Tehnium/1983/8310

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

REVISTA lunară editată de c,c. al u.t.c

I 1

ÎL.

-J

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

SUMAR

LUCRAREA PRACTICĂ

DE BACALAUREAT.pag. 2-3

Egalizor grafic

RADIOTEHNICĂ PENTRU ELEVI ...pag. 4-5
Disipaţia termică
Voltmetru electronic
Detector de umiditate

CO—YO.pag. 6—7

Din lucrările Simpozionului naţional ai radioa¬
matorilor — Buzău 1983:

Filtre în scară

ATELIER.pag. 8—9

Caracterograf

Harmonograf

R.R.R...Pag 10 — 11

Reducerea consumului de energie
Regenerarea uleiurilor uzate
Umflarea rapidă a pneurilor

AUTO-MOTO.pag 12—13

Autoturismele OLTCIT: Transmisia
Oglinzi retrovizoare

MUZEUL MARINEI ROMÂNE...... pag. 14-15

FOTOTEHNICĂ.pag. 16-17

Zenit TTL: Descrierea şi depanarea expono-
metrului

Filme pentru cineamatori
Sincronizare

CITITORII RECOMANDĂ.....pag 18—19

Logic pulser
Antenă auto

Preamplificator pentru audiţie în căşti
Frigider pentru... iarnă

LA CEREREA CITITORILOR.pag. 20

Radioreceptoare simple

PUBLICITATE.pag. 21

Televizoare cu circuite integrate

REVISTA REVISTELOR.pag. 22

Controlul bateriei

Receptor

Milivoltmetru

MEMORATOR.pag 23

Circuite integrate—Echivalenţe

SERVICE.pag. 24

Miniradiocasetofonul „Gnom“

FILTRE IN SCARA

(CITIŢI ÎN PAG. 6)

JliUM-BUCUF^I

TORUL 1» TELEFON I"

3IAŢA SCÎMTEII MR. T t COD
- 101,2053

EGALIZOR

GRAFIC

Egalizorul grafic prezentat In con¬
tinuare constituie o soluţie „de vîrf“,
capabilă de a satisface pretenţiile
cele mai exigente. Pentru efectuarea
corecţiilor de mare fineţe în plaja de
audiofrecvenţă a semnalului util,
conform scopului urmărit, s-a ales o
împărţire a benzii^ de audiofrecvenţă
în 10 intervale. în fiecare interval
există uri punct de inflexiune - cen-
:tral, unde amplitudinea semnalului
audio corectat poate îua valori ma¬
xime sau minime, conform comenzii
făcute. Pentru realizarea cu uşurinţă
de către constructori, s-a ales un
montaj care foloseşte în întregime
componente discrete de fabricaţie
românească.

Folosind potenţiometre cu cursă
liniară, dispuse paralel pe panoul
frontal al aparatului, apare, unind cu
o linie imaginară „punctele" care
constituie cursoareie acestora, dia¬

log, EVUL MARIAM
T2, T3 şi T4;

— etajul de ieşire,-care conţine
tranzistoarele T5 şi T6.

Semnalul de intrare se aplică eta¬
jului de intrare prin intermediul con¬
densatorului CI în baza tranzistoru¬
lui TI. Etajul de intrare funcţionează
ca repetor pe ernitor, asigurînd o
bună adaptare între impedanţa de
ieşire a sursei de semnai şi împe-
danrţa de intrare a egalizoruiui.

Rezistenţa R3, aflată în colectorul
tranzistorului FI, are rolul de a îm¬
bunătăţi performanţele etajului de
intrare în privinţa zgomotului de
fond.

Semnalul util se preia din emitorul
tranzistorului TI şi se aplică prin
cuplaj direct etajului corector îen-
siune-frecventă, în baza tranzistoru¬
lui T2.

Etajul corector tensiune-frecvenţă
are o alcătuire specială. Pentru a

Articolele prezentate sub genericul rubricii Lucrarea .practica de bacalau¬
reat sini recomandate a fi abordate atît de elevii şcolilor profesionale şi de
maiştri, de elevii liceelor industriale şi de specialitate pentru a constitui;,
tenie pentru realizarea lucrărilor de absolvire, dt.şl de membrii cercurilor
tehnice din şcoli sau .facultăţi, de la casele de cultură aie ştiinţei şi tehnicii;
pentru tineret, din întreprinderi şi institute, .pentru a spori baza materială ă;
acestora, pentru a ie diversifica autodotarea.

avantajele sus-menţionaîe. Tranzis¬
torul T3 reprezintă o sarcină dina¬
mică asemănătoare amplasată în
emitorul tranzistorului T2.

Astfel apare posibilitatea stabilirii
cu uşurinţa a punctului de funcţio¬
nare 'statică a tranzistorului T2, con¬
comitent cu facilitatea aplicării celor
două tipuri de reacţie In mod simul¬
tan. Corecţia, semnalului util în ceea
ce priveşte amplificarea în funcţie
de frecvenţă se realizează în felul
următor: se obs

şi emitorul tranzistorului 12. se află
cuplate, prin intermediul condensa¬
toarelor G4 şi C5, cele zece filtre
LC; acestea a<

de frecvenţă în funcţie de poziţia
cursorului potenţionic.

P10; practic, se realizează o reacţie
pozitivă sau negativă pentru banda
de frecvenţă în care este acordat fii-

Agej |

trul „amplasat" pe cursorul fiecărui;

potenţîometru.

Dacă, de exemplu, cursorul po~;
tenţiometrului PI se află „deplasat":
spre condensatorul C4, se reali¬
zează mărirea reacţiei negative, deci
se produce o atenuare în banda de
frecvenţe joase, cu maximumul de
atenuare pe frecvenţa de 30 Hz, pe,
care este acordat filtrul. în cazul de¬
plasării inverse a. cursorului poten-
ţiometrului Pi, spre condensatorul
CS, se realizează mărirea reacţiei
po: llve deci freevenţ e jc « o’ fi
amplificate, obţinîndu-se un maxi¬
mum de amplificări: pe fre ţa de
30 Hz. Rezistenţele R5 şi R6 preci¬
zează limitele amplificării sau atenu¬
ării maxime, pentru prevenirea dis¬
torsiunilor sau posibilităţii de ipari-
: ■ ■ ’ . * , •
licări mari.

Cele zece filtre LC asigură acope-

grama de răspuns arnpiitudine-frec-
venţă a egalizoruîui. De aici provine
şi denumirea acestui tip de egalizor.

Performanţele montajului sînt ur¬
mătoarele:

— tensiunea de alimentare:
24 Vcc, stabilizată;

— curentul absorbit: cca 100 mA;

— domeniul de lucru: 20 Hz —
20 000 Hz;

— punctele de inflexiune: 30 Hz;
60 Hz; 120 Hz; 240 Hz; 480 Hz;
960 Hz; 1 920 Hz; 3 840 Hz;
7 680 Hz; 15 360 Hz;

— plaja de corecţie: ±14 dB;

— corecţia în punctele de infle¬
xiune: ±20 dB;

— banda de trecere: ±0,25 dB în
interval 20 Hz — 20 470 Hz;

— 1 dB în interval 14 Hz —
52 000 Hz;

— tensiunea maximă de intrare:
Ui=250 mVef.

Să analizăm schema electrică de
principiu a egalizoruîui.

Se observă că egalizorul prezentat
conţine 3 etaje principale şi anume:

— etajul de intrare, care conţine
tranzistorul TI;

— etajul corector tensiune-frec¬
venţă, care conţine tranzistoarele

Schema electrică a egalizoruîui cu 10 octave

T, — BC109C, BC173C; T 2 — BC 109C, BC173C; T 3 — BC173C; firea completă a benzii de frecvenţe
BC251C; T 5 — BC251C; T 6 — BC109C, BC173C. audio în ceea ce priveşte posibilită-

vtc= 24 V t*fe de corecţie dorite.

Rezistenţele înseriate cu filtrele
(de exemplu, R15 cu LI—C7) asi¬
gură amortizarea necesară evitării
unor variaţii prea accentuate ale
amplificării sau atenuării pe frecven¬
ţele centrale de acord ale filtrelor
LC, în punctele de inflexiune alese.
Semnalul util corectat este preluat
din colectorul tranzistorului T2 prin
intermediul condensatorului C3 şi
apoi al potenţiometrului semireglabil
R14. Ulterior, semnalul util se aplică
-mia. etajului de ieşire prin intermediul
condensatorului C17, în baza tran¬
zistorului' T5. Grupul R13—R14 a
fost prevăzut pentru a exista posibi¬
litatea unei ajustări fine a nivelului
semnalului de ieşire. Etajul de ieşire
include tranzistoarele T5 şi T6.
Tranzistorul T5 realizează un tam¬
pon între etajul corector tensiu¬
ne-frecvenţă şi etajul de ieşire.

Tranzistorul T6 realizează o-impe-
danţă de ieşire convenabilă a etaju¬
lui de ieşire al egalizoruîui.

realiza variaţia nivelului de tensiune
într-o plajă largă de frecvenţe,
apare necesară posibilitatea realiză¬
rii unei amplificări mari, fără a pro¬
duce distorsiuni ale formei de undă
a semnalului şi fără a introduce de¬
fazaje suplimentare în funcţie de
frecvenţă. Soluţia aleasă reprezintă
un etaj de amplificare cu sarcină di¬
namică în colector şi ernitor. Sar¬
cina dinamică reprezintă de fapt un
generator de curent constant, reali¬
zat cu unui sau mai multe tranzis-
toare. Folosind ca sarcină un gene¬
rator de curent constant se obţin
creşterea şi stabilizarea factorului
de amplificare, mărirea impedanţei
de intrare, lărgirea benzii de trecere
a amplificatorului şi, lucru esenţial
în funcţionarea egalizoruîui, posibili¬
tatea aplicării reacţiei pozitive în
prezenţa reacţiei negative globale.
Tranzistorul T4 realizează pentru
tranzistorul T2 o sarcină dinamică.
Aceasta prezintă în curent continuu
o rezistenţă mică, iar în curent alter¬
nativ o rezistenţă mare. în acest fel
se asigură etajului posibilitatea de a
realiza o amplificare mare, cu toate

\/1V! v VIV

Diagrama corecţiilor

TEHNIUM 10/1983

MODUL DE REALIZARE

Montajul se execută amplasînd
componentele pe plăcuţe de circuit
imprimat. O variantă de cablaj im¬
primat este prezentată în figura 3.1.
Pentru cele zece filtre LCR s-a ales
varianta prezentată în figura 4.

Constructorul poate face mici mo¬
dificări ale dimensiunilor plăcuţelor,
în funcţie de gabaritul pieselor folo¬
site, păstrînd însă configuraţia ca¬
blajului. Pentru obţinerea unor re¬
zultate optime se impune folosirea
rezistenţelor cu peliculă metalică,
iar condensatoarele electrolitice de
cuplaj dintre etaje vor fi obligatoriu
cu tantal.

Performanţele montajului impun

Amplasarea blocurilor funcţionale: 1
— potentiometru dublu, IQOkH; 2 —
forma de cablu; 3 — mufa de in¬
trare; 4 — blocul egalizor (canal 5);
5 — blocul egalizor (canal II); 8 —
blocurile grupuri RLC; 7 — mufa de
ieşire; 8 — ecranul; 9 — blocul de
alimentare 24 V; 10 — întrerupătorul
reţea.

Se realizează suportul metalic
pentru potenţiometrele liniare duble
(cu cursă liniară) de 100 klî şi, după
montare, se verifică fiecare poten-
ţiometru cu un ohmmetru, deoarece
orice întrerupere a acestora are
consecinţe negative în funcţionarea
egalizorului. Practic, o întrerupere
duce la nefuncţionarea grupului
RLC aferent, odată cu apariţia unei
surse de zgomot de fond.

După montarea pe şasiu! egaiizo-^
ruiui a grupului de potenţiometre se
fac legăturile între blocurile funcţio¬
nale cu grijă, verificînd cu un buzer
sau ohmmetru continuitatea fiecărui
fir înainte de efectuarea sudurilor la
cele două capete ale acestuia.

Sudurile la tresa metalică a cablu¬
rilor ecranate se execută cu grijă,
evitînd categoric suduri superficiale
sau reci. Se reaminteşte încă o dată
faptul că de calitatea sudurilor de¬
pind performanţele montajului şi
buna lui funcţionare!

După efectuarea tuturor legături¬
lor între blocurile funcţionale se

(CONTINUARE ÎN PAG. 9)

6 7 8 9

ixzx

TZJ/

i; i

r^i ţi rp rp rji iţi

—

r 1

Circuitul imprimat văzut dinspre cablaj

R4 R6 R11 R8 C6 C5 C17 R26 R28 R30 R31 T5 T6

\ \ \ 1_LJ_I_1 / / / /

\ \ \ \ X

R13 R14 R12 R25 R29 C20

implicit realizarea variantei stereo.

Plăcuţa de cablaj imprimat din fi¬
gura 3.1 se realizează în dublu
exemplar, iar placa din figura 5 se
realizează într-un singur exemplar,
deoarece este proiectată pentru va¬
rianta stereo.

Poziţionarea componentelor pre¬
zentate în schema electrică se face
conform figurii 3.2, iar poziţionarea
celor zece filtre RLC (varianta ste¬
reo) se face conform figurii 5.2. Fie¬
care grup RLC se ecranează cu cîte
o plăcuţă de alamă dimensionată
corespunzător, care în final se co¬
nectează la masa generală a monta¬
jului (în locurile prevăzute pe cablaj
în acest scop, fig. 5) pentru evitarea
influenţelor reciproce între bobine
sau bobine-montaj. Se recomandă
realizarea bobinelor pe carcase tip
oală de ferită, pentru obţinerea unor
bobine cu dimensiuni minime.

Se amplasează componentele pe
plăcuţe de cablaj imprimat, respec-
tînd cu stricteţe polarităţiie conden¬
satoarelor electrolitice, indicate pe
schema electrică.

O variantă de amplasare a blocu¬
rilor funcţionale pe şasiul egalizoru¬
lui este prezentată în figura 6.

După amplasarea componentelor
pe plăcile de cablaj imprimat şi fixa¬
rea lor pe şasiul egalizorului (inclu¬
siv alimentatorul de 24 V, stabilizat)
se execută forma de cablu.

Forma de cablu reprezintă totali¬
tatea conexiunilor dintre blocurile
funcţionale, realizate după un traseu
printre acestea, cît mai convenabil,
dinainte stabilit. După realizarea for¬
mei de cablu, aceasta se rigidizează
prin matisare cu un fir de sfoară ce¬
rată. Conexiunile din forma de cablu
se execută folosind cablu ecranat
(în afară de firele destinate alimen¬
tării), iar firul de masă are o sec¬
ţiune minimă de 2 mm 2 .

Obligatoriu se prevăd pe şasiul
metalic al egalizorului cose pentru
rigidizarea formei de cablu.

Poziţionarea componentelor pe placa de cablaj imprimat

Cablajul imprimat al grupurilor RLC

“■s

-e-

-4-

-e-

-m—

-(3

-ş-

—e-

- 0 ._

\ x

vT"

/ /

-e~

-4--

-X

-t-

-0-

-4-

i—««

pw™ 1

mmzÂ

TEHNIUM 10/1983

DISlPHTin

’ TERmiCfi

Primul motiv ne determină să ale¬
gem o valoare mai rezonabilă pentru
temperatura ambiantă maximă, de
exemplu t amax =4 Q°C (punctul a de
pe axa t c ). Dreapta C— perpendicu¬
lară în a pe axa t fi — «simbolizează»
un radiator ideal în npile condiţii; ea
intersectează graficul A în punctul c,
de ordonată P dmax (40°C)=120 W.
Situaţia este acum nereală numai din
al doilea motiv citat mai sus, deci
nici la t amax =40°C nu putem obţine
cei 120 W promişi de graficul A.

Singura soluţie este să considerăm
un radiator practic, adică avînd o
rezistenţă termică nenulă şi un

contact imperfect la capsulă, R iU =^0.
. . tnc

fn aceste condiţii temperatura capsu¬
lei nu va mai coincide cu temperatura

^thr a a ' c ' vom P utea deduce
uşor rezistenţa radiatorului, R thr .
apreciind rezistenţa contactului,

a capsulei pe radiator).

Prin metoda simplificată, aplicînd
relaţiile (5) şi (8), deducem:

P __ *jmax *amax _
thj-a p (t j

dmax ' amax'

100°C—40°C

ambiantă (în extremis cu t ) decît
amax

la disipaţia nulă; pe măsură ce puterea
disipată de tranzistor creşte, tempera¬
tura capsulei creşte şi ea, cu atît mai
repede cu cît rezistenţa termică dintre
capsulă şi mediul ambiant (via radia¬
tor) este mai mare. Această obser¬
vaţie ne sugerează că un radiator real
s-ar reprezenta în planul nostru prin-
tr-o dreaptă oblică plecînd din punctul
a şi avînd panta fizică faţă de axa t
egală cu inversul rezistenţei totali
capsulă-ambiant. Vom demonstra că
aşa stau lucrurile dînd un exemplu
numeric.

Problema nr. 4. Dorim să folosim
tranzistorul dat într-un montaj care
îl solicită la o putere de disipaţie
maximă de 40 W. Admiţînd căt =
amax

40°C, ne interesează care este rezis¬
tenţa termică maximă admisă R thc r +

40 W

=1,5°C/W;

în condiţiile radiatorului căutat;

— dacă se notează cu m panta fizică

a dreptei D, adică raportul

... _ ... _ d)

dmax v

yo-ya) y«-ya>

atunci rezistenţa termică totală capsu¬
lă-ambiant (mărimea căutată) are va¬
loarea egală cu 1/m:

t (f)—t (a)

. _ 1

(9)

= 1,5°C/W—0,5°C/W=1 °C/W.

Metoda grafică de rezolvare a pro¬
blemei este următoarea:

— prin punctul P dmgx (t c )=40 W
(valoarea dorită) de pe axa puterii se
duce o paralelă la axa t, pînă în punctul
de intersecţie d cu graficul A;

— unind punctul a de pe axa t ,

de abscisă t (a)=t =40°C, cu

, , c , amax
punctul d se obţine dreapta D, care
«simbolizează» radiatorul căutat;

— se proiectează punctul d pe axa t c ,
obţinîndu-se punctul f de abscisă t c (f),
în cazul nostru 80° C; această mă¬
ri me t c (f) re prez i ntă tem peratu ra caps u -
lei pentru puterea de disipaţie maximă
cerută (40 W), la t =t =40°C,

R, u + R., — * —•

thc-r tnr-a p

dmax 1 '

Numeric, afirmaţiile precedente se
verifică uşor. într-adevăr, înlocuind
în j£) valorile corespunzătoare ob-
" ţinem:

80°C—40°C

-— =1°C/W,

40W

rezultat identic cu cel obţinut prin cal¬
cul. Cît priveşte temperatura capsu¬
lei, nu avem decît să aplicăm legea
termică a lui Ohm circuitului capsulă-
ambiant. Rezistenţa fiind de 1°C/W,
iar puterea maximă de disipaţie la

t =40°C — de 40 W, rezultă o
amax

cădere de «tensiune termică» t —
tam ax :=40W '' !O ^/ W:=40O< -' Deducem
+ 4 0° C =80°C.

c amax

Nu ne mai rămîne să demonstrăm
decît că principiul metodei este gene¬
ral valabil, deci că rezultatele obţinute
nu sînt o simplă coincidenţă fericită.

VOiTMfTRU

&ECTR0NIC

Fiz. A. MĂRCULESCU

Montajul descris în continuare se
adresează constructorilor amatori
care posedă un circuit integrat con-
ţinînd două amplificatoare operaţio¬
nale cu intrare pe J—FET în aceeaşi
capsulă, ca de exemplu LF353N,
TL083CN etc. Desigur, se poate în¬
cerca transpunerea lui pe operaţio¬
nale obişnuite, dar în acest caz per¬
formanţele vor fi mai modeste, im-
punîndu-se adaptarea schemei (în
special a părţii de intrare) la noua
sensibilitate rezultată.

Este vorba despre un voltmetru
electronic pentru tensiune continuă,
avînd impedanţa de intrare de 11 Mii,

o foarte bună stabilitate termică,
un reglaj fin al zeroului şi o alimen¬
tare nepretenţioasă. Stabilitatea ze¬
roului (coşmarul constructorilor
care experimentează astfel de
scheme) este rezultatul calităţii ope¬
raţionalelor cu FET, ca şi al faptului
că ele sînt în aceeaşi capsulă. Impe-
danţa enormă de intrare a montaju¬
lui — de ordinul a 10 9 n — permite
utilizarea unui divizor cu rezistenţa
totală de 11 Mn, pe care nu îl şun-
tează semnificativ în nici una din
poziţiile comutatorului de domenii.

Urmărind schema de principiu din
figura 1, experimentată cu integratul
TL083CN (pentru care s-a indicat în
figura 2 şi dispunerea terminalelor),
observăm că primul operaţional este
folosit ca repetor de tensiune, acţio-
nînd la ieşire instrumentul indicator
M (50—60 mA), Rezistenţa semire-

TEHNIUM 10/1983

DETECTOR
de UMIDITATE

In acest scop să vedem ce reprezintă
de fapt mărimile conţinute în relaţia (S):

t c (f) este, prin construcţia graficu¬
lui A, temperatura capsulei corespun¬
zătoare pe baza relaţiei (4) puterii de
disipaţie P dmax ft c )-40 W;

t (a) este temperatura maximă am¬
biantă, t =40°C;
amax

P dmax^ este puterea de disipaţie
maximă corespunzătoare prin relaţia
(4) temperaturii t c (f) a capsulei; pe de
altă parte (prin felul cum am trasat
paralela la axa tj, ea a fost aleasă
numeric egală cu puterea de disipaţie
maximă impusă de problemă, adică
ea corespunde prin relaţia (5) radia¬
torului căutat şi valorii t=t _ =
40°C. a amax

Prin urmare putem scrie:

, t -t '

t. —t t. —t

_ imax amax imax c

Pdmax^ama? Pdmax^V
R. u . — R. u . =R., + R. U , adică

thj-a thj-c thc-r ; thr-a
tocmai afirmaţia relaţiei (9).

Pe de altă parte, din prima egalitate
de mai sus deducem;

*c~ t amax^~m ,P dmax sau

, c =t amax +(R thc-r +R thr-a ) ' P dmax t, c )

( 10 )

relaţie care nu este altceva decît ecua¬
ţia dreptei D. în consecinţă, dreapta
D «simbolizează» radiatorul (mai pre¬
cis, rezistenţa termică totală capsulă-
ambiant) prin înclinaţia sau panta ei
fizică. Pentru un radiator dat, cu un
contact dat la capsulă, dreapta D co- '
respunzătoare poate fi deplasată prin

translaţie (paralel cu ea însăşi), în
funcţie de valoarea t „ aleasă; este

âlTlQX

evident că în acest fel se modifică şi
puterea de disipaţie maximă, respectiv
ordonata punctului de intersecţie d
cu graficul A. Pentru exemplificare,
în figura 9 am trasat punctat şi pozi¬
ţia D', în care acelaşi radiator+con-
tact rezolvă problema nr. 4 pentru
datele t m =25°C, P . v (25°C)=

1. Dacă unităţile fizice de măsură
pe cele două axe, respectiv 1 W şi 1 °C,
le reprezentăm grafic prin segmente
egale, panta fizică a dreptei D (de
fapt a oricărei drepte din plan) coin¬
cide cu panta geometrică. în acest
caz m=tgot ) i/m=ctg<x. şi relaţia (9)
devine:

R thcr +R thr-a =cta “- (11)

Problemele se pot rezolva deci cu
un raportor şi cu o tabelă de funcţii
trigonometrice.

2. Metoda grafică descrisă permite,
de asemenea, rezolvarea problemelor
«inverse», adică fiind dată rezistenţa
termică totală capsulă-ambiant (ra¬
diator şi contact la capsulă cunoscute),
permite determinarea puterii maxime
de disipaţie pentru o valoare t amgx
dorită. Vă propunem, ca exerciţiu,
să verificaţi prin calcul soluţia dată
de dreapta E pentru următoarea situ¬
aţie:

Problema nr. 5, Acelaşi tranzistor
este montat pe un radiator cu g =
1 °C/W, rezistenţa contactului la capsu¬
lă fiind de cel mult R.. =0,5°C/W.

thc-r

Să se determine puterea de disipaţie

(CONTINUARE IN NR. VIITOR)

glabilă R 10 permite ajustarea capului
de scală la etaionare, operaţie care
se face pentru un singur domeniu şi
se păstrează automat pe toate cele¬
lalte, dacă divizorul 1^—R 8 este co¬
rect calculat şi realizat.

Cel de-al doilea operaţional, de
asemenea în montaj de repetor, ser¬
veşte ca referinţă reglabilă de ten¬
siune pentru minusul instrumentu¬
lui. Din potenţiometrul liniar P (10 kîl),
care împreună cu R n şi R :: for¬
mează un divizor median al tensiunii

mentului, deci implicit zeroul elec¬
tric al montajului, atunci cînd la in¬
trare nu avem aplicată tensiune. El
permite compensarea inegalităţii ce¬
lor două baterii de alimentare, a
scăderii tensiunii lor în timp, ca şi a
variaţiilor mai accentuate în tempe¬
ratura mediului ambiant. Deoarece
reglajul zeroului se face (dacă este
cazul) înaintea fiecărei serii de mă¬
surători, potenţiometrul P va fi pla¬
sat pe panoul frontal al aparatului.

Alimentarea montajului se poate

O variantă simplă de detector de
umiditate cu avertizare sonoră este
prezentată în figura 1. Montajul se
alimentează cu tensiune continuă de
9 V (două baterii de 4,5 V legate în
serie sau un redresor de 9 V/0,5 A,
bine filtrat). Se poate folosi orice tip
de tiristor de mică putere (1—10 A
la minimum 100 V). Traductorul S
este o sonerie obişnuită sau un bu-
zer care funcţionează la tensiunea
continuă de cca 8 V.

Rezistenţa R 3 limitează curentul
prin poarta tiristorului, alegîndu-se,
în funcţie de tipul acestuia, orienta¬
tiv între 500 Ii şi 2 kH.

Tranzistorul T este pnp cu siliciu,
de mică putere (BC177, BC251,
BC252 etc.).

Dacă amplificarea sa este prea
mare (soneria „porneşte" la simpla
atingere cu mîna a bazei lui T), sen¬
sibilitatea se poate reduce conec-
tînd între bază şi masă o rezistenţă
de 10—100 kH (în schemă, trimerul
R 2 ).

Sonda este alcătuită din două
conductoare de formă şi dimensiuni
arbitrare, montate pe un suport izo¬
lator şi conectate electric la bornele
A—B. Ea poate fi realizată pe o bu¬
cată de circuit imprimat, separînd
prin corodare sau exfoliere meca¬
nică două fîşii paralele de cupru.
Mai simplu, ea poate fi un dop de
plastic în care s-au înfipt distanţat
două ace. Esenţial este ca rezistenţa
electrică între polii sondei, atunci
cînd aceasta este plasată în mediul
umed supravegheat, să fie de ordi¬
nul kiloohmilor sau cel mult al zeci¬
lor de kiloohmi.

Odată anclanşat, montajul conti¬
nuă să avertizeze pînă îa întrerupe¬
rea alimentării sau pînă cînd sonda
este scoasă din mediul umed res¬
pectiv. Acest mod de funcţionare
poate să nu convină în unele aplica¬
ţii, cîn$ ar fi preferabilă oprirea au¬
tomată a avertizării după un timp
prestabilit (cîteva secunde — sufi¬
cient pentru ca persoana aflată în
apropiere să ia cunoştinţă de situa¬
ţie şi să intervină în mod corespun¬
zător). O astfel de variantă se suge¬
rează în modificarea din figura 2.
După cum se observă, în serie cu
intrarea B s-a intercalat un conden¬
sator C 1( care începe să se încarce
în momentul în care sonda detec¬
tează umiditate. Curentul de încăr¬
care, limitat de R,, aduce în conduc-
ţie tranzistorul T, care comandă ti-
ristorul şi implicit avertizarea so-

S. MARIN

noră. După încărcare, condensatorul
întrerupe polarizarea bazei lui T şi
tiristorul se blochează (prin modul
său de funcţionare, soneria înterupe
periodic circuitul de alimentare,
ceea ce permite blocarea tiristorului
la încetarea comenzii pe poartă).

Condensatorul trebuie să aibă
pierderi cît mai mici în dielectric (se
preferă unul cu tantal). Durata în¬
cărcării sale — deci durata avertiză¬
rii sonore — este dată aproximativ
de constanta de timp r = R-, • .Ct
(cca 5 s pentru Ci = 47 fiF şi R< =
100 kH).

La întreruperea alimentării — prin
trecerea comutatorului K în poziţia 2
—, dioda D (orice tip, chiar şi punc J
tiformă) asigură descărcarea con¬
densatorului C-i, aproximativ în ace¬
laşi interval de timp R^, pregătind
astfel montajul pentru o nouă averti¬
zare temporizată.

-9V

i _1 BC177 r 3 S

B 10-100

“ kAli >

Th. Â

ŢTOOkJl

KY202

O...—...

totale de alimentare, se reglează po¬
tenţialul aplicat minusului instru-

Vîrf metalic Izolator

face practic de la orice tensiuni du¬
ble între 2x3 V şi 2x9 V (se va con¬
sulta în prealabil şi. limita maximă
indicată de catalog pentru integratul
folosit). Experimentînd cu TL083CN,
s-au obţinut rezultate foarte bune cu
două baterii de 4,5 V.

Divizorul R,—R 8 a fost calculat
pentru domeniile de tensiune conti¬
nuă de 0,5 V - 1 V - 5 V - 10 V
— 50 V — 100 V — 500 V, avîn-
du-se în vedere utilizarea unui in¬
strument cu scala gradată 0—100. Ei

Izolator Tresa metalica Fir
/ / central

Crocodil

racordore

Tub cupru {alama)

01-1,5tm

poate fi uşor recalculat şi pentru
alte domenii dorite, păstrînd con¬
stantă suma rezistenţelor. R t —R 8
(eventual mai puţine sau mai multe)
de cca 11 MU.

Rezistenţele din divizor vor fi sor¬
tate cît mai precis, asigurîndu-se
abateri de cel mult ± 2% pentru fie¬
care în parte. La nevoie se pot folosi
combinaţii serie-paralel pentru valo¬
rile nestandardizate sau nedisponir
bile prin sortare.

Dacă la intrarea voltmetrului ata¬
şăm o sondă de detecţie realizată
conform indicaţiilor din figurile 3 şi
4, aparatul permite măsurarea ten¬
siunilor de radiofrecvenţă ca valoa¬
rea sub 35 V şi cu frecvenţa mai
mică de 30 MHz.

Ne asigurăm întîi că trimerul R 10
este în poziţia cu valoarea maximă
înseriată, iar potenţiometrul P apro¬
ximativ în mijlocul cursei, după care
conectăm alimentarea prin închide¬
rea întrerupătorului dublu K 2a + K 2i) .
După o deviaţie iniţială arbitrara,

acul va reveni într-o poziţie mai mult
sau mai puţin apropiată de zero.
Prin manevrarea fină a potenţiome-
trului P aducem acul exact la divi¬
ziunea zero.

Pentru etalonarea propriu-zisă
avem nevoie de o sursă de tensiune
(continuă) cît mai precis cunoscută,
de exemplu U = 5 V. Manevrăm co¬
mutatorul K, în poziţia 5 V şi apli¬
căm la bornele de intrare (+, —) ten¬
siunea U, cu respectarea polarităţii
(obligatoriul). Dacă acul instrumen¬
tului indică undeva în porţiunea gra¬
dată a scalei, manevrăm fin cursorul
trimerului R 10 pînă cînd deviaţia
acului devine exact la capul de
scală (diviziunea 100). Cu aceasta,
etalonarea este terminată şi se păs¬
trează pe toate celelalte domenii, în
limitele de precizie dictate de tole¬
ranţa divizorului. Dacă acul „bate"
peste capul de scală, valoarea lui
R 10 este prea mică; se deconectează
tensiunea U de la intrare, se între¬
rupe alimentarea şi apoi se înlocu¬
ieşte R 10 cu un trimer de 15—25 kH.
în continuare se reiau operaţiile
descrise.

TEHNiUM 10/1983

••'zi

au indici aleşi numai pe criteriul
evitării confuziilor în scrierea cu¬
rentă, între d şi o). R s este rezistenţa
serie echivalentă de pierderi dina¬
mice, iar Co este capacitatea totală
parazită ia bornele rezonatorului.

Această schemă echivalentă este
valabilă numai âtîta timp cît există
efectul piezoelectric, deci numai în
jurul rezonanţelor (pe fundamen¬
tală sau pe armonice mecanice). în
afara acestor domenii de frecvenţă,
schema echivalenta a rezonatorului
fizic se reduce numai la Co, care
există indiferent de efectul piezoe-
iectric.

Impedanţa la bornele circuitului
echivalent are un pronunţat carac¬
ter reactiv şi are o dependenţă de
frecvenţă ca în figura 2, din care re¬
zultă existenţa unei rezonanţe serie
!a F, şi a uneia paralele la F„. Ceie
două frecvenţe de rezonanţă sînt
caracteristice fiecărui rezonator,
pentru fiecare din rezonanţele sale
mecanice (fundamentală sau armo¬
nice),.şi sînt legate de valorile com¬
ponentelor circuitului echivalent
prin următoarele relaţii:

parat sau împreună. La dezacordul
prin capacitate în serie cu rezona¬
torul, intervalul de rezonanţă
scade, deoarece frecvenţa de rezo¬
nanţă serie creşte, cea de rezo¬
nanţă paralel rămînînd practic con¬
stantă.

La dezacordul prin capacitate în
parale! cu rezonatorul, intervalul de
rezonanţă scade, pentru că frec¬
venţa de rezonanţă paralel scade în
timp ce frecvenţa de rezonanţă se¬
rie rămîne practic constantă (creşte
coeficientul de capacităţi al rezona¬
torului echivalent).

în concluzie, dezacordurile capa-
citive ale rezonatoarelor conduc
totdeauna la scăderea intervalului
de rezonanţă, motiv pentru care re¬
zonatoarele utilizate în filtrele în
scară trebuie să aibă intervalul de
rezonanţă mai mare decît banda de
trecere propusă pentru filtru [4-,
pag. 60, 27, 30].

Pentru evaluări cantitative ale
dezacordului rezonatoarelor se pot
consulta [4, 7, 8, 9]. .

Menţionăm că dezacordurile prin
inductanţe conduc totdeauna la
creşterea intervalului de rezonanţă,
dar', din păcate, introduc şi rezo¬
nanţe suplimentare (în afara celor
două ale rezonatorului), ceea ce nu
este totdeauna acceptabil în filtre.
Acesta este un motiv pentru care
filtrele în scară sînt concepute de
obicei ca reţele de condensatoare
şi rezonatoare. Amortizarea supli¬
mentară cu o rezistenţă în paralel
(sau în serie) cu rezonatorul nu
afectează frecvenţele de rezonanţă,
deci nici intervalul de rezonanţă,
dar aplatizează curba de depen¬
denţă a reactanţei cu frecvenţa, aşa
cum s-a desenat punctat în figura 2.

' V Co V 2Co/
Diferenţa dintre cele două frec¬
venţe de rezonanţă se numeşte in-

* , ge noteaz g.

terval de rezonanţă şi

1. GENERALITĂŢI

Necesitatea de a oferi radioama¬
torilor posibilitatea valorificării rezo¬
natoarelor de surplus provenite din
casarea sau declasarea unor echi¬
pamente profesionale, sau a celor
produse în ţară (C.N.F. sau ICSITE),
ne-a determinat să abordăm această
temă, cu atît mai mult cu dt ea revine
periodic în publicaţiile radioamatori¬
lor din ultimii ani [12 — 27]. Opţi¬
unea noastră pentru filtrele în scară
(şi nu în punte) a fost determinată de
avantajele acestora, în cazul rezona¬
toarelor de surplus, şi anume:

a. în general nu necesită reglaje
(cel mult, finisări), deci se pretează
la realizarea în condiţii obişnuite de
amator cu dotare modestă.

b. Nu necesită rezonatoare de
construcţie specială (ca filtrele în
punte). Singurele condiţii impuse
rezonatoarelor pentru filtrele în
scară sînt, în general, îndeplinite.
Ele vor fi prezentate în lucrare la
momentul oportun.

c. Sînt, în general, aproape lipsite
de răspunsuri parazite la diferenţă
mare de frecvenţă faţă de banda de
trecere, deoarece rezonanţele pa¬

razite ale rezonatoarelor compo¬
nente nu sînt de obicei pe aceeaşi
frecvenţă.

d. La acelaşi număr de rezona¬
toare, asigură flancuri mai abrupte
şi atenuări mai mari decît filtrele în
punte construite de amator dar, din
păcate, caracteristica lor de frec¬
venţă este în general asimetrică;
numai unul dintre flancuri este
abrupt, celălalt fiind mai puţin ac¬
ceptabil.

Faţă de calităţile menţionate,
ţinînd cont şi cît de bine se pretează
utilizarea rezonatoarelor de surplus
în aceste filtre, dezavantajul men¬
ţionat la punctul d este în general
tolerabil sau poate fi diminuat;

2. REZONATORUL CU CUARŢ,
CA ELEMENT COMPONENT AL
FILTRELOR [1-11]

Mărimea r 0

se numeşte co¬
eficient de capacităţi şi caracteri¬
zează intervalul de rezonanţă al re¬
zonatorului 1

Af~—f. (3-1)
2r 0

Pentru rezonatoarele cu cuarţ în
tăietură AT, cum este cazul celor
care interesează în general în tema
noastră, valoarea lui r 0 este cu¬
prinsă între 200 şi 2 000. în aceste
condiţii, aproximarea provenită de
la relaţia (2) este atît de exactă încît,
practic, s-ar putea folosi semnul
egal în relaţiile (2) şi (3).

Prin conectarea în serie sau în
paralel cu rezonatorul a unor reac-
tanţe se produce ceea ce vom de¬
numi în această lucrare „dezacor¬
dul rezonatorului 11 , situaţie întîlnită
în schemele filtrelor în scară. Cum
reactanţeie cu care se realizează
dezacordul rezonatoarelor în filtre
trebuie să aibă pierderi mici, se vor
analiza numai dezacordurile cu
condensatoare.

în ăcest caz, sînt de luat în seamă
două cazuri, care pot interveni se-

3. CELULA ELEMENTARĂ Â FIL¬
TRELOR IU SCARĂ. TIPURI POSI¬
BILE. ANALIZA RĂSPUNSULUI
AMPLITUDSNE-FRECVENŢĂ

Pentru utilizarea unu singur re¬
zonator ca element selectiv între un
generator şi o sarcină există numai
două posibilităţii ilustrate în figu¬
ra 3 alături de dependenţa de frec¬
venţă a coeficientului de transfer
realizat (curba de răspuns în ampli¬
tudine).

Dacă analizăm răspunsul circuitu¬
lui din figura 3.1, observăm o bineve¬
nită combinaţie între un răspuns de
tip filtru trece-bandă şi unul de tip
opreşte-bandă, exact ceea ce ar fi
util la obţinerea, la emisie, a unui
semnai SSB dintr-un semnal DSB,
dacă cele două benzi se suprapun
peste banda de trecere şi cea de
oprire a circuitului. în cazul analizat,
vom obţine banda laterală inferioară
a semnalului şi vom spune că
răspunsul circuitului este de tip „fil¬
tru pentru banda laterală inferioară"
sau, prescurtat, FBLI.

Principalii parametri ai curbei de
răspuns respective sînt marcaţi pe
figură, şi anume:

A, = atenuarea minimă în banda
de trecere;

A r = atenuarea limită în cei doi
lobi de revenire ai caracteristicii =
atenuarea la revenire;

= banda de trecere a filtrului,
definită la atenuarea de 3 dB (banda
la 3 dB);

fo = frecvenţa centrală a benzii de
trecere, ca medie aritmetică a celor
două frecvenţe care delimitează
banda de trecere la 3 dB, adică f 3/ —
limita dinspre frecvenţele inferioare
şi, respectiv, f 3s — limita dinspre
frecvenţele superioare (nenotate
pe desen din motive de simplifi¬
care).

Efectul elementelor de circuit Ci,
C 2 , R, şi R, asupra răspunsului este
descris în continuare. In pofida fap¬
tului că par conectate în paralel cu
rezonatorul, condensatoarele Ci
şi C 2 , de obicei de capacităţi egale,
produc acestuia un dezacord de tip
serie, adică modifică frecvenţa de
rezonanţă serie a rezonatorului
echivalent, ducînd-o de Sa valoarea
iniţială f, la valoarea f/ = f 0 . Se înţe¬
lege mai bine de ce dezacordul este
de tip serie, dacă la fiecare dintre

Pentru calculul filtrelor se folo¬
seşte schema electrică echivalentă
a unui rezonator cu cuarţ în va¬
rianta cea mai răspîndită, care este
prezentată în figura 1.

L k şi C* sînt inductanţa dinamică,
respectiv capacitatea dinamică ale
schemei echivalente (simbolurile

TEHNSUM 10/1983

terminalele saie grupul capacitate-
rezistenţă se transformă în echiva¬
lentul serie [33].

Valorile rezistenţelor R, şi R s , de
obicei egale, influenţează’ amorti¬
zarea rezonatorului şi deci aplati¬
zează curba de răspuns, în special
în banda de trecere.

Banda de oprire este stabilită în
jurul frecvenţei de rezonanţă para¬
lel a rezonatorului, practic neafec¬
tată de dezacordul serie introdus
de Ci şi C : .

în concluzie, poziţia frecvenţei
centrale f u faţă de f, şi ţ este depen¬
dentă exclusiv de valorile lui Ci şi
C ; . Banda de trecere este influen¬
ţată direct de valorile R, şi R„ iar in¬
direct de poziţia frecvenţei centrale
faţă de f, şi f,, deci de capacitatea
condensatoarelor C, şi C;. în afara
celui de masă, circuitul are două
noduri (punctele comune în¬
tre R„ Ci şi rezonator, respectiv R„
C; şi rezonator) şi un ochi (rezona¬
tor, Ci şi R, trecute ca echivalent se¬
rie şi C; cu R ; trecute în echivalent
serie), iar dezacordul rezonatorului
este de tip serie, deci un dezacord
„pe ochiuri".

Toate filtrele în scară care sînt
compuse din celule de acest tip (fil¬
trele BLi) au la bază dezacordul pe
ochiuri, deci banda de trecere cu¬
prinsă între T şi f,, a rezonatoarelor
cu atît mai departe de f, cu cît deza¬
cordul pe ochiuri este mai mare, iar
banda de oprire este axată pe ţ,.

în fine, o ultimă explicaţie o.nece¬
sită existenţa „lobilor de revenire"
ai caracteristicii de răspuns: după
cum s-a arătat la punctul 2, schema
echivalentă a unui rezonator arată
ca în figura 1 numai într-un dome¬
niu de frecvenţe limitat în jurul re¬
zonanţei serie. La frecvenţe mult
depărtate de aceasta, rezonatorul
este practic echivalent cu un con¬
densator cu capacitatea C 0 . Zona
lobilor de revenire din curba de
răspuns a circuitului din figura 3.1
fiind relativ departe de frecvenţa de
rezonanţă serie, tinde să se apropie
de răspunsul pe care l-ar avea cir¬
cuitul dacă rezonatorul ar fi înlocuit
cu un condensator cu capacitatea
Co. Jocul de valori ale componente¬
lor din acest nou circuit stabileşte
curba (în figură o dreaptă orizon¬
tală trasată punctat), la care se ra¬
cordează asimptotic lobii de reve¬
nire ai curbei de răspuns.

Analiza circuitului din figura 3.2
şi a curbei sale de răspuns se poate
derula similar. Aici banda de oprire
este centrată pe frecvenţa de rezo¬
nanţă serie a rezonatorului — deci
răspunsul este de tipul FBLS. Dacă
grupurile Ci, R'V şi C 2 , R., se trans¬
formă în echivalentul paralel, se ob¬
servă uşor că rezonatorul este dez¬
acordat printr-o capacitate paralel,
deci se obţine o scădere a frec¬
venţei de rezonanţă paralel de la va¬
loarea f P la valoarea fi = fo pe
care este centrată banda de tre¬
cere. Sîntem deci în cazul unui dez¬
acord „pe noduri", chiar dacă în ca¬
zul de faţă circuitul are un singur
nod (nelegat la borna comună). Se
poate trage deci concluzia în acest
caz că toate filtrele în scară com¬
puse din celule de acest tip — deci
filtre BLS — au la bază dezacordul
pe noduri al rezonatorului (rezona¬
toarelor) prin care se stabileşte po¬
ziţia frecvenţei centrale a benzii de
trecere faţă de frecvenţa lor de re¬
zonanţă serie, pe care se axează
banda de oprire şi care rămîne
practic neafectată.

Explicaţia lobilor de revenire ai
curbei de răspuns este aceeaşi ea şi
în cazul anterior.

4. FILTRE CU MAI MULTE CE¬
LULE. PRINCIPII GENERALE DE
CALCUL. FILTRE POLINOMIALE

TABELUL NR. 1
Flitr® eu două rezistoare

TABELUL NR. 2
Flitr© eu 3 ruisfoar®

Două sau mai multe celule ele¬
mentare cu cîte un rezonator, ca
acelea din figura 3, pot fi conectate
în scară (una după alta, ca treptele
unei scări), cu cond.iţia ca ansam¬
blul şi joncţiunile dintre celule să
rămînă corect adaptate, adică ter¬
minate pe impedanţa de calcul.
Acest mod de a compune filtrele,
asigurînd ca la fiecare joncţiune în¬
tre celule impedanţa văzută în fie¬
care sens să fie aceeaşi (adaptarea
pe imagine), sugerează şi cea mai
veche metodă de calcul a filtrelor:
metoda parametrilor imagine.

Unul dintre neajunsurile acestei
metode (şi nu singurul) constă în
aceea că necesită calcule foarte la¬
borioase şi o bună experienţă de
proiectare.

Metodele moderne de sinteză a
circuitelor, cu un înalt grad de me¬
canizare a calculelor, au ia bază uti¬
lizarea unor funcţii matematice (de
obicei funcţii polinomiale), care să
aproximeze acceptabil funcţia de
transfer (curba de răspuns) pe care
ne-o propunem pentru circuitul
proiectat. Cea mai studiată formă
de curbă de răspuns pentru filtre
este cea de tip filtru trece-jos (FTJ),
din care prin transformări matema¬
tice relativ simple se pot obţine re¬
laţii de calcul şi pentru celelalte ti¬
puri de filtre. Forma ideală de
răspuns pentru FTJ este cea a unui
salt ca o treaptă (flanc vertical) în
dreptul frecvenţei de tăiere. Ea
poate fi aproximată printr-o mul¬
ţime de funcţii polinomiale, după
felul cum acceptăm să fie distribui¬
te abaterile răspunsului proiectat
de la forma propusă.

Dintre acestea,, cele mai cunos¬
cute sînt aproximarea de tip Butter-
worth (denumită adesea „de maxi¬
mum plat" sau „cu riplu 0 Db“) şi
aproximarea de tip Cebîşev, cu riplu
în banda de trecere, denumită sim¬
plu „aproximarea Cebîşev". Pentru
Simplificarea calculelor, literatura
de specialitate prezintă filtre gata
calculate, cu valorile componentelor
trecute în tabele şi pe care le vom de¬
numi filtre prototip sau, mai simplu,
„Prototip". Denumirea este îndrep¬
tăţită, deoarece ele sînt calculate
pentru frecvenţa unghiulară de
tăiere de 1 rad/s şi pentru impedanţe
terminale de 1 O (sau cel puţin una
din ele de 1 O). Pornind de ia proto¬
tipul al cărui răspuns îndeplineşte
condiţiile impuse, proiectantul poate
calcula elementele filtrului cu frec¬
venţa de tăiere şi impedanţele termi¬
nale dorite, prin simple relaţii de pro-
porţionalitate. Astfel de tabele de
prototipuri FTJ se pot găsi în multe
lucrări de specialitate [28, 29, 31, 34,
35, 37] împreună cu indicaţii de pro¬
iectare şi, în unele cazuri, cu tabele
sau grafice din care se poate calcula
răspunsul în frecvenţă. Filtrele calcu¬
late prin această metodă se numesc
„filtre polinomiale", după funcţiile
matematice prin care se face aproxi¬
marea curbei de răspuns în frecvenţă.

Pornind de la un prototip FTJ se
poate calcula un prototip de filtru
trece-bandă (FTB), în care se folo¬
sesc „rezonatoare" constituite din
circuite acordate LC (serie sau pa¬
ralel), folosind relaţii matematice
prezentate în orice manual de spe¬

TÂBEIUL HR. 3

cialitate, precum şi în unele lucrări
pentru amatori [22, 24].

în multe cazuri sînt publicate
direct tabeleţ de valori pentru proto¬
tipuri FTB.

O observaţie se impune pentru
tabelele de valori ale prototipurilor
de orice fel: pierderile proprii ale
elementelor reactive ce compun fil¬
trele duc la deformarea (distorsio-
narea) răspunsului în frecvenţă.
Pentru a putea obţine un răspuns
cît mai apropiat de cel propus, tabe¬
lele de prototipuri sînt calculate de
obicei astfel ca influenţa pierderilor
în componente să fie compensată
prin predistorsionarea corespun¬
zătoare (în sens invers) a răspunsu¬
lui de calcul. Mai rar se întîlnesc
însă şi tabele de prototipuri cu
răspuns nepredistorsionat, care
sînt destinate cazurilor în care se
utilizează componente cu pierderi
foarte mici, cum este, după cum se
ştie, şi cazul rezonatoarelor cu
cuarţ. In tabelele numerotate de ia 1
la 7 sînt prezentaţi coeficienţii pen¬
tru calculul unor prototipuri de FTB
.fără predistorsionare, pentru cîfeva:
tipuri de aproximări şi pentru cazuri
cînd se utilizează 2 pînă la 8 rezona¬
toare identice şi cu pierderi neglija¬
bile. Datele sînt extrase în majori¬
tate din [34], cu excepţia unor ca¬
zuri, însemnate în tabele cu (x),
care provin din [28] sau [37]. Dacă
cititorul doreşte să dispună de co¬
eficienţi şi pentru filtre cu un număr
mai mare de rezonatoare, poate să
consulte fie [30], fie bibliografia indi¬
cată în aceasta Coeficienţii din tabele
se utilizează pentru calculul FTB în
care se folosesc rezonatoare LC sau
cu linii, care în banda de trecere au fie
o rezonanţă, adică se comportă ca un
circuit rezonant serie, fie o antirezo-
nanţă, adică se comportă ca un cir¬
cuit rezonant paralel. Aceste rezo¬
natoare sînt conectate în ramurile
serie (longitudinale) ale filtrului, în
primul caz, sau în braţele paralel
(transversale) în cel de-ai doilea caz
şi sînt cuplate între ele pfintr-o
reţea de condensatoare. în ambele
cazuri curba de răspuns în frec¬
venţă a filtrelor are alură simetrică
faţă de frecvenţa centrală a benzii
de trecere şi poate fi calculată folo¬
sind tabele sau grafice corespun¬
zătoare, care însoţesc de obicei ta¬
belele prototipurilor [28, 31, 34, 37].

Cînd în locul rezonatoarelor men¬
ţionate se folosesc rezonatoare cu
cuarţ, lucrurile se complică, deoa¬
rece acestea nu prezintă o singură
rezonanţă, ci două, aşa cum s-a
arătat în capitolul 1.

Prin urmare, ele pot fi folosite în*
filtre atît ca rezonatoare serie, cît şi

TABELUL NR. 4

ca rezonatoare paralel, dar în am¬
bele cazuri existenţa „celeilalte" re¬
zonanţe produce o perturbare pu¬
ternică, un „accident" pe curba de
răspuns a filtrului, faţă de cazul
cînd s-ar utiliza rezonatoare LC.
Acest accident pe curba de răspuns
se manifestă prin apariţia în vecină¬
tatea benzii de trecere a unui inter¬
val de frecvenţe în care comporta¬
rea este cea a unui filtru opreşte-
bandă, corespunzînd „celeilalte"
frecvenţe de rezonanţă a rezonato¬
rului. Este şi motivul pentru care ele
se numesc (mai corect) „filtre cva-
sipolinomiale". Din cele arătate re¬
zultă că astfel de filtre se pot realiza
în două feluri. Cînd rezonatoarele
sînt conectate în braţele longitudi¬
nale (serie), banda de trecere este
axată pe frecvenţa lor de rezonanţă
serie, iar cea de oprire pe cea de re¬
zonanţă paralel (antirezonanţă),
răspunsul filtrului este asimetric, cu
flancul dinspfe frecvenţele mari
mai abrupt în cele mai multe cazuri
(cu unele excepţii, asupra cărora
vom reveni). Vom denumi acest tip
„filtru pentru bandă laterală supe¬
rioară" (FBLS).

Dacă rezonatoarele sînt conec¬
tate în braţele transversale ale fil¬
trului, banda de trecere este axată
pe frecvenţa lor de rezonanţă para¬
lel (antirezonanţă), iar banda de
oprire pe cea de rezonanţă serie,
flancul inferior al curbei de răspuns
este mai abrupt, motiv pentru care
le vom denumi „filtre pentru bandă
laterală superioară" (FBLS).

Dishal [30] a studiat filtrele cvasi-
polinomiale cu cuarţ şi a prezentat
relaţii exacte pentru calculul .lor.
Articolul său este citat în cărţi deve¬
nite clasice [34], dar nivelul de tra¬
tare este mai puţin accesibil amato¬
rului obişnuit.

O serie de autori [22, 24, 26] au
căutat să simplifice proiectarea
acestor filtre neglijînd existenţa ca¬
pacităţii paralel (C 0 ) a rezonatoru¬
lui cu cuarţ şi mărginindu-se la ca¬
zul FBLI. Au rezultat relaţii de calcul
simple, care sînt de fapt cazuri par¬
ticulare ale relaţiilor lui Dishal, ‘dar
care nu permit nici un control asu¬
pra caracteristicii de răspuns rezul¬
tante şi nici nu oferă proiectantului
posibilitatea de valorificare optimă
a unui rezonator cunoscut. Exem¬
ple de asemenea situaţii sînt cazu¬
rile în care intervalul de rezonanţă
al rezonatoarelor este fie foarte
puţin mai mare, fie mult mai mare
decît banda de trecere dorită.

în ultimul caz, pentru că banda de
oprire este departe de cea de tre¬
cere, flancul superior al curbei de
.răspuns este chiar mai puţin abrupt
decît flancul inferior, deşi structura
filtrului este cea a unui FBLS.

Metoda de caicul a lui Dishal
oferă posibilităţi mult mai mari, în

dioda Dl şi celula de filtrare RC
blă, cu filtrare R2G1 şi R3C2;

— generator de curent con!
format din tranzistorul T2 şi r
tenţeîe R5 şi R6, care încarcă I
condensatorul C3; curentul de
cărcare se reglează prin polariz
bazei tranzistorului T2 din rezisl
semireglabilă R5 pentru obţin
unei liniarităţi cît mai bune a frc
lui anterior ai „dintelui de ferăs'
(fig-6);

ajutorul diodei Zener D5.

Tensiunea în trepte obţinută la
bornele condensatorului C7 se cu¬
lege şi se aplică tranzistorului de în¬
cercat prin intermediul unui etaj
Darlington, format din tranzistoarele
T8 şi T9. Amplitudinea tensiunii în
trepte (mărimea unei trepte) se re¬
glează cu potenţiometrul R17, fixat
pe panoul frontal al trasatorului.

Tensiunea în trepte formată la
bornele lui C7 creşte pînă la o anu¬
mită valoare, la care se deschide
montajul simulator de TUJ format
din T6 şi T7, moment în care tensiu¬
nea la bornele condensatorului
scade brusc la valoarea 0,7 V (la
care simulatorul TUJ se blochează)
şi ciclul se repetă (fig.4 şi fig.5).
Tensiunea de deschidere a simula¬
torului TUJ este reglată din poten¬
ţiometrul R16 de pe panoul frontal.

Generatorul de tensiune „dinte de
ferăstrău" se compune din:

— formator de impulsuri dreptun¬
ghiulare din tensiunea sinusoidală
(SI) cu ajutorul diodei Zener D2 şi a
rezistenţei R1;

— redresor monoalternanţă cu

Student VALENTIN ŞERBII

transformatorului cu două înfăşurări
identice pentru a nu exista compli¬
caţii la construcţia acestuia şi pen¬
tru a permite verificarea trarizistoa-
relor npn şi pnp prin schimbarea
polarităţilor surselor U c ş i Ib din co¬
mutatorul K2; dacă se utiliza un
transformator cu o singură înfăşu¬
rare secundară, din cauza masei co¬
mune era necesară construcţia dis¬
pozitivului în două variante: pentru
tranzistoare pnp şi, respectiv, pentru
tranzistoare npn.

Generatorul de tensiune In trepte.

Semnalul dreptunghiular necesar
pentru comanda circuitului de for¬
mare a tensiunii în trepte se obţine
prin limitarea tensiunii sinusoidale
din secundarul S2 (fig.1) cu ajutorul
diodei Zener D4. Acest montaj asi¬
gură la ieşire un semnal trapezoidal
asimetric cu flancuri foarte abrupte,
; deoarece limitarea se face la o ten¬
siune mică (6,2 V) cu ajutorul unei
diode de tip PL6V2Z (fig.2), cele
două praguri fiind determinate de
tensiunea Zener, U z şi de tensiunea
directă, U d .

Urmează un circuit de derivare
format din condensatorul C4 şi re¬
zistenţa echivalentă a montajului,
care permite obţinerea unor impul¬
suri ce aproximează derivata semna¬
lului de intrare (fig.3). Impulsurile
negative vor fi scurtcircuitate prin
dioda D6, iar cele pozitive vor co¬
manda deschiderea tranzistorului
T5. încărcarea condensatorului C7
are loc în curent constant, furnizat
de generatorul T5—D6, tensiunea la
borne avînd o variaţie liniară. Astfel
se poate alege valoarea condensato¬
rului C7 pentru ,ca diferenţa între
două trepte de tensiune consecutive
să fie de 1 V.

Alimentarea generatorului de ten¬
siune în trepte se face de la redre¬
sor monoalternanţă realizat cu
dioda redresoare D3 şi o celulă de
. filtrare de tip RC dublă, formată din
grupurile R9—C4 şi R10—C5. Stabi¬
lizarea tensiunii se realizează cu

Trasatorul automat de caracteris¬
tici este un dispozitiv care, ataşat
unui osciloscop, formează pe ecra¬
nul acestuia familia caracteristicilor
de ieşire

lc=f AUce) n B =ct.

ale tranzistorului de măsurat. Se de¬
pistează tranzistoarele cu zgomot de
fond, se pot determina factorul de
amplificare p în montaj cu emitorul
comun, curentul rezidual l CB0 , ten¬
siunea efectivă maximă de lucru a
tranzistorului, tensiunea de stabili¬
zare a diodelor Zener etc.

Caracteristicile se pot ridica gra¬
fic, punct cu punct şi în impulsuri;
la efectuarea acestei măsurători tre¬
buie evitate depăşirea tensiunilor
maxime admise şi încălzirea tranzis-
toarelor. Deoarece efectele încălzirii,
chiar la puteri disipate mici, duc ia
abateri mari, este recomandabil ca
metoda ridicării caracteristicilor
„punct cu punct" să fie evitată, fiind
o metodă extrem de laborioasă.

Ridicarea caracteristicilor tranzis-
toarelor în impulsuri, deşi este în
general mai puţin precisă, pe lîngă
evitarea ambalării termice, dă posi¬
bilitatea ridicării caracteristicii în
regiuni în care se depăşesc puterea
disipată maxim admisă şi tensiunea
colector-emitor maximă.

MODUL DE FUNCŢIONARE

Din schema electrică se observă
existenţa următoarelor blocuri:

— alimentator;

— generator de tensiune în
trepte;

— generator de impulsuri în
„dinte de ferăstrău";

— circuite adaptoare de polari¬
tate;

— circuite display (ieşire pe osci¬
loscop).

Alimentarea se face de la reţea
prin intermediul transformatorului
Tr. 1 cu două înfăşurări secundare
identice, SI şi S2. S-a ales soluţia

5 '00 si

l 100yUf K f n \

BC/07

\8cirr

NPN 1

)Bcm

TEHNiUai 10/1983

Harmonograful este un dispozitiv
mecanic relativ simplu- cu ajutorul
căruia se pot obţine familii de curbe
cu un aspect grăfic deosebit de plă¬
cut, Aceste dispozitive au constituit
subiect de concursuri, iar graficele
realizate au fost expuse în diverse
galerii de artă.

Curbele se obţin ca 6 materiali¬
zare a traiectoriei unui punct de pe
platanul mobil 7, în contact prin in¬
termediul unei foi de hîrtie cu creio¬
nul 6. Se imprimă o mişcare oare¬
care sau dorită platanului, după
care acesta este lăsat să oscileze li¬
ber. Evident, oscilaţia, fiind liberă,
va fi amortizată, contururile des¬
chise obţinute avînd un perimetru
din ce în ce mai mic, pînă cînd osci¬
laţia încetează şi traiectoria devine
punct. Platanului i se poate imprima
o mişcare de rotaţie şi translaţie
după două axe, el avînd teoretic 4
grade de libertate, ceea ce conferă
curbelor de amortizare obţinute o
mare varietate de formă şi alură.

Pentru a confecţiona dispozitivul,
ne vom procura întîi o menghină de
traforaj de la o trusă veche sau o
vom confecţiona ca atare. Vom suda
solid de menghină braţul 2, ce se
confecţionează din fier-beton, de 0
10—12 mm. în partea superioară,
braţul are o bucşă din oţel sudată,
ce îi permite asamblarea demontă-
bilă cu braţul 1, confecţionat de
asemenea din fier-beton de aceeaşi
grosime.

Braţul oscilant 5 este prins, cu o
balama de penar, de partea fixă 4,
introdusă cu un mic joc pe braţul 1.
Ea se poate roti în jurul braţului 1 şi
este confecţionată din PVC sau alt
material plastic de 6—8 mm gro¬
sime. în capătul mobil se fixează un
creion carioca, un pix cu pastă sau
un cap ROTRING prin filetare sau

ng. CRISTIAN CRACIUNOIU
ajustai cu sirîngere.

Platanul 7 se confecţionează din
material elastic (ABS, PVC. piexi-
glas), în care se dau 4 găuri Sa cîte
10 mm de colţ. Prin aceste găuri se
trece un singur fir de gută sau bum¬
bac, petrecut în sensul săgeţilor din
figură şi înnodat în punctul 3.

Pe fundul platanului, ce va avea
dimensiuni de 250x220 mm, ia inter¬
secţia diagonalelor, se lipeşte o gre¬
utate metalică de 350—600 g.
Această greutate este foarte impor¬
tantă, de masa 6ildebiniîpcl factoiWlm
de amortizare • fi¬

gurilor, de aceea recomandăm ca
alegerea ei să se facă experimental,
de la caz la caz.

Distanţa optimă între punctul de
legare 3 şi centrul platanului, unde
trebuie să se găsească în poziţie de
repaus vîrful pixului, este de 600
mm. Celelalte dimensiuni se aleg în
funcţie de materialele disponibile.
Orientativ, recomandăm ca înălţi¬
mea aparatului să nu depăşească
750 mm de la sistemul de sţrîngere,
deoarece bara verticală 1 nu va mai
fi suficient de rigidă.

Hîrtia se recomandă a fi netedă şi
fără îndoituri, pentru a- avea o bună
aderenţă electrostatică la platanul
din plastic.

Atenţie! Pentru început, oscilaţiile
imprimate vor fi de mică amplitu¬
dine (20—30 mm), altfel veţi dete¬
riora instrumentul. Formele cu ca¬
racter deosebit se obţin după un an¬
trenament îndelungat, care vă va
permite să cunoaşteţi calităţile apa¬
ratului.

Pentru a obţine efecte deosebite,
puteţi suprapune peste un desen un
altul, obţinut cu o altă culoare prin
schimbarea creionului de pe braţul
mobil. ,

— etaj Darlington format din tran-
zistoarele T3 şi T4;

— circuit de descărcare a con¬
densatorului C3, format din rezis¬
tenţa R4 şi tranzistorul TI.

S-a prevăzut pauza de jumătate
din perioada tensiunii sinusoidale
dintre doi „dinţi de ferăstrău" conse¬
cutivi, deoarece în acest timp con¬
densatorul C7 din generatorul de
tensiune în trepte se încarcă, curen¬
tul de comandă al tranzistorului de
măsurat avînd un salt brusc. Dacă
nu se ţine cont de acest lucru, ca¬
racteristica de pe ecranul oscilosco¬
pului apare incorect doarece nu se
respectă condiţia l B =ct. pentru care
se trasează familia de caracteristici.

Comanda tranzistorului de măsu¬
rat se face prin intermediul unor re¬
zistenţe montate în Circuitul bazei,
treptele de tensiune fiind transfor¬
mate în trepte de curent l B . Amplitu¬
dinea acestor trepte de curent se
alege din comutatorul K3 şi poate fi
de 10, 50 sau 100/uA pentru a putea
fi măsurate atît tranzistoarele de
mică putere, cît şi cele de putere
medie şi mare.

Tensiunea aplicată amplificatoru¬
lui pe verticală al osciloscopului se
culege pe rezistenţa R12 din emiţă¬
torul tranzistorului de măsurat şi
este proporţională cu curentul ce
trece prin tranzistor, deci l c . Variaţia
î c va apărea, deci, pe ecranul osci¬
loscopului pe ordonată.

MODUL DE MĂSURARE

— se alimentează osciloscopul şi
trasatorul automat;

— se reglează intensitatea şi fo¬
calizarea spotului;

— se conectează trasatorul auto- |
mat la osciloscop prin cele două i
fişe pe X şi Y; în acest moment
apare o dungă orizontală care se
centrează pe ecran.

Pentru tranzistoare:

— se reglează din K3 curentul l B I
de comandă a tranzistorului de mă¬
surat;

— se alege din K2 structura tran- |
zistorului ce trebuie măsurat, (pnp §
sau npn);

— se introduce tranzistorul în so- I
clu şi se centrează imaginea obţi¬
nută;

— dacă dispare linia orizontală
(fig 7a, 7b) se scoate imediat tran- }
zistorul deoarece este scurtcircuitat
EC;

— dacă familia de caracteristici
începe să se deplaseze cu timpul pe
verticală, tranzistorul de măsurat in¬
tră în avalanşă termică, existînd pe¬
ricolul de distrugere a acestuia;

— dacă apare familia de caracte¬
ristici fără simptomul prezentat mai
sus, tranzistorul de măsurat este |
bun şi se pot face celeiaite determi¬
nări.

Diodele şi dioda Zener (de mini- f
mum 1 W) se introduc în soclu între
E şi C, pe ecranul osciloscopului vi- f
zualizînd caracteristica diodei pola- ;
rizată direct sau invers, pe care se
pot face măsurători.

Măsurătorile au fost efectuate cu ţ
un osciloscop tranzistorizat de tip j
„OT—01“, însă rezultate similare
s-au obţinut şi pe aite tipuri de osci- j.
ioscoape prevăzute cu amplifica¬
toare de bună calitate pe X şi Y,
care să nu introducă defazaje între
semnalele aplicate.

Braţul suport

Suportul de toc

260

4gâuri$1.5

7 *

execută cîte un ştrap la mufa de in¬
trare pe cele două intrări-masă şi se
alimentează, iniţial separat, fiecare
dintre cele două secţiuni identice
aie egalizorului, după care se veri¬
fică prezenţa tensiunilor în punctele
staticp de funcţionare a blocurilor
montajului. Verificarea se face com-
parînd valorile obţinute cu cele
menţionate în schema electrică.
Eroarea maximă admisă este de 2%.
Se utilizează un voltmetru cu impe-
danţă mare de intrare.

După terminarea verificărilor pen¬
tru fiecare „canal" se scot ştrapurile
de la mufa de intrare, se reface ali¬
mentarea comună pentru ambele
canale şi cu aceasta egalizorul este
gata de funcţionare.

în scopul obţinerii unei corecţii
fine a amplificării finale, care tre¬
buie să fie identică pentru cele două
secţiuni ale egalizorului, se acţio¬
nează cursoarele potenţiometrelor
semireglabile R14 şi R’14, pînă la
obţinerea amplitudinii maxime simi¬
lare pentru fiecare canal.

Dacă se dispune de un generator
de semnal de audiofrecvenţă şi un
osciloscop, se poate vizualiza efica¬
citatea corecţiilor în fiecare punct

de inflexiune, obţinîndu-se în final o
diagramă similară cu cea din figura
2 .

Pentru obţinerea cu exactitate a
maximumului sau minimumului de
amplificare în punctele de inflexiune
se poate modifica fin rezonanţa cir¬
cuitelor LC, acţionînd asupra bobi¬
nei (cîteva spire în plus sau în mi¬
nus).

Maximumul sau minimumul de
amplitudine pe frecvenţa punctului
de inflexiune (pentru obţinerea am¬
plificării/atenuării de 20 dB) se re¬
glează modificînd în limite foarte
mici valoarea rezistenţei aferente
fiecărui grup LC (eventual prin sor¬
tarea rezistenţelor de „aceeaşi" va¬
loare, cu toleranţă mai mare).

Reglat şi pus ia punct, montajul
va oferi satisfacţie deplină construc¬
torului, posesor al unui aparat cu
posibilităţi multiple, competitiv cu
produsele similare de acest tip reali¬
zate de orice firmă industrială.
BIBLIOGRAFIE:

John Markus — „Electronic Circu-
its“ New York 1974
„Soundcraftsman" 1012
Paul Gray — „Analysis and Deşi
of Integrated Circu.

REDUCEREA
CONSUMULUI
DE ENERGIE

2: i — mîcroînirerupă-
.E. — ventil electromag-

apa

rece

tlef microîntrerupătorului (fig. 4) în
aşa feî încît, atunci cînd se aşază
duşul pe suport, prin intermediul şu¬
rubului (4) să fie acţionat micro?n-
trerupătorul. Se foloseşte perechea
de contacte de la microîntrerupător,
care în poziţia apăsat închide elec-
îroventiluî.

Astfel, cînd duşul este ridicat de
pesuport (robinetele bateriei fiind
deschise), electroventilul este des¬
chis şi apa curge. Cînd ne şampo-
năm sau ne săpunim, duşul se aşază
pe suport, întrerupătorul este acţio¬
nat, iar electroventilul închide apa.
în momentul cînd ridicăm din nou
duşul, apa curge la temperatura la
care a fost reglată la început.

Toate cablurile vor fi trecute prin
tub, iar intrarea în cutia întrerupăto¬
rului şi la electroventil se va face cu
presetupă. Celelalte etanşări se vor
face cu chit tiocolic sau un alt chit
izolant şi rezistent la apă. Nu am in¬
trat în amănunte de execuţie teh¬
nică, întrucît aceasta depinde de po¬
sibilităţile şî‘fantezia amatorului.

Instalaţia prezentată funcţionează
de trei ani fără nici o defecţiune.

Propunem o instalaţie foarte sim¬
plă, cu ajutorul căreia se poate re¬
duce pînă la 50% consumul de apă
caldă, deci de energie, la instalaţia
de baie (duş), fără ca aceasta să
ducă la o scădere a confortului. In¬
stalaţia se bazează pe faptul că
aproape jumătate din timpul cît fa¬
cem baie ,(cînd ne şamponăm, ne
săpunim etc.) apa curge inutil.

In principiu, este vorba de interca¬
larea unui ventil electromagnetic în¬
tre ieşirea pentru duş a bateriei de
robinete şi furtunul duşului (fig. 1).

Electroventilul este alimentat de la
un redresor de tensiune mică (maxi¬
mum 12 V) şi comandat de un mi¬
croîntrerupător (fig. 2). Mlcroîntre-
rupătorul se introduce într-o cutie
etanşă, care se prinde pe perete la
nivelul suportului pentru duş. Pentru
a nu intra apă în contacte pe faţa
cutiei se practică o gaură, peste
care se lipeşte etanş o membrană
de cauciuc, acţionarea microîntreru¬
pătorului făcîndu-se prin această
membrană (fig. 3).

Suportul pentru duş se face tip
pîrghie şi se montează deasupra cu-

Fig. 1: 1. Robinet apă
caldă; 2. robinet apă- rece; '3.
ventil electromagnetic

Fig. 3: 1 — cutie; 2 — mî-
crosntrerupător, 3 — pfrghia
microîntrerupătoruiui; 4 —
membrană de cauciuc; 5 —•
presetupă pentru cabiu; 6 —
cablu

Fig, 4: 1 — cutia cu mi¬
cro? nirerupă torul; 2 — perete;
3 — suport duş; 4 — şurub
reglabil

uzura pieselor motorului (praf de
fontă, aluminiu, antimoniu).

Efectele uzării uleiurilor sînt apro¬
ximativ următoarele (3): creşterea
vîscozităţii datorită oxidării şi conta¬
minării cu produsele de ardere,
creştere diminuată de contaminarea
cu carburant; scăderea indicelui de
vîscozitate, scăderea temperaturii de
inflamare şi creşterea acidităţii
uleiului şi deci a coroziunii motoru¬
lui.

Pentru valorificarea uleiurilor
uzate se utilizează actualmente dife¬
rite tehnici şi metode, dintre care
cele mai multe prezintă deficienţe
de ordin economic sau ecologic.

Valorificarea prin combustie în ca-

care, în funcţie de mediul şi condiţi¬
ile de lucru.

Oxidarea uleiurilor de motor se
produce în punctele calde din motor
(şanţul primului segment al pistonu¬
lui) şi în ceaţa de ulei din carter şi
conduce ia o serie de produse de
oxidare: peroxizi, aldehide, acizi or¬
ganici, produse grele de polimeri-
zare (răşini, lacuri tari sau moi), ce¬
nuşă (rezultată şi din degradarea
aditivanţiior). De asemenea (2),
uleiurile din motor se contaminează
cu produse din camera de ardere:
peroxizi, anhidridă sulfuroasă şi sul¬
furică, compuşi cu plumb, cenuşă,
combustibili (motorină, benzină),
praf din aer, substanţe rezultate din

REGENERAF EA
ULEIURILOR
UZATE

Sng. N. APOSTOL,
O. MĂRQiNEANU,
mg. IM. GUŢESCU,
C. O. P. P. „Peco 65

Uleiurile uzate sînt aceie uleiuri
care, datorită condiţiilor de lucru şi
duratei de întrebuinţare, s-au degra¬
dat, nemaiputînd asigura funcţiona¬
rea în condiţii normale a agregatelor
şi motoarelor industriale.

Actualmente problema colectării
şi valorificării uleiurilor uzate a de¬
venit deosebit de importantă, cu
precădere în ţările dezvoltate indus¬
trial şi/sau cele care nu dispun de
materii prime necesare fabricării iu-
brifianţilor, sub două aspecte: 1) la¬
tura economică: economisirea de ţi¬
ţei, respectiv reducerea efortului va¬
lutar pentru ţările importatoare de
ţiţei, reducerea investiţiilor şi a chel¬
tuielilor de producţie şi 2) iatura
ecologică, respectiv diminuarea gra¬
dului de poluare a mediului înconju¬
rător.

Pentru exemplificare putem arăta
(1) că ia nivelul anului 1980 numai
în ţările membre ale C.E.E. s-au
consumat 4,3 milioane tone de
uleiuri lubrifiante, s-au generat 2,3
milioane tone de uleiuri uzate, din
care doar 50% au fost colectate, şi
s-au obţinut 0,6 milioane tone de
uleiuri regenerate, reprezentînd
echivalentul a 12 milioane tone de
ţiţei.

In vederea stimulării valorificării
uleiurilor uzate şi a economisirii ţi¬
ţeiului s-au elaborat sau sînt în curs
de elaborare legislaţiUşi reglemen¬
tări corespunzătoare. în ţara noas¬
tră, în cadrul politicii de gospodărire
a materiilor prime, colectării şi valo¬

rificării uleiurilor uzate li se acordă
o atenţie mereu crescîndă. Această
activitate este reglementată de De¬
cretul Consiliului de Stat nr.
465/1979 şi de Regulamentul
M.i.Ch. nr. 2 200/1976. Conform
acestei legislaţii, toate unităţile con¬
sumatoare de uleiuri lubrifiante au
obligaţia de a colecta şi preda uleiu¬
rile uzate reţelei PECO.

Degradarea uleiurilor minerale se
face prin oxidare sau/şi impurifi-

Fig. 1: Rezistenţa fa oxidare şi susceptibilitatea la adltivare antioxi¬
dant! (fr. !); 1 — ulei M 20; 2 — ulei regenerat fracţia I; 3 — ulei II 20 +
0,3% PIIOS; 4 — fracţia I + 0,3% PIIOS; A 1715 — abeorbanţa cores¬
punzătoare lungimii de undă.

Fig. 2: Rezistenţa ia oxidare şi susceptibilitatea ia adltivare oxidanţi
fir II): 1 — ulei M 20; 2 — ulei regenerat fr. ii; 3 — ulei M 20 + 0,3%
Pil OS; 4 - ulei regenerat fr. ii + 0,3% PIIOS; P110S — aditiv
antioxidant (ditidfosfat de zinc).

8 16 24

TIMP DE OXIDARE, h

TIMP DE OXIDARE ,h

TEHNIUM 10/1983

UMFLAREA

RAPIDA

A PNEURILOR

ADRIAN CURELEA

uşurinţă „ventilul problemă" şi pen¬
tru a avea controlul sigur al prinderii
şi strîngerii lui în valvă, propun o
soluţie care scurtează timpul de lu¬
cru. Din figura 1 se vede că este
vorba despre un simplu mîner (1)
care se adaptează la un căpăcel de
valvă (2). Singura problemă este
montarea bine presată (eventual fo¬
losind un adeziv universal) a căpă-
celului în corpul mînerului. Căpăce-
lu! astfel completat va servi de acum
înainte numai în scopul strîngerii
(sau desfacerii) ventilului (operaţia
se va face mai uşor şi mai repede).

A doua soluţie propusă constă în
a modifica un căpăcel de valvă exis¬
tent conform figurii 2b (în fig. 2a,
piesa 3), căruia i se adaugă un ştift
4 (fig. 2c). Capacul astfel modificat
se înşurubează (mişcarea I) pe valva 1
(fig. 2a), a cărei cameră vrem să o
umflăm, pînă cînd ştiftul 4 acţio¬
nează supapa 2 (fig. 2a) şi aerul în¬
cepe să iasă din cameră.

Cu o mişcare rapidă (II) se aduce
furtunul 5 (fig. 2a) cu aer comprimat
şi se menţine etanş peste piesa 3 şi
valsa 1 pînă cînd pneul se umflă cît
trebuie.

ie scoate furtunul, se deşuru-
bează rapid piesa 3, după care veri¬
ficăm în manometru presiunea,

' Operaţia se repetă pentru toate
celelalte roţi. Timpul de lucru este
mai scurt, nu au loc pierderi de aer
nejustificate din pneu, nu ne* mai
complicăm cu montarea şi demonta¬
rea ventilului.

Din practica automobiliştilor care
îşi umflă pneurile la staţiile de ben¬
zină PECO dotate cu compresor se
constată că această operaţie poate
consuma nejustificat (faţă de simpli¬
tatea ei) un timp prea mare.

Se întîmplă aşa pentru că, de cele
mai multe ori, sînîem nevoiţi să de-
şurubăm complet ventilul pentru ca
aerul să poată fi admis în pneu
(uneori doar desfacerea parţială a
ventilului nu permite accesul aeru-

Sn cazul subliniat mai sus, odată
cu scoaterea furtunului de alimen¬
tare de pe valvă, aerul ţîşneşte cu
putere din pneu, ventilul mai înainte
scos trebuie acum montat la loc, dar
nu în orice fel, ci rapid şi cu preci¬
zie. Dar cum să faci toate acestea
cînd ventilul este atît de mic, iar el
mai trebuie şi înşurubat şi pentru
asta avem la dispoziţie doar capa¬
cul, care este o piesă mjcă şi destul
de greu de manevrat. în tot acest
timp cît lucrăm cu ventilul şi cu că-
păcelul, aerul din pneu iese, iar în
spatele dv. vă admiră „dexteritatea"
automobiliştii care aşteaptă nu prea
răbdători. ■ ^

Dacă totul se petrece ca la carie
şi nu vă scapă ventiiui din mîna nici
măcar o data (suflat de jetu' de aer
ce iese din oneu), va trebuie circa
10 minute să umfiaţi şi să verificaţi
(controlul cu manometru +verifica-
rea etanşeităţi] ventilului) cele 5 roţi
(4 + rezerva). în această situaţie sîn-
teţi mulţumit, vă urcaţi la volan, de¬
maraţi scurt, făcîndu-ie loc şi altora.
Cazul ideal este însă atins prea rar
şi. în general, numai de către auto¬
mobil iştii care circulă mult (profe¬
sionişti).

Pentru a manevra cu mai multă

Notă: în figura 2b au fost trecute
doar cotele care se modifică la că-
păcelul de ventil, celelalte păstră¬
ri u-se intacte.

0,5*is1

zânele industriale sau incineratoare
(4) întîmpină dificultăţi legate de ar¬
dere, de întreţinerea utilajului şi mai
ales de poluare prin emisie de sub¬
stanţe nocive cu plumb.

Mult mai rentabile sînt procedeele
care urmăresc prin regenerare fabri¬
carea de combustibili de focare şi-
/sau uleiuri de bază.

Rentabilitatea acestor operaţii
este condiţionată de asigurarea, prin
colectare adecvată, a unei calităţi
constante a uleiurilor uzate şi de
modul de rezolvare a problemei de¬
şeurilor care se obţin (gudroane
acide, pămînturi absorbante), în
condiţiile evitării poluării mediului.

Procedeele moderne de regene¬
rare a uleiurilor uzate sînt confrun¬
tate cu probleme deosebite: creşte¬
rea continuă a conţinutului de aditi-
vanţi detergent-dispersanţi; creşte¬
rea gradului de impurificare ca ur¬
mare a creşterii duratei de serviciu;
condiţii de calitate impuse uleiului
regenerat, eliminarea subproduse¬
lor; poluarea minimă a mediului în¬
conjurător; flexibilitatea mare a pro¬
cesului. %.

în aceste condiţii, vechea tehnolo¬
gie de regenerare, care cuprinde
dezemufsionare, dezhidratare,
rafinare cu "H 2 S0 4 , neutralizare cu
NaOH şi tratare cu pămînt decolo¬
ram, nu mai este eficientă.

Cercetările efectuate într-o serie
de laboratoare şi institute speciali¬
zate au făcut posibilă aplicarea de
diverse procedee noi sau suplimen¬
tare cum sînt: dezbenzînarea, trata¬
rea cu propan, distilarea în vid, hi-

drofinarea. în principiu, toate sche¬
mele de regenerare moderne (1) au
trei faze distincte: 1) pretratare; 2)
distilare în vid; 3) tratament final ce
include de obicei şi hidrofinarea,
care este greu de realizat din punc¬
tul de vedere al otrăvirii catalizatori¬
lor utilizaţi cu compuşi organometa-
lici şi halogenaţi.

în ceea ce priveşte calitatea aces¬
tor uleiuri regenerate, deşi mentali¬
tatea unor cdnsumatori este că
uleiurile regenerate sînt de calitate
inferioară, rezultatele cercetărilor
arată contrariul, şi anume că lubri-
fianţii avînd ca bază uleiuri regene¬
rate corespunzător sînt comparabili
cu uleiurile obţinute din ţiţei.

După cum se vede din figurile 1 şi
2, uleiurile regenerate au o rezis-,
tenţă mult mai bună la oxidare, dar
au o susceptibilitate ia aditivare an-
tioxidantă ceva mai mică, decît
uleiurile minerale obţinute direct din
ţiţei.

CASETOFOANE

Funcţionare şi depanare

în sfîrşit, după multe aşteptări
cauzate nejustificat de Editura
tehnică, constructorii amatori au
putut intra în posesia lucrării
„Caseîofoane — funcţionare şi
depanare".

Elaborată de un colectiv de
specialişti cu îndelungată expe¬
rienţă în domeniul aparaturii
electronice, lucrarea este rezul¬
tatul consultării unui vast mate¬
rial bibliografic, ai cercetării de
laborator, al întreţinerii şi repa¬
rării acestui tip de aparate.

Prezentată într-un mod judi¬
cios gradat, cartea debutează cu
referiri la particularităţile con¬
structive şi funcţionale ale case-
tofoanelor, urmînd utilizarea lor.
De mare importanţă şi foarte
bine prezentat este al doilea ca¬
pitol, ce include măsurarea, de¬
panarea şi reglarea casetofoane-
lor. Cu schemele anexate, car¬
tea constituie un util instrument
îh mîna constructorilor amatori
pentru întreţinerea şi depanarea
casetofoanelor.

Casetofoane
Funcţionare şi depanare

BIBLIOGRAFIE:

1. „Second European Congress
on îhe Recycling uf used oils“, Pa¬
ris, 1980, p. 6;

2. „World oii raserves decline
agam“, în: Information abouî îhe oii
industry, Voi. 16, nr. 9, 1977, p. 7;

3. „Waste oii at Cieveland", în: in¬
dustria! Lubrication and Triboiogy,
sept. 1975, p. 166;

4. Audiberî, F., „Les huiles usa-
gees, source de mafiers premierea
et d’ănergie", în: Informs Chim., nr.
145, 1975, p. 119.

FEHNIUM 10/1983

lată de ce instalarea a două şi
chiar trei oglinzi retrovizoare — una
interioară şi două exterioare — este
recomandabilă mai ales la autotu¬
risme.

Se pune întrebarea: cum trebuie
să fie dispuse oglinzile retrovizoare
pentru ca eficienţa utilizării lor să
'fie maximă? La această întrebare se
poate da un răspuns corect dacă se
ia în considerare faptul că privirea
omului are o zonă de vizibilitate cu
eficacitate maximă a cărei lărgime
este de cca 30°, plasată simetric
faţă de axul central de observare. în
afara acestei limite, sensibilitatea re¬
cepţiei informaţiei scade pînă la
40%, astfel încît chiar obiecte cu di¬
mensiuni importante pot rămîne ne¬
observate. Pe de altă parte, s-a con¬
statat că în această zonă periferică
de observare sensibilitatea privirii
este deosebit de ridicată la percep¬
ţia obiectelor mobile. Tocmai
această particularitate a privirii peri¬
ferice atrage atenţia asupra impor¬
tanţei oglinzilor retrovizoare plasate
în apropierea limitei zonei de efica¬
citate maximă; ele pot atrage atenţia
şoferului la apariţia unui obiect oa¬
recare aflat în mişcare. Numărul şi
mărimea .obiectelor remarcate scad
cînd oglinda retrovizoare este pla¬
sată tot mai lateral şi de aceea se
acceptă ca situaţie optimală monta¬
rea oglinzii astfel încît a^a ei să nu
facă mai mult de 30° cu axa longitu¬
dinală a maşinii. Se pare că numărul
greşelilor de observare creşte rapid
la îndepărtarea oglinzii dincolo de
această limită.

Pe de altă parte, plasarea oglinzi¬
lor, precum şi unghiul lor de deschi¬
dere depind de dimensiunile geamu^
rilor vehiculului, de plasarea stîlpilor
caroseriei, dar şi de tipul oglinzii. în
legătură cu acest ultim aspect se
ştie că oglinzile retrovizoare pot fi
plane sau sferice, în ultimul caz
cîmpul de observare fiind mai mare.
Trebuie să şe reţină însă că oglinzile
sferice modifică imaginea reală a
cîmpului observat, schîmbînd pro¬
porţiile dimensionale şi afectînd dis¬
punerea unghiulară a obiectelor.
Aceasta .creează dificultăţi în apre¬
cierea corectă a distanţelor, a direc¬
ţiilor de mişcare şi a vitezelor obiec¬
telor observate de şofer în spatele

axului vehiculului) trec neobservate,
operativ sau deloc. Aşadar, să nu ui¬
tăm: cu toată îmbunătăţirea posibili¬
tăţilor de observare, factorul de risc
al accidentului creşte în mod obiec¬
tiv cu viteza, independent de calită¬
ţile şoferului şi ale maşinii.

Privirea conducătorului auto este
dirijată (în timp) în mod diferenţiat
după direcţia de observare. Un bi¬
lanţ al timpului mediu de observare
este arătat în figura 2, din care re¬
zultă că o destul de mare parte a
timpului de rulare este afectată ob¬
servării spaţiului, exterior lateral şi
din faţa maşinii. în grafic, cifra refe¬
ritoare la direcţia de observare în
faţă cuprinde şi timpul în care privi¬
rea şoferului se orientează spre
oglinda retrovizoare interioară. Se
vede deci că o mare parte din du¬
rata rulajului şoferul o consacră ob¬
servării cîmpului posterior şi lateral
al maşinii. Ori de cîte ori conducă¬
torul auto se pregăteşte să execute
un viraj, o depăşire, să schimbe sen¬
sul de mişcare, să staţioneze sau să
plece din staţionare, el trebuie să
cerceteze zonele din părţile laterale
şi spatele vehiculului pentru a asi¬
gura securitatea sa, a pietonilor sau
a partenerilor de trafic. Evident că în
acest caz importanţa existenţei, a
perfecţiunii şi dispunerii corecte a
dispozitivelor de observare, ca şi
obişnuinţa folosirii lor capătă o im¬
portanţă majoră.

OGLINZI

RETROVIZOARE

Ing. M. STRATULAT

a automobilelor a crescut neîncetat,
iar în structura maşinilor numărul şi
calităţile dispozitivelor care lărgesc
aria de observare exterioară s-au
amplificat.

Un fapt mai puţin cunoscut şi
foarte neglijat este că aria efectivă
de observare a cîmpului exterior din
care organismul uman poate să-şi
culeagă informaţiile depinde de tim¬
pul disponibil de observare, deci .de
viteza de rulaj. Cercetări psihomoto-
rii, ale căror rezultate sînt prezen¬
tate în figura 1, relevă că, dacă se ia
ca nivel de comparaţie cîmpul vizual
posibil să fie investigat de organism
la 20 km/h, pe măsura creşterii vite¬
zei vehiculului această zonă se în¬
gustează, ajungînd ca la 100 km/h
ea să reprezinte numai 12—14% din
cîmpul vizual din care şoferul pri¬
meşte informaţii la viteza de
20 km/h. Orice obstacole sau peri¬
cole situate în afara acestei zone
(care este plasată simetric în lungul

Activitatea conducătorului auto
este caracterizată de o solicitare
nervoasă a cărei intensitate depinde
de conctiţiile rulajului. Informaţiile
care determină consumul nervos
sînt de diferite naturi şi chiar dacă
ele nu reţin atenţia şoferului în mod
conştient, subconştientul este
„treaz“ şi reacţionează prompt. De
exemplu, în mod normal, zgomotele
emise de vehicul nu sînt sesizate
conştient, dar apariţia unor bătăi ale
caroseriei sau ale echipamentului de
rulare, vîjîitul unui rulment, modifi¬
carea structurii zgomotului emis de
motor prin nefuncţionarea unui ci¬
lindru ş.a. trezesc imediat atenţia
şoferului. Pe măsura perfecţionării
automobilului şi a drumurilor, solici¬
tările auditive, olfactive şi de discon¬
fort au scăzut astfel încît canalul in¬
formaţional vizual a căpătat rol pri¬
mordial, furnizînd 90—95% din da¬
tele necesare rulajului. Acesta este
motivul pentru care suprafaţa vitrată

maşinii şi aceasta cu atît mai accen¬
tuat cu cît raza de curbură a oglinzii
este mai mică. De aceea standardele
internaţionale limitează razele mi¬
nime de curbură a suprafeţei de re¬
flectare la 1 200 mm pentru autotu¬
risme şi 1 800 mm pentru vehicule
grele.

în ceea ce priveşte oglinda retro¬
vizoare din interiorul maşihii, ea tre¬
buie dispusă astfel încît, pentru a o
privi, ochiul observatorului să nu se
abată de la direcţia de mers înainte
cu un unghi mai mare de 30°. Des¬
chiderea unghiulară orizontală a
cîmpului oglinzii trebuie să fie de
minimum 18°, iar pe verticală de 6°
(fig. 3).

lată ce prevăd prescripţiile Regu¬
lamentului Comisiei economice pen¬
tru întreaga Europă în legătură cu
această oglindă: „Oglinda interioară
trebuie să asigure posibilitatea ob¬
servării unui drum cu ambii ochi pe
orizontală, în spatele maşinii, pe o
lăţime de 20 m la distanţa de 60 m
de ochii şoferului (fig. 4). Se per¬
mite micşorarea cîmpului de obser¬
vare produsă de existenţa rezemă-
toarelor pentru cap sau a unor echi¬
pamente suplimentare, ca panouri
antiebluisante, storuri, ştergătoarele
parbrizului din spate, dispozitive de
încălzire, cu condiţia ca acestea să
nu acopere mai mult de 15% din
cîmpul de observare permis de gea¬
mul posterior".

în ceea ce priveşte oglinda exte¬
rioară din parteă stîngă a vehiculu¬
lui, „trebuie să asigure posibilitatea
de observare în spatele automobilu¬
lui cu ambii ochi a unui drum pe o
lăţime de 2,5 m la o distanţă de
10 m de ochii conducătorului auto
şi nu trebuie să fie plasată sub un
unghi mai mare de 55° de linia pri¬
virii înainte" (fig. 5).

Pentru oglinda retrovizoare late¬
rală din dreapta,. aceleaşi norme
prevăd că „ea trebuie să asigure ob¬
servarea unui drum orizontal cu am¬
bii ochi, în spatele automobilului, pe
o lăţime de 3,5 m şi la distanţa de
30 m de la ochii şoferului. în plus,
şoferul trebuie să aibă posibilitatea
de a vedea drumul pe o lăţime de
0,75 m începînd de la distanţa de
4 m în spatele maşinii" (fig. 6).

lată, prin urmare, cîteva din nor- .
mele internaţionale şi uzuale privind

montarea oglinzilor retrovizoare.

Este însă bine să se reţină că nu¬
mai existenţa acestora la bord nu
este suficientă, dacă şoferul nu şi-a
format reflexele observării perma¬
nente a cîmpului din spatele maşinii
cu ajutorul lor. Statisticile arată că
majoritatea aripilor şi uşilor lovite se
datorează nefolosirii oglinzilor late¬
rale sau celei exterioare, deşi aces¬
tea se găsesc în dotarea vehiculului.

lată de ce, înainte de orice mane¬
vră de depăşire, plecare de pe loc,
ieşire din coloană, trebuie să fie
neapărat şi operativ avută şi părerea
oglinzilor retrovizoare.

înainte de a porni motorul, trebuie
să se pună la loc oglinzile exterioare
(dacă ele sînt demontabile) şi să se
regleze poziţionarea lor pentru reali¬
zarea cîmpului corect de vedere,
fără a fi necesară mutarea poziţiei
corpului sau capului şoferului.

Dacă oglinda retrovizoare inte¬
rioară este prevăzută cu mecanism
de schimbare a unghiului de reflexie
pentru a împiedica orbirea (cazul
,,Daciei“-1300), el trebuie folosit
operativ.

40 60- 80 100 120

Viteza de rulaj (km/h)

Timpul de observare (%

■s* ţo UL) gn -o

ş cp o o o o cp

înainte
Lateral stînga
Oglinda stînga
Lateral dreapta
Oglinda dreaptă
în jos
Spre bord

50m ~

f 5

LTl

4m?

r— —

' / : ^

10/1983

20 m

rială şi spirituală atestată de naviga¬
ţia pe Dunăre şi Marea Neagră. Nu
este de mirare în acest context că
momentele de restrişte In istoria
neamului au fost însoţite de restrîn-
gerea navigaţiei, la fel de bine cum
momentele de avînt şi prosperitate
au coincis cu dezvoltarea flotelor
româneşti.

Cronologic, sălile muzeului pre¬
zintă aspecte ale evoluţiei navigaţiei,
construcţiei de nave, porturi şi şan¬
tiere pe teritoriul ţării noastre din
cele mai vechi timpuri şi pînă în zi¬
lele noastre. înainte de a prezenta
muzeul, trebuie să accentuăm ideea
că toate mărturiile arheologice gă¬
site în spaţiul dintre Tisa şi mare lo¬
cuit de geto-daci denotă 6 civilizaţie
unitară, uneltele şi instrumentele de
navigaţie fiind specifice acestui teri¬
toriu. Mulţimea mijloacelor de navi¬
gaţie pe teritoriu este atestată din
cele mai vechi timpuri, un episod
important în istoria antică a acestor
locuri fiind expediţia lui Alexandru
Macedon în anul 335 î.e.n. Pentru
trecerea Dunării acesta utilizează
monoxile geto-dacice, care „erau
multe, pentru că oamenii de pe ma¬
lul Istresului ie folosesc la pescuit şi
comunică între ei cu ajutorul lor“.

Obiecte ceramice, pietre funerare,
inscripţii ilustrează relaţiile geto-da-
cilor cu cetăţile greceşti pontice, in¬
tervenţiile acestora în viaţa Histriei,
Tomisului ş.i Callatisului, puternica
dezvoltare a traficului pe. Dunăre,
comerţul acestora cu lumea gre¬
cească.

O perioadă de puternic avînt eco-

mii, marina română a ajuns la o am¬
ploare pe care înaintaşii noştri nici
nu o visau. Această dezvoltare ex¬
ponenţială , a necesitat pregătirea
unor cadre de înaltă competenţă
tehnico-ştiinţifică, politico-ideolo-
gică, care să permită utilizarea aces¬
tor mijloace tehnice ultramoderne la
cei mai înalţi parametri de eficienţă
economică, ca o confirmare a hotă-
rîrilor Congresului ai Xll-lea al Parti¬
dului Comunist Român şi Conferin¬
ţei naţionale a partidului din decem¬
brie 1982.

Formarea şi crearea omului nou
impun, pe lîngă pregătirea de spe¬
cialitate, un înalt nivel de pregătire
politico-ideologică, un puternic spi¬
rit revoluţionar, care să-i permită să
acţioneze la locul de muncă ia nive¬
lul cerinţelor actuale ale dezvoltării
societăţii noastre socialiste.

Ştiinţa muzeografiei, care a cu¬
noscut în ultimul timp o deosebită
dezvoltare, a impus o acţiune de
modernizare a muzeului, un nou
mod de abordare şi prezentare a ac¬
tivităţilor care să-i asigure afirmarea
ca factor educaţional şi cultural
pentru a veni în întîmpinarea publi¬
cului larg, educînd şi modelînd poli¬
tic, istoric, filozofic, etic şi estetic
pe/sonalitatea umană.

în actuala formulă Muzeul Marinei
române ilustrează prin mijloace spe¬
cifice marile momente ce au marcat
evoluţia societăţii româneşti, forma¬
rea poporului român, permanenţa
vieţii materiale şi spirituale, prezenţa
noastră de milenii în spaţiul carpa-
to-dunărean, puternica viaţă mate¬

NiCOLAE PETRESCU, comandant ai
Muzeului Marinei române din
Constanţa

Muzeul Marinei române funcţio¬
nează din anul 1969 în municipiul
Constanţa. Rod al entuziasmului
marinarilor, al sprijinului organelor
de partid şi de stat, al activităţii ne¬
mijlocite a Consiliului Politic Supe¬
rior al Armatei şi Comandamentului
Marinei, muzeul a început prin pre¬
zentarea unor documente şi expo¬
nate legate de istoricul marinei
noastre. In ultimii ani fondul docu¬
mentar al acestuia s-a îmbogăţit
continuu şi s-a restructurat prin ac¬
tivitatea laborioasă a colectivului de
specialitate, prin lucrări ştiinţifice de
înaltă ţinută, prin investigări în ar¬
hive, biblioteci, prin legătura conti¬
nuă cu marinarii pasionaţi, printr-o
propagandă în mase, prin cunoaşte¬
rea şi cultivarea tradiţiilor marinei
noastre.

Perioada inaugurată de al IX-îea
Congres al P.C.R., marcată preg¬
nant de activitatea şi gîndirea secre¬
tarului general al partidului, preşe¬
dintele republicii, tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU, şi-a pus
amprenta de neconfundat şi asupra
dezvoltării marinei române, care a
cunoscut acumulări cantitative şi
mai ales îmbunătăţiri calitative fără
precedent în istoria ei. Marile muta¬
ţii operate în modul de abordare şi
prezentare a istoriei poporului nos¬
tru exprimate personal de secretarul

general al partidului, tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU, ,au impus
muzeului un nou mod de organizare
şi prezentare. Acest lucru se re¬
marcă de la intrare, unde găsim me¬
sajul şecretarului general, fir călău¬
zitor asupra istoriei neamului nos¬
tru: „Putem afirma, pe baza faptelor
istorice, că poporul nostru s-a plă¬
mădit de-a lungul mileniîior în spa¬
ţiul cârpato-dunărean, ci fiecare
metru de pămînt şi flecare piatră
sînt stropite cu sudoarea şi şingete
moşilor şi strămoşilor noştri. în cele
mai grele timpuri, înaintaşii nu şi-au
părăsit pămîntul unde s-au născut,
ci înfră|indu-se cu el, cu munţii şi
câmpiile, cu rfurile şi codrii falnici,
au rămas neclintiţi pe aceste melea¬
guri, apărfndu-şi fiinţa, dreptul la
existenţă liberă".

Dezvoltarea economică şi socială
a ţării, continuarea politicii de in¬
dustrializare socialistă au determinat
creşterea flotei maritime şi fluviale,
pe baza activităţii şantierelor navale
proprii, a inteligenţei româneşti,
permiţînd prezenţa pavilionului nos¬
tru pe toate mările şi oceanele lumii.
Purtătoare a produselor româneşti
pe toate meridianele, mesager al po¬
liticii de dezvoltare a relaţiilor şi
schimburilor economice reciproc
avantajoase, al sentimentelor de
pace şi prietenie, în toate ţările lu¬

nomic şi înflorire a traficului pe apă
este atestată prin numeroasele cole¬
gii (asociaţii) de navigaţie pe Du¬
năre şi mare existente pe teritoriul
dacic în perioada 106—276.

Printr-o serie de exponate atestăm
faptul că după retragerea armatei şi
administraţiei romane din Dacia na¬
vigaţia şi transporturile atît pe Ma¬
rea Neagră, cît şi pe Dunăre s-au
desfăşurat sub egida imperiului ro-
mano-bizantin, care a iniţiat un am¬
plu plan de construcţii militare la
Dunăre, refăcînd numeroase oraşe
şi cetăţi în Dobrogea, precum şi ve¬
chile capete de pod de pe malul
stîng al fluviului. Dovedim cu argu¬
mente ale. toponimiei hidrografice
faptul că simbioza etnică şi lingvis¬
tică daco-romană a continuat să se
desfăşoare fără întrerupere, timp de
aproape o jumătate de mileniu, în
întregul spaţiu carpato-danubia-
no-pontic, că în acest interval de
timp poporul şi-a apărat cu tenaci¬
tate vatra sa, existenţa şi libertatea
îp faţa tuturor valurilor migratoare şî
a dezvoltat o proprie civilizaţie, ur-
cînd continuu pe treptele superioare
ale organizării sociale, politice, mili¬
tare şi statale.

Muzeul prezintă denumirile de ori¬
gine dacică ale unor rîuri, care s-au
păstrat şi în limba română, cum ar
fi: Donaris (Dunăre), Maris (Mureş),

Âlutus (Olt), Samus (Someş), Cri-
sius (Criş), Tibiscus (Timiş), Piretos
(Prut), Argosos (Argeş) etc.

Un loc important ocupă în muzeu
prezentarea preocupărilor lui Do-
brotici, Mircea cel Bătrîn, lancu de
Hunedoara, Ştefan cel Mare, Mihai
Viteazul, Constantin Brîncoveanu
pentru dezvoltarea şi folosirea mij¬
loacelor de navigaţie în eforturiie
militare ale poporului român împo¬
triva invaziilor şi cotropirilor străine.
Sînt de menţionat exponatele din
care rezultă că Mircea cel Bătrîn
domnea pînă la „marea cea mare“ şi
era singurul stăpîn ai cetăţii Dîrstor.

Spaţiul consacrat epocii moderne
cuprinde mărturii concrete ale preo¬
cupărilor şi luptei pentru a se recu¬
noaşte Principatelor Române drep¬
tul de a avea o flotă comercială pro¬
prie care să navigheze pe Dunăre şi
pe mări sub pavilion naţional, dez¬
voltarea mijloacelor de navigaţie, în¬
fiinţarea şi organizarea flotilelor mi¬
litare în ţările româneşti, aderarea
marinarilor militari la ideile revoluţii¬
lor de la 1848, modernizarea princi¬
palelor porturi dunărene. Acţiunile
marinarilor militari în războiul pen¬
tru cucerirea independenţei de stat
a României sînt bogat şi variat pre¬
zentate, la loc de frunte fiind cele
legate de activitatea marinarilor în
bateriile de coastă de la Calafat,
scufundarea monitoarelor otomane
„Duba-Seifi“, „Podgoriţa", construi¬
rea şi asigurarea podurilor de vase
peste Dunăre etc.

Revenirea Dobrogei, părnînt stră¬
vechi românesc, ia patria mamă,
dezvoltarea statului român după cu¬
cerirea independenţei au dat noi im¬
pulsuri dezvoltării navigaţiei pe Du¬
năre şi mare. Marina română este
dotată cu nave moderne fluviale şi
maritime, militare şi comerciale. Ex¬
ponatele ce cuprind perioada de
după cucerirea independenţei de¬
pline evidenţiază preocupările statu¬

lui” român pentru o navigaţie şi o
marină comercială proprii, pentru
înfiinţarea societăţilor naţionale de
navigaţie şi excluderea concesionă¬
rii transporturilor româneşti pe Du¬
năre şi mare unor state străine.

Eroismul marinarilor în războiul
pentru întregirea neamului este pre¬
zentat printr-o suită de mărturii ori¬
ginale, printr-o serie de exponate
prin care publicul vizitator ia cunoş¬
tinţă de misiunile ce au revenjt mari¬
nei române şi cum au fost ele înde¬
plinite; atacul fiotei austro-ungare în
portul Rusciuk, sprijinirea capului
de pod ia Turtucaia, asigurarea for¬
ţării şi trecerii Dunării, sprijinul în
foc a! flancului dreptul trupelor din
Dobrogea, salvarea a numeroase
mijloace de transport din mîna ina¬
micului.

Întîlnirea cu mărturiile care vor¬
besc despre evenimentele privind
realizarea statului naţional unitar ro¬
mân, de făurirea Partidului Comu¬
nist Român, de activitatea comuniş¬
tilor şi uteciştiior pentru atragerea
marinarilor în mişcarea revoluţio¬
nară antifascistă împotriva dictaturii
miiitaro-fasciste, pentru libertatea şi
independenţa României reprezintă
un minunat mijloc de educare în
spiritul patriotismului a celor ce vizi¬
tează muzeu!.

Un bogat material, care cuprinde
piese originale, hărţi, grafice,
scheme, fotografii, machete, lucrări
de artă, atestă elanul patriotic, ade¬
ziunea totală la aspiraţiile poporului
a efectivelor marinei române în tim¬
pul revoluţiei de eliberare naţională
şi socială antifascistă şi-antiimperia-
iistă din august 1944 şi al războiului
antihitlerist.

Ultimele săli ale muzeului ilus¬
trează politica navală a P.C.R. în
anii construcţiei socialiste, prin mij¬
loace specifice: machete, fotografii,
diorame şi exponate atractive. Ele
reflectă marile realizări obţinute în

Noua ediţie a Almanahului Teh-
nium propune cititorilor noştri con¬
stanţi un bogat sumar din care nu
lipsesc rubriciie Ghid pentru cercu¬
rile tehnico-aplicatlve, Radioamato¬
rism, Automatizări, Atelier, HI-FI,
Laborator, Auto-Moto, Fototehnică,
Tehnium Service, Divertisment, iată
cîteva titluri de materiale propuse
spre realizare constructorilor ama¬
tori: Reglarea emiţătoarelor SSB,
Emiţător MF-10 W, Sintetizor de
frecvenţă comandat digital, Redre¬
sor de precizie, Amplificator 200 W,
Voltmetru digital, Generator AF, Tu-
rometru, Ştergător automat de par¬
briz, Fotografii color prin transfer.
Rubrica Tehnium Service cuprinde
o bogată gamă de scheme radio, ca-
setofoane şi magnetofoane.

dezvoltarea şi modernizarea marinei
militare şi comerciale, a porturilor
maritime şi fluviale, ca urmare a
ideilor, orientărilor şi hotărîrilor în¬
drăzneţe, înnoitoare, cuprinse în do¬
cumentele Congresului al IX-lea ai
P.C.R., dezvoltate şi completate apoi
la congresele şi conferinţele naţio¬
nale care au urmat. Sînt ilustrate

grija deosebită a partidului şi statu¬
lui şi rolul determinant ai tovarăşului
NSCOLAE CEÂUŞESCU în 'orienta¬
rea întregii naţiuni spre crearea unei
puternice şi moderne baze tehni-
co-materiale, care a asigurat dezvol¬
tarea fără precedent a marinei ro¬
mâne, a.porturilor maritime şi flu¬
viale, a transporturilor pe calea ape¬

lor şi făurirea fiotei de pescuit ocea¬
nic.

în ultima sală a muzeului se pre¬
zintă machetele canalului Dună-
re-Marea Neagră, platforma de foraj
marin, nave militare şi civile, rod al
inteligenţei româneşti, construite în
.şantierele noastre.

„ O suită de fotografii-document
din timpul numeroaselor vizite de
lucru aie secretarului general al
partidului, tovarăşul NSCOLAE
CEÂUŞESCU, în porturi, pe şantie¬
rele de construcţii navale, cît şi pe
şantierul canalului Dunăre-Marea
Neagră, din realizările României de
astăzi omagiază eforturile întregu¬
lui popor sub conducerea partidu¬
lui şi a secretarului său general, în¬
cheind acest traseu cronologic prin
istoria marinei noastre.

Bogăţia de idei, teze, îndemnuri
mobilizatoare, izvorîte dintr-o nobilă
conştiinţă a celui mai însemnat băr¬
bat al poporului român, ce se des¬
prind din cuvîntarea la Consfătuirea
pe problemele muncii organizatorice
şi politico-educative de la Mangalia
constituie pentru personalul muzeu¬
lui un program concret de muncă
prin aplicarea căruia vom cultiva cu
şi mai multă dăruire spiritul de dra¬
goste faţă de ţară, partid şi popor,
faţă de trecutul glorios de luptă al
patriei noastre, faţă de tradiţia mun¬
cii, punînd întreaga noastră capaci¬
tate de efort în slujba acestei nobile
misiuni.

TEHNIUM 10/1»

aparatului, cum se va arăta mai jos
Această operaţie este dealtfel nece¬
sară şi pentru remedierea celorlalte
defect® descrise,şi de aceea va fi
prezentată mai amănunţit în conti¬
nuare:

1. Se demontează prin deşurubare
manivela de rebobinare a filmului,
ţinînd „contra" prin blocarea furcii
ce antrenează mosorul casetei cu
peliculă. Atenţie: filet pe stînga, deci
vom roti în sens invers acelor cea¬
sornicului.

2. Se scot butoanele de reglaj al
sensibilităţii filmului şi timpului de
expunere. Fiecare este fixat pe axul
său prin cîte trei mici şuruburi late¬
rale. Vom fi deosebit de atenţi să nu
pierdem bila şi micul arc ce se gă¬
sesc sub fiecare din aceste butoane
şi care servesc la indexarea poziţii¬
lor.

3. Se desface discul contorului de
imagini, prin deşurubare. Atenţie: fi¬
let pe stînga! Este necesară o
„cheie" specială, ce poate fi confec¬
ţionată din două ştifturi de oţej
(eventual cozi de burghiu) încas¬
trate într-o bucată de lemn tare (sau
aluminiu), ca în figura 4. Sub discul
contorului devin accesibile trei şuru¬
buri ce fixează maneta de transport
a filmului.

4. Se scot cu grijă cele trei şuru¬
buri amintite mai sus. La terminarea
operaţiei se va observa destinderea
rapidă a arcului spiral de readucere
a manetei. Acum aparatul are as¬
pectul din figura 5.

5. Se desfac şuruburile notate X în
Jigura 5. Acum capacul este liber şi
poate fi scos. Aparatul arată ca în fi¬
gura 6, unde s-au notat principalele
elemente ale schemei electrice. Pen¬
tru acces la cele două comutatoare,
cursorul acestora poate fi scos prin
desfacerea unor şuruburi laterale
care-l imobilizează pe ax (un şurub
în cazul „sensibilităţii" şi trei pentru

întrerupătorului I, din cauza defor¬
mării sau coroziunii lor.

Decalibrarea se remediază simplu,
prin reglajul fin al potenţiometrului,
făcut cu o şurubelniţă cu lăţimea de
1,2 mm, prin gaura rămasă după
scoaterea şurubului S din figura 5.
Pentru corectarea subexpunerii se
roteşte cursorul în sensul acelor de
ceasornic, iar corecţia supraexpune-
rii se face prin rotaţie inversă: Ope¬
raţia se face cu atenţie, urmărind în
vizor deplasarea acului. Se reglează
prin comparaţie cu un exponometru
de bună calitate, sau pînă la obţi¬
nerea unei corecţii apreciate ante¬
rior prin probe făcute pe film (de
exemplu, 1/2 de treaptă faţă de situ¬
aţia iniţială). în timpul calibrării,
aparatul va fi îndreptat cu obiectivul
spre o suprafaţă uniform iluminată
de soarele unei zile senine ori de un
bec puternic.

Se poate întîmpla să nu găsim
crestătura potenţiometrului în drep-;
tul găurii pentru calibrare. Atunci
trebuie desfăcut capacul superior al

ZENIT TTL

Fiz. GH. BĂLUfĂ

descriem mai jos manifestările şi
modul de remediere a unor defecte
ale exponometrului.

DECALIBRAREA exponometrului
conduce la sub ori supraexpuneri
sistematice ale filmului. Se dato¬
rează îmbătrînirii fotorezistorului
sau modificării timpilor reali de ex¬
punere. înainte de a trece la recali-
brare, convipgeţi-vă — prin probe
efectuate cu alt tip de film — că
sensibilitatea reală a peliculei este
cea înscrisă pe ambalaj.

COROZIUNEA CONTACTELOR
COMUTATOARELOR apare datorită
păstrării aparatului în atmosferă
umedă sau cu vapori corosivi. Se
manifestă prin discontinuităţi de
contact, observate pe unele poziţii
ale comutatorului. A nu se confunda
cu scurta întrerupere a circuitului,
care are loc în mod normal la trece¬
rea comutatoarelor de pe o poziţie
pe cea învecinată.

ÎNTRERUPEREA PISTELOR cir¬
cuitului imprimat pe care calcă
cursorul comutatorului de pe buto¬
nul vitezelor se produce în cazul
uzurii excesive. Manifestarea este si¬
milară coroziunii.

RUPEREA LAMELEI cursorului de
la un comutator survine cînd „se dă
peste cap" butonul respectiv, în
ciuda Iimitatoarelor de cursă cu
care este prevăzut. Se manifestă
prin imposibilitatea echilibrării pun¬
ţii: acul stă tot timpul spre reperul +.

REFUZUL DE FUNCŢIONARE a
exponometrului, dacă bateria nu
este epuizată, se datorează lipsei de
contact între lamelele elastice ale

La aparatul fotografic Zenit TTL,
faţă de modelele vechi ale acestei
mărci, s-a introdus măsurarea lumi¬
nii prin obiectiv (Through The Lens,
dă unde şi iniţialele menţionate).
Avantajele sistemului sînt:

— posibilitatea de măsură exact
pe imaginea fotografică, fără para-
laxă şi indiferent de unghiul obiecti¬
vului folosit;

— expunerea corectă se reali¬
zează fără a întrerupe vizarea, urmă¬
rind suprapunerea acului instrumen¬
tului peste un reper, obţinută prin
reglarea efectivă a diafragmei şi tim¬
pului de expunere. Schema electrică
este o punte de rezistoare, de tipul
celei din figura 1. Pe o diagonală a
punţii se face alimentarea cu curent,
iar pe cealaltă este conectat un in¬
strument pentru sesizarea echilibru¬
lui. Acesta este caracterizat
printr-un curent nul prin instrument,
ceea ce se obţine atunci cînd ten¬
siunea la bornele acestuia este nulă
(deci D/A = C/B).

Schema concretă este dată în fi¬
gura 2. întrerupătorul I este închis la
o uşoară apăsare a declanşatorului,
care realizează şi închiderea dia¬
fragmei la valoarea preselectată.
Cele patru braţe ale punţii sînt con¬
stituite după cum urmează (s-au
păstrat notaţiile din figura 1):

A = fotorezistorul FR, care,
printr-o piesă de plastic transparent,
primeşte lumină de pe o faţă a pen-
taprismei. Prin forma acestui ghid
optic se colectează lumina de pe o
suprafaţă ca cea haşurată în figura
3, deci se exclud de la măsurare
colţurile superioare ale cadrului,
micşorîndu-se ponderea cerului sau
fundalului scenei fotografiate;

B = un rezistor cu valoarea cu¬
prinsă între 1,6 şi llkfi, selectat cu
un comutator, K 1t acţionat de buto¬
nul pentru introducerea sensibilităţii
filmului;

C = un potenţiometru semiregla-
bil, cu care se face calibrarea expo¬
nometrului;

D = un rezistor variabil în trepte
(între 3 şi 13,9 kft) selectate cu un
comutator K g , acţionat de butonul
care reglează timpul de expunere.

Indicatorul de nul este un mi-
croampermetru cu zeroul la mijlocul
scalei. Acul său, situat sub baza
pentaprismei în partea stîngă, apare
în vizor în dreapta imaginii redresate
lateral. Un reper sub formă de cerc
indică poziţia mediană a acului
(echilibrul punţii), iar reperele + şi-
indică o dezechilibrare ce duce la
supra, respectiv subexpunere.

Pentru cititorii care posedă sufi¬
ciente cunoştinţe de electrotehnică
şi, mai ales, îndemînare şi... răbdare

Zona unde
se măsoa¬
ră lumina

TEHNIUM 10/1983

MIE PEI1TRU

onsnmnTORi

Cineamatorii folosesc, de regulă,
pelicule de 8 mm, şi, în unele cazuri
(în cadrul cluburilor de profil, de
exemplu), filme de 16 mm. în co¬
merţ se găsesc materialele fotosen-
sibile corespunzătoare produse de
firma ORWQ (R.D.G.) şi, în curînd,
vor putea fi achiziţionate şi mate¬
riale AZO (R.S.R.) pentru tehnica
alb-negru.

Filmele pentru uzul cineamatori-
cesc sînt exclusiv pelicule reversi¬
bile, alb-negru sau color, uşor de
developat chiar jşi într-un mic labo¬
rator personal. în cele ce urmează
prezentăm succint materialele foto-
sensibile curent folosite de către ci¬
neamatorii de la noi din ţară.

FILME ALB-NEGRU

Gama curentă cuprinde trei tipuri
care acoperă plaja de sensibilitate
practic necesară, respectiv UP15,
UP21 şi UP27. S-a mai folosit şi ti¬
pul UP17, care însă nu se mai pro¬
duce.

UP15 are sensibilitatea de 15- DIN
(25 ASA-22GOST) şi este un film
pancromatic. Se caracterizează
printr-o granulaţie deosebit de fină
şi o putere de rezoluţie foarte bună
(peste 100 de linii/mm). Emulsia fil¬
mului este de culoare mov, iar su¬
portul este albăstrui.

Acest tip de film este indicat pen¬
tru filmări exterioare în condiţii de
iluminare normală. Datorită puterii
de separaţie mare, redarea detaliilor
este foarte bună, ceea ce îl face ex¬
trem de util pentru peisaje şi'arhi¬
tectură (exterioare). Este filmul nor¬
mai de utilizat în concediu, pentru
luări de imagini cu caracter indus-

,.viteze"). Devin astfel posibile cură¬
ţirea cu alcool a contactelor, rearcu-
irea şi repararea lamelelor cursoare¬
lor sau refacerea pistelor de circuit
imprimat în cazul uzurii excesive.
Ultima operaţie se poate' executa
prin lipirea unor foiţe foarte subţiri
de cupru peste cele uzate sau înlo¬
cuirea întregii plăcuţe de circuit cu
una similară.

Lamelele întrerupătorului I se cu¬
răţă şi se rearcuiesc ia nevoie fără
demontarea lor. Reglajul de „zero
mecanic 11 al instrumentului se poate
face dintr-un şurub piasat în partea
superioară a acestuia şi blocat cu
lac.

La remontarea capacului ne vom
ocupa, mai întîi, de arcul pentru rea¬
ducerea manetei de transport. Se
scoate piesa pe care este înfăşurat
arcul, trăgînd în sus de ea. Vom
avea grijă ca în partea inferioară a
piesei să rămînă roata dinţată dublă,
cu clinchetul respectiv în bună stare
.de funcţionare. Rotind piesa în mînă
şi ţinînd fix capătul arcului, acesta
se va înfăşură strîns în lăcaşul său.
Apoi se introduce piesa pe ax, iar.
căpătui arcului în crestăturile de fi¬
xare. în acest timp, rotirea piesei pe
ax sub acţiunea arcului va fi împie¬
dicată, imobilizînd-o cu mîna, iar
apoi, după ce punem capacul, cu un
ac mai gros introdus înîr-una din
găurile unde se vor monta şurubu¬
rile de fixare a manetei. Aceasta
este faza cea mai critică la montare.
Odată fixat primul şur^jb al manetei,
piesa nu se mai poate roti şi restul
operaţiei decurge, relativ simplu.

Două recomandări: nu atingeţi
piesele optice cu mîna sau cu unel¬
tele de lucru şi folosiţi numai şuru¬
belniţe cu dimensiuni adecvate şu¬
ruburilor pe care le manevraţi.

Ing. V. CĂLINESCU

trial sau de circulaţie, pentru macro-
filmări (dacă lumina este suficient
de. puternică).

în condiţii de iluminare artificală,
UP15 este doar în anumite cazuri in¬
dicat ca, de pildă, la filmarea titluri¬
lor şi în filmul de animaţie (desene
animate sau păpuşi şi obiecte). Si¬
gur că, în cazul existenţei unei ilu¬
minări foarte puternice, utilizarea fil¬
mului UP15 se va putea extinde.

UP21 are sensibilitatea de 21 DIN
(100 ASA-90 GOST), fiind, de ase¬
menea, sensibilizat' pancromatic.
Granulaţia sa este foarte fină, iar
puterea de rezoluţie bună (peste 80
de linii/mm). Suportul filmului are o
coloraţie albăstruie.

Acest film este indicat pentru fil¬
mări cu timpi de expunere scurţi
sau în condiţii de iluminare nefavo¬
rabile. Este filmul cel mai potrivit
pentru sport, filmări în amurg sau la
răsărit, macrofiimări în exterior, fil¬
mări cu încetinitorul. Pentru peisaje
şi arhitectură exterioară este indicat
în condiţiile de iluminare reduse.

La lumină artificială, filmul UP21
poate fi folosit fără restricţii .(cînd
cantitatea de lumină este suficientă,
bineînţeles). Astfel, el devine filmul
normal pentru filmări familiale, pen¬
tru spectacole şi manifestaţii spor¬
tive în săli. Se foloseşte, de aseme¬
nea, pentru filmul de animaţie cu
obiecte sau pentru filmări cu înceti¬
nitorul în condiţii de iluminare pu¬
ternică.

UP27 are sensibilitatea cea mai ri¬
dicată, respectiv de 27 DIN (400
ASA-360 GOST). Este un film sensi¬
bilizat superpancromatic. Are o gra¬
nula] ie fină şi o putere de rezoluţie
bună (peste 80 de linii/mm). Ca şi la
celelalte tipuri, culoarea suportului
este albăstruie.

în condiţii de iluminare naturală,
utilizarea filmului UP27 este res-
trînsă, fiind necesară doar în cazuri
de intensitate luminoasă redusă. Se
foloseşte cu filtre roş ii (roşu foarte
închis), pentru obţinerea efectului de
noapte (filmare aparentă la lumina
lunii).

UP27 se foloseşte la filmările cu
orice fel de iluminare artificială. Da¬
torită marii sale sensibilităţi, este in¬
dicat pentru filmări la lumina am¬
biantă, permiţînd realizarea' unor
scene cine-veritâ. Poate fi folosit şi
pentru filmări pe timp de noapte,
cînd condiţiile de iluminare sînt sufi¬
ciente. în condiţii de iluminare re¬
dusă se foloseşte pentru filmări cu
încetinitorul.

în general vorbind, filmul UP27
corespunde perfect filmărilor la lu¬
mină de mică intensitate.

F8LME COLOR

Două tipuri de filme color sînt
oferite de ORWO pentru cineaştii
amatori, UT15 şi UK17, primul pen¬
tru lumină de zi şi al doilea pentru
lumină artificială. Ambele filme se
caracterizează printr-o mare fideli¬
tate, prin saturaţie şi strălucire în re¬
darea culorilor.

UT15 are sensibilitate de 15 DIN
(25 ASA—22 GOST) şi este echili¬
brat pentru lumină de zi 5 600 K.
Are granulaţie foarte fină şi putere
de rezoluţie bună (peste 80 de
linii/mm). Utilizările sale sînt ace¬
leaşi ca pentru filmul UP15 la lu¬
mină naturală. Se exclude practic
folosirea filmului UT15 la lumină ar¬
tificială, deoarece scăderea sensibi¬
lităţii practice prin aplicarea pe
obiectiv a unui filtru de conversie
(filtru albăstrui Bl2) devine aprecia¬
bilă.

UK17 are sensibilitatea de 17 DIN

(40 ASA—32 GOST) şi este echili¬
brat pentru lumină artificială 3 200 K
(becuri cu halogeni sau lămpi spe¬
ciale de tip nitraphot). Granulaţia sa
este foarte fină şi puterea de rezolu¬
ţie bună (peste 80 de linii/mm).

Utilizările sale corespund celor ci¬
tate pentru filmul UP15 la lumină ar¬
tificială. Filmul UK17 este, în gene¬
ral, utilizabil pentru orice filmări la
lumină artificială suficient de in¬
tensă. Folosirea sa la filmări în lu¬
mină naturală este posibilă cu un fil¬
tru de conversie adecvat (filtru ro¬
şiatic R12), dar mărind mult dia¬
fragma.

Deşj teoretic posibilă prin folosi¬
rea filtrelor de conversie, filmarea
pe UT15 la lumină artificială sau pe
UK17 la lumină de zi nu este indi¬
cată atît din cauza scăderii sensibili¬
tăţii practice, cît şi datorită faptului
că redarea culorilor va fi inferioară
faţă de utilizarea normală (UT15
pentru lumină de zi şi UK17 pentru
lumină artificială).

O menţiune asupra valorilor date

Comanda concomitentă a două
lămpi fulger prin contactul aparatu¬
lui fotografic ca simplă legătură gal¬
vanică nu este posibilă nici atunci
cînd, acestea sînt identice construc¬
tiv. în cazul unor lămpi identice pot
apărea aprinderi nesincronizate sau
se -poate să nu se aprindă una sau
nici una din lămpi. Dacă lămpile sînt
diferite, există în plus riscul deterio¬
rării acestora şi poate apărea chiar
pericol de electrocutare pentru foto¬
graf.

Pentru sincronizarea celei de-a
doua lămpi există două mari posibi¬
lităţi, anume sincronizare prin cablu
şi sincronizare fără cablu. Alăturat
descriem o soluţie din prima cate¬
gorie, destinată lămpilor fulger elec¬
tronice.

Cele două condensatoare de
0,1 /uF se încarcă simultan cu con¬
densatorul lămpii fulger prin inter¬
mediul diodei D. După declanşarea
lămpii, condensatoarele se descarcă
brusc, curentul de descărcare des-
chizînd tiristorul Th, priri care se în¬
chide circuitul de amorsare al celei
de-a doua lămpi. Timpul de întîr-
ziere este extrem de scurt, de ordi¬
nul microsecundelor, practic nul
faţă de timpul de deschidere al ob-
turaforuluic Dioda va fi de tip SAY
12...32 sau echivalentă. Tiristorul
poate fi de orice tip, dacă tensiunea
de lucru este mai mare de 350 V si
curentul de 1 A.

La această schemă, foarte impor¬
tantă este respectarea polarităţilor,
în caz- contrar, nedeclanşîndu-se

pentru puterea de rezoluţie a filme¬
lor în discuţie trebuie făcută specifi¬
ci nd că respectivele valori cores¬
pund folosirii unor obiective cu pu¬
tere rezolvantă medie.

Filmele se livrează la lăţimea de
2x8 mm pentru format de 8 mm nor¬
mal (lungime 2x7,5 m) sau format
super 8 (lungime 2x10 m) sau la lă¬
ţimea deM6 mm (role cu 30 m film)
cu perforaţii pe o iatură sau pe am¬
bele.

Pentru UP15, UP21, UP27 se pot
folosi toate filtrele uzuale în fotogra¬
fia alb-negru.

Pentru UT15 se recomandă folosi¬
rea filtrului UV, cînd este necesar şi
eventual a unui filtru polarizant pen¬
tru eliminarea unor reflexii nedorite.

Pentru UK17 nu este nevoie de
nici un filtru, eventual un filtru pola¬
rizant poate fi util pentru eliminarea
reflexiilor.

în figuri sînt date curbele de sen¬
sibilitate spectrală pentru filmele
alb-negru.

lampa a doua. Determinarea polari¬
tăţii se va face cu un instrument
pentru prima lampă, iar pentru ca¬
blul lămpii secunde prin încărcare.
De regulă, plusul se află la borna
centrală a cablului.

Rezistenţele de 1 kfî vor fi de tip
miniatural, de numai 0,1 W, pentru a
juca şi rol de siguranţe în cazul de¬
fectării condensatoarelor de 0,1 n F.
De aceea, aceste rezistenţe se vor
monta aerisit pentru a nu provoca
deteriorări ale pieselor alăturate în
caz de ardere.

Montajul ‘se poate introduce în
carcasa primei lămpi sau într-o ca¬
setă din material plastic ataşată lăm¬
pii.

SINCRONIZARE

TEHNIUM 10/1983

LOGIC PULSER

g. ROMEO MĂRCULE3CU,
g. CRISTIAN CQLONATI

fără a distruge tranzistorul din ca¬
drul ieşirii TTL-ului anterior.

* Pulserul are două frecvenţe de lu¬
cru diferite: 3 Hz pentru vizualizarea
directă cu ajutorul unui LED şi
800 Hz vizualizare cu osciloscopul. El
este prevăzut cu un buton START/
STOP; la prima apăsare se gene¬
rează trenuri de impulsuri drept¬
unghiulare, pe una din frecvenţele
alese, iar la a doua apăsare a buto¬
nului generarea este întreruptă, iar
ieşirea pulserului capătă o impe-
danţă ridicată.

Faptul că pulserul are în starea
STOP impedanţă ridicată nu . influ¬
enţează circuitul, deci nu trebuie
deconectat din circuit de fiecare
dată,, dacă se doreşte repetarea mă¬
surătorii.

DATA OUT

PRINCIPII DE FUNCŢIONARE

„Logic pulser" este un dispozitiv
sondă care permite testarea integra¬
telor aflate în circuit, fără a fi nece¬
sară scoaterea lor sau întreruperea
traseelor.

Pentru verificarea integratelor este
necesar ca circuitul din care acestea
fac parte să fie în funcţiune sau mă¬
car alimentat.

Conectînd pulserul într-un punct
al circuitului ce urmează a fi verifi¬
cat şi apăsînd pe butonul START/
STOP K2, acesta generează un tren
de impulsuri care permite verificarea
porţilor, traseelor sau nodurilor bă¬
nuite a fi defecte.

Verificarea circuitelor integrate se
poate realiza utilizînd pulserul şi o
sondă logică (fig. 1) sau un oscilo¬
scop.

Avînd în vedere că pentru forţarea
unei porţi se forţează şi ieşirea porţii
anterioare acesteia, principala pro¬
blemă este trecerea din starea „jos“
(0) în starea „sus“ (1).

Se ştie că tranzistorul T4 (fig. 2)
este saturat şi deci, prin conectarea
ieşirii la 5 V, prin T4'va circula un
curent foarte mare care conduce la
distrugerea tranzistorului.

Dacă însă avem în vedere faptul
că T4 poate fi în saturaţie incipientă,
iar caracteristica de ieşire a porţii
TTL este cea arătată în figura 3, se
poate observa că pentru un curent
cuprins între 112 şi 123 mA, tensiu¬
nea de ieşire este de 2—3,5 V,

De fapt, pe această proprietate se
bazează întreaga metodologie de
realizare a pulserului.

Ţihînd cont că tensiunea de in¬
trare minimă permisă în starea „sus“
este 2 V, rezultă că pentru un cu¬
rent mai mare de 112 mA, ieşirea
porţii TTL devine 2 V, reprezentînd
starea „sus“ pentru poarta urmă¬
toare.

Menţinînd deci curentul în limitele
112—125 mA, se obţine starea 1

CLQCK

OXAR

112 <i <125mA
U >2V
nivel 1

SCHEMA DE PRINCIPIU
FORŢARE „SUS* - IEŞIRE TTL

TEHNÎUM 10/1983

Mă %■-

n §
811

/Ti ; '

■ B î

. . . ..

Uf ’■ |g£8 IPfl
■■ . $a v»te

lifll ■ ■■■

\ M

I 8 Uf

GHEOHGHE RĂCÂŞAiN,
Clu|»Napooa

Pentru realizarea unei antene ief¬
tine şi cu aceleaşi caracteristici de
recepţie ca o antenă standardizată,
propun următoarea soluţie: izolarea
faţă de caroserie (masă) a barei pa-
raşoc-faţă la autoturismul „Dacia"
1300 standard şi racordarea recep¬
torului !a antena astfel realizată.

Materiale necesare: 6 bucăţi izola¬
toare conform schiţei din figura 1 şi
2 bucăţi rondele izolatoare conform
•schiţei din. figura 2, confecţionate
din textolit strunjit sau injectat PVC;
2 bucăţi izolatoare din polietilenă
sau cauciuc (fig. 3) şi 2 bucăţi pa¬
puci de legătură cu orificiu! 0 8f
respectiv 0 12.

OPERAŢII NECESARE

Se demontează bara paraşoc ac-
ţionînd asupra şuruburilor de fixare
MS din partea exterioară a barei.

Se demontează tampoanele de
cauciuc acţionînd asupra şuruburi¬
lor MS, care fixează atlt tampoanele
cît şi 'bara de suporturile de fixare a
barei pe autoturism.

Se măresc găurile de la clamele
de rigidizare de la 0 8,5 mm la 0
12,5 mm şi găurile de la suporturile
de fixare a barei pe autoturism de la
0 8,5 mm ia 0 12,5 mm.

Se montează cîte un izolator (fig.
1) în găurile lărgite.

Se montează izolatoarele din fi¬
gura 3 în dreptu! găurilor de fixare a
tampoanelor de cauciuc în interiorul
barei ■ paraşoc.

Se montează bare paraşoc pe au¬
toturism.

Se introduc şuruburile de fixare a
tampoanelor de cauciuc şi şurubu¬
rile M8 de fixare a barei.

Se montează rondelele izolatoare
(fig. 2) la şuruburile de fixare, după
care se pot strînge toate şuruburile
pentru, rigidizarea barei paraşoc pe
autoturism.

Legăturile electrice ale antenei se
pot executa la şuruburile de fixare a
numărului de înmatriculare şi masă

- -C

t£. .

90 J

sau cu ajutorul papucilor de legă¬
tură direct de şurubul de fixare M8
din partea dreaptă a autoturismului,
conform schiţei din figura 4.

VERIFICAREA ANTENEI ÎNAINTE
DE RACORDARE LA RECEPTOR

Se racordează lampa de control
sau voltmetrul între borna + a bate¬
riei de acumulator şi bara paraşoc
izolată faţă de masă; dacă lampa nu
luminează sau voltmetrul nu indică,
antena este corespunzătoare pentru

racordare la receptor.

Avantajele soluţiei propuse:

— antena este mai ieftină:

— nu se găureşte caroseria, loc
unde ar apărea rugină;

— elimină inconvenientele la
montarea husei pe maş ină;

— se realizează o antenă foarte
robustă;

— materialele izolatoare s-ar pu¬
tea vinde în punga cu anexe a re¬
ceptorului sau constructiv s-ar pu¬
tea izola bara paraşoc. prevăzînd-o

PENTRU AUDIŢIE IU CĂŞTS

Pentru a putea asculta în cască
semnale de ordinul milivolţMor, se
recomandă construirea montajului
din figura alăturată.

Preampiificatorul conţine două

,lng. AMORSAM IMICOLAE

etaje realizate cu două tranzistoare
de mică putere, tip pnp, cu germa-
niu.

Reglarea volumului se poate face
cu potenţiometru! R v Polarizarea

cu papuci de racordare;

— soluţia se poate aplica la orice
tip de autovehicul cu condiţia ca în
bară să nu aibă încorporată instala¬
ţie electrică (lămpi de poziţie, sem¬
nalizare etc.);

— poate fi izolată în aceieaşi con¬
diţii bara paraşoc spate la alte tipuri
de autovehicule sau capota portba¬
gajului.

Personal am realizat această an¬
tenă şi funcţionează de aproape
6 luni fără defecţiuni.

primului etaj se face cu rezistenţa
R 2 , a cărei valoare finală se stabi¬
leşte experimentai, astfel încît în co¬
lectorul tranzistorului T, să obţinem
o tensiune (măsurată faţă de masă)
de minus 2 V. De asemenea, rezis-
torul FT 4 va avea o valoare care să
stabilească tensiunea SJ CE a tranzis¬
torului T 2 la minus 2,5 V.

Condensatoarele şi C 2 separă
galvanic cele două etaje, iar C 3 de¬
cuplează sursa de alimentare din
punct de vedere al semnalului au¬
dio.

Amplificarea totală a montajului
este în jur de 55 — 60 d B
(500—1 000). Rezistenţele pot avea
puterea disipată între 0,1 şi 0,5 W.

Condensatoarele C-, şi C 2 trebuie
să aibă o tensiune mai mare de 3 V,
iar C 3 mai mare decît tensiunea de
alimentare (4,5—9 V).

Tranzisîoareie pot fi de orice tip
de joasă frecvenţă (EFT 322—353,
MP 40 etc.).

Cu acest amplificator pot fi ascul¬
tate semnale provenite de la detec¬
torul unui radioreceptor sau de ia
capul de redare al unui casetofon
(magnetofon).

DESCHIDEREA
CIRCUITULUI (FIG. 4}

Părţile principale ale puişorului
sânt generatorul de impulsuri drept¬
unghiulare, circuitul logic de co¬
mandă şi etajul fina! de putere.

Generatorul de impulsuri este rea¬
lizat cu tranzisîoareie T5 şi T6, care,
împreună cu elementele aferente,
generează impulsuri pe cele două
frecvenţe comutabiie cu ajutorul co¬
mutatorului K1.

Circuitul logic are ca element de
comandă comutatorul K2 (fără reţi¬
nere), care realizează funcţia
START/STOP. Impulsurile astfel ob¬
ţinute sînt corectate cu formatorul
CDB 4121 (2), iar circuitul 474 (3)
memorează starea anterioară pentru
ca integratele'CDB 400 (1) şi CDB
410 (3) să realizeze logica de co¬
mandă necesară etajului final.

lED-uî Dl vizualizează funcţiona¬
rea dispozitivului, fiind aprins de
starea „sus" a pulserului.

Etajui finai este realizat cu tranzis-
toarele TI şi T2. Rezistenţa R1 reali¬
zează protecţia ia curenţi mari. Ea
este caicuiată astfel încît ia scurtcir¬
cuit curentul prin TI să nu depă¬
şească 0,5 A.

T ranzistoarele T3 şi T4 realizează
curenţii -necesari pentru comanda
tranzistoarelor finale. Dioda D2 pro¬
tejează pulserul împotriva tensiuni¬
lor înalte sau a tensiunilor inverse
accidentale.

REALIZAREA PRACTICĂ

Montajul a fost realizat pe o placă
de circuit imprimat dublu placat.
Desenul cablajului este arătat în fi¬
gura 5 la scara 1:1.

Pentru o tensiune minimă la ieşire
de 2 V, TI fiind saturat, curentul debi-
5 - 2 - 0,2 V _
tat este:--- = 280 mA.

CARACTERISTICI TEHNICE

Curentul de intrare maxim pe o
poartă TTL este de 1 mA. Deci din
punct de vedere teoretic pulserul
poate forţa din starea „jos“ în starea
„sus“ minimum două ieşiri şi 10 in¬
trări TTL.

Experimentai am reuşit forţarea a
4 ieşiri şi a unei intrări TTL, precum
şi o ieşire cu peste 48 de intrări.

Curentul absorbit de o poartă TTL
în starea „jos“ este de 30 mA Sa ie¬
şire şi 1,6 mA la intrare. Deci pulse-
rut poate forţa din starea „sus“ în
starea ,jos“ echivalentul a 10 pe¬
rechi inîrare-ieşire T i L.

Dispozitivul prezintă, ca realizare
pentru laboratoarele de specialitate,
o noutate în tehnica şi practica tes¬
tării şi depanării schemelor cu cir¬
cuite integrate iogice. Avantajele
slnî deosebite sub aspectul produc¬
tivităţii şi comodităţii, nemaifiind ne¬
cesare scoaterea unor CIP-uri din
circuit, întreruperi şi refaceri de tra¬
see, cu riscurile şi inconvenientele
inerente unor asemenea operaţiuni.

Măsurători efectuate pe o perioadă de
un an au arătat că un frigider cu compre¬
sor „Arctic" consumă circa 1/3 din ener¬
gia electrică totală folosită pentru un
apartament cu două camere. Deconecta¬
rea de la reţea a frigiderului în sezonul
rece ar însemna deci o importantă eco¬
nomie de energie electrică. Simpla scoa¬
tere a alimentelor afară nu rezolvă pro¬
blema, deoarece multe dintre acestea, ca:
ouăle, fructele, laptele etc., trebuie, în
acelaşi timp, ferite de îngheţ Un „frigi¬
der" ca acela din figură, construit îngrijit,
este foarte util în această situaţie. Cuva
este o cutie cu pereţi dubli (1), confecţio¬
nată din placaj sau PAL dş.7—10 mm
grosime, prevăzută cu rafturi. între pereţi
se pot introduce rumeguş uscat de brad
sau talaş, vată de sticlă sau alt material
termoizolant (2). Marginea cuvei este în¬
chisă de o ramă din placaj (3), pe care se
lipeşte cu aracet sau prenadez garnitura
(4) din pîslă, postav sau dintr-o pătură
scoasă din uz, aplicându-se 1—2 straturi.
Această garnitură trebuie să se aşeze
perfect pe geamii! (5) ai ferestrei, de pre¬
ferinţă ai ferestrei de la bucătărie. Cuva
se aşază pe masa 6 (pe balcon), iar cu
ajutorul picioarelor filetate (7) se reglează
astfel încît garnitura (4) să calce bine pe
geam. Datorită aportului de căldură din
cameră (bucătărie), prin geam, în interio¬
rul frigiderului se menţine o temperatură
întptdeauna peste 0°C. Desigur, calcule
precise sînt greu de făcut, temperatura
interioară depinzînd de un număr mare
de factori: temperatura exterioară, tempe¬
ratura din cameră, volumul cuvei, supra¬
faţa geamuiui care închide cuva, grosi¬
mea şi felui izolaţiei termice. Avînd în ve¬
dere însă economia importantă ce se ob¬
ţine, merită încercat. Cînd se apreciază
că vine o noapte geroasă, se iasă even¬
tual deschisă fereastra de la interior. Un

termometru fixat în cu vă, care se poate
citi prin geam, este bine venit.

Ing. EUGEN BOLBORSCI,
Liceul industrial energetic
Craiova

TEHNIUM 10/1983

Pornind de la jdeea că începătorii
întîmpină deosebite greutăţi cu con¬
struirea şi reglarea părţii de radio-
frecvenţă pînă la obţinerea semnalu¬
lui de audiofrecvenţă demodulat,
prezentăm mai jos cîteva variante de
montaje bazate pe un nou tip de ce¬
lulă de amplificare de radiofrec-
venţă, care produce şi demodularea
semnalului.

în figura A poate fi văzută această
celulă de demodulare. Un circuit
acordat se cuplează pe baza unui
tranzistor de radiofrecvenţă de tip
pnp cu germaniu. Tranzistorul nu
primeşte tensiune de polarizare pe
bază, funcţionînd doar cu un curent
foarte mic de colector, curentul rezi¬
dual, care trece prin joncţiune în
lipsa polarizării. în circuitul colecto¬
rului este plasată o rezistenţă de va¬
loare foarte mare, de 100 kO. în
aceste condiţii, tranzistorul, asigu-
rînd o amplificare destul de mare,
funcţionează pe porţiunea neliniară
a caracteristicii, prin aceasta obţi-
nîndu-se şi demodularea semnalului
de radiofrecvenţă. Ca rezultat, la ie¬
şirea acestui detector se obţine o
tensiune de audiofrecvenţă, a postu¬
rilor locale, de ordinul a 100... 300
mV, adică ceva mai mult decît la
alte celule de radiofrecvenţă, echi¬
pate cu mai multe piese şi cu diode
pentru demodulare. Acest lucru este
posibil şi datorită faptului că tranzis¬
torul, fiind foarte puţin „deschis",
impedanţa lui de intrare este foarte
mare, de ordinul sutelor de kilo-
ohmi, şi circuitul oscilant de la in¬
trare putînd fi inclus total, sau la o
priză luată la jumătate, fără să se
strice factorul de calitate.

Realizarea receptorului din figura
A este foarte simplă. Se bobinează
pe o bară de ferită de 100—150 mm
lungime şi 8—12 mm diametru un
număr de 60 de spire, cu priză la ju¬
mătate, cu conductor liţat de 5 x
0,07 mm sau 10x0,05 mm sau
chiar conductor emailat de
0,1—0,2 mm diametru, pe o carcasă
alcătuită din cîteva straturi de hîrtie
de scris. Bobinajul se va face astfel
încît mijlocul bobinei să se afle la
circa un sfert din lungimea barei de
ferită. Condensatorul variabil va
avea capacitatea de circa 500 pF şi
va fi de format miniatură, cu cele
două secţiuni de cîte 270 pF cuplate
în paralel. în lipsă, cu foarte bune
rezultate se poate folosi un conden¬
sator cu dielectric aer, cu exact ace¬
eaşi capacitate. în cazul în care va¬
loarea capacităţii diferă mult, se va
schimba numărul de spire al bobi-
hei; astfel acesta se va dubla la o re¬
ducere a capacităţii condensatorului
variabil la jumătate. Pentru recepţie
în zonele puternic ecranate, de
exemplu în blocurile de beton ar¬
mat, circuitul oscilant se cuplează la
o antenă exterioară, la o streaşină,
eventual chiar într-un orificiu al pri¬
zei de curent, folosindu-se pentru
izolare un condensator cu valoarea
indicată în schemă, izolat la o ten¬
siune mai mare de 1 000 V, pentru
protecţie.

Tranzistorul folosit este unul de
radiofrecvenţă, de orice tip, cu con-
, diţia de a fi cu germaniu, pnp, cu li¬
mita de frecvenţă mai mare de
10 MHz. Astfel convin EFT 317...
319; AF 126... 139; P 401... P 403 sau
altele asemănătoare. Condensatoa¬
rele de 0,1 n F pot fi plachetă sau cu

GEORGE O. OPREGCU

hîrtie parafinată, iar valoarea lor
poate fi de 0,1—1 ^F.

Ce oferă acest montaj? Dacă se
cuplează o cască de impedanţă
mare, de 1 000—4 000 O, între bor¬
na de ieşire şi masă, se poate audia
emisiunea posturilor locale de radio
la o intensitate surprinzător de mare
pentru un montaj atît de simplu.
Montajul poate fi uşor inclus în
orice casetofon portabil, ca adaptor
radio, după care se pot executa im¬
primări de foarte bună calitate. De
asemenea, poate fi inclus în caseta
oricărui amplificator de audiofrec¬
venţă, la fel, pentru audierea postu¬
rilor locale de radiodifuziune.

Montajul din figura B oferă o au¬
diţie mult mai puternică în cască,
datorită adăugării unui etaj supli¬
mentar de audiofrecvenţă, cu orice
tip de tranzistor pnp. Dacă în cazul
tranzistorului de radiofrecvenţă, fac¬
torul de amplificare nu pune nici o
problemă, putîndu-se folosi chiar
tranzistoare cu beta sub 10, monta¬
jul presupune folosirea pentru T2 a
unui tranzistor cu factor de amplifi¬
care cît mai mare. Casca folosită
trebuie să aibă impedanţa de cel pu¬
ţin 500 H pentru o audiţie puternică.
Bine realizat, aparatul qferă o audi¬
ţie confortabilă cu casca pe masă,
în linişte, sau foarte puternică cu
casca fixată la urechi.

Pentru utilizarea unei căşti cu im¬
pedanţă mai mică, de 30—100 !2, sau
a unui difuzor de radioficare prin
transformatorul lui, ori a unui difu¬
zor care are impedanţa foarte mare
a bobinei mobile, cuplată direct, de
20—750 O, se preferă montajul din
figtţra C. Cele două tranzistoare din
etajul de audiofrecvenţă sînt cuplate
în montaj Darlington. Ele pot fi de
orice tip, de exemplu EFT 352, EFT
322 sau echivalente, de orice fabri¬
caţie. Tranzistorul T3, mai solicitat,
este bine să aibă un mic radiator
sub formă de steguleţ, din tablă de
aluminiu. Audiţia dată de acest re¬
ceptor nu oferă volum mai mare de¬
cît la cel prezentat în schema B,
doar posibilitatea utilizării unui tra-
ductor acustic de impedanţă mai
mică. în caz că se foloseşte o cască
miniatură rebobinată cu sîrmă sub¬
ţire pentru obţinerea a 50... 200 O,
montajul poate fi realizat sub formă
miniaturală, în format de cutie de
Chibrituri, plasabilă în buzunarul
pentru batistă al sacoului. Alimenta¬
rea se poate face la 1,5 V, dintr-o
pilă miniatură. Ferita va avea o lun¬
gime doar de 40—50 mm, numărul
de spire 100, cu priză la jumătate;
eventual se renunţă la condensato¬

rul variabil, înlocuindu-se cu un
condensator fix de circa 250 pF, ce¬
ramic sau stiroflex. Acordul fix, pe
un singur post, se asigură prin pozi¬
ţionarea bobinei pe bara' de ferită.

Montajul din figura D poate fi uti¬
lizat în camera copiilor, în excursii,
în locuri liniştite etc., audiţia fiind
.destul de puternică în difuzor. Pen¬
tru reproducerea sunetului se poate
utiliza un difuzor de radioficare cu
transformatorul său original. Pentru
o audiţie de calitate este bine să se
demonteze transformatorul, să se
scoată tolele care sînt montate alter¬
nant şi să se plaseze la loc în pa¬
chet tolele E de o parte şi tolele I de
alta, separate printr-o bentiţă de hîr¬
tie, care reduce saturaţia miezului
prin întrefierui astfel obţinut. Apara¬
tul este foarte uşor de montat în
carcasa unui difuzor de radioficare.
Singura precauţie necesară este de¬
părtarea feritei de piesele masive
metalice, mai ales de magnetul difu¬
zorului.

Montajul din figura E, realizat cu
piese de calitate, oferă o audiţie
foarte „bună a posturilor locale de
radio. în funcţie de tensiunea apli¬
cată ş i de transformatoarele folosite,
puterea nedistorsionată oferită difu¬
zorului se află în limitele a 50 mW,
pentru o tensiune de 3 V, 100 mW
pentru 6 V şi peste 250 mW pentru
12 V. Transformatoarele de defazare
şi de ieşire pot fi procurate,din co¬
merţ sau din alte aparate demon¬
tate. De asemenea, ele pot fi con¬
fecţionate foarte uşor de către ama¬
tor, prin bobinarea unor miezuri de
tole de ferosiliciu sau permalloy, cu
secţiunea între 0,25 şi 1 cm 2 .

Transformatorul Tr. 1 de defazare
va avea în primar 2 000 de spire, în¬
făşurate cu conductor emailat de
0,07—0,1 mm; secundarul va număra

500 + 500 de spire, cu conductor de
acelaşi fel. Tolele se vor asambla cu
întrefier de 0,1 mm. Transformatorul
de ieşire Tr. 2 numără 500 + 500 de
spire, cu conductor de
0,07—0,12 mm pentru primar şi 100
de spire cu conductor de
0,25—0,35 mm diametru pentru se¬
cundar, cu tolele montate alternant.
Un asemenea tip de transformator
se poate utilizaşi la montajul prece¬
dent (figura D), eventual cu un nu¬
măr mai mic de spire (800 în pri¬
mar). Aşa cum se remarcă în
schema E, se utilizează un potenţio-
metru de volum, preferabil cu varia¬
ţie logaritmică şi cu întrerupător. In
caz că nu se poate procura un po-
tenţiometru de 100 kO, se utilizează
fără nici un inconvenient unul de va¬
loare mai mare, de 500 klV—2 MO.bran-
şîndu-se în paralel, pentru respecta¬
rea valorii rezistenţei de sarcină, o
rezistenţă fixă de 100 kfilranzistoa-
rele folosite sînt identice celor des¬
crise în montajele precedente. Con¬
densatoarele electrolitice trebuie
probate pentru a nu avea 5 curenţi
mari de fugă sau pentru a nu fi cla¬
cate. Atenţie la sensul de branşare!

(CONTINUARE ÎN PAG. 23)

20 TEHNIUM 10/1983

• Televizoarele cu circuite integrate sînt constru¬
ite după principii tehnice moderne, asigurînd o re¬
dare de bună calitate a imaginii şi sunetului recep¬
ţionate, fiabilitate în funcţionare şi un consum redus
de energie electrică. Aceasta explică şi faptul că pro¬
ducătorul — întreprinderea „Electronica" — garan¬
tează buna funcţionare a produselor sale un an de
zile de la data cumpărării.

Spre a se asigura o funcţionare normală şi de
lungă durată este bine să respectăm recomandările
prezentate în continuare.

• Distanţa dintre ecranul televizo¬
rului şi telespectator va trebui să fie
de circa 6 ori diagonala ecranului.

• Fondul din spatele televizorului
să fie de culoare deschisă, eventual
luminat de un bec de 1 putere mică.

• Se va evita amplasarea televizo¬
rului lîngă surse de căldură (calori¬
fer sau sobe) sau introducerea sa în
piese de mobilier, întrucît nu se asi¬
gură o răcire corectă. Dacă televizo¬
rul se va introduce totuşi într-o
piesă de mobilier, vă recomandăm
să-i asiguraţi o ventilaţie corespun¬
zătoare.

• Pentru a avea o imagine de
bună calitate, se va evita căderea di-

ÎC 1 a W
r IF“UIF l

rectă a razelor de lumină pe supra¬
faţa ecranului.

• Nu astupaţi orificiile din placa
spate a aparatului şi din placa de
fund în timpul funcţionării.

• Nu aşezaţi vase cu lichid (vaze
cu flori spre exemplu) deasupra te¬
levizorului, întrucît, prin răsturnarea
lor accidentală, lichidul poate pă¬
trunde în interior, provocînd avarii
sau incendii. în caz că telezivorul a
fost păstrat în condiţii de umiditate
ridicată sau a pătruns accidental li¬
chid în interior, nu-l porniţi înainte
de 12 ore.

• Nu lăsaţi televizorul în func¬
ţiune fără supraveghere. La părăsi-

ELECTF
’;U TRA

DENUMIREA

TELEVIZORULUI

DIAGONALA

ECRANULUI

PREŢ

(lei)

OLT

44 cm

2 920

OLT

44 cm

3 000

SNAGOV

47 cm

2 920

SNAGOV

47 cm

3 020

SIRIUS

50 cm

3 050

SIRIUS

50 cm »

3 120

DIAMANT

61 cm

3 600

DIAMANT

61 cm

3 720

rea camerei opriţi-l, iar în caz că nu
îl folosiţi timp îndelungat scoateţi
cordonul de alimentare din priză.

• Punerea în funcţiune a televizo¬
rului se face în următoarele etape:

— conectarea televizorului la
sursa de alimentare;

— conectarea antenei;

— acţionarea întrerupătorului de
reţea, întrerupător prin intermediul
căruia se face şi oprirea televizoru¬
lui.

• Televizorul se alimentează de la

îCĂ A SELE<
4Z1STOARE

:tori

reţeaua de curent alternativ de
220 Vef-50 Hz, sau de la acumula¬
torul auto de 12 Vcc (în cazul televi¬
zoarelor portabile).

• Pentru alimentarea de la re¬
ţeaua de bord a autoturismului sau
de la o baterie de acumulatoare, se
va proceda în felul următor:

— se lipeşte un conductor la
borna centrală a mufei de alimen¬
tare, care se va lega la polaritatea
minus a reţelei de bord a autoturis¬
mului;

— se lipeşte un alt conductor la
borna periferică a mufei de alimen¬
tare, care se va conecta la polarita¬
tea plus a . reţelei de bord a autotu¬
rismului. în serie cu acest conductor
se va lega conectorul portsiguranţă,
în care se va introduce siguranţa de
2 AT (2 amperi — temporizată).

• Antena folosită are un rol deter¬
minant asupra calităţii imaginii re¬
cepţionate.

• în cazul locuinţelor care dispun
de instalaţii de antenă colectivă, se
va conecta televizorul printr-un ca¬
blu coaxial avînd impedenţa carac¬
teristică de 75fî la priza de antenă
instalată în apartamentul dv. în ve¬
derea conectării, cablul coaxial se
echipează în prealabil cu două
mufe.

• Cablul coaxial şi mufa tată an¬
tenă colectivă se pot procura din
magazinele de specialitate ale co¬
merţului socialist. în eventualitatea
că doriţi să vă procuraţi ansamblul
cablu coaxial, precizăm că acesta se
găseşte de asemenea în magazinele
de specialitate.

• In locuinţele unde nu există in¬
stalaţie de antenă colectivă, pentru
alegerea tipului de antenă şi a mo¬
dului de instalare este necesar să se
ţină cont de condiţiile locale de re¬
cepţie.

• Legătura între antena exterioară
şi televizor se face cu cablu coaxial,
cu impedanţa caracteristică de 75H
la care, la capătul dinspre televizor,
se montează mufa de antenă, 12.

Garanţia pantru buna funcţio¬
nare a televizoarelor cu circuite
integrate este de 12 luni.

TEHNIUM 10/1983

! 'iS 111

® IU ®

M iiW ^

< V’ "41

MIL1VDLTMETRU

Lucrînd într-o bandă de frecvenţe
cuprinsă între 20 Hz şi 20 kHz, cu o
impedanţă de intrare de 800 kli,
acest instrument este prevăzut cu
scalele 10 mV, 100 mV, 1 V, 10 V şi
100 V.

După cum se observă, instrumen¬
tul foloseşte 3 circuite integrate de

tip ML 709 şi poate măsura valori de
vîrf, valori eficace şi valori medii ale
tensiunii.

Diodele 2D5604 pot fi înlocuite cu
1N914.

„RADIO TELEVfZIA ELECTRO¬
NICA”, 4/1980

RECEPTOR

CONTROLUL

BATERIEI

Montajul poate controla tensiunea
bateriei de acumulatoare de la un
autoturism, indicaţia fiind dată de 6
diode LED.

între punctele 1 şi 2 se cuplează
bateria. în circuit este dispusă şi o
diodă de referinţă SZ 600/5,6, echi¬
valentă cu PL5V6Z.

Dioda D 1 este de culoare roşie şi

ea indică tensiuni sub 10 V (reglaj
din R 3 ); celelalte diode sînt de cu¬
loare verde şi se aprind în scară, in-
dicînd 11 V, 12 V, 13 V, 14 V. Pragul
de indicaţie se reglează din R 10 .
Montajul a fost experimentat pe au¬
toturisme „Lada“.

„FUNKAMATEUR”, 2/1983

Modelele din clasa FIE şi F3E pot fi echipate
cu receptorul prezentat alăturat.

Primul etaj este un detector cu superreacţie,
după care semnalele de joasă frecvenţă sînt am¬
plificate de un circuit integrat şi apoi distribuite
la cele două detectoare de canale, respectiv la
cele două relee.

Circuitul de intrare este acordat pe frecvenţa
de 27 MHz, bobina L, fiind construită pe o carca¬
să 0 5 cu miez de ferită pe care sînt bobinate 11
spire CuEm 0,35. Acordul acestui etaj se face din
miezui bobinei. Bobina L 2 are 110 spire CuEm
0,08, bobinate pe corpul unui rezistor de 500 kO.
L 3 este un drosel bobinat într-o oală de ferită cu
armă CuEm 0,08 (cît încape).

Filtrele L 4 şi L ş sînt construite tot în oaie de fe¬
rită cu miez variabil şi ele se acordează unul pe
1 700 Hz, iar celălalt pe 1 500 sau 2 000 Hz.

Circuitul integrat poate fi înlocuit cu /3A741.

„MODELIST KONSTRUKTOR”, 3 1983

iwi

TEHNIUM 10/1983

(URMARE DIN PAG. 20)

«FAIRCHILD'

SESCOSEM

SFC 2108 A
SFC2201 A
SFC 2208 A
SFC 2301 A
SFC 2308 A
SFC 2711 EC
SFC 2723 C
SFC 2741
SFC 3054
TA A 550
TAA 861
TBA 120 U
TBA 790
TCA 150
TOB 0124
TOS 0158
TDB 0555

FÂIRCHILD
m A 108 A
pA 201 A
pA 208 A
pA 301 A
H A 308 A
li A 324
ti A 339
fiA 555
u A 711
m A 723
mA 741
yuA 759
juA 3054
LM 108 A
LM 201 A
LM 208 A
LM 301 A
LM 308 A
LM 324
LM 339
TBA 120 U
TBA 530
TBA 540
TDA 1170

LM 108 A
LM 201 A
LM 208 A
LM 301 A
LM 308 A
LM 324
LM 339
LM 358
LM 381
LM 381 A .

LM 382
LM 387
LM 387 A
LM 393
LM 555 CH
LM 555 CM
LM 565
LM 711 CH
LM 711 CM
LM 723 C
LM 741 E
LM 741 A
LM 2901
LM 2902
LM 2903
LM 2904 ■

LM 3054
LM 3138
LM 3302
LM 3401
LM 3900
LM DAC 08
LM DAC 08 A
LM DAC 08 C
LM DAC 08 E
LM DAC 08 H
TBA 120 U
TBA 530
TBA 540
TBA 950-2
TDA 440 P

' .AZG TE! EFJNKEN"
AEG TEL» IJP.R.S.

TL 1741 pA 741 H

TL 3723 C fiA 723

TL 3741 jiA 741

TL 4741 jSA 741 N

TBA 120 TBA 120 U

TBA 530 TBA 530

TBA 540 TBA 540

TBA 570 TBA 570 A

TDA 440 TDA 440 P

UAA 145 /3 A A 145

IM 201 A
(M 208 A
pM 301 A
(M 308 A
[M 324
p’M 339
/?M 358 N
(M 381
PM 381 A
IM 382
PM 387 N
[M 387 AN
pM 393 N
/IE 555 H
LE 555 N
PE 565
CH 72

CLB2711 EC
0A 723
fiA 741 J
PA 741 M
p’M 2901
fM 2902
(M 2903 N
PM 2904 N
PM 3054
p M 3189
fM 3302
PM 3900 B
PM 3900 A
DAC 08 M
DAC 08 AM
D AC 08 C
DAC 08 E
DAC 08 H
TBA 120 U
TBA 530
TBA 540
TBA 950-2
TDA 440 P

„TEXAS (NSTRUMENTI
AS INS. LPJLS.

J5.G.S. ATES"

SGS ATES I.P.R.S.

pATit C CLB2711EC

L 123 pA 723

LS 141 pA 741

LS 201 A ;M 201 A

LS 301 A ; M 301 A

TAA 550 TAA 550

TCA 3189 LM 3189

TDA 440 S TDA 440 P

TDA 1170 S TDA 1170 S

, MOTOROLA"

MOTOROLA LP.R.S.

MC 1455 G BE 555 H

MC 1711 C CLB2711EC

MC 1723 CP pA 723

MC 1741 C pA 741

MLM 201 A pM 201 A

MLM 301 A PM 301 A

MLM 324 pM 324

MLM 339 PM 339

MLM 358 pM 358 N

MLM 393 pM 393 N

MLM 565 pE 565

MLM 2901 PM 2901

MLM 2902 PM 2902

MLM 2903 PM 2903 N

MLM 2904 pM 2904 N

RCA

CA 108 AT
CA 201 AT
CA 203 AT
CA 301 AT
CA 308 AT
CA 324
CA 339
CA 723 C
CA 741 C
CA 758
CA 3054
CA 3189
CA 3401

SIEMENS
TBA 120 U
T8A 530

TBA 540
TBB 0324
TDA 1046
TDB 0555
TDB 0723
SAS 560 S
SAS 570 S
SAS 6800

.SIGNETiCS-MBLE-PHiLSPS'

S.M.P.

iuA 711
fiA 723
fi A 741
liA 758
LM 108 A
LM 201 A
LM 208 A
LM 301 A
LM 308 A
N 5723
N 5741
NE 555
NE 561
NE 565
NE 5008
TAA 550
TBA 530
TBA 540
LM 324
LM 339
LM 358
LM 381
LM 382
LM 387
LM 393
LM 2901
LM 2903
MC 3302
N 53 A 1
N 5711 A
N 5711 K
TBA 570
TCA 520 B
TCA 640
TCA 650
TCA 660
TDA 0301
TDA 0308
TDA 0324
TDA 0358
TDA 0555
TDA 0723
TDA 0741
TDA 1028
TDA 1029

Oe obicei, repunerea sforii la
scala unul radioreceptor consti¬
tuie o operaţie delicată şi care îi
pune în dificultate pe mulţi de¬
panatori. Le venim fn ajutor pu-
blicînd modul In care se mon¬
tează sfoara ia aparatele
„Omega" şi „Pescăruş".

owiecîâ

Ce oferă acest montaj? în aer li¬
ber, în apropierea posturilor de ra¬
dio, el asigură o audiţie foarte bună
şi puternică a posturilor locale. Pen¬
tru mărirea sensibilităţii, baza pri¬
mului tranzistor se poate branşa pe
capătul de sus al bobinei L (scade
însă puţin selectivitatea). Cu antenă
exterioară sau licht-antenă (antena
la reţea, aşa cum s-a indicat la pri¬
mul montaj), seara se pot „prinde"
multe posturi de radio din ţările ve¬
cine. In caz că pe ferită se bobi¬
nează 250 de spire cu conductor de
0,1 mm, se pot recepţiona posturile
din gama de unde lungi. Cu o bo¬
bină numărînd 15 spire, din conduc¬
tor emailat de 1 mm, cu diametrul
bobinei de 12—15 mm, fără miez,
devine posibilă recepţionarea postu¬
rilor de radio de unde scurte din re¬
giunile învecinate. Astfel, cu puţină
ingeniozitate, prin folosirea unui co¬
mutator rotativ simplu cu trei poziţii,
aparatul poate fi utilizat — ca sensi¬
bilitate cu rezultate modeste — pen¬
tru recepţionarea celor trei game de
undă tradiţionale.

în toate cazurile, montajul se
poate realiza fie pe placă de perti¬
nax metalizat, în cablaj imprimat,
fie, mult mai simplu, pe carton per¬
forat.

Resort spiral

Tambur

Ax acord

Distanîier

TEHNIUM 10/1983

HAILL ŞTEFAN - Timişoara.

Recepţia programelor TV la mare
distanţă se realizează graţie straturi¬
lor atmosferice puternic ionizate.
Dacă recepţia nu se face în concor¬
danţă cu direcţia geografică a emi¬
ţătorului înseamnă că beneficiaţi de
cîmp electromagnetic reflectat de la
o clădire sau chiar de la un munte.
BOŞCO S. — Timişoara

Capul magnetic din magnetofon
este necentrat mecanic.

COCOS CRISTIAN — Urziceni
Defectul este destul de complex şi
este greu de stabilit prin scrisoare.
Apelaţi la o cooperativă.

BALTĂ ION — jud. Hunedoara
Luaţi legătura cu o reprezentanţă
„Electronica".

POTOP NICUŞOR - Ploieşti
Tensiunea înaltă se află la
transformatorul de linii. Linii pe
ecran apar dmtr-o oscilaţie para¬
zită.

VLĂDĂU SILVIU — Alba-lulia
Un receptor UUS se poate con¬
strui cu tranzistoare BF214—BF215.
Schema radioreceptorului „Royal" a
fost publicată.

PATICA NICOLÂE — jud. Gorj
Dificil de recepţionat programul 2
TV în localitatea dv.

La receptor mai montaţi un difu¬
zor de 4H/4 W.

KOVACS IULIAN - jud. Bihor
Bobina la care vă referiţi este un
şoc RF şi are 4 spire bobinate pe un
miez de ferită.

ALEXE LIVIU — jud. Prahova.

Receptor-ul reflex publicat nu
poate fi construit altfel — nu func¬
ţionează. La televizor tensiunea con¬
tinuă de alimentare este insuficient
filtrată.

8RIHQC VASILE — Strehaia
Antenele Yagi sînt bune pentru
toate normele TV.

DOBRE SILVIU — jud. Bacău
La casetofon defectul este în co¬
mutator (contact imperfect). Spălaţi
comutatorul de regim (play) cu
spirt; totul va reveni la normal.
POLESCK! GABRIEL - Giurgiu
în numerele viitoare vor fi prezen¬
tate si articole despre tuburile Nixie.
FRANGIUG VASILE — Suceava
La casetofon verificaţi firele de

alimentare, eventual contactele. La
radioreceptor trebuie să verificaţi
dacă aveţi tensiune anodică la tu¬
buri.

SEVERIN SORIN - Sibiu

Nu deţinem un cablaj special pen¬
tru circuitul TBA 570. Receptorul
poate fi construit şi pe un cablaj
convenţional. Ca jocul electronic să
nu mai producă linii pe ecran, acor¬
daţi oscilatorul pe un canal inferior
— de exemplu 5.

LEON DUMITRU - Hune¬
doara

Defectul în televizor provine
din etajul oscilator, respectiv din
PCF802. Verificaţi în primul rînd
tubul şi piesele aferente. Nu lă¬
saţi mult timp ca PL500 să aibă
anoda roşie.

Vom publica datele solicitate
despre autoturismele „Skoda"
PASCU NICOLAE — Oradea

Nu deţinem adresele soli-

BLADA GHEORGHE — Brăila

Urmăriţi ca impedanţa de ie¬
şire a magnetofonului să fie
respectată, deci montaţi un sin¬
gur difuzor de 4 fi.

I. M.

Redactor-sef: îng. IOAN ALBESCU
Redactor şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILiE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

Administrafia
Editura Scînieia

I INDEX 442121

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI ,STR. 13 DE¬
CEMBRIE NR. 3.

Tiparul executat la
Combinatul poligrafic «Cam Sclnteii»