Tehnium/1984/8402

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

REVISTA LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C.

ANUL XIV -NR. 159

2IW

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

SUMAR

AUTODOTARE-AUTOUTILARE .

Preamplificatoare pentru
benzi magnetice

Cuplaje parazite

.. pag. 2—3

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ .

Amplificatoare operaţionale
Echivalenţe — Circuite
integrate liniare

Frecvenţa de tranziţie

. pag. 4—5

CQ-YO .

Din lucrările Simpozionului
naţional al radioamatorilor :
Filtre în scara

pag. 6—7

LABORATOR .

Convertizor 12V—220V/50 Hz

. pag. 8—9

HI-FI ...

Amplificator cu egalizor grafic
Staţie de sonorizare

VU-metru

pag. 10—11

AMENAJAREA LOCUINŢEI .

Amenajarea dormitorului
Montarea faianţei

Tapetarea pereţilor

pag. 12—13

AUTO-MOTO .

Autoturismele OLTCIT:
Instalaţia de frînare

Depanare rapida

pag. 14—15

FOTOTEHNICĂ .

Cuva de spalare

Revelator special

pag. 16—17

CITITORII RECOMANDĂ .

Orga de lumini

Lampa de siguranţa

pag. 18—19

Tester
Voltmetru
Indicator
Efecte sonore

TEHNICĂ MODERNĂ .

Sisteme cu microprocesoare
Televiziunea în culori

REVISTA REVISTELOR ...

Contra tînţarilor
Gong

Sinus/dreptunghiular

Test-generator

ATELIER .

Stop risipei de apa!

SERVICE.

TFM-C380E

CONVERTIZOR

13-320V/50H*

(CITIŢI ÎN PAG. 8)

în procesul de înregistrare-re-
dare, la diferite frecvenţe, apar o
serie de pierderi, fie datorate ca¬
racteristicii de frecvenţă a capului
magnetic, care atenuează puternic
(-40 dB/decadă + -60 dB/decadă)
frecvenţele înalte, fie datorate de-
magnetizării suportului magnetic
(banda magnetică). A apărut astfel
necesitatea unor corecţii pentru
frecvenţele amintite, cele mai cu¬
noscute şi devenite general valabile
fiind corecţiile NAB.

în figura 1 este prezentat un
preamplificator pentru înregistrare,
la viteza de rulare de 19,05 cm/s, cu
corecţiile de frecvenţă corespun¬
zătoare curbelor NAB, în varianta
stereo. Circuitul este realizat cu o
singură capsulă de tip LM381 (/3M
381). Datorită particularităţilor de
construcţie ale acestui amplificator
operaţional dual, pentru aplicaţiile
de benzi magnetice — care sînt de
zgomot mic — s-a folosit varianta
intrării nesimetrice. Pentru aceasta,
se pun la masă intrările 2,13, reacţia
închizîndu-se prin 3,12.

Sursa de semnal este reprezen¬
tată de un microfon electrodinamic
(se recomandă cu rezistenţa in¬
ternă de 600 ii), care oferă o ten-

Ing. IO AN DAMOC ,
ing. MIRCEA DRAGU

siune de ieşire de 5 mV t/ (1 kHz).
Sarcina circuitului preamplificator
este reprezentată de un cap mag¬
netic de înregistrare cu un curent
de modulaţie de 100 ^A (1 kHz).

Obţinerea unei dinamici bune şi a
unei benzi mari de frecvenţe este
posibilă numai la viteze mari de an¬
trenare a suportului magnetic: 38,1
cm/s şi 19,05 cm/s. Cum magneto¬
foanele de amatori posedă — este
adevărat, rar — numai cea de-a
doua viteză, conform normelor de
înregistrare NAB, unei viteze de
19,05 cm/s îi corespunde o frec¬
venţă de tăiere pentru capul mag¬
netic de 24,6 kHz. Aceasta este de
fapt şi frecvenţa maximă a benzii de
lucru pentru preamplificatorul pre¬
zentat în figura 1.

în procesul de înregistrare, la
frecvenţe joase şi medii se pot ne¬
glija pierderile datorate demagne¬
tizăm suportului magnetic, corecţia
în frecvenţă făcîndu-se numai la
frecvenţe relativ înalte (f > 1 kHz).
Această corecţie corespunde unei
creşteri a frecvenţelor înalte cu o
pantă de +20 dB/decadă.

Aceasta înseamnă că accentua¬
rea frecvenţelor înalte se face în
banda 4 kHz - 20 kHz, iar cîştigul se

R 5 KKWii R6 39Kf>_

măreşte cu circa 15 dB faţă de nive¬
lul la mijlocul benzii. Pentru evita¬
rea distorsiunilor se cere, totuşi, o
limitare a cîştigului în buclă închisă,
la o valoare acceptabilă.

Caracteristica foarte bună de
frecvenţă a amplificatorului ope¬
raţional LM381 (0M381) asigură, la
o alimentare cu 24 V, un cîştig la
frecvenţe înalte de cca 50 dB, cu
acoperirea totală a benzii de frec¬
venţe AF. Aceasta înseamnă că la
mijlocul benzii (f = 1 kHz) cîştigul
va trebui să scadă la 35 dB, pentru a
se asigura astfel accentuarea frec¬
venţelor înalte conform normelor
de înregistrare NAB.

Rezistenţa Rj se conectează pentru
a impune curentul de AF (100 ţj. A)
în funcţie de nivelul înregistrării,
corespunzătoare nivelului maxim al
cîştigului (50 dB). Circuitul LC este
un filtru de rejecţie, acordat pe frec¬
venţa curentului de polarizare, care
împiedică — la conectarea oscila¬
torului de ÎF — pătrunderea curen¬
tului de frecvenţă ultraacustică în
circuitul de JF.

Rezistenţele R^ şi Rt, asigură creş¬
terea densităţii curentului de colec¬
tor al tranzistorului de intrare al
amplificatorului operaţional LM381
(0M381). Deşi acesta este compen¬
sat intern pentru o bandă de frec¬
venţe de 15 MHz (cîştig unitar), în
aplicaţiile de zgomot mic, unde se
cere limitarea zgomotului de ÎF,
este indicată limitarea benzii de
frecvenţe. Aceasta se realizează
prin cuplarea în paralel cu conden¬
satorul de compensare internă a
. unei capacităţi C 3 = 3,9 pF. Pentru
această valoare, frecvenţa superioa¬
ră, a benzii este limitată la 20 kHz.

în cazul conectării unor surse de
semnal cu tensiune mare, dar care
nu depăşesc 300 mV tf , în locul re¬

'yJlOuF

zistenţei R : se va conecta un semi--
reglabil. Se va regla cîştigul în bucla
închisă astfel ca tensiunea de ie¬
şire, V ;( să nu depăşească valoarea
maximă de 2,5 V,r (20 kHz).

Circuitul preamplificator de înre¬
gistrare din figura 1 asigură
următoarele performanţe:

— banda de frecvenţe: 50 Hz—
24,6 kHz;

— câştigul la mijlocul benzii: 35 dB;

— cîştigul la frecvenţe înalte (f =
20 kHz): 50 dB;

— rezistenţa de intrare: 100 kîl;

— tensiunea maximă de intrare:
300 mV^

— tensiunea maximă de ieşire
(f = 20 kHz): 2,5 V, r .

Un preamplificator de înregis¬
trare, de această dată pentru o vi¬
teză de rulare de 9,51 cm/s, este pre¬
zentat în figura 2. Circuitul este rea¬
lizat cu un amplificator operaţional
de tip nA 709 (ROB 709), în cone¬
xiune inversoare. Spre deosebire
de circuitul anterior, la viteze de ru¬
lare reduse (9,51 cm/s şi 4,7 cm/s),se
“cere o ridicare mai importantă a
semnalului la frecvenţe înalte.

Caracteristica de frecvenţă asi¬
gură, pentru viteza de rulare de
9,51 cm/s, o frecvenţă de tăiere a ca¬
pului magnetic de 12 kHz. De
această dată accentuarea frecven¬
ţelor înalte este limitată la intervalul
4 kHz—12 kHz, deci pentru o creş¬
tere a benzii de lucru de numai
8 J<Hz.

Circuitul este alimentat la o sursă
dublă de tensiune (±15 V), aceasta
fiind indicată pentru a se putea lu¬
cra cu tensiune de mod comun
zero. Sursa de alimentare trebuie să
fie foarte bine filtrată şi situată în
apropierea circuitului.

Se asigură următoarele perfor¬
manţe:

— banda de frecvenţe: 40 Hz—
12 kHz;

— rezistenţa de intrare: 27 kîî:

— tensiunea maximă de intrare:
200 mV„;

— tensiunea maximă de ieşire (f

12 kHz): 1,2 V

n/ 2 |3M38i

Vj 0i15pF Rl

R4 1 ' 51 ?

1KA "

500mV(lKHz)
1,2V (12KHz)

! 0,068}iF

C4 20pF
1R6
1,5Kii

J4h>10

]/ 2 pM381

3,15V e f(40Hz)

50mV e f(20KHz)

‘ 0,068|iF

Î 0,068

* C2

VlOjuF

TEHNIUM 2/1984

— cîştigul la mijlocul benzii: 40'
dB;

— cîştigul la frecvenţe înalte (f =
12_ kHz): cca 50 dB.

în figura 3 este prezentat un
preamplificator de redare a benzi¬
lor magnetice pentru viteza de ru¬

lare de 19,05 cm/s, realizat cu un
amplificator operaţional de tip nA
741 (ŞA 741). Capul magnetic de re¬
dare asigură o tensiune de ieşire de
1 mV,r(1 kHz).

Pentru a compensa creşterea cu
20 dB/decadă a caracteristicii de

frecvenţă a capului magnetic (pen¬
tru frecvenţe joase şi medii), corec¬
ţia caracteristicii de frecvenţă a
preamplifieatorului de redare tre¬
buie realizată cu o atenuare de -20
dB/decadă.

Preamplificatorul de redare tre¬
buie să amplifice semnalul dat de
capul magnetic şi în acelaşi timp să
introducă astfel de corecţii încît la
ieşirea sa să rezulte o caracteristică
globală (cap magnetic-preamplifi-
cator de redare) liniară în frecvenţă
(răspuns plat).

Circuitul de redare din figura 3
asigură următoarele performanţe:

— banda de frecvenţe: 40 Hz—
20 kHz;

— cîştigul la mijlocul benzii: 45 dB
(«200 V/V);

— câştigul la frecvenţe înalte: 35 dB
(«50 V/V);

— rezistenţa de intrare: 100 kn.

O variantă mai simplă a circuitu¬
lui anterior, dar pentru viteza de ru¬
lare de 9,51 cm/s, este prezentată în
figura 4.

In procesul de redare este nece¬
sară o limitare a amplificării frec¬

venţelor înalte (la viteze de rulare
mici), datorită accentuării zgomo¬
telor de fîşîit.

Banda de frecvenţe a circuitului
din figura 4 se va limita la 12 kHz,
acolo unde capul magnetic intro¬
duce o atenuare, cu o pantă de -20
dB/decadă, a frecvenţelor înalte.

Cîştigul la mijlocul benzii (f =
1 kHz) este cu 5 dB mai mare decît
valoarea cîştigului la frecvenţe
înalte (la viteze de rulare reduse),
spre deosebire de vitezele mari de
antrenare a suportului magnetic,
unde valoarea amintită ajunge la
10 dB.

Circuitul asigură următoarele per¬
formanţe:

— banda de frecvenţe: 40 Hz—
12 kHz;

— cîştigul la mijlocul benzii: 45 dB:

— cîştigul la frecvenţe înalte
(f = 12 kHz): 40 dB;

— rezistenţa de intrare: 100 kn.

BIBLIOGRAFIE

1. AN-64. Application Note. Natio¬
nal Semiconductor, May 1972

2. AN-70. Application Note. Natio¬
nal Semiconductor, August 1972

CUPLAJE

PARAZITE

Ing. MIHAI CQDÎRMAI

De multe ori, în practica amatori¬
lor de montaje electronice se în¬
tâmplă ca, după punerea în func¬
ţiune a acestora, rezultatele obţi¬
nute să fie nesatisfăcătoare, în
ciuda unor parametri electrici buni,
garantaţi de cei care lansează
aceste montaje. Unde s-a strecurat
greşeala? Montajul este verificat,
dar totuşi nu funcţionează corect,
apărând cuplaje parazite care nu se
pot înlătura.

Pentru o înţelegere şi interpre¬
tare facilă a fenomenelor care au
loc şi înlăturarea celor nedorite,
vom menţiona întîi o clasificare a
acestor cuplaje parazite după na¬
tura căii de cuplaj. în acest sens
distingem:

— cuplaje de natură galvanică,

recunoscute prin faptul că se mani¬
festă atîtîn curent alternativ, cîtşiîn
curent continuu;

— cuplaje de natură electromag¬
netică, efectele apărînd datorită
cîmpului electric în unele cazuri, în
alte cazuri datorită cîmpulyi mag¬

netic sau datorită acţiunii ambelor
tipuri de cîmp;

— cuplaje de natură mecanică,

în care principalele inconveniente
apar datorită unei rigidităţi neco¬
respunzătoare sau unor vibraţii pu¬
ternice.

Revenind la întrebarea pusă an¬
terior, greşeala s-a putut strecura
prin nerespectarea unor reguli de
proiectare şi poziţionare a pieselor
pe placa de traseu imprimat.

lată un prim exemplu: un amplifi¬
cator de curent alternativ .cu un sin¬
gur tranzistor, alimentat dintr-un
transformator cu redresor şi_ filtru
cu condensator electrolitic. în fi¬
gura 1 este prezentată schema
electrică a montajului. Se mai defi¬
neşte ca schemă constructivă acea
schemă care ţine, cont de cablarea
pieselor pe placă. în figurile 2, 3, 4, 5
şi 6 sînt date cîteva variante de
cablare.

înainte de a trece mai departe,
trebuie precizate două lucruri care
în aparenţă nu au legătură cu mon-

1 :

tajul exemplificat:

— un traseu de cablaj imprimat
din cupru cu lăţimea de 1 mm şt
grosimea standard de 35 /im are o
rezistenţă specifică liniară de
0,5—0,65 iVm;

— în cazul unui redresor (mo-
noalternanţă sau bialternanţă) cu
filtru cu condensator, curentul de
încărcare la fiecare perioadă a ten¬
siunii redresate este de circa 5—10
ori mai mare decît curentul mediu
consumat de sarcină (figurile 7, 8).

în cazul nostru, rezistenţa de
sarcină R. y este reprezentată de
montajul amplificator. în curent al¬
ternativ, condensatorul de filtraj
C/ prezintă o reactanţă mică în ra¬
port cu rezistenţa R. v (sau amplifi¬
catorul în discuţie), ceea ce va
duce la scăderea timpului de con-
ducţie al diodei, t, comparativ cu
perioada tensiunii redresate, T. în

consecinţă, W= ^—

Revenind la cele cinci scheme
constructive, vom arăta că numai
două dintre ele pot fi acceptate în
practică. într-adevăr, analizîndu-le,
se observă că în figura 2 curentul de
emitor al tranzistorului Q se închide
pe o porţiune comună cu curentul
din ochiul de comandă bază — emi¬
tor, ş( anume pe porţiunea a—b (I, =
I,„,,/). în unele cazuri, acest fenomen
nu este supărător, producînd în
montaj o reacţie negativă supli¬
mentară (r M/ , + R,), dar în cazul în
care pe porţiunea a—b se închid şi
alţi curenţi ai altor etaje, aceştia pot
produce, în funcţie de amplitudinea
şi faza lor, perturbaţii supărătoare.

în figura 3, curentul de încărcare
a condensatorului de filtraj, Io, se

închide spre transformator prin
porţiunea a—b ce se găseşte, ca şi
în cazul precedent, în ochiul de co¬
mandă al tranzistorului Q. Pe
această porţiune, căderea de ten¬
siune provocată de l 0 poate fi con¬
siderabilă, înseriindu-se cu tensiu¬
nea utilă E şi ducînd la scăderea ra¬
portului semnal/zgomot.

O simplă aplicaţie: pe un traseu
de 10 cm lungime şi 1 mm lăţime,
avînd grosimea standard de 35 ^m,
avem montajul prezentat în figura 3.
Se consideră că = 100 mA, iar
T

— = 10. Să calculăm căderea de

tensiune perturbatoare pe porţiu¬
nea a—b:

U Mil =r «4 * l„w r a i, = 0,65 n/m •
0,1 m = 0,065 H;‘

U lrf , = 0,065 n • 0,1 A • 10 = 0,065 V =
= 65 mV.

U,,/. este o tensiune alternativă, în
cazul de faţă cu frecvenţa de 50 Hz.

Dacă acest etaj are o sensibilitate
bună, de ordinul milivolţilor, rapor¬
tul semnal/zgomot va fi total com¬
promis chiar dacă se micşorează
lungimea traseului la 1 cm. De
multe ori, atunci cînd se observă
apariţia brumului se recurge la
„serviciile" unui alt condensator
electrolitic de filtraj montat în para¬
lel cu primul. Rezultatul: brumul va
creşte în loc să scadă. Efectul se
datorează scăderii timpului ţ.

(CONTINUARE ÎN PAG. 16)

TEHNIUM 2/1984

Fi*. A. MĂRCULESCU

Atunci cînd vom prezenta tipurile
concrete de amplificatoare operaţio¬
nale, vom vedea cît de departe s-a
mers pînă în prezent pe calea înde¬
plinirii acestor deziderate.

2. AO — AMPLIFICATOR DIFE¬
RENŢIAL

Amplificatoarele operaţionale se
mai disting net de amplificatoarele
obişnuite prin faptul că ele au două
intrări separate (raportate la un anu¬
mit punct comun), cărora le cores¬
pund două funcţii de transfer iden¬
tice, dar de semne contrare. Spu¬
nem, pe scurt, că AO sînt amplifica¬
toare diferenţiale* şi vom vedea ime¬
diat ce trebuie să înţelegem prin
aceasta. (*în etapa de pionierat a
circuitelor integrate se produceau
amplificatoare operaţionale — în
sensul cerinţelor indicate în primul
paragraf — cu o singură intrare. în
momentul de faţă, accepţia prepon¬
derentă a noţiunii de AO este aceea
a amplificatoarelor cu două intrări.)

Să urmărim figura 1, care repre¬
zintă un montaj de principiu realizat
cu un AO. Simbolul amplificatorului
operaţional, cunoscut şi începători¬
lor, pune în evidenţă cele două in¬
trări, una notată cu „+" şi numită in¬
trare neinversoare, cealaltă notată
cu şi numită intrare inversoare,
terminalele de alimentare cu ten¬
siune, notate cu „+V CC ‘' şi respectiv
„-V C c“ Şi terminalul de ieşire (out-
put). Pe parcurs vom vedea că AO
mai posedă şi alte terminale pentru
diverse reglaje şi compensări ex¬
terne.

Circuitul este alimentat de la două
baterii identice, B, şi B 2 , iegate în
serie şi cu punctul comun conectat
la masă (M). Acest punct de refe¬
rinţă comun, folosit şi de intrări (în
raport cu el se aplică şi se măsoară
tensiunile de intrare Eh, E^, consti¬
tuie totodată una dintre bornele de
ieşire ale amplificatorului; mai pre¬
cis, rezistenţa de sarcină R L este co¬
nectată între singurul* terminal de
ieşire al AO şi acest punct de masă.

(*Există la ora actuală numeroase
modele de AO care poseda două
terminale de ieşire, ele furnizînd faţă
de punctul comun de referinţă ten¬
siuni egale dar de semne contrare
sau, cum se mai spune, în opoziţie
de fază. Deocamdată ne vom ocupa
numai de amplificatoarele operaţio¬
nale „obişnuite", cu o singură ie¬
şire.)

Modul de alimentare descris — ti¬
pic pentru AO, dar nu obligatoriu —
se zice cu sursă dublă sau diferen¬
ţială. Faţă de masă, cele două bate¬
rii asigură tensiunile egale, dar de
semne contrare, +V CC şi -V Cf sau
condensat ±V CC (uzual între ±3 V şi ±
20 V). Cele două tensiuni aplicate la
intrări, în raport cu masa, sînt furni¬
zate de sursele B 3 şi B 4 . Remarcaţi
polarităţile lor. Tensiunea Eh, apli¬
cată intrării neinversoare (+), este
pozitivă; AO va amplifica acest sem¬
nal de un anumit număr de ori şi,
deoarece intrarea este neinversoare,
ieşirea va căpăta un potenţial cu va¬
loarea corespunzătoare, tot pozitiv în
raport cu masa. Prin rezistenţa de
sarcină R L (L de la load — sarcină)
va circula un curent furnizat de ba¬
teria B 4 , care are minusul conectat
la masă (săgeţile indică sensul de
circulaţie a electronilor, extraşi de
ieşirea pozitivă din minusul lui 8-,).
în mod asemănător, tensiunea E i2
aplicată intrării inversoare (-), nega¬
tivă în raport cu masa, va fi amplifi¬
cată de acelaşi număr de ori de AO,
dar cu inversarea polarităţii, rezul-
tînd la ieşire tot un potenţial pozitiv.

Dacă inversăm polaritatea tensiu¬
nilor de intrare (fig. 2), tensiunea
negativă Eh aplicată intrării neinver¬
soare este amplificată ca atare, re-
zultînd un potenţial negativ la ieşire,
iar tensiunea pozitivă Ej 2 aplicată in¬
trării inversoare este amplificată cu
schimbarea polarităţii, rezultînd la
ieşire tot un potenţial negativ. Cu¬
rentul prin rezistenţa de sarcină va fi

de data aceasta furnizat de sursa B 2 .
care are plusul conectat la masă
(electronii excedentari la ieşire sînt
extraşi de plusul lui B 2 ).

Să presupunem acum că am in¬
versat polaritatea numai pentru una
din tensiunile de intrare, de exemplu
ca în figura 3. Semnalul pozitiv En,
amplificat fără inversare, va tinde să
determine un potenţial pozitiv la ie¬
şire, iar semnalul pozitiv E ja amplifi¬
cat cu inversare, va tinde să facă
negativă ieşirea. De data aceasta, în
loc să se „ajute", intrările se opun
una celeilalte. Dacă, în particular,
Ejf=Eja potenţialul de ieşire va fi nul
în raport cu masa, deci prin R L nu
va circula curent. Dacă valorile En,
E i2 sînt diferite, cea mai mare dintre
ele va dicta semnul potenţialului la
ieşire. De exemplu, pentru En>Ej 2
ieşirea va avea un potenţial pozitiv,
proporţional însă nu cu valoarea lui
En, ci cu diferenţa En-E i2 Analog,
pentruE i1 <E j2 semnalul de ieşire va
fi negativ, proporţional cu diferenţa
E i2 —Eii- Incluzînd şi semnul în dife¬
renţă, putem spune unitar că sem¬
nalul de ieşire este proporţional cu
diferenţa E—E ia adică:

E 0 = a (En—E^ (1)

Aceeaşi caracteristică de transfer
se obţine şi dacă în figura 3 inver¬
săm polarităţile tensiunilor de in¬
trare, adică pentru En<0, E i2 < 0. în
fine, cu un mic exerciţiu mintal pu¬
tem recunoaşte uşor şi în situaţiile
precedente (figurile 1 şi 2) tot o am¬
plificare diferenţială, numai că
acolo, semnalele de intrare avînd
polarităţi opuse faţă de masă, dife¬
renţa lor reprezintă de fapt o sumă.

Acest mod specific de funcţio¬
nare, prin care AO amplifică dife¬
renţa semnalelor aplicate la cele
două intrări, a generat calificativul
de amplificator diferenţial la care
ne-am referit. Atunci cînd vom ana¬
liza alcătuirea internă de principiu a
amplificatoarelor operaţionale, vom
vedea că ele sînt special proiectate
pentru a rejecta (elimina, înlătura)
tensiunea comurfă aplicată celor
două intrări sau, cum se mai spune,
semnalul de mod comun.

Coeficientul de proporţionalitate a
din ecuaţia caracteristicii de transfer
(1) se numeşte amplificarea diferen¬
ţială în buclă deschisă.

Nu trebuie să se înţeleagă însă că
numai AO pot lucra ca amplifica-,
toare diferenţiale. După cum vom
vedea, această performanţă este re¬
zultatul încorporării în schema de
principiu a AO a unui etaj special de
intrare, numit diferenţial, pe care îl
putem întîlni în numeroase alte ti¬
puri de amplificatoare.

3. AO CU INTRARE COMUNĂ

Terminalele de intrare ale AO sînt
separate şi accesibile în exterior,
deci le putem utiliza cum dorim. în
practică nu avem însă nevoie întot¬
deauna de a prelucra simultan două
semnale, cele mai frecvente fiind si¬
tuaţiile în care se urmăreşte amplifi¬
carea unui semnal unic, E„ conti¬
nuu sau alternativ. Pentru acest
scop este suficient să utilizăm o
singură intrare — indiferent care —,
cealaltă putînd fi conectată electric
la masă, adică făcută comună cu ie¬
şirea, pentru a nu ne „încurca" prin
amplificarea nedorită a eventuale¬
lor semnale parazite captate de ea.

De exemplu, dacă dorim să folo¬
sim intrarea neinversoare (+), o co¬
nectăm pe cea inversoare (-) la
masă şi aplicăm semnalul E, între
intrarea neinversoare şi masă, ca în
figurile 4 şi 5. Dacă semnalul de in¬
trare este alternativ, trebuie să ne
imaginăm o alternare de un anumit
număr de cri pe secundă a celor

două polarităţi opuse indicate. Am¬
plificatorul rezultat este neinversor,
dînd la ieşire o tensiune pozitivă în
figura 4 (deci curentul de sarcină
luat de la 8 ), respectiv o tensiune
negativă în figura 5 (sarcina alimen¬
tată de 3;}.

Dacă facem comună intrarea
neinversoare, aplicînd semnalul .E,

între intrarea inversoare şi masă,
obţinem un amplificator inversor
(figurile 6 şi 7). Tensiunea de ieşire
este negativă în primul caz şi pozi¬
tivă în cel de-ai doilea, adică are
semnul inversat faţă de cea de in-
, trare.

înţelegem acum foarte bine de ce'
a fost necesară alimentarea dife¬
renţială a montajelor discutate, ie¬
şirea fiind cînd pozitivă, cînd nega¬
tivă în raport cu masa, pentru a
putea obţine un curent electric prin
rezistenţa de sarcină — conectată
şi ea cu un capăt la masă — avem
nevoie cînd de tensiune de alimen¬
tare negativă, cînd de tensiune po¬
zitivă. Evident, dacă semnalul de in¬
trare este alternativ (sau susceptibil
de a-şi inversa polaritatea), ambele
tensiuni de alimentare sînt nece¬
sare simultan. Vom vedea mai de¬
parte că acest neajuns poate fi în¬
lăturat prin unele artificii foarte
simple, atunci cînd AO este utilizat
cu o singură intrare de semnal.

4. ÎNCHIDEREA BUCLE! DE
REACŢIE

Despre reacţie au auzit, probabil,
toţi constructorii începători, chiar
dacă lucrurile nu le sînt foarte clare,
în esenţă, după cum sugerează şi
numele, reacţia este o acţiune îna¬
poi sau o acţiune inversă (termenul
consacrat în literatura de speciali¬

tate este feedback — alimentare
înapoi sau alimentare inversă). în
cazul particular al amplificatoare¬
lor, reacţia este o acţiune de la ie¬
şire la intrare (intrări), considerîn-
du-se directă calea de la intrare
spre ieşire, cum este şi firesc. Pen¬
tru a putea exista o astfel de acţiune
inversă, ieşirea trebuie să fie co¬
nectată într-un fel oarecare cu in¬
trarea, altui decît calea directă a
amplificatorului propriu-zis. Ele¬
mentele auxiliare care realizează
această conexiune inversă for¬
mează ceea ce se numeşte bucla
(închisă) de reacţie (fig. 8).

Pe calea reacţiei, o fracţiune do¬
rită din semnalul de ieşire (tensiune
sau curent) este adusă (sau reflec¬
tată) la intrare şi suprapusă peste
semnalul de intrare propriu-zis. Su¬
prapunerea poate să ducă la creş¬
terea semnalului de intrare, caz în
care reacţia se numeşte pozitivă,
sau la scăderea semnalului de in¬
trare, cînd spunem că reacţia este
negativă.

.In amplificatoare se foloseşte ex
clusiv reacţia negativă, care con¬
feră o stabilizare a cîştigului faţă de
modificarea parametrilor dispoziti¬
velor active şi faţă de variaţiile tem¬
peraturii, permite modificarea do¬
rită a impedanţelor de intrare, re¬
duce distorsiunile semnalului de ie¬
şire şi deterrhină o creştere a benzii
de redare în frecvenţă. Nu vom intra
în detalii teoretice, constructorii
dornici să aprofundeze studiul re¬
acţiei putînd consulta, de exemplu,
lucrarea „Circuite integrate analo¬
gice. Analiză şi proiectare", de Paul

R. Cray şi Robert G. Meyer, Editura
tehnică, Bucureşti, 1983.

Cît priveşte reacţia pozitivă, este
uşor de dedus că ea are un caracter
nestabiiizator, exploziv, distructiv,
solicitînd !a maximum elementele
de limitare a curentului din circuit,
într-adevăr, creşterea semnalului
de intrare prin reacţie pozitivă duce
ia creşterea semnalului de ieşire;
fracţiunea reinjectată la intrare
creşte şi ea proporţional, în valoare
absolută, ducînd la o nouă creştere
a semnalului de intrare şi implicit a
celui de ieşire etc. Este vorba deci
despre o reacţie în lanţ, care poate
avea efecte distrugătoare. Nu nu¬
mai că reacţia pozitivă nu se utili¬
zează niciodată* în mod voit în am¬
plificatoare, dar constructorul este
obligat să o depisteze şi să o în¬
lăture ori de cîte ori ea apare inde¬
pendent de voinţa lui (exemple: cu¬
plaje parazitare, capacitive sau in¬
ductive, prin traseele de cablaj im¬
primat sau prin firele de conexiune,
prin sursa de alimentare etc.; cu¬
plaje directe, prin mediul înconju¬
rător, între traductorul electroacus-
tic de ieşire şi cel de intrare, cum
este cazul fenomenului de microfo-
nie etc.).

* Există totuşi unele aplicaţii neliniare
ale AO — currvar fi oscilatoarele sinusoi¬
dale, amplificatoarele autobasculante
etc. —, care folosesc avantajos reacţia
pozitivă. Vom analiza şi noi un astfel de
exemplu mai tîrziu, dar deocamdată ne
vom referi exclusiv la reacţia negativă,
chiar dacă uneori atributul „negativă" va
fi omis pentru simplificare.

„ (CONTINUARE ÎN NR. VIITOR )

Mai mulţi constructori îndepatori
ne-au întrebat ce reprezintă para¬
metrul de catalog al tranzistoarelor
denumit frecvenţa de tranziţie şi
notat Ir.

Se ştie că factorul de amplificare
în curent, în montaj cu emitorul co¬
mun, h.îi,. sau (3, variază în funcţie de
frecvenţa semnalului, mai precis
scade cu creşterea frecvenţei. La
frecvenţe mari, panta teoretică de
descreştere a lui beta în funcţie de
frecvenţă este de 6 dB/ocîavă, adică
la o dublare a frecvenţei (octavă)
corespunde o scădere a„facîorului
beta de cca 2 ori (6 dB). în această
regiune a graficului h;i # '= funcţie
(f), aşa după cum se arată în figură,
produsul dintre frecvenţă şi valoa¬
rea corespunzătoare a lui h?
rămîne practic constant, fiind o ca-

!¥lARK ANDRES

racteristică a tranzistorului consi».
derat. Acest produs a fost numit,
prin definiţie, frecvenţa de tranziţie
a tranzistorului, h- — h> !t • f. Pentru
exemplul ales rezultă !,■ ==» 10 MHz.

(Condiţiile exacte de definire şi
măsurare îi interesează mai puţin
pe amatori; ele prevăd considera¬
rea factorului h:i, în modul, |h:i,|,
configuraţie EC cu ieşirea în scurt¬
circuit şi semnale mici de intrare.).

Frecvenţa de tranziţie dă infor¬
maţii asupra „rapidităţii" tranzisto¬
rului şi, în anumită măsură, asupra
capacităţii lui de a lucra în comu¬
taţie.

In cataloage, valorile f■/■ sînt indi¬
cate pentru un anumit curent L-şi o
anumită tensiune Va-, de regulă
menţionate (exemplu: h — min. 10
MHz, Ia Ic = 1 a şi V« = 15 V).

f Ţ =4x2,5=10MHz

-\ f Ţ = 3x3,3=10MHz

-f Ţ=2 x5=10MHz

,f T =1x10=10MHz

ECHIVALENŢE — CIRCUITE INTEGRATE LINIARE (După catalogul I.C.C.E.)

ROB 1468 Stabilizator de tensiune dual
ROB 201A Amplificator operaţional pri

Tipuri echivalente (® înlocuire directă; * echivalent funcţional)

NAT 1 ONA^ÎSRCHiLDi^ : 0 fliii^^Bj 8 i®^l -' :ATI: - [rAVTHEON' RCA i StGNETICS MBLE t ELORG

Amplificator operaţional de uz :

eŢa;H' >: r L ^ ■■ v:

Amplificator operaţional de vi¬
teză mare

Amplificator operaţional profe-

Amplificator

* LM301A j • yuA3G1A I © MLM301A * SG301 S « SN72301A i « LM301A | ® CA301A ! • LM301A

", . . . . ■■■: yA AAAAA

!* LM325 **~78T15 • MC1468L • SG1468 :

® LM201A • mA201A « MLM201A « SG201A • LM201A « LM201A ® CA201A » LM201A

* K140YD10

• LM3Q28A * ;,A703

( îivâ AA i

« LM304

* /uA304

• MLM3Q4

* SM72304

| LM304

AîStăMizatbîA

tivă

de tensiune

pozi-

• LM305

• mA305

@ MLM305

i»/ŞG305A;

» SN72305

® LM305

* CA3085

Amplificator

operaţional

® LM308

® ,<iA308

MLM308

• S0308

• SN72308

® LM308

® CA308

® LM308

/Amplificator
: /banda largă

A operaţional

* LM318

* mA772

® CA3100

■ i Am plîf icâfor A : /Gpbrăţib nai
: A(,nălţă' :p:erfQrmanîâA'/y

A;dey

® LF355

® „AF355

® LF355 y'

® LF355

# IF355

* CA3140

« LF355

, ’ Am plificator o per âţ io nai

;' -generaŢ; ■ ;

e z

• LM709C;

» A709C

® MCI 709

A;j* 3N72709

® RC709

TEHNIUM 2/1984

în care Q C2 se calculează cu relaţia:

Q .-_ 2 .irf.-U- _ i

0PI lucrările
smpozio^ililu 1 naţional
AL RADIOAMATORILOR —
BUZĂU 19S3

la»g

f Uf 1 ' %$!£ J§ iâi Ml

B B : • : ■■

8 . RECOMANDĂRI PENTRU
PROIECTARE
EXEMPLE DE CALCUL

i Sm'X? d -® P roiectar e a
i-BLb şi FBLi diferă esenţial, în linii
mari procedura de proiectare si fac¬
torii limitativi sînt în genera! la fel.
Gel mai important factor limitativ îi
constituie banda de trecere ma¬
xima obtenabiiă folosind un rezo¬
nator dat. Atît pentru FBLS, cît si

laţ la (24) BLI ’ 63 86 ca!cu!ează cu re ~

(B.wa)™

- k,. 2 - k 23

A - K, -

Kl :

Simple _ transformări algebrice
P®! oovsd^ că ea provine din con-
diţia: C P 2 _-C (> impusă oricăruia «din
cele doua tipuri de filtru şi care re¬
prezintă condiţia de realizabiliîate
aşa cum s-a arătat în capitolele pre¬
cedente,

. P ac Ş folosim partea a doua a
relaţiei (24), în care am îniocuit
C x

' s ' q j ~ ^ • A f, aşa cum rezultă din

relaţia (3), se obţine o formă mai ex¬
presiva:

/Q \ . - A K 1,2 — Kt 5

(Butim* ~ 2 • Af • -^3-—j—- (24-1)

De aici rezultă că pentru a realiza
un filtru cu o bandă de trecere dată
se impune o condiţie pentru inter¬
valul de. rezonanţă* A f al rezonatoa¬
relor, care depinde de aproximarea
aleasa (K,, 2 ; K 2 , 3 ) şi de valoarea pa¬
rametrului de proiectare, A.

Deoarece s-a constatat că sînt
foarte numeroase cazurile în care

intervalul de rezonanţă al rezona¬
toarelor de surplus este relativ în-
gust (4—7 kHz), recomandăm ca
mai înainte de a începe caicului
propriu-zis ai unui filtru, să se stu-
^| ze T ) ilm,tările introduse de reiaţia

Pentru proiectant este mai utilă o
forma echivalentă a acesteia

__A!_J a : — i

(B:w,),„, ;i 2 A-1^7^ (24-2)

Aceasta este reprezentată grafic
"furişe 8-1, 8-2 şi 8-3, plntru
înlm 4 > respectiv 5 şi 6 rezona-
Xwn£ U d A erse a P r °ximărî şi con-
sidennd pe A ca variabilă
J?'" examinarea acestor grafice
• ezulta ca m toate cazurile există o
valoare a lui A pentru care raportul
ă f

(Q hw ), m ~ 8ste deci pentru

care, în cazul unor rezonatoare cu
cunoscut, se obţine banda de
trecere maximă.

Coordonatele acestor puncte din
grafice sînt prezentate în tabelui 9
şi reprezintă condiţii de utilizare
optimă a rezonatoarelor în privinţa
lărgimii benzii de trecere a filtrului.

O altă limitare, care intervine
mult mai rar în proiectare, o consti¬
tuie factorul de calitate propriu al
rezonatorului Q e . Deşi nu intervine
direct în calcule, cînd acesta este
prea mic, se produc deformări ale
caracteristicii de frecvenţă a filtru¬
lui, care capătă aspectul de clopot,'
adica se strică flancurile şi creşte
banda de trecere (faţă de cea calcu¬
lata).

Pentru ca aceste efecte să fie ne¬
glijabile, în [27] se recomandă con¬
diţia:

Q(? — (5 - 10) Qf = (5 - 10) *■—- (25)

B 3dB .

2 tt • f s • C* • R s

(26)

■ v

in practică, problema factorului
ca j! tate Qq al rezonatoarelor
poate fi importantă în general nu¬
mai la filtrele pentru telegrafie, de-
oarece in aceste cazuri factorul de
calitate echivalent al filtrului Q F
este foarte .mare. Chiar şi atunci
problema nu este deosebit de
acuta, deoarece deformarea curbei
de răspuns nu numai că nu deran-
jeaza, dar este posibil chiar să îm¬
bunătăţească răspunsul la semna-
lu telegrafic T>rin diminuarea „efec¬
tului de clopot" (ringing) la recep-

Ceea ce apare însă neplăcut cînd
se utilizează rezonatoare cu Q« re¬
lativ mic (deci cu pierderi mari) este
creşterea atenuării proprii a filtru¬
lui. Fără să fi avut posibilitatea să
experimentăm, presupunem că în
aceasta privinţă FBLS sînt mai
avantajoase decît FBLI.

Cu aceste considerente de ordin
general, să analizăm cum decurqe
proiectarea propriu-zisă a unui fil-

După măsurarea - rezonatoarelor
se trece la sortarea lor (capitolul 7)
pentru a stabili numărul maxim de
rezonatoare de care dispunem. în
general există tendinţa de a realiza
filtre cu un număr cît mai mare de
rezonatoare, dar constatările noas¬
tre experimentale au arătat că în
instalaţiile de amator există o limită •
a atenuării efective (realizată în
montajul real). La montajele obiş-
r aita * ea se situează între 50 şi
70 dB, care ar reprezenta atenuarea
ce se obţine cu filtrul deconectat
din montaj.

Cum filtrele Dishal de care ne
ar ^ ico1 as '9 ura un flanc
(al purtătoarei) mai bun decît cele
cîasice (in puncte) la acelaşi număr
de rezonatoare, recomandăm să se
foiosşasca cel puţin 4 rezonatoare
şi cel mult 6. Deja cazul cu 6 rezona¬
toare constituie un lux, căci se
obţin atenuări ale benzii nedorite
mai mari de 80 dB, care, din cauza
fenomenelor citate anterior, nu sînt
puse tn valoare în montajul real. Cu
alte cuvinte, odată montate într-un
transceiver de calitate medie, este
, făcu l de osebiri obiective
intre filtrul cu 5 şi cel cu 6 rezona¬
toare.

jn Privinţa alegerii între FBLS şi
FBLI, menţionăm că ambele asigură
aceeaşi calitate a semnalului SSB şi
de aceea alegerea trebuie lăsată în
seama celui care a proiectat insta¬
laţia m care se va utiliza filtrul. De¬
oarece filtrele în scară dispun de un
singur flanc de calitate, trebuie re-
nunţat la lucrul „cu banda inver¬
sată" aşa că, în funcţie de tipul de
filtru, se vor alege frecvenţele VFQ-
lui astfel ca în benzile de 3,5 şi 7
MHz să se obţină la ieşire semnal cu
banda laterală inferioară, iar în

celelalte benzi cu banda laterală su¬
perioară. In cazul în care se folo¬
seşte o singură schimbare de frec¬
venţă' FBLS sînt mai indicate, căci
VFO-ul va lucra pe frecvenţe mai
î™, 0 ' cazul benzilor superioare
(21 MHz şi 28 MHz). Dealtfel, sche¬
mele cele mai răspîndite de îrans-
ceivere cu simplă -.schimbare de
frecvenţă (A 412, de exemplu), sînt
concepute astfel-ca în modul de lu¬
cru normal să se folosească FBLS,
Cu excepţia formulelor de calcul,
care sinî diferite; toate criteriile şi
recomandările de proiectare sînt
aceleaşi la FBLS şi FBLi. Chiar şi ca¬
racteristica de răspuns ce se poate
obţine este aceeaşi ca alură, dar in¬
versată ca şi cum ar fi privită într-o
oglinda. Din considerentele arătate
şi pentru a nu mări exagera- conţi¬
nutul lucrării, ne vom mărgini la re¬
comandări de proiectare şi exem¬
ple pentru FBLS, dar ele pot fi uşor
adaptate de cei interesat! centru
proiectarea FBLI.

Ca şi în alte domenii, pentru pror
lectare nu se poate da o reţetă
unica, cu atît mai mult cu cît se por¬
neşte de la valorificarea unor rezo¬
natoare existente, ceea ce-i im¬
primă un caracter deosebit de parti¬
cular. Sperăm însă că prezentarea
unui şir de exemple cu complexi¬
tate din ce în ce mai mare să ilus¬
treze modul nostru de lucru, dar nu
este exclus să se găsească metodo¬
logii mai simple şi mai eficace.

După ce proiectantul cunoaşte
datele rezonatoarelor (cap. 7),
adică C K , fs, C„ şi numărul maxim de
rezonatoare de care dispunem n,, m ,

* poate să calculeze toate compo¬
nentele filtrului numai dacă a stabi¬
lit valori pentru B 3< «, numărul de re¬
zonatoare utilizate, n, riplul apro¬
ximării Cebîşev, a (dB), şi parame¬
trul de calcui, A.

Cum proiectarea este o ches¬
tiune în primul rînd de alegere po¬
trivită a unor parametri, se înţeieqe
ca se fac încercări (sau variante) de
calcul, revenind de fiecare' dată
asupra alegerii iniţiale, dacă rezul¬
tatul final nu convine dinîr-un motiv
sau altul.

în scopul reducerii numărului de
încercări, prezentăm pe scurt cî-
teva recomandări generale.

1) Banda de trecere la -3 «s (&«)

3) Pentru telegrafie se reco¬
manda B)j a = (0,25 - 1) kHz. La va¬
lori mai mici se impune o stabilitate
de frecvenţă foarte ridicată a VFO-
ului şi în plus audiţia poate fi defor¬
mata de răspunsul filtrului la sem¬
nalul telegrafic, efectul fiind acela
al unui clopot cu reverberaţie mare
(ringing).

b) Pentru SSB se recomandă
~ J 1 ,S 3 ) k!-,z - Valorile mici strică
puţin naturaleţea vocii, dar măresc
inteligibilitatea în QRM (pe recep-

rSnîitJ? erm,t ’« 13 aceia ? i număr de

rezonatoare, flancuri mai abrupte
£ Z ' pun ? tul „ Valorile mari P (3
khzşi mai mult) smt recomandabile
de1îtu? U t pentru a ®P aîa corespon-

Valorile cele mai uzuale în filtrele
profesionale smt B 3dB = (2,2 - 2,5) kHz.

f\.

n=5

■ I

Q-adB

N® -

. JJ

lL \

\ ~T

a=0,01dBl

v Q =c

— 1

4f_

n=6

a=0,01 dB 1
IdB^^

a=1dET

■a=3dB J

3,5 A

TEHNIUM 2/1984

Exemple: XF9A : 2,4 kHz; XF9B :
2,3 kHz. ;

2) Numărul de rezonatoare utili¬
zate, n

Ţinînd seama de cele menţionate
la începutul capitolului, • reco¬
mandăm n = (4 - 6) bucăţi.

Pentru filtre de înaltă perfor¬
manţă, alegerea se va face după ne¬
cesităţi, ţinînd seama de cele pre¬
zentate la punctul 4 în legătură cu
răspunsul în frecvenţă a! fiitruiui.

3) RipluS în bandă al aproximării
CeMşev, a{dB)

Aşa cum este de aşteptat, riplui
rea! al filtrelor va fi în general mai
mare decît cel teoretic (al apro¬
ximării alese) deoarece rezonatoa¬
rele utilizate sîpt aproape totdea¬
una departe de a fi chiar identice.

Ca mărime în sine, riplui real ai fil¬
trului este mai puţin important decît
s-ar crede: experienţa a arătat că fa
ripiuri de (4—6) dB, audiţia rărriîne
perfect inteligibilă şi nu există sen¬
zaţia de distorsiune (mai ales dacă
nu cunoşti timbrul natural al cores¬
pondentului). Aşadar, alegerea ri-
piului va fi condiţionată numai de
efectul asupra altor parametri ai fil¬
trului, şi anume ia filtrele de bandă
foarte îngustă pentru telegrafie se
va folosi numai aproximarea cu ri-
plul a = 0 dB (Buîterworth) sau cel
rnult a = 0,01 dB, pentru a preîntîm-
pina distorsiunile tranzitorii ale
semnalului recepţionat (efect de
clopot-ringing, vezi punctul 1).

Pentru filtrele de SSB se poate
alege a = (0,1—3) dB, după ur¬
mătoarele considerente:

a) Cu cît riplui aproximării este
mai mare, cu atît coeficientul qi este
mai mare, deci la FBLS rezistenţa
terminală R este mai mare (iar ia

; este mai mică).

Fără a utiliza circuite LC de adap¬
tare a terminalelor, filtre cu R =::
— (300—900) O se pot conecta la
montaj fie direct, fie prin cabluri
ecranate cu lungimi de 20 4- 40 cm.
Cînd filtrul este conectat direct în
montaj (fără cablu), sînt utilizabile
pentru R valori mai ridicate. (în
funcţie de frecvenţa de lucru), care
pot să ajungă chiar 3 000 O şi mai
mult: Cînd nu pot fi îndeplinite
aceste condiţii, se recurge ia adap¬
tarea terminalelor cu ajutorul unor
circuite acordate LC (după cum se
va vedea la exemplul 3).

b) Cu cît riplui aproximării este
mai mare, cu atît flancul purtătoarei
este mai ■ abrupt pentru a ce laş i
număr de rezonatoare. De aceea, la
filtre ieftine, cu 3 sau 4 rezonatoare,
se poate îmbunătăţi flancul pur¬
tătoarei adoptînd prototipul Ge-
bîşev cu riplui de 3 dB, de exemplu,
mai ales dacă în acest caz rezis¬
tenţa terminală R care rezultă este
acceptabilă.

4) Parametrul de proiectare A

Aceasta este alegerea care influ¬
enţează cel mai mult rezultatele
proiectării, căci dacă se modifică
valoarea lui A, păstrînd constante
celelalte condiţii, se obţin următoa¬
rele efecte:

a) Rezistenţa terminală este afec¬
tată direct, şi anume la FBLS creşte
foarte mult cînd creşte valoarea lui A,

în cazul FBLI. efectul este mai
complicat (vezi relaţia 8), dar tot la
fel de important.

b) Caracteristica de frecvenţă a
filtrului este foarte puternic influen¬
ţată de alegerea valorii iui A. Pentru
poziţia frecvenţei centrale t faţă de
t există relaţiile (7) şi (17), care per¬
mit evaluări precise.

în privinţa formei caracteristicii
de răspuns pentru diverse valori ale
lui A, evaluări precise (şi deci proiec¬
tări de „rafinament" profesional) se
pot obţine numai dacă se dispune
de caracteristicile teoretice de
răspuns calculate cu metoda şi for¬
mulele din [30].

Figura 9 prezintă ca exemplu
cazul FBLS cu patru rezonatoare
(n = 4) şi riplui a = 1 dB, cel mai des
utilizat de noi în proiectarea filtrelor
economice cu rezonatoare recupe¬
rate de la staţiile RM31.

După cum se vede, curbele sînt

universale, pentru că în abscisă
este folosit „dezacordul relativ",
cum am considerat îndreptăţit să
denumim „variabilă simetrică gene¬
ralizată", utilizată de specialiştii în
filtre.

Pentru o mai uşoară înţelegere,
să presupunem că vom proiecta un
filtru cu Bwj» = 2kHz. Cum în acest

Bija

caz — 2 ~ = 1kHz, rezultă că divi¬
ziunile de pe scara absciselor re¬
prezintă direct (în kHz) dezacordul
faţă de frecvenţa centrală (care co¬
respunde abscisei O).

Dacă am fi avut B 3dg — 2,4 kHz,
atunci dezacordurile corespunză¬
toare acestui caz s-ar obţine înmul¬
ţind diviziunile de pe scara ab-
B 3</b 2,4

sciselor cu - = — = 1,2 kHz.

2 2

Se poate trage de aici concluzia
că, păstrînd restul parametrilor
aceiaşi, cu cît B mb este mai mic, cu
atît flancul purtătoarei este mai
abrupt. Este motivul pentru care re¬
comandăm ca la filtrele cu rezona¬
toare puţine să se aleagă B id B mic.

Cu aceasta sperăm să fie destul
de uşoară utilizarea graficului ge¬
neralizat din figura 9 pentru anali¬
zarea oricărui alt caz concret.
Dealtfel, „dezacordul relativ" în
care este gradată axa orizontală a
graficului nu < este altceva decît
„factorul de formă" raportat la ate¬
nuarea de 3dB şi calculat separat
pentru fiecare flanc al filtrului.

Menţionăm că fiind caracteristici
teoretice este normal ca pe frec¬
venţele „nulurilor" atenuarea să fie
infinită, ceea ce ar fi fost mai greu
de reprezentat în grafic. Ne-am li¬
mitat !a atenuarea de 80 dB(!) şi am
trasat punctat, în mod cu totul sim¬
bolic, sub grafic (în partea stingă)',
cum sînt împerecheate cele două
porţiuni de caracteristică de o parte
şi de alta a punctului de atenuare
infinită. Pentru comparaţie s-a re¬
prezentat în figură şi caracteristica
filtrului Cebîşev trece-bandă reali¬
zat cu rezonatoare LC fără pierderi
(Q = °o) din care derivă prin calcul
caracteristicile noastre şi de care în
multe cazuri se apropie caracteris¬
tica FBLI calculate cu formulele
aproximative care neglijează pe C„
(papitolul 6).

1 Caracteristicile FBLI calculate cu
relaţiile exacte ale lui Dishal sînt
aceleaşi ca ale FBLS din figura9, cu
menţiunea că partea din stînga
frecvenţei centrale se va găsi în
dreapta şi invers.

Din examinarea curbelor teore¬
tice rezultă că dacă creşte valoarea
lui A, se strică flancul purtătoarei,
dar se îmbunătăţeşte celălalt flanc
şi creşte atenuarea în lobul de reve¬
nire.

Totodată, la FBLS frecvenţa cen¬
trală f<> se îndepărtează de frecvenţa
de rezonanţă serie a rezonatoarelor
f, (relaţia 7).

c) Valoarea lui A este limitată atît
inferior cît şi superior de condiţia
de realizabiiitate a fiitruiui (anali¬
zată la începutul capitolului).

Pentru a stabili aceste limite se
calculează intervalul de rezonanţă
al rezonatoarelor Af cu relaţia (3) şi
apoi se calculează valoarea rapor-
, , . Af

tului b^t

Aceasta se notează pe axa-ordo¬
natelor la curba din figurile 8.1, 8.2
sau 8.3, care corespunde număru¬
lui de cristale utilizate, n. Prin acest
punct se trasează o dreaptă orizon¬

Cu aceasta se poate trece la pre¬
zentarea unor exempie de calcul.

Exemplul 1. Să se proiecteze un
FBLS pentru SSB cu rezonatoarele
ale căror date au fost prezentate în
capitolul 7, adică: f.,.= 9 152,055 kHz
(cu abaterile individuale care re¬
zultă 7 din tabelul 8); C K = 27,07 x
x 10 ' pF (media valorilor din tabel)
şi C„ = 6,26 pF. Se dispune de n = 5
cristale.

Ne propunem să abordăm cea mai
simplă variantă de proiectare, deci
vom folosi formulele simplificate din
capitolul 5 pentru r> = 5 (A = 1,41 şi
a = 0,5 dB) şi deci qi = q 4 = 1,8068
(tabelul 5). Aiegem B idB = 2,5 kHz
(valoarea cea mai uzuală). Calcu¬
lele se execută acum în următoarea
ordine:

TABELUL NR. 9

COORDONATELE PUNCTELOR DE MINIM PE CURBELE — = ty(Â)

B \dB

Riplui

corespunzătoare minimului

(dB) :

n = 4

j n = 5

n = 6

; n = 7

f n = 8

2,3361

2,7479

3,2388

3,7525

4,2749

0,01

2,0743

2,1801

2,2775 !

2,3520

2,4048

0,1

1,9383 !

1,9685 !

2,0080 1

2,0382

2,0600

0,5

1,8430

1,8236

1,8274

1,8334

1,8388

1,0

1,8179

1,7715

,1,7538

1,7508

1,7568

3,0

1,8035

1,7239

î ,6935

1,6750

1,6625

tală care intersectează curba co¬
respunzătoare riplului ales, a, în
două puncte care marchează (pe
axa absciselor) valorile limită ale lui
A, între care se mai obţin filtre reali¬
zabile (C ,,2 > C„). Dacă intersecţia
cu curba este într-un singur punct,
acela determină singura valoare
admisă pentru A, iar dacă dreapta
Af

dusă prin valoarea lui —— nu in¬
tersectează curba corespunzătoare,
rezultă că grupul de valori n, a şi Bue
nu corespunde unui filtru realizabil
cu rezonatoarele respective.

Mici corecţii se pot obţine schirn-
bînd valorile lui n sau a, dar cel mai
recomandabil este să se aleagă o va¬
loare mai mică pentru B Wfl . Proce¬
dura va fi prezentată într-un exem¬
plu. Toate aceste complicaţii sînt
evitate dacă se dispune de rezona¬
toare care au intervalul de rezonanţă
de 3—4 ori mai mare decît banda fil¬
trului [27], adică > (3 4- 4),

în care caz se poate considera că
domeniul permis pentru A este
1,4 < A < 3,5 indiferent, de alte date,
dar cu obligaţia de a verifica
la sfîrşit condiţia de realizabiiitate:
Cp2 >

Af «* 9 152,055 x -
= 19,788 kHz

Al _ 1 9- 788

B ? ~

2,5

27,07 x 10~- _
2 x 6,26

(3)

7,92 > 4, deci

putem alege A = 1,41, cît cores¬
punde formulelor simplificate.

f„ = 9 152,055 +^-x 1,41 =

= 9 153,817 kHz

9 153,817 -

(17)

= 99,11 pF

1,41 - - 1
(numai pentru A = 1,41)

x 27,07 x 10' 3 =
(6-D

= C H = 99,11 pF
(6-2)

___ 1,8068

~2t r x 9153,817x10’ x 99^7x10^ ~
= 317 0 (8.A)

Cu relaţiile simplificate, pentru
n = 5 avem:

C 1 1 = C 45 = 0,6519 x 99,11 =
= 64,61 pF

C, , = Ci 4 = 0,5341 x 99,11 =
'A 93 pF

(CONTINUARE ÎN PAG. 16)

8ng. 8. MIHĂESGU

Montajul prezentat în continuare,
alimentat de la o baterie de acumu¬
latoare cu tensiunea de 12 V, debi¬
tează o tensiune de 220 V la o frec¬
venţă de 50 Hz, permiţînd utilizarea
unor aparate sau motoare fără nici
o reţinere. Stabilitatea frecvenţei la
50 Hz este superioară montajelor
de acest fel. Puterea ce o pot fur¬
niza astfel de montaje este de ordi¬
nul a cîtorva zeci de waţi, suficientă
pentru scopurile amatorilor.

Acest tip de montaj — converti-
zorul — a apărut datorită faptului că
în curent continuu transformatorul
este' inutilizabil. Singura soluţie de
ridicare a vaiorii unei tensiuni con¬
tinue constă în a transforma întîi
această tensiune în tensiune alter¬
nativă şi a o trece printr-un trans¬
formator ridicător de tensiune.
Această operaţie, care pare la
prima vedere foarte simplă în teo¬
rie,'în practică se arată mai dificilă.

Schema prezentată în figura 1 re¬
zumă afirmaţiile anterioare: între¬
rupătorul, dacă este manipulat re¬
pede, produce în primarul transfor¬
matorului o tensiune alternativă,
dar nu sinusoidală, care va fi trans¬
formată într-o tensiune mai mare

Acest principiu foarte simplu a
fost folosit înaintea apariţiei tran-
zistoarelor sub forma vibratoarelor
mecanice, ce asigurau alimentarea
cu tensiune anodică a aparatelor de
radiorecepţie cu tuburi din baterii
de acumulatoare.

Schema din figura 2 arată cum
era construit un asemenea vibrator.
Uri releu este alimentat în paralel cu
primarul transformatorului. Func¬
ţionarea este similară cu a soneriei:
în repaus înfăşurarea primară şi bo¬
bina releului primesc alimentare,
imediat armătura este atrasă şi ali¬
mentarea sistemului întreruptă,
aceasta permite eliberarea armătu¬
rii şi restabilirea circuitului electric
ş.a.m.d. La acest sistem frecvenţa
semnalului este foarte instabilă, de-
pinzînd de parametrii mecanici de
la releu. Prin contacte trece un cu¬
rent foarte mare care poate pro¬
duce distrugerea acestora.

Vibratorul mecanic a fost înlocuit
la apariţia tranzistorului cu aşa-nu-
mitul convertizor static (fig. 3). în
acest montaj un tranzistor de pu¬

tere joacă rolul întrerupătorului din
figura 1, un oscilator comandînd
perioadele de conducţie. Un ase¬
menea convertizor este aplicabil
entru puteri foarte reduse (waţi),
entru puteri mai mari şi cu un bun
randament pot fi construite conver-*
tizoare cu ieşire simetrică de tipul
arătat în figura 4.

Ideea funcţionării este identică,
dar utilizăm două tranzistoare, care
sânt alternativ în conducţie, cuplate
la un transformator cu primarul si¬
metric.

Dorind să obţinem o putere de 60
W la ieşirea convertizorului în¬
seamnă că din baterie de 12 V vom
extrage cel puţin 5 A (trebuie ţinut
cont de 5—8(7 pierderi). Aceasta
arată că întrerupătorul din figurile
1—2 sau tranzistorul din figura 3
sau figura 4 trebuie să reziste la 5 A,
avînd în acelaşi timp sarcină induc¬
tivă (primarul transformatorului).

Or, cînd spunem sarcină inductiva
spunem apariţia unor supraten¬
siuni şi deci tranzistoareie pe care
le vom monta trebuie să reziste la
tensiuni mari.

Vom calcula în continuare un con¬
vertizor ce va trebui să debiteze
50 W, care, prin dublarea tranzis-
toareior de putere şi a puterii trans¬
formatorului, poate fi ridicat la
100 W.

Multe montaje de convertizoare
chiar industriale nu au un oscilator
pentru pilotarea tranzistoarelor de
putere, utilizînd principiul autoos-
cilaţiei. Această soluţie este econo¬
mică, dar prezintă inconvenientul
generării unei frecvenţe foarte in¬
stabile dependentă de sarcină.
Aceasta nu influenţează mult dacă
alimentăm becuri sau un blitz, dar
nu poate fi utilă la alimentarea unui
motor, de exemplu pentru picup.

Montajul nostru este pilotat de un

oscilator care furnizează 50 Hz cu o
stabilitate pronunţată.

Schema bloc a convertizorului
este prezentată în figura 5. Se ob¬
servă că oscilatorul şi defazorul sînt
alimentate cu tensiune stabiliza
de 5 V. Impulsuri de 50 Hz în contra-
fază sînt aplicate apoi la două am¬
plificatoare de putere. Schema
completă apare în figura 6. De la
acumulator, printr-o siguranţă fuzi-
bilă de 10 A, convertizorul primeşte
alimentare.

Circuitul integrat ICI de tip 7805
asigură o tensiune stabilizată de 5
V. In locul acestui circuit se poate
construi un stabilizator cu compo¬
nente discrete. Principalul este ca
IC2 şi IC3 să primească 5 V (cît mai
stabil). Prezenţa tensiunii de 5 V
este indicată de o diodă LED.

IC2 este un circuit integrat de tip
555 cu 8 terminale care lucrează ca
oscilator cu frecvenţa de 100 Hz. De
la ieşirea acestuia semnalul este
aplicat unui circuit integrat CDB474
(IG3), care produce o divizare cu 2
a semnalului. De la ieşirile Q şi Q se
comandă amplificatoarele de pu¬
tere pe cele două ramuri. Tranzis¬
toarele T, sînt de tip BG107
(2N2.222—2N2219), tranzistoarele
T : de tip BD136 — BD138—BD140,
iar Ti sînt 2N3055 montate pe radia¬
toare de căldură.

Transformatorul este elementul
cel mai greu da construit şi foarte
important. Aici trebuie ţinut cont că
2N3055 lucrează în regim de comu¬
taţie, adică teoretic pe fiecare parte
a primarului se aplică 12 V. Dar
tranzistoarele, oricît de bune ar fi,
prezintă între colector şi emitor o
cădere de tensiune (numită V<> ; sa¬
turaţie, în cataloage) de cîteva sute
de rinilivoiţi pînă la peste 1 V, funcţie
de curentul de saturaţie. Aceasta
înseamnă că tensiunea reaiă apli¬
cată transformatorului este mai
mică de 12 V, ajungînd în jur de
10 V. Deci transformatorul va trebui
să aibă două înfăşurări de 10 V şi
una de 220 V. Se ia un miez fero-
magnetic cu secţiunea de 10 cm
(tole E + I), în primar bobi.nîndu-se

MODUL DE INTERCONECTARE ^
A PIESELOR

2 x 50 spire CuEm 0 1,5, iar în se¬
cundar 1 210 spire CuEm 0 0,35. Pe
transformator se vor înfăşură întîi
spirele pentru 10 V şi peste ele cele
de 220 V; între înfăşurări se va pune
pînză uleiată.

Cablajul imprimat este prezentat
la scara 1/1 în figura 7, iar în figura 8
plantarea pieselor. Dioda DR (15 A)
este montată pentru protecţia mon¬
tajului — la cuplarea greşită a acu¬
mulatorului dioda intră în conduc-
ţie, arde fuzibilul —, partea electro¬
nică nefiind afectată.

La montaj trebuie să se ţină
seama că firele de alimentare tre¬
buie să fie cu un cablu bifilar din
sîrmă liţată, iar rezistoarele de
33 n/5 W se vor monta la cîţiva mili¬
metri de placă, să aibă un pic de
aerisire.

După montarea tuturor pieselor
revizuiţi dacă nu s-au strecurat
erori de cablaj. La cuplarea tensiu¬
nii, convertizorul trebuie să funcţio¬
neze imediat, ultimul reglaj fiind
stabilirea exactă a frecvenţei de 100
Hz la oscilator cu ajutorul unui frec-
venţmetru. întreg montajul se intro¬
duce într-o cutie la care doi pereţi
sînt radiatoare de căldură pentru
2N3055, iar în ceilalţi pereţi sînt
prevăzute găuri de aerisire.

TEHNIUM 2/1984

lor sau inductanţelor din
reţeaua de egalizare. De ase¬
menea se pot prevedea muît
mai multe puncte de reglaj prin
adăugarea de circuite LC şi po¬
tenţiometre. Se recomandă frec¬
venţele: 60, 125, 250, 500, 1 000
2 000, 4 000, 8 000 şi 16 000 Hz

Descriere. - Funcţionare. Am¬
plificatorul are în componenţa
sa un preamplificator realizat
cu un circuit integrat de tip ISA
790 şi un etaj final cu tranzis-
toare. A fost necesară introdu¬
cerea unui preamplificator Inte¬
grat de putere medie cu scopul
furnizării puterii necesare în ca¬
zul accidentai în care cursoa-
rele a mai mult de trei potenţio¬
metre se află în pozjţia extremă
dinspre punctul M, în locul cir¬
cuitului TBA 790 se poate co¬
necta orice echivalent sau un
amplificator operaţional /SA 741,
urmat de un tranzistor de tipul
2N 1711 sau BD 135—139, co¬
nectat ca repetor pe ermitor.

Dioda Di asigură tensiunea
necesară alimentări: circuitului
integrat. Se pot utiliza şi diode
PL10Z, cîte una pentru fiecare
preamplificator.

Bobinele se . realizează pe

miezuri de ferită de tip oală, fa¬
bricate la Urziceni. Datele de
construcţie sînt indicate în tabel.
Sîrma folosită este CuEm 0 =
— 0,1...0,25 mm, în funcţie de
volumul feritei.

S-au prevăzut limite largi
pentru inductanţa specifică, în
scopul eliminării dificultăţii de a
procura miezurile. Diferenţele
de frecvenţă se elimină ■ prin
modificarea capacităţilor res¬

pective. ' ?

Tranzistorul pilot (T 2 ) are ca
sarcină dinamică un generator
de curent realizat cu tranzisto-j
rul T-i. Dioda D : stabilizează cu-f
ren ful de repaus la cca 30 mA.
Din cauza disipaţiei termice,
ambele tranzistoare s-au prevă¬
zut cu cîte un radiator.

Reglarea curentului static
prin tranzistoarele finale se rea¬
lizează din Rv. Tranzistoarele
Tg şi Tio se montează pe un ra¬
diator cu suprafaţa efectivă de
răcire mai mare de. 200 cm 2 .
Tranzistorul T> se fixează pe ra¬
diatorul tranzistoarelor finale.

T 7 şi T« protejează finalele îm¬
potriva unui curent exagerat ce
ar putea să Se distrugă. Valoa¬
rea curentului maxim se stabi¬
leşte Ia cca 2—3 A şi se reglează
în funcţie de tensiunea de ali¬
mentare şi de puterea necesară
pe difuzor.

Asamblarea pieselor se reali¬
zează pe o placă de circuit im¬
primat (fig. 2). Radiatoarele
tranzistoarelor T 2 şi J 3 se confec¬
ţionează din cîte 2—3 plăcuţe
de aluminiu de 35 x 10 x 1 mm.
între acestea se prinde tranzis¬
torul prin intermediul unui
şurub M 2,5, iar în final se trece
şurubul prin gaura prevăzută
pe circuitul imprimat. Se fi¬
xează prin strîngere cu o piuliţă
corespunzătoare.

Dacă tensiunea de alimen¬
tare este mai mare de 30 V, iar
dioda D. se încălzeşte exagerat
de mult, se va montă un mic ra¬
diator în formă de li.

Ing. AIMDRIAN NICOLAE

xiuni ecranate "între potenţio¬
metre şi placa amplificatorului,
chiar pentru lungimi de pînă la

350 mm.

Caracteristici tehnice:

— frecvenţele de corecţie:
100, 300, 800, 3 000 şi 7 000 Hz;

— eficienţa: ±18...20 dB la
fiecare frecvenţă;

— sensibilitatea: 10 mV pen¬
tru casetofon (DEC), picup,
magnetofon etc.; 3 mV pentru
microfon şi picup magnetic;

— raportul semnal/zgomot:
> 40 dB ia 1 000 Hz;

— puterea nominală: 50 W
pe canal;

<— distorsiuni: < 0,7% la
1 000 Hz şi puterea nominală.

Amplificatorul se comportă
excelent la redarea semnalelor
provenite de la casetofon, pi¬
cup, magnetofon, radio. El poate
fi folosit şi ca amplificator de
microfon sau picup cu doză
magnetică, dar rezistenţa R 2 se
ajustează corespunzător unei
sensibilităţi de cca 2—3 mV.

Punctele de realizare a corec¬
ţiilor pot fi şi aiteie, după do¬
rinţă, cu condiţia modificării,
corespunzătoare a capacităţi¬

GemeralităfL Pentru un ama¬
tor audio, utilitatea unui egali-
zor grafic se manifestă, în prin¬
cipal, în următoarele cazuri:

— incinta acustică nu a fost
proiectată pentru amplificato¬
rul în cauză;

— spaţiul în care funcţio¬
nează instalaţia audio are unele
rezonanţe nedorite din cauza
mobilierului etc.;

— imprimarea prezintă o ne-
liniaritate ridicată în anumite
zone ale spectrului audio;

— realizarea unor efecte de¬
osebite prin scoaterea în evi¬
denţă a unor instrumente muzi-
caje.

în toate aceste cazuri, nea¬
junsurile se pot atenua sau eli¬
mina, lucru greu sau poate im¬
posibil de 'realizat'în cazul am¬
plificatoarelor cu reglaj de ton
clasic.

Prin modul original de conec¬
tare a reţelei corectoare se
obţin următoarele avantaje:

— se corectează semnalul
deja amplificat;

— potenţiometreie au valori
mici;

— nu sînt necesare ccne-

JUULt t

MAU/’ V.

L-3 3L4

Bobina

L :

L.4

■91

4^1

L sp J

800... 1 500

400... 1 000

200... 500

îs

n[sp]

1 000

500

300

130

130 i

L[mH]

1 000

. 270

■Hi

TEHNIUM 2/1984

+ 12V;

Canal
în stfnga

Hf Q50/^25V

Mt n

IBalans
jcanai dreapta

C| 2 1009-^OV
-H]-«|

Z>4 a

“ATIC

M IE

iONORIZAR

(scurtcircuit accidentai pe ieşire,
arderea unuia dintre tranzistoarele
finaie), acţionează asupra etajului
de intrare în sensul blocării primu¬
lui tranzistor din fiecare etaj dife¬
renţial.

De asemenea, schema prezintă
un regim sigur de pornire — .oprire,
fără salturi bruşte ale tensiunii de
ieşire, şi un randament foarte bun,
decca75%.

Reglajele amplificatorului sînt
obişnuite şi nu ridică probteme'spe-
ciale. Din potenţiometrui semire-
glabil de 10 kfî se ajustează curen¬
tul de mers în goi în felul următor:
se injectează la intrare un semnal
sinusoidal cu frecvenţa de 20 kHzşi
cu un nivel de 700 mVvv, ceea ce
corespunde la ieşire unei tensiuni
de 75 Vvv. Se vizualizează semnalul
pe osciloscop şi se manevrează se-
mireglabilul astfel încît distorsiu¬
nile de crossover (racordare) să fie
minime.

Din potenţiometrele semiregla-
bile de 1 Mi se reglează protecţia
astfel ca ea să acţioneze în cazul
conectării la ieşire a unei rezistenţe
de sarcină de 2 fi.

Se recomandă ca tranzistorul din
superdiodă (T !7 ) să fie montat pe
radiator împreună cu tranzistoarele
finale (Tu—T.„). Rezistenţele sînt
toate de 0,25—0,5 W, cu excepţia
celor notate pe schemă.

Pasionaţilor electronişti avansaţi
amatori de instalaţii HI-FI le propu¬
nem o schemă care corespunde
exigenţelor celor mai severe privind
puterea, răspunsul în frecvenţă,
distorsiunile.

Spre deosebire de schemele cia-
sice, cea propusă prezintă cîteva
particularităţi. Cea mai importantă
dintre ele constă în faptul că etajul
de intrare este construit din două
etaje diferenţiale specializate, unul

SORIN SAVA

pentru fiecare alternanţă (pozitivă
şi negativă). Pentru micşorarea dis¬
torsiunilor, ele sînt alimentate fie¬
care din cîte un generator de cu¬
rent.

O altă particularitate a schemei
constă în protecţia la suprasarcină.
Spre deosebire de schemele obiş¬
nuite, care în caz de suprasarcină
acţionează asupra tranzistoarelor
finale sau prefinale, schema pre¬
zentată, în caz de suprasarcină

CARACTERISTICI

Puterea de ieşire (8 H)

Răspunsul în frecvenţă (0 dB)
Distorsiunile armonice (THD) (100 W)
Raportul semnal/zgomot
impedanţa de intrare
Tensiunea de intrare pentru 100 W
Tensiunea de alimentare
Curentul de alimentare
Randamentul (77)

100 W

10 Hz -r-100 kHz
0,003%

90 dB
2 7 kfî

0,775 V („0“ dBm)
±45 V
1,5 A
75%

VU-metru

Student GEOHGE LA2ĂR,
iaşi

Propun constructorilor amatori o
interesantă aplicaţie a circuitelor lo¬
gice. Schema utilizează patru porţi
NAND, fiecare din ele^ivînd Una din
intrări cuplată la un comutator elec¬
tronic format din două tranzistoare,
cu prag reglabil de declanşare. In¬
trării® rămase libere se conectează
prin diode la ieşirile celorlalte porţi
pentru a se obţine conformaţia lo¬
gică necesară funcţionării. în lipsa
semnaiuiui pe intrarea IN, prin inter¬
mediul comutatoarelor electronice
toate porţile vor avea cîte o intrare
în 0 logic. Una din porţile NAND are
cealaltă intrare permanent în starea
de 1 logic. Ieşirea acestei porţi se va
afla deci în 1 logic şi va fi transmisă
prin intermediul diodelor către intră¬
rile corespunzătoare ale celorlalte
porţii Astfel, în lipsa oricărui sem¬
nal, toate ieşirile se vor găsi în 1 lo¬
gic.

Dacă se introduce/ un semnal

electric pe intrarea IN, presupunînd
că acesta este crescător, va de¬
clanşa rînd pe rînd comutatoarele
electronice, punînd intrările porţilor
corespunzătoare în 1 logic. Dar

odată cu modificarea stării intrării
se schimbă şi conformaţia logică a
ieşirii, iar prin intermedîui diodelor
o poartă ce se declanşează la un ni¬
vel mai ridicat va bloca şi funcţiona¬

rea porţilor ce declanşează la un ni¬
vel mai scăzut, trecîndu-se în starea
logică ce exista înainte de apariţia

semnalului.

(CONTINUARE ÎN PAG. 17)

.TEHNIUM 2/1984

Suprafeţele relativ modeste ale
camerelor de dormit ridică uneori
problema poziţionării dulapului de
haine, piesă pe cît de voluminoasă
şi dizarmonică, pe atît de utilă.

Soluţia transformării debaralei în
dulap de haine este indicată numai
în cazul, familiilor mici (1—2 per¬
soane). în cazul familiilor mai mari,
este necesară suplimentarea spaţiu¬
lui de păstrare a hainelor prin achi¬
ziţionarea sau construirea unui du¬
lap.

Dulapurile de haine existente în
comerţ sînt proiectate tradiţional,
fără un studiu prealabil al încăperi¬
lor cărora le sînt destinate, ocupînd
inutil un mare spaţiu, atît pe orizon¬
tală cît şi pe verticală.

Soluţia propusă mai jos oferă
avantajul folosirii judicioase a spa-
, ţiului în cazul plasării pe mijloc a
patului dublu. După cum se vede,
locul dulapului unic pentru haine a
fost luat de două dulapuri mai mici,
situate de o parte ş i de alta a patu¬
lui, ocupînd integral peretele came¬
rei.

Cele două dulapuri vor, fi de înăl¬
ţime mică (175 cm) pentru a se ar¬
moniza cu celelalte piese de mobi¬
lier din încăpere care au de obicei
înălţimi reduse. Trebuie să avem în
vedere la proiectare ca dulapurile să
nu aibă adîncimi mari, care ar crea
senzaţia că patul este introdusîntr-o
nişă.

Dacă dimensiunile camerei şi pa¬
tului o permit, se poate opta pentru
dulapuri mai înguste, locurile ră¬
mase între dulapuri şi pat ocupîn-
du-le cu două corpuri mici, la nive¬
lul, patului, ce pot servi ca noptiere.

în această variantă se poate mări
adîncimea dulapului (55—60 cm),
permiţînd aşezarea umeraşelor per¬
pendicular pe fundul dulapului.

E. VÂfiSHEŞj designer

După dorinţă, se poate monta în
partea de sus a dulapului un mic
raft peţntru lenjerie măruntă, iar pe
fundul dulapului se depozitează
pantofi sau alte obiecte.

Se mai poate monta un raft de le¬
gătură între cele două dulapuri,
constituind astfel un ioc pentru
obiecte decorative, cărţi sau flori.

Aspectul general al dormitorului
este prezentat în figura 1, iar în fi¬
gura 2 schiţa de amplasare pe ori¬
zontală a pieselor, în cele două va¬
riante (cu sau fără noptiere). Men¬
ţionez că această soluţie de mobi¬
lare este avantajoasă numai în ca¬
merele care au uşa şi fereastra pla¬
sate pe pereţii opuşi.

DATE DE CONSTRUCŢIE

Dulapurile se vor executa din PAL
înnobilat sau furniruit, gros de
10—12 mm.

îmbinările se fac cu cuie îngro¬
pate şi aracet, iar'elementul de re¬
zistenţă este o foaie de placaj de fag
cu grosimea de 4—5 mm, care se
prinde pe spatele dulapului cu,ara¬
cet şi cuie scurte de tapiţerie.

Marginile placajului se netezesc
cu rindeaua; de asemenea se vor în¬
drepta cu rindeaua canturile, care în
final vor fi furniruite.

Fîşiile de furnir de pe canturi se li¬
pesc cu prenadez. Uşile se confec¬
ţionează din PAL înnobilat sau fur¬
niruit, gros de 12—14 mm, se furni-
ruiesc pe canturi şi se prind pe pe¬
reţii dulapului cu balamale „nucă“.

în interior se montează o bară de
lemn (coadă de mătură) de care se
agată umeraşele.

Uşile vor fi prevăzute cu butoni
din lemn strunjit. Cei ce doresc să
îndulcească geometria seacă a con¬
strucţiei pot aplica un ancadrament
de bare semirotunde sau profilate
din lemn pe feţele uşilor. Acestea se

lipesc cu prenadez sau se prind cu
ţinte fine de cizmărie.

Pentru a menţine uşile închise
vom monta în partea superioară a
dulapului cîte un ŞNAPER magne¬
tic. Cei mai pricepuţi în arta bricola-
jului pot opta pentru o variantă mai
pretenţioasă de montare a uşilor
(uşă îngropată), situaţie care ne per¬
mite să folosim balamale decorative
şi mînere de bronz, ridicînd mult as¬
pectul estetic al construcţiei (fig. 3).

De reţinut:

1) uşile se taie şi se fasonează nu¬
mai după montarea fundului de pla¬
caj;

2) ia montarea raftului de legătură
între cele două corpuri vom folosi
bride metalice şi şuruburi conform
figurii 4.

îmbinările între plăci se fac con¬
form figurii 4; acest mod de asam¬
blare exclude necesitatea furniruirii
integrale a dulapului, fapt care ar ri¬
dica mult costul construcţiei.

Cei ce nu pot procura materialul
lemnos necesar construcţiei pot
apela ia serviciile oricărui atelier de
tîmplărie care va furniza materialul
gata decupat, montarea şi finisarea
fiind operaţii pe care amatorul le
.poate executa cu uşurinţă folosin-
du-se de uneltele din dotarea cas¬
nică.

Dimensiunile pieselor se aleg în
funcţie de mărimea patului şi a pe-

Varianta 1

1. Dulap

2. Noptieră

3. Pat dublu

4. Scrin + ladă aşter¬
nuturi

PERETE

IATCRAL

retelui pe care se montează ansi
blul.

FSN1SAJUL

Operaţiile de finisare încep cu
pregătirea suprafeţelor pentru vop¬
sit. .

Ordinea operaţiilor este următoa¬
rea:

a) Şlefuirea tuturor suprafeţelor '
cu hîrtie abrazivă.

b) Grunduirea suprafeţelor cu ?
vopsea albă diluată.

c) Chituirea rosturilor de îmbinare
şi a micilor defecte de pe suprafeţe
cu chit de cuţit.

d) Şlefuirea locurilor chituite şi a i

suprafeţelor grunduite. m

e) Vopsirea cu vopsea albă „Poli-
mat“ (aplicarea se face cu pensula,
în 2—3 straturi). Vopsirea se mai
poate face şi cu emaur alb, în care

se adaugă 3—4 linguri de talc ia 1 \

kg vopsea. Atenţie! După înglobarea
talcului şi diluarea vopselei se va
proceda la un filtraj riguros al solu¬
ţiei pentru a nu înfunda duza pisto¬
lului de vopsit!

f) Montarea balamalelor, a mîne-
relor şi a raftului de legătură.

g) Montarea barei interioare şi a
şnaperelor.

BîBLIOGRAFiE:

“ART AND DECORATION, iulie 1980
CATALOG „POLiCQLORT 1981

Varianta 2

UŞA

baiawa . ,

> DECORATIVA

BR.W&

.METALICE

RAFT"

DE .
LEGATUfZA

"Dulap

TEHNSUM 2/1984

MONTAREA

FAIANŢEI

în încăperile în care se produce în
mod obişnuit abur, care umezeşte şi
deteriorează zugrăveala, pereţii sînt
acoperiţi parţial sau integral cu plăci
de faianţă, rnajoîică ori' alte mate¬
riale ceramice de diferite culori. In
general, în bucătării se foloseşte cu¬
loarea albă, iar în încăperile de baie
nuanţe, pastei.

Pentru fixarea plăcilor de faianţă
sau alt material ceramic se pregă¬
teşte mai întîi locul de montare, cu-
răţînd zugrăveala şi stratul superfi¬
cial de mortar cu ajutorul unui şpa¬
clu şi al unei perii de sîrmă. Dacă
.plăcile de faianţă se aplică în locul
altora mai vechi, deteriorate sau
desprinse, se înlătură spărturile şi
vechiul mortar de fixare, prin lovire
uşoară cu un ciocan şi frecare cu
şpaclul şi peria de sîrmă, după care
se netezeşte bine suprafaţa prin chi¬
tuire şi şlefuire eu hîrtie sau pînză
abrazivă.’Suprafaţa pe care se mon¬
tează plăcile de faianţă trebuie să fie
netedă, curată şi uscată. Suprafeţele
care au fost mai întîi vopsite şi au
vopseaua în bună stare constituie o
bază corespunzătoare pentru aplica¬
rea de plăci de faianţă. Dacă vop¬
seaua prezintă deteriorări, este pre¬
ferabil sa fie răzuită complet. Pereţii
de beton nu oferă un bun suport
pentru aplicarea faianţei, afară de
cazul cînd sînt foarte netezi;' de
aceea este preferabil să fie mai întîi
tencuiţi.

înainte de a se incene montarea
plăcilor de faianţă, se marchează la
baza peretelui locul de amplasare a
rîndurilor verticale succesive, cu
ajutorul unei şipci drepte de lemn,
pe care sînt însemnate cu creionul
distanţele reprezentînd lăţimea unei
plăci. Apoi operaţia se repetă la
unui din colţurile încăperii, pentru a
se delimita rîndurile de plăci orizon¬
tale. Piăcile de faianţă se fixează pe
perete prin lipire, folosind o sub¬
stanţă specială, denumită araceî,
care se găseşte în comerţ. Cu o lo-
păţică de lemn confecţionată dintr-o
bucată de placaj se întinde un strat
de aracet pe spatele fiecărei plăci,
acoperindu-se bine întreaga supra¬
faţă, se aşteaptă circa 15 minute
(timp de lipire optim), apoi se aplică
pe perete, încep?nd de ia un colţ.
După ce se aşază prima placă la un
colţ al încăperii, se continuă monta¬
rea plăcilor pe orizontală, pînă la
capătul rîndului, după care se aşază
rîndurile de plăci orizontale supe¬
rioare.

în dreptul deschiderilor ferestrelor
sau ai ieşiturilor peretelui, al prize¬
lor, întrerupătoarelor etc., plăcile
trebuie tăiate la dimensiunile cores¬
punzătoare. Tăierea în linie dreaptă
(fig. 1) se execută astfel: se trasează
cu creionul linia de separare şi se
crestează apoi cu vîrfu! pilei; se
aşază un beţişor de lemn sub placă
în dreptul crestăturii şi se presează
uşor marginile plăcii pînă se rupe.
Pentru tăierea în formă de L, se tra¬
sează partea care trebuie decupată
şi se crestează cu vîrfuI pilei; se rup,
succesiv, bucăţele din placă folo¬
sind un cleşte (fig. 2), apoi margi¬
nile tăieturii se tocesc cu o pilă sau
cu piatra de carborund. Găurile in
plăci se execută astfel: se trasează
conturul găurii cu un compas sau
cu o monedă; se lipeşte pe placă o

bucăţica de hîrtie adezivă şi se mar¬
chează centru! găurii; se aşază sub
placă o seîndură, apoi se începe
găurirea cu un burghiu fixat în man-
drina unei maşini de găurit, cu
avans şi apăsare foarte mici, pentru
a nu se sparge placa. Lărgirea găurii
se face, după caz, prin pilire sau ru¬
pere cu fălcile cleştelui şi pilire.

Pentru fixarea plăcilor se folo¬
seşte, de asemenea, un mortar pre¬
parat din ciment şi nisip cernut mă¬
runt, în proporţie de o parte ciment
şi patru părţi nisip, care se ames¬
tecă cu apă pînă se obţine o pastă
deasă, bine omogenizată. Pentru ca
plăcile de faianţă să adere bine la
zid, acestea se umezesc ţinîndu-le
într-un vas cu apă circa 20 de mi¬
nute. Se aplică mortar pe faţa ne¬
smălţuită a faianţei, se potriveşte
placa la Jocul ei şi se apasă uşor.
Pentru ca plăcile să fie la aceiaşi ni¬
vel, se aplică lovituri uşoare cu

coada ciocanului sau prin interme¬
diul unei şipci. pînă se egalizează
suprafaţa. Această operaţie trebuie
executată cu foarte multă atenţie,
deoarece plăcile sînt fragile şi la lo¬
vituri mai puternice pot crăpa.

Plăcile de faianţă se montează în
rîndurî succesive (4—5 rînduri), de
obicei în porţiunile care vin în con¬
tact cu umezeala. Uneori, după do¬
rinţă, se acoperă întreaga suprafaţă
a pereţilor cu faianţă.

Alte obiecte din faianţă (suporturi
pentru prosoape, săpun, hîrtie igie¬
nică, burete, cuiere etc.) se pot fixa
pe pereţi în acelaşi fel. Obiectele
care vor susţine greutăţi mai mari se
fixează şi în dibluri, care se mon¬
tează în perete înaintea aplicării plă¬
cilor de faianţă. Interstrţiile dintre
plăci se umplu cu pastă de ciment
alb, iar rosturile dintre ele se nive¬
lează cu vîrful rotunjit al unei şipci
de lemn.

Pagină realizată de ing. ViOREL RĂDLJCLJ

TAPETAREA

PEREŢILOR

Acoperirea pereţilor cu tapet de Suprafeţele pe care se aplica ta-
hîrtie sau folii din PVC tinde tot mai pete necesită o pregătire specială,
mult să înlocuiască migăloasele şi care constă în răzuirea vechii zugră-
des repetatele lucrări de zugrăvire şi veli, chituirea golurilor, fisurilor etc.
vopsire, datorită avantajelor deose- şi şlefuirea cu hîrtie abrazivă pînă se
bite pe care le prezintă. Tapetul re- obţine o netezire cît mai bună şi mai
zistă bine la umezeală şi uzură, ast- uniformă. Dacă pereţii au fost tape-
fel îneît se poate curăţa prin spălare taţi anterior, se umezesc cu apă căl-
cu apă şi săpun, este permeabil la duţă, folosind bidineaua, apoi, cînd
vaporii de apă, permiţînd circulaţia tapetul s-a înmuiat şi a început să
naturală a aerului prin pereţi, şi se se desprindă, se cojesc cu şpaclul,
poate aplica pe orice fei de tencu- după care suprafaţa se şlefuieste, se
iaiă bine uscată. chituieşte şi se şlefuieşte încă o

Tapetele se cumpără de ia mag a- dată. După ce s-au efectuat toate
zineie de specialitate, sub formă de corecturile, suprafeţele se şterg bine
suluri de circa 50 cm lăţime şi cu o cîrpă curată sau cu o perie.
8—10 m lungime. Există tapete în Apoi se aplică, cu bidineaua, un
diferite culori. Ţinînd seama de di- strai subţire de clei de oase (grund
mensiunile înscrise pe sulurile de de amorsare). Cleiul de oase se pre-
tapet, se va calcula cantitatea nece- pară prin sfărîmarea, înmuierea şi
sară luînd în considerare dimensiu- fierberea unui kilogram de clei în 5' I
nile încăperilor, ale uşilor şi feres- apă. Soluţia de clei se aplică pe pe¬
trelor, ale tuturor ieşiturilor şi golu- rete caidă (circa 40°C).
riîor. Dacă se folosesc tapete cu După ce suprafaţa pereţilor a fost
motive decorative, se va ţine seama pregătită şi grundul de clei de oase
că pentru a se obţine desenul dorit s-a uscat, se lipeşte un strat de hîr-
vor fi pierderi de circa 10—15%. tie de fond (hîrtie de ambalaj, ziare

Există o mare varietate de tapete, vechi, maculatură), care nu trebuie
de aceea în alegere facem următoa- să fie ruptă ori să aibă încreţituri
rele recomandări: pentru camerele sau pete de grăsime. Hîrtia de fond
cu plafon înalt se vor folosi tapete se lipeşte pe pereţi cu clei de făină,
cu motive orizontale, iar pentru ceie Pentru prepararea cleiului de făină
cu plafon jos tapete cu motive verti- se procedează în felul următor: se
cale sau cu şănţuleţe verticale; în fierbe o cantitate de circa 1,5 I apă
camera copiilor se va folosi un tapet şi în apa clocotită se toarnă treptat,
cu motive decorative şi se va evita amesîecînd continuu, 1 kg făină de
tapetul uni deoarece este dificil de gnu cernută; peste această cocă se
păstrat curat; în încăperile întune- toarnă încă 2,5 I apă clocotită; după
coase tapetul va avea culori cît mai circa 24 de ore se mai fierbe o dată
deschise, pastelate; în sufragerii se şi se umectează pînă se desfac toate
pot folosi culori vii ori se poate crea cocoloaşele; se lasă pînă se răceşte,
un decor panoramic pe unu! din pe- apoi se strecoară printr-o sită deasă
reţi, dar atunci restul încăperii tre- (500 ochiuri/cm 2 ); ia circa 10 kg clei
buie tapetat uni, într-o culoare asor- de făină se adaugă 25 g soluţie de
tată cu fondul decorului; în încăpe- acid fenic 0,25% (care împiedică al-
rile unde există risc de umiditate se îerarea cieiuiui) şi 100 g hexacloran
va folosi neapărat tapet lavabil. (pentru distrugerea insectelor).

„ Hirtia de fond se taie cu foarfecă pună marginile. După aplicarea unei

in fîşii, apoi se întind pe o masă cîte fîşii pe perete, se netezeşte cu o pe-

3— Ş'. se un 9 cu clei de cocă, rie, cu o cîrpă ori cu un ruiou de

aplicînd bidineaua deja mijloc spre cauciuc, de sus în jos şi de la mijloc

margini. Fîşiile se împăturesc în spre margini, astfel îneît să se li-

două, cu partea unsă spre interior, pească bine, pe toată suprafaţa ei.

pentru a se putea transporta uşor ia Dacă ia marginile fîşiei apare clei de

locul de aplicare, apoi se desfac în- făină, acesta se şterge cu o cîrpă

cet şi se aplică pe perete, începînd curată. Eventualele rosturi între fîşii

de la partea superioară şi de la unul se chituiesc cu pastă de ipsos, după

din colţurile încăperii. Fîşiile se li- care se slefuiesc cu hîrtie abraziva,

pese una lîngă alta, fără a se lăsa

distanţă între ele şi fără să se supra- (CONTINUARE ÎN PAG. 17)

TEHNIUM 2/1984

- ggg

TABELUL m. 1: CARACTERISTICILE PRINCIPALE
ALE INSTALAŢIEI DE FRÎNA.RE A AUTOTURISMELOR

III

»nii

iii

■ AŢIA de FRINAR1

Dr. irig. TRAÎAN CANŢĂ

Autoturismele OLT CIX sînî echi¬
pate cu o Irină hidraulică de serviciu
şi o frînă de securitate, cărora — ■
uzual —Ji se mai spune frînă de „pi¬
cior" şi respectiv frînă de „mină".

Din punct de vedere constructiv şi
concepţiona!, sistemui de frînare
utilizat în fabricaţia de serie a auto¬
turismelor OLTCIT „Club" şi „Spe¬
cial" este foarte eficace, beneficiind
de soluţii constructive moderne, fo¬
losite curent de către toate firmele?
constructoare de automobile consa¬
crate, după cum urmează:

1 — instalaţia hidraulică de frî¬
nare are două circuite indepen¬
dente, unul pentru roţile din faţă şi
altul pentru roţile din spate (asigură
protecţia autoturismului în cazul
pierderii etanşeităţii sau spargerii
unui circuit);

2 — fiecare circuit are prevăzut
un compartiment separat în rezervo¬
rul cu lichid de frînă (această soluţie
evită pierderea lichidului de frînă
din circuitul etanş);

3 — autoturismele au frîne disc
pe roţile ambelor punţi şi două pis¬
toane pe fiecare etrier al tonei;

4 — instalaţia de frînare are un li-
mitator de presiune pentru puntea
spate (frînare eficace şi stabilitate
mărită);

5 — frînă de securitate are plă¬
cuţe de frînă separate, cu joc regla¬
bil;

6 — lipsa lichidului de frînă este
semnalată conducătorului autoturis¬
mului de către un martor luminos
„a" (indicator pentru niveul lichidu¬
lui de frînă), amplasat în partea su¬
perioară a bordului autoturismului
(fig. 2 );

7 — funcţionarea corectă a mar¬
torului luminos poate fi verificată cu
ajutorul unui contactor „b“ de verifi¬
care a indicatorului nivelului lichidu¬
lui de frînă, amplasat de asemenea
în tabloul de bord al autoturismelor
(fia. 2).

în tabelul 1 se prezintă caracteris¬
ticile principale şi punctele particu¬
lare ale frînelor de serviciu şi de se¬
curitate.

Piesele şi subansamblurile princi¬
pale ale instalaţiei de frînare sînt
prezentate în schema din figura 1, în
care s-au notat cu: 1 — discul ven¬
tilat al frînelor faţă; 2 — conducta
de la pompa centrală la etrierul din
faţă; 3 —- pedala de frînă; 4 — con¬
ducta de la pompa centrală la limi-
tatorul de frînă; 5 — resortul co¬
menzii limitatoruiui; 6 — tubul flexi¬
bil al frînei spate; 7 — etrierul frînşi
spate; 8 — discul frînei spate;
9 — cablul de comandă al frînei de
securitate; 10 — ansamblul co¬
mandă al frînei de securitate; 11,
12 — agrafele de fixare a conducte¬
lor de frînă pe caroserie; 13 — le¬
vierele frînei de securitate; 14 — re¬
sortul frînei de securitate; 15 — re¬
zervorul compensator; 16 — pompa
centrală de frînă; 17 — etrierul frî¬
nelor faţă; 18 — limitatorul de frî¬
nare.

Frînă hidraulică este compusă din
următoarele categorii de piese şi
subansambluri principale (fig. 1):

— organăle de comandă: pedala
de frînă 3, pompa centrală de frînă
16 şi rezervorul compensator 15;

— organele de transmitere a co¬
menzii: canalizaţiile rigide de frînă
— pe faţă 2 şi pe spate 4 — şi racor¬
durile flexibile 5 ale circuitului
spate; în instalaţie este utilizat lichi¬
dul de frînă LIFROM 010, fabricat în
ţară, sau lichidul de frînă TOTAL
155, folosit curent la gama de auto¬
turisme „Citroen";

— organele receptoare: etrierele
de frînă faţă 17, discurile ventilate
ale frînei faţă 1 — amplasate la ieşi-

Denumirea caracteristicii

. Punte

a faţă

P utile

a spate.

TA—1*

TA—2*

TA—1

TA—-2

A. Frînă de serviciu

Diametrul discului, mm

252

270

208

Grosimea discului (pe faţă,
ventilat), mm

mi!

Grosimea minimă admisă a
discului, mm

. 5'..

Bătaia axială maximă a discu¬
lui, mm

0,15

Diametrul pistonului recep¬
tor, mm

' 30 30

Suprafaţa unei plăcuţe, cm 2

25,5

35,5

15,65 15,65

Grosimea garniturii de fric¬
ţiune a unei plăcuţe, mm

9 ;

TA— 2). •;

Suprafaţa totală de frînare,
cm*

163,6 (TA—1) 205 (

Jocul între tija pedalei şi ţ)is~
tonul cilindrului principal, mm

0.1 ...... 0,5

Valoarea presiunii limitate,
bari

25 ' -

B. Frînă de securitate
Grosimea garniturii de fric¬
ţiune a unei plăcuţe, mm

Suprafaţa unei plăcuţe, cm 2

10,5.

Suprafaţa totală de frînare,
cm 2

' 42 (TA—1; TA—2)

* TA—1 = OLTCIT SPECIAL
7 . 3

organele care au asigurat frînarea
revenind In poziţia iniţială (pistoa¬
nele şi plăcuţele de frînă). «
Presiunile din circuitele indepen¬
dente de frînă' faţă şi spate sînt
egale pînă la o anumită valoare — în
funcţie de încărcarea pe puntea
spate — de la care urmează să-
crească numai presiunea în circuitul
de frînă faţă. în acest fel, creşte
eficacitatea frînării, evit?ndu-se blo¬
carea roţilor spate şi totodată se*
menţine stabilitatea autoturismului
pe durata procesului de frînare.

rea din cutia de viteze —, etrierele
de frînă spate 8 şi limitatorul de pre¬
siune 18.

Frînă hidraulică de serviciu func¬
ţionează astfel: ia apăsarea pedalei

de frînă 3 se creează o presiune
mare — stabilită prin calcul — si¬
multană, în ambele circuite 2 şi 4,
faţă şi spate, prin care are loc de¬
plasarea pistoanelor în etriere şi a
plăcuţelor de frînă pe discurile de
frînă 1 şi 8, realizîndu-se astfel forţa
de frînare la roţi. Datorită faptului
că forţele de frînare sînt distribuite
uniform pe toate roţile, are loc o
uzură uniformă a plăcuţelor de frînă.

După acţionarea frînei, prin ridi¬
carea piciorului de pe pedală, pre¬
siunea în circuitele de frînare scade,

în figura 2 se arată piesete com¬
ponente ale cilindrului principal de
frînă, rezervorul de lichid'de frînă şi
schema ce cuprinde martorul lumi¬
nos „a" şi contactorul „b“ de verifi¬
care a indicatorului nivelului lichidu¬
lui de frînă. S-au notat cu: 1 — cor¬
pul pompei; 2 — supapa circuitului
frînei spate; 3 — resorîu! supapei;?
4 — căpăceiul resortului; 5 — re¬
sortul secundar, 6 — rondefa de
sprijin a resortuîui; 7 — siguranţa;

- ansamblul piston .secundar;.

9 — garniturile pistonului;

10 — pistonul secundar; 11 — re¬
sortul primar; 12 — supapa .circui-

TEHNIUM 2/1384

tului spate; 13 — ansamblu! piston
primar; 14 — pistonul primar;
15 — ştiftul; 18 — manşonul inter¬
mediar; 17 — rezervorul lichidului
de frînă; 18 — filtrul; 19 — ansam¬
blu! capac cu indicatorul electric al
nivelului de lichid; 20 — garnitura
de etanşare.

Cilindru! principal de frînă, 1 '(fig.
2) este realizai după o tehnoiogie
clasică, avînd drept piese principale
pistonul primar 14, care acţionează
circuitul. faţă, şi pistonul secundar
10, pentru circuitul frînelor spate.
Cursa maximă a pistoanelor este de
26 mm (16 mm pentru pistonul pri¬
mar şi.. 10 mm pentru piston ui se¬
cundar), iar cursa minimă de ia care
eficacitatea (presiunea.) sistemuiui
rămlne constantă este de 2,4 mm.
Cilindrul este totodată prevăzut cu
două supape; 12 şi 2, pentru circui¬
tul faţă şi respectiv spate.

Rezervorul compensator 17 (fig.
2) — confecţionat din material plas¬
tic — este format din două camere
separate, notate cu „c“ şi „d“, una
pentru circuitul faţă, iar cealaltă
pentru circuitul spate. Are prevăzută
la partea superioară o garnitură de
etanşare 20 şi o supapă care per¬
mite menţinerea presiunii atmosfe¬
rice în interiorul rezervorului.

EtriereSe de frină pentru roţile «din
faţă (fig. 3) sînt formate din următo¬
rul ansambiu de piese: 1 — semie-
triereie; 2 — garnitura de etanşare; 3
— garnitura pentru protecţie . de
praf;'4 — pistonaşul; 5 — plăcuţele
frînei de serviciu; 6 — plăcuţele fe¬
ri si de securitate; 7 — resortui împo¬
triva zgomotului (frînă de serviciu);
8 — resortui împotriva zgomotului
(frînă de securitate)'; 9 — tija resor¬
tului; 10 — siguranţa.

Etriereie de frînă sînt realizate
prin turnare din alia] de aiuminiu şi
amplasate lateral ia ieşirea din cutia
de viteze."Etrieru! de frînă reprezintă
un ansamblu ■ constituit din două
.pistoane de frînă 4, confecţionate
din aliaj de aiuminiu AG3 (obţinute
prin extrudare) şi acoperite cu un
strat de tefîon pe. suprafaţa exte¬
rioară.

Pistoanele sînt etanşate în corpul
etrierului cu ajutorul unei garnituri
2, care are secţiunea pătrată — an¬
samblul fiind protejat de praf şi im¬
purităţi prin intermediul garniturii
speciale, 3.

Dacă se întîmpîă ca motorul să se
oprească şi .constatăm .că defecţiu¬
nea nu este cauzată de o pană de
benzină, primul iucru pe care-l veri¬
ficăm 1 este buna funcţionare a insta¬
laţiei .electrice. Chiar înainte de a
coborî din maşină, apăsăm pe cla¬
xon: dacă nu funcţionează, ne uităm
ia bornele bateriei; ele-pot fi oxidate
sau slăbite.

Remediere: în căzu! bornelor oxi¬
date, ie curăţăm;'în cazul clemelor,
le curăţăm sau (şi) ie strîngem.

Dacă ciaxonul funcţionează, de¬
fecţiunea se afiă la unu! din orga¬
nele instalaţiei electrice: contactele
şi conductoarele circuitelor, bobina
de inducţie, ruptorul, distribuitorul.

© Defecţiunile contactelor şi legă-
turilor conductoarelor circuitelor
(desfacerea sau slăbirea contactelor
şi scurtcircuitarea la masă) se reme¬
diază numai de către specialişti.

® Bobina de inducţia. Ca sâ ve¬
dem dacă.ea este de vină, procedăm
în feiu! următor: punem contactul,
scoaterp fişa centrală de la capacul

Blocul etrier, format din două
părţi, este fixat pe discul montat la
ieşirea din cutia de viteze prin inter¬
mediul a două şuruburi speciale.
Discurile ventilate aie frînei faţă sînt
fabricate din fontă specială, fiind fi¬
xate cu ajutorul a şase prezoane pe
o fianşă amplasată ia ieşirea din cu¬
tia de viteze.

Conductele circuitelor de frînare
hidraulice, prezentate în figura 1,
sînt confecţionate din tabiă de oţel
moale, cuprată, dublu ruiată, după o
tehnologie de fabricaţie ÂRMCO,
care asigură o rezistenţă la presiuni
înalte. Conductele sînt fixate pe
planşeui autoturismului cu ajutorui
unor agrafe speciale, 11 şi 12 (fig.

La capete, conductele sînt rebor-

durate, avînd racorduri de fixare de
construcţie speciajă.

Legăturile dintre conductele fixe
şi organele principale aie instalaţiei
de frînare sînt realizate cu racordu¬
rile de frînă flexibile 6, confecţionate
din cauciuc cu inserţie de bumbac,
ceea ce ie conferă o rezistenţă mare
ia presiuni înalte (175 bari maxi¬
mum). La capetele conductelor s-au
prevăzut racorduri metalice filetate,
pentru fixarea lor în condiţii de si¬
guranţă.

Blocul etrier de frînă (fig. 4), for¬
mat din două părţi, 1, pentru roţile
din spate este asamblat prin două
şuruburi 2, care îl fixează pe braţul
3 ai punţii spate. S-au notat cu: 1 —
semietrierele; 2 — şurubui fixare
etrier; 3 — braţul punţii spate; 4 —

. discul, frînei; 5 — butucul roţii; 6 —
şurubul de fixare a discului; 7, 10 —
pistonul; 8 — garniturile de etanşare
şi praf; 9 — plăcuţele de frînă.

Discul de frînă 4 este confecţionai
din fontă specială, fixat pe butucul
roţii 5 cu ajutorui a trei şuruburi 6.

Principial şi constructiv, etrierul
spate este confecţionat similar cu
cel din faţă. Este fabricat din aliaj de
aluminiu, are două pistoane 5, con¬
fecţionate din aliaj de aluminiu AG3
obţinut prin extrudare şi acoperit cu
teflon ia exterior, etanşate cu garni¬
turile cu secţiune pătrată şi protejat
de praf cu garniturile an ti praf 8, si¬
milar ca la etrierul faţă.

(CONTINUARE SW NR. VIITOR)

lectriga

ŞTEFAN STÂNESCU

distribuitorului şi o apropiem de o
piesă metalică (de exemplu, chiu-
iasă) la o distanţă de 5—6 mm;
după ce rotim arboreie motorului,
vom observa dacă se produc scîntei
între fişa centrală şi chiulasă; dacă
da, bobina este bună, dacă nu, ea
trebuie înlocuită. Foarte frecvent,
defecţiunile la bobină apar datorită
pătrunderii apei în iocaşu! bornei
centrale, în urma spălării motorului.
Remediere: ştergem pur şi simplu
apa de pe bobină, de pe ruptorul
distribuitor şi de pe contactele aces¬
tora. Alteori, se slăbesc sau se des¬
fac contactele bobinei cu restul cir¬
cuitului şi au ca urmare funcţiona¬
rea neregulată a motorului sau opri¬
rea acestuia. Remediere: strîngem
piuliţele şi şuruburile de prindere a
legăturilor şi curăţăm capeteie con¬
ductoarelor.

9 Ruptorul. Principalele defec¬
ţiuni care apar ia ruptor sînt cele le¬
gate de oxidarea suprafeţelor con¬
tactelor piaîinaîe, scurtcircuitarea ia
masă a pîrghîei contactului mobil,

ruperea arcului lameiar ai contactu¬
lui mobil.

Deteriorarea suprafeţelor contac¬
telor platinate se produce datorită:

— folosirii sculeior murdare de
uiei sau de vaselină la reglarea con¬
tactelor platinate;

— supraîncărcării bateriei de acu¬
mulatoare (datorită defectării regu¬
latorului de tensiune) cu o tensiune
mai mare;

— folosirii unui condensator ne¬
corespunzător;

— folosirii unei bobine de induc¬
ţie necorespunzătoare;

— menţinerii cheii în poziţia de
contact după ce motorul a fost
oprit.

Remediere: a) se curăţă cu o
pîacă abrazivă foarte fină pînă ia ob¬
ţinerea unor suprafeţe curate; b) se
înlocuiesc cele două pastile de con¬
tact.

. Scurtcircuitarea Sa masă a pirghles
contactului mobil se produce ca ur¬
mare a uzurii bucşei izolatoare a
axului în jurul căruia oscilează pîr-
ghia contactului mobil.

Ruperea sau îndoirea arcului con¬
tactului mobil, mai rar întîinite, se
datorează manipulării incorecte a
piesei respective sau a sculelor cu
ocazia reglării contactelor. Reme¬
diere pentru ambele situaţii: înlocui¬
rea contactului mobii sau a înîregu-
iui ansambiu.

• Condensatorul se montează în
exteriorul cutiei ruptor distribuitor
(la „Dacia" 1300). Datorită încălziri¬
lor repetate, banda de hîrtie izola¬
toare se deteriorează producînd

scurtcircuitarea armăturilor conden¬
satorului. Remediere: se înlocuieşte
condensatorul defect (fie cu ce! de
rezervă, fie cu cel luat de Ia claxon,
de la aparatul de radio sau de la in¬
stalaţia de anîiparazitare a generato¬
rului de curent); capacitatea con¬
densatorului nou trebuie să fie cu¬
prinsă între 0,1 şi 0,6 pF.

9 Distribuitorul’are rolul de a re¬
partiza curentul de înaltă tensiune ia
bujiile cilindrilor în ordinea lor de
funcţionare. La distribuitor pot avea
ioc mai multe forme de defecţiuni
care întrerup sau opresc funcţiona¬
rea motorului, şi anume: a) fisurarea
capacului distribuitor; b)*străpunge¬
rea izolaţiei rotorufuj; c) depunerea
pe partea interioară a prafului de
cărbune provenit de ia uzura con¬
tactului fişei centrale.

Remediere: pentru a şi b — înlo¬
cuirea pieselor, respectiv a capacu¬
lui distribuitor sau a rotorului; pen¬
tru c — curăţarea deu_praf.

Aceste defecţiuni pot fi depistate
şi remediate, de obicei, de specia¬
lişti.

Defectarea bujiilor şi aprinderea
incorect reglată pot provoca, de
asemenea, oprirea motorului.

Orice conducător auto trebuie să
aibă în portbagajul maşinii, alături
de roata de rezervă, şi o trusă cu
piese de schimb, care îl pot ajuta în
situaţii critice. Această trusă trebuie
să conţină obligatoriu următoarele:
o curea de ventilator, o bobină de
inducţie, un condensator, un capac
distribuitor, contacte platinate, un
set de bujii şi o pompă de benzină.

TEHNiUM 2/1984

Spălarea copiilor fotografice pozi¬
tive se face de către amatori, de re¬
gulă, în tase fotografice obişnuite
sau într-un vas oarecare, de felul
gheanelor. Chiar dacă spălarea, se
face în apă curgătoare,., de obicei
plasînd vasul sub robinetul unei
chiuvete sau al băii, există o mare
probabilitate ca înlăturarea chimica¬
lelor din fotografii să fie insufi¬
cientă, datorită „lipirii" unora dintre
fotografii.

în cele ce urmează se propune
construirea unei cuve speciale pen¬
tru spălarea fotografiilor, care asi¬
gură un curent de apă interior, cu¬
rent ce împiedică apariţia fenome¬
nului de „lipire" a fotografiilor între
ele. Evident, folosirea cuvei este ge¬
neral valabilă pentru orice tip de hîr-
îie fotografică.

Să urmărim aspectul şi modul de
lucru al cuvei cu ajutorul desenelor
din figurile 1 şi 2.

într-o cuvâ dreptunghiulară se in¬
troduce pe una din muchiile lungi
interioare o ţeavă perforată longitu¬
dinal, prin care se introduce apă de
spălare prin intermediul unui furtun.

ing. FViARILJS ANDREI

Această ţeavă devine tubul de ali¬
mentare al cuvei de spălare. Conec¬
tarea furtunului la tubul de alimen¬
tare se face printr-un ştuţ po < ivit.
Evacuarea apei se face printr-un şir
de găuri practicate în peretele cuvei
opus tubului de alimentare. Apa
este colectată de un tub de evacu¬
are (semicircular) lipit etanş. Evacu¬
area apei se poate face şi prin fun¬
dul cuvei, printr-o gură de evacuare
de felul celor folosite ia chiuvete
sau băi. în acest caz cuva poate
prelua şi rolul unei chiuvete nor¬
male, lucru util la spălarea filmelor
(în doză). în mod uzual cuva se fo¬
loseşte cu acest orificiu de evacuare
acoperit cu un capac adecvat.

Se observă cum apa de alimen¬
tare, ieşind cu o oarecare presiune
prin orificiile tubuiui, creează cu¬
renţi care duc la îndepărtarea foto¬
grafiilor între ele, fapt ce permite o
spălare eficientă. Totodată cuva pre¬
zintă avantajul că nu trebuie supra¬
vegheată, evacuarea apei fiind per¬
manentă. Utilizînd o astfel de cuvă,
apare şi avantajul că nu se blo¬
chează chiuvetele sau baia din apar-

REVELATOR

SPECI

Se întimpiă uneori ca hîrtia foto-
sensibiiă avută la dispoziţie de fo-
toamator să fie veche, de regulă
prin păstrarea exagerată a unor
aşa-zise „rezerve".

Hîrtia veche se caracterizează prin
sensibilitate scăzută, voal şi uneori

apariţia unor puncte în cursul deve¬
lopării. Reţeta dată în continuare
este a unui revelator care permite
utilizarea hîrtiei învechite cu bune
rezultate şi este cunoscut sub indi¬
cativul de P3.

Hexametafosfat de sodiu

(ORWO A 901).....,. 2 g

Metol.. ţ . . 5—7 g

Sulfit de sodiu. . 25—35 g

Bromură de potasiu, sol. conc . 10—30 picaturi

Apă. pînă la 1 000 ml

La elaborarea reţetei se vor avea
în vedere următoarele aspecte:

— cantitatea de sulfit de sodiu
efectivă va fi de cinci ori mai mare
decît cantitatea efectivă de metol;

— soluţia concentrată de bromură
de potasiu se obţine dizolvind 4 g
de sare în 10 ml de apă:

— pentru 5 g cantitate efectivă de
metol se folosesc 10—15 picături de
soluţie de bromură de potasiu.

(URMARE DIN PAG. 3)

în figura 4 de asemenea curentul
I Cf - se închide pe o porţiune de masă
a—b comună cu curentul de co¬
mandă al tranzistorului Q.

în figura 5 se elimină neajunsurile
arătate pînă acum, curentul Ine-
maiinfluenţînd intrarea tranzistoru¬
lui.

Se poate desprinde următoarea
concluzie, care trebuie reţinută, şi
anume că traseul de masă nu este
echipolent ia! (nu are tensiunea
nulă între oricare două puncte ale
sale). în afară de soluţia optimă
constructivă din figura 5, se mai
poate accepta ca soluţie corectă

Dacă hîrtia menţine un voal gri
uşor, se poate mări cantitatea.de
bromură de potasiu.

Este de menţionat şi faptul că o
hîrtie învechită care prezintă după
revelare puncte galbene sau maro
pe margini poate fi utilizată dacă
este virată sepia.

Timpul de revelare se determină
prin probe în condiţiile de tempera¬
tură ambiantă.

(optimă) şi cea din figura 6.

Toate terminalele care sînt spre
„masă" se vor lega într-un singur
punct, care prin definiţie este punct
de potenţial nul (0 V).

Prin această cablare s-a respec¬
tat un prim principiu de eliminare a
perturbaţiilor, şi anume principiul
căilor separate, care enunţă că
pentru evitarea cupiajelor parazite
prin „masa" unui sistem este nece¬
sar să se utilizeze căi separate pen¬
tru Închiderea curenţilor din diferite
etaje ale acestuia.

Alte exemple de cuplaje parazite,
cu soluţiile corespunzătoare de în¬
lăturare, vor fi prezentate în nume¬
rele viitoare.

(URMARE DIN PAG. 7)

C„i = C,* = 0,7623 x 99,11 ~
- 75,55 pF

C;,: = C,4 = 0,2282 X 99,11 =■
= 22,61 pF > C„ = 6,26 pF, deci
filtrul este realizabil.

C,,j = 0,346 x 99,11 = 34,29 pF.

Deoarece la toate condensatoa¬
rele C ; , în valoarea de calcul este
conţinut şi C„ ai rezonatorului, în
montajul real se vor face aceste co¬
recţii:

C/.i = C/* = 75,55 - 6,26 = 69,29 pF;

C„ = C,* = 22,61 - 6,26 = 16,35 pF;

Cp = 34,29 - 6,26 = 28,03 pF.

Filtrul nu a fost realizat experi¬
mental.

BIBLIOGRAFIE

1. Y04UG — Oscilatoare cu cuarţ,

Tehnium nr. 4/1983, pag,
6—7, şi nr. 5/1983, pag. 6—7

2. L.M. Giiukman — Piezoelektri-

ceskie kvarţevîe rezonatorî,
Leningrad—Energhia,' 1969

3. Smaghin A.G., laroslavski M.l.

— Piezoelektriceskogo kvarţa
i kvarţevîe rezonatorî, Mosk-
va—Energhia, 1970

4. Marti nov V.Â., Raicov P.N. —

Kvarţevîe rezonatorî, Mosk-
va—Sovetskoe Radio, 1976

5. UÂ3CR — Labutin L. —Kvarţe-

. vîe rezonatorî, Radio
(U.R.S.S.), nr. 3/1975, pag.
13—16

6. WB2EGZ - Don Neîson —

Quârtz Crystais — Gems for
Frequency Control, Ham
.Radio (S.U.A.), nr. 2/1979,
pag. 37—44

7. * * * — Osciiaieurs a quartz, Le

Haut—Parleur, 22 martie
1973, ediţia „Electronique
professioneile" (Franţa), pag.
43—50 (partea I)

8. * * * — Document REF — J2 —

11 (Oscilatoare cu cuarţ),

Radio REF (Franţa), nr.
2/1977

9. DK1ÂG — 3. Neubig — Design
of Crysta! Osciliator Circuits,
VHF Communications
(R.F.G.), nr. 3/1979, pag.
174—189, si nr. 4/197y, pag.
223—237

10. WB9VAV — Crystais Inside Out,

OST (S.U.A.), nr. 1/1978,
pag. 28—32

11. Hans Peschi — Der Quarz,

Funkschau (R.F.G.), nr.
7/1979, pag. 369—372, si nr.
8/1979, pag. 451—454

12. N. iVîorozov, V. Volkov (UW3DP).

— Uzkopolosnîe kvarţevîe
filtrî v sportivnoi apparature,
Radio (U.R.S.S.), nr. 6/1975,
pag. 20-22, şi nr. 7/1975,
pag. 24—25

13. QL1ÂJM — Pouziti krystalu z

RM31 do vysilacu pro
145 MHz, Amaterske Radio
(R.S.C.), nr. 2/1969, pag.
74—75

14. G. Novotny (OK2BDH) — S

krystaly RM 31 na filtrovou
metodu SSB, Amaterske Ra¬
dio ■ (R.S.C.), nr. 12/1966 si
nr. 1/1967

15. J. Mihgla (OK2BJJ) — Fyltry

pro SSB, Amaterske Radio —
A (R.S.C.), nr. 5/1982, pag.
192—193, nr. 6/1982, pag
233—234; şi nr. 7/1982, pag.

, 274

16. M. Bidart — Methodes moder-

nes de conception d’un filtre
a quartz, L’onde electrique,
voi. 51, fasc. 4 (nr. 4/1971),
pag. 311—319

17. N. Codîrnai — Filtre în scară,

Tehnium nr. 2/1978

18. J, Pachet (F6BQP)'— Crysta!

Ladder Filters, Wireless
World (Anglia), nr. 7/1977,
pag. 62—63 (Prelucrare din
Radio REF, nr. 5/1976)

19. J. Pe roi o (PY2PE1C) - Practi¬

cai Considerations in

TEHNIUM 2/1984

tament, fiind posibilă preluarea apei
dintr-un racord separat al reţelei,
Evacuarea apei se poate face la
orice punct de scurgere.

Desenele din figurile 3, 4 şi 5 ser¬
vesc realizării propriu-zise a cuvei,
ele cuprinzînd principalele elemente
constructive. Cotele date corespund

posibilităţii de spălare de fotografii
pînă la formatul 24—30 cm inclusiv.

Figura 3 redă corpul cuvei. Cu li¬
nie punctată s-a redat varianta unei
cuve cu picioare proprii, cota ,Z“
putînd fi de 200—600 mm, în funcţie
de plasamentul cuvei şi înălţimea
punctelor de scurgere. Gura de eva¬

cuare se plasează într-una din extre¬
mităţile cuvei. Ca materiale se reco¬
mandă acele mase plastice (sub
formă de plăci) care pot fi lipite cu
adezivi sau prin sudură la cald. Gro¬
simea „g“ este de ordinul
5—10 mm. Utilizarea metalelor este
contraindicată deoarece sărurile din
apa de spălare le atacă, putînd apă¬
rea şi fenomene de coloraţie necon¬
trolată a copiilor pozitive.

Tuburile de alimentare şi evacuare
se execută conform schiţelor din fi¬
gurile 4 şi 5. Ca material se folo¬
seşte ţeavă din PVC utilizată la in¬
stalaţiile sanitare. Curburile se fac în
funcţie de grosimea efectivă a ţevii.

Tubul de alimentare se lipeşte de

cu vă în cîteva puncte.

Ştuţurile de conectare cu furtunu¬
rile de alimentare şi evacuare se fac
în funcţie de diametrele efective. Ele
se execută prin strunjire tot din ma¬
terial plastic şi se lipesc la capetele
tuburilor.

Dimensiunile date pot fi modifi¬
cate atît în funcţie de dimensiunile
materialelor avute la dispoziţie, cîtşi
în fiîncţie de mărimea fotografiilor
pe care le aveţi în vedere la realiza¬
rea lucrărilor dv.

Este bine să se aibă în vedere şi
folosirea drept cuvă a unui alt reci¬
pient. Astfel se pot folosi canistre
sau ambalaje din material plastic
modificate sau addptate adecvat.

Crystal—Filter Design, Ham
Radio (S.U.A.), nr. 11/1976,
' pag. 34—38

20. Dr. Uîrlefo L, Rohde (DJ2LR) r~

Crysta.l Filter Design with
Smali Computers, QST
(S.U.A.), nr. 5/1981, pag.
18-23

21. G. Zverew — Kvarţevli filtr dlia

SSB, Radio (U.R.S.S.), nr.
7/1966, pag. 19-20

22. V. Jainerauskas — Kvarţevîie

filtrî na odinakovîh rezonato-
rah, Radio (U.R.S.S.), nr.
1/1982, pag. 18—21, şi nr.
2/1982, pag. 20—21

23. B. Weubig (DK1AG) — Monoli-

thic Crystal FUters, Ham Ra¬
dio (S.U.A.), nr. 11/1978,
pag. 28—33, şi Funkschau,
nr. 10/1978, pag. 438—441

24. J.A. Hardcastle (G3J1R) — Lad-

der Crystal—Filter Design,
Radio Communication (An¬
glia), nr. 2/1979, pag.
116—120, şi QST (S.U.A.),
nr. 11/1980, pag. 20—23

25. J.A. Hardcastle (G3JIR) —

Some Experiments with High
— Frequency Ladder Crystal
Filters, Radio Communica¬
tion (Anglia), nr. 12/1976,
pag. 896—898 si 905; nr.
1/1977, pag. 28—29; nr.
2/1977, pag. 122—124, si nr.
9/1977, pag. 687—688 (rezu¬
mat în QST, nr. 12/1978,
pag. 22—24, sub acelaşi titlu)

26. Wes Hayward (W7ZOS) ’ — A

Unified Aproach to the De¬
sign of Crystal Ladder Fil¬
ters, QST, May 1982, pag.
21—27

27. V. Jainerauskas — Vîbor rezona-

torov dlia kvartevîh filtrov,
Radio (U.R.S.S.), nr. 5/1983,
pag. 16

28. * * * — Reference Data for Ra¬

dio Engineers ITT. Corp.
1956, New York

29. Philip R. Geffe — Simplified Mo¬

dern Filter Design, London
1969, Ilifte Books

30. P. Dishal — Modern NetWork

Theory Design of Single —
Sideband Crystal Ladder Fil¬
ters, Proceedings of the
i.E.E.E., voi. 53, nr. 9 (sept.
1965), pag. 1 205—1 216

31. Granit E. Hansei — Filter Design

and Evaluation, Van Nos-
trand Reinhold, New York,
1969 (Tradus în limba rusă,
cu completări, sub titlul:
Spravocinik po rascetu fil¬
trov, Moskva — Sovetskoe
Radio, 1974)

32. V. Ciobăniţi (Y03ÂPG) — Co¬

municare personală în legă¬
tură cu măsurarea rezona¬
toarelor cu cuarţ

33. Y03AL — Echivalentul paralel al

unei impedante, Tehnium nr.
12/1980. pag. 6—7, şi nr.
1/1981, pag. 6—7

34. A.l. Zwerev — Handbook of Fil¬

ter Synthesis, John Willey,
New York, 1967

35. Ştefănescu Sofronie — Filtre

electrice, Bucureşti, Editura
tehnică, 1967

36. V. Jainerauskas (UP2NV) — So-

glasovanie kvartevîh filtrov,
Radio (U.R.S.S.), nr. 7/1983,
pag. 20—21

37. D. Fsnk; A. Mc Kenzie (editori)

— Electronics Engineer’s
Handbook, New York,
Mc.Graw— Hill

38. Manualul inginerului electronist.

Măsurări electronice, Bucu¬
reşti, Editura tehnică, 1979.

39. F. NobSe (W3MT) — The CMO.

A Capacitance Measuring
Gscillator, QST ÎS.U.A.), nr.
8/1979, pag. 38-39

40. Z. la, Gheiimont (colectiv) —

Piezoelektriceskie fiitrî,
Moskva—Sviazi, 1976.

(URMARE DIN PAG. 11)

Schema poate fi utilizată ca
VU-metru, avînd o particularitate ne-
maiîntîlnită la alte tipuri de aseme¬
nea dispozitive (mă refer la cele de
amatori). în locul „liniei" ce îşi mo¬
difică lungimea în funcţie de nivelul
semnalului, de această dată va apă¬
rea doar un punct luminos ce îşi
modifică poziţia. în cazul utilizării
schemei ca VU-metru este necesară
cuplarea unor condensatoare în
baza tranzistoarelor de intrare pen-

(URMARE DIN PAG. 13)

Sulul de tapet se derulează pe
masa de lucru, cu faţa în jos, apoi
se îndreaptă marginile, prin tăiere
cu foarfecă, în cazul în care nu sînt
drepte şi paralele. Se măsoară pe
fiecare fîşie o lungime egală cu înăl¬
ţimea de aplicare a tapetului şi se
taie cu foarfecă. Fîşiile se numero¬
tează cu creionul pe spate, pentru a
se respecta succesiunea normală a
desenului şi lungimile necesare. Pe
fîşiile de tapet care se vor aplica în
dreptul uşilor, ferestrelor, dozelor,
întrerupătoarelor, prizelor etc. se vor
însemna cu creionul porţiunile care
trebuie decupate, apoi se vor tăia cu
foarfecă. Se unge fiecare jumătate
de fîşie cu clei de făină, cu ajutorul
unei bidinele ori pensule late, de la
mijloc spre margini (fig. I.a). Partea
unsă se pliază, cu desenul spre ex¬
terior, avînd grijă să nu se producă
vreo cută (fig. I.b). Apoi se unge
cealaltă jumătate de fîşie şi se pliază
(fig. I.c). Fîşia pregătită pentru apli¬
care (fig. I.d) se ia pe braţul stîng,
apoi ne urcăm pe scară, desfacem
fîşia şi o aplicăm pe perete, de la
muchia de îmbinare.a tavanului cu
peretele în jos. Fîşia se netezeşte
uşor cu mîna, apoi cu o perie us¬
cată. Se verifică dacă marginea fîşiei
este perfect verticală cu ajutorul
unui fir cu plumb şi se corectează

tru a menţine un timp suficient (spre
a fi perceput de ochiul omenesc) ni¬
velul la un moment dat ai semnalu¬
lui. Este bine ca montajul să fie co¬
nectat la amplificator prin interme¬
diul unui condensator de decuplare
de 5 pF. Dacă se înlocuiesc LED-u-
rile din schemă cu relee REED, iar
la intrare se conectează un poten-
ţiometru de 25 kll, liniar, se obţine o
declanşare eontrolată«a releelor prin
rotirea cursorului potenţiometrului.
Posibilităţile unei asemenea auto¬
matizări depind numai de ingeniozi¬
tatea constructorului.

poziţia fîşiei înainte de uscarea
cleiului. Fîşiile următoare se fixează
în acelaşi mod, avînd grijă să nu se
suprapună marginile şi nici să ră-
mînă rosturi. La colţurile încăperii,
dacă nu se poate aşeza o fîşie de ta¬
pet la lăţimea ei totală, se decu¬
pează la dimensiunea necesară, lă-
sînd un adaos de circa 1 cm pentru
suprapunerea fîşiei următoare, pe
celălalt perete.

Spaţiile de deasupra uşilor şi fe¬
restrelor se tapetează după ce restul
încăperii este terminat, deoarece se
pot folosi multe din tăieturile ră¬
mase. In dreptul- prizelor şi întreru¬
pătoarelor de curent, tapetul nu se
decupează; se scot capacele întreru¬
pătoarelor şi prizele, tapetul se cres¬
tează, se îndoaie şi se aşază în lăca¬
şul acestora, apoi’ capacele se mon¬
tează la loc (fig. 2.a şi b). în dreptul
ţevilor, tapetul se taie în lăţime, apoi
se crestează şi se îndoaie spre spa¬
tele tapetului (fig. 2.c).

După ce tapetul s-a uscat bine, se
fixează bagheta din lemn, metal ori
material plastic la intersecţia tapetu¬
lui cu plafonul zugrăvit, iar pe par¬
tea inferioară a pereţilor se mon¬
tează şipca de lemn sau mozaicul
care acoperă rostul dintre pardo¬
seală şi perete.

în căzu! aplicării de tapete din fo¬
lii de PVC, se procedează similar.

TEHN5UM 2/1984

rijk

-^ h

BRGĂ

if t nu vi i

mm •' \^A

de la °~11 i
filtrul JUj
f. joase Yp,]

Comparativ cu alte realizări din
acest domeniu, orga de lumini pre¬
zentată oferă avantajul unei depen¬
denţe direct proporţionale între va¬
loarea efectivă a tensiunii semnalu¬
lui AF şi intensitatea luminoasă a
becurilor, fiind similară cu cele rea¬
lizate pe amplificatoare magnetice,
utilizînd însă ca element de co¬
mandă a becurilor tiristorui.

In figura 1 este dată schema elec¬
trică de principiu fără filtrele de ca¬
nal, care pot fi realizate cu elemente
active, RC sau LC (de exemplu, fil¬
trele utilizate la orga de lumini pre¬
zentată în „Tehnium" nr. 2/1982).

Potenţiomeîrele PI, P2, P3 ser¬
vesc la reglarea ponderii fiecărei
culori faţă de celelalte, în esenţă a
nivelului pe canal, care trebuie să
fie, pentru o intensitate maximă a
becurilor, de cca 1 Vef.

Schema electrică a unui canal se
compune dintr-un amplificator-de-
tector de amplitudine, realizat cu
'tranzistorul TI, un generator de cu¬
rent constant (T2) şi un oscilator de
relaxare de tip TUJ, realizat cu tran-
zistoarele complementare T3 şi T4.

Comanda tiristoareior este reali¬
zată printr-un transformator de im¬
pulsuri Tr. 1, care separă din punct
de vedere galvanic circuitul de

!r#g. M1GOLAE CEAWĂ

Bueuraşti L

poartă al tiristoareior de generato- j"

rul de impulsuri de comandă.

Fiecare canai este alimentat eu.o >

tensiune continuă de + 20 V, obţi- de la°"“Lj!
nută de la un redresor dublă alter- filtrul U*?>
nanţă (D4—-D7). Circuitul realizat f. med ii [coi
cu tranzistoarele T5, T6, T7 şi T8 X i

transformă aceeaşi tensiune de 20 '•

V în impulsuri dreptunghiulare cu i’

durata de 10 ms, necesare pentru |

sincronizarea oscilatoarelor de re- _ i
laxare cu frecvenţa reţeiei. în acest de la 0_ l 1 |
mod se îndeplineşte condiţia nece- filtrul R4
sară pentru controlul puterii dez- f.înlte Ira
voltate în sarcină (becuri), prin co- 1, i

manda unghiului de întîrziere a in-
trării în conducţie a tiristoareior.

Urmărind formele de semnai din fi¬
gura 2 se poate observa că unghiul
de întîrziere depinde de perioada
de repetiţie a impulsurilor oscila¬
toarelor de relaxare, iar aceasta la
rîndul ei depinde de tensiunea din
baza lui T2 ce rezultăin urma detec¬
ţiei semnalului AF.

Potenţiometrul semireglabii R2
serveşte ia stabilirea regimului de
curent continuu al tranzistorului TI
şi, totodată, la reglarea intensităţii
luminoase iniţiaie a becurilor (în
lipsa semnalului AF) ia un nivel do- ^

rit. Constanta de timp a detectoru¬
lui de amplitudine se poate modi-

]R8

{ RiOir

p» C4

hUL

R4Î

f Ţ3 \

yitw

' p -M—

R 2vl

]r 3

1 02
«fini

16V/200 nţA
:?3

ims

Ing. CONSTANTIM URICARU
Bucureşti
(intrarea neinversoare a amplificato¬
rului diferenţial).

Circuitul integrat avînd amplifi¬
care foarte mare, ieşirea sa, respec¬
tiv piciorul 10, va sări la + 20 V, ten¬
siune ce determină deschiderea ti-
ristorului T1N4 şi aprinderea becu¬
lui. Becul se va stinge cînd ilumina¬
rea fototranzistorului va creşte în in¬
tensitate.

Evident, montajul (încapsulat
într-o cutie din material plastic) va fi
aşezat în aşa fpl încît lumina artifi¬
cială creată de el să nu-l influen¬
ţeze. De exemplu, va fi montat afară
pentru a comanda iluminarea unei

La scăderea intensităţii luminii
ambiante, montajul realizează aprin¬
derea automată a unui bec cu pute¬
rea de 10—100 W.

Montajul este foarte simplu şi uti¬
lizează puţine piese active, după
cum se vede în figură. Circuitu! inte¬
grat /3A723 este utilizat ca amplifica¬
tor diferenţia! cu amplificare foarte
mare şi ca generator de tensiune de
referinţă.

Cînd intensitatea luminoasă
scade, fototranzistorul ROL 031 îşi
măreşte rezistenţa de conducţie,
ceea ce duce la creşterea tensiunii
pe piciorul 5 al circuitului integrat

camere ia lăsarea întunericului sau
cu fototranzistorul umbrit faţă de lu¬
mina'rezultată în cazul lămpii de si¬
guranţă.

înlocuind fototranzistorul cu un
termistor sau cu o diodă cu germa-
niu tip EFD, montajul se transformă
într-un termoreieu ce comută o re¬
zistenţă de încălzire în locui becului,
care va menţine o temperatură con¬
stantă într-un acvariu, de exemplu.

Pentru reglare se vor modifica,
doar rezistenţele de 15 kfl şi 220kfl.

2Z0K

Atenţie la izolarea montajului şi a fi¬
relor de legătură, mai aies la folosi¬
rea în acvariu!

Tensiunea U poate fi şi sub 220 V'
obţinută dintr-un transformator a
cărui putere va fi cel puţin egală cu
puterea becului.

îurează, iar LED-ui L, (roşu) se aprinde,
ceea ce corespunde unei situaţii de
alertă. Se impun în acest caz verificarea
şi încărcarea baterie) într-un viitor apro¬
piat.

Pentru valori ale tensiunii V, r plasate
în intervalul 12 V—13,3 V, tranzistoarele
Ti, T:, Ti sînt saturate, iar LED-ul L :: (gal¬
ben) aprins. Este cazul unei baterii aflate
în regim normai de funcţionare. Tranzis¬
torul Ti îndeplineşte roiul de sunt, for-
ţînd stingerea LED-ului L ( .

în fine, pentru tensiuni V«- mai mari de
13,3 V, situaţie ce corespunde unei bate¬
rii recent încărcate, tranzistoarele T|...T„
sînt saturate, iar LED-ul L< (verde)
aprins. Tranzistoarele T< si T ( , deţin, ca şi

Cu şase tranzistoare şi cîteva diode se
poate realiza un „voltmetru" auto pe cît
de simplu pe atît de util. El permite apre¬
cierea stării de încărcare a bateriei auto,
drept element indicator foiosindu-se trei
diode electroluminescente.

Divizorul de tensiune format de dio¬
dele Di-.D? fixează trei praguri de
comparare de aproximativ 10,7 V; 12 V;
13,3 V, în funcţie de care se apreciază
starea bateriei conform tabelului.

Dacă tensiunea existentă la bornele
acumulatorului (notată +V«- în raport cu
potenţialul şasiului) este mai mică de
10,7 V, tranzistoarele T|...T f , sînt blocate,
iar LED-urile L 1 ...L 1 stinse. într-o astfel
de situaţie se impune de la sine fie în¬
cărcarea de urgenţă a bateriei, fie schim-
( barea acesteia, după caz.

Pentru tensiuni V (T cuprinse în inter-
Ivalul 10,7 V—12 V, tranzistorul T, se sa-

PL1QV;

IN4001

5 ik :

i|^ //j

l 1K 5

fica din potenţiometru! semiregla-

bil R5.

La alegerea tiristoarelor Thl,
Th2, Th3, precum şi a siguranţelor
SI, S2, S3, trebuie să se ţină cont de
puterea becurilor comandate.

Pentru micşorarea semnalelor
parazite produse de funcţionarea
tiristoarelor, s-au introdus filtre LC
pe fiecare canal şi pe traseul gene¬
ra! de alimentare.

RECOMANDĂRI PRACTICE

1. Condensatorul CI se alege în
funcţie de canal, şi anume cca 470
nF — canal 1, 47 nF — canal 2 şi 10
nF — canal 3.

2. Rezistorul R9 de 20 kfî se mon¬
tează numai dacă oscilatorul de re¬
laxare se blochează la semnale AF
mari, corespunzătoare unei inten¬
sităţi luminoase maxime a becurilor
comandate.

3. Transformatorul de impulsuri
Tr. 1 se realizează pe un miez de fe¬
rită 2xE20 (driver TV cu C.I.), bobi-
nînd două înfăşurări a cîte 50 spire,
cu conductor CuEm 0 0,3 mm,

4. Transformatorul de reţea Tr. 2
trebuie să furnizeze o tensiune de
cca 16 V şi se poate obţine dintf-un
transformator de sonerie, căruia i
se rebobinează în mod corespun¬
zător secundarul.

5. Inductanţele LI, L2, L3 au fie¬
care cîte 30—35 de spire cu con¬
ductor CuEm 0 0,8 mm, bobinat pe
bare de ferită 0 8 mm şi cu lungimea
de 35 mm. Inductanţele L4, L5 se
realizează pe acelaşi tip de bară de
ferită şi conţin un număr de 30 de
spire fiecare, cu conductor CuEm 0
1 mm. înfăşurările se bobinează
una peste alta, izolîndu-se între ele
cu hîrtie de transformator. Se reco¬
mandă ca filtrele respective să fie
ecranate în cutii din tablă de fier co¬
sitorită.

Bibliografie:

M. Băşoiu, C. Costache — 20
scheme electronice pentru amatori,
voi. 2.

E. Damachi — Dispozitive semi¬
conductoare multijoncţiune.

9ng. ALEXANDRU 3RQSCOI,
Ciiij-Nspoca

cesivă a LED-urilor Li, L : , L*. L 4
şi L, se face prin deschiderea
succesivă a tranzistoarelor T,,
T 2 , T 3 , T 4 şi T 5 datorită praguri¬
lor de tensiune date de'-diocfete
Dl, D.: ; Di şi D 4 .

Cu potenţiometru! trimer P se-
ajustează aprinderea LED-uiui
l-s, .care trebuie să înceapă la
tensiunea de 14 V. Rezistenţa R„
asigură o tensiune aproximativ
constantă (10 V) pe LED-uri la
aprinderea lor succesivă, odată
cu creşterea tensiunii de la 11 V
la 15 V.

Aparatul a foit conceput
pentru a indica starea bateriei
de acumulatoare Sa autotu¬
risme ou tensiunea de alimen¬
tare de 12 V.

Tensiunea bateriei este indi¬
cată prin aprinderea succesivă
a celor cinci LED-uri, reprezen-
tînd pragurile de 11 V, 12 V, 13
V, 14 V şi 15 V (roşu, galben,
verde, verde, roşu).

Tensiunea de ia baterie este
aplicată prin intermediu! diode¬
lor Zener Zi şi Z 2 , care introduc
voltmetrul în plaja de tensiune
de 11 — 15 V. Aprinderea suc-

lista de piese

.'Tranzistoare: TI, T4, T8 — BG
107; T2, T3. T5, T6, T7 — BC 177.

Diode: Dl ; — EFD 108; D2 —
1N914. 1N4148; D3, D4—D7 —

1N4001; D8— DII — RA 220; DZ1

— DZ5V6.

. Poten|iometre:: PI, P2,, P3 — 10
kfl, liniare. ■■■ : '

Potenţiometre semireglabiie: R2—
250 k.Q; R5—10 kf 2.

Condensatoare: C2—4,7 juF/15 V;
G3—100 nF/30 V; C4—10 nF; G5, C6,
C7 — 22 nF/1 kV; C8—1 000 mF/25 V;
C9 — 100 nF/1 kV; CIO—47 nF/1 kV.

ftezlstoare:. R1—22 kfl; R3—33 Ii;
R4—1,2 Mfi; R6—5,6 kfî; R7,
R14—2,2 kfî; R8, R13— 10 kfl; R10,
R12, R15— 1 kfî; R11—2,7 kfl.

Siguranţe: SI, S2, S3 — se aleg în
funcţie de tiristoare, de tipul rapide;
S4—6,1 A — temporizată; S5—10 A

— temporizată.

Galben Verde

Z2.ZPL5V6Z

T 1 BC109 Î 2 BC109 T 3 BC1Q9 T 4 BC109 T s BC109 j
■ . ; *Q 4 iriN4doi

IU ■ jJi■} If 1N400V

_ 4

)

MjJ

iii

immmm

SVÎ 8 HAI TQDIJSĂ,
Clui-8\Sapi>ca
Montajul -prezentat este un indi¬
cator, de nivel pentru semnale alter¬
native şi continue şi poate fi ataşat
oricărui câsetofon, amplificator sau
aparat de radio.

: Semnalul alternativ amplificat de
T 1 , redresat de'grupul Di, D 2 , Ci, co¬
mandă grupul de tranzistoare T.-, T 3 ,
a căror sarcină ■ este rezistenţa R>.
Tensiunea de pe R.? este aplicată ba¬
zelor tranzistoarelor T 4 — T».

Prin intermediul rezistenţelor R £i
— R«. şi Pe, acestor tranzistoare li
se aplică o tensiune de polarizare

inversa, U/® < U SG < ... < IW
Gînd tensiunea de pe R.? devine mai
mare d.ecît tensiunea inversă Umi,
Ti începe să conducă. Creşterea în
continuare a tensiunii de pe R. s
peste valorile U&r... U K s duce la
deschiderea treptată a îranzistoa-
relor următoare, T s ... T 9 .

Intrarea în conducţie a iui T?
măreşte ' tensiunea inversă . U«n,
menţinîncl curentul de colector ai iui
T 4 practic constant. Fenomenul se
produce ■ ia fel cu tranzistoarele ur¬
mătoare. Variaţia semnalului de in¬
trare modifică numai numărul LED-
urilor în funcţiune, nu şi intensitatea
luminoasă a acestora.

Cu ajutorul lui P i; se pot modifica
tensiunile inverse LVi— U», ceea^
ce duce la mărirea domeniului de
variaţie a semnalului de) Intrare.

In scopul folosirii montajului ca
indicator de acord, • tensiunea de
RAA_ de le receptor se aplică între
punctele A şi 6 dacă are un nivel
mic, sau între A şi C pentru un nivel

Montajul alaturat poate fi inclus in
lanţurile complexe de mixaj AF, îm¬
bogăţind gama efectelor sonore
existente cu un element inedit, ce
imită suflatul vîntului.

Schema se compune dintr-un ge¬
nerator RC şi un etaj de amplificare.
Frecvenţa se poate ajusta acţionînd
rezistenţele semireglabiie, iar volu¬
mul de ieşire se stabileşte din po¬
tenţiometru I de 100 kfl.

2,2/jF 2,2juF

fng. M. SSTRATE
Cralova

f-FECTF SOIIMF

mwkm i

IGOjjF 250 KiL

250KH 12kil n 100 L

T ^

sisteme cu
MICROPROCESOARE

Studenţi GLÎMTER ZEISEL,

GOWSTASMTIS^ DUMITRU

Exemplu: 4D-87=-3A

■ 0 00:101
*'V’ ' *> 1001

programului principal şi de trecere
într-o rutină de întrerupere;

— HOLD: cerere externă prin
care un dispozitiv extern cere /uP să
„elibereze" magistralele (ADD-BUS,
D-BUS, CONTROL-BUS) în vederea
unui transfer DMA*;

— RESET: semnal care forţează
numărătorul de adrese (PC) la 0,
astfel încît execuţia programului să
înceapă la adresa 0 a memoriei.

Ieşiri de control;

— WAIT: semnal prin care mP in¬
formează un dispozitiv extern că se
află în starea de aşteptare (cerută
de READY=0);

— WR (WRITE negat): semnal
care informează memoria sau un
periferic că o dată este accesibilă pe
DATA-BUS;

— DBIN (DATA BUS INPUT):
semnal generat de i*P prin care in¬
dică faptul că se află în starea de a
accepta date;

- INTE (INTERRUPT ENABLE):
un semnal care indică dacă mP poate
accepta întreruperi sau nu;

- HOLDA (HOLD ACKNOW-
LFDGE): semnal prin care /jP indică
faptul că a trecut în starea de
HOLD;

— SYNC: semna! generat de uP
care indică astfel începerea unui
nou ciclu maşină.

Toate aceste semnale sînt recu¬
noscute, respectiv activate, numai în
anumite stări ale maşinii — stări
specifice fiecărui semnal în parte —,
deci sincronizate cu semnalele de
orologiu extern 0 1 şi 0 1.

Recunoaşterea stării în care se
află juP este importantă pentru unele
circuite auxiliare care facilitează
crearea altor semnale de control de-
cît cele prezentate; pentru aceasta,
pe durata valorii logice 1 a semnalu¬
lui SYNC, sînt transmise pe magis¬
trala de date alte 8 semnale de co¬
mandă şi control:

— INTA (INTERRUPT ACKNOW-
LEDGE), pe bitul D0; recunoaşterea
cere rii d e întrerupere;

— WO (WRITE OUTPUT negat),
pe D v - anunţă că respectivul ciclu
maşină va fi unul de ieşire (la me¬
morie sau ia un periferic);

— STACK, pe bitul D 2 ; indică fap¬
tul că ADD-BUS conţine adresa
unui cuvînt aşezat în vîrful memoriei
stivă;

- HALTA (HALT ACK.), pe bitul
D 3 ; recunoaşterea instrucţiunii
HLT*;

— OUT (OUTPUT CYCLE), pe
D 4 ; ciclul curent este ciciu de ieşire;

- Ml (MACHINE CYCLE 1),' pe
D 5 ; indică extragerea Instrucţiunii
(primul octet);

— INP (INPUT CYCLE), pe D & - ci¬
clul curent este ciclu de intrare:

— MEMR (MEMORY READ), pe
D 7 ; o dată va fi citită din memorie.

Sincronizarea acestor semnale şi
modul lor de foiosire vor fi prezen¬
tate în numerele viitoare.

“5 V

RESET

HOLD

INI

1 1000110

Â3

t12V

ÂQ

WAIT

REÂDY

Parity (P) — paritate; P =1 semna¬
lizează că suma moduIo 2 a biţilor
rezultatului unei operaţiraritmetice
este 0; adică un număr par de uni¬
tăţi (parity even). Dacă P=0, suma
respectivă este impară (parity odd).
Exemplu: 93 + 13 = AG

care nu se poate lua decîî ce s-a
pus ultima oară în vîrful stivei. Este
folosit în special pentru salvarea
adreselor de revenire din subrutine.

Ciclu maşină: fiP este o maşină
secvenţială a cărei funcţionare este
legată de existenţa unui orologiu
extern. O perioadă de orologiu este
numită stare. Mai multe astfel de
stări formează un ciclu maşină —
necesar completării unor operaţii ca
referirea la memorie, un transfer in¬
tern etc. Completarea unei instruc¬
ţiuni poate cere unul pînă la cinci
cicli maşină.

DMA (Direct Memory Acces): teh¬
nică permiţînd unui periferic scrie¬
rea sau citirea unui bloc întreg de
date fără ajutorul juP.

HLT (HALT): instrucţiune de
oprire a ^P-
** NOTE EXPLICATIVE

(1) este folosită scrierea hexago¬

nală în care A=10, B= 11 , C=12, D=
13. E=14, F=15;

(2) semnul reprezintă o deplasare
spre stingă a dateior din registru;

(3) ■ este folosită reprezentarea în
complement faţă de 2 a numerelor
negative;

(4) BCD (Binary Coded Zecimal)
—• cod de reprezentare binară a nu¬
merelor zecimale.

BIBLIOGRAFIE

1. Dancea, loan: .„Microproce¬
soare, Arhitectură internă, progra¬
mare, aplicaţii", Editura Dacia,
ClyHNapoca, 1979.

2f Lupu, Cristian; Ţepelea, V.; Pu¬
rice, E.: „Microprocesoare. Aplica¬
ţii", Editura militară, Bucureşti,
1982.

3. Catalogul INTEL MCS 8080.

Auxiliary Carry (AC) .- indicator

de transport auxiliar; indică un
transport între cei mai puţin semni¬
ficativi 4 biţi ai acumulatorului şi cei
mai semnificativi. Dacă AC = 0,
atunci nu a avut loc un astfel de
transport, indicatorul este folosit în
cazul aplicării codurilor BCD( 4 ) şi
nu este accesibil prin program.

Exemplu:

00001000

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Circuitele de control şi.comandă
generează semnalele necesare pen¬
tru „curgerea" fluentă şi corectă a
datelor, atît în interiorul’ f iP cît şi în
exteriorul său. Secvenţa de derulare
a execuţiei unei instrucţiuni de-a
lungul unui ciclu maşină*. — sau al
mai multor cicli maşină, dacă in¬
strucţiunea cere mai multe referiri la
memorie — va scoate în evidenţă
rolul acestei unităţi. Un ciclu tipic:
este citit codul instrucţiunii — se
consideră totdeauna că. acesta este
reprezentat de primul octet — şi
este memorat într-un registru spe¬
cial (INSTRUCTIQN REGISTER),
care este conectat la un circuit de
decodificare a instrucţiunii (IN-
STRUCTION DECODER); ieşirile
acestuia împreună cu aite semnale,
care informează ,uP asupra eveni¬
mentelor din exterior, constituie in¬
trări ale unităţii de comandă şi con¬
trol (TIMING AND CONTROL), care
generează toate semnalele necesare
funcţionării corecte (validări, stro-
buri etc.).

intrări de control:

— READY: semnal extern care în
1 informează ,uP că o dată este ac¬
cesibilă pe magistraia de date
(DATA BUS);

— !NT (INTERRUPT REQUEST):
o cerere externă de întrerupere a

ANUNŢ

m ATENŢIA CONSTRUCTORILOR
AMATORI

In curînd apare suplimentul Modelism editat de re¬
vista Tehnium, cu un bogat conţinut de articole refe¬
ritoare ia realizări tehnice din’ţara noastră şi din
lume. Materialele publicate sin! încadrate intr-o bo¬
gată gamă tematică In domeniile rachetomodelismu-
lui. staţiilor cosmice, navomodelismului, aeromode-
fismuius, automodelîsnnuiui, staţiilor de telecomandă.
Revista va apărea trimestrial, In 32 de pagini, Sa 4
culori.

* DICŢIONAR.

STACK, STiVĂ: zonă de memorie
organizată pe principiu! L!FG (Last
In, First Out — uitimul intrat, primul
ieşit). Nume provenit de ia asemă¬
narea cu un. depozit tip stivă din

CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR

?Lev,z,u„ E

2. NORME, STAN¬
DARDE,SISTEME

Orice produs de interes larg, ca
să poată fi multiplicat şi utilizat, tre¬
buie să se încadreze în anumite
norme interne, naţionale sau inter¬
naţionale. Cu atît mai mult emisiu¬
nile de televiziune (TV), ca dealtfel
toate genurile de radiocomunicaţii,
prin faptul că utilizează eterul des¬
chis, trebuie să se încadreze cu
stricteţe în normele naţionale şi in¬
ternaţionale, pentru a se evita per-
turbaţiile reciproce şi a facilita
schimbul de produse şi informaţii.

Televiziunea a început să tre¬
zească interesul public cu cca'50 de
ani în urmă. A evoluat relativ lent
datorită insuficienţei dezvoltării teh¬
nologiilor, dar treptat a devenit unul
din cele mai puternice instrumente
informaţionale cu mare atracţie din
partea publicului. în atingerea sta¬
diului de astăzi şi pregătirea evoluţi¬
ilor viitoare, o mare contribuţie a
fost adusă de dezvoltarea altor dis¬
cipline: fiziologia simţurilor, în mod
special văzul şi auzul; arta fotogra¬
fiei; cinematograful; ştiinţa culorilor,
tehnica radiocomunicaţiiior etc.

Normele tehnice ale echipamente¬
lor şi semnalului de televiziune au
evoluat şi s-au perfecţionat de-a
lungul anilor, ajungîndu-se în anii
’50 la definitivarea, în lume, a cîtorva
norme de largă utilizare pentru tele¬
viziunea a.n., iar în anii ’60 pentru
TVC. Deoarece nu a fost posibil ca
toată lumea să adopte norme iden¬
tice, pentru facilitarea schimburilor
au fost realizate convertoare de
normă sau echipamente şi recep¬
toare bi sau multinormă.

Drumul dezvoltării televiziunii, ca
şi a tuturor mijloacelor audiovizuale
în lume, nu se va limita la stadiul
prezent atins de TVC, dar evoluţia
normelor trebuie să ţină seama, o
perioadă de timp, de existenţa sute¬
lor de milioane de receptoare în ex¬
ploatare, iar dezvoltările să permită

utilizarea în continuare a mijloacelor
existente pînă la uzura lor fizica sau
morală. Ca perspective ale TVC sînt
de amintit: perfecţionarea calităţii
a.n. — TVC cu sunet stereofonic,
transmiterea de informaţii suplimen¬
tare scrise sau grafice (presă), si¬
multan cu emisiunile obişnuite TVC,
dezvoltarea reţelei colective de dis¬
tribuţie a semnalelor TVC prin ca¬
bluri coaxiale sau fibre de sticlă, te¬
leviziunea interactivă (prin aceeaşi
reţea), televiziunea directă de pe sa¬
teliţi, televiziunea de înaltă calitate,
televiziunea stereoscopică etc.

O parte din tehnicile sus-amintite
au început a fi utilizate în unele ţări
mai dezvoltate, altă parte sînt în sta¬
diu de pregătire sau încă nu au de¬
păşit pragul laboratoarelor.

în continuare vom lua cunoştinţă
de principalele standarde şi sisteme
de televiziune a.n. şi color în vigoare
ia ora actuală în lume şi vom face o
scurtă analiză a principalilor para¬
metri.

în întreaga lume se utilizează în
prezent cca 13 standarde de televi¬
ziune a.n. şi trei sisteme TVC. în Eu¬
ropa se utilizează 9 standarde a.n. şi
două sisteme TVC. între aceste
standarde şi sisteme sînt unele ase¬
mănări şi deosebiri. Deosebirile sînt
în principal determinate de următorii
factori: interpretarea unor particula¬
rităţi ale fiziologiei văzului, modul
de transmitere a informaţiei de cu¬
loare (crominanţă), acceptarea unui
compromis între economicitatea şi
eficacitatea soluţiilor etc.

în tabelele I şi H prezentăm prin¬
cipalele standarde şi norme de bază
utilizate în lume sub coordonarea
următoarelor organisme: C.C.i.R.
(Comite Consultatif International
des Radiocommunications) şi F.C.C. :
(Federal Communications Commis-
sion). Din cadrul C.C.I.R. fac parte
mai multe organizaţii internaţionale,
printre care şi O.I.R.T. (Organizaţia
Internaţională de Radiodifuziune şi
Televiziune), din care face parte şi
ţara noastră.

N M

omr. C.C?R. Fr, L „„ Anglia

Formatul imaginii
Nr. linii pe imagine

Frecvenţa liniilor (Hz) |

15 625

j 15 750

Frecvenţa 1 | i

semicadrelor (Hz)

Modulaţia imaginii
ş i polaritatea ei

MA (-) negativă

MA (+) pozitivă (L-Franţa)

MA-negativă

Modulaţia sunetului

MF*

Deviaţia nominală 1 i

j a frecvenţei (kHz) |

±50*

± 25 | ±25

Preaccentuarea frec-1 i 1

venţelor audio (/us)

50*

75 75

Raportul de puteri

10/1**

10/1

imagine/sunet

5/5

5/1

NOTĂ

în Europa sînt încă în vigoare şi alte standarde, ca de exemplu: A pentru banda
i. III în Anglia, cu 405 linii şi sunet modulat în amplitudine (MA);

— E pentru acelaşi domeniu în Franţa cu 819 linii;

* în Franţa şi Luxemburg emiţătorul de sunet este MA.

** în R.F.G. s-au normat şi rapoarte de puteri de20/1/0,2 pentru scopuri stereofo¬
nice sau două informaţii sonore separate.

Mai sînt şi diferite particularităţi în interiorul standardelor sau normelor naţio¬
nale sau al societăţilor de televiziune care nu afectează normele generale.

Numeroase alte detalii, ca de exemplu forma exactă şi duratele semnalelor, pot
fi consultate în lucrările de specialitate.

Ing. VICTOR SOLCAN

EXPLICAŢI! PE MARGINEA TABE¬
LULUI I

• Forma dreptunghiulară a cadru¬
lui unei imagini cu raportul între la¬
turi de 4/3 a rezultat din analiza for¬
mei celei mai convenabile ochiului
de a ■urmări o imagine, deschiderea
cea mai mare a cîmpului vizual fiind
în plan orizontal.

• Calitatea unei imagini de a pre¬
zenta suficiente detalii fine, capabile
să satisfacă, în condiţiile unei vizio¬
nări normale (la distanţă de 4—6 ori
înălţimea ecranului şi lumină adec¬
vată), cerinţele ochiului se numeşte
definiţie. Ochiul omului mediu poate
separa două puncte sau două linii
negre pe un fond alb sub un unghi
de 1 minut (fig. 2). Sub acest unghi,

exteriorul sînt canalizate prin orga¬
nul vederii. Mozaicul format de dife¬
ritele celule fotosensibile de pe re¬
tină este legat de creier prin tot atî-
tea fibre nervoase care ar putea
transmite simultan la creier excitaţii
de strălucire şi culoare diferite.
Această simultaneitate nu este' di¬
rect proporţională cu numărul cone¬
xiunilor nervoase. Astfel s-a consta¬
tat, după un număr mare de e)|pe-
rienţe, că ochiul vede simultan deta¬
lii sub un unghi de 2° şi că poate
urmări comod, cu mici devieri ale.
axului vederii (fără deplasarea capu¬
lui), detaliile unei imagini sub un
unghi de 10—15° (fig. 2).

Plecînd de la cele mai sus-amin-
tite, se poate calcula că numărul ac¬
ceptabil de linii în care ar trebui
descompusă imaginea a.n. rezultă
din împărţirea a 10° la 1 minut,
adică 600 de linii. Dacă ţinem seama
de faptul că sînt şi linii inactive ocu¬
pate de semnalele de sincronizare
pe cadre (verticale) şi pe linii (ori¬
zontale), putem deduce că standar¬
dul de 625 de linii este corespunză¬
tor pentru definiţia pe verticală. De¬
finiţia pe orizontală, dacă am res¬
pecta acelaşi criteriu, ar rezulta din
înmulţirea numărului de linii cu for-

-'a—

IQ’-'fi’V y

Fig. 2: Puterea separatoare (1) de analiză simul¬
tană (2°) şi urmărire comodă (10° —15") a unei ima¬
gini de către organul vederii.

Fig. 3: Profilul semnalului purtătoarei modulate cu
semnalul video: a — modulaţie negativă; b — modu¬
laţie pozitivă.

redarea unor detalii nu mai este
normal utilă, deoarece depăşeşte
puterea separatoare a ochiului.
Dacă este vorba de imagini colorate,
puterea separatoare a ochiului
scade de 3—10 ori, depinzînd de
strălucire, nuanţa culorii, iluminare
medie, contrast etc.

Deşi nu sînt suficient cunoscute
toate mecanismele intime ale vede¬
rii, este de înţeles că proprietăţile
sus-amintite sînt rezultatul număru¬
lui diferit de conuri şi bastonaşe,
sensibilităţii diferite la culoare a co¬
nurilor şi la strălucire a bastonaşe-
lor, ca şi distribuţiei acestora pe re¬
tină.

Printre proprietăţile ochiului rezul¬
tate din distribuţia elementelor foto¬
sensibile pe retină care explică lo¬
gica normelor actuale adoptate pen¬
tru televiziune mai sînt de reţinut cî-
teva. Deşi toate simţurile sînt impor¬
tante pentru contactul şi relaţia indi¬
vidului cu el însuşi şi cu lumea exte¬
rioară, ochiul este organul cu cea
mai bogată înzestrare. Cca 80% din
totalul contactelor informaţionale cu

matul imaginii (600x4:3), deci 800
de linii. în realitate, la o bandă
transmisă de 6 MHz este imposibil
să se obţină o definiţie atît de mare.
De regulă, o definiţie de ordinul a
450 de linii în a.n. trebuie conside¬
rată un optimum, deoarece nu nu¬
mai banda influenţează calitatea, ci
şi distorsiunile .liniare şi neliniare
generate în lanţul de transmisie, fe¬
nomenele de propagare, condiţiile
de captare a semnalului din eter,
zgomotul, perturbaţiile etc. au con¬
tribuţii negative. Dacă definiţia pe
verticală este în primă aproximaţie
dictată de numărul fix de linii, defi¬
niţia pe orizontală, sau mai bine
spus fidelitatea reproducerii profilu¬
lui iniţial al semnalului de pe linii,
reprezintă de fapt performanţa TV
a.n., rezultatul optimizării a nume¬
roşi parametri la emisie şi la recep¬
ţie.

TEHNIUM 2/1984

Pentru laboratoare un generator
de semnal complex este foarte util.

Schema alăturată este construita
spre a debita semnale dreptunghiu¬
lare şt sinusoidale într-o gamă
10 Hz—100 kHz.

Comutatorul S 1 schimbă gamele
de frecvenţă: 8 — 1 0 0 Hz:
80-1 000 Hz; 0,8-10 kHz;
8—100 kHz, iar S 2 regimul de lucru
(a = sinus, c = dreptunghiular).

FUNKAMATEUR, 10/1983

sini:

nhlvTzl ftfj.
5 kUKt 32 m iooomq

-**!■

=hn?#^7 'r 1

gong

Divertisment deosebit de intere¬
sant, soneria gong poate fi realizata
cu circuite integrate, de orice con¬
structor amator. Montajul poate fo¬
losi un difuzor de 200 mW ca sar¬
cină a lui T 3 ; cine doreşte difuzoare
intr-o încăpere mai mare, va apela la
un amplificator de putere.

JUGEND UND TECHNIK, 8/1983

Men-
punktI

SAY40 G1 /

-r-t-fîl >x-filG3

Bastlertypen:

ISI/n P195
ISin P200
ISIV3/ 4 P200
IS V R 211D JS U
GS G6 (

j*RU

] 4Jk^.M«npunkt II

JR15 lR1SjR17]Rl8

>N^cif25

► PaObQcQdTiTz
ic A ^C?DHcM

JR19 |R20IR21

+ QaQbQcQdTiTz

B A isn

EşA i c PHcH

cintra

llitirilir

Un mic generator poate debita o
frecvenţă între 1,9 şi 15 kHz.

Semnalul este emis de o cască te¬
lefonică. Frecvenţa exactă se stabi¬

leşte din potenţiometrul de 100 k!î
(în prezenţa ţînţarilor).

IUNII TEHNIK, 6/1981

list-gmntir

Primele două tranzistoare formează un oscilator de undă drept¬
unghiulară, după care două etaje de amplificare ridică nivelul
acestei unde la valoarea de cîţiva volţi.

Generatorul se poate construi foarte comod, fiind util în depa¬
narea etajelor AF si RF.

QST, 2/1982

TEHNIUM 2/1984

<j>/6,5

stop/

risipei de apă

ADRIAN CURELEA

De multe ori nu acordăm atenţie
faptului că la o strîngere normală a
robinetului apa continuă să curgă
prin picurare şi că pentru oprirea
completă este necesară accentuarea
strîngerii.

Cînd se ivesc astfel de situaţii, se
recomandă remedierea robinetului
în cauză pentru evitarea uzurii şi a
risipei de apă.

Scule necesare:

— şurubelniţă;

— cheie fixă S = 17 mm;

— sculă de mînă pentru curăţarea şi
teşirea scaunului supapei, a cărei
construcţie o recomandăm (ansam¬
blul alcătuit din 6 piese, conform fi¬
gurii 1).

Piesele notate cu 1, 2, 3, 4 şi 6 se
vor executa în conformitate cu schi¬
ţele şi materialele indicate. Pentru
piesa 5 recomand utilizarea ca semi¬
fabricat a unei piese existente (un
corp descompletat sau uzat de la un
alt ansamblu supapă—şurub) cu ur¬
mătoarele modificări (reprezentate
cu linie subţire întreruptă):

— gaură 016,5 pe lungimea de
11,5 mm;

— filet M14x1,5 străpuns.

Modul de lucru

Se închide mai întîi robinetul de
aducţiune a apei dinspre coloană
spre bateria ce urmează a fi reme¬
diată.

După îndepărtarea căpăcelului de
plastic (albastru sau roşu — de la
robinetul pentru apa rece sau
caldă), se desface şurubul pentru
demontarea rondelei.

Cu cheia fixă S = 17 mm se des¬
face corpul.

Dacă se constată o uzură pronun¬
ţată a -garniturii—disc din cauciuc,
aceasta se înlocuieşte.

Cu scula de mînă descrisă mai
sus se lucrează astfel: se înşuru¬
bează corpul 5 şi se strînge folosind
cheia fixă; cu ajutorul piesei 4, prin
înşurubare în corpul 5, se realizează
avansul frezei 6.

Pentru curăţarea scaunului supa¬
pei (din corpul bateriei) se răsu¬
ceşte piesa 1 spre dreapta, simultan
cu o uşoară apăsare. Se realizează
astfel netezirea şi planeitatea nece¬
sare unei etanşeităţi perfecte în con¬
diţiile unei strîngeri normale a robi¬
netului.

veoepc om e

( c/es/o^Sc/Acy/cr )

OLC. 1b

Tratament Termic ftRC4 £t4&

TEHNIUM 2/1984

CITITORII Dl
NĂTATE SE P<
NA ADRESlNI
ILEXIM — D
MENTUL EXI
PORT PRESĂ, I
136—137, TELE
BUCUREŞTI ,S'
CEMBRIE NU ]
Tiparul execi
Combinatul poligrafic.

Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU

Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA

Secretar responsabil de redacţie: ing. ILiE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

Administraţia
Editura Scinteia

TFM-C 380E

COMBOŞAN IOAN — jud Arad

Dunga neagră în partea inferioară
a ecranului la „Rubin 102“ poate
proveni din tubul 6P18(T15) uzat
sau defect. Controlaţi şi starea rezis-
torului R 145 (56 kO) şi a condensa¬
torului C 138.

Dacă imaginea are şi tendinţa de
întoarcere a rasterului (tot jos), tre¬
buie verificat şi redresorul de nega-
tivare D9—CI 06—CI07.

TOMA ION — jud. Buzău

La aparatul „Gloria" audiţia inter¬
mitentă provine dintr-un contact
imperfect.

IARONI LASZLO - Tg. Mureş

La magnetofon verificaţi poziţia
capului magnetic sau dacă nu este
uzat (pista 1—4).

STÂNESCU VIRGIL — Ilfov

Receptorul TFM — C380E, de
producţie japoneză, funcţionează
în gama undelor medii şi UUS.

Elementul principal al recepto¬
rului îl constituie circuitul integrat
LA 1201.

IORDAN GEORGE - Periş

Tuburile electronice se verifică
cu ajutorul unui aparat numit cato-
metru (nu cu ohmmetrul). Starea
circuitelor integrate nu se deter¬
mină cu ohmmetrul.

MÂNDRILĂ CONSTANTIN — Focşani

Aparatul de radio cu galenă prac¬
tic este abandonat datorită slabelor
sale calităţi tehnice: selectivitate
scăzută, insensibil, audiţie în căşti.
Actualmente tranzistorul şi circuitul
integrat permit confecţionarea unor
radioreceptoare cu dimensiuni fi¬
zice foarte mici, dar cu multiple ca¬
lităţi şi bineînţeles cu un randament
energetic ridicat.

Dacă vechea pasiune „aparatul cu
galenă" vă mai atrage, vă vom trimite
(în mod excepţional) schemele unor
variante ale acestui aparat cu ele¬
mente moderne.

FLOREA CONSTANTIN — Braşov

Sînt construite circuite integrate
specializate pentru etajul decodor.

Acest circuit nu se poate înlocui
cu altceva şi nu există un echivalent
cu aceleaşi legături şi caracteristici
electrice.

Circuitul LA 1201 este amplifica¬
tor de frecvenţă intermediară atît
pentru AM, cîtşi pentru FM.

IACOBESCU VASILE — Bucureşti
Puteţi consulta la redacţie cata¬
loage cu circuite integrate.

RUSU MANUEL — Rîşnov
Verificaţi tensiunile de alimen¬
tare şi în special condensatoarele.
Măsuraţi exact polarizarea tranzis-
toarelor. Nu cuplaţi boxe sub 4H.

SAVU CRISTIAN — Ploieşti

Nu puteţi confecţiona emiţăto¬
rul fără a deţine o autorizaţie de la
M.T.Tc.

LUCA GICU — Bîrlad

Nu este recomandat să măriţi
consumul electric la casetofonul
STAR. Decuplaţi cele două becuri
(periclitaţi redresorul). Cele două
imagini TV (sporadic recepţionate)
provin de la televiziunea suedeză şi
germană.

DINU ION - Bucureşti

Bobinele L 2 —L 3 -L 4 sînt identice
cu Ls. Se poate monta şi decodorul
M PC 1026.

CĂLIAN AUREL - Cluj-Napoca

Defectul este mai complex —
Poate fi remediat numai la o coope¬
rativă.

Nu deţinem schemele solicitate.

BUZGAR NICU - Suceava

Nu vă recomandăm să modificaţi
sistemul de cuplare a indicatoare¬
lor de nivel, nu se vor putea face în¬
registrări corecte.

RAILEANU BENONI - Constanţa

Cel mai simplu este să aplicaţi
semnalul de la circuit unui oscilator
de tipul celui publicat în Almanahul
ST 1982, pag. 36—37.

ORAC IONEL - Galaţi
La casetofonul „Dana" trebuie să
verificaţi sistemul de alimentare cu
energie electrică.

DUDAŞ NICOLAE - Satu Mare
Imagine foarte ştearsă pe ecran
poate proveni în primul rînd din am¬

plificatorul final de videofrecvenţă.

Circuitul integrat MH74154 nu
are echivalent I.P.R.S.

SUFIŢCH! CIPRIAN — Tulcea

AF126 este un tranzistor p.tp
pentru radiofrecvenţă.

Radiaţia parazită a televizorului
poate fi ascultată cu un receptor.

Este normal ca apropiind mîna de
bobină să se schimbe acordul cir¬
cuitului.

BOLDOIU NICOLAE - Tîrgovişte

Defectul este foarte complex; nu¬
mai în urma unor măsurători poate
fi depistat.

MOCANU PETRICĂ - Techirghtol

Nu deţinem cele solicitate.

PETRIŞOR ION - laşi

Noul schimbător de canale se
aplică în locul celui vechi.

DUMITRU GABRIEL - Galaţi

Sigur puteţi construi un amplifica¬
tor de putere cu MBA 810 — scheme
cu acest circuit am publicat. Cele
două tipuri de C.l. MBA 810 sînt ab¬
solut identice.

Anoda tubului PL 500 se înro¬
şeşte fiindcă lipseşte semnal pe
grila de comandă; aceasta din
cauza etajului cu tubul PCF 802 —
Verificaţi starea acestuia (PCF 802)
şi elementele aferente.

DINCĂ GHEORGHE - Bucureşti

Preamplificatoare publicăm chiar
în acest număr.

La televizor zgomotul poate fi di¬
minuat prin modificarea acordului
la schimbătorul de canale.

ŞERBUŢĂ NICOLAE — Feteşti

Carcase pentru ASA 2020 nu se
găsesc separat. Linia de pe ecran
este provocată de un parazit elec¬
tric. Nu se găsesc difuzoare de 50 W
dCi boxe de 50 W. 2N3055/5 lucrează
la 20 V pe cînd 2N3055/5 la 60 V.

Vă felicit pentru preocupările în
domeniul electronicii.