CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
MODELISM . pag. 12-13
Hovercraft — BELL SK5
AUTO-MOTO . pag 14-15
Dispozitivul de economisire
Autoturismele „Oltcit"
FOTOTEHNICĂ . pag. 16—17
Lanterna stroboscopică
Avertizor automat
CITITORII RECOMANDĂ . pag. 18--19
Multiplicator de tensiune
Construcţia prizelor de pă-
mînt
Temporizator
TEHNICĂ MODERNĂ . pag. 20
Memorii RAM
MEMORATOR .pag. 21
Tiristoare de 22 A
Tranzistoare — caracteristici
REVISTA REVISTELOR .pag. 22
Amplificator UUS
Baliză
Caiibrator
Măsurător
PUBLICITATE ...pag. 23
I.A.E.I.-Titu
SERVICE.pag. 24
Tesla B-60
Mim ’iicir
HI-FI .pag. 8—9
Limitator dinamic de zgomot
ATELIER .... pag. 10—11
Construiţi un microfon
Multimetru numeric
LUCRAREA PRACTICĂ DE
BACALAUREAT.
Tester pentru circuite TTL
Betametru
RADIOTEHNICĂ PENTRU ELEVI
Aplicaţii-FET
FET-domenii de utilizare
Volum-control
Sursă dublă
CQ—YO .
Antenă logaritmicâ
pag. 6—7
CITIŢI ÎN PAG. 15
lADRESA REDACŢIEI: TEHNIUM-BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎMTEII NR. 'S, COD 79784
OF. P.T.T.R. 33, SECTORUL “1, TELEFON 17 60 IO, INT. 1151, 2059
PREŢUL
3 LEI
în cele ce urmează prezentăm
construcţia unui aparat deosebit de
util pentru depanarea şi urmărirea
circuitelor cu integrate din seria
TTL. Construcţia, foarte compactă,
permite determinarea şi afişarea
unui mare număr de stări.
în figura 1 este prezentată schema
bioc a aparatului. Putem deosebi
două mari subansambluri funcţio¬
nale: circuitul de intrare, a cărui
schemă este detailată în figura 2, şi
logica de decodificare şi afişare, de¬
taliată în figura 3.
Circuitul de intrare analizează sta¬
rea electrică a punctului ce se tes¬
tează (nivel de tensiune, prezenţa
pulsurilor cu amplitudine de peste
2,4 V, frecvenţa pulsurilor, coefi¬
cientul de umplere) şi furnizează^ fa
ieşire semnale logice corespunzînd
acestor stări.
Analiza se face cu un convertor
analog-digital de 3 biţi, cu trei cir-
Ţensjune
Ieşiri
(V)
Z
X
Y
Observaţii
-5 4- -0,7 V
1
1
1
Intrare negativă sau în aer (neconectat)
-0,7 4 -0,6
X
1
1
-0,6 4 0,75
0
1
1
Zero logic (L)
0,75 f 0,8
0
X
1
0,8 4 2,35
0
0
1
Intrare TTL în gol (0)
2,35 : 2,4
0
0
! x
2,4 •: 3,0
0
0
0
„L“ logic (H)
Ing. DAN A. POP
cuite cu prag cuplate galvanic la in¬
trare. Pragurile se obţin potenţiome-
tric printr-un divizor cuplat între in¬
trarea de test şi o sursă de tensiune
negativă (-2V/2mA), obţinută prin
redresarea unui oscilator intern de
120 kHz. Caracterul semnalelor obţi¬
nute este ilustrat în tabelul nr. 1.
Circuitul de intrare mai conţine
două oscilatoare de semnal TTL, un
comutator al regimului de lucru şi
un buton pentru coeficient de um¬
plere.
Circuitul de decodificare are rolul
de a forma caracterele ce indică sta¬
rea, caractere ce se afişează pe un
circuit „7 segmente".
Schema este realizată cu o memo¬
rie de tip PROM bipolar de 32 x 8
biţi, de tipul SN 74188, care are ie¬
şiri cu colector în gol.
Testerul are trei regimuri de lucru
ce se selectează cu un comutator cu
2x3 poziţii.
A. Poziţia TEST (T)
1 Se disting patru stări posibile
ale unui punct:
a. neconectat — izolat electric
faţă de circuit; simbolul afişat
b. „0" logic (L) fOV r: U < 0.75 V|;
simbolul afişat este ;
c. intrare TTL în gol f(),8 V < U <
2,35 V]; simbolul afişai
frecvenţă mai mare de 143 kHz, sim¬
bolul afişat este P.
3. Prin apăsarea butonului pentru
coeficient de umplere, se va afişa o
suprapunere a simbolurilor H şi L.
Pentru un coeficient 6 mai mare
decît 0,5, apare mai luminos simbo¬
lul î-î. Pentru un coeficient egal cu
0,5, simbolurile sînt egal luminate.
Pentru un coeficient de umplere mai
mic decît 0,5, simbolul I. este mai
luminos.
B. Poziţia NUMĂRARE (N)
Se numără în zecimal impulsurile
ce apar la intrare şi se afişează în
CtRCutr de intrare
îM-<r Pa j
r -h
ugji/f
j-sev.sj p
\’S H
* 1WYP'
BCI7IA _L ' J“a A24S
F: tJt: .■'..-
zec-mar |
Cuvin! programat
Q8 Q? Q6 Q5 Q4 Q3 Q2
P a b c d e f
10 0 0
F 0 1 0
2 0 0 0
6 0 0 0
C 0 1 0
4 0 0 1
0 0 0 1
F 0 0 0
0 0 0 0
4 0 0 0
FIII
FIII
1 1 1
1 1 1
0 0 0
110 0
8 0 0 0
8 10 0
8 10 0
1 1 1 i
d. „1“ logic (H) (2,4 V<U<5 Vj;
simbolul afişat este —j.
Precizia determinării este de 50
mV. Semnalul ce se poate aplica pe
intrare în mod nepericulos poate fi
între -5V şi +40V.
2. Sesizarea pulsurilor singulare
pozitive cu durata minimă de 10 ns
şi negative cu durata minimă de 15
hs, simbolul afişat fiind P pentru o
durată de circa 0,2 secunde. Pentru
impulsuri periodice cu durata mai
mică decît 0,2 secunde (frecvenţa
mai mare de 5 Hz), dar mai mare ca
T2 ns (frecvenţa mai mică decît 139
"imboii ~e fişează este y.
-•uru impulsurile ueriodice cu o
clar cifra. Pentru un tren de impul¬
suri mai mare ca 9, se reia ciclul de
numărare de la zero. Cifrele se afi¬
şează cu punct. în momentul trecerii
la numărare, aceasta este iniţializată
automat la zero.
C. Poziţia GENERATOR DE SEM¬
NAL
Se pot injecta în montaj semnale
cu frecvenţa de 120 kHz sau 3 Hz
din tester, care sîni accesibile la
două borne exterioare.
Modul de programare a memoriei
este prezentat în tabelul nr. 2. Cir¬
cuitele integrate utilizate sînî: p 1 —
(CONTINUARE IN PAG. 19)
TEHN1UM 3/1983
Se apasă butonul K 4 şi pe scala
instrumentului se citeşte valoarea lui
(3 0 - Acest buton (K A ) permite ca in¬
troducerea şi scoaterea tranzistoru¬
lui de măsurat să se facă în lipsa
tensiunilor de alimentare.
Deoarece puterea disipată în tran¬
zistorul de măsurat poate să ajungă
pînă la 1 W (în căzui în care se aleg
l c = 100 mA; V CE = IOV), trebuie ur¬
mărit ca acest lucru să nu ducă la
distrugerea tranzistorului prin su¬
praîncălzire (durata măsurătorii să
fie. scurtă).
în figura 2 este prezentată sursa
de alimentare. Transformatorul folo¬
sit este de mică putere; are o sec¬
ţiune minimă de 4 cm 2 .
Ing. GABOR MOLMAR
Montajul prezentat în figura 1 este
folosit pentru măsurarea factorului
de amplificare în curent al tranzisto¬
rului (/i 0 ). Se recomandă în special
cercurilor de radioamatori, dar este
util tuturor celor care au nevoie de
măsurători exacte.
Măsurarea factorului de amplifi¬
care (Jl 0 ) se poate face pentru patru
valori distincte ale curentului de co¬
lector şi pentru V CE reglabil între
zero şi 10 V. Pentru afişarea valorii
măsurate se foloseşte un instrument
avînd scala calibrată corespunzător.
Montajul este format din două
părţi asemănătoare, folosite pentru
măsurarea tranzistoarelor de tip
NPN, respectiv PNP. Vom discuta
f ' area jne £ d rt'e ele, cea
folosită pentru iranzistoare NPN.
amp ficator operaţional din
. (A ) are pe intrarea nei ive
soare o tensiune de referinţa de -'0
V (tensiunile se stabilesc faţa de
tensiunea de alimentare pozitivă}.
Cealaltă intrare este legată la colec¬
torul tranzistorului de măsurat. Ieşi¬
rea amplificatorului este legată la in¬
trarea unui generator de curent, rea¬
lizat cu ce! de-al doilea amplificator
operaţional (A 2 ). Acest generator
alimentează baza tranzistorului de
măsurat. Valoarea curentului (de
bază) este direct proporţionala cu
valoarea tensiunii de intrare: L =V m /
Schema este în echilibru atunci
cînd căderea de tensiune de pe re¬
zistenţa de colector a tranzistorului
de măsurat este de VIO V. în acest
caz putem scrie C ■- 10/R C .
Deoarece li S,./i 6 s : \ B ~ L, folosind
relaţiile obţinute mat mainte, putem
scrie exoresia finala fc-, -- 10.R E .
( R C- V m) "•!
în schemă am ales astfel rezisten¬
ţele R e şi R c Incit raportul lor este
10, indiferent de poziţia comutatoru¬
lui K,. Ca urmare
p 0 = 100/V m
Instrumentul folosit are la cap de
scală 100 juA şi rezistenţă internă de
1 kîl. Rezistenţele /? 6 şi P 7 sînt astfel
alese incit să permită citirea cît mai
exactă a valorii obţinute, între 10 şi
200 pe scala x 1, iar între 100 şi
2 000 pe scala x 10.
Pentru precizia măsurătorilor este
foarte importantă alegerea pentru R c
si Rc a unor rezistenţe de precizie.
Valoarea exactă a tensiunii de refe¬
rinţă de + 10 V se fixează cu ajutorul
semireglabilului R s >. Diodele D n şi
0 2 protejează intrările amplificatoru¬
lui operaţional A, şi asigură curentul
de alimentare pentru dioda lumines-
centă DL, în cazul în care tranzisto¬
rul testat are scurtcircuit între co¬
lector şi emitor.
Potenţipmetrul semireglabll R S2
este folosii pentru compensarea
tensiunii de decalaj a celui de-al
doilea amplificator, in acest scop se
caută ca tensiunea din emitorul lui
7j să fie egală cu tensiunea de ie¬
şire a lui A v
Circuitul o*A741 poate fi înlocuit
cu /9A324, care conţine patru ampli¬
ficatoare într-o singura capsulă. în
acest caz, se renunţă la reglajul
descris mai sus (şi ca urmare la se-
mireglabilele R s? si R S4 ).
Dacă piesele folosite la realizarea
montajului au fost bune, nu sînt
probleme la punerea în funcţiune a
aparatului. După introducerea unui
tranzistor în soclul de măsură, se re¬
glează R S1 (R S3) şi R S2 ( r S 4 )- După
aceste reglaje, aparatul este gata de
lucru. Cu ajutorul comutatoarelor K.
şi K 2 se alege curentul de colector
pentru' care se măsoară /j 0 , cu K 3 se
alege tipul tranzistorului de măsurat
şi se fixează tensiunea de colec-
tor-emitof (cu P-, respectiv. Pş
22QV.
t)
TEHNiUW 3/1*63
(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT)
BFW11
Fiz. A. IViĂRCULESCtJ
Nu insistăm asupra acestor expe¬
rienţe, deoarece utilizarea practică a
FET-urilor ca rezistenţă comandată
prin tensiune se bazează pe nişte
artificii de iiniarizare şi simetrizare a
caracteristicilor, care extind mult
piaja valorilor U DS de lucru.
Un astfel de procedeu este ilustrat
în figura 21. Polarizarea grilei se'
face prin intermediul divizoruiui R,-
R 2 (rezistenţe egale, cu valoarea de
1—10 MH). Tensiunea de comandă
o furnizează o sursă reglabilă de
tensiune continuă, U c , conectată în
serie cu divizorul R 1 -R 2 şi avînd o
rezistenţă internă mică (neglijabilă
In raport cu R 1f R 2 j. Prin urmare, în¬
tre grila şi sursa FET-ului se aplică
o jumătate din suma tensiunilor U c
şi U DS , adică adevărata tensiune de
comandă a porţii este:
Creşterea valorii r d , (invers) de la
105a la 2000 se explică prin limita¬
rea curentului direct prin joncţiune
cu ajutorul rezistenţei R (rezistenţa
directă a joncţiunii nu mai este
acum plasată nemijlocit în paralel
cu canalul).
EXPERIENŢA MS. S
Pentru a pune în evidenţă variaţia
rezistenţei r ds în funcţie de tensiu¬
nea Uq S , realizăm montajul din fi¬
gura 20 şi efectuăm citirile pentru
ambele polarităţi ale ohmmeirului,
plasînd cursorul potenţiorrieîrului în
diverse poziţii. Observăm că, pe mă¬
sură ce creşte în modul tensiunea
U G ş (cufeorui se deplasează în sus),
rezistenţa r ds creşte în ambele'sen¬
suri, dar nesimetric. Relaţia aproxi-,
mativă (5) se verifică numai dacă
tensiunea U DS aplicată de ohmme-
tru este sub 100 mV. în fine, pentru
a verifica relaţia generală (8), avem
nevoie, în plus, de un voltmetru.
electronic cu care să măsurăm de
fiecare dată perechea valorilor
Cu alte cuvinte, prin acest artifi¬
ciu, conductanţa canalului (implicit
şi rezistenta sa) devine o funcţie li¬
niară de tensiunea de comandă U c>
mărimile g D şi U p fiind constante
pentru un tranzistor dat.
Limitele între care poate varia ten¬
siunea Up S , determinate de intrarea
în saturaţie a curentului de drena (la
Ups = U GS -U p ), sînî date acum de
expresia:
mandă, respectiv implică un dome¬
niu LL mai mare pentru aceeaşi
pîajă ae valori r ds .
Reacţia introdusă pe poartă prin
artificiul descris ©sîe atît în curent
continuu, cît şi în alternativ. Compo¬
nenta continuă a tensiunii dre-
nă-sursă poate însă fi separată uşor
După depăşirea acestor valori, ca¬
racteristicile lp = f(U D ş) nu mai sînî
liniare, în schimb se păstrează sime¬
tria lor faţă de origine (fig. 22).
Evident, metoda descrisă reduce
plaja valorilor r ds pentru un domeniu
dat de variaţie a tensiunii de co-
fnlocuind această expresie în re¬
laţia generală (8), obţinem:
Capsulă
Aplicaţi
, BF245A-C
BF246A-C
BF256A-C
BF410A-D
BFQ10-16
BFR30-31
BFS21, BFS21A
BFT46
BFW10-13
BFW61
BSR56-58
BSV78-80
2 N 3822
2N3823
2N3966
2N4091-4093
2N4391-4393
2N4856-4861
d.c.-h.f., amplificare
v.h.f.-u.h.f., mixare, comutaţie
v.h.f.-u.h.f., amplificare, mixare
v.h.f., amplificare, mixare (tensiune mică de alimentare)
dubleţi monolitici pentru amplificare diferenţială
d.c.-h.f., amplificare în circuite hibride
perechi discrete pentru amplificare diferenţială
amplificare de nivel mic
v.h.f., amplificare în echipamente profesionale (zgomot redus)
amplificare de uz generai
comutaţie în circuite hibride (rezistenţă mică în conducţie)
comutaţie (rezistenţă mică în conducţie)
aplicaţii generale în tensiune înaltă; amplificare h.f.
i.f.-r.f., amplificare
comutaţie de mică putere (multiplexare)
comutaţie (uz industrial)
comutaţie (uz industrial
comutaţie (uz industrial)
DOMENII
DE UTILIZARE
în tabelul de mai jos sînt pre¬
zentate aplicaţiile tipice reco¬
mandate de firmele producă¬
toare pentru cîteva tranzistoare
cu efect de cîmp mai frecvent
întîlnite. Desigur, recomandările
nu sînt exclusive şi nici nu epui¬
zează întreaga gamă de aplicaţii
posibile, după cum vă puteţi
convinge din numeroasele mon¬
taje realizate cu aceste FET-uri.
Pe lîngă tipul tranzistorului
s-au mai indicat natura sa
(J—FET, MOS—FET) şi capsula
(care poate totuşi să difere de la
o firmă la alta). Prescurtările uti¬
lizate au semnificaţiile uzuale:
d.c. — curent continuu; i.f. —
frecventă intermediară; r.f. — ra-
diofrecvenţa; h.f. — înaltă frec¬
venţa; v.h.f. — foarte înaltă frec¬
venţă; u.h.f. — ultra înaltă frec¬
venţă.
ROS02
BF327
BF981
BFR29
BFR84
BFS28
BSV81
amplificare şi comutaţie de uz general (impedanţă foarte mare)
v.h.f., amplificare (dublă poarta)
v.h.f., echipamente de telecomunicaţii, zgomot redus (dublă poartă)
amplificare liniară (impedanţă foarte mare)
v.h.f., amplificare (dublă poartă)
v.h.f., amplificare, impedanţă foarte mare (dublă poartă)
comutaţie
MOS—FET
canal iniţial
(depletion)
SD200-203
SD210-215
SD300
SD3CI3—306
u. h.f., amplificare
comutaţie, în circuite analogice si digitale
v. h.f.-u.h.f., amplificare şi mixare (dublă poartă)
v.h.f.-u.h.f., amplificare si mixare (dublă poartă)
MOS—FET
canal indus
N (enhan-
cement)
TEHNIUM 3/1983
S. MARIN
soist mu
de tensiunea de comandă, de exem¬
plu conectînd divizorul R^Rg prin
intermediul unor condensatoare, aşa
cum se arată în figura 23.
în fine, o altă variantă întîlnită în
literatură este cea din figura 24.
Reacţia este aici în continuu şi în al¬
ternativ, cu menţiunea că artificiul
nu reduce la jumătate şi tensiunea
de comandă, U c (ultima remarcă
este valabilă şi pentru figura 23).
Fără a intra în detalii, amintim
doar că procedeele de liniarizare
deşcrise mai sus pot fi transpuse, cu
unele particularităţi, şi în cazul
MOS—FET-urilor.
Pentru a recunoaşte şi înţelege
mai bine această aplicaţie foarte
răspîndită a FET-urilor, de rezistenţă
comandată prin tensiune, vom ana¬
liza în continuare cîteva exemple ti¬
pice.
STABILIZAREA TENSIUNII DE IE¬
ŞIRE A UNUI OSCILATOR
în figura 25 este dată (la negru)
schema de principiu a unui oscilator
în punte Wien, realizat cu un ampli¬
ficator operaţional, C.l. Circuitul de¬
senat la culoare are rolul de a stabi¬
liza amplitudinea semnalului de ie¬
şire, U 0 , după cum vom vedea.
Prin divizorul R 5 -R 6 , o fracţiune
(ajustabilă) din tensiunea de ieşire,
redresată cu dioda Di şi filtrată cu
condensatorul C 4 , este adusă pe
poarta FET-ului, ca tensiune de co¬
mandă. în alternativ, canalul FET-u¬
lui este pus prin C-j în paralel cu re¬
zistenţa R 1( controlînd astfel — prin
rezistenţa sa r 4s — cîştigul amplifi¬
catorului. La rindttl său, rezistenţa
canalului este controlată de amplitu-
dinea semnalului de ieşire. Atunci
cînd U 0 tinde să crească, tensiunea
de comandă a porţii creşte şi ea
proporţional, reducînd conductanţa
canalului; rezistenţa echivalentă a
grupului paralel Ri — canal creşte,
cîştigul amplificatorului scade, com-
pensîndu-se astfel tendinţa iniţială.
Fenomenele se petrec invers la o
tendinţă de scădere a tensiunii de
ieşire, obţinîndu-se în final o stabili¬
zare a amplitudinii semnalului de ie¬
şire.
Pentru oscilatorul propriu-zis nu
se indică valorile pieselor, schema
fiind clasică. Tranzistorul T-, poate fi
practic orice J—FET cu canal N
(BFW10, 11 etc.), R 5 se ia de ordinul
zecilor de kiloohmi, R 6 de 100—250
kfl, liniar, C 4 de 0,1—0,5 mF, C, de
zeci sau sute de nanofşrazi (ambele
nepolarizate), iar D 1 poate fi orice
diodă de detecţie cu germaniu, de
exemplu din seriile OA, EFD etc.
(CONTINUARE IN NR. VIITOR)
.... ..iSkii
Constructorilor amatori care ex¬
perimentează frecvent montaje cu
amplificatoare.operaţîonaIe le pro¬
punem alăturat realizarea unei surse
duble de tensiune conţinuaT".^
Varianta din figura 1 a fost proiec¬
tată şi experimentată pentru a debi¬
ta ± 15 V/0,3 A, dar aceeaşi schemă
de principiu poate fi uşor adaptată
pentru alte tensiuni (eventual regla¬
bile), ca şi pentru alţi curenţi ma¬
ximi.
Cele două tensiuni de ieşire sînt
bine filtrate şi stabilizate, căderea de
tensiune în sarcină maximă de 0,3 A
fiind de cca 0,5 V, respectiv neglija¬
bilă pentru un consum sub 50 mA
(cum de regulă este cazul pentru
montajele cu amplificatoare opera¬
ţionale). în plus, schema este prevă¬
zută cu protecţie automată la scurt¬
circuit pe fiecare ramură, măsură
deosebit de utilă mai ales pentru în¬
cepători.
Egalitatea riguroasă a celor două
tensiuni se obţine prin sortarea
atentă a pieselor, urmă/indu-se în
special împerecherea
tranzistoarelor, a diodelor Zener şi a
rezistenţelor R 3 -R 4 . Acelaşi dezide¬
rat a stat şi la baza opţiunii pentru
un transformator cu înfăşurare se¬
cundară unică, dimensionată pentru
15—17 V/0,6—0,8 A. Cele două
surse „lucrează" astfel pe semialter-
nanţele opuse ale tensiunii secun¬
dare, ceea ce asigură egalitatea va¬
lorilor de vîrf, în schimb Îngreu¬
nează filtrarea pentru curenţi mai
mari.
Redresarea se face cu două diode
identice, Di si D 2 , preferabil de 2 A
(F102, F202, F402, F802, F112) sau
chiar de 1 A (1N4002—1N4007), iar
filtrarea cu condensatoarele Ci~C 2
de 1 000—1 500 /jlF |a cel puţin 25 V.
Stabilizarea este cu tranzistoare se¬
rie, 1,-J 2 (pereche npn-pnp, de me¬
die p utere: BD139 — BD140,
BD135—BD136, BD237-BD238
etc.), tensiunile de referinţă în baze
■ fiind asigurate de diodele Zener DZ,
- DZ 2 .
Pentru a obţine la ieăire tensiuni
egaîe'şt eît mai apropiate de 15 V,
diodele Zener se vor sorta (din seri¬
ile PL15Z—PL16Z) astfel" ca-U Z1 =
R, şi R 2 se optimizează experimental
în funcţie de tensiunile redresate
obţinute, ca şi de factorii de amplifi¬
care ai tranzistoarelor (care vor fi cît
mai apropiaţi posibil).
Pentru protecţia la scurtcircuit s-a
folosit metoda cea mai simplă, cu
rezistenţele serie R 3 —R 4 (avînd rolul
de traductoare de curent) şi cu dio¬
dele D 3 — D 4 , respectiv D 5 —D 6 , co¬
nectate între ieşiri şi bazele tranzis¬
toarelor. Cu piesele indicate protec¬
ţia pe fiecare ramură în parte începe
să acţioneze de la un curent de cca
0,3 A, curentul de scurtcircuit fiind
.de. cca 0,7 A.
în final s-au mai prevăzut două
condensatoare de filtraj suplimentar,
C 5 —C 6 .
Căblajul folosit de autor este pre¬
zentat în figura 2 la scara 1:1. El nu
este realizat pe material placat, ci
prin lipirea directă a terminalelor
pieselor. Se evita astfel tăierea prea
scurtă a picioruşelor, avînd în ve¬
dere o eventuală reutilizare a piese¬
lor. Această variantă de cablaj im¬
plică utilizarea unor condensatoare
cu terminalele de aceeaşi parte. Se
mai observă că tranzistoarele au
fost prevăzute cu nişte radiatoare în
formă de U (S > 8 cm 2 ). Transfor¬
matorul folosit are secţiunea miezu¬
lui S=5,5 cm 2 , N| = 2 000 de spire
CuEm 0,15 mm, N n = 145 de. spire
CuEm 0,6 mm.
UOLUm-COIITROL
Dacă pentru comanda volumului
se foloseşte un potenţiometru plasat
la intrarea unui etaj preamplificator
AF, nivelul distorsiunilor introduse
de acest etaj nu se modifică atît
timp cît volumul rămîne suficient de
ridicat, dar poate creşte supărător
pe măsură ce se reduce volumul.
Montajul alăturat, propus de re¬
vista „Funkschau", nr. 3/1979, înlă¬
tură acest inconvenient prin aceea
că, simultan cu reducerea nivelului
de semnal, se măreşte contrareacţia
în tensiune alternativă în emitbrul
tanzistorului T 1f prin potenţiometrul
R 7 . Atunci cînd cursorul lui R 7 se
MARK ANORES
află în extremitatea a, cîştigul global
a! preamplificatorului este minim,
iar cînd cursorul se află în extremi¬
tatea b, cîştigul este maxim şi nive¬
lul contrareacţiei minim.
Preamplificatorul are o impedanţă
de intrare de ordinul a 50 kO şi o
impedanţă de ieşire de cca 4 kO.
Cîştigul maxim este de 34 dB.
Se folosesc tranzistoare cu factor
mare de amplificare (peste
150—200) şi cu zgomot redus, ca de
exemplu BC109C, BC173C, BC239C
etc. Potenţiometrul R 7 poate avea
valoarea cuprinsă între 22 kH şi 33 kn.
h 24V
TEHNIUM 3/1983
5
Antena logaritmică este frecvent
folosită în comunicaţiile profesio¬
nale datorită cîştigului ridicat,
8—12 dB pe o gamă largă de frec¬
venţe ce poate include 3 benzi ale
radioamatorilor. Fără a intra pro¬
fund în teorie, ne vom referi, în spe¬
cial, la realizarea practică a acestui
tip de antenă, dînd şi cîteva relaţii
de calcul.
După cum se observă în figura 1,
această antenă este compusă din-
tr-un număr variabil de dipoli para¬
leli, dispuşi în acelaşi plan. unde
lungimile şi distanţele variază în
funcţie de un factor notat r, ce de¬
pinde de cîştig şi de banda de tre¬
cere.
Aceşti dipoli sînt alimentaţi în
opoziţie de fază printr-o linie încru¬
cişată şi cablul de legătură care sînt
cuplate în centrul elementului cel
mai scurt, eventual printr-un dipol
de adaptare sau simetrizare.
Plecînd de la vîrful triunghiului
(fictiv), dipolii succesivi rezonează
pe frecvenţe din ce în ce mai joase.
Practic, s-a constatat că pe an¬
samblu elementele scurte joacă rol
de director, iar elementele lungi au
rol de reflector.
Construcţia unei antene logarit-
mice poate fi abordată de către ma¬
joritatea radioamatorilor ce lu¬
crează în .unde scurte şi vom da cî¬
teva valori practice.
Raportul între frecvenţele ex¬
treme = 2, deci antena poate fi
Y03C0
pentru benzile 7 MHz şi 14 MHz
sau 14 MHz şi 28 MHz, incluzînd şi
banda de 21 MHz. Cîştigul = 8,5 la
10 dB, raportul faţă/spate cuprins
între 14 şi 21 dB, funcţie de frec¬
venţe.
Sigur, se pot construi antene cu
raport de frecvenţe 3 (deci 7 MHz —
21 MHz), dar acestea ocupă un
spaţiu destul de mare (20 X 30 m);
spre a ocupa un spaţiu mic, antena
poate fi construită pe o singură
bandă şi atunci caracteristicile sale
se apropie de ale unei antene Yagi.
Abordînd un calcul sumar, notăm
frecvenţele F. lungimea elemente¬
lor E, distanţa între elemente ,D,
toate în raportul r.
Dacă F 2 este Secvenţa de rezo¬
nanţă a elementului E 2 , plasat la
distanţa D^ de elementul E 1t putem
nota F> — Fi • r; E : = .Ei • r; D : = D, • r.
Normal, există o cale matematică
riguroasă pentru determinarea
fiecărui element, dar experienţa
arată că metoda simplificată de cal¬
cul dă rezultate foarte bune, ca ele¬
ment imediat de lucru fiind dia¬
grama din figura 2.
Această diagramă comportă 3
axe verticale care permit determi¬
narea lui r (axa A) a! unei antene cu
o anumita- lungime (axa B) şi banda
de trecere (axa C). în acelaşi timp,
putem cunoaşte cîştigul antenei şi
unghiul de directivitate. Din dia¬
gramă, după cum sînt trasate liniile
A
5 ? Gain
j02 M (r)
" {0,965) 5
4
11 , 5 ( 495 )
<x° 6
8
10
12
14
18 f 9,5(0,90)
B
(n.Â)
6 î
Mas £
10 (0,92) __ J_.
" 0#
0,7”
0 , 6 '
>9(0,86)
f
32> 8,5(0,82)
"36 1
40 1 8,3 (0,8)
0,._
0,3'
0,25-
0,2
*3
t
* 1,2
> 1,1
M, N sau P, putem observa că, la o
antenă cu raportul frecvenţelor 2,
acesteia îi putem da o lungime func¬
ţie de spaţiul de care dispunem.
Astfel, dacă lungimea antenei este
X/2 (linia M şi verticala B), cîştigul
va fi de 8,5 dB, iar r 0,82 (verticala
A). Fără a reveni asupra liniei N (ci¬
titorul poate vedea rezultatele), me¬
rită de observat că linia P determină
o antenă de dimensiuni mari 3 A,
care are un cîştig de 12 dB şi un
unghi mic (aproximativ 5 grade).
Se poate spune deci că' o antenă
scurtă are o deschidere mare, dis¬
tanţă mare între elemente şi cîştig
redus şi cu cît banda de frecvenţe
tene unde elementul E 2 este rezo¬
nant pe frecvenţa cea mai joasă a
gamei acoperite şi se va situa între
0,1 şi 0,15 X în spatele lui E 2 . Lungi¬
mea corespunzătoare a lui Ei (ca şi ;
la antenele Yagi) va fi pentru 105' .
de la frecvenţa de rezonanţă, fiind ;
dată de formula:
1 42,5 X 105
14 X 100"
10,7 m,
iar D, = E, X 2 X 0,15 - 3,21 m.
Pentru F = 14 MHz corespunde
1,5 A = 32,5 m.
în fine, lungimea elementului cel
mai scurt va fi 38 6 M din lungimea de
undă a frecvenţei celei mai ridicate
să fie lungă pentru a avea un cîştig
bun.
Să construim acum împreună o
antenă care să lucreze în benzile
de 20, 15 şi 10 m, respectiv între
14 MHz şi 29,7 MHz. Făcînd raportul
frecvenţelor extreme, determinăm
punctul pe axa C egal cu 2,12. Apre¬
ciem că dispunem de un spaţiu de
30 m, deci de 1,5 ori faţă de lungi¬
mea de undă a frecvenţei celei mai
mici. Notăm acest punct 1,5 pe axa
B. Unim punctele determinate pe
axa C şi B cu o linie care să intersec¬
teze şi axa A, unde găsim că antena
noastră va avea la un cîştig de 11 dB
un factoi r ~ 0.93.
Elementul cel mai lung E 1 poate fi
considerat ca reflectorul unei an¬
E-, = 10,7 m; E 2 = 10 m; E 3 9,35 m:
E 4 = 8,75 m; E 5 = 18.8 m; E 6
7,65 m; E 7 = 7,15 m; E 8 = 6,68 m:
E 9 = 6,25 m; E 10 - 5,84 m; E n = 5,46 m;
E 12 - 5,11 m; E 13 = 4,78 m; E 14 -
= 4,46 m; E 15 = 4,17 m; E 16 = 3,89 m;
E 17 =3,64 m; Di = 3,21 m; D 2 =- 3 m;
D 3 =2,80 m; D 4 = 2,62 m; D 5 - 2,45 m;
D 6 = 2,29 m; D 7 = 2,14 m; D 8 = 2 m;
D 9 = 1,87 m; D 10 = 1,75 m; =
= 1,64 m; D 12 = 1,53 m; D 13 = : 1,43 m;
D 14 = 1,34 m; D 15 = 1,25 m; D 16 -
= 1,15 m.
Lungimea totală este deci 32,5 m
pentru desenul din figura 3.
Să luăm un alt exemplu puţin di¬
ferit, respectiv o antenă pentru
6
TEHNIUM 3/1983
Antenă pe 40 - 20 - 15 r
40—20 şi 15 m, respectiv să aco¬
pere o bandă de frecvenţe cuprinsă
între 7 şi 21 MHz, deci cu un raport 3
(figura 4),
Fiindcă dispunem de un spaţiu de
aproximativ 30 m, lungimea acestei
antene va fi de 0,8 A, /mai exact
(300 7) X 0,8 = 34,28 m.
Dreapta care uneşte axa C
(punctul 3) cu axa B (punctul 0,8,
fig. 2) determină pe axa A pentru cî-
ştig valoarea 9 dB, iar r .=? 0,86.
Lungimea primului element va fi:
142,5 X 105
E =-— s= 21,4 m
7 X 100
Aplicînd relaţia E 2 Etx r, deter¬
minăm celelalte valori.
ţine toată greutatea antenei.
Tot prin plăcuţa izolatoare trec şi
două fire paralele la distanţa de 18
mm ce formează linia de alimen¬
tare. De pe această linie, cu fire în¬
crucişate se alimentează fiecare
element E (fig. 5B). Extremităţile
fiecărui element E sînt legate tot de
un suport (sfoară), care^ la rîndul
său se fixează de piloni. în general
sînt foarte convenabile 6 puncte de
susţinere a antenei.
Acest tip de antenă logaritmică
poate fi utilizat cu succes şi în ben¬
zile de UHF—VHF pentru a acoperi
banda de 144 — 432 MHz, deci tot în
raport de 3. Admiţînd o lungime a
antenei 2 a şi utilizînd figura 2,
găsim r - 0,94 şi cîştigul 10,5 dB.
Aplicînd relaţiile amintite Ei =
142,5 X 105 _ . _ _
= -t -- 1,04 m si E ■ = E. • r,
144X100
determinăm dimensiunile tuturor
elementelor. Ca să rezoneze şi pe
432 MHz, ultimul element va avea
(300/432) X 0,38 = 0,26 m. Rezultă
că antena are 23 de elemente.
£2/2
£3/2
£4/2
EşZ2_
i£2
£7/2
r ®
Distanţa între primele elemente
Di = 343 m, restul distanţelor deter-
minîndu-se cu ajutorul factorului r.
Lungimea efectivă a antenei este de
4,25 m.- Sigur, se poate realiza un
boom de susţinere a acestei an¬
tene, dar există şi o altă soluţie. Cu-
noscînd faptul că un semielement
din, două este alimentat în aceeaşi
fază. utilizăm ca linie de alimentare
două tuburi suprapuse, unde
unul alimentaza partea stingă a lui
Ei, partea dreapta a lui E, partea
stîngă a lui E< etc. (fig. 6 A şi fig. 6B)
Prin suprapunerea acestor două
booms, ca în figura 7,, şi ţinînd
seama de izolarea între ele (fig. 8),
se realizează comod antena pentru
144 — 432 MHz.
Distanţa de 4 mm între suporturi
realizează o bună adaptare dacă
alimentarea se face cu un cablu de
500. Izolatoarele sînt sub forma
unor plăcuţe de 20 X 20 mm, mon¬
tate la distanţa de 50cm.
Montarea cablului de alimentare
se face ca în figura 9, unde conduc¬
torul central alimentează pe Bi, iar
cămaşa cablului pe B , (suportul in¬
ferior). Acest mod de adaptare
echivalează' cu un balum infinit şi
prezintă o bună soluţie pentru ca¬
bluri de 50 şi 75!L .
O soluţie de fixare pe pilon a aces¬
tei antene este dată (detaliu) în figura
10; o placă de pertinax susţine prin
şuruburi ţevile B, şi Bcare apoi prin
bride se rigidizează de pilon.
Merită de amintit că, suprapunînd
4 antene, se obţine un cîştig de 17 dB
în întreaga bandă de 144—432 MHz.
Un • interes aparte poate prezenta
această antenă şi amatorilor de Dx
TV fiindcă ea poate acoperi Uşor
zona de 450—900 MHz cu un cîştig
pronunţat. Din diagramă (fig. 2) şi
din calcule o astfel de antenă are
dimensiuni mici şi ocupă o suprafaţă
redusă.
E 2 = 18,4 m; E 3 = 15,83 m; E 4 =
=.' 13,61 m; E 5 = 11,71 m; E 6 =
= 10,07 m; E 7 =8,66 m; E 8 =7,45 m;
E g — 6,40 m; E 10 = 5,50 m; E-, 1 =
= 4,73 m.
Distanţa D-, între primele ele¬
mente este:
21,40 X 2 X 15
n, =-= 6,42 m,
1 100
de unde rezultă D 2 = 5,52 m; D 3 =
= 4,75 m; D 4 = 4,08 m; D< = 3,51 m;
Dfi = 3,02 m; D^ = 2,60 m; D„ = 2,23
m; D» = 1,92 m; Dm = 1,65 m, lungi¬
mea totală = 35,70 m.
Menţinîndu-se elementul En =
între 1 şi 5 mai
naţional de teleg
R.S. Cehoslovac
La proba de r
reprezentanţii Rc
Astfel, la senio
la juniori mari -
YQ3CRC
= 4,73 m, banda de trecere a ante¬
nei ajunge pînă la 24 MHz, cu un
cîştig de 9 dB. lată deci că o antenă
lungă de 35,70 m şi lată de 21,4 m
asigură transmiterea frecvenţelor
cuprinse între 7 şi 24 MHz, cu un
cîştig de 9 dB, ceea ce în practica
radioamatorilor este o realizare de¬
osebită.
Această antenă se construieşte
din sîrmă de cupru emailat sau din
sîrmă de aluminiu cu un izolator
central din plexiglas sau alt mate¬
rial, legăturile fiind arătate în figura
5 A. Prin toate plăcuţele izolatoare
(care suportă elementele E) trece o
sfoară de material plastic (cum sînt
cele pentru întins rufe), care sus¬
TEHNIUM 3/1983
banda audio şi în acelaşi timp adap¬
tarea corespunzătoare între impe¬
danţa de ieşire a sursei de semnal şi
impedanţa de intrare a LDZ-ului. 6
parte a semnalului audio, preluată
de condensatorul C 4 din colectorul
tranzistorului T ? , respectiv cursorul
potenţiometrului R 3 , este aplicată
filtrului trece-jos C s - - C 6 şi, în
acelaşi timp; în drena tranzistorului
T 5 . Tranzistorul T 5 , de tip MOS-
—FET, funcţionează în montaj ca
rezistenţă variabilă conectată între
intrarea şi ieşirea filtrului trece-jos.
O altă parte a semnalului audio este
preluată din emitorul tranzistorului
T 2 , respectiv cursorul potenţiome¬
trului R 3 , şi este aplicată în baza
tranzistorului T 3 . Etajul care conţine
tranzistorul T 3 realizează un filtru
activ trece-sus, care permite trece¬
rea semnalului audio cu spectrul de
frecvenţă de 2,5—18 kHz.
în continuare, semnalul este apli¬
cat etajului următor, care conţine
tranzistorul T 4 şi care reprezintă un
amplificator de tensiune. Amplifica¬
rea etajului este de cca 20 dB. Din
colectorul tranzistorului Ţ 4 , prin in¬
termediul condensatorului C^, sem¬
nalul amplificat se aplică unui redre¬
sor cu dublare de tensiune, format
din diodele D 1( D 2 şi grupul C 11( R 18 .
Tensiunea continuă obţinută la bor¬
nele rezistenţei R 18 reprezintă ten¬
siunea de comandă aplicată pe grila
tranzistorului T 5 . Această tensiune
determină în final valoarea „rezis¬
tenţei" dintre sursa şi drena tranzis¬
torului T 5 , valoare care implică ate¬
nuarea finală a filtrului trece-jos.
Tranzistorul T 5 , în funcţie de tensiu¬
nea continuă negativă aplicată pe
grilă, realizează o rezistenţă virtuală
cu valorile cuprinse în gama 500—2
MO. Pentru polarizarea corespunză¬
toare a tranzistorului T 5 se foloseşte
o tensiune continuă stabilizată, obţi¬
nută cu ajutorul grupului D 5 , R 27 ,
R 28 şi filtrată de condensatorul C 18 .
Semnalul audio prelucrat soseşte de
la ieşirea filtrului trece-jos şi, prin
intermediul condensatorului C 12 ,
este aplicat la intrarea etajului de ie¬
şire. Configuraţia etajului de ieşire,
care conţine tranzistoarele T 6 , T 7 ,
este similară cu cea a etajului de in¬
trare, din aceleaşi considerente. nentele, cu excepţia tranzistorului :
Pentru alimentarea montajului se fo- T 5 . Se alimentează montajul de la o .■ j
loseşte o tensiune continuă de 24 V, sursă de tensiune continuă de 24 V
stabilizată suplimentar de grupul şi se verifică tensiunile menţionate i
R 25 , D 3 , C 14 , C 15 . în schemă cu ajutorul unui voltme-. j
Montajul se realizează practic fo- tru cu impedanţa de intrare mai
losind componente de bună calitate. mare de 1 M n. Caracteristica de
O variantă de cablaj imprimat, care funcţionare statică a etajului care
a fost experimentată practic şi a dat conţine tranzistorul T 4 depinde în 4
rezultate foarte bune, este prezen- mare măsură de factorul de amplifi-
tată în figurile 7 şi 8. S-au folosit re- care ai acestuia. Se alege un tran :
zistenţe cu peliculă metalică, iar zistor cu h21E= 250 şi se modifică
condensatoarele de cuplaj sînt cu valoarea rezistenţei R 12 în jurul valo-
tantal. Se pot face mici modificări, rii indicate în schema electrică, pînă
în funcţie de gabaritul componente- la obţinerea în colectorul tranzisto-
lor folosite, dar este indicat a se rului T 4 a tensiunii menţionate. Se
păstra aceeaşi configuraţie a monta- aplică la intrarea montajului un
jului. semnal sinusoidal de 100 mV şi se
Aşezarea componentelor pe placa oscilografiază tensiunea obţinută la
de circuit imprimat este prezentată «ieşirea filtrului trece-jos. Se ridică o
în figura 8. Bobina filtrului trece-jos caracteristică tensiune-frecvenţă în
va avea o mductanţa de 85 mH. Se banda audio şi se obţine diagrama
recomandă realizarea ei practică pe din figura 2. Dacă diagrama obţi-
o carcasă tip oală de ferită, care se nută diferă în ceea ce priveşte ate-
va ecrana cu un colier metaljc. Pen- nuarea, se verifică valoarea induc-
tru bobinaj se foloseşte sîrmă CuEm tanţei bobinei L-, şi se modifică în
cu diametrul 0,12—0,15 mm. mod corespunzător. Amplitudinea
____ , _ semnalului se stabileşte cu ajutorul
''inmc L * ^ ^ PUNEREA IN FUNC- potenţiometrului semireglabil R 4 .
! SUNE Se măsoară tensiunea continuă
După realizarea practică a cabla- din anodul diodei D 2 şi se ridică o
jului imprimat se montează compo- caracteristică tensiune-frecvenţă în
Figura 2 — Caracteristica tensiune-frecvenţă ia ieşirea filtru¬
lui trece-jos.
Montajul prezentat face parte din
categoria limitatoarelor dinamice de
zgomot (LDZ). Să facem o scurtă
analiză a metodei folosite în acest
caz pentru reducerea zgomotului de
fond. în majoritatea cazurilor, zgo¬
motul de fond prezintă un spectru
de frecvenţă aflat în domeniul frec¬
venţelor audio medii-înalte. Amplitu¬
dinea sa este mică în comparaţie cu
amplitudinea semnalului audio util
(1—3 mV). Din aceste motive, zgo¬
motul de fond apare, mai ales, în
lipsa semnalului audio, în pauze sau
atunci cînd nivelul semnalului audio
este comparabil cu nivelul zgomotu¬
lui de fond. Metoda de eliminare fo¬
losită în montajul de faţă constă în
realizarea unui filtru trece-jos cu
atenuarea variabilă, funcţie de nive¬
lul şi spectrul de frecvenţă al sem¬
nalului util de nivel mare, iar în
pauze sau la niveluri foarte mici ale
acestuia blochează spectrul frecven¬
ţelor medii-înalte, realizînd astfel re-
jecţia totală a zgomotului de fond.
Schema electrică a LDZ-ului este
prezentată în figura 1.
Semnalul audio se aplică etajului
de intrare, care include tranzistoa¬
rele Ti, T 2 , în baza tranzistorului T 1;
prin intermediul condensatorului C v
Configuraţia etajului de intrare per¬
mite obţinerea unei caracteristici
tensiune-frecvenţă liniară în toată
R6
SfOkn.
\DMN4 Ml
R7
ISCkfi.
l€3
A
l \ _
COPLCTOp
J)£ TOV
iaz.
AMPUPZCA TOP
P/VA L
Figura 3 — Caracteristica tensiune-frecvenţă obţinută la
anodul diodei D 2 .
l/ca - fcs?p)vnea o'e- o/zmen/ore? o K. - Coznv/cr/OT foc/zosior/jie /> 02 z'//o)
^////ba/ow/w. /(/nef/onoz/^ LOZ
/? - rezirfenJ o /,SM-n./o. O'*/ Urc - fensivzyeo c/e a/zmez-z/csz-c- O
LOZ-(s/v/.
Figura 6 — Intercalarea LOZ-ului în ansamblul electroacus-
Figura 4 — Caracteristica tensiune-frecvenţă obţinută la ieşi¬
rea LDZ-ului (fără T 5 ).
-jv
Figura 7— Schema de cablaj a circuitului imprimat. Circuitul
imprimai este văzut dinspre cablaj.
Figura 8 — Poziţia componentelor pe placa de cablaj impri¬
mat. Circuitul este văzut dinspre partea cu piese.
R27 04 R25 C'9 «I 4 1 * *15 Rţ 3 C 8 Rl2 «10 R 6 T 3 C3 R16 &14
Figura 5 — Caracteristicile de funcţionare ale LDZ-ului. ^ "
banda audio, care trebuie să coin¬
cidă cu cea menţionată în figura 3.
Amplitudinea tensiunii continue se
ajustează cu ajutorul potenţiometru-
lui semireglabil R 3 . Se măsoară va¬
loarea tensiunii negative de 3,5 V
dintre traseele corespunzătoare gri¬
lei şi sursei tranzistorului T 5 , intra¬
rea montajului fiind conectată la
masă. Apoi se aplică la intrarea
montajului un semnal de 100 mV şi
se ridică o caracteristică tensiu¬
ne-frecvenţă în banda audio, care
trebuie să coincidă cu cea prezen¬
tată în figura 4. Se deconectează
sursa de alimentare, se montează
tranzistorul T 5 şi se realimentează
montajul de la sursa de tensiune de
24 V. Caracteristicile de funcţionare
ale LDZ-ului sînt prezentate în fi¬
gura 5. După realizarea reglajelor
prezentate anterior, LDZ-ul se ecra¬
nează într-o cutie din tablă de fier
cu grosimea minimă de 1 mm şi se
montează în interiorul ansamblului
electroacustic (magnetofon, amplifi- «17-
câtor de putere etc.). Din punct de _
vedere electric, LDZ-ul se interca- u > "
lează între ieşirea etajului corector Rog -
de ton şi intrarea amplificatorului
audio de putere. Constructorul
poate utiliza un comutator care va
introduce sau nu funcţional LDZ-ul Ci6 —
în lanţul electroacustic (fig. 6). Mon- __
tajul se poate realiza şi în varianta
stereo, reglajele sus-menţionate fă- n _
cîndu-se separat pentru fiecare ca- u 2
nai. Realizat şi montat, LDZ-ul va
îmbunătăţi sensibil performanţele ^
ansamblului electroacustic, oferind «18
amatorului de audiţii HI—FI un nivel
calitativ neţ superior. qjj-'
BIBLIOGRAFIE ^ ,
R 21
John Markus, „Electronic circuits",
New York, 1968 RyY
Revista „Radio“, nr. 4/1980, U.R.S.S.
Catalogul de componente electro¬
nice I.C.C.E. — Bucureşti, 1980
T 7 R 19 R 2 2 Î6 R 2 o C4
M \
Q2T5 c 5
TEHNIUM 3/1983
Microfonul este un traductor elec-
troacustic cu un rol foarte important
în transformarea undelor acustice în
unde electrice, de calităţile lui de-
pinzînd în general calitatea unei
transmisii radiofonice sau a unei în¬
registrări.
Există o multitudine de tipuri de
microfoane, caracterizate după mo¬
dul de construcţie şi după elementul
variabil conţinut, foarte cunoscute
marelui public fiind microfoanele cu
cărbune ce echipează aparatele te¬
lefonice. Mai sînt cunoscute micro¬
foanele dinamice cu bobină sau
bandă, microfoanele condensator,
microfoanele piezoelectrice, cu
electreţi etc.
S-a urmărit construcţia unei game
mart de - microfoane fiindcă fiecare
tip are anume caracteristici, nepu-
tînd răspunde în mod optim tuturor
caracteristicilor solicitate.
Parametrii sau caracteristicile mi¬
crofoanelor sînt: sensibilitatea, di-
rectivitatea, răspunsul în frecvenţă,
impedanţa proprie, zgomotul de
fond, distorsiunile, greutatea etc.
Fără a intra în precizări şi norme
pentru fiecare caracteristică în
parte, ne putem da uşor seama cîte
cerinţe se impun unui microfon.
Astfel, un microfon dinamic cu
bandă reproduce o bandă largă de
frecvenţă, în schimb este puţin sen¬
sibil şi are greutate mare, fiind reco¬
mandat numai în instalaţiile staţio¬
nare de studio, pe cînd, de exemplu,
un microfon piezoelectric este uşor,
sensibil, în schimb are zgomot pro¬
priu şi bandă de frecvenţă îngustă,
fiind utilizat ca microfon portabil.
De o importanţă deosebită pentru
microfoane este caracteristica de di-
rectivitate, adică tocmai aria de pe
■Prof. MEHAI CHSniJĂ
care primind presiune sonoră o
transformă pe aceasta în semnal
electric.
După cum se vede şi din sche¬
mele alăturate (fig. 4), diagramele
de directivitate ne arată cum poate
şi unde poate fi folosit un microfon;
de exemplu, acolo unde dorim să
explorăm tot spaţiul ce ne înconjură
Inel asamblat
pentru sferă
#
(fondul de sunete pe un stadion) nu
vom folosi un microfon cu caracte¬
ristică unidirecţională.
Constructorilor care posedă o
capsulă de microfon şi doresc a-i
confecţiona acesteia o carcasă cu
un design modern, dar avînd şi cali¬
tăţi mecanice excelente, le prezen¬
tăm aceasta în cele ce urmează.
în esenţă, ansamblul se compune
dintr-o sferă din sită metalică, în in¬
teriorul căreia se află „capsula-mi-
crofon" şi un. suport-tijă prin care
iese cablul ecranat. în figura 1 pre¬
zentăm o secţiune pe care sînt no¬
tate dimensiunile şi părţile compo¬
nente.
Sfera metalică se execută dintr-o
sită metalică cu ochiurile mari (1,5
mm) cositorite. Se indică pentru
FORMAREA PRIN PRESARE A SFEREI
DIN SITA METALICĂ
Poanson
utilizate în menaj. După procurarea
unei semisfere de 110—120 mm (în¬
lături ndu-se cercul şi mînerul sitei),
cu ajutorul poansoriului şi al matri¬
ţei din figura 2 a se presează uşor
astfel ca să se obţină o formă de
sită ca în figura 2 b. în timpul presă¬
rii este indicat ca între sită şi matriţă
să se pună o ţesătură textilă (finet)
pentru a nu deforma profilul reliefat
al ochiurilor de sită.
Sita astfel „trasă" se taie rotund la
margini cu foarfecă pentru a se
obţine o jumătate de sferă. La fel se
procedează şi pentru obţinerea celei
de-a doua semisfere. Semisferele
* vor fi căptuşite în interior cu o peli¬
culă din buret de culoare neagră.
Inelul pentru sferă se execută prin
strunjire din bronz sau alamă, con¬
form schiţelor din figura 3. Astfel se
va obţine un inel din două secţiuni,
care se pot îmbina prin presare
uşoară.
Montarea semisferelor la inel. Se¬
misferele din sită metalică se asam¬
blează prin lipire uniformă pe partea
interioară a secţiunilor de inel. Lipi¬
rea se face cu cositor, folosindu-se
un ciocan electric de lipit cu o pu¬
tere de 100—150 W. Ca decapant se
va folosi „apa tare“, iar după lipire
se va spăla cu detergent sub un jet
CARACTERISTICA
DE DIRECTIVITATE
bidirecţional
10
TEHNIUM 3/1983
porizare.
Cronometru. în locul condensato¬
rului Cx se conectează un ştrap. Din
K, se alege unitatea de măsură a
timpului (1 ms pentru poziţia 2 şi 1 s
pentru poziţia T). Startul se dă din
B- 1, iar oprirea se realizează prin eli¬
minarea scurtcircuitului de la bor¬
nele Cx. Aducerea la zero se reali¬
zează, ca şi în cazurile de mai sus,
prin acţionarea butonului S 2 .
Etaionare. Mai întîi se reglează
baza de timp. Se face un ştrap la
bornele Cx, iar comutatorui K se
trece pe poziţia T. Din potenţiome-
trul semireglabil P 5 se fixează frec¬
venţa la 1 Hz. Se comută pe poziţia
2. Dacă frecvenţa diferă de 1 kHz,
se modifică valoarea condensatoru¬
lui C 5 pînă la obţinerea rezultatului
dorit.
După aceea, la bornele Cx se co¬
nectează un condensator etalon cu
capacitatea cuprinsă în domeniul
0,1—0,9 nF şi cu toleranţa de 0,2%.
Aparatul descris în continuare în¬
deplineşte trei funcţiuni diferite: ca-
pacimetru pentru măsurarea unor
capacităţi cuprinse între 100- pF şi
1 000 fx F, temporizator între 1 se¬
cundă şi 100 secunde şi cronometru
între 1 s şi 1 000 s. Precizia măsu¬
rătorilor este dată de„ stabilitatea ba¬
zei de timp folosite. în cazul de faţă
s-a ales un compromis între precizie
şi complexitate. Baza de timp este
furnizată de un oscilator RC realizat
cu un circuit integrat de tipul ŞE 555.
Precizia depinde în mare măsură de
stabilitatea valorii tensiunii de ali¬
mentare şi a capacităţii de 100 /uF
(C t )- Se poate ajunge la cca 1%. sau
chiar sub 1 %.
Funcţionare. în principiu, funcţio¬
narea se bazează pe numărarea im¬
pulsurilor generate de un oscilator
într-o perioadă de timp T determi¬
nată de valoarea capacităţii Cx.
Acest lucru este valabil pentru func¬
ţionarea ca temporizator şi capaci-
metru. în cazul funcţionării pe post
de cronometru, în locul lui Cx se
conectează un ştrap, simulînd astfel
o „capacitate de valoare infinită.
în cazul în care s-a depăşit capa¬
citatea numărătorului, se acţionează
circuitul basculant bistabil realizat
cu porţile G 3 şi G 4 . Acesta, la rîndul
lui, aprinde o diodă LED.
Capaeimetm. Presupunem că la
bornele Cx s-a conectat un conden¬
sator. Dacă acesta este polarizat, se
va cupla cu „plusul" către terminalul
6 al circuitului integrat Cil. Se fi¬
xează comutatorul K^ pe o poziţie
intermediară (de exemplu pe ppziţia
2). Dacă afişajul nu este adus la
zero, se apasă butonul B 2 . Startul
măsurătorii se realizează apăsînd
butonul B v în acest moment ieşirea
3 a porţii G, capătă un nivel logic
„0“, care se transmite, derivat prin
puternic de apă. Se va executa o li¬
pire solidă, estetică şi fără a inco¬
moda asamblarea secţiunilor de
inel. Astfel se poate obţine o sferă
asamblată din două secţiuni semi¬
sferice.
Montarea sferei Sa tija-miner. Una
din semisfere se va asambla cu ti-
ja-mîner prin lipire cu cositor, decu-
pînd în centrul semisferei o gaură 0
= 15 mm pentru ieşirea cablului, în
jurul căreia se execută lipirea cu co¬
sitor, respectiv asamblarea semisfe¬
rei la tija-mîner.
Tija-mîner se execută din OL38
prin strunjire conform schiţei din fi¬
gura 1. Tija poate fi executată şi din
material plastic.
Crama rea. Sfera asamblată la inel
şi la tija-mîner se decapează împre¬
ună şi se cromează cu luciu puter¬
nic. Felul în care este profilat inelul
şi grilele avînd un lustru puternic
vor da efecte cu totul deosebite la
folosirea microfonului sferic.
Asamblarea microfonului. în inte¬
riorul sferei se montează o capsulă
de microfon. Autorul a folosit o
capsulă de microfon MAIAK (elec-
trodinamic), cu caracteristica unidi¬
recţională. Capsula se montează în
interiorul sferei prin intermediul a
două şaibe inelare de cauciuc moale 4 <
avînd diametrul exterior de 45 mm, |f§§
diametrul interior de 30 mm, iar gro-t, |
simeă de 20 şi 25 mm. Aceste şaibe,
etanşează spaţiul dintre sferă şi K
capsulă (vezi desenul), nu permit ca
sfera să adere mecanic la capsulă, 11
comportîndu-se elastic, antişoc, iarjjj
partea de acces a sunetelor de su-H
prafaţa membranei microfonului»
este astfel separată faţă de partea ; i ‘ j
de ieşire a presiunii sonore din a
doua semisferă. O grijă deosebită se
impune pentru a nu se astupa ca-jj|
mera acustică formată în spatele ff|
capsulei microfonului, păstrîndu-se j
astfel efectul de unidirectivitate aljjl
capsulei. Volumul camerei acustice jjj
influeţează caracteristica de direcţi- jjj
vitate şi curba de răspuns.
Conexiunile de la capsulă la ca- jjj
blul ecranat folosit se fac cu con- lai
ductor de cupru foarte flexibil,»
punctul de masă fiind chiar punctele M
de cositorire a semisferei cu tija-mî-jjj
ner. Cablul de microfon se blo-M
chează în tijă şi se scoate prin tubul ■
tronconic de cauciuc (ce se procură §jj
din comerţ). Poansonul şi matriţa se|jj
confecţionează prin strunjire dinii
orice metal.
condensatorul C, (10 nF), la intra¬
rea 2 a circuitului integrat Cil. Ieşi¬
rea 3 a acestui circuit trece în starea
„1“ logic şi deblochează oscilatorul
realizat cu circuitul integrat CI2. Im¬
pulsurile sînt numărate de şirul de
numărătoare decadice CI3, CI6 şi
CI9. Numărarea se termină în mo¬
mentul în care Cx s-a încărcat la 2/3
din tensiunea de alimentare. în
acest moment ieşirea 3 a circuitului
Cil revine în starea logică „0“ şi
blochează oscilatorul. Pe afişaj
apare valoarea corespunzătoare ca¬
pacităţii Cx. Pentru o nouă măsură¬
toare se apasă butonul B z , realizînd
ştergerea conţinutului numărătoare¬
lor, după care se dă startul din bu¬
tonul B v
Temporizator. Se trece comutato¬
rul Ki pe poziţia T, iar la bornele Cx
se conectează; o capacitate de
100 nF. Din ootenţiometrul P, (1 Mfî
se reglează temporizarea între 1 s şi
100 s (potenţiometrul se gradează
în secunde). Oscilatorul furnizează
o bază de timp de o secundă. Star¬
tul se dă tot din butonul B v în acest
moment se acţionează elementul de
execuţie R (care poate fi un releu,
bec, motor etc.). După scurgerea
timpului încetează comanda către R
şi se blochează oscilatorul. Pe afisaj
se poate citi precis perioada de tem-
Se trece comutatorul K, pe poziţia 1
corespunzătoare acestui domeniu
de valori. Se dă startul măsurătorii
de mai multe ori. De fiecare dată se
reglează potenţiometrul P 4 pînă cînd
afişajul arată o valoare identică cu
cea marcată pe condensator. în
continuare se trece comutatorul K,
pe poziţia 2, iar la bornele Cx se co¬
nectează un condensator etalon cu
valoarea cuprinsă în domeniul 1
nF—999 nF. Dacă indicaţia afişajului
nu este corectă, se ajustează valoa¬
rea potenţiometrului semireglabil P 3 .
Aceleaşi operaţii se fac „şi pe poziţia
3 a comutatorului K t . în acest caz
condensatorul etalon are o valoare
cuprinsă în domeniul 1—1 000 nF,
ajustarea făcîndu-se din potenţio¬
metrul P ? .
Pe poziţia „Cronometru" (T) a co¬
mutatorului K v la bornele Cx se co¬
nectează un condensator de 100 /uF
(temporizare 1—100 s) sau mai
mare. Cu ajutorul unui cronometru
martor se etalonează potenţiometrul
BIBLIOGRAFIE:
1. Electronics, iunie 1973
2. Le Haut-Parleur, nr. 1608
3. Popular Electronics, aprilie 1977 ,
4. Catalog de C.l. liniare, f.P.R.S.-Bă-
neasa
TEHNIUM 3/1983
Primele nave cu pernă de aer au
fost construite şi brevetate abia în-
ultimii douăzeci de ani. Propunem
spre construcţie cititorilor noştri un
asemenea vehicul cu pernă de aer,
realizat în 1973.
Vehiculul, ce poate merge atît pe
apă cît şi pe uscat, inclusiv în medi¬
ile mlăştinoase sau uşor acciden¬
tate, are următoarele caracteristici:
— lungime 25,4 m
— lăţime 14,25 m
— înălţime max. 10,6 m
Vehiculele de acest tip pot fi utili¬
zate pentru transportul de materiale
în zone greu accesibile sau pentru
transportul de personal.
Pentru deplasare este folosită o
turbină cu gaze Rolls Royce GN
1301 de 1 400 CP.
Aceeaşi turbină asigură, prin in¬
termediul unui angrenaj, şi rotirea
suflantei pentru formarea pernei de
aer. Perna este menţinută cu ajuto¬
rul unei fuste dintr-o masă plastică
asemănătoare cauciucului.
Pentru realizarea modelului reco¬
mandăm construcţia şasiului din
lemn de balsa, iar realizarea susten-
taţiei şi navigaţiei prin intermediul a
două motoare electrice tip Jumbo
540, RS 540 sau motoare de pompă
de spălat parbrizul ce echipează au¬
tocamioanele ROMAN, rebobinate la
6 V.
Foarte comodă este utilizarea
unui motor termic de 2,5—3,5 cm 3 ,
unde puterea furnizată pe unitatea
de greutate este superioară.
Se poate utiliza şi un motor elec¬
tric cu tensiunea superioară, dar
atunci recomandăm alimentarea din
exterior prin fire flexibile.
Modelul se pretează perfect pen¬
tru telecomandă, dar în acest caz di¬
mensiunea minimă recomandată a
modelului va fi de 600 mm.
începătorilor le recomandăm o
machetă statică.
Vă urăm succes!
CRISTIAN DOBRE
La aplicarea tensiunii de 12 V la
bornele supapei electromagnetice 5
(CONTINUARE ÎN PAG. 19)
6, acţionat de obturatorul 7 al trep¬
tei primare a carburatorului 4, fie de
blocul electronic 8. Acesta din urmă
primeşte semnale de turaţie de la
bobina de inducţie 9.
Dacă după o perioadă de rulaj
apare necesitatea reducerii bruşte a
încărcării motorului (ia coborîrea
unei pante sau la reducerea vitezei),
şoferul ridică piciorul de pe pedala
de acceleraţie, iar clapeteie obtura¬
toare ale carburatorului se închid
brusc. Ca urmare, obturatorul 7 (fig.
2) desface contactul 6 şi acesta va
scoate de sub tensiune supapa elec¬
tromagnetică 5, aşa încît legătura
dintre priza de vacuum 2 şi mem¬
brana bazei vacuummetrice 3 va fi
întreruptă, aceasta din urmă fiind
pusă în contact cu atmosfera.
Membrana 10 (fig. 1), fiind apă¬
sată de presiunea atmosferică, va
împinge piesa conică 9 împotriva
emulsorului 12, închizînd accesul
amestecului de aer-benzină spre
motor.
La un timp după aceasta bineînţe¬
les că turaţia motorului scade; cînd
ea atinge nivelul limită de 1 200 rot
/min, blocul electronic 8 pune sub
tensiune supapa electromagnetică 5,
astfel încît aceasta va reface legă¬
tura dintre priza de vacuum 2 şi
doza 3; membrana acesteia din
urrnă va fi acţionată retrăgînd cuiul
conic şi permiţînd astfei emulsiei
combustibile să curgă spre motor.
Funcţionarea acestuia va fi reluată
şi menţinută la regimul de ralanti fie
pînă cînd se va acţiona din nou pe¬
dala de acceleraţie (care va modi¬
fica poziţia obturatorului treptei pri-
snare şi deci va acţiona contactul 6),
fie pînă în momentul în care îuratia
creşte peste 1 300 rot/min — situaţii
în care fie contactul 6, fie blocul
electronic 8 scot de sub tensiune
supapa electromagnetică, revenin-
du-se la regimul economic.
REGLAJE
Reglajul mersului la ralanti nu di¬
feră de recomandările făcute în arti¬
colele precedente. Sînt doar de fă¬
cut unele observaţii în legătură cu
controlul funcţionării unora din ele¬
mentele prezente în noul sistem.
BLOCUL ELECTRONIC
Pentru verificarea blocului elec¬
tronic se demontează legătura din¬
tre contactul 6 şi carburator, apoi se
montează un voltmetru între bornele
A şi C ale cutiei de contacte 10. Se
porneşte motorul şi se lasă să func¬
ţioneze la ralanti, situaţie în care
voltmetrul trebuie să indice mjni-
rfium 10 V. (în locul voltmetrului se
poate folosi un bec de 12 V, care
acum trebuie să se aprindă.)
Se măreşte treptat turaţia pînă
cînd supapa electromagnetică este
acţionată, situaţie în care tensiunea
trebuie să scadă pînă la 1,5 V (sau
becul trebuie să se stingă).
La următoarea reducere a turaţiei
sub 1 200 rot/min, tensiunea trebuie
din nou să crească la minimum 10 V
(becul să se aprindă).
Se vede că funcţionarea corectă a
blocului electronic presupune exis¬
tenţa unui turometru; între 1 200 şi
1 260 rot/min blocul pune sub ten¬
siune supapa electromagnetică şi o
deconectează în domeniul
1 600—1 680 rot/min.
CONTACTUL
Contactul 6 constituie ai doilea
element de comandă- a supapei;
electromagnetice; el este fixat cu
două şuruburi lîngă carburator, fiind:
acţionat de obturatorul treptei pri¬
mare a acestuia.
Controlul funcţionării se face de-
montînd cele două şuruburi de fi¬
xare şi prin deplasarea corpului în
orificiul de formă alungită care se
află în dreptul şurubului inferior.
La rotirea pîrghiei de acţionare în
sens orar pînă la capătul cursei,
contactul trebuie să se refacă; roti¬
rea pîrghiei în sens invers (cînd ob¬
turatorul se deschide) trebuie să fie
însoţită de refacerea contactului.
SUPAPA ELECTROMAGNETICĂ
„LÂD“ 1300 S
HC
mii
• Ultimul model al uzinelor din To-
gliatti (U.R.S.S.), „Lada“ 1 300 S
(VAZ 2105 în codificare internă),
este echipai cu un nou tip de carbu¬
rator din seria OZON, prevăzut cu
un dispozitiv de obturare a circuitu¬
lui de mers încet. Deoarece celelalte
părţi ale carburatorului nu sînt afec¬
tate şi au fost deja prezentate în re¬
vista noastră, în cele ce urmează se
va descrie numai noul sistem de
mers încet (ralanti).
După cum se ştie, în perioadele
de decelerare a vehiculului, cînd se
ridică piciorul de pe pedala de acce¬
leraţie şi motorul este antrenat de
inerţia maşinii, funcţionînd în
aşa-numitul regim de mers în gol
forţat, o cantitate oarecare de com¬
bustibil este consumată inutil. De
aceea, tot mai multe sînt firmele
care echipează carburatoarele pro¬
duse de ele cu sisteme de blocare
electromagnetică a circuitului de
mers încet. în ţara noastră, după
„Skoda“, iată că şi „Lada" apare
prevăzută cu un astfel de dispozitiv
de economisire.
Aşa cum rezultă din figura 1 a,
combustibilul preluat din tubul de
amestec 1 al sistemului principal
este dozat de jiclorul de mers încet
2 şi, împreună cu aerul adiţional so¬
sit prin jiclorul de aer 3, este dirijat
spre şurubul 8 de reglare a CO. De
aici, emulsia de benzină-aer trece
prin emulsorul circular 12 , şi, pe
lîngă conul de reglare 9, este trimisă
spre motor. Din schemă se observă
că emulsia este suplimentar prepa-
'. plombă;
• '■rub.pen
i " - jiclor de ralanti; 3 -
le aer al ralantiului; 4 - jiclor
5 - şurub de aer; '6- -
7 - onticii de repriză; 8 - şu-
ru reglajul. C0; 9- cui cu cap'
; - membrană; ii - şurub pen-
ip turaţiei- la ralanti; 12 -•
inelar; 13 - -canal de aer; 14 -
cu supapa electromagnetică;
za vacuummetrică.
ing. M. STRATULAT
rată de adiţia de aer dozată de acul
5 (plombat cu sigiliul 6, care este fi¬
xat de fabrică şi nu trebuie dere¬
glat), precum şi'de curentul de aer
sosit prin canalizaţia 13. O intere¬
santă caracteristică de construcţie a
sistemului o constituie alegerea pro¬
filului şi suprafeţei conului 9 şi a
piesei 12, astfel încît să se favori¬
zeze accelerarea curgerii amestecu¬
lui spre camera de carburaţie; prin
aceasta se obţine o mai bună emul-
sionare a benzinei şi aerului şi deci
o ardere bună la ralanti. La acest re¬
gim piesa cu vîrf conic 9 se sprijină
pe şurubul de reglare 11 prin inter¬
mediu! membranei 10. La trecerea la
regimul de sarcini parţiale (aşa-nu¬
mitul regim de repriză), cînd se în¬
cepe deschiderea clapetei de acce¬
lerare (fig. 1 b>, alimentarea cilindri¬
lor este preluată de orificiile de re¬
priză 7, favorizîndu-se în aceiaşi
timp intrarea în funcţiune a sistemu¬
lui principal — compus din emulso¬
rul 1 în care este inclus atît jiclorui
principal, cît şi cel de aer, 4.
FUNCŢIONAREA ÎN REGIM
•DE DECELERARE
Funcţionarea dispozitivului se ba¬
zează pe observaţia că în regim de
decelerare, cînd obturatorul (ciapeta
de acceleraţie) este închis, iar ma¬
şina lucrează în regim inerţial, com¬
bustibilul care se scurge spre ci¬
lindri prin circuitul de ralanti este
consumat inutil. Pentru evitarea
acestei risipe, în construcţia moto¬
rului de pe modelul citat a fost in¬
clus un circuit electronic, prezentat
în figura 2.
Supapa electromagnetică 5, mon¬
tată între priza de vacuum 2 (fig. 2)
şi doza vacuummetrică 3 (în fig. 1,
reper 14), are două poziţii de func¬
ţionare; cînd se află sub tensiune,
ea stabileşte legătura dintre priza de
vacuum 2 (fig. 2) şi membrana 10
(fig. 1) a dozei vacuummetrice prin
canalizaţia 14; cînd nu este alimen¬
tată cu curent, supapa 5 (fig. 2) în¬
trerupe legătura cu priza 2 si pune
membrana 10 (fig. 1) în contact cu
atmosfera.
Comanda supapei electromagne¬
tice poate fi făcută fie prin contactul
1 Ei
în aceste condiţii, în caracteristi¬
cile exterioare ale motoarelor (fig.
2) se prezintă parametrii principali:
puterea maximă a motoarelor este
de 34 CP la turaţia de 5 250 rot/min
(TA-1), faţă de 57,4 CP la turaţia de
6 250 rot/min (TA-2).
Turaţia la ralanti este de 850 + 50
rot/min (TA-1) şi,' respectiv, de 900
+.50 rot/min (TA-2).
Motoarele sînt echipate cu carbu¬
ratoare diferite (tehnologie de fabri¬
caţie după Solex), cu două corpuri
dotate cu dispozitive economice şi
antipoluante.
Consumul la 90 km/h ■ este de
5,5 1/100 km (TA-1) şi respectiv
6,4 I (TA-2).
4. Transmisia autoturismelor
Este principial identică.
Ambreiajuî este monodisc, cu dia¬
metrul de 0 160 (TA-1) şi 0 180
(TA-2), uscat, de tipul clasic cu dia¬
fragmă.
Cutia de viteze, cu comanda la
planşeu, este prevăzută cu patru vi¬
teze pentru mersul înainte — toate
sincronizate — şi o treaptă pentru
mersul înapoi, parametrii principali
fiind daţi în tabelul 1.
Transmisia planetară, cu durabili¬
tate mărită, este prevăzută cu cîie
doi arbori planetari cu articulaţii tri¬
pode GX la ieşirea din cutia de vi¬
teze si articulaţii cu bile 0 16, tip
RZEPPA, la roţi.
centrală, 0 = 17,5 cm, limitator
pentru circuitul spate.
Discurile faţă, ventilate, montate
ia ieşirea din cutia de viteze, au dia¬
metrul de 252 mm (TA-1) şi, respec¬
tiv, 270 mm (TA-2) şi grosimea co¬
mună de 18 mm.
Pistoanele faţă au diametrul de
42 mm (TA-1) şi 45 mm (TA-2),
raza medie de acţiune fiind de
102,5 mm (TA-1) şi 108 mm (TA-2).
Pistoanele spate, comune pentru
ambele autoturisme, au 0 = 30 mm,
la o rază medie de acţiune de
88 mm.
Frîna de securitate este fixată pe
discurile faţă, levierul de acţionare
fiind amplasat între scaune.
Presiunea de lucru în limitator
este de 25 bari (în gol) şi 70 bari (în
sarcină) — pentru ambele autotu¬
risme.
7. Direcţia autoturismelor
Este de tipul clasic, cu cremalieră,
pinion central, fără împingător; co¬
mună pentru cele două autoturisme.
Raportul de demultiplicare este de
1/18,7, iar diametrul volanului, cu
monobraţ, 0 = 380 mm.
8. Punţii© şi suspensia
Din punct de vedere constructiv,
punţile celor două autoturisme sînt
identice.
Puntea faţă este formată dintr-un
paralelogram transversal cu suspen¬
sie formată din bare de torsiune cu
0 = 20,1 mm (TA-1) şi 0 = 20,6 mm
(TA-2), lamă de încovoiere (fle¬
xiune) cu grosimea comună de
Treapta
Raport de transmitere
Cuplul'
Viteza la 1 000 rot/min (km/h)
TA-1
TA-2
conic
TA-1
TA-2
1
11 : 50
11 : 42
8x35
5,1806
6,5528
II
18 : 45
17 : 39
(TA-1)
9,4324
1 10,9079
III
28:46
26 : 39
8x33
14,3551
16,6871
IV
34 : 39
32 : 33
(TA-2) '
20,5574
24,2620
Mers
înapoi
11 : 46
11 : 46
5,6447
5,9852
5. Pneuri
Autoturismele sînt echipate iden¬
tic cu pneuri „tubeless" (fără ca¬
meră de aer), cu rezistenţă ridicată
la uzură (cu caracteristici de unifor¬
mitate superioare), mărimea
145x13” şi presiunea de 1,9 bari
(faţă) şi 2 bari (spate).
Alţi parametri: circumferinţa de
rulare = 1,720 m; raza statică, sub
sarcină = 258 mm, raza liberă =
283 mm.
6. Sistemul de frînare
Frîna de serviciu (principală), cu
dublu circuit, ulei sintetic. Pompa
10 mm şi amortizoare hidraulice, te¬
lescopice.
Puntea spate este realizată din
bare trase, suspensie cu bare de
torsiune transversale cu 0 =
17,9 mm, identice şi amortizoare hi¬
draulice, telescopice.
Pe pasajul roţii este prevăzut un
limitator pentru dezbatere.
în tabelul 2 se dau alţi parametri
principali ai punţilor autoturismelor.
9. Instalaţi® electrică
In ceea ce priveşte motorul, insta¬
laţia e formată din componente dife-
Denumire
U/M
Autoturisme
Punte faţă
■
TA-1 si TA-2
- Unghi de pivot
grd., min.
7°’39’
- Unghi de fugă
grd.
4°'
- Carosai
min.
- Deschidere
mm
7 0-3
- Deport la soi
mm
£ 10
- Deport la axă
mm
45
- Distanţă între rotule
mm
216,7
- Lungime braţ superior
mm
228,6
- Lungime braţ inferior
mm
302,0
- Cursă de soc
- Cursă la destindere
mm
mm
60,0
85,0
- Flexibilitate medie pe punte %
TA-2-30,5
TA-1-34,0
Punte spate
- lungime braţ
mm
250
- închidere
mm
2-5,6
- Carosaj
min
-10’
- Cursă la şoc
mm
75
- Cursă la destindere
mm
160
- Flexibilitate medie pe punte
] %
38-34
III
GENERALE
Dr. Sng» THAIAN CANŢĂ
rite: alternatoare de 40 A cu regula¬
toare electronice încorporate, dema-
roare, cu puterea de 1,1 CP (M-031)
şi 1,3 CP (M-036).
Aprinderea electronică integrală
(M-031) şi clasică cu distribuitor ori¬
zontal şi bobină de aprindere cu re¬
zistenţă (M-036).
Volumul portbagajului, cu ban¬
cheta montată: 306 dm 3 , cu ban¬
cheta pliată: 644 dm 3 .
Suprafaţa planşeului, cu bancheta
montată: 0,71 m 2 , cu bancheta
pliată: 1,27 m 2 .
Retrovizoare: unul în exterior, am¬
plasat fix pe uşă; unul în interior, cu
două poziţii (zi/noapte), lipit pe par¬
briz.
Centuri de securitate faţă, două
statice, cu prindere în trei puncte.
Parasolare: două, cel din dreapta
cu oglindă.
Scrumieră: una, în faţă.
Brichetă: una, pe consolă.
Paraşocuri faţă — spate: tablă
inoxidabilă cu protecţie din mase
plastice (faţă) şi din cauciuc (spate).
Covoare: mochete preformate, in-
sondrizanţi şi covor pentru portba-
Bateria de acumulatoare tip L-2,
cu capacitatea de 45 Ah (TA-1) şi,
respectiv, de 55 Ah (TA-2).
Legat de caroserie, instalaţia elec¬
trică este compusă din:
— iluminarea faţă, formată din
două blocuri optice care includ: lu¬
minile de drum, de întîlnire, de pozi¬
ţie şi indicatoarele de direcţie, cu
comandă de la postul de conducere;
— iluminarea spate, formată din
două blocuri optice care includ: lu¬
minile de poziţie şi de frînare, dispo¬
zitive reflectorizante, amplasarea lu¬
minilor de mers înapoi şi pentru
ceaţă;
— iluminarea placă de iluminare,
prevăzută cu două lămpi pe hayon,
deasupra plăcii;
— iluminarea interioară, compusă
dintr-o plafonieră centrală cu co¬
manda încorporată şi un întrerupă¬
tor la uşă;
— un spălător parbriz, cu un ji-
clor central, pompă electromagneti¬
că + două jicloare şi un rezervor de
3,5 I;
— un ştergător parbriz, cu un braţ
şi două viteze;
— instalaţie de încălzire şi ventila¬
ţie, prevăzută cu un puişor şi două
viteze.
10. Caroseria autoturismelor
Au caroserie autoportantă co¬
mună, cu definiţie dublă: berlină,
(cu 3 uşi şi 5 locuri + 500 kg) şi uti¬
litară (cu 2 locuri şi 260 kg).
Pavilionul şi aripile spate sînt su¬
date.
Parbrizul este realizat din foi
(stratificat).
Geamurile uşilor sînt coborîtoare,
cu comandă mecanică.
Geamurile custode (laterale spate)
sînt fixe.
Suprafaţa totală a geamurilor:
2,44 m 2 .
Scaunele: — faţă, două separate,
basculante;
— spate, o banchetă
pliabilă.
Cutie mănuşi: una, cu .închidere
cu cheie, pe planşa bord.
Garnisaj panou lateral spate:
piese mulate cu buzunare şi garni-
saje lonjeron.
Garnisaj pavilion: îmbrăcăminte
preformată, cu prindere elastică.
Echipamente diverse: două barete
aripi faţă, table de protecţie sub mo¬
tor, sub lama de flexiune şi sub re¬
zervor.
Suprafaţa frontală a caroseriei:
1,782 m 2 .
Diametrul de bracaj:
— între trotuare: 9,06 m.
— între pereţi: 9,78m.
Rugăm cititorii revistei care
doresc să trimită materiale
spre publicare să le redacteze
citeţ şi inteligibil, să prezinţe
atît modul de funcţionare a
montajului, cît şi detaliile
constructive şi de reglaj. Tot¬
odată, să fie consemnate re¬
zultatele măsurătorilor şi tipul
instrumentelor de măsură uti¬
lizate acolo unde este cazul.
Schemele executate con¬
form normelor STAS să aibă
trecute tipul şi valoarea pie¬
selor componente, valori ale
tensiunilor şi curenţilor în di¬
ferite puncte.
Cînd este cazul, să se tri¬
mită desenul cablajului impri¬
mat şi dispunerea componen¬
telor pe cablaj.
Fiecare material va fi însoţit
de adresa exactă a autorului,
profesia sa şi locul de muncă.
TEHN1UM 3/1983
m
dul de realizare a unei lanterne cu I Vs. \
lumină stroboscopică neelectronică. 1
Prezentarea se limitează la descrie- 1 ^ l \\
rea construcţiei, la principiul de Iu- XX,
cru, desenele de ansamblu şi deta- <y XX.
lierea parţială a unor elemente con- X.
stitutive. Desigur, realizatorul aces- X. VC-—"
tei lanterne poate face multe modifi- X^ y
cări şi adaptări în funcţie de mate- X.
rialele avute la dispoziţie. . \
Urmărind figurile 1 şi 2, să anali- X.
zăm dispozitivul în discuţie- Pe un X.
suport, 1, se află corpul lămpii, 2, în
care, într-o dulie 3, se montează un bec nitraphoti 4> de 5 00 W. Becul se
, află în interiorul unui cilindru roti-
....r ,1 tor, 5, incomplet pe direcţia genera-
Turaţia motorului (rot/min) toarei. Prin rotirea acestuia lumina
~~ ~~ dată de bec va fi emisă din lanternă
3 000 1 500 în mod discontinuu, cu o frecvenţă
"■ dată de viteza de rotaţie. Corpul 2
100 50 este rigidizat de piesa 6, prevăzută
9 c cu mînerul 7 pentru o prindere
DU uşoară la manipulare. Ca sursă de
25 12,5 mişcare se foloseşte un motoraş de
.'. .. ..... mică putere, 8, care acţionează
Sursele de lumină stroboscopică
sînt, de regulă, realizate cu tuburi
de descărcare în gaze (xenon) co¬
mandate electronic, în fond lămpi
fulger electronice cu ciclu de încăr-
care-descărcare foarte rapid.
O altă soluţie, mai puţin perfecţio¬
nată, dar avînd marele avantaj al
procurării fără dificultate a compo¬
nentelor constructive, constă în ob¬
turarea periodică a luminii unui bec
cu incandescenţă graţie unui dispo¬
zitiv mecanic.
în cele ce urmează se indică mo-
roata 9; aceasta, prin intermediul
axului în trepte 10, roteşte platanul
11, pe care se află cilindrul rotitor 5.
Transmisia se face prin fricţiune, atît
roata 9 cît şi platanul 11 fiind prevă¬
zute cu bandaje de cauciuc perife¬
rice. Motorul 8 şi roata 9 se află
montate pe o placă 12, mobilă pe
verticală (pentru modificarea rapor¬
tului de transmisie) şi orizontală
(pentru indexarea diverselor diame-
tre de transmisie). Placa 12 se ro
de rezistenţa compnă de 1 ...2,2 kfî.
Modifieînd valorile R1 şi R2 se
schimbă raportul între timpul de ilu¬
minare şi cel de întuneric. Asupra
acestor timpi va influenţa şi valoarea
condensatorului CI.
Fotorezistenţa poate fi de orice
marcă. TI este un tranzistor npn cu
siliciu, de mică putere, avînd 0 mai
mare de 250. T2 este un tranzistor
pnp cu siliciu, avînd 0 mai mare de
60 şi suportînd un curent de colec¬
tor de minimum 0,3 A.
1-.22K
de cca 15 W alimentat la reţea, iar
un element discret al anunţului să
marcheze pulsatoriu aplicabilitatea
anunţului.
Figura 1 redă simplificat cazul
descris. Un element fotosensibil (o
fotorezistenţă, în speţă) este plasat
în camera obscură, iar montajul
electronic în cutia luminoasă. Lu¬
mina pulsatorie se află în spatele să¬
geţii, zonă protejată de iluminarea
generală a cutiei. Un întrerupător
(d,ublu, dacă este cazul) asigură ali¬
mentarea generală.
Fotorezistenţa se va plasa astfel
încît lumina de lucru dată de lan¬
terna de laborator sau cea răspîn-
dită de aparatul de mărit să nu o
afecteze.
Schema electronică este redată în
figura 2 şi este în esenţă un multivi-
brator a cărui funcţionare este co¬
mandată de o fotorezistenţă FR
(CdS). Schema funcţionează numai
cînd fotorezistenţa nu este ilumi¬
nată. Prin modificarea valorii rezis¬
tenţei R4, alimentarea montajului se
poate face, şi la tensiuni mai mari
(9—15 V). în locul becului cu incan¬
descenţă se pot folosi 1—5 LED-uri,
fiecare cu rezistenţă adiţională de
220 f2, montate însă în paralel fată
Se obişnuieşte pentru a evita pă¬
trunderea nedorită a luminii în ca¬
mera obscură să se monteze la in¬
trare o cutie luminoasă cu un anunţ
potrivit, de genul „Atenţie, se lu¬
crează!", „Intrarea oprită" sau „Nu
intraţi!" etc. Prin aprinderea luminii
din cutie anunţul respectiv este pus
în evidenţă, aprinderea, de regulă,
făcîndu-se manual.
în cele ce urmează se propune o
construcţie electronică simplă care
oferă următoarele avantaje:
— punerea în evidenţă a anunţu¬
lui luminos automat pe durata cît
camera obscură este în întuneric;
— lumina cutiei se aprinde pulsa¬
toriu, ceea ce atrage în mai mare
măsură atenţia decît o lumină conti¬
nuă;
— număr de piese şi consum de
energie reduse. '
Lumina pulsatorie este dată de un
bec de mică putere (bec de scală),
ceea ce limitează dimensiunea ca¬
drului iluminat. Montajul poate fi
modificat prin introducerea unui re¬
leu, dar zgomotul ritmic ce se va
produce la fiecare anclanşare poate
deveni neplăcut. De aceea
propunem ca lumina anunţului să
fie permanent asigurată de un bec
WOOT
2 3 4 // 5
secţiunea A-A 5
feT^iî 3 a
î>2 (^2l)
imnmk ^
18 17 16 15 14 1312 H 10 9
teşîe faţă de arborele 13, care are
partea terminală inferioară filetată.
Cu ajutorul piuliţelor 14 (de blocare)
şi 15 (de poziţionare) se realizează
deplasarea verticală contra tensiunii
date de arcul 18. Arcul flexional 17
asigură forţa de apăsare necesară
transmisiei prin fricţiune a mişcării
între arborele 10 şi platanul 11.
Forţa de apăsare pentru transmisia
mişcării între arborele motorului şi
roata 9 se obţine la montaj prin co¬
recta poziţionare a motorului.
Motorul electric poate fi unul de
picup, de magnetofon sau de la un
mic ventilator, toate de tip asincron.
Turaţia nominală posibilă este de
1 500 sau 3 000 rot/min, în funcţie
de care construcţia poate fi simplifi¬
cată, transmisia efectuîndu-se direct
între motor şi platan.
Calculul transmisiei se face pie-
cînd de la turaţia nominală a moto¬
rului^ şi frecvenţa de iluminare do¬
rită. în figura 3 este redată principial
transmisia prin fricţiune analizată, în
varianta cu două trepte şi cea cu o
treaptă.
Vom lua în considerare trei viteze
de rotaţie a platanului: 0,5 rot/s, 1
rot/s şi 2 rot/s (respectiv 30 rot/min,
60 rot/min şi 120 rot/min). Raportul
de demultiplicare total va avea valo¬
rile din tabel.
Relaţiile de calcul sînt:
& ;i
__ 1
015 ^ I 'A c
Vom exemplifica un caz practic
considerînd un motor de magneto¬
fon cu di = 6 mm şi n„ = 3 000 rot/min.
Ca roată 9 se foloseşte un disc de
cauciuc utilizat ca roată interme¬
diară în mecanismele de picup,
avînd D, = 50 mm. Obţinem:
D, 50
ioi = — = — = 8,33, de unde
rezultă următoarele rapoarte:
i 12 , 2 ) = U/im = 50/8,33 = 6;
Iun) = Wlm = 25/8,33 = 3.
Avînd în vedere valoarea practică
D 2 = 156 (se consideră că bandajul
de cauciuc depăşeşte cu 1 mm pe
rază diametrul maxim al platanu¬
lui), vor rezulta următoarele valori
ale treptelor arborelui 10:
Din analiza valorilor i tpt din tabel,
precum şi a mărimilor a 2 i rezultate
în exemplul dat se pot trage urmă¬
toarele concluzii semnificative:
— construcţia transmisiei în două
trepte se justifică doar pentru i tot =
100, eventual i tot = 50;
— diferenţa de diametre pentru
arborele în trepte implică rotiri ale
plăcii 12 cu amplitudini mari, ceea
ce duce la forţe de apăsare foarte
diferite pentru fiecare valoare a ra¬
portului de transmisie;
— avînd în vedere cele dinainte,
este suficient să se folosească o sin¬
gură treaptă de transmisie, conform
figurii 3 b, limitîndu-se raportul de
transmisie total la valori de pînă la
50—60. Construcţia transmisiei se
va modifica adecvat, pe arborele
motorului urmînd a se monta solidar
o bucşă în trepte.
O simplificare mai mare este obte-
nabilă realizînd transmisia direct cu
arborele motorului. în acest caz sînt
posibile trei situaţii:
— arborele motorului are 6 mm
(motor de magnetofon sau ventila-
tor): D 2 156
= —— = —— = 26, respectiv
di 6
turaţia de lucru va fi
n () 3 000
n 2 = -— = ——— = 115, ceea ce
\ t0 , 26
corespunde aproximativ frecvenţei
de iluminare de 2Hz (2 rot/s) în cazul
unui motor de 3 000 rot/min;
— arborele motorului are 3 mm
(motor de picup);
D 2 156 .o ■
1 10 , =. — = —— = 52, deci m =
di 3
' no 3 000
= — = 57,7, ceea ce
ho, 52
corespunde aproximativ frecvenţei
de iluminare de 1Hz (1 rot/s) în cazul
unui motor de 3 000 rot/min;
— arborele motorului este în
trepte. Se va calcula rotaţia în func¬
ţie de diametrele efective.
Aşadar, înainte de a începe con¬
strucţia propriu-zisă se va procura
motorul şi se va face calculul trans¬
misiei.
în figura 4 sînt date desenele de
execuţie a platanului, axului său şi
bucşei lagăr, care se prinde prin
răsfrîngerea buzei superioare de
partea superioară â corpului suport.
Arcul se va,monta presat în platan şi
cu abatere de perpendicularitate cît
mai mică. Asigurarea contra ieşirii
se face cu o şaibă de siguranţă in¬
trodusă în canalul cu 0 7. înainte de
montare, axul se unge uşor cu vase¬
lină.
Electric, dispozitivul este foarte
simplu, fiind necesar un întrerupător
simplu sau dublu, 19 (pentru motor
şi bec), montat ca în figura 1 sau ca
în figura 2, precum şi cablu de co¬
nectare la reţeaua de alimentare.
Cotele date corespund unui bec
uzual nitraphot, modificarea lor fiind
posibilă cu condiţia ca becul ales să
încapă în cilindrul rotitor. Capacul
superior al corpului lămpii se va
monta cu şuruburi pentru a se per¬
mite ridicarea lui la schimbarea be¬
cului. Se va folosi tablă de 1 mm
(alamă, oţel) pentru corpul lămpii şi
de 1,5—2 mm pentru suport. Partea
interioară a corpului lămpii şi a ci¬
lindrului rotitor se vopseşte alb sau
se cromează mat. Prinderile care
funcţional nu trebuie să fie demon-
tabile se vor face prin lipire (cu co¬
sitor) sau sudură în puncte. Finisă¬
rile constau într-o simplă operaţie
de vopsire într-o culoare oarecare.
Cilindrul rotitor va fi prevăzut în
partea inferioară cu fante sau ari¬
pioare cu rol de ventilare. Unghiul «.
reprezentînd deschiderea cilindrului
(figura 5), va fi între 45° şi 180°. Un
unghi mare favorizează o iluminare
pe cîmp mai larg, iar un unghi re-
strîns favorizează „îngheţarea* faze¬
lor subiectelor în mişcare fotogra¬
fiate, corespunzînd în fond scopului
principal propus.
Deşi construcţia necesită un vo¬
lum de muncă apreciabil, ea este
accesibilă oricărui amator, nefiind
nevoie de piese speciale sau de exe¬
cuţii deosebite.
Cutia 2 dispune în partea frontală
de două ghidaje pentru prinderea
eventuală a unor filtre. Pentru uşu¬
rinţa înţelegerii desenului, secţiunea
A—A a desenului din figura 2 con¬
ţine elemente suplimentare în zona
mecanismului de antrenare. Cota A
va rezulta în funcţie de înălţimea
motorului ales. După execuţie este
necesar să se determine exact du¬
rata iluminării furnizate de lanternă
la fiecare turaţie, în vederea stabilirii
corecte a expunerii.
>777777^/77^
V7///7///1 î
--j“ <P 152 (pw't-ru Wndă emotive «JT04.2.)
TEHNiUM 3/1983
17
lULTIPIICflTOR
DE TEDSIUDE
Propunem alăturat realizarea unui
convertizor electronic capabil să du¬
bleze sau să tripleze tensiuni conti¬
nue cuprinse între 3 şi 12 V, asigu-
rînd curentul de 100 mA în circuitul
sarcinii pentru triplare şi, respectiv,
de 200 mA în cazul dublării tensiu¬
nii cu care este alimentat.
Din schemă rezultă componenţa
convertizorului. Multivibratorul si¬
metric realizat cu tranzistoarele T 3 şi
T 4 comandă încărcarea şi descărca¬
rea condensatoarelor C 7 _ 3 şi C ? _ 8
prin intermediul seriilor de tranzis-
toare complementare I 7 . 5 şi 7 2 -6>
conectate în regim de comutaţie.
Grupurile Di~R 2 şi D 2 —R w au rolul
de a îmbunătăţi frontul impulsurilor
generate de multivibrator, asigurînd
randamentul de 75% al convertizo¬
rului.
Funcţionarea montajului este asi¬
gurată de deschiderea alternativă a
tranzistoarelor de structuri diferite
din fiecare braţ al circuitului de co¬
mutaţie. Cînd tranzistorul Ti este
deschis, condensatorul C 2 se în¬
carcă prin braţul din stînga jos (pe
schemă) al punţii redresoare Pi. Si¬
multan, condensatorul C 7 , încărcat
Ing. ZAHAS1A
anterior, se descarcă prin braţul din
dreapta-jos al punţii redresoare P 2 ,
încărcînd condensatorul C 8 . La se-
mialternanţa următoare se deschide
tranzistorul T 5 şi, în timpul în care
condensatorul C 7 se încarcă, sar¬
cina înmagazinată în C 2 este trans¬
ferată în condensatorul La fel
funcţionează şi celălalt braţ al circu¬
itului de comutaţie, realizîndu-se
astfel înserierăa tensiunilor de încăr¬
care a condensatoarelor. Se obţine
triplul tensiunii aplicate la bornele
de intrare (în stînga schemei), la
bornele + şi — de ieşire (în dreapta
schemei), dublul acestei tensiuni în¬
tre 0 şi —, iar între 0 şi + se obţine
tensiunea aplicată la intrare, cu po¬
laritate inversă (în raport cu borna
„0“ comună pentru circuitele de in¬
trare şi ieşire).
Abaterea tensiunii de ieşire de la
valoarea nominală, în cazul variaţiei
curentului de sarcină între zero şi
valorile indicate mai sus, atinge pro¬
centul de 5% pentru dublare, res¬
pectiv 10% în cazul triplării. Acest
procent poate fi redus la 2/3 din va¬
loare dacă punţile redresoare cu si¬
liciu sînt înlocuite cu punţi confec¬
ţionate din cîte 4 diode redresoare
cu germaniu, care prezintă o rezis¬
tenţă mai mică, în sens direct, decît
redresoarele cu siliciu. Acesta este
şi motivul utilizării tranzistoarelor cu
germaniu. în cazul folosirii îranzis-
toarelor cu siliciu, scade randamen¬
tul şi creşte limita inferioară a ten¬
siunii de alimentare la circa 4,5 V.
Lipsit de componente volumi¬
noase, montat pe o plăcuţă de cir¬
cuit imprimat şi realizat cu compo¬
nente miniaturale, dimensiunile con¬
vertizorului, nu depăşesc pe cele ale
bateriei 3 R—12.
Prin intermediul aparatului descris
mai sus putem obţine tensiunea de
6 sau 9 V, prin înserierea a 2 baterii
de 1,5 V tip R 14, tensiunea de 9
sau 12 V, dinîr-o baterie de tipul
3R—12 de 4,5 V, tensiunea de 18
sau 27 V, din două asemenea baterii
înseriate, sau tensiunea de
24—36 V, dintr-un acumulator de
12 V sau din 3 baterii de tip 3R—12
înseriate.
CONSTRUCŢIA PRIZELOR
Aparatura de emisie şi recepţie
Utilizată de amatori trebuie obligato¬
riu să fie legată la pămînt, atît pen¬
tru ameliorarea caracteristicilor de
funcţionare a antenei, cît şi pentru
asigurarea electrosecurităţii. Apara¬
tele sînt prevăzute cu borne marcate
corespunzător şi uneori şi cu un şu¬
rub pentru împămîntarea suplimen¬
tară a carcasei metalice.
Legarea la pămînt trebuie să se
facă printr-o priză de împămîntare a
cărei rezistenţă electrică să fie mai
mică de 4 fi.
Se pot utiliza ca prize de pămînt
pentru recepţie ţevile metalice de
apă sau calorifer, cu o bună conti¬
nuitate galvanică sau. împămîntările
construite pentru prizele cu protec¬
ţie (şuco). Nu se vor lega astfel apa¬
ratele de emisie şi în nici un caz nu
se vor utiliza ca prize de pămînt cir¬
cuitele de paratrăsnet.
Întrucît soluţiile de mai sus repre¬
zintă improvizaţii, vom prezenta în
cele^ce urmează construcţia corectă
a prizelor de pămînt.
Construcţiile sînt în general de
trei feluri:
Sng. MIHAÎ FLORESCU
— cu elemente din ţeavă galvani-
zată (figura 1);
— cu elemente din tablă galvani-
zată (figura 2);
— cu elemente din platbandă gal-
vanizată (figura 3).
Ţinînd cont de rezistenţa maximă
pe care trebuie să o aibă o priză de
pămînt corectă, vom explica modul
de calcul al construcţiei.
Rezistenţa specifică a solului în
ohmi-metru se poate determina prin
măsurări sau se poate estima con¬
form tabelului nr. 1.
Rezistenţa electrolizilor se deter¬
mină cu formulele:
— pentru element vertical din
ţeavă îngropată la adîncimea h ~ q +
+ 0,5 m, rezistenta este R.„ =
pi 21 ’l 4h + I \
= 0,366 —( Ig — + — Ig .- ;
I \ y d 2 y 4h — I /
— pentru bandă de oţel îngro¬
pată la adîncimea q
R,„. = 0,366 — Ig —— .
I b • q
Pentru o priză de pămînt cu mai
multe elemente, rezistenţa se de-
18
termină cu formulele:
iar pentru o construcţie complexă
cu formula
In formule am folosit notaţiile: b
— lăţimea benzii; p — rezistenţa
specifică a solului în ohmi-metru; I,
d — lungimea, respectiv diametrul
elementului, în metri; u — coeficien¬
tul de utilizare, ale cărui valori
orientative se găsesc în tabelul nr. 2.
Cu n s-a notat numărul de elemente
legate în paralel.
Tipul de sol
Rezistenţa
specifica
Tipul de sol
Rezistenţa
- specifica
Pămînt arabil
50
Nisip cu pietriş
:;i 1 000
Pămînt argilos
80
Roci, bazalt
10 000
Pămînt nisipos
200
Loess
250
Pămînt cu pietriş
220
Sărătură
0,5-10
n
Distanţa intre electrozi
Contur deschis
Distanţa între electrozi
Contur închis
1
2 1
3 1
!
21
31
Electrozi verticali
2
0,85
0,98
0,95
_
_
_
3
0,80
0,85
0,90
0,75
0,80
0,90
4
0,75
0,82
0,88
0,65
0,75
0,85
5
0,70
0,80
0,85
0,62
0,72
0,82
6
0,65
0,78
0,82
0,80
0,70
0,80
•Electrozi orizontali
2
0,80
0,90
0,95
_
_
_
3
0,80
0,90
0,90
0,50
0,60
0,75
4
0,77
0,88
0,85
0,45
0,55
0,70
5
0,75
0,85
0,82
0,42
0,52
0,68
6
0,60
0,80
0,80
0,40
0,50
0,65
TEHNIUW 3/1983
N. SALĂ?#rlSS
Temporizatoarele sînt înîrebuin- de rezistorul R1. Pentru pornirea
ţaîe în domeniile cele mai diferite. unui ciclu de măsurare a timpului,
Cu asemenea montaje se pot co- comutatorul K1 se pune în poziţia
manda timpul de expunere la apara- „armare" (reset),Jar apoi în poziţia
tele de mărit din laboratoarele foto, de „măsurare". în poziţia de „ar-
timp'ul necesar pentru gătit sau fiert mare" condensatorul CI se încarcă
în bucătărie, iluminatul scărilor sau cu tensiunea de alimentare. La co-
al unui garaj, comandarea unor pro- mutare pe poziţia „măsurare",
cese tehnologice industriale etc. această tensiune polarizează poarta
Realizarea practică a temporizatoa- FET-ului.
retor este de o mare diversitate. în- în această situaţie FET-ul nu mai
cepînd cu soluţii mecanice, există o conduce şi LED-ul se stinge, indi-
gamă largă de soluţii electrice sau cînd începutul ciclului de măsurare,
electronice avînd un grad de corn- Condensatorul CI se descarcă prin
plexitate în raport cu scopul urmărit. PI mai repede sau mai încet, în ra-
în cele ce urmează prezentăm un port de poziţia cursorului. Dacă ten-
temporizator electronic realizat cu siunea scade sub 0,6 volţi, LED-ul
un tranzistor cu efect de cîmp se aprinde, indicînd sfîrşitul ciclului.
(FET). Montajul este deosebit de Pentru o nouă măsurare trebuie re-
simplu şi ieftin. Performanţele satis- •, petată manevra „armare—măsurare"
fac pe deplin nevoile unui construc- cu comutatorul K1. Cu valorile din
tor amator. Folosind piese de caii- schemă (fig. 1), folosind un conden-
tate, montajul se pretează şi la utili- sator electrolitic obişnuit pentru CI,
zări mai pretenţioase. timpul maxim este de aproximativ
Funcţionarea tranzisîoarelor FET 10 secunde. Folosind un condensa-
a fost explicată în revista noastră, tor cu tantal, timpul se măreşte da-
Aceste tranzistoare au o impedanţă torită curentului de fugă extrem de
deosebit de mare la intrare, din redus al condensatoarelor cu tantal.
acest motiv se pretează şi la circul- Tranzistorul cu efect de cîmp nu
teie de temporizare. Constanta de poate comanda direct o sarcină cu
timp RC a montajului se obţine cu un consum prea mare. FET-ul indi-
condensatoare cu o capacitate de cat este limitat ia un consum maxim
valoare mică faţă de schemele reali- de, 20—25 mA.
zaîe cu tranzistoare obişnuite bipo- în vederea acţionării unui releu, în
la re care cer capacităţi incomparabil varianta arătată în figura 2 se com-
mai mari. pletează schema cu un tranzistor T 2 .
Ânafizînd schema din figura 1, Tranzistorul trebuie să fie de o pu-
care excelează prin numărul redus tere corelată cu releu! utilizat. Folo-
de piese, se constată că funcţiona- sind trei condensatoare selectate
rea montajului este simplă. Tranzis- prin K2 se pot programa timpii fără
torul FET conduce între sursă (S) şi a regia de fiecare dată potenţiome-
drenă (D) dacă poarta (G) nu are trul PI. Se înţelege că timpii se pot
polarizare. Astfel, la punerea în modifica şi prin reglarea lui PI.
fupcţiune dioda luminescentă LED Funcţionarea montajului este sim-
se va aprinde, curentul fiind limitat plă. La alimentare, FET-ul conduce
punînd la masă baza lui T2; releul re— măsurare" acţionînd comutato-
nu este atras. După manevra de „ar- rul K1.
mare—măsurare", TI nu conduce, Cu această schemă se pot realiza
iar T2 este polarizat în conducţie uşor acţionări cu o durată pînă la
prin rezistorul R1; releul va fi atras, zece minute sau mai mult folosind
|ar contactele normal deschise se piese de calitate. Trebuie pus un ac-
închid. După descărcarea condensa- cent deosebit pe calitatea conden-
torului selectat cu K2, tranzistorul satoarelor utilizate.
TI conduce, T2 nu mai conduce, iar Un alt aspect care se pune de
releul nu mai este atras la termina- multe ori este reproductibilitatea du¬
rea ciclului de măsurare. Operaţia ratei de temporizare,
se poate repeta prin manevra „arma-
prin sudură. Capătul platbandei se Toate conexiunile aflate sub pâ-
scoate din pămînt pe o lungime de mînt se fac sudate şi din acelaşi ma-
circa 0,2 m. şi la el se sudează firul îerial cu electrozii,
de legătură cu instalaţia (din cupru, Pentru toate cazurile se reco-
cu o secţiune de minimum 10 mm 2 ). mandă dispunerea prizei în locuri cu
Plăcile trebuie să aibă minimum umiditate mare cum sînt: scurgeri
un metru pătrat şi se îngroapă astfel de burlane, grădini de legume etc.
ca muchia superioară să fie la mini- Se poate îmbunătăţi caracteristica
mum un metru de suprafaţă. Pentru solului dacă se umple groapa în
simplitate tablele se răsucesc iejer care se pune priza de pămînt cu
sub formă de sul (fig. 2). cărbune mărunţit.
Prizele din' platbândă se fac din Se mai pot utiliza ca prize impro-
benzi de 5x50x3 000 mm, dispuse vizate găleţi de tablă gaivanizată la
radial, la o adîncime de minimum care se fac găuri de 5—6 mm în
0,6 m. fund.
După ce cu ajutorul formulelor de
mai sus s-au determinat numărul şi
tipul elementelor utilizate, se trece
la realizarea practică a prizei de pă¬
mînt.
Practica a dovedit că în timp cel
mai bine se comportă ţevile galvani-
zate, benzile şi tablele fiind mult mai
puternic corodate.
Diametrul ţevilor utilizate este în
general de 2 ţoii. în acest caz lungi¬
mea lor este de 2,5—3 m, iar ascuţi¬
rea din figura 4 (notată h) este de
circa 0,1 m.
Ascuţirea se poate ţealiza prin
mai multe metode. Cea mai favora¬
bilă soluţie constă în crestarea ţevii
în dinţi de ferăstrău pe circa 0,15 m,
după care, prin batere, se profilează
un vîrf. A doua soluţie constă în
tăierea oblică a capătului ţevii. în
ţeava se vor face găuri transversale
de 6—8 mm, la o distanţă de
250—300 mm între ele.
Se sapă gropi de 0,5 m adîncime
pentru fiecare ţeavă şi se bate ţeava
complet, astfel încît capătul superior
să fie la 0,5 m de suprafaţa solului
(de aici factorul 0,5 din formulă).
Legarea elementelor se face cu
platbandă de 4x40 mm (gaivanizată)
URMARE D5N PAG. 14 URMARE DSN PAG. 2
trebuie ca aceasta să intre în func* CDB413 E; p 2 — ROL 77; p 3 — CDB
ţiune cu un zgomot de ancianşare 473E; p 4 — SN 74123; p 5 — CDB408
bine perceptibil. Să se reţină ca E; p 6 — CDB 486 E; p 7 — SN74188;
buna funcţionare a sistemului este p 8 — CDB486 E; p 9 — CDB49QE.
determinată de degajarea completa Pentru circuitele integrate spe-
a interiorului conductelor de legă- ciale (memorie şi CBM retrigerabil)
tură 5 a supapei cu priza de vacuum indicăm cîteva echivalenţe: a) me-
2 şi doza 3. Obturarea acestor cana- morie — SN 74188 (Texas); TM
Uzaţii scoate sistemul din funcţiune. 188PC (Tungsram); 27S08, 29750
In final, se face observaţia că de- (AMD); HM—7602—5 (HARRIS); IM
fectarea sistemului descris necesită 5600 (INTERSIL); 6330 — 1 (MMI);
înlocuirea elementului deteriorat. DM 74S188 (NATIONAL); N82S23
Dacă însă pana s-a produs pe (SIGNETICS); FLR 121 (SIEMENS);
drum şi nu există piese de schimb, b) CBM retrigerabil — SN 74123
atunci motorul poate funcţiona ca şi (Texas); 74123 PC, 74LS123 PC
cu vechiul carburator OZON dacă (Tungsram); FLK 121 (Siemens),
supapa electromagnetică este scurt- Echivalenţe pentru DISPLAY (7
circuitată prin stabilirea directă a le- segmente + punct, cu anod comun):
găturii dintre priza de vacuum 2 şi LQ410 (TESLA), MAN 72A (FAIR-
doza 3. Desigur, avantajul rulajului CHILD) — necompatibile pin cu pin.
economic la deceierări se pierde, Restul componentelor nu pun
dar vehiculul poate rula în conţinu- probleme deosebite. Piesele mar-
are. 1 cate cu asterisc se vor definitiva în
cursul reglajelor.
TEHNIUM 3/1983
Avantajul pe care îl prezintă me¬
moriile RAM (RANDOM ACCESS
MEMORIES) constă în posibilitatea
atît a înscrierii cît şi a citirii informa¬
ţiei din orice cuvînt. înscrierea şi ci¬
tirea se fac prin adresarea celulei
(celulelor) de memorie în (din) care
vrem să înscriem (citim) biţii de in¬
formaţie. Pentru a înţelege termenii
de adresare, citire şi înscriere în me¬
morie, să urmărim configuraţia ti¬
pică a unei memorii RAM (fig. 1). O
combinaţie de biţi AqA^.-.A^ care fo¬
loseşte la selectarea locului unde se
va înscrie informaţia, prezentă si¬
multan la intrările A 0 A v ..A m ale me¬
moriei, se numeşte adresă. Adresele
sînt distincte şi reprezintă codifica¬
rea în sistem binar a unor numere
din sistemul zecimal. Informaţia
care urmează a fi înscrisă (citită) în
(din) memorie poartă numele de
dată. Ea este tot o combinaţie de
biţi, D 0 D v ..D n , ce se selectează la o
anumită adresă. Citirea sau înscrie¬
rea este selectată de sistemul de de¬
cizie l/O. Deoarece memoria este
organizată ca o matrice, adresele
sînt astfel decodificate încît să se¬
lecteze cîte o coloană şi o linie, iar
data aflată la intersecţia lor este ci¬
tită (înscrisă) la ieşirile (intrările) O 0 ,
O v ..O n (loJv-ln)-
Pentru simplificarea schemelor şi
desenarea mai comodă s-au intro¬
dus conceptele de magistrale de
adrese şi de date (ADDRESS BUS,
respectiv DATA BUS). Acestea nu
reprezintă altceva decît conductoa¬
rele prin care circulă în paralel adre¬
sele, respectiv datele. în figura 2 se
dau reprezentări uzuale ale aces¬
tora. Liniile înclinate care taie
aceste magistrale, împreună cu ci¬
frele alăturate lor, arată cîte adrese
(respectiv date) se află pe ele. Sen¬
sul săgeţilor indică faptul că magis-
Student QUNTER ZEISEL
trala este folosită pentru transmitere
într-un singur sens sau în ambele
sensuri. De obicei, ADDRESS BUS
este unidirecţional, iar DATA BUS
bidirecţional.
Memoria CDB 481 produsă de
I.P.R.S.-Băneasa nu are decodifica-
toare incluse pe cip. în continuare
este prezentată o aplicaţie cu
CDB481 (fig. 3). Intrările memoriilor
OX, IX, 2X, 3X sînt legate în paralel.
La fel şi OY, 1Y, 2Y, 3Y. Decodifica-
torul conţine numărătorul reversibil
4193 şi porţi ŞI-NU. Circuitul INTEL
8216 (fig. 4) este folosit ca amplifi¬
cator bidirecţional. Dacă se lucrează
cu două magistrale de date, una
pentru intrare şi alta pentru ieşire,
acest circuit poate lipsi. Funcţiona¬
rea este următoarea: la apariţia unui
„0“ logic pe intrarea MS (MEMORY
SELECT), adresele existente pe AD¬
DRESS BUS sînt înc ărcate în bista-
bilii numărătorului (LOAD=„0“), iar
ieşirile acestora sînt decodificate
astfel încît să selecteze o celulă a
fiecărei memorii CDB 481. De exem¬
plu, pentru adresa 1011 este selec¬
tată în fiecare memorie celula de la
intersecţia liniei 3X cu coloana 2Y.
în cele patru celule selectate se
poate înscrie o dată D 0 D^D 2 D 3 sau
se poate citi data aflată în ele, în
funcţie de nive lul lo gic ia ca re se
află intrarea DIEN. Dacă DIEN
(DATA INPUT ENABLE) este „0“ lo¬
gic, data din memorie se transmite
pe DATA BUS, iar ieşirile D0 1( D0 2 ,
D0 3 , D0 4 se află în starea HIGH Z 1
(impedanţă ridicată), neavînd nici o
influe ntă asupra memoriei. Cînd
DIEN este „1“ logic, de pe DATA
ADDRESS/
BUS /
BUS se înscrie prin ieşirile DO^
DQ 2 , D0 3 , D0 4 data în memorie, in¬
trările Dl v Dl 2 , Dl 3 , D/ 4 fiind acum
în HIGH Z. Ambele transferu ri se
efectuează numai cînd avem şi MS=
„0“ logic, dacă nu, legăturile la
DATA BUS (DB V DB a DB 3 , DB 4 )
aflîndu-se în HIGH Z. In acest caz
magistrala de date practic nu este
încărcată deloc de intrările sau ieşi¬
rile memoriilor. Ieşirile memoriei fi¬
ind cu colector în gol, a fost nece¬
sară introducerea rezistenţelor de
Ika
Numărătorul CDB 4193 este pre¬
ferat unor bistabili D obişnuiţi pen¬
tru faptul că poate fi încărcat şi cu
adrese serie. De exemplu, dacă
avem adrese memorate pe casetă
magnetică, ele sînt adrese serie.
Acestea, introduse pe intrarea „NU¬
MĂRĂ DIRECT' 1 (ND), pot fi folosite
după timpul necesar introducerii lor
ca şi cele paralele. Corespondenţa
4/6 CDB404
■ 4xCDB40i
INTEL 8216
fiu.4
2/6C D B404 Tk * '1K 2/6CDB404
10X...3XQY.-.3Y { j OX»
rr OX—3XGY—3Y- 1 r-4 OX»
V ^ CDB 481 Yn
„ +5V
1K f- 1K
:DB 481
•3X0Y***3Y
—*
0
DCD.
(inii
*
^ MATRICE
. DE MEMORIE
-
k+1
2-1 m-k
0 1 2
î r • • ».f._
DECIZIE
1/0
S=
SELECTARE COLOANE
ŞI AMPLIFICATOARE
f : g.1
T t • • • t
A k+1 \+2 A m
1 ^
—3X 0Y---3Y
CDB 481
1K i, 1K
+ 5V
ND "A BC D lOAC
T CDB 4193
A B C D L
■ DI DODIDODIB0DIDO CJIEN
1 1 2 2 3 3 4 4
CS INTEL 8216
DB, DB-, DB. DB,
ADDRESS BUS
TEHNIUM 3/1983
între adresele serie şi cele înscrise
paralel este cea între sistemul de
numeraţie zecimal şi cel binar. De
exemplu, pentru cinci impulsuri la
intrarea serie, presupunînd numără¬
torul iniţial la zero, obţinem adresa
(paralel) 0101, deci este adresată
celula de la intersecţia liniei IX cu
coloana 1Y. Acest mod de adresare
poate fi folosit la găsirea unor înce¬
puturi de melodii pe o casetă mag¬
netică sau bandă de magnetofon. La
fiecare început de melodie sînt înre¬
gistrate un număr de impulsuri.
Dacă se doreşte găsirea uneia dintre
melodii, se încarcă la început me¬
moria cu datele serie chiar de pe
casetă printr-un circuit de adaptare,
iar la penultima adresă, înaintea me¬
lodiei dorite, un circuit de coinci¬
denţă, o recunoaştere, pentru ca la
sosirea primului impuls al adresei
aflate înaintea melodiei să oprească
motorul din derulare rapidă şi să
pornească apoi casetofonul sau
magnetofonul. Capul magnetic tre¬
buie să fie destul de aproape de
bandă în timpul derulării rapide,
pentru a putea înregistra impulsurile
de pe bandă.
O altă aplicaţie poate fi găsită
acestui circuit în sistemele cu mi¬
croprocesor. Circuitul nu este capa¬
bil să memoreze decît 16 cuvinte a 4
biţi, dar, de multe ori, în afara me¬
moriei centrale, mai este nevoie de
un automat care să recunoască anu¬
mite stări şi care de obicei are ne¬
voie de o memorie mică şi uşor de
manevrat. De observat că MS, tre¬
buie să fie în „1“ pentru ca memoria
să fie selectată. Cînd nu este nevoie
decît de selectarea întregii scheme,
se pune intrarea MS 9 la potenţial +
Vcc=5 V. Toate circuitele sînt ali¬
mentate la 5 V.
BFY67
10
150
40—120
>60
25c
3 W
75
50
00
200
TO-5
BFY67A
10
150
>40
>60
25c
3 W
60
40
500
200
TO-5
BFY67C
10
150
>30-
>60
25c
3 W
50
35
00
200
TO-5
BFY68
10
150
100—300
>70
100
1,7 W
75
50
500
200
TO-5
BFY68A
10
150
>100
>70
100
1,7 W
60
40
500
200
TO-5
BFY69
1
0,5
/a:40—65*
15:55—95*
/z:85—140*
)f:130—200*
(b:190—310*
>50
45
105
Î25'
15
125
TOM-13
BFY69A
1
0,5
S:290—520*
>50
45
105
25
15
125
TOM-13
BFY69B
5
2
>50*
>50
45
50
25
15
125
epox
BFY70
5
500
20 >5
210
25c
5 W
60
40
1 A
200
TO-39
BFY72
10
150
40—150
350 >250
25
800
50
28
200
TO-5
BFY74
5
10
40—180
360 >250
25
360
60
45
200
TO-18
BFY75
5
10
65—300
360 >250
25
360
60
45
200
TO-18
BFY76
5
0,01
30—200
55 >40
25
360
45
45
50
200
TO-18
BFY77
5
0,01
80—600
60 >40
25
3i0
45
45
50
200
TO-18
BFY78
1
3
50 >20
>500
25
300
25
12
50
200
TO-18
9
6
A G = 1S dB
200
BFY79
10
4
>30
>400
25
300
30
30
200
TO-72
10
4
^G = 30 dB
45
BFY80
10
2
>30
50
45c
865
100
90
50
175
TO-18
BFY81
5
0,1
>100
60
25
400
45
45
200
TO-5
BFY82
5
10
>50
>250
25
400
60
45
200
TO-5
BFY83
10
0,1
75 >25
>50
25
500
100
60
200
TO-5
BFY84
1
3
55 >20
>600
25
300
30
12
200
TO-5
BFY85
5
0,1
>50
>30
45
130
45
45
100
125
TO-5
BFY86
5.'
0,1
>50
>30
45
130
45
,,45
100
125 TO-5
BFY87
1
0,5
/c-.40—65*
15:55—95*
(z:85—140*
lf:130—200*
b: 190—310*
>50
45c
50
25
125
TOM-23
BFY87A
1
0,5
s:290—520*
>50
45c
50
25
125 TOM-23
BFY88
1
5
>40
850
45
175
40
20
25
175
TO-72
BFY90
10
2
>20
>1 300
45
175
30
15
25
200
TO-72
BFY91
5
0,01
60—240
60
25
415
45
45
200
TO-5
BFY92
5
0,01
60—240
60
25
415
45
45
200
TO-5
BFY99
28
100
F> 0 >2,5 W
500
25c
4,4 W
65
65
1 A
200
TO-39
BFZXO
30
3,5
100
50
15
10
150
BLYIO
1,6
100
12—40
160 >50
25
10 W
40
20
500
150
TO-3
BLY11
2,5
20
21—60
200 >100
25
10 W
40
20
500
150
TO-3
Bl Y12
2
2A
30—100
>60
25
25 W
60
30
1,5 A
150
TO-3
BFX68
10
150
100—300
100 >70
25
700
75
50
200
TO-5
BFX68A
10
150
130 >100
100 >70
25
800
80
40
200
TO-5
BFX69
10
150
40—120
80 >60
25
800
! 75
50
200
TO-5
BFX69A
10
150
90 >40
84 >60
25
800
80
40
200
TO-5
BFX70
5
10
50—150
| 100>80
25
500
100
60
500
200
TO-5
BFX71
5
10
50—200
10050
25
500
100
60
‘ 500
200
TO-5
BFX72
5
10
50—200
10050
25
500
100
60
500
200
TO-5
BFX73
1
3
50 >20
900 >600
25
200
30
15
50
200
TO-18
BFX74
10
150
30—90
90 >60
25
600
50
50
200
6
h
BFX74A
10
150
50 >30
150100
25
800
60
60
200
TO-5
BFX77
10
10
50
300
25
200
50
30
175
TO-72
BFX79
5
150
125 >60
100 >60
25
500
80
60
200
TO-5
BFX80
5
0,1
210 >150
>40
25
400
60
60
200
TO-5
BFX8I
1
30
>40
>350
25
380
25
20
200
TO-5
BFX84
i 10
10/500
80 >20
140 >50
25
800
100
60
IA
200
TO-5
1 10
150
112 >30 '
BFX85
10
10
90 >50
185 >50
25
800
100
60
IA
200
TO-5
; io
500
90 >30
BFX86
10
10
90 >50
>50
25
800
40
35
IA
200
TO-5
! 10
500
90 >30
BFX87
10
10/150
>40
>100
25
600
50
50
600
200
TO-5
BFX88
10
10/150
>40
>100
25
600
40
40
600
200
TO-5
BFX89
i
25
20—125
r 1100
25
200
30
15
25
200
TO-72
z\
TEHNIUM 3/1983
Recepţia emisiunilor de televi- principate sînî tranzîstoareie de con-
ziune te' mare distanţă din banda !V sîrucţie specială. Amplificatorul se
se poate face cu amplificatorul din montează imediat îa ieşirea antenei,
schema alăturată. Liniile din circui¬
tele oscilante sînt construite chiar FUN'KAMATEUR, 8/1982
sau pentru etalonarea unor oscila-
toa re.
Plecînd de la un cuarţ de 100 kHz
se pot obţine semnale de 25 kHz
utile pentru vobuloscop (markeri)
Utîlizînd două instrumente de mă¬
sură. se poate avea informaţie atît
asupra puterii spre antenă cît şi a
mărimii undei reflectate. De la firul
de legătură dintre emiţător şi antenă
se ia prin două cuplaje semnal, care
se redresează şi se aplică unui am¬
plificator cu 741.
FUNKSCHÂU, 1/1979
1N4148
3xBC108
Sen «naiul de ieşire ai emiţătorului
'este de aproximativ 3 W la o ali¬
mentare de 12 ¥.' Modularea se
poate face de la manipulator sau de
ia un circuit 555 cu tren de impul¬
suri. Pentru banda de 80 nrt (cuarţ
pe 3,5 MHz), L1=150 de spire CuEm
0.1 pe o carcasă 0 4; L2=100 de
spire (priză mediană) CuEm 0,3 pe
carcasă 0 6; L3=50 de spire CuEm
0,3 pe carcasă cu miez de ferită 0 5;
L4=30 de spire CuEm 0,3 pe carcasa
0 8 .
RADIO REF, 11/1978
Din nou la I.A.E.I.-Titu, o între¬
prindere cu dinamică ascendentă,
după cum o demonstrează gama,
dar mai ales calitatea produselor
realizate aici. De la dulii, ştechere,
prize, butoane cu sau fără lampă de
semnalizare etc., saltul producţiei a
fost marcat atît pe orizontală, prin
extinderea necontenită a sortimen¬
telor, cît şi pe verticală, prin moder¬
nizarea şi autoperfecţionarea conti¬
nuă, de la fluxul tehnologic pînă la
performanţele şi aspectul produse¬
lor. finite.
Despre gama produselor I.A.E.I.,
inclusiv cele mai recente realizări
aflate în magazinele comerţului de
resort, am vorbit în reportajele ante¬
rioare. Poate că totuşi fotografiile?
alăturate vă vor spune ceva în plus.
Intenţia noastră este însă de a
sonda viitoarele succese ale acestui
harnic colectiv, proiectele care se
află în fază de omologare sau în
curs de asimilare în producţie. Din¬
tre acestea am selecţionat:
VARIATORUL DE LUMINĂ
Este bine cunoscută cititorilor
noştri necesitatea de a adapta în
permanenţă nivelui iluminării am¬
biante la activităţile concrete ce se
desfăşoară în încăperea respectivă.
Nu este, de exemplu, numai risipă
de energie alimentarea normală a
unui bec, atunci cînd urmărim pro¬
gramul la televizor, ci şi un real im¬
pediment fiziologic. Soluţia, la fel de
bine cunoscută, constînd în interca¬
larea unui variator de curent, este în
curs de finalizare la I.A.E.I.-Titu,
materializîndu-se în două variante
constructive omologate deja (poate
chiar intrate în producţie la data
cînd citiţi aceste rînduri). O schemă
modernă, cu dispozitiv static de co¬
mutaţie (triac), asigură reglarea în¬
tre zero şi maximum a unei puteri
comandate de pînă la 300 W (la 220
V c.a.). în varianta ST — sub tencu¬
ială — variatorul va putea fi montat
în locul întrerupătorului existent.
Potenţiometrul de reglaj asigură tot¬
odată aprinderea sau stingerea be¬
cului comandat, la extremitatea
cursei, fiind cu întrerupător. Cea¬
laltă variantă — cu priză — este un
aparat de sine stătător, cu posibili¬
tăţi multiple de utilizare. Prevăzut cu
cordon şi ştecher pentru racordarea
la reţea, e! dispune de două prize
separate, dintre care una „obişnuită"
(de 10 A), iar cealaltă comandată
prin variator (maximum 300 W).
PRIZA TRIPLĂ DE TIP RULETĂ
O altă noutate, pe care o aştep¬
tăm cu nerăbdare în magazine: priza
triplă de tip ruletă. Avantajul major
al acestui nou modei de „prelungi¬
tor" îi constituie posibilitatea rulării
manuale a întregului cordon de ali¬
mentare (cca 3 m) în interiorul an¬
samblului, asigurîndu-se astfel
transportul şi depozitarea foarte co¬
mode. în timpul lucrului, cordonul
poate fi derulat după necesităţi, evi-
tîndu-se astfel firele lungi şi ade¬
seori încîlcite, în care nu o dată
ne-am împiedicat prin casă. Cele
trei prize sînt simple, suportînd ma¬
ximum 6 A la 250 V.
• Complet de trei aparate (întreru¬
pător — priză — comutator) cu prin¬
dere pe ramă comună
Pentru informaţii suplimentare privind prodaseie LA.E.I.-Titu şi condiţiile
de livrare, adresaţi-vă ia: ÎNTREPRINDEREA DE APARATE ELECTRICE DE IN¬
STALAŢII Titu, str. Gării nr. 79, judeţul Dîmboviţa, telefon 14 79 55, telex
17 228.
TEHNIUM 3/1983
23
UCEANU AUREL — Constanţa
Funcţionarea anormală a unui ca¬
nal de ia orga se datoreaza tiristoru-
lui (la puteri mici funcţionează
bine). Montati un alt tiristor.
CREŢU GHEORGHE — Bacău
Nu este nevoie să înlocuiţi tranzis-
toarele cînd montaţi becuri de
3,5 V. Tranzistorul BC 109 poate fi
înlocuit (în schema de instrument
muzical) cu BC 107. BC 171 etc.
Schemele de amplificatoare solici¬
tate au fost publicate în revista.
KIRALY ATTILA — Cluj-Napoca
Simplul fapt că nivelul audiţiei este
slab nu poate indica elementul de¬
fect din casetofonul dv.
IORDACHE NICU — Galaţi
Recepţia staţiilor de TV la mare
distanţă se poate face cu antene
Yagi cu 9—15 elemente.
DUMITRU ADRIAN — Botoşani
Se pare că preamplificatorul (din
scrisoare) este utilizabil la amplifica¬
torul de 10 W.
GHERASIM DAN — Bucureşti
Nu deţinem schema magnetofo¬
nului dv. şi nu cunoaştem utilizarea
mufei respective.
DASCĂLESCU IOAN — Ploieşti
Nu deţinem schema solicitată.
DUMITRESCU DAN — Tlrgovişie
Vom căuta schema solicitată.
FLOREA ION — Craiova
Piese componente obţineţi de la
magazinul „Dioda". Televizorul tre¬
buie consultat de un specialist, de¬
fectul este destul de complex.
PĂCURAR ION — [ud. Sibiu
Este greu să determinăm tipul
tranzistoarelor prin simpla indicaţie
ca sînt montate pe radiator.
RADU DUMITRU — Deva
Depanarea casetofonului trebuie
făcută tot de o cooperativă speciali¬
zată.
Cablul de coborîre de la antena
radio nu trebuie să fie ecranat.
Chiar dacă este trecut prin zid de
beton nu influenţează calitatea re¬
cepţiei.
Am publicat scheme de amplifica¬
toare de antenă.
CIOCA OCTAVIAN — Adjud
Brumul apare din cauza dezlipirii
unui contact de masă sau întrerupe¬
rii unui ecran.
POP FLORIN — Rm. Vîlcea
Tranzistoarele finale la receptorul
dv. sînt în scurtcircuit.
VANGHEL ILIE — jud. Mehedinţi
Vom publica scheme de antene
TV.
NEDELCU ION — Petrila
Televizoarele sînt construite după
anumite norme tehnice OIRT sau
CCIR. între aceste norme canalele
TV apar decolate (eliminînd sune¬
tul).
Este deci dificil a vă transmite un
convertor de norme care să fie con¬
struit în mod amatoricesc.
BUCUR VALENTIN — Tulcea
Cel mai bun lucru este să duceţi
aparatul la cooperativă.
CARAGEA DORU — Oraviţa
Nu cunoaştem o metoda de rea¬
ducere a discurilor ondulate la
forma iniţiala.
CLONÂRU C. — Sibiu
Unele date de bobine au fost ex¬
pediate prin poştă. Poate obţinem şi
alte date si vi le trimitem.
1RIMIA DUMITRU — Bacău
Montaţi în plus condensatoare de
filtraj. Verificaţi dioda redresoare şi
tubul final din baleiaj linii.
KLiMEK RAMON — Timişoara
Tubul ECL 82 se alimentează
dintr-un redresor cu 200 V; legatu¬
rile la soclu sînt 1=GT (grila triodă);
2=K + G3; 3 =GI (grilă pentodă); 4 =
F; f = F (filament); 6 = A; 7 = G2; 8
= KT (catod triodă); 9 = AT. Numa-i»
rătoarea se face astfel: se fixează tu¬
bul cu cheia în jos (pauza între pi¬
cioare) şi se numără în sensul ace¬
T.
lor de ceasornic.
ROTT ERNEST - Piatra N
Nu ştim cum va funcţiona
torul proiectat de dv. Construiţi
bine un oscilator după o schemă
perimentată.
PARASCHIV GABRIEL - jud. I
nedoara
Tiristoare puteţi procura de la
gazinul „Dioda". Scheme de re
toare am publicat în revista
PĂTRĂTEANU REMUS - B
Vom publica si sisteme CAF
RAA.
DOVLECEL N. - Slatina
Vom publica antene cu cîştig
mare în UHF.
PETREA NICOLAE - laşi
Verificaţi mecanismul şi. eventual>
aphcati-i puţin ulei.
PIRVU GHEORGHE - com. Ful
jud. Prahova
Montaţi 3 grupe a cîte 3 difuzo
în serie, apoi aceste 3 grupe mont
t'He în paralel şi veţi obţine o imc
danţa de 4 ll pentru o putere
90 W
FLESERU FLORIN — Alba lulia:
HANGA C. — Bacău; ZBÎRCEA D
REL — jud. Arad; MĂRGINEA
ION — Cluj-Napoca
Construcţia, experimentarea sa
deţinerea unui radioemiţator. in
rent ce putere debitează şi ît
gama de frecvenţe lucrează, sînt
mise numai în baza unei autoriz
emise de M.T.Tc.
1
1
4 %
[)„ -J- R
n te In wr
m «X3U gjK 2?o U
EH wT+jg gU J G1 2]2[)
’MC* 2k7 înM “o
Jjţ*3. *4k7%
^9 1+120 tLCw"
G5j_ J_62
De tip casetofon, B 60 este produs într-un montaj clasic cu
componente discrete.
El poate înregistra semna! de microfon, picup sau radioreceptor.
Puterea audio de ieşire este de 0,8 W pe o sarcină de 8 îl.
Redactor-şef: mg. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.:GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ÎLIE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-! M-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI ,STR. 13 DE-