Tehnium/1981/8106

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

SEVISTĂ LUNARĂ EOSTAfTOE G.G, AL U.I.C,

k C %•*. ,

,*:v*

Mma

400a/4W

feaOţJflsy

onîc

Amplificator 5W cu simetrie
complementară
Amplificator 2x50W
Amoiificator

! * NIUM SERI SCE ......

«Maîak»-2G3

AUTO-MOTO .........

Reglarea noilor carburatoare ale
autoturismelor «Lada»
Controlul luminilor
«fVto'Skvici»~1500: Circuitul de
răcire

.Circulaţia preventivă
PENTRU CERCURILE
TEHNICO-APLICATIVE ....
Şalupe torpiloare .

1882

FOTOTEHNSCĂ ........

Fotografia în vacanţă
Lampă în impuisuri
ABC-UL PESCARULUI

AMATOR . .

PUBLICITATE.

Pentru vacanţa mare
REVISTA REVISTELOR . . .

2*2N3Q55/6

AMPLIFICATOR 2»5BW

Receptor miniatură

La trenuieţ electric
indicator de nivel

Amplificator 2 m

MAGAZIN TEHNIC .

. pag. 23

Breviar

Carnet editorial

Circuite logice echivalente

POŞTA REDACŢIEI.

. pag. 24

O POSIBILI OPŢIUNE:
LICEUL

INDUSTRIAL DE AVIAŢIE

Istoria aviaţiei mondiale nu poate
ocoli contribuţiile strălucite ale unor
mari inventatori români, printre care
sînt bine cunoscute numele unor Vuia,
Vlaicu, Coandă, autentici deschizători
de drum în epopeea cuceririi spaţiului.
Valoroasele tradiţii ale aviaţiei româ¬
neşti ilustrate de creaţia novatoare a
unei întregi galerii de tehnicieni, ingi¬
neri sau piloţi sînt continuate şi îm¬
bogăţite astăzi în România socialistă
prin dezvoltarea industriei construc¬
toare de avioane, ale cărei produse
sînt apreciate în numeroase ţări din
lume.

Este firesc ca noul avînt al industriei
aeronautice româneşti, concretizat în
realizarea a numeroase tipuri de apa¬
rate de zbor cu diverse destinaţii şi
capacităţi, să fie susţinut şi de o atentă
pregătire a forţei de muncă, a cadrelor
de muncitori calificaţi şi tehnicieni,
care vor lucra în această ramură de
vîrf a industriei constructoare de ma¬
şini din ţara noastră.

Liceul industrial de aviaţie din Bucu¬
reşti, unul dintre cele patru licee cu
profil similar din ţară, are drept prin¬
cipale specializări în pregătirea tine¬
rilor: lăcătuş mecanic construcţii de
aeronave, mecanic aviaţie, electrician
aviaţie, electronist, prelucrător prin
aşchiere şi sculer-matriţer.

Aceste meserii sînt dobîndite de
elevii Liceului industrial de aviaţie
prin munca entuziastă şi competentă
a unui valoros colectiv de cadre didac¬
tice— maiştri, profesori şi ingineri—,
precum şi datorită existenţei unei com¬
plexe baze materiale ce cuprinde 11 ca¬
binete, 5 laboratoare, 8 ateiiere-şcoală.

Dotat la nivelul cerinţelor învăţămîn-
tului modern, Liceul industrial de avia¬
ţie este o adevărată pepinieră a cadre¬
lor necesare unei ramuri industriale
aflată într-un dinamic proces de dez¬
voltare.

Conducătorul catedrei de aviaţie,
tovarăşul inginer Romeo Perşu, men¬
ţiona cîteva din obiectivele procesului

de integrare cu producţia materiali¬
zate în cadrul liceului: «Prezenţa unui
parc de aeronave — printre care se
numără avioane de tip IL-14, LI-2,
IAK-18, Mig-15, un elicopter— oferă
elevilor posibilitatea de a se fami¬
liariza cu toate tipurile de aparataj
de bord, funcţional numai la sol.
De asemenea, o serie de teme ale
lucrărilor de diplomă au drept o-
biect proiectarea, realizarea şi veri¬
ficarea unor aparate, organe de
maşini, panouri funcţionale care
pot fi utilizate cu mult succes şi în
scopuri didactica în acelaşi timp,
în cadrul atelierelor-şcoală se lu¬
crează la finalizarea unei largi game
de micromotoare necesare practi¬
cării modelismului, componente
foarte solicitate de membrii cercu¬
rilor tehnico-aplicative din Bucu¬
reşti şi din ţară. Dacă în prezent
producţia elevilor satisface numai
nevoile cercurilor de specialitate
din şcoală, se preconizează ca în
anul viitor micromotoarele cu ca¬
pacităţi între 2,5 cmc şi 10 cmc să
poată fi livrate şi unor beneficiari
din alte unităţi. Valorile înregistrate
anual în planul de producţie al
liceului trec de 1,6 milioane de
lei, în fiecare trimestru înregistrîn-
du-se însemnate depăşiri care se
cifrează la zeci de mii de lei».

Este ştiut faptul că progresele avia¬
ţiei sînt nemijlocit legate şi de progre¬
sul înregistrat în domeniul electronicii.
De aceea, şi elevii Liceului industrial
de aviaţie beneficiază de o pregătire
corespunzătoare în această pasionan¬
tă disciplină a tehnicii moderne. O
serie de teme de lucrări de diplomă
atestă capacitatea celor care susţin
bacalaureatul de a proiecta şi realiza
aparate electronice complexe. O bună
parte din aceste aparate constituie o
utilă zestre pentru dotarea cabinetelor
de specialitate, pentru sporirea bazei
materiale a şcolii, pentru ridicarea
calităţii procesului de pregătirea viito¬

rilor absolvenţi.

Printre cele mai noi realizări îndru¬
mate cu pasiune şi competenţă de
inginerii Mihaela Ivaşcu şi Daniel Ivaş-
cu se numără lucrări avînd drept
temă: «Transformarea televizorului
LUX în monitor», «Transformarea
unui televizor (indiferent de tip) în
osciloscop», «Ceas electronic cu afi-
şaj», «Tranzistormetru», «Staţie de
amplificare 2x15 W», «Simulator sta¬
ţie emisie-recepţie pentru aviaţie», «A-
parat de măsură numeric», «Frecvenţ-
metru», «Capacimetru» etc.

Rezultatele activităţilor practice ale
elevilor sînt reflectate şi în numeroa¬
sele locuri fruntaşe obţinute în cadrul
concursurilor şcolare, olimpiadelor,
competiţiilor sportive cu profil aviatic.

Calitatea pregătirii profesionale a
absolvenţilor este pe deplin oglindită
în procentul maxim de promovabilitate,
în faptul că circa o treime din tinerii
care termină cursurile liceale concu¬
rează cu succes la examenele de
admitere de la facultăţile cu profil
similar ale institutelor politehnice din
Bucureşti şi din ţară. De asemenea,
de bune aprecieri se bucură absolvenţii
care păşesc direct în producţie în
cadrul întreprinderilor de profil din
industria constructoare de maşini.

Nu este lipsit de importanţă faptul că
în cadrul Liceului industrial de aviaţie
funcţionează şi un complex laborator
de psihologie dotat cu aparatură mo¬
dernă de testare, condus de un reputat
specialist, psihologul Marius Groppo-
şilă. O serie de instrumente şi aparate
au fost realizate sub îndrumarea sa
chiar de către elevi în cadrul proiecte¬
lor de diplomă, viitorii absolvenţi con¬
tribuind într-o măsură decisivă la auto-
dotarea laboratorului, în care se pot
realiza, de asemenea, analize ergono-
mice şi anchete sociologice, extrem
de utile pentru perfecţionarea continuă
a procesului de învăţămînt.

Urmaşii lui Vuia, Vlaicu şi Coandă
se pregătesc în prezent să devină
muncitori cu înaltă calificare, tehni¬
cieni, maiştri şi ingineri pricepuţi în
construcţia modernelor aeronave tur-
bopropulsate de tip BAC 1-11, care
vor ieşi de pe benzile de montaj ale
unei mari uzine aflate în construcţie în
imediata apropiere a liceului.

Tradiţiile «aripilor româneşti» se îm¬
bogăţesc astfel permanent, în anii
construcţiei societăţii socialiste multi¬
lateral dezvoltate, cu noi valenţe, care
asigură afirmarea plenară a persona¬
lităţii tinerilor în domenii în care prio¬
ritatea aparţinea pînă nu demult numai
cîtorva ţări din lume.

ON P00IECT
APLICATIV

Printre numeroasele proiecte de di¬
plomă realizate de absolvenţii Liceului
industrial de aviaţie din Bucureşti se
numără montaje şi instalaţii electro¬
nice, panouri didactice funcţionale ce
exemplifică utilizarea complexei apa- |
râturi aflate la bordul aeronavelor, apa¬
rate de măsură şi control etc.

Printre cele mai bune lucrări ale
anultii trecut se numără şi cea a absol¬
ventului Ion Răducanu — Ceas elec¬
tronic (îndrumător: ing. Daniel ivaş¬
cu), care va fi utilizat la autodotarea
liceului.

Menţionăm că textul lucrării a fost
adaptat spaţiului tipografic disponibil,
constructorii amatori interesaţi în re¬
alizarea acesteia avînd posibilitatea
să obţină informaţii suplimentare adre-
sîndu-se direct Liceului industrial de
aviaţie, Bd. Ficusului nr. 44, sectorul 1,
Bucureşti.

. , I'J

CEAS

ELECTRONIC

Diyizorul de frecvenţă cuprinde un
oscilator pilotat cu un cristal de cuarţ
care oscilează pe frecvenţa de 1 MHz,
şapte celule'de divizare prin 10 şi o
celulă de divizare prin 6.

Oscilatorul foloseşte 3 porţi inver-
soare: primele două sînt echilibrate cu
cîte o rezistenţă de 1 kH, iar reacţia,
este dată din ieşirea celei de-a ll-a
porţi pe intrarea primeia prin cristalul
de cuarţ înseriat cu un trimer de
10—40 pF, trimer din care se poate
aduce o oarecare corectură a frecven¬
ţei de oscilare a cuarţului (eliminarea,
pe cît posibil, a toleranţei acestuia). _

Semnalul astfel obţinut este format
printr-o a lll-a poartă inversoare, după

m m

. ■

Este îndeobşte ^iAosci

lucrările de diplomă constituie astăzi
nu numai proba de maturitate a absol¬
ventului de liceu, ci şi capacitatea sa
de a proiecta şi realiza un aparat, un
montaj, un instrument util fie pentru
autodotare, fie pentru optimizarea unui
proces didactic sau productiv. Rod
al consecinţelor pozitive ale integrării
învăţămîntului cu cercetarea şi pro¬
ducţia, caracterul aplicativ al lucră¬
rilor de diplomă constituie un atribut
ce favorizează pentru absolvenţii liceu¬
lui o cunoaştere adecvată a viitoarelor
exigenţe ce vor guverna munca lor în
producţie.

Este firesc ca în aprecierea acestor
lucrări un rol important să-l joace şi
caracterul original al acestora. Dato¬
rită faptului că anual numărul absol¬
venţilor de liceu este destul de mare,

Muică această componentă necesară acor¬

dării calificativelor la lucrarea de baca¬
laureat este, adeseori, trecută cu ve¬
derea. De asemenea, pentru absol¬
venţii liceelor industriale cu speciali¬
zările: electronică, electrotehnică, apa¬
rataj electric etc., cît şi pentru mulţi
absolvenţi ai liceelor de matematică-
fizică, o serie de articole publicate în
paginile revistei noastre reprezintă o
autentică «mină de aur» în alegerea,
conceperea şi realizarea unor lucrări
de diplomă.

Mai mult, sînt unele cazuri. în care
s-a preluat o construcţie publicată în
revista «Tehnium» nr. 1/1977, pagina 5
pentru a fi realizată, în cadrul practicii
productive a elevilor, în producţie de
serie, implicit în scopuri comerciale.

Este vorba de un «Tranzistormetru»,
care în prezent aduce, probabil, impor¬

tante beneficii Liceului industrial nr. 17
de metrologie din Bucureşti, realizarea
sa avînd o pondere însemnată în înde¬
plinirea planului de producţie al şcolii.
Prospectul aparatului copiază artico¬
lul publicat în revista «Tehnium» pînă
la virgulă.

Faptele în sine nu ne-ar fi atras
atenţia, dacă...

Dacă la fiecare din cazurile a căror
exemplificare ne-ar răpi prea mult din
spaţiul afectat acestei însemnări (to¬
tuşi putem cita unele lucrări de la
Liceul «Gheorghe Lazăr», Liceul in¬
dustrial «Spiru Haret» etc.) s-ar fi
menţionat sursa subiectului, autorul şi
pagina revistei.

Conform atît Legii presei, crt şi
legilor internaţionale în vigoare pri¬
vind proprietatea intelectuală, fap¬
tele semnalate echivalează cu «îm¬
prumuturi» ce se pot oricînd afla
sub incidenţa penală (şi asta folo¬
sind un eufemism).

Sîntem încredinţaţi că aceste «îm¬
prumuturi» se datorează unei repro¬
babile comodităţi din partea cadrelor
didactice îndrumătoare, precum şi unei
ignoranţe totale asupra legislaţiei în
vigoare.

Este evident faptul că revista noas¬
tră propune în fiecare număr o serie
de construcţii care pot deveni cu uşu¬
rinţă teme pentru lucrări de diplomă
(publicăm, de asemenea, o rubrică ce
prezintă cele mai reprezentative lu¬
crări ale absolvenţilor). în acelaşi
timp, este evidentă datoria cadre¬
lor didactice îndrumătoare, crt şi a
elevilor de a menţiona în lucrările
inspirate sau preluate după revista
«Tehnium» sursa acestora.

în situaţia repetării unor astfel de
«împrumuturi» greu de calificat,
revista noastră îşi rezervă dreptul
de a acţiona corespunzător pentru
apărarea proprietăţii intelectuale
conform legilor în vigoare.

TEHNIUM NR. $81

care se aplică unui numărător integrat
de tip CDB493.

Din numărătorul ZM vom ieşi din Qc
şi vom intra în numărătorul UO, care
numără pînă la 10, şi apoi în numără¬
torul ZO, care, independent, numără
pînă la 2. Aceste două numărătoare
împreună cu UO şi ZO se vor şterge
la numărul 24, după care vor începe
numărătoarea de la zero. Aceasta se
execută cu o serie de porţi pentru a
se şterge primul independent de al
!S-lea la 10 şi amîndouă la 24.

Dacă notăm independent intrările
porţilor A, B, C şi D, vom observa
că pe C şi D se face ştergerea ia 10 a
numărătorului UO, iar pe A şi B
ştergerea ambelor numărătoare cînd A
şi B vor fi în «1» logic.

Aceasta se întîmplă cînd ZO indică
cifra 2 şi UO trece la cifra 4.

Potrivirea ceasului se face cu aju¬
torul a două butoane. Se va valida
trecerea tractului de potrivire prin două
porţi Şi sau NU.

Decodificarea se face cu ajutoru^
circuitelor de tip SN 7442 (decodifica¬
te r binar zecimal). Acest decodificator,
asigură la ieşire nivelul «0» logic

UM ZM VO ZO

ABCD ABC A BCD AB

M X X 1 = CDB451; CI 131
**5v« CC4 = CDB404

pentru starea decodificată.

Afişarea se face cu ajutorul tuburilor
Nixie de tipul ZM 1020 decadice cu
catod rece. Lucrul acesta ar putea
folosi în cazul de faţă dacă tuburile
Nixie ar avea tensiunea de anod mai
mică. Cum tensiunea anodică este de
170 V, comanda lor se face cu ajutorul
unor tranzistoare de înaltă tensiune.

Pentru aceasta semnalul de la ieşi¬
rea decodificatorului a fost inversat
de două ori pentru a se putea comanda
tuburile Nixie.

De asemenea, ceasul mai este pre¬
văzut cu un circuit de selecţie a stări¬
lor dorite din ieşirile decodificatoarelor
ZO, UO, ZM pentru potrivirea soneriei.
Semnalele se introduc într-un circuit
ŞI-NU cu 4 intrări, circuit căruia i se
ataşează un amplificator care comandă
un releu. Releu!, prin contactele lui,
comandă un circuit astabil care gene¬
rează o frecvenţă în jur de 1 kHz, iar
semnalul amplificat este aplicat unui
difuzor.

Pentru vizualizarea secundei am fo¬
losit un indicator optic care este co¬
mandat de ieşirea din numărătorul de

C C 8 = CDB400; CI 130; CII50 secunde.

Y Y 1 = CD8413

1. NUMĂRĂTOR

TEHNIUM NR. 6/81

riază niciodată strict pToporţiohal cu j
cel de intrare. Toate abaterile de la
proporţionalitatea lui U 2 în raport cu
U t — indiferent dacă se jeferă la frec¬
ventă, la amplitudine sau-'la fază —
poartă numele de distorsiuni, justi¬
ficat prin aceea că ele afectează (mo¬
difică, distorsionează) forma complexă
a semnalului original.

Distorsiunile de frecvenţă, numite
adeseori şi distorsiuni liniare, sînt
analizate cel mai comod cu ajutorul
graficului care redă dependenta fac¬
torului de amplificare de frecventă
(caracteristica de răspuns în frecven¬
tă a amplificatorului). Deoarece frec¬
venţa are o gamă foarte largă de va-
riaţie în comparaţie cu amplificarea,
Reprezentarea ei — pe axa absciselor
— se face prin scară logaritmică. Pe
axa ordonatelor se reprezintă, de obi¬
cei, raportul dintre factorul de ampli¬
ficare la frecvenţa curentă şi factorul
de amplificare corespunzător unei frec- ;
venţe standard (de exemplu, 1 000 Hz):

k = A / A 1000 Hz.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Situaţia^e schimbă în cazul ampli¬
ficatoarelor ce urmează să redea mu¬
zică, deoarece aici spectrul frecvenţe¬
lor este mult mai larg. De pildă, o
orchestră simfonică mare poate ge¬
nera sunete cu frecvenţa de la 15 Hz
pînă la 20 kHz. Amplitudinile de vîrf
sînt însă limitate într-un interval mai
restrîns, astfel că un amplificator cu
banda de frecvenţe între 50 Hz şi 15 kHz
nu produce o înrăutăţire cu mai mult
de 1% a calităţii de redare faţă de
cazul transmiterii egale a întregului
spectru audio.

DISTORSIUNI

Semnalyl de audiofrecvenţă U t apli-’
cat la intrarea unui amplificator ar tre¬
bui, în cazul ideal, să se regăsească la
ieşire sub forma unui semnal U 2 am¬
plificat de un număr dat de ori, A : U 2 =
= A.U lv în realitate însă, din cauza
neliniarităţii Componentelor electro¬
nice (tranzistoare, tuburi), ca şi din
cauza unor perturbaţii provenite din
interiorul montajului sau din exterior
(zgomote), semnalul de ieşire nu va-

stînga), deci puterea sa de disipaţie ma¬
ximă trebuie să fie mai mare RI* a *=

= RU 2 /Rf.

Nerespectarea acestor măsuri elemen¬
tare de protecţie-(chiar dacă schema de
principiu pe care o experimentăm nu le
precizează) se poate solda cu fum (în
cazul potenţiometrelor sau trimerelor cu
grafit), respectiv cu înroşirea extremită¬
ţilor (în cazul potenţiometrelor bobinate).

în încheiere, propunem cititorilor spre
rezolvare două exerciţii simple referi¬
toare la proprietăţile seriilor normali- Seria E6
za te E24 şi E12.

a) Să se arate că orice valoare din r=1,47
seria E24 poate fi obţinută conectînd în cT=+20%
paralel rezistenţa cu valoarea următoare

din serie cu o rezistenţă de zece ori mai Seria Elî
mare decît aceasta din urmă (exemplu:

20 Q se obţin conectînd în paralel r=1,21
22 D cu 220 D). 6=t10°„

b) Să se arate că orice valoare din

seria E12 poate fi obţinută conectînd în Seria E2^
paralel rezistenţa cu valoarea următoare
din serie Cu o rezistenţă avînd valoarea r=1,10
situată cu trei poziţii în faţă, multiplicată ^=+5 <, 0
cu zece (exemplu: 22 Q se obţin conec- ———
tind în paralel 27 Q cu 180 fi). 10 11 12

Demonstraţiile se vor face pe termenii -——

generali ai seriilor (10 r"), ţinînd cont
de raţiile celor două progresii geometrice
şi neglijînd aproximaţiile făcute la ro-

7. Ar mai trebui să menţionăm aid
clasificarea rezistoarelor în fixe şi re¬
glabile, pentru a face cîteva precizări
referitoare la cele din urmă. Se ştie că
rezistoarele reglabile sînt de două tipuri
anume potenţiometre şi trimere. Atunci
cîna experimentăm un montaj cu unul
sau mai multe rezistoare reglabile, ale¬
gerea între cele două tipuri nu trebuie să
o facem din considerente de gabarit sau
de preţ (trimerele sînt mai mid şi mai
ieftine), d în funcţie de numărul de ajus¬
tări preconizat (bineînţeles, în primul
rînd se au în vedere valoarea nominală
maximă şi puterea de disipaţie maximă).
Intr-adevăr, trimerele sînt special pro¬
iectate pentru situaţiile în care ajustările
sînt puţine la număr (limita maximă
variind între 200 şi 1 000), pe cînd po-
tenţiometrele suportă un număr mult
mai mare de ajustări (orientativ între
5 000 şi 50 000).

. Cum ţinem cont în practică de pu¬
terea de disipaţie a unui rezistor varia¬
bil? Dacă acesta este montat ca di vizor
de tensiune (fig. 1), trebuie să avem grijă
ca tensiunea U aplicat ă extrem ităţilor să
fie mai mică decît Pd • R, unde Pd
este puterea de disipaţie maximă (în
waţi) şi R valoarea nominală totală
(ohmi). în . plus, rezistenţa «de sarcină»
R, trebuie să aibă valoarea mai mare
ca R. Această condiţie suplimentară, ui¬
tată uneori, este impusă pentru a pro¬
teja porţiunea «de sus» a rezistorului va-
riabfl în cazul în care cursorul se află în
vecinătatea extremităţii de sus. Evident,
rezistorul R 1 trebuie să suporte şi el
tensiunea U.

Atunci cînd rezistorul variabil înde¬
plineşte rolul de reostat (rezistenţă va¬
riabilă în serie, fig. 2), curentul maxim
prin circuit are valoarea Imax=U/R 1 ,
cînd R este dat la minim. Prin urmare
rezistorul R, trebuie să aibă o putere
de disipaţie maximă Pd, mai mare ca
U 2 /Ri. Rezistorul variabil trebuie să su¬
porte şi el curentul maxim (cînd cursorul
se află în vecinătatea extremităţii din

tunjirea valorilor normalizate (faţă de
modelul teoretic). *

în afara aspectului amuzant al acestor

proprietăţi, constructorul:
coperi în ele, cu siguranţă,
tică.

TABELUL NR.

Tabelul nr. 4

(L - inductanţă

Valori Tensiuni maxime Puteri maxime de Observaţii serie,
tominale (Q) de lucru (V) disipaţie (W) C - capacitate

paralelă)

1 — 10 s 100 - 2 1 0 4 1 000 Suportă temperaturi ridi¬

cate

Natura elementului rezistiv

^ Rezistenţe bobinate de
a, putere

o Rezistenţe bobinate de pre-
cizie

Stabile cu temperatura;
fără L

Rezistent
merat 1

Suportă suprasarcini; ro¬
buste mecanic şi electric;
zgomot apreciabil; L - sla¬
bă; C— nu este neglijabilă

Rezistenţa independentă
de tensiune; nu au L; au
C; zgomot apreciabil; re¬
zistă -ia suprasarcini

Zgomot foarte mic; foar-,

timp; C~~ mică

Rezistenţe cu peliculă de car¬
bon

Rezistenţe cu peliculă ' me-

taiică

« :ugăm ca materialele trimise
acţisl spre publicare să poar¬
te semnătura, «urnele şi preiriu-
'rsT&ie autorului, adresa exactă
(ociusîv codul postai),'precum

penţm frecvenţe

L si C mici
■

,| H - tifeeftatin'

Rezistente de Valdfî mari

MOIORfCfPm

M. ALEXANDRU, Beiuş

Pentru recepţionarea în bune condiţii degajat, conectat la circuitul de acord

a emisiunilor radio locale (sau ale unor printr-un condensator C x de zed sau

posturi nu prea îndepărtate) care se sute de picofarazi) nu este obligatorie;

transmit în gama undelor medii, puteţi ea îmbunătăţeşte substanţial audiţia în

folosi cu încredere şi schemele simple de cazul în care recepţia se face în încăperi

radioreceptoare cu amplificare directă. cu pereţii din beton armat («cuşcă»

Un astfel de exemplu vă propunem Faraday). Condensatorul variabil C„ este

alăturat, cu menţiunea că el este redat de tipul celor folosite în radioreceptoarele

în două variante, după natura amplifica- «Albatros», «Mamaia» etc. Se poate

torului de audiofrecvenţă: prima avînd utiliza o singură secţiune (cca 350 pF)

un amplificator echipat cu circuitul inte- sau se leagă în paralel cele două secţiuni,

grat TBA 790 (de fabricaţie I.P.R.S.- punînd masa variabilului la masa (mi-

Băneasa), iar a doua cu un montaj clasic nusul) montajului,

cu tranzistoare, avînd sarcina cuplată prin Bobinele L x (de acord) şi L 2 (de cuplaj)
transformator. ' sînt realizate pe un manşon de cartom

Partea de radiofrecvenţă, comună celor care glisează pe o bară de ferită 0 10 mm,

două variante, se compune dintr-un cir- lungă de cca 12 cm. L x conţine 70 de

cuit de acord* Lj -C t , două etaje de spire, iar L 2 are 3—4 spire, ambele înfă-

amplificare RF, realizate cu tranzistoa- şurări fiind realizate cu liţă de radio-

rele T., T 2 , şi un circuit de detecţie cu frecvenţă. Se pot folosi bobinele de

dublare de tensiune. unde medii de la radioreceptoarele in-

Antena A (un fir exterior, izolat şi dustriale.

Tranzistoarele Tj şi T 2 sînt cu siliciu, lui R 9 (47-100 O), care dă amplifi-
de tip npn, cu factor de zgomot redus carea.

(BC 109 C, BC 173 C, ABC 109 etc.). Cu- Tensiunea de alimentare fiind de 9 V.
plajul dintre etaje este direct (fără con- toate condensatoarele electrolitice pot fi

densator), cu particularitatea că polari- pentru 10-12 V (gabarit cît mai mic),

zarea bazei lui T! (prin R t ) se face din Difuzorul este de 4 Q/3 W, de tipul celor

emitorul lui T 2 ; acest artificiu a fost deja folosite la radioreceptoarele «Gloria»,

comentat în rubrica de iniţiere. Cealaltă variantă (fig. 2) conţine două

Diodele de detecţie Di şi D 2 sînt etaje cu tranzistoarele T 3 (BC 109 C,

punctiforme, cu germaniu (din seriile OA BC 173 C, BC 108, ABC 109 etc.) şi T 4

EFD etc.). Dacă este posibil, se vor (BD 135, BD 137, BD 139) — montat

sorta exemplare care au rezistenţa inversă pe un radiator de cca 8 cm 2 ,

cît mai mare. Transformatorul de ieşire este realizat

O altă particularitate a schemei o pe un miez cu secţiunea de 1,5-2 cm 2 ,

constituie absenţa condensatorului de Primarul (n t ) conţine 550 de spire

cuplaj între circuitul de detecţie şi po- CuEm 0,15 mm, iar secundarul (n 2 ) are

tenţiometrul de volum, P; polarizarea cca 65 de spire CuEm 0,5 mm. R 7 şi

.diodei D 2 se face direct prin P (se mai R 9 se ajustează experimental pentru

suprimă astfel şi o rezistenţă). audiţie maximă nedistorsionată. Con-

Valorile pieselor nu sînt critice, partea dansatorul C 9 (ales prin tatonări) reduce

de radiofrecvenţă neavînd nevoie practic fîşîitul, dar afectează în acelaşi timp

de nici un reglaj (se «plimbă» doar timbrul general.

carcasa bobinelor pe bara de ferită pentru Consumul de curent este redus la am-
a depista poziţia optimă). bele variante (sub 100 mA), putîndu-se

în varianta amplificatorului AF cu face alimentarea de la baterii (2x4,5 V).

circuit integrat (fig. 1), reglajele necesare In figurile 3 şi 4 sînt redate sugestiile
se referă la alegerea valorilor optime de cablaj pentru cele două variante

pentru R 7 (în jur de 100 kQ), C 10 (220 (menţionăm că s-au folosit condensa-

pF —1 nF) şi C 9 (1 — 5 nF, eventual se toare electrolitice cu terminalele de

omite). Mai poate fi retuşată şi valoarea aceeaşi parte).

vru

S. MARIN

Constructorilor amatori li se în-
tîmplă adeseori să aibă nevoie, pen¬
tru experimentarea unei scheme date,
de un tranzistor de putere cu o
anumită structură (de exemplu, pnp)
şi să nu dispună decît de «echivalen¬
tul» său cu structură opusă (npn).
Un caz frecvent de acest fel îl repre¬
zintă substituirea tranzistorului
2N3055 prin altul tot de putere, cu
siliciu, dar de structură pnp.

O soluţionare convenabilă a pro¬
blemei o constituie utilizarea «tran¬

zistorului compus», adică a unui
montaj alcătuit din două tranzis¬
toare de structuri opuse, conectate
ca în figurile alăturate. este de
medie putere, iar T 2 de putere,
ansamblul fiind echivalent cu un
tranzistor de putere, de aceeaşi struc¬
tură cu Tj (pnp în figura 1, respectiv
npn în figura 2). Astfel, montajul
din figura 1 se poate folosi pentru
înlocuirea complementarului pnp al
tranzistorului 2N3055, iar montajul
din figura 2 simulează tranzistorul
2N3055 (dar cu un curent maxim
mai mic, de numai 8A).

Deoarece amplificarea în curent
a circuitului compus este foarte
mare (vezi «Tehnium» nr. 7/1980),
între bazele şi ehiitoarele tranzis-
toarelor şi T 2 au fost prevăzute
rezistenţele R ]ţ respectiv R 2 ,. care

au rolul de a reduce valorile curen¬
ţilor reziduali l CEO , blocînd parţial
cele două tranzistoare. şi R 2 se
aleg experimental în funcţie de cali¬
tatea tranzistoarelor şi T 2 , ca şi
de curentul maxim pe care urmează
să-l debiteze circuitul compus. De
exemplu, folosind pentru Ti un
tranzistor BD 238 şi pentru T 2 unul
de tip 2N3055, în absenţa rezisten¬
ţelor de blocare (R 1 = R 2 = oa), s-a
obţinut un circuit cu amplificarea
în curent de cca 550 şi cu un curent
Iceo = 60 /rA (măsurat la 6 V). Mon-
tînd R 2 = 120 O, amplificarea în cu¬
rent a scăzut la cca 350, iar curen¬
tul I ceo la cca 5 /zA. După ce s-a
montat şi R, = 120 fi, amplificarea
a scăzut a cca 60, iar curentul rezi¬
dual nu a mai scăzut semnificativ
(4,5-5 /iA).

2N3035

TEHNIUM NR. 6/81

PTT intrare

a, Jb, . T ,|gf 2 >

T 22nF 3,3nF

& Q 2 D7 UR4-10ka

lom

-m d < I rr^ C 1

J ^C3-10jjF

Rsn ls-7

3,3 kaM "pOOnF

Schema cuprinde două circuite inte¬
grate CDB 400 (sau altele echivalente),
cinci tranzistoare şi 14 diode şi are avan¬
tajul transmiterii automate a literei «K»
în telegrafie. în figura 1 este prezentată
schema electrică, iar în figura 2 este dat
cablajul imprimat.

Cînd butonul PTT intrare este închis
(legat la masă), dioda D x , prin rezistorul
Ru deschide tranzistorul 1\ şi astfel T 2
comandă staţia pe emisie. în această
perioadă ieşirile Qi~Q s blochează ge¬
neratorul de ton, format din tranzis-
toarele T 4 şi T 5 comandate de T 3 . Cînd
butonul PTT intrare se deschide, con¬
densatorul Cj începe să se încarce,
poarta b 1; prin dioda D 4 , porneşte ge¬
neratorul de ton, care va transmite
primul «TA» pe perioada încărcării con¬
densatorului C 1( după care ieşirea Qi
blochează dioda D 4 şi comandă în con¬
tinuare funcţionarea porţilor d x şi c^
începe încărcarea condensatoarelor C 2
şi C 3 . După încărcarea condensatoru¬
lui C 3 , poarta C 1; prin dioda D 7 , comandă
din nou funcţionarea generatorului de
ton. După încărcarea şi a condensatoru¬
lui C 2 , generatorul de ton este oprit
(am realizat «TI»), Punctul Q 2 comandă
blocarea diodei D 7 şi în acelaşi timp
comandă în continuare funcţionarea por¬
ţilor a 2 şi b 2 , similară cu cele descrise
pînă acum; se realizează astfel un «TA»
şi cu aceasta litera «K».

în momentul deschiderii butonului
PTT intrare începe şi încărcarea conden¬
satorului C 6 . Durata de încărcare, a
acestui condensator trebuie să fie egală
cu durata de transmitere a semnalului
«TA-TI-TA». După încărcarea conden¬
satorului C 6 , prin punctul Q 4 se comandă
tranzistorul Tj, respectiv T 2 , şi emiţă¬
torul se decuplează trecînd pe recepţie.

Frecvenţa şi amplitudinea semnalului
telegrafic «K» transmis se pot regla prin

Ing. !OAM MUÎMTEANU

modificarea rezistoarelor R 8 , respec¬
tiv R u .

Prin alegerea convenabilă a valorii
potenţiometrului P se stabileşte viteza
de transmitere a literei «K».

Amplasarea pieselor şi cablajul impri¬
mat sînt arătate în figura 2. Se începe cu
generatorul de ton, apoi se montează
tranzistoarele T, şi T 2 , după care se
verifică funcţionarea. Prin modificarea
valorii condensatoarelor C x — C 6 se re¬
glează lungimea corectă a semnalului
«TA-TI-TA», deoarece valoarea con¬
densatoarelor electrolitice diferă destul
de mult faţă de valoarea înscrisă pe ele.
Condensatoarele C 2 şi C 4 se obţin prin
legarea în paralel a cîte două bucăţi.

T1,T3,T4,T5 = BC212; 0C1072 etc
ÎTZ-2N2219

CIO Cil rSP -L 7 100a

T? d? îr

. 4 ■ M L

P9_ « 1 Dt

*•!—>T D4 -oi

:T.t Sg?»-*"-

îtUMţr . >

’ ' | . c| j.B C _^B <\p p R5

L fck

+• • • ^

cp. hrio^ .Blj™,

Db p T r

'fN”* intrare

Ci , B 08

Analizînd schema electrică a montaju¬
lui prezentat, se remarcă la intrarea limi¬
tat or ului un filtru de radiofrecvenţă com¬
pus din rezistorul de 10 kfî şi condensa¬
torul de 1 nF. Acest filtru taie semnalele
de radiofrecvenţă. Tranzistorul T t cu
efect de cîmp (FET) este conectat ca
repetor pe sursă, asigurîndu-se astfel
o adaptare corespunzătoare a intrării la
filtrul trece-sus conectat pe sursa lui T v
Acest filtru asigură tăierea frecvenţelor
sub 500 Hz. Tranzistoarele T 2 — T 3 sînt
utilizate pentru amplificarea şi limitarea
semnalului. Limitarea se poate regla cu
potenţiometruî Pj şi vizualiza la punctul
de testare PT t cu ajutorul unui oscilo¬
scop. P t va fi semireglabil şi montat în

N. GALAMBOS

interiorul aparatului, pentru a evita o
dereglare accidentală. Reglajul se face
la punerea în funcţiune, pornind de la

valoarea de aproximativ 8 V vîrf la vîrf.
La punctul de testare PT 2 se va măsura
totdeauna 1,2 V vîrf la vîrf, datorită
joncţiunilor cu siliciu ale diodelor folo¬
site.

Tranzistorul T 4 este, de asemenea, un
FET conectat ca repetor pe sursă. în
vederea tăierii armonicelor, la T 4 este
legat un filtru trece-jos.

în acest fel limitatorul are, în afară de
limitare, şi caracteristica unui filtru trece-
bandă. în banda de trecere s-au păstrat
frecvenţele care în transmiterea vocii
umane asigură eficienţa şi inteîigibilitatea
maximă.

Comutatorul 0 _ b asigură conec¬
tarea şi deconectarea rapidă a limitato-
rului.

Cu ajutorul potenţiometrului P 2 se
poate regla nivelul semnalului la ieşire.
Este recomandabil ca acest potenţio-
metru să fie de asemenea semireglabil
montat în interiorul aparatului. Reglarea
nivelului se efectuează la punerea în
funcţiune în raport de cerinţele staţiei
de emisie folosite.

Recomandăm acest îimitator cu filtru
şi acelora care vor să experimenteze
îmbunătăţirea inteligibilităţii comunică¬
rilor verbale la staţiile de amplificare.

Ja j hF 8 0 0nf ICOnf

n47 fâs rponio ni
_Jkn ®mH Li^- LJko- Ljka

KCE 1 ,

iio ni L

Jka LJko.

«Bifa K-ib

14,7 j

TEHNIUM NR. i

Pentru a studia variaţia intensităţii
semnalului de-a lungul unei căi de trans¬
mitere a acestuia, se folosesc aşa-numitele
unităţi de transmisiune: neperul şi deci¬
belul. Pentru aprecierea mărimii semna¬
lului în unităţi de transmisiune se folo¬
seşte noţiunea de nivel. în scopul clari¬
ficării unor probleme legate de folosirea
termenilor amintiţi mai sus, vom defini
cîteva mărimi. Se va folosi decibelul ca
unitate de măsură uşor accesibilă radio¬
amatorilor.

NIVEL ABSOLUT

Noţiunea de «absolut» implică exis¬
tenţa unei mărimi de referinţă (o origine
de măsură). Ca putere de referinţă s-a
luat miîiwattul (1 mW). în această situaţie
rezultă nivelul absolut al puterii:

N p = 101g|- (dB)

unde: P 0 = 1 mW iar P o putere reală în
punctul de măsură.

în mod analog se definesc nivelurile
absolute pentru tensiune şi curent:

N H = 20îg^, N. = 20 Ig ţ-

unde: U 0 şi I 0 reprezintă tensiunea, res¬
pectiv curentul unui semnal de 1 mW
furnizat de un generator cu o impedanţă
internă Zi.

Uneori, pentru a se preciza că este
vorba de un nivel absolut, se adaugă
indicele m (de la cuvîntul miliwatt), de
exemplu 10 dBm.

Nivelul absolut poate fi exprimat prin-
tr-o mărime negativă sau pozitivă, în
funcţie de valoarea raportului logaritmat.

In practică, nivelul absolut de tensiune
se măsoară cu un voltmetru gradat în dB.
Dar, pentru a avea o indicaţie corectă,
trebuie specificată valoarea impedanţei
de referinţă.

Exemplu. în cazul puterii de referinţă
de 1 mW pe o impedanţă de 600 O,
valoarea tensiunii de referinţă este 0,775 V.
Deci nivelul absolut al tensiunii citite
într-un punct al unui radioreceptor va fi
raportat la acest nivel de referinţă.

De obicei, aparatele au gradaţii co¬
respunzătoare mai multor impedanţe de
referinţă, de exemplu 50 O, 75 Q, 150 fi
etc.

Noţiunea de nivel absolut se foloseşte
mai mult în electrotehnică.

NIVEL RELATIV

Noţiunea de nivel relativ este specifică
telecomunicaţiilor. în acest caz mărimea
de referinţă este tot puterea, tensiunea
sau curentul, dar într-un punct de pe
lanţul de recepţie sau emisie. Presupunem
că testăm două etaje, anume un amplifi¬
cator de radiofrecvenţă (ARF) şi un
mixer (M). La intrarea amplificatorului
se aplică un semnal cu puterea Pj. La
intrarea mixerului semnalul va avea o
putere P 2 - Se consideră nivelul de la
intrarea ARF ca fiind nivel de referinţă.
Nivelul relativ de la intrarea mixerului
se calculează astfel:

în putere:

N p =101g |^(dB)

în tensiune:

N u = 201g J^(dB)

în curent:

N , -20 Ig Y (dB)

De obicei interesează nivelul relativ
în putere şi de aceea se utilizează frecvent

Ing. AMDRIAN MiCOLAE

termenul prescurtat de nivel relativ, sub-
înţelegînd că este vorba despre N rp . .

în cazul unui lanţ mai mare (de exem¬
plu un radioreceptor), originea (intrarea
în radioreceptor sau un alt punct) este —
prin definiţia nivelului relativ — punct
de nivel relativ zero. Această origine
poate fi luată în mod convenţional, în
funcţie de scopul urmărit.

La măsurarea unui radioreceptor se
foloseşte un generator care are o impe-

Filtrul (tip XF 9B) poate avea o ne-
liniaritate de pînă la 6 dB şi o atenuare
în jur de 10 dB. Pentru uşurarea înţele¬
gerii, nu se ia în considerare zgomotul.

O atenuare bună a frecvenţelor ima¬
gine se obţine cu cel puţin trei schimbări
de frecvenţă. Prima frecvenţă interme¬
diară este variabilă (între 28 şi 30 MHz).
A doua este fixă (9 MHz). A treia schim¬
bare se produce la reintroducerea purtă¬
toarei (9 MHz ±3 kHz).

Deci avem trei mixere care, împreună,
pot da o atenuare de cca 20 dB.

Cîştigul amplificatoarelor este:

G = N rk + a m + a f , unde N r * = nivelul re¬
lativ în punctul k; a m = atenuarea mixe¬
relor; a f — atenuarea filtrelor.

Conform definiţiei, deducem:

nivelurile relative în punctele interme¬
diare.

Ştiind că trebuie să avem un cîştig de
100 dB, putem să repartizăm în mod
logic sarcinile pe fiecare etaj.

Amplificarea de bandă largă (primele
etaje) trebuie să fie redusă cît mai mult,
pentru a nu apărea riscul intermodulaţiei.
Amplificarea maximă trebuie să fie dată
de etajul de după filtrul de bandă îngustă.
De asemenea se are în vedere ca nivelul
semnalului de la intrarea mixerelor să nu
scadă sub 1 pW pentru a menţine un
raport semnăl/zgomot bun. O posibilă
repartiţie a cîştigului se dă în tabelele
b şi c. Diagrama de nivel poate fi urmă¬
rită pe figura d. Cu un decibelmetru, care
are posibilitatea de etalonare faţă de ni-

e-rH

(IQfaMHz)

XF9B AFI-2B

-T-

rt->

| ris

sis

, jŞfe Q n

VFO

■

| !

174 MHz

; !

1 1

1 !

1 1

1 i

1 " *■ 1

EUBLS

, I75 0n.

! a

Iatenuărî

,7dB

—

7dB

—

10 dB i

—

7d£>

CiŞTfâ ÎN
PUTERE

20dB |

—

30 db

—

11d£>

—

40 db

—

danţă internă reală (75 Q, 150 fi, 600 Q
etc.) şi o tensiune electromotoare cores¬
punzătoare scopului propus. Se măsoară
nivelul absolut de tensiune în diferite
puncte. Cunoscînd nivelurile de tensiune
şi impedanţele, se poate calcula nivelul
de putere. Nivelul de tensiune sau de
putere astfel măsurat sau determinat se
numeşte ni,vel de măsură. în cazul în care
impedanţa de intrare a receptorului este
egală cu impedanţa internă a generato¬
rului, nivelul de măsură este egal cu
nivelul relativ. în caz contrar apar re¬
flexii care duc la diferenţe mai mari sau
mai mici.

Nivelul relativ şi nivelul de măsură
sînt mărimi fundamentale. Reprezentarea
grafică a variaţiei nivelului relativ sau de
măsură de-a lungul căii de recepţie sau de
emisie se numeşte diagrama nivelului
relativ sau a nivelului de măsură.

Această diagramă reprezintă princi¬
palul element de la care se pleacă în
proiectarea echipamentelor de emisie-
recepţie. De asemenea, ea este de un real
folos în întreţinere şi depanare.

Pentru a înţelege folosirea noţiunii de
nivel relativ şi a diagramei de nivel, vom
lua un exemplu practic. în figura alătu¬
rată (a) se dă schema bloc a unui posibil
receptor SSB în banda de 2 m. Presu¬
punem că dorim o sensibilitate de 0,1 pY.
La ieşirea lanţului avem nevoie de un
semnal AF cu o amplitudine de 1 mV
pentru a putea fi preluat de un ampli¬
ficator de joasă frecvenţă.

Obţinerea unui zgomot de intermodu-
laţie mic implică folosirea mixerelor
dublu echilibrate cu diode. Atenuarea
unui modulator ideal este de 4,9 dB.
în practică, ea variază între 6 şi 10 dB.

N k =101g^=101g||=201g^0-

~75

— 10 lg -70 dB, deci G = 70 + 20+
+ 10= 100 dB.

S-a luat nivelul din punctul A ca nivel
relativ zero. în funcţie de el se determină

velul relativ zero ales, se poate măsura
uşor semnalul în orice punct al lanţului
de recepţie. Diagrama are o pantă globa¬
lă crescătoare. Evitarea pantelor bruşte
pe unele porţiuni ale acesteia duce la eli¬
minarea pericolului de autooscilaţie.

După stabilirea nivelurilor se trece la
proiectarea independentă a etajelor. Tes¬
tarea individuală este posibilă fără a se
influenţa caracteristica globală a apara¬
tului. Diagrama de nivel este utilă în
determinarea rapidă a unui etaj defect.

AMPLIFICATOR VHP

tranzistoarelor. Reglînd cele două po¬
tenţiometre, se urmăreşte ca valorile
tensiunilor pe baze să fie foarte apro¬
piate de cele indicate pe schemă.

Bobinele se fac din sîrmă CuEm 0,6,
fără carcase, cu un diametru de 6 mm.
Astfel, L, şi Lş au 7 spire, iar Lj are
5 spire. Montajul se pretează şi pen¬
tru banda de 144 MHz.

Montajul este recomandat pentru
canalele TV 6—12.

Ca zgomotul propriu să fie cît mai
mic, sînt utilizate două tranzistoare
cu germaniu AF 139.

Acordul pe fiecare canal se reali¬
zează din condensatoarele trimer 10-
40 pF, iar amplificarea maximă cu un
zgomot mic se obţine din polarizarea

TEHNSUM NR. G/M

CITITORI;

BECNUmi

Semnalul amplificat este transferat apoi
următorului etaj prin bobinele LiL 2 .
Bobinele L t şi L 2 sînt construite din
sîrmă CuAg 0 1 bobinate fără. carcasă,
pe un diametru de 12 mm; astfel, Lj are 2
spire, iar L 2 are 4 spire. Lungimea lui L,
este de 18 mm.

Cele două bobine se montează cu
axele paralele şi cît mai apropiate, fără
să se atingă.

Tranzistorul T 2 împreună cu piesele
aferente formează un etaj cu super-
reacţie.

Circuitul de acord al etajului este
constituit din bobinajul L 2 şi din două
condensatoare; unul trimer 0 — 30 pF
şi unul variabil 0—10 pF.

Cu valoarea minimă a acestor conden¬
satoare, frecvenţa de acord este de apro¬

ximativ 150 MHz.

Tranzistorul T, are montat între drena
şi sursă un trimer care face po abilă
intrarea în oscilaţie a etajului; pragul de
oscilaţie se stabileşte prin polarizarea
drenei cu potenţiometrul de 22 kfi.

Şocul de radiofrecvenţă din sursă (prin
care se culege audiofrecvenţa) este con¬
struit din CuEm 0,8 (35 de spire) p: un
diametru de 8 mm, fără carcasă, bobinaj
spiră lîngă spiră. Semnalul de audio-
frecvenţă este aplicat apoi unui etaj RC
şi ascultat în cască. Pentru primele două
etaje se recomandă tranzistoarele BF 245,
iar pentru etajul de audiofrecvenţă BC 107.
Alimentarea radioreceptorului se poate
asigura din două pile electrice de 4,5 V
legate în serie.

Receptorul a cărui schemă electrică
este prezentată alăturat este destinat
lucrului în gama undelor ultrascurte,
între frecvenţele de 100 şi. 150 -MHz.

Din experienţele făcute s-a constatat
o sensibilitate mai bună de 1 /iV (apro¬
ximativ 0,5 juV), zgomot de fond practic
nul, calităţi mult apreciate de radio- '
amatori."

Avîncî în componenţa sa numai trei
tranzistoare, receptorul este recomandat
în special celor cu o dotare tehnică mai
modestă, deci celor mai tineri construc¬
tori amatori.

Se observă că primul etaj este ampli¬
ficator de radiofrecvenţă în montaj cu
grila la masă, semnalul fiind aplicat pe
sursă.

nika fllkn J

lOOpF U U 25pF
2Qkct

111 ¥ B ii
T

Montajele cu tiristoare funcţionînd la
tensiunea alternativă de reţea prezintă
inconvenientul de a parazita instalaţia
electrică din apartament, uneori deran-
jînd prin radierea în spaţiu a frecvenţelor
înalte chiar şi aparatele alimentate de la
baterii (de exempîa, un radioreceptor
portabil aflat în apropiere). Aceasta. se
explică prin «deformarea» de către ti¬
ristoare a sinusoidelor din tensiunea de
reţea: curentul absorbit de montaj are
forma unei succesiuni de secţiuni drepte
prin semisinusoidele reţelei, rezultînd
astfel un spectru foarte bogat în armonici
superioare.

In cazul experimentării montajelor de
orgă de lumini, lucrul acesta este deose¬
bit de supărător, deoarece canalele cu
tiristoare perturbează funcţionarea am¬
plificatorului de la care se preia semnalul

li? ;;,7 «'■ y.

DE REŢEA

electric de comandă.

Prezentăm mai jos construcţia unui
filtru de deparazitare care se intercalează
între priza de tensiune (prevăzută cu
contact de protecţie sau împămîntare)
şi montajul de orgă de lumini.

Pentru a preîntîmpina eventualele ac¬
cidente produse de străpungerea conden¬
satoarelor, pe conductoarele de reţea s-au
înseriat doua siguranţe fuzibile, dimen¬
sionate după consumul maxim previzibil
al montajului.

Filtrul se compune din condensatoarele

Q (100 nF), C 2 şi C 3 (47-100 nF, egale),
care trebuie să aibă tensiunea maximă
de lucru de peste 350 V c<5 şi din bobinele
L x şi L 2 . Acestea din urmă se realizează
pe o bară de ferită 0 10 mm, cu lungimea
de 3—4 cm. Fiecare conţine cca 25 de
spire CuEm 0,55—0,6 mm (eventual
conductor de sonerie, izolat în PVC).
Bobinarea se face spiră lîngă spiră, cît mai
strîns. După realizarea înfăşurării Lj
şi imobilizarea capetelor d (cu sfoară,
cu inele din PVC etc.), se trece peste ea
un manşon de tub varniş cu diametrul

adecvat. L 2 se bobinează peste L 1; în
acelaşi sens, cu acelaşi conductor şi
acelaşi număr de spire. La conectarea in
circuit se va ţine cont de începuturile
bobinelor (marcate în figură prin puncte),
care vor fi ambele spre priza de reţea sau
ambele spre montajul alimentat.

Reamintim că în timpul experimentării
condensatoarele nu trebuie atinse cu
mina. chiar dacă s-a deconectat legătura
cu priza. înainte de orice manipulare,
ele vor fi scurtcircuitate (evident, numai
după întreruperea alimentării) folosind
un obiect metalic cu miner izolator.

Montajul conectat la ieşirea filtrului
nu va mai parazita priza sau, în orice
caz. paraziţii vor fi mult mai slabi:
eficienţa filtrului depinde- de curentul
consumat, în funcţie de care se vor alege
valorile condensatoarelor. Pentru a îm¬
piedica radiaţia în spaţiu a frecvenţelor
înalte de către cordoanele de legătură
dintre tiristoare şi becuri, acestea trebuie
realizate cu cablu ecranat, tresa metalică
lcgîndu-se la linia de pămînt a filtrului.

Fiz„ GH. BĂLUŢĂ,

întreruperea alimentării cu energie
electrică a unor aparate poate avea con¬
secinţe neplăcute. Menţionăm cîteva e-
xemple casnice: frigiderele în care se
păstrează lucruri uşor alterabile, cloci¬
toarele electrice pentru ouă, acvariile
termostatate cu peşti exotici încălzirea
electrică în camera unui copil etc. De
aceea este utilă avertizarea sonoră în
momentul cînd tensiunea de reţea «cade»
accidental, pentru a lua măsuri de pre¬
venire a neplăcerilor. Un asemenea aver¬
tizor, în două variante, este prezentat
în cele ce urmează.

Montajul din- figura 1 cuprinde un
circuit astabil, realizat cu T 3 şi T 4 , care
generează un semnal dreptunghiular cu
frecvenţa de aproximativ 2 kHz. T s am¬
plifică aceste oscilaţii şi acţionează un
difuzor. Alimentarea este asigurată din-
tr-o sursă independentă de reţea, anume
o baterie pătrată de lanternă 3R12.

Funcţionarea generatorului de audio¬

frecvenţă descris, deci avertizarea sonoră,
are loc numai dacă T 2 este în conducţie
şi permite alimentarea cu curent a bista-
biluîui. Aceasta se întîmplă doar în si¬
tuaţia In care nu există tensiune de reţea
(220 V); pe baza lui T 2 se aplică uh poten¬
ţial negativ în raport cu emitorul, prin
di vizorul rezistiv 1 MD+ 390 fi+ 5,1 kQ,
astfel că tranzistorul este deschis.

Dacă la bornele de intrare este pre¬
zentă tensiunea de reţea, pe condensa¬
torul de filtraj apare o tensiune continuă
ce-1 blochează pe T 2 ; bistabilul nu poate
funcţiona, nu se aude nici un sunet în
difuzor, iar consumul de curent din
baterie este neglijabil (sub 10 fj.A).

Montajul se va închide într-o cutie
izolată, pentru a nu permite atingerea

cu mina a circuitelor ce sînt în contact cu
reţeaua. O baterie asigură funcţionarea
continuă în regim de semnalizare sonoră
6 — 8 ore, dar prin deschiderea lui I
se va întrerupe circuitul de îndată ce su¬
netul este auzit, pentru a economisi
elementele galvanice. Este recomandabilă
schimbarea bateriei la 6 luni, chiar dacă
montajul nu a funcţionat în acest timp.

Pentru cei care doresc să evite «com¬
plicaţiile» electronice, în figura 2 este
prezentată şi varianta clasică a averti¬
zorului. Un transformator tip sonerie,
cuplat la reţea alimentează permanent
un releu electromagnetic. Contactul său
normal-închis face parte din circuitul
de avertizare, ce cuprinde o baterie şi o
sonerie de curent continuu. în momentul

cînd dispare tensiunea de reţea, releul
nu mai este anclanşat, închide circuitul
soneriei şi sunetul acesteia, semnalizează
evenimentul. Consumul din baterie este
relativ mare. Se vor lua aceleaşi măsuri
de protecţie ca şi la prima variantă.

100/J/12V

CAPACIMETRU

ADAPTOR

ALEX

Utilizînd o schemă foarte simplă de
măsurare a capacităţilor cuprinse între
1 nF şi 0,2 fiF (gama cea mai uzuală de
condensatoare) cu alimentare directă la
tensiune alternativă de 220 V/50 Hz,
puteţi, cu minimum de investiţie, să com¬
pletaţi domeniile oricărui AVO-metru
cu măsurarea capacităţilor.

Schema de principiu a unui astfel de
capacimetru este arătată în figura 1.
Funcţionarea ei se bazează pe măsurarea
curenţilor alternativi prin rezistenţă adi¬
ţională şi diodă redresoare serie cu
ajutorul unui instrument. Deviaţia un¬
ghiulară a acului instrumentului variază
invers cu valoarea capacităţii care şun-
tează dioda redresoare (în raport cu
poziţia sa de repaus — «O» pentru ten¬
siuni şi curent şi «co» pentru rezistenţe).
Astfel, pentru C x = 0 se obţine din po-
tenţiometrele Pj şi P 2 deviaţia maximă
a acului instrumentului, unde pe scală
se va nota valoarea zero («0»).

Pentru situaţia C x = oo, echivalentă
cu un scurtcircuit al diodei, acul instru¬
mentului nu va devia deloc, instrumentul
fiind străbătut numai de curent alter¬
nativ. în acest punct se va nota sem¬
nul «oo».

Pentru diferite valori de capacităţi
între 1 nF şi 0,2 /x F, deviaţia unghiulară
a instrumentului va înregistra variaţii
directe, dar nu proporţionale (faţă de
poziţia C x = 0) cu mărimea capacităţii

ANDRIJ LEFTERj Braşov

măsurate.

Potenţiometrul P 1( după stabilirea den¬
sităţii gradaţiilor care marchează capaci¬
tăţile, în funcţie de necesităţile de măsu¬
rare (mai rare în domeniul capacităţilor
mici sau în al celor mari, după prefe¬
rinţă), se va. înlocui cu o rezistenţă fixă
măsurată pe potenţiometru cu poziţia
fixată a cursorului.

Potenţiometrul P 2 serveşte pentru co¬
rectarea variaţiei tensiunii reţelei (regla¬
jul pentru C x = 0).

Etalonarea se va face cu ajutorul cîtor-
va condensatoare cu toleranţă minimă
(pînă la 5%), care se vor monta în serie
şi în paralel spre a obţine cît mai multe
valori.

Se poate etalona scala instrumentului
cu următoarele condensatoare:

1 nF = 1 000 pF ± 5% : — 4 bucăţi
5 nF = 5 000 pF + 5%— 2 bucăţi

10 nF = 10 000 pF ± 5% — 2 bucăţi

50 nF = 50 000 pF ± 5% — 2 bucăţi
0,1 juF = 100 nF ± 5% — 2 bucăţi

Scala se va desena cu tuş utilizînd com¬
pasul şi trăgătorul, iar cifrele de prefe¬
rinţă cu letter-press.

Pentru exemplificare redăm schema
voltamperohmmelrului Ţ 20, pe care am
completat-o cu capacimetru (fig. 2).

Aparatul se va utiliza pentru măsurarea
capacităţilor în poziţia «r x », iar reglajul
«zero» se va face din potenţiometrul de
5 kQ din dotarea AVO-metrului.

R =200ka

aOQkn

ling» IM AS CU ŞER BAN /
~r Bucureşti!

—: Tubul final him din upeje reqpp-

! | deplin succes prin tubul sovietic 651/36.
„M care intră în soclul 'iui PL 5(10. In. acest
scop se efectuează următoarele madi-
ficâri

. i Se întrerup pe cablaj pistele care merg

la filamentul im PI 500 (picioruşele 4
A şi 5). Se inseriaza între aceste piste o
75 Q rezistenţă de aproximativ 100 iii 10 \\
mA (sau de v ai oare puţin mai mică), uri .i
rolul să preia cei 27 V care cădeau pe
3 qq filamentul lui PL 500, pentru a nu supru-
mA volta filamentele celorlalte tuburi ,n-

30 are filamentul alimentai

pA0

1N4Q07

nJskal 1

ţSCx

X,(F407

Jimi _,

> 1 ..T

• O cutie compartimentată pentru
păstrarea pieselor mărunte poate fi
construită în cîteva minute prin asam¬
blarea mai multor cutii goale de ţigări
(fig. 1). Se folosesc cutii de carton,
cărora li se taie capacul, asamblarea
realizîndu-se cu bandă adezivă aplica¬
tă jur-împrejur sau prin lipire duaracet.
Pe fiecare cutie se poate scrie tipul
pieselor conţinute; de pildă, «Tran¬
zistoare npn — Si — Î.F;» sau «Rezis-
toare 1 — 10 kfl». Mai multe aseme¬
nea ansambluri, aşezate alături şi su¬
prapuse într-o/cutie mai mare de
placaj, vor ..constitui o «magazie» de
mărubtfşuri foarte compactă şi utilă.

• Un suport stabil pentru ciocanul
de lipit electric de mici dimensiuni pe
care îl foloseşte electronistul este
arătat în figura 2. Este confecţionat
dintr-un magnet permanent circular
(de ia un difuzor defect), lipit pe un
disc de lemn. Cînd este aşezat pe
piesele polare, ciocanului i se asigură
o fixare sigură, scutindu-ne de sur¬
priza deplasării lui accidentale pe masă
ori peste piesele termosensibile.

11S//T

de cea mai bună calitate, avînd un
coeficient de temperatură cît se poate
de mic. Pentru alimentarea montaju¬
lui se va folosi o baterie de 9 V, con¬
sumul fiind foarte mic (400 — 500 >• Ak
Voltmeîrui folosit trebuie să aibă o
rezistenţă internă cît mai mare. Eta¬
lonarea se va face în grade Celsius sau

DAN TEODOSSSJj Bucureşti în Kelvin, din semiregiabilui de 10 k0.

Elementul sensibil va fi plasat în

Termometrele electronice au de- termic bun pe toată suprafaţa capsulei apropiere de locul a cărui temperatură

venit în ultimul, timp o realitate, fiind (fig. 4). Se va folosi multă-pastă sili- trebuie măsurată. »

din ce în ce mai complexe şi mai pre- conică, recuperată de la tranzistoare

cise. Domeniul de utilizări este foarte de tip EFT defecte. Bibliografie: «Electronic

vast, de la un simplu indicator al tem- Rezistentele folosite trebuie să fie Emgineertng», 1980

peraturii din cameră pînă la termo¬

metrele sensibile la infraroşu ce mă¬
soară temperaturile înalte din cup¬
toare; afişajul poate fi clasic, cu aju¬
torul unui voltmetru sau miliamper-
metru, sau numeric, cu LCD, caz în
care se obţine un consum extrem de
redus.

Ca element sensibil la temperatură
se poate folosi un termistor, a cărui
rezistenţă variază în funcţie de tem¬
peratură. Principalul dezavantaj îl con¬
stituie variaţia neliniară (fig. 1). Un alt
element sensibil la temperatură este
o joncţiune cu siliciu (mai sensibil
decît germaniul). Pe acest principiu
se bazează şi schema pe care o pre¬
zentăm în continuare.

Schema foloseşte două joncţiuni
cu siliciu aflate în contact termic, a
căror variaţie în funcţie de tempera¬
tură este prezentată în figura 2. De¬
oarece practic nu există diode cu siliciu
a căror capsulă să se preteze la un
contact termic eficace, se vor folosi
două tranzistoare, conectate ca diode.
Rezultatele cele mai bune se obţin
folosind un tranzistor dublu (două
tranzistoare pe aceeaşi pastilă de si¬
liciu — de exemplu, 2N2223), dar cum
un astfel de dispozitiv este mai greu
de procurat, se poate folosi metoda
prezentată în continuare. Se vor alege
două tranzistoare BC 109 cu carac¬
teristici cît se poate de apropiate,
apoi ele se vor monta rigid într-o piesă
de aluminiu care să asigure un contact

2Q0mV
Rint ^30ka

TEHNIUM NR. 6/81

HI-FI

AMPLIFICATOR 5W
SIMETRIE

COMPLEMENTARA

ferit.

Tensiunea de intrare a lui T 3 este
cea care există la bornele lui T 2 (deci
AU c£2 ) şi este aplicată între baza şi
colectorul lui T 3 , ceea ce face ca acest
tranzistor să funcţioneze în montaj cu
colectorul comun.

Tensiunea la bornele lui R s este apli¬
cată direct între baza şi emitorul lui T 3
sau T 4 , după polaritatea alternanţei

Dacă se face abstracţie de R 9 şi R 10 ,
se observă că extremităţile lui R 8 sînt
legate una direct la baza lui T 4 , iar
cealaltă la emitorul lui T 4 prin inter¬
mediul lui C 5 , presupus ca reactanţă
neglijabilă. Acelaşi lucru şi pentru T 3 ,
deoarece punctele B şi D au acelaşi
potenţial alternativ ca şi emitoarele lui
T 3 şi T 4 . Fără acest artificiu, T 2 nu ar
putea da o tensiune de ieşire suficientă
pentru a ataca tranzistoarele T 3 şi T 4
în montaj cu colectorul comun şi a per¬
mite să se obţină puterea maximală
oferită de tranzistoarele finale.

Tensiunea de ieşire se află între punc¬
tul A şi masă. Prin di vizorul format de
R 6 şi R s , o fracţiune din tensiunea de

ieşire U £ , egală cu

U£-Rs

, este readusă

Montajul alăturat conţine trei etaje
de amplificare, din care două etaje pre-
amplificatoare în cascadă, utilizînd tran¬
zistoarele Tj şi T 2 , şi un etaj de putere
în push-pull, autodefazor, cu simetrie
complementară, folosind T 3 şi T 4 .

In regim continuu. Punctul marcat pe
schemă cu A este punctul în care (faţă
de masă) potenţialul este de 11 V, adică
jumătate din tensiunea de alimentare
U CC = 22V. Vom vedea mai tîrziu cum
se ajunge la această valoare.

Tranzistorul T x are emitorul legat la
punctul A prin R 6 şi colectorul legat la
+ U CC prin R 4 . El funcţionează cu un
curent de colector foarte slab, deoarece
căderea de tensiune pe R 4 este tensiunea
medie dintre baza şi emitorul lui T 2 .
Cum această tensiune este de ordinul
unei jumătăţi de volt pentru un tran¬
zistor cu siliciu, curentul de colector al
lui Tj (adică I cl ) este:

I c , * 0,5 V/10 kfi = 0,05 mA (50 gA),
unde am luat U BE = 0,5 V.

Tranzistorul T 1 este. cu amplificare
mare în curent (/?) şi curentul de emitor
diferă cu puţin de curentul de colector.
Căderea de tensiune pe R 6 este de cca
0,25 V, iar potenţialul de emitor al
lui T t este practic egal cu cel din punc¬
tul A, adică 11 V.

Potenţialul din bază trebuie să fie cu
aproximativ 0,5 V mai mare decît al
celui din emitor (deoarece T! este de
tip npn). Acest potenţial se fixează prin
puntea din bază formată de rezistenţele
R2 Şt 1^3*

R, şi C 2 formează o celulă de decuplare
destinată să izoleze alimentarea punţii
din bază de aceea a altor etaje, pe de o
parte, şi să îmbunătăţească filtrajul de la
sursă, pe de altă parte (ştiut fiind că
primul etaj, primind semnale de nivel
relativ scăzut, este mai sensibil la ten¬
siunile de zgomot). -

Funcţionarea în regim continuu a
lui T 2 depinde de D,, R 7 şi R 8 , ca şi de
rezistenţa bobinei mobile a difuzorului
(neglijabilă faţă de valorile lui R- şi
mai ales R 8 ).

Tensiunea la bornele lui D t şi R- re¬
prezintă dublul tensiunii U B£ de repaus
a celor două tranzistoare complemen¬
tare, T 3 şi T 4 . R 9 şi R 10 servesc la mic¬
şorarea distorsiunilor de racord prin-
tr-un efect de contrareacţie serie.

Potenţialul colectorului lui T 2 nu di¬
feră de cel al punctului A decît prin
tensiunea U BE a lui T 3 şi căderea de
tensiune pe R 9 (care este de ordinul a
50 — 100 mV) şi deci este aproximativ
egal cu U cc : 2, ceea ce face ca tensiunea
U c£ a lui T, să fie de cca 11 V. Poten¬
ţialul în A depinde de cel al colectorului
lui T 2 , care la rîndul său depinde de
curentul I C2 . iar acesta de U B£ , care este
egal cu R 4 I C1 (I n depinde de U ££l ).
înseamnă că. ajustînd potenţialul din
baza lui T,. potenţialul în A poate fi

Praf. M. VORMICU

reglat la valoarea U cc : 2.

Pentru aceasta vom modifica fie va¬
loarea lui R 2 , fie pe cea a lui R 3 (punînd
o rezistenţă în paralel cu R 2 sau cu R 3 ).
O rezistenţă pusă în paralel cu R 2 va
ridica potenţialul în A, în timp ce o
rezistenţă în paralel cu R 3 îl va coborî,
în general se practică o altă metodă
pentru reglarea tensiunii în A, punînd
în locul rezistenţei fixe R 2 un semi-
reglabil de 750 kfi — 1 Mfi. Potenţialul
în A se stabileşte cu aparatul de măsură
la 11 V în raport cu masa.

Pentru curentul de linişte, care este
de cca 25 mA se acţionează asupra
rezistenţei R 7 . Mărind valoarea acesteia,
creşte şi - curentul de repaus. Cea mai
indicată este folosirea unui semireglabil
de 20 — 50 fi în locul rezistenţei R 7 .

In regim alternativ. Tensiunea de in¬
trare aplicată între baza lui Ti şi masă
se regăseşte multiplicată la bornele lui R 4
şi serveşte ca tensiune de intrare pentru T 2 ,
care funcţionează în montaj cu emitorul
comun.

Tensiunea la bornele lui D t şi R 7 nu
face decît să asigure polarizarea iniţială
a lui T 3 şi T 4 , pentru a evita distorsiunile
de racordare întîlnite în orice amplifica¬
tor push-pull clasă B care funcţionează
fără curent de repaus şi fără polarizare,
între B şi D s-ar putea pune chiar un
condensator de mare capacitate fără ca
funcţionarea montajului să aibă de su¬

R 5 + R 6

lă intrare, în opoziţie de fază cu tensiunea
de intrare şi produce un efect de contra¬
reacţie (CR). O alternanţă pozitivă apli¬
cată în baza lui T 3 produce o alternanţă
negativă în baza lui T 2 şi o alternanţă
negativă în bazele lui T 3 şi T 4 , căci T x şi
T 2 funcţionează în montaj cu emitorul
comun şi produce fiecare o opoziţie de
fază. T 3 şi T 4 nu defazează deoarece
funcţionează în montaj cu colectorul
comun. Partea din tensiunea de ieşire
readusă la intrare este pozitivă şi, cum
ea este aplicată în emitorul lui Tj, tinde
să micşoreze tensiunea U BE , în timp ce
tensiunea de intrare tinde să o mărească.
Este, evident, vorba de o «contrareacţie».

Cînd amplificarea este mare, amplifi¬
carea în tensiune cu CR tinde către va¬
loarea -, unde n = -

Rs + Râ

în cazul nostru, n =

- =0,037

şi amplificarea este: ^ = 27. Ţinînd

cont de tensiunea U C£ (saturarea lui T 3
şi T 4 este de cca 1 V), amplitudinea
maximală a tensiunii de ieşire este de
10 V. Tensiunea de vîrf la intrare este:

“27 ~ 0 ,37 V, ceea ce corespunde la
0,37 V x 0,7 = 0,26 V (tensiune eficace).
Cu o sarcină rezistivă de 8 fi (difuzor),

curentul de vîrf este de cca 10 V : 8 Q =
= 1.25 A, ceea ce corespunde la c putere
,. lx , 10 V x 1,25 A ...
utila de- - - = 6,25 W.

Pentru puterea de 6,7 W, amplifica*
torul dă 5% distorsiuni, fără diodele D 2
şi D 3 . Cu aceste diode în'montaj, ţ uterea
se reduce la 6 W cu cca 4% distorsiuni

La puterea de 5.W, distorsiunile se,
reduc la numai 0,25%, ceea ce intră în
normele HI-FI.

Curentul de vîrf nu depăşeşte 1 A,
iar curentul mediu debitat de sursă este:

— = 0,35 A. Condensatorul C, serveş-’
n

te la micşorarea amplificării frecvenţelor
înalte, aflate cu mult în afara benzii
audio şi a căror prezenţă ar compromite
stabilitatea amplificatorului prin efectul
de reacţie pozitivă. Condensatorul Q
este destinat să facă în aşa fel îneît sursa
de tensiune U ec să reprezinte un scurt*
circuit pentru regimul alternativ la frec¬
venţe ridicate (condensatoarele electro¬
litice de filtraj sînt ineficace la frecvenţe
ridicate). Q şi C 6 sînt cu dielectric hîrtie
sau plastic metalizat, iar C 4 este cu
dielectric ceramic. C 3 şi C 5 se iau pentru
tensiunea de luerm de minimum 25 V,
iar C 2 pentru 40 V.

Condensatorul C 2 poate părea de
capacitate mică, dar Ti are o mare rezis¬
tenţă de intrare din cauza prezenţei în
emitor a rezistenţei nedecuplate R 6 prin
care este adusă o fracţiune din tensiunea
de ieşire.

Cu CR se poate aplica o tensiune de
cca 260 mV la intrare, in timp ce fără CR
şi o tensiune de 1 mV ar fi suficientă
pentru a obţine puterea utilă maximă
Tensiunea de intrare a tranzistorului se
înmulţeşte cu raportul dintre cele două
tensiuni de intrare şi, ţinînd cont de
efectul de şunt al punţii din bază:

R-R 3 = 560 x 820 = 459 200 _
R 2 + R 3 560 + 820 ' 1 380

= 330 kfi, rezistenţa de intrare este de
ordinul a 300 kfi. Tranzistorul T 2 poate
fi înlocuit cu BC 143 sau BC 313, iar
diodele D l5 D 2 şi D 3 cu i N 4148 (diode
de comutaţie).

Alimentatorul trebuie să dea în secun¬
darul transformatorului 18 V la 1,2 A
cu filtraj de 4 700 ,uF/35 V.

Tranzistoarele T 3 şi T 4 se montează
pe cîte un radiator de cca 40 cm 2 , cu
bune posibilităţi de disipare a căldurii
Se recomandă ca ^4 să fie o rezistenţă cu
peliculă metalică, iar punctul de masă
să se afle pe cit posibil mai aproape de
intrare şi în nici un caz între emitorul lui
Tj şi colectorul lui T 4 .

TEHMSUM NR. 6/81

AMPIIFICATOR 2 »

Propun cititorilor revistei «Tehnium»
schema unui amplificator audio de 2 x
50 W pe care l-am construit şi a dat
rezultate foarte bune, fiind în acelaşi
timp şi foarte simplu.

Ca preamplificator este folosit un cir¬
cuit integrat de tip TBA 810 AS, iar ca
etaj de putere un montaj clasic în contra¬
timp, cu cuplarea sarcinii prin conden¬
sator. Particularitatea schemei constă în
faptul că defazarea semnalului cu care
se atacă tranzistoarele din etajul final
se face prin transformator. Acest fapt
asigură semnale simetrice pe cele două
alternanţe, simplificînd totodată con¬
strucţia şi reglajul. Primarul transforma¬
torului de defazare este cuplat la cir¬
cuitul integrat printr-un condensator.
Deoarece prin miezul transformatorului
nu există o componentă continuă a
fluxului magnetic, cele două alternanţe
vor fi simetrice. Miezul a fost astfel
dimensionat încît valoarea maximă a
inducţiei să se menţină în porţiunea
liniară a caracteristicii de magnetizare.
în acest fel, transformatorul nu introduce
distorsiuni. Transformatorul are miezul
din tole E 6 cu secţiunea 1 cm 2 . Primarul
are 400 de spire din sîrmă CuEm 0 0,3 mm.
Secundarele au cîte 400 de spire din
sîrmă CuEm 0 0,2 mm. Se bobinează
mai întîi primarul, apoi carcasa se îm¬
parte în două cu un perete despărţitor,
iar în fiecare din cele două compartimen¬
te se bobinează o înfăşurare secundară,
în acest fel, înfăşurările secundare vor
avea rezistenţe egale (aproximativ 16 O),
înfăşurarea primară are o rezistenţă de
cca 6 £ 1 .

înfăşurările se vor bobina în acelaşi
sens; începuturile sînt indicate în schemă
prin steluţe.

O altă particularitate a schemei o
constituie rezistenţa de valoare redusă

ing. CRISTIAN CARNUTU

conectată la terminalul 6 al circuitului
integrat. Prin aceasta s-a urmărit ca
reacţia prin legătură internă a circuitului
integrat să fie neglijabilă în raport cu
reacţia preluată de pe difuzor.

Elementele schemei au fost astfel alese
încît banda de frecvenţă să fie de 30—
18 000 Hz, iar distorsiunile de ordinul
a 1% în toată banda de frecvenţă.
Elementele de corecţie a tonului au fost
plasate în circuitul de intrare, avînd o
eficienţă de 6 dB/octavă.

Reglajele necesare punerii în funcţiune semnalului să fi<

a amplificatorului sînt simple. Se aduc nanţe pe o rezis

potenţiometrele de volum şi ton la zero, (curentul maxin

iar potenţiometrele semireglabile din eta- 5 A),

jul final la valoarea maximă (1,5 k£2). Fiecare tranzi:
Se conectează sursa de alimentare şi se de 200 cm 2 din

ajustează rezistenţa de 400 £2 astfel încît 2,5 mm. Transfc

prin dioda Zener curentul să fie de este dimensiona

80 mA Se reglează potenţiometrele semi- . amplificatoare (i
reglabile din etajul final astfel ca fără de spire 0 0,6

semnal curentul prin tranzistoare să fie spire 0 1,5 mm),

de 0,1—0,2 A, iar tensiunea pe fiecare Se pot folosi ş
tranzistor să fie egală cu jumătate din neşti, dar cu al

semnalului să fie 20 V pe ambele alter¬
nanţe pe o rezistenţă de sarcină de 4'£|
(curentul maxim prin tranzistoare —

5 A).

Fiecare tranzistor va avea un radiator
de 200 cm 2 din aluminiu cu grosimea
2,5 mm. Transformatorul de alimentare
este dimensionat pentru sarcina a două
amplificatoare (miez 12 cm 2 , primar 960
de spire 0 0,6 mm, secundar 160 de

Se pot folosi şi circuite integrate româ¬
neşti, dar cu alte elemente de corecţie i

tensiunea de alimentare. Cu un semnal (puterea absorbită de transformatorul

sinusoidal de 1 000 Hz, cu amplitudinea
de 70 mV, aplicat pe terminalul 8 al
circuitului integrat, se vor regla rezis¬
tenţele de 0,25 £2 din emitoarele tran-
zistoarelor finale astfel ca amplitudinea

| 2 Go!V &1

QwL.MAX.'SEMNAL 1000Hz

[ | MĂRIMI CC. FĂRĂ SE MNft-

fCT -

[Mj 650 tgjm

defazor este de 0,4 W). De asemenea, se
pot comanda etaje finale de puteri mai
mari cu redinîensionarea transformato¬
rului.

Alimentare ampfcf. 2.

m Ci /vc

Too*fT3oo|>f “poojpr

-"--njTr-g-

,5ka. |2SV 1

, ~ 4700rF

ket Vi'

AMPLIFICATOR

La puterea de 50 W, distorsiunile
amplificatorului sînt sub 1 % pentru
un semnal la intrare de 400 mV.
Consumul montajului în stare de
repaus este de 25 mA, la puterea
maximă curentul ajungînd la 1,5 A.
Schema amplificatorului a fost con¬
struită şi experimentată cu tranzis¬
toare finale de tip 2N3055 şi cu ten¬
siunea de alimentare de 54 V.

Amplificatorul se compune din
patru etaje. Etajul preamplificator
este realizat cu tranzistorul T ls de
tip pnp, care este cuplat galvanic
cu tranzistorul T 2 , cu rol de pilot
pentru etajul prefinal. Tranzistoa-
rele T 3 şi T 4 din etajul prefinal sînt
complementare, de tip BC141 şi
BC 161, care comandă etajul final.

Tranzistoarele finale vor fi mon¬
tate pe radiatoare cu suprafaţă de
răcire cît mai mare, iar prefinalele
se vor monta în radiatoare de alu¬
miniu prevăzute cu aripioare.

O atenţie deosebită trebuie acor¬
dată împerecherii tranzistoarelor pre-
finale, care trebuie să aibă factorul
beta cît mai apropiat pentru aceeaşi
polarizare. Această condiţie trebuie
s-o îndeplinească şi tranzistoarele
finale.

Condensatorul C 4 a fost realizat
prin punerea în paralei a două
condensatoare de 33 /x F/40 V. în

mod asemănător s-au folosit pentru
C 6 două condensatoare de 1000
^F/40 V.

Rezistenţele R 12 şi R 13 au fost
construite prin bobinare cu sîrmă
de la o rezistenţă de reşou.

După realizarea montajului şe

R7 IJ R 6 r S

pa. ^

C4 gj

4|R 4.

RIN R 2 | Ir 3 |

reglează din P 2 curentul prin tran¬
zistoarele finale la o valoare de
25-40 mA şi apoi se reglează din
Px tensiunea dintre punctul median
şi masă la jumătate din valoarea
tensiunii de alimentare.

Reacţia negativă cuprinzînd re¬
zistenţa R 8 îmbunătăţeşte forma de
undă a semnalului amplificat şi, tot¬
odată, asigură o mai bună stabi¬
litate a montajului. Valoarea ei se
determină experimental prin vizua¬
lizarea pe osciloscop a semnalului

- + --- r-

I T3 |

s l \Av /

de la ieşire, urmărindu-se obţinerea
unor distorsiuni minime la puterea
maximă.

Termistorul Th este de tipul celor
folosite în receptoarele «Neptun»
şi se montează pe radiatorul tran¬
zistoarelor finale, prevenind amba¬
larea termică a acestora.

Transformatorul de alimentare tre¬
buie să aibă o secţiune de 12 cm 2 ,
conţinînd în primar 925 de spire
CuEm, 0='Q,4 mm, iar în secundar
170 de spire, 0=1 mm.

PIESE COMPONENTE
Rj —680 kQ; R 2 -5,6 kQ; R 3 -
> 33 Q; R 4 -10 kQ; R s -2,2 kQ;

4Q. R 6 — 470 Q; R 7 —80kQ; R 8 —15 kQ*;
5QW R 9 — 220 Q;R 10 = Ru —56Q;R 12 =
_/| R 13 -0,5 Q; P x -1 MQ; P 2 -500 Q;
T Th-500 Q; C t -5 jnF/15 V; C 2 -
\l 100 fii F/50V; C 3 -IOO yuF/50 V;
C 4 — 66 /rF/40 V; C 5 -220 pF; C 6 -
2 000 ^F/40 V; C 7 - 4 700 ,uF/60 V;
Dj = D 2 = D 3 = D 4 — 1N4001 (Fo57,
L F407, BY250); D 5 = D 6 = D v = D 8 -
RA220(RA120, EFR136 —135); Tj —
BC252C; T 2 — BC171C; T 3 — BC141
16;T 4 -BC 161/16: T 5 . T 6 — 2N3055.

TEHNIUM NR. $81

Pbcnofl0H*eKwa 3rteMSHmo£> u yaiioS

fîepeK/wwQmeflM fl 2 K ■ ,
HywepauMSi Mkwo& y«ot««

$3 yCMrtwmertb MOuj;HOCrnM

6 wd co cmopoHW

HCSbeCHblX
3/ieMeHmoD j

*02-51
Sf.& 2 -S 2 i

! S!L

l ^s4=0,Q1hk _vm_

irfwR| -EL «8056

( A.

KT8G26

• we kr 1 V*jW

J S2E 8 rro
C.-JX2 Ocru

vş_]

KT5055I

TpaHSwcmopbi
027A

cmopoHw

na&ecHbix
3/ieHeHmoc
Ai-xiE',
^ A2-X4L',
^ fitZ-KL)
^ fie - XS-
¥(Kl- XMX,;

Cxewa anexmpMwecKas npwHunnwa^bHQS
A-K237 ym _

KT80S5

KT 602 5; rTHOMH;
rTMONA’, TTHQ2M

< t; $ h S
.HaaSMfriHwft
îortobtw
S-i E2

4r^*tOP

1 81

JtewQP

ÂmR

'=VHKj

MMKpocsSMai

_ZL_

KT8Q76

Lx 6 mq ^eKmpunecKa»
npMHHwnwouibHCta flE, flL-KS33y^A

1. i tooowpaemM» npw peey/twpooaHww.

2. HepeKrtKjMame <ib aopowe»* 52 St, &2 S2
& nono>«e»wu „E»biKfttomeKQ w

J.nepeKmowarneviw f= A4-S3 E;t£A 2 ~$ 1 L

& nor’.OHiSHww „ S>ocnpowibe3eMMe s
** Hanp9wSHw9, o8o3hQ46hh'ois

- >T 1 c --- ~ pe»HM 3anucu

■* 1 I * I--—--1 - pe^wuM feocnpbwsbeâe:

m g l MJMepeHbl &WCOKOOMHbiM npudOpOM.
5H1-MH6,3-Q,3 wn3nKarr>op &KrtK3HeHM9

HatHHmocpOHa.

6, P4; PE-MHdwKanDOptn ypc&nţ) ianwcw Im » Kawano&

7 51 -P4-npsdoxptjHw me rtb nM2,0fl;(H-F2 - npedoxpawime,
OM-O,«A-

S P4, Fi - npeâoxpaHwtnenb OM-0,573.

% OHesBo 3flţ) no3K/ltOMeHWţ!:

X4, X2 - MMKpocpoHa,

X3 - s&yKocHHHame/iţi, MagHwmocpOHa, paQwo -
npwewHHKa, me/ţebwa,opa;

XM - pa3wompQHC /i^uwohhow n whwm ;

X S- rtHHSWHOEO BbJXoSa;

X6-&HeujHew akKycmwHecKOw cwcmeMeu
X7 - ny/ibrna 3ncmaH4MOHHOîQ ynpa&/iewrt«;
X8- pcoseM 3/19 no3K/it04eHW9 &HympeMHew
aKK-yemwweCKOM CUCfnSNbl;

X9 - pernei* ceme&ow

«.nocnr»o9HHbie HQnp 9 «/eHM 9 M 3 MepeHbi SbicoxooMH

60 /ibmMempoM •

«. E,L, - 5yK&>eHHbie Koâbi d/19 yxa^QHWft <pyH*uwoHa'/ib
HajHciMeHwft a/ieMeHmo^ yHM&epeartbwwx ycw/iwrng,
coombemcmbeHHO I w ţi KaHa*ao.

H2.5 OfnSe^ibHwx n.apmwSx MaîHMToqpOHO?) & 03 MC»Ha
MîMeHeMMţt, we S/waiouiue hq napaMempix m

paSomocnocoSMoemo MaunumocpOHa. '

no9MQ2Ht

+m&

) V3 25»Sm
'KT3HSS. + JL

K731S6,

X5 —ieşirii cu variaţie liniară;

X 6 — sistemului acustic exterior;

X 7 — pupitrului de comandă de la distanţă;

X 8 — cuplorului pentru racordarea sistemului acuş
" s , ' ' ' tic interior;

X 9 — cuplelor de reţea.

‘ 10. Tensiunile continue sînt măsurate cu un voltmetru cu rezistenţă mare.

ii. E*L— coduri de literă indicînd destinaţia funcţională a elementelor ampli-
s cat oarelor universale, corespunzător canalelor I şi II.

iţalT M — 0,15 Â:

cups magnet

REGLAJUL NOILOR CARBURATOARE
ALE AUTOTURISMELOR

inelară 7 (fig. 3) şi se scoate tija 8
din articulaţie. Apoi, aşa cum se arată
in figura 5, se rotesc pîrghiile 4 şi 8,
jn sensul săgeţilor, pînă la refuz,
în această situaţie, orificiul de legă¬
tură al tijei 8 trebuie să se afle la ace¬
eaşi înălţime cu capul de articulare res¬
pectiv. în caz contrar se roteşte piu¬
liţa 9 (fig. 3) pînă cînd se realizează
coincidenţa poziţională a orificiului
tijei 8 cu capul de articulare al aces¬
teia.

Toate celelalte reglaje ale carbura¬
torului se fac la fel ca la modelele
vechi, cu excepţia pompei de accele¬
raţie, care, la o funcţionare corectă,
trebuie să debiteze 3,5 cm 3 la 10 ac¬
ţionări complete ale pîrghiei sale de
comandă.

Pentru completarea informării celor
interesaţi, mai-jos se indică tabelar
unele caracteristici de construcţie şi
reglaj ale carburatoarelor noi în com¬
paraţie cu cele produse pînă în anul
1980.

Se aduce palpatorui comparatoru¬
lui în contact cu una din c la pete
apăsînd uşor cu degetul; se fixează
apoi cadranul ceasului cu indicaţia
zero în dreptul acului indicator şi,
rotind şurubul de reglaj, se deschi¬
de clapeta respectivă, cu mărimea in¬
dicată mai sus, citită pe comparator.

După regiarea poziţiei obturatoare¬
lor, ambele şuruburi de reglaj trebuie
să fie asigurate împotriva rotirii cu
vopsea sau o substanţă epoxidică.

Aşa după cum s-a arătat, obturato¬
rul treptei secundare este comandat
vacuumatic de doza vacuumatică 10
(fig. 3) prin tija 8. Funcţionarea corec¬
tă a motorului impune intrarea î.«func¬
ţiune a treptei secundare începînd de
ia 3 OGO’rot/min, control dare se poate
efectua folosind turometru! şi deter-
minînd vizual începutul .deplasării ti¬
jei 8. Dacă turaţia ia care intră în
funcţiune obturatorul treptei secun¬
dare nu este cea indicată, este nece¬
sar un reglaj suplimentai 1 ce se efec¬
tuează astfel: se desface siguranţa

obturatorului trep¬
tei secundare; 6) pîr-
ghia de anclanşare
a obturatorului trep¬
tei secundare; 7) i-
nel de siguranţă; 8)
tija dozei vacuuma-
tice; 9) piuliţă; 10}
doza vacuumatică.

4 : 1) şurub pentru

3 : 1) şurub dop al
dispozitivului va¬
cuumatic de porni¬
re; 2) doză vacuu¬
matică; 3) dispozi¬
tiv telescopic; 4) pîr-
ghia de acţionare a
obturatorului trep¬
tei primare; 5) pîr-
ghia de blocare a

reglajul poziţiei cla*
petei treptei prima¬
re; 2} şurub pentru
reglajul poziţiei cla-
petei treptei secun¬
dare.

5 : indicii cores¬
pund acelora pre¬
zentat» în fig. 3.

! • Pînă in 1980

După 1980 |

«Lada»

1 200-1 300

«Lada»

1 500-1 600

frLada»
f 200-1 300

«Lac
1 500-

600

Treapta

Treâpta

Treapta

Treaptă

1 ' 91

S 11

! II

1 II

Diametrul camerei
de carburaţie (mm)

Diametrul dituzo-
ruiui mare (mm)

. 23

Diametrul jicloru-
lui principal (mm)

1,30

1,40

1,07

1,62

1,12

!J|

Diametrul jicloru-
iui de aer (com¬
pensator; mm)

1,5

2,0

1,7

1,5

Diametrul jicloru-
lui de mers încet
(mm)

0,45

0,60

0,50

0,60

0,45

0,60

0,5

15 ;.V

Diametrul jicloru-
iui de aer de mers
încet (mm)

1,7

0,7

1,7

0,7

1,7

0,7

1,7

■

Diametrul pulveri-
zatorului pompei
de acceleraţie
(mm)

0,4

Diametrul jicioru-
iui îmbogăţitor
(mm)

' _

1,5

■

Diametrul jicloru-
fui de aer al îm¬
bogăţitorului
(mm)

1,2

Diametrul pulveri-
zatorului îmbogă¬
ţitorului (mm)

1,5

Presiunea de re¬
fulare a pompei de
benzină (kPa)

6,5 + 0,25

Debitul de benzi¬
nă al pompei de
accelerare ia 10
curse (cm 3 )

7,0+25.%

3,5 + 14%

Cursa plutitorului
(mm)

Deschiderea obtu¬
ratorului primei'
trepte cînd ciapeta
de aer este
închisă (mm)

0,8+0,05

Turaţia de ra¬
lanti (rot/min)

750-

800

850-

900

TEHMIUSV! NR. 6/81

Plifilf fff

Prof. M. VQRPISCU

Prezentul montaj, care oferă o inge¬
nioasă posibilitate de control al ilumina¬
tului de spate al autoturismului, poate fi
utilizat şi ca indicator al deteriorării unui
alt circuit de lumină.

Rezistenţa R, se montează în circuitul
luminilor de spate. Curentul care circulă
prin becuri dă naştere unei tensiuni a
cărei mărime stabileşte intrarea în con-
ducţie a tranzistorului T v Dacă această
tensiune se ridică la 400 mV, tranzistorul
T x conduce, în schimb T 2 se blochează şi
prin dioda LED nu circulă nici un curent,
deci ea nu luminează. Aceasta este pozi¬
ţia de repaus a montajului în care ilu¬
minarea supravegheată funcţionează.

Rezistenţa R* trebuie să fie aleasă în
aşa fel încît căderea de tensiune pe ea
să fie de 400 mV. Calculul se face uşor,
dacă ţinem seama' că becurile supra¬
vegheate sînt montate în paralel şi că
fiecare are 10 W (2 x 12 V/10 W):

p. ?n w

1= — = -—— =1,67 A (la autoturis-
U 12 V 1

mele cu alimentare pe 12 V);

U x

fi 4 v

= -rV-V = 0,24 fi (unde
1,67 A

U x = 400 mV este căderea de tensiune
pe R x ).

Dacă unul din becuri se distruge, cu¬
rentul prin circuit se reduce la jumă¬
tate, căderea de tensiune pe R x este de
numai 200 mV, ceea ce face ca tranzis¬
torul Tj să se închidă. Prin rezistenţa
se comandă intrarea în conducţie a lui T 2
şi dioda LED luminează.

Rezistenţa de limitare R 3 este astfel
dimensionată incit curentul care străbate
dioda LED să nu depăşească 25 mA.
Pentru autoturismele cu alimentare la 6 V,
rezistenţa R 3 are valoarea 220 fi, iar la
cele cu baterie la 12 V R 3 = 470 fi. Tran¬
zistorul Tj poate fi AC 126 sau EFF 343;
T 2 poate fi orice tranzistor prip cu siliciu,
care suportă un curent I c = IA (de
exemplu, BD 136). Nu este necesar ra¬
diator pentru T 2 . Rezistenţele R 2 — R 3
sînt de 0,5 W, iar R* este de 2 W.

Montajul poate fi folosit şi la supra¬
vegherea funcţionării altor circuite de
iluminare, dar numai în montaje de
curent continuu, iar la autoturisme nu¬
mai pentru cele cu minusul la masă.
Pentru cele cu plusul- la masă. Ti se
înlocuieşte cu un tranzistor npn cu ger-
mamiu (de exemplu EFT 377), T 2 . cu
BD 135, iar LED-uî se montează invers.

ăSi

Cine nu este interesat să îşi îmbogă¬
ţească, măcar teoretic, cunoştinţele de
geografie rutieră? De regulă, tinerii,
prin curiozitatea ior specifică, doresc
să se convingă printre ce hăţişuri trece
fîşia de asfalt şi atunci o pornesc spre
locuri mai puţin sau chiar deloc cunosc
cute; călătorii care nu rareori se fac
pe bicicletă, motoretă, motocicletă sau
la bordul autoturismului... Şi pentru a
■ajunge cu bine ia punctul terminus
trebuie să îţi alegi traseul, să-ţi planifici
judicios călătoria şi să-ţi stabileşti mi¬
nuţios locurile de popas.

Şoseaua Vatra Dornei —Bistriţa tre¬
ce prin pasul Tih-uţa, de ia Prundul
Bîrgăului, şi coboară şerpuind spre
Bistriţa. Este un traseu care urcă pînă
la circa 1 000 m, are o succesiune,de
curbe, cu viraje scurte, ce se «scurg»
printr-un peisaj montan de o inegala¬
bilă frumuseţe. Lungimea sa măsoară
aproximativ 90 km. Nu este posibil să
străbaţi un asemenea traseu decît ad-
mirînd peisajul, staţionînd corect la
locurile din afara drumului, folosind o
viteză moderată şi fără a risca în curbe¬
le care se succed; mai precis, fără a
tăia curbele, fără scrîşnet de roţi şi fără
a intra pe sensul opus ai drumului.

Vatra Dornei — Broşteni Poiana
Teiului — Bicaz. Un adevărat examen
pentru cei de la volan, dar care merită
cu prisosinţă eforturile. O biată şosea
banală... dar naţională... ce urcă tăcută
şi timidă... spre Barnar, Zugreni, Crucea
— paralelă cu apa Bistriţei —, lovită
de pietrele care nu rareori cad de pe
versantul munţilor... Măsoară circa 125
km pînă la coada lacului Bicaz. De-a
lungul traseului se întîinesc dese loca¬
lităţi rurale, străbătute de pietoni local¬
nici, cu preponderenţă copii, obser¬
vaţi nu rareori prin parbrizul maşinii
în apropierea drumuiui,

Sînt copiii care îşi amintesc de zbur¬
dalnicele capre ale Irinucăi de la Broş¬
teni, dar care se şi prind în vîrtejul
jocurilor moderne, uttînd parcă de ma¬
şini şi şosea.

Străbătînd aceste localităţi. cu pru¬
denţă şi o maximă grijă faţă de copii,
faţă de pietoni, în general, vă puteţi
considera un automobilist sau motoci-
ciist cu serioase aptitudini preventive.

Un «BUCHET DE NECAZURI» şi
doi părinţi neglijenţi, în sufletul cărora
s-a aşternut, pentru o bună bucată de
vreme, durerea.

Am ajuns în prag de vacanţă, pentru'
unii..., pentru alţii, vacanţa & şi început...
Copiii dau năvală sore 'om i
Ad-hoc,

re; o miuţă, un şotron, o cursă pe bici¬
clete, pe patinele. cu rotile, o bîză şi
alergări, uneori chiar în preajma dar-
mului sau chiar pe suprafaţa carosa¬
bilă. Un

părinţi şi în aceiaşi timp o invitaţie la
supravegherea continua a copiilor, mai
cu seamă a celor care nu au ajuns încă
să scrie sau să citească. îmi amintesc
de o întîinire recentă, petrecută pe tra¬
seul Piatra Neamţ — Bacău. în comuna
Zărieşti, micuţa E.A. (de numai 6 ani)
a început să traverseze şoseaua, dar
n-a ajuns pînă în cartea opusă... La o
•masă a restaurantului comunal stăteau
liniştiţi ia . un

micuţei E.A. Discuţiile, aflate in toiul
ior, sînt pentru un moment întrerupte...
în local se aşterne p linişte apăsătoare.
O veste din exterior trece de la. un me-
sean la i ■ 1
.de o mm

sînge st dur®' neg liante p rin
şi probabil că/această întîmplare va ră-
mfne înscrisă cu litere «negre-aldine»
pentru totdeauna în cartea vieţii sate

Cine este oare co-:
nefericită întîmplare? A.G.,, un şofer
profesionist, aflat ia volanul maşinii
sale nr. 1-NT-1490, i n om pt
ne fo«y?.am, cu o experienţă a şoselelor,
nevalorificată în interesul conduitei pre¬
ventive, a disciplinei rutiere, şi rezulta--
iele sînt clare. Un om care a scăpat din
mînă hăţurile cailor putere ai moto¬
rului maşinii -sale. Apoi... lacrimi şi re¬
grete tardive într-un «buchet al neca¬
zurilor».

începători sas t s
ducerii ' j
sau mo ©relei, fa
ţeiegeţî st să ficipali
Imprevizibile s
nicia lor trebuie lompear J
grad ridic' te

cauţi®* din - t * a

maturilor aflaţi la bot ’ '

şini, pe m otocic ti

. străzii...

Maior ION i

La montajul din figura 2 supapa tei
mostatului este complet etanşă şi a
separă net curentul de răcire norme
de cel de scurtcircuitare a radtaforuiu
aşa cum rezultă din schiţă, eiiminîni
total dezavantajele citate.

MIOSK

răcire, între radiatorul 2 şi pompa de
apă 5. în acest caz a devenit posibil
ca scurtcircuitarea radiatorului să se
facă printr-o canalizaţie tip «by pass»,
6, cu,secţiune de curgere mai impor¬
tantă decît cea de la tipul precedent
Astfel, în perioada de încălzire, radia¬
torul este scurtcircuitat mai eficient,
redueîndu-se substanţial durata aces¬
tui proces. Folosul este evident, redu¬
cerea consumului de carburant şi a
uzurii, dar şi micşorarea tensiunilor
termice la care este supus blocul
motor ca urmarea micşorării diferenţei
dintre temperatura de intrare şi de
ieşire a lichidului.

In afară de aceasta, se ştie că la
montajul termostatului în chiulasă apa¬
re necesitatea practicării unui orificiu
în talerul supapei sale pentru evitarea
formării dopurilor de vapori care îm¬
piedică umplerea integrală a sistemu¬
lui cu lichid.

Este clar că prin acest orificiu se
creează o circulaţie de lichid spre
radiator, cu totul nedoriiă în perioada
de încălzire, a cărei durată creşte din
acest motiv, iar pe timp de iarnă moto-

Spre deosebire de tipul precedent
«412», motorul recentului model
«Moskvici 1500» are un circuit de
răcire perfecţionat, care pe de o parte
este mai eficient, şi mai stabil, iar pe
de alta asigură o mai rapidă şi mai
uniformă încălzire a motorului după
pornirea la rece. Dintre organele com¬
ponente, total modificat este termosta-
tul. După cum se ştie, acesta are roiul
de a regla automat temperatura lichi¬
dului de răcire, independent de sarci¬
na şi turaţia motorului ori de tempe¬
ratura ambiantă; în acelaşi timp el gră¬
beşte atingerea temperaturii de regim
după pornirea motorului, reducînd la
minimum perioada de încălzire, pe¬
rioadă în care consumul de carburant
atinge cote înalte, iar uzura este im¬
portantă. După cum rezultă din figu¬
ra 1, ia modelul «412» termostatui 4
este montat în mod tradiţional la ieşi¬
rea lichidului din chiulasa 1, condu-
cînd lichidul de răcire spre radiato-

Fig. 1. Circuitul instalaţiei
la motorul «Moskvici 412».

Fin. 2. Circuitul instalaţiei
la • motorul «Moskvici 1500».

thx îţes? . programul re acţiei o
|f şi | Acest p f |r@ra t o organiş r

* f în ntT t î> I ] ti /V 1 «i

, ,uid H r ' ( nfrormatn ţ

nur * s t tr r refer toa ? - m te»

electronice ■ de uz curent-' Cititorii; revistei»
laboreze, precum şi toţi. constructorii' amatori
i t efoisui de serv ei« 1? 8010» iote» ?

Pi aţa St t 1 cwp C ala iul 3

La modelul actual «1 500», ca :
«Lada» (fig. 2), termostatui 4
montat într-un locaş special, preş

3 S 31, 4)

Profitînd de victoriile navale şi ex¬
perienţa acumulată în cursul războiu¬
lui de independenţă 1877—1878, marina
română comandă în Anglia o serie de
nave de diferite tipuri ce vor alcătui
nucleul marinei militare în plin avînt.
între acestea vom prezenta şalupele
torpiloare «ŞOIMUL» şi «VULTURUL»
construite de către firma «Thorny-
croft» în 1882. Aceste nave erau tipice
pentru conceptul de vedetă cu torpilă
de şcondru, ce îşi cîştigase în forme
mai puţin perfecţionate gloria, în cursul
războiului de secesiune din America,
în cursul luptelor navale franco-chi-
neze sau mai apropiat de noi şi inima
noastră prin scufundarea monitorului
turc «DUBA-SEIFI» în canalul Măcin
de către şalupa torpiloare românească
«RÎNDUNICA».

Construite pentru a naviga pe Dună¬
re, cele două unităţi aveau următoarele
caracteristici constructive:

Lungime.. . 18,8 m

Lăţime . 3 m

Pescaj. 1,3 m

Deplasament .... 26 t

Viteză.18, noduri

._ 8

Datorită conceptului de construcţie,
unilateral, cu o flexibilitate redusă,
aceste nave s-au demodat, fiind moral¬
mente scoase din uz încă din primii
ani de exploatare. Factorul major de
contribuţie la această situaţie l-a con¬
stituit perfecţionarea rapidă a torpilelor
automobile ce erau net superioare tor¬
pilelor de şcondru. Negăsindu-se posi¬
bilitatea de a adapta navele la torpile
automobile, după 1890, au fost transfor¬
mate în nave de legătură şi curier al
marinei militare. Au fost scoase din
dotare imediat după 1900.

Pentru navomodelişti «ŞOIMUL» şi
«VULTURUL» sînt relativ simple, dar
inedite, atît din punct de vedere arhi¬
tectural, cît şi ca soluţii constructive.
Este recomandată pentru autopropul¬
sate militare EK sau C : , C 4 machete.

Coloraţura era următoarea: negru —
opera moartă, roşu — opera vie şi
torpila de şcondru, galben — coşul,
cabinele şi cutia blindată, gri— puntea
prova şi puntea principală, alb —
şcondrul şi tromba de aerisire.

Ing. CRISTIAN CRĂCIUNOIU
maestru al sportului

‘ ®;

2. Cum
reai şi coi
propus?'

w mmm

îng. V. CĂLiNESCU

o'i: sîni cei care pleacă în
Iră un aparat de fotografiat.

un mic «Penti» sau un
i t - jlleiflex», aparatul de
~ .-'sie un prieten bun şi
" tae moment, ne ajută
«■Piri ii locurile şi oamenii
u Plăcut, Care ne~ău impre-
muit aşteptatele momente

1 - specialist în

to ca să. faci fotografii fru-
isă mai

oate mai reuşite dacă vom
de o serie de date specifice
tografice.

(smi un aparat de foto¬
ni introdus, reglăm timpul
2 re, diafragma, distanţa... o
nşe or şî fotografia
s-ar putea spune la prima
este foarte simplu
>rbind aşa şi, este. Dacă
a st cu expune o automată,
ş simple. Dar
toate, , trebuie să uităm,
ci omui

ste ferea problemă

o rezolve
"mia făcută
..musetea
i ti meniul în-
- o . | afierii, partea
Şj r sântă, particuiari-
zfj ă Hor sdu persoanelor

- "" apăsarea pe decian-

i sorţ mar mari

- d declar a olograful

nd ia aîru întrebări:
s 't ’ .a rac

*■>..( fie? (De ce am
îces 1 dt aii ce doresc să
o@ afla ce o voi face ')
fotografiez - ca' să exprim
nvingător ceea ce mi-am

3. Dispun de mijloacele tehnice de
realizare a intenţiei?

4. Dintre posibilităţile tehnice care
îmi permit materializarea intenţiei şi
pe care le am la dispoziţie, care este
cea mai indicată sau pe care o stă-
pînesc cei mai bine?

Altfel spus, fotografia trebuie să
exprime ceva relativ precis (raportat
la intenţie), iar autorul trebuie să reali¬
zeze un act creator. Sigur că răspun-
zîndu-şi sieşi ia întrebările enunţate,
fotograful va putea fi în măsură, în
momentul fotografierii, să materiali¬
zeze intenţia sa; ceea ce trebuie men¬
ţionat este că operaţiile mintale de
selecţie trebuie să fie efectiv încheiate
ia apăsarea pe declanşator. Doar une¬
ori dintr-un clişeu întîmpiător ies foto¬
grafii bune.

Practica fotografică, experienţa acu¬
mulată în fotografie permit, în baza
unor reguli,, evitarea multor greşeli
sau căs eronate. Respectarea unor
reguli nu este însă în fotografie un
lucru strict, deseori procedînd «altfel»
se pot obţine fotografii foarte frumoa¬
se. încălcarea unei reguii, ca să spu¬
nem aşa, trebuie să aibă însă la bază
cunoaşterea motivelor care au gene¬
rat-o.

Alegerea filmului este o problemă
principială, care trebuie rezolvată de la
plecarea în concediu. Răspîndirea fil¬
melor color şi simplificarea tehnolo¬
giei de prelucrare color au determinat,
pe plan mondial, ca ponderea fotogra¬
fiei color să depăşească procentul de
50% în practica curentă.

Fotografia alb-negru are mareie
avantaj că se obţine printr-o ţehnoiogie
de mare accesibilitate. Fotografia color
este mai spectaculoasă, dar prelu¬
crarea filmelor şi a hîrtiei nu este la
îndemîna tuturor. Valenţele artistice
ale fotografiei alb-negru pot fi consi¬

derate superioare celor din cazul co¬
tar, dar acest aspect este de obicei
mai puţin important în fotografia de
vacanţă. Din punctul de vedere al
preţului apare iarăşi o netă diferen¬
ţiere, fotografia cotar fiind de cîteva
ori mai. scumpă decît cea aib-negru.
Optimul între preţ şi calitate îl repre-
zmtă diapozitivul colo-, care costă
la fel ca şi o fotografie aib-negru şi
redă cel mai fidel coloritul natural.
Dezavantajul diapozitivului constă în
necesitatea proiecţiei, cu toate impli¬
caţiile aferente.

Aşadar, trebuie aîes între fotografia
alb-negru, cea cotar şi diapozitivul
cotar. Diapozitivul aib-negru este apa¬
najul cineamatoriior, aşa că nu va
intra _în discuţie. Desigur că pentru
simple fotografii amintire putem lucra
numai în aib-negru.

Fotografia cotar presupune, pe lîngă
cheltuieli mai mari (negativ-pozitiv),
şi o gîndire adecvată tehnicii color,
Plecînd de la considerentul că lumea
înconjurătoare este în culori, utilizarea

filmului color pare cea mai indicată.
După filmul negativ color se pot secate
oricînd şi copii alb-negru.

Marele pericol în cotar constă în
dorinţa de a avea în fotografie cît mai
multe culori. O fotografie color «pes¬
triţă» este mai slabă însă decît c foto¬
grafie aib-negru. Realizarea unor poze
cotar armonioase nu este totdeauna
un lucru simplu. Celor care sînt uti¬
laţi pentru proiecţie o singură reco¬
mandare: diapozitivul color."Dusă pro¬
iecţie, după o selecţionare tehnico-
artistică, se pot face fotografii aib-
negru sau cotar plecînd de la diapo¬
zitiv.

La alegerea filmului contribuie, evi¬
dent, experienţa apterioară si prefe¬
rinţele fiecăruia, astfel în cît' decizia
poate fi determinată de mult mai mulţi
factori decît stricta comparaţie teh-
nico-economică.

încă o remarcă utilă: sensibi
filmelor color, negative sau diapozi¬
tive, este în mod curent în jur de
20DIN, cele alb-negru mergînd pînă ia

27DIN sau mai mult. Fotografii ama¬
tori de scene tip «eine-verite» vor
prefera astfel unT film alb-negru ultra-
sensibil, pentru a putea lua imagini în
orice condiţii, de iluminare.

PORTRETE DE VACANŢĂ,
FOTOGRAFÎ! AMINTIRE

în această categorie se încadrează
de obicei pozele făcute membrilor
familiei. Deşi pare firesc, acest lucru
nu exprimă corect realitatea. Doar
rareori ne petrecem concediul izolaţi
de lumea înconjurătoare, în marea
majoritate a cazurilor ne aflăm între
mulţi alţi oameni.

La munte sau la mare avem vecini
de cort, colegi la jocurile cu mingea,
prieteni sau colegi de serviciu pe care
îi putem deseori întîlni, ne deplasăm
pe străzi sau drumuri pe care circulă
atîta lume etc. lată deci că fotografiile
familiei noastre nu exprimă astfel rea¬
litatea. Fotograful pretenţios va foto¬
grafia membrii familiei sau prietenii
săi astfel încît să reiasă caracteristica
locului unde s-au aflat. Totodată se
pot fotografia şi persoane necunos¬
cute, dacă printr-un aspect particular
există şansa unor fotografii deosebite.

O metodă bună constă în practicarea
instantaneelor; astfel avem certitu¬
dinea unor fotografii pline de natura¬
leţe. Cel mai uşor sînt de fotografiat
copiii, jocul absorbindu-i de obicei
atît de mult încît momentul şi deseori
acţiunea fotografierii le rămîn necu¬
noscute. Adulţii pot fi fotografiaţi şi pe
baza unor prealabile aranjamente. Să
nu uităm că mai mult timp şi răbdare
pentru a face nişte fotografii bine
«regizate» găsim doar în vacanţă.

Fotograful «vînător» de imagini din
viaţa de vacanţă va realiza cu certi¬
tudine fotografii frumoase şi pentru
membrii familiei, urmărind cu răbdare
desfăşurarea zilei din spatele obiec¬
tivului.

Plasarea omului în cadrul mediului
înconjurător nu înseamnă însă o foto¬
grafie de ansamblu, de claritate egală
şi încărcată de detalii. Se va pune în
evidenţă subiectul atît prin cadrare,
cît şi prin repartizarea clarităţii pe
diferite planuri. Se va evita ca linia
orizontului (sau alte îmbinări de pla¬
nuri cu caracter liniar) să treacă prin
dreptul capului persoanelor fotogra¬
fiate. Redarea neclară a planurilor în¬
depărtate va sublinia subiectul prin¬
cipal. încadrarea omului în mijlocul
mediului se poate face şi printr-o
redare cu claritate uniformă, dar prin¬
tr-o gîndire compoziţională care să
asjgure evidenţierea subiectului uman. ,

în cazul fotografierii color apar pro¬
bleme suplimentare. Corectitudinea ex¬
punerii este o condiţie de bază. A
doua condiţie pentru reuşită este ale¬
gerea corectă a culorii de fond şi a
culorilor de prim plan. Culorile com¬
plementare se armonizează cel mai
bine. Redarea pielii este favorizată de
un fond verde. Pielea bronzată se
asociază bine cu culori intense (roşu,
portocaliu, galben). Albul va accentua
culoarea pielii bronzate, fotografiile
părînd exagerate faţă de realitate.

Fotografii deosebite se pot face pu-
nînd în evidenţă comicul unor situaţii,
indiferent că este vorba de membrii
familiei sau nu. Frica de apă a unui
copil, eforturile unei persoane adulte
de a învăţa înotul, gătitul în aer liber,
jocul cu mingea al unor persoane
complet neîndemînatice etc. — iată
terenul unor instantanee cu mult umor.
APA

Apa este un subiect sau un cosu-
biect generos pentru fotograf. Ma¬
rea, un rîu, un lac de munte sau de cîm-
pie, un izvor, o şuviţă de apă curgînd
din găleata unei fîntîni, iată numai
cazurile cele mai frecvente cînd obiec¬
tivul poate înregistra imagini deose¬
bite prin alegerea judicioasă a momen¬
tului fotografierii şi printr-o gîndire
compoziţională corectă sau originală.

Ambarcaţiunile sportive şi chiar va¬
poarele propriu-zise sînt un subiect

permanent de mare atracţie pentru
fotograf prin colorit, reflexe, formă,
dinamism.

Apa poate fi o excelentă oglindă în
care să surprindem natura reflectată
sau propriile figuri. Uşoara mişcare a
suprafeţei apei dă naştere la originale
jocuri de lumini şi culori, la deformări
neaşteptate ale obiectelor reflectate.
Suprafeţele de apă sînt un fundal op¬
tim pentru fotografierea în culori. Fie
liniştită, fie în mişcare, pe vreme bună
sau rea, suprafaţa apei va pune tot¬
deauna în,evidenţă o persoană sau un
obiect aflat într-un prim plan. Pe de
altă parte, valurile pot fi în sine un
subiect sau nisipul şi pietrele aflate
aproape de suprafaţă pot constitui
detalii interesante.

Omul este permanent legat de apă.
Ca meserie (pescari, marinari etc.) sau
ca divertisment şi sport, omul se află
în contact direct cu apa. O condiţie
a reuşitei în fotografierea persoanelor
aflate în apă este surprinderea acesto¬
ra în condiţii dinamice (înot, iahting,
schi nautic, jocul cu mingea etc.). Fără
a neglija frumuseţea peisajelor conţi-
nînd suprafeţe de apă, pare mai inte¬
resantă surprinderea în comun a ele¬
mentului apă cu elementul uman.

Din punct de vedere tehnic, redarea
dinamismului impune utilizarea unor
timpi de expunere destul de lungi.
Este dificil de precizat, dar valorile
cele mai probabile sînt 1/60 şi 1/125.

Marea este locul unde se fac foarte
multe fotografii. Apa— cu numeroase
schimbări de culoare, în funcţie, de
lumină, adîncime, culoarea stîncilor—,
plaja (în sensul de mal), vegetaţia
tipică din vecinătate, campingurile,
clădirile aflate în apropiere, iată cîteva
zone de interes fotografic.

Atenţie deosebită trebuie acordată
liniei orizontului, linie care are toate
şansele să apară în fotografie. Se va
evita ca această linie să apară pe mij-

Prin adăugarea cîtorva piese, blitzul
fotografic poate fi făcut să se declan¬
şeze automat la anumite intervale de
timp. El devine astfel un generator de
impulsuri luminoase periodice şi poate
fi folosit pentru semnalizare sau orien¬
tare pe teren noaptea şi în condiţii
meteorologice nefavorabile, ori pentru
divertisment, la crearea unor accente
luminoase îri «reprezentaţiile» sunet
şijumină ale amatorilor.

în figura 1 este dată schema unui
montaj ce poate fi conectat la blitz
fără a-i aduce nici un fel de modificări.
Este vorba de un circuit astabil care
generează impulsuri scurte (zecimi
de secundă) la intervale de 10—150 s,
reglabile prin potenţiometrul de 250 kQ.
Ele produc amorsarea tiristorului şi

locul fotografiei. Luarea imaginii se va
face astfel încît linia orizontului să fie
plasată în partea superioară sau infe¬
rioară a fotografiei. Importanţa liniei
în discuţie scade dacă ea va fi redată
neclar sau dacă este frîntă (o stîncă,
un obiect oarecare). înregistrarea liniei
orizontului înclinată poate mări sen¬
zaţia de mişcare sau de tensiune
(valuri mari, vînt, nori). Un punct rela¬
tiv îndepărtat (o barcă, de exemplu)
poate_ accentua senzaţia de spaţiali-
tate. în acest caz este însă neindicată
folosirea filmului color (imaginea va
înregistra obiectele îndepărtate «al-
băstrite»). Un obiect intens colorat în
prim plan va compensa acest efect
neplăcut (în general).

Navele şi ambarcaţiunile acostate,
porturile sînt subiecte de mare atracţie,
dar care ascund o mare capcană.
Varietatea reală de culoare nu va fi
corect redată şi nici suficient de expre¬
siv în fotografiile noastre color. Este

Fiz. GH. BĂLUŢĂ

prin acesta declanşarea blitzului. Ali¬
mentarea se face dintr-o baterie de
lanternă sau din însăşi bateria blitzu¬
lui, dacă se doreşte lucrul independent
de reţea. Se va acorda atenţie conec¬
tării la contactul de sincronizare, unde
trebuie determinată şi respectată po¬
laritatea indicată în schemă. Timpul
dintre două descărcări succesive nu
va fi prea mic (oricum, peste 10 s),
deoarece blitzurile nu suportă un ritm
rapid de repetiţie decît dacă se mic¬
şorează capacitatea condensatorului
principal.

Un alt montaj ce poate asigura auto-
declanşarea blitzului este dat în figu¬
ra 2. Un bec cu neon (indicatorul de la
fulgerul FIL) este conectat la contac¬
tul de sincronizare. Cînd tensiunea

totdeauna preferabil să se aleagă zone
mai restrînse sau chiar detalii pentru a
fi'fotografiate.

La munte întîfnim ori lacuri, în gene¬
ral liniştite, ori cursuri repezi de apă.
în lacuri se pot surprinde splendide
oglindiri ale vîrfurilor muntoase. Sur¬
prinderea apelor curgătoare se va
face evidenţiind mişcarea.

Utilizarea unui filtru UV, la munte
şi ia mare, va îmbunătăţi considerabil
redarea culorilor.

ZĂPADA

Zăpada accentuează contrastul ima¬
ginii, „puneîn evidenţă culorile, creează
jocuri de aib-cuioare neaşteptate. Ne
vom limita doar la cîteva sfaturi teh¬
nice. Expunerii i se va acorda o aten¬
ţie suplimentară. în genere, datorită
reflexiei puternice a luminii pe zăpadă,
expunerea va fi' mai mică. in zonele
montane, utilizarea unui filtru UV ga¬
rantează redarea corectă a culorilor.

ajunge aici Ta circa 80 V, neonul se
ionizează şi se produce descărcarea
prin bec a condensatorului din cir¬
cuitul de sincronizare. Un condensa¬
tor exterior prelungeşte durata .des¬
cărcării şi îmbunătăţeşte impulsul. Q
rezistenţă în serie cu alimentarea bli¬
tzului limitează curentul şi măreşte în
acest fel-timpul necesar încărcării.
Puterea lămpii este rfedusă de circa
4 ori, iar timpul fntre două descărcări
este de 20— 30 de secunde. Deşi foarte
simplă, schema nu asigură o periodi¬
citate bună. De aceea ea este recoman¬
dabilă numai în scop de divertisment.'
Un filtru colorat poate fi aplicat pe
fereastra transparentă a lămpii, creînd
efecte deosebite.

Atragem atenţia asupra pericolului,
pe care-! reprezintă pentru retină pri¬
virea directă a lămpii’de ia distanţă'
mică. în cursul experimentărilor, se
va acoperi cu un capac opac blitzul,
iar atunci cînd este utilizat în scopuri
decorative este indicat ca lumina să
ajungă la privitori indirect, de pildă
prin reflexia pe un perete.

Schemele au fost experimentate pe
blitzuri FIL, cele mai răspîndife la noi"
în ţară, dar pot fi apiieaîe şi la alte
tipuri.

LAMPA IH
IMPULSURI

TEHNIUM NR. 6/81

sport încă neolimpic, dar cu multe virtuţi olimpice!

Pentru început, cîteva cuvinte despre principalele instrumente pe care le oca
utiliza pescarul amator în practicarea sportului preferat.

Principala «armă» a pescarului este uftd a <\cest nstrumant complex ai
drept componente: un cîriig, o varga-, sfoară, strună şi alte accesorii ce se o<
schimba în funcţie de metodele de pescuit.

Plumbul are rolul de a scufunda struna sa

-- ' c * - - ” c'e 2 rrr

pînă ia bucăţi rra. ros ^ — '

' - . a - ^

greutăţi ms: mari în ape curgătoare.

In apă sau expuse la soare, firele de
nailon îşi micşorează rezistenţa pînă
la 30% şi se alungesc între 15% (cele
groase) şi 70% (cele subţiri).

Firul de pescuit are două părţi:
sfoara şi struna. Sfoara este un fir de
nailon mai gros, care se leagă direct
de undiţă sau se înfăşoară pe mulinetă.
Struna (cu p lungime de 10—30 cm)
are rolul de a îndepărta momeala de
sfoară (lungă de 40—100 m).

Deşi nu a ajuns încă sport olimpic, pescuitul are, se pare, mai mulţi practicant

decît, sa zicem... tirul sau hocheiul pe iarbă.

. C .^ re c©rduri om o f ogate în domeniul miraculoaselor capturi obţinute pe malu
nunîor, jacurilor sau chiar mărilor şi oceanelor şi... de ce nu, ale’fanteziei, pes
Ltiiiui i amine o excelentă modalitate de petrecere a timpului liber, cu inegalabile
vuiup bene >1 ce pentru omul modern. De aceea, redacţia noastră şi-a propus si
publice Cîteva articole destinate în primul rînd celor care debutează în aces

CîriiguS— partea cea mai importantă
a undiţei — se compune dintr-un 'braţ,

un arc, un vîrf şi o limbă.

La căpătui braţului există fie un ochi,
Le o paletă pentru legarea strunei.
Cîri:c-ele oct fi simple, duble sau triple.

c }-\ braţul lung se folosesc la
răpitori, iar cele cu braţul scurt ia peşti
''-L' to C igu! (indiferent de formă
ti mărime) trebuie sâ fie rezistent,
t y ; dab:I şi cu vîrf foarte ascuţit.

:-nerotarea cîrllgefor se face de la 1
|ce.‘ "g; mare) la 24 (cei mai mic).
;r apele de munte se utilizează cîrlige
•vemărul 9—13, iar în apele colinare
sau de şes cîrlige 3—6. în general, sînt
utmzate cîrligele cu ochi, deoarece
acestea se schimbă şi se leagă uşor.

firul nr. 8 0,3 kg

firul nr. 10.0,5 kg

firul nr. 12.0,7 kg

firul nr. 15.1,1 kg

firul nr. 18.1,6 kg

firul nr. 20.2,0 kg etc.

Varga (sau undiţa)'trebuie să fie'dintr-un. material relativ uşor, solid si să fie

bine echilibrată.

Cei mai bun material indigen este trestia de baltă (uşoară, suplă, dar mai puţin
rezistenţă). Se recomandă o lungime de 3 m (pentru pescuitul din barcă) şi de

4—5 m (pentru apa curgătoare).

Firul de pescuit este confecţionat
astăzi din mase plastice suple, rezis¬
tente, elastice, impermeabile, care se
pot procura la lungimea dorită.

Pentru pescuitul sportiv se reco¬
mandă fire de nailon, cu diametrul
0,04—1,2 mm, a căror rezistentă (la
rupere) se exprimă în kg/m. Firul de
0,04 mm este echivalent cu nr. 4, cel
de 0,20 mm cu nr. 20 etc. lată cîteva
exemple:

'EMîMSIJiS NR. f81

Pentru a veni în întîmpinarea dorinţelor dv.,
magazinele şi raioanele specializate ale comerţu¬
lui de stat vă stau la dispoziţie cu un bogat sorti¬
ment de articole de sport şi turism.

Vă recomandăm pentru excursiile şi drume¬
ţiile dv.: termosuri cu capacităţi între 0,25 I şi 2 i
(la preţuri între 38 şi 115 lei), aragaze de voiaj cu
un ochi şi două ochiuri (la preţul de 165 de iei şi
407 iei); spirtiere (26 de lei); vase de aluminiu
(79 şi 82 de lei); lămpi de cort (45 de lei); saltele
pneumatice (275 de lei); sad de dormit (între
315 şi 365 de lei); mese'pliante de camping (între
17&şi 297 de lei); scaune pliante ; (îhtre 48 şi 155 de
lei).

De asemenea, în magazinele şi raioanele spe¬
cializate ale comerţuiui de'' stat : puteţi găsi o
variată .gamă de corturi (de 2, 3 sat; 4 persoane),
cu .preţuri între 937 de iei' şi 3 976 de lei.

Corturile se pot cumpăra şi cu un acont de
20%, restul sumei putînd fi achitată în 10 rate
lunare.

ik trimit tums

Comanda vitezei, în special la plecare de 12 V/10 W este destinat să asigure o
sau Ia sosire, a unui trenuleţ implică un protecţie suplimentară. Cele 3 contacte,
montaj electronic adecvat, cum este cel S l5 S 2 şi S 3 , se utilizează numai în cazul
din figura alăturată. ... _ comenzilor prin relee. Astfel, dacă S x

Alimentarea schemei se face de la un este deschis şi S 2 închis, tensiunea de
transformator cu o tensiune alternativă intrare în montaj cade la zero şi trenul
şi o tensiune continuă de 12 V (obţinută se opreşte încet.

prin redresare de la altă înfăşurare).

ampiificrtrr 2m

RtCTPTRR MINIMUM

Alimentat la 1,5 V, receptorul funcţio- BF 214 — 215; V 3 = EFT 318, V 4 =

nează în gama undelor medii. EFD 305-309; V 5 = BC 107, V 6 şi V 7 =

Bobina de pe bara de ferită are pen- EFT 322, 323. L 3 este un şoc de radio-
tru L t 125 de spire CuEm 0,08 (spiră frecvenţă ce are 150 de spire bobinate

peste spiră) şi pentru L 2 8 spire din pe un miez de ferită sau 60 de spire

aceeaşi sîrmă bobinate peste L,. bobinate pe un inel de ferită.

Tranzistoarele pot fi înlocuite astfel:

V, = EFT 319 — EFT 317; V 2 = «RADIO», 1/1981

3...3,Sma

indicator m mm

Calitatea înregistrărilor pe bandă mag- In montajul alăturat {care este, de fapt,
netică depinde în mare măsură de nivelul un amplificator) indicaţia se face cu o
semnalului de audiofrecvenţă aplicat. diodă LED numai c'ind semnalul atinge
Instrumentele mecanice ce echipează valoarea maximă admisibilă. Nivelul de
magnetofoanele sau casetofoanele nu ur- «■intrare admisibil se stabileşte din poten-
măresc întotdeauna precis semnalul şi ţiometru! de la intrare,
atunci se montează indicatoare electro¬
nice (neinerţiale).

CIRCUITE

LINIARE

UL1244N

TBA120U

UL1497R

TBA790LB

A223D

UL1498R

TBA790LC

UL1261N

TBA940

UL1550L

TAA550

A252D

ULY7711N

SFC2711EC

UL1262N

TBA950

>uA711

A250D

SN72711N

UL1481P

TBA810S

ULY7741N

SFC2741EC

UL1481T

TBA810AS

jUA741

UL1490N

TBA790SX

SN72741N

ULI491R

TBA790LA

** MAA741C

UL1492R

TBA790LB

TA 72741

UL1493R

TBA790LC

^A741

UL1495N

* TBA790SX

TBA221A

TEHNIUM NR. 6/81

Din scrisorile primite la redacţia
noastră rezultă că numeroşi cititori,
în special constructori începători, în-
tîmpină dificultăţi în procurarea unor
materiale documentare de iniţiere în
electronică. Un loc aparte îl ocupă
solicitările privind simbolurile grafice
şi denumirile dispozitivelor semicon¬
ductoare, întîlnite frecvent în literatura
de specialitate (inaccesibilă începăto¬
rilor), şi, din păcate, destul de rar în
literatura tehnică de popularizare.

Acestor solicitări încercăm să le
răspundem, într-o formă condensată,
prin breviarul de faţă.

NUMELE

SEMICONDUCTORULUI

SIMBOLUL

GRAFIC

CARACTERISTICI
TENSIUNE-CURENT
PE TERMINALE

D (diodes=diode)

RECTIFIER diode

DIODĂ REDRESOARE

SCHOTTKY DIODE

o A H K o

hottky

/Corner

DIODĂ SCHOTTKY

ZD(U>

ZENER DIODE

DIODA ZENER _
(UNIDIRECŢIONALA)

0--0

PHOTO DIODE

FOTO-DIODĂ

Felicitînd Editura tehnică pentru
constanta preocupare acordată volu¬
melor ce constituie un autentic sprijin
pentru activitatea constructorilor a-
matori, redacţia revistei noastre reco¬
mandă volumul recent apărut în librării
privind «Sonorizarea filmului de ama¬
tori».

Lucrarea, semnată de ing. Alexan¬
dru Marin şi ing. Aurel Mâşcă, com¬
petenţi specialişti în domeniu, repre¬
zintă un preţios ghid pentru membrii
cinecluburilor, penţru cineaştii ama¬
tori, precum şi pentru toţi cei ce doresc
să cunoască tainele celei de-a 7-a arte.
Autorii prezintă pe larg în capitolele
volumului rolul ■stmetuluiîn film, înre¬
gistrarea fotografică şi magnetică a
sunetului, sincronizarea imaginii cu
coloana sonoră, tehnologia reliitării
sunetului şi a efectelor sonore. Două
importante capitole ale volumului se
referă la aparatura pentru filmări sin¬
crone şi pentru sincronizarea filmelor
(magnetofoane, picupuri, aparatura de
montaj-sonorizare, pupitre de amestec,
aparate de proiecţie), precum şi la
termenii specifici, grupaţi într-un bo¬
gat glosar de sunet cinematografic.

Volumul este însoţit de un grupaj
de scheme ale aparatelor de înregis¬
trare şi redare a sunetului, frecvent uti¬
lizate în practica cinecluburilor şi a
cineaştilor amatori (amplificatorul

In timpul montării pieselor şi expe¬
rimentării unei scheme electronice este
nevoie să manipulăm frecvent placa
cu circuitul imprimat Adăugarea unor
«picioare» metalice la placă permite
aşezarea ei în orice poziţie pe masă
şi distanţarea faţă de aceasta. Se pot
adăuga fără riscuri piese suplimentare
cu terminale lungi şi este posibil
accesul uşor la ambele feţe ale plăcii.
Suporturi le, în număr de patru, se con¬
fecţionează din metal, după schiţa
din figură. Ele se fixează pe placă cu
piuliţe M3, în patru găuri <j> 3 date în
colţuri; acestea vor servi ulterior pentru
prinderea plăcii în carcasa aparatului.

APT 16-5, casetofonul Star MC-12,
magnetofoanele ZK-120 ZK-140, ZK-
145, ZK-246, Tesia B-46 şi Maiak-203).

CITITORII DIN STRĂI-
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORTIM
PORT PRESA, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI >STR 13 DE-
CEMBRIE NR. 3.

Tiparul executat la
Combinatul poligrafic «Cam Sclnteii»

Redactor-şef: ing. IOAN EREMIA ALEffesCU
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU

Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

iONESCU LUIGI — Bucureşti .

Cu., znsatqrul de 1 nF este numit
(de tre' îfe». în lipsa iui se montează
MtrP nen are şi masă - i condensa¬
tor plachetă-- de 1 n-F.

>1 C VAN CS * Si ■ Regh i
Amplificatorul- din n-r, 3/1980 a fost
a psţr jit pentru audiţii în cască, dar

' ' CJ C-ga'u R " a t- Î'V. "

BC 109 e poate înl,acjji cu alte

nu ami . carpiu- ae antenă produce

i )S!U 0 —* B careşti

mporiza ut fote •» reţinut
spre o eventuală publicare. Vă rugăm,
pe viitor, respectaţi total normele
SI \S în privinţa desenului şl a nota¬
ţiilor valorilor pieselor componente.
PiRVĂNESCU ION — Cralowa
Materialele publicate ia -«Revista-re¬
vistelor» au un caracter pur informativ.
PANĂ RADO'—Bucureşti
Materialul trimis a mai fost publicat
de noi.

MĂRGINEAN 1. — Cîmpia Turei!

■ Materialul «Generator semnale Ste¬
reo» este interesant : şi va fi publicat

.în eurînd.

PAVEL VIOREL — jud Tulcea
Vom pu-biica cele. so-iicitate de dv.
Ing. LEFTER ALEXANDRU — Bra¬
şov

Mulţumim- pentru 'precizările date
cititorilor noştri.

DORNEANU SON — Suceava
Amplificatorul unui picup poate fi
montat şi la un radioreceptor. Orice
bobină a unui transformator de frec¬
venţă intermediară poate fi refăcută
pentru 450 kHz. O astfel de bobină
are aproximativ 70 de spire şi un con¬
densator de acord de 1 nF.

LUCA VICTOR — Sascut
Debitul de aer dorit îl puteţi obţine
de la un aparat de uscat părul (fon)
la care s-a suprimat rezistorul, iar la
ieşire s-a montat un ajutaj de plastic.
Fi©REA RÂUL—Braşov
Pentru obţi ne rea cărţilor dorite luaţi
legătură cu Librăria «Cartea prin
poştă», Bucureşti.

Vom publica articole despre diapo¬
zitive.

POSTA

glMOffil

POPOVIC1 CORNELSU — Armă-
şeşti, Ialomiţa

Atît pe schema electrică, cft şi în
aparatul «Zefir» sînt două condensa¬
toare variabile. In aparat apare o sin¬
gură piesă, dar ea conţine cele două
condensatoare variabile construite cu.
un ax comun pentru reglare simultană.

în privinţa condensatoarelor trimer,
acestea pot căpăta diverse aspecte:
două discuri, un tub de ceramică ia
care se deplasează un miez metalic
sau un tub- ceramic pe care-este înfă¬
şurat un fir metalic. Observaţi care-'din

Să ştiţi că sînt In număr de 4, a sa cum
este trecut şi în prospect

curentul prin etajul final audio, ceea ce
poate conduce la distrugerea, tranzis-
toarelor.

Ca să obţineţi o boxă de 8XX mon¬
taţi în serie două boxe de 4X2.
HUŢANU C. — Iaşi
La magnetofon apare o frînare a
mecanismului din lipsa lubrifiantului
pe unele lagăre.

La amplificator, dioda Zener are
tensiunea 10—12 V, tranzistorul este
BF245. Pe schemă, condensatoarele
fără indicaţia unităţii de măsură sînt
date în pF.

PĂSĂRICĂ MARCEL — Bucureşti
2N 4401 se poate înlocui cu BC 337.
Televizoarele produse de «Electronica»
nu pot recepţiona alte norme TV.
SfMION VSCTORAŞ —Caracal
Modificările la care vă referiţi trebuie
întîi experimentate.

CRINEANU CORNEL — jud. -Olt
Recepţia defectuoasă este determi¬
nată de circuitul de Intrare.

• Vom -publica unele din .schemele

Scrisoarea dv, a io st remisă au

COJOCARI! IOAN — Bucureşti

Revedeţi schema incubatorului pre¬
zentat recent. !

TĂNĂSIE NICOLAE — jud. Do j

Comunicaţi-ne tipul aparatului, ca
eventual să vă indicăm ce alt tip de
potentiometru poate fi montat.
STRĂIN DAN — jud. Timiş
încercaţi să inversaţi legăturile la
bobine.

HRUDE! VAS!LE — Bucureşti
P 15 este echivalent cu El-T 353.
ACHIMFIEV M. — Galaţi
Am publicat montaje de vibrator cu
tranzistoare şi avem în plan să -publi¬
căm si cu tuburi.

IR!MIA CRISTIAN — Ploieşti
Cuplaţi în paralel pe circuitele osci¬
lante (de la intrare) cîte 20 pF.

OVÂ.CS ŞTEF ‘ * 1 lapoca

iAT * 1 tai»<

mm AKÎ$OARA"~ Băbiciu, 0ft
Pentru abonamente iuaî; legătura cu
ILEXJM-sesvice. str. .13 Decemorie nr. 3.
BOfJFOS GABRIEL — Suewsşti
Emiţătorul SS8 se poate construi, şi
pe cablaj clasic în compartimente bine
ecranate. Pe viitor vor fi publicate
schemele unor receptoare şi chiar ale
unor transceivere pentru traficul Lt.S.

- Am reţinut -şi celelalte sugestii.

Paginile-de reclamă industriala vor
-continua - să apară — revista, este
consultata şi de specialişti. Mulţumim
pentru felicitări.

ONIJTAN ION'—Giurgiu
La rubrica Hi-Fi din acest număr
“găsiţi cele solicitate; v-
NICHIFOR ROME© — Bucureşti
Observaţiile dv. privind procurarea
pieselor şi chiar a revistei «Tehnium»
sînt reale, sesizări în acest , sens am
primit şi de la a iţi cititori. Vom căuta
să publicăm echivalente de circuite
integrate şi ale altor componente.
CHIRA DUMITRU — Vulcan
îndepărtarea paraziţilor electrici pro¬
duşi de orga de lumini se face tot prin
sistemul de alimentare. Ţineţi cont
de indicaţiile autorului. Dacă inter-
fonul funcţionează bine, lăsaţi termisto-
rui montat.

8AH1 LIVIU — Constanţa
Rezistorul conectat la terminalul 5 al
circuitului 741 are valoarea de kXX
TELCiNSKS MIHAI — Brăila
în paralel pe C v montaţi 20 pF.
Motoraşul nu poate produce distor¬
siuni în difuzor. Influenţe între recep¬
toare apar din cauza oscilatoarelor.
SILVESTRU ZOLTÂN — Sf.
Gheorghe

Regretăm, nu deţinem informaţii de¬
spre tipul casetofonului dv.

CĂLINA SON —Lugoj
în general este bine să folosiţi boxe
cu impedanţa recomandată de con¬
structorul amplificatorului. Utilizînd
boxe cu impedanţa mai mică, creşte

■ Ttaie în pagini!» revistei noastre,
PANICI DUS AN — Constanţa
T-BÂ 950 este special construit pen¬
tru modulul smcroorocesor.

BORPiM PETRII — Piatra Neamţ
Orga de lumini nu este decît un
aparat comandat de semnalul de audio-
frecvenţă. Ca să funcţioneze fără sem¬
nal, aşa cum doriţi dv., nu ştim dacă
mai poate fi vorba de orgă de lumini,
LUPOIU IRINEL—judi Dîmboviţa
Cînd faceţi înregistrări cu microfonul,
reduceţi ia minimum volumul AF şi
zgomotul perturbator (dat de reacţia
microfon-difuzor) va dispărea.
BĂNĂŢEAN ADRIAN — Con¬
stanţa

Orice televizor color funcţionează,
fără altă modificare, în a!b-negru. Un
televizor pentru aib-negru recepţio¬
nează emisiuni color tot în alb-negru,
chiar de ia magnetoscop.

MATEI VÂS1LE —Galaţi
Stabilizatorul desenat de dv. nu poa¬
te funcţiona cu rezultate mulţumitoare.
STAN PAVEL — Piteşti m
Ca vechi colaborator al revistei aş¬
teptăm şi alte materiale.

MISACÂRU DAN — Timişoara
Tranzistoarele finale nu sînt uzate,
altele pot fi cauzele funcţionării anor¬
male.

Schemele nu le deţinem.

GAVRILĂ IQM — Âdjud
Luaţi legătura cu «Tehnoton»-lasi.
MUSTAŢĂ CRISTIAN — Bucu¬
reşti

Din ce revistă a fost preluat corec¬
torul?

PĂUN DUMITRU — Constanţa
Circuitul din microprocesor nu poa¬
te fi utilizat în alte scopuri.
3ĂLĂŞOIU N. — Bucureşti
Nu deţinem schema solicitată.

ei s c

pinde de nivelul semnalului ce Ic in¬
trare. Pentru filtra} mai bun adăugaţi
un condensator.

ANTON PETRE — Buzău
Rezistenţe bobinate se găsesc ia
magazinele de specialitate. Eventual
luaţi rezistenţe bobinate cu valori mai
mici şi prin înseriere obţineţi valoarea
dorită.

acă ave rmă 3 ni elin
reface singur rezistentele defecte.

m: - .e - a

Montaţi EZ 31 în locui lui EZ 30. La
transformatorul de ieşire nu contează
valoarea rezistenţei înfăşurării, ci ra¬
portul de transformare.

în privinţa acumulatorului, nu reie¬
se clar din scrisoare: aveţi acumulator
de 1,2 V sau de 12 V? în orice caz,
la încărcarea acumulatorului se mă¬
soară curentul de încărcare; ei nu tre¬
buie să depăşească 10% din capaci¬
tatea acumuiatoruiui.

LUNGU ADRIAN — Constanţa
Intermitenţa aprinderii becurilor se
poate comanda electronic cu două ti-
ristoare sau cu un releu.

La casetofon verificaţi comutatorul
înregistrare-redare, este posibilă o
oxidare a contactelor;

Dacă aplicaţi impulsuri de joasă
frecvenţă şi mare amplitudine, difuzo-
•rul se poate defecta.