■■■■MMM
Wgm
WsSm
ADRESA REDACŢIEI: TEHIMEUM- BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎMTEII NR
OF. P.T T R.33, SECTORUL % TELEFON 17 6010, INT.205S,1151
REVISTA lunarA editată de c.c. al u.t.c.
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
lucrări realizate
DE ELEVI.
Dip-metru/heterodină
modulată
Radioreceptor
Tester pentru tranzistoare
Redresor
Triluri de păsări
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ ...
Protecţie
Alimentare mixtă
Caracteristica de prag
Fototelefon
CQ-YO ....
Transceiver sincrodină
DKM—302
LABORATOR .
Amplificatoare AF
Aprinzător de aragaz
TV—DX.
Amplificatoare de antenă
INFORMATICĂ .
Interfaţă hard/soft
Calculul factorului de zgomot
AUTO-MOTO .
Autoturismele Oltcit: Service
Aprindere electronică
LA CEREREA CITITORILOR.
CITITORII RECOMANDA.
Aeroionizator
Verificarea tranzistoarelor FET
Avertizor auto
Sondă TTL
Amplificator
FOTOTEHNICĂ .
Cum folosim cinecamera
GUARTZ 1 x 8C2
lobotronic 2000
REVISTA REVISTELOR .
Semnal SSB
Adaptor pentru chitară
Baterii miniatură
Preamplificator
PENTRU TINERII DIN
AGRICULTURĂ .
Cultura ciupercilor Pleurotus
SERVICE .
Radiocasetofonul RC810
(CITIŢI ÎN PAG. 10—11)
1
D1P-METRU
HETEROM MODULATĂ
Printre cititori! noştri se numără foarte mulţi pionieri, elevi şi
şcolari care ..se iniţiază in domeniul construcţiilor electronice,
devenind, pe măsura posibilităţilor, autorii unor diverse mon¬
tai©. î* 1 cinstea zilei de 1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului,
publicăm în aceste pagini cîteva construcţii propuse de cei
mai tineri colaboratori ai revistei.
Acest aparat este prezentat în
schema alăturată şi cu ajutorul lui
se pot face următoarele operaţii:
— măsurarea frecvenţei de rezo¬
nanţă a unui circuit oscilant „la
rece“; i
— măsurarea frecvenţei necunos¬
cute a unui generator;
— acordarea unui receptor cu
semnal modulat;
— verificări şi reglaje la amplifica¬
toarele audio.
Aparatul este format din trei părţi:
— oscilatorul Colpitts;
— modulatorul;
— alimentatorul.
Oscilatorul Colpitts este realizat
cu o triodă de înaltă frecvenţă de ti¬
pul EC92.
Circuitul oscilant de acord esl£
format din condensatorul dublu de
tip „Turist" şi bobina schimbătoare
L Condensatorul variabil are două
secţiuni, dintre care una de 120 pF
şi una de 240 pF. La cea mare s-au
scos plăci din rotor şi stator în sco¬
pul egalizării capacităţilor, obţinîn-
du-se un condensator variabil dublu
de 2 x 120 pF.
Bobina L este construită după da¬
tele din tabelul alăturat.
Sarcina anodică o formează şocul
S, care este construit pe o carcasă
'de 0 12 şi are 4 x 100 de spire cu
sîrmă de 0,15 email şi bumbac.
în circuitul grilei găsim un poten-
ţiometru cu ajutorul căruia se re¬
glează sensibilitatea instrumentului
indicator (microampermetru de tip
TESLA).
De asemenea, tot aici, printr-o re¬
zistenţă de 470 kH, se injectează pe
grilă semnalul de la modulator,
atunci cînd comutatorul este în po¬
ziţia HET.
Aparatul se transformă în hetero-
dină modulată şi în acest caz se
poate culege semnal de la borna ex¬
terioară HET MOD.
Modulatorul este un oscilator au¬
dio cu frecvenţa de 1 kHz. Transfor¬
matorul TR2 are în primar 500 de
spire, iar în secundar 200 de spire
cu sîrmă de 0,15 cupru-email, bobi¬
nate pe uri miez miniatură de 1 cm 2 .
Pe circuitul primar este plasat un
divizor capacitiv pe care se dozează
reacţia cu ajutorul unui potenţiome-
tru semireglabil de 10 kfi. De poziţia
acestui potenţiometru depinde atît
pragul de intrare în oscilaţie, cît şi
forma semnalului la ieşire, adică la
borna AUDIO.
Prin conectarea unui osciloscop
la borna audio se va regla potenţio-
metrul pentru obţinerea unui semnal
perfect sinusoidal.
Alimentatorul este format din
transformatorul TR1 ce livrează în
secundar tensiunile alternative de
150 V şi 6,3 V.
Pentru alimentarea anodică a tu¬
bului EC92 se redresează tensiunea
de 150 V cu ajutorul unei diode
1N4007, apoi este filtrată de celula
2x8 mF/ 350 V şi rezistenţa de 1 kfi.
Alimentarea modufatorului se face
prin redresarea tensiunii de 6,3 V cu
ajutorul unei diode 1N4001 şi prin
filtrarea cu 470 nF. Aparatul este
construit într-o cutie din tablă de
aluminiu de 2 mm grosime şi are
formă paralelipipedică.
Pe una din feţe se găsesc: scala
gradată, butonul de sensibilitate al
instrumentului indicator, comutato-
Elav MIHAI TUDOSIE,
Cralova
HET MOD s/mov
-1 5
a—i
A
m
. II -
f -i-
d
, *0 T
/0n
HH
HH
-rrrfl
f ♦
HWC7 TRI . I
#Y.
r^220V
HET GRID
MODE
0,35- 0,9 MHz
0,6 - 1,8 MHz
1,85- 4,5 MHz
4,5 - 12 MHz
11 - 25 MHz
24 - 55 MHz
55 -145 MHz
rul modului de lucru şi întrerupăto¬
rul de reţea I. Cele două borne AU¬
DIO şi HET MOD sînt din cele pen¬
tru căştile miniatură montate pe o
faţă laterală împreună cu soclul lui
L.
Modul de folosire
Pentru măsurarea frecvenţei de
rezonanţă a unui circuit oscilant „la
rece" se pune comutatorul MODE
pe poziţia GRID.
în timpul măsurării se apropie bo¬
bina L de circuitul de măsurat şi se
urmăreşte minimul indicaţiei instru¬
mentului însoţit de un „dip". în
acest moment nu 'se mai roteşte
scala aparatului şi 4 se citeşte frec¬
venţa.
Pentru măsurarea frecvenţei necu¬
noscute a unui generator, fie că
apropiem bobina L de cîmpul gene¬
ratorului, fie folosim un cuplaj cu cî¬
teva spire înţre bobina L şi cea a ge¬
neratorului. în acest caz urmărim ca
prin rotirea scalei să obţinem un
maxim la instrumentul indicator,
apoi citim frecvenţa.
Pentru acordarea receptoarelor cu
semnal modulat se pune MODE pe
poziţia HET, iar la borna HET MOD
apare semnalul modulat; pentru in¬
jectarea lui în aparate se foloseşte
un cablu ecranat cu jack tip cască
miniatură de radio portativ.
Pentru verificarea şi reglarea am¬
plificatorului audio se culege sem¬
nalul de la borna AUDIO, indiferent
de poziţia lui MODE.
RADIORECEPTOR
Radioreceptorul prezentat în fi-'
gură se compune dintr-un circuit
oscilant format din bobina L 1t con¬
densatoarele Ct şi C 2 , o diodă de
detecţie, un tranzistor
Ti|M) cască de telefon sau cască ra¬
dio cu impedanţă mai mare de 100 fi
| şi Iste alimentat de la o baterie cu
tensiunea de 4,5 V—9 V.
Bobina L 1 se construieşte pe un
tub de PVC sau un tub de carton cu
diametrul de 3—4 cm. Bobina are
100 de spire împărţite în 5 secţiuni
delcîte 20 de spire cu sîrmă din cu-
I pru izolat cu email sau bumbac,
Elev DAN M. ISTRATE,
Creiova
conductorul avînd un diametru de
0,1—0,5 mm.
Se vor monta condensatoarele: C,
= 100 pF, C 2 = 500 pF (condensator
variabil de acord), C 3 = 200 pF.
Dioda Dt poate fi EFD108;
EFD306 sau altă diodă de detecţie.
Tranzistorul T, poate fi EFT121,
EFT321, EFT323.
La prizele 1—4 se pot pune borne
îngropate; la At şi la antenă se
poate pune o banană pentru comu¬
tare uşoară.
Se mai poate folosi şi un comuta¬
tor radio sau se fac lipituri directe.
Ţ _____
D ' 47 \ 0 v
I --f—
1 “ JL ■ . ' “ii
/f rc-
* 'J y | j | |
«SA Casca.
1
TEHNIUM 6/1987
Mă numesc ADRIAN NEMEŞ şi sint elev al Liceului de Matematică-
Fizlcă din Sfîntu Gheorghe, judeţul Covasna. Electronica este una din
ocupaţiile mele in timpul liber. Sint un cititor înflăcărat al revistei
„Tehnium", revistă care m-a ajutat să îmi îmbogăţesc cunoştinţele in
domeniul electronicii. Prin intermediul acestei reviste aş dori, dacă se
poate, să se publice schema unui montaj realizat de mine. Am reali¬
zat acest montaj deoarece este folositor în verificarea tranzistoarelor,
respectiv la identificarea tipului pnp sau npn.
Acest montaj se compune din
două generatoare Morse combinate
între ele. Cu ajutorul primului gene¬
rator (în figură cel de sus) se pot
verifica tranzistoarele de tip npn
(Tx), iar cu ajutorul celui de-al
doilea tranzistoarele de tip pnp (Ty),
în figură cel de jos. Particularitatea
montajului constă în faptul, că am¬
bele generatoare sînt conectate la
aceeaşi cască şi sînt alimentate de la
aceeaşi sursă prin intermediul unui
comutator cu două poziţii. Piesele
folosite sînt; Ti = BC251 — 253;
T 2 = BC171—173; Ri ■= R 2 = 22 MV,
C, = C 2 = 15 mF; C.T. = cască 50 fi;
K 2 —Comutator cu două poziţii; Ki —
comutator cu o poziţie.
MODUL DE FUNCŢIONARE
Pentru a verifica dacă tranzistorul
este bun şi pentru a afla tipul lui
(npn Sau pnp), procedăm astfel:
acţionăm comutatorul Ki în poziţia
„aprins", după care fixăm comutato¬
rul K ? în poziţia 1. Tranzistorul care
trebuie verificat îl vom fixa în soclul
Tx (avînd grijă la poziţia picioruşelor
în soclu). Astfel, dacă tranzistorul ar
fi bun şi ar fi de tip npn, în cască
s-ar auzi un ton, iar dacă ar fi bun,
dar ar fi de tip pnp, nu se va auzi
tonul în cască. La fel, dacă tranzisto¬
rul va fi defect, nu se va auzi tonul.
Dacă pe poziţia 1 nu se va auzi
tonul, iar noi nu ştim dacă tranzisto¬
rul este npn sau pnp, vom fixa
comutatorul K 2 pe poziţia 2 şi vom
fixa tranzistorul în soclul Ty. Dacă
se va auzi tonul în cască, tranzisto¬
rul este bun, dar dacă nici de data
aceasta nu se va auzi înseamnă că
tranzistorul este defect.
De exemplu, dacă avem un
tranzistor de tip pnp (AC180), îl vom
fixa în soclul Ty şi vom acţiona
comutatorul pe poziţia 2 (pnp). Dacă
comutatorul K 2 pe poziţia 1. Dacă
tranzistorul este bun, atunci se va
auzi tonul în cască, dacă nu este
bun, nu se va auzi. Montajul va fi
alimentat de la o baterie tip „creion"
de 1,5 V.
tranzistorul este bun, în cască se va
auzi un ton, iar dacă nu este bun, nu
se va auzi tonul. La fel, dacă avem
un tranzistor de tip npn (BC107), îl
vom fixa în soclul Tx şi vom acţiona
22o h i i n
Elav DORIN PATROI, LHHH I_
Tîrgu-JIu Ţn |
bornele A—B se utilizează o punte L “ r"
fedresoare de tipul 1PM sau 3PM
(care suportă tensiunile respective).
Funcţionarea schemei este simplă.
Cînd se aplică la borne alternanţa _
pozitivă, ea trece prin gruparea pa¬
ralel D 2> D 4 şi încarcă pe C v Cînd se nuită.
aplică alternanţa negativă, ea trece în cazul cînd este nevoie de o
prin diodele D,, D 3 şi încarcă celălalt sursă simetrică, borna M se cu-
condensator, C 2 . Prin însumarea plează la masa montajului, obţinîn-
tensiunilor ce se obţin pe cefe două du-se tensiunea simetrică ± LW2.
condensatoare se obţine tensiunea Alt avantaj al acestei scheme este
U/i/i. dublă faţă de redresarea obiş- faptul că se poate asigura un curent
Propun celor interesaţi o schemă
de alimentator cu dublare de ten¬
siune, util în anumite situaţii (de
exemplu, cînd transformatorul asi¬
gură o tensiune redusă sau cînd este
necesară o sursă de tensiune sime¬
trică, transformatorul neavînd prevă¬
zută o priză mediană la înfăşurarea
secundară).
Schema de principiu este prezen¬
tată în figură,
Schema este interesantă deoarece
pentru obţinerea tensiunii duble la
dublu faţă de cel pe care îl poate
suporta puntea în cuplare obişnuită.
Trebuie avut însă în vedere ca
fiecare grupare paralel de diode (D 1(
D 3 şi D 2 , D 4 ) să suporte tensiunea
inversă de vîrf ce poate apărea în
montaj.
Mă numesc VIOREL FLORIN, sînt
elev în Clasa a IX-a şi un pasionat al
electronicii. Urmăresc cu interes
schemele publicate în revista „Teh-
nium", o parte din ele realizîndu-le
cu rezultate foarte bune (de exem¬
plu, un amplificator de 40 W, o orgă
de lumini, un temporizator cu multi¬
plicare de capacitate din nr. 4/1982
şi multe alte montaje). Doresc foarte
mult să devin colaborator al acestei
reviste. în speranţa că dorinţa mea
poate deveni realitate, trimit pentru
cititorii revistei schema unui genera¬
tor de „triluri de păsărele", realizat
de mine, a schemă foarte simplă şi
uşor de experimentat.
Grupul Ti, R 3 , C v C 2 formează un
generator cu o frecvenţă de aproxi¬
mativ 1 kHz. O dată cu conectarea
rezistenţei Ri şi a condensatorului
electrolitic C 2 = 100—150 juF/10 V,
care va fi cu tantal, montajul va imita
triluri de păsărele. Dacă întrerupem
alimentarea din butonul B, montajul
va funcţiona pînă la descărcarea
condensatorului Ci. Transformatorul
TR este de tipul transformatoarelor
de ieşire folosite în radioreceptoa¬
rele „Mamaia".
IOV
TANTAL
TEHNIUM 6/1987
şuntului Rs.după montarea diodelor
Di şi D 2 . în cazuri extreme, cînd
conducţia diodei afectează cu mai
'mult de cca 0,5% indicaţia acului la
cap de scală, se va înlocui Di sortînd
un alt exemplar convenabil.
Problema propusă este astfel re¬
zolvată, modul de calcul putînd fi
uşor transpus pentru alte tipuri de
instrumente. Mai rămîne totuşi un
amănunt de discutat, şi anume pro¬
tejarea diodelor Di—D 2 în situaţiile
foarte puţin probabile (dar posibile),
cînd la bornele instrumentului adap¬
tat s-ar aplica, din greşeală, tensiuni
mult prea mari, fără a exista în cir¬
cuit nici un element de limitare. în
astfel de cazuri, dioda Di se poate
distruge fie prin scurtcircuit (şi
atunci instrumentul indicator nu
este pus în pericol), fie prin întreru¬
perea continuităţii (şi atunci instru¬
mentul este total compromis).
Ideea este deci de a introduce în
serie cu instrumentul o a doua re¬
zistenţă suplimentară (în schemă,
R), pe care o vom dimensiona de ia
caz la caz, în funcţie de natura cir¬
cuitului în care se fac măsurători.
Atunci cînd instrumentul urmează
să fie folosit ca mîlivoltmetru sau
voltmetru, rezistenţa R nu mai este
necesară, limitarea în curent fiind
asigurată de către rezistenţa adiţio¬
nală de calibrare. Cînd instrumentul
este utilizat ca microampermetru,
rezistenţa R se ia de ordinul sutelor
sau al zecilor de ohmi (să fie mică
în comparaţie cu rezistenţa internă
globală a instrumentului adaptat,
pentru a nu-i afecta sensibil indica¬
ţiile, dar în acelaşi timp suficient de
mare pentru a limita la valori neperi-
culoase curentul prin dioda Di în
cazurile accidentale).
Bobina mobilă a instrumentelor de
măsură cu ac indicator, fiind reali¬
zată cu fir conductor foarte subţire,
se poate arde uşor atunci cînd este
supusă, din greşeală, unor suprasoli¬
citări exagerate de curent (respectiv
tensiune la borne). Deteriorarea nu
se produce însă imediat după depă¬
şirea curentului maxim admis pentru
indicaţia la cap de scală. Deşi nu
există un coeficient de suprasolici¬
tare permisă universal valabil (acest
factor diferă substanţial de la un tip
de aparat la altul), se poate presu¬
pune, pe baza experienţei practice,
că o depăşire de 3—5 ori a curentu¬
lui nominal, pentru un timp scurt, nu
„reuşeşte" să producă pagube
însemnate (eventual cu excepţia de¬
formării uşoare a acului la lovirea
limitatorului de cursă).
Această observaţie stă la baza
diverselor circuite de protecţie care,
fără a afecta sensibil indicaţia instru¬
mentului în domeniul permis, li¬
mitează curentul prin bobină înainte
ca el să devină periculos.
Exemplul din figură rezolvă aceas¬
tă problemă, combinată cu reduce¬
rea de un număr dorit de ori a
sensibilităţii. ’ Pentru a urmări mai
uşor modul de calcul, vom considera
situaţia concretă a unui microamper¬
metru cu I, = 10 mA (curentul de cap
de scală) şi R, = 7,5 kO (rezistenţa
bobinei), pe care dorim să-l prote¬
jăm şi totodată să-l desensibilizăm la
I = 100 fiA.
Protecţia are la bază deschiderea
diodei Di atunci cînd tensiunea la
bornele ei depăşeşte cca 450—500
mV; în acest fel, dioda preia cea mai
mare parte din supracurentul pericu¬
los. Pentru a opera şi în cazul unei
conectări inversate a instrumentului,
în paralel cu Di s-a montat o a doua
diodă, D 2 , în opoziţie. Cele două
diode sînt cu siliciu, de exemplu de
tip 1N4148, 1N914.
Instrumentul considerat are ne¬
voie, pentru indicaţia acului la cap
de scală, de o tensiune la borne
U = R,.l, —.75 mV. Diferenţa pînă la
pragul de deschidere a diodei fiind
mult prea mare, în serie cu instru¬
mentul a fost plasată o rezistenţă
Rad, care se dimensionează astfel
încît căderea de tensiune pe grupul
R< ■+• R<w, pentru indicaţia la cap
de scală, să fie de cca 150 mV:
(Ri + R aiJ ) . I, «=150 mV (1)
în cazul nostru concret, R^ 7,5
kO.
Desensibilizarea de n = l/l, = 10
ori se face prin introducerea şuntu¬
lui R s . De data aceasta însă, la
calcularea valorii lui R, se va ţine
cont de noua rezistenţă internă
„aparentă" a instrumentului, respec¬
tiv R' = R, + R fl rf. Prin urmare, vom
lua:
R. = Rî/(n—1) (2)
sau, pentru exemplul concret, R s =
15 kfî/9 =1,67 ka
Pentru a ţine cont de cunoaşterea
imprecisă a valorilor R, şi R fl j, ca şi
de eventualul efect de şuntare pro¬
dus prin deschiderea foarte slabă a
diodei Di, rezistenţa şuntului va fi
realizată practic sub forma unei
combinaţii reglabile, în cazul nostru,
de exemplu, 1,3 kO fixă + 500 fi
trimer. Valoarea exactă se stabileşte
experimental, prin comparaţie cu alt
microampermetru de 100 mA etalo-
nat (se înseriază cele două instru¬
mente, se reglează curentul prin
circuit la 100 mA şi se ajustează
trim ( erul astfel ca şi instrumentul
adaptat să indice capul de scală).
Am menţionat mai sus posibilul
efect de şuntare produs prin deschi¬
derea diodei Di. Intr-adevăr, în veci-i
nătatea capului de scală al instru¬
mentului protejat, la bornele
grupului Di— D 2 se va aplica o
tensiune de cca 150 mV, care este
inversă în raport cu D 2 şi directă în
raport cu Di. Cu toate că se folosesc
diode cu siliciu, este posibil ca Di să
înceapă să conducă foarte slab
(fracţiuni de microamper), afectînd
în mică măsură indicaţiile în vecină¬
tatea capului de scală. Acest lucru
poate fi însă foarte uşor verificat: se
aduce acul la capul de scală (100
fxA) şi se deconectează dioda Di;
dacă indicaţia prezintă o creştere
perceptibilă, înseamnă că dioda con¬
ducea într-adevăr. Remediul îl con¬
stituie, aşa cum am arătat, calibrarea
modificat doar numerele de spire
astfel: n t = 1 500 spire 0 0,15 mm, n 2
= 4 spire şi n 3 = 12 spire, înfăşurările
n 2 şi n 3 le-am realizat cu conduc¬
toare liţate subţiri, izolate în plastic.
Tranzistorul T 2 este prevăzut cu ra¬
diator.
Valorile R 2 şi C4 se tatonează ex¬
perimental pentru obţinerea unui
randament optim de transfer (ten¬
siunea dorită la ieşire, de cca 500 V,
la un consum minim din sursa stabi¬
lizată de 5 V).
Măsurarea tensiunii -f-U se face cu
un voltmetru electronic. Ajustarea ei ■
la valoarea de palier a contorului
utilizat se face cu ajutorul unui divi-
zor rezistiv (rezistenţe mari,_ de ordi¬
nul megaohmilor).
va ataşa un mic radiator din alumi¬
niu în formă de U (cca 6 cm 2 ).
Schema convertorului realizat cu
T 2 este inspirată din articolul
„Aprinzător de aragaz", care apare
în acest număr. Deşi comportă un
randament scăzut, acest convertor
este avantajos prin faptul că nu utili¬
zează oală de ferită sau miez E + E
din ferită la construcţia transforma¬
torului Tr.2. Se poate folosi o bu¬
cată de bară de ferită cilindrică 0 8
-r 10 mm, căreia i se confecţionează
o carcasă adecvată din carton sau
material plastic. Construcţia
transformatorului este descrisă în
articolul menţionat. Pentru noua
tensiune de alimentare şi pentru
noua tensiune dorită la ieşire am
Montajul alăturat reprezintă un
alimentator care furnizează la ieşire
două tensiuni continue cu masa co¬
mună, una de + 5 V stabilizată, iar
cealaltă + U a# 500 V, fiind experi¬
mentat cu bune rezultate la alimen¬
tarea detectorului de radiaţii pu¬
blicat în nr. 8/1986 al revistei (pag.
3, fig. 7).
Avantajul principal al sursei îl
constituie posibilitatea alimentării
mixte, cu selectare din comutatorul
Ki: de la reţea (poziţia R), prin in¬
termediul unui transformator + re¬
dresor, sau de la baterii (poziţia B).
în ambele cazuri, tensiunea conti¬
nuă de plecare (practic între 7,5 V şi
10 V) este bine filtrată şi redusă prin
stabilizare (Ti cu piesele aferente)
la cca 5 V. Valoarea exactă a tensiu¬
nii stabilizate, care nu trebuie să de¬
păşească 5,1 V, se obţine prin sorta¬
rea diodei Zener Di. Stabilizatorul
se dimensionează pentru un curent
de sarcină de cel puţin 300 mA, mo¬
tiv pentru care tranzistorului Ti i se
16V
D 1
PL5V6Z
TEHNIUM 6/1987
CARACTERISTICA de PRAG
Ne-am obişnuit să spunem că o
diodă redresoare cu siliciu are „pra¬
gul" de deschidere de cca 0,6—0,7
V; mai precis, dioda „intră" în con-
ducţie din momentul în care tensiu¬
nea directă Uf aplicată la bornele ei
atinge valoarea de cca 0,6—0,7 V.
Acest lucru este valabil dacă prin
intrarea în conducţie înţelegem atin¬
gerea unui curent direct If semnifi¬
cativ, de exemplu de ordinul fracţi¬
unilor de miliamper sau al
miliamperilor, în cazul diodelor de
mică putere. Există însă situaţii
practice care impun sortarea sau
împerecherea unor diode după com¬
portarea lor m zona curenţilor mult
mai mici, de*ordinul microamperilor,
unde căderile de tensiune în direct
sînt substanţial mai reduse. în
această porţiune a caracteristicii,
rezistenţa internă a diodei este foar¬
te mare, astfel încît tensiunile Uf nu
pot fi măsurate precis în absenţa
unui voltmetru electronic. Nimic nu
ne împiedică însă să ne imaginăm
diverse artificii de măsurare indi¬
rectă, dar suficient de precisă, de
exemplu ca acela din figură.
Să presupunem că nu avem la
dispoziţie un voltmetru sensibil, în
schimb, posedăm un microamper-
metru cu 10 4- 50 mA la cap de scală,
cu sşala suficient de mare pentru a
citi precis zecimea de microamper.
Plecînd de ia o baterie miniatură
de 1,5 V, realizăm cu ajutorul divizo-
rului Ri—P o sursă de tensiune
continuă U pe care o reglăm la cca
0,8 -r- 1 V; valoarea exactă U nu are
importanţă, esenţială fiind doar con¬
diţia impedanţei interne mici.
Cu butonul B neapăsat, pentru o
rezistenţă R cunoscută citim curen¬
tul prin instrument, care este toto¬
dată şi curentul direct prin diodă, If-
Fără a modifica elementele din cir¬
cuit, apăsăm apoi butonul B scurt-
circuitînd dioda D şi citim noua
valoare a curentului, I; deoarece
acum nu mai intervine căderea în
direct pe diodă, Uf, noua valoare I
va fi mai mare decît l f (atenţie la
capul de scală).
Din aceste două măsurători, că¬
rora le corespund, pe baza legii lui
Ohm, relaţiile:
U = Uf + (R + R/).If, respectiv
U = (R + R,).l
(unde am notat cu R, rezistenţa
internă a microampermetrului), de¬
ducem uşor expresia căderii de
tensiune Uf pe diodă, corespunză¬
toare curentului l f măsurat iniţial:
Uf= (R + Rz).(I-If)
Mai multe perechi succesive (If,'
Uf) se determină similar, alegînd
convenabil valorile rezistenţei de li¬
'
mitare R (de exemplu, scădem pe R
astfel încît curentul l f să crească
aproximativ din 2 în 2 mA). Un
prealabil calcul mintal orientativ este
obligatoriu, pentru a nu „prăji" in¬
strumentul.
Măsurarea rezistenţelor este, de
obicei, mai imprecisă decît măsura¬
rea curentului; de aceea se reco¬
mandă folosirea unor rezistenţe de
precizie (± 1% sau chiar ± 5%),
chiar dacă rezultă valori If fracţio¬
nare.
Perechile (If! Uf) se tabelează, se
reprezintă grafic sau se compară
între diverse exemplare de diode, în
funcţie de scopul concret urmărit.
3T3L
Pentru a măsura cu precizie satis¬
făcătoare tensiunea electromotoare
a unui generator, rezistenţa internă
R, a voltmetrului utilizat trebuie să
fie mult mai mare decît rezistenţa
internă R* a generatorului. într-ade-
văr, cele două rezistenţe, parcurse
de acelaşi curent de măsurare (fig.
1), formează un divizor care împarte
tensiunea electromotoare U în fracţi¬
unile U’, la bornele lui R, şi, respec¬
tiv, U-U’, la bornele lui R„. Fracţiu¬
nea U’ indicată de voltmetru este
mai mică decît U, diferenţa U-U’
putînd fi neglijată practic numai
atunci cînd R, este foarte mare în
raport cu R*.
Teoria este cunoscută, dar ce
putem face totuşi dacă trebuie să
măsurăm tensiunea unui generator
cu impedanţă internă mare şi nu
dispunem de un voltmetru electro¬
nic?
Dacă rezistenţa internă a genera¬
torului ar fi cunoscută precis (si¬
tuaţie rar întîlnită în practică), pro¬
blema s-ar reduce la o simplă
corecţie a citirii directe U’, conform
relaţiei:
U = U’(1+R,/R) (1)
De exemplu, utilizînd un voltmetru
c.c., pe domeniul de 1 000 V, căruia
îi corespunde o rezistenţă,internă R,
= 10 MO, măsurăm la bornele unui
generator cu rezistenţa internă R* =
5 Mfio tensiune U’ = 400 V. Valoa¬
rea reală a tensiunii electromotoare
este: U = 400 V (1 + 5 MO/10 MD) =
600 V.
Dacă rezistenţa generatorului este
necunoscută, simpla măsurare a ten¬
siunii U’, conform figurii 1, nu ne
spune decît că valoarea căutată U
este mai mare sau cel puţin egală cu
U'. Nedeterminarea poate fi însă
înlăturată dacă efectuăm încă o
măsurare pentru un alt curent total
prin circuit. în figura 2 este sugerată
o soluţie posibilă, anume conectarea
în paralel cu voltmetru! a unei rezis¬
tenţe R, egală cu rezistenţa internă a
voltmetrului (pe domeniul pe care se
efectuează citirea). Noua tensiune
indicată de voltmetru, U”, va fi mai
mică sau cel mult egală cu U’. Noi
ne ocupăm aici de generatoarele cu
impedanţă internă mare şi în aceste
cazuri diferenţa U' — U’’ este, de
regulă, mare. Dacă totuşi diferenţa
citirilor este nesemnificativă,
înseamnă că voltmetrul utilizat este
adecvat măsurării în cauză şi pro¬
blema corecţiei nu se mai pune.
Pentru a determina valoarea cău¬
tată U, vom aplica legea lui Ohm
întregului circuit în cele două situaţii
de măsurare; rezultă relaţiile:
U-U’ =-5s_ U’
(2)
U-U” =-~9- U”
(3)
care constituie un sistem de
două
ecuaţii cu două necunoscute,
U şi
R g .
Prin procedeele elementare de
rezolvare deducem:
U’U”
(4)
u = —-—-
2U —U
■ U’-U” „
_ 2U"-U' Rl
(5)
Exemplu. Cu un voltmetru obişnuit
avînd R, = 10 MO pe domeniul de
1 000 V măsurăm, conform figurii 1,
U’ = 400 V. Conectînd în paralel cu
voltmetrul o rezistenţă de 10 Mii,
noua citire devine U” = 300 V. Din
relaţia (4) deducem U = 400 V . 300
V/(2.300 V—400 V) = 600 V, iar din
relaţia (5), R * = (400 V—300 V) . 10
M0/(2.300 V—400 V) = 5 MO.
Precizia acestor măsurări indirecte
depinde esenţial de valoarea diferen¬
ţei 2U”-U’. La nevoie, rezistenţa
suplimentară din figura 2 se poate
lua mai mică decît R, tot de valoaje
cunoscută (R,/2, R,/3 etc.), dar în
acest caz relaţiile de mai sus trebuie
modificate corespunzător.
FOTOTELEFON
Datorită interferenţelor reduse (de exemplu, de tip AA107,
cu factorii mediului ambiant, te- CQY11C etc.). Celor care po-
lecomunicaţiile şi telecomenzile sedă un astfel de dispozitiv le
cu lumină modulată sînt ade- propunem în continuare un ex-
seori preferabile căilor clasice periment amuzant, dar totodată
de transmisie — cu fir sau prin cu multiple posibilităţi de aplica-
unde radio —, în special la bilitate practică, anume realiza-
distanţe mici. rea unui fototelefon pentru
Constructorilor amatori le sînt, distanţe mici, de ordinul metrilor
deocamdată, mai greu accesibile sau al zecilor de metri. Prin
aceste montaje, impedimentul realizarea unui sistem optic efi-
principal constituindu-l procura- cient (lentile mari de focalizare
rea elementului emisiv. Rezultate la emisie şi recepţie, aliniere
optime se obţin folosind „Iu- perfectă etc.), „bătaia" poate fi
mina" invizibilă din domeniul extinsă pînă la ordinul sutelor de
infraroşului apropiat, unde se metri, dar aceste cerinţe sînt din
plasează, de regulă, şi zona de nou pretenţioase pentru con-
sensibilitate maximă a fotodio- structorii începători. Ne vom
delor şi fototranzistoarelor cu mulţumi deci să încercăm a
siliciu (orientativ 850 nm), care comunica prin lumină modulată
servesc ca receptoare. Problema între două incinte învecinate,
rămîne însă de a procura ele- bineînţeles cu vizibilitate liberă
mentul emisiv adecvat, respectiv de la una la alta, în condiţiile în
un LED cu emisie în infraroşu care vorbirea directă nu este
posibilă (zgomot mare, uşi sau roşii modulate în audiofrecvenţă,
ferestre închise etc.). pentru a putea testa şi optimiza
Un prim pas îl constituie im- cu ajutorul lui emiţătorul.
provizarea unui bloc de recepţie
— demodulare a luminii infra- (CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 6/1987
5
jp*.-- ■ : r
SINCROOINÂ
E I
'MMM
J •
Transceiverul DKM-302 lucrează
SSB în banda de 80 m, este destinat
radioamatorilor începători, dar şi
radioamatorilor avansaţi care vor
avea satisfacţii în urma utilizării
acestui aparat.
Atributele principale ale transcei-
verului sînt:
— simplitate;
— materiale uşor de procurat;
— componente electronice şi
electrice autohtone;
— mecanică uşor de abordat în
condiţii de amator;
— performanţe bune.
în ansamblu, este o schemă cu
majoritatea componentelor uzuale,
monoplacă, uşor de asamblat, gaba¬
rit redus, tensiune unică de alimen¬
tare exterioară şi comutator emisie-
recepţie cu numai două contacte.
în schemă apar unele contribuţii
personale în ceea ce priveşte adap¬
tarea între etaje, modul de utilizare a
unor circuite integrate, realizarea
Ing. ANDRIAN IMICQLAE
etajului final de emisie, utilizarea
tranzistoarelor de joasă frecvenţă în
etajele de radiofrecvenţă etc.
Y03V2, Y03ANI şi Y03BDP, prin
ajutorul acordat la realizarea prototi¬
pului şi testarea acestuia în trafic, au
adus o contribuţie hotărîtoare la
reuşita realizării acestui aparat.
Caracteristici tehnice principale:
RECEPŢIE
— sensibilitate: > 0,3 yuV;
— selectivitate: 6 kHz;
— control ARF: < 60 dB;
— amplifica e RF: < 50 dB;
EMISIE
— atenuare purtător: > 35 dB;
— input: cca 20 W;
ALIMENTARE: 30 V/1 A;
DIMENSIUNI MINIME: 285 x 180
xlOO mm;
INTRARE-IEŞIRE: simetrică (asi¬
metrică), 75 fi.
FUNCŢIONARE
Transceiverul DKM-302 are în
componenţa sa 8 blocuri funcţio¬
nale, din care doar unul (VFO-ul)
este comun la recepţie şi emisie. S-a
ales soluţia utilizării unui lanţ de
recepţie separat de cel de emisie
pentru a simplifica astfel comutarea
emisie-recepţie; uşurinţa în testare
rezultă şi datorită utilizării unor mi¬
xere integrate, care în cazul de faţă
nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi
folbsite la emisie, cît şi la recepţie.
Semnalul provenit din antenă este
filtrat şi amplificat în etajul A^ după
care se aplică la intrarea mixerului
M v După demodulare, ajunge la
intrarea etajului audio A 2 , unde este
adus la un nivel corespunzător au¬
diţiei în difuzor.
La emisie, semnalul vocal provenit
de la microfon este aplicat etajului
Aş, unde se amplifică. In etajul M 2 se
mixează cu semnalul VFO-ului. Sem¬
nalul rezultat este amplificat şi filtrat
în etajul A 4 , după care se aplică
etajului final în vederea obţinerii,
puterii necesare la emisie.
Pe schema electrică se poate ur¬
mări modul de realizare a etajelor
transceiverului.
Amplificatorul de radiofrecvenţă
At conţine trei tranzistoare BC107 şi
trei circuite acordate, din care două *
se pot retuşa prin intermediul unui
condensator variabil dublu de 2 x
500 pF. Mixerul de recepţie este
conţinut de o capsulă TAA661, care
realizează un cîştig de conversie.
Avantajele acestui circuit constau în
aceea că utilizează un semnal VFO
de amplitudine mică şi se comportă
bine din punct de vedere al intermo-
dulaţiei. Semnalul audio furnizat
este suficient pentru a fi preluat de
un final de tipul TBA790 K sau orice
alt tip asemănător.
VFO-ul are în componenţa sa trei
tranzistoare BC107. T 4 şi T 5 intră In
componenţa unui oscilator Clapp,
iar T 6 are rolul de separator. Pe
lanţul de emisie este utilizat un
circuit /3A741 ca amplificator de
microfon, după care semnalul este
comprimat şi limitat în vederea apli¬
cării unui mixer echilibrat de tipul
ROB025.
Preamplificatorul de emisie con¬
ţine două tranzistoare BC107 cu¬
plate prin emitor.
Finalul conţine un tranzistor driver
'v— T g şi două finale — T 10 şi T 11t
toate de tipul BD139. O particularita¬
te o constituie faptul că prin alege¬
rea punctului de masă în colectoare
a fost posibilă montarea pe acelaşi
radiator, fără izolatoare. în acest
mod nici radiofrecvenţă nu ajunge
pe radiator şi sînt împiedicate ra¬
diaţiile parazite.
ASAMBLARE. TESTARE
Primele se fixează piesele mari
care necesită prelucrări mecanice de
prindere. Apoi se lipesc componen¬
tele electronice. Bobinele LrL 2 , L 3 ,
L 4 , Le, L7-L3-L9, L 10 şi Ln-L 12 se
realizează pe oale de ferită similare
celor din partea de FI = 455...
470 kHz a receptoarelor industriale.
L 7 -L 8 -Lg se pot realiza şi pe un tor
de ferită avînd diametrul de 8...
10 mm.
L, conţine 3 spire, L 2 are 10 spir'e
cu priză la spira 3 dinspre capătul 1,
L 3 , L 4i L 10 şi Ln au cîte 10 spire, L 6
şi L 7 cîte 12 spire, L 8 şi L g cîte 4
spire, iar L 12 are 3 spire. Sîrma
utilizată este CuEm cu diametrul de
0,25... 0,35 mm. Numărul exact de
spire al bobinei L ş se determină
experimental şi depinde de capaci¬
tatea maximă a condensatorului
TEHNIUM 6/1987
Cv3, care poate avea orice valoare
cuprinsă între 250 şi 500 pF.
Bobina L 5 se realizează pe o oală
de ferită, cu Az=300, bobinîndu-se
400 de spire din CuEm 0=0,1 mm.
Transformatorul driver (L 13 — L 14 —
L 15 ) şi transformatorul de ieşire (L 16
— L 17 — L 18 ) se realizează pe oale
de ferită cu A L = 30... 100 şi
dimensiunile 18x(11... 14) mm. L 13
conţine .20 de spire CuEm 0 =0,4...
0,5 mm, iar L 14 şi L 1Ş cîte 5 spire din
acăeaşi sîrmă. L 16 şi L 17 au cîte 10
spire din CuEm 0 = 0,45... 0,55 mm,
iar L 18 conţine 12 spire din CuEm
0 =0,5... 0,65 mm.
Deoarece tensiunea de alimentare
este unică (+30 V), pentru alimenta¬
rea circuitelor integrate din calea de
recepţie este necesară o stabilizare
locală de 11 -r 13 V. Această funcţie
este îndeplinită de tranzistorul T 12 .
Circuitul stabilizator nu pune pro¬
bleme deosebite şi trebuie să func¬
ţioneze de la prima probă, dacă
piesele componente nu sînt defecte
şi nu există erori de conectare.
Tot montajul, cu excepţia cîtorva
componente, se realizează pe o
placă de circuit simplu placat. Nu
sînt necesare ecrane metalice între
etaje.
în primul rînd se testează recepto¬
rul. Circuitele acordate L2-C2, L 3 -C 5
şi L 4 -C 10 se aliniază astfel încît în
banda 3,5-3,8 MHz să se obţină un
cîştig aproape constant. Bineînţeles
că în fiecare punct al benzii ajusta¬
rea acordului se realizează din Cvl-
Cv2, iar amplificarea se reglează din
potenţiometrul P v Aceste două mo¬
duri de control al cîştigului sînt
suficiente şi nu mai este necesar un
reglaj suplimentar de volum al au¬
diţiei.
Reglarea inductanţei L 6 se reali¬
zează astfel încît să existe o acope¬
rire corectă a benzii de 3,5-3,8 MHz.
Din R 17 se reglează polarizarea eta¬
jului. Dacă se doreşte o plajă de
reglaj diferită pentru RIT, se modi¬
fică adecvat elementele R 21 , R 15 sau
P 2 -
La testarea emiţătorului se utili¬
zează un generator de joasă frecven¬
ţă şi un osciloscop. Se cuplează
generatorul în locul microfonului şi
osciloscopul la capetele rezistenţei
semireglabile R 32 . Se fixează genera-
torpl pe o poziţie corespunzătoare
unui semnal de cca 1 V indicat de
osciloscop.
Pe borna de, antenă se cuplează o
rezistenţă de sarcină de 75fi/20...
30 W. Osciloscopul se cuplează pa-
ralel p pe rezistenţa de sarcină. Acor¬
dul fnductanţelor L 10 şi Ln se reali¬
zează astfel încît să existe o
neliniaritate de maximum 3 dB în
banda 3,5... 3,8 MHz. Din R 32 se
reglează nivelul excitaţiei, iar din R 49
polarizarea driverului T g , care tre¬
buie să prezinte un curent de repaus
de cca 20... 30 mA.
ECHIVALENTE
K.T3102fl
KT3102A
KT3I02E
KT361A
KT645A
KT373A
KT373B
KT373B
KT373A
KT3736
KT373B
KT373A
KT373B, KT373B
KT373B, KT373B
KT36ir
KT36IE
KT36IF
KT36U'
KT208E
KT208A
KT208A
KT208M
KT208M
KT208r
KT208r
KT501A
KT50IM
KT50IA
KT3I2B
KT3I2B
KT50IK
KT3I2B
KT342A
KT342B
KT342B
KT342B
KT3I02A
KT342B
KT3I07B '
KT208E
KTSOir
KT208E
KÎ5Qir
KT208E
KT50IA
KT208K
KT50I/1
KT208K
KT50IA
KT208K
KT501M
KT805B
KT902A
KT9Q2A, KT806B
BD183
BD20I
BD202
BD226
BD227
BD228
BD229
BD2S3
BD291
BD292
BD293
BD294
BD29S
B13296
BD375
BD377
BD379
BD386
BD433
BD434
BD435
BD436
BD437
BD438
BD439
BD440
BD44I
BD442
BD466
BD6II
BD6I2
BD6I3
B06I4
BD615
BD616
BD6I7
BD618
BD6I9
KT819PM
KT8I9B
KT818B
KT8l9r
KT8I8B
KT809A
KT837H
KT837<S
KT837C
KT943A
KT639B
KT943B
KT839A
KT943B
KT8I7B
KT8I66
KT817B
KT816B
KT817T
KT8l6r
KT817B
KT8I7B
KT816B
KT8I6B
KT8!9r
KT8I8AM
KT809A
KT8I9A
KT8I8A
KT8I96
KT8I8B
KT819B
KT818B
KT943A
KT943B
KT943B
KT644B
KT8I7A
KT816A
KT8I7A
KT8I6A
KT8I7B
KT816B
KT8I7B
KT8I6B
KT8I7T
KT8I6T
KT973B
KT8I7A
KT8I6A
KT817A
KT8I6A
KT8I7E
KT8I6B
KT817B
KT8I6B
KT8I7P
KT8l6r
KT816A
KTO14A
KT815B
KT8I4B
KT815B
KT8t4r
KT646A
KT639B
KT646A
KT639A
KT639B
KT639A
KT817B
KT8I6B
KT8I7B
KT8I6B
KT8l7r
KT8l6r
KT837*
TEHNIUM 6/1987
Performanţele unui amplificator
AF sînt evaluate de obicei în funcţie
de următorii parametri:
— caracteristica amplitudine-frec-
venţă;
— puterea nominală;
— coeficientul de distorsiuni de
intermodulaţie;
— coeficientul de distorsiuni ar¬
monice;
— raportul semnal-zgomot.
Este cunoscut faptul că de multe
ori performanţele amplificatorului
AF nu conduc la o apreciere justă a
calităţii sale.
Deseori apar situaţii paradoxale în
care un amplificator AF cu tuburi
electronice cu performanţe mai mo¬
deste „sună 11 mai bine decît unul cu
tranzistoare cu performanţe mai ri¬
dicate.
în funcţie de calitatea amplifica¬
toarelor şi, bineînţeles, a celorlalte
componente ale lanţului audio, su¬
netul „tranzistorizat 11 se manifestă
sub forma distorsionării armonicilor
superioare ale spectrului audio, prin
Ing. BARBU POPESCU
se datorează în mare parte funcţiei
de transfer, structurii amplificatoru¬
lui etc.
Distorsiunile în regim static se îm¬
part în distorsiuni armonice, care
constau în denaturarea formei sem¬
nalului de ieşire, şi distorsiuni de in-
termOTulaţie, care se manifestă prin
îmbogăţirea spectrului semnalului
de ieşire cu combinaţii ale armonici¬
lor semnalului de intrare.
Distorsiunile de intermodulaţie
statice pot fi de amplitudine şi de
fază şi constau în modularea în am¬
plitudine şi fază a semnalului de in¬
trare.
Distorsiunile dinamice armonice
se referă la alterarea formei semna¬
lului de ieşire atunci cînd amplitudi¬
nea semnalului de intrare depăşeşte
urmează, folosind pentru aceasta
schema amplificatorului prezentat în
figura 2.
Teoria arată că banda de frec¬
venţă se măreşte de k ori în timp ce
distorsiunile, instabilitatea coeficien¬
tului de amplificare, zgomotul pro¬
priu se micşorează de k ori, unde k
este coeficientul de reacţie negativă.
Pentru a se obţine un coeficient re¬
dus de distorsiuni, coeficientul de
reacţie negativă este mărit la 40 şi
chiar 60 dB.
în figura 3 frecvenţa f, reprezintă
limita superioară a benzii audio a
amplificatorului în buclă deschisă
(fără reacţie negativă) şi este dictată
de valoarea condensatorului C 4 şi de
coeficientul de amplificare al etajului
echipat cu tranzistorul T 2 (C 4 apare
multiplicat de /3 ori prin efect Miller
între baza lui T 2 şi masă).
Pentru asigurarea stabilităţii, frec¬
venţa fi se micşorează pînă la 400—
500 Hz.
Se obţine astfel la frecvenţe medii
un coeficient redus de distorsiuni,
dar o dată cu creşterea frecvenţei
valoarea coeficientului de reacţie
DISTORSIUNI
A2 = amplificarea în buclă închisă*
fi = limita benzii audio în bucii
deschisă;
f 2 = limita benzii audio în bucIS
închisă;
k = Ai—A 2 = coeficientul de reacţii
negativă.
Pe de altă parte, sensibilitatei
auzului creşte o dată cu creşterea
ordinului armonicilor, această-
creştere fiind proporţională cu n 2 /4,
unde n = 2...11 = ordinul armonicii.'
Fenomenul este cu atît mai supă*
rător cu cît la ieşirea unui amplifica¬
tor AF cu tranzistoare sînt prezente
mai multe armonici, pînă la arme
nica a 11-a, în timp ce la ieşirea unu
amplificator cu tuburi electronice s
regăsesc doar armonicile de ordinul
2, 3 şi 4.
O dată cu creşterea coeficientului
de distorsiuni armonice creşte şi
coeficientul de distorsiuni de inter
modulaţie (acestea din urmă sînt d@
3—4 ori mai mari decît cele armo¬
nice). Apare deci evidentă necesi¬
tatea micşorării la minimum a distor¬
siunilor armonice şi de intermo¬
dulaţie.
Să presupunem că la intrarea
amplificatorului AF din figura 2 se
aplică semnalul din figura 2a, care
reprezintă combinarea unui semnal
de 1 kHz cu unul de 20 kHz a cărui
amplitudine este cca 10% din ampli¬
tudinea semnalului de 1 kHz.
STATICE
DINAMICE
ARMONICE
INTERMODULAŢIE
ARMONICE
INTERMODULAŢIE
DE AMPLITUDINE
DE FAZA
Din cauza frecvenţei joase f t , sem¬
nalul de ieşire (fig. 2b) urmăreşte
semnalul de intrare cu o anumită
întîrziere A t datorată elementelor
circuitelor de corecţie, capacităţilor
parazite, vitezei de creştere reduse
o „transparenţă 11 insuficientă a com¬
ponentelor de înaltă frecvenţă.
Un criteriu de bază care caracteri¬
zează un amplificator AF îl
reprezintă natura şi valoarea distor¬
siunilor introduse în lanţul audio.
Distorsiunile unui amplificator AF
cu tranzistoare se pot clasifica pe
baza organigramei din figura 1.
Distorsiunile statice se datorează
neliniarităţii caracteristicilor funcţii¬
lor de transfer ale etajelor amplifica¬
torului AF.
Distorsiunile dinamice apar la
creşterea rapidă a semnalului apli¬
cat la intrarea amplificatorului AF şi
nişte valori critice dictate de viteza
de creştere a semnalului de ieşire al
amplificatorului (slew-rate).
în plus, dacă la intrarea amplifica¬
torului AF sînt prezente semnale de
altă frecvenţă (şi bineînţeles şi ar¬
monicile lor), sînt îndeplinite şi con¬
diţiile pentru apariţia distorsiunilor
de intermodulaţie în regim dinamic.
Trebuie subliniat faptul că toate
aceste distorsiuni sînt interdepen¬
dente.
Modul de apariţie şi metodele de
eliminare vor fi prezentate în cele ce
negativă scade şi distorsiunile cresc;
fenomenul este ilustrat în figura 3,
unde:
Ai = amplificarea în buclă deschisă;
Apare astfel o supramodulare a
etajului de intrare chiar în cazul
aplicării la intrare a unor semnale
audio inferioare tensiunii nominale
de intrare
In timpul supramodulării, eficienţa
reacţiei negative practic dispare
apar astfel distorsiuni care pot
atinge valori ridicate şi care se
manifestă printr-un sunet „metalic"
„dur".
Aceste- distorsiuni sînt cunoscute
sub denumirea de distorsiuni de
intermodulaţie de tranziţie (transient
intermodulation distortions —
T.I.D.).
Întîrzierea A t care apare datorită
reţelelor de corecţie echivalează cu
o intregrare a semnalelor de joasă şi
înaltă frecvenţă care apar astfel
atenuate.
Un parametru care caracterizează»
regimul tranzitoriu al unui amplifica¬
tor AF este viteza de creştere a
semnalului de ieşire (slew-rate).
Aceasta este dependentă de frec¬
venţa maximă a semnalului audio
amplificat şi de amplitudinea sa,
după formula:
V„ = 2t t ■ f„„n • U mu »
A,stfel, în cazul unui amplificator
care debitează 50 W pe o sarcină de
4 O, viteza de creştere necesară
redării nedistorsionate a unui sem¬
nal de 20 kHz este-
V„ „„„ = 2tt • f„,, - U, .. =
= 2 • 3,14 • 20 • 10 • 20 r 2,5 V/ms.
Practic, se consideră suficientă o
, viteză de , creştere de cca 10 V/ms.
Un alt factor care influenţează
sensibil performanţele unui amplifi-
- câtor AF este, evident, etajul final,
mai precis structura şi clasa sa de
funcţionare.
Dezavantajul etajului final prezen¬
tat în figura 1 constă în o asimetrie
pronunţată care'se manifestă prin
încărcarea cu sarcini diferite a tran-
zistoruiui T? în timpul semialternan-
ţelor pozitive şi negative. Această
asimetrie se poate micşora prin in-
■froducerea diodei Di.
Curentul de repaus (clasa de
funcţionare) .influenţează, de aseme-
nea, coeficientul de distorsiuni al
amplificatorului.
în figura 4 sînt prezentate caracte- :
risticiîe de amplitudine ale unui etaj
final în cazul a două regimuri de Iu- /
cru: AB cu curent mic de repaus
(25—50 mA) şi „Super A".
■ în regiunea de trecere prin zero a
semiaiternanţelor, amplificarea eta¬
jului scade sensibil şi coeficientul
de reacţie negativă se reduce; apar
astfel distorsiuni armonice şi de in¬
termodulaţie."
Regimul de lucru „SUPER A", ale
cărui caracteristici sînt prezentate în
figura 4, constituie o îmbinare reu¬
şită a. avantajelor claselor A şi B de
funcţionare, realizînd eliminarea dis¬
torsiunii de trecere (cross-over dis- ,
tortion) în condiţiile menţinerii unui
curent de repaus de valoare relativ
redusă.
După datele firmei J.V.C., în cazul
amplificatorului A—X77 sistemul
„Super A“ a permis micşorarea ordi¬
nului armonicilor unui semnal de
10 kHz pînă la 4—5, ceea ce a îm¬
bunătăţit sensibil calitatea audiţiei.
Din păcate, sistemul „Super A"
necesită .un circuit integrat speciali¬
zat, greu accesibil amatorilor.
Regimul de funcţionare care co¬
respunde cerinţelor HI-FI şi în ace¬
laşi timp .este accesibil este cel în
clasă AB, cu curent mare în repaus,
în acest caz etajul final lucrează în
clasă A pînă la un nivel corespunză¬
tor la —13 dB sub puterea nominală
şi peste acest nivel în clasă B. Dato¬
rită acestui fapt se îmbină calităţile
clasei A de funcţionare (distorsiuni
reduse) cu cele ale clasei B — ran¬
dament ridicat, putere mare eîc.
Curentul mare în repaus este indi¬
cat şi din alt punct de vedere. Astfel,
atunci cînd curentul de repaus este
redus, temperatura joncţiunilor tran-
zistoarelor (în lipsa semnalului) este
redusă; la creşterea semnalului, cu¬
rentul prin tranzistoare creşte şi si¬
multan creşte şi temperatura jonc¬
ţiunilor, creştere care conduce la
IVSIPÎCEA PERIAMUj
iBsrSad
Propun constructorilor amatori
realizarea unui aprinzător de aragaz
care are lâ bază un convertizor de
mică putere, alimentat de ia doua
baterii R6 (2x1,5 V). Dintre caracte
risticiîe tehnice ale aparatului men¬
ţionăm:
— tensiunea la ieşire .... io kV;
— frecvenţa impulsurilor . 10—20 Hi;
— tensiunea de alimentares V;
— curentul consumat _350 mA;
durata bateriilor.•••cca un an;
— 1 frecvenţa oscilatorului . .50—60 kHz.
— distanţa eclatorului.3 5—4 mm-
— greutatea (cu baterii) ..190 g.
Principiul de funcţionare
Primul etaj este un convertor ri¬
dicător de tensiune care furni-,
zează la ieşire (în gol) o tensiune
continuă de 285—295 V. Frecvenţa
•• bina 10 straturi avînd fiecare cîte
3,0 de spire de sîrmă CuEm de
0,1 mm.
Bobinajul se execută spiră lîngă
spira, cu izolaţie la fiecare strat. în¬
ceputul acestei bobine reprezintă
capătul „caid" şi se leagă la dioda
Dl. înfăşurarea de colector are 10
spire CuEm, 0,3 mm, bobinate cu
paş forţat, astfel încît să acopere în¬
treaga lăţime a secundarului (cca
12 mm). între spirele acesteia se
bobinează înfăşurarea de bază, care
Datorită bobinelor cu circuit mag¬
netic deschis, cutia va fi realizată
din masă plastică sau alt material
electroizolant şi nu din metal.
Dacă montajul este simplu, în
schimb realizarea bobinei de induc¬
ţie necesită o anumită doză de răb¬
dare. lată modul de realizare a aces¬
tei bobine. Pe un tub de plastic lung
de 40 mm, cu diametrul interior de
6 mm şi diametrul exterior de
7 mm, se vor bobina 4 400 de spire
de sîrmă CuEm 0,08 mm (cu izolaţie
PRIMAR W Sp. 0,55
de ■ lucru a oscilatorului este cu¬
prinsă între 50 şi 60 kHz.
La închiderea circuitului de ali¬
mentare, această tensiune „începe"
să încarce condensatorul C3 şi si¬
multan condensatorul C2 prin rezis¬
tenţa R2. Cînd tensiunea ajunge la
aproximativ 120 V, lampa cu neon
se amorsează şi condensatorul C2
se descarcă pe poarta tiristoruiui.
Acesta se deschide şi provoacă des¬
cărcarea bruscă a condensatorului
C3 în primarul bobinei de inducţie. •
în secundar rezultă un impuls de
cca 10 000 V. Apoi ciclul se repetă
cu o frecvenţă de 10—20 impulsuri
pe secundă.
Modul de realizare
Se recomandă ca bobina oscilato¬
rului să fie realizată pe o ferită de
tip „oală". în acest caz montajul
poate fi alimentat la o singură bate¬
rie de 1,5 V.
Deoarece o astfel de piesă este .
uneori mai dificil de procurat, am
realizat o bobină cu circuit magnetic
deschis (cu rezultate evident mai
modeste).
Miezul este format dintr-un seg¬
ment lung de 17 mm luat de la o
antenă de ferită standard cu diame¬
trul de 10 mm. F*e acest miez se vor
apariţia unui semnal în curent conti¬
nuu care poate modifica punctele
de funcţionare ale - tranzistoarelor
din celelalte etaje prin intermediul
buclei de reacţie negativă. Aceste
modificări ale punctelor de funcţio¬
nare pot genera distorsiuni de inter¬
modulaţie.
Dezavantajul regimului de lucru în
clasa AB cu curent mare în repaus
SECUNDAR
1(400 Sp. 0*08
Miez ferită
are 3 spire din acelaşi tip de sîrmă.
Dacă montajul «nu oscilează, se vor
inversa capetele acestei înfăşurări.
Lampa cu neon este asemănă¬
toare cu acelea care sînt folosite ca
indicator în biitz-uriie fotografice. în
magazinele de produse electroteh¬
nice se găsesc aşa-numitele „lămpi
de noapte", în interiorul cărora se
află două astfel de lămpi cu neon.
Montajul nu ridică probleme de
reglaj. Valoarea exactă a rezistenţei
R1 se determină experimental, ea
depinzînd de factorul de amplificare
al tranzistorului BD136. De,valoarea
rezistenţei R2 depinde frecvenţa im¬
pulsurilor.
De remarcat făptui că, pe măsură
ce bateriile se uzează şi tensiunea
lor scade, tensiunea la ieşire rămîne
tot de 10 000 V, dar frecvenţa im¬
pulsurilor se reduce, întrucît con¬
densatoarele C2 şi C3 au nevoie de
un timp mai lung pentru a se în¬
cărca.
Unui din modurile posibile de rea¬
lizare este indicat în imaginile alătu¬
rate.
(150 4- 250 mA) constă într-un ran¬
dament mai redus cu cca 5 4- 10%
faţă de clasa AB cu curent redus în
repaus (25 -4 50 mA).
Din cele expuse mai sus se pot
trage următoarele concluzii;
1. banda medie a amplificatorului
AF în buclă deschisă (fără reacţie
negativă) să depăşească 20 kHz;
prin aceasta se asigură o valoare
La distanţa de 5 mm de margine
se practică un orificiu ' prin care se
scoate în, interiorul tubului începutul
bobinei secundare. Acesta va fi ca¬
pătul „cald" şi se va scoate în exte¬
rior cu ajutorul conductorului cen¬
tral (împreună cu izolaţia de polisti-
ren respectivă) luat de la un cablu
coaxial TV căruia i s-a îndepărtat
ecranul.
Fiecare strat are cîte 300 de spire,
bobinate spiră lîngă spiră, lăsîn-
du-se liber cîte 5 mm la fiecare ca¬
păt. între rînduri se va izola cu hîrtie
de condensator cu lăţimea tot de.
40 mm. “'Primarul are 44 de spire
CuEm 0,55. în interior se introduce
un miez de ferită cu diametrul de
6 mm şi lungimea de 30 mm.
Ambele bobine se vor impregna la
capete cu stirocol pentru a le pro¬
teja împotriva umezelii.
O dată realizat, acest montaj va
avea. un timp de funcţionare nelimi¬
tat şi va aduce servicii tuturor mem¬
brilor familiei.
constantă a coeficientului de reacţie
negativă în bandă audio;
2. distorsiunile armonice ale am¬
plificatorului fără reacţie negativ-ă sa
nu depăşească 0,5%; prin aplicarea
unei reacţii negative de 20—30 dB
(10 4- 30 ori), acestea pot fi reduse .
sub 0,05 4- 0,02%.
TEHNIUM 6/1987
Un. televizor bun, lucrînd la para¬
metrii maximi, are nevoie la intrarea
de antenă de un semnal de cel puţin
200 ^V/75 n, condiţie, ca imaginea să
nu fie zgomotoasă. în mod practic,
receptoarele de televiziune din ex¬
ploatare sînt uzate în proporţie de
pînă la 50%, aşa încît semnalul ne¬
cesar la intrare trebuie să fie mai
mare de 200 mV. Din aceste motive
apare necesitatea folosirii amplifica¬
toarelor de antenă, ele urmînd a fi
instalate chiar lingă antenă. Astfel
se măreşte raportul semnal-zgomot,
îmbunătăţindu-se calitatea imaginii
la recepţie.
Utilizarea amplificatoarelor indivi¬
duale de antenă este o soluţie nece¬
sară acolo unde semnalul de televi¬
ziune este slab, la distanţe mari de
emiţător şi în condiţii de relief acci¬
dentat. Se poate afirma cu siguranţă
că un bun amplificator de-antenă,
montat imediat lîngă antenă si foio-
. sit cu cablu coaxial de coborîre,
permite recepţionarea emisiunilor
naţionale de televiziune în orice loc
din ţară.
In continuare voi prezenta con¬
strucţia şi reglarea unor amplifica¬
toare individuale de antenă, accesi-
bile oricărui radioamator.
1. AMPLIFICATOARE DE
ANTENĂ CU TRANZISTOARE
MGS-FET
Folosirea tran-zistoarelor
MOS-FET permite construirea unor
amplificatoare de antenă cu perfor¬
Sng. ALEXANDRU OPREA
manţe deosebite şi relativ ieftine.
< Tranzistoârele FET prezintă carac¬
teristici care le apropie de
performanţele tuburilor electronice.
Astfel, au impedanţă mare de intrare
şi sînt mult mai liniare decît tranzis-
toarele bipolare. Pentru utilizarea la
frecvenţe mari s-au realizat traozis-
toare MOS—FET speciale cu zgo¬
mot redus şi pantă mare în domeni¬
ile FIF şi UIF.
Amplificatorul FIF este realizat cu
tranzistorul MOS-FET cu două porţi
BF961 într-un. montaj cu sursa la
masă (fig. 1)..
i-i. L 2 sînt bobine din CuEm — 5
spire bobinate în aer cu 0 interior =
5 mm; conductor cu 0 = 0,8 mrrr
priză ia 2,5 spire.
Semnalul.FIF dorit a fi recepţionat
este selectat cu circuitul de intrare
U C, şi apoi apiicat la poarta G, a
tranzistorului. Amplificarea etajului
este dată (controlată) de potenţialul
grilei G 2 faţă de masă. în cazul de
raţă s-a ales o valoare de aproxima-
tiv +2 y, suficientă pentru a asigura
u-n cîştig superior valorii de 22 dB
(22 + 25 dB). Semnalui amplificat
este preluat de circuitul de sarcină
acordat-L a , C 2 şi apiicat prin inter¬
mediu! condensatorului C 5 la borna
de antenă a televizorului.
Amplificatorul UIF are o schemă
şi funcţionare asemănătoare, cu de¬
osebirea că în locul bobinelor L,, L 2
vom avea două „iinii“ notate, res¬
pectiv, tot cu L,, L 2 , iar tranzistorul
va fi BF960 (fig. 2).
Li, L 2 sînt linii din CuEm 0
1,5 mm, de lungime I = 20 mm.
Pentru a permite o asamblare si
depanare uşoare, dar şi din conside¬
rente de funcţionare, montajele se
realizează în aer.
Vom începe prin realizarea carca¬
sei. Se poate folosi în acest scop
tablă cositorită de 0,5—1 mm (de ia
tăvile de copt din comerţ) sau dubiu
placat din cupru de grosimea <
1 mm. Carcasa are dimensiuni co¬
mune pentru ambele amplificatoare
(FIF şi UIF). Cu ajuto'rui unui foar¬
fece de tăiat tablă şi al unei maşini
de găurit vom realiza următoarele
repere:
^ a ) capaceie cutiei, conform figurii
b) trei pereţi transversali, conform
figurii 4;
c) doi pereţi longitudinali, con¬
form figurii 5.
Carcasa (cutia) va fi asamblată
prin lipirea pereţilor pe capacul gău¬
rit, ca în figura 6.
Lipirea componentelor va începe
cu cea a condensatoarelor trimer C t
şi C 2 montate în aşa fel încît şurubul
de reglaj să iasă în afara carcasei
(fig-. 7).
Picioruşele 1 şi 3 se îndepărtează
pînă ating pereţii carcasei si se fi¬
xează. de aceasta prin lipire.
Celelalte componente vor fi lipite
ca în figura 8 pentru amplificatorul
FIF şi ca în figura 9 pentru amplifi¬
catorul UIF.
Conectarea mufelor de intpare
(mufă mamă + coaxial) si de ieşire
(mufă tată + coaxial) se va face prin
lipire, avînd grijă ca tresa cablului
să se pună în patru puncte la car¬
casă (masa^ amplificatorului). în
acest fel realizăm un contact elec¬
tric bun, dar şi o rigidizare cores¬
punzătoare a ansambiufui.
Urmează lipirea firelor de alimen¬
tare: cel de plus ia condensatorul de
trecere Ce, iar cel de minus ia capa¬
cul ampîificatoruiui în imediată
apropiere de condensatorul de tre¬
cere. Se recomandă ca aceste fire
să fie cît mai flexibile pentru a per¬
mite o manipulare uşoară în exploa¬
tare.
Intrare
__ !
■ţp
; J
]!£
i
jr .
J 5 - 1
7
!
1
15 _
40
tz—-a
4 jl
_j
ir
_j
ţT' J
£=? 1
10
După verificarea poziţionării p,
seior conform figurilor 8 şi 9 şi a Va
lorilor pieselor conform figurilor îl
2. se trece la măsurarea regimuf
de lucru în curent continuu. Cu ţin
vojtmetru de curent continuu se a
măsura faţă de masă tensiunea 9
poarta G 2 a tranzistorului. O valoajf
în jur de + 2 V este cea corespunzi
toare. Se măsoară apoi consumi
amplificatorului, care trebuie sâ fi
aproximativ 10 mA pentru cel FIFI
5-i- 10 mA pentru cel UIF. T
După verificarea în curent cofiff
nuu se trece la reglarea amplificat»
rului. Procedura este următoarea:!
a) se introduce fişa antenei la ini
trarea amplificatorului, iar fişa arlr
plificatorului la borna de 75 H ateii
vizorului; 1-
b) se alimentează conform schefi
mei electrice; W
c) cu ajutorul unei şurubelniţe nli
magnetice se reglează trimerele în!
ordinea C,, C 2 pînă la obţinerea
imaginii optime şi a sunetului ma-l
xim pe canalul care ne interesează»
RECOMANDĂRI SPECIALE
Atenţie la calitatea condensatoa-I
relor trimer: prin folosirea unor tri-|
mere necorespunzătoare (ca frec-:
venţă sau cu pierderi mari) compro-^
mitem de la început reuşita con-;
strucţiei.
Pentru montajul din figura 8, după:
reglarea sus menţionată vom scurt¬
circuita cu şurubelniţa ultimele spire
dinspre masă ale bobinei L,. Dacă
se observă o îmbunătăţire a calităţii
imaginii, le vom apropia si lipi cu
cositor: refacem reglajul.
La montarea tranzistorului îndoiţi
60
Ti 24
£752?
i6r25/>F
Intrare
2. AMPLIFICATOARE DE AN¬
TENĂ CU TRANZ1STOARE BIPO¬
LARE
Celor care mai preferă încă tran-
zistoarele bipolare în acest domeniu
le prezint pe scurt un amplificator
ce are un zgomot mai mare decît
cele anterioare (dezavantaj), dar un
cîştig mai mare (putînd atinge
28 dB — avantaj).
Figura 10 prezintă schema elec¬
trică a acestui amplificator. Pentru
domeniul FIF circuitul de intrare va
avea configuraţia din figura 11, iar
. circuitul de sarcină acordat con¬
figuraţia din figura 12.
Bobinele sînt identice cu cele din
figura 1.
Pentru domeniul UIF circuitul de
6 ~ 25 />F
r.
rclrcusjde
sarcina
acordat
Intrare
mp?
BF180
2/7/>F
BF.Y
1 !
S
Circuit
90
Jf)!
I
l
Intrare
nv 1
!
I ![
1 2.2KI
InF Ieşire
^2» ' ■
v F
{ 2,2 spire CuEm $>0,5
I în aer, 0j n j = 3mm
6 spire
CuEm $ 0,5
In aer,
Ikj
U 2 ‘ 2K 0 ŢlnF^^ mm
6-25pF
/I
I
L idem fig.2
flnFl
InFj i i
terminalul G 2 înspre capacul carca¬
sei (vezi figurile 8 şi 9). în acest fel
•putem lipi mai comod grupul R., C 3 .
Rezistoarele folosite vor fi numai
eu peliculă de carbon ia puterea de
0,25 sau 0,5 W.
în fina' se lipeşte capacul al doi¬
lea şi se retuşează reglajul, îpcercîn-
du-se obţinerea unei imagini de
bună calitate concomitent cu un su¬
net optim.
OBSERVAŢIE. Modificînd cores¬
punzător circuitele oscilante (sau
foiosindu-le chiar pe cele indicate),
amplificatoarele pot fi folosite cu re¬
zultate excelente şi în banda de ul¬
trascurte radio (65 -f 73 MHz, 88 -f
104 MHz) sau în benzile de ultra¬
scurte ale radioamatorilor.
intrare va arăta conform figurii 13,
iar circuitul de sarcină acordat con¬
form figurii 14.
Celor care au înţeles construcţia
carcasei din figura 6 ie va fi uşor să
proiecteze în funcţie de stilul pro¬
priu de lucru (mai‘„aerisit" sau mai
„înghesuit") o carcasă pentru ampli¬
ficatorul din figura 10. Trebuie doar
amintit că în acest caz vom avea trei
compartimente ale carcasei în care
componentele vor fi aşezate con¬
form schemei din figura 10.
Trebuie şti ut că tranzistorul
BFY90 dictează calitatea (cîştigul)
acestui amplificator. Rezultate exce¬
lente dă cel de fabricaţie SGS sau
TFK. »
Pentru a micşora zgomotul, în do¬
meniul FIF şi în prima parte a dome¬
niului UIF putem folosi în locul tran¬
zistorului BF180 un tranzistor BF200
selecţionat.
Dacă se aleg cu grijă piesele şi se
respectă întocmai indicaţiile date,
montajele funcţionează de la prima
încercare, oferind o satisfacţie de¬
plină.
BIBLIOGRAFIE
1. Colecţia revistei. „Tehnium"
2. A. Gămulescu — Construcţii de.
amplificatoare tranzistorizate pentru
antene de televiziune, Ed. Tehnică,
1974
3. fvi. Băşoiu, C. Costache — 20
scheme electronice pentru amatori,
Ed. Tehnică, 1979.
Dacă se doreşte o calitate mai
bună a imaginii la televizoarele cu
C.i. trebuie să se bobineze un se¬
cundar suplimentar pentru filament,
pe transformatorul TR702 (fig. 1).
Operaţiile sînt următoarele:
— se scoate transformatorul
TR702 de pe placa cu circuit impri¬
mat (este prins în 12 puncte şi un
şurub);
— se bobinează peste înfăşurarea
7—8 o înfăşurare pentru filament, de
6,5 spire cu 0 0,4; acest bobinaj se
execută în aer, susţinut de 6 basto-
naşe subţiri de 2 -f 2,5 mm din ma¬
terial izolant (nu are importanţă sen¬
sul înfăşurării);
— se scoate rezistenţa R709, fiind
înlocuită cu un ştrap; lîngă transfor¬
matorul TR702 se montează, pe un
suport înalt de cca 40 mm o plăcuţă
care susţine firele pentru filament şi
rezistenţa R709.
Se obţine o capacitate faţă de
masă de cca 5—6 pF, care asigură
o calitate bună a imaginii.
TRANZIST 0 ARE
Typ
^DS(mex)
V
ÎD(max)
A
^DSon(max)
Q
^D(max)
w
^thJC(max)
K/W
9f»(typ)
S
BUZ17
50
32
0,04
83,3
1,5
12.
BUZ18
50
37
0,03
83,3
1,5
12
BUZ27
100
26
0,06
83,3
1,5
10
BUZ28
18
0,10
70
1,78
8
BUZ38
200
18
0,12
83,3
1,5
7,5
BUZ67
400
9,6
0,40
83,3
1,5
4,5
BUZ48
500
7,8
0,60
83,3
1,5
4,0
BUZ48A
6,8
0,80
83,3
1,5
4,0
BUZ88
800
4,3
2,00
83,3
1,5
3,0
BUZ8&A
5,0
1,50
83,3
1,5
3,0 j
B UZ 57 A
1000
2,5
5,00
70,0
U8
1,5 1
BUZ58
4,3
2,00
83,3
1,5
2,0
BUZ58A
3,7
2,60
83,3
1,5
2,0
TEHNIUM 6/1987
II
m
Ing. IULIUS sijLI -YOa |S
Interfaţa dintre microcalculatorul L/B881 (descris
m numerele anterioare ale revistei) şi telexul electro¬
mecanic tip T51 (R.D.G.) permite realizarea unor im¬
primante „ad-hoc“, care, deşi tipăresc cu doar 50
bauds şi numai cu setul de caractere standard pen¬
tru codul Baudot, oferă o soluţie ieftină (doar... gălă¬
gioasă!) pentru realizarea unui „nardcopy", care scu¬
teşte de munca, uneori chinuitoare, a copiatului da¬
telor (...manual!) de pe ecranul videodisplay-ului
Schema hardware a interfeţei este extrem de sim¬
pla; optocuplorul (810) realizează izolarea electrică
intre nivelul TTL de la L/B881 şi vîrfurile de tensiune
(„spiks ) care apar pe electromagnetul receptor de
pe T51 -{optocuplorul poate fi înlocuit cu un LED si
un fototranzistor, montate faţă în faţă într-un tub
opac din masă plastică). Curentul minimal l n care
trebuie sa treacă prin LED-ul optocuplorului, pentru
o comutare optimă, se ajustează printr-o valoare co-
| r a S TxD Za (USART) reZISt0rUlUi R ^ i6Şirea buzeru,ui de
Tranzistorul T 3 este de comutaţie, de înaltă ten-
!' u _ n ®' r ?[ ea TC ? S6 < mnal către electromagnetul re¬
ceptor de a T51 se face cu un conductor bifilar tor-
sadat cu lungimea maximă de 25 m, ceea ce face
posibila amplasarea telexului într-un garaj sau boxă
m subsol. Pornirea şi oprirea telexului se pot face
prin telecomandă, tip AUTO start (v. HANDBOOK
RTTY), cu TRIAC etc.
Interfaţa software realizează conversia de cod AS-
m o Ar£r U ^ OT ’ conversia paralel-serie, programarea
U ^ AR I’wJHi (8251), a vitezei în bauds, setarea vecto¬
rului OVECT etc.
Programul în cod obiect se încarcă manual de la
adresa 0F000h şi pînă la 0F0BFh.
Lansarea programului se face cu comanda GF4
00; va apărea menu-ul de operare care oferă detali¬
ile de utilizare.
ni"i? rec * | t uc *' nea ' nc ăfcării manuale în memoria
RAM se poate stabili fie verificînd octet cu octet (ex¬
trem de laborios!), fie utilizînd un program de adu¬
nare a octeţilor pe blocuri de 256 de octeţi
Cei 32 de octeţi ai programului de verificare se în¬
carcă tot manual, de la adresa 0E000h în sus
Adresa de start a blocului verificat se află depusă în
INTEL (LSB, MSB) la adresele 0E001h si 0
E002h; pentru blocul 0 are valoarea 00, F0 pentru
blocul 1 va fi 00, FI etc. H
Blcfc tabelate valorile sumei de verificare pe blocuri:
0 (0F000h — 0F0FFh) EE
1 (0F100h — 0F1FFh) 31
2 (0F200h — 0F2FFh) Bl
3 (0F300h — 0F3FFh) 82
4 (0F400h — 0F4FFh) 26
TXD , ,
USART \ r
L/B 881 N
f 000 23 45 oa 41 20 53 49 55 o d 44 52 4a 4« 46 43 4b
fQIO 54 5 a 4 c 57 48 59 50 51 4 f 42 47 Td 4d 58 56 7T
f 020 2a 33 oa 2d 20 27 38 37 0d 40 34 3b 2c 5b 3a 28
f °30 35 2b 29 32 7 f 36 30 31 39 3f ?S 00 2e 2f 3d 7f
f 040 d 5 e 5 11 00 f0 21 ag f 3 fe 1b c 2 52 fo 36 20 03
f050 60 fo fe 1f c2 5= fo 36 00 03 60 fo 86 5f la 67
f060 el d 1 c 9 d 5 e 5 21 3 f f 0 be ca 72 fo 2d f2 66 fo
f 070 2e 04 55 21 aa f3 3e 20 a2 c a e5 fo aş c a 90 fo
f080 3e 1b 03 8b f0 b6 fa 90 fo f6 ff 77 Şf cd 97 fo
f °90 5 a c<s 97 f0 el dl 09 db 31 eş 01 ca 97 fo 7b d3
foao 30 C9 cd 9e ol cd ac ol 21 de fo je fe 00 ca bg
fObO fo cd cd oi 23 C3 ab fo 21 00 fa 22 33 ff 3e ol
fOco 32 Ob ff cd ac f3 cd db ol fe 73 ca do f2 fe 74
fOdO ca e2 f2 fe I3 cadf f2 cd 3c 00 03 bg fo oa oa
foeo oa 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 54 2e 35 31 2e
fOfO 30 20 20 69 6e 20 20 42 20 41 20 55 20 44 20 4f
flOO 2 0 54 Oa cd 20 20 20 20 50 72 6 f 67 72 61 6d 20
f 110 70 65 6e 74 72 75 20 22 68 61 72 64 63 6f 70 79
f120 22 20 63 75 20 75 6 e 20 54 45 4c 45 58 2e 2e 2e
f 130 Oa oa od 20 20 31 2e 53 65 6c 65 63 74 61 74 69
fl40 20 76 69 74 6 5 7 a 61 20 70 74 72 3 a 20 2a 20 35
f 150 3 0 2 0 42 6 4 73 2 0 2 a 20 63 69 66 72 61 20 35 0d
f160 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20
fi 70 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 2a 20 34 35 20 42
fi80 64 73 20 2a 20 63 69 66 72 61 20 34 Oa od 20 20
f 190 32 2e 44 75 70 61 20 61 66 69 73 61 72 6 5 61 20
RaO 76 69 74 65 7 a 65 69 20 70 65 20 64 69 73 70 6c
f 1b0 61 79 2c 20 6f 70 74 6 1 74 6 9 Od 20 20 20 20 70
f ic 0 6 5 6e 74 72 75 20 76 61 72 69 61 6e 74 61 20 64
f 1d0 65 20 6c 75 63 72 75 3 a oa Od 20 20 20 20 20 20
fleo 20 2a 20 53 79 73 20 56 31 2e 36 20 28 4f 56 45
flfO 4 3 54 2 0 73 61 75 20 50 29 20 2a 20 6c 69 74 65
f200 72 61 20 20 73 Od 20 20 20 20 20 20 20 2a 20 54
f210 35 31 2e 31 20 28 49 4e 44 45 50 45 4e 44 45 4e
810
(opto)
n
Tr.sonerie
. . 220V/8V-0.5W
1,5kii
-3—W-
LED2 ■
\ferde05mm
TEHNIUM 6/1987
f 220 54 2 9 2 0 2 0 2 0 2 0 2 a 20 6c 69 74 65 72 6 1 20 20
f 230 74 0d 20 20 20 20 20 20 20 2a 20 20 4? 55 54 3<S
f240 20 63 74 6c 2f 73 20 20 2a 20 4f 55 54 2 0 54 35
f250 31 yi 20 6f 72 69 63 65 20 43 48 41 00 20 41 64
f 260 72 65 73 61 20 64 65 20 53 54 41 52 54 20 70 74
f 270 72 2 0 7a 6f 6« 61 20 64 65 20 74 69 70 61 72 69
f 280 74 3f 26 68 65 78 29 00 20 20 20 20 20 20 20 20
f290 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20
f2ao 20 20 20 20 ao di, bş bl ae bl ao ao of ce ao 00
f2bo 20 76 20 69 20 74 20 65 20 7a 20 61 20 20 54 35
f2c0 31 2e 31 2e 2e 2e ge 6c 61 20 67 61 72 61 6a 00
Blocul care dă la sumare un rezultat diferit de cel
tabelat conţine cel puţin o eroare'
Ansamblul interfeţei L/B881 cu T510 poate fi utili¬
zat pentru tipărirea conţinutului memoriilor în hexa
(vezi exemplul codului obiect T510), a textelor edi-
tate cu editorul — cu comanda P, a altor texte de¬
puse m diferite zone de memorie, a tabelelor cu sim¬
boluri rezultate după o asamblare cu comanda AP
oAc£°^ te f -' utl,lzat ca 0 extensie a interpretorului
RAun , V2 -' IS) ’ fiind a P elabil cu comanda
pAUD urmata de prima cifră semnificativă a vitezei
mjoauds (BAUD 5), revenirea la normal cu BAUD 0
•,^T? p, ^ de A utilizare pentru t'Părirea datelor or-
tLÎfi 6 1 ? f OSCAR 10 este concludent pentru utili¬
tatea „hardcopy“-ului!
f20O 21 al cd 48 00 21 52 cd
f2eo be jb cd ac ol cd ge 01 cd 45
f2f0 00 21 00 f8 22 33 ff 3© Ol 32
f 300 01 cd 70 01 05 c2 fe f2 3e 3b
f3l0 cd be 00 22 eo f2 21 88 f2 cd
f320 ab f3 cd be fj, cd 7 c f3 cd 7c
f 330 f 2 1 * cd 39 f3 23 C3 31 f3 fe
^340 02 cd d 3 00 fe od cc 7c f3 fe
P350 fo C9 cd 1b 02 cd 53 fo 09 e5 d
^360 7 ® e 6 20 ca 76 f4 c 3 69 f3 21
80 03 cd d b ol ff
00 21 5^ f 2 cd 48
Ob ff 06 04 cd db
cd 70 01 11 00 f 8
48 00 cd 9e ol 3a
f3 01 00 00 2a eo
00 ca 69 f3 cd ib
09 cc a3 f3 cd 63
5 c 5 f 5 21 1b ff
Fiz. DRAQOŞ FALIE
Programul calculează factorul de zgomot global al
unui lanţ de dispozitive conectate în cascadă dacă se
introduc factorii de zgomot şi amplificările fiecărui
dispozitiv in parte, exprimate în decibeli
Factorul de zgomot global al unui lanţ de dispozi¬
tive conectate în serie este dat de formula lui Frus-
Factorii de zgomot din relaţia de mai sus si
amplificările sint exprimaţi în rapoarte simple şi nu în
decibeli.
Pentru a calcula factorul de zgomot global trebuie
mai intn să transformăm din decibeli în rapoarte
simple factorii de zgomot şi amplificarea tuturor
dispozitivelor, din lanţ folosind relaţiile:
f370 db oi cd db ol cd 7 J 00 cd ac oi ff 1© 02 cd 97
f380 fO le 08 cd 97 fo cd cb oi cd 59 f 3 04 3 e le be
f390 cc 96 f 3 3 e 00 c 9 ol 05 00 cd 7 c f 3 od 02 99 f 3
f 3a0 06 00 C 9 cd c 6 01 30 20 C 9 21 1 b 35 21 ca f 4 cd
f3 b 0 48 00 21 00 f 8 22 33 ff cd db oi 32 ab f 3 fe 34
f3c0 c a d 8 f3 fe 35 c a e 2 f 3 fe 36 c a ec f 3 fe 370 a
f 3 d 0 f 6 f3 cd 3 c 00 c 3 ac f 3 11 09 19 21 Oa f 4 cd 03
f3 e 0 f4 c 9 11 19 17 21 ia f 4 cd 03 f 4 c 9 11 32 14 21
f3f0 2a f 4 cd 03 f 4 C9 11 46 11 21 3 a ^4 cd 03 f 4 C9
f 400 cd a2 fO cd 5a f4 cd 65 U 09 20 20 20 20 34 35
f 410 20 42 61 75 64 73 2e 2e 2 .e 00 20 20 20 20 35 30
Fj = 10< F i 7l °) şi G| = 1 o(G’i/io) ţ 2 )
unde F, şi G, sînt factorul de zgomot şi amplificarea
dispozitivului i din lanţ, exprimaţi în decibeli
După ce înlocuim toţi factorii F, şi G, în relaţia (1),
calculăm factorul de zgomot-global F, pe care în mod
uzual îl exprimăm în decibeli: F= 10 logF
total pentru şase dispozitive conectate în cascadă
Pentru fiecare dispozitiv trebuie introduşi factorul de
zgomot F şi amplificarea G exprimaţi’ în decibeli
După ce s-au introdus cele şase cupluri de valori se
afişeaza factorul de zgomot şi amplificarea globală
exprimaţi tot în decibeli.
Dacă în lanţ sînt mai puţine dispozitive, atunci
pentru dispozitivele lipsă se introduc F=0 si G=0
Daca aveţi un lanţ format din mai mult de sase
dispozitive, atunci continuaţi pe rîndul următor intro¬
du 01 ™ 1 ca primă valoare a lui F şi G valorile afişate
anterior in coloana TOTAL şi continuînd cu datele
celorlalte dispozitive.
_ Valorile dispozitivelor şi rezultatele sînt tipărite
mtr-un tablou pentru a se compara uşor diferitele
situaţii.
f420 20 42 61 75 64 73 2e 2e 2e 00 20 20 20 20 36 30
f 430 20 42 61 75 64 73 2e 2e 2e 00 20 20 20 20 3 7 35
f 440 20 42 61 75 64 73 2 e 2 e 2e 00 20 20 20 20 53 20
f 450 54 2 0 4f 20 50 20 2e 2e 2e 00 7e od 70 01 fe 00
f460 0 8 23 03 5a f4 eb cd 72 03 je 40 «3 31 je 82 <*3
*470 31 3 e 27 d 3 31 C9 fi ci dl el cg 20 20 53 20 46
f480 20 49 20 52 20 53 20 4 9 2 0 54 20 2e 2e 2e 6f 75
f490 74 20 63 75 20 6f 72 69 63 65 20 .43 48 41 20 21
f 4»0 00 20 73 20 65 20 74 20 61 20 74 2 0 20 4 f 56 45
f4bo 43 54 2 0 2 1 2e 2e 2® 6f 75 74 20 63 75 20 6f 72
f4c0 69 63 65 20 43 48 41 20 21 00 20 76 20 69 20 74
f4<J0 20 65 20 7a 20 61 20 20 54 35 31 2e 31 2e 2e 2e
f4®0 2e 6c 61 20 67 61 72 61 6a 20 20 20 20 20 20 20
f4f0 2 0 20 2 0 2 0 2 0 62 79 2 0 79 6f 32 69 73 00 21 00
f50® 06 13 70 23 70 fe fş c2 03 f5 ff 00 00 00 00
eOOO 21 00 fO 16 00 7® 82 57 7d fe ff ca 12 eo 23 03
eoto 05 eo cd ac ol 3® 3 d cd cd 01 7a cd 38 02 ff ff
TEHNIUM 6/1987
3® EPS-r 1 5 2 ? 1 TO 1:76 STEP 24-
ii NEXT i' l: DRHU £SS ' 0
:§ POR- i=S0 TO 24-0 STEP 32
•0 PLOT i j 0; DRflLi 0,175
■0 NEXT i
'§ TO 25 STEP 4
: ® PRINŢ TRB i ; i /4; '
0 NEXT i
0 PRINŢ ■” TOTRL"
0 FOR isl TO 7
0 PRINŢ •'"F" ' “G”
0 NEXT i
0 C'IN f ( 6 ) : DIM g ( 6 )
0 FOR isl TO 7
0 LE7 g =0
0 FOR jsl TO 6
0 IN PUT "Fs" ; f U) j)
0 LET g =g +g (j)
0 PRINŢ RT 3*i- 1 ,4*j~l; f (j)
0 PRINŢ flT 3*i .< 4* j -1; g ( j )
0 LET M j î = 101 C f ( j ) / 10 } *
©' LET 9 ( j ) = 10T C g ( j ) / 10 )
0 .NEXT j
0 LET f s f (1 j + C f (2) -1 ) /q Ci) + i j
- li /Q (3) /g (13 + £ f i;4 3 -13 ,--q ( 1 ) ,-c
/g (33 + ( f (53 -13 /g (13 /g (23 /q (33
•t3 + ( f (63 -li /g (13 /g (23 /q (33 /g i
g (53
5 LET f=l©*LN f/LN 10
3 PRINŢ RT 3*i-l,28;INT (10 + f
1 /10
3 PRINŢ RT 3*i,28.;g
3 NEXT i
(CONTINUARE ÎN PAG. 21)
imiTcii
Dr. Iog 0 TRA1AW CANŢĂ
Elementele componente ale car¬
buratorului sînt date în figura 7, ve¬
dere laterală în care: 1 — buşon de
vizitare a sitei filtrante; 2 — racord
conductă alimentare cu benzină de
la pompă; 3 — racord conductă re¬
tur la rezervorul de benzină; 4 — că-
păcele de sigilare; 5, 6 — pîrghie de
acţionare ax treapta a ! i-a; 7 —
DASH-POT (dispozitiv de amorti¬
zare a închiderii clapetei treptei I); 8
— etoufîoir (supapă electromagne¬
tică de închidere a aiimentării circu¬
itului de mers în gol, la „tăierea"
contactului motor); în figura 8 — ve- .
dere laterală în care: 1 — 'şurub de
reglaj ai mersului încet în g'o! la CO
constant (ralanti); 2 — buşon de vi¬
zitare al sitei filtrante; 3 — şurub re-,
glaj progresiune. (by-pass), sigilat de
întreprinderea nr. 2 Braşov; 4 — su¬
papă eieciromagnetică (etouffoir); 5
— şurub de dozaj pentru mersul în
gol, cu capişoane de sigilare (negru
— întreprinderea nr. 2 Braşov; roşu
— Service); 6 — capişon de sigilare;
7 — dispozitiv DASH-POT; în figura
3 — vedere de sus, în care: 1 — ji-
cior ralanti treapta !; 2 — puţul trep¬
tei i; 3 — jicior îmbogăţitor; 4 — ji-
c!or de CO constant; 5 — jicior eco-
nostat; 6 — jicior de progresiune
by-pass treapta a Il-a; 7 ----- capişon
de inviolabilitate ai şuruburilor de
reglare a deschiderii clapetelor; 8 —
puţul treptei a li-a; S — puţul pom¬
pei (supapa de aspiraţie; supapa de
refulare).
Se menţionează că lipsa acestor
sigilii poate conduce la scoaterea
carburatorului din garanţie. Toto¬
dată se recomandă ca să se evite pe
cit posibil demontarea ansamblului
carburator de pe colectorul ds ad-
misiune, cu ocazia diagnosticării de¬
fectelor manifestate de motor în
timpul funcţionării. De asemenea
este indicat ca reglajele carburato¬
rului să se facă cu carburatorul
montat pe motor.
Dacă se demontează carburatorul,
după efectuarea lucrărilor de întreţi¬
nere şi reparaţii, este necesar ca ia
remontarea pe motor să se cureţe şi
să se verifice plâneitatea suprafeţe¬
lor flanşei carburatorului, garniturii
termoizolante şi flanşei colectorului
de admisiune şi să se aplice soluţia
de etanşare recomandată de con¬
structor. In caz contrar, motorul va
avea o funcţionare instabilă, carbu¬
ratorul „trăgînd aer fals".
Reglajele carburatoarelor pe mo¬
tor. In timpul rodajului motorului,
reglajul iniţial al mersului încet în
gol este efectuat de către uzina con¬
structoare Oltcit, la ieşirea de pe
banda de montaj şi la probele de ru¬
lare pe pistă a autoturismului. Re¬
glajul se efectuează cu ajutorul şu¬
rubului 1 de asigurare a conţinutului
de CO constant, montat pe capacul
carburatorului şi al şurubului de do¬
zaj 5, montat în flanşa corpului car¬
buratorului în dreptul camerei de
amestec a primei trepte (fig. 8). La
efectuarea acestui reglaj, la nivel de
ansamblu motor trebuie să se res¬
pecte parametrii prevăzuţi în tabelul
3. .
Observaţie. Este foarte importantă
precizia indicaţiilor analizoarelor de
gaze, deoarece, în caz contrar, re¬
glajele efectuate la nivelul carbura-
tenţei tehnice Service în perioada de
garanţie a autoturismului şi trebuie
corectat pentru respectarea turaţiei
şi a conţinuturilor de CO şi C0 2 , pe
măsură ce motorul se rodează (se
lasă), după care se sigilează cu sigi¬
liul de culoare roşie specific unităţi¬
lor Service.
Este interzis a se îndepărta căpă-
celele de sigilare şi a se acţiona
asupra şuruburilor de deschidere a
clapetelor de. admisiune, pentru a
efectua reglajul mersului încet în
gol, deoarece aceasta poate con-
• duce la o decaSibrare gravă a carbu¬
ratorului, cu consecinţe neplăcute
asupra consumului de benzină, ce
poate creşte cu 50 pînă la 100%. Se
menţionează că o asemenea inter¬
venţie scoate carburatorul din ga¬
ranţie.
Observaţie. Reglajul deschiderii
prealabile a clapetelor de admisiune
se face de către uzina constructoare
a carburatorului (SOLEX sau între¬
prinderea nr. 2 Braşov), pe standuri
speciale, pe care se măsoară debitul
de aer la fiecare din treptele de
funcţionare ale carburatorului
(această operaţiune nu se poate
face în unităţile Service, din care
motiv şuruburile sînt sigilate).
în acelaşi timp este interzis a se
acţiona asupra şurubului by-pass,
de progresiune 3 (fig.8), deoarece
poate provoca o creştere a consu¬
mului de benzină şi, totodată, o
funcţionare instabilă în regimul de
progresiune (de trecere la mersul
încet în gol spre regimurile de mers
normal).
Observaţie. Acest şurub este, de
asemenea, sigilat de către uzina
constructoare şi poate fi acţionat cu
ocazia reviziilor de rutină a carbura¬
toarelor, dar numai după efectuarea
rodajului autoturismului, în unităţile
Service, dotate sau în curs de do¬
tare cu standuri specifice.
După efectuarea rodajului autotu¬
rismului, reglajul regimului de mers
încet în gol se face numai cu ajuto¬
rul şurubului 1 (fig, 8), montat pe
capac, pentru obţinerea turaţiei de
900+50 rot/min. (conţinutul de CO
nu se mai verifică deoarece acest
şurub asigură un amestec de CO
constant).
DEFECŢIUNI ÎN FUNCŢIONAREA
CARBURATOARELOR
în timpul exploatării autoturismu¬
lui pot apărea diferite defecţiuni
(marea majoritate clasice), care tre¬
buie remediate de către personal
competent. Deoarece starea tehnică
a carburatorului influenţează direct
funcţionarea motorului, în figura 10
s-au prezentat schematic defectele
principale care pot apărea în func-
ţionarea_ motorului, printre care şi
cele legate de carburator.
•Dacă motorul porneşte greu la
rece, folosind o tehnică corectă de
pornire (cu şocul tras la pornirea la
rece, fără „şpriţuri" asupra pedalei
de acceleraţie), se controlează suc-
MERS ÎNCET m
GOL NEREGULAT
DE
ERE
VERIFICARE
OR 1
PIERDERI BENZINA
SUPAPA -DE |
ADM!SIE A BENZINEl]
MERSUL ÎNCET
IN GOL
PORNIRE GREŞITA
SUPAPA ELECTRO¬
MAGNETICĂ DEFECTĂ
PIANEITÂÎE GARNI¬
TURĂ ÎERMOIZQLANTĂ
VERIFICARE
ELEMENTE TARATE
VERIFICARE DISR
DE PORNIRE
INSTALAŢIA DE
ETANŞARE
COLECTOR ADMISIE
! POMPĂ DE
i BENZINĂ
RETUR BENZINĂ
ÎNFUNDAT (CLUB)
REPRIZA.. 1 VITEZA}
INSTALAŢIA DE
APRINDERE
NIVEL
PLUTITOARE
JICL0ARE PRINCIPALE
LA AMBELE TREPTE
['SUPAPE POMPĂ "
JlCLORUL POMPEI
DE BENZINĂ
toarelor vor fi eronate, conducînd
astfel la un consum de benzină mă¬
rit sau la diverse anomalii în exploa¬
tare.
După efectuarea reglajului de
mers încet în gol, şurubul de reglaj
5 este sigilat cu ajutorul capişonului
6 (fig. 8). Acest reglaj trebuie supra¬
vegheat permanent cu ocazia asis-
0RGANELE SISTEMULUI
DE FRÎNARE
TEHNIUM 6/1987
în ultima vreme tot mai mulţi au¬
tomobilist îşi instalează pe autove¬
hiculele proprii dispozitive de aprin¬
dere electronică, din motive cunos¬
cute privind experienţa folosirii
acestor aparate. Printre avantajele
oferite de aprinderea electronică
reamintim:
— uşurarea pornirii motorului în
condiţii de temperaturi joase (în ge¬
neral sub —10°C);
— permite un regim apropiat de
cel normal în funcţionarea motoru¬
lui, atunci cînd este alimentat cu
benzină cu cifra octanică redusă
(CO90 sau chiar C075);
— micşorează gradul de uzură a
contactelor de rupere de 25 '-p 40
ori, mărind durata for de utilizare;
— asigură, pornirea motorului cu
baterii de capacitate mai mică şi
chiar avînd un grad relativ mare de
uzură;
— asigură o ardere completă a
amestecului carburant;
— Contribuie (după unii autori şi
firme) la reducerea consumului de
combustibil cu 5 -p 10%. .
în figura 1 este dată schema elec¬
trică de principiu a unui astfel de
dispozitiv, ia care în scopul măririi
fiabilităţii se folosesc numai ele¬
mente semiconductoare cu siliciu.
Schema propusă are la bază mode¬
lul de aprindere sovietică „Electro¬
nica M“. la care s-au adus unele
modificări concretizate în:
— montarea unor tranzistoare de
putere de tip 2N3055W sau KD607S
(R.S.C.);
— deparazitarea eficientă a insta¬
laţiei printr-o bobină de şoc L şi
nişte condensatoare Ci, C4, C5; '
— utilizarea unui sistem de amor¬
sare multiseînteie;
■—utilizarea, unui comutator se¬
lector pentru situaţiile NORMAL sau
ELECTRONIC...
. în figura 2 este indicată conecta¬
rea dispozitivului de aprindere în in¬
stalaţia electrica auto. Comutatorul
selector ci, c2, c3, c4, c5, c6 per-
cesiv următoarele: bateria de acu¬
mulatoare (conexiunile, starea -de
încărcare), demaratul (dacă bendi-
xul - cuplează, legăturile electrice),
instalaţia electrică de aprindere
(control conexiuni electrice, con¬
densator ruptor-distribuitor, stare şi
reglaj distanţă contacte ruptor-dis-
tribuitor., stare fişe bujii, stare capac
ruptor-distribuitor, distanţă şi stare
izoiatcr bujii), uleiul de ungere (ti¬
pul „15 W40“ vară-iarnă şi periodici¬
tatea de înlocuire), dispozitivul de
pornire (cu butonul din bord tras,
dispozitivul de pornire trebuie să fie
comandat, adică clapeta de şoc în¬
chisă), mersul încet în gol.
Dacă motorul porneşte greu ia
cald, se recomandă a efectua con¬
troalele menţionate la pornirea la
rece, dar cu dispozitivul de pornire
neacţionat. Pornirea defectuoasă
poate fi cauzată şi de evaporarea
excesivă a benzinei din camera de
nivel constant, datorită supraîncălzi¬
rii motorului (vaporii de benzină se
adună în filtru! de aer şi în braţele
colectorului de aspiraţie, provocînd
înecarea motorului). Din această
cauză este necesar a apăsa şi men¬
ţine pedala de acceleraţie la jumăta¬
tea cursei în timpul antrenării moto¬
rului cu ajutorul demarorului.
La pornirea motorului la caid tre¬
buie respectată iniţial condiţia de a
nu se acţiona dispozitivul de pornire
mite conectarea pe poziţia NORMAL
(adică aprindere clasică) sau pe po¬
ziţia ELECTRONIC. Pentru poziţia
NORMAL contactele ci, c3, c4, c6
sînt deschise şi contactele c2, c5 în¬
chise, iar pe poziţia ELECTRONIC
situaţia se inversează.
Cu ajutorul comutatorului K se
trece de la aprinderea monoscînteie
(K deschis) la aprinderea multiscîn-
teie (K închis).
Din figura 1 se observă că apara¬
tul este compus dintr-un prim gene¬
rator alcătuit din tranzistoareie T4,
T5, rezistenţele R7, R8, R9, R10 şi
primarul transformatorului TR (bo¬
binele LI, L2, L3, L4), transformato¬
rul TR, de înaltă tensiune, puntea de
diode D2, D3, D4, D5 şi elementul
de comutaţie static, tiristoruf Th.
Bobina de mică inductanţă L şi con¬
densatoarele CI, G4, C5 formează
un filtru pentru împiedicarea pătrun¬
derii oscilaţiilor în instalaţia elec¬
trică existentă şi perturbarea altor
consumatori.
Un alt generator, format din tran¬
zistoareie TI şi T2, comandă prin.
intermediul unui tranzistor amplifi¬
cator Ţ3 grila tiristorului Th, produ-
cînd o scînteie multiplă. Bornele A,
B, C şi D sînt conectate conform fi¬
gurii 2. Elementele R12, C7, diodele
D6. D7 şi Dz constituie circuitul de
protecţie a schemei electrice care îi
conferă o mare fiabilitate. Lampa cu
neon N indică funcţionarea părţii de
generare şi de înaltă tensiune, dar în
acelaşi timp poate proteja tiristorul
Th împotriva unor vîrfuri de ten-,
siurle periculoasă.
Funcţionarea schemei pe poziţia
NORMAL a comutatorului selector
şi de a se apăsa pedala de acceler,
ţie la fund, fără a se acţiona succe¬
siv (a se da şpriţuri, după cum obiş¬
nuiesc mulţi conducători auto).
Supapa electromagnetică poate fi
defectă în poziţia deschis (nu-şi mai
exercită rolul de a „tăia“ alimentarea
cu benzină atunci cînd se ia contac¬
tul motor) sau în poziţia închis, cînd
motorul poate fi pornit, dar cu un
consum mai mare de benzina.
Această piesă nu se repară, cl se în¬
locuieşte cu o piesă nouă.
Funcţionarea greoaie a cablului
dispozitivului de pornire poate fi
ameliorată chiar de posesorul auto¬
turismului prin ungerea cablului şi
montarea şi fixarea iui pe carburator
într-o anumită poziţie, obţinută prin
încercări, pentru a elimina frecările
cu manşonul de protecţie.
Daci motorul are mersul încet Sn
gol (ralanti) neregulat, mai întîi se
reiau operaţiile de reglare prevăzute
în figura 10, la poziţia 1. Dacă nu se
obţin turaţia prescrisă şi conţinutei!
normal de monoxid de carbon şi
dacă se presupune o lipsă de etan¬
şeitate la garniturile de pe colector
sau o acurateţe precară a elemente¬
lor tarate şi a circuitelor care asi¬
gură funcţionarea normală a moto¬
rului la mersul încet în gol, numai
atunci se procedează la demontarea
carburatorului de pe motor.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
este clasică şi se utilizează în cazul
avariei dispozitivului de aprindere
electronică.
Cu comutatorul selector pe pozi¬
ţia ELECTRONIC, generatorul T4,
T5 dă naştere la o tensiune înaltă pe
bobina L5 care, după redresare cu
puntea D2, D3, D4, D5, încarcă con¬
densatorul C9 pînă la valoarea de
vîrf de circa 350 -P 380 V. în acest
moment, contactul ruptor este con¬
siderat închis. ^Generatorul TI, T2
oscilează, însă din cauză că emito-
rul şi colectorul tranzistorului T3
sînt la masă acest tranzistor este
blocat şi nu transmite impulsurile de
amorsare pe grila tiristorului Th.
în momentul deschiderii contacte¬
lor ruptor, rezistenţa RIT se com¬
portă ca o sarcină conectată în co¬
lectorul tranzistorului T3, pe care
apar impulsurile multiscînteii.
Aceste impulsuri se aplică pe grila
tiristorului Th, care se amorsează.
Condensatorul C9 se descarcă osci¬
lant prin tiristorul deschis Th pe pri¬
marul bobinei de inducţie Bl. Se
produce o scînteie multiplă care cu¬
prinde o scînteie primară cu vîrful
de circa 35 -p 40 kV, urmată de seîn-
tei secundare de 25,-20 k,V; lungi¬
mea seînteii în aer ajunge îa 20—30
mm. Dacă se doreşte producerea
unei seîntei singulare, se deschide
comutatorul K, tranzistorul T3 blo-
cîndu-se prin rezistorui R6.
DATE CONSTRUCTIVE
Transformatorul TR se compune
dintr-un miez de ferită tip E55 (în¬
treprinderea de Ferite Urziceni), pe
care sînt dispuse următoarele înfă¬
şurări:
LI = L4 = 16 spire conductor Cu-
Em 0 0,25 0,30 mm;
L2 = L3 = 38 spire conductor Cu-
Em 0 0,9 -p 1,2 mm;
L5 = 900 spire conductor CuEm. 0
0,2 mm.
Bobinele LI, L2, L3, L4 se bobi¬
nează succesiv. între înfăşurarea
primară şi secundară se dispun
două straturi de preşpan de 0,1 -p
0,15 mm grosime. După execuţia în¬
făşurărilor, întreg transformatorul se
cufundă într-un vas cu parafină to¬
pită sau cu iac de impregnare. Se
usucă ia 30 — 40°C sau chiar afară,
cu condiţia existenţei unui timp us¬
cat. După 24 de ore, uscarea se
consideră gata şi se poate efectua
implantarea în schema electrică.
PIESE COMPONENTE
R1 - 820 fi/0,5 W; R2 - 24 kfî/0,5 W
R3 - 39 kfi/0,5 W; R4 - 820 fi/0,5 W :
R5 - 100 fi/0,5 W; R6 - 10 kfi/0,5 w!
R7 - 1,6 kfi/2 W; R8 - 100 fî/2 W;
R9 - 1,6 kfi/2 W; R10 - 100 fi/2 W;
R11 - 50 fi/4 W (două rezistente de
100 fi/2 W în paralel); R12 - 1 Mf!/0 5
W; R13 — 470 kfi/0,5. W; R14 -620
kfi/0,5 W; Th — tiristor rapid-
T6F - 6P, T10R - 6, T16R - 6,
T25-R06; N - lampă cu neon tip
indicator de tensiune reţea; CI -
220 mF/40 V; C2 - 1 ,uF/35 V (tania!)'
C3 - 0,1 mF/250 V; C4 - 22 ^F/63 V;
C5 — 0,1 mF/250 V; C6 - 0,68 juF/250
V; C7 - 100 pF/250 V; C8 - 1000
pF/63 V; C9 - 1 M F/800 V (două con¬
densatoare de 2,2 ai F/400 V înse-
riate); Ti, T2 - BC107B; T3 -
BD139L, I sau H; T4, T5 - 2N3G55W
2N3055/6 sau KD607S;: ; Dl -
1N4001; D2, D3, D4, D5, D6, D7 D8
— ÎN4007 sau F407; Dz — PL6V2Z
sau PL5V6Z.
Tranzistoareie T4 şi T5 se conec¬
tează direct pe aceiaşi radiator, cu o
suprafaţă de 100 -p 150 cm 2 , în con¬
diţia izolării perfecte a izolatorului
de masa aparatului. Dacă izolarea
nu se poate realiza, tranzistoareie
T4 şi T5 se vor monta pe radiator
prin intermediul unor folii de mică
sau de'hostafan cu grosimea de 0,1
mm. La sfîrşit se va mai verifica încă
o dată izolaţia colectoarelor faţă de
masă.
Bobina L conţine un .număr de 50
de spire cu conductor CuEm 0 0,8
bobinate pe_un tor de ferită tip T20
x 10 x 5 (întreprinderea de Ferite
Urziceni).
INDICAŢII SUPLIMENTARE
1. Se va evita producerea unui
scurtcircuit între ieşirea D şi punctul
de masă B, în caz contrar tiristorul
Th ieşind imediat din uz.
2. Comutarea de pe NORMAL pe
ELECTRONIC se va face numai cu
ajutorul comutatorului selector, atin¬
gerea unor circuite* în timpul func¬
ţionării fiind interzisă.
3. Pentru o funcţionare sigură şi
la turaţii mari ale motorului, se va
regla distanţa dintre contactele rup-
toruiui la 0,15 -p 0,2 mm, iar distanţa
dintre electrozii bujiiior fa 1 -P 1,5
mm.
TEHNIUM 6/1887
GENERATOR
AF
\ ^
\ I-W-T CT >lo|
I
yK vl .3°
€Aifr
SONETDUO
f f f JL a // f f f r
"fi ft k Ph a, i€i ,k €^y !
ECC 85
Cu tuburile rămase de la radiorecep¬
toare puteţi construi un generator de
semnal audio care vă poate folosi la re¬
glarea aparatelor. Acesta generează
semnal sinusoidal între 25 Hz şi 30.kHz
în 4 game..
Oscilatorul este realizat cu ECC85
(tubul care în receptor era în blocul
UUS), iar etajul de amplificare utili¬
zează EL 84.
Semnalul de ieşire este cules din ca-
todul lui EL84 cu valori 0—20 V; 0—2
V şi 0—200 mV. Reglajul fin al valorilor
se face din potenţiometrul de 100 kiî.
Valorile de semnal se pot citi pe in¬
strumentul de măsură (etalonat cap
scală din potenţiometrul de 50 kfî).
Condensatorul variabil are o sec¬
ţiune izolată faţă de masă.
100 n jp
t ii. i
LiLȴ *L
lOAlîeoj j 0-200,
1-f. 25 -SOHz
2 ~ ■ ţSO —900Hz
3~ 9Q0 - 54 kHz
T & i
JS ** si
SS#% w w CPf
gamă, înseamnă că o piesă este defect
Verificaţi în primul rînd dacă exis
■ tensiune pe ernitor. Dacă tensiun
' ■ măsurată este aproape egală cu tensi
. nea de alimentare, trebuie schimb
rezistorul de 1,2 kO. Măsuraţi apoi <
exactitate valorile rezistoarelcr d
bază; acestea trebuie să aibă -valori ?
guros egale cu vale a -p : e
schemă. înlocuiţi şi condensatorul <
decuplare -din bază —' ce! din apar
poate fi scurtcircuitat sau întrecu'
Pagini de ’ng. Pi ÎMI ^ES
ţ®ţ»¥TîO
n. ’IsME -iW
&JL I
15K 5clJ^- . * închide pe poziţia „Stop ‘
----t£î'
!n, 22 tcx »*r t Tr E T»
9,Scm/t £
jih
mi afe’ h.h.K.h
J m 0,3Aptr m»,22D¥,2U0v
OMptr 1S9*
Tlnf X
Ca să puteţi repune în funcţiune
magnetofonul „Sqnet-Duo“ publicăm
schema electrică. întreaga operaţie va
constitui un exerciţiu cît se poate de
folositor şi plăcut în acelaşi timp.
Ca primă operaţie va trebui să refa-
ceţi redresorul. în locul tubului EZ80
trebuie să montaţi două diode 1N4007
sau F407 chiar pe soclul tubului, termi¬
nalele 1—3 şi 7—3. La terminalele 1 şi
7 se conectează anodele. Este bine ca
fiecare diodă să aibă înseriat cîte un
rezistor de 33—45 fl/0,5 W ca protec¬
ţie. Celelalte tuburi electronice din
montaj trebuie verificate în prealabil la
un catometru. După punerea în func¬
ţiune, pe redare, modificaţi în spaţiu
poziţia bobinei LI pînă ce zgomotui
propriu al magnetofonului scade simţi¬
tor.
Dacă audiţia este slabă ca intensitate,
verificaţi starea condensatoarelor elec¬
trolitice., de decuplare, în specia! C9 şi
p HgifCE i r
I vei \
I ^lliLl«C4;27pF|
TI BFX60
T2 BFY90
DANCiU COREL
— CRAIOVA
Vă prezentăm schema amplificatoru- ^_AR i f I Ţ
lui de antenă pentru canalele 4 sau 5 1 1 I
tip P49766. II
Acordul fiecărui etaj pe un canal sau R2 I
altul se stabileşte din condensatoarele I &8K |
C 3 , C 6 , C, şi C 12 . 1 -- ||J_
Aducerea pe un alt canal decît cele C14
prevăzute de constructor trebuie expe- InF < >—CI
rimentată de dv. Orice reglaj al circui- TAr ,^, R10;
telor oscilante trebuie făcut cu capacul TABEL
cutiei amplificatorului bine fixat la Io- [canal |C3(PF)IC6(PF1|C9(PF)|CI2(PF
cui lui. în caz contrar pot apărea cupla- 22 18 18 22
jele între etaje, respectiv autooscitarea 77 :- 75 -—-^- 73 —
întregului ansamblu. Lk2—L_L2— 12__Î2_—ÎS—
T3BFW16A
:CH;3.l5pF
—IH ciz K
-ite- - w- - -
82/v | R12;680 j\ ^3;82xv _|
NOTĂ: PIESELE A CĂROR VALOARE
DIFERĂ DE LA UN CANAL LA
ALTUL SÎNT PREVĂZUTE IN
TABEL ‘
LEGENDA
-CZD- O^W
-II- ceroinicSOO
© MUFE 75 >
AR. ATENUATOR
REZISTIV
RADIORECEPTORUL
ÂMBRON1C M/ 0ss \
PAMFIL v ' O]
-- TULCEA ţJL
Blocul UUS din radioreceptorul „Pa¬
cific" se acordă destul de simplu în mo¬
dul următor: se aplică la intrare semnal
de la un generator cu frecvenţa de 64,5
MHz şi se reglează L104; acul indicator
trebuie să fie pe scală la 64,5 MHz. Se
trece acordul la 73,5 MHz şi se injec¬
tează din generator aceeaşi frecvenţă;
acum reglajul se face din C114. Acesta
a fost acordul oscilatorului. Pentru in¬
trare pe 64,5 MHz se reglează L102, iar
pentru 73,5 MHz se reglează CI04. în
timpul acordului potenţiometrul de vo¬
lum este pe poziţia maxim.
J *' 0 * C//1
r//J6 Ot
o o
6 V K.
Z&tâ ^
C>o Ce
/ /0Ş- ,
TDK 2003
O A Ci I M! BtT* ! 1 Circuitul TDA 2003 este amplificator
\3 W 1 rlliJ 1 L» de putere în banda 20 Hz-20 kHz şi se
—— ORADEA alimentează cu tensiune cuprinsă între
8 şi 18 V. Debitează o putere de 8 W
pe o sarcină de 2 fi şi o putere de 6 W
pe o sarcină de 4 Cl cu 0,3% distorsiuni.
Echivalentul acestui circuit este
UL1413G produs Unitra.
Schema electrică de utilizare este
prezentată alăturat.
Rugăm cititorii revistei care doresc să trimită materiale spre publi-
jj care să le redacteze citeţ şi inteligibil, să prezinte atît modul de func¬
ţionare al montajului, cît şi detaliile constructive şi de reglaj. Totodată
să fie consemnate rezultatele măsurătorilor şi tipul instrumentelor de
măsură utilizate, acolo unde este cazul.
; Schemele executate conform normelor STAS să aibă trecute tipul
şi valoarea pieselor componente, valori ale tensiunilor şi curenţilor în
diferite puncte.
TEHNIUM 6/1987
.■ţ*
Pentru reducerea parţială a efec¬
tului de poluare a aerului pe care-l
respirăm în locuinţe sau birouri,
propunem amatorilor construirea
unui foarte simplu electroaeroioni-
zator, Faţă de variantele cunoscute,
industriale sau manufacturale, acest
aparat se compune numai din mate¬
riale şi piese recuperate.
După cum se remarcă din figura
1, aeroionizatorul are următoarele
componente:
— TR.L=transformator de linii de
la televizoarele sovietice („Rubin",
„Temp“, „Record" etc.);
— R=minireleu telefonic;
— TV13=diodă redresoare de
înaltă tensiune;
— P=pieptene metalic sau
— D=antenă specială de cameră.
CONSTRUCŢIE
Se demontează bobina de joasa
tensiune a transformatorului de linii,
iar în locul acesteia se bobinează 39
de spire CuEm 00,1 mm, izolînd fie¬
care strat în parte.
Releul trebuie să aibă o masă de
vibrare minimă, motiv pentru care se
vor demonta eventualele piese supli¬
mentare lăsîndu-se doar trei lamele
de contact (ca în figura 1). în poziţia
de repaus a minireleului lamelele se
vor regla astfel încît distanţa dintre
cele două contacte să fie de cca 0,2
mm.
Aparatul propus poate fi utilizat în
camerele de locuit, în care caz se va
folosi o antenă specială, sau în bi¬
roul de lucru, caz în care se va
monta în locul antenei de cameră
pieptenele metalic (fig. 2).
Antena este formată dintr-un fir
de cupru neizolat 00,1 mm, separat
electric faţă de cuişoarele de prin¬
dere în pereţii opuşi ai camerei la h
> 2 m, prin cîte o bucată de „aţă" de
pescuit
Firul de coborîre este din acelaşi
material sau un conductor izolat, la
capătul căruia se va monta o
banană de antenă radio.
ing. C. RAMBU
Pieptenele metalic se confecţio¬
nează din tablă de alamă sau bronz
groasă de 1 mm. Forma dinţilor este
triunghi isoscel cu baza egală cu a
suportului de 10 mm. Vîrfurile dinţi-
R*
notat cu R* se va lega un potenţio-
metru cu valoarea de 100 kn/0,5 W
în serie cu un rezistor de 10 kn/1 W,
cursorul acestuia aflîndu-se pe va¬
loarea maximă. Se alimentează la
reţea montajul, apoi se reglează lent
cursorul în sens invers pînă cînd vor
apărea vibraţiile releului şi scîntei
. minimă între contactele acestuia. Cu
ajutorul unui creion de tensiune, în
apropiere şi nu prin atingerea buc¬
şelor, vom constata apariţia curen¬
tului de înaltă tensiune pulsatoriu.
Măsurată cu un instrument electro¬
static, tensiunea înaltă are valoarea
de 4 kV.
Stabilirea valorii R* se va' defini¬
tiva astfel încît aparatul să funcţio¬
neze stabil în timp, iar scînteile pro¬
duse de contacte să fie cît mai mici
pentru a evita uzura prematură a
pastilelor de argint sau platină.
Aeroionizatorul experimentat şi
descris mai sus consumă de la re¬
ţeaua de 220 V un curent (neglijabil)
de 1 mA, iar în secundar un curent
de cca 0,01 mA. Minireleul se va în¬
chide într-un ecran cu grosimea de
cca 1 mm şi eventual protejat fonic
cu burete sau catifea.
UTILIZARE
Montat într-o cameră de 16 m 2 , de
preferinţă într-un loc cu circulaţie
de aer, aeroionizatorul a modificat
într-o oră compoziţia aerului conţi¬
nut, îmbogăţindu-l cu ioni negativi
şi dînd senzaţia respirării aerului
ozonat al munţilor.
10nF/lkV
/l/~ 4kv
LUI
P (A)
:390pF/l5kV
1-2 =39 spire
6-0 = 775 spire
lor este absolut necesar a se ascuţi
în scopul descărcării mai lesni¬
cioase a înaltei tensiuni (efect co¬
rona) în aerul conţinut în încăpere,
care are un anumit procentaj de
umiditate. Pieptenele nu se vop¬
seşte.
Incinta (cutia) în care se vor
monta elementele aeroionizatorului
se va construi din materiale electroi-
zolante, ca ebonită, plexiglas, perti¬
nax etc., şi va fi prevăzută cu două
bucşe pe capacul superior. Forma şi
dimensiunile, incintei rămîn la latitu¬
dinea constructorului.
FUNCŢIONARE Şl REGLAJ
După efectuarea legăturilor, verifi¬
carea acestora astfel încît să nu
existe atingeri (scurgeri) faţă de
componentele înaltei tensiuni se va
proceda astfel: în locul rezistorului
VERIFICAREA
TRANZISTOARELOR
4 FET
Controlul fundamental al tranzis-
toarelor FET se face cu un aparat
de minimum 20 kli/V, avînd patru
montaje de control, notate cu a, b, c
şi d. Cu ajutorul unui sistem de co¬
mutatoare se realizează montajul
din figură, care asigură măsurarea
parametrilor V„, (*„, U, v . Prin alege¬
rea valorii de 1 kfl se poate citi direct
Ing. M. FLORESCU
curentul în miliamperi pe scara de
voltmetru. Tranzistorul are rolul de a
proteja FET-ul probat, prin limitarea
puterii la 200 mW. Dacă se apasă si¬
multan K 1 şi K 3 se ajunge la schema
d. Alimentarea se faceja 18 V, cu
două baterii miniatură. în schemă a
fost introdus şi un comutator canal
N — canal P.
for Ios/v}
u
V
© j>6
Vf
18
TEHNIUM 6/1987
în scopul asigurării autoturismelor
parcate în locuri nepăzite, se poate
utiliza dispozitivul electronic a cărui
schemă este prezentată în acest ar¬
ticol.
Schema are la bază articolul
„Avertizor", autor ing. Mihai Codîr-
nai, apărut în nr. 1/1985 al revistei,
dispozitivul prezentat aducînd o se-
' rie de îmbunătăţiri după cum ur¬
mează:
— cuplarea avertizorului se reali-
zeză cu ajutorul unui comutator ca¬
muflat în interiorul autoturismului
(comutatorul K), timpul disponibil
pentru părăsirea autoturismului fiind
însă mărit la cca 25 s, fără prejudi¬
cierea eficacităţii sistemului de alar¬
mare;
— dispozitivul, devenit activ după
cele 25 s de la acţionarea comutato¬
rului K, este declanşat de închiderea
a cel puţin unui întrerupător l 1 ,...l„,
indiferent cît de scurt este timpul de
acţionare a acestuia;
— întrucît avertizorul a fost
utilizat pentru paza unui autoturism
Skoda SI00, întrerupătoarele
sînt legate la borna +12 V.
Funcţionarea rezultă din schemă:
după închiderea comutatorului K,
lrs@. ŞERBAfy FERARLI
este alimentat temporizatorul format
cu tranzistorul şi piesele aferente;
după trecerea intervalului de timp
dictat de valorile elementelor sche¬
mei (cca 25 s), releul RM2 va fi
atras, ca urmare avertizorul trecînd
în stare de veghe. Astfel se alimen¬
tează temporizatorul format cu tran¬
zistorul T 2 , cu rolul de sesizare a în¬
chiderii a cel puţin unui întrerupător
1 1 ,... In prin apariţia şi menţinerea
pentru un anumit timp a diferenţei
de potenţial de 12 V pe rezistenţa de
4,7 kO din colectorul lui T 2 .
în rest, funcţionarea este cea pre¬
zentată în materialul menţionat.
La reglarea dispozitivului se va
avea în vedere ca timpul stabilit din
potenţiometrul semireglabil P, să fie
mai mic faţă de timpul de menţinere
datorat temporizatorului realizat cu
T 2 .
LED-ul prezentat în schemă este
facultativ, dar util în practică, indi-
cînd intrarea în starfe de veghe a
avertizorului.
Piesele utilizate nu sînt critice,
avertizorul dînd deplină satisfacţie
în expoatare.
1000//16V
320Q«/i2V r ]
Î15CW16V
M 2K
Fr
CLAXON
T| T 2 BC 107,170,172
T 3 BD 135,137,139
Dispozitivul testează rapid nivelul •
unui punct în logică pozitivă.
în gol luminează L 3 . La aplicarea
vîrfului în punctul testat se stinge L 3
şi se aprinde L 1 pentru nivel „1“, sau
L 2 pentru nivel „0".
La „rece", pentru R < 2 kfi se
aprinde L 2 . Consumul este de 10
mA/L 2 ; 15 mA/L 3 ; 20 mA/L,.
+ U a =15Vcc
jy L'^b|
1,4 2,2 5V
V L2 ’ '13' 1 ■ Li -
,0 2000 OHM
CDB400
—+5V
unii
IEŞIRE
TI-FETcanal n, BFW 10,11 :BF256A,B
T2-BC108B.C
No«:1T=1nF
în unele aplicaţii din domeniul au-
- diofrecvenţei este uneori necesară
■ folosirea unui amplificator cu impe-
danţă foarte mare. Amplificatorul
prezentat în figură satisface pe de¬
plin aceste necesităţi, prezentînd ur¬
mătoarele caracteristici:
— impedanţă de intrare = 10 MH;
— bandă de trecere = 20 Hz—20
. .kHz ± 0,5 dB;
“Ua — cîştig în tensiune = 20;
tensiunea maximă la intrare =
50 mV;
— tensiunea de alimentare U a =
15 V«.
Obţinerea impedanţei ridicate este
datorată utilizării în primul etaj a
unui tranzistor FET cu canal N, de
tip 2N5950 (sau BFW10, 11, BF256
l A, B).
Ing. AUREL1AN IVfATEESCU
Cîştigul amplificatorului poate fi
variat între anumite limite prin mo¬
dificarea valorii rezistenţei R 3 notată
cu asterisc în schemă. Creşterea va¬
lorii lui R 3 conduce la creşterea cîş-
tigului, iar scăderea valorii lui R 3 la
scăderea cîştigului.
La execuţia cablajului se va avea
în vedere scurtarea traseelor.
Se recomandă utilizarea rezisten¬
ţelor cu peliculă metalică (RPM) şi a
condensatoarelor mylai de bună ca¬
litate.
Montajul se ecranează, iar cone¬
xiunile de intrare şi ieşire vor fi cît
mai scurte şi executate cu cablu
ecranat.
BIBLIOGRAFIE
Popular Electronics, 1981
TEHNIUM 6/1987
19
Aparatul de filmat pentru amatori
Quartz 1x8C-2, recent comercializat
în ţara noastră, are performanţe de¬
osebit de interesante. Vizorul reflex
şi măsurarea luminii prin obiectiv,
împreună cu posibilitatea reglării
automate a diafragmei în timpul fil¬
mării conferă siguranţă şi comodi-’
tate mare lucrului. Filmul „8 super"
este încărcat în casete tip Ko-
dak-Srema, cu capac demontabil,
disponibile de asemenea în comerţ,
încărcarea şi descărcarea aparatului
sînt operaţii mult simplificate.
Obiectivul cinecamerei este zo-
om-ul Meteor 8M-1, cu distanţa fo¬
cală 9-38 mm (reglabilă manual) şi
deschiderea maximă F/1,8. Distanţa
minimă de punere la punct este 1,5
m, iar cu două lentile adiţionale F=
667 mm şi F=250 mm, livrate o dată
cu aparatul, se pot face macrofil-
mări pînă la 60 şi respectiv 33 cm.
Microprismele din zona centrală a
geamului mat înlesnesc o focalizare
precisă.
Un filtru de converăie încorporat
în aparat permite utilizarea peliculei
color balansată pentru lumina becu¬
rilor incandescente, la lumina de zi.
Introducerea filmului în traseul optic
este comandată din exterior printr-o
pîrghie.
Reglajul diafragmei în plaja
F/1,8—F/16 se poate face manual
sau automat. Sistemul de expunere
dispune de o fotorezistenţă care co¬
mandă deschiderea diafragmei; sînt
luate în considerare sensibilitatea
peliculei, frecvenţa de filmare şi
eventuala introducere a filtrului de
conversie. Alimentarea sistemului de
expunere se face din două baterii cu
AL. COTTA, QH. BALUŢA
mercur, tip RŢ53 sau echivalente,
înseriate (2x1,35 V). Caseta cu bate¬
rii este accesibilă prin interiorul ca¬
merei, după scoaterea casetei cu
film. Nu există întrerupător pentru
baterie şi de aceea trebuie luată una
din următoarele măsuri pentru a
preîntîmpina descărcarea lor în tim¬
pul neutilizării camerei:
— se trece pe regim de lucru ma¬
nual (butonul pe poziţia M);
— se armează 1/2 tură arcul de
transport al filmului, pentru a ne
asigura că obturatorul este oprit în
poziţia „închis";
— se ţine capacul pe obiectiv,
pentru ca fotorezistenţă să fie în în¬
tuneric;
— se scot bateriile din aparat.
Diafragma aleasă manual sau sta¬
bilită automat este indicată în vizor
printr-un ac ce se deplasează în faţa
unor gradaţii marcate pe latura de
jos ă cadrului.
m
Reper 4
Sensibilitatea peliculei se intro¬
duce în aparat cu ajutorul unui bu-
r-j c ton cu notaţiile -2, -1, 0, 1, 2; ele co-
Keper b respund la 12, 15, 18, 21 şi 24 DIN.
Acelaşi buton permite supra sau
subexpunerea voită.
Transportul filmului este asigurat
de un mecanism cu arc, care la o
armare completă trage 2,5 m film
(circa 30 s la 18 cadre/s). Vitezele
de filmare sînt 8, 12, 18, 24 şi 32
imagini/s. Este posibilă şi filmarea
- cadru cu cadru, prin montarea de¬
clanşatorului flexibil în racordul file¬
tat ce se află alături de declanşator.
Un contor indică lungimea de film
rămasă neexpusă în casetă. La
scoaterea casetei, contorul^ revine
automat la indicaţia 15 m. în vizor
este vizibilă mişcarea alternativă
„sus-jos“ a unui palpator care con¬
firmă deplasarea filmului în casetă:
Imobilizarea acestui indicator în¬
seamnă terminarea sau blocarea ac¬
cidentală a peliculei. Se recomandă
ca aparatul să nu fie lăsat de la o zi
la alta cu arcul de transport armat
TEHNIUM 6/1987
Deşi prospectele care însoţesc
seturile de developare a filmelor
de diapozitive color sînt destul
de detaliate apar unele omisiuni
care pot avea repercusiuni des¬
tul de grave asupra calităţii ima¬
ginii obţinute.
Un prim element de care tre¬
buie ţinut seama este calitatea
apei folosite pentru prepararea
soluţiilor şi pentru spălare. Pen¬
tru prepararea soluţiilor se va
folosi numai apă distilată, în
timp ce pentru spălări se poate
folosi şi apa de la robinet. Dar
atenţie, indiferent de sursa de
obţinere a apei distilate, aceasta
se va folosi doar după ce a fost
deoarece se slăbeşte tensiunea
acestuia. Totuşi se va ţine seama de
faptul că o descărcare completă a
arcului poate lăsa obturatorul des¬
chis, ceea ce voalează cîteva foto¬
grame şi produce un consum din
bateriile sistemului de expunere. O
armare cu 1/2 de tură a manetei
este deci recomandabilă.
în încheiere, cîteva precizări pri¬
vind caseta Kodak-Srema şi modul
de încărcare cu peliculă. Caseta se
compune dintr-un corp central şi
două capace. în figura 1 sînt date
trei vederi ale corpului central şi -
cu linie punctată — traseul filmului.
Bobina cu peliculă se aşază în com¬
partimentul debitor al casetei (ima¬
ginea din stînga); filmul se trece
apoi prin ghidajele indicate în de¬
sen, iese din casetă prin partea late-*
rală şi trece prin faţa plăcii presoare,
(imaginea din mijloc). După ce rein-'
tră în casetă, pelicula este ghidată
în compartimentul receptor pînă la
mosorul de antrenare. Fixarea pe i j
motor se poate face prin lipirea ca¬
pătului filmului cu o bandă adezivă j j
de circa 7 mm lăţime. Operaţia tre¬
buie exersată mai întîi la lumină,
apoi la întuneric cu film expus şi
de-abia appi se poate trece la încăr¬
carea cu peliculă virgină.
Uneori rolele cu film sînt livrate
de producător înfăşurate în sens
opus celui necesar (de exemplu, pe¬
licula RCP-21 Azomureş 1 x S8,
două bobine de cîte 15 m în acelaşi 1
ambalaj). în această situaţie este ne¬
cesară o rebobinare prealabilă a fil¬
mului, în obscuritate totală sau la
lumina inactinică. O „vîrtelniţă" ca
aceea din figura 2 poate fi deosebit
de utilă în acest scop. într-o placă 1
de textolit sau material plastic sînt
fixate două axe: axa 2, constituită
dntr-un şurub M6 şi axa 4, fixată în
placă printr-un rulment adecvat 3.
Rolele debitoare (din stînga) şi re¬
ceptoare (dreapta) sînt confecţio¬
nate, identic, din reperele 6 şi 7. Ele f
se fixează pe axe cu ajutorul unor
piuliţe M6. Rola debitoare trebuie să
se rotească relativ lejer pe axa 2, în
timp ce rola receptoare se fixează
rigid pe axa 4. Cotele de execuţie
ale unor repere importante sînt date
în figura 3, restul fiind la latitudinea
constructorului.
Pe rola receptoare se aşază mai
întîi inelul de plastic pe care este
bobinat filmul livrat de producător,
în acest inel se practică o crestătură
de circa 1,5 mm lăţime şi 1,5 mm
adîncime, cu o pînză de bomfaier.
Un ştift cu aceleaşi dimensiuni,
montat în rola receptoare (reperul 9
din figura 2) va intra în crestătură şi
(ra împiedica rotirea inelului. Pe inel
se prinde apoi, cu bandă adezivă,
capătul peliculei.
In axul 4, gaura 03 se dă numai
după introducerea presată a rulmen¬
tului 3, pentru a evita dificultăţile
create de uşoara deformare a axului
în momentul găuririi.
lăsată să se „aşeze“ timp de 24...
48 ore şi doar după o prealabilă
filtrare prin filtru foarte fin (se
poate folosi şi o sugativă înfăşu¬
rată sub forma unui con aşezat
în interiorul unei pîlnii). Aceleaşi
recomandări sînt valabile şi pen¬
tru apa de la robinet, nerespec-
tarea lor putînd duce la apariţia
unor puncte supărătoare pe su¬
prafaţa peliculei acolo unde
s-au aşezat particule de praf.
Un al doilea element de care
trebuie ţinut seama este tempe¬
ratura soluţiilor. Abaterea în
plus sau în minus de la tempe¬
ratura indicată, de producător
poate duce la denaturarea pu¬
ternică a culorilor. Menţinerea
unei temperaturi în limitele de ±
0,5°C este dificilă chiar şi pen¬
tru un amator mai dotat, care
are băi cu încălzitor şi cu ter-
mostat. Practic, pentru un ama¬
tor perioadele optime de develo¬
pare sînt atunci cînd tempera¬
tura mediului oscilează în jurul
valorii de 20°C (primăvara şi
toamna). Pentru celelalte pe¬
rioade se poate proceda astfel:
cînd temperatura ambiantă este
mai mică de 20°C, fiecare ope-
O noutate în tehnica fotografică o
reprezintă exponometrul de labora¬
tor lobotronic 2000.
El este atît exponometru cît ,şi
ceas de expunere, realizînd o expu¬
nere automatizată cu aparatul de
mărit. Avînd o repetabilitate de circa
1/10 s şi ca element fotosensibil o
fotocelulă cu siliciu corectată cro¬
matic, acest exponometru este util
(URMARE DIN PAG. 1
raţie se va executa cu o soluţie
avînd o temperatură puţin mai
mare decît cea recomandată,
astfel încît la sfîrşitul operaţiei
temperatura ei să fie puţin mai
scăzută decît cea recomandată.
Cînd temperatura ambiantă este
mai mare de 20° C, fiecare ope¬
raţie se va executa cu o soluţie
avînd o temperatură iniţială pu¬
ţin mai mică decît cea recoman¬
dată, astfel încît la sfîrşitul ope¬
raţiei temperatura ei să fie puţin
mai ridicată decît cea recoman¬
dată. Valorile cu care va scădea
sau va creşte temperatura solu¬
ţiei pe durata unei operaţii se
vor determina pe cale experi¬
mentală anterior developării. In¬
diferent de metoda folosită, tre¬
buie să avem în vedere că asi¬
gurarea temperaturii recoman¬
date pe 50% din durata unei
operaţii va garanta obţinerea
unor imagini corespunzătoare
cajitativ.
în privinţa iluminării, aceasta
trebuie făcută cu o lampă miş¬
cată permanent de la un capăt
al filmului la altul, pe ambele
feţe ale filmului, iar filmul să fie
fixat într-un loc ferit de lumina
directă a soarelui. Deşi după ilu¬
minare se poate lucra practic cu
capacul tancului de developare
înlăturat, este bine ca procesul
developării pînă la ultima spă¬
lare să se facă cu tancul închis.
Developarea este bine să se
facă în tancuri cu spirală, pentru
a feri feţele filmului de atingeri.
Atunci cînd se foloseşte banda
corex, după înfăşurarea filmului
şi a benzii pe tambur, filmul şi
banda se vor ţine cu o mînă, iar
cu cealaltă se va învîrti tamburul
în sens invers înfăşurării pînă
cînd bobina se va mări în dia¬
metru cît rola tamburului, se va
fixa banda corex de role şi se va
introduce în tanc. Acest proce¬
deu evită apariţia punctelor pe
faţa peliculei prin atingerea de
banda corex, dar are dezavanta¬
jul că nu se poate developa mai
mult de un film o dată.
Dacă spălările se vor face cu
soluţii de detergenţi în locul
apei de la robinet, este bine ca
aceste soluţii să fie cît mai dilu¬
ate pentru a permite o scurgere
cît mai rapidă de pe faţa filmu¬
lui, împiedicînd astfel fixarea im¬
purităţilor pe suprafaţa filmului.
Dacă, în pofida măsurilor
luate pentru a obţine o imagine
curată observăm la sfîrşitul de¬
velopării o serie de pete mici, al¬
bastre, care denaturează calita¬
tea imaginii, se pot repeta ulti¬
mele două operaţii (palizare şi
fixare) în condiţii identice cu
cele iniţiale (aceleaşi tempera¬
turi şi aceleaşi durate) ceea ce,
în unele cazuri, poate duce la
apariţia petelor.
atît în alb-negru, cît şi în color.
Poate fi folosit în următoarele mo¬
duri de lucru:
1. simplu ceas de expunere cu afi¬
şa] digital; se alege timpul de expu¬
nere dorit conform afişajului şi se
efectuează expunerea;
2. exponometru cu măsurare
punctuală; se plasează sonda pe
planşeta aparatului de mărit şi se
măsoară zona considerată de refe¬
rinţă (punctual); timpul de expunere
necesar se afişează;
3. exponometru cu măsurare inte¬
grală (reflex); se plasează sonda
lîngă obiectiv (cu un adaptor) cu
elementul fotosensibil îndreptat în
jos, astfel încît să recepţioneze lu¬
mina reflectată de pe planşeta apa¬
ratului de mărit.
Ca orice exponometru de labora¬
tor, este un aparat comparativ şi ne¬
cesită o programare la schimbarea
sensibilităţii hîrtiei fotografice. Ex¬
punerea poate fi corectată de la un
buton, în limitele a ± 2 semitrepte de
diafragmă.
Domeniul de măsurare este de
0,002-15 lx.
în varianta, ceas de expunere
poate fi folosit între 1,6 şi 100 s, iar
cu corecţie de expunere între 0,8 şi
200 s.
Afişează timpi de expunere între 0
şi 990 s.
Exemplul 1; Avem un sistem format din următoa¬
rele etaje:
— un amplificator cu F^S.2 dB şi 7 dB;
— un amplificator cu F z =6,7 dB şi G=8 dB;
— un cablu cu o atenuare de —12 dB; F 3 =0 şi
G 3 =—12; ■
— un amplificator cu F 4 = 6 dB şi G 4 =6,5 dB;
— un mixer cu F 5 = 6 dB şi G 5 =—7 dB;
— un amplificator de frecvenţă intermediară cu
F 6 =2' dB şi G 6 = 22 dB;
Exemplul 2: Avem următorul sistem:
— un preamplificator cu F,= 2,5 dB şi G,= 18 dB;
— un cablu cu F 2 =0 dB şi G 2 =—14 dB;
— un receptor avînd primul etaj cu caracteristicile:
F 3 = 6 dB şi G 3 = 22 dB.
Exemplul 3: Avem un receptor cu 7 etaje avînd
următoarele caracteristici:
1) F 1= 3 dB şi G 1= 6 dB; 2) F 2 = 3,5 dB şi G 2 = 6 dB;
3) F 3 = 4 dB şi G 4 = 7 dB; 4) F 4 =0 dB şi G 4 =—2 dB; 5)
F 5 = 4,5 dB şi G 5 = 7 dB; 6) F 6 = 6,5 dB şi G 6 =-8 dB; 7)
F r = 1,5 dB şi G 7 =22 dB.
Rezultatele celor trei exemple sînt date în tabel.
2.5 0
13 -14
TEHNIUM 6/1987
II
I
d>L
Ansamblul poate constitui partea
de obţinere a semnalului SSB
într-un emiţător sau transceiver.
Este construit din două oscila¬
toare, unul USB care generează
8998.5 kHz şi altul care generează
9001.5 kHz, respectiv LSB.
Semnalul de oscilator este aplicat
unui etaj separator şi de la acesta
(1.5 V vv ) ajunge la modulatorul echi¬
librat. Tot modulatorului echilibrat i
se aplică şi semnalul de la microfon,
amplificat în prealabil de două tran-
zistoare BC413.
Modulatorul echilibrat este consti¬
tuit din două diode varicap BA102;
echilibrarea (anularea purtătoarei)
se obţine cu potenţiometrul de 22
10k 10k 4.7 k
2 £SJj +»« l> 70 *
90013 kHs I 470»
2» SA 107 4 m 10 «w.
»*►
rtsr"
Î270P1 «P
La ieşirea modulatorului este cu¬
plat filtrul de 9 MHz.
BULETIN PZK, 7-8/1985
'
Montajul este un amplificator care
captează semnalul de la doza mag¬
netică a chitarei prin tranzistorul
BC149 şi îl amplifică apoi ca să se
obţină o putere maximă de 5 W cu
distorsiuni minime.
Amplificarea se reglează din po¬
tenţiometrul de 10 kfî, iar simetria
semnalului din potenţiometrul de 47
kO. Alimentarea este asigurată
dintr-un redresor ce poate debita 9
V/2 A.
1 wtC
9 UL^ Ş12
jio U8 jLrp n 1n
>JJ sil ||l00 a j 562]
MLODY TECHNIK, 3/1982
J* j47n33oăr u7 k *“
390a
5 3,3 n fliooa
Grosime
(mm)
Tensiune
m
0.6,78 n
nm •
1.60 1
1,5
2,16
1,5
2,67
1,5
1 07,87 mm
1,60
1,35
2,06
1,5
2,06
1,5
2,67
1,5
2,67
1,5
3,10
1,5
3,56
1,5
3,63
1,5
3,63
1,35
5,33
1,5
5,33
1,5
5,33
1,35
08,84 mm
1,35
I 09,50 mm
1,60
1,5
2,06
1,5
2,06
1,5
2,67
1,5
2,67
1,5
3,57
1.5
011,56 mm
1,60
1,5
1,60,
1,5
2,06
1,5
2,06
1,5
3,00
1,5
3,00
1,5
3,48
1,35
3,51
1,35
3,58
1,5
3,58
15
4,06
1,5
4,14
1,35
4,19
1,5
5,33
1,35
5,36
1,5
5,59
1,5
VARIA
RENATA
DURACELL
GITIZENj MAXELL
IEC
.
JIS
540
38
SR616SW
531
31
34
SR621SW
-
37
39
SR626SW
- .
530
40
532
19
29
SR721SW
-
-
-
-
SR721W
-
536
26
-
-
SR726SW
SR57
-
556
29
SR726W
525
24
547
2
10L125
13
SR41W
SR41
G3
527
10
18
SR41SW
SR41
GS3
507
5
10RI 25
02
MR41
,! -
546
15
101123
SR754W
SR48
G5
526
16
10L13
SR48
GS5
506
8
10R123
-
-
MR48
HS5
503
-
10R10
-
-
w
41
45
SR916SW
537
30
-
31
SR920SW
-
-
536
26
:
I ■
SR726W
I
I
556
29
_ ...
SR726W
_
_
524
27
10L126
17
SR936SW
SR45
-
-
-
-
-
SR1116SW
-
-
533
34
10RI 30
27
SR1120SW
SR55
553
23
10L130
30
SR1120W
SR55
G8
534
11
-
24
SR1130S1A
SR54
-
554
17
10L122
15
SR1130W
SR54
G10
502
_
W2
_
_
_
HSB
509
3
WH8
05
_
MR42
MSB
529
12
SR42
549
14
101120
SR42
528
1
WS11
16
SR43SW
SR43
GS12
508
4
10R124
MR43
548
6
10L124
21
SR43W
SR43
G12
501
13
WH3
06
MR44
HSC
541
7
10L14
SR44W
SR44
G13
521
9
WS14
08
SR44SW
SR44
GS14
BATERI! .
MIN ATURA
Bateriile miniatură pentru ceasuri,
calculatoare, aparate foto etc. sînt
construite pe bază de oxizi de argint
sau oxid de mercur. Bateriile pe
bază de oxid de argint debitează 1,5
V, pe cînd bateriile pe bază de oxid
de mercur debitează 1,3 V.
Vă prezentăm alăturat un tabel cu
principalele tipuri de baterii minia¬
tură, caracteristicile lor mecanice şi
electrice, aşa cum sînt livrate de di¬
verşi producători. Notaţiile LD (Low
Drain) şi HD (High Drain) indică po¬
sibilitatea de furnizare a curenţilor
mici sau mari.
Pentru recepţia programelor TV
din canalul 11, preamplificatorul ală¬
turat are o deosebită eficienţă. Cele
două tranzistoare sînt de tipul
AF139 sau AF239. Bobinele L, şi L 3
au cîte 4 spire 0 6 mm CuEm 0,6,
iar L 2 are 3 spire 0 6 din CuEm
0,4.
FUNKAMATEUR, 6/1982
7003 -12 V
1 (0-rnA)
-K Rx
Ant Ll ţîVPT Cl
TEHNIUM 6/1987
MOmm
600mm
Cultura ciupercilor Pleurotus
poate fi socotită printre cele mai
uşor de realizat, întrucît o serie de
lucrări tehnologice prevăzute la cul¬
tura ciupercilor Agaricus bisporus şi
a altor specii nu mai sînt necesare
(compostarea substratului nutritiv,
pasteurizarea acestuia, pregătirea
amestecului şi acoperirea, trata¬
mente cu substanţe pesticide şi al¬
tele).
Ciupercile Pleurotus se mai nu¬
mesc şi bureţi, iar la noi sînt culti¬
vate următoarele specii:
— Pleurotus ostreatus — denumit
şi buretele vînăt sau păstrăvul de
fag;
' — Pleurotus cornucopiae — sau
buretele în formă de cornet;
— Pleurotus florida — buretele
sau păstrăvul roşiatic;
— Pleurotus sajor-caju — denu¬
mit buretele sau păstrăvul negru.
La toţi aceşti bureţi pălăria este
dispusă asimetric pe picior şi pre¬
zintă dimensiuni variate, de la cîţiva
centimetri la peste 20 cm; întîietatea
în această direcţie o deţine buretele
vînăt sau Pleurotus ostreatus. Picio¬
rul bureţilor menţionaţi este situat
marginal faţă ; .de pălărie şi la maturi¬
tate capătă"’ o consistenţă spon¬
gioasă. Caracteristic pentru piciorul
carpoforului acestor specii de ciu¬
perci este faptul că dimensiunile
sale sînt influenţate de lumină şi
ventilaţie. în condiţii de lumină pu¬
ternică piciorul îşi reduce lungimea,
însă creşte în grosime, spre deose¬
bire de cazul cînd lumina este slabă,
sub 50 Ix (nu se poate citi), piciorul
se alungeşte puternic, ciuperca apă-
rînd ca o monstruozitate.
■2200mm
La aceste specii de Pleurotus este
caracteristic şi faptul că apariţia ciu¬
percilor se face sub formă de bu¬
chet pe un postament micelian. Nu¬
mărul indivizilor dintr-un buchet
poate să fie de la cîţiva pînă la mai
mult de 30 de exemplare; întîietatea
în această direcţie o deţine Pleuro¬
tus sajor-caju.
TULPINI DE PLEUROTUS CULTI¬
VATE LA NOI
Pentru cele patru specii de Pleu¬
rotus sînt cultivate următoarele tul¬
pini produse de Institutul de Cerce¬
tări pentru Legumicultură şi Flori-
cultură Vidra, Sectorul Agricol Ilfov.
Pentru Pleurotus florida: Tulpina
308 produce carpofori de culoare
crem uşor brună, cu greutatea me¬
die de 12 g şi potenţialul de recoltă
de 14—22% faţă de cantitatea de
substrat folosită. Tulpina 362 pro¬
duce carpofori de culoare alb-crem,
cu greutatea de 19 g şi un potenţial
de recoltare de 25%.
Pentru Pleurotus ostreatus: Tul¬
pina 7-bis (foto 1) produce carpofori
de culoare vînătă-negricioasă, cu
greutatea de 18—20 g şi un poten¬
ţial de recoltare de 17%. Tulpina 377
produce carpofori de coloare vînătă,
cu greutatea ceva mai redusă, însă
cu un potenţial de recoltare mai ac¬
centuat faţă de tulpina 7-bis.
Pleurotus cornucopiae este repre¬
zentat prin Tulpina 386, la care car-
poforul apare sub formă de cornet
cu dimensiunile de 3 — 8 cm, iar
cuticula este de culoare galbenă ca
lărnîia. Piciorul ciupercii se prezintă
mult mai alungit şi mai subţire ca la
celelalte specii de Pleurotus.
Pleurotus sajor-caju este repre¬
zentat prin Tulpina 392; ciupercile
sînt de culoare brună, avînd pălăria
de forma unei cochilii de scoică.
Potenţialul de fructificare este de
20%, asemănător cu cel de la Pleu¬
rotus ostreatus şi superior celui de
Pleurotus cornucopiae şi Pleurotus
florida.
Dintre cele patru specii de Pleuro¬
tus cultivate la noi, Pleurotus sa¬
jor-caju prezintă creşterea cea mai
activă, primele ciuperci apărînd
după 18—21 de zrle de la însămînţa-
rea miceliului, comparativ cu 30 de
zile la Pleurotus florida şi Pleurotus
cornucopiae şi 45—50 de zile la Ple¬
urotus ostreatus.
BIOLOGIA CIUPERCILOR PLEU¬
ROTUS
Temperatura, Cerinţele calorice
sînt la Pleurotus ostreatus mai ridi¬
cate în perioada de incubare sau de
împînzire a miceliului în substratul
nutritiv celulozic (22—24° C) şi mai
scăzute în perioada de formare a
ciupercilor (12—15°C). La celelalte
trei specii, necesarul termic este la
fel de ridicat atît în perioada împîn-
zirii miceliului în substratul nutritiv
celulozic, cît şi în perioada de for¬
mare a ciupercilor (20—24° C), fapt
care le caracterizează ca ciuperci
termofile.
Umiditatea substratului este de
70—75%, cu limita maximă de
78—80%, apa trebuie să intre în
structura materialelor celulozice din
care s-a format substratul nutritiv
(paie, ciocălăi de porumb, rumeguş
şi altele) şi pentru aceasta este ne¬
cesară o îmbibare în prealabil a ma¬
terialelor.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 6/1987
13
JIANU SORIN — jud. Vîlcea
Circuitul integrat K155TM2 este
bistabil dubiu şi este echivalent cu
SN7474N.
HREHORCIUC VICTOR — Suceava
Pentru depanarea televizorului
adresaţi-vă unei cooperative.
Nu deţinem datele componentelor
din ceasul electronic la care vă refe¬
riţi.
PETCU IULIAN - Bucureşti
Tranzistorul KD337 este npn, iar
KD338 este pnp; au curent de colec¬
tor 2 A, putere 20 W în audiofrec-
venţă. KD602 este npn, admite uh
curent de colector de 8 A şi o ten¬
siune colector-emitor de 100 V.
Dioda K2Z71 este tip Zener, admite
un curent de 36 mA şi stabilizează o
tensiune cuprinsă între 6 şi 7,4 V.
Circuitele TBA790, TBÂ810 şi
TBA790T nu sînt echivalente. Circu¬
itul MH5400 este echivalent cu
CDB400E.
LUNGU EUGEN - Predeal
Vom publica amplificatoare cu
BFW10.
UNGUREANU ILIE — Bucureşti
Nu deţinem date tehnice despre
emiţătoare TV din alte ţări.
LAZAROVICI TEODOR, Bd. Tomis
320, bl. M4, ap. 19 — Constanţa
Oferă colecţia „Tehnium".
ALEXANDRU MARCEL — Tîrgovişte
Nu posedăm schema amplificato¬
rului VI50.
HOGEA DUMITRU — jud. Bacău
Schimbînd tensiunea de alimen¬
tare a aparatului se schimbă perfor¬
manţele aparatului.
JUNC NICOLAE — jud. Arad
Vom reveni asupra antenelor ca¬
dru.
NEGREANU DAN — Ploieşti
Semnale trapezoidale puteţi ob¬
ţine uşor prin limitări convenabile
ale semnalului sinusoidal.
GRIDAN GHEORGHE - jud. Gorj
Tubul electronic EL84 se găseşte
curent în magazine; poate fi înlocuit
cu 6P18P sau cu ECL82 (partea te-
trodă).
PAUL ALEXANDRA — Bucureşti
Vă aşteptăm la redacţie să vă dăm
schema solicitată.
DURBAC FERI Giurgiu
La circuitul ROB8135 verificaţi
stabilitatea tensiunii de alimentare şi
condensatoarele de decuplare.
Schema „Alpina" nu o deţinem; pen¬
tru echivalenţa circuitelor puteţi
consulta cataloagele din redacţie.
CONDRA ION — Sibiu
Montajul a fost experimentat cu
741; dacă montaţi M3900, trebuie să
aduceţi (experimental) unele modifi¬
cări. Rezistoarele notate M22 au 220
kfl, iar cele notate IM au valoarea 1 MH.
NEAMŢU VltTOR — laşi
Mulţumim pentru aprecieri.
CRISTESCU GHEORGHE - Rm.
Vîlcea, str. Topolog 20, cod 1000,
oferă colecţia „Tehnium"
1971—1986.
DERITEÎ BALINT — jud. Cluj
Modui de prezentare a schemelor
împiedică publicarea materialului.
GLĂVEANU VICTOR - Bucureşti
Puteţi construi dipolul din cupru,
restul antenei din aluminiu şi nu veţi
observa modificări ale proprietăţilor
antenei. O influenţă deosebită o are
nerespectarea dimensiunilor' fizice
ale componentelor antenei.
ILIE CRISTIAN — jud. Prahova
Nu tubul PL500 este defect în te¬
levizorul dv., ci oscilatorul de linii.
Tubul PL500 se înroşeşte fiindcă nu
primeşte semnal pe grila de co¬
mandă.
Desenul din scrisoare arată că pe
ecran apar două imagini — deci os¬
cilatorul chiar cînd lucrează frec¬
venţa sa este diferită de 15 625 Hz.
LUŢĂ CONSTANTIN - jud. Vîlcea
Bobinele sînt din CuEm 0,6—8
spire cu diametrul 8 mm.
CĂLINESCU OCTAVIAN - Slatina
Folosiţi antene Yagi.
SANCIUC DAN - Suceava J
Construcţia, experimentarea sau i.
deţinerea unui radioemiţător sînt
permise numai în baza unei autori¬
zaţii.
întreprinderea „Microelectronica”
a oferit şi oferă comerţului diode
LED.
Pentru componente electronice
adresaţi-vă Magazinului DIODA, Bd.
1 Mai nr. 126, Bucureşti.
LUCA DAN — laşi
Montaţi potenţiometre de 15 kîl
SAVA EMILIAN — jud. Neamţ
Circuitul AY-3-8500 echipează
unele televizoare „Sport" şi se gă¬
seşte ca piesă de rezervă pentru
' aceste televizoare.
UNGUREANU R. - Galaţi
Din construcţie unele autoturisme
sînt prevăzute cu aprindere electro¬
nică comandată de arborele cotit.
FRĂŢEAN TRAIAN - Tg. Mureş
Slaba calitate a înregistrării pe
pistele 1—4 se datorează benzii
magnetice deformată mecanic la
margini. Utilizaţi bandă de bună ca¬
litate şi nu faceţi modificări în par¬
tea electronică.
MĂLIŞAN ADRIAN - jud. Mureş
Puteţi înlocui, aşa cum doriţi, ca¬
pul magnetic la casetofon. Con¬
struiţi orga electronică publicată în
„Tehnium" nr. 1/1979, pag. 5.
NEACŞU VIOREL - Vrancea
Preamplificatorul descris nu este
bun pentru amplificatorul de 10 W.
LUCHIAN LIVIU - Suceava
Ca să dispară fîşîitul decuplaţi cu
condensatoare linia de semnal din
preamplificator (prin tatonare
1 nF—100 nF). .
fe • • lA.'IVI»'-":--
'
RADI0CASET0F0NUL RC-filO
Jfil-
j *% Ot MO
IS«K
« a m tf n n g?„ «* f^*
f Or
nr
r JV-,
J!e=
’f plini?.. M g?
}TT
Ir?
8-o» * 1*5 S'i ®
_j® ■ ■ rj w j-
-i—^ | COGOO
-r-iSf r
paj -1 IfP " *” UL
4- +
c» T
—:— r
4 ▼ ■ 4,* L_
r. —— -r
at-
tU
im
4- 4 4r 4
J
zxc
ii
m
-
,«.f 4 r« ,4
_ ~ 1
&
0 4
J
d
'V- : jgi.:;
«Dui ?
?5K
,t j| a --;-»vj|
?•
Jjpp
ia&! Sa»
\ ;
L «».
Lj
Ol»
SREAKCR
fes
■fi*
'■
-
P
•as
,
,r>
IZSff 1
r
MIRCESCU PAUL - Călăraşi
Radiocasetofonul RC—810 se aii- |
mentează de la reţeaua de 220 V !
sau de la 4 baterii de 1,5 V.
Aparatul recepţionează gama un- J
delor medii (525—1 650 kHz) şi !
gama undelor ultrascurte (88—108 I
MHz).
în receptor se folosesc tranzis- j
toare de tipul BF214—215, iar în pri- j
mele etaje din casetofon tranzis- j
toare BC109. în etajul final audio se
folosesc tranzistoare
BC107—BC177. î
Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHÂESCU
Redactor responsabil de număr: flz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCtl
Administraţia
Editura Sclnteia
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64-66.
Tiparul exe
Combinatul Poligrafic