REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C.
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
PENTRU PIONIERI
Şl ŞCOLARI .
Montaje pentru vacanţă
Amuzament
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ .
Alimentatoare stabilizate
Comutator de polarizare
CQ-YO .
Măsurarea puterii în antenă
Amplificator de antenă TV
Fidere
Aplicaţii — BFW11
HI-FI .
Montaje cu /3M387
Notarea circuitelor integrate
ATELIER .
Utilizarea raţională a
acumulatoarelor cu plumb
TEHNICĂ MODERNĂ .
Microcalculatorul L/B 881
AUTO—MOTO .
Autoturismele OLTCIT:
Service
Supraveghetor pentru
acumulator
TV —DX .
Antene colective TV
CITITORII RECOMANDĂ.
Convertor UIF-FIF
Sursă stabilizată
Refolosiţi sculele uzate
Tranzistoare ROHM
FOTOTEHNICĂ .
Cum fotografiem în vacanţă
Desensibilizarea
Revelatoare pentru tonuri
brune
Util
Trucuri fotografice
REVISTA REVISTELOR .
Tir
Temporizator
Tester
Amplificator
Generator
SERVICE .
Magnetofonul GRUNDIG TK35
pag. 14—15
pag. 16—17
(CITIŢI ÎN PAG. 16)
-BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎIMTEII MR. T
ELEFON 17 BO IO, INT. SQ59, 1151
Pionierilor şl şcolarilor le propunem © suită de montaje deosebit de sim¬
ple, cu piese foarte puţine, dar care au o bonă funcţionare. Realizarea prac¬
tică a schemelor prezentate urmăreşte de fapt atragerea şi iniţierea in do¬
meniul construcţiilor electronice a unui număr cit mai mare de copii.
Deprinderea de a construi, de a realiza şi utiliza acest gen de construc¬
ţii, pe lingă satisfacţiile imediate, îl va apropia pe tinerii cititori' de această
ramură şi poate cîe viitoarea lor profesie.
tensiunii de ieşire. Astfel, dacă do¬
rim să obţinem 5 V, vom monta o
diodă Zener de, tip PL5V1Z. în ieşi¬
rea alimentatorului se conectează
un alt condensator de 1 000 n F.
Montaje foarte atractive pentru
începători sînt radioreceptoarele.
Desigur, acestea pot fi foarte sim¬
ple, care vor putea recepţiona una
sau două staţii de radiodifuziune,
adică semnalul de radiofrecvenţă
modulat obţinut de la antenă este
aplicat unei diode; aceasta îndepli¬
neşte funcţia de detectare şi la ieşi¬
rea ei se obţine componenta de au-
diofrecvenţă ce poate fi ascultată
într-o cască.
Revenind la schema din figura 2,
se observă în primul rînd simplita¬
tea ei.. Antena, care este un fir lung
magazin. Condensatorul variabil
este de tip obişnuit, de la radiore¬
ceptoare, şi, cum acesta are două
secţiuni, se va utiliza numai o sec¬
ţiune.
Dioda din montaj poate fi de orice
tip (din cele miniatură), preferabil
,EFD 108, 1N914, 1N4148 etc. După
diodă se conectează un condensa¬
tor de 200 pF. Audiţia semnalului se
Montajele electronice, ca să
funcţioneze în regimul dorit, tre¬
buie să li se asigure alimentare cu
energie electrică dintr-o sursă elec-
trochimică (baterii) sau din reţeaua
de curent alternativ prin interme¬
diul unui redresor.
Sigur, cele mai comode pentru
alimentarea montajelor-jucărie, deci
a celor cu consum mic, sînt bateri¬
ile. Bateriile sînt recomandate şi
pentru faptul că nu prezintă nici un
pericol pentru copiii care ştiu mai
puţin să manevreze alte surse de
alimentare.
Montajele prezentate în conti¬
nuare au fost concepute să lucreze
la tensiunea de 9 V, deci sursa de
alimentare se va compune din două
baterii de 4,5 V legate în serie sau
din alimentatorul descris în conti¬
nuare (fig. 1).
Pentru construirea unei surse de
alimentare de la reţea avem în pri¬
mul rînd nevoie de un transforma¬
tor coborîtor de tensiune; în cazul
nostru se va folosi un transformator
de, sonerie.
în secundarul transformatorului
se montează puntea redresoare.
Această punte poate fi constituită
din 4 diode de tipul 1N4001 sau
chiar dintr-o punte redresoare spe¬
cial' construită de tipul 1PM05. La
ieşirea punţii redresoare se conec¬
tează un condensator electrolitic
de 1 000 /uF, ce admite o tensiune de
lucru de cel puţin 16 V.
Ca să avem în permanenţă o ten¬
siune de aproximativ 9 V la ieşire in¬
tercalăm un stabilizator electronic
constituit din tranzistorul T şi dioda
D. Tranzistorul montat în serie
poate fi BD135 sau altul similar.
Tensiunea din baza tranzistorului
este stabilizată cu dioda Zener PL9.
De fapt tensiunea de stabilizare a
acestei diode dictează valoarea
390KA
1N914
CASCA
sau pot fi mai complexe şi atunci se
pot recepţiona una sau mai multe
game de unde. Radioreceptoarele
prezentate în continuare, fiindcă
sînt destinate în primul rînd începă¬
torilor, sînt prevăzute cu circuite
oscilante numai pe gama undelor
medii.
Cel mai simplu radioreceptor
este cu simplă detecţie (fig. 2),
) CASCÂ
2XEFT353
330K/X
face într-o pereche de căşti cu irn-
pedanţă mare (1 000—2 000 ii).
Receptorul din figura 2 poate fi
îmbunătăţit în sensul ca audiţia să
fie mult mai puternică prin adăuga¬
rea unui etaj amplificator cu un
tranzistor, aşa cum este ilustrat în
figura 3.
Se observă că semnalul detectat
este aplicat pe baza tranzistorului
printr-un condensator de 5 mF. Baza
tranzistorului este polarizată direct
de la colector, în acest scop servind
rezistorul de 390 kil. Audiţia tot în
cască se face, dar de această dată
impedanţa ei nu mai contează aşa
mult.
de 5—10 m, este cupjată la înfăşu¬
rarea L, a bobinei. înfăşurarea L 2
împreună cu condensatorul variabil
C v formează un circuit oscilant me¬
nit să selecteze staţia de radio re¬
cepţionată.
Bobinele se confecţionează ast¬
fel: pe o carcasă cu diametrul de 6
mm prevăzută cu miez de ferită se
bobinează cu sîrmă din cupru emai¬
lat un număr de 70 de spire care for¬
mează înfăşurarea L 2 . Peste aceas¬
ta se mai bobinează 12 spire care
formează înfăşurarea L v Sîrma
poate fi monofilară, cu diametrul de
0,08—0,1 mm, sau poate fi multifi-
lară (liţă). Carcasa se cumpără de la
EFD108
TEHNIUM 6/1986
i
B
O variantă îmbunătăţită a ace¬
luiaşi tip de radioreceptor în care
amplificatorul are două tranzis-
toare este prezentată în figura 4.
Aici primul tranzistor este cuplat di¬
rect cu următorul, polarizarea bazei
primului tranzistor făcîndu-se prin-
tr-un divizor rezistiv din emitorul
celui următor.
Tranzistoarele sînt de acelaşi fel,
de mică putere pnp cu germaniu:
EFT353, EFT319, EFT317, OC72,
MP40 etc.
Un alt receptor uşor de construit,
dar cu rezultate bune, este prezen¬
tat în figura 5.
RADIORECEPTOR REFLEX
Radioreceptorul din figura 5, pe
lîngă faptul că este foarte simplu,
are o bună selectivitate şi o mare
sensibilitate.
Acest mic aparat cu un tranzistor
este de tip reflex, adică singurul său
etaj este mai întîi amplificator în ra-
diofrecvenţă, apoi, după ce semna¬
lul a fost detectat de dioda D, com¬
ponenta de audiofrecvenţă este
iarăşi trecută prin acelaşi etaj şi am¬
plificată. Audiţia semnalului se face
într-o pereche de căşti cu impe-
danţa de 200 4 2 000 n.
Circuitul de intrare, format din
bobina L, şi bobina de acord L 2 ,
este construit pe o bară de ferită de
secţiune circulară, cu diametrul de
10 mm şi cu lungimea de 100 4
120 mm.
Pe această bară se fac două man-
şoane de hîrtie sau carton subţire,
care se pot deplasa cu uşurinţă de-a
lungul barei şi pe care se înfăşoară
sîrma celor două bobine, L, şi L 2 .
Pe un manşon lung de 1 cm se vor
bobina 10 spire pentru L,, iar pe
celălalt manşon, lung de 3 cm, se
vor bobina 63 de spire pentru L 2 şi
se va scoate o priză la spira 5 de la
punctul în care este conectată
dioda. La această priză se cuplează
baza tranzistorului. Ambele bobine
se realizează cu sîrmă liţată sau cu
sîrmă emailată, cu • diametrul de
0,15 mm. Bobina L 3 are 300 de spire
din sîrmă emailată cu diametrul de
0,15 mm, înfăşurate pe un suport de
material plastic cu diametrul de
6 mm. Lungimea bobinajului va fi de
2 cm. Aceste date de bobine sînt
pentru recepţionarea gamei de
unde medii.
Ca antenă se va folosi un fir lung
de cel puţin 5 m. Condensatorul va¬
riabil are capacitatea maximă de
270 pF, dar poate fi montat şi unul
obişnuit avînd capacitatea de 500
pF. Tranzistorul din schemă este
BC 107, BC 109, BF 214 etc.
RECEPTOR CU REACŢIE
în figura 6 este prezentată
schema unui radioreceptor simplu
ct>« reacţte ce foloseşte un tranzistor
de tip EFT317, EFT 319, P401.
După cum se observă, elementul
esenţial care deosebeşte acest
montaj de aparatele cu amplificare
directă este condensatorul C r
Acest condensator cuplează ieşi¬
rea cu intrarea etajului, creînd in¬
trarea în oscilaţie a acestuia.
Montajul prezentat lucrează în
gama undelor medii. Bobinele ^ şi
L 2 se confecţionează pe o bară de
ferită lungă de 10 4 12 cm şi cu dia¬
metrul de 8 4 10 mm. La unul din ca¬
petele barei de ferită se face un
manşon de carton, care poate fi de¬
plasat pe bară, şi pe acest manşon
se bobinează, pe o lăţime de 2 cm,
un număr de 60 de spire din sîrmă
CuEm 0 0,1 4 0,2 mm care formează
bobina L,. Peste L 1; cu aceeaşi
sîrmă, se bobinează 6 spire care
formează bobina L 2 . Bobina S se
confecţionează pe o carcasă cu
miez de fgrită, indiferent de diame¬
tru, pe care se bobinează 150 de
spire cu aceeaşi sîrmă ca şi L-,.
Condensatoarele variabile C v şi C r ,
primul pentru acordul circuitului de
intrare şi al doilea pentru reacţie, au
capacitatea maximă de 500 pF şi
sînt complet separate. .
Pentru a recepţiona mai multe
posturi, la circuitul de intrare se cu¬
plează şi o antenă prin intermediul
unui condensator de 100 pF.
După ce aparatul a fost confec¬
ţionat, se verifică dacă s-au comis
erori în legarea pieselor, apoi se cu¬
plează căştile şi bateria de alimen¬
tare. Se roteşte condensatorul C v
pînă cînd în căşti se aude progra¬
mul unui post, după care, prin ma¬
nevrarea lui C r , audiţia se îmbună¬
tăţeşte. Dacă se roteşte în conti¬
nuare C r , în căşti va apărea un fluie¬
rat puternic, ceea ce înseamnă că
aparatul a intrat în oscilaţie elec¬
trică.
RADIORECEPTOR MINIATURĂ
Montajul din figura 7 este un ra¬
dioreceptor cu amplificare directă.
Circuitul oscilant C-, Lt asigură se¬
lectarea frecvenţei staţiilor de emi¬
sie din unde medii.
Semnalul de RF este captat in¬
ductiv de L 2 şi trecut spre amplifi¬
care — prin intermediul lui C 2 — la
amplificatorul de RF format de T^
Condensatorul de 50 pF introduce
reacţie negativă, evitînd, împreună
cu C 6 , C 7 , C 8 , R 4 , intrarea în osci¬
laţie. Urmează etajul de detecţie
format din T 2 , care este cuplat di¬
rect cu amplificatorul AF format din
T 3 „Şi T 4 .
In vederea reglajelor se reco¬
mandă montarea lui T 2 , T 3 , T 4 cu
piesele aferente. Se atinge cu un fir
lun| de 1—2 cm baza lui T 2 , după
ce în prealabil s-a înlocuit R 3 cu un
potenţiometru de 1—5 MII, şi se
stabileşte valoarea acestuia pînă la
audiţta cît mai puternică a posturi¬
lor locale de radio. Apoi se măsoară
şi se introduce o rezistenţă fixă,
după care se lipesc şi celelalte com¬
ponente. Tranzistoarele folosite
sînt din seria BC. Ca sursă de ali¬
mentare se pot folosi două baterii
utilizate la exponometre electro¬
nice sau două pastile de acumula¬
tor utilizate la protezele acustice.
locul ei un semireglabil de 2,5 kn.
Montajul nu are un consum prea
mare, dar este bine ca alimentarea
să se facă de la două baterii de cîte
4,5 V (legate în serie), în loc de bate¬
ria miniatură de 9 V. Difuzorul, de
minimum 8 îl, va avea o putere de
cca 250 mW (model miniatură).
Montajul poate fi alimentat şi di¬
rect de la reţea, folosind un alimen¬
tator cu transformator de sonerie.
O jucărie foarte amuzantă este
canarul electronic prezentat în cele
ce urmează. Montajul poate fi folo¬
sit în mod independent, dar celor ce
posedă o plantă de ornament (de
pildă ficus) le sugerăm şi ideea de a
plasa pe una din crengile arbustului
o păsărică din plastic, iar printre
frunze, bine ascuns, acest dispozi¬
tiv. De asemenea, crescătorilor de
păsări cîntătoare le recomandăm
acest montaj pentru a-şi stimula ti¬
nerele talente 4 sau chiar pentru ex¬
tinderea repertoriului celor cu voci
consacrate.
Montajul cuprinde un multivibra-
tor astabil, format din tranzistoarele
Ti şi T 2 , condensatoarele C 3 , C 5 şi
circuitul de polarizare a bazelor, R 3 ,
Pi şi P 2 . Datorită faptului că C 3 şi C 5
au valori diferite, cele două stări ale
astabilului au timpi diferiţi şi even¬
tuala lor reglare se poate face din
trimerele Pi şi P 2 .
în colectorul tranzistorului T-, se
află montat un transformator de ie¬
şire. Porţiunea 3—5 din primar for¬
mează sarcina de colector a lui T-,,
iar porţiunea 3—4, împreună cu R 2
şi C 2 , un circuit LC serie. Rolul
acestui circuit este de a suprapune
peste forma de undă dreptunghiu¬
lară de la ieşirea astabilului o osci¬
laţie armonizată care produce în di¬
fuzor un sunet foarte asemănător
trilurilor unui canar.
Transformatorul de ieşire poate fi
găsit la orice magazin cu piese
electronice, el fiind identic cu cel de
la radioreceptoarele „Mamaia". Re¬
zistenţa P. 2 poate fi luată între 1 şi
2 kll, dar mai bine se poate monta în
+9V
TEHNIUM 6/1986
7
ALIMENTATOARE
STABILIZATE
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Pentru dioda Zener indicată (care
a fost aleasă de 6,2 V, din conside¬
rentele discutate anterior), vom lua
un curent de lucru de cel puţin 5 mA,
ceea ce înseamnă o valoare a rezis¬
tenţei Ri de ordinul a 3,5—;5,6 kfî (de
exemplu, se ia de 4,7 ktl, eventual
optimizată experimental).
Potenţiometrul P, de 10 ki 1 liniar,
absoarbe un curent nesemnificativ
(cca 0,6 mA) din sursa de referinţă.
El serveşte reglajului tensiunii de
ieşire, deci se va prefera un model
cu diametrul mai mare, eventual
bobinat, pentru o bună reproducti-
bilitate a poziţiilor cursorului, în ve¬
derea etalonării cu tambur gradat.
Condensatorul C& filtrează supli¬
mentar tensiunea de referinţă, fiind
necesar îndeosebi pentru înlătura¬
rea zgomotului propriu a! diodei
Zener.
în rest, „proiectarea" se reduce la
alegerea tranzistoarelor şi a divizo-
rului R,i— Ri Pentru T 2 s-a indicat
un 2N3055 (pe radiator adecvat),
bineînţeles un model care suportă
tensiuni mai mari de 35 V. De fapt
alegerea este supradimensionată,
ţinînd cont de disipaţia maximă de
cca 35 V • 0,5 A = 17,5 W pe care o
solicită montajul acestui tranzistor.
Putem presupune că avem un
exemplar cu factorul de amplificare
lk > 50, caz în care rezultă pentru T*,
un curent de emitor/colector de ma¬
ximum 500 mA/50 = 10 mA. în con¬
diţiile cele mai nefavorabile Tj va di¬
sipa deci o putere de cca 35 V -10
mA = 0,35 W, pe care o asigură
cu bună acoperire un tranzistor
2N2905. Dacă presupunem un
exemplar cu (h > 100, rezultă un cu¬
rent maxim de bază de 10 mA : 100
= 0,1 mA, care va fi în acelaşi timp
curentul maxim de colector al lui T,.
Putem lua pentru Ti orice model
npn de mică putere, din seria BC.
După cum arătam mai înainte,
este recomandabil să luăm prin di-
vizorul Ri— R; un curent cu mult
mai mare (de exemplu de 50—100
de ori mai mare) decît curentul de
emitor al lui T t . Fie, pentru tensiu¬
nea mediană de ieşire de 10 V, un
curent prin divizor de 100 • 0,1 mA =
10 mA, ceea ce înseamnă R, + R ; -=
10 V/10 mA , 1 000 LI
Tensiunea de ieşire maximă, de 20
V, se obţine atunci cînd cursorul po-
tenţiometrului este în extremitatea de
„sus“, deci cînd baza lui Ti este la
-6,2 V, respectiv emitorul lui Ti la cca
-5,6 V. Curentul prin divizor fiind în
acest caz de 20 mA, deducem R2 ='
5,6 V/20 mA = 280 Li şi R, = 1 000 LI —
Ri =» 720 LI. Practic putem lua Ft> =
270 ll (± 5%), urmînd să tatonăm ex¬
perimental valoarea lui Rr astfel încît
să fie acoperită integral plaja dorită a
tensiunii de ieşire.
O perfecţionare utilă a montajului
o constituie adăugarea unui circuit
de protecţie automată la supracu-
rent, de exemplu aşa cum se arată în
figura 12. A fost reprezentată numai
porţiunea schemei care suferă modi¬
ficări prin intercalarea componente¬
lor^, R 5 , R<„ D, T 4 şi T-..
In condiţii normale de funcţionare
. (l s < 0,5 A), rezistenţa R. ( , pe post de
traductor de curent, produce o
cădere de tensiune mai mică de 1 V,
insuficientă pentru aducerea în con-
ducţie a tranzistorului (din cauza
diodei D plasată în serie cu joncţiu¬
nea bază-emitor). Curentul prin divi-
zorul R^—R,, este astfel practic nul,
tranzistorul T 4 este blocat şi deci nu
afectează cu nimic generatorul ten¬
siunii de referinţă (R„ D r , P).
Atunci cînd curentul de sarcină
tinde să depăşească valoarea ma¬
ximă de 0,5 A, căderea de tensiune
pe Ri creşte corespunzător, T, intră
în conducţie pînă la saturaţie, divi-
zorul R ? —R„ comandă intrarea în
conducţie a lui T 4 , care la rîndul
său „scurtcircuitează" dioda Zener,
anulînd tensiunea de referinţă. Au¬
tomat, tensiunea de ieşire scade
(tendinţă de anulare) pînă la o va¬
loare care nu mai permite depăşirea
pragului maxim stabilit.
Singurul „reglaj" al circuitului de
protecţie constă în alegerea valori¬
lor pentru rezistenţele R<—R„ astfel
ca limitarea curentului de ieşire să
opereze cît mai aproape de pragul
dorit. în funcţie de amplificarea lui
T 4 , se va lua prin divizor (atunfl
cînd T- este saturat) un curent ma
xim de 2 - 4 - 5 mA, valoare carevast||
bili suma minimă R. + R,,, cunoâ
cînd tensiunea de ieşire a redresdl
rului. Din această sumă se alege 1
valoare fixă pentru R<, (820 ^ 1 50(1
LI), diferenţa fiind atribuită lui R.|
eventual prin optimizare ex perii
mentală. 1
Un alt exemplu de stabilizator cu|
element regulator serie este cel dinî
figura 13. S-au notat cu +U, tensiu-j
nea continuă, bine filtrată, de in-4
trare (de la ieşirea redresorului) şH
cu +U, tensiunea stabilizată de ie-:
şire. Prin alegerea adecvată a lui U,
a diodei Zener şi a raportului Ri/R;
(suma Ri + R: fiind în jur de 1 kîl),
circuitul poate fi proiectat pentru
orice tensiuni de ieşire uzuale, în
plaja 6 -r 25 V. Cu valorile indicate în
schemă, stabilizatorul poate debita
o tensiune fixă între 11 V şi 25 V (se¬
lectată din raportul Ri/R:), la un cu¬
rent maxim de sarcină de cca 2 A,
pentru o tensiune U de cca 35 V
Funcţionarea montajului diferă
puţin faţă de a celor discutate. Regă¬
sim şi aici un amplificator de curent
(T>, - T^) şi un amplificator de
eroare (T f ), dar acesta din urmă
acţionează în sens invers asupra re¬
gulatorului serie. Mai precis, „tran¬
zistorul" Darlington T% + T^este po¬
larizat în bază prin intermediul divi-
zorului format din Rj, pe de o parte
şi circuitul emitor-colector al lui T t
plus dioda D , pe de altă parte. Din
R ; se asigură conducţia maximă do¬
rită a regulatorului serie (curentul
maxim de sarcină), iar din combi¬
naţia D — Ri/R; se alege tensiunea
dorită de ieşire, care va fi obligato¬
riu mai mare ca tensiunea de refe¬
rinţă a diodei Zener.
Să presupunem că la un moment
dat tensiunea de ieşire tinde sa
scadă. Proporţional va scădea şi frac¬
ţiunea kU„ preluată în baza lui T
i Pagini realizate de f iz. A. MĂRCULESCU 1
m
7
Descriem alăturat o aplicaţie in¬
teresantă a amplificatoarelor loga-
ritmice prezentate în numărul tre¬
cut a! revistei, la această rubrică.
Este vorba de un comutator auto¬
mat, conceput ca o anexă la voltme-
trele obişnuite c.c., care asigură
aplicarea corectă a polarităţii la
borne (minusul la A şi plusul la B, în
figură), indiferent de modul — co¬
rect sau inversat — în care au fost
racordate cordoanele de lucru (A'—
B') la sursa tensiunii de măsurat.
In activitatea curenta a construc¬
torului amator, conectarea inver¬
sată a bornelor'la voltmetru este un
eveniment frecvent, fie din greşeală
(neatenţie, marcarea greşită a ’ cor-
doanelor sau lipsa marcajului), fie
datorită faptului că nu se cunosc
anticipat potenţialele punctelor în¬
tre care se măsdară tensiunea sau
aceste puncte nu au potenţialele
aşteptate. Indiferent de cauză, in¬
versarea polarităţii constituie un
factor supărător (uneori şi pentru
instrument), care consumă timpul
şi afectează buna dispoziţie a con¬
structorului.
Utilitatea comutatorului automat
este şi mai bine demonstrată dacă
avem în vedere plaja foarte largă a
tensiunilor U x ce asigură comuta¬
rea, practic de la zeci de milivolţi
pînă la sute de volţi (se pot depăşi
lejer şi 1 000 V, cu precauţiile de ri¬
goare în realizarea părţii de intrare
şi, bineînţeles, dacă releul are con¬
tacte adecvate). Montajul poate su¬
feri modificări în ceea ce priveşte
sensibilitatea, impedanţa de intrare
sau partea de acţionare, construc¬
torul amator găsindu-i eventual şi
alte destinaţii practice.
Schema adaptorului se com¬
pune, în esenţă, dintr-un amplifica¬
tor logaritmic inversor pentru am¬
bele polarităţi ale tensiunii de in¬
trare, realizat cu operaţionalul
/iA741, un comutator de tip trigger
Schmitt (T,—T 2 ) şi un element de
execuţie, respectiv un releu de cca
12 V/40 mA, cu grupurile de con¬
tacte k,—k 2 indicate în figură (NI —
contacte normal închise, ND —
contacte normal deschise). Ali¬
mentarea se face de la o sursă dife¬
renţială stabilizată, de cca ±15 V/
100 mA.
Amplificatorul inversor are impe¬
danţa de intrare dată practic de va¬
loarea lui R, (1 MU), care va fi
„văzută" de sursa U x în paralel cu
impedanţa internă a voltmetrului pe
domeniul pe care se face măsură¬
toarea. Pentru a afecta cît mai puţin
tensiunea de măsurat, avem interesul
să luăm pe R, cît mai mare (şi R 2 -
Ri, cu rol de compensare a curenţi¬
lor de polarizare), dar ne limitează
în acest sens atît performanţele
operaţionalului (vezi utilizarea unui
TEHNIUM 6/1986
din divizorul R,.—R,. Tensiunea de
referinţă rămînînd constanta, tran¬
zistorul Ti va avea bază mai puţin
pozitivă în raport cu emitorul, deci
va conduce mâi slab. Baza Darling-
tonului devine astfel mai puţin ne¬
gativă şi acesta îşi sporeşte condu-
cţia, compensînd din „rezerva" de
tensiune pe care o păstra tendinţa de
scădere a tensiunii de ieşire. Invers
se petrec lucrurile în cazul unor
tendinţe de creştere a tensiunii de
ieşire, cînd amplificatorul de eroare
acţionează în sensul diminuării
conducţiei grupului T> + T : .
Remarcăm la acest montaj, în
afară de plasarea „inversă" a lui T,
(cu referinţă în emitor şi fracţiunea
kU, în bază), prezenţa unor ele¬
mente suplimentare, şi anume a
condensatoarelor Ci, C 4 , C<, care
contribuie la reducerea ondulaţiilor
de ieşire, a condensatorului C< (tato¬
nat experimental), care preîntîmpină
intrarea în autooscilaţie a tranzisto¬
rului Ti, prin reducerea cîştigului
său la frecvenţe înalte, precum şi a
rezistenţei R 4 . Aceasta din urmă are
rolul de a furniza cea mai mare parte
a curentului prin dioda Zener, uşu-
rînd astfel regimul de lucru al lui T,
şi în acelaşi timp îmbunătăţind cali¬
tatea stabilizării (pentru un curent
emitor-colector mai mic, Ti ab¬
soarbe un curent mai mic de bază şi
influenţează mai puţin potenţialul
median al divizorului Ri/R:; pe de
altă parte, curentul prin dioda Ze¬
ner este mai puţin dependent de va¬
loarea tensiunii de ieşire şi referinţa
este astfel mult mai stabilă).
Montajul descris poate fi realizat
şi cu regulator de tip pnp, de exem¬
plu folosind combinaţia_f 3 - pnp +
T 2 - npn din figura 9. în acest caz,
schema simplificată arată ca în fi¬
gura 14, unde valorile indicate co¬
respund aceluiaşi domeniu U s
(orientativ între 10 V şi 25 V, pentru
U; -= 35 V), tensiunea dorită de ie¬
şire fiind stabilită prin alegerea ex¬
perimentală a raportului P^/Ra, cu'
R, + R 2 «= 1 kn. Montajul se
aseamănă cu cel prezentat în figura
11 (acolo cu tensiunea de ieşire re¬
glabilă continuu), cu deosebirea că
aici mai apare o rezistenţă supli¬
mentară, P, 3 , între baza şi emitorul
lui T 3 . Această rezistenţă nu mai are
rolul de a asigura conducţia grupu¬
lui T 3 + T 2 , ca la montajul din figura
13, ci, dimpotrivă, este plasată în
sensul blocării balastului; ea ser¬
veşte deopotrivă la compensarea
cu temperatura a curentului rezi¬
dual al grupului T 3 + T 2 şi la furni¬
zarea unui curent de colector sufi¬
cient pentru T , preîntîmpinînd
scăderea amplificării în tensiune a
acestui, tranzistor la curenţi prea
mici. în funcţie de tranzistoarele
utilizate, valoarea optimă a lui R 3 se
poate situa orientativ între 2 kn şi
8,2 kn. Evident, această rezistenţă
poate fi introdusă şi la montajul si¬
milar din figura 11, după cum şi
schema de faţă poate fi completată
cu condensatoarele auxiliare de fil¬
traj indicate în figura 13.
Condensatorul C‘, tatonat expe¬
rimental, împiedică intrarea ansam¬
blului în autooscilaţie pe frecvenţe
înalte, fenomen manifestat ade¬
seori în cazul combinaţiilor pnp (T 3 t
T 2 ) - npn (T n ). De menţionat că o
valoare prea mare pentru C*, con¬
trar aşteptărilor, în loc să ajute
poate să amplifice şi mai mult auto-
oscilaţia, pînă la riscul deteriorării
tranzistoarelor. Atenţie deci la
acest fenomen, mai ales că el nu
poate fi pus în evidenţă (în lipsa
unui osciloscop) decît prin încălzi¬
rea nejustificată a tranzistoarelor.
4. AMPLIFICATOR DE EROARE
DIFERENŢIAL
Montajele descrise pînă acum, ca
modalităţi simple de realizare a
schemei de principiu din figura 6,
au un neajuns comun, trecut cu ve¬
derea intenţionat. Este vorba de va¬
riaţia tensiunii de ieşire cu tempera¬
tura, dată în cea mai mare parte de
variaţia 'tensiunii bază-emitor a
tranzistorului amplificator de eroa¬
re (în toate cazurile, joncţiunea BE
era interpusă între sursa de refe¬
rinţă şi fracţiunea kU s de la ieşire).
Acest inconvenient poate fi în¬
lăturat în bună parte folosind un
amplificator de eroare simetric,
adică un amplificator diferenţial
propriu-zis, cu două tranzistoare
împerecheate atent şi plasate în
contact termic cît mai bun. în acest
caz, variaţiile de temperatură vor^
acţiona în mod egal asupra celor'
două joncţiuni BE, în sens compen¬
sator, astfel că efectele asupra ten¬
siunii de ieşire vor fi minime. Desi¬
gur, influenţa temperaturii nu poate
fi înlăturată complet, atît din cauza
imperfectei simetrii, cît mai ales da¬
torită variaţiil.or tensiunii nominale
a diodei Zener, pe care simetria nu
le compensează.
Un exemplu de stabilizator serie
cu amplificator de eroare diferen¬
ţial este cel din figura 15, ca modifi¬
care i montajului dat în figura 13.
Nu am mai păstrat notaţia pieselor
comune, dar se observă uşor că
amplificatorul diferenţial este al¬
cătuit din tranzistoarele Tj—'T 2 , cu
sarcina de emitor comună, primul
fiind polarizat în bază cu tensiunea
de referinţă (dată de grupul R,, D z ,
P, Ct), iar al doilea cu o fracţiune a
tensiunii de ieşire (din divizorul
r 5 -r 6 )-
Funcţionarea montajului este cea
descrisă anterior, cu deosebirea că
tensiunea de referinţă aplicată în
emitorul lui T 2 „include" deja o va¬
riaţie cu temperatura rezultată prin
„traversarea" joncţiunii BE a lui T 1t
variaţie ce compensează efectele
temperaturii asupra joncţiunii BE a
lui T 2 .
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
r 4
AO cu intrare pe FET), cît şi sensibi¬
litatea circuitului faţă de semnalele
parazite din mediul ambiant. Oricum,
chiar pentru P M = 1 Mii, circuitul va
fi ecranat atent, iar cordoanele de
racord Iş intrare vor fi şi ele ecra¬
nate, cu ecranul conectat la masa
montajului (punctul median al sur¬
sei diferenţiale de alimentare, notat
0V).
Pentru orice eventualitate, între
intrarea inyersoare a AO şi masă au
fost montate două diode în opo¬
ziţie, cu rol de limitare în tensiune
pe ambele sensuri, implicit şi pen¬
tru semnalele alternative parazite
cu nivel exagerat. Condensatorul C,
filtrează semnalul de intrare de
componentele alternative nedorite
(o valoare mai mare pentru C, oferă
un filtraj mai bun, dar introduce o
constantă de timp supărătoare).
Amplificatorul logaritmic inver-
sor — „secretul" construcţiei care
permite o plajă atît de largă a ten¬
siunii de intrare — diferă de cele
prezentate în numărul trecut prin
utilizarea în bucla de reacţie a unui
grup serie-opoziţie de două diode
Zener identice, D Z1 şi D 22 (valori U z
necritice, între 9 V şi 11 V, dar exem¬
plare sortate pentru curenţi inverşi
.cît mai mici pînă în vecinătatea „co¬
tului"). Pentru fiecare din cele două
polarităţi ale tensiunii de intrare,
una din diodele Zener va fi polari¬
zată direct, ca o diodă obişnuită, iar
cealaltă invers, ca o diodă Zener.
Ansamblul D Z1 + D Z2 se va com¬
porta deci, în ambele sensuri, apro¬
ximativ ca o diodă Zener cu tensiu¬
nea nominală ceva mai mare (cu
cca 0,6—0,7 V, căderea în direct pe
dioda „diodă").
Deoarece, intrările operaţionalu¬
lui au (teoretic) impedanţe infinite,
curentul de intrare I = U x /Rt se va în¬
chide obligatoriu prin elementele
buclei de reacţie. Să presupunem
că tensiunea U x are plaja totală de
variaţie între 100 mV şi 1 000 V. Cu
R, =* 1 Mîî, aceasta înseamnă un
curent I între 0,1 n A şi 1 mA prin
grupul D Z1 + D Z2 . Indiferent de po¬
laritate, ne aflăm în zona conducţiei
inverse pentru una din diodele Ze¬
ner „compuse", tensiunea la bor¬
nele grupului D Z1 + D Z2 luînd valori
în modul în interiorul intervalului ma¬
xim 0 V -F'(U Z + 0,7) V. Pentru exem¬
plarele PL9V1Z folosite experimen¬
tal (fără sortare) a rezultat o variaţie
a tensiunii la bornele grupului apro¬
ximativ între 6 V şi 9,7 V (plaja
exactă depinde de diodele utili¬
zate). Această tensiune de reacţie
este egală, după cum se ştie, cu
tensiunea de ieşire a operaţionalu¬
lui, cu semn schimbat. Prin urmare,
dispunem la ieşirea AO de o ampli¬
tudine substanţială, mai mult decît
suficientă pentru comanda fermă a
comutatorului Tt—T 2 în întreaga
plajă U x dorită.
Aranjamentul global amplifica-
tor-comutator-releu a fost astfel
făcut încît pentru tensiuni U x nega¬
tive (cu plusul la masă, adică la B' şi
minusul la A') releul să se afle în re¬
paus. în acest fel, prin contactele
normal închise ale releului, voltme-
trul primeşte corect tensiunea de
măsurat, cu minusul la borna A şi
plusul la B. într-adevăr, pentru U x < 0,
tensiunea de ieşire a operaţionalu¬
lui este pozitivă, tranzistorul T,
conduce, iar T 2 este blocat, deci re¬
leul rămîne neanclanşat. ‘
Pentru tensiuni pozitive U x , ieşi¬
rea amplificatorului este negativă
T, se blochează, iar T 2 conduce
(polarizat prin R 4 ), astfel că releul
anclanşează, inversînd racordarea
— iniţial greşită — la bornele volt-
metrului a tensiunii de măsurat
„Inerţia" comutării, de dorit Cît mai
mică, depinde de valorile conden¬
satoarelor de filtraj Ct şi C 2 , de vite¬
zele de răspuns ale componentelor
active şi în primul rînd de viteza de
comutare a releului.
Dacă pentru U x = 0, cu bornele
A'—B' scurtcircuitate sau libere, re¬
leul se află anclanşat, se va acţiona
asupra reglajului de offset (trimerul
P)„ pînă cînd releul se eliberează.
în paralel cu releul (şi înseriată cu
o rezistenţă adecvată de limitare, R 3 )
a fost montată o diodă electrolumi-
nescentă — un LED roşu — care
semnalizează starea de anclanşare
a releului, deci situaţiile corespun¬
zătoare tensiunilor U x pozitive.
Acest accesoriu este util pentru de¬
terminarea polarităţii lui U x , deoa¬
rece instrumentul va indica acum
corect, indiferent de sensul de ra¬
cordare a tensiunii la bornele A —B'
(ţăcănitul releului la anclanşări sau
eliberări repetate nu poate fi un cri¬
teriu sigur, după - cum şi tendinţa
acului de a „bate" un timp foarte
scurt în sens invers poate scăpa ne¬
observată).
Experimentarea montajului nu ri¬
dică probleme deosebite, eventual
cu excepţia ecranării, pentru a mi¬
nimaliza influenţa paraziţilor. Valo¬
rile rezistenţelor R 3 , R 4 .şi R 5 se pot
optimiza experimental, pentru obţi¬
nerea unei comutări ferme a releu¬
lui. Cele două condensatoare de
decuplare pe tensiunile de alimen¬
tare (C 3 , C 4 ) vor fi legate cît mai
aproape de pinii de alimentare ai in¬
tegratului.
TEHNIUM 6/198S
s
HI
a- v
MASURAREA
PUTERII IN ANTENA
Ing. EUGEN BOLBORICI, Y07BEN
— se deconectează legătura gri¬
lei de comandă de la sursa de nega-
tivare a etajului final al emiţătorului
(fig. 2 ) şi se conectează la cursorul
unui potenţiometru P montat provi¬
zoriu pe sursa de negativare. Con¬
densatorul C pune grila la masă
pentru a preîntîmpina autooscilaţi-
ile;
— se pregăteşte scala miliam-
permetrului prin vopsirea ei în alb
sau prin lipirea unei foi de hîrtie ve¬
lină, în vederea înscrierii noilor gra¬
daţii de Pda direct în waţi;
— se întocmeşte un tabel, dînd
valori pentru Pda (de exemplu din 5
în 5 waţi) şi calculînd valorile cores¬
punzătoare pentru la;
— se pune potenţiometrul P pe
negativarea maximă şi se porneşte
emiţătorul; tubul începe să se în¬
călzească de la filament. Se
aşteaptă stabilizarea temperaturii
şi se reglează potenţiometrul P,
astfel ca miliampermetrul termo- 4
metrului să indice zero;
20 % pentru scurt timp;
— se reface schema normală a
etajului final şi cu aceasta montajul
poate intra în exploatare. Se excită
finalul şi se acordează cu antena.
Se ţine manipulatorul apăsat pînă la
stabilizarea temperaturii, cînd se ci¬
teşte Pda, iar Pa se calculează rapid
cu relaţia:
Pa = Pinput - Pda [W],
Măsurarea este afectată de erori
datorită variaţiei temperaturii me¬
diului ambiant şi faptului că metoda
este diferenţială. Totuşi, lucrînd în¬
grijit, erorile nu depăşesc 10 %.
Chiar şi neetalonat în waţi, păstrînd
scara veche a miliampermetrului cu
gradaţii echidistante, avem în orice
moment informaţii utile asupra în¬
Un vechi deziderat al radioama¬
torilor de emisie-recepţie este acela
de a cunoaşte puterea pe care
emiţătorul o trimite în antenă. Dato¬
rită frecvenţei ridicate, este imposi¬
bilă utilizarea unui wattmetru elec-
trodinamic care să ne indice pute¬
rea activă. Utilizarea unui voltmetru
de radiofrecvenţă şi a unui amper-
metru de antenă, prin produsul in¬
dicaţiilor acestora, datorită carac¬
terului reactiv al impedanţei ante¬
nei, ne va da puterea aparentă,
care, uneori, poate depăşi în va¬
loare chiar puterea input. Măsura¬
rea raportului de unde staţionare
(RUS) de asemenea nu ne dă indi¬
caţii asupra puterii trimise în an¬
tenă. După constatările radioama¬
torului W2DU/W8KHK, inginer cer¬
cetător în domeniul antenelor, un
RUS mic nu este o dovadă că an¬
tena lucrează eficient, ci doar că în
linia de alimentare pierderile sînt
minime.
Autorul propune o metodă indi¬
rectă de măsurare pe care a experi-
mentat-o cu rezultate bune şi care
se bazează pe faptul că din puterea
consumată de etajul final, Pinput, o
parte este trimisă în antenă, Pa, iar
o parte, Pda, este disipată pe ano-
dul tubului final (sau pe tranzistorul
final):
Pinput = Pa + Pda [W]
Cunoscînd faptul că Pda se trans¬
formă în căldură, temperatura tu¬
bului (tranzistorului) final este o
măsură a acesteia.
Montajul necesită investiţii mi¬
nime. Este vorba de un termometru
electric (fig. 1 ) alcătuit din termisto-
rul Th (de 130 O, de la radiorecep¬
toarele „Alfa", „Pescăruş" etc.),
care împreună cu rezistoarele Rţ,
R 2i Pi formează o punte neechi¬
librată, alimentată de la stabilizato¬
rul de tensiune realizat cu dioda
Zener PL4V7Z şi tranzistorul T. Ter-
mistorul Th se fixează pe corpul tu¬
bului final undeva în dreptul anodu-
lui cu bandă din fire de sticlă, avînd
grijă ca aceasta să nu fie prea lată
ca să înrăutăţească răcirea tubului.
Miliampermetrul mA şi potenţiome¬
trul. Pi se vor monta pe panoul fron¬
tal al emiţătorului împreună cu tot
montajul realizat pe circuit impri¬
mat. Urmează etalonarea aparatu¬
lui, care se execută în următoarea
ordine:
— din negativare se reglează
prima valoare a lui la (care se ci¬
teşte la miliampermetrul din circui¬
tul anodic al etajului final), se
aşteaptă stabilizarea temperaturii
şi se înscrie prima valoare a lui Pda.
Se procedează analog şi cu cele¬
lalte valori, putînd depăşi Pda no¬
minal al tubului (din catalog) cu
călzirii tubului sau tranzistorului fi¬
nal şi ne putem da seama că o an¬
tenă „trage" mai bine decît alta,
ceea ce justifică un aparat de
măsură în plus pe panoul frontal al
emiţătorului. în timpul lucrului (te¬
legrafie sau BLU), pe anod se disipă
o putere medie care poate fi citită la
sfîrşitul mesajului şi care ne oferă
posibilitatea de a cunoaşte dacă am
depăşit-o sau nu pe cea de catalog.
Amplificatorul este destinat a fi
folosit pentru canalele 6—12 de te¬
leviziune şi are amplificarea de or¬
dinul a 23—26 dB. Amplificatorul
este realizat a fi montat direct pe
antenă, în scopul îmbunătăţirii ra¬
portului semnal/zgomot al semnalu¬
lui care ajunge la televizor. Alimen¬
tarea cu energie electrică se face
direct prin cablul coaxial de cobo-
rîre. Pentru aceasta este nevoie a se
realiza separarea semnalului de RF
de semnalul de cc (conform figurii).
Circuitele acordate (bobinele)
sînt realizate direct din cablaj impri¬
mat, ceea ce simplifică simţitor rea¬
lizarea amplificatorului în condiţii
de amator, nefiind necesare apa¬
rate speciale de reglaj.
Dacă amplificatorul se foloseşte
,■ pentru canalele 10 — 12 , vor fi utili¬
zate condensatoare trimer de acord
(C,, C 2 , C 3 ) cu valoarea de 3—12
pF. Pentru canalele 6—9 vor fi folo¬
site condensatoare cu valoarea de
6—25 pF. Cînd folosim o sursă de
alimentare de 6—7,5 V, valoarea re¬
zistenţelor R 1( R 2 va fi de 100 kiî (ca
Ing. GEORGE PINTILIE, YD3AVE
în desen). Pentru o tensiune de ali¬
mentare de 9—12 V, valoarea rezis¬
tenţelor va fi.de 150 kiî.
Au fost folosite tranzistoare de ti¬
pul BF200. în cazul tranzistoarelor
BFX89 sau BFY90 va trebui aleasă
valoarea ohmică a rezistenţelor R,
şi R 2 astfel încît curentul de colec¬
tor al tranzistoarelor să fie de ordi¬
nul a 2,5—3 mA.
Acordul se face prin reglarea
condensatoarelor trimer Q—C 3 pe
maximum de contrast şi pentru o
. LA
TELEVIZOR
BF200
DE LA AMPLIF.
SRF=15sp 00,4/d 4mm
Cu Em
InF
DE ^
1 la
ANTENA
J. IsRF X
ţ-lţ! -sEZj % 6 ' 9V
InF
TELEVIZOR
1
SISTEMUL DE AL1MENTARE A AMPLIFIC AT0RULUI
PRIN CABLUL COAXIAL DE COBORÎRE
6
TEHNIUM 8/1986
i.
Ing. DRAGOŞ MARiNESCU
De multe ori radioamatorii au
probleme cu găsirea unor fidere cu
impedanţă caracteristică dorită. în
acest articol vă propunem realiza¬
rea unor fidere de construcţie
simplă, care să aibă impedanţa «•ca¬
racteristică necesară.
Fiderele propuse sînt linii de trans¬
misie cu dielectric aer şi au avanta¬
jul pierderilor mici în dielectric.
Impedanţa caracteristică a fide-
rului (fig. 1) se calculează cu for¬
mula:
276
Z 0 (fi) --
ig
2D
( 1 )
unde: D = distanţa între conduc¬
toare; d = diametrul conductorului;
e r = permitivitatea relativă (pentru
aer f r = 1).
în figura 2 se dă o diagramă pen¬
tru dimensionarea fiderelor pro¬
puse cu dielectric aer.
Distanţierele izolatoare se con¬
struiesc din material plastic cu di¬
mensiunile în funcţie de D şi d (ca în
figura 1).
La instalarea fiderului cu dielec¬
tric aer trebuie să se acorde o
atenţie deosebită ca sistemul să fie
simetric din punct de vedere elec¬
tric. Dacă dintr-un motiv oarecare
curenţii din cele două conductoare
nu sînt egali sau nu sînt exact în
opoziţie de fază, fiderul va radia în
spaţiu o parte însemnată a energiei
destinată să fie transmisă de la ge¬
nerator la sarcină.
Pentru ca fiderul să lucreze echi¬
librat, în primul rînd este necesar ca
dispozitivul de cuplare a acestuia
cu generatorul (emiţătorul, respec¬
tiv antena de recepţie) şi cu sarcina
(antena de emisie, respectiv recep¬
torul) să asigure simetria electrică a
instalaţiei. De exemplu, fiderul tre¬
buie legat cu antena în centryl elec¬
tric al acesteia (într-un ventru de
curent sau de tensiune). Poziţia fi¬
derului trebuie să fie perpendicu¬
lară pe antenă pe o distanţă cel
puţin egală cu X/4. Fiderul trebuie să
fie aşezat cît mai departe (cel puţin
de 5 ori D) de orice obiect metalic,
cum ar fi acoperiş metalic, burlane,
instalaţie electrică, conductoare te¬
lefonice etc. Apropierea obiectelor
metalice puse la pămînt introduce
capacităţi parazite care constituie o
sarcină reactivă pentru fider. O ast¬
fel de sarcină produce unde staţio¬
nare şi deci fiderul nu mai poate lu¬
cra în regim de unde progresive.
Lungimea electrică a fiderului cu
dielectric aer diferă de lungimea
geometrică datorită prezenţei dis-
tanţierelor izolatoare. Factorul de
scurtare este 0,975 în acest caz:
î-electrică ~~ 0.975 Lg eometr j că (2)
Atenuarea fiderului cu dielectric
aer este: I f
S (dB/km) = 0,262— L ^- (3)
d Ig
unde: f = frecvenţa în MHz, iar D şi
d = dimensiunile fiderului în cm
(din figura 1).
în regim de unde progresive, ate¬
nuarea este în general mică.
2 345
20 30 50 KX)
D/d
Bibliografie
1 . Paul Biro — Antene pentru ra¬
dioamatori, Editura Tehnică, 1958.
2. Eberhard Spindler — Antene,
Editura Tehnică, 1983.
1
Tranzistorul BFW11, element din
producţia curentă românească, este
apt a fi utilizat cu bune rezultate în
montajele construite de radioama¬
tori.
De obicei în cataloage acest tran¬
zistor este recomandat pentru echi¬
pamente profesionale, avînd zgo¬
mot propriu foarte redus. Datorită
faptului că tranzistorul FET are un
comportament .în circuit similar cu
al pentodelor, este recomandat să
intre în componenţa etajelor de ra-
diofrecvenţă, nealterînd factorul de
calitate al circuitelor oscilante.
Ca amplificator de antenă sau
etaj de intrare într-un radioreceptor
pentru banda de 2 m este recoman¬
dată schema din figura 1. Aici cir¬
cuitul oscilant din intrare este for¬
mat din bobina L 2 şi condensatorul
trimer C 2 . Bobina L t şi condensato¬
rul C 3 formează un circuit oscilant
serie care realizează neutralizarea.
Sarcina etajului este formată din
L 3 C 6 . Amplificarea etajului se re¬
glează din potenţiometrul R v
Un alt montaj care are aceleaşi
Y03CO
aplicaţii dar, evident, cu perfor¬
manţe ridicate, este amplificatorul
cascod din figura 2.
La acest amplificator factorul de
zgomot este foarte mic, de 3 dB. Se
recomandă ca . tranzistoarele să fie
selectate ca să aibă l DSS similare.
Tranzistorul BFW11 are aplicaţii
şi în frecvenţe mult mai mari, de
exemplu în banda de 70 cm. Un
montaj de amplificare tipic pentru
432 MHz este ilustrat în figura 3.
Configuraţia schemei arată că tran¬
zistorul se montează cu poarta la
masă, circuitul de intrare fiind bo¬
bina L, şi condensatorul C 3 , iar cir¬
cuitul din ieşire L 2 .
Aici linia L, are o lungime de
62 mm, priză pentru antenă la
40 mm de la punctul E, iar linia L 2
are 70 mm, cublajul tot la 40 mm.
Ambele linii sînt din sîrmă de cupru
cu diametrul de 1,2 mm.
Din aceste exemple .se poate ve¬
dea cît de util poate fi BFW11 în cele
două benzi rezervate radioamatori¬
lor, 144 şi 432 MHz.
C5
InF
TEHNIUM 6/1986
7
CARACTERISTICILE MONTAJELOR SÎNT URMĂTOARELE:
-
Asimilarea continuă în fabricaţie
autohtonă a unor amplificatoare
operaţionale cu performanţe din ce
în ce mai bune permite abordarea
de către constructorul amator a
unor montaje electronice relativ
simple şi care, totodată, corespund
normelor HI-FI. Unul dintre amplifi¬
catoarele operaţionale recent asi¬
milate în fabricaţia de serie I.P.R.S.
este circuitul integrat /JM387. El re¬
prezintă un preamplificator dual
pentru se,mnale electrice de nivel
foarte mic, utilizat în special acolo
unde se cere optimizarea raportului
semnal-zgomot. Circuitul este mon¬
tat într-o ' capsulă cu 8 terminale
(rhinidip) şi este realizat din punct
de vedere al performanţelor elec¬
trice în două variante, /3M387N şi
/4M387AN. Varianta a doua repre¬
zintă o clasă selecţionată, cu un
zgomot propriu foarte, mic şi în ace¬
laşi timp cu o gamă mai largă de
tensiuni de alimentare.
Ing. EMIL MARIAN
47 kii; A/1 000 Hz = 40 dB; THD max -
0,25%; raport semnal-zgomot > 70
dB; f = 16 Hz -+ 22 kHz, conform
RIAA; abaterea de la caracteristica
RIAA = max ± 1 dB; Z ieşire = 20 kn.
în figura 2 este prezentată
schema electrică a unui preamplifi¬
cator pentru microfon cu impe-
danţă mare. Semnalul electric pro¬
venit de la microfon se aplică pe in¬
trarea inversoare a amplificatorului
operaţional prin intermediul grupu¬
lui RiCv Bucla de reacţie negativă,
formată din rezistoarele R 3 -R 4 , asi¬
gură amplificarea dorită a semnalu¬
lui de intrare. Această configuraţie
a montajului oferă avantajul obţine¬
rii unui semnal de ieşire cu distor¬
siuni minime. Montajul deţine ur¬
mătoarele performanţe;
U A = 24 V (stabilizată şi bine fil¬
trată); Uj n t rare = 1’ mV; Zj n t rare =
,= 15 kn; A = 40 -4- 60 dB; f = 20 •+
20 000 Hz; THD max = 0,20 %; Z ieşire
CARACTERISTICI ELECTRICE
Gama temperaturilor de lucru
A 0
Rejecţia sursei de alimentare
Excursia de tensiune U vv
f» (A -- 1)
R IN(~)
“intrare .... .
'"'zgomot intrare/max
1 Uzgomot/A 40 dB
Din caracteristicile electrice se
observă că /iM387 reprezintă un cir¬
cuit optim pentru montajele de
preamplificator, corector de ton şi
diverse filtre. Dintre montajele de
acest tip s-au selectat cîteva va¬
riante reprezentative descrise în
continuare.
în figura 1 este prezentata'
schema electrică a unui preamplifi¬
cator pentru pick-up cu doză mag¬
netică. Adaptarea dintre impedanţa
de ieşire a dozei şi impedanţa de in¬
trare a preamplificatorului este asi¬
gurată de rezistenţa R,. Semnalul
electric provenit de la doza magne¬
tică se aplică la intrarea neinver-
soare a amplificatorului operaţio¬
nal, prin intermediul condensatoru¬
lui Ct (obligatoriu cu tantal), în ve¬
derea optimizării raportului sem¬
nal-zgomot. La intrarea inversoare
se observă prezenţa unei bucle de
reacţie negativă, formată din grupul
R 4 R 5 C 4 C 5 . în acest fel se obţine la
ieşirea preamplificatorului un sem¬
nal electric care respectă caracte¬
ristica de redare tip RIAA necesară
obţinerii programului sonor impri¬
mat pe disc. Caracteristicile monta¬
jului sînt:
U A = 24 V (tensiune stabilizată şi
bine filtrată); U intrare = 3 m V; Z intrare =
9 4- 30 V
25 C, 70 C
104 dB
> 110 dB
(V A 2V) vv
15 MHz
100 kii
200 kn
0 , 1 %
300 mV ef
9 4- 40 V
25 C, +70 C
104 dB
> 110 dB
(V A 2 V) vv
15 MHz
100 kn
200 kn
0 , 1 %
300 mV ef
ca J3nT387
^intrare
z intrare
A/1 000 Hz
Abaterea de la
caracteristica NAB
Raportul semnal-zgomot
0,8 mV
3,3 kn
36 dB
0,28 %
20 Hz 4- 20 kHz
0,8 mV
3,3 kil
36 dB
0,22 %
conform
caracteristicii NAB
C* * I Cs a 2,*oF
Preamplificator pentru doză magnetică
Preamplificator pentru microfon
= 20 kn; raportul semnal-zgomot >
75 dB.
în figura 3 sînt prezentate două
scheme electrice de preamplifiea-
tor pentru cap de magnetofon.
Semnalul electric provenit de la
acesta se aplică (obligatoriu prin
intermediul unui cablu ecranat),
prin condensatorul G 1f la intrarea
neinversoare a amplificatorului ope¬
raţional. La ambele scheme se ob¬
servă prezenţa unei bucle de reac¬
ţie negativă, care implică la ieşirea
preamplificatorului o caracteristică
de ieşire tip NAB. Această corecţie
este absolut necesară redării unui
semnal electric imprimat pe o
bandă magnetică. Schema elec¬
trică din figura 3.1 este destinată
magnetofoanelor cu viteza de 9,5
cm/s, iar schema electrică din figura
3.2 este pentru magnetofonul cu vi¬
teza de 19 cm/s.
în figura 4 este prezentata
schema electrică a unui corector de
ton tip BAXENDALL. Montajul
deţine următoarele performanţe:
U A = 24 V; Uj n ţ rare max = 300
RMS; f = 20 Hz + 20 000 Hz;
THD ma x = 0,08%; raport semnal-
zgomot > 75 dB; amplitudinea ma¬
ximă a corecţiilor; 40 Hz - A = ±15
4 — xT* XV - C804rJL
SCO JX I I BiOÂA.
PreamoSîficator oesitry cap magnetofon
at,oA 1 #«. toA-Sl
<Usl
TEHNIUM 6/1986
Ci fii
P&P t&tssi r
/a tr#A*£ S
/A >r#A*£ O *\v
r
*? cs cs _.
I ton 4j*F *,»»r C/• /ÎMZS?
X X c '*
’ *** •*» 0.1 mF
a/ ^
â.gnfr
*24-V
amplificatoare operaţionale (traseu
de masă gros-de 3—4 mm, lipsa bu¬
clei de masă, trasee scurte, confi¬
guraţie practică de cvadripol etc.).
In mod obligatoriu se folosesc
componente de cea mai bună cali¬
tate, fără de care utilizarea unui ast¬
fel de circuit integrat nu se justifică.
Montajele de tip preamplificator se
ecranează obligatoriu, iar conexiu¬
nile care privesc căile de semnal
audio se execută cu conductor
ecranat. Să nu uităm că astfei de
NOTAREA
/A,r*A*/r .
na
nmji '"Si 387
mtpf^ 8 2ksi j mjsisi f
Constructorii amatori posedă de
multe ori circuite integrate de prove¬
nienţă foarte diversă, pe care nu le pot
utiliza din lipsa datelor pentru identifica¬
rea circuitului, a funcţiunilor sale ca şi a
modului de conectare în montaj. Mate-
rialul de faţă prezintă modul de notare a
|| circuitelor integrate produse de cele mai
■ cunoscute firme japoneze.
1. Firma HITACHI utilizează un cod
: : de notare format din patru elemente, pe
care le vom simboliza pentru expiicitare
cu literele a, b, c, d, conform exemplului
următor:
H D 2548 P
Cl$3nf
îf in M
C 9-3,3 nF
■Sf
ti ||^a
N* • C?? £3
dB; 100 Hz - A ='±10 dB; 3 kHz — A
.= ±10 dB; 10 kHz - A = ±16 dB.
în figura 5 este prezentată
schema electrică a unui filtru activ
trece-jos, care mai poartă denumi¬
rea de filtru SCRATCH. Acest tip de
filtru permite atenuarea frecvenţe¬
lor înalte cu spectrul situat în zona
în care se găseşte acei fîşîit supă¬
rător, caracteristic audierii unor
discuri mai vechi. Filtrul este util şi
la audierea emisiunilor de radio în
banda UKW. mai ales cele stereo,
unde în pauze raport ui semnal-zgo-
mot este destul de mic. Frecvenţa
de tăiere a filtrului este de 10 kHz.
Caracteristica de atenuare este de
tip Butterworth, amplificarea etaju¬
lui este unitară, iar panta de tăiere a
filtrului de 12 dB/octavă. Pentru o
eventuală modificare a frecvenţei
de tăiere, se poate utiliza relaţia:
Cei mai simplu mod de schim¬
bare a valorii frecvenţei faţă de ve¬
chea' valoare este modificarea vaio-
rh condensatorului C ? . păsîrînd
.egalitatea C 3 0,25 C ? .
in figura 6 este prezentată
montaje necesită o sursă' de ali¬
mentare corespunzătoare (tensiu¬
nea bine stabilizată şi filtrată), chiar
dacă circuitul integrat prezintă o re-
jecţie ridicată pe partea de alimen¬
tare.
BIBLIOGRAFIE:
Râpeanu R.. Chirica O. şi alţii —
Circuite integrate, analogice, Edi¬
tura Tehnică, 1983
Audio Handbook, 1976
Le Haut Parleur, nr. 1 624
schema "electrică a unui filtru activ
trece-sus care se mai numeşte filtru
RUMBLE. Acest tip de filtru are ro¬
lul de a atenua frecvenţele sub 50
Hz. în acest fel se atenuează la un
preamplificator zgomotele care pot
proveni, datorită unor rezonanţe
mecanice, de la motorul de antre¬
nare a! unui pick-up, magnetofon
etc. Frecvenţa de tăiere a filtrului
este fp = 50 Hz, amplificarea uni¬
tară, iar caracteristica de atenuare
este de tip Butterworth. Condensa¬
torul C 4 asigură stabilitatea func¬
ţionării montajului ia frecvenţe
înalte. Frecvenţa f 0 se poate modi¬
fica utiiizînd relaţia:
f 0 = -r: ; Ct r;; C 2 = C 3 .
2ttC, | R, R 3
Este de preferat a se schimba ca¬
pacitatea condensatorului C n , egală
şi în acest caz cu a celorlalte două
condensatoare, C 2 şi C 3 .
La toate montajele tipice de
preamplificator se va folosi cîte un
circuit integrat de tip )8M387AN, iar
pentru corectorul de ton şi filtre se
pot folosi cu rezultate foarte bune şi
circuite de tip (3M387N. La realiza¬
rea practică a montajelor se va ţine
cont de toate precauţiile lucrului cu
Semnificaţia celor patru elemente este
următoarea:
a = simbolul firmei = H (HITACHI);
b = destinaţia circuitului integrat sau
; tipul acestuia, notat prin una din ur-
: mătoareie litere ale alfabetului latin:
A = circuit integrat analogic:
D = circuit integrat digital;
N = memorie ROM;
1 M = memorie operatorie RAM;
! c = numărul de serie ce desemnează
i tipul circuitului integrat;
S d = tipul capsulei;
; P = masă piastică.
! 2. Firma ' MÂTSUSHÎTÂ {NATIONAL
PANASONIC) utilizează un cod de no-
: tare din două elemente, simbolizate cu a
şi b conform exemplului:
DN 830
a b
a = tipul circuitului integrat, care
: poate fi
AN — circuit integrat analogic;
DN — circuit integrat digital, executat
: în tehnologie bipolară;
MN — circuit integrat digital executat
1 în tehnologie MOS;
; b — numărul de serie al circuitului in¬
tegrat (tipul circuitului).
3. Firma NiPPON ELECTRIC CORP.
(NEC) utilizează un cod de notare ce cu¬
prinde patru elemente cu următoarea
semnificaţie:
uP B 1 A
Exemplu: — — — ~r unde
a b c d
a = simbolul /uP reprezintă prescurta¬
rea cuvîntului micropackage — micro-
capsulă;
b — tipul constructiv al circuitului inte¬
grat, care poate fi
A — matrice, arie de elemente semi¬
conductoare;
B — CI digital, tehnologie bipolară;
C — CI analogic,, tehnologie bipolară;
D — CI digital, tehnologie CMOS;
c — numărul de serie (tipul circuitu-
if lui);
d — încapsularea, care poate fi
A — capsulă TO—5;
I C — capsulă masă plastică DlL;
D — capsulă ceramică DIL.
4. Firma MITSUBISHI ELECTRIC
CORP. (MEC)
M 5 1 01 P
§?, Exemplu: — — ~r T
a b c d e
'$ Se observă că notarea cuprinde cinci
fî elemente avînd următoarea semnifi-
f caţie:
gi a — simbolul firmei produca-
funcţie de temperatura mediului în care
Sng. AURELIÂN MATEESCU
funcţionează (5 — utilizare industrială; 9
— destinaţie specială, pentru uz militar);
c = tipul circuitului şi tehnologia de fa¬
bricaţie, astfel:
0 — tehnologie CMOS;
1,10 -p 19 — Ci analogic;
3, 32, 33, 41 47 — CI tip TTL;
8, 81, 82 — tehnologie MOS;
9 — tip DTL;
84, 89 — tehnologie CMOS;
87 — tehnologie n—MOS;
85 86, 88 — tehnologie p—MOS;
d = numărul de serie (tipul CI);
e = tipul încapsulării, după, codul:
K — capsulă DIL, sticlă-ceramică;
K—1 — capsulă DIL cu 16 pini;
P — capsulă de masă plastică (PI — cu
14 pini, tip TO 116; P2 — cu 14 pini; P3 —
cu 16 pini; P4 — cu 18 pini; P5 — cu 24
pini; P1 1 — cu 8 pini);
S = capsulă metaioceramică;
T = capsulă metalică (TI — tip TO—99
cu 8 pipi; T2 — tip TO—100 cu 10 pini);
Y - metalică, cu 10 pini, modificare a
capsulei TO—3.
5. Firma SANYO utilizează un cod de
notare compus din două elemente, con¬
form exemplului;
a = funcţia circuitului şi tehnologia
sa de fabricaţie,, după cum urmează:
LA — CI analogic, tehnologie bipolară;
. LB — Ci digital, tehnologie bipolară;
LC — tehnologie CMOS;
LD — circuit integrat tehnologie hibrid
multistrat;
LE — tehnologie n-MOS;
LM — tehnologie p-MOS;
STK — circuit integrat hibrid unistrat;
b -■ număr de serie (tipul circuitului).
4. Firma TOSHIBA utilizează un cod
de notare compus din trei elemente.
, TA 7173A P
Exemplu: — —— . tn care
a b c
a = funcţia circuitului şi tehnologia de
fabricaţie, astfel:
TA - CI analogic, tehnologie bipolară;
TC = tehnologie CMOS;
TD — CI digital, tehnologie bipolară;
TM — tehnologie MOS;
b = numărul de serie al CI şi varianta,
unde A = CI cu parametri superiori;
c = tipul capsulei, care poate fi:
C = ceramică;
M = metalică;
P = masă plastică.
Pentru o depistare rapidă a producă¬
torului unui circuit integrat de prove¬
nienţă japoneză se poate utiliza următo¬
rul tabel ce cuprinde simbolul pentru
identificarea fabricantului, înscris pe
capsula circuitului (în ordine alfabetică),
şi fabricantul:
AN — Matsushita
„ DN — Matsushita
HA — Hitachi
HD — Hitachi
HM — Hitachi
HN — Hitachi
J — Matsushita
LA — Sanyo
LB — Sanyo
LC — Sanyo
LD — Sanyo
LE — Sanyo
LM — Sanyo
M — Matsushita
MN — Matsushita
STK — Sanyo
TA — Toshiba
TC — Toshiba
TD — Toshiba
TM — Toshiba
mP— NEC
Bibliografie:
IC up data Maşter 1980, S.U.A.
Radio Televizia Electronika, nr. 11/1985,
TEHMIUM 6/1986
9
foarte resîrînsâ (numai la bateriile
didactice şi staţionare). Bacul bate¬
riilor trebuie ferit de lovituri, în ve¬
derea prevenirii fisurării lui, ceea ce
duce la distrugerea definitivă a ba¬
teriei.
Şocurile mecanice pot distruge
bateriile de acumulatoare nu numai
prin fisurarea bacurilor, ci şi prin
desprinderea părţii active de pe
plăci, ceea ce duce la scăderea ca¬
pacităţii de stocare şi la creşterea
curentului de autodescărcare, sau
chiar la scurtcircuitarea plăcilor din
eiemenîe.
Unii producători fabrică baterii
speciale, rezistente la şocuri meca¬
nice, baterii ce urmează să fie utili¬
zate în condiţii deosebite (şocuri şi
vibraţii) şi la care pasta activă este
fixată de plăci prin tehnologie şi
construcţie deosebite. -
Ermetizarea între celule şi. lîngă-
borne se realizează fie prin sudura
termică a capacului (bacuri din ma¬
terial plastic — PVC), fie prin turna¬
rea cu smoală de acumulatoare, re¬
zistentă la acţiunea acidului sulfu¬
ric.
Electrolitul este format dinîr-o
soluţie de acid sulfuric, acordîndu-se
o deosebită atenţie calităţii H 2 S0 4
(conţinutul de impurităţi), modului
de preparare a soluţiei (concen¬
traţie potrivită, mod de lucru) .şi
apei folosite la diluţie.
La prepararea eiectrolitului se va
utiliza numai acid sulfuric de cali¬
tate „p.a.“ (pentru analize), even¬
tual „chimic pur". Apa utilizată va fi
apă distilată, eventual apă deioni-
zată, în orice caz cu rezistivitatea
mai mare de 2 Mfi-cm.
La preparare şi manipulare se lu¬
crează cu mănuşi de cauciuc.
O ' atenţie deosebită se acordă
procesului de dizolvare a H 2 S0 4 în
apă, fenomen puternic exoîerm
(dsnd naştere la o degajare mare de
căldură).’ întotdeauna se toarnă
acidul sulfuric în apă, în şuvoi sub¬
ţire, treptat şi cu agitare intermi¬
tentă cu o baghetă de sticlă (even¬
tual teflon sau PVC). Soluţia obţi¬
nută astfel se toarnă în baterie nu¬
mai după răcirea ei completă.
mulatorului, atît la plăcile negative,
cît şi la cele pozitive se formează
sulfat de plumb spongios (PbS0 4 ),
substanţă care acoperă plăcile şi
care în timpul încărcării se trans¬
formă în oxid de plumb (plăcile po¬
zitive) şi în plumb elementar
(plăcile negative).
Determinările au arătat că PbS0 4 ,
format la descărcare, se va des¬
compune aproape total în timpul în¬
cărcării rsumas dacă aceasta are loc
imediat după formarea iui (după
descărcare) altfel sulfatul de plumb
spongios se întăreşte,- devine inac¬
tiv şi blochează o parte din supra¬
faţa activă a plăcilor anodice şi ca¬
todice. Dizolvarea acestui strat de
PbS0 4 inactiv se realizează foarte
greu, printr-o tehnică specială
(descrisă în cele ce urmează) şi cu
rezultate care niciodată nu redau
complet capacitatea iniţială de sto¬
care a acumulatorului.
Or. ing. SOSlF LINGWAI
— stocarea energiei electrice;
— debitarea energiei electrice,
precum şi de rolul fiecărui material
din componenţa lor.
1.2. MATERIALELE UTILIZATE
LA FABRICAREA ACUMULATOA¬
RELOR ACIDE
Acumulatoarele acide sau de
plumb cu acid sulfuric sînt destinate
stocării energiei electrice şi slnî for¬
mate dintr-o carcasă (cutie, de obi¬
cei din bachelită sau materia! plas¬
tic), în care sînt montate plăcile ano¬
dice, plăcile catodice şi izolatoarele.
Plăcile sînt formate dintr-un grilaj de
plumb (aliat cu sîibiu, pentru a-i mări
rezistenţa mecanică) încărcat cu
pastă activă anodică, respectiv cato¬
dică, pastă ce se prepară prin măci¬
narea plumbului pur în mori cu bile,
oxîdarea parţială a pulberii de plumb
(pentru plăcile 'pozitive), adaus de
lianţi, uscare etc.
Din cele de mai sus rezultă că
acumulatoarele acide necesită în
cantităţi mari un materia! deficitar
şi energointensiv, plumbul; iar rea¬
lizarea lor presupune o tehnologie
complexă şi energointensivă la rîn-
dul ei. Pe de altă parte, bateriile de
acumulatoare -sînt părţi compo¬
nente indispensabile în foarte
multe domenii, cum ar fi; transpor¬
tul rutier (autovehicule), feroviar,
transport uzinal (electrocare, sfivu-
itoare), aviaţie, telecomunicaţii (sur-
să-tampon de energie ■ electrică
pentru centrale telefonice, lanţuri
de telecomunicaţii, radiorelee .etc.),
iluminat de siguranţă etc. — apli¬
caţii în care bateriile de acumula¬
toare trebuie să fie permanent ?n
perfectă stare de funcţionare.
Din cele de mai sus rezultă im¬
portanţa deosebită ce trebuie să o
acorde toţi cei ce utilizează baterii
de acumulatoare „exploatării şi în¬
treţinerii. corecte ale acestora, atît
;..p.entru a asigura funcţionarea co-
:'.recîă a echipamentelor, cîî şi pen¬
tru prelungirea duratei de exploa¬
tare a. acestor ' subansambluri
(„cheie", atît de energointensive.
Materialul de bază utilizat la fa¬
bricarea acumulatoarelor acide este
plumbul şi este folosit sub două
forme:
a) piumb aliat cu sîibiu (aliajul
Pb+Sb are rezistenţă mecanică mai
ridicată) pentru obţinerea grilajelor
şi a punţilor de legătură;
b) plumb pur (99,9%) pentru obţi¬
nerea pulberii necesare formării
pastei active (Pb0 2 ia plăcile pozi¬
tive şi Pb ia plăcile negative).
Plăcile active sînt despărţite între
ele de separatoare. Pe vremuri, se¬
paratoarele se executau din furnir
din iemn. Actualmente majoritatea
producătorilor de acumulatoare
acide folosesc separatoare din poîi-
clorură de vinii poroasă. Un para¬
metru important al separatoarelor
este porozitatea lor, parametru ce
dă măsura absorbţiei' de electrolit
(H 2 S0 4 ), deci implicit şi rezistenţa
• internă a bateriei.
Bacurile sînt confecţionate de
obicei din bacheiită şi, mai nou, din
material plastic. Utilizarea bacuri¬
lor din sticlă la ora actuală este
1.1. CHIMISMUL ACUMULA¬
TOARELOR ACIDE
în acumulatoarele acide, i în¬
cărcare, respectiv descărcare au
loc următoarele reacţii eiectrochi-
mice:
— ia placa pozitivă
încărcare
Pb0 2 + H 2 S0 4 ===== PbS0 4 +
descărcare
+ 20H - 2e~
îa placa negativă
descărcare
-f h 2 so 4 = -
încărcare
'1.3. PARAMETRII TEHNICI Ai
ACUMULATOARELOR
1.3.1. Tensiunea electromotoare
este tensiunea electrică ia bornele
unui acumulator corect încărcat.
icărcare
După cum se observă din cele de
mai sus, în timpul descărcării acu-
Consîrucţia unei baterii obişnu-
i e do acumulatoare' (plumb-acid
ulfuri ) este ' prezentată, schematic
in fio a 1, în care s-au notat:. 1.
clacă negativă, (mai deschisă la cu¬
loare) . 2 . separator {de obicei din
PVC icroporos) 3 placa pozitivă
' nai -vehisă ta culoare); 4. grup po-
. tiv, > grup negativ; 6. ştrap (legă¬
tură ulterioară), 7 grup asamblat; 8.
indicator de nivel (ia unele baterii
lipseşte); 9. capac; 10. buşon (dop)
de închidere, cu filet; 11. conexiuni
(Pb) între celule; 12. bateria asam¬
blată.
in vederea unei judicioase ex¬
ploatări ' a bateriilor de acumula¬
toare, trebuie să ţinem cont de.reac¬
ţiile eiectrochimiee şi de fenome¬
nele chimico-fizice ce au joc în cele
trei etape:
— încărcarea cu energie elec¬
trică;
2
Valoarea ei este determinată de
reacţia eiectrochimicâ din celuia şi
pentru o celulă la o temperatură t
este de:
E(V) = 2,070 + a (t - 20) (4)
în care a este coeficient de variaţie
cu temperatura {a = -0,004 V/ C),
iar t este temperatura de lucru. De
aici rezultă, că ia o temperatură
scăzută de exploatare, de exemplu
de -20°C, o celulă de acumulator
acid după încărcare trebuie să aibă:
e ~.20 c(V) = 2,07 + (-0,004) •
• (-20-20) = 2,23 V.
La fel se calculează şi pentru
^■3Q°C:
E 30 c = 2,07 - 0,004 (30-20) =;
= 2,03 V.
După cum se observă,, la încărca¬
rea c reciă i: aterlllor de acumula¬
toare trebuie să se ţrnă cont de îem-
per- tuf t ambiantă.
1.3.2 P •» ste |a §i :e *? (r) este
urna ' tenţeior „ * ale ce se
.. . ■ ÎC . "
n bat = rezistenţa bor iele
. . ’ _ c ., ... . .. . -
■ ■ .... . .■ .. .■ .. :
a tern nată în p mui rînd de
a plăcile caî atea <\uar_-
> ies nîraţia ş tei upera-
ţura acidului, precum şi de starea
Densitatea soluţiei d® H 2 SQ 4 în g/cmc şi °B@ pentru diversa temperaturi
f (°C)
0
+15
+30
+45
g/cmc
1,19
1,18
1,17
1,16
'Be
23,04
2201 s,
20, §6
19,90
g/emp
1,23
1,22
1,21
1,20
;ie
28,9®
26,02
25,04
24,05
g/cmc
1,25
1,24
1,23
1,22
°3e
28,86
27,93
26,98
28,02
g/cmc
1,27
1,26
1,25
1,24
= 8e
30,68
29,78
28,88
27,93
g/cmc
1,28
1,27
1,26
1,27
°Be
31,56
30,68
29,78
28,86
g/cmc
1,30
1,29
1,27
°Be
33,30 1
32,44
31,56
30,68
de încărcare (descărcare) a bate¬
riei.
1.3.3. Capacitatea de stocare (C)
reprezintă cantitatea de electrici¬
tate exprimată în amperi-oră (Ah)
ce o poate debita bateria la un re¬
gim de descărcare specificat de
producător (de obicei i = C/10). Ea
este determinată de masa (supra¬
faţa) activă.
1.3.4. Tensiunea nominală este
tensiunea electrică la bornele unei
baterii încărcate, în timpul des¬
cărcării, la un curent dat. Ea este
dată de forţa electromotoare a unei
celule, de rezistenţa internă a celu¬
lelor şi de numărul de celule însem¬
nate. Astfel, bateriile cu 3 celule au
6 V, iar cele cu 8 celule au 12 V etc.
1.4., Forma de livrare
Fabricanţii de acumulatoare li¬
vrează aîît acumulatoare complete,
cu electrolit şi încărcate, cîî şi bate¬
rii uscate (fără electrolit), care pot fi
în stare încărcată sau descărcată.
Desigur, acest lucru este specificat
în prospectul bateriei. Dacă lip¬
seşte prospectul, se procedează
conform indicaţiilor de îa pct. 2 1.
2. EXPLOATAREA BATERIILOR
DE ACUMULATOARE
2.1. Punerea In funcţiune
Modul de punere m funcţiune a
bateriilor de acumulatoare depinde
în primul rînd de forma de livrare a
acestora.
2.1.1. Punerea In funcţiune a ba¬
teriilor livrate cu electrolit
Aceste tipuri de baterii se livrează
de obicei încărcate şi formate. Şe
pot pune imediat în funcţiune, în
cazul în care înainte de livrare au
fost stocate mai mult de 10—15 zile,
se recomandă solicitarea fa- curenţi
mal mari, numai după o încărcare
de corecţie, respectiv plnă ce ten¬
siunea pe celule, în timpul în¬
cărcării, ajunge ia 2,6 V.
După această încărcare de „co¬
recţie" bateria poate să fie utilizată
la parametrii' ei.
21.2. Punerea in funcţiune a ba¬
teriilor livrate in stare uscată, des¬
cărcate
Aceste baterii, prin faptul că se li¬
vrează cu plăcile uscate, se carac¬
terizează printr-o durată de stocare
(în condiţiile specificate de fabri¬
cant — de obicei în locuri uscate, la
temperaturi cuprinse între -F5°C şi
+30°C, pe rafturi, cu dopuri bine în¬
chise etc.) relativ mare (pînă la 24
de luni).
Punerea lor în funcţiune presu¬
pune:
a) umplerea celulelor cu soluţie
de acid (electrolit preparat); b) în¬
cărcarea.
a) Umplerea cu soluţie de acid
sulfuric se face astfel: se prepară o
soiuţie de acid sulfuric de puritate
corespunzătoare (vezi pct. 1.2.) de
1,26 ± 0,01 g/cmc, la temperatura de
15°C sau de densitate specificată în
prospect, fn tabel se dau corecţiile
de densitate a soluţiei pentru tem¬
peraturi diferite de lucru. în nici un
caz nu se va turna în elemente so¬
luţie caldă, cu temperaturi ce depă¬
şesc 30° C.
Se recomandă ca umplerea cu
soluţie a bateriilor să se facă astfel
încît bateriile să,fie răcite prin exte¬
rior (de exemplu, în baie de apă).
Acest lucru este obligatoriu cînd se
umplu bateriile la temperaturi mai
ridicate de 25° C, sau cînd se utili¬
zează electrolit mai caid de 25°C.
Umplerea se face pînă la nivel,
respectiv 10 -s- 15 mm deasupra
plăcilor separatoare. Bateria se lasă
3—4 ore în repaus şl apoi se reeom-
pietează nivelul cu electrolit -de
aceeaşi densitate.
La prepararea electrolitului şi tur¬
narea ■fus In cei '3-s va scor c 3 a r-
ţia cuvenită folosirii ustensilelor cu¬
rate, rezistente la acidul sulfuric
(PVC, sticlă etc.). Se exclude utili¬
zarea vaselor, pîiniilor, baghetelor
metalice.
b) încărcarea. Această operaţi¬
une se poate începe imediat după
ce s-a răcit bateria sub 3CFC, dar nu
mai repede de o oră de ia umplerea
cu electroiit a celulelor.
în timpul încărcării se recomandă
(ia prima încărcare obligatoriu) ca
dopurile să fie scoase.
încărcarea se realizează de la o
sursă de curent continuu, cu posi¬
bilitatea de reglare şi' citire a curen¬
tului’ de încărcare. Se îeagă borna
(+) sursă îa (+) şi (-) sursă la (-),
baterie. Curentul de încărcare va fi
de maximum 1/10 din capacitatea
bateriei, exprimată în Ah (parame¬
tru indicat de producător), pînă
cînd tensiunea pe celulă atinge 2,4
V, după care se reduce intensitatea
curentului la maximum 1/20 din ca¬
pacitatea bateriei, continuînd în¬
cărcarea pînă cînd tensiunea pe ce¬
lule atinge valoarea din relaţia (8),
valoare ce rămîne constantă mini¬
mum 3 ore succesiv, fn asemenea
condiţii, densitatea electrolitului se
stabilizează la 1,27 — 1,28 g/cmc
(t=15° C) (pentru alte temperaturi
vezi tabelul).
Măsurătorile de densitate sînt
elocvente numai după 20—30 de
minute de ia oprirea încărcării sau a
descărcării. *
în timpul încărcării, nivelul eiec-
trolitului se va menţine constant,
prin adaus de soiuţie de acid sulfu¬
ric, conform pct. 2.1.2.a., respectiv
eliminarea de surplus, cu o pipetă şi
pară de cauciuc. în acest scop şi
pentru întreţineri curente, se reco¬
mandă o sculă de „nivel constant"
(fig. 2).
Este foarte important ca în timpul
încărcării să se urmărească tempe¬
ratura electrolitului din elementele
centrale. Valoarea ei nu trebuie să
depăşească 40° G, în caz contrar se
opreşte încărcarea şi se răceşte ba¬
teria (prin convecţie naturală sau
baie exterioară de apă rece), după
care se continuă încărcarea la un
curent mai mic.
La terminarea primei încărcări, se
verifică densitatea electrolitului în
fiecare celulă. Aceasta trebuie să
fie de 1,27 — 1,28 g/cmc, fa 15°C,
respectiv valoarea echivalentă con¬
form tabeluiui. în caz contrar se co¬
rectează ia fiecare celulă în parte
prin:
— scoaterea de electrolit, cu pi-
■ peta, din celule şi apoi completarea
nivelului cu apă distilată (sau deio-
nizată), pentru valori mai mari;
— adaus de cîteva picături de
acid sulfuric concentrat, In cazul
valorilor mai mici de concentraţie a
electrolitului.
După - această operaţiune se mai
încarcă 2 ore la un curent de maxi¬
mum C/20 (A), iar după o pauză de
încă 30 de minute se' repetă operaţi¬
unea de corecţie a densităţii elec¬
trolitului.
21.3. Punerea in funcţiuni® a ba¬
teriilor- livrate uscat-incărcaie
indicaţii ie privind stocarea aces¬
tor baterii între livrare şl punere In
funcţiune sînt:
— se interzice deşurubarea do¬
purilor;
— se feresc de căldură şi umidi¬
tate;
— stocarea individuală pe raf¬
turi;
—■timp de stocare maximum 12
luni.
Punerea' în funcţiune a acestor
baterii se face astfel:
— .se deşurubează dopurile şi se
îndepărtează rondelele de carton
sau cauciuc. De asemenea, se des¬
prinde şi se îndepărtează banda de
plastic lipită pe buşoane (dacă
există);
— se prepară electrolit conform
pct. 1.2. şi 2.1.3., cu densitatea de
1,26 — 1,28 'g/cmc, măsurată Ia
15 C G, respectiv recalculată, con¬
form tabelului;
— se» toarnă electroiit ui răcit
(temperatura maximă admisă de
30°G) în celule, pînă ce nivelul depă¬
şeşte cu 10—15 mm nivelul plăcilor
şi separatoarelor;
— se lasă 1—3 ore şi se comple¬
tează nivelul . electrolitului din
celule, dacă acesta a scăzut pe
parcurs;
— se aplică dopurile.
Bateriă astfe! pregătită poate fi
folosită imediat, pentru o singură
solicitare {de exemplu pornire elec¬
tromotor auto), dar pu după o pe¬
rioadă mai mare de 12 ore de la um¬
plerea cu electrolit.
Pentru creşterea duratei .de servi- ■
ciu a acestor baterii, se recomandă
ca înainte de folosire să fie în¬
cărcate cu un curent de G/20 (A),
pînă ia atingerea tensiunii oe celule
de 2,6 V.
O deosebită atenţie trebuie acor¬
dată şi în acest caz temperaturii
electrolitului, care în timpul în¬
cărcării nu are voie să depăşească
35—4£FC (măsurarea se face pe
celuieie centrale). Dacă tempera¬
tura depăşeşte valoarea de mai sus,
se întrerupe curentul de încărcare
pînă la răcirea electrolitului la
25—30 C C.
După această operaţiune se veri¬
fică din nou nivelul electrolitului şi
se completează fa nevoie cu soluţie
de H 2 S0 4 , de 1,26—1,28 g/cmc (ca
iniţial).
2.2. Exploatarea' bateriilor de
acumulatoare
După punerea în funcţiune a ba¬
teriilor noi, conform cap. 2.1., se
poate' trece la exploatarea aces¬
tora, ceea ce constă în încărcarea şl
descărcarea lor succesivă.
Pentru aceasta se curăţă cu hîrtie
sau pînză abrazivă (granulaţie
120—130) atît bornele bateriei, cît şi
clemele de legare la circuit. Se fi¬
xează clemele pe bornele bateriei "şl':
se ung atît bornele, cît şi clemele’.iCuc
vaselină sîiieonică, antiacidă, în ve¬
derea protecţiei acestora de acţiu-
nea corosivă a acidului sulfuric..'
în timpul exploatării, în vederea,
prelungirii duratei de serviciu, îa
capacitatea, nominală, trebuie ca:
— să se verifice periodic (iarna ia
2—3 săpîămîni, vara ia maximum o
săptămînă) nivelul eiectrolituiui, in
caz că apar pierderi de electroiit, ni~p
velul se completează numai cu apă
distilată sau deionizată (vezi cap.
1.2). La fiecare completare se va"
urmări cantitatea de apă necesară
aducerii la nivel. ■
(CONTINUARE ÎN PAG.,, 23)
'SjW MICROCALCULATOEUL
IICOâRâ PAUL, I AM
LIVIU IOM8SCU
'ION SOSOVICI
OHEOROKE CHITA “ microcalculatorul aşteaptă re-
cepţionarea înregistrării cu titlul
specificat in comandă;
In acest număr, paralel cu des- - dacă din bandă se recepţionează
crierea comenzilor, este dat in un alt titlu, numele acestuia va fi
întregime (în format hex) monitorul tipărit pe STATUS împreună cu zona
881/Hon, versiunea 2.4. După cum am de memorie pe care o ocupă, micro-
mai arătat, prima parte a meni - calculatorul aşteptind in continua¬
torului reprezintă o colecţie de re titlul indicat iniţial; se poate
subrutine apelabile din orice pro- părăsi această stare prin apăsarea
gram uti1izator; datorită importan- tastei CAHCEL (CTRL X), controlul
ţei deosebite a acestei părţi, vom fiind dat interpretorului de co-
publica şi listingul sursă. Listin- roenzi al monitorului;
gul se adresează in special celor - dacă recepţionează titlul do-
ce intenţionează să dezvolte pro- rit, monitorul va activa un indica-
grame în asamblare pentru L/B88I, tor clipi tor pe STATUS şi va proce-
ajutindu-r să înţeleagă funcţiona- da la transferul datelor ce vin de
rea subrutinelor respective. Veţi ps bandă incepind cu adresa de
găsi continuarea lui in numerele început care a fost specificată la
viitoare. salvarea iniţială; dacă a fost
specificat şi parametrul opţional
1.3. Comand* *L" (,aaaa), atunci adresa de început
din memorie va fi chiar aaaa. In
■ formaţi L tltlu(,*«M)<cr>- situaţia în care noua adresă de
început este aleasă in aşa fel
Comanda L este utilizată pentru incit blocul de date depăşeşte
încărcarea de date sau programe în adresa maximă de memorie (FFFF),
memorie de pe caseta magnetică. operaţiunea va înceta imediat cu
Comanda se desfăşoară astfel: afişarea mesajului “Errors in file
' - pe STATUS se afişează masajul xxxx".
“System busy"; - simultan cu transferul datelor
SSi/Mon (C.) 1985 Lixco Software MACRG-80 3.36 17-Mar-80 PAGE î
naşte ('MONRUT')
title 881/Hon (C) 1985 Lixco Software ■
subtil User tow Level Monitor Routines
Created: 01 Har 19:35
Last revision; 03 Har 1935
; "881 - Morii tor routines" contains the siain routines
; used in all 881 monitors and resident operating Systems,
extrn succes,mainl3,inits
extrn ermsg,nu!i,out05,pagrui,ird4,ird5,ivr5,»sg3
0000'
0000
aseg
start:
0000
C3 0000*
jmp
inits
; Monitor cold entry point (reset)
0003
return:
0003
C3 0000*
jmp
succes
? Successful extension return point
000:
error:
0006
03 0000*
jmp
mainl3
? Erroneous extension return point
(format HEX), se pot introduce
programe întregi, avînd ia dispozi¬
ţie setul de comenzi al cursorului
şi comenzile M (pentru afişarea
in memorie se face şi controlul CRC următoarei pagini de 256 octeţi) şi
(CYCLIC REDUNDANCY CHECK). P (pentru afişarea paginii anteri-
- in final se va afişa pe STATUS oare de 256 octeţi). Comanda poate
un mesaj ce indică dacă încărcarea fi încheiată prin apăsarea tastei
s-a efectuat cu sau fără erori. RETURN.
Comanda L<cr> (fără parametru) va Dacă la manevrarea cursorului sau
determina afişarea pe STATUS a la introducerea datelor se depăşesc
titlurilor şi adreselor înregistră- limitele paginii afişate, monitorul
rilor de pe bandă in ordinea recep- va intra automat în zona următoare
ţionării lor, sau anterioară, în funcţie de sen¬
sul manevrării cursorului.
Dacă în timpul introducerii date-
1.4, Comanda “H* lor a f OS t efectuată o greşeală
' (caractere non-HEX), pe STATUS va
a, Format: H****<cr.> apare un mesaj de eroare, iar
locaţia respectivă din memorie va
Comanda H cu un parametru va rămine nealterată. Cu această oca-
afişa zona de memorie dintre adresa zie, întreaga pagină din ecran este
ssss şi adresa ssss+256. Fiecare reafişată, putindu-se astfel urmări
linie de pe ecran va începe cu modul în care au fost făcute modi-
adresa primei locaţii de memorie ficările din memorie
afişată urmată de alte 16 locaţii
de memorie. După terminarea afişă- » fe. Formaţi Kt*t»,«M«<cr>
rii, cursorul va fi poziţionat pe
ecran in dreptul locaţiei . specifi- Comanda îl urmaţi de doi parameci
cate prin ssss, iar pe STATUS se va realizează afişarea in formalul
tipări adresa efectivă pe care sa prezentat în alin < a
află cursorul. . datelor cuprinse in :e, intre
In acest moment se pot vizualiza adresele ssss şi eeee Această
datele din zona respectivă de memo- comandă •- i
rie, se pot schimba cu altele noi de fp-=>mc e«
881/Hon <C) 1985 Lixco Software MACR0-80 3.36- l7-Har-80 PAGE 1-i
User, Low Level Monitor Routines
?5b2 Two bytes sub*ra-*.,r < j* a
; Inputî î-i, DE = 16 bit inregers.
î Output; HL = result,
; Destroys: AF, HI..
0031 sb2:
0031 70 mov a,■
0032 93 siob ?
0033 6F mov !. ••
0034 7C mov a t r
0035 % sbb d
0036 67 mov h,i
0037 C9 ret
Restart entry poinţ (rst 7),
0038
0038 C3 FF20
0038
0038 E5
getms Takes ASCII parameters fro» Display, converts them to
hex and pushes them into stack. Befault param s are 0.
Input; 8 = 8 bit data, parair s number,
DE = 16 bit addr, pointer to first digit on Disp.
Output: CY = 1 hex error or to many paras's,
Top of stack = param's, in reverse order,
DE = 16 bit addr, pointer on Disp after
Destroys: all.
0009
getnm:
0009
0E 00
mvi
C,0
0008
gnmOS:
0008
oc
inr
C
oooc
C5
push
b
000B
CD 0088
caii
gethx
0010
01
pop
0
0011
E3
xihî
0012
E5
push
h
0013
DA 001F
jc
gnmlO
0016
FE 3B
epi
term
0018
CA 0027
jz
gnmî5
0018
05
der
6
0010
02 0008
jnz
gnmOS
00ÎF
gnmlO:
001F .
El
pop
h
0020
£3
xthl
0021
0D
der
c
0022 ■
02 001F
jnz
gnmlO
0025
37
ste
0026.»
09
ret
0027
gnrnlS:
( '
05
der
b
0028
08
rz
0029
21 0000
lxi
h,0
0020
E3
xthl
002D
E5
push
h
002E
03 0027
jmp
gnml5
00X
003C CB 007D
003F 21 0000*
0042 03 0048
0045
0045 21 0000*
caii beli
lxi h,ermsg
jrop strist
îcista Clears Status line,
î Destroys! HL, AF,
clsta:
lxi , h,nuîl
îstrist Prints an ASCII strâng on Status Line and clears t
; rest of line.
; Input: HL = 16 bit addr, string's begining (terminator
: is nuli).
Destroys: HL, AF.
0048
strist:
0048
D5
push
d
0049
0040
11 F840
lxi
strOS;
d,rowl
0040
7E
mov
a,®'
004D
87
ora
a
004E
CA 0057
jz
s triO
0051
12
stax
d
0052
23
inx
h
0053
13
inx
d
0054
03 0040
jmp
str05
0057
strlO:
0057
3E 73
mvi
a, 120
0059
EB
xchg
005A
str15:
005A
36 20
mvi
S,
005C
23
inx
h
005C
ED
emp
1
005E
02 005A
jnz
stric
0061
0062
Dl
09
poj>
d
0000 C3 FC 03 03 55 09 80 CA 05 OE 00 OC C5 CD B8 00
0010 CI E3 E5 DA 1F 00 FE 3B CA 27 00 05 C2 CB 00 El
0020 E3 OD C2 1F 00 37 C9 05 C8 21 00 00 E3 E5 C3 27
0030 00 70 93 6F 7C % 67 C9 C3 20 FF E5 CD 70 00 21
;■ 0040 AO 05 C3 48 00 21 F? 05 05 11 40 F8 7E B7 CA 57
0050 00 12 23 13 C3 4C 00 3E 78 EB 36 20 23 BO C2 5A
0060 00 Dl C9 D6 30 B8 FE 17 3F D8 FE OA 3F DO D6 07
0070 FE OA 09 E6 OF C6 30 FE 3A D8 C6 07 C9 C5 01 18
0080 05 78 CC 90 03 CI 09 F5 SB 31 E6 01 CA 88 00 Fî
0090 D3 30 C9 OD C2 Aî 00 OE OA 3A 76 F8 EE 30 32 76
OOAO F8 7C BA CO 7D BB C9 3E 3F BB 3E 3B D8 IA CD 1B
OOBO 02 FE 20 CO 13 C3 A7 00 21 00 00 44 CD A7 00 13
OOCO FE 2C C8 FE 33 C8 CD 63 00 D8 29 29 29 29 4F 09
0000 C3 BC 00 F5 C5 05 £5 47 2A 35 FF FE 20 D2 13 01
OOEO FE ÎF CA 1D 01 FE IE CA 48 01 FE 08 CA 6C 01 FE
OOFO OA CA 65 01 FE OD CA 5C Oi FE OC CC AC 01 00 10
0100 CC 7D 00 FE OF CA OE Oi FE OE C2 13 01 2F E6 80
0110 32 37 FF El Dl Ci Fî C9 3A 37 FF 80 77 23 11 80
0120 FE CD Al 00 DA 56 01 E5 01 80 F8 11 CO F8 21 CO
0130 05 IA 02 13 03 2B 7C B5 C2 31 01 Oi 40 20 21 40
0140 FE 70 23 OD C2 41 01 El 11 CO FF 19 11 80 FS CD
0150 Al 00 02 56 01 EB 22 35 FF C3 13 01 3£ CO A5 6F
0160 C3 56 Oi 10 01 II 40 00 19 C3 IE 01 2B C3 4C 01
0170 £5 F5 2A 33 FF FE 20 D2 87 01 FE 1F CA 88 01 FE
0180 08' CA 96 01 Fî El C9 77 23 3E 40 BD C2 90 01 2B
0190 22 33 FF C3 84 01 7D B7 CA 90 01 C3 3F Oî 21 40
01AO F8 2D 36 20 C2 Aî 01 22 33 FF EB C9 F5 C5 D5 E5
0180 21 80 F8 01 00 06 36 20 23 OB 79 BO C2 B6 01 21
01CQ 80 F8 C3 56 01 FF 3E 20 C3 CD 01 3E OD CD D3 00
0100 FE OA C2 CE 03 CD 4A FF C3 FB 03 £5 2A 35 FF 7£
OlEO 32 13 FF 2A 33 FF 7E 32 17 FF 3A OB FF 32 44 FF
01FO 21 1B FF 7E £6 20 CA F3 01 7E E6 OF 77 3A 32 FF
0200 E6 7F F5 AF 32 44 FF 3A 17 FF 2A 33 FF 77 3A 13
02îO FF 2A 35 FF 77 Fî El C9 CD OB Oî FE 61 D8 FE 78
0220 Oî) D6 20 C9 4F Of OF OF OF, CD 73 00 47 79 CD 73
0230 00 4F C? 7A CD 38 02 76 C5 CB 24 02 78 CD CD 01
0240 79 CI C3 CD Oi' 21- 00 00 DA 4E 02 2A 35 FF 09 22
0250 35 FF C9 IA 02 CD Aî 00 03 13 C2 53 02 C9 7A CD
0260 63 02 7B CD 24 02 70 23 71 23 C9 3E Bî D3 13 06
0270 CF 3E Fi 32 3A FF 21 F8 05 22 îl FF 21 08 06 CD
0280 BE 02 21 IB FF 3A 3A FF E6 01 C8 7E E6 20 CA 85
0290 02 7E E6 Of 77 3A 32 FF FE 18 C2 85 02 3E C7 D3
Q2$0 00 DB 01 F6.30 D3 Oî 3E BF D3 13 37 C9 06 DF 3E
0280 BF 03 13 3E 75 D3 12 3£ 13 D3 12 21 50 06 22 15
02CO FF 3E C3 32 10 FF 32 14 FF 3E C3 03 00 DB Oi AO
0200 03 01 21 E4 05 01 60 FS 7E B7 C8 02 23 03 C3 D8
02EO 02 3A 3A FF E6 02 CA El 02 AF 32 3A FF 3A 3D FF
02F0 C3 ie 03 AF 06 10 21 F£ 02 £5 05 CD 1F 03 2A 38
0300 FF CD 04 03 7C CD 09 03 7D F5 3A 3A FF E6 02 C2
0310 OA 03 F6 02 32 3A FF Fî 32 30 FF C5 E5 06 08 F5
0320 2A 38 FF 17 7D 17 6F 7C 17 67 D2 34 03 EE 10 67
0330 70 EE 21 6F 22 38 FF FI 07 05 C2 1F 03 EI Cî C?
0340 OA 03 FE FF C8 BC CA 4E 03 03 03 C3 40 03 OA 6F
0350 03 OA 67 CI £9 70 F5 7C 21 78 FS CB 63 02 36 3A
0360 23 Fi CD 63 02 36 3A 23 36 30 23 36 30 C9 22 48
0370 FF C9 3E 7F B3 13 70 D3 11 7C D3 11 C9 21 87 00
0380 22 46 FF 7C B5 3E C9 CA SC 03 3E C3 32 4â FF C9
0390 F5 3E 3F D3 13 79 D3 10 78 03 ÎO Fî 32 45 FF C9
03AO 4B 43 08 47 55 05 52 C3 09 56 04 OB 53 86 OA 4C
O3B0 05 OB 46 12 05 58 47 FF FF FF FF FF FF FF FF FF
0X0 FF FF FF FF FF FF FF FF FF FF FF FF FF FF CD 4A
03D0 FF FE OD CO 3£ OA C3 CD Oî IA CD 63 00 29 29 29
03EO 29 85 6F 7C CE 00 67 13 OD C2 D9 03 C9 3A 32 FF
03F0 FE 18 CA DB Oî FE 20 CC DB 01 37 C9 3E CE D3 31
0400 3E 37 D3 31 3E 83 32 1B FF D3 63 3E C3 32 04 FF
0410 32 47 FF 32 20 FF 2F3D 05 22 48 FF 21 56 04 22
0420 21 FF 21 00 FF 22 26 FF F9 21 46 FF 3E C9 BE CA
0430 X. 04 77 32 94 FF 21 00 00 CD 55 03 21 7F 06 22
0440 05 FF 3E C9 32 4A FF 32 23 FF CD AC 01 21 BE 05
0450 CD 48 00 C3 AA 04 F3 22 2A FF El 22 28 FF F5 21
0460 02 00 39 22 26 FF Fî 31 32 FF F5 C5 D5 31 00 FF
0470 2A 3E FF 3A 42 FF 77 2A 40 FF 3A 43 FF 77 EB 2A
0480 28 FF 2B CD Al 00 EB CA 9C 04 2A 3E FF CD Al 00
0490 CA 9C 04 21 A8 05 CD 48 00 C3 AA 04 EB 22 28 FF
04AO EB 21 B8 05 CD 48 00 CD 3A OA CD 9E 01 21 00 F8
04B0 22 33 FF AF 32 37 FF 3E BF D3 13 3£ 16 D3 00 3E
04C0 FF D3 01 3E FD D3 Oi FB CD 94 FF CD 7D 00 3E 01
04D0 32 OB FF CD DB 01 47 CD 9E 01 CD 45 00 78 FE OD
04EO CA F6 04 FE OC CC: AC 01 CD 70 01 CD DB 01 FE 18
04F0 CC 9E 01 C3 DE 04 3E 3B CD'70 01 3E 02 32 OB FF
0500 CD A7 00 DA CE 04 13 D5 67 01 AO 03 CD 40 03 C3
05S0 3D 05 CD A7 00 13 01 55 09 C5 F5 CD B8 00 CI DA
0520 X 05 78 FE 42 CA 72 03 FE 4F CA 80 03 FE 58 CA
0530 6£ 03 FE 50 CA 7D 03 FE 43 CA 55 03 Dl Dl 1B CC
0540 40 BB DA 4F 05 IA EE 80 12 FE BB 13 C2 3F 05 CD
0550 X 00 C3 FB 04 06 03 CD 09 00 DA 3D 05 El 22 40
0560 FF 7E 32 43 FF 36 FF Ei 22 X FF 7E 32 42 FF 36
0570 FF El 7D B4 CA 7A 05 22 28 FF F3 31 2C FF Dl CI
0580 FI 2A 26 FF F9 2A 28 FF E5 2A 2A FF FB C9 41 20
0590 46 42 20 43 44 20 45 48 20 4C 50 43 20 53 50 20
05AO AO C5 F2 F2 EF F2 AO 00 4D 6F 6E 69 74 6F 72 20
05B0 63 6F 6E 74 72 6F 6C 00 42 72 65 61 6B 00 4C 69
05CO 78 63 6F 20 X 38 31 X 4D 6F 6E 20 56 32 2E 34
05D0 00 4E 6F 20 45 72 72 6F 72 73 20 69 6£ 20 46 69
05EO 6C 65 3A 00 AO D3 F9 F3 F4 E5 ED AO E2 F5 F3 F9
05F0 AO 00 53 61 76 65 64 00 F5 3E 40 D3 12 3E 03 03
0600 12 X 64 D3 00 Fî FB C9 FB F5 E5 CD 75 06 23 7E
0610 1F 77 3C C2 34 06 2B 3A 60 FF 96 CA 25 06 21 C5
0620 01 86 C2 34 06 21 3B 06 22 15 FF AF 32 3A FF X
0630 OS 32 3B FF £1 X 65 D3 00 FI C9 FB F5 £5 CD -75
0640 06 3A 3B FF 3D C2 31 06 7E 23 77 3E 02 C3 2C 06
0650 FB F5 £5 CD 75 06 21 75 13 DA 5F 06 21 88 06 7D
0660 D3 12 7C D3 12 3A 3B FF 3D C2 31 06 3A 30 FF 32
0670 X FF C3 2B 06 21 X FF DB 62 1F 7E 1F 77 C9 FB
0680 F5 C5 D5 E5 21 07 FF 35 C2 AA 06 36 OF 3A 44 FF
0690 47 E6„01 CA 9D 06 2A 33 FF 7E EE 80 77 78 E6 02
06A0 CA AA 06 2A 35 FF 7E EE 80 77 21 45 FF 7£ B7 CA
06B0 BA 06 35 C2 BA 06 3£ X 03 13 21 FB 06 £5 21 OF
06CO FF 35 CO 36 33 06 02 11 39 30 2i 7F F8 34 7B BE
06D0 DO 72 2B 34 X 35 X DO 72 2B 2B 05 C2 CD 06 2B
06E0 X 32 BE CA EF 06 23 34 7B BE DO 72 2B 34 C9 23
06FO 34 X 34 X CO 72 2B 72 C3 23 FF 21 60 00 DB FF
0700 EE E9 25 77 11 FE 07 21 D3 07 01 08 00 78 D3 60
0710 07 5F DB 61 FE FF C2 2D 07 09 15 C2 OD 07 21 1B
0720 FF 3E 70 A6 77 AF 32 03 FF C3 CC 07 23 OF DA 2C
0730 07 îl 54 07 D5 56 X 7F D3 60 DB 61 E6 03 FE 02
0740 DA 49 07 CO OE 38 09 56 C9 7A FE 40 D8 CD ÎB 02
0750 D6 40 57 £1 3A ÎB FF 47 E6 40 CA 62 07 7A CD ÎB
0760 02 57 78 E6 80 CA 85 07 3E 08 AO C2 7E 07 3A 03
0770 FF C6 40 32 03 FF 02 CC 07 04 78 C3 C9 07 78 £6
0780 10 C2 CC 07 05 3E 80 BO 47 32 ÎB FF 7A 32 1F FF
0790 FE 1B C2 9C 07 £1 Dl CI Fî C3 56 04 FE IC C2 A7
07AO 07 78 EE 40 C3 C9 07 FE 10 C2 B2 07 78 EE 10 C3
0780 C9 07 32 32 FF 21 F7 05 OE 64 3E 08 AE 2B OD C2
07CO BC 07 B7 C2 CC 07 X AO BO 32 1B FF X 61 D3 00
07D0 C3 13 01 78 7A 73 61 77 71 32 31 76 63 66 64 72
07EO 65 34 33 6E 62 68 67 79 74 36 35 X 6D 6B 6A 69
07F0 75 X 37 2F X 3B 6C 70 6F X 39 09 X 7F 5B 5D
0800 40 3A 3D 20 FF OD OA 1F 08 IE 5E 58 5A 53 41 57
0810 51 22 21 56 43 46 44 52 45 24 23 4E 42 48 47 59
0820 54 26 25 X 4D 4B 4A 49 55 28 27 3F X 2B 4C 50
0830 4F 30 29 09 7C 5F 78 7D 60 2A 2D 20 FF OD OA ÎF
0840 08 IE 7E 06 03 CD 09 00 DA 3D 05 CI El Dl 78 Bl
0850 CA 59 03 CD 53 02 C3 52 09 7C 85 CA 7E 08 CD CB
0860 01 CD AC Oi 7B E6 FO 5F CD AC 09 CD ED 03 D2 52
0870 09 1B EB CD Aî 00 EB 13 DA 68 08 C3 52 09 21 4A
0X0 FF 7E 32 5F FF 36 C9 CD AC 01 EB 70 E6 FO X 54
0890 D5 E5 21 00 F9 22 35 Ff OE 10 CD AC 09 OD C2 9A
08A0 X Eî E5 7D 93 47 E6 OF 4F 07 81 C6 05 4F 78 07
08B0 07 47 E6 CO 81 4F 78 E6 03 47 21 00 F9 09 22 35
08CO FF Dl OE FF C5 21 5A F8 CD 5£ 02 CI CD 18 02 F5
08D0 CD 45 00 Fî FE OD CA 4B 09 FE 4E CA X 09 FE 50
08EO CA 90 09 CD D3 00 FE 1F CA 17 09 FE IE CA Al 09
08F0 FE OA CA 96 09 FE 08 CA 62 09 CD 63 00 21 46 09
0900 DA 3B 00 OC OD CA OF 09 07 07 07 07 06 OF 21 06
0910 FO F5 IA AO El B4 12 79 EE FF 4F CA C4 08 X ÎF
0920 CD D3 00 13 7B E6 OF C2 C4 08 C5 01 10 00 CD 45
0930 02 CI X FD X C2 C4 08 21 10 00 C3 88 09 21 00
0940 01 Dl 19 C3 8B X EB Dl C3 90 08 Dl 3A 5F FF 32
0950 4A FF CD 45 00 Dl CD A7 00 13 FE 3B C2 56 09 C3
0960 FB 04 79 EE FF 4F C2 C4 08 3E 08 CD D3 00 1B 7B
0970 E6 OF FE OF C2 C4 08 C5 Oî FO FF CD 45 02 CI X
0980 F3 BC: C2 C4 08 21 FO FF EB E3 19 EB El C3 90 08
0970 21 00 FF C3 41 09 21 10 00 19 EB 2A 35 FF C3 32
09AO 09 21 FO FF 19 EB 2A 35 FF C3 7F 09 CD 33 02 CD
09B0 C6 01 06 10 IA 13 CD 38 02 CD C6 01 05 02 B4 09
09C0 C3 CB Oi CD 3A OA OE 00 79 OF OF B7 17 17 17 X
09D0 16 00 21 84 F9 19 22' 35 FF CD 18 02 F5 CO 45 00
0X0 FI FE OD CA ÎS OA FE 08»CA 08 OA FE ÎF CA FE 09
09F0 47 CD 63 00 21 C8 09 DA 3B 00 78 CD D3 00 OC 79
OAOO FE 18 CA C6 09 C3 C8 09 OD F2 C8 09 OE 17 C3 C8
0A10 09 îl 84 F9 21 31 FF 06 06 £5 21 X 00 X 04 CD
0A20 D9 03 EB E3 72 2B 73 2B D! 13 13 13 13 05 C2 19
0A30 OA CD 63 OA CD CB Oî C3 55 09 CD AC,O! CD CB 01
0A40 21 04 F9 22 35 FF lî 8E 05 OE 06 06 03 IA CD CD
0A50 01 13 05 C2 4D OA 06 05 CD C6 Oi 05 C2 58 OA OD
OA60 C2 4B OA CD CB 01 21 84 F9 22 35 FF 21 31 FF OE
0A70 06 56 2B 5£ 2B CD 33 02 06 04 CD C6 01 05 C2 7A
0A80 OA OD C2 71 OA C9 CD AD 02 3E Ff 47 CD 09 03 05
0A90 C2 X OA X 16 CD 09 03 06 10 CD A7 00 13 FE 2A
OAAO 02 A5 GA 3E AC CD 09 03 05 CA FF OA E6 7F FE 2C
OABO C2 9A OA 06 02 CD 09 00 DA FE OA Di El CD 04 03
DACO E8 CD 04 03 E5 21 00 00 22 38 FF El EB OE OA 7E
OADO CD 09 03 CD 93 00 23 DA CF OA CD F3 02 AF 32 4D
OAEO FF 21 F2 05 X DI X C9 32 94 FF CD 48 00 21 4D
OAFO FF CD D5 02 CD 90 02 CD 7D 00 C3 55 09 Dl CD 9D
OBOO 02 C3 3D 05 3E AF 32 5F FF CD 6B 02 DA 52 09 01
OBIO 10 00. D5 21 4C FF CD £1 02 23 32 92 FF E6 7F 77
0B2O OD CA E2 OB FE 2C CA 35 OB CD A7 00 13 BE CA 16
0B30 OB 47 C3 16 08 CD A7 00 13 FE 3B CA 43 OB X CA
0B40 43 OB 47 36 00 4F D5 CD Eî 02 67 CD El 02 6F CB
0B50 El 02 57 CD £1 02 5F E5 21 00 00 22 X FF 22 95
0B6O FF Eî 3A 5F FF B7 C2 96 OB BO C2 CB OB 79 FE 2C
0B70 C2 3B OB 3A 92 FF B7 FA E2 OB EB CD 31 00 E3 EB
OB30 CD B8 00 Dl DA FD OA EB 19 EB 3E FI Fi 3E C3 32
0B90 94 FF E5 X 9B OB 47 AF 32 92 FF OE 01 CD El 02
OBAO 05 04 C2 A6 OB 77 CD 93 00 23 DA 90 OB CD El 02
OBBG CD El 02 2A 38 FF 7D 84 3A 92 FF 21 04 05 C2 £9
OBCO OB 21 Di 05 B7 F2 E5 OA C3 9D 02 05 E5 21 4B FF
OBDO CD 48 00 21 52 F8 Dî CD X 02 X 2D 23 Dl CD 5E
0X0 02 Di Dl CD 6F 02 C3 OC OB B7 F2 E5 OA E3 EB 42
0X0 4B 1B CD 53 02 Ei C3 E6 OA FF FF FF FF FF FF ÎA
util deci, de reţinut că in timp ce
comanda H cu un parametru afişează
doar pe CRT, comanda M cu doi para¬
metrii utilizează şi vectorul
OVECT.
c, Foraşi; H»n*,««M,dcMd<cr>
Comanda H . cu trei parametri va
produce mutarea datelor din memorie
de la adresa ssss pîna la adresa
eeee inclusiv, la"adresa de desti¬
naţie dddd. Conţinutul cimpuiui.
sursă va rămîne neschimbat,
âTEMTIE ! "Bacă adresa dddd este
situată intre adresele ssss şi
eeee, monitorul va executa mutarea
pînă ce zona sursă va fi epuizată,
dar începind cu adresa dddd datele
vor fi eronate. Această proprietate
poate fi folosită pentru a executa
un "Fiii memory*. De exemplu, dacă
la adresa 4000 se introduce data FF
şi se execută comanda
H4000, 7FFF,400! <cr>
toată zona de memorie cuprinsă
intre 4000 şi 8000 inclusiv va
conţine octeţi ds FF.
. Cofwndi "8* '
Format! !<cr>
Comanda R oferă posibi Iiiatea
examinării şi modificării conţinu¬
tului registrelor procesorului. Pe
ecran se va afişa un tabel ca în
exemplul de mai ios:
A F B C D E H L PC SP
07F3 0010 4ÎFF 4100 01C5 FFOO
Folosind tastele de orientare a
cursorului, se poate ajunge şi
modifica conţinutul oricăruia din
registrele procesorului, singurele
date yalide ce pot fi introduse
fiind caractere HEX, In cazul unei
greşeli, un mesaj de eroare va fi
afişat pe STATUS, fără însă să
altereze valoarea registrului res¬
pectiv. Ieşirea din comandă se face
prin apăsarea tastei RETURN.
Dacă înainte de execuţia comenzii
R s-a executat comanda FP, regis¬
trele vor fi tipărite şi prin OVECT
(adică pe imprimantă), atit înainte
cit şi după eventualele corecţii
aplicate.
Be subliniat faptul că registrele
afişate reprezintă de fapt c re¬
flectare a acestora în nişte loca¬
ţii de memorie; reactuaîi zarea lo¬
caţiilor respective nu se face
decit în urma execuţiei unei in¬
strucţiuni RST 7 sau a unei comenzi
de revenire forţată in monitor cu
ESCAPE (Ctrl C),
(CONTINUARE IN NUMĂRUL VIITOR)
13
TEHNIUM 8/1986
Iii
II1
cir
La montarea arborelui de trans¬
misie se execută următoarele ope¬
raţiuni: se introduc burdufurile de
protecţie, bucşa de egalizare a pre¬
siunilor, inelul de siguranţă nou," ar¬
ticulaţia cu biSe (cu ajutorul dispo¬
zitivului cu inerţie A, lovind uşor în
extracîorul B). In articulaţia cu bi!e
şi în burduful de protecţie se intro¬
duc 100 g de vaselină GL 245 Mo,
după care se trage burduful peste
articulaţia cu bile, rnontîndu-se co¬
lierele de etanşare (LIGAREX sau
similare). Apoi se montează cu aten¬
ţie galeţii articulaţiei tripode, pentru
a nu scăpa acele sau rondelele, se
pun 100 g vaselină, burdufu! şi colie¬
rele respective.
în încheiere, sînt de reţinut ur¬
mătoarele: 1) în condiţii normale de
exploatare, transmisia autoturis¬
melor. Oltcit nu ridică 'probleme de¬
osebite de întreţinere şi reparaţii; 2)
în acest context este foarte impor¬
tant ca la orice anomalie în funcţio¬
nare să fie consultat personalul
competent ai atelierelor service
specializate; 3) orice reparaţie la or¬
ganele transmisiei să fie executată
Or. ing. TRAIAN CĂPIŢĂ
numai de către specialiştii ateliere¬
lor service.'
MECANISMUL CE DIRECŢIE
1. Generalităţi
Autoturismele OLTCIT — indife¬
rent de tipul lor — sînt echipate cu
un mecanism de direcţie identic, cu
cremalieră şi pinîon de comandă*,
amplasat central. Avînd un raport
de demulîipSicare 1/18,7, ansamblul
realizează — în viraj — diametrele
minime de 9,78 m (între pereţi) şi
9,06 m (între trotuare).
în tabelul 1 se prezintă unghiurile
direcţiei. Se menţionează că regla¬
jul unghiurilor direcţiei se poate
face-cu autoturismul încărcat sau în
starea goală. înălţimile punţilor faţă
şi spate (v. fig. 1) trebuie să cores¬
pundă cu valorile date, de aseme¬
nea, în tabelul 1. Totodată, se preci¬
zează că reglajul paralelismului
roţilor faţă se face prin bielele de di¬
recţie dreapta şi stînga, iar reglajul
unghiurilor de fugă prin deplasarea
braţului inferior a! punţii faţă. Rotu-
lele braţului inferior a! punţii faţă şi
ale bieletelor de direcţie sînt capsu¬
late, gresate şi demontabile (în ca¬
zul înlocuirii lor cu piese noi).
Referitor ia calarea direcţiei se
arată că sub carterul direcţiei se
afiă montate cale (poz. C, fig. 3) de
două grosimi, de 1 mm sau 2 rnm.
Se precizează că — faţă de poziţia
iniţială — prin introducerea sau
scoaterea unei caie cu grosimea de
1 mm variază paralelismul la o roată
cu
2. întreţinerea mecanismului de
direcţie. Fiind un organ de securi¬
tate al autoturismului, este foarte
important a fi verificat, reglat şi
controlat numai de către personalul
specializat al unităţilor din reţeaua
„Autoservice Dacia“. Mecanismul
de direcţie trebuie verificat cu aten¬
ţie, pentru a evita fu ncţionarea sa
. defectuoasă, fapt care ar pune în
pericol securitatea circulaţiei. Cu
ocazia verificărilor de rutină, perio¬
dice sau. în alte cazuri de excepţie,
se pot - face. unele controale ale direc¬
ţiei, mai simple, clasice, fără compli¬
caţii deosebite. Astfel, se pot controla
jocuMa volan, - poziţia roţilor. direc¬
toare (închidere-deschidere, parale¬
lism), variaţia ecartamentului cu în¬
cărcătura, precum şi valoarea un¬
ghiului la volan în situaţia bracării
roţilor, în poziţiile extreme (3,5 rotaţii
aie volanului, corespunzător trecerii
de la un capăt la altui a! cremalierei).
Cota B de prereglaj a bieletelor de di¬
recţie (fig. 4) este de. 230 mm.
Simplitatea şi siguranţa mecanis¬
mului de direcţie adaptat de con¬
structor nu necesită o întreţinere
deosebită.
La întreţinerile periodice aie meca¬
nismului de direcţie al autoturismelor
ss au în vedere următoarele:
— verificarea stării de integritate
a burdufurilor de protecţie' ale bie¬
letelor de direcţie şi înlocuirea lor în
caz de spargere;
— respectarea condiţiei de orien¬
tare în jos a braţului volanului, care
să nu facă un unghi mai mare de 8°
cu axa longitudinală a autoturismu¬
lui, în căzui 'demontării volanului;
— respectarea jocului dintre ere-
m aii era 1 şi excentricul şurubului 2
(fig. 7). „
■Atenţie! In situaţia in care In tune-
ţloncrua direcţiei par anomalii (joc
mare ia volan, zgomote ele.) se re¬
comandă posesorilor de autotu¬
risme să se deplaseze cu atenţie şi
viteză adecvată «a cea mai aspre
plată unitate autoservice speciali-
*.s?ă, pentru a i&ce remedierea tie-
r '
VALOAREA
IMPUSĂ
_:
OPERAŢIUNE
SCHiTĂ
■ SPECIAL
CLUB
OBSERVAŢI!
> GOL
ÎNCĂRCAT
GOL :
ÎNCĂRCAT
PUNTE FATĂ
Paralelism
fr+4
—
r;
—
tlî
_ „
Reglabil
(Deschiderea
roţilor către
faţă).
Unghi de cădere
a roţii i <£
! carosai )
0°29’± 30'
C°1f ± 30’
0°28±30'
'
0° 1α 30' o
Nereglabil
Diferenţa maxima a
4- de canere Tnfre srq.
ss dreapta 25
Unghi de înclinare
a pivotului ; jx
7° 2Î
. 7° 39'
7 ° 22:
7° 39'
Nereglabii
Unghi de fuga
20+3C’
30 r ■
0 ]
2 o 08-f’ |
i
4“ ♦ 30’
.Reglabil .
^înclinarea pivotului
î f uzatei în planul
| longitudinal al autom.j
| Unghi de bracare
epjArp%£>
; .^-''*4-4-
a. 44°
b. 36°
. a. 44° ■
_ b 56 °
■a. roata - int,
b. roata ext.
1 . ' _ „
j PUNTE SPATE
i i . j
j ,■ ■ , ■ | i
j I
î ' r '
! 2 —-S 6 j Nereglabil
j ' / j
Q ro t” | *
]
.
f Tialîixea DHR j . i
t (punte m ! veZ ' f ' gUrQl £ 8
*i• ^
f. Li’Llll 3 p -ote obîgateHi
I înălţimea Dr B, j ’. . j
j SDG ^. e -, 1 j vezi tigura 1. j --lui i
l Ţ^i '
1 . +? . ~~lf
i 16116)4 i 1} direcţie;
fecteSor.
în tabelul 2 s-au prezentat anoma¬
liile si defectele care pot avea ioc în
funcţionarea mecanismului de di¬
recţie şi modul de remediere a lor.
Se menţionează că s-au tratat şi
unele piese ale punţii faţă, care parti¬
cipă ia aceste anomalii, zgomote etc.
3. Repararea mecanismului de di¬
recţie. Prin concepţia sa, pe baza
unei experienţe îndelungate ' (Ci¬
troen a montat curent pe diferite ti¬
puri de autoturisme aceiaşi tip de
mecanism), mecanismul de direcţie
ai autoturismelor OLTCIT nu nece¬
sită operaţii de întreţinere şi repa¬
raţii deosebite, atît ansamblul, cît şi
piesele care-S compun avînd o, fiabi¬
litate îndelungată. Repararea pie¬
selor mecanismului de direcţie ne¬
cesită dotarea atelierului cu dispo¬
zitive speciale şi cu 'piese de schimb
numai de către personal speciali¬
zat. Este interzisă repararea prin
orice«procedeu a pieselor dare
compun mecanismul de direcţie.
La _ ~ , în¬
treţinere si re îaraţii se impi n« es~
pectarea cuplurilor ds stingere (în
daMrn) recomandate de către
uzina constructoare (fig. 2 şi fig. 3):
1,3 (piuliţa de fixare a articulaţiilor
cardanice ax-volan); 2,1 (piuliţa de
fixare a roîulei Prefeţei de direcţie)
şi 3,2 (şuruburi de fixare :■
iui ce direcţie), Alte cupluri de strîîn¬
gere oblig ris t 1 << ' -
unei chei dinamornetrice): 5 (roîule
ANOMALII ÎN FUNCŢIONAREA MECANISMULUI DE DIRECŢIE Şl
MODUL DE REMEDIERE
DENUMIREA
CAUZA
REMEDIEREA
CINE EXECUTĂ j
posesorul
auto
unitatea
service
1. Zgomote în
timpul rulării
autoturismului,
la.ăns. meca¬
nism de direc-
ţie-punîs faţă-,
suspensie
Carterul direcţiei
slăbit
Şe string şuru¬
burile carterului
la cuplul de 3,2
daN.m
X
Bucşe coloană vo¬
iau uzate . (poz. H,
flg. 5)
Se montează
bucşe noi
X
Rotule bielele de
direcţie uzate (poz.
D şi E, fig. 4)
Se montează bie¬
lele noi
X
Rotule , urate sau
foc anormal la ro-
tuleie de ia fixarea
braţului superior (4
buc./autoturism);
poz. G, fig. 6
Se montează ro¬
tule noi
X
Rotulă de fixare a
portfuzetei pe fera-
'fui inferior, uzată (2
buc./auîoturisrrs)
Se montează r©~
tul© noi
X
Bucşe tensionare
cremaSieră dere¬
glate (poz. F, fig. 3)
Se reglează
bucşele
corespunzător
X
Articulaţiile earcia-
mice urate (poz. l-şi
J, fig. 2)
Se montează
piese noi
X
Pneurile fluieră (în
special în curbe)
Se verifică pre¬
siunea 1 şi unghiu¬
rile direcţiei 2
X 1
X 2
: 2, Direcţia
prezintă
vibraţii în
volan, bătăi
Roţile punţii faţă.
directoare, slăbite
(prezoande ne-
sirînse)
Se string pre-
zoaneSe roţilor
x
Roţile punţii faţă au
unghiurile direcţiei
nereglate
Se reglează un¬
ghiurile direcţiei
(¥. tabelul 1)
X
RoţiSe autoturis¬
mului dezechilibrate
Se echilibrează
roţie
X
Joc anormal la rul¬
menţii ' roţilor punţii
faţă
Se verifică mon¬
tajul, înlocuindu-se
piesele uzate
X
Joc anormal în
rotuleSe direcţiei
(v. pct. 1)
Se montează ro-
tule noi
X
3. Direcţia
„?ra§@“ lateral
şl se
manevrează
greoi
Pneu montat
necorespunzător
(ca tip)
Se montează
pneuri corespun¬
zător cu recoman¬
dările uzinei cons¬
tructoare
X
Presiune incorectă
în pneuri
Se reface pre¬
siunea la valorile:
— punte faţă: 1,8
bari
— punte ' spate:
2,0 bari
X
Pneuri cu defecte
importante (umflă¬
turi, flancuri uzate
etc.)
Se montează
pneuri noi
X
Braţ inferior
deformat (datorită
unui şoc)
Se montează braţ
inferior nou
X
bielete de conexiune a direcţiei pe
crem aii eră); 2,8 (contrapiuliţă şu¬
rub excentric de regia]); 3,8 (con-
trapiuliţă bieietă conexiune); 2 (şu¬
rub fixare bridă pinion) şi 1 (şurub
blocare bucşă excentrică).
Dintre diferitele lucrări ce se pot
efectua la întreţinerea şi repararea
mecanismului de direcţie se vor
prezenta — pe scurt — în continu¬
are: demontarea şi montarea carte¬
rului de direcţie, repararea carteru¬
lui de direcţie, prin aceasta înţele-
gînd înlocuirea oricărei piese din
ansamblu.
3.1. Demontarea şi montarea car¬
terului (denumit uzual casetă) de
direcţie. Pentru executarea acestor
lucrări sînt necesare două dispozi¬
tive: A — semibucşă pentru pune¬
rea în „linie dreaptă" a volanului di¬
recţiei (cod: D.00 — 303): B — ex-
tractor de rotule (cod: D.QO — 404),
Se menţionează eă' dispozitivul A
este necesar la orice demontare a
volanului (şi atunci cînd se execută,
de exemplu, lucrări ta tabloul de
bord), pentru a-l repune în „linie
dreaptă". La, demontarea carterului
de direcţie, după suspendarea pun¬
ţii faţă a autoturismului, se execută
— succesiv — următoarele operaţii:
— se demontează conducta an-
tizgomot, conducta de ieşire de la
schimbătorul de căldură şi colecto¬
rul inferior de încălzire (OLTCIT
Special), iar la OLTCIT Club colec¬
torul inferior.de încălzire împreună
cu cele două conducte montate pe
el; în continuare, capacul din pasa¬
jul roţii stingă şi conducta dreapta
de ieşire a aerului. Pentru demonta¬
rea arborelui cardanic interior a!
volanului, după reperarea poziţiilor
fiecărei articulaţii cardanice, se
aşază direcţia în poziţia „linie
dreaptă" (folosind semibucşă A) şi
cheia antifurtului în poziţia „G“ (ga-
rare).
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
IfWflS
- % m
I 1 ii
Bateriile de acumulatoare cu
plumb sînt ameninţate de sulfatare
în perioadele mai lungi de nefolo-
sire. Circuitul pe care îl propun cre¬
ează automat cicluri de încârcare-
descărcare a bateriei între anumite
limite ce tensiune, pînă la refacerea
capacităţii nominale. Prin realiza¬
rea reacţiei reversibile din acumu¬
lator se elimină posibilitatea de sul¬
fatare şi capacitatea electrică a ba¬
teriei sa conservă
Schema bloc este prezentată în
figura 1, unde R— -redresor, S—su¬
praveghetor, B -baterie de acumu¬
latoare.
ţc" v'» ui uniune' oe baterie scade
soc !' dispozitiv ii cuplează te-
dresoru! pentru încărcare, tensiu¬
ni a pe baterie începe sa crească şi
riâ'T3,5 V dispozitivul decuplează re¬
dresorul şi cuplează becul L prin
„■■care se ' realizează descărcarea
parţială a bateriei pînă la 12 V, cînd
Acidul se reia.
Circuitul se compune din două
celule principial identice cu tranzis¬
torul I, releu! RL şi dioda Zener D.
;-'(fig.' 2). Meanclanşa.t, RL2 cuplează
redreso ■ >ate 3 ' i n , ~ contactul
normal închis AB şi procesul de în¬
cărcare începe. Cînd tensiunea ba¬
teriei depăşeşte 12 V, TI se des-
avarie alimentarea de la reţea, sau
periodic, pentru bateriile auto în ex¬
ploatare şi care sînt depozitate pen¬
tru o perioadă mai lungă. în acest
caz . după cîteva cicluri se scoate
becul L şi bateria rămîne încărcată
ia valoarea nominaiă.
Atenţie! La o nouă folosire se va
reintroduce becul L în soclu.
Dacă legăm la emitorul lui TI
două diode Zener de tipul PL7V5Z
înseriate şi în emitorul lui T2 patru
diode de tipul PL3V9Z înseriate,
dispozitivul poate fi folosit pentru
supravegherea a două acumula¬
toare de 12 V înseriate, cu condiţia
sa refacem reglajul dispozitivului
pentru limitele de tensiune de 24 V
şi 27 V şi să dispunem de un redre--
sor corespunzător. • Releu! de tipul
RI13 suportă 7A pe contact, curent
suficient pentru încărcarea unui
acumulator cu capacitatea de 140
Ah.
IOAIM VASILOIU
chide urmărind curba caracteris¬
tică a diodei Zener din emitor şi
produce anclanşarea releului RL1,
care prin contactul normal deschis
AB alimentează celula cu RL2. Cînd
tensiunea pe baterie creşte ta va¬
loarea de 13,5 V, T2 se deschide şi
RL2 ancfanşează, decuplînd redre¬
sorul şi cuplînd fa baterie becul L
prin contactul AC. Menţinerea an-
cianşată a releului RL2 pe durata
procesului de descărcare, se reali¬
zează prin scurtcircuitarea E—C a
tranzistorului T2, prin contactul DF
al releului RL2.
■ Reglarea dispozitivului se reali¬
zează cu o sursă de tensiune conti¬
nuă, variabilă. Se fixează Pi pe po¬
ziţia care asigură "declanşarea rele¬
ului RL1 sub pragul de tensiune de
12 V. Creştem tensiunea sursei la
13,5 V (RL1 ancianşează şi alimen¬
tează celuia cu RL2) şi fixăm P2 pe
poziţia-care asigură anclanşarea lui
RL2; scăzînd acum tensiunea sur¬
sei, ambele relee vor declanşa ia
trecerea sub 1-2 V.
După reglare se îndepărtează
sursa şi se "branşează redresorul şi
acumulatorul conform schemei din
figura 2. Dispozitivul poate fi folosit
permanent pentru supravegherea
bateriilor care dublează în caz de
Dezvoltarea în ultimii ani a con¬
strucţiilor în mediul rural a impus ri¬
dicarea unor blocuri de locuinţe cu
un număr mic de apartamente, cel
mai adesea 4 sau 6 . Este evident că
această tendinţă de modernizare
trebuie continuată şi sub aspectul
dotării corespunzătoare din punct
de vedere al instalaţiilor. în cele ce
urmează vom prezenta cîteva su¬
gestii privind realizarea unor insta¬
laţii de antenă colectivă TV, care să
poată ti realizate de constructorii
amatori.
în mod uzual există cel puţin un
canal TV recepţionabil în bune con¬
diţii, care asigură recepţia emisiu¬
nilor naţionale. în unele zone se
poate asigura recepţia programeior
naţionale pe mai muite canale (2 şi
4, 2 şi 6 etc.), sau chiar şi recepţia
unuia sau mai multor canale din ex¬
terior. Recepţia în aceste cazuri
poate avea loc cu aceeaş.i orientare
a antenelor (cum este cazul re¬
cepţiei pe canalele 2 şi 4 în preajma
Capitalei), sau pe direcţii diferite. în
primul caz se pot utiliza antene dis¬
tincte pentru fiecare canal, sau an¬
tene speciale de bandă largă ori cu
acord pe mai multe canale (de obi¬
cei două).
în figura 1 este prezentată antena
cu trei elemente pentru canalele 1 şi
2 . O variantă îmbunătăţită este cea
din figura 2 , utilizată pentru cana¬
lele 3, 4 şi 5. Prima variantă asigură
un cîştig de 5,3 dB, iar cea de-a
doua de 7,2 dB. De menţionat că
pentru aceste canale nu se reco¬
mandă mărirea numărului de ele¬
mente, datorită creşterii rapide a di¬
mensiunilor. Amplificatoarele pot
îmbunătăţi simţitor recepţia cu
cheltuieli mai reduse decît cele
pentru antene mari.
Construcţia din figura 3 se reco¬
mandă pentru canalele 6—12 şi rea¬
lizează un cîştig de 8,5 dB.
Pentru toate aceste construcţii
dimensiunile sînt prezentate în ta-
bejul 1 .
în cazul în care dorim recepţia si¬
multană cu performanţe egale a
două canale situate în aceeaşi direc¬
ţie, putem calcula în mod special di¬
mensiunile unei antene de tipul cla¬
sic, sau să realizăm o construcţie
specială, cum este cea din figura 4.
Nu vom prezenta metodologia de
Sng. SVB8HA! FLORESCU
calcul pentru aceste cazuri, fiind
mult mai dificilă decît cea pentru
cazul unor canale adiacente. Con¬
strucţiile prezentate nu sînt sus¬
ceptibile de nici un fel de abateri
faţă de dimensiunile indicate în ta¬
bel.
Acordul multiplu se realizează
aici cu ajutorul unui director dublu,
precum şi a! unor modificări dimen¬
sionale. Menţionăm că obţinerea
dimensiunilor cu sistemul „mediei
aritmetice" nu are sens real.
în practică se utilizează şi va¬
rianta cu dipol activ şuntat, care
este ceva mai dificil de realizat.
în figura 5 este prezentată con¬
strucţia .unei antene cu 7 elemente
pentru recepţia canalelor 6—12,
care asigură un cîştig de 8 dB cu o
variaţie mai mică de 1,5 dB în toată
banda. Se remarcă şi aici forma
deosebită a vibratorului, în variantă
cu şunî longitudinal.
Această soluţie, deşi mai compli¬
cată constructiv, datorită uniformi¬
tăţii parametrilor electrici şi de re¬
cepţie în bandă, este de recoman¬
dat acolo unde sînt recepţionate ■
mai multe programe pe aceeaşi di¬
recţie.
Performanţele acestor construc¬
ţii sînt prezentate în tabelui 2. Este
evident că pentru recepţia pe un ca¬
nal se poate utiliza orice altă con¬
strucţie de antenă realizată corect
pentru acei canal. De altfel, în cazu¬
rile în care semnalul este slab, se
impune realizarea unor antene cu
cîştig mare sau complexe de an¬
tene. Pentru canalele 1—5 se pot
compensa, cum am mai arătat, an¬
tenele cu amplificatoare.
Construcţiile de mai sus se exe¬
cută din ţeavă de 18 mm pentru ca¬
nalele 1—5 şi din ţeavă de 12 mm
pentru canalele 6—5, ţeava fiind din
aluminiu sau cupru. Capetele libere
sejnchid cu dopuri din cauciuc.
în figurile 6 şi 7 sînt prezentate
două detalii privind modul de asam¬
blare a elementelor cu suportul.
Antena, de orice construcţie ar fi,
trebuie realizată astfel încît struc¬
tura verticală să aibă continuitatea
electrică pentru a putea fi legată la
pămînt, înlăturînd astfel riscurile
descărcărilor electrice atmosferice.
Varianta din figura 8 este cea mai
recomandabilă. Suportul vertical
continuă minimum 1,5 m deasupra
nivelului ultimei antene (în figură a
fost prezentată numai una, pentru
simplitate). Cablul de coborîre se
introduce prin interiorul suportului.
Suportul se conectează la pămînt
(figura 9) cu un conductor separat,
cu o secţiune minimă de 2,5 mm 2
dacă este din cupru, sau 6 mm 2
dacă este din fier zincat. în nici un
caz nu se va utiliza tresa cablului
coaxial ca legătură de împămîntare.
în cazul utilizării antenelor mo-
nocanal simetrizarea se face cu
metode clasice (buclă în se-
miundă). Dacă antena are un do¬
meniu mai larg sau are acord pe
două canale separate, sistemul cu
buclă nu mai oferă suficientă satis¬
facţie, fiind necesar să utilizăm alte
construcţii. Pentru* canalele 1—5 se
poate folosi sistemul de simetrizare
livrat ca accesoriu la televizoare. O
altă soluţie se realizează cu ajutorul
unor miezuri toroidale de ferită cu
diametrul de 7—8,5 mm şi secţiu¬
nea de cca 3,5—4 x 2 mm. Bobinajui
se face simultan cu două fire. Dia¬
metrul conductorului este 0,21 mm
CuEm (0,23 mm inclusiv izolaţia).
Varianta din figura 10—A are două
bobine identice, sar cu oarecare di¬
minuare de performanţă varianta B
are o singură bobină. Dacă bobina¬
jui î din stînga este legat la antenă,
atunci celălalt capăt este legat la
miezul cablului, bobinaju! li stînga
avînd „legate ambele capete ia
masă. în dreapta, bobinajui. I începe
la masă şi se termină îa miezul ca¬
blului, iar bobinajui II începe la an¬
tenă şi se termină la masă. .între
punctul de masă obţinut în partea
d'e jos şi miezul eabiului se leagă un
condensator de cca 1—2 pF.
La construcţia B, bobinajui I din
stînga începe îa masă şi se termină
la masă, bobinajui li începe la an¬
tene, şi se termină ia miezul cablu¬
lui. în dreapta, bobinajui I începe îa
antenă şi se termină ia masă, iar bo¬
binajui i! începe îa masă şi se ter¬
mină îa miezul cablului. Bobinajele
au cîte 6—7 spire. .
Acest ultim montaj permite adap¬
tarea pe îot domeniul canalelor
1 — 12 .
Cînd avem mai multe antene, res¬
pectiv una în canalele 1—5, iar alta
în 6 — 12 , este necesar să intercalăm
un sistem de cuplare care să ne per¬
mită utilizarea unui singur cablu de
coborîre. Schematic dispozitivul
este cel din figura 11. Aici avem
C,— C 4 = 12 pF, C 5 = 20 pF. Bobi¬
nele au L-l, l 2 ■■ 2,5 spire, L 3 , L* = 10
spire, L 5 = 4 spire. Construcţia se
face ca în figura 12 , pe un tub din
material eiectroizolant de înaltă
frecvenţă, cu diametrul exterior de
5 mm. Sîrma utilizată are diametrul
de 0,29 mm. Notaţiile sînt I — in¬
trare canalele 1—5, I! — intrare ca¬
nalele 6—12. Faţă de alte sisteme,
aici avem avantajul unui cuplaj di¬
rect, ceea ce permite utilizarea unor
condensatoare de joasă tensiune,
în cazul în care se face alimentarea
unor sisteme de amplificare prin fi-
der, bobina L 5 se conectează ia
masă printr-un condensator de
0,01 fjF. Sistemul de cuplare se poate
Canal Figura A B C D
1
1
3 020
2 690
2 350
_
_
875
585
1 460
_
_
92
2
1
2 560
2 275
1 990
—
—
—
740
495
1 235
—
—
92
3
2
1 1 950
1 705
1 605
1 570
—
—
844
389
862
2 095
—
92
4
2 :
1 770
1 550
1 460
1 425
—
—
767
355
785
1 907
92
5
2
1 620
1 420
1 340
1 310
—
—
704
325
720
1 749
—
92
6
3
862
748
748
714
692
_
375
220
414
498
1 507
80
7
3
825
716
716
685
662
—
359
211
396
477
1 443
80
8
3
788
686
686
655
633
—
343
202
379
456
1 380
80 4
9
3
760
660
660
630
610
—
330
- 195
365
440
1 330
80
10
3
732
636
636
608
588
—
319
188
352
424
1 283
80
11
3
706
614
614
587
568
—
308
181
340
409
1 238
80
12
3
682
592
592
565
547
—
297
174
327
394
1 192
80
2 şi 3
2
2 486
2 080
1 664
1 580
_
_
950
257
552
1 759
_
150
2 şi 4
4
2 780
2 315
1 525
1 410
1 365
—
860
197
530
612
2 199
150
2 şi 5
4
2 560
2 130
1 405
1 295
1 255
—
790
181
487
563
2 021
150
3 şi 5
3
1 920
1 640
1 423
1 305
1 277
—
695
155
506
810
2 166
150
6—12
5-
860
660
600
594
570
520
274
115
225
354
366
190
introduce direct după antene sau
după un amplificator intercalat
pentru una sau amîndouă antenele.
Cînd semnalul este comparabil pe
ambele antene, se poate utiliza am¬
plificarea ambelor canale simultan,
cu condiţia ca amplificatorul să fie
montat cît mai aproape de antenă şi
să fie adecvat scopului (ca bandă
de frecvenţă şi cîştig).
Cea mai simplă schemă utiliza¬
bilă este cea din figura 13 (după M.
Băşoiu şi C. Costache). Atragem
atenţia că pentru o antenă cu mai
mulţi utilizatori, amplificatorul este
necesar chiar dacă antena are un
semnal bun pentru un aparat.
în schemă avem valorile: C 1r C 4 ,
C 6 = 68 pF ± 10%; C 2 = 4, 7 ± 0,5 pF;
Cp, C 5 - 56 pF ± 10%; C 7 = 1—4,7 nF
(tipul condensatoarelor ceramic
disc); R,, R 4 = 1,5—2,2 kil; R 2 ,
R 5 = 220 kli (valori între 100 şi
470 kll); R 3 , R 6 = 33 11 ±10%; R 7 =
390 11 (150—470 11). Valorile din pa¬
ranteză se experimentează la pune¬
rea în funcţiune şi reglare.
Tranzistoarele sînt de tip BF 200.
Orice altă schemă se poate utiliza
cu condiţia să avem o amplificare
de minimum 10 dB pentru toată
gama 50—230 MHz.
Evident, se pot utiliza şi amplifi¬
catoare- pe cana! sau pe benzi mai
înguste.
Minimul de amplificare este im¬
pus de pierderile ce îe implică siste¬
mul de distribuţie. Acesta se face
cu reţele rezistive (cel mai simplu);
de tipul celei din figura 14, Condiţia
"de lucru este ca toate bornele să
prezinte aceeaşi impedanţâ de
75 11. Valoarea rezistenţelor se de¬
termină cu formula:
Cu cît este mai mare numărul n,
cu atît mai mult scade semnalul ia
■fiecare ieşire. Sistemul se poate ie¬
rarhiza pentru mai multe etaje, in¬
trarea se face pe oricare din borne,
schema funcţionînd corect dacă
toate bornele celelalte văd irnpe-
danţa de 75 11 (în cazul în care se
deconectează un beneficiar, se în¬
locuieşte cu o rezistenţă echiva¬
lentă).
Schema-bloc a antenei colective
este cea din figura 15, unde avem
două antene distincte, un sumator,
..un sistem de amplificare şi un dis¬
tribuitor.
Sumatoru! şi amplificatorul se
montează cît mai aproape de an¬
tenă (de obicei în pod). Cablul coa¬
xial se poate coborî-în, apartamente
prin tubulatura montată în acest
scop în perete sau pe la exteriorul
clădirii. Acest ultim caz implică uti¬
lizarea unor cutii de derivaţie
etanşe, nu tocmai simplă. Dacă
toate apartamentele servite se află
ia acelaşi nivel, se utilizează distri¬
buţia simplă. în cazul mai multor ni¬
veluri se recomandă creşterea am¬
plificării la 16—20 dB şi ierarhizarea
distribuţiei. Soluţia ideală, de a avea
mai multe cabluri nu este recoman¬
dată economic decît pentru cel
mult două etaje, fiecare cu cablul
lui.
Pentru cititorii care doresc rezol¬
varea unor situaţii mai complexe,
recomandăm utilizarea unor apa¬
rate industriale, varianta din acest
articol fiind adecvată pentru cel
mult 6—8 utilizatori.
16
TEHNIUM 6/1986
seraiws» sa
Propun alăturat construcţia unui
convertor UIF — FIF cu care se pot
recepţiona posturile de televiziune
din banda IV la televizoarele care
nu au selector UIF (televizoarele hi¬
bride sau primele tipuri cu inte¬
grate). Circuitul de intrare, format
din linia L-, şi trimerul de 6 4- 24 pF,
este acordat pe frecvenţa postului
recepţionat. Circuitul oscilant (os¬
cilatorul local) este format din linia
L ? şi trimerul de 3 -r- 10 pF. Diferenţa
dintre frecvenţa oscilatorului local
şi a postului recepţionat reprezintă
frecvenţa canalului 1 TV. Induc-
tanţa l _ 3 împiedică trecerea frec¬
venţei oscilatorului local spre ie¬
şire. Bobina L 4 este acordată pentru
o imagine optimă pe canalul 1. In¬
trarea şi ieşirea se fac prin cablu
coaxial de 75 fi.
Este recomandabilă respectarea
amplasării pieselor ca în schiţă. Li¬
niile L, şi L 2 sînt din conductor de
cupru emailat cu diametrul de
2 mm. L, are lungimea de 30 mm, iar
L 2 are 50 mm. Un capăt este lipit de
un perete de tablă înalt de 15 mm,
iar celălalt capăt este lipit de trimer.
Spaţiul între linie şi placa de bază
este de 5 mm. Tot montajul se face
pe o placă de circuit imprimat
(70x50 mm), pe faţa placată. Circui¬
tele de intrare şi ieşire sînt separată
de oscilator prin pereţi de tablă cu
înălţimea de 15 mm lipiţi pe placa
de bază (reprezentaţi cu linie între¬
ruptă).
Capacităţile de cuplaj C, şi C 2
sînt realizate prin înfăşurarea de
conductor de cupru emailat cu dia¬
metrul de 0,3 mm pe linia L 2 . Pentru
:kt0R
F3F
Ing. CRISTIAN CARNUŢU
Ct sînt 14 spire, pentru C 2 sînt 5
spire. Capătul acestor înfăşurări se
lasă liber.
Bobina L 3 are 3 spire din conduc¬
tor de cupru emailat 0 0,6 mm, cu
diametrul interior de 3 mm.
Bobina L 4 are 40 de spire cu priză
la mijloc, din conductor de CuEm
0 0,4 mm, pe două straturi. Miezul
este din ferită pentru înaltă frec¬
venţă (diametru 2 mm).
Alimentarea se face de la o sursă
de 4,5 V sau altă tensiune mai mică
de 12 V. în toate cazurile şe re¬
glează potenţiometrul semireglabil
astfel ca tensiunea pe emitorul
tranzistorului să fie 1 ^ 1,5 V. Dacă
£ X^
: InF
ik[
3r10pF
4.5-12V
oscilatorul funcţionează, această
tensiune se modifică puţin la atin¬
gerea cu mîna a capătului cald al li¬
niei L 2 .
Tranzistorul folosit este BF200,
BF180, BF181.
Condensatoarele vor avea termi¬
nalele cît mai scurte. Decuplarea
bazei se va face cît mai aproape de
tranzistor. Dacă se montează con¬
vertorul la antenă există avantajul
eliminării pierderilor pe cablul de
coborîre (pierderile sînt mari în UIF,
dar nesemnificative la canalul 1 ). în
acest caz alimentarea se face prin
cablul de coborîre cu minusul la
masă şi plusul la conductorul cen¬
tral. Numai în acest caz este nece¬
sară rezistenţa 1^=300 fi. Sursa va
fi legată la conductorul central prin
intermediul unei bobine de şoc cu
miez de ferită. Montajul a fost expe¬
rimentat în Bucureşti pentru recep-
ţionarea canalului 24.
msfiswwzm
Ing. NIGOLAE CQNSTANTINESCU
In figură se prezintă schema unei
surse cu masă flotantă, avînd ten¬
siunea la ieşire reglabilă în gama
0—40 V şi protejată la scurtcircuit
(Isc =1,2 A). Circuitul integrat se
alimentează de la un redresor auxi¬
liar, format din dioda redresoare Dl
şi condensatorul de filtrare C2, izo¬
lat faţă de redresorul principal de
putere.
Aceasta permite reglarea tensiu¬
nii de la ieşirea sursei de la zero
pînă la o valoare limitată doar de
tensiunea V pEOmax a tranzistorului
regulator serie, TI.
Valoarea tensiunii de ieşire, Vo, a
sursei este stabilită de rezistenţele
R1, R2 şi potenţiometrul PI, con¬
form relaţiei:
U ref R2 + PI - R1
Uo =-—--,
2 . R1
unde U ref = 7,15 V reprezintă ten¬
siunea de referinţă furnizată de cir¬
cuitul integrat la un curent maxim
de 25 mA., Ca urmare, alegînd va¬
loarea potenţiometrului PI de
22 kfi şi a rezistenţei R2 de 24 kfi,
rezultă valoarea rezistenţei R1 : R1
= 3,75 kfi ± 1%.
Montajul prezentat este prevăzut
cu circuit de protecţie la scurtcir¬
cuit, format din tranzistorul limita-
tor de curent intern circuitului inte¬
grat şi rezistenţa de sesizare a cu¬
rentului, R5.
Valoarea maximă a curentului de
scurtcircuit, Isc, este limitată de cu¬
rentul de colector l cmax şi de pu¬
terea de disipaţie, P Dm ax ale tranzis¬
torului regulator serie, TI.
Valoarea rezistenţei R5 se calcu¬
lează cu relaţia:
U2 — 3
Rsc =-
Isc
unde: U2 - 3 = 0,65 V (valoare ti¬
pică).
Rezistenţa R 6 asigură închiderea
unui curent de repaus de 2% • Io, în
scopul evitării blocării sursei în re¬
gim de mers în gol.
Tranzistorul TI trebuie să fie
montat pe un radiator din profil de
aluminiu cu o suprafaţă de cel puţin
1 200 cm 2 , corespunzător unei re¬
zistenţe termice de cca 0,66°C/W.
Transformatorul de reţea Tr. 1 se
realizează pe tole E14 avînd grosi¬
mea pachetului de 6 cm. înfăşura¬
rea primară are 634 de spire cu
sîrmă CuEm 0 0,5, înfăşurarea se¬
cundară de putere are 134 de spire
cu sîrmă CuEm 0 1, iar înfăşurarea
de mică putere are 48 de spire cu
sîrmă CuEm 0 0,25.
Performanţele obţinute la ieşire:
— tensiunea de ieşire s-a modifi¬
cat cu maximum 16 mV la variaţia
tensiunii de reţea în gama 198 V —
242 V;
— rezistenţa de ieşire de 20 mfi;
— amplitudinea vîrf la vîrf a on¬
dulaţilor de maximum 3 mV.
TEHNIUM 6/1986
REGI- _ DI
i RAIMA | S E ETULUI
MS; )NICE
în ansamblul coordonatelor fun¬
damentale ale dezvoltării actuale şi
de perspectivă a României socia¬
liste stabilite de documentele Con¬
gresului al Xlll-lea al partidului, de
hotărîrile Congresului Ştiinţei şi în-
văţămîntului, ştiinţa — puternică
forţă de producţie — ocupă un loc
central, determinat de transfor¬
mările de un dinamism spectaculos
pe care le imprimă vieţii economice
şi sociale, cercetarea ştiinţifică
românească avînd un rol hotărîtor
în realizarea dezvoltării intensive, în
ritm accelerat, a industriei, a între¬
gii economii naţionale, în ridicarea
acesteia la nivelul celor mai avan¬
sate cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii
contemporane.
în contextul sarcinilor mobiliza¬
toare reieşite din documentele de
partid şi de stat, din indicaţiile şi
orientările tovarăşului NICOLAE
CEAUŞESCU, secretar general al
Partidului Comunist Român, actua¬
lul concurs de realizări tehnice cu
tema. „CONSTRUCŢII ELECTRO¬
NICE", organizat de revista „Teh-
nium“ împreună cu Comisia pentru
creaţia tehnico-ştiinţifică a tinere¬
tului din cadrul Comitetului Central
al Uniunii Tineretului Comunist şi
cu sprijinul Institutului Central de
Electronică, cu scopul de a stimula
creativitatea ştiinţifică şi tehnică a
tineretului, îşi propune să polari¬
zeze atenţia constructorilor ama¬
tori spre un domeniu cu largi posi¬
bilităţi de aplicare în ţara noastră.
Dedicat aniversării a 65 de ani de
la crearea Partidului Comunist
Român, concursul va evidenţia
contribuţia tinerei generaţii la solu¬
ţionarea unor probleme tehnice
apărute în procesul de producţie, la
îndeplinirea obiectivelor de dezvol¬
tare multilaterală şi ridicafre a pa¬
triei pe noi culmi de progres şi civili¬
zaţie.
ART. 1 — Lucrările propuse pen¬
tru concurs trebuie să fie originale
şi realizate în afara sarcinilor de
serviciu; în acest sens se va anexa o
notă din partea întreprinderii sau a
instituţiei unde lucrează participan¬
tul (acolo unde este cazul).
ART. 2 — La concurs pot parti¬
cipa tineri muncitori, tehnicieni,
maiştri, subingineri şi ingineri,
elevi, studenţi şi cadre didactice,
precum şi colective şi cercuri de
creaţie, comisii profesionale şi pen¬
tru creaţia tehnico-ştiinţifică din
sistemul Uniunii Tineretului Comu¬
nist de la nivelul întreprinderilor,
oraşelor, municipiilor şi judeţelor.
ART. 3 — Lucrările participanţi¬
lor la concurs trebuie să se înca¬
dreze într-unul din următoarele do¬
menii:
I. Construcţii electronice cu apli¬
cabilitate în economie;
II. Construcţii electronice cu
aplicabilitate în procesul instructiv-
educativ;
III. Construcţii electronice cu
aplicabilitate în practicarea .edu¬
caţiei fizice şi sportului, în moderni¬
zarea locuinţei, în petrecerea în
mod util a timpului liber.
Se pot aborda următoarele do¬
menii tematice:
a) aparatură necesară optimi¬
zării sau modernizării proceselor
industriale sau procesului de în-
văţămînt;
b) construcţii electronice afe¬
rente realizării de surse de energie
convenţionale sau neconvenţio¬
nale;
c) aparatură realizată prin refo-
losirea unor materiale sau compo¬
nente din industriile electrotehnică
şi electronică etc.;
d) aparatură de testare a diverşi¬
lor parametri în practicarea sportu¬
lui;
e) construcţii electronice dedi¬
cate jocurilor, jucăriilor, altor forme
de divertisment;
f) aparatură electronică utilizată
în locuinţă.
ART. 4 — Concursul se va des¬
făşura în două etape. Prima etapă,
de înscriere şi selecţionare a lu¬
crărilor, se va desfăşura în perioada
1.07.1986 — 15.09.1986. A doua
etapă va consta în realizarea unei
expoziţii, jurizarea lucrărilor şi
acordarea premiilor. Scrisorile de
înscriere în concurs vor fi tri¬
mise redacţiei, pînă la data de
15.08.1986, pe adresa: Revista
„Tehnium", Piaţa Scînteii nr. 1 cod
79 784, of. poştal 33, cu menţiunea:
Pentru concursul „Construcţii elec¬
tronice".
ART. 5 — Scrisorile de înscriere
la concurs trebuie să cuprindă ur¬
mătoarele: menţionarea domeniu-'
lui abordat, descrierea lucrării rea¬
lizate, prezentarea schemei elec¬
tronice şi a performanţelor aparatu-,
lui, numele şi prenumele autorului
sau autorilor, vîrsta, adresa, nu¬
mărul de telefon, şcoala/facultatea
frecventată sau întreprinderea/insti¬
tuţia unde lucrează.
ART. 6 — Autorii lucrărilor selec¬
ţionate pentru etapa a Il-a vor fi
anunţaţi în scris pînă la data de 15
septembrie a.c., iar lucrările, în¬
soţite de o fişă tehnică, calculul teh-
nico-economic şi fotografii, vor fi
prezentate în cadrul unei expoziţii
organizate la Institutul Central de
Electronică Bucureşti, în luna no¬
iembrie a.c.
ART. 7 — La o dată stabilită ulte¬
rior şi comunicată prin intermediul
revistei „Tehnium", participanţii la
faza finală a concursului vor fi invi¬
taţi la Bucureşti pentru vernisajul
expoziţiei şi festivitatea de pre¬
miere.
ART. 8 — în vederea clasificării
finale a lucrărilor se vor lua în con¬
siderare originalitatea acestora,
aplicabilitatea actuală şi de per¬
spectivă, precum şi eficienţa eco¬
nomică a soluţiilor prezentate.
în urma evaluării lucrărilor, juriul
va acorda următoarele premii:
Premiul special al juriului, con-
stînd dintr-un instrument de
măsură MF 35 acordat de I.A.E.M.
— Timişoara.
Premiul special al revistei „Teh¬
nium" în valoare de 3 500 de lei.
I PENTRU SOLUŢII Şl REA¬
LIZĂRI CU APLICABILITATE ÎN
ECONOMIE:
Premiul I în valoare de 3 000 de lei
Premiul II în valoare de 2 500 de
lei
Premiul III în valoare de 2 000 de
lei '
Două menţiuni în valoare de cîte
1 000 de lei.
II. PENTRU SOLUŢII Şl REA¬
LIZĂRI CU APLICABILITATE ÎN
PROCESUL INSTRUCTIV-EDU-
CATIV:
Premiul I în valoare de 3 000 de lei
Premiul II în valoare de 2 500 de
lei
Premiul III în valoare de 2 000 de
lei
Două menţiuni în valoare de cîte
1 000 de lei. >
III. PENTRU SOLUŢII Şl REA¬
LIZĂRI CU APLICABILITATE ÎN
DOMENIUL SPORTULUI, AL MO¬
DERNIZĂRII LOCUINŢEI Şl DI¬
VERTISMENT:
PremiuH în valoare de 3 000 de lei
Premiul II în valoare de 2 500 de
lei
Premiul III în valoare de 2 000 de
lei
Două menţiuni în valoare de cîte
1 000 de lei.
O serie de întreprinderi şi insti¬
tuţii de profil vor acorda premii în
obiecte. In funcţie de participare, se
vor acorda, în limita sumelor pre¬
văzute, premii speciale.
ART. 9 — Juriul va fi format din
reprezentanţi al C.C. al U.T.C., In¬
stitutului Central de Electronică,
O.S.I.M si ai redacţiei.
ART. 10 — Concursul va fi popu¬
larizat prin intermediul presei şi ra-
dioteleviziuniî.
Cele mai bune realizări vor fi trans¬
mise instituţiilor şi întreprinderilor
interesate, iar cele cu largă aplica¬
bilitate vor fi publicate în revista şi
almanahul „Tehnium" pentru gene¬
ralizare.
Type
VCEO (V)
:M Ic (mA)
Pc(mW)
fT (MHz)
2SC3080
19
50
300
1100
2SC3080M
19
50
300
1100
♦ 2SC3270M
300
100
1000
80
2SC3079M '
20
20
150
500
2SC2063
25
50
250
300
2SC2063M
25
50
250
300
, 2SC3078M
32
100
250
230
2SA937LN
... 40
-100
300
140
2SA937MLN
-40 J
100
300
140
2SB821
- 40
-300
250
100
2SC2021LN
40
100
300
180
2SC2021MLN
40
100
300
180
2SA785
- 80**
-50
150
180
2SA937
- 40
- 100
300
140
2SA937M
- 40
100
300
140
2SC2021
40
100
300
180
2SC2021M
40
100
300
- 180
2SA874
- 32
500
300
200
2SA874M
- 32
500
300
200
2SA881
32
- 1000
600
150
P 2SB822
32
Icm 3000 -
750
100
1 2SB851
80
- 700 '
600
100
j 2SB909M
32
-1000
1000
150
P 2SB910M
80
- 700
1000
100
j~ 2SB911M
32
Icm 3000
1000
100
TEHNIUM 6/1986
19
VACANTĂ
Acest articol este destinat celor
mai tineri cititori ai revistei noastre,
elevi aflaţi poate la prima lor va¬
canţă mare, prilej potrivit realizării
primelor fotografii.
Cel mai probabil, părinţii v-au
cumpărat un aparat simplu, de tip
SMENA, de exemplu, sau v-au dat
un aparat aflat de multă vreme în
dotarea familiei: un FED, ZORKII,
ORIZONT (din generaţiile vechi),
BEIRETT, PENTI etc.
înainte de toate este necesar să
ne cunoaştem aparatul de fotogra-
îng. VASILE CĂLINESCU
fiat şi apoi să învăţăm să îl ma¬
nevrăm. Trebuie, de asemenea, să
cunoaştem cîteva lucruri despre fil¬
mele folosite şi despre expunerea
lor. Cei mai ambiţioşi pot ulterior în¬
cerca să-şi developeze filmele şi să
facă fotografii după ele. Aşadar,
vom încerca împreună să cunoaş¬
tem:
— principalele părţi ale aparatu¬
lui fotografic;
— manevrarea aparatului foto¬
grafic;
— expunerea filmului şi develo-
CONSTANTIN ALEXANDRESCU
Sensibilitatea ridicată a materia¬
lelor fotosensibile moderne, pre¬
cum şi perfecţionarea.metodelor de
determinare a expunerii au făcut în
timp ca developarea peliculelor ne¬
gative să nu necesite un control vi¬
zual. De altfel, deşi posibil pentru
peliculele de pînă la 20—22 DIN,
controlul vizual al developării în lu¬
mină de protecţie adecvată este
foarte puţin eficient, avînd în vedere
intensitatea extrem de redusă a
acestei lumini.
Pe de altă parte, controlul vizual
în timpul developării materialelor
pozitive (care sînt de mică sensibi¬
litate) este mai facil datorită inten¬
sităţii relativ mari a iluminării de
protecţie.
Cu toate acestea, sînt cazuri cînd
un control vizual eficient se impune
ca necesar şi util. Cîteva exemple:
— developarea de pelicule nega¬
tive expuse neuniform şi cu mufte
erori;
— developarea unor materiale
pozitive la formate mari (cînd de¬
fectele provocate de praful sau sca¬
mele aflate pe negativ devin supă¬
rătoare);
— developarea unor materiale
fotosensibile negative sau pozitive
scumpe ori avute la dispoziţie în
cantităţi reduse.
Soluţia constă în desensibiliza¬
rea respectivului material fotosen-
sibil premergător developării sale
sau concomitent cu revelarea. Con¬
trolul devine posibil astfel:
— pentru materialele de sensibili¬
tate mare, peliculare, la lumina
lămpii de laborator cu un filtru verde
deschis tip ORWO 113 D, la distanţă
normală şi cu bec de putere normală
(80 cm indirect, bec 15 W);
— pentru materialele de sensibi¬
litate mică, pozitive, la lumina
lămpii de laborator cu filtru verde
tip ORWO 113 D, dar la 20 cm dis¬
tanţă şi folosindu-se bec de pînă la
100 W inclusiv.
Există multe substanţe cu rol de-
sensibilizator, de regulă din familia
coloranţilor. Sînt puţin folosite
avînd în vedere unele efecte secun¬
dare (colorarea gelatinei, combina¬
rea cu substanţele din componenţa
revelatorului etc.).
Există substanţe care nu aparţin
coloranţilor şi cu efect desensibili-
zator, ca de exemplu pinacriptolul
(poate fi alb sau verde). Pinacripto¬
lul nu dă efecte secundare, dar
există unele materiale la care efec¬
tul de desensibilizare este redus
sau lipseşte datorită unor particula¬
rităţi constructiv-tehnologice ale
respectivelor materiale fotosensi-
bile.
Un produs desensibilizator cu
bune calităţi şi cu caracter univer¬
sal este ORWO D903, care poate fi
procurat de la toate magazinele cu
articole foto. Acţiunea sa este pre¬
ponderentă pentru zona cromatică
a luminii cu lungime de undă mare,
ceea ce permite controlul vizual în
lumină deschisă verde-galbenă.
Produsul poate fi utilizat ca so¬
luţie de sine stătătoare (prebaie)
sau poate fi adăugat revelatorului.
O tabletă de D903 se dizolvă în 30
ml de apă caldă (se sfărîmă în prea¬
labil). Soluţia care rezultă este tul¬
bure. Se adaugă la 500 ml revelator
soluţie .sau se realizează o prebaie
de 500 ml. Soluţia concentrată se
poate păstra timp îndelungat. Tim¬
pul de acţiune este de 3 minute,
timp în care developarea se face la
întuneric; ulterior controlul la lu¬
mina filtrului ORWO 113 D devine
posibil.
Se recomandă revelarea pe o du¬
rată de cca 2/3 din durata normală la
întuneric, după care se continuă la
lumina verde deschis. în cazul reve¬
latoarelor cu acţiune rapidă, sub 3
minute, se desensibilizează peli¬
cula 3 minute în prebaie.'
Timpul de revelare se măreşte
puţin (cu 15—20%).
pa rea sa.
în cele ce urmează plecăm de la
următoarele premise:
— indiferent de model, este
vorba de un aparat fotografic cla¬
sic, lipsit de automatizări;
— fotografiile sînt în tehnica alb-
negru.
1. APARATUL FOTOGRAFIC -
PĂRŢI PRINCIPALE
într-o prezentare simplificată,-un
aparat fotografic se compune din
corp, obiectiv, obturator, vizor, ma¬
gazia filmului şi sistemul de trans¬
port al acestuia.
CORPUL este suportul pentru
celelalte părţi componente şi în
acelaşi timp conţine constructiv ca¬
mera obscură în care se formează
imaginea.
OBIECTIVUL este un ansamblu
optic, mai mult sau mai puţin com¬
plex, care furnizează imaginea înre¬
gistrată pe pelicula fotografică.
Orice obiectiv este caracterizat prin
distanţa focală şi luminozitate.
Aceste elemente sînt notate obli¬
gatoriu pe partea frontală a obiecti¬
vului. De exemplu, 50/1:2 înseamnă
că obiectivul are distanţa focală, de
50 mm şi luminozitate 2. Deseori
distanfa focală se marchează expli¬
cit sub forma f=50. Actual notaţia
este simplificată şi mai mult, de
exemplu 1,8/50, ceea ce înseamnă
luminozitate 1,8 şi distanţa focală
50 mm.
Pe montură este notat de aseme¬
nea numele obiectivului.
Obiectivul conţine un dispozitiv
care permite modificarea deschide¬
rii efective, dispozitiv cunoscut ca
diafragmă. Graţie diafragmei, prin
obiectiv trece mai multă sau mai
puţină lumină. Diafragma se re¬
glează prin rotirea inelului diafrag¬
mei, inel aflat de regulă pe circum¬
ferinţa exterioară a obiectivului şi
mai rar pe partea frontală. Valorile
diafragmei se regăsesc în şirul:
2; 2,8; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22.
De asemenea, obiectivul este
prevăzut cu un inel separat pentru
punerea la punct a clarităţii. Acest
inel este gradat în metri.
Mai rar întîlnite sînt aparatele de
tip „box“, la care obiectivul are o
diafragmă fixă şi un reglaj fix al dis¬
tanţei, astfel alese încît să redea
doar de la o anumită distanţă (în jur
de 1,2 — 1,5 m, de obicei) pînă la in¬
finit.
OBTURATORUL este dispoziti¬
vul care permite iluminarea pelicu¬
lei. Poate fi montat în obiectiv şi în
acest caz este numit obturator cen¬
tral, sau se poate afla imediat în faţa
peliculei, sub forma unor perdele
în cazul pozitivelor, respectiv al
hîrtiei fotografice, se impune o de¬
velopare în două băi, avînd în ve¬
dere timpul scurt de developare
normală (cca 2 minute).
O soluţie comodă constă în folo¬
sirea revelatorului ORWO N113,
care, diluat 1+8 cu apă, constituie
prima baie, evident cu adaosul co¬
respunzător de D903. După 3 mi¬
nute, pozitivul este trecut într-o so¬
luţie de N113 în diluţie normală, în
care are loc formarea definitivă a
imaginii. Controlul se poate face cu
un bec de pînă la 100 W şi la 20 cm
de filtru.
Prin adăugarea de bromură de po¬
tasiu în prima baie (cca 2 g la 1 I so¬
luţie desensibilizatoare) se măreşte
timpul de revelare, ceea ce permite
un control mai precis al imaginii. în
acest caz însă apare o creştere a co¬
eficientului de contrast.
Ca primă soluţie revelatoare-de-
sensibilizatoare se poate folosi ur¬
mătoarea reţetă:
Metol . 5 g
Sulfit de sodiu . 25 g
Bromură de potasiu . 4 g
D903 . conform prescripţiei
Apă. pînă la 1 000 ml
După 3 minute fotografia se trece
în revelatorul normal, unde se agită
energic, pentru a evita o înnegrire
inegală.
Desigur, cele arătate mai sus sînt
valabile pentru materiale fotosensi¬
bile alb-negru.
âîosifr®
pentru
Modificarea tonalităţii fotografii¬
lor alb-negru este posibilă prin utili¬
zarea unui procedeu de virare
adecvat.
Există însă posibilitatea obţinerii
tonurilor brune (sepia) direct din
developare, dacă se foloseşte un
revelator special, ca de exemplu
unul din cele redate în continuare.
Rezultatele sînt în funcţie de tipul
hîrtiei fotografice şi de gradul de di¬
luţie a revelatorului. Pentru reţetele
de faţă se pot face diluţii de pînă la
1:5, cu creşterea timpului de expu¬
nere şi a duratei de revelare (pînă la
8 minute).
Dacă apa folosită este dură, se în¬
cepe prepararea reţetelor prin di¬
zolvarea a 2 g de hexametafosfat de
sodiu la litru sau a altui produs de
dedurizare a apei (ORWO A901, de
exemplu).
ORWO 120
Sulfit de sodiu .60 g pH 10,3'
Hidrochinonă.24 g
Carbonat de potasiu . 80 g
Bromură de potasiu . .. 2g
Apă .pînă la 1 000 ml
ORWO 122
Sulfit de sodiu .30 g pH=10,1
Glicină . 5 g
Hidrochinonă . 10 g
Carbonat de potasiu . 80 g
Bromură de potasiu . .. 5 g
Apă .pînă la 1 000 ml
ORWO 123
Sulfit de sodiu .60 g pH=10,3
Hidrochinonă .24 g
Carbonat de potasiu . 80 g
Bromură de potasiu .. 25 g
Apă .pînă la 1 000 ml
TEHNIUM 6/1986
TABEL DE EXPUNERE (DIAFRAGMA) PENTRU FILM DE 20—21 DIN
(80—100 ASA; 65—90 GOST)
Timp de expunere 1/125 s (1/100)
singură imagine. Cînd distanţa nu Potrivit condiţiilor de iluminare
este corect reglată, în pata centrală se reglează diafragma şi timpul de
din vizor subiectul este redat du- expunere.
blat. La unele aparate telemetrul In funcţie de subiectul ales, se
dispune de un vizor separat. La face o încadrare preliminară şi. dacă
aparatele fără telemetru se re- aceasta este satisfăcătoare se face
glează distanţa prin apreciere vizu- punerea la punct a clarităţii,
ală. Se fotografiază apăsînd dedan-
MAGAZIA Şl SISTEMUL DE şatorul aparatului fotografic. Apă-
TRANSPORT AL FILMULUI. Orice sarea declanşatorului se face fle-
aparat dispune de un spaţiu în care xionînd degetul care acţionează. Se
se introduce filmul nou şi un spaţiu va evita mişcarea antebraţului, care
în care se rulea ă filmul expus. Un antrenează de obicei şi mişcarea
sistem de transport, mai simplu sau aparatului fotografic, fapt ce duce
mai complex, asigură trecerea fii- la formarea unui clişeu neclar,
mului dintr-o parte în alta. La majo- 3. EXPUNEREA' FILMULUI Şl
ritatea aparatelor există şi un sis- DEVELOPAREA
tem de siguranţă care împiedică ex- Pentru cei mai tineri fotografi
punerea dublă a aceleiaşi porţiuni amatori recomandăm utilizarea unui
de film. Toate aparatele fotografice tabel ca acela anexat, care asigura
dispun de posibilitatea readucerii practic rezultate bune în situaţiile
filmului în spaţiul debitor, respectiv date.
în caseta filmului (pentru peliculele Pentru simplitate se foloseşte un
de 35 mm). La unele aparate de tip singur timp de expunere şi se modi-
SMENA rularea filmului se face în- fică diafragma. Tabelul este dat
(textilă sau metalice), în care caz
este numit obturator focal. Indife¬
rent de tipul obturatorului, vom
reţine şirul valorilor timpilor de ex¬
punere: 1; 1/2; 1/8; 1/15; T/30; 1/60;
1/125; 1/250; 1/500; 1/1 000 s sau la
unele aparate mai vechi: 1; 1/2; 1/10;
1/25; 1/50; 1/100; 1/250; 1/500 s.
Din această gamă de timpi de ex¬
punere se regăsesc aproape la
toate aparatele valorile: (1/15); 1/30;
1/60; 1/125; (1/250), plus poziţia de
deschidere permanentă (cît timp
este apăsat declanşatorul aparatu¬
lui), notată cu „B“.
La unele aparate vechi există şi
poziţia „T“, care permite deschide¬
rea- obturatorului la o primă apăsare
şi închiderea la o a doua apăsare.
La obturatoarele centrale reglarea
timpului de expunere se face cu un
inel aflat pe circumferinţa obiecti¬
vului. La obturatoarele focale există
un tambur al timpilor de expunere
aflat la partea superioară a corpului
aparatului fotografic.
VIZORUL este dispozitivul prin
care se observă şi se încadrează su¬
biectul. La aparatele citate, vizarea
se face în mod direct şi poate fi în¬
soţită de un dispozitiv telemetrie (la
aparatele ZORKII, de exemplu)
pentru punerea la punct a clarităţii.
Reglarea telemetrică se efectuează
prin manevrarea inelului de dis¬
tanţe al obturatorului pînă cînd în
centrul vizorului, într-o pată colo¬
rată (gălbui, de obicei), se vede o
tr-o casetă similară cu cea debi¬
toare.
2 MANEVRAREA APARATULUI
FOTOGRAFIC
Prima operaţie constă în încărca¬
rea cu film a aparatului fotografia
Recomandăm aici ca micul fotograf
să apeleze la ajutorul părinţilor sau
al unei persoane cunoscătoare
pentru a se evita o încărcare
greşită, care să ducă la neantrena-
rea filmului şi pentru alegerea co¬
rectă a felului de film.
Aparatul se remontează în tocul
său de protecţie. El va fi folosit, ca
regulă, numai în tocul protector şi
asigurat contra căderilor acciden¬
tale prin atîrnare de gît cu ajutorul
curelei cu care este prevăzut tocul.
pentru film cu sensibilitatea de
20—21 DIN, sensibilitate ce cores¬
punde celor mai multe cazuri de uti¬
lizare.
.Avînd în vedăre sensibilitatea ri¬
dicată a filmelor actuale, cît şi nece¬
sitatea însuşirii unor. cunoştinţe
speciale, primele filme vor fi date
unui atelier specializat sau se va
apela la un coleg experimentat.
Este bine să se facă recomandarea
ca filmul să fie developat într-un re¬
velator de granulaţie fină sau cel
puţin într-un revelator compensa-
ORWO 124
Metol . 0,8 g pH=10,0
Sulfit de sodiu . 15 g
Hidrochinonă . 4 g
Carbonat de sodiu ....9g
Bromură de potasiu .... 8 g
Apă .pînă la 1 000 ml
Ultima reţetă dă tonuri brun-verzui.
Temperatura de lucru poate fi în¬
tre 18—22 C C. Timpii de lucru se de¬
termină prin probe.
Prepararea reţetelor se face într-un
volum iniţial de cca 600 ml apă la cca
3(TC.
jH h §31
IIl||
Wh Sil
în general, în laboratorul fotogra¬
fic se lucrează cu îmbrăcăminte de
protecţie, într-un halat de exemplu,
a cărui pătare nu reprezintă nici un
necaz. Dacă totuşi din imprudenţă
s-a lucrat în îmbrăcămintea de
stradă şi au sărit stropi din soluţiile
de lucru, se recomandă încercarea
uneia din următoarele reţete de
curăţare.
1. Dacă stropii au fost observaţi
imediat ce au sărit pe îm¬
brăcăminte, o spălare imediată şi
rapidă în apă curgătoare la tempe¬
ratura mediului ambiant poate fi ex¬
trem de eficientă.
2 . O paţă formată de revelator se
tratează cîteva minute într-o soluţie
de 3% tinctură de iod. Pata nu dis¬
pare complet decît după încă un
tratament într-o soluţie de 10% tio-
sulfat de sodiu (atenţie, nu în fixator
acid). Se spală obiectul abundent.
Procedeul se repetă la nevoie. Efec¬
tul este cu atît mai rapid şi mai sigur
cu cît pata este mai proaspătă.
înainte de aplicarea procedurii se
face o probă pe un colţ de material
pentru a verifica rezistenţa coloran¬
ţilor sau dacă nu apare un efect de
colorare remanent. *
3. O altă reţetă pentru petele
provocate de revelator constă în
tamponarea lor cu o soluţie de
2—3% permanganat de potasiu.
Permanganatul oxidează substan¬
ţele revelatoare, iar substanţele
care se formează se îndepărtează
într-o soluţie concentrată de meta-
bisulfit de potasiu. In final se spală
obiectul cu apă şi săpun şi se
clăteşte abundent.
4. Soluţiile fixatoare proaspete nu
pătează. Cele uzate însă dau pete
(cu atît mai închise cu cît soluţia este
mai uzată), greu de îndepărtat.
Se recomandă să se încerce cură¬
ţarea petei cu o soluţie de slăbire tip
Farmer. Se prepară o soluţie de 10%
tiosulfat de sodiu (atenţie, nu fixa¬
tor acid) şi o soluţie de 10% fericia-
nură de potasiu. Se obţine soluţia
de lucru din amestecul a 3 părţi din
prima soluţie cu o parte din cea de-a
doua.
Se umezeşte obiectul în soluţia
de lucru astfel obţinută 3 pînă la 5
minute (se remarcă o colorare ver¬
zuie), după care se clăteşte abun¬
dent pînă la dispariţia petei.
O probă prealabilă se impune.
• Pentru atenuarea defectelor te¬
nului şi pentru îndulcirea trăsături¬
lor feţei, ca şi pentru obţinerea
efectului de întinerire a persoanelor
în vîrstă din fotografii, în momentul
proiecţiei clişeului pe hîrtia foto¬
grafică, cu aparatul de mărit, se in¬
terpune în drumul razelor de lu¬
mină, imediat sub obiectivul apara¬
tului de mărit, o bucată de ciorap de
mătase, eventual două straturi,
care produc o difuzie a luminii, cu
mare efect artistic. Acelaşi scop
poate fi atins folosind o bucată de
tifon sau o bucată de sticlă transpa¬
rentă unsă cu vaselină.
• Alt efect deosebit se obţine
printr-o mişcare a hîrtiei fotografice
în momentul expunerii (aproxima¬
tiv cîteva zeci de milimetri).
• Tonarea fotografiilor în nuanţă
sepia, procedeu cu efecte surprin¬
zătoare, se face prin diverse me¬
tode.
Metoda prezentată oferă rezul¬
tate foarte bune, indiferent de cît de
veche este fotografia.
Se prepară următoarea soluţie:
Sulfat de cupru cristalizat .... 2 g
Acid citric (sare de lămîie) ... 6 g
Carbonat de sodiu anhidru ... 5 g
Fericianură de potasiu . 1,5 g
Apă. pînă la 350 ml
Atenţie: soluţia este toxică!
într-un vas mai mare, aproximativ
1—2 I, în care s-a turnat un pahar cu
apă, se dizolvă pe rînd substanţele
de mai sus, adăugîndu-se următoa¬
rea numai după ce cea pusă ante¬
rior s-a dizolvat complet. Atenţie la
dizolvarea carbonatului de sodiu!
Acesta produce o puternică reacţie
de. efervescenţă.
în final soluţia trebuie să aibă o
culoare verde smarald.
Copiile alb-negru se pun la înmu¬
iat în apă curată într-o tavă fotogra¬
fică. Apoi se introduc pe rînd în tavă
cu soluţia preparată ca mai sus, la
temperatura camerei (cca + 20°C).
După 1—2 minute de acţionare a
soluţiei, fotografia se colorează în
brun. Tonarea se obţine între 3 şi 5
minute, în funcţie de temperatură,
culoarea variind între tonuri de roz,
roşu, brun deschis, maroniu.
Prin acelaşi procedeu se pot tona
şi diapozitivele alb-negru.
Operaţia se încheie cu spălarea
fotografiilor şi, respectiv, a filmului,
îndelung, cu jet de apă, pentru în¬
depărtarea resturilor de soluţie,
după care se pun la uscat.
• Presupunînd că aveţi un ciclu
de diapozitive cu aceeaşi temă şi că
doriţi să subliniaţi aceasta printr-un
titlu prin proiecţie, nu este neapărat
nevoie să faceţi desen şi fotografie,
ci puteţi inscripţiona ceea ce doriţi
pe o bucată de film transparent, cu
gelatină depusă (bucăţi rămase
frecvent la capetele filmelor develo¬
pate), folosind tuşul negru sau co¬
lorat.
Operaţia se efectuează pe un
geam mat luminat de un bec prin
transparenţă. Gelatina absoarbe
Toarte bine tuşul. Nu se vor folosi
acuarele, guaşe sau tempera.
Acelaşi rezultat se poate obţine
aplicînd litere prin presare (lettra-
set), cu deosebirea că anterior se
degresează suprafaţa de aplicare
prin frecare cu un tampon de vată
îmbibat cu pudră de talc.
• Prin fixarea unei folii de celofan
colorat împreună cu diapozitivul în
aceeaşi ramă, la proiecţie, imagi¬
nea capătă un plus de frumuseţe.
Acelaşi efect se obţine prin îm¬
băierea unor diapozitive în soluţii de
tuşuri colorate, acestea punîndu-se,
în prealabil, într-un vas cu apă cu¬
rată pentru înmuierea gelatinei.
După obţinerea nuanţei dorite
diapozitivul se tamponează du un
tampon de vată şi se lasă la Oscat.
Se vor prefera nuanţele palide
pentru ca diapozitivele sa nu devină
prea opace.
TEHNIUM 6/1986
21
Y3R
Descărcarea condensatorului C pe
becul A produce un puternic sem¬
nal luminos. Receptorul primeşte
semnalul pe fototranzistorul FR şi
prin amplificare comandă ilumina¬
rea becului indicator.
PRACTIC, 2/1980
Acest montaj poate debita 120 W
pe o sarcină de 4 fi, cu un procent
de distorsiuni de 1%.
De remarcat modul de alimentare
cu ±40 V şi tranzistoarele speciale
din etajul final.
RADIOTECHNIKA, 2/1982
TI - TUN, 2T3169 ; T2, T3-TUN, 2T3168 ; TA -2T6551 \ MM-DUG
Temporizatorul utilizează un cir¬
cuit integrat SFC606B şi este desti¬
nat comenzii motorului ştergătoru-
lui de parbriz.
La pinul 1 se aplică +12 V, iar cir¬
cuitul RC între pinii 5 şi 6. Releul de
comandă este conectat la pinul 10.
LE HAUT-PARLEUR, 1 563
Montajul serveşte ca microemiţă-
tor pentru reglarea aparaturii de re¬
cepţie în gamele 3,5 şi 145 MHz.
Porţile A şi B din circuitul integrat
formează un oscilator pe 1 kHz.
Porţile C şi D constituie un genera¬
tor cu cuarţ pe 3,5 MHz, iar tranzis¬
torul Ti un generator pe 145 MHz
22
TEHNIUM 6/1986
11
!
în caz că la una sau două celule
apar diferenţe (mai mari de 50%)
faţă de restul elementelor, aceasta
indică faptul că celula respectivă nu
funcţionează corespunzător sau
bacul are fisuri, deci bateria nece¬
sită remediere.
în cazul cînd pierderile sînt uni¬
forme, însă relativ mai mari de 50
cmc/săptămînă iarna, respectiv 100
cmc/săptămînă vara, se va verifica
tensiunea debitată de echipamen¬
tul de încărcare (alternator, dinam,
redresor etc.), care cuplat la baterie
nu trebuie să depăşească pe celule:
U încărcare = 2,4 + a (t—15) ( 6 )
Cu ocazia verificărilor şi com¬
pletărilor de nivel al electrolitului se
şterge de fiecare dată capacul bate¬
riei cu o cîrpă uscată pentru în- .
depărtarea urmelor de apă şi a pra¬
fului. Această operaţiune se face cu
dopurile înşurubate.
Totodată se verifică dacă orifici¬
ile de aerisire ale dopurilor nu sînt
înfundate; în caz contrar, se trece la
desfundarea lor.
Aşa cum s-a descris la pct. 1.1.,
este foarte important ca imediat
după descărcare bateria să fie reîn-
cărcată pentru ca sulfatul de plumb
spongios format să fie descompus
în Pb şi Pb0 2 , înainte ca acesta
(PbS0 4 ) să treacă la forma stabilă.
Reîncărcarea se face de la un re¬
dresor care asigură un curent de
C/10 (A), preferabil automatizat,
adică cu întreruperea încărcării
cînd tensiunea atinge valoarea res¬
pectivă din relaţia ( 6 ).
3. ÎNTREŢINEREA BATERIILOR
DE ACUMULATOARE ACIDE
în afară de operaţiunile descrise
la pct. 2 . 2 , cei care exploatează ba¬
terii de acumulatoare acide pot face
unele remedieri, după cum ur¬
mează:
— în cazul cînd bitumul este fisu¬
rat, bateria se repară cu ajutorul
unei vergele metalice fierbinţi
(150—30QPC) şi cu smoală (bitum).
Reparaţii mari la izolaţia de bitum
se fac numai cu bitum special antia-
cid (STAS 4766-73);
— în cazul în care tensiunea pe
unele celule a scăzut sub 1,9 (V),
dar nu mai puţin de 0,4 (V), este po¬
sibil să fie adunată la fundul bacului
pulberea din pasta căzută, datorită
exploatării necorespunzătoare.
In acest caz se răstoarnă bateria
pentru golirea de electrolit, se spală
celulele cu apă distilată sau neioni¬
zată pînă cînd apa de spălare iese
curată (necolorată de pulbere sau
sedimente), se umplu celulele bate¬
riei cu electrolit proaspăt preparat,
de 1,26 g/cmc la 15°C, şi se pune la
încărcat. După 4—5 ore de în¬
cărcare se verifică tensiunea pe fie¬
care celulă în parte şi se încarcă su¬
plimentar celulele care au tensiune
mai mică, pînă, la egalizarea tensiu¬
nilor, cînd se continuă încărcarea
întregii baterii pînă la valoarea dată
de relaţia ( 6 ) x n (n = numărul celu¬
lelor).
în cazul în care s-a acumulat mult
sulfat de plumb pe plăci şi acesta, la
o încărcare normală, nu se mai des¬
compune (culoarea albicioasă a
plăcilor), se poate încerca dizolva¬
rea acestuia prin:
— spălarea celulelor cu apă dis¬
tilată caldă (50—7CTC), la care se
idaîiiralir
I ii plii
(URMARE DIN PAG. 11) i
adaugă 5—10% acid ortofosforic.
Spălarea se face de 3—4 ori. şi
constă în umplerea celulelor cu so¬
luţia de acid ortofosforic 5—10%
cald (50—70 p C) şi menţinerea
acesteia în bac, pînă la răcirea com-
: pletă. Se clătesc celulele cu apă
distilată curată, caldă (40—6CPC),
se umplu din nou cu electrolit
proaspăt, preparat ca la pct. 1 . 2 . 2 .
Se pune la încărcare bateria, cu un
curent de C/30—C/40 (A), pentru
40—50 de ore, apoi se ţine ia des¬
cărcare pe o sarcină (becuri, rezis¬
tenţe) la un curent de C/40 (A) pen¬
tru 5—10 ore.
Se repetă operaţiunea de în-
cărcare-descărcare la aceşti para¬
metri, de 2—4 ori, după care se
trece la încărcare-formare, ca la
pct. 2 . 1 . 2 .
Operaţiunea se consideră satis¬
făcătoare dacă după oprirea în¬
cărcării, conform indicaţiilor de la
pct. 2.1.2., la 5—10 ore, tensiunea la
borne nu a scăzut sub 2,2 V/celulă în
gol, respectiv sub 2,1 V/celulă la o
descărcare de C/10 (A). De aseme¬
nea, delulele trebuie să aibă aceeaşi
tensiune atît în gol, cît şi în regim de
„descărcare". în caz contrar, celu¬
lele cu tensiune mai mică se încarcă
suplimentar individual.
Schimbarea de plăci defecte, eli¬
minarea de scurtcircuite interne
etc., în general operaţiuni ce presu¬
pun desfacerea celulelor, nu se re¬
comandă persoanelor neautorizate
şi fără o calificare corespun¬
zătoare, întrucît aceste operaţiuni
necesită deja atît cunoştinţe profe¬
sionale, cît şi de protecţia muncii,
specifice. *
4. SCULE Şl APARATE NECE¬
SARE EXPLOATĂRII Şl ÎNTREŢI¬
NERII BATERIILOR DE ACUMU¬
LATOARE
4.1. Vase-baghete
Vasele utilizate pentru prepara¬
rea soluţiei de acid sulfuric şi pen¬
tru golirea celulelor la nevoie tre¬
buie să fie din sticlă sau PVC. Se re¬
comandă ligheane din PVC, care
înainte şi după utilizare se pot spăla
foarte bine. De asemenea ameste¬
carea soluţiei se va face numai cu
baghete curate, din sticlă sau PVC,
în special acesta din urmă nefiind
fragil. Pîlniile folosite vor fi din
sticlă, eventual din PVC — cînd um¬
plerea cu electrolit se va face cu
atenţie deosebită pentru a evita ie¬
şirea electrolitului pe capac.
4.2. Densimetrul
Densimetrul necesar verificării
electrolitului este format dintr-o pi¬
petă ( 1 ) de format special, o pară de
cauciuc ( 2 ), preferabil antiacid şi
patronul plutitor de măsurare pro-
priu-zisă (3), gradat fie în densitate,
fie în °Be, fie şi-şi (fig. 3).
Pentru ca măsurătoarea să fie co¬
rectă, trebuie ca patronul de
măsură să plutească perfect în
electrolitul tras din celule cu ajuto¬
rul perei de cauciuc. Pipeta se va
ţine pe verticală, astfel ca patronul
să nu atingă pereţii ei. Adîncimea
scufundării în electrolit (legea lui
Arhimede) este măsura densităţii,
deci se va citi valoarea gradată pe
scală în dreptul nivelului electroli¬
tului. Atenţie! Valoarea astfel citită
se va corela întotdeauna cu tempe¬
ratura electrolitului. Spălaţi cu
multă apă densimetrul înainte şi
după utilizare!
La pipeta şi para densimetrului se
racordează şi scula de „nivel con¬
stant", cu ajutorul căreia se extrage
electrolitul în exces din celule,
rămînînd nivelul dictat de orificiul
lateral al tubuleţului de PVC sau
cauciuc antiacid (fig. 2 ).
4.3. Aparate de măsură şi control
al parametrilor electrici
Aparatele necesare întreţinerii şi
exploatării corecte a acumulatoa¬
relor sînt:
a) Voltmetrul, care trebuie să aibă
neapărat posibilitatea de citire cu o
rezoluţie mai bună de 0,05 V, în do¬
meniul 1,7—2,7 V. Desigur, aceasta
presupune utilizarea unor voltme-
tre construite special. Electroniştii
amatori pot obţine un astfel de in¬
strument prin extinderea scalei
unui voltmetru obişnuit cu ajutorul
. unei diode Zener. în asemenea si¬
tuaţii se va trece neapărat la reeta-
lonarea scalei respective astfel mo¬
dificată.
Este importantă „citirea tensiunii
globale pe baterie. în acest caz, do¬
meniul de măsurare al voltmetrului
trebuie să fie corespunzător, res¬
pectiv de aproximativ 2,7 x numărul
celulelor, cu extensia de scală co¬
respunzătoare.
Tensiunea pe celule, aşa după
cum a fost arătat anterior, se
măsoară în gol, în sarcină şi în tim¬
pul încărcării.
Acumulatoriştii profesionişti po¬
sedă o sculă specială care măsoară
tensiunea pe celule supuse unei
sarcini (curent de descărcare)
echivalente unui motor demaror %
auto.
Pentru diagnosticarea bateriilor
se recomandă ca măsurătorile în
„sarcină" ale tensiunii pe celulă să
se facă în timpul descărcării la un
curent de C/10 A.
b) Ampermetrul se foloseşte în¬
deosebi pentru citirea şi reglarea
curentului de încărcare, respectiv
de descărcare, deci domeniul de
măsurare al acestuia va fi ales în
funcţie de capacitatea bateriei (de
obicei C/5 A la cap de scală).
Simpozionul naţional al radioamatorilor, dedicat aniversării a 60 de ani de
radioamatorism, organizat în ţară noastră, şi Campionatul naţional de crea¬
ţie tehnică din cadrul Festivalului Naţional „Cîntarea României", organizate
de Federaţia Română de Radioamatorism, cu sprijinul revistei „Tehnlum",
vor avea foc anul acesta la Craiova în perioada 11—12 octombrie.
Radioamatorii care doresc să prezinte referate sau comunicări ştiinţifice in
cadrul acestor manifestări sînt invitaţi să ia legătura cu redacţia revistei
„Tehnium", telefon: 90/17 60 10, interior 2059.
CAMPIONATUL REPUBLICAN
DE CREAŢIE
ŞTIINŢIFICĂ Şl TEHNICĂ
1.1. ORGANIZARE
Campionatul republican de creaţie
ştiinţifică şi tehnică este organizat
anual de către Federaţia Română de
Radioamatorism — Comisia centrală
tehnică cu sprijinul redacţiei revistei
„TEHNIUM".
La campionat sînt invitaţi să parti¬
cipe membrii radiocluburilor pasio¬
naţi de tehnică şi construcţii elec¬
tronice.
2.1.1. După vîrstă, participanţii şe.
împart în următoarele categorii:
a) seniori, cei ce au împlinit vîrsta
de cel puţin 18 ani în anul campio¬
natului;
b) juniori, cei avînd mai puţin de
18 ani. Vîrsta se stabileşte pe baza
certificatului de naştere sau a buleti¬
nului de identitate.
2.1.2. Participarea poate fi indivi¬
duală sau colectivă. Colectivele de
autori se înscriu în clasamente la lo¬
cul corespunzător printre partici¬
panţii individuali (în cadrul acestui
campionat nu se întocmesc clasa¬
mente pe echipe).
2.1.3. Campionatul se organizează
separat pentru următoarele ramuri:
a) aparatură de trafic radio şi
anexe în domeniul undelor scurte şi
ultrascurte;
b) aparatură şi anexe pentru ra-
diogoniometrie de amator şi telegra¬
fie sală;
c) aparatură de măsură şi automa¬
tizări în domeniul radiocomunicaţii-
lor;
d) tehnică de calcul şi aparatură
destinată economiei naţionale.
2 .2.1.Lucrările prezentate trebuie
să se înscrie în următoarele dome¬
nii:
— antene pentru unde scurte şi
ultrascurte;
— aparatură pentru antrenament
şi concurs în domeniul telegrafiei de
sală şi al radiogoniometriei de ama¬
tor; •
— aparatură pentru comunicaţii
speciale: RTTY, SSTV, comunicaţii
prin satelit etc.;
— surse de alimentare, precum şi
aparate pentru valorificarea unor
surse de energie neconvenţionale;
— aparate de măsură şi control;
— aparatură pentru protecţia
muncii în domeniul radiocomunica-
ţiilor;
(TEXT PRESCURTAT)
— automatizări în domeniul radio-
comunicaţiilor;
— sisteme cu microprocesoare şi
tehnică de calcul, specifică radioco-
municaţiilor;
— aparatură electronică destinată
altor ramuri de sport sau economiei
naţionale care să contribuie lâ redu¬
cerea efortului valutar şi la creşterea
productivităţii muncii.
2.2.2. Obligatoriu, fiecare lucrare
trebuie însoţită de * o fişă de în¬
scriere, care va conţine numele şi
prenumele, indicatjvul de apel,
adresa personală, categoria de par¬
ticipare ( 2 . 1 . 1 .), ramura la care par¬
ticipă (2.1.3.), locul obţinut la etapa
judeţeană, precum şi un MEMORIU
TEHNIC conţinînd schema electrică
şi desenele de execuţie, descrierea
funcţionării, performanţele obţinute,
elementele de noutate şi progres
tehnic. Fişa de înscriere va conţine
şi o declaraţie privind respectarea
regulamentului de concurs.
2.2.4. Lucrările prezentate trebuie
să fie în stare de funcţionare, auto¬
rul asigurînd, în cazul montajelor
alimentate la baterii, sursele cores¬
punzătoare de energie.
2.2.5. Un concurent poate parti¬
cipa la campionat cu cîte o lucrare
la fiecare ramură de activitate
(2.1.3.).
2.2.6. Lucrările trebuie să fie reali¬
zări personale ale autorilor şi nu pot
fi prezentate la mai multe ediţii ale
campionatului.
3.1.6. Participanţii clasaţi pe pri¬
mul loc la fiecare categorie de parti¬
cipanţi şi fiecare ramură de activi¬
tate în parte primesc titlul de cam¬
pion al R.S. România.
Sportivii clasaţi pe primele locuri
primesc premiile stabilite conform
normelor C.N.E.F.S.
Primii 6 clasaţi la fiecare categorie
primesc diplome.
Toţi participanţii primesc clasa¬
mentul final — clasament ce se va
publica şi în revista „TEHNIUM" şi
Buletinul informativ al F,R. Radioa¬
matorism.
3.1.7. Pe baza clasamentelor de la
etapa judeţeană, se pot atribui titlul
de campion judeţean şi premiul res¬
pectiv.
TEHNIUM 6/1986
23
V '
nu sînt eficiente în FIF.
PĂSCÂLUŢĂ IULIAN — Buhuşi
Cu difuzoarele recuperate (4 îl—4
W) puteţi construi o boxă acustică.
La stabilizator (7/1982) se pot
monta pe radiator toate
tranzistoarele fără a izola colectoa¬
rele, dar în acest gaz trebuie izolat
radiatorul de restul montajului, fi¬
indcă pe el apare tensiunea redreso¬
rului.
LUDACER ADRIAN — Bucureşti
Bobina L este fără carcasă, di¬
mensiunile ei fiind notate pe schiţa
alăturată schemei. Se foloseşte
sîrmă CuEm 0,35. Bobina de şoc are
35 de spire CuEm 0,2. Condensato¬
rul C 5 .are 4,7 juF.
IOICA NICOLAE — Constanţa
Conectaţi dioda LED la o baterie
de 4,5 V prin intermediul unui rezis-
. tor de 500 fi (poate fi pînă la 1 kit).
Cînd dioda luminează înseamnă că
este conectată corect.
ROB101 este un amplificator ope¬
raţional şi este construit de ICCE.
Montajul cu două LED-uri de la
bordul unor autoturisme nu ajută la
nimic.
RĂDULESCU ION - laşi
Harta cu prefixele pentru radioa¬
matori o puteţi procura de la Radio-
clubul Braşov, telefon 43518.
POENARU NICUŞOR — Craiova
La televizor trebuie să se modifice
amplificatorul de frecvenţă interme¬
diară sunet: montaţi astfel C200=
C202=14 pF.
C207=16 pF, C209=50 pF, apoi din
miezurile bobinelor încercaţi acor¬
dul pe 5,5 MHz.
BALA ANDREI — Măgurele
Puteţi obţine 100 W cu montajul
descris.
cată în 10/1977, 2/1981 şi în Alma¬
nahul „Tehnium" 1982.
MUSTAŢĂ VALENTIN — Galaţi
Circuitul TBA810 se găseşte în
magazinele de specialitate sau la
atelierele de reparaţii.
LUPU LSVIU — iaşi
Bobina L 3 are 12 spire CuEm 0,35,
bobinate cu diametrul de 6 mm (fără
carcasă).
Transformatorul este de la radio¬
receptoarele cu tranzistoare. Dioda
este miniatură tip obişnuit.
CHIRNASA CALIN - Bîrlad
Nu ştim cum va funcţiona caseto-
fonul care îl construiţi după schema
proprie.
PETRUŢĂ GHEORGHE — Alba lulia
O antenă cu multe elemente este
lungă, grea şi supusă deteriorării,
din cauza vînturilor. Construiţi 4 an¬
tene cu 5 elemente şi amplificator.
SAHAFF MARIAN — Bucureşti
Corectorul RIAA la care vă referiţi
funcţionează cu distorsiuni mici în
toată gama audio (20 kHz).
ROŞU C. — Craiova
Unele perturbaţii electrice sînt mai
dificil de înlăturat. încercaţi unele
filtre.
DELEANU ŞTEFAN - Bucureşti
Construcţia la care lucraţi poate
da rezultate dacă este executată co¬
rect.
RUS CĂLIN — Timişoara
Deocamdată nu deţinem schema
unui wattmetru cu LED-uri.
BOTA DANIEL - jud. Argeş
Frecvenţa de emisie a sateliţilor
TV este de cîţiva gigahertzi sau
chiar peste 10 GHz.
PLATON IUSENIE — Constanţa
Da, trebuie să înlocuiţi capul mag¬
netic.
RADU ADRIAN — Ploieşti
Circuitul 739 este special con¬
struit pentru semnal şi distorsiuni
mici. Antenele TV pentru banda UIF
TOPÎRCEANU FLORENTIN —
Bucureşti
Modificări personale aduse ante¬
nelor atenuează calităţile acestora.
VU-metru! este conectat la comuta¬
tor.
COMAN DOREL - Vişeul de Sus
Tubul electronic EL84 are urmă¬
toarele legături la soclu: 2—G1,
3—KG3, 4—F, 5—F, 7—A, 9—G2.
MUNTEANU DAN — jud. laşi
Verificaţi etajul final linii.
UŢĂ I LIE - Timişoara
Modificaţi un amplificator de 6,5
MHz. Pentru frecvenţa de 5,5 MHz
se măresc valorile bobinelor şi ale
condensatoarelor de acord.
ANICOLAE PETRICĂ - jud. Vran-
cea
Verificaţi starea capului magnetic
înregistrare-redare.
CLAUDIU MARIAN — Zi mm cea
Am expediat pe adresa dv.
schema de conexiuni a circuitului
ce vă interesează.
ACS ŞTEFAN - Sibiu
La televizorul „Snagov" 243 puteţi
cupla jocul prjn borna de antenă.
Ca amplificatorul să debiteze pute¬
rea nominală trebuie să fie alimentat
la tensiunea indicată.
BĂRBULESCU VICTOR - iaşi
Nu ştim ce rezultate veţi obţine
aducînd modificări schemei.
NAN CRISTIAN — Braşov
în convertorul (7/1985) L,, L 2 şi L 3
sînt linii, nu bobine. Schema radio¬
receptorului „Gloria" a fost publi¬
DOBRE CRISTIAN — Roman
Recepţia unor emisiuni TV la
foarte mare distanţă din FIF este de¬
terminată de ionizarea puternică a
unor straturi din atmosferă şi nu de
utilizarea unor antene speciale.
Acest fenomen se întîmplă vara şi
pronunţat în canalele inferioare din
banda I.
ANDREI PAUL — iaşi
Operaţi trecerea de la ECL 86 la
ECL82 în felul următor: 1 — 1 , 2— 8 ,
3—7, 4—4, 5—5, 6—6, 7—2, 8—3,
9—9. Legăturile trebuie executate
Cu atenţie şi foarte bine izolate.
MUNTEANU DUMITRU — laşi.
Vă recomandăm să luaţi legătura
cu Radioclubul Judeţean laşi, str. F.
Engels 30, telefon 40763.
ALBU ANDRONIC — jud. Alba
Verificaţi doza de redare şi în pri¬
mul rînd acul.
TRUSES OVIDIU — Alba lulia
Difuzoarele au impedanţa 4îl şi pu¬
terea 4,5 VA.
NEMEŞ LAURENŢIU — Bucureşti
Culegeţi semnal din televizor
chiar de la bornele potenţiometrului
de volum.
BĂNUŢĂ SORIN — Piteşti
DUMITRACHE RADU — jud. Caraş-Severin
Magnetofonul Grundig TK35 utilizează ca preamplificator un tub special
EF 86 , care nu poate fi înlocuit cu alt tub.
Pentru ştergere şi premagnetizare este folosit oscilatorul cu EL95.
\lntrervf®fan A
\difvzotului /,
\C* £wtf
m mi
.S2SCS
'03
>i mwoK J
u ţ se închide*
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.Q.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GR1VIŢEI
NR. 64-66.
I îparul executat Ia
C ombinatul Poligrafic «Casa Scînteii>
Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. 1L1E MIHÂESCU
Redactor responsabil de număr: «iz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU