
Va = 9 V, R, = 8A
0,80
1,1 —
Va = 12 V, R l = 16A
0,80
1,2 —
Rezistenţa de intrare (kA)
Pin 8
.. , j
250 —
C-out
Decuplare
Ci
8 „
] Intrare
SOQpF
Masa
r 2
7 ’
1 Masa
1 r
- n
Masa
□ 3
6[
] Masa
DIF. \a J. L
16il/3WM
Ieşire
U4
J + Vcc
2 W la 12 V.
Domeniul maxim admis al tempe¬
raturilor de lucru este între -40 C
şi +85°C.
în tabel sînt prezentate principa¬
lele caracteristici electrice ale cir¬
cuitului pentru T , = 25° C şi f ip =
400 Hz, iar în figura 2 esta dată
schema tipică de testare şi în ace¬
laşi timp de utilizare ca amplificator
AF. Se remarcă numărul foarte mic
de componente externe, ale căror
valori nici nu sînt critice. Pentru
condensatorul de decuplare se re¬
comandă 500 mF, potenţiometrul de
volum poate fi de maximum 200 kA
(preferabil sub 100 kA), iar difuzo¬
rul de 3 W, cu impedanţa de 16 A
(eventual 8 A sau chiar 4 ii, dar cu
distorsiuni totale mai mari în aceste
cazuri).
La experimentare nu sînt nece¬
sare precauţii deosebite, circuitul
fiind suficient de stabil şi autopro¬
tejat împotriva scurtcircuitului în al¬
ternativ la ieşire. Se vor respecta re¬
gulile generale de proiectare a ca¬
blajelor pentru C.l. cu amplificare
mare şi în special se vor evita bu¬
clele de masă (impedanţe nedorite
pe modul comun); intrarea va fi se¬
parată bine de ieşire.
Cu reducerea corespunzătoare a
puterii, dar cu distorsiuni accepta¬
bile, circuitul ULN-2283B poate
funcţiona chiar la tensiuni de ali¬
mentare de 2V.
ULN-2283B
Vedere din partea opusa terminalelor
TEHNIUM 7/1986
o JV
In perioada T2, cînd numărătoa¬
rele de bază sînt blocate, dar au
păstrat informaţia de la ultima nu¬
mărare (perioada TI), circuitele
CI—1 4- CI—6 sînt deblocate pe o
durată de 0,02 s (B.C.A1), timp în
care preiau informaţiile de la numă¬
rătoarele de bază (ieşirile ABCD). în
continuare, tot pe durata perioadei
T2, se aplică un al doilea impuls cu
durata de 0,02 s (B.C.A1), dar de
de lucru, ia numărătorul care cores¬
punde unităţilor de MHz (CI—12),
folosind tabelul de adevăr al
CI—40192, vom programa ca înce¬
perea numărării să nu se facă de la
zero, ci de la cifra 2. în cazul nostru,
intrarea J2 se va conecta la +V DD ,
iar J1, J3 şi J4 la masă. Astfel vom
citi direct frecvenţa de lucru a trans-
ceiverului.
Exemplul prezentat este foarte
data aceasta pe intrarea „PRESET simplist. Se pot rezolva şi alte va-
ENABLE" a numărătoarelor, fapt
care aduce numărătoarele la zero
sau la o valoare dorită, cum se va
arăta în continuare, folosind in-
riante. Să presupunem că VFO-ul
lucrează în limitele 2,174—2,474
MHz, iar frecvenţa de lucru a trans-
ceiverului este de 3,500—3,800
trările J1—J4 ale numărătoarelor MHz. Programarea intrărilor J ale
(CI—7 4- CI—13). A fost folosit numărătoarelor se va face astfel,
acest artificiu pentru a putea afişa Pentru a afişa valoarea 3,500 MHz
direct frecvenţa de lucru de emisie atunci cînd VFO-ul are valoarea de
sau de recepţie dintr-un transceiver 2,174_MHz, trebuie ca numărătoa-
şi nu cea a oscilatorului local cu
frecvenţa variabilă, de unde pre¬
luăm semnalul supus măsurătorii
(VFO). . _
rea să înceapă de la o valoare ini¬
ţială de J 326 MHz (3 500—2 174 =
1 326). în acest caz, programarea
se face astfel: CI—12 pentru cifra 1
Exemplu. Să presupunem că (J1 la +V DD , iar celelalte la masă)
Se cunosc comoditatea şi preci¬
zia lucrului în traficul de radioama¬
tori atunci cînd aparatura folosită
este dotată cu'o scală cu afişaj nu¬
meric pentru controlul precis al
frecvenţei de lucru. în acest sens
s-a căutat a se realiza un frecvenţ-
metru care să folosească un număr
minim de circuite integrate şi care
să permită acordarea cu o precizie
bună a frecvenţei dorite de lucru.
Aparatul prezentat conţine 20 de
circuite integrate realizate în tehno¬
logia CMOS, afişează 6 cifre, fapt
care permite o precizie de lucru de
10 Hz, precizie suficient de bună
pentru traficul de radioamatori. De¬
oarece se folosesc circuite integrate
CMOS, consumul de energie elec-
trică al frecvenţmetrului este foarte
redus, de ordinul a 50 mA, cu excep¬
ţia afişajelor cu diode LED care con¬
sumă circa 5 mA pentru fiecare seg¬
ment. Astfel, cele 6 afişaje, care con¬
ţin în total 42 de segmente distincte,
în cazul reproducerii cifrei 8 de către
toate afişajele, vor avea consumul
maxim de curent de 210 mA.
Pentru uşurarea realizării în con¬
diţii de amator a plăcii suport cu cir¬
cuitul imprimat, cablajul a fost rea¬
lizat pe o singură parte a acesteia.
Acest lucru a condus la folosirea
unor punţi suplimentare pu con¬
ductor exterior între diferite puncte
din circuit (15 ştrapuri), fapt care nu
complică realizarea aparatului.
Descrierea funcţionării
Semnalul de radiofrecvenţă su¬
pus măsurătorii trebuie să aibă o
mărime de ordinul a 50 mV. Acesta
Irig. GEORGE PINTILIE, jj
YQ3AVE mitei
se aplică pe o poartă a CI—13, unde
este adus la valoarea necesară
aplicării numărătoarelor reversibile
CI—7...CI—12. Semnalul astfel for- Yi’ijJ
mat se aplică pe intrarea de nu- ' n
mărare .directă a CI—7, de tipul veru
40192. în continuare, de la ieşirea 1
(directă) a lui CI—7, se aplica ur- [jr*. (
mătorului divizor cu zece la CI—8 u u '
ş.a.m.d. pînă la CI—12.
Baza de timp a fost realizată por¬
nind de la un cristal cu frecvenţa de
oscilaţie de 100 kHz. Oscilatorul s-a A
realizat folosind o poartă a Ci—13.
Semnalul cu frecvenţa de 100 000 g
Hz este aplicat la o a doua poartă a
CI—13, care joacă rol de separator,
în continuare, semnalul este aplicat L
la patru divizoare cu 10 legate în
cascadă, CI—14...CI—17 şi adus la n
frecvenţa de 10 Hz. Din CI—18 se _
foloseşte numai primul divizor cu 2
(ieşirea A). Citirea frecvenţei de lu¬
cru se face cu o frecvenţă de 5 Hz Al
(perioadă de 0,2 s). Numărarea pro-
priu-zisă se face pe o perioadă de
0,1 s (vezi fig. 2), iar resetările pe o
altă perioadă, tot de 0,1 s.
Ieşirea Al (fig. 2) se aplică şi la
una din intrările unei porţi din cir¬
cuitul integrat de tipul „MAMD“ —
CI—13 (pin 13); pe cealaltă intrare B.C.A1
se aplică semnalul supus măsură¬
torii (pin 12). Astfel se obţine ia ieşi¬
rea porţii respective (pin 11) o salvă
de semnale cu durata de 0,1 s şi cu
pauză tot de 0,1 s. ,în perioada TI
(fig. 2) numărătoarele CI—7 4
CI—12 numără. în acest timp,
CI—1...6 sînt blocate deoarece pri¬
mesc un semnal 1 pe intrarea „LE/
STROBE“*).
lucrăm în banda de 7 MHz. De ase¬
menea, să presupunem că oscilato¬
rul local are frecvenţa variabilă în li¬
mitele 5—5,5 MHz. Dacă toate in¬
trările J ale numărătoarelor sînt co-
Cl—11 pentru cifra 3 (J.1 şi J2 la
+V DD , iar J3 şi J4 la zero); CI—10
pentru cifra 2, iar CI—9 pentru cifra
Ca memorii tampon (LATCH) şi
nectate la potenţial zero (masă) decodor BCD/7 segmente au fost fo-
frecvenţmetrul va afişa frecvenţa losite circuitele integrate speciali-
VFO-ului, adică o valoare cuprinsă zate realizate în tehnologie CMOS
în limitele 5—Ş,5 MHz. In transcei-
verul folosit, pentru frecvenţa de lu¬
cru de 7,00 MHz corespunde valoa¬
rea de 5,00 MHz a frecvenţei VFO-
de tipul MMC4511. In acest caz sînt
necesare afişaje cu LED-uri de tipul
cu catodul comun. Afişajele se co¬
nectează cu ieşirile a, b...g ale lui
ului. Pentru a citi direct frecvenţa MMC4511 în serie cu rezistoare cu
NUMĂRĂ
RESETEAZĂ
\ -PRELUARE/
11 = 0,1 s
H h R|
T 2 = 0,1s ni
6 AFIŞAJE CU LED-URI CU CATODUL COMUN
ri , 9«11 tt 8<*5 AH
CH MMC4511 i6l+
[5 7 12 6 1
4511
4511
4511
4511
4511
|CI-6
5 7 12 6
J
-£ 40192 13 “
8 15 1 10 9 12 ~
-R 1 CH 9 13 L
Jş 40192 12j—
-TC CI-10 13Η
J5 40192 12L
J 4 1 ci-11 ibU
J 5 40192 i 2 L
CI 12 13 |
45 40192 12 (
re™
+ + + C1-14
CI-15
CI-16
CI-17
CI-18
. 5 4 11 1*6 i2_
_5 \2 ■»-
_c io_!
— s
40192 u
40192 •
" 5 40192
5 40192 u
3 40192
1 8 9101415
6 2
3
DE CI—1-6
d-7...CÎ-12
valoarea de 2—2,2 k(l
în montaj, în anumite puncte ale
traseelor de alimentare (V DD ) au fost
conectate condensatoare de decu¬
plare cu valoarea de 0,1—0,33 /iF,
de tipul multistrat. Acestea sînt în- |
semnate pe desenul de implantare !
a pieselor. Semnalul supus măsură¬
torii se aplică folosind un cablu
ecranat de RF (cablu coaxial).
Alimentarea se face de la o sursă
stabilizată cu tensiunea de 12—13 V.
La această tensiune, frecvenţa ma¬
ximă de măsurare este de ordinul a
10 MHz, în funcţie de performanţele
primului divizor (CI—7), care se re¬
comandă a fi selectat din cele 11 de
acest tip folosit (MMC40192).
La baza de timp, ca divizoare cu
10 , au fost folosite tot numărătoare
MMC40192, în scopul reducerii
numărului de tipuri de circuite inte¬
grate. Desenul cablajului imprimat
este prezentat la scara de 1:1. Va¬
loarea condensatorului C3 însem¬
nat cu asterisc se alege în limitele
100—1 000 pF, pentru a obţine frec¬
venţa exactă de 100 000 Hz a osci¬
latorului cu cristal.
Q = 100,00 KHz
C 3 = 100-5-1000 pF
Rl= R 2= 3,3 MA
, 5 6139 124 8
' 4011 10
]_J
5 3 1213 1
j 4UUI III
I 1
2 4 8 9 7l4n
* A fost folosită terminologia din cata¬
logul „MOS AND OPTOELECTRONIC
DEVICES" produs de întreprinderea
„Microelectronica", ed. 1985.
6
TEHNIUM 7/1986
iimiţ Ammţ .imiţi .ţiţţiţi .ţţţţţţi umiţţ
iFLJîTf Ig liJîy
2X500pF
2XEL84
verului. Impădanţa circuitului de in¬
trare este:
Amplificatorul de radiofrecvenţă
destinat radioamatorilor de emisie
începători este echipat cu două tu¬
buri EL84 lucrînd în clasă AB. Am¬
plificatorul poate fi excitat de un
transceiver de 2+5 W şi are o pu¬
tere consumată de 25 W.
Prin contactele releelor R1 şi R2
(fig. 1), semnalul de radiofrecvenţă
poate trece direct spre antenă (po¬
ziţia recepţie) sau, prin transforma¬
torul Trl, în grila tuburilor EL84. Tot
pe grila 1 se aplică o tensiune de ne-
gativare de -27 V pe poziţia recep¬
ţie (pentru blocarea tuburilor) sau
de cca -10 V pentru poziţia de emi¬
sie. Valoarea definitivă a acestei
tensiuni se reglează cu potenţiome-
trul de 10 kfl astfel încît, în lipsa
semnalului de audiofrecvenţă, să se
înregistreze un curent anodic de
10—15 mA. Cuplajul etajului final
cu transceiverul se realizează prin
transformatorul Trl, executat pe un
tor de ferită cu dimensiunile de
20 x 10 x 5 mm; aceasta pentru a
obţine o rezistenţă de sarcină de
cca 75 (l pentru filtrul n al transcei-
rezultă
înlocuind cu valorile date, obţi¬
nem: L, = 5,48 juH.
Pe torul de ferită se vor bobina 4
spire cu sîrmă de cupru (diametrul
7 x 0,1 mm) izolată în PVC, după care
se va măsura inductanţa cu o punte
k2XPL75Z
2X100hF/ 350 v
2xwo°hf/ w
PL27Z
Placa
redresor
distanţier
RLC ajustînd numărul de spire pînă
se obţine valoarea de 5,5 n H.
Bobina L 2 are de patru ori mai
multe spire decît L-,, executate cu
sîrmă de cupru (diametrul 0,3 mm)
izolată în PVC.
Şocurile de radiofrecvenţă SRF1
sînt confecţionate pe mărgele de
ferită (fig. 2) avînd două spire, iar
şocul de radiofrecvenţă SRF2 este
de 1 mH, cu sîrmă de CuEm cu dia¬
metrul de 0,1 mm, pe o lungime de
70 mm, avînd 585 de spire, ultimele
15 spire executîndu-se cu un pas de
0,5 mm.
Şocul de radiofrecvenţă SRF3 are
2,5 mH şi se realizează pe o carcasă
conform figurii 2, avînd bobinate
250, 250, 200 şi 150 de spire cu
sîrmă de CuEm 0,1 mm.
Filtrul n al etajului final pentru va¬
lorile Ua = 250 V şi l a = 100 mA se de¬
termină utilizînd următoarele for¬
mule:
— rezistenţa echivalentă
„ U a x 500 250x500
Re = r- = = 1 250 H;
rezistenţa de sarcină R s = 75 O;
media geometri că a rezistenţelor
= l R e 7 R s = 11 250 x 75 = 306 fi;
reactanţa capacitivă
R m +R e 306+1 250
_ = -——-=103,73(1;
factorul de calitate al circuitu-
reactanţa capacitivă
R m +R s 306+75
1 =-—-=25,4 fi;
Q 15
reactanţa inductivă X L = X Cl +
3a = 103,73+25,4 = 129,13 H;
(CONTINUARE ÎN PAG. 9)
TEHNIUM 7/1986
^HMBUNATATIREA
PERFORMANTELOR
CASETOFONULUI
■ EM 2001
In timpul folosirii casetofonului
deck EM2001 au fost găsite cîteva
căi de ameliorare a performanţelor,
accesibile electroniştilor amatori.
Acestea sînt expuse în cele ce ur¬
mează, cu menţiunea că pot fi în¬
cercate şi la alte tipuri de caseto-
foane care au scheme asemă¬
nătoare.
1. PREAMPLIFICATORUL
DE REDARE
Comparativ, în figura la a fost
prezentată varianta originală, iar în
figura 1 b varianta modificată;
aceeaşi chestiune este valabilă şi
pentru amplificatorul de înregis¬
trare (fig. 2 ).
Preamplificatorul de redare folo¬
seşte un montaj clasic, realizat cu
tranzistoarele Tun şi T 102 .
<*'&■
Tfoz - ac /f/a •
Ing. BARBU POPESCU
Raportul semnal-zgomot este in¬
fluenţat în cea mai mare măsură de
punctul de funcţionare a tranzisto¬
rului Tini.
în varianta originală, curentul de
colector al lui Ti»i era de cca 230
fjA; această valoare nu permite
obţinerea unui raport semnal-zgo¬
mot ridicat («-43 dB).
Micşorarea curentului de colec¬
tor de la 230 mA la 75 n A se obţine
prin înlocuirea rezistenţei R l()4 de 68
kO cu o rezistenţă de 220 kn.
Această rezistenţă se recomandă
să fie cu zgomot redus (peliculă
metalică).
De asemenea, aceeaşi problemă
este valabilă şi pentru rezistenţa Rh, 2 :
aceasta este conectată în paralel cu
sursa de semnal (capul de redare),
prin urmare, zgomotul său se va su¬
prapune peste semnalul util. Se va
Y C,og
R//o
x.
Z 10 H 1
n n
R/oc,
I
T
Lj c uf II
i .. IOOofT
C /06
zs C/ogr =
înlocui deci R,,,: cu o rezistenţă de
aceeaşi valoare, dar cu zgomotul re¬
dus.
Se recomandă înlocuirea conden¬
satorului electrolitic Cm: cu unul cu
tantal de aceeaşi capacitate (con¬
densatoarele electrolitice „umede"
prezintă un zgomot de fluctuaţie
destul de ridicat).
în locul tranzistorului T> ( >i, de tip
BC173C, se montează un tranzistor
BC413C (sau B), iar tranzistorul
BC173C rămas astfel disponibil se
montează în locul lui Tio;, de tip
BC171B.
Prin mărirea valorii rezistenţei Rk»
de la 4,7 kn la 10 kn (sau 18 kn,
după cum se va vedea mai jos), se
obţine mărirea amplificării în buclă
deschisă, iar în buclă închisă distor¬
siuni şi zgomote mai reduse.
Conectarea în paralel cu Rm» a
condensatorului Ci asigură limita¬
rea benzii preamplificatorului de
redare, începînd cu o frecvenţă
dată (mai mare ca limita superioară
a benzii audiţ? a preamplificatoru¬
lui), îmbunătăţindu-se astfel rapor¬
tul semnal-zgomot, micşorîndu-se
distorsiunile de intermodulaţie etc.
Valoarea sa se calculează astfel:
= 18 kHz; rezultă C. = 1 073 pF (se
alege Ci = 1 nF).
Dacă se conectează în paralel cu
R 104 = 220 kn grupul Ri = 10 kn, C: =
= 10 mF/ 35 V şi se măreşte Rm* la 18
kn, se asigură în plus plasarea tran¬
zistorului Tin: în regiunea de izozgo-
mot, micşorîndu-se zgomotul cu
1—2dB.
Condensatorul Cnu = 560 pF şun-
tează joncţiunea bază-emitor a
tranzistorului T ] 0 i, împiedicînd de¬
tectarea şi pătrunderea în lanţul de
amplificare a semnalelor perturba¬
toare.
Cio.i mai are însă şi un alt rol:
aduce o fracţiune din semnalul au¬
dio (cules prin difuzorul Rm?, Cm?,
Rihx, Ci, R,<>?) în circuitul de bază al
lui Ti,,,; cum acest semnal este în
7/o/= 6CV/3C.
, T/oz = /5C/73C.
I C t08
fază cu cel de pe bază, se măreşte 1
factorul de calitate al circuitului |
oscilant L, u/ , Cmi, rezultînd deci şi o
îmbunătăţire a caracteristicii de
frecvenţă în zona frecvenţelor
înalte.
Valoarea lui Cnu a fost mărită,
avînd în vedere cele de mai sus, de
la 560 pFla 1 nF.
2. AMPLIFICATORUL DE ÎNRE¬
GISTRARE
îmbunătăţirea caracteristicii de
frecvenţă descrisă mai jos se poate
aplica şi la alte tipuri de casetofoane
(magnetofoane) care suferă de ace¬
laşi „păcat": o neliniaritate (cădere)
pronunţată în zona 5 = 9 kHz.
Schema amplificatorului de înre¬
gistrare este prezentată simplificat,
în poziţia „NORMAL".
Micşorarea neliniarităţii se obţine
prin şuntarea rezistenţei R , 77 din
circuitul de emitor al lui T m cu gru¬
pul R;—C 3 , ale cărui valori se calcu¬
lează astfel:
fi = 5 kHz; rşzultă C? = 16 nF (se
alege C, = 15 nF).
R: asigură limitarea ridicării ca¬
racteristicii de frecvenţă începînd
cu frecvenţa f 2 = 10 kHz:
R: = -—-- ; rezultă R : =
2 • rr • C 3 ■ f 2
= 1 kn.
Şuntarea rezistenţei R IM = 12 kn
cu condensatorul C 4 realizează
mărirea curentului de înregistrare
la frecvenţe înalte.
Cj = a - ; ■ r,„ . f , ; rezul,ă c ‘ =■■
, = 1 nF (f., = 12 kHz se alege apro¬
piată de frecvenţa superioară pe
poziţia „NORMAL").
Reţeaua R : —C 4 nu influenţează
caracteristica de frecvenţă pe pozi¬
ţiile „CrO:“ şi „Me“.
In poziţia „REDARE", modifică¬
rile prezentate au permis îmbună-
(scuu
T»,
n R /09
t LrH
/OZjl.
C< v 1
T
/nF
1
----«
< 6 - 2 .
C/o// Cr
C/o?
£
1 /SnF
R/O? 3iOI£jx.
-f- ——?+ wv
n
SZoicji
titlu.?
■ stop* tsrţp \
T 1 1 <**
1 R/s/
J
n U 3,5 h
j /O0ICM-
loot-n-
^ fi 1 |1
£
/icju U U
8
TEHNIUM 7/1986
circuitul
integrat hibrid
,
Ing. AURE LI AN MATEESCU t*Pvr A>, s *r
în prezent, multe amplificatoare
de audiofrecvenţă ce se încadrează
în clasa HI-FI poartă menţiunea
STEREO INTEGRATED AMPLI-
FIER şi sînt executate în totalitate
cu circuite integrate şi hibride spe¬
cializate.
Printre circuitele hibride de pu¬
tere des utilizate se numără şi hibri¬
dul produs de firma japoneză SAN-
KEN, notat SI—1125HD.
Caracteristicile tehnice ale cir-,
cuitului sînt următoarele:
— tensiunea de alimentare ±25 V
(± 22,5 V);
— curentul absorbit de la sursă
1,6 A (2,3 A);
— puterea nominală la ieşire pe o
sarcină de 80 (40) este de 2 x 25 W;
— banda de frecvenţă reprodusă
pentru puterea de 25 W la ieşire şi
neliniaritate de -1 dB este de
10—20 000 Hz;
— banda de frecvenţă reprodusă
pentru puterea de ieşire de 1 W
(neliniaritate -1 dB) este de
10—100 000 Hz;
— amplificarea în tensiune 40 dB;
- — impedanţa de intrare 56 kO;
— nivelul tensiunii de zgomot 1 mV;
— curentul de repaus 50 mA;
— rezistenţa termică a capsulei
(-)= 3,3 = C/W;
— coeficient de distorsiuni neli¬
niare 0,2%.
Valorile din paranteze sînt date
pentru sarcina de ieşire cu impe¬
danţa de 40.
Schema electrică de utilizare a cir¬
cuitului este prezentată în figura 1.
Figura 2 conţine modelul cabla¬
jului imprimat şi plantarea compo¬
nentelor. Circuitul se prezintă în
capsulă cu 16 terminale aşezate în
linie. Construcţia circuitului impri¬
mat uşurează montarea circuitului
hibrid pe un radiator adecvat avînd
în vedere disipaţia mare' a căldurii
degajate în capsulă.
BIBLIOGRAFIE:
Radio Televizia Electronika (R.P.B.),
nr. 9/1985.
. ce ‘
'3 C7t . CB /
II I
(URMARE OIN PAG..7)
— inductanţa bobinei pentru
= 7 MHz,
X L 129,13 _ ,
= = “2 7T = a93 " H;
— inductanţa bobinei pentru
= 3,5 MHz,
X L 129,13 „
= ~Znî ~ WS = 5 '® 7 MH:
— capacitatea condensatorului
■ pentru f = 3,5 MHz,
159 000 _
, = —-r ■■= 437,95 pF;
Pj
— capacitatea condensatorului
, pentru f = 3,5 MHz,
tăţirea raportului semnal-zgomot
cu 4-7-5 dB; se recomandă modifi¬
carea unui canal, compararea au¬
diţiei canalului modificat cu canalul
original, apoi modificarea celuilalt
canal.
îft cazul folbsirii unor casete mo¬
derne „dublu strat“, de tipul AGFA-
Fe IS, AGFA-Cr II, se observă o
ştergere nesatisfăcătoare; aceasta
se datorează valorii reduse a între-
fierului capului de ştergere.
Problema se poate rezolva înlo s
cuind capul cu unul cu parametri
asemănători: 3.C. 124, K12 — 103
etc.
Un ultim cuvînt în ceea ce pri¬
veşte motorul şi stabilizatorul său:
pentru reducerea (practic anula¬
rea) paraziţilor produşi de motor se
recomandă separarea completă a
circuitului de masă al stabilizatoru¬
lui motorului şi introducerea unei
punţi redresoare de mică putere
(1PM05) pentru redresarea tensiu¬
nii necesare blocului motor.
Aceasta se poate realiza conform
schemei publicate în revista „Teh-
nium“ nr. 9/1984.
159 000
^ = ”x™r = 1 788 pF
(această capacitate se obţine din
adăugarea capacităţii de 800 pF la un
condensator variabil de 2 x 500 pF);
— numărul de spire al. bobinei
"3.5=10 j/l0.L(i+0,44)-U f
= 20 de spire (I — lungimea bobi-
najului, 2 cm şi D — diametrul bo¬
binei, 2 cm), iar pentru f = 7 MHz,
= 14,5 spire (bobinajul se execută
spiră lîngă spiră, cu sîrmă de 1 mm
diametru, CuEm).
Filtrul de reţea S se realizează
pe o bară de ferită, bobinînd si¬
multan cu două sîrme de 0 0,8, cu- '
pru izolat cu PVC, pe o bară de fe¬
rită, 0 8 x 100, 24 de spire.
Transformatorul de reţea va avea
în secundar: 250 V/0,15 A tensiunea
anodică; 30 V/0,01 A tensiunea de
negativare; 12 V/0,8 A alimentarea
releelor; 6,3 V/1,5 A alimentarea fila¬
mentelor.
Miezul transformatorului va fi de
12 cm 2 . Pe şuruburile de strîngere a
tolelor se va monta (fig. 3) plăcuţa
redresoare (fig. 4) ce conţine toate
componentele redresorului. Legă¬
tura cu placa etajului final (fig. 5) se
execută cu cablu flexibil 10 x 0,7 cu¬
pru izolat în PVC şi cu cablu ecranat
legătura de la tensiunea de negati¬
vare la grila de comandă a tuburilor
EL84.
Punerea la punct a etajului final
nu ridică probleme deosebite. Se
reglează tensiunea de negativare,
se cuplează etajul final la un trans-
mach cu ROS-metru şi se face
acordul filtrului tt pentru a obţine un
maxim de unde reflectate.
{ \
1PM05 112 V
"ÎOOOUF/ I
AOV /10K a \
I (O) womf
> -—i ' v_y / 25v
100 %v V ^
PLACA REDRESOR
PLACA ETAJ FINAL
TEHNIUM 7/1986
9
ILUMINAT
de SIGURANŢA
Conectarea automată a ilumina¬
tului de siguranţă ce foloseşte un
acumulator ca sursă de energie
este necesară în multe situaţii în
care absenţa luminii poate duce la
accidente sau pierderi materiale.
Soluţia banală, cu releul alimen¬
tat de la reţea, ale cărui contacte
normal închise cuplează iluminatul
de siguranţă în momentul căderii
reţelei, are o serie de dezavantaje:
consum destul de mare din reţea,
conectarea iluminatului în mod inu¬
til în timpul zilei, epuizătea acumu¬
latorului în cazul cînd întreruperea
reţelei este îndelungată şi nu deco¬
nectează nimeni manual iluminatul
de siguranţă.
Automatul a cărui schemă-bloc
este dată în figura 1 înlătură aceste
dezavantaje. El realizează următoa¬
rele funcţii:
1. conectează iluminatul de si¬
guranţă la un acumulator de 12 V
atunci cînd întreruperea reţelei este
mai mare de 2 secunde;
2. deconectează iluminatul de si¬
guranţă după circa 2 minute, dacă
în acest interval nu se intervine ma¬
nual pentru menţinerea lui (deci
dacă nu este nimeni în încăpere);
3. deconectează iluminatul de si¬
guranţă în momentul revenirii ten¬
siunii în reţea, chiar dacă s-a făcut
intervenţia manuală menţionată
mai sus;
4. atunci cînd nivelul iluminării în
încăpere este suficient de mare, in¬
tervalul de conectare a iluminatului
de siguranţă scade de la 2 minute la
circa 5 secunde, datorită blocării
fotoelectrice a temporizării la deco¬
nectare.
Consumul montajului din reţea şi
baterie este redus: mai puţin de 0,05
W de la reţea şi 0,01 W din baterie.
Să urmărim funcţionarea monta¬
Fiz. GH. BĂLUŢĂ,
fiz. E. CĂRBUNESCU
jului pe schema-bloc din figura 1 şi
cea detaliată din figura 2.
în prezenţa tensiunii de reţea, din
aceasta se prelevează o fracţiune
(circa 25 V), care este redresată şi
aplicată condensatorului C 3 . El sto¬
chează o energie care va folosi la
realizarea temporizării de circa 2
secunde la aprinderea iluminatului
de siguranţă, aşa cum vom vedea
ulterior.
Atît timp cît există tensiune de
reţea, T 4 este menţinut în conducţie
şi tensiunea pe colectorul său este
practic nulă faţă de masă. Din
această cauză, T 5 este blocat, deci
poarta Şl formată din T 6 şi T 5 este
blocată; în consecinţă, T 7 nu con¬
duce, iar iluminatul de siguranţă
(becul L) nu arde. Pe de altă parte,
datorită tensiunii nule de pe colec¬
torul lui T 4 , prin intermediul lui l 2
BLOCARE
FOTOELECTRICÂ
(închis) şi R 2 , condensatorul Ci
este menţinut descărcat, iar T 2 blo¬
cat. Ca urmare, T 3 conduce, menţi-
nînd deschis şi tranzistorul T 6 .
Începînd din momentul cînd ten¬
siunea reţelei dispare, C 3 se des¬
carcă în 2 secunde, după care T 4 se
blochează. Pentru motivul că pre¬
zintă două stări stabile (conducţie
şi blocare netă), după cum există
sau nu tensiune de reţea, T 4 a fost
desemnat în schema-bloc prin ter¬
menul „bistabil". în colectorul său
apar 12 V, ceea ce are două efecte.
Pe de o parte, se produce deschide¬
rea lui T 5 . Întrucît T 6 era deja în con¬
ducţie, de la „plus" trece prin
aceste două tranzistoare un curent
suficient spre baza lui T 7 , pentru a-l
aduce în conducţie şi a aprinde ilu¬
minatul de siguranţă. Pe de altă
parte, de la potenţialul de 12 V al co¬
lectorului lui T 4 începe încărcarea
lui Ci prin R 2 şi lanţul R 4 —'T,. Dacă
fotodioda FD nu primeşte lumină
(noaptea), Ti este blocat şi poate fi
neglijat în procesul de încărcare.
După circa 2 minute, tensiunea pe
TEMPORÎZARE
TRIGER SCHMITT
LA STINGERE
(T2.T3)
^—|—r * 1
«n
i
i
m
rm :
■
|
K3
H
i
!
m
Ci atinge 1/2 din tensiunea acumu¬
latorului, suficient pentru a des¬
chide pe T ? . Trigerul Schmitt for¬
mat de T 2 şi T 3 basculează brusc şi
T 3 se blochează. Ca urmare, se blo¬
chează T 6 şi T 7 , iar L se stinge.
Cînd suprafaţa fotosensibilă a fo¬
todiodei — îndreptată spre cer —
primeşte lumină suficientă (circa 1
klux), fotocurentul care străbate
dispozitivul determină deschiderea
iui T-t şi încărcarea rapidă a lui Ci,
limitată numai de Ri, se face în
aproximativ 5 secunde. Deci inter¬
valul de conectare a lui L la căderea
reţelei în timpul zilei este redus
drastic. întrerupătorul li serveşte la
scoaterea din funcţiune a acestei
„blocări fotoelectrice" în situaţii
deosebite.
Dacă în intervalul de timp cînd L
* 12 V
POARTĂ „Şl"
(T5.T6)
este aprins temporizat se deschide
întrerupătorul l 2 , este împiedicată
încărcarea lui Ci şi temporizarea nu
mai funcţionează. L rămîne aprins
pînă la revenirea tensiunii de reţea.
Aceasta este deci manevra oare in¬
dică prezenţa omului în încăpere,
deci utilitatea iluminatului de sigu¬
ranţă. Nu trebuie uitată insă închi¬
derea lui l 2 la părăsirea încăperii,
astfel ca automatul să îşi reia func¬
ţia de temporizare.
Un întrerupător l 3 este prevăzut
pentru aprinderea independentă a
lămpii L, şuntînd montajul.
Menţionăm că becul L prevăzut în
schemă (5 W/12 V) poate fi înlocuit
cu un releu ale cărui contacte în¬
chid circuitul de alimentare a unui
sistem de iluminat de siguranţă cu o
putere mult mai mare.
Dioda D 2 protejează montajul
contra conectării inverse la baterie,
iar siguranţa Si previne deteriora¬
rea lui T 7 în cazul unui scurtcircuil
accidental în soclul becului. Diode
Di înseriată cu R 3 constituie o cale
de descărcare rapidă a lui Ci în mo¬
mentul revenirii tensiunii de reţee
(intrării lui T 4 în conducţie), pre¬
gătind astfel montajul pentru c
nouă acţionare.
10
TEHN1UM 7/1986
ABC
AUTOMAT
or SCARA
Ing. GRIGORE ODOBESCU
în vederea economisirii energiei
electrice la iluminatul scării blocu¬
rilor se folosesc automatele de
scară ce menţin lumina aprinsă un
timp limitat de la apăsarea pe bu¬
ton.'
Automatele bazate pe bobină de
declanşare şi mecanism de ceas
şi-au dovedit slaba fiabilitate şi
scurta durată de funcţionare.
în articolul de faţă se prezintă un
automat de scară bazat pe comu¬
taţia statică a dispozitivelor semi¬
conductoare, eliminîndu-se orice
contact mecanic.
Automatul se compune din două
părţi:
— o parte de temporizare, prece¬
dată de un sistem de declanşare şi
urmată de un sistem de comandă;
— o parte de contactor static ce
acţionează becurile.
Partea de temporizare este con¬
struită în jurul condensatorului
(fig- 1).
Declanşarea automatului se rea¬
lizează prin apăsarea pe butonul de
pe scară, prin care se aplică faza re¬
ţelei de 220 V prin grupul R 1( R 2 , D v
Acest lucru va duce la încărcarea
rapidă a condensatorului C 1( dato¬
rită valorii mici a rezistenţei R 2 = 7,5
kn, la o tensiune limitată de dioda
Zener DZt ia 15 V. Rezistenţa R, are
rolul de a proteja automatul împo¬
triva paraziţilor ce pot apărea pe fir.
O dată condensatorul încărcat, el
va schimba starea tranzistoarelor
T 1; T 2 . Astfel T, se va satura, iar T 2
se va bloca. Acest lucru va permite
Protecţia faţă de reţea a celui
care atinge circuitul de joasă ten¬
siune este asigurată de rezistenţele
mari (R 12) R 13 , R 15 , R 1(? ) care cu¬
plează cele două circuite. Oricare
ar fi poziţia ştecherului în priză,
există o rezistenţă de 600 kO, între
i fază şi circuitul de. 12 V. .Pentru o şi
v.rnal multă 'Siguranţă," masa (borna
.„minus" a acumulatorului) va fi co¬
nectata ia pămîrit.
Montajul funcţionează corect în
căzui întreruperii 'fazei reţelei, si-
'luaţi© întîlnîtă aproape în exclusivi¬
tate în practică.
La punerea în funcţiune a monta¬
jului se vor urmări bascularea
bruscă a îngerului şi intrarea bună
•în contracţie a tranzistoarelor. în
special ! trebuie să aibă un factor
de amplificare în curent suficient de
mare pentru a nu fi solicitat termic
excesiv; el trebuie să lucreze în re¬
gim de comutaţie neta.
Fotodioda FD trebuie orientată
cu suprafaţa foîosensibilâ spre fe¬
reastra încăperii, pentru a primi di¬
rect lumina de la cer. Trebuie avută if
grijă ca ea să nu primească şi Iu- j
mina de la becul L, deoarece este
alterată informaţia privitoare ia ni- j
velul de iluminare naturală. Un tub i
opac 05 x 15 mm în care se intro- j
duce fotodioda poate constitui un !
ecran eficace pentru evitarea feno- j
menului amintit.
LISTA DE PIESE
T-j, To, T 3 , I 4 , T 5 - 8C172B; T e =
BC250B; T 7 = BD233; FD = ROL21;
D 1( D 2 = 1N4003; D 3 e- D 6 = 1PM05;
R-j, R-j * — 1500; P 2 , R 4 , Rţ 4 , P*, 5 , R-jg —
130 kO; P 3 - îhOil; R s , Ft S» Rs, R,? - I
12 k O; R/= 56.fi; R 10 = 1,5 kfr, R„, R 13 1'
= 470 kH; R 1S = 75 kfi; R 19 = 1,8 kft;,
C, - 220 pF/25 V; C 2 - 1 00C p.F<25 V; 1
Cs 1,5 juF/100 V; C 4 = 100 mF/6 V; Si ' 1
= 1 A; L = 12'V/5 W sau releu 12 V. @
200 minimum, cu contacte normal ||
deschise, care suportă curentul in- p
staîaţiei pentru iiuminat de sigu- i
ranţă. ||
alimentarea tranzistorului T 3 prin
rezistenţa R 6 şi apariţia tensiunii pe
emitorul său. Această tensiune este
limitată ia 27 V prin intermediul dio¬
dei Zener DZ 3 în vederea prote¬
jării tranzistorului unijoncţiune T 4 .
în cadrul fiecărei alternanţe pozi¬
tive a tensiunii reţelei de 220 V, în
emitorul lui T 3 vom avea o tensiune
de 27 V — Uş E /T 3 = E A . Această ten¬
siune va încarca rapid condensato¬
rul C 2 prin R 8 pînă ia valoarea de
declanşare a tranzistorului unijonc¬
ţiune T 4 , r?E A . în momentul declan¬
şării tranzistorului T 4 vom avea o
descărcare bruscă a condensato¬
rului C 2 pe rezistenţa R 10 , datorită
rezistenţei negative a caracteristicii
tranzistorului unijoncţiune. Acest
impuis de curent se va aplica pe
poarta tiristoruiu» Thl care se va
deschide şi va alimenta becurile.
în aceiaşi timp prin D 3 se va în¬
cărca şi condensatorul C 3 cu pola¬
ritate plus pe catodul diodei D 3 .
în alternanţă negativă, tlristorul
Thl se va bloca, iar* Th2 se va des¬
chide datorita curentului injectat în
poartă de condensatorul C 3 prin re¬
zistenţa R ?1 ,
în tot acest timp condensatorul
de temporizare CJ se va descărca
prin doi curanţi:
— un curent de alimentare a ba¬
zei lui T 1( curent de vaioare foarte
mica;
— un. curent prin R 3 şi P 1( curent
ce poate fi reglat din P, în vederea
obţinerii unei durate variabile de
temporizare.
Condensatorul C, se descarcă de
la 15 V, în momentul iniţial, pînă la
5,1 + 0,5 = 5,6 V. Dioda DZ 2 s-a pus
în vederea obţinerii unei tempo¬
rizări mai stabile, deoarece tranzis¬
torul T-, poate trece de la starea sa¬
turat la starea blocat la o tensiune
ce poate avea fluctuaţii. în acest
mod o variaţie .de exemplu de 0,1 V
are un efect mult mai mic ia un prag
de declanşare de 5,6 V faţă de 0,5 V.
Ti risi oarele se aleg în funcţie de
puterea totală dorita. Fără modi¬
ficări în schema de'bază, se pot fo¬
losi tiristoare de tipurile T1M4,
T3N4, T6N4, T16N4, T25.M4, care
asigură puteri maxime comandate
de 250 W, 700 W. 1 500 W, 3 500 W‘
şi, respectiv, 5 500 W (fiecare îiris-
tor din montaj lucrează pe cîîe o
singură alternanţă).
Montajul a fost experimentat cu
tiristoare T3N4 pentru un bloc cu
patru etaje, unde a funcţionat- neîn¬
trerupt timp de patru ani, Tiristoa-
rele au fost montate pe radiatoare
de aluminiu cu dimensiunile de cea
60,mm x 55 mm.
în figura 2 se dă schema cablaju¬
lui imprimat.
TCHNIUM 7/1886
11
MICEOCALCULATOKULI
NICOARA PAULIAN
LIVIU IONBSCU
ION RUSOVICI
OHBORGHE CHITA
Format! Stitlu,ssss,eeee<cr>
Comanda S asigură salvarea unei
zone de memorie pe caseta magneti¬
că. Casetofonul trebuie să A fie
conectat şi pornit pe poziţia ÎNRE¬
GISTRARE. Comanda este executată
imediat, monitorul afişînd mesajul
"System busy" pe STATUS. Datele
sint transferate cu o viteză de
aprox. 2000 Bd, începutul fiecărei
înregistrări conţinind un preambul
de 256 octeţi de OFFH, care se
poate recunoaşte uşor după tonul
constant de 1000Hz.
Parametrii comenzii sint:
- titlu, care reprezintă numele
dat de utilizator înregistrării
respective, nume după care va fi
recunoscută ulterior la încărcarea
in memorie. Lungimea maximă a ti¬
tlului este de 16 caractere alfanu¬
merice. De semnalat că titlurile cu
litere mari şi mici sint echivalen-
zonei de memorie ce va fi salvată.
Preambulul de 1000Hz este trans¬
mis indiferent dacă există sau nu o
eroare în lista parametrilor. Co¬
manda va calcula şi CRC-ul, care va
fi depus pe bandă la sfîrşitul
înregistrării. In timpul înregis¬
trării, pe STATUS va apare un indi¬
cator clipitor, care simbolizează
faptul că datele sint in curs de
transferare. La sfîrşitul înregis¬
trării se vă tipări mesajul
“Saved", iar controlul va fi dat
interpretorului de comenzi al moni—
- ssss şi eeee s'înt adresele de
început, respectiv de sfirşit ale
881/Hon (C) 1985 Lixco Software HACRO-80 3.36 17-Nar-80 PAGE 1-2
User Low Level Honitor Routines
jaschex Converts ASCII character to hex digit.
; Input; A = 8 bit data, ASCII char.
j Output; CY = 1 hex error,
j A = 8 bit hex digit.
î Destroys: AF.
0063
aschex:
0063
D6 30
sui
'0'
0065
D8
rc
0066
FE 17
cpi
17h
0068
3F
cmc
0069
D8
rc
006A
FE OA
cpi
OAh
0060
3F
cmc
0060
DO
mc
006E
D6 07
sui
7
0070
FE 0A
cpi
OAh
0072
C9
ret
;hexasc Converts a hex dini
; Input; A
8 bit hex di
! Output! A
= 8 bit data
; Destroys!
AF.
0073
hexasci
0073
E6 0F
ani
OFh
0075
C6 30
adi
'0'
0077
FE 3A
cpi
'9'+l
0079
D8
rc
007A
C6 07
adi
7
007C
C9
ret
îbell Sends a 2.6 KHz si?
î Destroys: AF.
Q0ZD
beli;
007D
C5
push
b
007E
01 0518
lxi
b,val00
0081
78
mov
a,b
0082
CD 0390
caii
beep
0085
CI
pop
b
0086
C9
ret
îserdrv Soft driver for ser
î Input: A
8 bit data
0087
serdrv:
0087
F5
push
psw
0088
serdr5:
in sersta
ani 1
jz serdrS
pop psw
gistrări ■-•(preambulul). Dacă acesta
se recepţionează corect, monitorul
va începe verificarea înregistrării
şi va activa indicatorul clipitor
de pe STATUS, după care va fi afi¬
şat un mesaj ce reflectă dacă exis¬
tă sau nu erori pe banda magnetică.
Verificarea are loc prin CRC.
1.8. Comanda |! X M
Comanda V permite verificarea
corectitudinii unei înregistrări.
Verificarea se face asupra datelor
înregistrate pe casetă, nefiind
necesară existenţa lor şi in memo¬
rie (nu se face nici un transfer
sau comparaţie cu memoria). Comanda
se execută imediat, se afişează
"System busy", iar microcalculato¬
rul aşteaptă începutul unei înre¬
Comanda X este concepută ca o
extensie la lista de comenzi accep¬
tate de monitor. Executarea ei
constă dintr-un salt necondiţionat
la adresa XVECT, unde începe exten¬
sia,' adresă setată anterior prin
comanda FX. ATENTIE! Acţionarea
butonului de RŞSET va reseta şi
(în caz de succes)
dată trebuie con;
poziţionarea sister
cazul utilizării
comandă reintra-
vectorii RETURN
sau ERROR. Toto-
ervat£ stiva şi
Organizarea monitorului a fost
făcută astfel incit o serie de
subrutine cu caracter general să j
poată fi utilizate de programele
externe. Hai jos sint scoase în
evidenţă citeva particularităţi ale
unor subrutine esenţiale; vom reve- |
ni mai pe larg în numărul viitor, f
Rutina OUTPUT interpretează urmă¬
toarele coduri: I
- 09h (tab) provoacă deplasarea j
cursorului pînă la următoarea pozi-j
ţie de tabulare, memorată ,in tabe¬
lul de la adresa 0FF66h (max. 16?
octeţi). Această tabelă se iniţia- |
Uzează cu valori particulare la
fiecare intrare intr-un program l
(ex. editor, asamblor), deci utili¬
zatorul este dator să prevadă in
programul său o astfel de iniţiali¬
zare. De exemplu, editorul din
cadrul sistemului de operare extins
881/Sys iniţializează tabulatorii
din 8 in 8.
- ODh (return) este automat
însoţit de un line feed (OAh).
- OCh (form feed) realizează atît
ştergerea ecranului, cit şi .saltul
1 r. „a
la pagină nouă pe imprimantă (d.
vectorul OVECT este setat în aci
Adresele pentru vectori:
RETURN = 0003; ERROR = 0006.
(CONTINUARE IN NUMĂRUL VIITOR)
831/Mon (0 1985 Lixco Software MACR0-80 3.36 17-Har-80 PAGE
User Low Level Monitor Routines
îhilo Two bytes comparison (ÎL & IE),
î Output! CY = 1 DE>HL
! CY = 0 D£<=HL
î Z = 1 DE=HL.
} Destroys: AF.
‘getch Gets a char. from Disp and converts it to capitals.
' Input; DE = pointer on Display.
Output; CY = 1 if end of Display line,
ni A = 8 bit char. or V if CY = 1.
Destroys! AF, DE,.
00B3 CO
00B4 13
00B5 C3 00A7
gethx Takes a parameter from Display line.
S ti DE = pointer on param's first digit.
ut; CY = 1 hex error,
HL = 16 bit data, parameter,
DE = 16 bit addr, pointer on Display after
separator,
A = 8 bit data, param's separator.
Destroys! all.
cpi tern
caii aschex
TEHN1UM 7/1986
881/Hon (C) 1985 Lixco
User Lov Level Monitor
Software MACR0-80 3.36 17-Har-80 PAGE 1-4
Routines
; Interprets foîlowing control codes:
j * arrows <up, down, right and left).
î * Bell F ° rm FMd ' clear 5creen code '
' ntk f° r video reverse and noraal virkn.
Ki'LivKlffSiE *™® 3 ' 36 17 B3r - a0 P ® >-<■
0190
0190 22 FT33
0198 CA 0190
. 019B C3 018F
019E
019E 21 F840
01A1
01A1 2D
01A2 36 20
0 A4 C2 01A1
0 A7 22 FF33
01AA EB
shld dcurs
jrap dexit
; Cld DlstS» S lt, iS DE ây F line ^ reS6tS ^ pointer<
881/Hon (C) 1985 Lixco
User iov Level Monitor
0134 03
0137 B5
0138 C2 0131
0138 01 2040
013E 21 FE40
88 S' m
014F CD 0OA1
0152 D2 0156
0156 22 FF35
0159 C3 0113
Software MACR0-80 3.36 17-Mar-80
Routines
015C
015C 3£ C0
0160 C3 0156
0163 1001
0165
0165 11 0040
0168 19
0169 C3 011E
016D C3 014C
inx
dcx
b
h
•ov
a,h
ora
1
jnz
pr20
lxi
lxi
b,2040b
pr30:
h,rowl+1600
mov
m.b
inx
h
dcr
e
jnz
POP
r
vtcmd:
d,-64
dad
d
pr35:
lxi
d,rowM28
caii
hilo
jnc
xchg
pr40
pr40:
«curs
exit
shld
jap
crcad:
mvi
a,0C0h
ana
1
mov
l,a
j»P
pr40
mic:
dw
1001b
lfcad:
lxi
d,64
dad
d
bscnd:
jap
prlO
dcx
h
jap
Pr35
; U^îi; i !oî±:' c s,»‘r' ■'— »*«•
i * arrows (left and right).
0170
0170
0171
0172
0175
E5
F5
2A
FE
FF33
20
disp:
push
push
lhld
h
psw
dcurs
0177
017A
D2
FE
r
cpi
jnc
dprint
017C
017F
CA
FE
0188
08
CPI
jz.
rar
htdcmd
0181
0184
0184
CA
FI
£1
0196
dexit:
cpi
jz
bs
bsdcmd
fi
pop
& 5U
0186
0187
0187
C9
77
dprint:
f3
0188
0138
23
htdcmd:
mov
inx
m,a
0189
3E
40
h
a, 64
018B
BD
mvi
cap
jnz
018C
C2
0190
dprlO
881/Hon (C) 1985 Lixco Software MACR0-80 3.36 17-Mar-Sf
User Low Level Monitor Routines
01D2 C2 0000* •
01D5 CDF4A out0 ?
01D8 C3 0000* fi* 1 ovect .
01DB E5
01DC 2A FF35
01DF 7E
01E0 32 FF13
01EA 3A FFOB
01|p 32 FF44
01F0 21 FF1B
|nP Hlndll^iot^SJs^s? eyboard buffer ’ if kstat bit 5 *» ^t.
fcSfrmf tff bit data fr0ffl keyboard -
» 8W
ÎE F^° 156
01C6
0IC6 3E 20
01C3 C3 01CD
01CD
OICD CD OOB3
01D0 FE OA
felsc Clears screen (Main area) and resets M04ÎS pointer home
clsc:
push psw
push b
jnz cls05
lxi h,rowl+128
jmp pr40
îspout Sends a blank to console via output routine.
r uestroys: AF.
; Cr< Destroys’ te* *° console via output routine -
°ui?h î || en TnfLăfi) (ad 8 i ocrt ? nd °vect. Doubles CR
"BpK; “TM.'g'uîT " s,i " ,
Uestroys: F (and A if CR).
01F4 E6 20
0 F6 CA 01F3
01F9 7E
01FA E6 DF
01FC 77
01FD 3AFF32
0200 E6 7F
0202 F5
0203 AF
0204 32 FF44
0207 3A FF17
020A 2A FF33
020D 77
020E 3A FF13
02 2A FF35
. 0214 77
021B
021B FE 61
0210 D8
021E FE 7B
0220 DO*
0221 D6 20
i c»ita?s? dS 3 Char ‘ via input routine and converls it to
uestroys; AF.
i C 0 "S. S lrw.Ttf. t ° C * H,U "" chiriclîr <™ * rnisl.r.
icnvni Dispatches byte from A in two ASCII char's
! I n ? ut i A J 8 bit, two hex digits.
fâroysftf/Bcî 1 * ASCH correspondin 9 two bytes.
TEHNIUM 7/1986
^ : i
IIIIIDRISMEU W
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Apoi se demontează succesiv:
capacul de plastic de sub volan,
şurubul de fixare a articulaţiei car-
danice superioare, volanul, şurubul
de fixare a articulaţiei inferioare şi
în final arborele cu cardane. După
demontarea semibucşei „A“ se
poate executa decuplarea carteru¬
lui de direcţie astfel: se demontează
piuliţa de fixare a rotulei, după care
se depresează rotula braţului cu
ajutorul extractorului „B“. Ulterior,
se demontează şuruburile „a" (fig.
8) şi se scoate carterul prin pasajul
roţii dreapta. (Atenţie! Se reco¬
mandă a se repera calele de reglaj
„c“ în vederea refolosirii lor la mon¬
tare.)
La montarea carterului de direc¬
ţie se ţine seama de faptul că dacă
acesta a fost înlocuit cu unul nou,
este obligatoriu să se refacă ope¬
raţia de calare a direcţiei. După ve¬
rificarea prezenţei ştiftului „b“ (în
partea stîngă), se introduce carte¬
rul prin pasaj, se montează cele 4
şuruburi „a“, calele ,,c“ (reperate la
demontare), iar în final se strîng
şuruburile „a“4a--cuplul de 3,2 daN.
m. După cutarea rotulelor bielete-
lor de direcţie se strîng piuliţele de
fixare a rotulelor la cuplul de 2,1
daN.m. Se controlează calajul car¬
terului direcţiei. în continuare se
montează arborele cu cardanele şi
restul de piese prezentate anterior,
în ordine inversă a operaţiilor de
demontare.
3.2. La repararea carterului direc¬
ţiei sînt necesare următoarele dispo¬
zitive: A — cheie pentru rotulele bie-
letei de conexiune pe cremalieră
(cod: S.00—301); B — dorn pentru
demontare şi montare rulment pi-
nion direcţie (cod: D.00 — 302); C
dispozitiv pentru controlul cuplului
de rotaţie, alcătuit din: şurubelniţă
dinamometrică, cheie tubulară de
17, cu 12 laturi cu pătrat de 3/8”, re¬
ducţie pătrat 3/8” cu 1/4” şi cap de cu¬
plare cu pătrat de 1/4”.
La demontarea pieselor compo¬
nente ale carterului de direcţie se
demontează în ordine: bieletele de
conexiune ale direcţiei, pinionul di-,
recţiei, cremaliera şi rulmentul cu
ace al pinionului. Pentru demonta¬
rea bieîetelor de conexiune ale di¬
recţiei, mai întîi se fixează carterul
direcţiei în menghină, se scot —- cu
atenţie, pentru a nu le perfora —
burdufurile de cauciuc, cu bucşele
de sprijin respective, se .deblo¬
chează şaiba de siguranţă de ro-
tu!ă. Apoi se deşurubează rotula,
menţinînd cremaliera blocată cu
ajutorul cheii piate A şi, în continu¬
are, capacul inferior ai carterului,
şuruburile de blocare a bucşelor
excentrice şi bucşele excentrice.
Pentru demontarea pinionului di¬
recţiei, în ordine succesivă, se de¬
montează următoarele piese: con-
trapiuliţa şurubului excentric, şuru¬
bul de fixare, brida cu garnitura de
Dr. ing. TRAI AN CANŢĂ
etanşare şi pinionul. Apoi se scoate
cremaliera, reperîndu-se sensul de
montare în cazul refolosirii ei, se de¬
montează şurubul excentric. Pentru
demontarea rulmentului cu ace al
pinionului se extrage inelul rulmen¬
tului cu ajutorul dornului „B“, scoţîn-
du-se prin interiorul carterului. în
continuare se curăţă piesele, se
măsoară şi se controlează pentru a
le înlocui cu piese noi pe cele în
afara documentaţiei tehnice.
La montarea carterului de direc¬
ţie se procedează după cum ur¬
mează. Mai întîi se montează rul¬
mentul cu ace al pinionului astfel:
se montează inelul rulmentului în
locaşul său (uns cu vaselină
GL270Y), cu ajutorul dornului „B“.
Se asigură inelul rulmentului cu ace
prin două chernere între inel şi car¬
terul direcţiei. (Atenţie! Se lasă dor¬
nul în inele pînă se dau chernerele.)
Se precizează faptul că dacă la an¬
samblul cremalieră-pinion trebuie
înlocuită una din piese, automat se
va monta şi cealaltă nouă. După un¬
gerea cu vaselină a cremalierei şi
pinionului se montează cremaliera
în carter, ţinînd seama de reperarea
făcută la demontare, dacă nu se fo¬
loseşte piesă nouă. La montarea
şurubului excentric de reglaj (fig. 9)
se respectă adîncimea de înşuru¬
bare P = 44,25+0,7 mm, poziţionîn-
du-se crestătura către cremalieră.
Montarea pinionului. Se intro¬
duce pinionul în carter prin lovituri
uşoare (pentru a fi introdus pînă în
fund); pentru fixarea lui se mon¬
tează brida de menţinere a pinionu¬
lui cu garnitura de etanşare (obser¬
vaţie: inscripţia garniturii se orien¬
tează către exterior), şurubul de fi¬
xare la cuplul de 2 daN-m şi contra-
piuliţa şurubului excentric (fără a o
strînge).
Pentru montarea bucşelor ex¬
centrice se procedează astfel: după
ce se introduc bucşele pînă la nive¬
lul carterului, se orientează cres¬
tătura superioară a bucşei perpen- :
dicular pe axa pinionului (pentru a
avea un joc maxim al cremalierei), "
apoi se rotesc cele două bucşe ex-.
centrjce în jur de 90+ fără a le forţa,
în sensul săgeţii (fig. 10), după care
se stnng uşor şuruburile de blo¬
care. în continuare se controlează
cuplul de rotaţie al pinionului care
trebuie să fie, pentru toate poziţiile 1
cremalierei, de la 0,1 la 0,15 daN-m,
folosind pentru control ansamblul
„C“. Se ataşează pe pinion cheia tu¬
bulară de 17 cu reducţiile şi se con- j
trolează cu ajutorul cheii dinamo- ;
metrice. Este obligatoriu a se face 1
determinări pentru toată cursa ere- 1
malierei. Dacă este necesar, se vor 1
roti cele două bucşe excentrice în
ambele sensuri, pentru a se obţine {
cuplul cerut pentru rotirea pinionu¬
lui. In final se strîng şuruburile la ;l
cuplul de 1 daN-m. 1
Reglarea şurubului excentric se
face astfel îneît să se obţină valoa- 1
rea de 0,03—0,08 mm (fig. 7), obli- ;
gatoriu pe toată cursa cremalierei !
(cuplul de strîngere al contrapiu- I
ţiţei este de 2,8 daN-m).
-(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
-4
TEHNIUM 7/1988
CA
DIALOG CU TESTERUL:
ANALIZA PROCESELOR
de APRINDERE
Toţi posesorii de automobile sînt
convinşi că parametrii tehnici ai
maşinii sînt puternic influenţaţi de
starea instalaţiei de aprindere. Da¬
torită complexităţii acesteia şi dras¬
ticelor norme de consum şi polu¬
are, stabilirea exactă şi rapidă a de¬
fecţiunilor aprinderii nu se mai
poate face cu mijloacele tradiţio¬
nale. Implementarea electronicii în
tehnica diagnosticării ansambluri¬
lor face ca operaţiunile pentru con¬
trolul aprinderii să se facă în volum
complet şi cu precizie ridicată doar
în cîteva minute, performanţă care
nu se poate realiza artizanal. Se
înţelege că pentru aceasta se cere o
aparatură în bună stare şi... un ope¬
rator priceput. în astfel de condiţii,
în cîteva minute pot fi depistate de¬
fectele ruptorului, ale condensato¬
rului, bobinei de inducţie, conduc¬
toarelor şi conexiunilor, defectele
bujiilor, ale distribuitorului, ale fişe¬
lor de înaltă tensiune, ba se pot sta¬
bili şu starea bateriei de acumula¬
toare, precum şi gradul de etanşare
a cilindrilor.
Ca elemente de diagnosticare
testerul utilizează variaţiile înregis¬
trate grafic ale tensiunii primare şi
ale celei secundare. Pentru uşu¬
rinţa interpretării şi a exploatării lor
de către orice amator este necesar
să se cunoască fenomenologia pro¬
cesului de formare a scînteii. Pre¬
cum se ştie, după închiderea con¬
tactelor ruptorului, în circuitul pri¬
mar (compus din bateria de acumu¬
latoare A, contactul aprinderii CA,
înfăşurarea primară l £ a bobinei de
inducţie B, ruptorul fi şi condensa¬
torul C — fig. 1) apare un curent.
Deşi tensiunea bateriei de acumu¬
latoare este constantă, valoarea cu¬
rentului din circuitul primar se mo¬
difică datorită efectului de autoin-
ducţie (fig. 2a). O dată cu deschide¬
rea contactelor, curentul primar
scade brusc, iar forţa electromo¬
toare de autoinducţie care apa^re
acum şi energia acumulată în în¬
făşurarea primară a bobinei produc
în circuitul primar, transformat în
circuit oscilant, o suită de oscilaţii
de tensiune în jurul unei valori me¬
dii U'p (intervalul I, fig. 2b). în ace¬
laşi timp variaţia rapidă a curentului
primar induce în înfăşurarea secun¬
dară o tensiune U ? , capabilă să
străpungă spaţiul aisruptiv dintre
electrozii bujiei într-un fenomen de
arc electric în porţiunea I (fig. 2c),
care corespunde timpului de des¬
cărcare prin arcul bujiei; tensiunea
secundară oscilează şi ea ca ur¬
mare a variaţiilor curentului primar.
Or. ing. M. STRATULAT
Frecvenţa şi amplitudinea oscilaţii¬
lor depind de starea elementelor
circuitului oscilant din primar,
adică de starea condensatorului, de
inductanţa înfăşurării primare a bo¬
binei şi de rezistenţele din acest cir¬
cuit. Durata descărcării prin arc
(faza I) depinde de energia acumu¬
lată în bobină, parametru care este
influenţat de timpul în care stau în¬
chise contactele ruptorului, adică
de unghiul Dwell (faza III), lată,
deci, că aspectul primei faze dă in¬
dicaţii asupra defecţiunilor din în¬
făşurarea primară a bobinei de in¬
ducţie şi a condensatorului.
O dată cu încetarea arcului elec¬
tric dintre electrozii bujiei, curentul
secundar încetează, iar tensiunea
secundară scade brusc (intervalul
II, fig. 2c); acelaşi lucru se întîmplă
şi cu tensiunea primară (fig. 2b), os¬
cilaţiile acestor parametri menţi-
nîndu-se datorită încărcării şi des¬
cărcării condensatorului într-ur
proces amortizat. în final tensiune;
primară se stabilizează la nivelu
tensiunii bateriei de acumulatoan
U b (fig. 2b) iar cea secundară tindi
la zero.
Cînd contactele ruptorului se în¬
chid, tensiunea din circuitul primar
se anulează datorită punerii la masă
a acestuia, dar curentul primar în¬
cepe să crească într-un proces ex¬
ponenţial, aşa cum s-a văzut. Din
acest motiv în circuitul secundar se
induce o tensiune negativă, uşor
oscilantă, care tinde să se anuleze
pe măsură ce curba de variaţie a cu¬
rentului primar se aplatizează.
Valoarea maximă a tensiunii se¬
cundare este determinată de ener¬
gia acumulată în bobină (deci de
unghiul Dwell), de rezistenţele din
circuitul secundar şi de distanţa
dintre electrozii bujiei; aşadar, dia¬
grama variaţiei tensiunii secundare
poate servi pentru diagnosticarea
distribuitorului, a fişelor de înaltă
tensiune, a înfăşurării secundare ,a
bobinei şi a. bujiilor.
Fiecare din defectele instalaţiei
de aprindere modifică într-un mod
specific cele două diagrame.
Deoarece memorarea modificări¬
lor de structură grafică este ane¬
voioasă, pentru uşurinţa testărilor
este bine să existe un set de dia¬
grame în care să se exemplifice
efectele defecţiunilor instalaţiei de
aprindere, aşa cum vor fi prezen¬
tate în secvenţele următoare.
în figura 3 se înfăţişează ecranul
osciloscopului unui tester pe care
sînt înscrise două diagrame etalon
reale ale tensiunii primare (a) şi se¬
I HfM
cundare (b). Ecranul cuprinde
două scale de tensiune; cea din
stînga, gradată pînă la 12 sau 15 kV,
serveşte pentru aprecierea cantita¬
tivă a tensiunii primare; cea din
dreapta, cu gradaţii pînă la 24 sau
30 kV, este destinată citirii tensiuni¬
lor secundare. Axa orizontală este
gradată în intervale unghiulare cu
scări pentru motoare cu 4 şi, res¬
pectiv, 6 cilindri, pe care se poate
citi direct unghiul Dwell.
Testerul se conectează la insta¬
laţia de aprindere în poziţia 1 (fig. 1)
pentru vizualizarea diagramei de
tensiune primară şi în poziţia 2 pen¬
tru reprezentarea variaţiei tensiunii
secundare. Pe lîngă acestea, comu-
tînd sesizorul S de pe fişa unei bujii
pe fişa centrală, pe ecranul oscilo¬
scopului se înregistrează variaţiile
tensiunii secundare ale tuturor ci¬
lindrilor într-o diagramă denumită
„serie" sau „cascadă" (fig. 4),. care
permite să se aprecieze comparativ
funcţionarea tuturor cilindrilor mo¬
torului, aşa cum se va vedea.
TEHNIUM 7/1986
AMPLIFICATOR
IN PUNTE
Sng. MiRCEA ORAGU,
mg. IO AN OĂMOC
Această realizare pe care o propunem cititorilor noştri poate fi abor¬
dată ca lucrare practică de bacalaureat de către elevii liceelor industriale,
ea constituind în acelaşi timp o construcţie ce poate fi utilizată ca staţie de
amplificare în diferite unităţi de învăţămînt; de asemenea, amplificatorul
poate fi folosit în tabere şcolare, nemaifiind nevoie de montarea unui inver-
tor sau a altor instalaţii costisitoare, deoarece poate fi alimentat de ia un
acumulator de 12 V. Trebuie subliniat faptul că acest montaj poate fi utilizat
şi ca amplificator de bord pentru autoturisme.
Circuitul de amplificare prezentat
este realizat numai cu amplificatoare
operaţionale integrate (AO). Gama
temperaturilor de funcţionare pentru
AO utilizate (-25°C -r +70°C) este in¬
dicată pentru funcţionarea pe auto¬
turisme.
Subliniem că, datorită capacităţii
mari a sursei de tensiune (bateria),
la semnale audio de amplitudine
mare, circuitul amplificator nu va
intra în limitare.
Este necesar să atenţionăm că,
înainte de montarea circuitului, tre¬
buie executată antiparazitarea au¬
toturismului, eliminînd astfel toate
sursele perturbatoare. Pentru auto¬
vehiculele dotate cu instalaţie elec¬
tronică de aprindere se recomandă
ecranarea şi montarea circuitului
cît mai departe de aceasta.
O ultimă observaţie: alimentarea
montajului la tensiunea de +14,4 V
s-a făcut în ipoteza dotării autotu¬
rismelor cu un releu electronic (re¬
gulator de tensiune), a cărui va¬
loare a tensiunii de încărcarş a ba¬
teriei este 14,4 V.
Datorită posibilităţii pe care o au
AO de a fi atacate atît pe intrarea in-
versoare, cît şi pe cea neinversoare,
s-a realizat amplificatorul de faţă,
obţinîndu-se o mărire spectacu¬
loasă a puterii de ieşire.
Schema de principiu a unui am¬
plificator în punte este prezentată
în figura 1 a. Ideea de bază a unui
astfel de amplificator este atacarea
a două preamplificatoare în două
moduri diferite şi obţinerea la cele
două ieşiri a două tensiuni defazate,
la 180°. Dacă se leagă sarcina (difu¬
zorul) între cele două ieşiri, se va
putea obţine pe aceasta o dublare a
tensiunii. Acest lucru se observă
mai clar în figurile 1 b, c, unde s-a
presupus tensiunea Vi sinusoidală.
Exprimat altfel, circuitul din figura 1
a foloseşte o ieşire diferenţială, în
locul celei clasice, cu sarcina la
masă.
----- Este Important de observat că în
figura 1 b tensiunile sînt referite la
masă, iar în figura 1 c ele sînt refe¬
rite una la cealaltă. Aceasta din
urmă este tocmai tensiunea regă¬
sită pe sarcină, masa devenind flo¬
tantă.
Nu este greu de observat că orice
abatere de la egalitatea dintre cele
două amplificări sau de la defazajul
de 180° conduce la micşorarea
avantajului circuitului în punte. Mai
mult, la semnale mai complexe de-
cît sinusoida, se introduc- distor¬
siuni. De aceea se impune o respec¬
tare riguroasă a acestor condiţii.
Pentru a nu modifica încărcarea
amplificatoarelor, deci pentru a nu
schimba curentul prin sarcini — de¬
oarece tensiunea de ieşire se du¬
blează —, va trebui să dublăm şi
sarcina (fig. 1 a): R' L — 2Ri. De aici
rezultă precauţia ca, atunci cînd se
va construi un amplificator în
punte, să se ţină seama de faptul că
rezistenţa minimă de sarcină este
dublul celei indicate de catalog. Bi¬
neînţeles că puterea de ieşire se
poate mări, obligînd AO finale să di-
sipe mai mult (montîndu-le pe ra¬
diatoare adecvate). De asemenea,
montînd radiatoare se pot folosi re¬
zistenţe mai mici, dar în acest caz
apare dezavantajul unei pierderi a
puterii utile.
ETAJUL DEFAZOR
Deoarece marea majoritate a am¬
plificatoarelor de putere integrate
sînt realizate numai pentru cone¬
xiuni neinversoare, rolul celor două
defazoare (Au A 2 — fig. 1 a) este
preiuat de două AO de uz.general,
comandate pe intrări separate.
Amplificatorul A 1 (fig. 2) este
constituit în conexiune neinver¬
soare, al cărei cîştig la mijlocul ben¬
zii (f = .1 kHz) este dat de formula
cunoscută: Av = 1+R 2 /R.,, Rezis¬
tenţa Rş indică rezistenţa de intrare
a circuitului în conexiune neinver¬
soare. Pentru ca erorile date de cu¬
renţii de polarizare să fie minime,
este necesar a avea rezistenţe egale
pe cele două intrări ale AO : R 3 ||R<j
~ R 2 . Condensatorul C 4 se mon?
tează pentru o filtrare suplimentari
a sursei de alimentare, lucru abso-ş
lut necesar deoarece polarizarea
intrării se face de la sursă. 1
Amplificatorul A 2 , în conexiune]
inversoare, are cîştigul dat de re*
laţia: Av = -R 2 /R 1 . Anularea tensiu¬
nii de offset impune rezistenţe!
egale pe intrările AO. Impedanţa de
intrare este dată de rezistenţa
Condensatoarele de 0,1 şil
10 idF pe borna de alimentare sîntl
conectate pentru eliminarea reacţi¬
ilor de ÎF prin bornele de alimen-|
tare, respectiv pentru eliminarea;]
componentelor de JF ale variaţiilor!
tensiunii de alimentare (inerente la
încărcarea bateriei).
AMPLIFICATORUL DE PUTERE
La o tensiune de alimentare Vcc^
= +14,4 V, fiecare amplificator va
debita, pe o sarcină de 4 Q, o putere
de 6 W. Aceasta înseamnă, pentru,
amplificatorul în punte, debitarea
unei puteri de 12 W pe o sarcină de
8 fl, cu distorsiuni de maximum
10%. La o putere mai redusă (7 W),
coeficientul de distorsiuni se re¬
duce la 0,3%.
Banda de frecvenţe esîe determi¬
nată de valorile capacităţilor de
compensare pe terminalele 12 şi 5,
Pentru valorile indicate, banda de
lucru atinge 20 kHz.
Tensiunea de zgomot la intrare
nu depăşeşte nivelul de 2 uV.
''PRECAUŢII ■■■
Cele două amplificatoare defa¬
zoare (A, şi A 2 ) trebuie să realizeze
un cîştig constant şi egal. De aceea,
valorile rezistenţelor se vor alege
de maximă precizie. Se vor utiliza
rezistoare cu peliculă metalică, cu
toleranţa de cei mult 0,5%, acestea
fiind cele mai indicate pentru stabi¬
litatea lor ridicată şi coeficientul de
temperatură redus. ’
După realizarea circuitului pe ca¬
blaj imprimat şi montarea radiatoa¬
relor, fără conectarea sarcinii, este
necesar a se stabili un cîştig egal pe
ambele defazoare şi un nivel al ten¬
siunii de ieşire egal cu jumătate din
tensiunea de alimentare (V Q — +7,2 V).
Sînt necesare, deci, un osciloscop
16
TEHNIUM 7/1986
Liun
EGULAMENTUL CONCURSULUI
AUZÂRI TEHNICE ALE TINERETULUI
1TRUCTII ELECTRONICE
ff
în ansamblul coordonatelor fun¬
damentale ale dezvoltării actuale şi
de perspectivă a României socia¬
liste stabilite de documentele Con¬
gresului al Xlll-lea al partidului, de
hotărîrile Congresului Ştiinţei şi în-
văţămîntului, ştiinţa — puternică
forţă de producţie — ocupă un loc
central, determinat de transfor¬
mările de un dinamism spectaculos
pe care le imprimă vieţii economice
şi sociale, cercetarea ştiinţifică
românească avînd un rol hotărîtor
în realizarea dezvoltării intensive, în
ritm accelerat, a industriei, a între¬
gii economii naţionale, în ridicarea
acesteia la nivelul celor mai avan¬
sate cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii
contemporane.
în contextul sarcinilor mobiliza¬
toare reieşite din documentele de
partid şi de stat, din indicaţiile şi
orientările tovarăşului NICOLAE
CEAUŞESCU, secretar general al
Partidului Comunist Român, actua¬
lul concurs de realizări tehnice cu
tema: „CONSTRUCŢII ELECTRQ-
NICE“, organizat de revista „Teh-
nium“ împreună cu Comisia pentru
creaţia tehnico-ştiinţifică a tinere¬
tului din cadrul Comitetului Central
al Uniunii Tineretului Comunist şi
cu sprijinul Institutului Central de
Electronică, cu scopul de a stimula
creativitatea ştiinţifică şi tehnică a
tineretului, îşi propune să polari¬
zeze atenţia constructorilor ama¬
tori spre un domeniu cu largi posi¬
bilităţi de aplicare în ţara noastră.
Dedicat aniversării a 65 de ani de
la crearea Partidului Comunist
Român, concursul va evidenţia
contribuţia tinerei generaţii la solu¬
ţionarea unor probleme tehnice
apărute în procesul de producţie, la
îndeplinirea obiectivelor de dezvol¬
tare multilaterală şi ridicare a pa¬
triei pe noi culmi de progres şi civili¬
zaţie.
ART. 1 — Lucrările propuse pen¬
tru concurs trebuie să fie originale
şi realizate în afara sarcinilor de
serviciu; în acest sens se va anexa o
notă din partea întreprinderii sau a
instituţiei unde lucrează participan¬
tul (acolo unde este cazul).
ART. 2 — La concurs pot parti¬
cipa tineri muncitori, tehnicieni,
maiştri, subingineri şi ingineri,
elevi, studenţi şi cadre didactice,
precum şi colective şi cercuri de
creaţie, comisii profesionale şi pen¬
tru creaţia tehnico-ştiinţifică din
sistemul Uniunii Tineretului Comu¬
nist de la niveli/l întreprinderilor,
oraşelor, municipiilor şi judeţelor.
ART. 3 — Lucrările participanţi¬
lor la concurs trebuie să se înca¬
dreze într-unul din următoarele do¬
menii:
I. Construcţii electronice cu apli¬
cabilitate în economie;
II. Construcţii electronice cu
aplicabilitate în procesul instructiv-
educativ;
III. Construcţii electronice cu
aplicabilitate în practicarea edu¬
caţiei fizice şi sportului, în moderni¬
zarea locuinţei, în petrecerea în
mod util a timpului liber.
Se pot aborda următoarele do¬
menii tematice:
a) aparatură necesară optimi¬
zării sau modernizării proceselor
industriale sau procesului de în-
văţămînt;
b) construcţii . electronice afe¬
rente realizării de surse de energie
convenţionale sau neconvenţio¬
nale;
c.) aparatură realizată prin refo-
losirea unor materiale sau compo¬
nente din industriile electrotehnică
şi electronică etc.;
d) aparatură de testare a diverşi¬
lor parametri în practicarea sportu¬
lui;
e) construcţii electronice dedi¬
cate jocurilor, jucăriilor, altor forme
de divertisment;
f) aparatură electronică utilizată
în locuinţă.
v ART. 4 — Concursul se va des¬
făşura în două etape. Prima etapă,
de înscriere şi selecţionare a lu¬
crărilor, se va desfăşura în perioada
1.07.1986 — 15.09.1986. A doua
etapă va consta în realizarea unei
expoziţii, jurizarea lucrărilor şi
acordarea premiilor. Scrisorile de
înscriere în concurs vor fi tri¬
mise redacţiei, pînă la data de
15.08.1986, pe adresa: Răvista
„Tehnium", Piaţa Scînteii nr. 1 cod
79 784, of. poştal 33, cu menţiunea:
Pentru concursul „Construcţii elec¬
tronice".
ART. 5 — Scrisorile de înscriere
la concurs trebuie să cuprindă ur¬
mătoarele: menţionarea domeniu¬
lui abordat, descrierea lucrării rea¬
lizate, prezentarea schemei elec¬
tronice şi a performanţelor aparatu¬
lui, numele şi prenumele autorului
sau autorilor, vîrsta, adresa, nu¬
mărul de telefon, şcoala/facultatea
frecventată sau întreprinderea/insti¬
tuţia unde lucrează.
ART. 6 — Autorii lucrărilor selec¬
ţionate pentru etapa a Il-a vor fi
anunţaţi în scris pînă la data de 15
septembrie a.c., iar lucrările, în¬
soţite de o fişă tehnică, calculul teh-
nico-economic şi fotografii, vor fi
prezentate în cadrul unei expoziţii
organizate la Institutul Central de
Electronică Bucureşti, în luna no¬
iembrie a.c.
ART. 7 — La o dată stabilită ulte¬
rior şi comunicată prin intermediul
revistei „Tehnium", participanţii la
faza finală a concursului vor fi invi¬
taţi la Bucureşti pentru vernisajul
expoziţiei şi festivitatea de pre¬
miere.
ART. 8 — în vederea clasificării
finale a lubrărilor se vor lua în con¬
siderare originalitatea acestora,
aplicabilitatea actuală şi de per¬
spectivă, precum şi eficienţa eco¬
nomică a soluţiilor prezentate.
în urma evaluării lucrărilor, juriul
va acorda următoarele premii:
Premiul special al juriului, con-
stînd. dintr-un instrument de
măsură MF 35 acordat de I.A.E.M.
— Timişoara.
Premiul special al revistei „Teh¬
nium" în valoare de 3 500 de lei.
I. PENTRU SOLUŢII Şl REA¬
LIZĂRI CU APLICABILITATE ÎN
ECONOMIE:
Premiul I în valoare de 3 000 de lei
Premiul II în valoare de 2 500 de
lei
Premiul III în valoare de 2.000 de
lei
Două menţiuni în valoare de cîte
1 000 de lei.
II. PENTRU SOLUŢII Şl REA¬
LIZĂRI CU APLICABILITATE ÎN
PROCESUL INSTRUCTIV-EDU-
CATIV:
Premiul I în valoare de 3 000 de lei
Premiul II în valoare de 2 500 de
lei
Premiul III în valoare de 2 000 de
lei
Douăş menţiuni în valoare de cîte
1 000 de lei.
III. PENTRU SOLUŢII Şl REA¬
LIZĂRI CU APLICABILITATE ÎN
DOMENIUL SPORTULUI, AL MO¬
DERNIZĂRII LOCUINŢEI Şl DI¬
VERTISMENT:
Premiul I în valoare de 3 000 de lei
Premiul II în valoare de 2 500 de -
lei
Premiul III în valoare de 2 000 de
lei
Două menţiuni în valoare de cîte
1 000 de lei.
O serie de întreprinderi şi insti¬
tuţii de profil vor acorda premii în
obiecte. In funcţie de participare, se
vor acorda, în limita sumelor pre¬
văzute, premii speciale.
ART. 9 — Juriul va fi format din
reprezentanţi al C.C. ai U.T.C., In¬
stitutului Central de Electronică,
O.S.I.M si ai redacţiei.
ART. 10 — Concursul va fi popu¬
larizat prin intermediul presei şi ra-
dioteleviziunii.
Cele mai bune realizări vor fi trans¬
mise instituţiilor şi întreprinderilor
interesate, iar cele cu largă aplica¬
bilitate vor fi publicate în revista şi
almanahul „Tehnium" pentru gene¬
ralizare.
^ 5 t F LX
5mV D
O.luF 22K
100 m V £) {__
0,î5uF K 2 51K
250mVQO o—ll“—T
R3
cu două spoturi pentru egalizarea
celor două tensiuni de ieşire — la o
aceeaşi valoare a tensiunii de in¬
trare — şi un voltmetru de precizie
pentru stabilirea nivelului la ieşiri.
Acesta din urmă este absolut nece¬
sar pentru stabilirea unei excursii
maxime a semnalului. Egalizarea
celor două cîştiguri se realizează
din semi regi abil ele R 2 , după care
acestea se vor fixa împotriva vi¬
braţiilor. Mai indicate sînt măsura¬
rea valorii acestora şi înlocuirea cu
rezistenţe fixe.
Deoarece sensibilitatea etajului
de putere este în jur de 40 mVef, o
valoare de 200 mVef a tensiunii de
ieşire a etajelor defazoare este sufi¬
cientă şi acoperitoare.
Valorile circuitului au fost calcu¬
late în ipoteza folosirii unei surse de
semnal de tensiune mică (10 mVef).
Pentru tensiuni mai mari, deci ia fo¬
losirea Ieşirii preamplificatoarelor
de la casetofoane, radio, picupuri
etc., este indicată adăugarea mixe¬
rului din figura 3 (circuit de intrare).
în acest caz mixerul se foloseşte
numai în configuraţie de intrare di¬
ferenţială, reprezentînd de fapt un
amplificator sumator.
Un avantaj deosebit al mixerelor
cu AO este faptul că intrarea de
semnal a AO avînd un potenţial
practic nul, semnalele de intrare
sînt bine izolate între ele şi, oricît de
multe ar fi, nu se perturbă unele pe
altele. Singura precauţie este pola¬
rizarea corespunzătoare a intrării
neinversoare.
Pentru a avea rezistenţe egale pe
cele două intrări ale AO este nece-
- sar ca: Re [| R 5 = R, || R 2 || R 3 ||.
O altă variantă de amplificator în
punte este prezentată în figura 4.
C3 =f= 3,9 P F
, ta*..
0,15 jjF R 1 KJL I
Pentru simplificare s-a reprezentat
numai etajul defazor, realizat cu
/SM381. Prin folosirea acestor AO
ca preamplificatoare defazoare,
/3M381 conţinînd două AO în
aceeaşi capsulă, circuitul se simpli¬
fică destul de mult. Punctele A şi B
se vor cupla în corespondenţă cu
cele din figura 2.
Se vor păstra aceleaşi precauţii
de montaj şi reglare.
BIBLIOGRAFIE:
1. Vătăşescu A. ş.a. — Circuite in¬
tegrate liniare, voi. I, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1979.
2. AM-64, Application note. Na¬
tional semiconductor, May
1972.
3. AN-69, Application note. Na¬
tional semiconductor, De-
cember 1972.
TEHNIUM 7/1986
17
T
Ing. GH. GRIGORE
In activitatea practică se întîlnesc
multe situaţii în care se impune ve¬
rificarea unui televizor fără a dis¬
pune de un semnal de control. De
exemplu, în intervâlul de timp în
care nu se emite program de la stu¬
dioul de televiziune, în situaţiile în
care nu avem instalată o antenă co¬
respunzătoare sau pur şi simplu
atunci cînd antena este defectă sau
prost instalată Şi nu furnizează
semnalul corespunzător.
In aceste situaţii este foarte util
un generator de semnal de televi¬
ziune (miră electronică), cît mai
simplu şi mai sigur.
Plecînd de la acest deziderat, am
conceput şi experimentat un mon¬
taj care a dat rezultate foarte bune,
avînd schema din figură.
După cum se vede în figură, mon¬
tajul se compune dintr-un oscilator
de înaltă frecvenţă, realizat cu tran¬
zistorul T, — P403, modulat pe co¬
lector de către un oscilator de cca
400 Hz (tranzistorul T 2 — PI 5) şi pe
emitor de un oscilator de cca 120
kHz, realizat cu tranzistorul T 3 —
P401.
Generatorul astfel realizat furni¬
zează semnal de înaltă frecvenţă
modulat în amplitudine, în benzile
de televiziune OIRT pentru toate
canalele (frecvenţa se modifică din
condensatorul variabil C). Acest
semnal se introduce la intarea de
antenă şi permite vizualizarea pe
ecranul televizorului a trei imagini
diferite:
a) cortină formată din dungi ori¬
zontale (prin comutarea întrerupă¬
torului dublu K1 pe poziţia 2 de ali¬
mentare a oscilatorului de 400 Hz);
b) cortină formată din dungi ver¬
ticale (prin închiderea întrerupăto¬
rului K2, de alimentare a oscilatoru¬
lui de 120 kHz, întrerupătorul K1 fi¬
ind pe poziţia 1 );
c) cortină formată dintr-un Ca-
roiaj (prin acţionarea ambelor în¬
trerupătoare K1 şi K2).
Semnalul de înaltă frecvenţă fur¬
nizat de generator prin înfăşurarea
secundară L 2 a transformatorului
Tr. 1 este de cca 100 mV, permiţînd
şi recepţionarea prin inducţie, de la
distanţa de 4—5 m, dacă atît la
borna de antenă a televizorului cît şi
la borna de ieşire a generatorului se
conectează un fir de cca 1 m lun¬
gime. .
Valorile pieselor sînt indicate pe
schemă şi se vor alege cu gabarit cît
mai mic deoarece pentru rezistoare
puterile disipate şi pentru conden¬
satoare tensiunile de lucru nu sînt
critice.
Transformatorul de RF„ Tr. 1, se
realizează cu conductor de cupru 0
1 mm izolat în email, în aer (fără car¬
casă şi miez). Pentru realizarea lui
se bobinează pe un tub din plastic
cu 0 12 mm 7 şi respectiv 3 spire cu
un pas (distanţa între spire) de 1
mm. Se scot de pe tub, se curăţă, se
cositoresc capetele şi se fixează >
prin cositorire pe placa pe care se ,
realizează montajul, astfel ca să
aibă aceeaşi axă, iar distanţa între
ele să fie de 1 mm.
care este bine să fie cu mai mulţi g|
leţi; se bobinează 250, respectiv i
de spire. 1
Bobina de şoc L se realizează pil
carcasă 0 10 mm dintr-un mater|
cît mai bun izolant (bachelită, cal
ceramică) şi care să aibă în mc
obligatoriu 4—5 galeţi pe care 1
bobinează 200 de spire cu sîrmă |
cupru 0 0,1 mm izolată în mătase
repartizată în mod egal în cei 4-
galeţi. ' |
Alte măsuri de precauţie neo
sare se referă la condensatoarele
(variabil) şi (fix), care trebuie i
fie cu izolaţie foarte bună (călit, c
ramică).
Frecvenţa oscilatorului pent
bare orizontale (numărul barele
DETALII CONSTRUCTIVE
Pentru realizarea montajului s-au
ales tranzistoare care permit func
ţionarea stabilă cu tensiune de ali¬
mentare mică (4,5 V).
Dacă se schimbă tipul tranzistoa-
relor este necesar să se ţină seama
de indicaţiile din catalog în legătură
cu tensiunile de alimentare şi stabi¬
lirea punctului de funcţionare co¬
rectă a acestora.
Transformatorul de JF, Tr. 2, cu
raportul de transformare 1 / 2 , se rea¬
lizează cu conductor de cupru 0 0,1
mm, izolat în email, pe un miez din
tole de calitate mai bună, cu secţiu¬
nea de 1 cm 2 , pe care se bobinează
1 000 şi respectiv 500 de spire.
Transformatorul Tr. 3, cu rapor¬
tul de transformare de 1/5, se reali¬
zează cu conductor de cupru 0 0,1
mm, izolat preferabil în mătase, pe
un miez de ferocart cu carcasă,
se modifică după dorinţă pi
schimbarea valorii condensatoru
C 4 (50 nF), iar frecvenţa oscilator
lui pentru bare verticale (număi
de bare) prin reglajul miezului
ferocart.
Montajul se alimentează de la
baterie de 4,5 V şi are un consi
foarte mic.
■
Ing. DRAGOŞ MARINE5CU
în acest articol vă prezentăm O'
antenă de tip mai ‘deosebit, antena
cu dipol în H (fig. 1).
Antena este proiectată pentru ca¬
nalul 4 OIRT (banda II), cu f| = 85,25
MHz şi f s = 91,75 MHz.
Antena este construită din ţeavă
de aluminiu cu 0 = 10 -f- 20 mm şi
sîrmă de aluminiu cu 0 = 4 4- 6 mm.
Trebuie acordată o mare atenţie
dimensiunilor critice notate cu 17* ;
şi 20*. Dimensiunile notate cu 17*
se măsoară ca în detaliul din figura
2 . Şe va avea grijă ca încrucişarea
celor două elemente care formează
dipolul să nu se atingă (să nu for¬
meze scurtcircuit). Dimensiun
20 * se măsoară între axele sîrmel
de aluminiu.
După terminarea strîngerii pi
liţelor, contactele se rigidizează 1
lac incolor.
Adaptarea antenei se face la ■
ca la antenele Yagi.
EMITAT0R
L
r-
\
,06
ml
■a
1
1
>
1___
l (
T
piuliţe + şaibe AL M 6
18
TEHNIUM 7/19
IPLU
Ing. ANDRIAN IMICOLAE
Sînt dese situaţiile în care sînt ne- disipată de tranzistorul T, este mult
cesare mai multe tensiuni de aii- micşorată, ceea ce are ca efect utili-
mentare. Astfel, cînd un montaj con- zarea unui radiator cu suprafaţa
ţine circuite integrate logice, circu- micşorată cu circa o treime,
ite integrate liniare şi tranzistoare, Elementul de control este co-
sînt necesare mai multe valori ale mandat de tranzistorul T 2 . Tensiu-
tensiunii de alimentare (+5 V, +12 V, nea în baza acestuia este stabilizată
+ 15...+ 20 V). De asemenea, majori- cu o diodă Zener, D 4 . Exceptînd ie-
tatea etajelor liniare tranzistorizate şirea de +5 V, toate celelalte sînt
au nevoie de tensiuni de peste 20 V. protejate la scurtcircuit.
Pornind de la aceste cerinţe s-a Să presupunem că apare un
conceput o schemă originală ce co- scurtcircuit la ieşirea de +12 V. în
respunde condiţiilor de mai sus. acest caz tranzistorul T 2 are baza la
Astfel, plecînd de la o tensiune al- masă şi se blochează. La rîndul lui,
ternativă de 24 V se pot obţine mai T, este blocat. Curentul absorbit
multe tensiuni (după dorinţă) stabi- din redresor este determinat de re-
lizate, iar, exceptînd una, toate ce- zistenţa şi căderea de tensiune
lelalte ieşiri sînt protejate la scurt- pe diodele D 2 .
circuit. Situaţia devine critică în momen-
Tensiunea alternativă este redre- tul apariţiei unui, scurtcircuit pe
sată cu ajutorul unei punţi 3PM1 şi ramura de +27 V. în acest caz rezis-
filtrată de un condensator (Ct). tenţa R, apare la bornele redreso-
Elementul serie este constituit de rului, ceea ce are ca efect absorbi-
un tranzistor de putere (Ti). Paralel eţ rea unui curent de circa 1,5 A. Acest
cu aceasta s-a montat o rezistenţă fapt poate duce la arderea lui Rt
(R 4 ) care furnizează curentul nece- dacă scurtcircuitul se menţine un
sar în sarcină pînă la o valoare de timp îndelungat,
cca 150...300 mA. Peste această va- După cum se observă, tensiunile
loare intră în funcţiune elementul furnizate derivă din valorile cumu-
de control, "IV în acest fel puterea late ale unor diode Zener. Astfel,
tensiunea de +27«V rezultă din însu- 20 W). Dioda D, este cea mai solici-
marea tensiunilor diodelor D 1( Dg, tată deoarece prin ea trec şi curenţii
D 3 şi D 4 . Valorile tensiunilor indi- absorbiţi la ieşirile de+20 V,+12 V
cate pe schemă sînt aproximative, şi +5 V..
avînd în vedere toleranţele de cata- Capacităţile C 2 , C 3 şi C 4 reali-
log ale diodelor Zener. zează q filtrare suplimentară şi de-
De remarcat faptul că pentru cu- cuplarea sarcinii faţă de alimenta-
renţi mari absorbiţi sînt necesare tor (din punct de vedere alternativ),
diode Zener de putere (10 W sau
mm _ mmm mmmm wmmmmusmm mmm mmm
\p z
...
SINCR0PR0CES0R 6
Unul din deranjamentele tubului
cinescop la televizoarele cu circuite
integrate poate fi scurtcircuitul în¬
tre filament şi catodă.
Acest defect se manifestă prin
dispariţia imaginii şi un ecran foarte
luminos. Butonul pentru reglajul
luminii, trecut în poziţia minimă, re¬
duce lumina pe ecran.
Televizorul poate funcţiona cu
acest tub dacă se izolează de masă
punctul 7 al secundarului pentru
filament de pe transformatorul de
linii TR 702 (fig. 1).
Semnalul necesar pentru compa¬
ratorul de fază ai sincroprocesoru-
lui se obţine cu un transformator
suplimentar cu raport 1 : 1 , cu în¬
făşurări de minimum 4 mH fiecare,
bobinate în galeţi separaţi, pentru a
realiza o capacitate minimă între
primar şi secundar.
Oala de ferită este de tip N28 sau
similară, cu dimensiunile minime
0 18 x 11 şi A, = 500, fiecare Înfăşura¬
re avînd 90 de spire CuEm 0,1 mm.
Transformatorul suplimentar se
fixează pe partea interioară a pere¬
telui de aluminiu pe care este mon-
RADU VASILE
tat tranzistorul T702 (BU205), în
dreptul bornelor 7—8 ale transfor¬
matorului de linii (fig. 2 ).
Se scot cu atenţie de pe placa cu
cablaj imprimat (P22521 VI) firul 7
al secundarului pentru filament şi
capătul rezistenţei R709 care
merge la regleta IV — pinul 5 şi în
locul lor se leagă secundarul trans¬
formatorului suplimentar.
Se leagă la primarul transforma¬
torului suplimentar rezistenţa R709
şi firul 7 de la transformatorul de li¬
nii şi se prelungesc prin orificiul ar¬
cului de oţel care fixează capacul
blindajului pînă la filamentul tubu¬
lui cinescop.
Se izolează terminalele 1—8 ale
filamentului tubului cinescop şi se
lipesc firele 7—8 de la TR702.
Se scoate (izolează) firul de la
pinul 5 al regletei IV.
Se acordă atenţie la legarea co¬
rectă a înfăşurărilor transformato¬
rului suplimentar, pentru a nu
defecta sincroprocesorul.
Modificarea se poate face şi pre¬
ventiv, ca o îmbunătăţire.
Q.T.C. de YO...
Simpozionul naţional, al radioamatorilor, dedicat aniversării a 60
de ani de radioamatorism organizat în ţara noastră şi Campionatul
naţional de creaţie tehnică din cadrul Festivalului Naţional „Cîntarea
României 1 , organizate de Federaţia Română de Radioamatorism, cu
sprijinul revistei „Tehnium“, vor avea loc anul acesta la Craiova în
perioada 11—12 octombrie.
Radioamatorii care doresc să prezinte referate sau comunicări
ştiinţifice în cadrul acestor manifestări sînt invitaţi să ia legătura cu
redacţia revistei „Tehnium“, telefon: 90/17 60 10, interior 2059.
r
a
»—
1
■ c
8
JR 709
L_„
n
p
Ft 8
W SEP/
TEHNIUM 7/1986
19
Valorile IE din tabelul 4 sînt ma¬
xime pentru iluminarea naturală. în
oricare alte condiţii s-ar fotografia
(altă lună, altă oră, alte condiţii at¬
mosferice şi alt subiect), valoarea
lE se va reduce.
Tabelul 4 stă la baza construcţiei
riglei de calcul, al cărei principiu de
utilizare este următorul: valoarea
maximă a IE, dată de sensibilitatea
cunoscută a peliculei, se va dimi¬
nua cu un anumit număr corespun¬
zător condiţiilor naturale de ilumi¬
nare existente în momentul exe¬
cutării fotografiei, precum şi su¬
biectului de fotografiat. Noua va¬
loare a IE se va traduce în perechi
diafragmă — timp de expunere,
dintre care fotograful o va alege pe
cea mai convenabilă.
precum şi pe marginea rigletei F
se vor decupa după montarea riglei
După desenarea şi inscripţioni
rea cu tuş, cele patru componen
ale riglei se vor decupa. Colţuri
celor două riglete se vor rotun.
pentru a uşura manipularea lor u
terioară. Se vor executa, cu o lam;
decupajele porţiunilor haşurate al
celor două feţe.
Rigla se asamblează sub form
de sandviş. Pentru asamblare mr
sînt necesare încâ 5 bucăţi de ca
ton, cu rol de distanţiere. în figura
se prezintă vederea laterală a rigli
asamblate.
Poziţiile 1 -e 5 sînt distanţiere!
(poz.3 are rol de separare a cele
două riglete). Distanţierele se vc
decupa la cote mai mari, ca lungim
şi lăţime, decît necşsarul; aceast
va permite o lipire mai uşoară, dup
care surplusul de material de p
margini se înlătură la finisare. Pen
tru a se asigura glisarea uşoară a ri
gletelor, distanţierele poz. 1, 2, 4 şi i
vor fi mai groase. în acest scop s<
va lipi pe una din feţele distanţiere
lor o foaie de hîrtie sau o pînză sub
ţire. Pentru încleiere se pot folosi li'
pinol, stirocol sau clei ago.
' Asamblarea începe cu faţa întî
(FI). După poziţionarea corectă e
rigletei R1, astfel îneît să se asigure
citirea corectă a valorilor IE şi D, se
trasează limitele de aşezare a distan-
ţierelor 1 şi 2, care se lipesc pe spa¬
tele feţei FI. Urmează lipirea poz. 3.
Separat se lipesc distanţierele poz.
4 şi 5 pe spatele feţei F2, asigurîn-
du-se în prealabil poziţionarea co¬
rectă a rigletei R2. La urmă se li¬
peşte F2 la poz. 3, astfel îneît colţu¬
rile feţelor FI şi F2, marcate cu „A“
în figura 1, să se suprapună. în
timpul uscării cleiului se va verifica
glisarea corectă a rigletelor, prin
manevrarea acestora " în locaşele
respective (sau mai bine a unor car¬
toane avînd dimensiunile riglete¬
lor). După uscare (presare) se exe¬
cută decupajele de pe marginile la¬
terale ale feţelor FI şi F2 (în acelaşi
timp) şi ale rigletei R2. Rolul aces¬
tor decupaje este de a permite ma¬
nevrarea separată a celor două ri¬
glete, fără a se deranja una pe cea¬
laltă.
■ Finisajul cu lac incolor al feţelor şi
rigletelor va asigura, la manipulare,
o protecţie suficientă a inscripţiilor
i contra ştergerii.
Ing. DAN NEGRESCU, Braşov
rea condiţiilor de expunere în cazul
iluminării naturale şi care se ba¬
zează pe utilizarea indicelui de ex¬
punere.
% Indicele de expunere (IE) este un
număr obţinut prin însumarea valo¬
rilor unor indici parţiali afectaţi tim¬
pului de expunere (It) şi diafragmei
(Id), după relaţia: IE = It + Id.
Valorile It şi Id sînt redate în tabe¬
lele 1 şi 2, pentru timpii şi diafrag¬
mele de expunere uzuale (vezi
„Tehnium" nr. 7/1974). *
Pentru obţinerea unui negativ co¬
respunzător este necesară o expu¬
nere corectă, adică o alegere adec¬
vată a timpului de expunere şi a dia¬
fragmei. Atunci cînd nu dispunem
de un exponometru putem recurge
la tabefe de expunere sau la rigle de
calcul, care permit realizarea de fo¬
tografii de calitate constantă bună
şi chiar foarte bună.
în cele ce urmează se prezintă o
riglă de calcul de mici dimensiuni
(de buzunar) care permite stabili-
DESCRIEREA RIGLEI,
CONSTRUCŢIA Şl MODUL DE
UTILIZARE
Rigla de calcul are ambele feţe
operaţionale şi dispune, pentru fie¬
care faţă, de cîte o rigletă (fig. 1).
Faţa întîi a riglei conţine valorile
timpului de expunere, ale diafrag¬
mei şi indicelui de expunere — care
se citesc de pe rigletă —, precum şi
o nomogramă pentru, aflarea valorii
maxime a IE în funcţie de sensibili¬
tatea filmului. Cu ajutorul rigletei
Ri, care aparţine acestei feţe, se
poate fixa valoarea de lucru a IE,
după care se citesc perechile D — T
corespunzătoare.
Faţa a doua a riglei (F2) cuprinde
tabelele cu valorile de diminuare a
IE corespunzătoare lunii din an şi
orei la care se fotografiază, condi¬
ţiilor atmosferice, precum şi su¬
biectului de fotografiat. Rigletă
feţei a doua (R2) serveşte numai la
aflarea valorii de diminuare a IE în
funcţie de luna şi ora de fotogra¬
fiere.
Materialul utilizat pentru confec¬
ţionare poate fi carton sau orice alt
material suficient de rezistent şi ri¬
gid, pe care se poate scrie cu tuş.
Dimensiunile riglei pot fi mai mici
decît cele din figura 1 şi depind de
mărimea scrisului.
Construcţia riglei va începe cu
trasarea şi inscripţionarea celor
două feţe şi a rigletelor. Este bine ca
trâsarea să se efectueze o dată pen¬
tru toate piesele componente; în
acest fel se asigură alinierea co¬
rectă a inscripţiilor rigletelor faţă
de cele ale feţelor. Liniile cotate,
orizontale şi verticale, precum şi
marcajele suplimentare din figura 1
ajută la desenarea caroiajului. No¬
tarea cu „A“ a colţurilor celor două
feţe va servi la montare. Porţiunile
haşurate ale feţelor trebuie decu¬
pate înainte de montare. Zonele
marcate punctat pe marginile late¬
rale ale celor două feţe (FI şi F2),
Timp (T) 11/2 1/4 1/8 j 1/15 1/30 1/60 ■ 1/125 ! 1/250 | 1/500
Diafragmă (D)
id
O singură valoare a IE cuprinde
(indirect) o suită de perechi de va¬
lori ale unor diafragme şi timpi de
expunere, care asigură aceeaşi ilu¬
minare a peliculei. De exemplu, va¬
loarea IE =14 se poate obţine din
însumarea indicilor parţiali: 4+10;
5+9; 6+8 etc., pentru care găsim,
cu -ajutorul tabelelor 1 şi 2, pere¬
chile de valori T — D indicate în ta¬
belul 3.
Dacă se va fotografia aceiaşi su¬
biect cu oricare din perechile T — D
deduse din aceeaşi valoare IE (spre
exemplu, cu oricare din perechile
T — D din tabelul 3), negativele vor
fi identice, din punct de vedere cali¬
tativ, la developare. Diferenţa între
negative va consta numai în profun¬
zimea cîmpului (zona de claritate a
imaginii), care este controlată de
diafragmă. Unei alte valori IE îi va
corespunde o altă iluminare. De
exemplu, dacă pentru o fotografie
stabilim valorile T = 1/125 si D = 5,6,
valoarea IE va fi IE = 7 + 5 = 12, dar
şi celelalte perechi de valori T — D,
care satisfac relaţia IE = It + Id =
12, vor asigura aceeaşi iluminare
(...5+7; 6+6; 8+4 etc.).
Indicele de expunere este o
măsură a cantităţii de lumină ce
cade asupra peliculei din aparat; o
valoare mai mare a IE corespunde
unor timpi de expunere mai scurţi şi
unor diafragme mai închise, deci
unei cantităţi mai mici de lumină; o
valoare mai mică a IE corespunde
unei cantităţi mai mari de lumină ce
trece prin obiectiv.
Valoarea IE se măreşte dacă
scurtăm timpul de expunere şi/sau
închidem diafragma (sau se reduce
dacă mărim timpul şi/sau deschi¬
dem diafragma). Dacă vom scurta
timpul cu una sau mai multe trepte,
deschizînd în compensaţie dia¬
fragma cu acelaşi număr de trepte,
valoarea IE nu se va schimba (re¬
gula este valabilă şi invers, pentru
lungirea timpului concomitent cu
închiderea diafragmei şi se poate
verifica urmărind tabelul 3), Aces¬
tea sînt toate posibilităţile de reglaj
ale expunerii de care dispune foto¬
graful.
Prin stabilirea parametrilor de ex¬
punere (alegerea valorilor T şi D) se
reglează, de fapt, cantitatea de lu¬
mină optimă necesară tipului de pe¬
liculă din aparat. Pentru aceasta
trebuie să se ţină cont de sensibili¬
tatea peliculei. Dacă o peliculă este
mai sensibilă, va reacţiona mai uşor
la lumină şi deci va necesita, pentru
fotografiere, o cantitate de lumină
mai mică (IE mai mare). Peliculele
cu sensibilitate mai mică necesită
valori mai mici ale IE.
Sensibilitatea filmului, exprimată
de regulă în unităţi DIN, ASA sau
GOST, poate fi transformată, în
anumite condiţii, în valori ale IE.
Acest fapt este important deoarece
permite ca, utilizînd IE drept singur
parametru, să se controleze inte¬
gral expunerea (sensibilitatea, tim¬
pul şi diafragma).
Pentru transpunerea sensibilităţii
peliculei în valori IE vom pleca de la
cantitatea maximă „absolută" de lu¬
mină naturală de care putem dis¬
pune la fotograf fere.
La latitudinea geografică a ţării
noastre dispunem de cantitatea
maximă de lumină naturală dacă
vom fotografia un peisaj larg (des¬
chis), în luna iunie, între orele 8 şi
16 (ora astronomică), dacă pe cer,
alături de Soarele care luminează li¬
ber, se află nori albi, strălucitori,
care sporesc prin reflexie cantita¬
tea de lumină.
în aceste condiţii se poate alcătui
tabelul 4, care permite exprimarea
sensibilităţii filmului în valori ale IE.
Valorile IE din tabelul 4 sînt vala¬
bile pentru latitudinea geografică
de 40 + 50°, în cazul latitudinilor
mai nordice, IE scade cu o unitate
pentru fiecare 10 latitudine.
MODUL DE LUCRU CU RIGLA
La încărcarea filmului în aparat
se citeşte valoarea sensibilităţii de
pe ambalaj şi se transpune în IE, uti-
lizîndu-se nomogrâma de pe faţa
întîi a riglei. (Spre exemplu, pentru
20 DIN se va citi şi memora valoarea
IE = 16.)
Pentru fotografiere se proce-
Tabelul 4
LIPIRE
TEHNIUM 7/1986
dează după cum urmează.
1. Rigla se întoarce pe faţa a
doua. Rigieta lunilor anului se po¬
triveşte în dreptul lunii respective;
în dreptul orei la care fotografiem
se citeşte cifra de diminuare a IE.
(Pe rigletă apar în unele locuri două
sau trei valori. Acestea corespund
împărţirii intervalului lunii respec¬
tive în două intervale a cîte 15 zile
sau în trei intervale a cîte 10 zile. Se
va citi valoarea corespunzătoare
perioadei respective.)
2. Cifra citită la punctul 1 se
adună cu cea corespunzătoare
stării atmosferice, preluată din ta¬
belul următor al feţei a doua.
3. Pentru subiectul fotografiat
s-au reprezentat, uneori prin sim¬
boluri sau prescurtări, cazurile mai
importante. Se adună cifra cores¬
punzătoare subiectului la primele
două cifre.
4. în cazul utilizării unui film color
se adună cifra 1.
5. Reţinînd totalul se întoarce ri¬
gla pe faţa întîi. Se scade din valoa¬
rea maximă a IE, corespunzătoare
sensibilităţii filmului (citită de pe
nomogramă), 4 totalul adunării efec¬
tuate pe faţa ă doua (punctele 1 + 4
de mai sus). Se obţine în acest fel
valoarea IE de lucru pentru fotogra¬
fia pe care dorim să o executăm.
6. Se manevrează rigieta feţei FI
pînă la aducerea valorii IE calculate
la punctul 5 în dreptul unuia dintre
decupajele marcate IE al acestei
feţe. Rigla va indica perechile D — T
¥
_ 28 <dbtantg q Şmm ______ .
a » t jr 2 7 I ţ % îţ ii Ţ 5» ît ir ifc îs Vo itî îT as ar ît îl "i j
I I
i
"j-l-
„
--
_
—
—
n
—_
Hj
—
—
—
—
—
—
P
—
—
—
—
_
p
—■
10
9 5
9
*
6
?
7
6*
6
5
A 5
+
i
3
i
2
I 5
1
o 5
o
20
£
19
£
1&
£
17
£
16
£
15
li 5
13?
1%
12 5
12
II 5
11
1#
10
~53
38
32
27
22
fii
16
13;
11
6?*
47
4
2>}
2Ş
2?
J,
ÎL
ŢŢ
5
1-———
_
c
_
_ 1
_
_
LZ
_
_;
_
b
H
_
_
_
_
_
_
__
3
H
_
irt
RIGIETA 1-a (ftl)
—}—I-h-t
2c, 2» i.7 j'g
LUNA
| soare j
1
STRĂZI CU UH6UE
D
&
m
19-TTEi
M'i-'-ll
plajă ;ŢĂRM*,$to
Ei
STRĂZI ÎNGUSTE;
m
ţM
El
K 3
£+;uc;«î;fS
a
PĂDURE FOIOASE O
H
m
ţMi
US0R ACOPERIT |
EB
PORTRET ÎN UMBRĂ
1
9
*4
îfa ÎO*
I
PĂDURE FOIOASE#;
8
15
a
Bl
PiETE-.ARHiTECTURi O
PĂDURE BRA2I
S
tH
\ ’tSjo;STRĂZI LARGI
2?
PORTRET|4 m GEAM
□
Bl
nsilEn
Ku
ful*;ARHÎTECTUR'i •
B
liM
13
Q
O
EB
PORTRET ÎN SOARE *,
5
ÎNTERIOR CAMERĂ O
m
m
■D
&&-LA UMBRA
COPACILOR RARI
J
: PE MARE
*: SUBIECT CU ZĂPADĂ
O ■ SUBIECT LUMINOS
m. su&îect întunecat]
6 + 12 m
3 r b m
1.7 + 3 ™
H '
X :
O '
PORTRET -.0,5-rUm
FAŢA q 2-a (F2)
t—+—Hh
uL-. ___
___
__
—:
—
s\
IAN.
FEBR.
IBS
liMMIln
csa
wmm
EH
1
ca
mm
0
0
0
o
EB
EH
EB
m
OBOI
KM
Ol
0
0
EB
EB
EB
mm
bb
KM
EB
EB
EB
EB
EB
1
EB
IOT
\ ,
3 - 2 5 -2
I 5
O 5
0 s - 0 j
EB
na
EB
SBE
EB
1
m
- 3*3
3 - 2 5 2
om
n
Ea
EB
G 2 B
WM
-
ni
mm
HI
EH
Era
gffS
um
EB
BBB
EB
-
-
mm
HI
-
BEI
BOT
am
BSK
EEB
-
-
_
_
mmm
JBBBI
■■Bl
mmm
EEEB
BBBB
bebb
BEBE
mmm
■BEI
mmm
mmm
bebe
corespunzătoare valorii IE calcu¬
late (de lucru). La aparatul de foto¬
grafiat se va regla valoarea dorită
D — T, ştiind că oricare dintre valo¬
rile indicate de riglă vor asigura
aceeaşi iluminare a peliculei.
OBSERVAŢIE
La calcularea valorii de diminu¬
are a SE după ora de executare a fo¬
tografiei se va ţine cont de ora as¬
tronomică. în perioada „orei de
vară" se va scădea o oră faţă de cea
indicată de ceas.
APROXIMĂRI
Sînt cazuri cînd se va aproxima
\ valoarea IE din nomograma feţei FI
A sau cînd rigieta R1 nu „se aşază" pe
perechile D — T uzuale ori posibil
de reglat la aparatul de fotografiat.
Alegerea unei valori D sau T de
lîngă cea indicată corespunde unei
abateri de 1/2 treaptă, care nu influ¬
enţează semnificativ expunerea.
Un exemplu asupra modului de
lucru cu rigla este dat în continuare:
— data: 12 martie, ora 16,30; se
reţine de pe rigieta R2 valoarea 1,5;
— cerul: uşor acoperit, soarele
voalat: 1;
— subiectul: la 6—7 m distanţă,
luminos: 1,5;
totalul valorii de diminuare a IE:
1,5+1+1,5= 4.
— se întoarce rigla pe faţa FI;
— dacă utilizăm filmul AZO-
MUREŞ PS 21, care are sensibilita¬
tea 2t DIN, stabilim cu ajutorul no-
mogramei valoarea maximă a IE =
16,5.
Valoarea de lucru a IE va fi: 16,5 -
- 4 = 12,5.
Potrivind rigieta feţei FI pentru
valoarea IE = 12,5, vom găsi ur¬
mătoarele perechi D — T:
D... 16 13 11 9,4 8 6,6
T... 1/20 1/30 1/50 1/60 1/100 1/125
5,6 4,7 ...
1/200 1/250 ...
Presupunem că aparatul se poate
regla numai cu timpii, şi diafragmele
uzuale (subliniate). în aceste con¬
diţii putem alege T = 1/60 şi D = 11
sau T = 1/30 şi D = 11, asigurînd o
profunzime suficientă cîmpului, ori
putem lucra cu T = 1/250 şi D = 5,6,
pentru evidenţierea mai bună a su¬
biectului, neglijînd fundalul etc.
OBSERVAŢII SUPLIMENTARE
Detalierea condiţiilor de lucru,
care permite operarea cu 0,5 unităţi
IE (1/2 treaptă de timp sau dia¬
fragmă), asigură o precizie bună la
stabilirea parametrilor de expu¬
nere.
Principiul riglei, are la bază
„măsurarea luminii" care cade pe
subiect. în multe cazuri această
metodă este mai avantajoasă, com¬
parativ cu „măsurarea pe obiect",
chiar dacă aceasta din urmă este
efectuată cu un exponometru în¬
corporat. Astfel, rigla se poate uti¬
liza şi la stabilirea unor corecţii de
expunere în cazurile dificile de
măsurare cu exponometrul.
k în încheiere trebuie precizat că,
la utilizarea riglei, se pot strecura
unele erori datorate interpretărilor
personale ale tabelelor sau chiar
unor abateri funcţionale ale apara- ,
tului de fotografiat. Din aceste mo¬
tive este indicat ca, la începutul uti¬
lizării riglei, să se noteze, pentru
mai multe fotografii, condiţiile de
lucru şi valoarea IE utilizată. După
developarea filmului, interpretînd
rezultatele, se vor putea stabili
eventualele corecţii de care se va
ţine seama în continuare.
Personal utilizez de peste 12 ani
această riglă, pe care am realizat-o
la dimensiunile de 100 x 40 mm, ast¬
fel încît să încapă în geanta apara¬
tului de fotografiat sau lîngă apara¬
tul de filmat.
RIGLETĂ a 2 -q. CR2)
Cu un circuit integrat CDB400 se
construiesc două oscilatoare pe
frecvenţa de 465 kHz. Bobina L,
este un transformator de frecvenţă
intermediară. Bobina L 2 are un dia¬
metru de 20 cm şi conţine 30 de
spire CuEm 0,4. C 2 = 10—150 pF.
Cu acest detector se poate stabili
poziţia unor conducte sau ţevi Ali¬
mentarea este de 4,5 V.
RADiOELECTRONIK, 9/1984
Acest montaj este recomandat
pentru lucrul în SSB la radiorecep¬
toarele cu dublă schimbare de frec¬
venţă.
La intrarea tranzistorului VT1 se
aplică semnalul de 455 kHz, iar la
terminalul 8 din circuitul A220 se
obţine componenta de audiofrec-
venţă. Oscilatorul local este con¬
struit din tranzistoarele VT4 şi VT5.
Alimentarea se face cu 12 V.
FUNKAMATEUR, 6/1984
DDf UCY7M
VDf, VD2 D0G62
> IV y 2,Zk
sfLoj
-Ausgang
tyji/W.
mm J
VT3 i
SC23âd
\SF2m,
2XSAY10
VD2.
Avînd la bază un os¬
cilator cu ,555 cu ele¬
mente RC, montajul
permite generarea a
trei frecvenţe distinc¬
te, în funcţie de buto¬
nul apăsat.
La apăsarea unuia
din butoane, în- circuit
este introdus unul din
rezistoarele R 1( R 4 sau
Montajul imită zgomotul aburului
ce iese de la pistoanele locomotive¬
lor cu aburi, în ritmul dictat de tu¬
raţia (viteza) motorului electric al
modelului, respectiv fluieratul în
mers şi în poziţie de staţionare. Are
® un circuit integrat
M0S-TL084. Montajul este utiliza¬
şi' atit la modele acţionate în c.c
cit şi in c.a.
BL*8ft
C1VA)
EZERMESTER, 1/1984
Se poate monta un
tranzistor BC107. Ali¬
mentarea se face cu
4,5 V, din baterie.
JUGEND UND
TECHNIK, 6/1985
3*KA262
BC547B
La bicicletă, pe o roată, se con¬
struieşte un contact mecanic care
include periodic circuitul electric
aparmd practic impulsuri electrice.’
Aceste impulsuri sînt integrate, iar
miliampermetrul va indica direct vi¬
teza bicicletei.
Cele două tranzistoare sînt
BC148, alimentate dintr-o baterie
AMATERSKE RADIO, 10/1988
KC%9
TEHNIUM 7/1986
KX)n3Vj
C61u3V
rjR2
R4h
C3
1 r
M>
CZHlItf
Olfev
BOIM
i-rS-
j
^R9
R12 3,3k Jj
AmrW
TC4"-
-* R13TI
1
1 JR5
C7
!0n| |
1 BQk
22kîl
"
fc2
II
Bn
Rjin
ir>
’ T
n3(
i
flp3V
Bk|J
ILJ'SOk
33
750 V
întreprinderea de Aparaţaj Electric
de Instalaţii Titu pune la dispoziţia
celor interesaţi noi produse de cali¬
tate superioară, dintre care prezen¬
tăm: prizele de panou, fişe şi cuple
industriale IP54, de 16 A şi 32 A,
care sînt asimilate de întreprindere
şi se pot livra în mod curent.
Prizele de 16 A şi 32 A se fac cu
număr de contacte diferit, 3, 4 şi 5
contacte, dar şi pentru tensiuni dife¬
rite: de 42 V; 110—130 V; 220—240
V; 380 V şi 500 V. Unul dintre con¬
tactele prizelor este destinat pentru
a face legătura cu priza de pamînt,
asigurînd astfel respectarea norme¬
lor de tehnica securităţii muncii.
I.A.E.I.—Titu are în curs de asimi¬
lare aceeaşi gamă de prize de pa¬
nou, fişe şi cuple industriale, cu
grad de protecţie IP65.
De curînd s-a omologat priza de
32 A (execuţie naval) şi este în curs
de asimilare priza de 63 A.
<277/480 V~)
Pentru informaţii suplimentare privind produsele I.A.E.I.—
J tu Şi condiţiile de livrare, adresaţi-vă ia întreprinderea de
Aparaţaj Electric de Instalaţii Titu, Str, Gării nr. 79, jud. Dîm¬
boviţa, telefon: (90) 14.79.55, telex 1722a
TEHNIUM 7/1986
DĂRĂBANT SIMON — jud. Hune¬
doara
Folosiţi amplificatorul de antenă
apărut în „Tehnium" 6/86.
Piese componente puteţi procura
de la magazinul Dioda — Bd. 1 Mai
nr. 126, Bucureşti. Studiaţi lucrarea
„Radiorecepţia de la A la Z“ sau
„Practica electronistului amator' 1 ,
apărute în Editura Albatros.
BURCIN CRISTIAN — Bucureşti
Dacă veniţi ia redacţie (în orjce
joi) puteţi obţine schema solicitată.
HANGAN DAN - Bucureşti
Vă recomandăm să folosiţi tipul
de antene apărute în „Tehnium"
3/83 sau 4/86.
LUPU MARIUS — jud. Botoşani
înlocuiţi UL1492 cu ŢBA790 fără
alte modificări. Dioda TV-18 nu
poate fi înlocuită simplu cu un tub
electronic.
IANCU ADRIAN — jud. Sălaj
în magnetofon aveţi un contact
imperfect. Modul de legare a 4 an¬
tene este descris în „Tehnium" 3/86.
La difuzoare măsuraţi bobina mobilă
cu un ohm metru.
BUTAŞ GHEORGHE — jud. Arad
Bobinaţi în secundar spire pentru
a obţine 160 V alternativ.
APOSTU DĂNUŢ - Tecuci
O antenă, chiar UIF, poate lucra
pe 4—5 canale adiacente; pentru ca¬
nale mult depărtate sînt necesare
antene separate.
în faţa ei antena nu trebuie
aibă obstacole.
PURADIN MARIN — Drăgăşanl
Module baleiaj vertical se găs«
gata confecţionate.
FINARU FLORIN — jud. Bacău
Recepţia unor emisiuni la foa
mare distanţă nu este determini
de antena folosită, ci de lonizar
unor straturi ale atmosferei.
PUICHILITA AUREL — Constan
încercaţi la Cooperativa R
dio-Progres Bucureşti.
BODO ŞTEFAN — Cugir
La rotactor nu puteţi monta al
tuburi electronice. ■
Tirajul cărţii la care vă referiţi
fost epuizat. î
LAZĂR VASILE — laşi; BĂLAN IC
— laşi; CURCĂ SORIN - Călăra
GENU OCTAV — Constanţa; MAI
NESCU VIOREL - Buzău; KOVA(
IMRE - Tg. Mureş; BOTEZAI
DUMITRU — Timişoara; FEKE*
ÂRPAD — Oradea; ILIESCU CRI
TIAN — Sîghet; ALBU TIBERIU
Sibiu.
Construcţia, experimentarea a
deţinerea emiţătoarelor radio, indii
rent de puterea de emisie sau gar
de frecvenţe, sînt permise numai
baza unei autorizaţii emisă <
M.T.Tc.' în aceleaşi prevederi int
şi aparatura de telecomandă.
TOADER CORNEL — Şiret
Vom continua să prezentăm şi alte
scheme pentru* telecomandarea
unor machete şi chiar a manevrelor
în unele aparate, inclusiv televi¬
zoare.
Recepţia Tv-Dx la care vă referiţi
este determinată de unele anomalii
în propagarea cîmpului electromag¬
netic.
înlocuirea unor componente în
montaj trebuie experimentată.
Reieul îl puteţi comanda cu un
montaj de tip BD135 sau BD136, co¬
nectat în colector sau emitor, dar cu
o diodă în paralel (1N4001). Vom
publica modul de conectare a ante¬
nelor la un singur cablu.
SAVA OVIDIU — Bacău
Realizaţi montajul aşa cum a apă¬
rut în carte şi dacă nu vă satisface
(are precizie mica de control al tem¬
peraturii) luaţi legătura cu autorul,
prin intermediul editurii. Nu vă reco¬
mandăm să introduceţi diode în se¬
rie cu tranzistoarele.
PUIU CONSTANTIN - laşi
Ca să obţineţi un semnal modulat
trebuie să construiţi un etaj modula¬
tor — de amplitudine sau de frec¬
venţă.
Modificarea la receptorul „Alba¬
tros" ca să recepţionaţi 3,5. MHz
constă în acordarea bobinelor în
mijlocul benzii (3,2 MHz) şi adapta¬
rea unui condensator variabil de ca¬
pacitate mică.
La casetofon montaţi o mufă; in¬
troduceţi semnal chiar prin cablu de
la microfon (care pe perioada înre¬
gistrării trebuie să-i întrerupeţi ali¬
mentarea).
BALAŞ MIRCEA — Cîuj-Napoca
Experimental aparatul poate fi
realizat şi pentru alte domenii de lu¬
cru.
oo;
(Nfsj,
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
UA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GR1VIŢE1
NR. 64—66.
! iji;*rul cwcutat Iu
( omhinatui Poligrafic •• Casa Scîntcii
Redactor-şef; mg. IO AN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHÂESCU
Redactor responsabil de număr: tiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică; ADRIAN MATEESCU
Administraţia
Editura Scfnteia