EV1ST& LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XV - NR. 178 9 / 8 £
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
BUIVIAtR
AUTCDOTAREA LABORATOARELOR
ŞCOLARE ...
Robot electronic start~stop
INIŢIERE ÎN
pag.
2—3
RADIOELECTRONldĂ ..
Aplicaţii AO
Temporizare
Radioreceptor
pag.
4—5
CQ-YO ....
Transceiver pentru banda de
144,0—146,0 MHz
Sistem de antene AZ-EL pen¬
tru sateliţii de radioamatori
pag.
6—7
ATELIER ...
Staţie de telecomandă
pag.
8—9
HI-FI ..
Amplificator stereo
pag.
10—11
LA CEREREA CITITORILOR .
pag.
12—13
AUTO—MOTO ...
Autoturismele „OLTCIT“:
Service
pag.
14
SPORT Şl TEHNICĂ ...
Schibob motorizat
pag.
15—17
CITITORII RECOMANDĂ .
Electroeconomizor
Indicator optic de acord
Aparat pentru acordat chitara
Turometru
pag.
18—19
TEHNICĂ MODERNĂ .
Sisteme cu microprocesoare
Televiziunea în culori
pag. 20—21
REVISTA REVISTELOR.
Releu vocal
Turometru
Oscilator
Divertisment
pag.
22
FOTOTEHNICĂ .
Mişcarea aparatului
Particularităţi ale unor mate¬
riale fotosensibile ORWO
Filtru pentru efecte optice
pag.
23
SERVICE ....
Casetofonul SHARP RD61Q
pag.
24
* ^ *
[ ADRESA REDACŢIEI; TEHINjlUM-BUCUPEŞTI, PIAŢA SCÎMTEII NR. 1, COD 7Ş784 ^^REnjT
OF. P.T.T R. 33, SECTtiRUl.1, TELEFON17 60 IO, HStT.5059,1T5T » ’ _ 3 LEI M
Praf. MIHAI CORUŢIU,
Liceul „C.A. Rosetti" - Bucureşti
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Intrările MR, şl MR 2 au aceeaşi
funcţie cala circuitul CDB493. Rea¬
lizarea unui circuit divizor prin 6 cu
ajutorul circuitului integrat T2DB492
este arătată în figura 11.
Pentru realizarea divizorului prin
24 se folosesc două circuite divi-
zoare prin 10 (de tipul CDB490), la
care intrările MR, şi MR 2 nu se mai
leagă la masă, ci la ieşirile cores¬
punzătoare pentru realizarea func¬
ţiei dorite (figura 12).
S-a precizat că dacă cel puţin una
dintre intrările MR se află în stare
„0“ logic, circuitul continuă ciclul
de numărare, iar dacă amîndouă in¬
trările MR, şi MR 2 se află în starea
„1“ logic, circuitul este forţat să pre¬
zinte secvenţa 0000.
Pe intrarea CP 0 a primului divizor
se aplică impulsuri cu frecvenţa de
divizat. Iniţial, ieşirile D, C, B, A şi D’,
C’, B’, A’ se află în starea 0000.
Aceasta înseamnă C = 0 şi B’ = 0,
deci MR,, MR’,, respectiv MR 2 ,
MR’ 2 , se află în starea „0“ logic, iar
circuitul numără normal.
După primele patr u impulsuri
aplicate la intrarea CP 0 , C trece în
starea „1“ logic (MR 2 , MR’ 2 = „1“ lo¬
gic), iar B’ este încă în starea „0“ lo¬
gic, deci MR,, MR’, sînt „0“ logic, iar
circuitul numără normal.
După primele 10 impulsuri, nu¬
mărătorul N, revine în starea ini¬
ţială, transmiţînd în acelaşi timp un
impuls pe intrarea CP’ 0 a numărăto-
rului N 2 (D este legat la CP’ 0 ), re-
Se observă că B’ = 1 şi deci MR,,
MR’, sînt „1“ logic, dar C = 0, deci
MR 2 , MR’ 2 sînt „0“ logic. Rezultă că
circuitele continuă numărătoarea.
După încă patru impulsuri apli¬
cate pe CP 0 , C devine „1“ logic:
avem B’ = 1 şi C = 1, deci MR,, MR’,,
respectiv MR 2 , MR’ 2 , în stare „1“ lo¬
gic, iar numărătoarele N, şi N 2 sînt
„forţate” în starea iniţială 0000, res¬
pectiv 0000, urmînd un nou ciclu de
numărare.
decodor
dioda luminescentâ
ghidaj optic
Se observă că, după 10 + 10 + 4 =
24 impulsuri aplicate pe intrarea CP 0 ,
se revine la starea iniţială (a se vedea
tabelele 1 şi 2).
CIRCUITELE DE REGLARE ORE
Şf MINUTE
Aceste circuite permit trecerea
spre numărătoarele N, şi N 3 fie a
unor impulsuri cu durata de o oră
sau un^minut (în funcţionare nor¬
mală a ceasului), fie a unor impul¬
suri cu durata de o secundă (în ca¬
zul reglării orei exacte).
Acest circuit este un multiplexor
de două căi care pentru nivel „1“ lo¬
gic aplicat pe intrarea de validare
permite trecerea spre ieşire a unei
căi de intrare, iar pentru nivel „0“ lo¬
gic aplicat pe intrarea de validare
permite trecerea spre ieşire a celei¬
lalte căi.
ir
f ore t minute)
Notînd cu X = semnalul de vali¬
dare, I, = intrarea 1, ! 2 = intrarea 2
şi f = funcţia de ieşire a circuitului,
se obţine: __
f = X • I, + X • l 2
Implementînd practic această
funcţie, rezultă circuitul din figura
13 a, a cărui realizare practică este
arătată în figura 13 b. Funcţia de
ieşir e a circjuitulu i CDB451 este
funcţie, seobţine f _ n ® Q =
X • I, + X • l 2 , deci funcţia dorită.
CIRCUITUL DECODOR BiklÂR -
7 SEGMENTE Ş! CIRCUITUL DE
AFIŞARE
Pentru realizarea acestui tip de
decodare există circuitul integrat
CDB447. Modul de funcţionare se
poate observa din tabelul de adevăr
ll
UHz ~/s)
l/s COS 404
_ i\_
!/ z CD6 4 SJ
V 1/61-06 404
1/ *
' / toqtc
+ Vcc 0. - 1 - 1 -.-]<]- 0*t
recistenio cfe
limitare a
curentuit/i
^VccfrSV)
segment oi?
o/işq/'
M 4 S/ k
7*470*1
* t
spre ie şirete l? f
14 corespomtiioctr* gj/im â
o/e numdrdioru/ul — r
ROt 0
——— o coawţ
zultă D^ C, B, A = 0000 şi respectiv
D\ C’, B\ A’ = 0001.
Urmează un nou ciclu de 10 im¬
pulsuri analog primului. La sfîrşitul
celei de-a doua serii de 10 impul¬
suri, numărătorul N 2 primeşte un
nou impuls pe intrarea CP’ 0 . Ca ur¬
mare, D, C, B, A = 0000 şi D’, C’, B\
A’ = 0010.
rezistenţe de
limitare
a
>
ţ .
6
*
>
/
?
: r tio
C
D fi
v
e
V
2
TEHNfUM 9/1985
+51/
spre ieşiri/e corespamatoare a/e
n om oro tor0/0/ Z£Ct M/HOTâ
Vcc 4 6 C 0 9 8 7
) COS 442
C 7 2 d 4 3 6 MO
%
începui
* pauza
'6
Kt
JNrPĂftt B/MAR£
HH
*Vcc
1
t
ieşin
zecimale
stins. Pentru nivel „0“ logic la ieşi¬
rea decodorului, la capetele LED-
ului există o tensiune de + 5 V, prin
acesta va trece un curent cu inten¬
sitatea I = (V cc - AU)/R şi în conse¬
cinţă el va fi aprins.
Dioda luminescentă se aprinde
cînd pe ieşirea decodorului apare
„0“ logic, de aceea ieşirile acestuia
sînt notate cu semnul de negaţie: ă,
6 ,...
Ve COS 404
J
*/g COS 404
ffeed
teito
C2Q V
cpre sis/emu/ de o/armo
I r#n
o
(X*
i
4'
\r*t /*/>_
11 O- 11 O
jfvcc
al circuitului. In dispozitivul pre¬
zentat aici folosim numai primele
zece stări ale circuitului CDB447,
neutilizînd intrările de condiţio¬
nare. De aceea vom restrînge tabe¬
lul de adevăr numai la această si¬
tuaţie (tabelul 3).
20
/ (Cncoput pauza)
Zeed 2 ('$f?rşi/
PQUZO)
Astfel, pentru a indica cifra 3, tre¬
buie ca ă = 0, E = 0, c = 0, cF= Q, e = 1,
f = 1 şi g = 0. Segmentele avînd nivel
„0“ logic sînt aprinse, iar cele cu nivel
„1“ logic sînt stinse, deci sistemul de
afişaj va indica cifra 3.
In figura 16 este prezentată
schema electrică a unui astfel de
sistem de afişaj.
CIRCUITUL DE ALARMĂ
Nr. impui suri
pe eh
ieşiri
O
c
s
A
0
0
O
O
0
/
O
O
O
1
2
O
O
1
0
3
0
O
1
1
4
io
HL
O
O
s 1
! 0
1
0
J
0
/
/
O
1!
7
0
1
1
1
8
/
0
0
0
9
l JL_
M,..
. £ .
î
to
O
O
O
O
Nr. impuisuri
pe CPo' Ijf
ieşiri
w
C'
8'
Jt
0
0
0
O
0
/
0
0
O
7
2
Ol.
O
_6L
0 1
Trebuie remarcat faptul că ieşi¬
rile sînt negate (ă, E,...) deoarece
validarea ieşirii se face pe nivel lo¬
gic „0“.
Sistemul de afişaj se compune
din şapte segmente cu diode lumi-
nescente (LED), prevăzute cu ghi¬
daje optice (figura 14).
Anodele celor şapte diode sînt le¬
gate împreună la +V CC (+5 V), de
aceea acest tip de afişaj se numeşte
cu anodul comun. Catodele celor
şapte diode se leagă fiecare la ieşi¬
rea corespunzătoare a circuitului
CDB447.
Funcţionarea sistemului de afişaj
este prezentată în figura 15. Cînd la
ieşirea decodorului există nivel „1“
logic, la capetele LED-ului există
acelaşi potenţial şi LED-ul este
Pentru decodarea stării de alarmă
este necesar un decodor binar-zeci-
mal. Există un circuit integrat spe¬
cializat în această funcţie, anume
CDB442 (a se vedea figura 17 şi ta¬
belul 4).
Una dintre ieşirile circuitului este
selectată cu ajutorul unui comuta¬
tor pentru acţionarea stării de
alarmă. Deoarece sînt necesare
două semnalizări (una la începutul
şi alta la sfîrşitul perioadei de
pauză), se folosesc două comuta¬
toare de selectare.
Informaţia necesară sistemului
de alarmă se preia de la numărăto¬
rul ZECI MINUTE, deci intrările bi¬
nare ale circuitului CDB442 se vor
lega la ieşirile corespunzătoare ale
acestui numărător.
Numărătorul ZECI MINUTE rea¬
lizează o divizare prin 6. Deci la ieşi¬
rile lui sînt posibile 6 stări logice,
cărora le corespund-6 stări zeci¬
male: 0, 1,2, 3, 4, 5. Rezultă că vom
folosi două comutatoare de tipul
1 x 6 contacte.
Realizarea practică a circuitului
de decodare a stării de alarmă este
arătată în figura 18.
Sistemul de alarmă se validează
cînd la intrarea sa apare nivel logic
„1“. Deoarece ieşirile decodorului
sînt active pentru nivel logic „0“, la
ieşirile comutatoarelor de selectare
Kt şi K 2 se montează cîte un inver-
sor de polaritate.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
3
TEHNIUM 9/1985
ÎN
APLICAŢII AO
Pagini realizate de fiz. A. MĂRCULESCU
(URMARE DiN NR. TRECUT)
Rezistenţa ^ de protecţie R 4 se
alege astfel încît să limiteze curen¬
tul maxim posibil prin instrument
(cînd ieşirea AO este saturată ne¬
gativ) la o valoare de circa 2—2,5 ori
mai mare ca indicaţia instrumentu¬
lui la cap de scală. Protecţia este în
acest fel eficientă pentru un timp
scurt, fără a afecta cu nimic liniari¬
tatea măsurătorilor.
Analog se fac calculele şi pentru
alte domenii, U„ respectiv pentru
alte sensibilităţi ale instrumentului
disponibil. De exemplu, pentru un
instrument de 5 mA vom lua R, = 1
V/5 mA = 200 n, R 4 « 470 tt şi R, = 10
kîl pentru U, w „ v = 10 mV, R, = 1 Mii
pentru U„„„ v = 1 V etc. Se vor avea în
vedere şi aici corectarea rezistenţei
de compensaţie R s introducerea
decuplărilor pe alimentare şi ecra-
narea montajului final.
Cu aceleaşi instrumente gradate
în unităţi de intensitate (mili sau mi-
croampermetre) se pot realiza volt-
metre sau ampermetre electronice
şi folosind configuraţia de repetor
de tensiune cu AO, aşa cum se
arată schematic în figura 6. Instru¬
mentul M şi rezistenţa de protecţie
fiind incluse în bucla de reacţie
(care aici este totală), tensiunea de
ieşire la bornele lui R 4 va fi practic
egală cu tensiunea aplicată intrării
neinversoare, respectiv cu căderea
de tensiune ce revine rezistenţei R 2
prin divizorul Ri—R 2 , atunci cînd
semnalul de măsurat Uj se aplică în¬
tre bornele A şi C. Lipsa amplificării
în tensiune (cîştig unitar) este com¬
pensată de avantajul impedanţei
foarte mari de intrare, care permite
utilizarea în divizor a unor rezis¬
tenţe cu valori sensibil maîmari.
Facem aici o paranteză pentru a
reaminti cititorilor faptul că şi am¬
plificatorul inversor permite obţine¬
rea unor impedanţe mari de intrare,
simulfăn cu realizarea cîştiguluî do¬
rit, dacă se apelează la artificiul pre¬
zentat în nr. 3/1984 al revistei (pag.
5, figura 14). De exemplu, în figura 7
este reluat milivoltmetrul din figu¬
rile 3—4, la care s-a aplicat acest
procedeu dozînd reacţia negativă
din divizorul suplimentar RJ-R". Nu
insistam asupra schemei deoarece
vom analiza, mai departe montaje
similare în configuraţie de amplifi¬
catoare neinversoare.
Revenind la figura 6, vom consi¬
dera un exemplu de calcul pentru
următoarea situaţie concretă:
M = miliampermetru c.c. cu 1 mA
la cap de scală; domenii U, dorite 0 ■*
1 V şi 0 -* 100 mV; sensibilitatea de in¬
trare dorită S = 10 Mn/V.
Alegem tensiunea de ieşire (pe R 4 )
egală cu 100 mV (limita superioară a
celui mai mic domeniu). Rezultă R 4
= 100 mV/1 mA = 100 a Tensiunile
cuprinse între 0 şi 100 mV le vom
aplica la bornele A-B, caz în care
vom lua R 2 = 100 mV • 10 Mn/V = 1
MD. Pentru tensiunile U, din dome¬
niul 0 *■ 1 V, pe care le vom aplica în¬
tre bornele A şi C, rezultă R? = 1 MII
şi R, + R 2 = 1 V • 10 Mn/V = 10 MII,
Domeniul de măsurare
Ri
r 2
0 *■ 1 000 V
10 MH
1 kn
0 *■ 100 V
10 Mii
10 kn ăl
>
0
•I-
0
10 MII
100 kn 1
0*1V
900 k£l
100 kn
0 ■* 100 mV
0 n
100 kn
deci R, = 9 MO.
în tabelul 1 sînt date cîteva aranja¬
mente posibile pentru obţinerea
unui voltmetru cu sensibilitatea de 1
Mfl/V, folosind acelaşi instrument de
1 mA şi aceeaşi valoare R 4 = 100 a
Pentru a utiliza montajul din fi-,
gura 6 ca ampermetru, respectiv
mili sau microampermetru, se va re¬
nunţa la rezistenţa Rî, cuplînd cir¬
cuitul de măsurat în serie cu R 2 , în¬
tre bornele A şi B. De data aceasta
avem interesul ca tensiunea de ie¬
şire — egală cu căderea de ten¬
siune pe R 2 — să fie cît mai mică,
pentru a minimaliza eroarea intro¬
dusă în circuitul de măsurat. Pe de ,
altă parte, nu putem lucra nici cu
tensiuni prea mici, în acest caz
făcîndu-se simţite pronunţat erorile
datorate reglajului de offset, derivei
termice etc. O soluţie de compromis
o constituie alegerea unei tensiuni
de ieşire de 100 mV, care pentru un
instrument de 1 mA ne conduce la
valoarea R 4 •*» 100 fi. Rezistenta Re se
dimensionează astfel încît curentul
maxim al domeniului de măsurare
ales să producă la bornele ei căde¬
rea de tensiune de 100 mV, respectiv
R 2 = 100 mV/l,„„. în tabelul 2 sînt pre¬
zentate valorile R 2 corespunzătoare
cîtorva domenii uzuale.
Inconvenientul menţionat mai
sus poate fi uşor înlăturat dacă în
locul configuraţiei de repetor cu
AO se foloseşte' amplificatorul
neinversor, căruia i se stabileşte din
elementele buclei de reacţie un c
tig dorit în tensiune. Un astfel de
exemplu este cel din figura 8, repre-
zentînd un microampermetru de
precizie cu mai multe domenii de
măsurare, cuprinse între 0 -M m.A şi
0 ■* 1 mA.
Elementele schemei au fost cal¬
culate pentru acelaşi instrument in¬
dicator de 1 mA, tensiunea maximă
de ieşire (pe R 9 ) s-a luat de 1 V, iar
cîştigui în tensiune a fost stabilit la
valoarea 100 (= 1 + R10/R9), ceea ce
corespunde unei tensiuni maxime
de intrare, pe toate domeniile, de
numai 10 mV (eroare neglijabilă in¬
trodusă în circuitul de măsurare).
Cu experienţa dobîndită prin
analizarea schemelor precedente,
cititoru! interesat îşi va putea uşor
recalcula valorile componentelor
pentru alte domenii dorite, respec¬
tiv pentru alte instrumente disponi¬
bile.
Aceeaşi experienţă îl va ajuta să
analizeze singur montajul din fi¬
gura 9, asemănător cu precedentul,
,dar reprşzentînd de această dată
un mlUvoîimeîru c.c. de precizie* cu
mai multe domenii de măsurare în-
tre 0 -f 1 mV şi 0 4- 1 V.
Un domeniu de largă utilizare a
l R l
>——■—* /fi 'imA
f- Ui **r
0*10 mV 510
: kA
SÎB î*
——Ţ—L_ “
' 9 2,7k& 1MH
,1<M
Domeniul de măsurare
—
|V *1
2,5 ju A
U9kJl j
/ .
1*2 L
/ IOjuA
□l, 5 kn *—
«■-
J R 3 5
® 25juA ^
Ljşoo-a --
th
- 100/uA '
□150.0.
amplificatoarelor operaţionale este comune la masă. Fără nici o modifi-
acela al preamplificatoarelor de au- care (şi cu rezultate mai bune) se
diofrecvenţă. După cum rezultă şi pot folosi şi două baterii miniatură
din Fişa bibliografică AO (vezi nu- de 9 V.
merele 10/1984—1/1985), revista Operaţionalul, de tip /3A741, în
„Tehnium“ a publicat numeroase capsulă cu 2x7 terminale, este în
astfel de scheme, de la simple adap- configuraţie de amplificator neinver-
toare de impedanţă pînă la pream- sor, cu cîştigul în tensiune reglabil
plificaţoare complexe, cu diverse din trimerul R 2 pînă la valoarea de
corecţii şi reglaje de ton, volum, cîş- cca 51 (= 1 +R 2 /R % ). Semnalul AF se
tig. etc. aplică intrării neinversoare prin in-
In cele ce urmează vom prezenta termediul unui divizor rezistiv (po-
cîteva variante simple de preamplifi- tenţiometrul P) şi al unui condensa-
catoare AF cu operaţionale de uz tor de cuplaj, C 1f care are rolul de a
curent (/3A741, /uA709 sau echiva- bloca eventuala componentă conti-
lente), pe care constructorul începă- nuă de la intrare,
tor ie poate experimenta uşor, cu Audiţia se face într-o cască CT de
rezultate sigure, chiar dacă ’perfor- impedanţă relativ mare (200 — 2 000
manţele nu se ridică la nivelul înaltei fi)- După ce s-a stabilit sursa de
fidelităţi. semna! AF (care poate fi, de exem-
Un prim montaj (fig. 1) este desti- piu, ieşirea din circuitul de detecţie
nat audiţiei în cască a semnalelor al unui radioreceptor simplu), se
AF cu nivel coborît, de ordinul mili- trece potenţiometrul pe poziţie ma-
volţilor sau al zecilor de milivolţi. ximă (cursorul în extremitatea de
Schema este prevăzută cu alimen- sus) şi se reglează trimerul R 2 astfel
tare diferenţială de la două baterii încît să se obţină audiţia maximă
de 4,5 V legate în serie şi cu bornele nedistorsionată.
(CONTINUARE IN NR. VIITOR)
TEMPORIZARE
Numeroase montaje realizate de secundar cca 9—10 V (tensiune
constructorii amatori, printre care în eficace), prin redresare monoalter-
primul rînd cele de avertizare so- nanţă cu dioda D 2 şi filtrare cu con-
noră, impun introducerea unor întîr- densatorul C 2 .
zieri la pornire sau la oprire, cu du- Conexiunile la contactele releului
rata de ordinul secundelor sau al sînt făcute în varianta pornire sntîr-
zeciior de secunde, fără exigenţe ziată. Mai precis, consumatorul co-
prea mari în ceea ce priveşte repro- mandat, R s (figurat cu alimentare de
ductibilitatea exactă a timpilor de la reţea), este legat în serie cu con-
acţionare. în astfel de cazuri se do- tactele de lucru Ka, normal închise,
vedeşte foarte util circuitul de tem- Prin urmare, atît timp cît releul este
porizare din figura alăturată, realizat anclanşat, consumatorul rămîne
în esenţă cu un tranzistor de medie oprit (Ka deschise), el intrînd în
putere, un releu de tensiune joasă, funcţiune la „căderea 11 releului,
condensatorul de încărcare şi sursa adică după încheierea intervalului
adecvată de alimentare a releului. de temporizare prestabilit.
Exemplul din figură a fost dimen- Iniţierea unui ciclu de temporizare
sionat pentru un releu de 12 se face prin trecerea comutatorului
V/40—60 mA, comandat cu ajutorul din poziţia A în poziţia B. în acest
unui tranzistor BD135 (BD137, moment, condensatorul Ci, încărcat
2N1711 etc.). la valoarea tensiunii de alimentare
Alimentarea se face de ia un trans- prin rezistenţa de limitare Rp începe
formator de reţea care debitează în să se descarce prin P+R 2 şi respec-
RADIORECEPTOR
Montajul alăturat permite re- 70 de spire cu liţă de radiofrec-
cepţia undelor radio din gama venţă sau conductor CuEm 0,15
undelor medii, cu performanţe . mm, înfăşurate spiră lîngă spiră
suficient de bune în raport cu .pe o carcasă din carton ce
simplitatea schemei. Audiţia se poate culisa pe bara de ferită,
face în căşti de impedanţă mare Pe aceeaşi carcasă, în continua-
(2 000—4 000 O), conectate între rea lui Li se bobinează 5—10
cursorul potenţiometrului P şi spire cu acelaşi conductor, re-
masă, prin intermediul unui con- prezentînd înfăşurarea L 2 . Bara
densator de 0,47— 4,7 nE Bineîn- de ferită poate fi, de exemplu,
ţeles, semnalul de ieşire poate fi cu secţiune circulară (0 8—10
aplicat unui amplificator AF, mm), avînd lungimea de 10—15
pentru audiţia confortabilă în db cm.
fuzor. în încăperi ecranate (cu pere-
Alimentarea se face de la o ţii din beton armat) se poate im-
baterie miniatură de 9 V, consu- pune introducerea antenei exte¬
rnul fiind de ordinul miliamperi- rioare, A, care este un fir meta-
lor. în cazul cuplării cu un am- lic izolat, cu lungimea de cîţiva
plificator AF, alimentarea se metri, conectat la circuitul de
face din sursa acestuia, mărind acord prin condensatorul Ci
adecvat valoarea rezistenţei R 5 (10—100 pF)..
(cca 1,5 kn pentru U = 12+20 V). Cele două tranzistoare sînt
Schema de principiu, de tip din seriile obişnuite de mică pu-
reflex, este clasică şi nu ridică tere, ripn, cu siliciu, ca de exem-
probleme deosebite de reglaj. piu BC107-BC109,
Circuitul de acord C 2 -/-i se BC171-BC173 etc. Regimul op-
compune dintr-un condensator tim de funcţionare (audiţie ma-
variabil cu capacitatea maximă ximă nedistorsionată) se stabi-
între 270 pF şi 500 pF (de exem- Ieste prin alegerea experimen-
plu, de la radioreceptoarele „Ze- tală a valorilor pentru rezisten-
fir“ sau „Albatros", cîte o sec- ţele de polarizare R-, şi R 3 , care
ţiune sau ambele secţiuni în pa- se iau orientativ între 470 ka şi
ralel) şi bobina L, care are cca cîţiva megaohmi.
tiv prin R 3 , joncţiunea BE a tranzis¬
torului şi bobina releului. Valoarea pinde de valoarea acestui condensa-
lui R 3 (zeci de kiloohmi) se ia cît tor şi de rezistenţa totală înseriată a
mai mare, dar astfel ca releul să mai grupului P+R 2 . Cu piesele indicate
anclanşeze ferm. Prin urmare, tim- se pot obţine temporizări de pînă la
pul dp descărcare a lui C 1 va de- cca 30—40 de secunde.
Pentru reglaje se montează Condensatoarele din montaj
provizoriu două trimere, date nu au valori critice. Astfel, C 3 se
iniţial ia maximum. ia de 10—22 nF, C 4 de 4,7—10
Primul tranzistor, cu amplifi- nF, C 5 de 33—47 nF, C 6 şi C 7 de
care combinată RF şi AF, are în 0,47—4,7 /uF, C 8 de 47—100 nF,
circuitul de colector, pe lîngă iar C 9 de 47—100 /jlF.
rezistenţa de sarcină R 2 (5,6 kn Detecţia se face cu dioda Di,
— 8,2 kn) şi un şoc de radiofrec- punctiformă, cu germaniu, din
venţă, SRF. Acesta se realizează seriile EFD sau OA.
bobinînd pe o carcasă din plas- Realizat îngrijit, cu optimiză-
tic sau carton cca 500—800 de rile experimentale implicate,
spire CuEm 0,1 mm. Şocul mai montajul poate da satisfacţie de-
poate fi construit pe un tor de osebită constructorului începă-
ferită 0 8—10 mm, caz în care tor.
numărul de spire se reduce la
150—200.
R5
TEHNIUM 9/1985
5
T
o
pentru banda de
144,0-146,0 MHZ
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Pentru a se putea utiliza, eventual,
şi un etaj final de putere releul de
antenă nu este folosit în cutia
transceiverului. Din acest motiv se
utilizează mufe de antenă separate
pentru emisie şi recepţie.
La recepţie (fig. 14) antena este
cuplată în emitorul lui T25 printr-un
filtru de bandă C 198, C 199, L 38,
C 200, C 201 şi L 40. T 25 şi T 26,
împreună cu circuitele aferente, re¬
prezintă amplificatorul de RF în
banda de 144—146 MHz. Utilizarea
conexiunii BC şi realizarea unei
reacţii negative, care la semnale
mari de intrare menţine amplificarea
stabilă (fără autooscilaţii), permite
un cîştig de aproape 10 dB pe fie¬
care etaj. Punctele de funcţionare se
reglează din rezistenţele semiregla-
bile R 130 şi R 133 pentru un curent
de colector de 10—20 mA. Este re¬
comandată utilizarea pentru T 25 şi
T 26 a unor tranzistoare de zgomot
redus, cum sînt BFT 66, BFT 67,
BFT 75, BFW 92, BFX 89, BFY 90
sau BFR 91. Cu oricare din tipurile
menţionate amplificatorul de RF va
funcţiona corect fără ca nivelul de
intermodulaţie să scadă sub 1 dBm.
Bobinele L 40, L 41 şi L 44, L 45,
precum şi L 51, L 52 se confecţio¬
nează pe miezuri de ferită utilizate
Y03CM.Y03CTW
la adaptări de impedanţă în recep¬
toarele TV mai vechi (ex.: Grigo-
rescu). Condensatoarele semiregla-
bile sînt, fără excepţie, cu aer, cu in-
ductanţe parazite cît mai mici.
Mixerul, pe care l-am figurat în
schemă doar simbolic, este cu
diode. Poate fi însă înlocuit, pentru
a obţine un cîştig de conversie de
cîţiva decibeli, cu un mixer integrat
de tipul SL 6440 C. Diodele utilizate
pentru mixerul pasiv trebuie alese
pentru parametri egali. Grupul de
rezistenţe R 135, R 136, R 137 repre¬
zintă un atenuator rezistiv utilizat
pentru a regla semnalul oscilatorului
variabil (PLL), amplificat de T 28 şi
T 29, ce se aplică mixerului. Acest
circuit este necesar şi pentru adap¬
tarea celor două impedanţe. Semna¬
lul cu frecvenţa de 10,7 MHz obţinut
la ieşirea din mixer se aplică prin
C 215, L 49 şi L 51 amplificatorului
de frecvenţă intermediară T 27. Cu¬
rentul de colector se alege din
R 140 şi R 141 la o valoare de
30—40 mA.
Din L 52 se aplică semnalul Fi
amplificat unui circuit de adaptare a
impedanţelor format din C 221,
L 53, C 222. Filtrul cu cuarţ reali¬
zează o bandă de tecere de ±7,5
kHz cu o atenuare de inserţie mai
mică de 3 dB. La ieşire se utilizează
tot un circuit de adaptare, din Gare
se distribuie semnal de Fi, prin ca¬
blu coaxial 50fi, blocului FM-Rx şi
SSB-Rx. Pentru alinierea blocului
ARF-Rx este nevoie de un generator
de semnal pe frecvenţa de 10,7
MHz, capabil să dea la ieşire tensiu¬
nea de 1 juV/50n, şi un vobuloscop
sau generator de semnal care să cu¬
prindă şi banda de 144—146 MHz.
Se cuplează generatorul de 10,7
MHz la conexiunea dintre R 138 şi
C 215 cu mixerul decuplat. Se acor¬
dează circuitele de adaptare a filtru¬
lui cu cuarţ pînă cînd se obţine pe
instrumentul I din FM-Rx o indicaţie
maximă. Se repetă operaţia, micşo-
rînd treptat semnalul injectat de ge¬
nerator. Se acţionează şi asupra bo¬
binelor L 49 şi L 48 pentru indicaţia
maximă a instrumentului. Dacă este
nevoie, se micşorează din nou sem¬
nalul de la generator. Se cuplează
mixerul deconectînd generatorul de
10,7 MHz.
Pentru alinierea amplificatorului
de RF se pot utiliza două metode:
A) Cu vobuloscopul; se decuplează
priza de pe L 47 de la mixer, conec-
tîndu-se intrarea vobuloscopului, iar
la mufa de antenă ieşirea acestuia.
Acţionînd asupra C 199, C 200 şi
C 211, C 212, se obţine banda de
trecere dorită (2 MHz). B) Cu gene¬
ratorul de semnal; se utilizează din
nou instrumentul I din FM-Rx. Co-
nectînd generatorul pe intrare, se
acordează punct cu punct pe banda
144—146 MHz acţionînd asupra
condensatoarelor semireglabile
enunţate la pct. A. Pentru alinierea^
amplificatorului semnalului PLL*
(realizat cu T 28 şi T 29) este nece¬
sar doar un voltmetru electronic cu¬
plat la ieşirea L 59, C 233. Acţionînd
asupra L 56, C 225 şi L 57, L 59, se
va obţine acelaşi nivel de tensiune
pe toată banda de 133,3—135,3
MHz.
Blocul PA-RF (fig. 15) realizează
amplificarea semnalului de 144—146
MHz obţinînd prin mixarea celor
două frecvenţe, 10,7 şi 133,3—135,3
MHz, cu circuitul integrat IC 36.
Este o mixare la nivel mare, ceea ce
permite obţinerea unui semnal im¬
portant în circuitul L 64, C 236 acor¬
dat pe frecvenţa de 145 MHz. Pentru
obţinerea unei puteri egale pe toată
banda se acţionează asupra con¬
densatoarelor semireglabile C 259,
C 258, C 253, C 251, C 245, C 236.
Pentru ca T 31 şi T 32 să funcţio¬
neze corect în regim liniar, curenţii
de colector se stabilesc din R 153
pentru IC 31 = 20 mA şi din R 160
pentru IC 32 = 60 mA.
Blocul SC-MK (fig. 16) es*e utili¬
zat numai la emisie pentru a comuta
ieşirea PAF-MK la cele două fisteme
de modulaţie (SSB şi FM). Modula¬
ţia de frecvenţă se poate face în
două moduri: modulînd cristalul de
10,7 MHz sau bucla PLL. Pentru
prima variantă recomandăm monta¬
jul utilizat în radiotelefoanele pro¬
duse în R.S.R. Pentru varianta a
doua, se aplică semnalul . AF
printr-un grup RC format'din C 260,
C 261, R 161, R 162, C 262 în punc¬
tul R 13, C 26, C 25, R 11. Pentru c
bucla PLL să nu acţioneze rapid la
aplicarea tenşiunii de AF se tato¬
nează valoarea rezistenţei R 12 pînă
cînd se obţine deviaţia de frecvenţă
corectă, fără distorsiuni. Cu ajutorul
celor două relee Rmk şi Rc se co¬
mută ieşirea PAF-MK la cele două
sisteme. Releele sînt acţionate nu¬
mai la emisie prin Rer (releu emi-
sie-recepţie), iar selectarea se face
prin comutatorul modului de lucru
la emisie.
O execuţie îngrijită şi corectă va
oferi satisfacţii deosebite în activita¬
tea în UUS. Autorii folosesc din anul
1984 acest montaj transceiver, obţi¬
nînd rezultate deosebite atît în trafi¬
cul curent cît şi în concursuri in¬
terne şi internaţionale.
Totodată ţinem să mulţumim tutu¬
ror celor care ne-au încurajat şi
ne-au sprijinit atît la partea de
proiectare, cît şi la execuţia practică
şi în mod deosebit dr. ing. Radu lo-
nescu, Y03AVO şi ing. Mircea Davi-
descu.
BIBLIOGRAFIE
— VHF Communications,
1975-1980
— Radio-REF, 1975—1980
— Circuite integrate analogice —
Catalog
— Circuite integrate liniare (1) —
Catalog
— G. Rulea, Prelucrarea optimă a
semnalelor radio, 1979
LISTA DE PIESE
R 129, R 132, R 141, R 152, R 153,
R 160=1 kfi; R 130, R 133 = 1 kfi, se-
mireglabil; R 128, R 131, R 139,
R 143, R 147, R 154, R 159 = 100 fi;
R 134, R 146 = 220 fi; R 135, R 137 =
270 fi; R 136 = 33 fl; R 138 =
50 ii; R 140, R 144, R 148 = 10 kO; R
145, R 149 = 2,7 kfi; R 142, R 151 =
330 fi; R 156 Â 4,7 fi; R 157 = 68 fi;
R 158 = 56 fi; R 161, R 162 = 56 kfi;
C 198, C 201, C 228, C 232 = 3,9 pF;
6
TEHNIUM 9/1985
L 72 = 10 n H; L 40 = 1 sp. CuEm 0,1
mm; L 41 = 9 sp. CuEm 0,1 mm,
priza la 5 sp. de la capul rece; L 42,
L 50, L 55, L 66 , L 68 , L 70, L 75 =
100 mH; L 44 = 1 sp. CuEm 0,1 mm;
L 45 = 15 sp. CuEm 0,1 mm, priza la
11 sp. de la capul rece; L 46 = 5 sp.
CuAg 1,4 mm 0L 8 mm, priza la
0,75 sp.; L 47 = 5 sp. CuAg 1,4 mm
0L 8 mm, priza la 0,75 sp.; L 48 =
0,47 M H; L 49 = 1,2 M H; L 51 = 1 sp.
CuEm 0,1 mm; L 52 = 15 sp. CuEm
0,1 mm, priza la 11 sp. de la capul
rece; L 53 = 1,7 mH; L 54 = 1,54 M H;
L 56 = 6 sp. CuAg 1 mm 0L 6 mm;
L 57 = 9 sp. CuAg 1 mm 0L 6 mm;
L 58 = 5 sp. CuAg 1 mm 0L 6 mm;
L 59 = 5 sp. CuAg 1 mm 0L 6 mm;
L 60 = 1 sp. CuEm 0,09 mm, se bo¬
binează peste L 61; L 61 = 14 sp.
CuEm 0,09 mm, carcasă Fi 10,7
MHz; L 62 = 7 sp. CuAg 0,6 mm 0 L
6 mm; L 63 = 1 sp. CuEm 0,6 mm;
L 64 = 2x 3 sp. CuAg 0L 5 mm;
L 65 = 5 sp. CuAg 0,6 mm 0L 5 mm;
L 67 = 5 sp. CuAg 0,6 mm 0L 5 mm,
priza mediană; L 69 = 6 sp. CuAg
0,6 mm 0L 4 mm; L 71 = 3 sp. CuAg
0,6 mm 0L 5 mm; L 73 = 15 sp.
CuEm 0,6 mm 0L 4 mm; L 74 = 4
sp. CuAg 1,2 mm 0L 8 mm; D 11,
D 12, D 13, D 14 = 1N4148; T 25,
T 26 = BFY90, BFW 92, BFT 66 ,
BFT 67, BFT 75, BFR 91; T 27 =
2N3866; T 28 = BFW 10; T 29 =
BFY 90; T 30 = 2N918; T 31 =
2N3866; T 32 = CT 1212; IC 36 =
MC 1496 G, SL 6440 C, SO 41.
X î 25 ’
SISTEM DE ANTENE
AZ-EL pentru SATELIŢII
de RADIOAMATORI
liL
FIM : CARACTERISTICII! ANTUMII
Ing. VIRGIL IONESCU, YOSCN
Sistemul de antene utilizat pentru
legături radio prin sateliţi de radioa¬
matori reprezintă un factor de im¬
portanţă determinantă în realizarea
cu succes a acestor legături
(QSO-uri).
Deşi în principiu antenele utilizate
sînt de acelaşi tip cu cele pentru ra-
diocomunicaţiile terestre din benzile
de 28 MHz, 144 MHz sau 43$ MHz,
există criterii care stabilesc modul
de realizare a unui sistem pentru
comunicaţii prin sateliţi cu eficienţă
superioară.
Criteriile pe care le vom enumera
mai jos permit alegerea sistemului
de antene folosind proprietăţile di¬
verselor tipuri de antene care sînt
favorabile utilizării pentru comuni¬
caţiile prin sateliţi.
Două sînt criteriile pe care le vom
avea în vedere: cîştigul şi directivita-
tea, în primul rînd, şi polarizarea în
al doilea rînd.
Cîştigul antenei de emisie (uplink)
este determinat de performanţele
satelitului de radioamatori şi de pu¬
terea de emisie utilizată la staţia de
radioamator.
Caracteristica satelitului care de¬
termină cîştigul antenei şi puterea
emiţătorului staţiei de radioamator
se numeşte puterea izotropic radiată
(PIR) pe care staţia de radioamator
trebuie să o aibă pentru a realiza le¬
gături prin satelitul respectiv.
în cazul sateliţilor în prezent în
serviciu, acestea sînt circa 500 W
pentru OSCAR 10 modul B şi 20...80
W pentru sateliţii RS modul A (în
modul B emisia către satelit este în
banda de 70 cm, respectiv
435,027...435,179 MHz, iar în modul
A emisia către satelit este în banda
de 2 m, respectiv 145,910... 146,000
MHz).
Pentru realizarea puterii izotrop
radiate (PIR) la staţia de radioama¬
tor se poate folosi fie o antenă cu
cîştig mai mare şi un emiţător de
putere mai mică, fie invers, o antenă
cu cîştig mai redus şi un emiţător
mai puternic.
CÎŞTIG
CÎŞTIG
lobul
LUNGIME [ml
ÎN PUTERE
(IZOTROP)
dBi
LA
3dB
146 MHz
435 MHz
10.0
10.0
64°
1.5
0.6
13.3
11.0
55°
2.0
0.7
16.6
12.2
49°
2.4
0.9
20.0
13.0
45°
3.0
1.0
23.3
13.7
42°
3.3
1.2
26.6
14.2
ir
3.7
1.3
30.0
14.8
37°
4.2
1.5
33.3
15.2
35;
.4-6
1.6
36 6
15.6
33
5.1
1.8
40.0
16.0
32°
5.5
2.0
6HI& PENTRU DIMENSIONAREA ANTENEI
EIIC0IDALE
LUNGIMEA CIRCUMFERINŢEI SPIREI C-A
FI6.2 : SeHiMâ ELECTRICĂ si DIMENSIUNILE
ANTENEI ElICOIDALE
DIMENSIUNEA
LUNGIMEA DE UNDA
DISTANŢA REFLECTOR-
INCEPUŢUL PRIMEI
SPIRE
(CONTINUARE ' :
TEHNIUM 9/1985
7
(URMARE DIN NR. TRECUT)'
Tot pe placa de P.I.F. se vor
monta dioda Zener împreună cu re¬
zistenţa de limitare a curentului (de
180 fi) şi condensatorul electrolitic
de 100 n F, necesare stabilizării ten¬
siunii de alimentare a codorului.
Codorul se va realiza pe un circuit
imprimat (fig. 19), respectîndu-se
indicaţiile date pentru placa P.I.F.
2. PARTEA MECANICĂ
2.1. CUTIA EMIŢĂTORULUI
La realizarea cutiei emiţătorului se
recomandă folosirea tablei de alumi¬
niu, care se poate prelucra uşor şi
bine. Cutia se compune din capac şi
fund. Dimensiunile şi forma aces¬
tora sînt arătate în figura 20. Pentru
îndoirea tablei se vor confecţiona
calupuri de lemn cu dimensiunile in¬
dicate în figura 21. Toate decupările
se vor executa cu ajutorul unui tra¬
foraj cu pînză pentru metale, după
care se vor îndrepta cu o pilă fină.
Prinderea circuitelor imprimate
ale P.I.F. şi codorului se va face cu
şuruburi M3 prin intermediul unor
distanţiere. Cîte unul din distanţiere,
pentru fiecare placă, va fi metalic şi
va asigura contactul general de
masă. Dimensiunile distanţierelor
sînt date în figura 22, iar prinderea
circuitelor în figura 23.
2.2. MANŞELE EMIŢĂTORULUI
Pentru execuţia manşelor se vor
procura patru potenţiometre cu va¬
riaţie liniară de 4,7 kO. Autorul a fo¬
losit potenţiometre cu întrerupător,
cărora le-a îndepărtat partea de în¬
trerupere şi le-a prelucrat după cum
se. va arăta în continuare.
în figura 24 este reprezentat an¬
samblul manşei. Piesele componen¬
tei sînt: 1 — butonul manşei; 2 —
Ing. VASILE PQDAŞCĂ
tija manşei; 3 — maneta pentru re¬
glaj fin; 4 — potenţiometrul I; 5 —
suportul manşei; 6 — ştift; 7 — co¬
lier; 8 — piuliţă de strîngere; 9 —
disc celuloid; 10 — şaibă de cau¬
ciuc; 11 — potenţiometrul II; 12 —
arc de revenire; 13 — şurub M3 x 5;
14 — ştift de asigurare împotriva ro-
tirij.
în figura 25 sînt date formele şi
dimensiunile pieselor componente,
precum şi materialele din care se
execută.
Potenţiometrele I şi II sînt repre¬
zentate în figurile 26 şi 27. Din aceste
figuri reies modificările făcute po-
tenţiometrelor.
După executarea tuturor pieselor
componente se trece la asamblarea
manşelor. Potenţiometrele se vor
prinde în suport (6) cu piuliţe (8).
Strîngerea acestora nu va fi prea
puternică pentru a permite rotirea
relativ uşoară a corpului potenţio-
metrului cu ajutorul manetei de re¬
glaj fin, în vederea obţinerii poziţiei
neutre a organului de execuţie al
servomecanismului.
2.3. ANTENA
Antena folosită este de tip
telescopic, cu lungimea de 1,25 m.
Pentru prinderea de cutia emiţătoru¬
lui se foloseşte montajul din figura
28. Dimensiunile pieselor necesare
şi materialele din care se execută
ele sînt date în figura 29.
24 ALIMENTAREA
Emiţătorul va fi alimentat din 9
baterii de 1,5 V, de tip R14. Aceste
baterii se montează grupat într-un
suport special (fig. 30). Pentru obţi¬
nerea suportului se vor executa pie¬
sele din figura 31. Cele două piese
se vor prinde una de alta prin şuru¬
buri M3. Suportul cu baterii se va
fixa în cutia emiţătorului cu ajutorul
unui elastic (fig. 32).
3. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE Şi
REGLAJE PRELIMINARE
3.1. PLACA DE ÎNALTĂ FREC¬
VENŢĂ (P.I.F.)
După ce am plantat toate piesele
P.I.F., pentru a-l pune în funcţiune
se procedează astfel:
— se verifică cu atenţie toate lipi¬
turile executate în vederea descope¬
ririi unor eventuale lipituri „reci“;
— se montează între capetele 3 şi
5 ale bobinei L 2 un bec de
2.5 V/0,068 A sau unul de
3,8 V/0,07 A;
— se alimentează circuitul cu
13.5 V cc;
— se înşurubează miezul de ferită
al bobinelor h şi L 2 pînă cînd becul
se aprinde. Se caută, prin înşuruba¬
rea miezului în continuare, un maxi¬
mum de luminozitate şi se fixează
miezul în această poziţie;
— se scoate cristalul de cuarţ şi
se observă dacă becul se stinge.
Dacă montajul a fost executat co¬
rect, oscilatorul funcţionează de la
început, cu miezul de ferită înşuru¬
bat aproximativ 3/4 din lungimea sa.
După reglarea oscilatorului se
trece la reglarea amplificatorului de
putere (PA), procedîndu-se astfel:
— se lipesc în circuit capetele 3 şi
5 ale bobinei L 2 ;
— se scurtcircuitează, cu o bucă¬
ţică de conductor lipită între emitor
şi colector, tranzistorul T 4 ;
— se scoate din circuit bobina L s ;
— se montează, între punctul 4 şi
punctul 5 (respectiv masa montaju¬
lui), un bec de 7 V/0,1 A;
— se alimentează circuitul cu
13,5 V cc;
— se caută, prin reglarea valorii
condensatorului Cv, obţinerea unei
luminozităţi maxime a becului. Se
blochează condensatorul variabil.
Acţionarea condensatorului se va
face cu o şurubelniţa cu vîrf de
plastic.
Se trece apoi la acordarea antenei
pe frecvenţa de lucru. Acest lucru
se realizează astfel:
— între punctele 4 al--bobinei L 4 şi
1 al bobinei L 5 se montează becul
de 7 V/0,1 A;
— se alimentează montajul şi se
verifică dacă antena este bine de-
pliată;
— se reglează miezul bobinei de
acord (L 5 ) pînă cînd se obţine o in¬
tensitate luminoasă maximă a becu¬
lui.
în acest moment, reglajul P.I.F.
poate fi considerat încheiat, rămî-
nînd de verificat dacă tranzistoarele
T 1t T 2 , T 3 nu cumva se încălzesc în
timpul funcţionării. Dacă se încăl¬
zesc, se scoate de sub tensiune
montajul şi se verifică atent valorile
componentelor şi calitatea execuţiei
montajului.
Verificarea modulatorului se face
astfel:
■— se dezlipeşte legătura emi-
tor-colector a tranzistorului T 4 şi se
conectează punctul I la borna (+) a
alimentării; becul trebuie să se
aprindă;
— se deconectează punctul I de
la borna (+), iar becul trebuie să se
stingă.
3.2 CODORUL
Dacă este executat corect, codo¬
rul funcţionează imediat ce este ali¬
mentat. Verificarea funcţionării se
poate face fie vizual (pe osciloscop),
fie auditiv.
Pentru verificarea auditivă, care
este cea mai simplă, se foloseşte o
pereche de căşti telefonice. Căştile
se cuplează între punctul „a" şi
borna minus prin intermediul unui
condensator (fig. 5). Dacă montajul
funcţionează, în căşti se va auzi un
brum cu frecvenţa de 50 Hz.
Pentru verificarea vizuală se folo¬
seşte un osciloscop. Forma semna¬
lului la ieşire din codor este cea ară¬
tată în figura 4.
Reglarea corectă şi exactă a co¬
dorului se poate face numai pe osci¬
loscop. A regla codorul înseamnă a
<*>
POZ 2
*16>5 . / alamă
-f -v/rw —f
textolil V/ \ V,
poziţiona astfel potenţiometrele I şi
II ale manşelor-Jncît, la deplasarea
manşei dintr-o poziţie extremă în
cealaltă poziţie extremă, timpul cît
durează impulsul aferent manşei
respective să varieze de ia 1,2 ms la
2,2 ms (fig. 2). De asemenea, pozi¬
ţia de mijloc a manşei trebuie să
coincidă cu valoarea medie a impul¬
sului (1,7 ms).
După ce s-au reglat P.I.F.-ul şi co¬
dorul, se trece la montarea lor în
cutia emiţătorului. Schema de cablaj
general este înfăţişată în figura 33.
b. RADIORECEPTORUL
1. PARTEA ELECTRONICĂ
Pentru a realiza o construcţie cît
mai compactă şi de mici dimensiuni,
8
TEHNIUM 9/1985
6ŞURUBURI M3x70
FOUE DE CUPRU
Tv
WNSfrl
_//
FIR DE CAUCIUC
piesele receptorului şi ale decodoru¬
lui se montează pe aceeaşi placă de
circuit imprimat. Desenul circuitului
este arătat în figura 34 a. Plantarea
pieselor se va'face (fig. 34 b) ţinînd
cont de indicaţiile date la realizarea
părţii electronice a emiţătorului.
Densitatea pieselor fiind foarte
mare, se va evita, la lipire, supraîn¬
călzirea unei piese deoarece s-ar
putea deteriora şi alte piese din ime¬
diata vecinătate.
Bobina L 1 se realizează pe un su¬
port cu diametrul 0 5 mm prevăzut
cu miez de ferită şi are 16 spire din
conductor 0 0,3 CuEm. Bobinarea
se face spiră lîngă spiră.
Bobinele L 2 şi L 3 se execută tot pe
un suport cu diametrul 0 5 mm, cu
miez de ferită. Bobina L 2 are 16
spire, iar L 3 are 4 spire din conduc¬
tor 0 0,3 CuEm. L 3 se bobinează
peste l_ 2 . Ambele se bobinează spiră
lîngă spiră.
Transformatoarele de medie frec¬
EMIŢATORULUI
venţă MF1, MF2 şi MF3 sînt folosite
în radioreceptoarele portabile de tip
„CORA“, „PESCĂRUŞ 11 , ,ĂLFA“.
Condensatoarele marcate cu „s“
sînt de tipul cu stiroflex, celelalte fi¬
ind ceramice.
Rezistoarele sînt de tip miniatură,
de 0,25 W.
Şocul de radiofrecvenţă se obţine
bobinînd sîrmă de 0,15 CuEm pe
corpul unui rezistor de 470 kn/0,5 W
pînă la umplere (aproximativ 60—70
de, spire).
înainte de lipire se recomandă a
se verifica atent fiecare com¬
ponentă.
Firele ieşirilor El— E4 se lipesc di¬
rect pe terminalele rezistoarelor de
2,2 kfi.
2. CUTIA RECEPTORULUI
Forma şi dimensiunile tablei din
care se confecţionează cutia recep¬
torului sînt arătate în figura 35. Ma¬
terialul este aluminiu cu grosimea 7
de 0,8 mm. Găurile marcate cu ste-f
luţe se vor executa în corespon -1
denţă cu bobinele L 1( L 2 şi L 3 , pre¬
cum şi cu gaura de fixare din circui¬
tul imprimat.
Montarea circuitului* imprirpat în
cutie se va face după ce pe fundul
cutiei s-a aşezat un carton de izo¬
lare. Legătura de masă dintre circuit
şi cutie se face cu un şurub M3, aşa
cum se arată în figura 36.
Prin gaura A se va scoate firul de
antenă care măsoară 80 cm şi care
poate fi executat din conductor mul-
tifilar izolat cu polivinil cu diametrul
de 1,5 mm.
Prin gaura B se vor scoate firele
de alimentare, firul de plus stabilizat
şi cele 4 fire de la ieşirile decodoru¬
lui. Se recomandă utilizarea de con¬
ductoare colorate diferit pentru a
uşura depanarea.
3. ALIMENTAREA
Receptorul este alimentat cu 6 V,
care se obţin din înserierea a 4 ba¬
terii de 1,5 V. Cele 4 baterii se mon¬
tează într-un suport special
(fig. 37). Deoarece din aceleaşi ba¬
terii se vor alimenta şi servomeca-
nismele, se are în vedere scoaterea
unui al treilea fir de „nul 11 , aşa cum
se arată în figura 38.
Piesele suportului se vor executa
din textolit placat cu cupru şi se vor
prinde între ele cu şuruburi M3. Di¬
mensiunile pieselor sînt date în figu¬
ra 39.
4. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE Şl
REGLAJE
Diîpă ce am montat complet ra¬
dioreceptorul, se trece la punerea sa
în funcţiune şi la reglarea lui în ve¬
derea obţinerii performanţelor ma¬
xime.
Este bine de ştiut că
performanţele întregului ansamblu
de telecomandă depind foarte mult
de calitatea radioreceptorului.
Pentru punerea în funcţiune se
procedează astfel:
— se alimentează radioreceptorul
şi se stabileşte regimul de funcţio¬
nare în curent continuu a etajelor
receptorului. Aparatura necesară
este compusă dintr-un voltmetru cu
rezistenţa internă de 20 kn/V şi un
miliampermetru;
— se conectează pe traseul de
minus, în serie cu sursa de alimen¬
tare, miliampermetrul. Curentul ab¬
sorbit numai de receptor (decodorul
nefiind alimentat) nu r trebuie să de¬
păşească 6 mA. Un consum prea
mare se poate datora unui scurtcir¬
cuit în cablaj sau unei piese defecte;
— se verifică apoi curenţii prin
tranzistoare, care trebuie să aibă va¬
lorile din figura 9;
— dacă nu se obţin curenţii indi¬
caţi, se acţionează asupra celor
două rezistenţe de RAA şi a rezis¬
tenţei de 18 kfî din baza tranzistoru¬
lui T 3 .
De menţionat că, în cazul respec¬
tării valorilor pieselor, radiorecepto¬
rul nu necesită reglaje în curent
continuu.
După terminarea reglajelor în cu¬
rent continuu, se efectuează regla¬
rea montajului în curent alternativ.
Această operaţie constă în acorda¬
rea circuitelor de frecvenţă interme¬
diară şi a circuitelor de intrare.
înainte de acordarea circuitelor se
verifică' funcţionarea oscilatorului
local. O metodă simplă de verificare
este următoarea:
— se pune voltmeţrul pe 1 000 V
alternativ;
— se atinge cu unul dintre vîrfu-
rile de testare ale voltmetrului colec¬
torul tranzistorului Tţ. Dacă acul in¬
dicator deviază, oscilatorul funcţio¬
nează.
Se poate trece acum la reglajul fi¬
nal procedînd astfel:
— se lipesc în punctele de reglaj
(fig. 9) două rezistenţe de 3,3 kn şi
se leagă la miliampermetru respec-
tînd polarităţile indicate; acul indica¬
tor trebuie să se deplaseze în sens
invers:
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
9
TEHNIUM 9/1985
T
JJ J1
/Si 1 1
«H
pay
ir®* |
m
AMPLIFICATOR
-ti- -U- O-
ix»
r\ *
■f t
puterea nominală: 75 W;
rezistenţa de sarcină: 8 -fi;
tensiunea de intrare: 1 f;
raportul semnal/zgomot: ->90dBj
viteza de răspuns (slewrate): 2
V/ms.
La intrare se remarcă etajgl dubli*
diferenţial echipat cti tranzi|toarel«
complementare -.Tt—T 4 , prevăzut cui
reacţie negativă de curent realizată*
cu rezistenţele R 5 —R s şi care asi-1
gură o amplificare îri tensiune de ]
A, « 20 log .—. =
2 700
= 20 log -— = 24 dB.
2-82
Al doilea etaj de amplificare,
echipat cu tranzistoarele comple- :
mentare T 5 —’T 6 , este de asemenea,
prevăzut cu reacţie negativă de cu¬
rent prin R 25i R ;: şi realizează o am¬
plificare de:
Fig. 2. Hotă Rssis anţele sin; de I
0,25—0,6 V». Rezistentei? îl,—R 4 ■: -59
în funcţie rie sursa de program.
Propun amatorilor de HI-FI un
amplificator audio cu performanţe
deosebite. Pentru simplificarea con¬
strucţiei şi reglajelor, amplificatorul
a fost realizat pe blocuri funcţionale.
1. AMPLIFICATORUL DE PUTERE
Un amplificator modern, de înaltă
calitate, trebuie să corespundă ur¬
mătoarelor cerinţe:
— simetrie perfectă în toate eta¬
jele de amplificare;
— factor de distorsiuni armonice,
fără reacţie negativă, sub 0,5%;
— bandă audio în buclă deschisă
(fără reacţie negativă), minimum
20—20 000 Hz;
— grad de reacţie negativă:
20—30 dB;
— etajul final trebuie să funcţio¬
neze în clasă AB, cu un curent mare
în repaus.
Amplificatorul din figura 1 repre¬
zintă o variantă a schemei prezen¬
tate în [ 1 ]; el îndeplineşte toate
aceste cerinţe şi asigură următoa¬
rele performanţe:
banda de frecvenţe (fără Ci, R 19 ,
C 5 , C 12 , R 38 ): 20—300 000 Hz — 1
dB;
distorsiuni armonice în banda
20-20 000 Hz la 75 W: .0,01%;
Student BARBU POPESCU
\\
50
200
3000
7000
15000
C 20
4.MJF
IMF
0,15jJF
68nF
33nF
C 21
0.22HF
68nF
4700pF
2200pF
470pF
R27
270 Jî.
220A
100X1
100X2. 1
ISOxi
R28
33Kxx
33KX1
33KO.
33KX1
47KXI
- 15,4V
^PENTRU BLOCUL DE 50Hz R 29 =3,9 Ka.
IN REST, R 2 9»5,6KA
A: « 20 log
r 24
r 25
22 • 10
= 20 log - = 35 dB.
390
Amplificarea globală în buclă
deschisă este:
A = A, + A : = 24 + 35 = 59 dB.
Amplificarea în buclă închisă
este:
-Sr—f-
A r = 1 + -
-- 28 ori (28,9 dB).
Deci factorul de reacţie negativă
este:
K = A—A r = 59—28,9 = 30,1 dB.
Etajele echipate cu tranzistoarele
Ti—Te sînt alimentate prin interme¬
diul filtrelor realizate cu diodele D 3 ,
D 4 şi reţelele R 28 —C 9 şi R 29 —C 10 .
Deschiderea şi compensarea ter¬
mică a etajului final sînt asigurate
de etajul echipat cu tranzistorul T 7
(care se montează pe radiator, lîngă
unul din tranzistoarele finale) şi
componentele aferente. Protecţia la
scurtcircuit este asigurată de un cir¬
cuit clasic, realizat cu tranzistoarele
T 10 , Tn şi piesele aferente şi sigu¬
ranţele St şi S 2 .
Diodele D 5 şi D 6 protejează tran¬
zistoarele finale împotriva fenome¬
nului de străpungere secundară,
10
TEHNIUM 9/1985
Fig. 3. Notă. Rezistenţele folosite sini
de 0,125—0,25 W. La amplificator con¬
densatorul C 9 a fost conectat în punctul
2, "iar P 2 înlocuit cu o rezistenţă fixă de.50-
AC/?i6
Ai= LM387N
A2 = BA741
4,7|i/l2V
220 il
2,5mV
470pF
6cw& &c /Ol A
lOţiŞ/ 12V
I—pLL£® 4 I() p f
BD250.
După 10—15 minute, după ce se
stabileşte echilibrul -iermic între
tranzistoare şi radiatoare, se reajus¬
tează curentul de repaus. Curentul
de repaus se reglează bineînţeles
fără semnal la intrare.
Curentul mare de repaus micşo¬
rează sensibil distorsiunile neliniare
introduse de tranzistoarele finale,
asimetriile tipice clasei „B“ de func¬
ţionare etc.
Puterea amplificatorului poate fi
mărită pînă la 150 W/4 fi, prin conecta¬
rea în paralel pe fiecare braţ al eta¬
jului final a cîte două tranzistoare de
putere, fie folosind conexiunea „în
punte".
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
fie din aceeaşi clasă de amplificare
(B sau C).
Tranzistoarele T 9 şi T 8 au fost pre¬
văzute cu radiatoare din tablă de
aluminiu 70 x 22 x 1 mm, îndoită în
formă de U.
Tranzistoarele finale se montează
pe radiatoare asemănătoare, de
exemplu, cu cele de la amplificato¬
rul AS 2050.
După verificarea montajului, se re¬
glează P 2 la valoarea de 1,5 kfi, se
conectează o sarcină de 8 fi, apoi se
face conexiunea cu sursa de ali¬
mentare şi se măsoară tensiunea de
nul pe sarcină; aceasta nu trebuie
să_ depăşească 50—100 mV.
în punctul notat pe schemă „Ic"
se înseriază un ampermetru şi se re¬
glează curentul de repaus la valoa¬
rea de 50—75 mA în cazul tranzis-
toarelor 2N3055, 120—150 mA în ca¬
zul tranzistoarelor KD607S, BD249,
Cablajul amplificatorului de putere, văzut dinspre partea placată. La
punctele©, ©se conectează circuitul superdiodă, montat pe radiato¬
rul tranzistoarelor finale.
Lăţimea barelor de plus, minus şi masă va fi de 2,5—3 mm.
20
ţ
of
4
\ *
'(D
Cablajul circuitului superdiodă.
Componentele pasive „se montează
pe partea placată, iar tranzistorul pe
partea opusă.
care poate apărea la lucrul pe sar¬
cini inductive. Grupurile de fil¬
traj Ci 5 , R 40 , Ci 6 > C 13 , R 39 , C 14 pre¬
vin oscilaţiile la frecvenţe ultraso-
nore datorate inductanţei conduc¬
toarelor de alimentare.
Datorită modului de conectare a
rezistenţei R 35 , tranzistoarele finale
sînt forţate să lucreze pînă la o frec¬
venţă apropiată de fa, faţă de f/3 cît
se obţine în mod obişnuit.
Cum tranzistoarele complemen¬
tare nu sînt încă uşor accesibile, a
fost prevăzută posibilitatea înlocuirii
lor cu tranzistoare de tip KD607,
2N3055 etc.
Pentru aceasta se elimină grupul
R 35 , Cu, tranzistoarele T 9 , T 13 , T 8 ,
T 12 , iar în locul lor, în punctele mar¬
cate pe schemă, se conectează gru¬
purile T 1S , T 17 şi T 14 , T 15 .
Reţele de simetrizare D 2 , R 42 şi D 7 ,
R 43 fac ca varianta cu tranzistoare
npn să se comporte practic la fel ca
varianta cu tranzistoare complemen¬
tare.
Filtrul R-|, C, din circuitul de in¬
trare se va monta obligatoriu, întru-
cît el micşorează riscul apariţiei dis¬
torsiunilor de intermodulaţie de
tranziţie (TID), limitînd superior
banda audio la valoarea de:
2 7T R, C,
1 _
2 • 77 • 2,7 • 10 3 • 10 9
= 58 946 Hz.
PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE Şl RE¬
GLAREA
Pentru micşorarea distorsiunilor
se recomandă ca tranzistoarele T 5
—T 6 , T 8 -T 9 , T 12 —T 13 să fie perechi.
Pentru tranzistoarele T,—'T 4 din eta¬
jul diferenţial este suficient ca ele să
TEHNIUM 9/1985
DUMITRESCU
CRISTEA
BUCUREŞTI
Vă publicăm schema radiorecep¬
torului „Bucureşti-500“ construit de
„Electronica 11 . Tuburile ce echipează
acest receptor se găsesc în maga¬
zine. EZ 80 poate fi înlocuit cu două
diode 1N4007:
Pagini realizate de ing. ILIE MfHĂESCU a
KRAUS LUDOVIC
BRAŞOV
Vă publicăm datele bobinelor ra¬
dioreceptorului „Litoral 11 . Chiar dacă
nu posedaţi pentru unele bobine liţă
de înaltă frecvenţă, refaceţi-le cu'
sîrmă CuEm 0,1.
Tranzistoarele SFT106, SFT107 şi 1
SFT108 pot fi înlocuite cu tranzis-j
toarele EFT317 sau OC170.
DÂNELiUC ATÂ-
NASE
SUCEAVA
Tranzistoarele ce echipează blo¬
cul UUS din receptorul „Okean“ sînl
GT322, pnp cu germaniu şi nu pot fi
Datele bobinelor radioreceptorului S-594 T „Litoral 1 *
■ţf >CS
III
iii
, -s a
a £
42+10
[150+25
20
[170+101
L ls
Cupru emailat cu mă¬
tase 0 0,2 mm
Cupru emailat cu mă-
tase 0 0,2 mm
Cupru emailat cu i
tase j 0,1 mm
Cupru emailat cu ţ
tase 0 0,1 mm
Cupru emailat cu i
tase 0 0,1 mm
Cupru emailat cu i
tase ' 0,1 mm
13
Liţă I.F. 0 9x 0,05mm
Liţă I.F. 0 9x 0,05 mm
|l45+30|
15
[155+20|
16
2x6
230
2x62
Cilindric cu pas de 0,5 mmj
Cilindric în 5 secţiuni
Cilindric (20 sp. pe galetul I,
20 sp. pe galetul li şi
5 sp. pe galetul /)
iCilindric (pe galetul I)
jCilindric (80 sp. pe galetul /,
90+10 sp. pe galetul //)j
Cilindric (pe galetul I) 1
Cilindric (45 sp. pe gali
[ tul I şi 45 sp. pe galetul
. II) 1
Cilindrie (pe galetul 1)
Liţă I.F. 0 9x 0,05mm
[Liţă I.F. 0 9x 0,05 mm
Liţă I.F. 09x0,06 mm
Liţă I.F. 0 9 x 0,05 mm
Cupru emailat 0 0,1
mm
Cupru emailat 0 0,16
mm
Cupru emailat 0 0,16|
mm
[Cupru emailat 0 0,25
I mm
i Cupru emailat0O,25mm
‘Cupru emailat 0 0,35
1 mm
Cilindric (86 sp. pe gale-J
tul I, 60+30 sp. pe ga
letul II)
Cilindric (pe galetul I)
Cilindric (85 sp. pe gale¬
tul J, 70+20 sp. pe ga¬
letul II) 1
[Cilindric (pe galetul I)
\B = 225 il
R= 26 Q
5= 28 £2
R= 6Q
R = 6,5 n
R = 0,73 şi 0,98 £i
(legate în paralel)
înlocuite cu tranzistoare npn de t
BF214—215. Nu trebuie să vă gîndiţi J
la tranzistoare dacă blocul nu func-
ţionează, verificaţi dacă primeşte |
tensiunea de alimentare sau dacă |
amplificatorul de 10,7 MHz este va- \
lid. Tranzistoare GT322 sînt montate |
şi în alte etaje ale acestui receptor, ;
aşa că le puteţi verifica prin inter- |
schimbare.
12
TEHNIUM 9/1985
DIACONESCU
ILIE
CONSTANŢA
Etajul final al radioreceptorului
11RN382 are montate, după cum se
observă, tranzis t o a r e I e
AD161— AD162. La plantarea unor
noi tranzistoare (de acelaşi tip) tre¬
buie să verificaţi tensiunile indicate
în schemă. Dacă nu posedaţi tran¬
zistoare, vă recomandăm să elimi¬
naţi toate tranzistoarele din amplifi¬
catorul de audiofrecvenţă şi să con¬
struiţi un nou amplificator cu circui¬
tul TBA810.
SZOKE I.
BAIA MARE
Blodul de intrare de la „Stereoson"
are în componenţa sa circuitul
AN7311. Oscilatorul de ştergere şi
premagnetizare este construit cu
T304, tip BC338.
MELNIC VASILE
SUCEAVA
După cum apare şi în scheme, tu¬
bul EM4 de la receptorul Philips
poate fi schimbat cu un tub modern
indicator de acord de tipul EM80.
Se schimbă soclul şi se fac mici
ajustări de piese.
Dacă montaţi un tub DM70,
atunci trebuie să reduceţi tensiu¬
nea de aiimentare. Tubul DM70 are
tensiune de filament 1,4 V, dar
transformatorul aparatului livrează
6,3 V aşa că montaţi în serie cu fila¬
mentul un rezistor de 200—220 n.
Blfi iii! Hfii .. sili
DASCĂLU LIVIU
IAŞI
Televizorul „National RK 11" are
amplificatorul audio cu tubul
PCL86. Dacă amplificarea este mult
diminuată şi nivelul sonor scăzut
(întîmplat brusc după cum ne
scrieţi), probabil că unul din con¬
densatoarele de decuplare s-a între¬
rupt; verificaţi C221, C217, C219.
Tubul PCL86 poate fi înlocuit cu
PCL82 operînd modificări la soclu.
STAN ION
DEJ
Dacă imaginea de la televizorul
E47 este deplasată cu 6 cm spre
dreapta şi nu se poate regla din bu¬
toane, vă recomandăm să înlocuiţi
diodele D301. Verificaţi si condensa¬
toarele C323, C324, C319, C320.
Eventual, controlaţi conexiunile 1—4
la transformator.
TEHNIUM 9/1985
1
1
-MB*e
AUimitlSHElE "UICIT”
L TRECUT)
im
m tts
1 pNţşg
Separatorul de ulei. La motorul
M—036 separatorul de ulei — de
construcţie' identică cu cel de la
M—031 (Oltcit Special) — este de
culoare neagră şi prezintă deosebi¬
rea funcţională că după filtrarea
uleiului motor acesta este trimis că¬
tre baia motorului prin intermediul
conductei 19 şi al jojei de ulei 26 (fi¬
gura 9, în care: 1 — corp filtru de
aer; 2 — regulator termostatic de
aer (la M—036 reglează temperatura
aerului din admisiune la 25—35°C);
3 — element filtrant; 4 — închizător
elastic; 5 — suport fişe bujii; 6 —
şurub regulator; 7, 8 — suport; 9 —
bucşă elastică; 10 — distanţier; 11
— piuliţă fluture; 12 — şaibă; 13 —
racord carburator; 14, 23 — colier;
15 — racord aer cald; 16 — clemă
fixare tub; 17 — separator de ulei;
18 — racord elastic de la separato¬
rul de ulei la filtrul de aer; 19 — ra¬
cord elastic de la separatorul de ulei
la jojă; 20, 24 — racord de la sepa¬
ratorul de ulei la reniflard; 21 — ra¬
cord; 22 — racord acces aer rece;
25 — reniflard; 26 — jojă de ulei).
Renifiarduf. După cum s-a prezen¬
tat anterior, această piesă este spe¬
cifică motoarelor „boxer", cu cilindri
opuşi, necesară datorită variaţiei vo¬
lumului interior al carterului şi toto¬
dată a presiunii. La motorul M—036
!, o* m m ^ ¥j
I# r mw
sg & fclSSB «siîSSMSE
Or. îng. TRAI AN CANŢĂ
§§Hp|
■
reniflardul este diferit de cel al mo¬
torului M—031, fiind prezentat în fi¬
gura 10 .
Deflectorui de separare a uleiului
din gazele carterului este format din
sitele 1 şi 2 , care permit filtrarea ae¬
rului către separatorul de ulei. Gar¬
nitura din cauciuc 3 etanşează cor¬
pul 4 al reniflardului pe motor. După
cum se observă în figura 9, gazele
din carter îmbibate cu ulei trec şi se
filtrează prin reniflard, apoi către se¬
paratorul de ulei şi de aici către fil¬
trul de aer, uleiul fiind recuperat şi
timiş.în baie.
2. întreţinerea şi exploatarea mo¬
torului M—036. Posesorii autoturis¬
melor Oltcit sînt obligaţi a respecta
indicaţiile uzinei constructoare privi¬
toare la întreţinerea şi exploatarea
corectă a autoturismului, la periodi¬
cităţile determinate ştiinţific. Uleiul
motor. Codificat 15 W40, toate ano¬
timpurile, se schimbă la fiecare
7 500 km. Filtrul de ulei. Indiferent
de tipul filtrului (I.P.M.P.—Buzău,
Bosch, Purflux ş.a.), filtrul de ulei se
schimbă la fiecare două schimburi
tremă, la incidente, evident pe răs¬
punderea posesorului .autoturismu¬
lui.
Reglajul culbutoarelor. Că .şi la
M—031, se face numai cu motorul
rece (temperatura uleiului motor să
fie sub 45°C). După scoaterea fişe¬
lor de bujii de la cilindrii doi şi pa¬
tru, se demontează capacele chiula-
selor. Reglarea culbutoarelor se
face cu o leră obişnuită la valoarea
de 0,20—0,25 mm, identic pentru
admisiune şi evacuare (se roteşte
arborele cotit cu manivela pentru ca
talonul culbutorului de reglat să se
găsească în partea opusă vîrfului
camei corespunzătoare, supapa fi¬
ind complet închisă). După executa¬
rea reglajului, la remontarea capa¬
celor chiulaselor trebuie să se ţină
seama de următoarele: capacele in¬
ferioare sînt diferite de cele supe¬
rioare, capacul cu gura de umplere
se montează în partea stîngă, cuplul
de strîngere este de 0,9 daN.m.
de ulei, adică la 15 000 km. Ca şi la
M—031, se precizează că soluţia de
compromis prin folosirea altor filtre
de ulei sau a filtrului de la motorul
M-031 (cu o adaptare privind fixarea
pe motor) este neştiinţifică (şi neex¬
perimentată în condiţii de labora¬
tor), şi, în consecinţă, poate con¬
duce, în condiţii de solicitare ex-
Pentru a asigura etanşarea motoru¬
lui, este foarte important ca garnitu¬
rile capacelor să fie în stare bună
(fără asperităţi, deformaţii sau bu¬
căţi lipsă), cu suprafeţele în contact
uscate şi curate (garniturile se li¬
pesc ori cu soluţie „Bostik 1 400“,
ori cu prenadez).
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
14
jH M M 81 I M lii!
'%! 8H*i i Iii
i ^/Ji | |tJljP% prJuP
Utilizînd un schibob din comerţ,
un motor de Mini-Mobra şi un vo¬
lum apreciabil de muncă, âm reuşit
construcţia unui schibob cu motor,
pe care vi-l recomandăm şi dv. El
poate fi utilizat atît de către copii,
cît şi de persoane mature, oferind
satisfacţii deosebite în pilotare. A
fost conceput în ideea creării unui
mijloc eficient de dezvoltare a sim¬
ţului tehnic la copii, fiind ideal atît
pentru înţelegerea funcţionării şi ex¬
ploatării motoarelor termice în con¬
diţii de mare economicitate, cît şi
pentru practicarea unui frumos
sport de iarnă. Preţul estimativ al
schibobului este de 3 200 de lei, din
care 500 de lei bobul, 1 600 de lei
motorul (ambele de la magazinele
I.D.M.S.) şi aproximativ 1 100 de lei
diverse alte accesorii. Toate mate¬
rialele utilizate pot fi procurate de
către orice constructor amator din
magazinele I.D.M.S. şi Ferometal.
Foarte multe piese pot fi obţinute
prin reutilizarea unor dispozitive
uzate (şuruburi, piuliţe etc.).
Viteza atinsă pe suprafaţă orizon¬
tală, în această variantă construc¬
tivă, este de 18—20 km/oră, cu sar¬
cina utilă de 24 kg. Vehiculul poate
urca pante pînă la 30° cu aceeaşi
sarcină utilă. Consumul de benzină
este de aproximativ 300 ml pe oră.
După cum se observă din fotogra¬
fii, propulsia este realizată cu ajuto¬
rul unei şenile pusă în mişcare de
către motor, prin intermediul unui
lanţ Gali. Motorul se găseşte montat
sub şaua bobului, în partea ante¬
rioară, şenila fiind montată în partea
posterioară. Pentru a explica func¬
ţionarea sistemului, l-am împărţit îa
trei subansambluri principale:
— bobul şi modificările aferente;
— motorul şi modificările aduse
acestuia;
— şenila propulsoare.
Restul pieselor ce nu au fost
prinse în aceste subansambluri sînt
descrise la „diverse".
BOBUL Şl MODIFICĂRILE AFE¬
RENTE
Pentru a putea monta motorul, cît
şi pentru a-i asigura o gardă faţă de
sol, a fost necesară înălţarea bobu¬
lui cu 50 mm. în acest scop au fost
confecţionate cale de înălţare, atît
pentru schiul anterior, cît şi pentru
cele posterioare, conform desenelor
1, 2 şi 3. Pentru ridicarea schiului
anterior, putem utiliza o bară meta¬
lică hexagonală de 18—20 mm, în
funcţie de ce avem la dispoziţie.
Pentru suporturile schiurilor poste¬
rioare putem utiliza bucăţi compacte
de metal, obţinute prin turnare sau
prelucrări mecanice adecvate (debi¬
tare şi frezare). Putem utiliza la fel
de bine în acest scop cornier meta¬
lic sudat.
Concomitent este necesară lungi¬
rea tijei ghidonului cu 100 mm, prin
sudarea unei ţevi cu acelaşi diame-
Foto 1 — Vedere de deasupra a şa-
siului bobului, unde se observă în
partea anterioară cele trei şuruburi de
fixare a suportului anterior al motoru¬
lui (A), în partea centrală cele patru
şuruburi care fixează suportul faţă al
şenilei (B), iar în partea din spate şu¬
ruburile laterale ce fixează spătarul
(C). în partea centrală se mai observă
cele patru şuruburi ce fixează supor¬
tul spate al şenilei (D).
Foto 2 — Detaliu al galeriei de eva¬
cuare.
tru, în pretungire. Se va lungi, de
asemenea, tija suportului schiului şi
se va asambla prin sudură. Se vor
înlocui şuruburile suportului schiu¬
lui anterior cu unele mai lungi.
Pentru protecţia ; şeii împotriva
uzurii prin frecarea cu coarda de
pornire, a fost confecţionată piesa 5,
ce se asamblează cu două şuruburi
M3 în dreptul fuliei de pornire a mo¬
torului, sub şa. Se asamblează pe
partea stîngă, la cca 20 mm de par¬
tea din faţă a şeii.
Spătarul este confecţionat din
ţeavă de oţel de 15 mm diametru; el
are şi rolul de a susţine rezervorul
de combustibil, fiind şi suportul ar¬
curilor de încărcare a şenilei (fig. 6).
El se va prinde de şasiul bobului cu
două şuruburi M6.
Tot pe bob se montează comen¬
zile motorului. Acestea sînt suportul
pedalei de acceleraţie şi ambreiaj şi
maneta de decompresie pentru opri¬
rea motorului. Acestea se vor monta
pe bob, după ce în corpul acestuia
Foto 4 — Una dintre pedale asam¬
blate.
Foto 3 — Şenila demontată.
TEHNIUM 9 /1985
Foto 5 — Detalii de poziţionare a
şenilei şi motorului.
Foto 6 — Detalii de montare a co¬
menzilor. Se observă maneta decom-
presorului, pedala de ămbreiaj, fulia
de antrenare şi protecţia termică
montată pe galerie. Se poate observa
şi rosătura făcută şeii de sfoara de
pornire, în urma căreia s-a montat ta¬
bla de protecţie.
se vor practica găurile necesare.
ATENŢIE! Găurile se vor trasa şi
executa numai după ce am realizat
piesele.
La montarea suportului pentru
motor se va îndepărta prin pilire o
parte din nervura de rezistenţă a su¬
portului de şa. Tot aici se vor prac¬
tica patru găuri pentru fixarea su¬
portului din faţă al şenilei. în partea
din spate a suportului şeii se vor da
cele patru găuri necesare fixării ce¬
luilalt suport al şenilei. Tot aici se
execută şi găurile pentru fixarea
spătarului.
în partea stîngă, anterior, se fi¬
xează, în două găuri filetate M5, de-
compresorul şi un colier de susţi¬
nere a cablului de acceleraţie. Pe
suportul din stînga al schiului se
execută două găuri de 6 mm pentru
suportul tobei de eşapament şi pen¬
tru reazemul suportului faţă al şeni¬
lei (fig. 7). Pe suportul din dreapta
se vor practica două găuri M4 pen¬
tru colierele de susţinere a tubului
flexibil de alimentare şi o gaură de 6
mm pentru reazemul suportului faţă
al şenilei (fig. 7).
MOTORUL Şl MODIFICĂRILE
ADUSE ACESTUIA
Putem utiliza un motor special
cumpărat de la magazinele I.D.M.S.
sau motorul minimotoretei pe care
am alergat-o toată vara. Este un mo¬
tor foarte bun şi adecvat scopului:
are pornire rapidă, aprindere cu
magnetou, deci nu necesită baterie,
are o singură treaptă de viteză şi
deci nu are schimbător; are am-
breiaj cu cuplare centrifugală auto¬
mată, dinam de 6 V/17 W. Unul din
marile avantaje este faptul că poate
fi condus de oricine, chiar şi de un
copil de 5—6 ani, singura comandă
cu care se lucrează fiind acceleraţia.
Prin accelerare se cuplează am-
breiajul, prin decelerare se decu-
iează. Pentru frînare se utilizează frî-
nele originale ale bobului.
Se demontează capacul ce prote¬
jează aprinderea şi dinamul motoru¬
lui şi se execută o decupare circu¬
lară prin care se va monta fulia c§e
pornire a motorului, ca în figura fj.
Se recomandă ca fulia de antrenare
(fig. 9) să fie uşurată prin găuri pe
circumferinţă şi să fie echilibrată cel
puţin static, dacă se poate şi dina¬
mic, deoarece, rotindu-se ha turaţia
arborelui principal ai motorului,
orice dezechilibrare duce la uzura
prematură a rulmenţilor. Gă.leria de
aspiraţie cu carburatorul'se va
monta spre înainte, respectiv se ro¬
teşte cu 180°, această modificare fi¬
ind impusă de condiţiile de gabarit,
neafectînd parametrii funcţionali ai
motorului.
Prinderea motorului se realizează
prin intermediul a două suporturi,
unul anterior, confecţionat din tablă
ca în figura 10 , şi unul posterior,
strunjit ca în figura 11. Această
piesă joacă şi rolul de întinzător în¬
tre suporturile schiurilor principale,
înlocuind piesa originală. Tot pe în-
tinzătorul-suport au fost montate
bucşele de sprijin ale carterului mo¬
torului (fig. 12 şi 13).
Galeria de evacuare utilizează ca
amortizor acustic o tobă de eşapa¬
ment tip Mini-Mobra. Pentru protec¬
ţia termică a piciorului pilotului se
utilizează un tub de spray refolosit,
de mari dimensiuni. Se taie capetele
tubului, apoi se taie pe o genera¬
toare şi se execută două găuri de
5,5 mm pentru prindere. Asamblarea
se face prin intermediul a două şu¬
ruburi M5 şi a două bucşe distan-
ţoare, pe două piuliţe alămite în
gţpest scop pe galerie. ATENŢIE!
Sub nici o formă nu se vor face
găuri în galerie.
Galeria (fig. 14) se compune
dintr-un corp principal cu trei co-
turi, executat prin sudură din tablă
de OL—1,5 mm. în zona marcată pe
figură A-A se trece de la secţiune
rotundă la secţiune pătrată. La ca¬
pete, galeria are cuple de adapta-
re-montare la cilindrul motorului
(prin intermediul ştuţului) şi la celă¬
lalt capăt cu toba de eşapament.
Partea rotundă se va executa prin
strunjire, cu atenţie sporită ca piu¬
liţa de strîngere să poată trece peste
degajarea de fixare. înainte de a
face sudura cu ţeva de secţiune pă¬
tată, se va introduce piuliţa!
ŞENILA PROPULSOARE
Şenila se compune din următoa¬
rele subansambluri:
— suportul anterior;
— suportul posterior;
— plăcile laterale;
— tam burii;
— galeţii şenilei;
— subansamblul de tracţiune;
— arcurile de încărcare.
Suportul anterior se compune
dintr-o placă de asamblare (fig. 15).
Găurile de 6 mm se vor folosi pen¬
tru prinderea de batiul bobului. Cele
cu degajări pentru şuruburi cu cap
zenc se folosesc pentru montarea
plăcilor laterale ale suportului, ca în
figura 16. Plăcile laterale (fig. 17) se
confecţionează din tablă de oţel de
5 mm prin găurire şi îndoire. Dese¬
nul corespunde piesei de pe partea
stîngă, pentru partea dreaptă execu-
tîndu-se aceeaşi îndoire cu gaura de
6 mm mutată în cealaltă parte a axei
de simetrie a piesei.
Bucşa de reazem şi şaiba (fig. 18
şi 19) se realizează din bronz şi se
gresează înainte de montare (fig.
20). Sînt astfel concepute încît la o
strîngere totală să aibă un joc de 0,5
mm, care să permită mişcarea liberă
a ansamblului şenilei sus-jos.
Suportul spate este un subansarh-
biu compus din piesele reprezentate
în figurile 21 şi 29. El este conceput
astfel încît sa permită ridicarea şi
coborîrea şenilei în timpul transpor¬
tului în funcţie de teren, micşorînd
efortul de tractare cu motorul oprit
prin blocarea şenilei în poziţia ridi¬
cată.
Şasiul suportului (fig. 21) se reali¬
zează din ţeavă de oţel sudată pe o
tablă de 4 mm. Asamblarea pieselor
subansamblului se face ca în figura
30.
16
TEHNIUM 9/1985
Tamburul anterior este format din
două părţi, asamblate cu şuruburi,
între ele se montează şi pinionul
lanţului de antrenare (fig. 33), ce
este antrenat prin lanţul Gali de la
pinionul motorului.
Un ax cu piuliţe şi şaibe de pre¬
siune la capete (fig. 34, 35 şi 36)
sînt folosite la asamblarea tamburu-
Plăcile laterale ale şenilei se reali¬
zează, conform desenelor din figura
31, din placă de oţel sau aliaj de
aluminiu de 4—6 mm. Se reco¬
mandă ca aceste piese să fie uşu¬
rate cît mai mult, păstrînd însă rigi¬
ditatea. Respectînd cotele din de¬
sen, ele pot fi executate prin sudură
din cornier şi ţeavă corespunză¬
toare.
IbG
[/
J
w- :
% J
_25
J Uue
n
&
|
b—
__ £S. _4 I
31 a '
32 1
LM
HJi
/
/
-hi
5
-.J1I
p—
/
/
4
m.5
Tamburii de antrenare se pot rea¬
liza dintr-un aliaj de aluminiu prin
strunjire sau turnare, sau din fulii
pentru autoturisme, adaptate cores¬
punzător. Pot fi utilizate cu mici mo¬
dificări fuliile de pompă de apă de la
„Dacia" 1300, de la „Skoda" sau
„Lada". Cele mai bune sînt însă cele
de la răcire la „Trabant", deoarece
utilizează curele late. Desenul de
execuţie este orientativ şi poate fi
modificat în funcţie de materialul
disponibil. (fig. 31 şi 32). în cazul
utilizării unor flanşe gata strunjite,
între ele se vor monta distanţiere.
lui. Şurubul special 37 este folosit
pentru strîngerea tamburilor. Se uti¬
lizează doi rulmenţi pentru tamburul
din faţă de tip GURB.62037 Rom.
Tamburul posterior este alcătuit din
corpul principal (fig. 32), un ax (fig.
34), o bucşă diştanţoare între rul¬
menţi, doi rulmenţi identici cu cei
menţionaţi, două şaibe (fig. 35) şi
încă două şaibe (fig. 36).
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 9/1985
ViRGfL EPURE, Slănic-Prahova
Pentru prepararea apei calde me¬
najere se folosesc din ce în ce mai
frecvent boilere de mic litraj, cu re¬
zistenţă electrică termostatată imer-
sibilă.
O cantitate destul de mare de apă
încălzită se pierde în timpul acţionă¬
rii robinetelor dozatoare pentru obţi¬
nerea apei la temperatura dorită.
Eliminarea acestui inconvenient,
cu implicaţii în creşterea consumu¬
lui de energie electrică, se poate
face prin montarea, pe conducta de
alimentare a boilerului, a unui eco-
nomizor.
Electroeconomizorul este de fapt
un robinet acţionat printr-un elec-
ţromagnet, cu două poziţii distincte,
închis-deschis. Conform figurii ală¬
turate, acesta este realizat dintr-o
bobină de curent alternativ, 4
(18 000 de spire 0 0,13), construită
pe o carcasă din PVC, 5, capsulată
într-o casetă din oţel, 3, închisă cu
un capac din oţel, 6, etanşat cu ră¬
şină epoxidică. Bobina este fixată
pe cilindrul 7, din oţel galvanizat,
prin intermediul piuliţei 1, asigurată
cu şaiba 2. Cilindrul 7 este prevăzut
în interior cu pistonaşul 9, din ace¬
laşi material cu cilindrul, care gli¬
sează în interiorul acestuia. Electro-
magnetul se fixează prin înfiletare
pe corpul unui robinet (1/4” sau
1/2”), iar etanşarea se asigură cu
garnitura 8. Deschide ri robinetului
este asigurată de cîmpul electro¬
magnetic. generat de bobina care
antrenează pistonaşul, iar închide¬
rea este realizată oe resortul care
presează pistonaşul şi garnitura pe
scaunul robinetului.
Alimentarea cu tensiunea de 220
V se va face prin intermediul unui
întrerupător I.A.E.I.-Titu (sonerie),
amplasat într-un loc ce poate fi ac¬
ţionat cu genunchiul. Cei ce doresc
pot realiza comanda circuitului
printr-un releu fotoelectric sau unul
capacitiv.
Singurul reglaj al acestei instalaţii,
după montarea electroeconomizoru-
lui, constă în închiderea completă a
robinetului de apă rece, deschiderea
totală a robinetului de apă caldă şi
ajustarea temperaturii apei din boi¬
ler după dorinţă (30°C).
Consumul de energie electrică în
acest caz se va reduce la jumătate,
adică nu va depăşi 1 leu/zi, la o fa¬
milie de patru persoane, la care se
adaugă şi gradul înalt de automati¬
zare a instalaţiei (mîinile rămîn li¬
bere pentru spălarea vaselor, în timp
ce debitul de apă caldă este coman¬
dat automat cu genunchiul, în im¬
pulsuri, în funcţie de necesitate).
lllSSliSIlISliîllilIIllil^^
ie acari
Mleatir aplic
GEORGE CfRJAINI,
YQ4-27BO, Medgidia
Vechile receptoare de radio cu tu¬
buri electronice beneficiau de vizua¬
lizarea acordului corect pe postul
recepţionat şi, în funcţie de nivelul
semnalului electromagnetic din an¬
tenă, cu ajutorul indicatorului optic
de acord (ochiul magic). Propun în
rîndurile ce urmează un indicator
optic de acord, dar în manieră mo¬
dernă, ochiul magic fiind înlocuit cu
o diodă luminescentă, cu nimic mai
prejos decît indicatorul cu tub elec¬
tronic.
Acesta este format dintr-un detec¬
tor capabil să ia semnal de frec¬
venţă intermediară atît pe MA cît şi
pe MF, fără să modifice impedanţa
în punctul din care ia semnal, şi un
amplificator de curent continuu ce
comandă aprinderea LED-ului în
mod corespunzător semnalului de
intrare. Intrarea indicatorului este
conectată în paralel pe circuitele de¬
rivaţie de 455 kHz şi 10,7 MHz ale
ultimului tranzistor AFI. Se cunoaşte
faptul că, în urma schimbării de
frecvenţă
Deci în colectorul tranzistorului se
va găsi o tensiune de frecvenţă, in¬
termediară în momentul recepţionă-
care la rîndul ei va fi mai mare sau
mai mică, în funcţie de nivelul sem¬
nalului electromagnetic din antenă.
Această tensiune de frecvenţă inter¬
mediară, care urmăreşte nivelul
semnalului recepţionat, este aplicată
prin R1 şi CI diodei D, care va rea¬
liza detecţia, respectiv în anodul
acesteia va rezulta o tensiune conti¬
nuă negativă ce va fi aplicată prin
rezistenţa R2 peste tensiunea pozi¬
tivă din baza lui TI, întrucît C3 se
încarcă prin R3 cu o tensiune pozi¬
tivă de la sursa de alimentare. R2
are o valoare mare de 100 kfl şi se¬
pară intrarea de impedanţă mare a
tranzistorului TI de impedanţa mică
a detectorului, respectiv împiedică
descărcarea tensiunii de bază prin
dioda D. Iniţial, cînd la intrare nu
este tensiune de frecvenţă interme¬
diară, C3, fiind încărcat, cu tensiune
pozitivă, menţine tranzistorul TI
deschis, deci tensiunea de colector
a lui TI, respectiv tensiunea de bază
a lui T2 scad, T2 tinde către blo-
cşr^iar LED-ul este stins'. în mo¬
mentul cînd apare 6 tensiune de
frecvenţă intermediară, tensiunea
continuă negativă de pe D se supra¬
pune peste tensiunea pozitivă de
►bază a lui TI, ce va scădea, blocînd
tranzistorul. Tensiunea din colecto¬
rul lui TI, respectiv tensiunea de
bază a lui T2, creşte, ducînd ia des¬
chiderea acestuia din urmă, deci la
aprinderea LED-ului. După prefe¬
rinţa constructorului amator, se
poate lăsa un curent mic prin dioda
luminescentă, montajul fiind conec¬
tat la receptor în situaţia cînd nu se
recepţionează nici un post de radio,
LED-ul luminînd foarte încet (sau să
fie complet stins) şi în momentul
acordării să se aprindă, obţinînd
această situaţie prin modificarea re¬
zistenţei R5 între 150 kfl şi 390 kfl.
Cu valoarea din schemă, de 150 kfl,
s-a obţinut pentru situaţia de semia-
prins un curent de cca 900 n A şi
pentru aprins complet cca 7,5 mA.
Montajul funcţionează foarte bine
între 9 şi 12 V, cu modificările nece¬
sare (R5 şi R6); de asemenea, o
atenţie deosebită trebuie acordată
rezistenţei R1 de 2,2 kfl, întrucît,
prin intermediul ei, se realizează
adaptarea intrării montajului cu re¬
zistenţa de sarcină a ultimului tran¬
zistor din AFI. Dioda D este o diodă
cu germaniu de tipul EFD, iar tran-
zistoarele din seria BC (170, 171,
172, 107 etc.) de joasă frecvenţă.
Montajul, o dată realizat pe o plă¬
cuţă de circuit imprimat, se mon¬
tează în imediata apropiere a punc¬
tului de unde se culege semnal, iar
LED-ul, printr-un orificiu corespun¬
zător, de masca radioreceptorului.
Ultimul etaj AFI al
radioreceptorului
Scara 1 • 1
0-tf3-Q Ss c 0 »-'>9 0-*2-0—O©
R6*
R5* J150K
R3
ji
1
iro
_ n »
i
^)V
Ţ
4—IM
TJ -r
vjy L—J-
1
2 xBC 170 C3
1 "
1,5/F 15nF
TEHNIUM 9/1985
I
APARAT PENTRU
ACORDAT CHITARA
Mă numesc Cristian Tudose, sînt student în anul III la Facultatea de Electrotehnică a
Institutului Politehnic din Bucureşti. Vă propun spre publicare un aparat conceput, di¬
mensionat şi realizat de mine. Menţionez că proiectul conţine toate calculele, pe care,
fiind laborioase şi depăşind nivelul mediu al cititorilor, nu le-am expus în acest articol.
In calitate de membru al formaţiei rock IMPULS, recomand cititorilor interesaţi un
aparat deosebit de util pentru acordarea chitarei şi chiar a altor instrumente muzicale.
BOT 4TT 5TT vp
Din schema bloc (fig. 1) se ob¬
servă că aparatul este format din
două canale identice, unul pentru
prelucrarea semnalului de referinţă
şi unul pentru prelucrarea semnalu¬
lui provenit de la instrumentul de
acordat. Referinţa o constituie orga,
pianul sau orice alt instrument con¬
siderat bine acordat. Semnale se
obţin în cazul instrumentelor elec¬
trice de la ieşirea acestora, iar în
cazul instrumentelor „reci“ se folo¬
sesc doze piezoelectrice. sau un
microfon de orice tip cuplat la
instrument. Amplificarea lor se face
cu A-, şi A 2 , după care sînt trigeraţe
cu comparatoarele C-, şi C 2 . în
punctele 1 şi 2 se regăsesc semna¬
lele de intrare cu o formă de undă
dreptunghiulară simetrică şi amplitu¬
dine 2 V, egală cu tensiunea de
alimentare. Puntea redresoare P
oferă indicatorului optic (LED) ten¬
siunea Uled cînd ieşirile compara¬
toarelor sînt în stări logice diferite.
Pentru a înţelege principiul de func¬
ţionare, considerăm că semnalele
au aceeaşi frecvenţă, o>/2tt, dar sînt
defazate cu <p 0; Se observă că por¬
ţiunea din perioada în care LED-ul
primeşte tensiune depinde de defa¬
zajul ip 0 (fig. 2). w/2tt fiind mai mare
ca 25 Hz, ochiul uman va sesiza o
intensitate luminoasă medie, care
este direct proporţională cu porţiu¬
nea din perioada în care LED-ul este
alimentat.
Defazajul <p Q fiind constant în timp,
rezultă o intensitate luminoasă con¬
stantă. Deci atunci cînd instrumentul
este acordat, intensitatea luminoasă
se va stabili la o valoare constantă în
timp, dependentă de <p 0 . Se poate
demonstra că tensiunea medie într-o
perioadă la bornele LED-ului, U LEp ,
depinde de defazaj printr-o funcţie
cu formă de undă triunghiulară (fig.
3).
Considerăm acum cazul în care
frecvenţele sînt diferite, <u^I2tt,
o) 2 /2tt. Defazajul dintre semnale se
poate scrie &ip = ip 0 + — w 2 )t, de
unde se observă că ei creşte liniar în
timp. Astfel, tensiunea medie la
bornele LED-ului va oscila după
legea din figura 3, fenomen cunos¬
cut sub numele de bătăi. Frecvenţa
bătăilor este tocmai (w 1 - o> 2 )/2 tt.
De aici deducem modul de lucru.
Se acţionează asupra cheii instru¬
mentului pînă cînd frecvenţa bătăilor
va scădea la zero, LED-ul rămînînd
aprins la o anumită intensitate,
aceasta însemnînd w, - w 2 = 0, deci
şi frecvenţele fiind identice.
Schema electrică (fig. 4) foloseşte
un amplificator operaţional cvadru¬
plu /3M324. Amplificatoarele Aţ şi A 2
sînt caracterizate printr-o amplificare
In felul acesta pornirea şi oprirea se
fac automat prin introducerea, res¬
pectiv scoaterea, jackurilor din apa¬
rat.
lată, în încheiere, cîteva din avan¬
tajele folosirii acestui aparat. Preci¬
zia este extrem de bună, fiind posi¬
bilă observarea unor diferenţe de
frecvenţă de mai puţin de 0,1 Hz.
Aparatul permite acordarea în me¬
dii zgomotoase, unde o ureche oricît
de bună ar avea dificultăţi.
Nu radiază sunete ce ar putea
perturba liniştea auditorului. Apara¬
tul este portabil, acordul acustic al
chitarelor electrice necesitînd staţii
de amplificare.
Poate funcţiona, datorită perfor¬
manţelor sale, cu forme de undă
diverse ale semnalelor de intrare şi
cu amplitudini ce pot diferi cu cîteva
ordine de mărime.
[ 2 fN4 i 10Kn
4XEFD 108
_ LED
» f Dh
i io Kn r
TUBOMETBU
Pentru a adapta turometrul româ¬
nesc produs de I.A.E.M.-Timişoara
la autoturismele „Trabant“ sînt ne¬
cesare următoarele modificări în
schema de principiu originală, pre¬
zentată alăturat: R, şi R 2 de 22 kfi
vor fi înlocuite cu 10 kfi; condensa¬
torul Ct de 22 nF va fi înlocuit cu
47 nF; rezistenţa R 3 de 2,7 kfi va fi
Img. CRISTIAN CARNUŢU
înlocuită cu 3 kfi; rezistenţa R 4 de
120 n va fi înlocuită cu 36 O; conden¬
satorul C 2 de 100 nF va fi înlocuit
cu 220 nF.
Modificările sînt necesare deoa¬
rece numărul de impulsuri primite
de la platină este dublu la „Dacia"
faţă de „Trabant". Tensiunea în tim¬
pul mersului este 7,2—7,6 V, ceea
ce face posibilă funcţionarea dispo¬
zitivului şi la „Trabant". Nu se va
umbla la potenţiometrul de reglaj.
Nu este necesar nici un reglaj după
efectuarea modificărilor, dacă apa¬
ratul a fost bine reglat în fabrică.
Dacă există posibilitatea unei verifi¬
cări, este bine ca ea să fie făcută
înainte de efectuarea modificărilor.
Aparatul se va lega la plus, la minus
şi la oricare din platine, conform in¬
dicaţiilor din prospect. Modificările
menţionate mai sus au fost experi¬
mentate şi au dat deplină satisfacţie.
de 1 000 şi o impedanţă de intrare
de 10 kn. Comparatoarele C, şi C 2
au o tensiune de histerezis ,AV H =
40 mV. Histerezisul a fost introdus
pentru a obţine fronturi cît mai
abrupte ale semnalelor şi pentru a
preveni autooscilaţia. Sensibilitatea
aparatului este mai bună de 0,1 mV.
Puntea P foloseşte diode cu germa-
niu pentru a obţine o cădere de
tensiune mai mică, la borne.
Montajul se alimentează la o bate¬
rie de 4,5 V sau 9 V; în al doilea caz
R va avea o valoare de 300 O.
Caseta aparatului se va confec¬
ţiona din metal sau plastic. Mufele
de intrare sînt jackuri telefonice
mamă.
Recomand ca unul din jackuri să
fie prevăzut cu contact auxiliar folo¬
sit ca întrerupător de pornire-oprire.
TEHNIUM 9/1985
19
G 11
8 r?g. COMSTAMTIISI DUMITRU,
Sng. MÂRIUS CIORICĂ,
irig. BOGDAN CQJOCARU
SBC HL,ss
ADD IX, ss
ADD |y,ss
INC dd
DEC dd
HL** HL-ss-CY
IX*- IX+ss
lY*- lY+ss
dd«- dd+1
dd^-dd-1
SP
ss= BC, DE,
IX, SP
ssrBC, DE
IY, SP
dd = BC, DE, HL
SPJXJY
Operaţii cu
DAA
CPL
NEG
CCF
SCF
acumulatorul si indicatorii
Converteşte (A) în
BCD împachetat, după
o adunare sau o
scădere
A*-Ă
a«-oo-a
CY«-CY
CY«-1
„de condiţi i
Operanzii
trebuie să fie
în cod BCD
NOP
HALT
Dl
El
IMO
IM 1
IM 2
Mnemonic
Operaţii speciale
Nu operează
Halt UC
Dezacti veaza
întreruperile
Activează întreruperile
întreruperi în MOD 0
întreruperi în MOD 1
întreruperi în MOD 2
Descrierea operaţiei
Modul folosit
de 8080 A
Apelare la
adresa 0038 H
Apelare indirectă
Comentarii
- R .p. tfl .tii_ şi _ depla sări
RLC s
sgJLp—o)J
S
RL s
l-fcyfa— 17—o 1— 1
RRC s
U7 —oT-I-4cy!
RR s
Lf 7 -»o j—»T cy|—^
s
SLA s
[cyI* — |?« — oh — 0
s = r, (HL),
(lX*e),
(IY*e)
Prelucrări_ pe bit _ _J
BIT b, s
SET b,s
RES b,s
z-^b
s b*-1
5 b^O
Z ^indicator de
rezultat nul;
s = r / (HL),
(IX«e) ; (lY«e)
-Si
pereţii de_intrare/ iesirt
RRD
p-|7->0 I— >fCYl
0 h -4 cy1
Lz 4b , j iJ l^^ bp j
(HL)
IO_
j? 4 j3 0 l do i
A (HL)
IN A,{n)
IN r, (C)
INI
INIR
IND
INDR
OUT (n) ; A
OUT (C),r
OUTI
0T1R
OUTD
OTDR
Mnemonic
A—(n)
'■-(C)
(HL)—(C) , HL*-HL«1
B-B-1
(HL)—(C), HL— HL+1,
(HL)-(C), HL«-HL-1,
B-B-1
(HL)-(C), HL-HL-1,
B-B-1 ’
(n) —A
(C)— r
(C) — (HL), HL—HL+1,
B—B -1
IC) «-(HL), HL«- HL+1,
B«-B -1
(C) -(HL), HL-HL-1
B-B-1
(CI -(HL) , HL-HL-1,
b-b-i
Descrierea operaţiei
Setează
indicatorii de
condiţii
Se repeta pîna
cînd B = 0
Se repeta pînq
dînd B =0
Se repeta pîna
cînd B =0
Se repeta pînar
cînd B=Q
Comentarii
JP nn
JP cc, nn
JR e
JR kk,e
JP (ss)
DJNZ e
Salturi
PC *-nn
Daca condiţia cc e
adevărata
PC «-nn } altfel continucf
PC *-PC*e
Daca condiţia kk e
a devdrata
PC **-pc + e , altfel -
continua
P C <— ss
B *■ B -1 ; daca B =0
continua, altfel
PC *-PC*e
CALL nn
CALL cc,nn
Apeluri subrutine
NZ PO
Z PE
NC P
C M
kk NZ NC
Z C
ŞŞsHLJX ,IY
(SP-U-PCu ,
(SR- 21 -PCl, pc-™
Daca condiţia cc e
falsa continuă
altfel execută CALLnrl
NZ PO
Z p E
NC P
0 M
20
TEHN1UM 9/1985
CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR
TELEVIZIUNE l
(URMARE DIN NR. TRECUT) Ing. VICTOR SOLGAM
tante mici, dispersiei undei refl©
te, distanţei şi diagramei antenei:
recepţie, aceasta soseşte la un î
port care de regulă este mai apl
piat de limita condiţiei favorabile sa
este chiar superior acesteia (> 2 k
dB). în astfel de cazuri, caracteris¬
tica ampîitudine-frecvenţă-. specifică
locului de captare a semnalului sii-
feră ondulaţii în banda de frecvenţe
a canalului util, care însă pot fi
uneori ameliorate printr-o mal bună
degajare a antenei de recepţie şi o r
directivitate mai pronunţată.
Vorbind de cazurile dificile’, se
— diferenţa de drum (Al) sau în-
tîrzierea (At) dintre unda directă şi
cea reflectată;
— structura spectrului undei re¬
flectate.
Aceasta depinde şi de proprietă¬
ţile selective de reflexie sau absorb¬
ţie ale suprafeţelor reflectante.
Ne propunem să încercăm o cla¬
sificare a celor mai evidente situaţii
în tabelul 2 şi în cele ce urmează.
antenă, din cele două unde, deci de
diagrama sa de recepţie (vezi fig. 6)
şi implicit de direcţia din care so¬
seşte unda reflectată în comparaţie
cu unda directă.
Pentru a uşura înţelegerea vom
lua în considerare prezentarea vec¬
torială a unei unde modulate în am¬
plitudine, cu cele două benzi la¬
terale ton ± fl v Şi diferite moduri de
însumare a vectorilor purtătoarei si
Nr.
crt
U D /U R
1
(m)
Efectul asupra calităţii Imaginii
1 .
> 40
§ 300
influenţa undei secundare este abia perceptibilă, mal ales
sub forma unul ecou foarte vag.
2
20 4-40
< 300
Distorslonarea semnalului aproape neobservabilă.
Teietextu! trece bine dacă nu Intervin şl alte perturbaţii.
>300
începe să se accentueze ecoul, dar nu e prea supărător.
a
10 4-20
<300
Se accentuează treptat distorsiunile pe Imagine.
Teleîextui începe să-şi piardă din semne grafice, culori.
> 300
Ecou! devine din ce în ce mai jenant.
Teietestul ca mal sus. *■»
4
0,1 -4 10
<300
Fenomene din cele mal complexe, numai Intlmplitor
calitatea Imaginii poate fl acceptabilă. Teletextul afectat
total.
>300
Ecouri puternice şi supărătoare, imagine distorsionată.
Teletextul afectat total.
&
0,1-40,025
<300
Fenomenele slnt la fel ca in liniile 1, 2 şl 3, daci ţinem teama
că unda reflectată devine dominantă.
şi mal mic
>300
Ecourile (fantomele) apar înaintea imaginii principale.
NOTĂ: fenomenele din cadru! intervalului de rapoarte din linia 3 sînt
parţial reproduse în figurile 7 şi a
Diferenţele de drum Al se pot de¬
termina din distanţele ce separă
imaginea principală (un anumit re¬
per) şi ecoul (acelaşi reper). Durata
activă a unei linii fiind 50 n s, se ra¬
portează lungimile
d_
D
At
—-iar Al = At-300 (fiq. 6b).
50 (m)
în analiza pe care o facem vom
presupune că valoarea cîmpului
undei directe (Ed) este suficient de
mare ca să nu se pună probleme de
zgomot termic. Vom presupune, de
asemenea, că unda reflectată (Er)
respectă structura iniţială a spec¬
trului semnalului (nu sînt fenomene
selective pe această undă).
Vom considera u» frecvenţa un¬
ghiulară a purtătoarei de imagine şi
fl v frecvenţa unghiulară a semnalu¬
lui de modulaţie; viteza de propa¬
gare a undelor în spaţiu liber, c =
3-10 s m/s; I — distanţa în metri dintre
staţia de emisie şi amplasamentul
de recepţie; Al — diferenţa de drum
în metri dintre unda directă şi cea
reflectată. Vom considera, de ase¬
menea, că 32 dBr între unda directă
reflectată (de 40 ori în tensiune)
este limita peste care ecourile încep
să nu mai fie observabile. De ase¬
menea, ecourile încep să devină
semnificative atunci cînd întîrzierea
undei secundare depăşeşte 1 ^s.
Rezultatele interferenţei sînt pre¬
zentate în tabelul amintit, însă feno¬
menele cele mai importante şi mai
variate se petrec între rapoartele
Ed/Er = 0,1 4- 10, adică între + 20 dB
şi — 20 dB şi asupra acestui dome¬
niu vom insista mai mult. Ca şi la ce¬
lelalte rapoarte, efectul depinde de
frecvenţa undei purtătoare, lărgi¬
mea de bandă AF (în MHz) şi de di¬
ferenţa de drum Al (în metri). Feno¬
menele depind în foarte mare
măsură de tensiunile colectate de
componentelor laterale ale spec¬
trului (rezultate în procesul de mo¬
dulaţie).
Deoarece o reprezentare matema¬
tică completă este dificilă, ne vom
limita la cîteva cazuri tipice (fig. 7)
de însumare verticală a purtătoarei
modulate cu frecvenţa, n x , în ipoteza
că tensiunile U D şi U R captate de
antenă sînt egale. Astfel de feno¬
mene se pot petrece în unele situaţii
cînd semnalul direct este atenuat de
obstacole, iar semnalul reflectat,
captat de o antenă insuficient de
directivă şi cu lobi laterali pronunţaţi
u D +
Ur 2(u D +Ur)
o
/\A
ii
l X
4 . b
'u ) 0
A =0
C
7
4/ = a\X a
#
a
j
4"= -j-uo
e
I a a
f
if)
j a a
EMISIE RECEPŢIE
(dipol, de exemplu), este puternic.
Acelaşi lucru se poate întîmpla cînd
obstacolul reflectant se află în apro¬
pierea antenei de emisie deoarece
(cazul 1 din fig. 6) semnalul direct
este atenuat de obstacol, iar directi-
vitatea antenei nu poate ajuta la o
deschidere unghiulară mică.
în cazurile cele mai frecvente,
amplitudinea undei indirecte este
redusă, datorită suprafeţelor reflec-
Flg. 7: Cîteva moduri .de însumare a
unor componente din spectrul undei
directe cu cea reflectată.
a) însumare în fază, dublare ten¬
siune semnal util.
b) însumare în antifază, anularea
semnalului pe frecvenţa fl x .
c) Benzi laterale în fază, purtătoare
antifază. Modulaţie pe frecvenţa n x
fără purtătoare.
d) Benzi laterale în antifază. Anu¬
lare modulaţie pe frecvenţa n x .
e) Reducerea cu 3 dB a modulaţiei
pe frecvenţa fl x .
f) Defazaj de 120° între benzile la¬
terale. Reducere cu 6 dB a gradului
de modulaţie pe frecvenţa n x .
Fig. 6: A se vedea importanţa dia¬
gramei antenei de recepţie pentru
atenuarea reflexiilor apropiate de re¬
ceptor şi dificultatea eliminării celor
de lingă emiţător.
Fig. Sa: I, + l 2 = I + Al = constant
Punctele cu Al constant se situează
pe o elipsă, care are în focare staţia
de emisie şi locul de recepţie.
Diagrama antenei de emisie omni¬
direcţională. Diagrama antenei de re¬
cepţie: a) dipol X/2; b) Yagi. La mijlo¬
cul traseului, un obstacol ce atenu¬
ează unda directă. 1, 2, 3, 4 — supra¬
feţe (obstacole) reflectante.
Fig. Sb: Ecoul produs de un impuls
izolat alb
d
Al(m) =-- 50 • IO' 6 • 3 ■ 10 s
D „
distanţa d corespunde la o întîr-
d
ziere de t = • 50 ms.
poate întîmpla ca anularea sau ate¬
nuarea pronunţată a spectrului sem¬
nalului în banda canalului recepţio¬
nat să cadă peste subpurtătoarea de
crominanţă, în care situaţie pe ecran
poate apărea numai imaginea alb-
negru, sau subpurtătoarea de cro¬
minanţă să fie afectată parţial şi
atunci redarea culorii suferă distor¬
siuni şi viraje de nuanţă. Tot aşa de
bine se poate întîmpla ca anularea
sau atenuarea pronunţată să afec¬
teze domeniul de frecvenţă al sune¬
tului şi atunci în loc de acesta apare
zgomot sau sunet puternic distorsio¬
nat. Dacă anularea sau atenuarea
afectează chiar purtătoarea de ima¬
gine, recepţia devine imposibilă sau
foarte distorsionată (fig. 8).
Considerăm frecvenţa purtătoarei
de imagine f 0 (MHz) şi a semnalului
de modulaţie -Fx(MHz); numărul (n)
de perechi de accidente în banda de
frecvenţă, de anulări (nuluri) sau de
minime şi la fel de maxime, în banda
canalului util, este dat de relaţia:
A l(m) • A F (MHz)
n ~ 300
în acelaşi timp, în zona amplasa¬
mentului de recepţie purtătoarea f 0
suferă o serie de variaţii (unde
staţionare), însă printr-o uşoară de¬
plasare în spaţiu putem cădea pe
însumarea optimă a acesteia,
E D + E R - 2E ă ,
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
21
TEHNIUM 9/1985
RELE3 V0CHL
Comanda pornirii sau opririi apa- clanşează releul K1. Prin contactele
raturii radioamatorilor se poate face sale, acest releu comandă releul
şi cu ajutorul microfonului, deci prin K2. Contactele releului K2 permit
comandă acustică. conectarea şi deconectarea reţelei
Montajul prezentat primeşte sem- electrice,
nai de la microfon, care apoi este
amplificat de două etaje. Următorul RADIO, 2/1985
etaj redresează acest semnal şi an-
OSCILATOR
Plecîndu-se de la un cristal de
cuarţ de 100 kHz se poate obţine la
ieşire frecvenţa proprie sau
50—25—20, respectiv 10 kHz.
Schema conţine circuite integrate
în tehnologia CMOS de tip CD4001,
respectiv 4017. Nivelul de ieşire se
stabileşte din etajul cu tranzistorul
2N2222.
QST, 4/1976
. 1 /
Arii/i j a i/A
- - • -■ ' • Jm K ‘ -• - ,- 4t
In de 12—13 octombrie a.c. vor avea-foc, la Piatra Neamţ,
Simpozionul naţional de comunicări tehnico-ştiinţifice ale radioa¬
matorilor şi Campionatul naţional de creaţie tehnică, manifestări or¬
ganizate în cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României". Aceste
manifestări sînt organizate de Federaţia Română de Radioamato¬
rism cu sprijinul revistei „Tehnium".
Toţi radioamatorii care doresc a prezenta referate tehnice în ca¬
drul simpozionului sau lucrări în cadrul campionatului sînt rugaţi a
lua legătura cu Federaţia Română de Radioamatorism sau cu revista
„Tehnium".
Semnalul preluat de la ruptor este , unde k = 1 pentru motoare în 4
aplicat montajului electronic care, timpi şi k = 2 pentru motoare în 2
prin intermediul unui instrument in- timpi. N indică numărul de cilindri,
dicator, dă direct numărul de rotaţii Astfel, pentru un motor cu 4 cilindri
pe minut ale arborelui cotit. şi 4 timpi, Cx = 15 nF.
Acest montaj este util la motoare
în 2 sau 4 timpi, cu două sau mai ELECTRONIQUE INDUSTRiELLE,
multe pistoane; pentru aceasta se 2/1973
calculează condensatorul Cx:
DIVERTISMENT
Montajul permite aprinderea sec- intermediul a patru tranzistoare
venţială a patru becuri, oferind BC107—BC108, comandă becuri de
efecte luminoase foarte plăcute. 6 V—100 mA.
Elementul de bază este un circuit
integrat CDB400, care, în final, prin RÂDIOTECHNIKA, 6/1985
22
NI ,.N4 =!C-| =MH7400 (SN7400)
TEHNIUM 9/1985
MIŞCAREA
APARATULUI
Interesante efecte de formă şi cu¬
loare se obţin prin utilizarea judi¬
cioasă a mişcării voluntare a apara¬
tului de fotografiat.
Sînt cunoscute, de regulă, cazu¬
rile cînd subiectul este în mişcare,
iar aparatul fotografic fie că este
imobil, înregistrînd o imagine înghe¬
ţată sau cu elementul mobil neclar
pe direcţia deplasării, sugerînd vi-
ing. VASILE CÂLIIMESCU
teza (în funcţie de timpul de expu¬
nere utilizat), fie urmăreşte subiectul
care se deplasează, furnizînd o ima¬
gine cu fond neclar.
Mişcînd aparatul, fie că subiectul
este mobil sau imobil, se obţin
efecte neaşteptate cu tendinţă de
abstractizare. Dacă subiectul este în
deplasare, aparatul se va mişca pe o
altă direcţie decît cea a subiectului.
pniMu
Dacă subiectul este imobil, mişcarea
aparatului se va face aleatoriu, pe o
direcţie convenabilă faţă de conţinu¬
tul imaginii.
Ilustrăm cazul cînd subiectul este
imobil cu cele două fotografii alătu¬
rate. Prima redă o porţiune de gră¬
dină cu flori divers colorate. Apa¬
ratul a fost mişcat pe o direcţie con¬
ţinută de planul vertical a! tulpinilor.
Efectul constă într-un ansamblu de
linii colorate pe un fond verde co¬
respunzător florilor şi frunzelor. Prin
suprapunerea porţiunilor de tulpină
cu frunze luminate şi umbrite s-au
obţinut pete de diferite nuanţe de
verde cu caracter pictural. Se con¬
stată totodată o îndulcire a culorilor,
explicabilă prin suprapunerea su¬
prafeţelor colorate, ceea ce duce la
diluarea contururilor.
Cea de-a doua imagine a fost ob¬
ţinută fotografiind o zonă cu flori de
o singură culoare (mov), deplasînd
aparatul aproximativ circular. Zo¬
nele centrale ale florilor galbene au
generat un amestec de culori. De
I menţionat că iluminarea laterală
avea un contrast mare între flori şi
tulpinile lor.
Expunerea utilizată a fost cea nor-
MKlgg
mală, indicată de exponometru. Fo¬
tografierea s-a făcut cu un aparat
PRAKTICA MTL 5, echipat cu
obiectiv PENTACON 1,8/50, pe peli¬
culă ORWOCHROME UT18.
filtru pentru
efecte optice
VIOREL QLTEANU
Materialele fotosensibile ORWO
sînt folosite şi apreciate de fotografii
amatori şi profesionişti de la noi din
ţară. De-a lungul timpului, ORWO a
realizat noi tipuri de materiale foto¬
sensibile care prezintă unele parti¬
cularităţi faţă de tipurile similare an¬
terioare. Ne vom referi în cele ce ur¬
mează la pelicule negativ color şi
alb-negru, precum şi lâ pelicule dia¬
pozitiv color.
Filmul negativ ORWOCOLOR
NC19 (19 DIN) este larg folosit ca
peliculă color negativă universală.
Echilibrarea cromatică a filmului
NC19 este făcută pentru 4 200 K,
ceea ce permite folosirea lui la lu¬
mină artificială şi naturală fără filtre
de conversie. Acest film este fabri¬
cat aîît ca peliculă perforată de 35
mm (casete 135—36 şi 135—20, ca¬
sete SL) şi rolfilme de 60 mm (tip
120), cît şi sub formă de planfilme
între 6,5 x 9 cm pînă la 24 x 30 cm.
ORWO produce si două tipuri ul¬
terioare: ORWOCOLOR NC20 (20
DIN) şi ORWOCOLOR NC21 (21
DIN).
Filmul NC20 este similar cu NC19,
avînd sensibilitatea mai mare cu 1
DIN şi este destinat echipării case¬
telor pentru aparatele pocket PEN¬
TACON K16 (casete tip 110). Sensi¬
bilitatea de 20 DIN este determinată
de faptul că aceste aparate sînt au¬
tomatizate pentru această valoare,
iar casetele sînt interschimbabile la
orice alt aparat similar.
Filmul NC21, spre deosebire de
celelate două, este echilibrat pentru
5 500 K, ceea ce impune folosirea
unui filtru de conversie în cazul lu¬
crului la lumină artificială. Se reco¬
mandă filtrul ORWO K 13 (factor de
prelungire 6).
Se livrează deocamdată ca rolfilm
120 şi în casete 135—36 şi 135—20.
Toate aceste filme sînt prevăzute
cu mască încorporată şi se develo¬
pează după procesul 5168 sau
5168/1 ORWO.
în domeniul filmelor color diapo¬
zitiv, tipul de bază este binecunos¬
cutul ORWOCHROME UT18 (18
DIN). El este urmat actualmente de
ORWOCHROME UT20 (20 DIN) şi
ORWOCHROME UT23 (23 DIN).
Sensibilitatea mai mare a acestor ul¬
time două filme permite folosirea în
condiţii dificile de ilurjtinare, precum
şi fotografierea unor subiecte în
mişcare rapidă. Faţă de UT18 şi
UT20, tipul UT23 se caracterizează
printr-o gradaţie mai moale.
Peliculele UT18 şi UT20 se li¬
vrează ca film de 35 mm (casete
135—36, 135—20 şi SL), ca rolfilme
(120) şi planfilme (9 x 12, 13 x 18,
18 x 24 cm). Pelicula UT23 se li¬
vrează ca film de 35 mm (135—36,
135—20) şi rolfilm.
Cele trei tipuri de filme color dia¬
pozitiv se developează după acelaşi
proces ORWO, respectiv 9 165 sau
9165 K (cu revelatorul alb-negru
C07 şi revelatorul color CI 7).
Caracteristic tuturor filmelor color
de care am vorbit este suportul din
acetilceiuloză de 120 nm pentru lăţi¬
mea de 35 mm sau de 100 nm din
poliester (PETP) pentru filme late şi
planfilme.
Un alt produs nou este pelicula
negativă pancromatică alb-negru
pentru portrete ORWO NP20 Portăt-
f'ilm (20 DIN), care se livrează numai
ca rolfilm (120), fiind considerat ma¬
terial profesional. Caracteristică este
emulsia sa retuşabilă, îndeosebi cu
creioane de retuş. Suportul este
gros de 100 nm, din acetilceiuloză.
Ultimul film la care ne vom referi
este negativul NP30, peliculă pan¬
cromatică de 30 DIN. Se caracteri¬
zează printr-o mare latitudine de
poză, bună rezoluţie şi o granulaţie
acceptabilă. Se livrează numai ca
rolfilm (120), fiind considerat mate¬
rial profesional pentru condiţii slabe
de iluminare.
Ca şi pentru celelalte pelicule ne¬
gativ alb-negru ORWO, se reco¬
mandă developarea în revelatoare
de granulaţie fină sau extrafină de
tip A03, R09, A49.
1 în cele ce urmează vom descrie con¬
struirea şi folosirea unui filtru destinat
i obţinerii unor efecte optice speciale în
procesul fotografierii. Procurarea mate-
I rialelor şi execuţia lui sînt la îndemîna
I oricărui fotoamator, rezultatele obţinute
• justificînd investiţia făcută, filtrul putînd fi
folosit la fotografia pe filme alb-negru,
color sau pe diapozitive,
i 1. Prezentare generală şi domeniu de
folosinţă. Filtrul se prezintă sub forma
unui disc din sticlă fixat într-o montură,
pe disc fiind executate anumite striaţii.
Filtrul se montează în faţa obiectivului fo-
toaparatului, în montura pentru filtre, fi¬
ind destinat în special aparatelor de tip
reflex monoobiectiv. Aceasta întrucît nu¬
mai printr-o vizare prin obiectiv se pot
controla amploarea şi calitatea efectului
obţinut. Folosirea filtrului pentru efecte
optice nu limitează şi nu exclude folosi¬
rea altor filtre şi nici nu denaturează
efectele acestora.
2. Materiale necesare. Pentru confec¬
ţionarea filtrului este nevoie să ne procu¬
răm o carcasă cu montură (în care se va
prinde sticla striată) şi o bucată de sticlă
plană şi cu feţele paralele, cu un diame¬
tru de minimum 50 mm (sau orice altă
formă în care să se poată înscrie un cerc
cu acest diametru). Am folosit cuvîntul
„sticlă" în loc de „geam" întrucît utiliza¬
rea sticlei pentru geam limitează perfor¬
manţele filtrului şi scade calitatea imagi¬
nii obţinute. Se va folosi carcasa unui alt
filtru din care s-a demontat sticla iniţială,
în desen este prezentată o sticlă polizată
pentru a fi montată în carcasa unui filtru
cu filet M49 x 0,75. în cazul folosirii unor
carcase cu diametru mai mare sau mai
mic, diametrul sticlei polizate se va modi¬
fica în mod corespunzător. Atît filtrele cu
filet M49 x 0,75, cît şi filtrele cu alt filet
pentru montură se găsesc în orice maga¬
zin cu accesorii foto. Scoaterea sticlei
iniţiale se face demontînd inelul filetat al
filtrului cu ajutorul ciocurilor unui şubler
reglat la diametrul corespunzător, ciocu¬
rile fiind introduse în şliţurile special
tăiate pentru aceasta în inelul filetat. Pen¬
tru obţinerea sticlei striate se va folosi
una cu grosime de cel mult 3 mm, evitîn-
du-se sticla pentru geamuri. O sticlă mai
groasă de 3 mm va ridica probleme cu fi¬
xarea în montură şi va putea deforma
imaginea, neavînd transparenţa şi clarita-
, tea necesare. Este recomandabilă utiliza¬
rea unei sticle folosite la diaproiectoare
sub numele de „filtru termic", aceasta pu-
tîndu-se procura de la magazinele foto.
: 1 Acest filtru prezintă atît grosimea, cît şi
transparenţa necesare obţinerii unor ima¬
gini de calitate. Este preferabilă folosirea
sticlei incolore întrucît permite obţinerea
efectelor atît la fotografia alb-negru cît şi
la cea color, simplă sau în combinaţie cu
alte filtre.
3. Execuţie. Sticlei astfel obţinute i se
vor poliza la un atelier de sticlărie un nu¬
măr de şanţuri paralele între ele, egal de¬
părtate faţă de o axă, şi un număr egal de
şanţuri perpendiculare pe primele, egal
depărtate faţă de cealaltă axă. Şanţurile
vor avea cel mult 0,3 mm în adîncime şi
laturile‘deschise la 90°. O adîncime mai
mare, executarea lor fără respectarea
perpendicularităţii, a paralelismului sau
cu margini neregulate pot duce la produ¬
cerea unor efecte de proastă calitate,
grosolane. După polizare şanţurile se vor
lustrui obligatoriu pe o maşină de lustruit
prevăzută cu perii speciale. Operaţia de
lustruire se va realiza cu mare atenţie în¬
trucît, datorită şanţurilor, rezistenţa sticlei
este slăbită şi există pericolul ruperii sti¬
clei. După lustruire se va spăla sub jet de
apă cu o cîrpă moale, se va şterge cu
vată şi se va fixa în montură cu atenţie,
evitîndu-se orice zgîriere ulterioară. Este
evident că, înaintea polizării şanţurilor,
sticla va fi polizată pe circumferinţa ei
pînă la aducerea la un diametru cores¬
punzător celui permis de montură (în ca¬
zul celor cu filet M49 x 0,75, diametrul va
fi cei mult 46 mm).
TEHNIUM 9/1985
23
ŞTEFAN DĂNUŢ - Galaţi
încercaţi canalul 5 TV. Este reco¬
mandabil să construiţi un singur
amplificator cu cîştig mare decît
mai multe amplificatoare cu cîştig
mic. Montaţi un grup de 4 antene.
Trecerea de la norma CCIR la
norma OIRT se poate obţine cu aju¬
torul unui convertor (vezi Almana¬
hul „Tehnium" 1984).
CÎRCIUMARU SORIN — jud. Dolj
Abonamente se pot face prin in¬
termediul oficiilor P.T.T.R. Bobina
LI are 12 spire cu diametrul 8 mm.
La rubrica de iniţiere au fost publi¬
cate corectoare de ton cu 741.
STANCIU TEODOR - jud. Buzău
Vom prezenta aplicaţii cu ROB
101 .
BARABAŞ MIHAI - Tg. Mureş
Unele tuburi electronice pot fi
înlocuite cu altele echivalente şi re¬
vista noastră a publicat o serie de
astfel de înlocuiri (vom mai pu¬
blica).
Motor pentru picup se găseşte în
comerţ sau puteţi să-l rebobinaţi pe
cel vechi. Aparate de măsură am
publicat.
SĂFTESCU GABRIEL - Roşiorii
de Vede
Au fost publicate deja la rubrica
HI-FI oscilatoare de ştergere şi pre-
magnetizare. La casetofonul dv.
Grundig, etajul final este echivalent
cu TBA 790.
BEJAN MIHAI - Bucureşti
Orgile de lumini sînt de diferite
construcţii care în majoritatea ca¬
zurilor folosesc ca element de co¬
mandă tiristoare. Utilizate raţional
(tensiuni — curenţi) aceste ele¬
mente sînt destul de fiabile. Tubu¬
rile fluorescente s-au dovedit şi ele
de efect şi fără a crea paraziţi pe
reţea. Construcţia difuzoarelor este
o operaţiune destul de dificilă, fa¬
bricile constructoare optînd pentru
diverse soluţii (în special a mag¬
neţilor).
ŞERBAN MARIAN — jud. Con¬
stanţa
Cablajul imprimat este pentru
amplificatorul de putere şi conţine
piesele aferente începînd cu tran¬
zistorul T 2 . Deci la condensatorul
CtOO mF) se conectează cursorul
potenţiometrului de la ieşirea
preamplificatorului (T,). La rubrica
HI-FI' au fost publicate amplifica¬
toare de putere.
DINU IONEL - Jilava
Tensiunea de 1 kV este prea mică
pentru alimentarea unui tub cine-
scop.
TOPIŢĂ FLORIN — laşi
Raza de acţiune a emiţătorului
este de aproximativ 1 km. Cartea
„Staţii de telecomandă" (autor S.
Florică) poate fi procurată de la Li¬
brăria Cartea prin Poştă, Str. Vulturi
31, sect. 4, Bucureşti.
BOŞTINĂ VALENTIN - Buzău
Verificarea instrumentului de
măsură este recomandabil să se
facă la un laborator de metrologie.
Semnal pentru orga de lumini se
poate prelua de la ieşirea pentru di¬
fuzoare sau de la preamplificator
(cu precauţie). Mulţumim pentru
aprecieri.
TUCU TITUS — Reşiţa
Montarea unui bloc de sunet cu
TAA661 nu este dificilă. Acordarea
circuitelor pe altă frecvenţă (mai
mică) se face adăugînd'-condentăa-
toare în paralel. Studiind frec¬
venţa iniţială de lucru şi valoarea
condensatorului montat se deduce
valoarea bobinei; avînd ajjoi valoa¬
rea bobinei şi noua frecvenţă de lu¬
cru se determină valoarea conden¬
satoarelor paralel.
VÎNĂTORU C. - laşi
încercaţi funcţionarea prin elimi¬
narea condensatorului paralel pe
ruptor. Vă restituim schema prin
poştă.
CĂLEANU CĂTĂLIN — Timişoara
Rezistorul R3 se conectează aşa
cum este notat în cablajul imprimat.
Potenţiometrul P2 are valoare 10
kfl. Folosiţi un tranzistor EFT 353.
SEBE CLAUDIU — Bucureşti; ŞERBU MARIN - jud. Gorj; CRI ŞAN
PETRU — Panciu; MĂGUREAN IOAN — Satu Mare; PURCARIU
MARCEL — Craiova
Construcţia, experimentarea, folosirea sau deţinerea radioemiţâ-
toarelor, indiferent de puterea de emisie sau gama de frecvenţe de
lucru, sînt permise numai în baza unei autorizaţii eliberată de Minis¬
terul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor (Decretul Consiliului de
Stat nr. 340). în această categorie sînt incluse deci şi microemiţătoa-
rele, staţiile de telecomandă, staţiile de radioamatori (inclusiv Micro
Tx, Supraveghetor electronic).
CIOBANU GRIGORE — Giurgiu rul SW. înregistrarea de semnal se poate face de la microfonul
Casetofonul SHARP RD610 are în componenţa sa un circuit propriu sau de la alt casetofon.
integrat care îndeplineşte funcţiile de preamplificator şi amplifi- Alimentarea cu energie electrică este asigurată de la 4 baterii
câtor înregistrare-redare, funcţie ce se realizează prin comutato- de 1,5 V sau de la reţea de 110—120 V.
SW!- D SWI-C
v . . ■. i-'.v 1
Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.; prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr. ftz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
Administraţia
Editura Scinteia
| |HPE)ţ , 44212 )
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ — SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66.
Tiparul executat la
Combinatul Poligrafic "Casa Scînteii"