ADRESA REDACflEh TEHNiUM-BUCUREŞTI, PIAŢA BCÎrVJTEII MP. 1* COD | 7^784^ ^ 1
:O F , p,T. t'.R 33:sEeTO'RUl 1» TELEFON 17 BO IO, INT.205S.1151 ■ ' / \ , /
REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C,
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
LUCRAREA PRACTICĂ DE
BACALAUREAT .
Filtrarea
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICÂ .
Circuitul QUAD
Cositorirea aluminiului
TAA320
Protecţie
CQ-YO .
Trarisceiver monobandă
DKM 301E
ATELIER .
Fazmetru numeric
Montaj pseudostereo
Servoblitz
Amplificator TV — UIF
TV-DX .
Antene TV de mare
eficacitate
TEHNICĂ MODERNĂ .
Microcalculatorul L/B 881
AUTO-MOTO.
Autoturismele „OLTCIT":
Service
Aprindere electronică
multiscînteie
CITITORII RECOMANDĂ.
Filtru activ cu convertor de
impedanţă negativă
Filtru modificat
Efecte de lumină
Termostat
LOCUINŢA NOASTRĂ .
Igrasia în locuinţe
FOTOTEHNICĂ .
Stativ universal
REVISTA REVISTELOR ..... |
Receptor
Semnalizator
Zar electronic
VFO
PUBLICITATE .
SERVICE .
Minicasetofonul TESLA KM 340
(CITIŢI ÎN PAG. 6)
om
r™
(
FILTRAREA
Prof. MIHAI CORUŢiU,
Liceul „C.A. Rosetti' 1 -Bucureşti
Procedeele cunoscute de redre¬
sare a unei tensiuni alternative si¬
nusoidale determină transformarea
acesteia într-o tensiune variabilă ce
păstrează acelaşi semn.
O a doua funcţie, numită filtraj,
permite transformarea tensiunii va¬
riabile de sens constant într-o ten¬
siune aproape continuă. Această
tensiune, pe care o notăm u R , va fi
suma dintre o tensiune continuă U R
(care reprezintă valoarea medie a
lui u R ) şi a unei tensiuni de ondu-
laţie u r cu valoarea medie nulă:
u p =U R +u r (1)
Filtrajul va fi considerat cu atît
mai bun cu cît termenul u r este mai
mic.
în cele ce urmează vom studia
mijloacele simple care permit obţi¬
nerea unei tensiuni de ondulaţie
mici, cu alte cuvinte a unui bun fil¬
traj.
1. INFLUENŢA UNUI
CONDENSATOR
a) Descărcarea unui condensa¬
tor într-un rezistor
Fie montajul prezentat în figura 1.
Cînd comutatorul K este trecut în
poziţia 1, condensatorul C se în¬
carcă datorită prezenţei sursei E cu
o sarcină electrică Q ce poate fi cal¬
culată astfel:
Q = C- E
Energia cîmpului electric dintre
armăturile condensatorului încărcat
va fi:
W = C • E 2 /2.
La momentul t = 0 trecem comu¬
tatorul în poziţia 2. Condensatorul
C începe să se descarce prin rezis-
torul R. Energia înmagazinată de
condensator va fi restituită sub
formă de efect Joule în rezistorul R.
în orice moment, intensitatea cu¬
rentului electric ce trece prin circuit
este egală cu v/R, fiind o funcţie des¬
crescătoare în timp (figura 2). La
momentul iniţial t = 0 această inten¬
sitate este maximă şi are valoarea
i = E/R.
Tensiunea electrică la bornele
condensatorului C, deci şi a rezis-
torului R, este:
v= (Q-AQ)/C
unde sarcina electrică AQ pier¬
dută de condensator creşte în timp.
Variaţia tensiunii u la bornele re-
zistorului R în funcţie de timp este
arătată în figura 3.
Vom considera un interval de
timp At suficient de mic pentru ca
intensitatea curentului electric să
rămînă aproape constantă şi egală
cu:
I = E/R.
Pentru t = 0 se poate scrie:
E = Q/C.
După trecerea intervalului de
timpAt, relaţia devine:
E-AU= (Q-AQ)/C (2)
unde AQ este sarcina electrică
pierdută de condensator în acest
interval de timp.
Relaţia 2 poate fi transformată în
felul următor:
E - AU = Q/C - AQ/C = E - AQ/C
sau
AU = AQ/C ~ I • At/C = (E/R) • At/C
de unde
AU/E~At/RC (3)
Acest rezultat este adevărat cînd
AU este mic în comparaţie cu E. cu
alte cuvinte, cînd produsul RC este
mare faţă de intervalul de timp At
considerat.
Produsul RC = r se numeşte con¬
stanta de timp a circuitului şi se ex¬
primă în secunde.
Fie montajul de redresare mo-
noalternanţă arătat în figura 4, în
care v = V M sinwt este valoarea in¬
stantanee a unei tensiuni alterna¬
tive sinusoidale de perioadă T.
b) Constanta de timp RC are
acelaşi ordin de mărime cu cel al
perioadei T
Vom lua ca exemplu V M = 200 V,
w = 100 7T, R = 1 000 ft şi C = 10 fxF.
în acest caz. constanta de timp va fi
r = RC = 10* • 10' 5 s = 0,01 s. De ase¬
menea, vom considera că pentru
t < 0 condensatorul C este des¬
cărcat şi pentru t > 0 există v = V M
sinwt.
Cînd dioda conduce, montajul
din figura 4 se simplifică într-unul
echivalent, arătat în figura 5. Pentru
acesta există relaţiile:
u R = v = V M sinwt
i R = (Vm sino;t)/R
i c = (V M costot) • toC =
— V M Ca; • coswt = IC M coswt
i - ic + *R
La momentul t = 0 + e (unde e
este o cantitate oricît de mică, dar
pozitivă), intensitatea i este pozitivă
şi u 0, deoarece dioda conduce.
Intensitatea curentului electric în
rezistorul R este aproape nulă, în
timp ce în condensatorul C este
maximă şi pgală cu:
adica = Vm ’ C ' w
Iqm = 200 V-10' 5 F-1007rHz=0,63 A.
Dioda va înceta să conducă
atunci cînd i devine zero, ceea ce va
avea ioc pentru <ut dat de relaţia:
(V M sinwt)/R + V M • C • ai cos cot = 0,
de unde
tgwt = -RCto.
în cazul discutat:
tgwt = -10 5 • 10' 5 • 100 7T = -ir,
adică
wt« 108°.
Concluzii:
— pentru 0 < wt < tt/2, sursa debi¬
tează în rezistorul R şi în condensa¬
torul C;
— pentru tt/2 < wt < 108°, curen¬
tul ip este negativ, sursa şi C debi¬
tează în R;
— pentru wt > 108°, curentul \ £
este negativ, C se descarcă în R
pînă ce v redevine egală cu u R (ten¬
siunea comună la bornele lui R
Şi C).
Rezultatele obţinute sînt ilustrate
în figura 6. în intervalul 0 < wt <
108°, arcul AB reprezintă i c = l CM
costot, arcul OM reprezintă
Ir = (V M sinwt)/R, iar i = i c + i R . în
intervalul 108° < wt < (■), arcul BC re¬
prezintă descărcarea condensato-
2
TEHNIUM 3/1986
t=L \ 7
1 lA _
ff 77
2
10
i
ZJt
I eoov__ _
! \
! \
\
0
W h
?w
\ OJt
îl
12
curentul i R = -i c (tot un segment de
exponenţială). In intervalul © < cot <
. 2rr + 108°, dioda conduce şi arcul
DE reprezintă din nou i c = l CM coscot,
în timp ce arcul NP reprezintă din
nou i R = (V M sincot)/R. în sfîrşit, în in¬
tervalul 2ir + 108° < cot < 2n + 0
dioda este blocată şi arcele EF şi
PQ reprezintă descărcarea con¬
densatorului C în rezistorul R.
Plecînd de la cot = 0, regimul per¬
manent este stabilit şi funcţiile in¬
tensitate, respectiv tensiune, devin
periodice.
Momentele comutării diodei D
sînt 108° + 2Kt t şi 0 + 2Krr.
c) Constanta de timp RC este
mare în comparaţie cu perioada T.
Reluăm datele folosite mai
înainte, cu excepţia capacităţii con¬
densatorului care, „de data aceasta,
este C = 200 juF. în aceste condiţii:
<5 = R • C = 10 3 fi • 200 • 10 -6 F= 0,2s.
Studiul prezentat anterior asupra
descărcării unui condensator într-o
rezistenţă permite să afirmăm că şi
în acest caz va avea loc o des¬
cărcare lentă. Diagrama din figura 6
este reluată în figura 7, ţinînd
seama de aceste noi condiţii.
Cînd dioda redevine conducă¬
toare, intensitatea curentului i c
este mare în comparaţie cu cea din
cazul precedent. Din această cauză
curentul i c nu a fost reprezentat în
întregime în figura 7. In calculele
care urmează vom preciza valorile
curenţilor care intervin.
CALCULUL ONDULAŢIEI 2 AU
(VIRF LA VÎRF)
în figura 8 este reprezentată va¬
riaţia tensiunii u R în timp de o peri¬
oadă. Calculul lui 2 AU poate fi
simplificat presupunînd că:
— intensitatea curentului de
descărcare I a condensatorului C
este aproape constantă (ipoteză
adevărată pentru RC 5> T);
— timpul de descărcare a con¬
densatorului, reprezentat prin seg¬
mentul AB din figura 8, este aproxi¬
mativ egal cu perioada T.
în aceste condiţii se poate scrie:
l~V M /R.
Tensiunea u R va avea, in punctul
A, valoarea:
u r = V M = Q/C.
Aceeaşi tensiune, in punctul B, va
fi:
u R = V M - 2 AU = (Q - AQ)/C =
=Q/C-AQ/C« V M - I -T/C,
de unde
2 AU = I ■ T/C = V M - T/RC.
Introducînd frecvenţa f = 1/T, se
obţine:
2AU«V M /RCf (4)
adică
2AU/V m = 1/rf (5)
Se observă că tensiunea de on¬
dulaţie va fi cu atît mai mică cu cît
AU’Va fi mai mic, deci cu cît r şi f vor
fi mai mari. în general, R şi f sînt
date în montajele practice şi în
acest caz tensiunea de ondulaţie va
fi cu atît mai mică cu cît capacitatea
C a condensatorului de filtraj va fi
mai mare.
Pentru exemplul considerat:
2AU = 200 V/10 3 fi • 200 • 10 * F •
50 Hz = 20 V
2 U/V M = 20 V/200 V = 0,1 sau 10%.
Un caz întîlnit frecvent este acela
cînd f = 50 Hz (frecvenţa reţelei) şi
se admite o tensiune de ondulaţie
de 10%. Pentru acest caz relaţia 5
devine:
1/R Cf = 0,1,
de unde
C = 1/5R (6)
Trebuie precizat că relaţia 6 per¬
mite calculul rapid al lui C (cînd se
cunoaşte R), dar ea nu este valabilă
decît pentru f = 50 Hz şi 2AU/V M =
10%. In oricare alt caz trebuie utili¬
zată relaţia 5.
în cazul redresării dublă alter¬
nanţă timpul de descărcare a con¬
densatorului C în rezistorul R de¬
vine aproximativ egal cu T/2 (figura
9). Relaţiile 4 şi 5 devin:
2AU ~ V m /2 t f (7)
2AU/V M =1/2rf (8)
Pe de altă parte, relaţia 6 cores-
punzînd redresării monoalternanţă
CU f = 50 Hz şi 2AU/V M = 10% de¬
vine, în aceleaşi condiţii, pentru du¬
bla alternanţă:
C = 1/10 R (9)
Se observă că la o tensiune de
ondulaţie egală, capacitatea con¬
densatorului C este de două ori mai
mică în cazul redresării dublă alter¬
nanţă. Din această cauză, redresa¬
rea dublă alternanţă este utilizată în
mod frecvent în montajele practice.
Reluînd valorile numerice preci¬
zate anterior, se obţine pentru re¬
dresarea dublă alternanţă:
2AU/V m = 5%
Valoarea medie U R a lui u R
Din figura 8 se observă că valoa¬
rea medie U R a tensiunii u R este:
U r _«V m -AU,
ad (J R « 200 V - 10 V = 190 V.
Valoarea medie a intensităţii cu¬
rentului electric ce trece prin rezis¬
torul R va fi:
Ir= U r /R,
de unde
l R = 190 V/10 3 fi = 0,19 A.
CALCULUL INTENSITĂŢII
MAXIME A CURENTULUI CE
TRECE PRIN CONDENSATOR
Analizînd diagrama din figura 7,
se constată că intensitatea curen¬
tului electric ce trece prin conden¬
sator este sinusoidală, cînd dioda
conduce, avînd expresia:
Lc = V M Coj coswt (10)
In timpul primei alternanţe, înain¬
tea regimului permanent, dioda D
conduce între t = 0 şi t = a/co « T/4 (fi¬
gura 10). Curentul i c dat de relaţia 10
este maxim pentru coscot = 1, adică
pentru cot = 0 sau t = 0.
Rezultă:
adica = !cm = Vm Cw ’
i CM = 200 V • 200 • 10~ 6 F • 100 7r Hz
« 12,5 A.
Acest curent nu reprezintă cu¬
rentul maxim în regim permanent;
el reprezintă curentul maxim prin
condensator cînd la bornele circui¬
tului există tensiunea v = V M sinwt
la momentul t = 0.
Curentul maxim prin condensa¬
tor, în regim permanent, este atins
abia în a doua perioadă (figura 7),
care este redată în figura 11. Aici
originea timpului este aleasă astfel
ca v = V M sinwt = 0 cînd t = 0. Dioda
conduce între momentele ti şi t 2 si¬
tuate în apropierea lui T/4. Pentru
acest interval, curentul i c este dat
de relaţia: i c = V M • C • co • coscot.
Acest curent va fi maxim cînd coscot
va fi şi el maxim.
Maximumul lui coscot în intervalul
ti, 1 2 se produce în momentul t b cu
alte cuvinte, pentru unghiul cot = 0.
Calculul acestui unghi va permite
deducerea valorii maxime a lui i c în
regim permanent. Pentru cot = 0 se
poate scrie:
v ~ u R
de unde
V M sinwt« V M - 2AU
adică
sin0 ~ 1 - 2 AU/V m
deci
sin0 » 1 - 1/r • f (11)
în cazul exemplului considerat se
obţine:
sin0 1 - 0,1 = 0,9
de unde
0 « 64°,
iar
ad'ca = Vm ' C ' wCOS 0 (12)
i CM = 200 V • 200 * 10" 6 F • 100 tt Hz •
cos 64° « 5,5 A.
CURENTUL MAXIM PRIN
DIODĂ IN REGIMUL
PERMANENT
Oricare ar fi momentul conside¬
rat, se poate scrie i = i R + i c . Cînd
constanta de timp r este mare faţă
de perioada curentului alternativ, i R
este aproximativ constant. Rezulta
că prin dioda D curentul va fi maxim
cînd şi prin condensator va trece un
curent maxim.
în cazul exemplului considerat se
obţine:
•cm = 5,5 A; i R « 0,2 A, deci
W » 5,7 A.
(CONTINUARE IN NR. VIITOR)
TEHNIUM 3/1986
CIRCUITUL
”QUAD”
MĂRCULE5CU
Reglaj „ 1
curent de 1-B , 25kil
repaus j T
Sub această denumire se mai în-
tîlneşte uneori etajul final în clasă B,
cu distorsiuni reduse, alcătuit din
două triplete în configuraţia cu si¬
metrie cvasicomplementară din fi¬
gura 1. în revista „Tehnium“ au fost
publicate mai multe variante de am¬
plificatoare AF echipate cu un ast¬
fel de etaj final, motiv pentru care
considerăm util să prezentăm con¬
structorilor începători o descriere
mai amplă a acestui circuit.
De obicei, amplificatoarele AF de
putere realizate cu tranzistoare au
etajul final în contratimp (push-
pull), într-una din următoarele con¬
figuraţii:
a) o pereche de tranzistoare
complementare, pnp+npn, ansam¬
blul putînd fi atacat direct, fără etaj
defazor (etaj cu simetrie comple¬
mentară);
b) o pereche de tranzistoare
identice, pnp+pnp sau npn+npn, în
circuit push-pull serie, excitate
printr-un transformator driver cu
dublă înfăşurare secundară;
c) o pereche de tranzistoare
identice, pnp+pnp sau npn+npn, în
circuit push-pull serie (ca mai sus),
dar excitate cu ajutorul unui etaj
driver alcătuit dintr-o pereche de
tranzistoare complementare (cu¬
noscutul etaj cu simetrie cvasicom¬
plementară, realizat cu dublete).
Toate aceste variante sînt întîlnite
în practică, dar fiecare în parte pre¬
zintă anumite inconveniente speci¬
fice. De exemplu, prima soluţie ridică
problema dificilă a procurării unei pe¬
rechi de tranzistoăre complementare
de putere; a doua soluţie este evitată
adeseori din cauza transformatorului
(greu de confecţionat, gabarit mare
şi, în plus, introduce limitări în banda
de frecvenţă); în fine, configuraţia
cvasicomplementara cu dublete, mai
frecvent folosită, păcătuieşte prin si¬
metria imperfectă a celor două căi
(pot apărea distorsiuni supărătoare
dacă nu se iau măsuri specifice de
compensare), ca şi prin dificultatea
reglării (sau instabilitatea) curentului
de repaus.
După cum se observă din figura 1,
circuitul „QUAD“ este o perfecţio¬
nare a etajului cvasicomplementar,
dubletele fiind înlocuite aici prin tri¬
plete de tranzistoare în cuplaj direct
(galvanic). Prima pereche, T,—T : ,
este alcătuită din tranzistoare com¬
plementare npn+pnp, de mică pu¬
tere, cu siliciu (de exemplu,
BC107 - BC177, BC171 — BC251,
BC172 — BC252 etc.). Urmează pere¬
chea T<—T 4 , formată din tranzistoare
complementare pnp+npn de medie
putere (BD136 - BD135, BD140 -
BD139, BD238 — BD237 etc.), care
comandă în final cele două tranzis¬
toare identice, npn, de putere
(2N3055 etc.). Pe lîngă împerecherea
individuală, aproximativă, a grupuri¬
lor Ti — T : , Tj — Ta şi T 5 — T„, se im¬
pune şi o împerechere giobală a celor
două triplete, Ti—T.«—Ts'şi T ; —Ta—
T 6 , pentru una sau două valori de
curent (de exemplu, 1 A şi 2 A), lu¬
cru ce se obţine prin ajustarea ex¬
perimentală a valorilor rezistenţelor
R 4 , Rh, Rs şi R-.
Marele avantaj al acestei configu¬
raţii — pe care literatura de specia¬
litate o recomandă numai în cazul
puterilor mari, de cel puţin 50 W — îl
constituie simetria complementară
aproape totală între cele două ra¬
muri, care se comportă aici ca nişte
repetoare pe emitor complemen¬
tare, aşa„cum se arată simbolic în fi¬
gura 2. în consecinţă, montajul be¬
neficiază de avantajele repetorului,
Ci RÎ
— HI—□
RşfilOJl Cj =0,1-0,22 ,
/S7\ T6 I W DIF -
dintre care menţionăm impedanţa
mare de intrare, impedanţa joasă de
ieşire, controlul eficient al curentu¬
lui care traversează rezistenţele de
emitor (Rrespectiv Rn) exclusiv
prin intermediul potenţialelor apli¬
cate bazelor.
Faţă de etajul cvasicomplemen¬
tar cu dublete, circuitul „QUAD“
mai are avantajul unor factori glo¬
bali de amplificare în curent sporiţi
(practic egal cu produsul factorilor
beta ai tranzistoarelor compo¬
nente, pentru fiecare triplet în
parte), ca şi avantajul stabilităţii
foarte bune a curentului de repaus
în raport cu variaţiile de tempera¬
tură.
După cum se ştie, în cazul ampli¬
ficatoarelor în clasă B, polarizarea
tranzistoarelor finale trebuie fă¬
cută, teoreţic, în aşa fel încît unul să
fie complet blocat atunci cînd celă-
mM
iwie
COSITORIREA
ALUMINIULUI
Descriem alăturat o metodă de
efectuare a lipiturilor cu cositor pe
diverse obiecte din aluminiu. De la
început menţionăm că metoda a
fost încercată experimental cu re¬
zultate bune în cazul unor obiecte
de dimensiuni nu prea mari, astfel
încît inerţia termică a letconului uti¬
lizat să nu fie „învinsă" de capacita¬
tea calorică a ansamblului ce ur¬
mează a fi îmbinat prin lipire. Pro¬
cedeul ne-a fost sugerat în cadrul
unor discuţii purtate cu un pasionat
constructor amator din Piatra
Neamţ, cu ocazia Simpozionului
naţional al radioamatorilor.
Să presupunem că dorim să cosi¬
torim un conductor din cupru pe o
bucată de tablă de aluminiu, care
poate fi de exemplu radiatorul unui
circuit integrat (pentru conectare
eficientă la masă), o margine sau o
„ureche" a şasiului unui aparat elec¬
tronic, un colier de strîngere etc.
în primul rînd vom pregăti capătul
conductorului, cositorindu-l atent pe
o lungime de cîţiva milimetri, după o
prealabilă decapare cu materiale cu¬
rente (pastă „Flux", sacîz etc.).
Urmează curăţarea porţiunii din
tablă pe care se va practica lipirea,
în acest scop se freacă bine zona cu
şmirghel fin, pînă la apariţia luciului
caracteristic aluminiului.
Se aşază apoi suprafaţa zonei în
plan orizontal, se pune pe ea un
grăunte de sacîz şi, cu letconul bine
încălzit, se topeşte sacîzul, obţinîn-
du-se o picătură în care vom men¬
ţine în continuare vîrful letconului.
Cu un obiect ascuţit (lamă de bri¬
ceag, vîrf de şurubelniţă sau chiar
vîrful letconului) se zgîrie insistent
suprafaţa aluminiului aflată sub
picătura de sacîz. Se adaugă apoi o
bucăţică de fludor sau o bilă de co¬
sitor, cam cît se apreciază că va fi
necesar pentru lipitură, se topeşte
pe locul respectiv şi se continuă
zgîrierea suportului pînă cînd se
constată aderenţa uniformă a cosi¬
torului la placă (acesta nu mai
poate fi îndepărtat cu vîrful letconu¬
lui). Aici intervine puterea letconu¬
lui, care trebuie să fie suficient de
mare în raport cu dimensiunile
plăcii, pentru a asigura încălzirea
locală necesară, permiţînd topirea
completă a cositorului, fără ten¬
dinţe de „brînzire".
Urmeaza efectuarea obişnuită a
conexiunii, ţinînd capătul cositorit
al conductorului sub vîrful letconu¬
lui, bine presat, pînă cînd formează
în jurul lui o picătură (umflătură)
uniformă, lucioasă, acoperind în în¬
tregime îmbinarea.
Cu toate că metoda poate oferi
rezultate foarte bune, nu este ex¬
clus să se obţină şi unele lipituri
„reci" sau necorespunzătoare, fapt
ce impune exersarea ei prealabilă
de către constructorul amator şi, în
final, verificarea conexiunilor efec¬
tuate (din punct de vedere electric,
dar şi mecanic). De altfel este bine
cunoscută „încăpăţînarea" alumi¬
niului de a se opune la aderenţa
cositorului, aceasta datorîndu-se
stratului superficial de oxid protec¬
tor care se formează practic instan¬
taneu, simultan cu curăţarea supra¬
feţei. Secretul comun al diverselor
procedee de cositorire pe aluminiu
constă tocmai în împiedicarea con¬
tactului cu aerul (cu oxigenul din
aer) al suprafeţei curăţate.
4
TEHNIUM 3/1986
lalt conduce şi viceversa. Practicii p -"T; **"«
nu se procedează însă aşa din i -
cauza distorsiunilor importante ce .
apar la redarea semnalelor de nivel
pr ezentat^pe* sojrt'drcuituMnfegrat
zare statică, rezultînd un anumit cu- KS-? 1 P TAA320în conSmjare
m ~o J~r£ 3 r^
Ssircvts t- sjss? a ‘f %
călzire etc.). Evident, acest curent f®®Pf^iîi Si
de repaus ar trebui să păstreze valoa-i ',T pe ^f n ^ r
rea constantă în timp, lucru adeseori 1 Tă MnpSn"
nrp,i Hp nhtiniit în nrartiră dona tul dar doresc tOtUŞI Sa. experimen¬
te el depinde pronunţat decern- teze acest montai ° variantă de si '
oerltuaiomtfunlorbazăimîtor mulare a lui TAA32 ° ^losind corn-
^Szi,Sk.r , '"nale“^ ??"* n,e dlscrete de uz curen ' (,i9
din urma, la rîndul său, dependentă ^p ir _ llitlll TAA oo 0 6 o te conceput
de variaţiile în nivelul semnalului 1 iSÎSÎES
AF redat de fluctuaţiile temneratu ■ sa lucreze cu tensiuni de polarizare
I
în circuitul „QUAD“ căderea de I U hini Xiitrttă
în numărul trecut al revistei a fost
J2.2HJI C 2
f 0,1 pF
tensiune produsă de curentul de re- ||
paus la bornele rezistenţelor Ri„, R.,
este „comparată" cu tensiunea fixă i
de referinţă aplicată joncţiunilor
bază-emitor ale tranzistoarelor Ti, T : , tj
prin intermediul diodelor Di, D;. ",j
Atunci cînd amplificatorul funcţio- (
nează la puteri foarte mici, variaţiile ^
de temperatură datorate fluctuaţiilor
instantanee în nivelul AF sînt neglija¬
bile. Pe de altă parte, variaţiile tempe¬
raturii ambiante sînt compensate ||
prin acţiunea lor echivalentă asu¬
pra diodelor D., D;, care determină
polarizarea de referinţă. Astfel, cele 1
două zone haşurate din figura 2 se
comportă ca o pereche de tranzis- §1
toare complementare de putere, cu 1
factorul beta foarte mare şi avînd I
joncţiunile bază-emitor izolate ter- ||
mic. Valoarea optimă a curentului i
de repaus se alege prin manevrarea
semireglabilului R 1 .
Celelalte două diode, D< şi D-i, al¬
cătuiesc un circuit de limitare a cu¬
rentului,, maxim prin tranzistoarele i
finale. într-adevăr, dacă în una din n
ramurile etajului, curentul prin re¬
zistenţa de 0,3 11 (Rin sau Ri ) tinde
să depăşească o anumită limită de
siguranţă (aproximativ 3 A), tensiu¬
nea la bornele acestei rezistenţe va
creşte corespunzător, dioda afe¬
rentă (Di sau Da) va intra în conduc-
ţie şi va controla tranzistorul de co¬
mandă respectiv (Ti sau Ti).
în figura 1 a fost reprezentată la cu¬
loare o posibilă modalitate de exci¬
tare a circuitului „QUAD“ cu un etaj
suplimentar realizat cu tranzistorul Tf
(npn, siliciu, mică putere). Sînt puse
în evidenţă astfel reacţia bootstrap
(C:) şi divizorul Rr-R’i din care se
stabileşte simetria punctului me- j!:|
dian de la ieşire.
PROTECŢIE
In cazul unor aparate costisi¬
toare, care se alimentează ocazio¬
nal de la alte surse de tensiune con¬
tinuă decît cea prevăzută prin con¬
strucţie, merită fără doar şi poate să
ne punem problema protecţiei au¬
tomate împotriva conectării inver¬
sate a tensiunii, Banală la prima ve¬
dere, această greşeală este deose¬
bit de frecventă (şi nu în primul rînd
printre începători!), dar, de cele mai
multe ori, din fericire, fără rezultate
dezastruoase.
O metodă foarte simplă de protec-
Di»D2=2x
=1N4007
W Lq aparatul
protejat
KI(ND) r
ţie constă în introducerea în serie
cu unul din conductoarele de ali¬
mentare a unei diode redresoare de
putere adecvată, în polarizare di¬
rectă („dispozitivul antiprost"). Pro¬
cedeul are totuşi două dezavantaje,
şi anume reducerea tensiunii conti¬
nue de alimentare cu 0,7—-1 V (căde¬
rea în direct pe diodă), nu întotdea¬
una tolerabilă, precum şi riscul
străpungerii diodei în polarizare in¬
versă, ceea ce ar pune în pericol ne¬
mijlocit aparatul protejat.
Figura alăturată sugerează o altă
variantă simplă de protecţie, utili-
zînd un releu electromagnetic, Rel.,
Comandat într-un singur sens de
tensiunea continuă ce urmează să
alimenteze aparatul. Exemplul este
dat pentru o sursă (şi releu) de 12 V,
dar poate fi uşor modificat pentru
orice tensiune uzuală.
După cum se observă, la închide¬
rea întrerupătorului I, aparatul pri¬
meşte alimentarea pozitivă (prin si¬
guranţa fuzibilă Sig., adecvată con¬
sumului) numai atunci cînd contac¬
tele k, ale releului, normal des¬
chise, se închid, deci numai atunci
cînd releu I este anclanşat. Datorită
siune continuă, foarte bine filtrată
şi stabilizată.
R2UlOMiI
Ieşire
(spreAAF)
R 4 niOMil
R 3 QIMH
După cuplajul (nefigurat) de la in¬
trare, despre care vom vorbi mai de¬
parte, urmează un circuit serie R-|—
Ci şi un grup de două diode, Di—D 2 ,
montate în antiparalel, avînd rolul
de a limita excursia semnalului de
intrare aplicat pe grilă. Polarizarea
statică a grilei se asigură din divizo¬
rul rezistiv R 2 —R 3 , prin intermediul
rezistenţei serie R 4 , de 10 MII. Teo¬
retic, divizorul ar trebui calculat
astfel încît să asigure polarizarea
statică grilă-sursă în jur de 11 V, dar
practic, dată fiind împrăştierea
mare a acestui parametru de cata¬
log, se va proceda la optimizarea
experimentală a valorii lui R 2 . Nu
s-au folosit în divizor rezistenţe de
valori foarte mari, deoarece aces¬
tea sînt mai greu de procurat. Pen¬
tru a contracara efectul de şuntare
(în alternativ) produs de R 2 şi R ? ,
„văzute" în paralel cu intrarea, divi-
zorului de polarizare i s-a aplicat
reacţia de tip bootstrap prin intro¬
ducerea condensatorului C 2 (47—
100 nF). Aceasta conduce la obţi¬
nerea unei impedanţe de intrare a
montajului de peste 100 MII.
Integratul este folosit într-o con¬
figuraţie gen repetor pe sursă, deci
cîştigul său în tensiune este practic
unitar; se obţine însă un cîştig
imens în curent, implicit în putere,
astfel încît semnalul de ieşire, cules
prin C 3 , poate fi aplicat unui ampli¬
ficator obişnuit de audiofrecvenţă.
Impedanţa foarte mare de intrare a
montajului permite aplicarea semna¬
lului AF de comandă printr-un cuplaj
capacitiv slab, respectiv folosind con¬
densatoare cu capacităţi de ordinul
picofarazilor sau al zecilor de picofa-
razi. Un astfel de cuplaj nu afectează
practic cu nimic sursa de semnal AF
folosită, „condensatorul" putînd fi
realizat foarte uşor prin înfăşurarea
cîtorva spire sau zeci de spire (CuEm
0,2—1 mm sau chiar folie metalică
izolată, recuperată de la condensa¬
toarele cu hîrtie străpunse) pe unul
din conductoarele liniei ce transmite
semnalul AF. „Condensatorul" de
cuplaj se leagă cu unul din capete la
borna de intrare a montajului, ener¬
gia de comandă fiind preluată prin
radiaţie, în raport cu masa.
Avantajul impedanţei mari de in¬
trare se „plăteşte" cu sensibilitatea
excesivă a montajului faţă de sem¬
nalele perturbatoare din mediul
ambiant (care pot depăşi cu mult în
diodei serie D 1t releul anclanşează
numai atunci cînd polaritatea la
bornele grupului R—Dt— Rel. este
corespunzătoare alimentării apara¬
tului protejat; la conectarea inver¬
sată a sursei, D, este blocată şi re¬
leul rămîne în repaus.
Presupunînd totuşi că dioda Di
s-ar străpunge accidental pe sensul
invers conducţiei, tensiunea greşită
nivel semnalul util). De aceea se im¬
pune ecranarea atentă a preamplifi-
catorului, conectînd ecranul la
masă (la nevoie şi la o priză bună de
pămînt). Totodată se va folosi pen¬
tru racordul de intrare cablu ecra¬
nat.
Circuitul din figura 2 imită mon¬
tajul precedent, folosind în locul in¬
tegratului TAA320 un simulator dis¬
cret, cu componentele Ti, T 2 , R 5 .
Prin asocierea celor două tranzis-
toare cuplate galvanic se obţine un
tranzistor compus de tip pnp, în
configuraţie de repetor pe emitor.
Pentru a asigura cîştigul dorit în cu¬
rent s-a folosit o rezistenţă de emi¬
tor mai mare, ceea ce va impune cu¬
plarea preamplificatorului la un
amplificator AF cu impedanţă de in¬
trare mare (100 kll). Eventual se
poate face adaptarea de impedanţă
dorită prin adăugarea unui etaj su¬
plimentar, repetor pe emitor, inter¬
calat între preamplificator şi AAF.
Montajul este prevăzut cu acelaşi
divizor rezistiv de polarizare (opti¬
mizat experimental), inclusiv cu
reacţia bootstrap, însă nu a mai fost
figurat grupul diodelor de protecţie
Di—D 2 , specific intrărilor pe tran¬
zistor de tip MOS. Diodele în' anti¬
paralel se pot dovedi însă utile şi în
acest caz, pentru limitarea eventua¬
lelor semnale parazite de nivel ex¬
cesiv, dată fiind impedanţa foarte
mare de intrare. Tranzistoarele Ti şi
T 2 pot fi orice tipuri complementare
pnp—npn din seriile BC251—253,
respectiv BC107—109, BC171—173
etc., sortînd de preferinţă exem¬
plare cu factor mare de amplificare
şi zgomot redus.
s-ar regăsi la bornele grupului
R+D 2 ||Rel., dar nu ar duce la an-
clanşarea releului deoarece în pa¬
ralel cu bobina acestuia se află
dioda D 2 , care limitează tensiunea
la cca 0,7—1 V.
Rezistenţa R are rolul de a limita
curentul absorbit de releu şi se ta¬
tonează experimental (de regula,
zeci pînă la sute de ohmi).
o
T& â NQmVH?
1 IxnFlavCif Cl\
■ -
s)KM 301 E
Ing. AIVIORIAIM NICOLAE, YOSOKM
3. PĂRŢI COMPONENTE
După cum se observă, în figura 2
se dă diagrama de conexiuni a trans-
ceiverului. împărţirea s-a efectuat
avînd, în vedere mai multe criterii,
printre care:
— număr minim de fire între
plăci;
— influenţă minimă între etajele
aceleiaşi plăci;
— influenţă minimă asupra adap¬
tării între blocuri;
— în cazul extensiei sau moder¬
nizării să nu fie afectată decît cîte o
placă.
Majoritatea legăturilor dintre plăci
se realizează cu fir neecranat. Ex¬
cepţie fac legăturile de radiofrec-
venţă dintre plăcile A—B şi dintre
antenă şi plăcile A—C. Legăturile în
zigzag simbolizează o conexiune
simetrică cu fir răsucit. Pentru eli¬
minarea unor radiaţii întîmplătoare
se poate folosi dublu fir ecranat.
Placa A se va ecrana faţă de
plăcile* B—C. Este recomandat să se
ecraneze orice conexiune mai
lungă de 10—15 cm.
3.1. PLACA Â
1. GENERALITĂŢI
Conceput pentru a lucra într-o
singură bandă, transceiverul pre¬
zentat a fost codificat cu DKM 301E
pentru a-l putea deosebi de alte va¬
riante în cazul în care sînt solicitate
lămuriri suplimentare.
în scopul uşurării sarcinilor con¬
structorului amator s-au urmărit
proiectarea şi experimentarea unei
scheme care să realizeze un mini¬
mum de funcţii necesare lucrului în
bandă. Adăugarea altora (de exem¬
plu VOX) nu pune probleme deose¬
bite după ce s-a realizat transceive¬
rul.
Numărul de componente îl situ¬
ează în rîndul aparatelor de com¬
plexitate medie.
Un alt scop a fost acela de a uti¬
liza componente electronice de fa¬
bricaţie internă şi uşor procurabile
chiar „din magazinele de speciali¬
tate. în componenţa transceiverului
intră attt circuite integrate, cît şi
tranzistoare şi tuburi electronice.
De asemenea, pentru a uşura depa¬
narea, toate circuitele integrate se
pot monta pe socluri.
în ceea ce priveşte problema co¬
mutării emisie-recepţie, se poate re¬
marca faptul că trecerea de la un
mod de lucru la celălalt se realizează
foarte simplu numai din alimentarea
sau nealimentarea etajelor. O sin¬
gură excepţie o constituie comuta¬
rea antenei. Ca urmare, releul nu are
decît un contact de comutaţie şi
unul de lucru pentru tensiunea ano-
dică a tubului final-emisie.
Un avantaj deosebit îl constituie
faptul că doar o singură bobină este
obligatoriu a se realiza pe miez de
ferită (Ll-placa B). Toate celelalte
se pot realiza în aer, după indicaţiile
din text. Bineînţeles că se va acorda
o atenţie deosebită eliminării influ¬
enţelor parazite ale pieselor din jur.
Semnalul emis este de tip SSB
sau CW.
Sensibilitatea receptorului este
mai bună de 0,4 /iV şi depinde în
mare măsură de ecranări, reglaje,
adaptare cu antena şi de zgomotul
introdus de tranzistorul TI şi mixe¬
rul Ml (placa A). Puterea de emisie
depăşeşte sensibil 5 W. Dacă se do¬
reşte o putere mărită, se poate ex¬
cita fără probleme un final de peste
50 W.
Selectivitatea depinde de filtrul
utilizat. Se poate utiliza un filtru pe
10,7 MHz, realizat din cristale ale fil¬
trelor MF, sau filtrul tip XF9.
Audiţia se poate face într-un difu¬
zor de 3 W/4...8 fi.
2. FUNCŢIONARE
2.1. RECEPŢIE
Semnalul provenit din antenă
trece prin contactul de repaus rl al
releului R (fig. 1) şi ajunge la intra¬
rea amplificatorului selectiv de ra-
diofrecvenţă. După amplificare şi
filtrare, se aplică mixerului Ml. Pe
cealaltă poartă a mixerului Ml se
aplică semnalul VFX-ului. Produsul
rezultat la ieşirea acestuia ajunge la
intrarea filtrului de frecvenţă inter¬
mediară şi bandă. îngustă, FTB. în
continuare, semnalul de frecvenţă
intermediară este amplificat în eta¬
jul A5 şi aplicat apoi la intrarea de¬
tectorului de produs (mixer dublu
echilibrat), M4. La cealaltă intrare a
Exceptînd oscilatoarele, toată
partea de receptor şi emiţător de
semnal mic se află pe această
placă. Schema electrică se poate
urmări în figura 3, iar cablajul şi
aşezarea pieselor în figurile 4—5.
De remarcat că filtrul trece-
bandă SSB s-a cuplat între etajele
de emisie şi recepţie, urmărind „o
atenuare minim posibilă pentru
semnalul de recepţie. Ca urmare,
pe lanţul de emisie s-au introdus re¬
zistenţele R25 şi R44 care separă
cele două căi. Atenuarea introdusă
pe lanţul de emisie este compen¬
sată prin intermediul amplificatorul
lui A3 (T5, T6).
Un alt element esenţial îl repre- 1
zintă circuitul de reglaj automat al
amplificării. Pentru a avea efect ma¬
xim acţionează pe etajul care are
cea mai mare contribuţie la amplifi- 1
carea pe recepţie (frecvenţa inter- 1
mediară). Semnalul de control se
culege de la ieşirea amplificatorului f
de audiofrecveriţă, este redresat cu fj
diodele Dl, D2 şi aplicat circuitului
integrat CI6. |
Pentru cazul în care semnalul re- ,j
cepţionat are o intensitate foarte j
mare, s-a prevăzut un reglaj manual
care acţionează direct asupra tran- 1
zistorului TI cu o eficienţă de circa
30 dB.
3.1.1. AMPLIFICATORUL DE RF
(Al)
Este realizat cu tranzistorul TI şi
amplifică semnalul de radiofrec-
venţă provenit din antenă. Banda de
trecere este stabilită de circuitele
acordate L2C1 şi L3C4. Cuplajul cu
antena se realizează prin interme¬
diul bobinei LI. în cazul unei an¬
tene asimetrice (cablu coaxial),
borna 1 se cuplează la tresa cablu¬
lui (fig. 2). Amplificarea etajului
poate fi reglată manual prin inter¬
mediul potenţiometrului PI (fig. 2).
Toate bobinele se realizează în
aer, din CuEm 0 = 0,6...0,8 mm, cu
diametrul interior de 7 mm. LI con¬
ţine 2 spire, iar L2 şi L3 au cîte 5
spire. Priza 2 se ia la 1,5...2 spire
dinspre capătul 1.
Condensatoarele CI şi C4 sînt de
200 pF, preferabil stiroflex sau
mică.
(CONTINUARE IN NR. VIITOR)
Ant t e P ’
Al
Ml
'-f-'
J *
>
j ■ M
M 2
A3
N
> ^
M
>
PLACA A
M 3 A4 ~ j C LACAT !
h • $ i i- i i 1
zr - 1 L - 2 J t Lt^ J J
A5 M4 A6 H
>1 5
lui M4 soseşte semnalul de la BFO
(03). După detectarea semnalului
SSB, semnalul audio este amplificat
prin intermediul etajului de putere
A6 în vederea audiţiei în difuzor.
Semnalul de joasă frecvenţă pro¬
venit de la microfon, şi amplificat
prin intermediul etăjului A2 se
aplică mixerului M2. După mixare
cu semnalul generat de 03 se
obţine un semnal DSB, care se am¬
plifică în etajul A3. Eliminarea unei
benzi şi atenuarea suplimentară a
purtătorului se fac „prin intermediul
filtrului SSB (FTB). în mixerul M3 se
amestecă semnalele provenite de la
ieşirea fHtrului FTB şi de la VFX. Se¬
lectarea semnalului util şi amplifi¬
carea acestuia se realizează în eta¬
jul A4, după care acesta ajunge la
amplificatorul final, apoi, prin inter¬
mediul contactului de lucru rl, este
transmis în antenă.
nir-L_f L A c A.U
©ANT. 300 V/O,IA
2
26 p 7 - E- 2
3
3 6 21 22 18 25
TEHNIUM 3/1986
I
qf4 m f 12
, CI-1
CiTf C17 CI8 C21
, CI-2 f
||||
IU
C28TC32i
•f/câMtl
J? afF u|
I 0510nF i
te ţ s* %e
rr^'in^ir !• 10nF P
H=a
--8.-
7 6 5 2 1
CM TA A 661 I
9 12 13 14
TI BF180...200
nR18 R23 2OOnlj
p Hhi
|C37^0nF C4210nF
C 17 22 dF InnTroiri 220 " ITRIOR16| I || 3 | R17100n 1
4= ' L5 | C2 °TfflMFL C26 , 1 9 1 nF lj 220 a 220nl| [Jc3410nF I
St t hf 7 hfVVhh
J r fi ' s - 2 ~'i ~i L C 27 f~fc
22Dja CI-2 TA A 661 ( J3K R9 3K î C28 33pF ţ ÎJL8]
IW « ?i 3 * D
Jl rp rT J/P rcg ^kpşI^T I
Riin |j ri 3
68nU Ul5Kn
C61 22pF=
ţc63
T 100nF /Î T =S '
_R«f| C30
T 1K ^i 10 n
4 y-3
it 5
5pr-6
|is ={ = C4Q jjR
t—|f—|C4110nF
] R28 220KO [1 3 Q(in
C47 47juF|-(j—T^i
[ CI-4 ?A74p-45
R 30 47 Kn ,,
C46 InF
Îc4510nF
R21 f| C36100nF
-L ^n l J ° H H
R42
C62 10nF|i50nl
Hh— i
-—h|
—,_*_JI I SRF1 ,
I D1.D2 1N4148
=>058 4,7mF
C56 057
47Dju F IOOjjF
—ff—<af
CI-6 TDA440
2 3 4
C59 200|iF
R 36100a f
01-5
TBA790 7
($3 2X0 R “’ Kn
li l
C65
10nF
ri
10 9
(
JR41 2Kn
_L 1
HR38 68Kn.
C5010jjFs=
ÎsRF2
C54100pp^
,iHM *
F ! IOOjjF r
I_ L __._—
C482,2nF R31 47 Kn
j|R34 3.3Kn
—C52 O.ljjF
ţ" 513,3nF j
I
PLACA A |
TEHNIUM 3/1986
nu ridică nici o problemă deosebită,
schemele acestora fiind deja cla¬
sice. Comanda „start-stop“ este
asigurată de bistabilul de tip D,
CDB474. Funcţionarea schemei
este următoarea: se aplică semna¬
lele f(t) şi f(t +At) la bornele de in-
Aparatul se bazează pe măsura¬
rea numerică a decalajului de timp
.corespunzător defazajului dintre
două semnale de perioadă T. Din fi¬
gura 1 se poate deduce uşor valoa¬
rea defazajului, în funcţie de deca¬
lajul în timp:
Ing. MILIAN GROS
numărătorul Ni ce numără astfel
numărul N de perioade pe care se
face medierea defazajului. Conside-
rînd că în intervalul de timp At nu¬
mărătorul N: a numărat 2n impulsuri
etalon, relaţia ( 1 ) devine:
trare ale fazmetrului. Din comutato¬
rul K; se şterge afişajul dacă acesta
nu era şters.
Startul măsurătorii se dă din co¬
mutatorul Kt; prin intermediul aces¬
tui comutator intrarea S a bistabilu-
lui CDB474 primeşte „0L‘‘, determi-
Fig.1
Semnale de aceeaşi
perioadă decalate fn timp
0 = 360° '
At
( 1 )
‘ 0 = 360 c
At
= 360°
2 n
( 2 )
unde At este decalajul în timp dintre
cele două semnale de măsurat, de
perioadă T.
Schema bloc a fazmetrului nume¬
ric este dată în figura 2. Cu ajutorul
acestei scheme se măsoară mai
multe intervale At, respectiv T, ceea
ce face ca precizia aparatului să nu
fie legată de frecvenţa oscilatorului
cu cuarţ. De asemenea, defazajul
măsurat fiind de fapt o medie a defa¬
zajelor pe N perioade, rejecţia zgo¬
motului este foarte bună.
Semnalele al căror defazaj vrem
să-l măsurăm se aplică formatoare¬
lor de semnal TTL, F, şi F;. Impulsu¬
rile etalon, date de oscilatorul cu
cuarţ O, trec prin porţile P : şi P„-,
aplicîndu-se porţii P„, care execută
o însumare „modulo doi“. Poarta P
va primi impulsurile etalon numai în
intervalele de timp cînd semnalele
de la intrare sînt în antifază. După
cum se poate constata din figura 3,
în care sînt date diagramele de func¬
ţionare ale fazmetrului, există două
intervale At, pe durata unei pe¬
rioade, în care semnalele de la in¬
trare sînt în antifază. Poarta P^ pri¬
meşte impulsuri de la unul din for¬
matoarele de semnal pe o durată t.
Această durată este determinată de
Stabilind numărul de perioade de
mediere, N, un multiplu de 360, re¬
laţia de mai sus devine:
= ~7~ O)
Pentru k = 2 (adică medierea se
face pe 720 de perioade), defazajul
va fi:
T
-
NI
START-
n
SIQP—...
0 =
(4)
unde n reprezintă media numărului
de impulsuri etalon pe un interval
de 720 de perioade ale semnalului
de la intrare, cuprinsă în intervalul
de timp At.
Relaţia (4) arata de fapt conversia
numerică a defazajului. Figura 4
prezintă schema electronică a faz¬
metrului digital. Acesta poate
măsura defazaje între semnale a
căror frecvenţă variază de la 0,1 Hz
la 1 MHz, cu o precizie de 0,1 , li¬
mita superioară fiind determinată
doar de timpii de comutaţie ai cir¬
cuitelor integrate folosite.
Din figură se disting blocurile
funcţionale date în figura 2. Numă¬
rătorul N: este format din trei de¬
cade de tipul CDB490 şi numără
pînă la 720.
Blocul de afişaj şi numărătorul N
D :f=10MHz
Fig.3
Diagramele de funcţionare a. fazmetrului
digital
nînd astfel bascularea acestuia in
,.1L ". Porţile P 4 şi P- se deschid şi
cele două numărătoare N, şi N. în¬
cep să numere. După trecerea celor
720 de perioade ale semnalului de
la intrare, poarta P M comută în „ÎL",
determinînd bascularea bistabilului
în „OL" şi în acelaşi timp ştergerea
datelor memorate de decadele
numărătorului Ni. O dată cu bascu¬
larea bistabilului CDB474, porţile P
şi P 4 sînt blocate. Cu alocaţia co¬
rectă a punctului zecimal, pe afişaj
se va citi direct defazajul.
Atît comanda de start a măsură¬
torii, cît şi cea a ştergerii afişajului
se pot efectua şi automat, folosind
de exemplu un astabil care are pe¬
rioada de lucru suficient de mare
pentru a permite citirea afişajului.
De menţionat faptul că porţile P, (
P:, P- şi Pi trebuie să aibă timpi de
comutaţie mici; este indicată folosi¬
rea porţilor ŞI-NU de tipul
CDB400HE.
BIBLIOGRAFIE:
Edmond Nicolau (şi colectiv), Ma¬
nualul inginerului electronist, Edi¬
tura Tehnică, Bucureşti, 1979.
Gh. Mitrofan, Generatoare de im¬
pulsuri şi de tensiune liniar variabilă,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1981
I.P.R.S.—Băneasa, Circuite inte¬
grate digitale, 1978—1979
Almanah „Tehnium", 1982.
8
TEHNIUM 3/1986
MONTAJ
PSEUDOSTEREO
Ing. AURELI AM MATEESCU
Montajul prezentat în figura 1 asi¬
gură procesarea unui semnal audio
monotonie în scopul obţinerii unui
semnal pseudostereofonic. Monta¬
jul cuprinde două filtre dublu T care
limitează banda de trecere pentru
canalul dreapta (R) în intervalul cu¬
prins între 200 Hz şi 2 000 Hz. Sem¬
nalul de ieşire al canalului stînga
(L) este compus din diferenţa între
semnalul introdus la intrarea mon¬
tajului şi semnalul de pe canalul
dreapta, astfel că, în final, coefi¬
cientul total de trecere al ambelor
canale rămîne neschimbat. Carac¬
teristica de frecvenţă a dispozitivu¬
lui este prezentată în figura 2.
Montajul are impedanţa de in¬
trare de circa 1 kfl şi se va cupla în
lanţul de reproducere acustică
după preamplificatorul corector de
t6n. Preamplificatorul corector de
ton va fi de tipul cu ieşire pe repetor
pe emitor, ce asigură adaptarea de
impedanţă.
Amplificatoarele operaţionale cu¬
prinse în schemă sînt de tipul /?M381,
382, 387, K157YA2; K551YA2; TL84;
LM301.
BIBLIOGRAFIE:
Electronics Australia, 4/1984
Radio (U.R.S.S.), 6/1985
semmz
/S-»r /W S5nF /SnF
HhHhrHKHh-
4
J i
Dispozitivul se foloseşte la co¬
manda sincronă a unui blitz auxi¬
liar, prin intermediul luminii blitzu¬
lui principal.
Schema se caracterizează printr-o
sensibilitate foarte mare şi nu nece¬
sită sursă auxiliară de alimentare,
alimentarea făcîndu-se din blitzul
comandat prin intermediul rezisten¬
ţei Rj. Elementul receptor de lumină
este un fototranzistor de tip ROL31.
Acesta comandă tranzistoarele T-. şi
Ing. ALEXANDRU BROSCOI,
Cluj-IMapoca
>- T 2 ce descarcă brusc energia acu-
i- mulată din condensatorul Ci în
i- poarta tiristorului Ti, care declan¬
şează blitzul auxiliar.
o Dispozitivul declanşează numai
*- la variaţii bruşte ale intensităţii lu-
î, minoase.
ii Conectarea la blitz. se face prin
i- cablul de legătură existent, la care
ă se respectă polaritatea plus a ten-
I. siunji şi masa.
R5 ||]mh R 4 ^^y^ r y 200
C, 02]
c 2|| BC177 1N4001
-M— T
BC107/«/\
v 31 R 6 D 2ok -
Ti ÎŢ1N-4
Amplificatorul prezentat este des¬
tinat folosirii în banda U1F de televi¬
ziune, pentru canalele 21-35. Ca ele¬
ment activ a fost utilizat un tranzistor
de tipul BFY90. S-au folosit conden¬
satoare trimer ceramice de 3—12
pF. „Liniile" sînt executate din con¬
ductor de cupru emailat (sau argin¬
tat) cu lungimile de 35 mm. Indicaţi¬
ile de realizare sînt prezentate în fi¬
gură. Rezistoarele sînt cu peliculă de
carbon de 0,5 W. Condensatoarele
de decuplare sînt toate ceramice, tip
disc şi au valoarea de 220 pF.
Ca suport a fost folosită o bucată
de placă de textolit placată cu cu-
Ing. GEORGE PINT1LIE
pru. Partea metalizată a fost folo¬
sită ca suport (şi masă în acelaşi
timp). Desenul de „aranjare" a pie¬
selor pe această placă suport este
reprezentat la scara de 1:1. Piesele
componente se vor suda astfel îneît
terminalele să fie cît se poate de
scurte (în special la condensatoa¬
rele de decuplare). Şocul de radio-
frecvenţă (SRF) este executat din
conductor CuEm 0 0,4—0,5 mm şi
conţine 15 spire bobinate în aer,
spiră lîngă spiră, cu diametrul spirei
de 3 mm. Acordul preamplificatoru-
lui se face pe maximum de contrast
al imaginii de pe televizor.
220 q pf
pi T
HfK 'v
2 r 2 n 220 rl/*7A
k&U pF Li a
-'! 220 ®p220
A* -L P p
LA TELEVIZOR
televizor,.
T~—~
2zo P f ‘ f iz
P LI
X ZZO,F
TEHNIUM 3/1988
Prin TV-Dx se înţelege recepţia
unor staţii de televiziune la distanţe
mari şi foarte mari, dincolo de limita
optică a recepţiei normale.
Recepţia la mare distanţă a înce¬
put să fie un lucru curent datorită
următoarelor condiţii:
— perfecţionarea continuă a re¬
ceptoarelor TV prin tranzistorizare
şi integrare:
— mărirea puterilor de emisie;
— creşterea înălţimii efective a
antenelor de emisie prin amplasa¬
rea de staţii şi relee pe turnuri spe¬
ciale şi pe înălţimi montane;
— perfecţionarea antenelor de
recepţie.
Astfel devine posibilă recepţia
unor semnale datorate reflexiilor
troposferice, ionosferice, refracţii¬
lor montane, reflexiilor satelit etc.
De la început trebuie să men¬
ţionăm că domeniul undelor TV tre¬
buie împărţit în FIF şi UIF şi din
punctul de vedere al recepţiilor Dx.
Acest lucru este necesar atît dato¬
rită condiţiilor diferite de propagare
a celor două domenii de frecvenţe,
cît şi datorită unor construcţii dife¬
rite ale sistemelor de recepţie. Sub
acest ultim aspect trebuie să amin¬
tim că antenele complexe în FIF au
dimensiuni foarte mari, ceea ce în¬
greunează construcţia şi montarea,
prefrîndu-se compensarea parţială
a scăderii eficienţei antenelor prin
amplificatoare, relativ uşor de reali¬
zat în această bandă. Pentru UIF,
gabaritul antenelor le face mai uşor
de realizat, dar realizarea amplifica¬
toarelor necesită materiale şi cuno¬
ştinţe ce nu pot fi abordate de orice
constructor amator. De aceea se
poate spune că în domeniul UIF cel
mai bun amplificator este o antenă
de mare eficacitate (cîştig).
Ne vom referi mai jos la recepţia
în domeniul UIF datorită marelui in¬
teres pe care îl prezintă, date fiind
numărul foarte mare de staţii ce lu¬
crează în acest domeniu, posibilita¬
tea de acordare practic pe orice ca¬
nal din normele pentru care este
posibilă recepţia şi gabaritele „ac¬
ceptabile" ale antenelor.
1. ÎN CE CONDIŢII ESTE POSI¬
BILĂ RECEPŢIA TV-Dx ÎN UIF
Prima condiţie necesară este evi¬
dentă, şi anume existenţa unui
Ing. MIHAI FLORESCU,
VICTOR CRISTIAN TRIfOIU
semnal în zona unde dorim să avem
recepţie TV. De aici se pune imediat
cea de-a doua condiţie, şi anume
care este semnalul minim care con¬
duce la o recepţie inteligibilă şi sin¬
cronă (nu punem aici problema re¬
cepţiei sunetului, asupra căreia
vom mai reveni).
Considerînd receptoarele mo¬
derne de fabricaţie românească,
avem un factor de zgomot conform
cu STAS 7712 de 7 dB, adică o ten¬
siune de zgomot de 2,8 nW. Pentru o
recepţie corespunzătoare, conform
cu diagrama din figura 1, avem ne¬
voie de minimum 28 aiV la borna de
intrare a receptorului, nivel util al
semnalului. în figură avem notate
următoarele domenii de recepţie:
I — imagine ininteligibilă;
II,— imagine foarte zgomotoasă;
III — imagine zgomotoasă;
IV — imagine acceptabilă;
V — imagine bună;
VI — imagine foarte bună.
Este evident că, pentru orice aba¬
tere de la performanţele normale
ale receptorului, nivelul semnalului
trebuie să fie din ce în ce mai mare,
pentru a obţine aceeaşi imagine.
Zgomotul receptorului se dato¬
rează primelor etaje din selector şi
în general nu poate fi redus, orice
amplificare ulterioară neputînd să
îmbunătăţească raportul semnal/
zgomot în mod util.
Nu vom încerca o recepţie TV-Dx
pe aparate vechi, cu sensibilitatea
limitată de zgomot de 100 /xV şi mai
mică, cum sînt aparatele cu tuburi
în selector de tip vechi. Mai aten¬
ţionăm că practica a dovedit că în
domeniul UIF sensibilitatea este în
general mai redusă ca în FIF pentru
acelaşi aparat.
De aici reies condiţiile necesare
pentru îmbunătăţirea recepţiei, ast¬
fel ca semnalul util să depăşească
nivelul mjnim necesar:
I — utilizarea unor antene de
mare cîştig, care asigură un semnal
iniţial cît mai ridicat;
II — eliminarea pierderilor prin
neadaptarea fiderului la antenă şi la
receptor;
III — introducerea amplificatoa¬
relor (şi/sau a convertoarelor) la ni¬
velul antenei;
IV — sensibilizarea receptoarelor.
Pentru amatori, în UIF, cel mai
uşor procedeu este, după cum am
mai menţionat, punctul I. La fel de
uşor se poate respecta şi punctul II,
cu condiţia unei execuţii foarte în¬
grijite a sistemului de adaptare.
Punctele III şi IV sînt mai greu reali¬
zabile de amatori în domeniul UIF.
Mai menţionăm că pentru o recep¬
ţie color stabilă sînt necesare sem¬
nale mai mari decît pentru alb-negru
şi de aceea recepţia în color este mai
dificilă.
Recepţia sunetului pune în prin¬
cipal problema compatibilităţii de
normă a staţiei recepţionate cu re¬
ceptorul, fiind în general posibilă
numai prin modificări ale căii de si*-
net pentru normele CC1R şi FCC şi
practic imposibilă pentru alte stan¬
darde, chiar în cazul în care se
poate recepţiona imagine.
Pentru alte standarde se poate
întîmpla să fie necesară şi o comu¬
tare a polarităţii detectorului de vi¬
deo, ca urmare a modulaţiei pozi¬
tive.
2. UNELE ELEMENTE DE CAL¬
CUL
Semnalul la intrarea receptorului
este dat de formula:
U, = 0,5 E- h„ee-/*>|
unde am notat:
U, — semnalul la intrarea recep¬
torului în /uV;
E — intensitatea cîmpului în punc¬
tul de recepţie în ^V/m;
h t/ — înălţimea efectivă a ante¬
nei în m;
e — cîştigu! în tensiune al ante¬
nei în valori de raport;
/3 — atenuarea în neperi/km a fi¬
derului de coborîre la frecvenţa de
lucru;
Z, — impedanţa în ohmi a recep¬
torului;
Zi — impedanţa în ohmi a ante¬
nei.
Din această formulă, constructo¬
rul amator poate influenţa următorii
parametri:
E — prin mărirea înălţimii ante¬
nei;
t — prin construirea unei antene
cu cîştig cît mai mare;
— pierderea pe cablu prin redu¬
cerea la minimum a lungimii;
— raportul impedanţelor prin
adaptare.
Introducerea amplificatoarelor de
antenă are sens doar în cazul în care
se păstrează nivelul minim de
16—20 dB faţă de zgomot, astfel ca
la amplificare, care scade sigur
acest raport, recepţia să rămînă inte¬
ligibilă.
Se poate rezuma că prin constru¬
irea unei antene cu cîştig mare situ¬
ată, la înălţimea maxim abordabilă,
se poate mări nivelul semnalului util
cu pînă la 30—35 dB, fără compli¬
caţii foarte mari.
3. CONSTRUCŢIA ANTENELOR
în literatura de specialitate şi în
revista noastră au apărut un mare
număr de construcţii de antenă,
foarte variate,ca formă, gabarit si
performanţe. în aceste construcţii,
în scopul „uşurării" realizării, = _un
mare număr de cote şi parametri
erau lăsaţi la îndemîna constructo¬
rului, adesea fără menţiunea că, va-
-% -frikfefeftfcfofa h fo 4 fa fe ft fr
. L.-
H5H44B Wo *9 [ 8 h l 6 's l 4 1 ^
1= k-A/2
Oh
Aţjjwa
>1
1
II
V ^ Calitatea^
iman jnii
10
TEHNIUM 3/1986
itiiăăâ
riind un număr mai mare dintre ei
simultan, se poate pierde perfor¬
manţa dorită. Toleranţele se strîng
în realitate simultan cu scăderea
lungimii de undă, astfel că în UIF nu
mai putem tolera decît sistemele de
fixare şi nici acestea în limite prea
largi.
în continuare prezentăm con¬
strucţia unei antene de mare cîştig
pentru UIF, cu menţiunea că schim¬
barea dimensiunilor, a formei şi a
materialelor din care se realizează
poate duce la o scădere foarte mare
a performanţei, chiar sub nivelul
unui simplu dipol.
Antenele care au căpătat o mare
răspîndire sînt cele de tipul LONG
YAGI, care au o teorie pusă la
punct, ceea ce permite un calcul şi
o construcţie cu un mare grad de
precizie.
Considerînd dipolul trombon din
figura 2, clasic ca formă, vom defini
raportul de supleţe l/d între lungi¬
mea dipolului şi diametrul său elec¬
tric, dat de formula d = S| 2d’, con¬
form cu notaţia din figură.
Dacă lungimea este egală cu
jumătatea lungimii medii de undă a
semnalului, frecvenţa de acord este
în realitate mai mică, cu un factor k
ce depinde de grosimea conducto¬
rului dipolului, astfel:
mde avem
reprezentînd lungimea medie de
undă a canalului, iar factorul Al este
dat de tabelul 1.
Am insistat asupra acestui calcul
care arată imediat că nu se poate
modifica arbitrar diametrul conduc¬
torului dipolului şi nici forma lui, alte
secţiuni decît cele circulare prezen-
tînd diametre electrice foarte variate
şi în generat greu de calculat. Dacă
nu sînt respectate aceste date se
obţine o modificare a acordului an¬
tenei (care poate să iasă din limitele
benzii dorite), precum şi a impedan-
ţei de cuplare. Din calcul reiese că
pentru asigurarea benzii minime de
trecere necesare pentru UIF se
poate utiliza un conductor ,cu dia¬
metrul minim de 4—5 mm. în prac¬
tică se alege un diametru mai mare
(între 6 şi 12 mm), pentru asigura¬
rea unor condiţii de rigiditate meca¬
nică. Deoarece sîrma de aluminiu
de 6 mm este mai uşor accesibilă, o
vom folosi ca parametru de bază,
obţinînd astfel valorile:
S = 50 mm
S = 8 — 10 mm
Atenţionăm din nou că aceste
valori sînt conforme numai pentru
secţiune circulară! •
Utilizarea dipolului simplu are
sens numai pentru o primă măsu¬
rare a Gîmpului şi a direcţiei de re¬
cepţie, dar nu este utilă pentru o re¬
cepţie Dx. în aceste condiţii se utili¬
zează antene cu elemente pasive,
care măresc sensibil cîştigul şi în¬
gustează directivitatea, cu o creş¬
tere importantă a raportului faţă/
spate, care permite separarea
spaţială a unor staţii lucrînd pe ace¬
laşi canal.
Cîştigul în funcţie de numărul de
elemente este prezentat în tabelul 2.
litate maximă (secţiunea ţevii de
maximum 20 x 20 mm). Prinderea
elementelor se asigură cu două
şuruburi de diametru egal cu cel al
elementelor, simultan de ambele
părţi pentru a evita curbarea planu¬
lui elementelor. Se poate în acest
caz realiza uşor coplanaritatea ele¬
mentelor, avînd şi avantajul unei ri¬
gidităţi mecanice mari.
Varianta, din figura 5 se aplică
pentru suporturi în secţiune T sau
H, unde prinderea se asigură cu
ajutorul unor piese din tablă de
2mm cu patru şuruburi M4 — M5.
Lăţimea aripii superioare a profilu¬
lui este de maximum 25 mm, optim
fiind de 15 mm.
în figura 6 se dă varianta clasică
de fixare pe suport din ţeavă cu
piese de prindere profilate, din
două bucăţi, şi elemente secţionate
la mijloc. Această soluţie se poate
aplica atunci cînd dispunem de
piese de prindere recuperate, de la
antene de construcţie industrială,
ele fiind dificil de executat de ama¬
tori în condiţii bune.
în-figura 7 avem tot pentru suport
rotund varianta cu bridă din tabla
de 3—3,5 mm (notaţiile .sînt: 1 —
element; 2 — bridă; 3 — miez; 4 —
■ şurub) . Baza montajului în. ■ acest ■
caz este asigurată de miezul filetat
... (CCNTÎÎ4UARE ÎM PAS. 21)
Atragem atenţia celor interesaţi
să verifice după diferite formule
aceste date, căci aici au fost luate în
considerare şi anumite modificări
care să menţină pentru o antenă va¬
loarea impedanţei la 300 lî în vede¬
rea unei cuplări comode, modificări
care în genera! nu sînt evidenţiate
în literatura pentru amatori.
In figură nu a fost notată distanţa
;d.~ reprezentînd distanţa între re¬
flectori în pian vertical.
In figurile 4, 5, 6 şi 7 sînt prezen¬
tate diferite versiuni de fixare a ele¬
mentelor antenei pe suport.
!o figura 4 avem cazul suportului
■ din te avă pătrată, care asigură o ca-
cenîral), care, corect reaiizaiă. asi¬
gură recepţia canalelor 22—25. Am
ales această valoare de acord dato¬
rită numărului mare de staţii euro-
pene ce activează în acest interval.
Construcţia' antenei este prezen¬
tată în figura 3, dimensiunile fiind
date în tabelul 3...
(elemente 3
Prin unele 'Structuri speciale se
măr! cîştigul peste aceste va-
:rl, da: implicaţiile asupra Impedan-
:i fac In realitate construcţia mai di-
silă dscît realizarea unui grup de
iteno ssnfazate.
în cele ca urmează vom indica
arametrii pentru o antenă multie-
iment pont.ru canalul 24 (canal
d A,„(x 10 5 )
1
2
3 fi
5
6
7
8
Al (%)
3,8
4,25
4,87 m
5,5
5,8
5,9
6,1
___
\Hr MICROCALCULATORUL
NICOARA PAULIAM
ION RUSOVICI
OHEOKOHB CHITA
LîVIU IONBSCU
Realizarea practică a plăcii
poate fi făcută fie In wrapping fie
pe un cablaj imprimat. Faţă de cele
publicate in numărul din decembrie);
1985, facem precizarea că in schema
de principiu nu au fost trecute
condensatoarele de decuplare de pe
alimentare. Cei ce vor realiza
placa trebuie să ţină seama că
trebuie montat cite un condensator
multistrat (10-100 nF) la fiecare
grup de cite 5 TTL-uri şi la fie¬
care memorie dinamică. Deasemeni,
cite un condensator cu tantal la
fiecare banc de memorii dinamice
(pe fiecare tensiune) şi din loc in
loc răspindiţi pe placă, in funcţie
de configuraţia existentă. Placa
originală realizată de autori con¬
ţine 18 condensatori cu tantal şi
41 de condensatori multistrat. încă
un sfat: evitaţi pe cit posibil
utilizarea de socluri la circuitele
integrate (mărginiţi-vă numai la
EPROM-uri).
Vom descrie in continuare modul
de punere in funcţiune a microcal¬
culatorului L/B881. Se presupune că
placa a fost realizată, sursa de
alimentare a fost testată şi furni¬
zează toate tensiunile corecte,
cuplajul cu televizorul a fost
făcut ca şi toate celelalte conexi¬
uni ale plăcii cu exteriorul. îna¬
inte de a cupla tensiunile, este
necesară implantarea generatorului
de caractere; conţinutul acestuia
este dat in tabela de pe această
pagină. Se observă că este vorba de
un EPROM de tipul 2716 organizat
intr-o matrice 9x6
Se trece la testarea propriu-
zisă. Se începe prin a cupla ten¬
siunile de alimentare, măsurind
consumurile pe cele trei tensiuni.
Acestea sini:
- intre 1,5 şi 1,8 A pe 5 volţi;
- intre 250 şi 800 mA pe 12 volţi
(diferenţa mare se datoreşte numă¬
rului de memorii implantate care
poate varia intre 8 şi 24).
- aprox. 5 mA pe -5 volţi (in
cazul in care EPROH-urile folosite
in sistem sint de tipul 2708, con¬
sumul pe această- ramură va creşte
pină la aprox 150 mA)'. Dacă există
diferenţe mari faţă de cele de mai
sus, se vor urmări traseele (scurt¬
circuite sau întreruperi), conden¬
satorii cu tantal sau eventuala
piesă defectă.
Urmează apoi testarea controloru¬
lui video. Se verifică oscilatorul
cu cristal, lanţul de numărătoare
pe orizontală şi verticală. Cu
ajutorul unui osciloscop se verifi¬
că prezenţa semnalelor de sincroni¬
zare pe verticală (pinul 12 de la
U25) şi orizontală (pinul 13 de la
U25). In acest moment, ar trebui
deja ca pe ecranul televizorului să
apară nişte semne (alfanumerice sau
grafice); in caz contrar, se veri¬
fică toată partea de timing a mi-
crosistemului, ca şi'serializatorul
cu cele două 7495 (U32 şi U33),
blanking-ul ecranului (U9), genera¬
toarele semnalelor RAS şi CAS ale
memoriilor dinamice şi latch-ul
video <U43). Dacă totul este insă
normal, se poate trece la partea a
doua a testărilor şi anume punerea
in funcţiune a procesorului (U13).
Pentru uşurarea acestei sarcini,
se va programa un EPROH cu un pro¬
gram de test special conceput ca
prin rularea lui să se poată iden¬
tifica şi elimina rapid eventualele
probleme. Programul de test prezen¬
tat in continuare in format sursă,
are şi rolul de a demonstra citito¬
rilor modul de abordare şi rezolva¬
re a unei probleme de software in
limbaj de asamblare. Pentru citito¬
rii neavizaţi; dacă programul pare
greu sau de loc de înţeles, nu
trebuie să vă alarmaţi, cu timpul
lucrurile se vor lămuri. Pentru
moment, trebuie să introduceţi co¬
dul obiect generat prin asamblarea
programului sursă intr-un EPROM de
16 Kocteţi (2716). Citeva lămuriri:
pe prima coloană a listingului sint
date adresele absolute din memoria
EPROM, iar in a doua şi a treia
conţinutul lor (respectiv codurile
instrucţiunilor şi operanzii).
Atenţie insă, macroasamblorul M80
MicroSoft cu ajutorul.căruia a fd%t
asamblat programul sursă prezintă
part icularitatea că listează ope¬
ranzii de doi octeţi intr-un format
diferit de standardul Intel, adică
mai intii cel mai semnificativ
octet şi apoi cel mai puţin
semnificativ, cum de altfel pare
mai normal (toate procesoarele
Intel extrag mai intii cel mai
puţin semnificativ octet din memo¬
rie şi apoi pe cel mai semnifica¬
tiv); practic, va trebui ca la toţi
operanzii pe doi octeţi să faceţi o
inversare la introducerea in memo¬
ria EPROM.
Exemplu (vezi listingul):
la adresa 0 se introduce 21
la adresa 1 se introduce 00
la adresa 2 se introduce F8
la adresa 3 se introduce Oi
la adresa 4 se introduce 80
la adresa 5 se introduce 06
la adresa 6 se introduce 36
la adresa 7 se introduce 00
şi aşa mai departe.
In cazul in care constructorul
are probleme cu programarea EPROM-
urilor, poate lua legătura cu auto-'
rii (in scris) prin intermediul re¬
dacţiei. !
Se introduce EPROM-ul in soclul
marcat pe schemă ROMI (U35) şi se’
reporneşte microcalculatorul.
Pentru a vedea ce ar trebui să se
intimple, vom consulta listingul
programului sursă. La început, pro-:
gramul presupune că totul in sistem]
este defect (mai puţin procesorul
şi memoria EPROM), drept care după I
o prealabilă ştergere a ecranului
trece la testarea zonei de memorie
folosită pentru stivă, operaţiei
care durează aprox. 3 secunde (de 1
notat folosirea unui macro pentru
afişarea locaţiei defecte, ca urma- /
re a inexistenţei stivei). Dacă
testul reuşeşte, se afişează acest i
lucru şi se trece la testarea memo¬
riei din ecran (care se vede ca o
agitaţie de caractere "ciudate" pe
ecran). In cazul in care există o
eroare la testarea stivei, progra¬
mul va afişa mesajul *??? Memory
error at XXXX: YY/ZZ", unde XX.XX
reprezintă adresa octetului eronat, i
YY valoarea citită şi ZZ valoarea
ce ar fi trebuit citită. Se vor;
verifica adresele de la multi¬
plexoare şi memorii, precum şi
semnalele de date care vin/pleacă
la/dela memoriile dinamice; o altă
sursă de erori poate proveni şi din :
selectorul de memorii (U3).
In numărul următor vom continua
cu partea a doua a listingului
programului de test şi vom comenta
totodată fazele de punere la punct
a microcalculatorului, in paralel
cu descrierea funcţionării progra¬
mului .
2716 JQB; display data buffer <CR>
0000 00
0010 38
0020 07
0030 3F
0040 00
0050 38
0060 07
0070 3F
0080 00
0090 38
OOAO 07
00B0 3F
0000 00
0000 38
00E0 07
OOFO 3F
0100 00
0110 38
0120 07
0130 3F
0140 00
0150 38
0160 07
0170 3F
0180 00
0190 38
01A0 07
0180 3F
0ÎC0 00
OIDO 38
01E0 07
01F0 3F
0200 00
0210 00
0220 00
0230 00
0240 00
0250 00
0260 00
0270 00
00 00 00
38 38 00
07 07 00
3F 3F 00
00 00 38
38 38 38
07 07 38
3F 3F 38
00 00 07
38 38 07
07 07 07
3F 3F 07
00 00 3F
38 38 3F
07 07 3F
3F 3F 3F
00 00 00
38 38 00
07 07 00
3F 3F 00
00 00 38
38 38 38
07 07 38
3F 3F 38
00 00 07
38 38 07
07 07 07
3F 3F 07
00 00 3F
38 38 3F
07 07 3F
3f 3F 3F
00 00 00
04 04 04
0A 0A 0A
0A 0A 1F
04 OF 14
18 19 02
08 14 14
02 04 08
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
07 07 00
07 07 00
07 07 00
07 07 00
3F 3F 00
3F 3F 00
3F 3F 00
3F 3F 00
00 00 38
00 00 38
00 00 38
00 00 38
38 38 38
38 38 38
38 38 38
38 38 38
07 07 38
07 07 38
07 07 38
07 07 38
3F 3F 38
3F 3F 38
3F 3F 38
3F 3F 38
00 00 00
04 04 00
00 00 00
0A 1F 0A
0E 05 IE
04 08 13
08 15 12
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
33 38 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
38 38 00
00 00 00
04 00 00
00 00 00
0A 00 00
04 00 00
03 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 Q0 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 OO 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
0280 00 04 08
0290 00 04 02
02AO 00 00 04
0280 00 00 04
02C0 OO 00 00
02D0 00 00 00
02E0 00 00 00
02FO 00 00 01
0300 00 0E 11
0310 00 04 0C
0320 00 0E îl
0330 00 0E 11
0340 00 02 06
0350 00 1F 10
0360 00 02 04
0370 00 1F 01
0380 00 0E 11
0390 00 0E 11
03A0 00 00 00
0380 00 00 00
03C0 00 02 04
03DO OO 00 00
03E0 00 08 04
03F0 00 0E 11
0400 00 0E 11
0410 00 04 0A
0420 00 IE 09
0430 00 0E 11
0440 00 IE 09
0450 00 1F 10
0460 00 !F 10
0470 00 OF 10
0480 00 11 11
0490 00 0E 04
04A0 00 01 01
04B0 00 îl 12
04C0 00 10 10
04DO 00 11 ÎB
04E0 00 11 11
04FO 00 0E 11
0500 00 IE 11
0510 00 0E li
0520 00 1£ 11
0530 00 0E li
10 10 10
01 01 01
15 0E 15
04 1F 04
OO 00 00
00 1F 00
00 00 00
02 04 03
13 15 19
04 04 04
01 02 04
01 06 01
0A 12 ÎF
IE 01 01
08 0£ 11
01 02 04
11 0£ 11
11 0E 02
04 00 00
04 00 00
08 10 08
1F 00 1F
02 01 02
02 04 04
15 17 16
11 îi 1F
09 0£ 09
10 10 10
09 09 09
10 IE 10
10 IE 10
10 10 13
11 1F 11
04 04 04
01 01 01
14 18 14
10 10 10
15 15 îl
19 15 13
11 11 11
11 IE 10
11 11 15
ii IE 14
10 0E 01
08 04 00
02 04 00
04 00 00
04 00 00
04 04 08
00 00 00
00 04 OO
10 00 00
Ii 0E 00
04 0E 00
08 ÎF 00
lî 0E 00
02 02 00
11 0E 00
11 0E 00
08 10 00
li 0£ 00
04 08 00
00 04 00
04 04 08
04 02 00
00 00 00
04 08 00
00 04 00
10 OF OO
1! 11 00
09 IE 00
11 0E 00
09 IE 00
10 1F 00
10 10 00
îl OF 00
11 lî 00
04 0£ 00
11 0E 00
12 li 00
10 ÎF 00
îl 11 00
11 11 00
11 OE 00
10 10 00
12 0D 00
12 11 00
11 0E 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 OO 00
00 00 00
00 00 00
00 00 OO
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 OO
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 00
00 00 00 (X)
00 00 00 00
0550 00
0560 00
0570 00
0580 m
0590 00
Q5A0 00
0580 00
05C0 OO
05BO 00
05E0 00
05F0 00
0600 00
0610 00
0620 00
0630 00
0640 00
0650 00
0660 00
0670 00
0680 00
0690 00
06A0 00
06BO 00
06C0 00
06D0 00
06E0 00
6F0 00
0700 00
0710 00
0720 00
0730 00
0740 00
0750 00
0760 00
0770 00
0780 00
0790 00
07A0 00
07B0 00
07C0 00
07DO 00
07E0 00
C7F0 15
ÎF 04 04
li 11 11
îl II 11
11 li îl
11 lî 0A
lî 11 0A
ÎF 01 02
ÎF 18 18
00 10 08
1F 03 03
00 00 04
00 00 00
08 04 02
00 00 0E
10 10 ÎE
00 00 0E
01 01 OF
00 00 0E
02 04 04
00 00 OF
10 10 IE
04 00 0C
02 00 06
10 10 12
0C 04 04
00 00 IA
00 00 IE
00 00 0£
00 00 ÎE
00 00 OF
00 00 16
00 00 0E
04 04 0E
00 00 îi
00 00 îl
00 00 li
00 00 SI
00 00 11
00 00 1F
02 04 04
04 04 04
08 04 04
00 00 01
2A 15 2A
04 04 04
11 11 11
0A 0A 04
15 15 1B
04 0A 11
04 04 04
04 08 10
18 18 18
04 02 01
03 03 03
0A îl 00
00 00 00
00 00 00
01 OF îi
11 11 il
10 10 10
11 11 11
11 1F 10
0E 04 04
11 11 OF
11 11 îl
04 04 04
02 02 02
14 18 14
04 04 04
15 15 15
11 îl li
11 li 1!
ÎS 11 ÎE
li îl OF
18 10 10
10 0E 01
04 04 04
11 îl il
11 11 0A
11-15 15
0A 04 0A
li 11 OF
02 04 08
08 04 .."4
00 04 04
02 04 04
0E 10 00
15 2A 15
04 00 00
0E 00 00
04 00 00
11 00 00
11 00 00
04 00 00
ÎF 00 00
1F 00 00
00 00 00
1F 00 00
00 00 00
1F 00 00
00 00 00
OF 00 00
IE 00 00
0E 00 00
OF 00 00
0E 00 00
04 00 00
01 06 00
11 00 00
0E 00 00
12 0C 00
12 00 00
0E 00 00
15 00 00
lî 00 00
0E 00 00
10 10 00
01 01 00
10 00 00
IE 00 00
02 00 00
0E 00 00
04 00 00
0A 00 00
11 00 00
01 06 00
1F 00 00
02 00 00
04 00 00
08 00 00
00 00 00
2A !5 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 OO
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 OO 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
CO 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 (X)
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 00 00
00 OO 00
00 00 00
12
TEHN1UM 3/1988
PAGE 1-1
881/Test V2.1 (C) 1986 Lixco Software MACR0-80 3.36 17-Mar-8
881/Test V2.1 (C) 1986 Lixco Software MACRQ-8
Hardware Test
0003 01 0680 lxi
0006 - loopl:
0006 36 00 mvi
b,rowlng*nrows ; Contor lungime ecran în B
m,0 ; Umple memoria ecran cu 0
created sep. 1985
last revision 18 feb. 1986
Programul 881/Test se găseşte intr-un EPR0M de la
adrese 0 şi execut! următoarele teste (in ordine):
- testarea memoriei stivă;
- testarea memoriei de ecran;
- testarea pe rind a celor trei bancuri de memorie;
- testarea perifericelor (in ordine: 8259, 8255, 3253, 8251).
In cazurile de insucces, programul afişează eroarea (locaţia
de memorie defectă sau perifericul necorespunzător); la tes¬
tarea stivei, programul se opreşte in caz de insucces, in
rest insă, trece la testul următor. Oprirea se face intr-o
buclă care incrementează adresele pe magistrală de la 0 la
FFFF hex, pentru o eventuală testare a lor cu osciloscopul.
ţnmout este o macroinstrucţiune folosită pentru tipărirea unui
; număr hex de 8 biţi pe ecran, â-a recurs la un macro şi
; nu la o subrutină pentru că stiva nu poate fi utilizată.
; Input: A = octetul de afişat
; HL = adresa unde urmează a fi afişat
; Output: D = octetul de afişat
; Distruge: AF, D, HL
msout macro .......
mov d,a ? Salvare număr de tipărit
rrc ; Conversie in ASCII a celor mai
r'rc î semnificativi 4 biţi
; Hai mare decit 9 ?
; Nu, salt (cifra este intre 0 şi 9)
; Altfel, este intre A şi F hex
; Afişare in memoria ecranului
; Conversie in ASCII a celor mai puţin
11B ; semnificativi 4 biţi
* Test RAM stivă şi variabile *##
xra a ; Byte de test iniţial = 0
15:
lxi h.hotram
lxi b.hotram-endscr ; Test zona RAM intre sfirşit
2: ; ecran şi ultima locaţie
mov m,a ; înscrie byte de test
cmp m ; ... şi apoi verifică
jnz error ; Eroare dacă nu se potriveşte
; Refacere byte test
ţ Schimbă valoare byte test
; Dacă nu am trecut prin toate valorile
; continuă testul
; RAM stivă OK, deci se poate
; iniţializa
; Iniţializare cursor
; Test reuşit, afişează mesaj
h,rowB ; început zonă test in HL
d,endscr ; Sfirşit zonă test in DE
ramtst
error ; Dacă ecranul este okay, ştergere
h,rowA ; început ecran in HL
b,rowlng*nrows ; Contor lungime ecran in BC
; Umple memoria ecran cu 0
; Notă: pointerul pe ecran rămine
; pregătit pentru o nouă afişare
; **» Punctul de intrare în program *»*
; Test reuşit, salt
; Altfel, afişează locaţia
; defectă
; Afişare rezultat favorabil
; Şterge primul rind
881/Test V2.1 (C) 1986 Lixco Software MACR0-80 3.36 17-Mar-80
Hardware Test
881/Test V2.1 (C) 1986 Lixco Software MACR0-30 3.36 17-Mar-80
Hardware Test
; Verificare al doilea banc
007D
77
mov
m,a ;
007E
23
inx
h
007F
05
dcr
b
0080
CA 008C
jz
pict!5
0083
3C
inr
a
0084
FE 3A
cpi
'9'*l
0086
C2 007D
jnz
pictlO
0089
C3 007B
jmp
pictOS
008C
pict15:
008C
06 IA
mvi
b,nrows ;
008E
21 F83F
lxi
h,rowB-l ;
0091
11 0040
lxi
d,rowlng
0094
pict!7:
0094
3E 30
mvi
a/0'
0096
pict20:
0096
77
mov
M
0097
19
dad
d
0098
05
dcr .
b
Pict25
0099
CA 00A5
' jz
O09C
3C
inr
a
009D
FE 3A
cpi
'9'n
009F
C2 0096
jnz
Pict20
00A2
C3 0094
jmp
pictl7
00A5
pict25:
OOA5
21 FDC0
lxi
h,row22 ;
00A8
0E ÎF
mvi
c,(rowlng/2)-l ;
00AA
16 20
mvi
d,' 7
00 AC
SE 9F
mvi
e.graph
00AE
pict30:
00AE
72
®OV
m,d
00AF
23
inx
h
0OB0
73
mov
a,e
0081
23
inx
h
00B2
00
dcr
c
00B3
C2 00AE
jnz
pict30
00B6
21 F800
lxi
h,rowA S
00B9
22 FF35
shld
mcurs j
00î£
21 0375
lxi
h,stkmsg f
00BF
CD 0334
caii
outstr
O0C2
21 03A8
lxi
h,patmsg ;
00C5
00C8
CD 0334
21 F880
caii
lxi
outstr :
h,rowA+(2*rowlng)
ooce
22FF35
shld
mcurs
Ultimul rind va fi numerotat
; Verificare al treilea banc
Se aduce cursorul pe
primul rind
... şi se reface primul mesaj
Avertizează utilizatorul
de durata testului următor
; Poziţionare cursor
S pe rindul următor
; *** Test bancuri memorie *#*
; Verificare primul banc
; pină in ecran
; Test reuşit, salt
j âltfeî^afişează locaţia
; Afişare primul bank ok
0151
0151 3E 80
0153 D3 63
* Test controler întreruperi
lxi h,row7 ; Poziţionare cursor
shld mcurs ...
mvi a,(jmp) ; Iniţializare vector întreruperi
sta irl
lxi h,irouti
mîi d alicii ? Iniţializare PIC 8259
; Valoare iniţială pentru test
caii delay ; ... aşteaptă o întrerupere
îda tesloc ; Verifică dacă s-a executat rutina
inr a ; pe intrupere
jz tintOS ; Da, salt (totul este ok)
lxi h,interr; Nu, afişare eroare
caii outstr
jmp tppi
; *** Test porturi paralele ***
mvi a,pcw ; Configurare toate porturile pe output
out parsta
mvi a.vala ; înscriere porturi
porta ; Citire + verificare
vala ; Port A corect ?
tppi05 ; Nu, salt
portb ; Port B corect ?
TEHMKIM 3/1986
m iiisku "ineir
Or, ing. TRAIAIM CAIMŢĂ
Piesele componente ale cutiei de
viteze au fost prezentate anterior (în
..Tehnium“ nr. 9—10/1983). Cutia de
viteze nu necesită o întreţinere deo¬
sebită. în afară de schimbarea ule¬
iului (tip 80W/85W) din cutie, la fie¬
care 15 000 km, în general trebuie
observate în timp menţinerea etan¬
şeităţii (la fiecare 5 000 km), starea
suportului de fixare la partea din
spate a cutiei (fig. 4), starea meca¬
nismului de comandă, format din
două părţi, în afara carcasei cutiei
(fig. 5: 1 — levier de comandă; 2 —
mîner; 3 — suport comandă; 4 —
carcasă interioară; 5 — capac car¬
casă; 5 — scaun rotulă; 7 — garni¬
tură; 8 — bieletă comandă; 9 —
bucşă cu umăr; 10, 12 — burduf; 11,
13 — suport burduf; 14, 15 — şurub;
16 — piuliţă) şi în interiorul cutiei de
viteze (fig. 6: 1—3 — ax comandă;
4— 5 — furcă; 6 — manetă; 7 — bur¬
duf protecţie; 8 — pană zăvorîre; 9
— buşon; 10 — contactor; 11 — pîr-
ghie; 12 — ax pîrghie; 13 — placă
reducere; 14—16 — resort; 17 —
ghidaj resort; 18 — pastilă; 19 — ro¬
tulă; 20 — tachet; 21—23 — cui). Se
menţionează că demontarea capa¬
cului D (fig. 3) se poate face fără de¬
montarea cutiei de viteze.
La sfîrşitul rodajului autoturismu¬
lui (după 1 000 km), efectuat în ur¬
mătoarele regimuri de viteză ma¬
ximă. I (25 km/oră), a ll-a (45 km/oră),
» a II l-a (65 km/oră) şi a IV-a (90
km/oră) la OLTCIT Special şi I (30
km/oră), a îf-a (50 km/oră); a ill-a (75
km/oră) şi a IV-a (110 km/oră) şi tu¬
raţie maximă de 4 500 rot/min.
Repararea cutiei de viteze. La au¬
toturismele OLTCIT, cu toate că
soluţiile constructive adoptate de
Citroen sînt — în general — cunos¬
cute specialiştilor, este util a se ţine
seama de anumite particularităţi
tehnice ce pot ajuta pe cei care vor
dori să repare (depaneze) o cutie
de viteze uzată — după o exploa¬
tare îndelungată — sau care func¬
ţionează anormal, datorită unui de¬
fect ascuns (de exemplu, de natură
mea urgică), ce poate apărea acci-
de- în timpul exploatării autotu-
rişmului.
v a Puncte particulare ale cutiei de
vite ■ prestrîngerea totală a rui¬
na. oi diferenţialului (0,05 mm);
■jocul axial al butucului sincron vi¬
teza -—f! "(0,05 mm max.); jocul între
dinţi; grupului '.conic (0,13—0,27
mm); jocul axial ai butucului sin¬
cron viteza fii—IV {0,05 mm max.) şi
jocul axial al semirondeielor între
pin,;anele vitezelor II—III (0,05 mm
max.).
b. a xi e e emeritelor de regla),
în figurile 7 şi 8 se prezintă elemen¬
tele de reglaj ale cutiei de viteze şi
diferenţialului, astfel: 1 — 6 semii-
neie ce ia 2,56 la 2,71 mm, din 0.-03
in 0,03 mm; 2 — 17 cale de reglaj, de
la 1,855 la 2,495 mm, din 0,04 în 0,04
mm; 3 — 5 siguranţe calibrate de la
1,42 la 1,58 mm, din 0,04 în 0,04 mm;
4 — 5 siguranţe calibrate de la 1,42
la 1,58 mm, din 0,04 în 0,04 mm; 5 —
grosimea siguranţei de 1,2 mm; 6 —
44 cale de reglaj, de la 1,60.1a 3,75
mm, din 0,05 în 0,05 mm.
c. Cuplurile de strîngere obliga¬
torii, în (daN.m) — v. fig. 7 şi 8: piu¬
liţă arbore secundar (23,5); piuliţă
arbore primar (6,5); şurub de fixare
a capacului spate (2,7); şurub de fi¬
xare a coroanei diferenţialului (8,5).
Alte cupluri recomandate de către
constructor, în (daN.m): ax levier
mers înapoi (2,9); prezoane de fi¬
xare a arborelui de ieşire (0,4);
buşon de golire şi de umplere (4);
piuliţe de asamblare a carterului
ambreiajului (1,5); contactor lampă
de mers înapoi (1,4); şuruburi ca¬
pac spate (2,7); piuliţe şi şuruburi
de asamblare a semicarterelor
(1,5); bucşă piuliţă arbore de ieşire
(6,7).
d. S.D.V.-uri specifice. La repara¬
rea cutiei de viteze sînt necesare
anumite scule, după cum urmează:
trusă cu dispozitive pentru repara¬
rea cutiei de viteze (cod: D.00-201)
formată din: A — dispozitiv de cen¬
trare pentru reglarea distanţei co¬
nice; B — suport pentru compara¬
tor; C — cală etalon cu grosimea de
40 mm; D — ax fals pentru reglarea
diferenţialului; E — dorn pentru
montarea simeringului arborelui de
ieşire; F — suport pentru compara¬
tor; G — dorn; H — piesă de cen¬
trare. Alte S.D.V.-uri: comparator
(L), cleşte pentru siguranţe (M), ex-
tractor universal (N), suport cutie
de viteze, pentru prindere în men¬
ghină (O) şi cleşte pentru pastile de
frînare (P).
e. Demontarea cutiei de viteze.
Lucrarea se referă la lucrările care
se execută după ce grupul motor-
cutie de viteze a fost demontat de
pe autoturism. După golirea uleiu¬
lui din cutie se demontează mai întîi
arborii de ieşire ai diferenţialului
(bucşele piuliţe, arborii de ieşire şi
în continuare: agrafa cu rulmentul
de ambreiaj, şurubul opritor al axu-
luT de furcă, axul şi furca, resortul,
bucşele antizgomot), apoi carterul
ambreiajului, capacul spate şi se-
micarterul dreapta (se apasă obtu¬
ratorul şi se scoate cuiul spintecat,
iar în continuare se demontează
piuliţele şi şuruburile de asamblare,
ridicîndu-se semicarterul dreapta
cu atenţie pentru a nu sări bila de
blocare, ghidul rotulei şi resortul
ghidului). în continuare, în ordine,
se demontează: placa portresorturi,
rotula, pana de zăvorîre, resortul cu
bila de blocare, axul de comandă şi
furca vitezelor III—IV, bila de blo¬
care de sub axul furcii vitezelor
III—IV, ansamblul arbore primar cu
arborele de comandă, asamblul ar¬
bore secundar, diferenţialul şi ine¬
lele exterioare ale rulmenţilor am¬
breiajului (se reperează ^obligatoriu
cu rulmenţii respectivi). în cazul în
care se demontează cutia de viteze
pentru revizie fără înlocuiri impor¬
tante (cartere, grup conic, rulmenţi,
casetă sateliţi), se indică a se re¬
pera poziţia calelor de reglaj, pen¬
tru a evita refacerea reglajului gru¬
pului conic.
f. Dezechiparea _ subansambluri-
lor cutiei de viteze. în ordine succe¬
sivă, se dezechipează semicarte-
rele stînga şi dreapta, demontîndu-se:
semicarterul stînga (axul, pinionul
intermediar şi bucşa distanţieră,
axul şi pîrghia de mers înapoi, con-
tactorul lămpii de mers înapoi),
axul de comandă pentru mersul
înapoi, semicarterul dreapta (axul
de comandă şi furca pentru vitezele
I şi II, buşoanele de golire şi nivei).
în continuare, dacă este necesar
se poate dezechipa ansamblu! ar¬
bore primar-arbore secundar. Mai
întîi se demontează arborele de co¬
mandă şi rulmentul cu ace cores¬
punzător şi apoi rulmentul arbore¬
lui primar cu piuliţa respectivă. La
dezechiparea arborelui secundar
trebuie să se ţină seamă de faptul
că suprafaţa arborelui a fost tratată
special, ceea ce impune o demon¬
tare atentă, fără şocuri şi zgîrieturi,
pentru a evita griparea ulterioară a
pieselor ansamblului, demontîndu-se
în ordine succesivă: piuliţa pinionu-
lui de kilometraj, rulmentul, cala de
reglaj a distanţei conice, pinionul
vitezei a IV-a şi bucşa sincron co¬
respunzătoare. Siguranţa de ia ex¬
tremitatea arborelui trebuie scoasă
cu atenţie, învelind extremitatea ar¬
borelui cu o foaie de tablă de oţel de
aprox. 0,10 mm, folosind cleştele M
pentru a-i desface extremităţile,
pentru a aluneca pe tablă. Apoi, se
demontează: ansamblul butuc-man-
şon sincron vitezele III—IV, bucşa
sincron a vitezei a 11l-a, pinionul vi¬
tezei a IIl-a şi resortul cu pastilele
respective. (Observaţie: deoarece
bucşele sincron ale vitezei II şi IV
sînt identice, se recomandă a fi
lăsate cu pinioanele _ respective,
dacă nu se înlocuiesc.) în continu¬
are, se scot: inelul de menţinere, se-
miinelele, pinionul vitezei a 11l-a,
bucşa sincron a vitezei a il-a,
ansamblul butuc şi manşon vitezele
I—II, bucşa sincron viteza I şi pinio¬
nul corespunzător viteza I, rulmen¬
tul de pe arbore. (Observaţie: deoa¬
rece bucşele sincron ale vitezelor I
şi II sînt diferite, se vor lăsa împere¬
cheate cu pinioanele, dacă nu se în¬
locuiesc.) Pentru identificarea buc¬
şelor sincron se observă în figura 9
unghiurile „a‘‘ diferite la viteza I şi
b“ egale la viteza a ll-a.
T> 1? is
19
f '-2'A--1
TSKNÎUf.- 3/132C
B, REALIZAREA PRACTICĂ
sînt eliminate deoarece:
a) chiar atunci cînd contactele
ruptorului sînt oxidate şi prima în figura 2 este prezentată
scînteie nu se produce, îi urmează schema electrică a sistemului de
la foarte mic interval de timp o serie aprindere multiscînteie. Se observă
de scîntei care vor produce cu sigu- că este vorba de o aprindere elec-
ranţă aprinderea amestecului corn- tronică cu descărcare capacitivă
bustibil (cu condiţia ca acesta să fie căreia i s-a adăugat, în paralei pe
preparat corect de carburator); contactele ruptorului, un dispozitiv
b) dacă amestecul este foarte realizat cu circuitul integrat /3E555.
Ing. VASILE PODASCÂ rece - prima şi a doua scînteie, să zi- Acest dispozitiv nu este altceva de¬
cern, produc ionizarea şi excitarea cît un multivibrator cu o frecvenţă
A. PREZENTAREA SISTEMULUI sus pot fi eliminate cu succes prin moleculelor, iar a treia scînteie, de 200 Hz, care face ca atît timp cît
folosirea unui sistem de aprindere găsind condiţii prielnice, iniţiază contacteie ruptorului sînt deschise
Atît procedeele clasice, electro- electronică multiscînteie. Principiul frontul de flacără; aprinderea electronică să furnizeze
mecanice, cît şi cele mai noi, elec- de funcţionare al unui astfel de sis- c) aprinderea nu mai are carac- o serie de scîntei între electrozii bu-
tronice, realizează aprinderea for- tem este următorul: se ştie că scîn- ter punctiform deoarece, datorită jiei.
ţaţă a amestecului combustibil din teia apare între electrozii bujiei, la turbulenţei amestecului din cilin- Ca urmare a aplicării dispozitivu-
cilindrul motorului prin declanşa- sistemele obişnuite prevăzute cu
rea unei singure scîntei electrice în- ruptor, la deschiderea contactelor scînteie între, electrozii buiiei scîntei produse cu ajutorul
tre electrozii bujiei la finele cursei acestuia nisnn7itiuui e>i<artronir / ^^ dispozitivului
de comprimare. f
Scînteia electrică reprezintă un t
flux intens de electroni care for¬
mează un canal bun conducător de
electricitate. Intensitatea curentu¬
lui în canal atinge valori foarte ridi¬
cate, ducînd la apariţia ionizării şi
excitării moleculelor de amestec
combustibil, precum şi la atingerea
unor temperaturi momentane foarte
ridicate, fenomene care duc la
aprinderea amestecului.
Sistemul monoscînteie prezintă
însă o serie de dezavantaje, şi Tr
anume:
a) atunci cînd contactele rupto¬
rului (platinele) sînt uşor oxidate
sau umezite se poate întîmpla ca
scînteia să nu apară;
b) dacă amestecul combustibil
este foarte rece (iarna, de exem¬
plu), este posibil ca energia des¬
cărcării electrice să se consume în
cea mai mare parte pentru încălzi¬
rea acestuia şi a electrozilor bujiei,
astfel încît pentru ionizarea şi exci¬
tarea moleculelor amestecului can¬
titatea de energie rămasă să fie in¬
suficientă şi aprinderea să nu aibă
loc;
c) dacă tensiunea la bornele ba¬
teriei este scăzută, de asemenea
există şansa ca intensitatea scînteii
să fie mică şi iniţierea flăcării în ci- ru,u ' P® n _ tru un singur ciclu, sa se l U j prezentat pe un motor de autotu-
lindru să nu se producă; producăi in loc de o singura scînteie r j sm s _ a constatat o îmbunătăţire
d) aprinderea de la o singură 0 multitudine de scîntei. Lucrurile dru, pr j n dreptul electrozilor bujiei evidentă a pornirilor la rece, pre-
scînteie are un caracter practic s e înţeleg mai uşor daca se priveşte se perindă o masă de amestec în cum şi o uniformizare a mersului
punctiform, producîndu-se într-un figura 1. care vor fj iniţiate mai multe puncte motorului la toate regimurile dato-
strat foarte subţire. în cazul aprinderii multiscînteie de aprindere datorită scînteilor rită reducerii dispersiei aprinderilor
Dezavantajele enumerate mai dezavantajele enumerate anterior succesive. în cilindri.
Este într-adevăr greu de crezut că
un vehicul poate transporta o per¬
soană cu 24 km/h consumînd numai
0,074 I de benzină pe parcursul a
100 km! Şi totuşi este adevărat
Această valoare-record a fost reali¬
zată de UFO-2, un vehicul special
construit în acest scop de uzinele
FORD. întreaga construcţie a aces¬
tui vehicul stîrneşte mirarea şi admi¬
raţia. Astfel, motorul său monocilin-
dric are o cilindree de numai 15
cm 3 . Alimentat cu benzină de un
sistem de injecţie cu comandă elec¬
tronică şi prevăzut cu un sistem de
aprindere miniatural asistat electro¬
nic, din care au fost excluse toate
elementele mecanice, motorul dez¬
voltă 35 W, adică 0,05 CP.
Caroseria este construită dintr-un
material sintetic special, kevlar, ar¬
mat cu fibre de carbon, are o masă
proprie de numai 22 kg, iar prin
forma ei deosebit de studiată reali¬
zează un coeficient aerodinamic
senzaţional: Cx=0,113! Maşina este
suspendată doar de trei roţi, a căror
construcţie specială a făcut ca masa
fiecăreia din ele să nu întreacă 81 g.
Se înţelege că elementele de mo¬
dificare a cuplului şi vitezei lipsesc
(cutie de viteze, ambreiaj etc.), ca şi
acelea care privesc direcţia, frînele,
suspensia sau alte instalaţii speci¬
fice automobilului uzual.
Cu această construcţie, viteza me¬
die de record a fost de cca 24 km/h,
dar ea a fost realizată nu prin menţi¬
nerea constantă a acestei valori, ci
prin accelerări pînă la 35 km/h şi
apoi mers în rulare liberă cu coborî-
rea vitezei pînă la 21 km/h.
«PRINDERE ELECTRONICA
MULTISCÎNTEIE
TEHNIUM 3/1986
15
filtru
ulii ti tunerlr
g. V, SILE CIOBĂIMiŢA,
Urmărind realizarea unor filtre
trece-bandă simple, care să poată fi
folosite ca filtre de telegrafie în re¬
ceptoarele amatorilor, s-au experi¬
mentat şi unele circuite mai puţin
cunoscute, şi anume convertoarele
de impedanţă negativă cu inversare
de curent. La aceste circuite (fig. 1)
impedanţa de intrare este egală cu
irnpedanţa de ieşire înmulţită cu o
constantă negativă. Aceeaşi de¬
pendenţă există şi între curentul de
intrare şi cel de ieşire. într-adevăr,
considerînd amplificatorul opera¬
ţional ideal, se poate scrie:
5Kfi 15 Kn
t R5 R6
10nF 18Kn.
K= 1,44-1,91
0=1,78-11,1
Hq Ss 20 dB
■
Raportul celor două rezistenţe
este adimensional şi se numeşte
coeficient de conversie.
Schema unui filtru trece-bandă în
care se foloseşte un asemenea con¬
vertor se arată în figura 2.
Dacă se compară funcţia de trans¬
fer a acestui circuit cu funcţia gene¬
rală de transfer a unui filtru trece-
bandă de ordinul 2, se obţin relaţiile
necesare pentru proiectare.
Pentru cazul particular Ci = C: =
Co şi Ri = Rz = Ro, aceste relaţii sînt:
H =*.= _*_
° U, 2 - k
în care: f 0 = frecvenţa de rezonanţă;
Q = factorul de calitate al circuitu¬
lui oscilant echivalent; H« = amplifi¬
carea în tensiune pentru f = f 0 ; k =
zistenţele Ri, R : , precum şi cele
două condensatoare trebuie să fie
de acelaşi tip, pentru a avea aceeaşi
comportare cu temperatura.
Întrucît modificarea lui k nu influ¬
enţează frecvenţa de rezonanţă, ci
şi Ho, se poate realiza uşor un filtru
cu parametri variabili.
Deoarece sarcina se conectează
în paralel cu grupul R 2 C:, filtrul tre¬
buie urmat de un etaj cu impedanţă
mare de intrare, de exemplu un re¬
petor. Deşi nu oferă Q-uri deosebit
de ridicate, circuitul este simplu şi
poate fi realizat de începători. '
Schema concretă se prezintă în fi¬
gura 3. Alimentarea se face cu ten¬
siuni simetrice (± 9V).
Valorile componentelor au fost
calculate cu relaţiile anterioare, re¬
zultatele măsurătorilor coincizînd
cu cele calculate.
Astfel frecvenţa centrală calcu¬
ri ! .
f-t=H
{ ui
\U2 f]z2
1 1
—IEŞIRE
| R7
5,1 - 6,8 Ka.
-9V
'o rîndurile de mai jos se prezintă
realizarea unui filtru destinat obţi¬
nerii unor efecte deosebite în pro¬
cesul fotografierii, indiferent de
materialul fotosensibil folosit.
1. Prezentare generală şi dtome-
niu de folosinţă. Filtrul se prezintă
sub forma unui disc de sticlă colo¬
rată găurit la mijloc şi fixat într-o
montură. Imaginea obţinută în
urma folosirii filtrului va avea o
zonă centrală circulară corect ex¬
pusă, în timp ce marginile vor fi în¬
tunecate pînă la dispariţie (în cazul
tolosirii unui filtru neutral) sau vor
VIOREL QLTEANU
arăta ca un halo diferit colorat (în
cazul folosirii unui filtru colorat),
intensitatea coloraţiei crescînd spre
margini.
2. Materiale necesare. Pentru
confecţionarea filtrului este nece¬
sară achiziţionarea din comerţ a
unui filtru neutral sau colorat, avînd
filetul monturii corespunzător file-
tului pentru filtre al obiectivului fo-
toaparatului. Filtrele neutrale vor
da efecte mai puternice în fotogra¬
fia alb-negru, intensitatea efectului
crescînd o dată cu gradul de întu¬
necare a filtrului, în timp ce filtrele
. raportul rezistenţelor din căile de iată a fost egală cu 890 Hz şi experi-
reacţie (coeficientul de conversie). mental s-a găsit 872 Hz. Banda de
De obicei se impun: f 0 ; B 3dB şi C . trecere se reglează cu ajutorul re-
Rezultă în acest caz: zistenţei R 6 , putînd fi. cuprinsă între
1 80 şi 500 Hz.
Ro = - * . Constanta k trebuie să fie mai
2 7r • fo • Co mică de 2, pentru a nu apărea auto-
oscilaţii.
k = 2 _ B *g— sj
fo •' BIBLIOGRAFIE:
1. — 2 1 1. J- Graeme, Operaţional ampli-
" B 3dB fiers. Design and applications,
2. L. Huelsman, Introduction to
Valorile lui Ro nu sînt critice, pu- the theory and design of active f 11-
tînd fi cuprinse între 10 şi 33 kfî. Re- ters.
colorate vor da efecte atît în foto¬
grafia alb-negru, cît şi în cea color, 1
intensitatea efectului crescînd or\|
dată cu gradul de saturare a culorii j
filtrului. -
3. Execuţie. După scoaterea sti- 1
clei din montura ei (prin desfacerea
inelului de siguranţă prevăzut cu
două şliţuri în care se vor introduce
ciocurile unui şubler deschis la dia¬
metrul corespunzător), aceasta se
va găuri la un atelier de sticlărie cu
un burghiu vidia pentru sticlă. în
desen sînt indicate cotele cores¬
punzătoare unui filtru pentru filet
M49x0,75 folosit pe un obiectiv de
35 mm. Diametru! găurii va fi de
10...12 mm pentru un obiectiv de 35
mm şi de 8...10 mm pentru unul de
50 mm, scăzînd o dată cu creşterea
distanţei focale a obiectivului folo¬
sit. în nici un caz nu se va găuri sti¬
cla prinsă în montură, în timpul
găuririi sticla trebuind să fie aşezată
pe o bucată de pîslă sau stofă
groasă, iar zona găurii unsă cu gaz.
După găurire marginile găurii se vor
rectifica uşor cu o pilă fină, eventua¬
lele mici ştirbituri neavînd nici o in¬
fluenţă ulterioară. Sticla se şterge şi
se remontează în montură.
4. Mod de folosire şi observaţii
generale. Deoarece folosirea filtru¬
lui duce la apariţia de zone luminate
cu intensităţi foarte diferite, este re¬
comandată utilizarea lui pe aparate
reflex monoobiectiv cu măsurare
interioară a luminii. Reglarea dia¬
metrului zonei luminoase din cen¬
trul imaginii se face prin reglarea
diafragmei: o diafragmă puţin des¬
chisă va determina o zonă cu dia¬
metru mic, efectul putînd dispărea
la o diafragmă deschisă peste va¬
loarea 2,8. In cazul folosirii filtrelor
neutrale se recomandă tipul neutral
N4. în cazul folosirii filtrelor colo¬
rate se va evita filtrul galben des¬
chis întrucît efectele sînt mai puţin
evidente. Filtrul astfel obţinut se
poate folosi în combinaţie cu alte
filtre sau simplu.
TEHNIUM 3/1986
Pentru întregirea efectelor de lu¬
mină, pe lîngă orga de lumini, pre¬
zentăm alăturat un montaj simplu,
dar care s-a bucurat de aprecierea
tinerilor iubitori de muzică.
Montajul se compune dintr-un ge¬
nerator de impulsuri dreptunghiu¬
lare, format cu circuitul integrat
/JE555, produs de I.P.R.S.-Băneasa.
Din potenţiometrul P se reglează
frecvenţa semnalului, iar cu C, plaja
de frecvenţă. C 2 va fi de 1 juF, cu tan-
tal, şi se va monta cît mai aproape de
capsula CI.
Pentru a nu fi influenţat de tiris¬
tor, generatorul de impulsuri este
separat printr-un etaj tampon reali¬
zat C 14 tranzistorul EFT353 care
face comanda tiristorului. R 2 se va
regla în funcţie de tensiunea de ali¬
mentare şi tiristor. La un tiristor
T1N4 şi tensiunea de alimentare în
220V/100W
jur de 12 V, R 2 va fi în jur de 2 kl>. Se
pot folosi cu succes şi triace,, fără
nici o modificare în schemă. în fi¬
gura 4 se prezintă terminalele la
capsulele de tiristoare (triace).
Personal am folosit un bec de 120
V/40 W cu un tiristor T1N4. Se pot
folosi şi becuri de puteri mai mari.
cu tensiunea de alimentare 220 V,
conectate printr-o punte redre-
soare ca în figura 2. In figura 3 se
dau configuraţiile la capsulele cu
2x7 şi 2x4 pini ale circuitului /ÎE555.
Elevi DANIEL BORŞOŞ,
C2 1 jjF
m
ADRIAN BECLEA |\j
^v\ EFT353
qk) tm^
j R2* :
f 910n
680 -470Ka
*Vcc
Bt 15 V
120V/4QW
— 0 —&
220Vc,q.
220Vca
2tb1 3!
3
5124
4 am
'5
10 <
6
9 *
7
5'IOnF
ai : iii
TB6N4
1 < *-Vcc
Q< Dese Pj
9 * ps QUT
^Con ALO
+Vcc
Dese.
PS
Control
numim
Ing. PAUL ANDREE5CU
la termometru temperaturile la care
se decuplează Rell şi se cuplează
Rel2. De asemenea, observăm ca în
cadrul limitelor de temperatură ter-
mostatată LED-ul să fie aprins.
Dacă este nevoia se aduc corecţiile
necesare.
3. FUNCŢIONARE
de oscilaţie a astabilului cît mai
mare, lumd corespunzător valorile
componentelor Rl. R2 şi Ci.
Notă. Pentru creşterea preciziei
de termostatare, rezistenţele R2
R3, R4 se aleg cu toleranţa de 1% şi
trebuie să fie selectate cu ajutorul
unei punţi (sau ohmmetru), iar con¬
densatoarele CI, C3 şi C4 să fie, de
Schema propusă realizează ter- gativ de temperatură, se alege do- Se plasează sesizorul de tempe- asemenea, selectate şi alese cu va-
mostatarea unei incinte, menţinînd meniul de utilizare al termostatului ratură într-un loc convenabil; se cu- lori cît mai apropiate,
temperatura cu o variaţie de 0,5 — în zona în care panta termistorului plează aparatul şi cu un termome- Utilizarea termostatului pentru
1 C, făcînd-o utilizabilă în diverse este aproximativ liniară. Termistorul tru se urmăresc după un anumit medii lichide (tehnică foto, acvarii)
domenii. se alege în gama 1—5 kfl (25°C). timp (în funcţie de volumul incintei se reduce numai la utilizarea unui
Calibrarea termostatului este, bine termostatate) limitele de tempera- termoplonjor cu o putere adecvată
1 . COMPUNERE: să se facă în camera climatică. în caz tură din incintă. scopului propus.
contrar utilizăm un vas,cu apă şi un Funcţionarea montajului se ba- Întrucît comandarea unor ele-
— generator de frecvenţă varia- termometru adecvat. încălzim apa zează pe variaţia cu temperatura a mente de încălzit sau ventilaţie nu
bilă, în funcţie de temperatură, rea- peste limita temperaturii de termo- frecvenţei circuitului 0E555N în re- se poate executa prin contactele
lizat cu circuitul /3E555N în regim de statare. Introducem termistorul în gim de astabil. releelor RES5, s-a ales soluţia ca
astabil; apă, avînd grijă ca PI să fie la valoa- Cele două monostabile din filtre prin aceste contacte să se alimen-
— două filtre active, realizate cu rea minimă, iar P2 la valoarea ma- sînt „reglate" să sesizeze variaţiile teze contactoaîe care să permită
circuitele CDB4121, CDB474-1 şi ximă. Observăm ca releul Rell să-fie de frecvenţă şi să comande cores- cuplarea la reţeaua de 220 V a unor
CDB400; cuplat, iar Rel2 să fie decuplat. Cînd punzător elementul de încălzire consumatoare de 10 — 32 A.
— elemente de comandă şi seifir temperatura ajunge în vasul cu apă (aerotermă, calorifer electric, sobă Se recomandă ca periodic să se
nalizare, realizate cu CDB474-2 , 1 la valoarea de termostatare, se re- electrică, termoplonjor etc.) sau execute recalibrarea termostatului.
tranzistoare BD135, relee RES5 şi glează fin PI pînă cînd se decu- ventilatorul. LED-ul ne indică faptul Tehnologia de execuţie a monta-
LED-ul ROL09; plează alimentarea releului Rell. Ur- să sîntem în gama de temperatură jului şi a cutiei aparatului se lasă la
— elemente de execuţie, aero- mărim în continuare scăderea tem- prescrisă. aprecierea constructorului amator,
termă (termoplonjor), ventilator. peraturii cu toleranţa pe care o ad- O particularitate a schemei De notat că sesizorul de tempera-
mitem pentru temperatura de ter- constă în aceea că la trecerea prin- tură se va monta în afara aparatului.
2. CALIBRAREA APARATULUI mostatare. Cînd atingem această tr-un regim de comutare se înlătură Alimentarea montajului se va
temperatură, se reglează fin P2 pînă fenomenul de „oscilare" a cuplării face de la o sursă de 5 V/0,5 A, exe-
Utilizîndu-se ca sesizor de tempe- cînd se cuplează releul Rel2. Re- şi decuplării releelor. Acest lucru se cutată cu un transformator de so-
ratură un termistor cu coeficient ne- petăm întreaga operaţie observînd realizează prin alegerea perioadei nerie.
TEHNIUM 3/1986
17
fa f*
ftr I li
) m
nwm 1 : i
IGRASIA
In LOCUINŢE
(URMARE DIN NR TRECUT)
Umezirea pereţilor la partea infe¬
rioară a zidurilor locuinţei are
urmări nedorite care constau din:
— umezirea şi degradarea ten¬
cuielilor şi chiar a zidurilor la partea
inferioară în interiorul şi exteriorul
locuinţei:
— atmosferă umedă, cu miros
neplăcut în încăperi;
— impregnarea mobilierului (în
special a dulapurilor) cu miros
greoi de mucegai, care pătrunde şi
în haine;
— mucegăirea hainelor din piele,
din imitaţie de piele şi a pantofilor
ţinuţi în dulapurile aflate în colţurile
igrasioase ale încăperilor locuinţei;
— căderea placajelor de plăci
Cesarom aplicate pe faţa unei locu¬
inţe sau a plăcilor de faianţă de la
interior;
— apariţia de eflorescenţe* la
parte superioară a zonelor umede.
Prevenirea fi înlăturarea igrasiei
Ridicarea apei în elementele de
construcţie ale unei clădiri este un
fenomen cunoscut încă din cele
mai vechi timpuri. La început viaţa
practică şi apoi dezvoltarea tot mai
accelerată a ştiinţei au impus apli¬
carea unor măsuri potrivit cărora
igrasia se poate combate parţial
sau total.
La aplicarea unor măsuri de în¬
depărtare a igrasiei trebuie verificate
cauzele care au provocat umezeala
şi apoi înlăturate consecinţele ei.
Prevenirea igrasiei constă în:
— executarea corectă a hidroi-
zolaţiilor la fundaţiile clădirilor;
— executarea unor învelitori cît
mai durabile şi impermeabile la
acoperişuri;
— executarea ş'i întreţinerea co¬
respunzătoare a jgheaburilor şi
burlanelor;
— verificarea periodică a stării
învelitorilor şi a soclurilor;
— întreţinerea corespunzătoare a
conductelor de alimentare cu apă.
îmbinările dintre conducte şi ar¬
măturile de închidere (robinete)
trebuie realizate cît mai etanş pen¬
tru a nu permite scăpări de apă.
Atunci cînd conductele de apă sau
canalizare menajeră şi pluvială ex¬
terioară locuinţei sînt pozate la
adîncime mică şi peste ele se cir¬
culă cu autoturismul, este necesar
a rigidiza zona de deasupra pentru
a preveni tasări de teren, urmate de
slăbirea etanşeităţii la îmbinarea
dintre ţevi;
— amplasarea haznalelor la o
distanţă cît mai mare de fundaţia
casei;
— verificarea periodică a stării
conductelor de canalizare. în tim¬
pul folosirii instalaţiei de apă de la
baie şi implicit a canalizării mena¬
jere pot apărea infiltraţii de apă pe
la îmbinările neetanşe. Cantitatea
de apă infiltrată se tot amplifică şi
va contribui la înmuierea umpluturii
* Eflorescenţe = depozite de
săruri care în contact cu aerul at¬
mosferic au pierdut apa de cristali¬
zare, rămînînd pe ziduri sau pe ten¬
cuială sub formă de pulberi de cu¬
loare albă pînă la maro. A nu se
confunda cu mucegaiul apărut pe
pereţi ca urmare a unui condens ex¬
cesiv.
18
de sub pardoseală şi chiar la dez¬
membrarea unor părţi din ansam¬
blul de conducte subterane;
— supravegherea stării soclului
la acţiunea apei provenite din preci¬
pitaţii. Soclurile joase ale caselor
lipsite de jgheaburi şi burlane se
impregnează pînă la saturaţie cu
apa provenită din stropii de ploaie
ce sar pe trotuar. La aceste case,
dacă s-au mai comis şi unele din
greşelile prezentate în figurile 2, 3,
4, 5, atît soclul, cît şi zidăria pot acu¬
mula apă care întreţine igrasia chiar
dacă există hidroizolaţie la fun¬
daţie. în această situaţie prevenirea
igrasiei se realizează prin:
— montarea jgheaburilor şi bur¬
lanelor;
— deversarea apei pluviale la
distanţă cît mai mare faţă de soclu;
— vopsirea soclului casei, perio¬
dic (la 2—3 ani), în sezonul uscat,
cu o soluţie de bitum diluat cu pe¬
trol sau motorină;
— tencuirea soclului casei cu
mortar incluzînd Apastop în propor¬
ţie obişnuită, adică una parte ci¬
ment, două părţi şi jumătate nisip şi
3% Apastop din masa cimentului.
Tehnologia de lucru cu Apastop fi¬
ind descrisă pe ambalajul materialu¬
lui, considerăm necesar a aminti că
este obligatorie respectarea instruc¬
ţiunilor; în caz contrar, rezultatele
vor fi sub aşteptări.
înlăturarea igrasiei din ziduri se
face intervenind fie asupra terenului
înconjurător, fie asupra construc¬
ţiei, sau, in extremis, asupra ambelor
părţi. Cele mai de dorit intervenţii
sînt cele care afectează terenul în¬
conjurător şi nu construcţia. Efectu¬
area de drenaje (şanţuri umplute cu
piatră spartă şi cu bolovani) în jurul
construcţiei, crearea de rigole cît
mai etanşe pentru evacuarea apelor
pluviale şi reconsiderarea trotuare¬
lor sînt cîteva din metodele prin care,
în prima fază, se pot obţine rezultate
satisfăcătoare. Dacă aceste măsuri
nu dau rezultate, va fi necesar a se
interveni asupra construcţiei.
în acest sens prezentăm cîteva
din cele mai cunoscute metode de
intervenţie asupra zidăriei casei.
USCAREA ZIDĂRIE! PRIN
, VENTILARE
Aceasta este o metodă simplă şi
ieftină, care asigură îndepărtarea
umezelii din ziduri. Ea se bazează
pe afinitatea aerului uscat faţă de
vaporii de apă.
Evaporarea apei dîn ziduri este
influenţată de o serie de factori ca:
— felul şi mărimea porilor;
— natura materialului folosit pen¬
tru înzidire;
— conţinutul de ciment din mor¬
tarul zidăriei şi al tencuielii;
— condiţiile atmosferice locale
(vînt, ploaie, temperatură);
— natura terenului de fundare
(pietriş, argilă etc.).
La uscarea prin ventilare, ca de
altfel şi la celelalte metode de în¬
depărtare a igrasiei, trebuie anali¬
zată cu atenţie starea de umiditate
permanentă din terenul înconjură¬
tor. Dacă terenul din zona în care
este amplasată locuinţa este prea
umed (apa provenind dintr-o pînză
freatică), există posibilitatea ca prin
ventilaţie să se recircule continuu
apa din fundaţie, prin zidărie, în at¬
mosferă. în acest caz, problema us¬
cării zidăriei nu se rezolvă, ci se
poate amplifica circulaţia apei din
fundaţie prin ziduri.
Uscarea zidăriei prin ventilare este
o metodă care se aplică cu succes
numai vara, cînd temperatura aeru¬
lui exterior este de 20—3CTC, iar
umiditatea relativă de 40—50%. Tem¬
peratura ridicată a aerului din exte¬
riorul locuinţei şi umiditatea relativă
redusă, combinate cu curenţii de aer
din jurul construcţiei, favorizează
uscarea zidăriei.
Tehnologia de lucru la aplicarea
metodei de uscare a zidăriei prin
ventilare este următoarea:
— se analizează şi se depistează
cauzele care au contribuit la apa¬
riţia igrasiei;
— dacă este posibil, se înlătură
cauza;
— se decapează tencuiala din
zona afectată de igrasie (fig. 7) pe
toată înălţimea umedă, pe o parte
sau pe ambele părţi ale zidăriei. De
exemplu, dacă la construcţia casei
s-au făcut greşelile prezentate în fi¬
gurile 2 şi 3, iar umezeala este foarte
pronunţată la partea exterioară a zi¬
dului, se decapează numai tencuiala
respectivă;
— se facilitează efectul de cu¬
rent de aer în zidărie prin deschide
rea uşilor şi ferestrelor încăperi
afectate; ’ 1
— după uscarea zidăriei se tel
cuiesc pereţii — mai întîi la interioj
apoi la exterior — folosind pe di
posibil aceeaşi compoziţie de moi
tar ca aceea utilizată la executare
tencuielii iniţiale.
Deoarece noua tencuială va avă
un grad de absorbţie şi de cedare
umezelii diferit de cel al tencuiel
vechi, este bine ca decaparea şi r«
pararea să se facă după o linie or
zontală. Prin aceasta se evită ape
riţia de pete neregulate pe tenci
iată. Linia pînă la care se decapeaz
tencuiala se poate încadra la refc
cerea acesteia, în ansamblul arh
tecturăl al faţadei. Trebuie acordat
atenţie mare la stabilirea cantităţ
de ciment ce se introduce în morta
Apa se evaporă mai repede dintr-u
mortar de var decît dintr-unul de c
ment, dar se poate absorbi mai r«
pede în mortarul de var decît în c<
de ciment. Esenţială este ideea că
tencuială cu ciment are o capac
tate mare de menţinere a umezeli
Pentru accelerarea procesului d
uscare a zidăriei, în ea se pot prac
tica orificii cilindrice la distanţe va
riabile (conform tabelului alăturat]
în funcţie de lungimea medie a ca
pilarelor (Lm)** şi de diametru
găurilor.
TEHNIUM 3/198
Cele mai uzuale diametre ale ori¬
ficiilor de ventilare sînt cele de 3
cm, 4 cm, 5 cm. Dacă este necesară
efectuarea de orificii de ventilare cu
diametrul de 10 cm, în loc de aces¬
tea se poate scoate o cărămidă a
cărei suprafaţă văzută este apro¬
piată de cea a unui cerc cu diame¬
trul de 10 cm.
Orificiile de ventilare se practică în
mijlocul zonei umede, conform celor
prezentate în figura 7. Pentru acce¬
lerarea evaporării apei din zidărie
atunci cînd înălţimea zonei umede
de pe tencuială este mare, orificiile
se execută pe două rînduri. Pentru
realizarea orificiilor de ventilare se
folosesc burghie speciale de găurit.
Dacă tencuiala casei nu poate fi de-
capată (din motive arhitecturale, es¬
tetice sau de deranj), în pereţi se
execută doar orificiile de ventilare,
în aceste orificii se introduc tuburi
ceramice, din material plastic sau
din metal, prevăzute cu găuri pen¬
tru a mări absorbţia şi evaporarea
apei. Tuburile, ce pot străbate sau
nu întreaga zidărie, se vor aşeza fie
orizontal fie înclinate către interior,
în jurul orificiului exterior aflat mai
sus producîndu-se o concentrare
mai mare de umezeală. Pentru ac¬
celerarea uscării zidăriei se intro¬
duce var nestins, care, prin stingere
lentă, degajă căldură şi absoarbe
apa din zidărie. în loc de var ne¬
stins, în orificii se poate introduce
carbid (carbură de calciu). Reacţia
dintre carbura de calciu şi
apă dezvoltă căldură, produsele re¬
zultate fiind varul stins şi acetilena,
care se evaporă. Prin carbonatare
se degajă din nou apă, motiv pentru
care varul stins sau carbidul trebuie
scos din orificiul de ventilare cînd
se constată că procesul de stingere
s-a terminat.
Metoda de uscare a zidăriei prin
ventilare este destul de relativă şi
parţială, rezultate pe deplin mulţu¬
mitoare obţinîndu-se doar atunci
cînd se reuşeşte a îndepărta şi
cauza igrasiei.
' v - " ' i j * . •„
Analizînd cauzele igrasiei din lo¬
cuinţe, se constată uneori că as¬
censiunea capilară a apei este favo¬
rizată de absenţa izolaţiei hidrofuge
la fundaţie. Pentru îndepărtarea de¬
finitivă a igrasiei, cea mai indicată
metodă este aceea a completării cu
hidroizolaţie. Aceasta este cea mai
sigură, dar şi cea mai dificilă me¬
todă ca deranj, durată de execuţie
şi condiţii de lucru. Completarea cu
hidroizolaţie prin sistemul de subzi-
dire (fig. 8) se poate executa oricînd
vara, dar cel mai recomandabil este
să se facă o dată cu o reparaţie mai
mare a întregii case.
După procurarea materialelor
necesare .(carton asfaltat, bitum, ni¬
sip, var, ciment, pene metalice pen¬
tru împănare), se decapează tencu¬
iala (1) interioară şi exterioară, din
zona propusă pentru remediere, pe
înălţimea de 4—5 rînduri de
cărămidă (30—40 cm). Prin batere
cu un ciocan prin intermediul unei
pene de lemn se scot, în plan verti¬
cal pe o suprafaţă trapezoidală,
cărămizile (2), lăsînd intercalaţi
stîlpi de legătură pentru descărca¬
rea zidăriei (4) pe fundaţie.
Se curăţă apoi suprafaţa fun¬
daţiei (la nevoie se iasă să se usuce
1—2 zile) şi se aşterne hidroizolaţia
(3), compusă din bitum şi carton as¬
faltat sau numai carton asfaltat ori
pînză bitumată, în cel puţin două
straturi. După realizarea hidroizo-
laţiei se completează cu zidărie în
golurile create, folosind mortar de
nisip, ciment şi var. în această fază
nu se înzidesc cărămizile poziţio-
** Lm - distanţa pe verticală de ia talpa
fundaţiei ia partea superioară a zonei
umede, împărţită la doi.
*** Zona mai rece a construcţiei, cu pro-
prieîăfs absorbante mai reduse.
nate cu „a“ din figura 8. Zidăria se
împănează în rosturi cu pene meta¬
lice pentru rigidizare. Pentru conti¬
nuarea izolării, cărămizile din stîlpii
lăsaţi în faza I (anterioară) se scot
numai după 5—7 zile, timp necesar
pentru ca mortarul proaspăt să facă
priză. Se repetă şi în această a doua
fază operaţia de curăţare a fun¬
daţiei şi de aşezare a următoarelor
straturi de hidroizolaţie, (5).
Cărămizile marcate „a“, nefiind in¬
troduse, ajută la o desfacere mai
uşoară a cărămizilor în faza a ll-a şi
permit realizarea unei legaturi între
porţiunile de hidroizolaţie.
La înzidirea cărămizilor în faza a
N-a şi a celor marcate cu „a“ se
acordă aceeaşi atenţie ca şi la înzi¬
direa din faza I, luînd aceleaşi
măsuri de împănare a cărămizilor.
După terminarea izolării pe întreg
conturul afectat de umezeală, zidă¬
ria se lasă să se usuce timp de mini¬
mum 10 zile, după care se reface
tencuiala la interior. Tencuiala exte¬
rioară se reface după cel puţin 14
zile, timp necesar uscării tencuielii
interioare. O grijă deosebită trebuie
acordată desfacerii şi refacerii zidă¬
riei la colţurile casei. Este bine ca
stîlpul să fie lăsat pe o latură a zidului
şi nu pe întreg colţul în unghi drept,
din motive de stabilitate.
O metodă aproximativ asemă¬
nătoare este aceea prin care în zidă¬
rie se execută bolţi izolate hidrofug
cu scopul de a reduce secţiunea ab¬
sorbantă.
Această metodă poate fi folosită,
dar realizată cu precauţie, deoa¬
rece bolta izolată are proprietăţi hi-
grotermice deosebite de cele ale
restului zidăriei, putînd fi uşor înca¬
drată în categoria punţilor ter¬
mice***
SUBZiDfREA MECANICA
Un sistem mai modern şi nedis¬
tructiv de intervenţie asupra zidăriei
este subzidirea mecanică. Această
metodă utilizată în ultimii ani constă
din executarea unui şliţ îngust la
partea inferioară a zidăriei folosind
maşini de tăiat speciale, burghie, fire
elicoidale asemănătoare cu cele de
la tăierea marmurii în cariere, alter-
nînd zone tăiate cu zone netăiate. în
şliţurile astfel create, care pot avea o
înălţime de 1—3 cm, se introduc di¬
verse materiale hidroizolante rigide
(carton asfaltat, foi de polietilenă,
folii de plumb sau de aluminiu etc.)
sau în stare lichidă (silicaţi, bitum
etc.). Cea mai importantă probleme
a subzidirii mecanice este împăna-
rea zidăriei; ia neglijenţă în aplica¬
rea metodei apar tasări inegale, ur¬
mate de fisurarea zidăriei şi a ten¬
cuielii.
METODE ELECTRICE DE
Înlăturare a umezelii
Ideea de înlăturare a umezelii fo¬
losind proprietăţile curentului elec¬
tric datează de la începutul secolu¬
lui al XlX-lea, prima aplicare la con¬
strucţii făcîndu-se destul de tîrziu,
în anul 1941, de către germanul
Paul Ernst. Metoda folosită de Paul
Ernst, cunoscută sub denumirea
„Metoda pasivă", se bazează pe
existenţa unei diferenţe de poten¬
ţial electric între construcţia în
cauză (electropozitivă) şi terenul
din jur (electronegatîv), figura 9 a.
La partea inferioară a zidăriei
'umede se introduc din loc în loc,
aproximativ la 20—50 cm distanţă,
electrozii polului pozitiv, iar în
pămînt se realizează o centură meta¬
lică (polul negativ), asemănătoare
prizei de pămînt de la instalaţiile
electrice. Cele mai simple centuri
fnetalice se confecţionează din ţevi
de oţel zincate, de 1" — 2", îngropate
în pînza freatică, avînd în jurul lor un
strat de cărbune gros de 20 cm.
După unii autori sovietici, distanţa
dintre prizele de pămînt confecţio¬
nate din oţel zincat de 1 1/2" şi 2" dia¬
metru este de 10—15 m interax.
Diametrele optime de electrozi sînt
de 10—30 mm, cu o lungime pe bu¬
cată egală cu 2/3 ori lăţimea zidăriei.
c/= yros/'mea ztddr/e/
L-L. JvL o
I >) \ I \l \l U M \l U \l \l \l 'Ml 3L'®. V . KJ
/unita superioară
' a umezeUi
tub permec/ 6 // /a
* vapor// c/e cy/>â
O ;o :
| v - ■ -a>?o.
I T-? - - 0 ;o:-o:
jIwH w 'A'- }}>1. * o Q '. .
DQ
priza de pam/nf
Electrozii se confecţionează am
bare de cupru, de oţel beton, de alu¬
miniu sau din ţevi cu conturul per¬
forat.
Prin legarea electrozilor din pe¬
rete cu centura metalică subterană
se realizează un circuit electric în¬
chis. Transportul umezelii de la polul
pozitiv la cel negativ, deci scăderea,
apei din ziduri, se produce atunci
cînd cîmpul electric rezultat, carac¬
terizat prin diferenţa de potenţial na¬
tural dintre clădire şi teren, poate să
învingă forţele electrocapilare.
Dacă în circuitul realizat prin an¬
samblul electrozii din perete—priză
de pămînt se introduce o sursă re-
dresoare, procesul de evacuare a
umezelii se accelerează. Această
metodă cu sursă redresoare inter¬
calată în circuit se numeşte „Me¬
toda activă" (figura 9 b).
Electrodrenarea activă a con¬
strucţiilor se realizează prin dispu¬
nerea polului pozitiv şi a celui nega¬
tiv după cum urmează:
— electrozii polului pozitiv (anod)
în construcţie, la partea inferioară a
zonei umede, iar centura de pămîn-
tare — polul negativ (catod) în teren;
— electrozii ambilor poli montaţi
în zidărie; anodul de o parte a zidu¬
lui, iar catodul de cealaltă parte;
— electrozii de anod şi catod
montaţi intercalat pe aceeaşi parte
a zidului.
După uscarea zidăriei şi decupla¬
rea instalaţiei de la reţea, anodul se
leagă la priza de pămînt, instalaţia
devenind astfel pasivă, preîntîmpi-
nînd noi invazii de umezeală.
Datorită transportului de apă şi
reacţiilor dintre aceasta şi sărurile
transportate cu metalul electrozi¬
lor, se produce corodarea masivă a
acestora (în special a celor de la ca¬
tod). Pentru prevenirea coroziunii
se folosesc electrozi înglobaţi în
amestec depolarizant. în acest fel
se evită ca în timp catodul să devină
mai pozitiv, iar anodul mai negativ,
producîndu-se în final o egalizare a
tensiunilor. Cele mai simple ames¬
tecuri depolarizante sînt compuse
din:
— praf de argilă (50%), praf de
sulfat de cupru (20%) şi ciment port¬
land (30%) pentru electrozi de cu¬
pru;
— ciment portland (60%) şi praf
de grafit (40%) pentru electrozi din
oţel beton.
Amestecurile depolarizante se
confecţionează sub formă de ci¬
lindri plini (fig. 10 a) pentru electro¬
zii de anod şi sub formă de tuburi
pentru electrozii de catod. Sîrma de
electrod se include în masa ameste¬
cului depolarizant. Cilindrii pentru
electrozii de catod vor avea goluri la
interior de 15 mm diametru (fig. 10 b).
Electrozii tubulari se introduc în
perete înclinat, cu partea înaltă
către exteriorul construcţiei. Se va
avea grijă ca prin înclinarea către
interior să nu se favorizeze pătrun¬
derea apei de ploaie sau a zăpezii în
zidărie. Electrozii cilindrici tubuiari
confecţionaţi din amestec depolari¬
zant se folosesc în electrodrenarea
pasivă drept electrozi de perete
(anod), conform figurii 11.
(CONTINUARE ÎN PAG. 21)
TEHNIUM 3/1986
ifiN
. Pe măsura creşterii experienţei
cine sau fotcarriatorului, cresc şi
nevoile de aparatură şi utilaje spe¬
cifice.
Un accesoriu indispensabil este
un bun stativ, utilizabil pentru apa¬
ratul de fotografiat sau de filmat,
pentru corpurile de iluminat, pentru
ecrane etc.
Prezentăm în ceie ce urmează
modul de realizare a unui stativ uni¬
versal avînd o serie de calităţi: rigi¬
ditate, greutate redusă, posibilităţi
de reglare a înălţimii şi pliabilitate
într-un volum relativ redus (în va¬
rianta pliabilă).
Structura constructivă este cea
arătată de desenele din figura 1. în
principiu este vorba de un suport
telescopic, format din- ţevile 1 (la,
1b, Ic, 1 d), a cărui înălţime de lucru
se asigură cu inelele 2 (2a, 2b, 2c)
'prevăzute cu cîte un şurub de fixare.
7. Poziţionarea pe sol se asigură cu
un trepied format din elementele 3,
4 şi 5. în varianta nepliabilă se folo¬
seşte o placă suport 8 sau nişte pi¬
cioare de formă oarecare în montaj
rigid cu ţeava la.
Ţevile vor fi din durai, pentru a
asigura o greutate redusă a stativu¬
lui. Inelele 2 şi 5 se fac dintr-un dur¬
ai de bună calitate sau din oţei. Ine¬
lele 2 se montează rigid pe capetele
superioare ale ţevilor 1 în care se va
ing. V. CĂLSNESCU
prevedea o gaură de trecere prin
care să poată acţiona şuruburile de
fixare 7. Şuruburile 7 vor fi prevă¬
zute cu razele de prindere striate,
iar filetul va fi M8. Lungimea filetu-
lui se determină în funcţie de grosi¬
mea pereţilor ţevilor şi a inelelor 2.
Elementele 3 se pot face din lemn
(şipci fasonate adecvat) sau din
tablă de durai îndoită în formă de U.
Articulaţiile sînt pe ştifturi de oţel
de 4—6 mm grosime. Elementele
sînt metalice.
în cadrul materialului de faţă nu
se dau cote exacte, avînd în vedere
dependenţa de dimensiunile con¬
crete ale materialelor avute la dis¬
poziţie.
Ţevile 1 trebuie astfei alese încît
să alunece una într-alta cu uşurinţă,
dar în acelaşi timp fără mare joc
(maxim admisibil 0,5 mm).
Piesele din lemn se lăcuiesc. Pie¬
sele din oţel se cromează mat.
în tabelul alăturat sînt cîteva date
orientative pentru construcţie.
Construcţia poate fi îmbunătăţită
prin introducerea unei soluţii de
asigurare contra ieşirii nedorite a
ţevilor una dintr-alta la desfacerea
stativului.
în capul ţevii la urmează să se
adapteze dispozitivul de prindere a
aparatului de fotografiat, filmat sau
a corpului de iluminare etc.
0 A adaptat diametrului exterior
ai reperului la. Se montează pre¬
sat. Cotele nedate se determină
constructiv.
Ţeavă dura! avînd grosimea pere¬
telui minim 1,5—2 mm.
Ţeavă durai avînd lungimea perete¬
lui minim 1,5—2 mm.
Vezi tigura 2. în figura 2 este dată o
variantă constructivă care exclude
frezarea. Trei urechi de tablă în
formă de U se ataşează prin sudură
sau nituire (linia întreruptă).
Se foloseşte aceeaşi schiţă ca ia
reperul 2a, fără degajările desti¬
nate elementelor 3. Se adaptează
pe diametrele exterioare aie ţevi¬
lor 1b, respectiv Ic.
Lungime 700 mm, lemn esenţă
tare. Secţiune dreptunghiulara,
cca 15x35 mm !a capătul mare.
Variantă din tablă (durai) îndoită
în formă de U cu secţiunea Ia
capătul mare de cca 10x30 mm.
Se poate încerca şi folosirea unor
profiluri adecvate. *
Lungimea intre centrele găurilor
de şîift 180 mm. Se fac din tablă
de durai de 4—5 mm grosime.
Lăţimea maximă circa 30 mm.
Se execută similar cu 2a, avînd
frezările pentru articulaţii reduse
la 5—6 mm, în funcţie de grosi¬
mea reperelor 4. Diametrul A se
execută astfel încît reperul să
alunece uşor pe ţeava la _
Construcţie oarecare, care să
realizeze o bază de aşezare pe un
cerc de minimum 300 mm.
Se prelucrează corespunzător la
capul articulat. Se execută degajări
pentru prinderea elementelor 4 la
circa 280 mm de capătul superior.
Se rotunjesc ia capete pentru a se
articula corect cu reperele 3 şi 5.
Blocarea ştifturilor în toate articu¬
laţiile se face prin îngroşarea cape¬
telor după montaj.
20
TEHNSUM 3/1986
?IA In! ■
Datorită formei lor, electrozii ci¬
lindrici tubulari joacă şi rolul de tu¬
buri de ventilaţie.
Reuşita unei electrodrenări pa¬
sive se obţine atunci cînd diferenţa
de potenţial electric între construc¬
ţie şi teren este cît mai mare, iar re¬
uşita unei electrodrenări active se
obţine atunci cînd se prelungeşte
cît mai mult corodarea electrozilor.
Pentru prevenirea şi întîrzierea
corodării se recomandă că tensiu¬
nea din instalaţie să fie între 1 şi 4 V.
Cele mai bune rezultate în'elec-
trodrenare se obţin atunci cînd se
combină electrodrenarea activă cu
cea pasivă.
Iftff ME BILI2AREA ZIDĂRIEI
C f SOLUŢII HIDROFUGE
Impermeabilizarea zidăriilor se
poate face prin injectarea de sub¬
stanţe chimice sau prin transportul
electrochimie al sărurilor din soluţie.
Practica injectării a demonstrat că
folosirea de amestecuri pe bază de
var, lapte de ciment, uleiuri, săpu¬
nuri, ceară nu dă rezultatele scon¬
tate, apărînd efecte ulterioare ca
eflorescenţe sau exfolieri ale tencu¬
ielii. Cele mai indicate materiale
pentru impermeabilizarea zidăriilor
sînt: silicatul de sodiu, clorurn de
calciu, cimentul măcinat cu apastop,
(URMARE OlN PAG. 11)
care se introduce în mijlocul ele¬
mentului. De aici şi aplicarea limi¬
tată pentru elemente tubulare.
Suportul reflectorilor se reco¬
mandă a fi de acelaşi tip cu suportul
principal, asamblarea lor fiind
făcută prin sudură.
Condiţiile de bază pentru o reali¬
zare corectă sînt respectarea cote¬
lor de gabarit şi a planului elemen¬
telor. Orice abateri vor dezacorda
antena sau vor face ineficient unul
sau mai multe elemente.
Prinderea antenei se va face cu un
sistem din profil T sudat, între ele¬
mentele D< şi D„, respectiv h : şi In (fi¬
gura 8 ).
După ce a fost realizată o antenă
se va face testarea semnalului dorit.
Pentru aceasta se va face cuplarea
antenei la fider în mod clasic, cu bu¬
cla în lungime de jumătate de lun¬
gime de undă, care în cazul nostru
este, cu corecţiile necesare, de 199
mm. Tot pentru o adaptare maximă
cablul de coborîre, de tip coaxial, se
va măsura, fiind apoi adus la valoa¬
rea imediat superioară care să se
constituie ca un multiplu de 199
mm, ceea ce reduce la minim pier¬
derile prin neadaptare.
Conectind antena la receptor tre¬
buie să obţinem un minim de ima¬
gine, dungi cu tendinţă de sincroni¬
zare. Această testare' se face de mai
multe ori în cursul unei zile, fiind
dată variaţia semnalului în funcţie
de oră. Dacă acest minim de semnal
este prezent se poate trece la reali¬
zarea unui complex de antene sau
la ridicarea antenei. Pentru o deter¬
minare mai precisă, se poate realiza
schema din figura 10 , unde avem
bobinele de 20—30 spire CuEm 0,5
mm pe un diametru de 8 mm, C =
1 000 pF iar dioda de tip detector de
înalta frecvenţă. La bornele A şi B se
conectează un micrOampermetru,
eventual sensibilizat cu un etaj am¬
plificator. Pentru măsurare trebuie
întîi să etalonăm aparatul cores-
(URMARE DIN PAG. 19) m
fosfaţii şi răşinile siliconice.
impermeabilizarea zidăriilor se 1
face de obicei prin cădere libera i
metoda fiind uşor de aplicat -şi la în- 1 |
demîna tuturor. Succesiunea teh-1
nologică a operaţiilor este: 1
— introducerea cît mai etanş, ||
pînă la aproximativ jumătatea gr o -1
si mii peretelui, a unor tuburi rheta -1
lice cu diametrul interior de 8 sau 10 1
mm. Distanţa dintre tuburi variază 1
între 10 şi 50 cm, în funcţie de gra- 1
dul de porozitate a zidăriei şi de II
cantitatea de umezeală conţinută.
— amplasarea la înălţimea co¬
respunzătoare a unui recipient cu
mai multe ştuţuri de golire. Reci¬
pientul va conţine materialul de in¬
jectat;
— racordarea prin furtun de cau¬
ciuc a ştuţurilor bazinului la tubu¬
rile din ziduri;
— după umplerea recipientului
cu materialul de injectat se va
urmări, periodic, scăderea nivelu¬
lui.
La o stabilizare timp de cîteva zile
a nivelului se poate considera că
impregnarea nu mai este posibilă,
în funcţie de nivelul umezelii, pro¬
cesul de injectare se poate consi¬
dera încheiat sau nu, în al doilea
caz, ţeviie de injecţie se vor muta la i
nit nivel. I
punzător condiţiilor noastre reale.
Pentru aceasta, pornim de la pro¬
gramul recepţionat normal, sime-
trizăm semnalul corespunzînd ace¬
lui canal cu buclă de cablu coaxial
şi atenuăm semnalul (cu atenua¬
toare comerciale) pînă la nivelul mi¬
nim la care mai apare sincroniza¬
rea, mareînd apoi pe aparat această
valoare. Trecînd acum la canalul
dorit, putem considera mulţumitor
orice semnal cel puţin egal cu limita
marcată. Măsurarea iniţială o facem
la bornele antenei, urrriînd apoi să
controlăm nivelul atenuat al sem¬
nalului la borna televizorului.
4 CONSTRUCŢIA COMPLE¬
XULUI DE ANTENE SINFAZATE
în figura 11 este prezentat sche¬
matic un grup de patru antene simi¬
lare funcţionînd cuplat, pe canalele
22—25 TV. Condiţiile de funcţio¬
nare în acest caz sînt mai bune,
obţinînd un cîştig suplimentar de
circa 6 dB, cu o îngustare puternică
a directivităţii. Pentru asigurarea
funcţionării optime trebuie să res¬
pectăm următoarele condiţii:
— paralelismul riguros între axele
antenelor;
— perfecta identitate a celor pa¬
tru antene;
— respectarea condiţiilor de fază
şi adaptare la cuplare.
Distanţa în plan orizontal şi verti¬
cal între axele celor patru antene
este de 1 100 mm pentru antenele
cu mai mult de 15 elemente.
Cuplarea se face după schema
din figura 12 , cu segmente de cablu
coaxial cu impedanţa de 75 fi, cu
tresă împletită, care au dimensiu¬
nile de mai jos:
Li = 199 mm; L; = 597 mm; Li =
796 mm; L 4 = 99,5 mm.
De asemenea, se recomandă acor¬
darea cablului de coborîre după cum
am arătat mai sus.
Asamblarea grupului de antene
se face, spre deosebire de schiţa
din figura 11 , cu ajutorul unor su¬
porturi de întărire ca în figura 8 ,
pentru fiecare din cele patru an¬
tene, acestea fiind apoi asamblate
prin sudură cu acelaşi tip de profil
în secţiune T. Pentru simplificarea
construcţiei se recomandă inversa¬
rea antenelor din partea de jos a
construcţiei, după cu rezultă din fi¬
gura 12 .
Pilonul antenei se realizează din
ţeavă de oţel galvanizată, cu diame¬
trul de 1 1/4“ (40 mm) pentru o înăl¬
ţime de 5—10 m şi de 1 1/2“ (50 mm)
pentru înălţimi de 15—25 m. Pilonul
se realizează din secţiuni de maxi¬
mum 5—6 m, la fiecare îmbinare fi¬
ind amplasate cîte trei ancore dis¬
puse în plan orizontal la 120 ° şi care
se situează faţă de verticală sub un
unghi de 45—50'.
Baza pilonului se face prin tur¬
nare din beton, ca în figura 13. Pen¬
tru început se ia o bucată de ţeavă
de oţel, cu diametrul interior mai
mare cu maximum 1 mm decît. exte¬
riorul ţevii pilonului. Lungimea
acestei ţevi se calculează cu relaţia.:
h = 150 + 0,01 H
unde H este înălţimea pilonului în.
mm, rezultatul fiind tot în mm.
Diametrul în care se înscrie baza
se calculează similar:
D = 400 + 0,01 H
iar înălţimea părţii de beton:
G = 100 + 0,005 H.
La ţeava dimensionată ca mai sus
se sudează bucăţi de fier beton de 6
mm (notate cu 4 în figură), dispuse
radial, care urmează să se consti¬
tuie ca armătură a bazei. Se reali¬
zează apoi din lemn o ramă cu
forma hexagonală sau octogonaîă,
încadrată în cercul cu diametrul D
şi de înălţime G. Se aşază rama pe o
suprafaţă plană, pe care s-a pus o
folie de polietilenă, se introduce
ţeava în centru şi apoi se toarnă be¬
ton în ramă. După circa trei zile
(atenţie la menţinerea umidităţii,
pentru a nu crăpa betonul), baza se
poate utiliza. în cazul în care se am¬
plasează antena pe un bloc (men¬
ţionăm necesitatea unei aprobări , a
asociaţiei de locatari), se reco¬
mandă turnarea bazei pe loc.
Înnădirea segmentelor pilonului
se face cu elemente strunjite ca în
figura 14,^păsuite pe interiorul ţevii
utilizate. În figură am notat: 1 —
urechi de ancoră; 2 — ţeava supe¬
rioară; 3 — gulerul piesei; 4 — ţeava
inferioară. Cotele constructive sînt
date de relaţiile de mai jos:
H = 150 + 0,005 H pilon
G = 10 + 0,001 H pilon
D = 1,5 d.
De menţionat că asemenea piese
se pot găsi ca elemente de schelă¬
rie metalică prefabricată. Pe exte¬
riorul gulerului se sudează trei inele
din fier beton de 6 mm, dispuse la
120 : , care servesc la fixarea anco¬
relor.
5. DETALII CONSTRUCTIVE IM¬
PORTANTE
1. Dată fiind înălţimea mare, an¬
tena trebuie să aibă o caracteristică
de paratrăsnet, drept care, începînd
de la cadrul care fixează antenele şi
pînă la bază, îmbinările între ţevi vor
fi dublate de un conductor de oţel
de minimum 4 mm, care va fi cobo-
rît la o priză de pămînt de bună cali¬
tate. în caz contrar, apariţia Unor
tensiuni electrostatice mari poate
distruge receptorul chiar pe vreme
uscată.
2. Elementele realizate din ţeavă,
inclusiv suporturile, se vor închide
cu dopuri de cauciuc la extremităţi,
pentru a nu introduce un zgomot
suplimentar în zilele cu vînt.
3. Elementele se vor fixa cu ma¬
ximă precizie în centru, iar dacă su¬
portul este prea lat, se recomandă
izolarea pentru porţiunile care se
situează la lăţimi mai mari de 10 mm
faţă de axul antenei.
4. Contactele la bornele antenei
nu se pot face direct cupru la alumi¬
niu, dat fiind efectul galvanic al
unui asemenea cuplaj. Pentru eli¬
minarea acestor dezavantaje se uti¬
lizează papuci de alamă zincată sau
chiar din tablă de zinc, care se pot
cupla cu aluminiu şi, în acelaşi timp,
se pot lipi cu cositor la cablul de cu¬
pru. Nerespectarea acestei condiţii
face ca performanţele să scadă ver¬
tiginos ca urmare a unor zile
umede, în mod ireversibil.
5. Ancorele se fixează începînd
imediat de sub antenă. Ele se reali¬
zează din sîrmă de oţel de minimum
4 mm diametru.
6 . La partea inferioară ancorele
nu se vor prinde decît de puncte cu
rezistenţă certă la tracţiune, de pre¬
ferinţă constituite special.
7. Cablul de coborîre se va realiza
numai din coaxial, fără să fie în¬
nădit. Alegerea este condiţionată
de înrăutăţirea calităţilor cablului
bifilar uzual în timp şi pe vreme
umedă (atenuarea reală ajunge la
de trei ori cea pentru cablul coa¬
xial).
6 . UTILIZAREA AMPLIFICATOA¬
RELOR DE ANTENĂ
în practică, pentru antenele din
UIF se pot realiza şi utiliza amplifi¬
catoare de antenă cu respectarea
unor restricţii:
— schema să fie verificată şi re¬
glată înainte de montare;
— se recomandă să aibă o con¬
strucţie industrială;
— montarea să fie făcută cît mai
aproape de antenă; în acest caz ca¬
blul la şi de la amplificator trebuie să
respecte condiţia de acord menţio¬
nată;
— banda de trecere a amplifica¬
torului să fie cel puţin egală cu cea a
canalului recepţionat;"
— zgomotul propriu al amplifi¬
catorului să nu fie mai mare de 5—7
dB;
— nivelul amplificării să poată
compensa pierderile din cablu
(circa 12—15 dB pentru 50 m în
UIF).
Datorită acestor restricţii, este
evident mai avantajos să utilizăm
un convertor, care să ne transfere
în banda III sau chiar II.
în acest caz avem o atenuare pe
cablu mai mică cu 50—60% decît în
UIF pe aceeaşi lungime. (Atenţie:
condiţia de acord în acest caz a fi-
derului va fi conformă canalului pe
care s-a făcut conversia.)
Amatorii pot utiliza’ convertorul
de fabricaţie industrială, pentru ca¬
nalul 32, cu o reacordare mai
uşoară decît realizarea unui ampli¬
ficator UIF.
în benzile li şi III atenuarea pe ca¬
blu se poate compensa comod cu
ajutorul amplificatoarelor.
Detalii privind convertoare şi am¬
plificatoare găsiţi în cartea „20
scheme pentru radioamatori", apă¬
rută în 1980.
De asemenea, pentru schimba¬
rea căii de sunet a televizoarelor au
fost publicate diferite scheme, asu¬
pra cărora nu insistăm aici.
TEHNIUM 3/1986
21
RECEPTOR
De tip superreacţie, acest recep¬
tor lucrează în gama de unde
scurte. De la etajul RF — detector
BF167, componenta de audiofrec-
venţă este amplificată de un tran¬
zistor BC108 şi apoi poate fi ascul¬
tată în cască sau într-un difuzor.
TEHNI&KE NOVINE, 5/1986
Montajul permite semnalizarea
acustică şi optică în momentul um¬
plerii unui rezervor cu apă.
Alimentarea montajului se face
cu 12 V.
-f/f2
SOA/OA p]
AASO/
V.
' ~r
d
u mmmmmm.
1J
ELECTRON, 12/1985
Oscilatorul se remarcă printr-o
bună stabilitate a frecvenţei în
banda 5—5,5 MHz. Alegerea nivelu¬
lui semnalului şi reglarea formei si¬
nusoidale a semnalului sînt posibile
din R9.
RADIOTECHNIKA, 10/1985
IN 4148
2 xBF241
V/sm5m
Utilizînd două circuite 4035 şi un
circuit 402?, ambele în tehnologie
CMOS, plus sistemul de afişaj
(tranzistoare şi LED-uri), se poate
construi un zar electronic.
Circuitul 4023 formează un gene¬
rator al cărui semnal se aplică la
două numărătoare ce comandă ia
rîndul lor tranzistoarele şi respectiv
diodele LED.
Acţionînd scurt timp contactul
ST (paralel pe CI şi R2), se gene¬
rează semnal pentru afişare.
FUNKAMATEUR, 12/1985
m. $ ~mww
22
TEHNIUM 3/1986
CARACTERISTICI TEHNICE PRINCIPALE
Tensiunea nominală: 220 V/50 Hz
Puterea absorbită: 150 f 600 W, cu reglaj continuu
Depresiune: 400 -f- 1 500 mm col. apă
Debit de aer maxim: 10 4 - 21 dm’/s
Regim de funcţionare: continuu X. \
Clasa de protecţie contra electrocut|rii: II.
IMPORTANT: Aspiratoful fiind construit în clasa a II a
puteţi utiliza priza de alimentare cu tensiune fără împămîntare!
AP 10 E satisface exigenţele tuturor prin:
— formă constructivă atrăgătoarei în culori plăcute;
— puterea de absorbţie şi depresiune reglabilă;
— capacitate sporită de înmagazinare a prafului;
— manevrabilitate ridicată;
— echipare cu saci de hîrtie, ceea ce determină o folosire igienică a
aspiratorului; • , 1. ' .
— refularea verticală a aerului. '
protecţie,
TEHNIUM 3/1986
este mai mare ca X/2. Citiţi şi mate¬
rialul de la pag. 10—11 din acest nu¬
măr.
TOTH IOSIF — Lupeni
Cel mai comod este construirea
unui amplificator suplimentar pe
5,5 MHz.
Vom publica tranzistoare echiva¬
lente şi în continuare.
CIUBOTARII ION — Mizll;
CORDUŞ ION — Suceava
Imaginile multiple pe ecran apar
din cauza cîmpului recepţionat.
Această temă a fost pe larg prezen¬
tată de ing. V. Solcan în serialul
„Calitatea recepţiei emisiunilor TV“.
Circuitul Ul.190 este regulator de tu¬
raţie, ca amplificator AF folosiţi
TBA810, TBA790 etc. Antene am
prezentat şi mai prezentăm în ru¬
brica TV—Dx.
ALIN U. — Cluj-Napoca
Fiind aproape de staţia de emisie,
captaţi un semnal foarte puternic;
un mediu acid poate produce de¬
tecţia semnalului.
GABOR VASILE — Bacău
în principiu se poate monta tubul
cinescop la alt televizor, dar trebuie
să vedeţi dacă bobinele de deflexie
sînt de acelaşi tip. Orice neconcor-
danţă între bobine şi transformator
poate provoca apariţia unei imagini
diferite fizic pe noul tub cinescop.
MOGA DOREL - Craiova
La amplificatorul de 25 W puteţi
ataşa preamplificatorul menţionat.
POPESCU DORU — Tîrgovlşte
Cuplarea în paralel a patru impe-
danţe de 300 11 determină o impe-
danţă de 75 11, deci dacă interconec¬
taţi patru antene cu cablu de 300, 11
puteţi merge la televizor direct cu
un fider de 75 11. Nu este indicată in¬
terconectarea între cele patru an¬
tene altfel.
DEMETER IOSEF — Tg. Mureş
Verificaţi dacă potenţiometrul nu
are întreruperi — eventual trebuie
spălate cu spirt.
FLOROIU OVIDIU — Botoşani
Tranzistoarele la care vă referiţi
(producţie NEC) nu au echivalenţe
I.P.R.S.
Vom publica schema radiorecep¬
torului „Mondial".
ZAHARIA ION — Piteşti
Desigur, vom prezenta unele par- ;
ticularităţi ale noului t-p de Trabant
pe 12 V atît în domeniul carburaţiei j
cît şi în domeniul instalaţiei elec- ;
trice. Şurubul la care vă referiţi din
carburator nu este jiclorul de ra- ]
lanti; el se deşurubează şi la noul tip
cu 1,5 ture. I
PRECUP PETRIŞAN - Deda
Verificaţi pe rînd fiecare etaj şi as¬
cultaţi cu o cască după detecţie 1
dacă partea de RF funcţionează. în
principal verificaţi tubul ECH81. j
GĂMULEA ANDREI - Bucureşti
Verificaţi conexiunile şi starea ]
dozei de la picup. Urmăriţi rubrica !
„Tehnică modernă" şi veţi găsi şi j
unele programe.
ONACĂ GELU -jud. Cluj
Teoretic schema prezentată de
dv. ar trebui să funcţioneze. Reali- i
zarea practică este însă dificilă.
FEDIUC LIVIU - Bucureşti
înlocuiţi modulul baleiaj linii.]
ŞERBAN GABI — Deva
Introducînd un semnal mai mic la
intrare amplificatorul va furniza pu¬
tere mai mică.
DEDEA ILIE — jud. Timiş
Programele TV emise după
norme CCIR nu pot fi recepţionate
cu televizoare construite pe norma
OIRT.
ZDRICOLEI JAN — Caransebeş
Utilizarea unui amplificator din co¬
merţ este soluţia optimă (bun şi pe
CCIR). în rest luaţi datele din cartea
de antene.
NEAGU DOREL — Botoşani;
BRATU ION — Constanţa;
AMALINEI VASILE - Buzău;
CIOBANU SILVIU - Tecuci.
Radioclubu! judeţean Braşov
produce circuite imprimate pentru
transceiverele A412 şi UUS, peninj
frecvenţmetrul digitai şi alte apa-
rate utile radioamatorilor. în buleti¬
nul tehnic „Radioamatorul" editat
de acelaşi radioclub găsiţi datele
tehnice care vă interesează referi¬
toare la aparatură şi trafic. Adresa
radioclubului Braşov este; Str
Nicolae Bălcescu 48, tel. 43518.
I.M.
rezultă defectarea redresorului din
televizor. Pentru remediere (care
nu se poate face prin corespon¬
denţă) vă recomandăm să vă adre¬
saţi unei cooperative specializate.
LUNGU DĂNUŢ — Constanţa
înlocuiţi astfel; OA625 — EFD107;
2SB475 — ACI 80; 2SB172 — EFT333;
2SB175 — EFT343. Vă recomandăm
să citiţi lucrarea „Radiorecepţia de la
A la Z" apărută în Editura Albatros.
ŞERBU MARIN — Tg. Jiu
Ne trimiteţi o schemă şi ne cereţi
să va indicam de ce nu funcţio¬
nează; noi vă recomandăm să re¬
nunţaţi la ea şi să construiţi un re¬
ceptor după o schemă apărută în
„Tehnium".
IORDACHE ŞTEFAN - Comarnic
Studiaţi transceiverul publicat
chiar în acest număr, oricum vom
reveni şi cu alte montaje de trans-
ceiver.
SILAGHI MIRCEA - Satu Mare;
BILCHIS S. - laşi; BOCICU
GHEORGHE - Arad; PAŞE VIC¬
TOR — Arad; SMEREA ION — Ro¬
man; OPRIŞESCU VALERIU -
jud. Teleorman
Studiaţi rubrica tV—Dx, unde
găsiţi construcţia şi calculul diver¬
selor antene.
NAGY IOSIF — Cluj-Napoca
Construiţi un amplificator cu ele¬
mente discrete (am publicat diverse
montaje) fiindcă nu veţi găsi un cir¬
cuit integrat în acest scop.
SIMiON SORIN - jud. Constanţa
Nu construiţi un emiţător fără au¬
torizaţie.
COJOCARU MARIUS - Breaza
Circuitele /1E555 şi 495 se con¬
struiesc de către I.P.R.S. Arderea
repetată a circuitului audio din tele¬
vizor impune verificarea acestuia
cu atenţie.
CRUCIAN ANTON — Bîriad
De obicei distanţa între antene
ŢUGUI VALERICA -- Olteniţa
în „Tehnium” 2/1984 şi 11/1985 gă¬
siţi construcţia unui convertizor
12/220 V.
LUNGU FLORIN - Orşova
Modificările aduse schemei elec¬
trice se repercutează prin modifi¬
cări în funcţionarea montajului.
BOŞOROGAN ADRIAN ~ Orăştie
Tiristorul la care vă referiţi admite
un curent de 10 A la o tensiune de
400 V. Folosiţi un tranzistor BF245.
PETRESCU ALEXANDRU — Cîm-
pulung Moldovenesc
Respectaţi schema publicată sau
abordaţi altă schemă.
POPA VICTOR - jud. Dolj
Folosiţi în loc de BF214 un tran¬
zistor npn BC107, BF180, BF215,
BF200, BC170, BF254 etc.
RADU CĂTĂLIN - Buzău
Sînt permise construcţia şi expe¬
rimentarea unui emiţător — indife¬
rent de putere — numai în baza unei
autorizaţii.
CRASMACIUC CLAUDIU - Galaţi
Adresa Federaţiei Române de
Radioamatorism: Central Radioclub
P.O. Box 22—50 R — 71100 Bucu¬
reşti.
BÂRBIERU PETRIŞOR — jud. Vran-
cea
Condensatoarele variabile sînt
pe acelaşi ax şi au capacitatea ma¬
ximă 450 pF. Carcasa poate fi cu
diametru! 6 mm.
CLIMANICI VICTOR — Piteşti
După măsurătorile efectuate de
dv şi în care diferenţele tensiunilor
de alimentare sînt de peste 100 V
Minicasetofonul
Tesla KM 340 este
destinat citirii ca¬
setelor magnetice
cu înregistrări ste¬
reo şi audierii sem¬
nalelor în cască.
Schema electro¬
nică este compusă
dintr-un amplifica¬
tor cu tranzistoare
şi un amplificator
de putere pe fie¬
care canal.
Alimentarea cu
energie se face din
4 baterii de 1,5 V.
Controlul turaţiei
motorului se face
electronic.
Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-*©! adj.; prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHÂESCU
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
Administraţia
Editura Sctnteia