mumimm
Citiţi în psg. 12
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
s
SUMAR
ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ,
PRODUCŢIE .. pag. 2—3
Fapte uteciste în cinstea zilei
de 23 August
RADiOTEHNÎCĂ PENTRU
ELEVI .. pag. 4—5
Tranzistorul cu efect de
cîmp
Util
Mixer de audiofrecvenţă
Tranzistcare în paralel
CQ—YO .. pag. 6—7
Tx-144 MHz
Amplificatoare de antenă —
cana! 1—12
CITITORII RECOMANDĂ -... pag. 8—9
Variator universal de ten¬
siune cu triac
Tester
Receptor de audiofrecvenţă
Preampiificator
Sondă FIT
LABORATOR ......._pag. 10—11
Atenuator în trepte
Interfon din casetofon
Sursă variabilă de înaltă ten¬
siune stabilizată 200—2 000 V
LA CEREREA CITITORILOR . pag. 12—13
Preampiificator .cu cinci in¬
trări şi regla] de ton
Identificarea terminatelor Ia
afiş oarele cu LED-uri .
Dispozitiv de sincronizare'
imagine sunet
AUTO-MOTO . -pag. 14
„Dacia" 1 300: Repararea de-
marorului
MEMORATOR T ............................ pag. 15
Capsuîe-eonexiuni
Circuite integrate liniare.
. echivalente.' ■
ATELIER ............ pag. 16—17
■ Ambarcaţie : dernontabilă .
FOTOTEHNICĂ ....._......_...... pag. 18—19
Apărate: pentru determina- ■
/:rea corecţiei de culoare
PENTRU TINERII
DIN AGRICULTURĂ .................... pag. 20—21
Să creştem nutrii
REVISTA REVISTELOR ................ pag. 22
Amplificator
. Minivoltmetru
Preampiificator
Radiogoniometrie
TEHNIUM PUBLICITATE ............. pag. 23
Radioreceptoare portabile
POŞTA REDACŢIEI ................._ pag. 24
ADRESA REDACŢIEI: TEHNIUM BUCURESTI, PIAŢA SCÎNTEII NR. 1, COO 79784 PREŢUL
IQp:, P.T.T.R.33, SECTORUL 1, TELEFON17 BD IO INT. 1151, 2059
3 LEI
® O serie de piese şi subansam¬
bluri complexe au fost’asimilate re¬
cent fa întreprinderea de rulmenţi
din Alexandria, rod a! inteligenţei, a!
pasiunii pentru nou, pentru activita¬
tea de; creaţie tehnico-ştiinţifică ma¬
nifestate de către tinerii muncitori,
tehnicieni şi specialişti..
în acelaşi timp, s-a diminuat con¬
sumul de oţel, economiile ridicîn-
du-se la 2 540 tone în condiţiile în
care unitatea teieormăneană pro¬
duce în prezent 150 tipuri de rul¬
menţi, realizaţi în 470 de variante,
faţă de numai 27 de tipuri eît se pre¬
coniza prin studiile îehntco-econo-
mice la punerea în funcţiune a uni¬
tăţii.
• Recent utecişîii din judeţul Pra¬
hova au lansai o nouă şi valoroasă
iniţiativă — „Patriei mai multă ener-
gie“. Tinerii prahoveni au preluat
CĂLIM STĂNCULESCU
Cea de-a H!-a ediţie a Festivalului
sporturilor îehnico-apiicative a pro¬
gramat timp de trei zile în incinta ba¬
zelor sportive de la Tîrgy Mureş un
excelent program compeiiţional, ce a
reunit la start aproape 1 uuO de tineri,
elevi si muncitori, componenţi ai deta¬
şamentelor de pregătire pentru apăra¬
rea patriei.
Participanţii au evidenţiat calităţile'
unui excelent antrenament în cadrul
disciplinelor de concurs-aeromode-
lism, navomodelism-, rachetomode-
îism, automodelism, orientare turis¬
tică, tir şi judo, sporit de combativi¬
tate, fair-piay şi nobilă ambiţie în în¬
treceri ce au mizat nu numai pe pre¬
gătirea fizică, ci şi pe educaţie teh¬
nică, inteligenţă tactică şi măiestrie
sportivă.
Cum era şi de aşteptat, un loc dis¬
tinct în acest amplu festiva! al sportu¬
rilor îehnico-apiicative, dotat cu Cupa
„U.T.C.“, l-a avut competiţia modelişti-
lor, a celor mai tineri şi îndemînatici
constructori de aero, navo, auto şi ra-
chetomodele, aproape 200 de tineri din
întreaga ţară membri ai cercurilor teh-
nico-aplicative de specialitate.
Baza de agrement „Mureşul" şi ae¬
roclubul judeţean, gazde fără reproş
ale întrecerilor tinerilor modelişti, au
constituit un cadru ideal al competiţii¬
lor celor mai ingenioase construcţii,
modele de înaltă tehnicitate care s-au
bucurat de binemeritate aprecieri din
2
executarea unui important volum de
lucrări ce însumează -peste 12 mi¬
lioane de lei pentru construcţia unor
microhidrocentraie în zonele’ Vălenii
de Munte şi Teşiia !.
Este demn de evidenţiat faptul că
mai bine de jumătate din volumul
materialelor necesare construcţiei
hidrocentralejor este asigurat prin
punerea în valoare a unor resurse
locale. Hotărîţi să execute integral
volumul de lucrări preluat în acest
an pînă la 1 septembrie 1982, ute-
ciştii din judeţul Prahova vor des¬
chide, în cinstea zilei de 23 August,
încă trei şantiere ale tineretului, ia
construcţia microhidrocentraieior ce
se vor ridica pe cursul Văii Prahovei.
Pe de altă parte, tinerii prahoveni
sînt preocupaţi de identificarea unor
noi soluţii de reducere a consumuri¬
lor energetice prin construirea unor
aparate şi instalaţii cu parametri
funcţionali superiori, prin nume¬
roase alte metode, care, înainte de a
fi aplicate, sînt dezbătute şi testate
în cadru! cercurilor de creaţie tehni-
co-ştiinţificâ ce funcţionează în uni¬
tăţile economice şi în cluburile tine¬
retului.
» Peste 700 de tineri de la între¬
prinderile „Porţelanul"—Alba-îu! ia,
„Sebeşul"—Sebeş şi Combinatul de
produse sodice din Ocna Mureş au
organizat acţiuni de muncă în spriji¬
nul producţiei în vederea realizării
peste sarcinile de pian a unei pro¬
ducţii de 150 000 de iei.
• Tinerii din 7 unităţi economice
din judeţul Bihor au declarat o
„Săptămînă record- în producţie şi
calitate", obţinînd valori de circa un
milion de iei concretizate printre al¬
tele în 500 de ansambluri şi suban¬
sambluri pentru maş-ini-unelte, 850
produse de industrie uşoară.
• Peste 3 000 de tineri din unită¬
ţile economice din judeţul Covasna
au realizat o producţie suplimentară
în valoare de 2 700 000 de lei repre-
zenîînd asamblarea a 150 motoare
electrice, montarea a 50 de bucăţi
de cutii de viteză.
• Circa 2 400 de tineri din 12 or¬
ganizaţii U.T.C. din judeţul Hune¬
doara au realizat o „Săptămînă-re¬
cord în producţie", soldată cu o pro¬
ducţie suplimentară de peste
700 000 de iei.
® Tinerii din unităţile economice
din municipiu! Bîrlad vor participa la
acţiuni de muncă în sprijinul pro¬
ducţiei în vederea realizării unei
producţii suplimentare în valoare de
peste 700 000 de lei, concretizată în
executarea a 2 000 bucăţi de rul-
menţi, 10 bucăţi traductoare,
1 200 mp de ţesături şi 250 de bu¬
căţi confecţii.
• Peste 900 de tineri din 11 uni¬
tăţi economice din judeţul Satu
Mare au organizat, acţiuni de muncă,
în sprijinul producţiei în vederea
realizării unei producţii suplimentare:
în valoare de peste 420 000 de lei,',
concretizată în montarea, a două.
transportoare de mare capacitate, în' :
realizarea a 3 bucăţi eiectropalane,
a 20 de bucăţi aragaze şi a unui vo¬
lum însemnat de produse de indus¬
trie uşoară.
« In Cadrul Centralei industriala-.
grare Rovinari, 800 de tineri au par¬
ticipat, prin schimburi prelungite, la
efectuarea unor lucrări de montaj ta
utilajele de carieră pentru platfor¬
mele Roşia, Peşteana şi Tismana,
„precum şi la transportul a peste
1 000 tone de cărbune şi 15 000 mc
sterii, lucrări în valoare de peste
200 000 de lei.
partea publicului spectator şi a spe¬
cialiştilor prezenţi ia întreceri.
Dealtfel, şi campionii acestei ediţii a
Festivalului sporturilor tehnico-apfica-
tive sînt reprezentanţi ai unor centre
de tradiţie in cele patru discipline ale
modelismului care s-au afirmat în fi¬
nale, disputate cu multă sportivitate şi
ambiţie.
Ultima zi a Festivalului sporturilor
tehnico-aplicative a fost consacrată
unor demonstraţii ale cîstigătorilor şi
ale unor sportivi de performanţă des¬
făşurate pe platoul Aeroclubului „Mu¬
reşul", manifestări onorate de repre¬
zentanţi de frunte ai organelor locale
de partid şi de stat, de un numeros
public. Cu acest prilej a fost organi¬
zată si o sugestiva expoziţie a produ¬
selor realizate de I.P.L-,,23 August" din
Tîrgu Mureş, produse destinate tineri¬
lor membri' ai cercurilor tehnico-apli¬
cative de modelism. Asupra acestei
din urmă manifestări vom reveni.
0 ultimă menţiune pentru organiza¬
torii celei de-a treia ediţii a Festivalu¬
lui sporturilor tehnico-aplicative, Co¬
mitetul Central al Uniunii Tineretului
Comunist, sprijinit de federaţiile de
specialitate şi organele locale U.T.C.
şi sportive, excelente gazde ale unei
tonice manifestări ce a relevat talen¬
tul, fantezia creatoare, ingeniozitatea
tehnică şi măiestria sportivă a tineri¬
lor componenţi ai detaşamentelor de
pregătire pentru apărarea patriei.
în cadrul Festivalului naţional
„Cîntarea României", minunata sta¬
ţiune alpină Poiana Braşov a găzduit
cel de-al lll-lea Simpozion naţional
de comunicări ştiinţifice al radioa¬
matorilor YO avînd ca temă „Tehnici
şi procedee moderne în traficul de
radioamatori".
Organizatorii, Comisia judeţeană
de radioamatorism Braşov şi redac¬
ţia revistei „Tehnium", au selecţio¬
nat spre a fi prezentate un număr de
9 comunicări în cele două zile cît a
durat simpozionul.
în deschidere, participanţii la sim¬
pozion, în număr de peste 170, au
fost salutaţi de reprezentanţi ai or¬
ganizatorilor, organelor locale din
cadrul C.J.E.F.S şi de secretarul Fe¬
deraţiei române de radioamatorism.
Cu un interesant şi documentat re¬
ferat despre istoria şi dezvoltarea în
general a zonei Braşovului şi a ra¬
dioamatorismului în special, prezen¬
tat de I. Zălaru au început expune¬
rile propriu-zise. Radioamatorul
Trifu Dumitrescu (Y03BAL) a făcut
cunoscute scurte biografii ale unor
eminenţi oameni de ştiinţă români,
pionieri ai radioamatorismului.
Au fost urmărite apoi referatele
„Tehnici în transmisiuni BLU“, pre¬
zentat de ing. Niaoiae Andrian;
„Consideraţii privind adaptarea apa¬
raturii şi antenelor ia feederi", pre¬
zentat de ing. D. Biujdescu
(YC3AL); „Eroarea în măsurători",
prezentat de fizician Â. Mărcuiescu.
Duminică, 1 august, lucrările sim¬
pozionului au început prin prezenta¬
rea referatului „Construcţii de piloni
şi antene", susţinut de ing. M. F!o-
rescu, urmînd apoi „Microprocesoa¬
rele — componente utile radioama¬
torismului", de IM. Paulian
(YC3BEJ); „Transceiver US", de Pe¬
tre Endrejevski; „Filtru TV1“, de S.
Visarion (Y06MD).
Luînd cuvînleii m încheierea lucră¬
rilor simpozionului, ing. G. Craiu
(Y03RF), vicepreşedinte ai Federa¬
ţiei române ; radioamatorism şi
cunoscută p v ţaiitaîe a mişcării
radioamatoriceşti internaţionale, a
subliniat importanţa acestor întîlniri
în cunoaşterea şi stringerea relaţiilor
dintre oameni, în promovarea unui
climat favorabil practicării şi dezvol¬
tării radioamatorismului, pe lîngă
îmbogăţirea cunoştinţelor tehnice.
Participanţii la simpozion, radioa¬
matori din toate judeţele ţării, şi-au
dat întîlnire în 1983, la a IV-a ediţie,
în oraşui Buzău.
Y03G0
TEHNIUM 8^1982
VIZUALIZAREA
SIMULTANA Â DOUA
Adaptorul descris este destinat
vizualizării simultane a două sem¬
nale cu un osciloscop monospot şi
prezintă caracteristici superioare
celor prezentate pînă acum în re¬
vistă (nr. 8/1981 şi nr. 10/1981). Prin¬
cipiul de funcţionare este următo¬
rul: în timpul unui cadru (timpul în
care fasciculul electronic al tubului
catodic baleiază ecranul de la
stînga la dreapta), se vizualizează
unul dintre semnale, iar în timpul
corespunzător cadrului, următor se
vizualizează celălalt semnal ş.a.m.d.
Vizualizarea alternativă a celor două
semnale aplicate la intrări se obţine
folosind impulsuri dreptunghiulare
cu o frecvenţă destul de mică (zeci
de hertzi), totuşi suficient de mare
pentru a depăşi limita de discrimi¬
nare a ochiului. Acest principiu co¬
respunde scopului vizualizării unor
semnale de frecvenţe ridicate (cu
adaptorul descris aici s-a ajuns la o
frecvenţă a semnalelor de aproxi¬
mativ 6 MHz).
Caracteristicile celor două intrări
sînt următoarele: sensibilitatea 50
mV, impedanţa de intrare 50 klî şi
amplificarea egală cu 18.
La intrarea osciloscopului se
aplică un semnal de forma celui
arătat în figura 1. Se observă că în
intervalul de timp T este vizualizată
prima curbă, iar în următorul inter¬
val de timp T cea de a doua. Pentru
a înţelege cum se obţine acest
semnal, să analizăm schema de
principiu a adaptorului, prezentată
în figura 2. Circuitul integrat Ch
(de tip CDB 400) produce semnale
dreptunghiulare cu o frecvenţă de
aproximativ 80 Hz. Această frec¬
venţă este divizată cu doi de circui¬
tul bistabil Cl 2 (de tip CDB 473) ast¬
fel încît, la ieşirile lui directă şi ne¬
gată (pinii 12 şi 13), apar două
semnale dreptunghiulare defazate
cu 180° şi cu un factor de umplere
de 1/2. Aceste impulsuri, cu frec¬
venţa de aproximativ 40 Hz, sînt
aplicate la intrările tranzistoarelo
T 6 şi T 7 , care le transformă din nivel
TTL (0 — 3,5 V) în semnale de am¬
plitudine de 5 V, cu care se co¬
mandă comutatorul cu diode. în fi¬
gura 3 este arătată, «ocheaja acestui
r*r»urieâ "0 S , reprezintă suma sem-
adică >r un Us am U |stec U aditîv af + U f
I ^°t" iniţiale^ u s = ■Â 1 • u-j 4- A 2 *• u 2 4*
/■ + A s • u 3 . Intr-adevăr, curentul l,
i are- expresia l, = u/(r, + R, -I- R c ),
'• deci u si = R s *.l i = R s ■ Uj/ţr, + Rj +
+R S ), de unde deducem A-,~ ¥U(r-, J r
+ Rj + R s ).
Prin urmare, coeficienţii ■ sau
„ponderile" de-* mixaj, A u au valori
fixe, depinzînd de natura surselor
(t'jKşi de valorile rezistenţelor Rj, R s .'
în analiză de mai.sus-am neglijat
curenţii pe care fiecare sursă îi.de¬
bitează prin celelalte două. De
exemplu, sursa 1 se închide la
masă pr? R s dar şi
prin R 2 .r 2 şi R 3 — r 3 , , Dacă aceşti
curenţi ar fi mari, sursele s-ar influ¬
enţa - apreciabil una pe alta, putînd
rezulta distorsiuni, inacceptabile'
ale semnalelor generate. Tocmai
de aceea s-au introdus rezistentele
de separare .(limitare R 1( R 2 , R s> ale
căror valori se iau mult mai mari
(de cel puţin zece ori mai mari) de-
cît rezistenţele interne r v r 2 , respec¬
tiv r 3 , şi totodată mult mai mari decît
rezistenţa comună (de mixaj), R s ..
Pentru a putea amplifica " „în
b!oc“ semnalul rezultat, u s (cuies
de la bornele s-m), este necesar ca
.valorile „contribuţiilor" u s „ u s2 , u s8
să fie aproximativ egale (sau de
? m ten-
siuh de sursele de sem-
Prof. MIHAI CORUŢIU,
Liceul „C. A. Rosetti"
- Bucureşti
ale adaptorului descris: analiza
funcţionării unui etaj detector.
Pentru aceasta sînt necesare ur-
mm
wm t m i
MONTAJ CU AMPLIFICARE
COISUHĂ
Dezavantajul atenuării din sche¬
ma simplă . prezentată anterior
poate fi compensat prin adăugarea
unui 'amplificator comun la ieşire
(fig. 2). ..Cîştiguî acestui amplifica¬
tor — care poate fi realizat cu com¬
ponente discrete sau cu circuite in¬
tegrate — se alege In funcţie de
sensibilitatea amplificatorului AF
fa care şe cuplează mixerul. De
exemplu, dacă semnalul la bornele
iui R s are o valoare orientativă
u s 0,5 mV, iar lanţul de amplifi¬
care folosit necesită, pentru pute¬
rea maximă de- redare, un semnal
de intrare U s = 50 mV, vom lua
cîştiguî amplificatorului A de apro¬
ximativ 50 mV/0,5 mV = 100. Se
poate lua un cîştig mai mare atunci
cînd se doreşte adăugarea unor
circuite suplimentare de reglaj sau
corecţie (reglaj de volum, corecţii
de ton, corecţii fiziologice — care
adaptează tonalitatea în funcţie de
putere etc.).
Menţionăm că introducerea unui
circuit de corecţie în schema am¬
plificatorului comun este indicată
numai în cazul în care surseie sînt
de aceeaşi natură, deci necesită
acelaşi tip de corecţie. Acesta
■constituie unu!' dintre dezavanta-
mdwmrmwt w pabalei
Pe cît posibil, conectarea tranzis-
toarelor în paralel trebuie evitată,
preferîndu-se alegerea unui singur
tranzistor care să admită puterea de
disipaţie cerută de montaj. Există,
totuşi, situaţii care impun acest arti¬
ficiu, ca de exemplu fa convertizoa-
reie de mare putere, la sursele de
alimentare reglabile cu plajă mare
de tensiune şi, în general, la toate
montajele care implică un tranzistor
cu puterea de disipaţie de peste
100 w.
în astfel de cazuri se pot conecta
în paralei două sau mai multe tran- ■
zistoare- de aceiaşi tip, cu factorii
. beta cît mai apropiaţi, rezultînd un
„tranzistor" cu acelaşi factor de am¬
plificare şi cu puterea de disipaţie
multiplicată corespunzător, Oricît de
atentă ar fi însă sortarea, rămîne ris¬
cul unei distribuţii pronunţat inegale
a puterilor disipate din cauza nei-
dentităţii parametrilor sau a. modifi¬
cării lor în timp; în plus, înlocuirea
unui tranzistor defect dintr-un astfel
de montaj va constitui o problemă
spinoasă.
Soluţia practică o reprezintă echi¬
librarea curenţilor prin introducerea
în serie cu emitoarele a unor rezis¬
tenţe R v R 2 , R 3 etc. (vezi figura),
avînd valorile de ordinul fracţiunilor
de ohm. De exemplu, pentru îranzis-
toarele 2N3055 se folosesc frecvent
rezistenţe de egalizare de 0,1—0,3a
Cum, de obicei, colectoarele'tran-
zistoarelor de putere sînt legate la
capsulă, soluţia permite montarea
tranzistoareîor pe un radiator co¬
mun, deci un bun echilibru termica!
ansamblului.
Teoretic, aceste rezistenţe nu 'ar
- trebui să fie egale, .căderile de ten¬
siune pe ele avînd roiul de a com¬
pensa diferenţele dintre tranzistoare
(în special 8 şi Vqe). Practic însă,
se preferă alegerea unor rezistenţe
egale, care oferă .o compensare sa¬
tisfăcătoare şi nu -ridică probleme la' -
înfocu irea tranzistoareîor.
C'°.
B»-
rkr
i.
I I C^T 2
r
TRANZISTORUL
CB EFECT ii iii
Fiz. A. MĂRCULESCU
■
Ne vom ocupa în continuare de
calcului elementelor de polarizare
pentru un etaj de amplificare cu
FET în montaj cu sursă comună,
determinînd totodată cîştigul în
tensiune al acestui etaj.
MONTAJUL CU SURSĂ
COMUNĂ
Plecînd de la schema de princi¬
piu (vezi figura 5 din nr. 5/1982),
primul pas îl constituie alegerea
tensiunii de alimentare, E. De re¬
gulă, aceasta se ia între 9 V şi 24 V
(mai rar 30 V, cînd FET-ul permite),
trebuind în orice caz să fie cu cîţiva
volţi mai mare decît valoarea ten¬
siunii de prag, V p .
Pentru a putea face un calcul
concret, avem nevoie de caracte¬
risticile tranzistorului ales, care se
extrag din cataloage. Să presupu¬
nem, de exemplu, că avem la dis¬
poziţie o caracteristică de transfer
l D = f(V GS ), pentru o anumită va¬
loare Vos = constant, de exemplu
V DS — 15 V (fig. 13). în primul rînd
alegem o valoare convenabilă a cu¬
rentului de drenă 1 D , în repaus, ast¬
fel încît punctul corespunzător M
de pe curbă să se situeze în porţiu¬
nea liniară a caracteristicii. Proiec-
tînd acest punct pe axa absciselor,
determinăm valoarea de repaus ce
trebuie impusă tensiunii poartă-
sursă, V GS (aceasta este tensiunea
continuă care polarizează joncţiu¬
nea tranzistorului în repaus).
După cum s-a arătat în introdu¬
cere, polarizarea porţii se poate
face de la o sursă suplimentară de
tensiune. Mai comodă este însă (şi
de aceea mai răspîndită) soluţia po¬
larizării „automate" de la aceeaşi
tensiune, E. în acest scop se inter¬
calează între sursa FET-ului şi
masă o rezistenţă R s (rezistenţa de
sursă), în timp ce poarta — prin
care în repaus nu trece practic nici
un curent — este menţinută la po¬
tenţialul zero cu ajutorul unei re¬
zistenţe de poartă, R G (fig. 14).
Curentul 1 D produce la bornele
lui R s o cădere de tensiune V GS =
= R s • i D . Cum i D a fost ales ante¬
rior, iar valoarea V GS a fost „citită"
din caracteristică, deducem uşor
valoarea necesară a rezistenţei de
sursă: R s = V GS l D .
Pentru a determina rezistenţa de
drenă, se ţine cont de suma căderi¬
lor de tensiune: E = R D ! D + V os +
+ V GS , de unde rezultă R 0 = (E—
-V DS -V GS )/1 D .
STAMCUL.ESCU
Gea de-a IIl-a ediţie a Festivalului
sporturilor tehnico-aplicative a pro¬
gramat timp de trei zile în incinta ba¬
zelor sportive de la Tîrgu Mureş un
excelent program competiţional, ce a
reunit la start aproape 1 uOO de tineri,
elevi şi muncitori, componenţi ai deta¬
şamentelor de pregătire pentru apăra¬
rea patriei.
Participanţii au evidenţiat calităţile
unui excelent antrenament în cadrul
disciplinelor de concurs-aeromode-
lism, navomodelism-, rachetomode-
lism, automodelism, orientare turis¬
tică, tir şi judo, sporit de combativi¬
tate, fair-play şi nobilă ambiţie în în¬
treceri ce au mizat nu numai pe pre¬
gătirea fizică, ci şi pe educaţie teh¬
nică, inteligenţă tactică şi măiestrie
sportivă.
Cum era şi de aşteptat, un loc dis¬
tinct în acest amplu festival al sportu¬
rilor tehnico-apiicative, dotat cu Cupa
„U.T.C.“, l-a avut competiţia modelişti-
lor, a celor mai tineri şi îndemînatici
constructori de aero, navo, auto şi ra-
chetomodele, aproape 200 de tineri din
întreaga ţară membri ai cercurilor teh¬
nico-aplicative de specialitate.
Baza de agrement „Mureşul" şi ae¬
roclubul judeţean, gazde fără reproş
ale întrecerilor tinerilor modelişti, au
constituit un cadru ideal al competiţii¬
lor celor mai ingenioase construcţii,
modele de înaltă tehnicitate care s-au
bucurat de binemeritate aprecieri din
partea publicului spectator şi a spe¬
cialiştilor prezenţi ia întreceri.
Dealtfel, şi campionii acestei ediţii a
Festivalului sporturilor tehnico-aplica¬
tive sînt reprezentanţi ai unor centre
de tradiţie în cele patru discipline ale
modelismului care s-au afirmat în fi¬
nale, disputate cu multă sportivitate şi
ambiţie.
Ultima zi a Festivalului sporturilor
tehnico-aplicative a fost consacrată
unor demonstraţii ale cîştigătorilor şi
ale unor sportivi de performanţă des¬
făşurate pe platoul Aeroclubului „Mu¬
reşul", manifestări onorate de repre¬
zentanţi de frunte ai organelor locale
de partid şi de stat, de un numeros
public. Cu acest prilej a fost organi¬
zată şi o sugestiva expoziţie a produ¬
selor realizate de Î.P.L-,,23 August" din
Tîrgu Mureş, produse destinate tineri¬
lor membri ai cercurilor tehnico-apli-
cative de modelism. Asupra acestei
din urmă manifestări vom reveni.
0 ultimă menţiune pentru organiza-,
torii celei de-a treia ediţii a Festivalu¬
lui sporturilor tehnico-aplicative, Co¬
mitetul Central al Uniunii Tineretului
Comunist, sprijinit de federaţiile de
specialitate şi organele locale U.T.C.
şi sportive, excelente gazde ale unei
tonice manifestări ce a relevat talen¬
tul, fantezia creatoare, ingeniozitatea
tehnică şi măiestria sportivă a tineri¬
lor componenţi ai detaşamentelor de
pregătire pentru apărarea patriei.
2
Singura mărime necunoscută
este tensiunea de repaus drenă-
sursă, V DS . Aceasta se alege întot¬
deauna mai mare ca V P şi, evident,
mai mică decît E. O soluţie accep¬
tabilă practic în multe situaţii o
constituie alegerea V DS = V P 4- 2
(tensiunea de prag, cunoscută din
catalog, plus 2 volţi).
Valoarea lui R G nu are o influenţă
prea mare asupra polarizării. Pen¬
tru a nu micşora apreciabil impe-
danţa de intrare (foarte mare) a
FET-ului, R g se ia de obicei de unu
sau cîţiva megaohmi.
Apare în cele prezentate mai sus
o contradicţie, anume prin faptul
că am utilizat o caracteristică i D =
= f(V GS ) pentru o anumită valoare
V DS = constant (cea găsită în cata¬
log), apoi am impus o valoare de
repaus V DS , care, evident, poate fi
diferită de prima. Problema se re¬
zolvă prin consultarea caracteristi¬
cilor de ieşire, 1 D = f(V DS ) cu V GS _
parametru. De exemplu, în figura 15
este redată familia acestor caracte¬
ristici pentru tranzistorul BF245B
(FET, cana! N). Să presupunem că
tranzistoare variază orientativ între
2,5 V şi 5 V. Pentru siguranţă vom
lua valoarea statică V DS mai mare
sau egală cu 7 V, de exemplu Vpg =
= 9 V. Prin interpolare grafică de¬
ducem că l D = 5 mA la V DS = 9 V
implică o tensiune de repaus poar-
tă-sursă Vqs « —1,2 V. Rezultă R s =
= Vqs !d ~ 240 O. Căderea de ten¬
siune pe R D în repaus va fi R D ! D «
* 15 V — 9 V — 1,2 V = 4,8 V, deci
R d 960 n.
Putem acum trasa dreapta de
sarcină (în curent continuu), care
va trece prin punctul static de
în cadrul Festivalului naţional
„Cîntarea României", minunata sta¬
ţiune alpină Poiana Braşov a găzduit
cel de-al lli-lea Simpozion naţional
de comunicări ştiinţifice al radioa¬
matorilor YO avî’nd ca temă „Tehnici
şi procedee moderne în traficul de
radioamatori".
Organizatorii, Comisia judeţeană
de radioamatorism Braşov şi redac¬
ţia revistei „Tehnium", au selecţio¬
nat spre a fi prezentate un număr de
9 comunicări în cele două zile cît a
durat simpozionul.
în deschidere, participanţii la sim¬
pozion, în număr de peste 170, au
fost salutaţi de reprezentanţi ai or¬
ganizatorilor, organelor locale din
cadrul C.J.E.F.S şi de secretarul Fe¬
deraţiei române de radioamatorism.
Cu un interesant şi documentat re¬
ferat despre istoria şi dezvoltarea în
generai a zonei Braşovului şi a ra¬
dioamatorismului în special, prezen¬
tat de I. Zălaru au început expune¬
rile propriu-zise. Radioamatorul
Trifu Dumitrescu (Y03BAL) a făcut
cunoscute scurte biografii ale unor
eminenţi oameni de ştiinţă români,
pionieri ai radioamatorismului.
Au fost urmărite apoi referatele
„Tehnici în transmisiuni BLU“, pre¬
zentat de ing. Nioolae Andrian;
tymÂ]
funcţionare (V DS = 9 V; l D — 5 mA)
şi va intersecta axele de coordonate
în punctele (V DS = E = 15 V; l D = 0)
şi (V DS = O, l D = 15 V/1 200 n =
12,5 mA).
în alegerea punctului static de
funcţionare se ţine cont de desti¬
naţia concretă a montajului, de ni¬
velul semnalului de intrare, de va¬
riaţia dorită a semnalului de ieşire
etc. Pentru aprofundarea acestei
probleme recomandăm consulta¬
rea lucrării „Bazele electronicii mo-
derne‘T(vol. 1), de P.E. Gray şi C.L.
Searle, Editura 'tehnică, Bucureşti,
(Continuare în nr. viitor)
„Consideraţii privind adaptarea apa¬
raturii şi antenelor la feederi", pre¬
zentat de ing. D. Blujdescu
(Y03AL); „Eroarea în măsurători",
prezentat de fizician A. Mărculescu.
Duminică, 1 august, lucrările sim¬
pozionului au început prin prezenta¬
rea referatului „Construcţii de piloni
şi antene", susţinut de ing. M. Flo-
rescu, urmînd apoi „Microprocesoa¬
rele — componente utile radioama¬
torismului", de N. Paulian
(Y03BEJ); „Ţransceiver US“, de Pe¬
tre Endrejevskî; „Filtru TV1“, de S.
Visarion (Y06MD).
Luînd cuvîntul m încheierea lucră¬
rilor simpozionului, ing. G. Craiu
(Y03RF), vicepreşedinte al Federa¬
ţiei române de radioamatorism şi
cunoscută personalitate a mişcării
radioamatoriceşti internaţionale, a
subliniat importanţa acestor întîlniri
în cunoaşterea şi strîngerea relaţiilor
dintre oameni, în promovarea unui
climat favorabil practicării şi dezvol¬
tării radioamatorismului, pe lîngă
îmbogăţirea cunoştinţelor tehnice.
Participanţii la simpozion, radioa¬
matori din toate judeţele ţării, şi-au
dat întîlnire în 1983, la a IV-a ediţie,
în oraşul Buzău.
V03C0
TEHNIUM 8/1982
Se pot astfel compensa anumite"":
variaţii trecătoare -ale intensităţii':'
.semnalelor fuma ate de surse, se
pot accentua sau atenua unele' 1
fragmente de program etc.
Dacă sursele sînt de aceeaşi na¬
tură (sau diferite, Iar debitează ,
semnaie aproximativ egale),"' valo-
riie R-,. R 2 , R 3 se iau egale între ele
şi mult mai mari ca, R s ; îâ feî.şi valo-
rile P,—P 3 se pot lua egale, de ace¬
iaşi ordin de mărime cu Ri—R 3 ,
Dacă "însă sursele debitează
jele mixerelor cu amplificare co¬
mună, un alt inconveninent rămî-
nînd proasta separare a surselor.
MONTAJE CU DOZAJ
REGLABIL
înlocuind în figura 1 rezistenţele
R i> R 2 > R 3 P rin grupurile R 1 f P v
R 2 + P 2 , R 3 + P 3 (fig. 3), se obţine
un mixer cu posibilitate de reglare,
între anumite limite, a contribuţiei
fiecărei surse la semnalul rezultat.
Ne propunem în articoiuî de faţă
o sumară prezentare a soluţiilor de
principiu utilizate în realizarea mi¬
xerelor de audiofrecvenţă, în do¬
rinţa de a-i ajuta pe constructorii
începători să înţeleagă mai bine .di¬
feritei :) s tieme < o np!a> r r toii-
cate : în revista „Tehnium" şi în
cărţile de specialitate.
nai pot fi foarte diferite' ca valori
(de exemplu, de ordinul miiivolţilor
pentru microfoane, de ordinul "su¬
telor de milivolţi pentru dozele cu
cristal, de ordinul volţilor pentru
unele circuite de detecţie etc.) re¬
zultă că un alt rol important a! reţe¬
lei R,, R 2 , R 3 este acela de atenuare
adecvată* a semnalelor. Pentru a pu¬
tea înţelege mai bine, să reiuăm con¬
tribuţia sursei 1 !a semnalul de ieşire,
v ; După cum arată şi numele, circu¬
itele 'de mixare servesc ia „ameste¬
carea" ■ a două sau rnai multe sem¬
nale, provenite de la surse inde¬
pendente, în vederea redării lor si¬
multane (suprapuse) printr-un ianţ
de audiofrecvenţă comun. Rezultă
că aceste circuite sînt prevăzute cu,
două sau mai multe intrări, cores¬
punzătoare surselor de semnal' (de
exemplu: microfon, cap magnetic,
detector radio, fotoreceptor etc.) şi
cu o singură-'ieşire, de'unde sem¬
nalul rezultant 'este preluat' spre
amplificare şi redare în difuzor.
De cele mai multe ori, circuitele
de mixare conţin şi o parte de am¬
plificare, Care poate fi comună
t =r j ' sau
distribuită pe sursele de semnal,
eventual cu circuite specifice de
corecţie, în funcţie de natura sem¬
nalelor iniţiale. De aici rezuită de¬
numirile, frecvent înîîinite în arti¬
cole, de mi e? preampiificat© sau
cr, ™ sampificator c -f cr ?
MONTAJ SIMPLU
In -figura e eda ă ce mai
simplă "se 1 de e AF centru
cazul particular cu trei ■ surse de
senina! (dar care poate fi generali¬
za i pe - u r Ea cuprinde
r 1 stenţe fc de
intrare {a,, a 2 , a 3 ) şi o bornă de ie¬
şire s), flecare a na cîte a
bornă de masă (m 1( m„ m 3l m).
f a - - iracteri-
zează, în esenţă, prin tensiunile de
audiofrecvenţă debitate, u 1; u 2 , u 3 ,
(valori eficace sau vaiori de vfrf, în
funcţie de convenţia aleasă) şi prin
rezistenţele lor interne, r 1t .r 2 , res¬
pectiv r 3 . Fiecare sursă u, debitează
un - •
fj, prin circuitul închis r i( R f , R s (i —
1, 2, 3}, conform legii fui Ohm. Fie¬
care curent î, produce la bornele
rezistenţei R s o cădere de tensiune
u S j = R s *l[. Semnalul de ieşire, cu
tensiunea u s , reprezintă suma sem¬
nalelor u si , U s =' U s1 +' u s2 + u s3 ,
adică un “amestec aditiv ai semna¬
lelor iniţiale^ u s = A t - u 1 + A 2 • u 2 +
+ A 3 -u 3 . într-adevar, curentul !,
are- expresia !j =- Uj/<r 5 + R f + R s ),
deci u si = R s -.li =; R s * u/ţrj + Rj +
+R S ), de unde deducem A, = R e /(r i +
+ R, + R s ),
Prin urmare, coeficienţii sau
„ponderile" de^mixaj, A,, au vaiori'
fixe, depinzînd de natura -surselor
(fj) ‘sl de valorile rezistenţelor R f , R s .'
în analiza de mai. sus am neglijat
curenţii pe care fiecare sursă îi de¬
bitează prin celelalte două. De
exemplu, sursa 1 se închide la
masă prin circuitul R^—R s , dar şi
prin R 2 '—f 2 şi R 3 ~.r 3 , , Dacă aceşti
curenţi “ar fi mari, sursele s-ar influ¬
enţa apreciabil una pe alta, puţind
rezulta distorsiuni inacceptabile
ale semnalelor generate. Tocmai
de aceea s-au introdus rezistenţele
de separare - (limitare R 1( R 2 , R 3 , ale
căror valori se iau mult^mai mari.
(de cel puţin zece ori rnai mari) de-
cît rezistenţele interne r,, r 2 , respec¬
tiv r 3 , şi totodată mult mai mari decît
rezistenţa comună (de mixaj), R s ..
Pentru a putea amplifica ' „în
bloc" semnalul rezultat, u s (cules
de la bornele s-m), este necesar ca
valorile „contribuţiilor" u s1 , u s2> u s3
să fie aproximativ egale (sau de
ace o de mă nes Cum ten¬
siunii de st sele de sem¬
spus, semnaiul sursei 1 este ate¬
nuat de p-, — 1/Â, ori. Deoarece am
presupus că R-, > r 1 şi R 1 > R s ,
putem' lua înîr-o primă aproximaţie
p 1 R^/Rg. Analog deducem ate¬
nuările ’ ceiorlaîte semnale: p 2
«= R 2 /R s şi p 3 *« R 3 /R s . Pentru ca va¬
lorile u s1 , u s2? u s3 să fie aproximativ
egale, atenuările semnalelor u-,, u 2 ,
u 3 trebuie să fie direct proporţio¬
nale cu tensiunile u 1t u 2 , u 3 , de unde
rezultă concluzia practică impor¬
tantă că valorile rezistenţelor R 1f #
R p R 3 trebuie ales© (aproximativ)
direct “ proporţionale cu tensiunile
u 1 u 2 , u 3 debitate de surse. De
exemplu, dacă u 1 = 5mV, u 2 =
= 50mV, u 3 = 500mV şi am ales R s =
= 1 kn, R 1 = 10 kO, vom lua R 2 =
= u 2 /u 1 • R, = 100 kn şi R 3 = u 3 /Ui.
• R„ = IM a Se poate verifica uşor
că toate trei sursele vor .debita pe R s
tensiuni de ordinul a 0,5 m¥. Ate¬
nuarea este de cca 10 ori pentru
semnalul u, şi de cca 1 000 de ori .
pentru semnalul u 3 .
Ne-am ocupat pe larg de acest cir¬
cuit simplu deoarede ei este esenţial
pentru înţelegerea principiului de
mixaj. Din punct de vaiere practic,
avantajele simplităţii (foarte econo¬
mic, dimensiuni reduse, foarte fiabil)
sînt contracarate de numeroase in¬
conveniente: imposibilitatea dozării
semnalelor la alegere (A,, A 2 , A 3 —
vaiori fixe), amestec fără corecţii,
atenuare apreciabilă a semnalelor,
izolare proastă a surselor de semnal
între ele. Cu toate acestea, circuitul
poate da rezultate satisfăcătoare
atunci cînd este acceptabilă mixarea
cu dozaj fix.
INTRĂRI
semnale p 5
se aleg du rez
circuitui simplu (fie . mărind -
se obţine a unormate
” ari’ , rt • ■ : : - • ' --
(Contlnuare Ir. nr. mor)
TRANZISTOARE IM PARALEL
MONTAJ CU AMPLIFICARE
COMUNĂ
Pe cît posibil, conectarea îranzis-
toareior în parale! irebuie evitată,
preferindu-se alegerea unui singur
tranzistor care să admită puterea de
disipaţie cerută de montaj. Există,
totuşi,’situaţii care impun acest arti¬
ficiu, ca de exemplu îa convertizoa-
rele de mare putere,- ia sursele de
alimentare reglabile cu plajă mare
de tensiune şi, în general, ia toate
montajele care implică un tranzistor
cu puterea de disipaţie de peste
100 w.
In astfel de cazuri se pot conecta
în paralei două sau mai multe îran-
zistoare-de acelaşi tip, cu factorii
beta cît mai apropiaţi, rezultînd un
„tranzistor" cu acelaşi factor de am¬
plificare şi cu puterea de disipaţie
multiplicată corespunzător. Oricîî de
atentă ar fi însă sortarea, rămîne ris¬
cul unei distribuţii pronunţat inegale
a puteriior disipate din cauza nei-
dentităţii parametrilor sau a modifi¬
cării lor în timp; în plus, înlocuirea
unui tranzistor defect dintr-un astfel
de montaj va constitui o problemă
spinoasă.
Soluţia practică o reprezintă echi¬
librarea curenţilor prin introducerea
în serie cu emitoarele a unor rezis¬
tenţe R v R s , ft 3 etc. (vezi figura),
avînd valorile de ordinul fracţiunilor
de ohm. De exemplu, pentru tranzis-
toareie 2N3055 se folosesc frecvent
rezistenţe de egalizare de 0,1—0,3.0.
Cum,'de obicei, colectoarele'tran-
zistoarelor de putere sînt legate ia
capsulă, soluţia permite montarea
tranzistoareior pe un radiator co¬
mun, deci un bun echilibru termic al
ansamblului.
Teoretic, aceste rezistenţe nu ar
trebui să fie egale, căderile de ten¬
siune pe eîe avînd rolul de a com¬
pensa diferenţele dintre traozistoare
(în specia! 6 şi Vgg). Practic însă,
se preferă alegerea unor rezistenţe
egaie, care oferă o compensare sa¬
tisfăcătoare şi nu ridică probleme la,
înîocu i.rea tranzistoare!or.
Dezavantajul atenuării din sche¬
ma simpiă prezentată anterior
poate fi compensat, prin adăugarea
unui 'amplificator comun ia ieşire
(fig. 2). ..Cîştigu 1 acestui amplifica¬
tor — care poate fi realizat cu com¬
ponente discrete sau cu circuite in¬
tegrate — se alege în funcţie de
sensibilitatea amplificatorului AF
la care şe cuplează .mixerul De
exemplu, dacă semnalul ia bornele
iui R s are o valoare orientativă
u s ** 0,5 mV, iar lanţul de amplifi¬
care folosit necesită, pentru pute¬
rea maximă de- redare, un semnai
de intrare U s = 50 mV, vom lua
cîştigu! amplificatorului A de apro¬
ximativ 50 mV/0,5 mV = 100. Se
poate lua un cîştig mai mare atunci
cînd se doreşte adăugarea unor
circuite suplimentare de regia] sau
corecţie (reglaj de volum, corecţii
de ton, corecţii fiziologice —■ care
adaptează tonalitatea în funcţie de
putere etc.).
Menţionăm că introducerea unui
circuit de corecţie în schema am¬
plificatorului comun este indicată
numai în cazul în care sursele sînt
de aceeaşi natură, deci necesită
acelaşi tip de corecţie. Acesta
■constituie unul dintre dezavanta-
CQ-YO
Tx-144
Particularitatea acestui montaj
constă în făptui că poate lucra cu
modulaţie de amplitudine MA sau
de frecvenţă FM datorită faptului că
utilizează un oscilator LC. Oscilato¬
rul VFO, primind tensiune de ali¬
mentare stabilizată electronic, pre¬
zintă o bună stabilitate a frecvenţei.
Tranzistorul folosit în oscilator
este un MQSFET dublă poartă tip
40602, 40604 sau 3N141.
în schema din figura 1 se observă
că reacţia în oscilator se face prin
cuplaj magnetic între sursă şi
poartă, ceea ce creează totdeauna o
elasticitate în realizare şi o siguranţă
în funcţionare. Frecvenţa de lucru
este de 36 MHz, comandată prin
dioda vâri cap model UHF, tip
BB105, BB121 sau BB142. Tensiu¬
nea stabilizată este aplicată şi po-
tenţiometrului de comandă a frec¬
venţei de 47 kfl. O altă diodă, tot
varlcap, BB105, BB121, este mon¬
tată în circuitul oscilant în paralel cu
L v dînti astfel posibilitatea obţinerii
modulaţiei de frecvenţă.
Un singur etaj AF echipat cu un
tranzistor BF 365 este suficient, ca
preîuînd semnalul de. la microfon să
asigure tensiunea necesară pentru
realizarea modulaţiei de frecvenţă.
Dacă microfonul este mai puţin
sensibil, se reglează amplificarea
etajului dir. tensiunea de alimentare
dată prin potenţiometrui de 4,7 kfl
Drena tranzistorului oscilator are
ca sarcină un filtru de bandă L 2 -L 3
rezonant pe 72 MHz (acord realizat
prin miezurile bobinelor).
Cele trei tranzistoare care ur¬
mează după oscilator realizează o
bună separare a oscilatorului.
Circuitul L 4 este acordat pe 72
MHz, de unde se preia suficientă
energie pentru etajul următor
(2N3866) ce lucrează ca dubior cu
rezultate foarte bune.
Etajul final, folosind tot un
2N3866, lucrează ca amplificator,
debitînd la ieşire o putere de aproxi¬
mativ 1W.
Bobina Lse construieşte pe o
carcasă cu diametrul de 4 mm, pre¬
văzută cu miez magnetic şi are 12
spire CuEm 0,6. Cuplajul de la L ■,
are 2 spire cu sîrmă izolată în plas¬
tic, bobinate în partea de masă a
bobinei L v Bobinele L 2 şi L 3 au cîte
9 spire din CuEm 0,6 înfăşurate pe
carcasă cu diametrul de 4 mm ( cu
miez de ferită). Bobina L 4 are 10
spire în aer, din CuEm 0,6, diame¬
trul interior al bobinei fiind de
4 mm; cuplajul are 2 spire montate
în partea rece (spre masă). L 6 şi L 6
au cîte 4 spire CuEm 0,6, în aer, dia¬
metru! interior 5 mm, lungimea bo-
binajului 8 mm.
Bobina L 7 are 4 spire tot din
CuEm 0,6 bobinate în aer cu diame¬
trul interior al bobinei de 5,5 mm,
lungimea bobinei 10 mm.
Rămîne de construit şocul de ra-
diofrecvenţă CH, care are ca suport
un tor (sau chiar o bară) de ferită pe
care se bobinează 5 spire CuEm
0,25.
Montarea pieselor se face pe un
circuit imprimat, al cărui desen (şi
dispunerea pieselor) este prezentat
alăturat la scara 1/1.
Obţinerea modulaţiei de amplitu¬
dine se face cu amplificatorul de au-
diofrecvenţă echipat cu tranzistoare-
le r & T 9 , T 10 -
Aici T a este amplificator de micro¬
fon, după care urmează un etaj Dar-
lington în care T 10 lucrează ca rezis¬
tenţă variabilă înseriată cu alimenta¬
rea etajelor de radiofrecvenţă modu¬
lată.
în regim de repaus emiţătorul de¬
bitează o putere de 250 mW. Regla¬
jul profunzimii de modulaţie se ob¬
ţine din potenţiometrui f? 31 .
înainte de a începe reglajul emiţă¬
torului, trebuie construită o sarcină
cu impedanţa de 75 O, aşa cum
apare în figura 2, unde sînt cuplate
în paralel două rezistoare de 150 11
—0,5 W. Pe acest montaj se mai cu¬
plează o diodă şi un condensator cu
rol de voitmetru electronic.
Se aplică apoi tensiunea de +12 V
prin intermediul unui milivoltmetru
ia punctul 1 din schemă. Apoi ali¬
mentăm şi punctul 4, unde consu¬
mul va fi de 0,2 mA. La punctul 3
(schema modulatorului) consumul
va fi de aproximativ 40 mA. Aici T 10
se va cupla cu un rezistor de 150 11
la masă şi, reglînd potenţiometrui
R 3v stabilim pe colectorul tranzisto-
c . rului T 10 o tensiune de 6 V. Din ft 28
# se reglează amplificarea globală a
modulatorului în funcţie de semna¬
lul dat de microfon.
Se aplică apoi tensiune la punc¬
tele 2 şi verificăm dacă după stabili¬
zare se obţin 9 V.
Verificăm apoi pe rînd funcţiona¬
rea etajelor de radiofrecvenţă cu un
undametru. în privinţa stabilizatoru¬
lui de tensiune, dacă radioamatoru!
nu dispune de un circuit Lţ 23 , atunci
se construieşte un ait stabilizator cu
un tranzistor şi o diodă Zener în
montaj clasic (un tranzistor BD135
cu o diodă PL9V1Z).
Verificarea funcţionării etajelor de
radiofrecvenţă începe cu oscilatorul.
Se verifică acest etaj cu un undame¬
tru cuplat siab cu bobina L v
Se instalează apoi o mică antenă
la receptorul de 2 m, antena se fi¬
xează în apropierea tranzistorului
r 5 . Se reglează apoi L 2 şi L 3 pentru
o indicaţie maximă a S-metrului
(eventual se retuşează acordul din
C 12 ).
Se alimentează cu +12 V punctul
1. etajul final. în prealabil C 13 şi C 15
se fixează pe valori medii; C 14 pe un
sfert din valoare, iar C 16 complet,
deschis.
La ieşire RF sînt cuplate sarcina
de 75li şi un voitmetru, după apli¬
carea tensiunii.
Regiăm pe C 14 şi C 15 , apoi pe C 13
pentru a avea o indicaţie maximă pe
voitmetru, reglăm apoi pe C 16 şi re¬
venim la C 15 . în finalul operaţiunii
regiăm şi pe C 12 . Consumul etajului
fina! va fi de aproximativ 120 mA,
iar tensiunea de RF de 9—10 V.
Aceasta corespunde la o putere de
peste 1 W.
în continuare se verifică funcţio¬
narea îh MF; se dă tensiune pe
punctul 4. Se urmăreşte emisiunea
cu tin receptor şi se poziţionează
cursorul potenţiometruiui de 4,7 kfl,
ia valoarea pentru care S-meirul in¬
dică mici variaţii ale amplitudinii
purtătoarei. Aici deviaţia de frec¬
venţă este optimă.
Spre a modula în amplitudine,
punctul 1 se deconectează de ia
+12 V şi se conectează ia colectorul
tranzistorului T 10 (+6 V).
Semnalul MA poate fi vizualizat pe
un osciloscop sau urmărit cu un ra¬
dioreceptor.
Pe schemă se observă montat un
întrerupător care conectează !a
masă rezistorui R 7 . Această opera¬
ţiune este necesară la trecerea de
pe emisie pe recepţie, realizîndu-se
o deplasare a frecvenţei oscilatoru¬
lui.
(După „Le Kaut-ParSsur” rsr, 1459)
$ ft mi || i
is
Mulţi telespectatori doresc îmbu¬
nătăţirea recepţiei programelor TV
sau accesul la programele unor sta¬
ţii mai îndepărtate.
Principalul, mijloc de satisfacere a
unor asemenea dorinţe este con¬
strucţia unui amplificator de antenă,
subiect-frecvent abordat în publica¬
ţiile RTV pentru amatori.
Autorul prezentului articol a încer¬
cat mai multe variante constructive,
publicate sau originale, şi a consta¬
tat că, în afară de dificultăţile privi¬
toare la procurarea materialelor, mai
ales a tranzistoarelor de frecvenţă
înaltă şi cu amplificare superioară,
mai apar două feluri de dificultăţi, şi
anume:
— cele provenite din contradicţia
amplificare superioară — bandă
largă, a căror rezolvare se caută de
obicei în fabricarea unor tranzis-
S. CIOLAN; Bueurasşfeii
toare de înaltă performanţă (1);
— dificultăţi provenite din contra¬
dicţia amplificare superioară — pe¬
ricol de oscilaţie, a căror rezolvare
se bazează pe simplificarea monta¬
jelor cu reducerea numărului de
tranzistoare şi pe ecranare temei¬
nică (2).
introducerea circuitelor acordate,
cu reducerea benzii de frecvenţă,
constituie numai o rezolvare parţială
a dificultăţilor menţionate; este dez¬
avantajoasă, iar construcţia se corn-,
plică mult (3).
în cele ce urmează este descris
un amplificator de antenă simplu şi
eficient, pentru toate canalele
(1—12) FIF, care nu necesită mate¬
riale speciale şi care consumă cca
2m la 4—6 V. El a fost încercat în¬
delung, în mai multe exemplare, în
condiţii obişnuite de locuinţă în
bloc.
Pentru reducerea pierderilor şi un
raport optim semnai/zgomot, ampli¬
ficatorul se montează iîngă antenă.
CABLU
COAXIAL
^LA
X î TELEVIZOR
Schema este prezentată în figura
1. Transformatorui de intrare este
plasat între antena cu impedanţa de
3000 şi tranzistor. A fost folosită cu
succes o bobină de fa aparatul
„Gloria 11 , formată din două înfăşurări
suprapuse 4/4; prima are 10 spire,
iar a doua 3 spire. Bobina 4> din
sîrmă de Cu, 0 0,2 mm, izolată cu
mătase, este înfăşurată peste 4, din
sîrmă de Cu, 0 0,2 mm, izolată tot
cu mătase şi înfăşurată la rînduî ei
pe un tub de plexigias 0 4 mm. Am¬
bele bobine sînt înfăşurate spiră
lingă spiră. Ampiificatorui pro-
priu-zis este format dintr-un singur
tranzistor 8F 200, în montaj cu emi-
torui comun şi cu ieşirea direct în
cabiu! de coborîre coaxial.
Baza tranzistorului este polarizată
prin două rezistenţe de 15 kflşLun
condensator de decuplare de 10* nF.
Vaioarea primei rezistenţe, cu punct
în figura 1, se definitivează prin în¬
cercări, pentru amplificare maximă.
Alimentarea cu curent continuu prin
cablul coaxial, soluţie simplă şi eco¬
nomică, general acceptată, are ca
sursă o baterie de 4,5 V sau un re¬
dresor de 4—6 V. Polul pozitiv al
sursei este legat. Iîngă televizor,
scurt, la firul central al cablului
printr-un şoc de radtofrecvenţă de
dimensiuni reduse, din cele utilizate
la televizoare, şi care are 50—100 de
spire înfăşurate în fagure pe un re-
zteîor chimic.
Redresorul şi şocul pot fi montate
• chiar în cutia televizorului. Şocul se
leagă înainte de, condensatorul de
intrare în selectorul de canale.
Legarea redresorului ia reţea prin
întrerupătorul televizorului simplifică
funcţionarea' amplificatorului.
în figura 2 sînt prezentate ampla¬
sarea pieselor şi conexiunile Sa
scara 2/1. Se observă amplasarea
bobinei 4/4 pe partea vizibilă (pe
faţă) şi foarte aproape, a tranzisto¬
rului BF200 (m,e,b,c) — pe partea
opusă a circuitului imprimat. S-au
notat cu m = capsuîa metalică a
tranzistorului, e = emsîorui, b = baza
şi c = colectorul.
Tranzistorul se apasă pînă îa
piacă pentru ca legăturile să fie cîî
mai scurte.
în figura 2 s-au haşurat folia de
cupru rămasă după corodarea piăcii
circuitului imprimat şi tresa cablului
coaxial. Folia de cupru continuă şi
sub condensatorul C 2 .
Ambele condensatoare ceramice
se pregătesc pentru montaj prin cu¬
răţirea lacului protector cu decanol
sau acetonă şi dezlipirea conduc¬
toarelor cu letconul.
După cositorirea prealabilă a foliei
în zonele corespunzătoare se aplică
pe rînd condensatoarele îa caid,
menţinînd ieîcanui aplicat iaterai pe
folie. Astfel, legătura lor îa masă are
lungimea nulă.
Deasupra se sudează direct un fir
a! înfăşurării 4 , respectiv rezistenţe¬
le R v R 2 . în a, b se sudează legătu¬
rile antenei.
Protecţia, amplificatorului împo¬
triva agenţilor atmosferici se poate
realiza "simplu, cu ajutorul unei cutii
din pol işti ren „PS“ pentru vitamina
C, de exemplu, ca în figura 3. .
Capacul K se perforează pentru
introducerea conductoarelor unui
cablu bifilar de cca 10 cm. După su¬
dura ia intrările a, b ale amplificato¬
rului „CI" şi etanşarea cu smoală
„S“, se perforează excentric fundul
cutiei de polistiren. şi se introduce
forţat cabiu! coaxial de coborîre.
Sudura tresei la masă, a conducto¬
rului centra! la colectorul tranzisto¬
rului şi introducerea amplificatoru¬
lui, cu apăsarea capacului, încheie
construcţia amplificatorului.
Cablul bifilar se leagă la antenă,
cutia se fixează'de suportul antenei
cu bandă izolatoare sau o brăţară
de polietilenă; cablul coaxial se fi¬
xezi şi el de suportul antenei pentru
protecţia mecanică a sudurilor din
cutie.
, Întrucît prin amplificare sensibili¬
tatea întregului dispozitiv creşte
mult, este obligatorie’ alegerea unui
loc degajat pentru montajul antenei,
în caz contar are de suferit în spe¬
cial stabilitatea pe verticală a cadre¬
lor.
1. „Tel slum r 5/1980
2, liQSIsr W., „Fiinkarnalstir" nr,
4/1978
.
.. ■ ' . ■
antene de televiziune", Ed. tebncrt.
1974
jfiW
tru sarcini inductive. Tr 2 asigură izo¬
larea galvanică a montajului faţă de
reţeaua de curent alternativ.
Transformatorul Ir, are în secun¬
dar două înfăşurări, una de 24 V
care asigură alimentarea întregului
montaj, cealaltă de 180 V care îm¬
preună cu rezistenţa R 2 şi puntea de
diode D,-D 4 injectează curent în
joncţiunea bază-emitor a lui 7, în
timpul fiecărei alternanţe. Emitoru!
iui 7"i se află la un potenţial aproape
nul. Prin această măsura se ajunge
la situaţia că T 1 se închide numai în
momentul trecerii prin zero a tensiu¬
nii alternative, aşa încît atunci apare
un impuls pe colector.
Tensiunea de 180 V şi rezistenţa
R 3 relativ mare din colectorul lui T -,
fac ca impulsul să fie foarte scurt şi
abrupt. Acest impuls se transmite
prin emitorul lui T 2 pe baza lui T 3
şi-l deschide pe acesta pentru un
timp foarte scurt. Tranzistorul FET
T 7 şi rezistenţa R 6 formează un ge¬
nerator de curent constant care în¬
carcă pe C 2 . Cînd tensiunea reţelei
trece prin zero, T 3 se deschide pen¬
tru un timp foarte scurt şi tot prin T 3
se descarcă brusc C 2 .
Amplitudinea tensiunii în dinte de
ferăstrău ce apare pe C 2 depinde de
R e şi este de aproximativ 10 V. în
cele din urmă, T 4 şi T 5 formează
comparatorul înainte’ amintit.
Dioda D 5 asigură protecţia lui T 4
la supratensiuni. Pentru Tr 2 se poate
lua orice transformator care în pri¬
mar are o rezistenţă de circa 4000.
Curentul care circulă prin T 6 trebuie
ales în aşa fel încît pe poarta tiriacu¬
lui să nu se depăşească 50 rnA. fn
cazul în care acest curent este mai
mare, se intercalează rezistenţa R 12
s - l, eu în¬
făşurarea primară a iui Tr 2 sfe mon¬
tează dioda D e care împiedic^ apari-’
ţia comenzilor false pe poarta tria-i
cuiul. în circuitul de sa -'oă al tria-
cului s-a prevăzut un filtru de depa-;
razitare format din bobina de şoc U ,
condensatorul C 3 şi rezistenţa şi;
care TL j acenuează oropagarea
prin reţea a paraziţilor. Bobina L, se-
realizează pe o bară de ferită şi con-.
ţine 50 de spire. în locul acesteia se î
poate folosi o bobină de şoc. in am¬
bele cazuri sîrma bobinajuîiri rebuie
să suporte curentul maxim «■■•ut de"
sarcină.
Comanda de tensiune se reali - 1
zează cu potenţiometrui P (între 10|
şi 50 kîî).
Triacui trebuie să reziste ia 400 V.'
Curentul ia care trebuie ales triacui 1
este în funcţie de puterea debitată;
pe sarcină. ■'
Schema din figura 1 a fost;
realizată pentru comandă manuală.;
Dacă însă dorim comandarea auto-;
mată, circuitul punctat din figura 1
va fi înlocuit cu cei din figura 2, în
care elementul de automatizare no¬
tat cu X poate fi c foîorezistenţăî
(LDR), în căzui reglării Intensităţii)
luminoase, sau un termistor (N! C),
atunci cînd avem de reglat c tempe¬
ratură. In acest caz valorile lui P şîj
R se aieg experimentai în funcţie de
elementele LDR sau N7G folosite.
Prof. MIMAI VORNIGU
între puncîeie a şi b (fig. 1) se
realizează o tensiune în dinte de fe¬
răstrău, cu frecvenţa de 100 Hz, sin¬
cronă cu reţeaua. Grupul T 4 -T 5
compară această tensiune cu o ten¬
siune continuă şi reglabilă. Gînd
tensiunea în dinte de ferăstrău de¬
păşeşte tensiunea continuă, compa¬
ratorul comută, T 4 se saturează şi
deschide pe T 6 şi prin Tr z se
transmite la poarta’triacuiui impul¬
sul de deschidere a acestuia. Com¬
paratorul rămîne în această stare
pînă la finele perioadei, deci se asi¬
gură comanda corectă chiar şi pen-
Acest dispozitiv are multiple între¬
buinţări, ca de exemplu: reglarea in¬
tensităţii luminoase, a turaţiei unei
maşini de găurit, reglarea tempera¬
turii unui încălzitor eîc.
Printre caracteristici menţionăm:
1. reglajul fazei impulsului de
deschidere a triacuiui între 0 şi
180°;
2. evitarea cuplărilor parazite la
punerea în funcţiune;
3. izolaţie galvanică (în curent
continuu) de reţeaua de curent al¬
ternativ.
Ecmu DIN TABLĂ DE FIER
82jQ/1W
SARCINA
R11
LP a
C3 Jlo,1|jF
“T400V
LI =50 SPIRE PE BARA DE
FERITĂ SAU BOBINA DE
SOC.
tul este bun;
2. luminează continuu una dintre diodele
iuminescente; circuitul este defect;
3. cele două diode luminează cu intermi-
îeţă, însă asimetric (una dintre eie lur
nează mai lung. iar cealaltă mal scurt): c
costul funcţionează, însă are tensiunea
decalaj (offset) mare.
Elev, I. L1NGVAS
tată de transformator este redresată cu dio¬
dele D 1 şi d 2 de tipul 1N4001 şi filtrată cu
condensatoarele electrolitice miniatură C,
si C 2 . Pe cutia aparatului se montează un
soclu de C.I., eventual trei socluri (pentru
C.l. cu 14 picioare dispuse pe două rinduri,
pentru C.L cu 8 picioare dispuse pe două
'rinduri şi pentru C.l. cu terminalele dispuse,
circular) si cele două diode Iuminescente,
LED 1 şi LED 2.
La introducerea C.l. de încercat în soclu,
avem următoarele situaţii posibile:
1. cele două diode iuminescente lumi¬
nează pe rînd cu Intermitenţă, simetric, cu o
frecvenţă de 1-2 Hz (se sting şi se aprind
de 1-2 ori pe secunoă), frecvenţă ce este
determinată de valorile lui fl n şi C 3 ; circui-
Construcîorul amator este pus în multe
situaţii în care trebuie să verifice funcţiona¬
litatea unui circuit integrat amplificator
operaţional. Caracterizarea detaliată, res¬
pectiv măsurarea parametrilor electrici ai
acestor circuite integrate, este o problemă
complexă şi nu stă ia. îndemîna constructo¬
rilor amatori. Verificarea funcţionalităţii
unui amplificator operaţional, respectiv în¬
cercarea dacă „merge" sau nu, se poate
face relativ simplu, construind montajul
prezentat alăturat.
Montajul cuprinde o sursă de alimentare
dublă, de construcţie foarte simplă, reali¬
zată cu un transformator de sonerie (sau
ceva similar), din a! cărui secundar se scot
5-6 V tensiune alternativă. Tensiunea debi-
100 Kn
—i»—
gp PI
' ■ ■ ■
t 1 Hfi w S i fi I m
Recepţia programelor de radio şi
televiziune înîr-o încăpere unde se
află mai multe persoane, cu preocu¬
pări diferite, 'devine'o problemă spi¬
noasă, care evoluează de obicei în
discuţii contradictorii şi neprinci¬
piale. Recepţia aceloraşi emisiuni în
spitale, cămine sau în-sălile de lec¬
tură aie bibliotecilor este practic im¬
posibilă fără aparatul, a cărui
schemă electrică este prezentată în
figura 1, Utilizarea'- aparatului devine
avantajoasă şi. în laboratoarele
lingvistice.
Aparatul, dealtfel foarte simplu şi
eficace, este un amplificator de au-
diofrecvenţâ realizat eu 3 îranzis-
toare de m.că putere, alimentat din
bateria R B de 1,5 V, care este capa¬
bilă să asigure funcţionarea circa
"120 'de- ore.
Pentru utilizarea aparatului este
necesară existenţa unei „antene de
emisie". Aceasta constă d intr-o bu¬
clă confecţionată din sîrmă de cu¬
pru cu diametrul de 1—1,2 mm (de
tipul conductoarelor recuperate de
la rebobinarea electromotoarelor
sau transformatoarelor defecte). Bu¬
cla de emisie se-Instalează de-a lun¬
gul pereţilor încăperii, ia distanţa de
0,5—1 m de ia tavan în jos, şi con¬
stă' din una sau două spire aie căror
capete sîmt introduse la bornele
pentru difuzor suplimentar aie ra¬
dioreceptorului sau ale receptorului
de televiziune, înzestrat cu un' am¬
plificator care asigură la ieşire pute¬
rea de 1—1,5 W. Bucla din’sîrmă nu
va fi prea scurtă şi nici. prea lungă,
urmârindu-se ca rezistenţa ei elec¬
trică să fie cuprinsă între limite
apropiate de impedanţa electrică re¬
comandată de constructor la bor¬
nele unde este conectată. Se reco¬
mandă conectarea în serie cu difu¬
zorul existent. în. caz contrar riscăm
.Ing. IÂNCU ZAHÂRiA
să deteriorăm receptorul. Aparatul
funcţionează bine şi ia distanţa de
3—4 m de linia de fider sau de abo¬
nat a reţelei de radioficare. Audiţia
se face într~o capsulă receptoare de
telefon cu impedanţa de 56 f l s’au în
orice alt receptor cu impedanţa de
30—120 D,, consumul fiind de 5—6
rrtA. Recepîoru! asigură puterea de
20—25 mW. Două capsule recep¬
toare de telefon, conectate în serie,
însumează impedanţa de 112 fl şi
asigură o audiţie satisfăcătoare.
Receptorul funcţionează astfel;
semnalul de audiofrecvenţă captat
de antena magnetică este condus
prin capacitatea C 1 la baza tranzis¬
torului T v a cărui sarcină o repre¬
zintă rezistenţa f? 3 conectată în co¬
lector. De ia bornele acestei rezis¬
tenţe semnalul amplificat de 7^ este
condus direct ia etajul amplificator
final în contratimp realizat cu tran-
zistoareie T 2 (de tip pnp), care am¬
plifică semialternanţa negativă şi cu
T a (de tip npn), care amplifica se-
miaiternanţa pozitivă. Rezistenţa R 2
are rolul de a limita curentul în cir¬
cuitul de ieşire al etajului final.
Bobina L 1 se va executa bobinînd
2 000 de spire conductor de cupru
emailat cu diametrul de
0,10—0,12 mm pe un tub de hîrtie
înfăşurat peste o bucată de bară de
ferită de la radioreceptoarele porta¬
bile, cu diametrul de 8 mm şi lungi¬
mea de 55 mm. Montajul se execută
pe o bucată de circuit- imprimat,
conform indicaţiilor din figura 2.
Aparatul poate fi utilizat pentru con¬
trolul funcţionării staţiilor de teleco¬
mandă inductivă cu curenţi de au¬
diofrecvenţă, fiind similar cu cei
descris în articolul „Telecomandă cu
radioreceptorul" din revista
„Tebntum" nr. 8/1974.
Mă numesc Staiu Mihai, locuiesc în co¬
muna Brăneşîi, Sectorul agricol ilfov şi sînt
elev ia Liceul agroindustrial din comună.
Posed un amplificator AS 2020 şi am sim¬
ţit nevoia de a putea amplifica şi semnale
provenite de ia un microfon. Am încercat sa
adaptez un montaj amplificatorului' şi am
reuşita realizînd un preamplificaîor de mi¬
crofon.
!n cele ce urmează propun posesorilor
unui astfel de amplificator construcţia aces¬
tui preamplificator, adaptabil la intrarea ra¬
dio sau ■ auxiliar.
Spre a nu folosi o sursă de tensiune exte¬
rioară, am îuat tensiunea de +22 V din co¬
lectorul tranzistorului 1208 (se poate lua şi
de la T1Q8), conectînd printr-un conductor
la cosa 4 a mufei' auxiliare, mindsui fiind
deja conectat ia cosa 2 a mufei. Prin inter-
e mediul condensatorului de 2.2*5 deda in-
■ trare, semnalul provenit de !a microfon,
este aplicat tranzistorului BC 172 B care
îl amplifică şi îl transmite tot printr-un
condensat©!'de 2,2 la ieşirea prearn-
plificatorufui'Din potenţiometrui de
100 ksrse reglează nivelui semnalului la
ieşiri.
După construirea montajului şi efectua¬
rea conexiunilor se porneşte amplificato¬
rul, se introduce mufa de ieşire, a prearri-
plificatoruiui la mufa de intrare auxiliară
a amplificatorului, se trece comutatorul
pe poziţia „mono" şi se poate vorbi în
faţa microfonului.
Toate legăturile ia mufe se vor face cu
cablu ecranat. Rezistenţa de 4,7 Icneşte
de preferat cu peliculă metalică.
La construirea acestui, montaj am folo¬
sit ca bibliografie revistă „Tehnium" nr.
10/1974. .
RADIO AUXILIAR
LA
COLECTORUL
T 208 (T 108 )
Ti t [Iovi
R 1 -Z2Ka
"
Uliii HM Iii
Ing. ŞERSÂtM NAICL0
I Pentru a măsura cu aparatul pe care-!
Javem foarte înalta tensiune din recep-
1 toareie TV, este necesar să dispunem de
o sondă de F.I.T..
1 în principiu, sonda constă din înserie-
rea unui număr de rezisîoare de vaioare
| mare.
Realizarea practică a sondei F.I.T.
este indicată în figură. Descriem în con¬
tinuare proiectarea ei ca accesoriu ai
1 „Aparatului de măsurare multiplă lil“
care se găseşte în comerţ.
I Rezistenţa internă a aparatului în .cu-
I I rent continuu este de 20 000 fi/ V. Deci,
pentru a măsura o tensiune de 20 000 V,
':j valoarea rezistenţelor înseriate trebuie
■ să fie
R = 20 000 V X 20 000 fi/V = 400 Mii
Puterea rezistenţelor este:
U 2 (20 • IO 3 V) 2
1 P - U • I = —= -- =
R 400 • IO 6 O
400 • IO 6
=-— W = 1 w.
400-IO 6
Sonda se poate reaiifa cu o singura
rezistenţă de aproximativ 400 Mfi. Dacă
nu dispunem de o rezistenţă cu o va¬
loare atît de mare, îriserism un număr de
rezistenţe pină obţinem respectiva va¬
loare.
Pentru a avea o indicaţie corectă a
tensiunii măsurate, este necesar ca apa¬
ratul de măsură să „consume" un curent
comparabil cu cei ai tubului cinescop
{care este cam de 100—150 fx A).
Deoarece aparatul nostru de măsură
’l V
consumă un curent I =-— - 50 ixA
20 • IO 3 fi
pentru a duce acu! la cap de scala, este
necesar ca în timpul măsurării foarte
înaltei • tensiuni strălucirea televizorului
să fie reglată ia minimum.
‘Sonda pe care a realizat-o autorul
este dimensionată, pentru un aparat de ■
măsură cu sensibilitatea de 50 000 fi/V
în curent continuu, deci un curent cu
acul ia cap de scală de 20 /uA. Sonda ■
este calculată pentru b tensiune ma¬
ximă de 25 kV: . .
R = 25 000 V • 50 000 fi/V = 1 250 MO.
Această valoare a fost realizată, prin
înserierea unor rezistenţe: R = 390 Mfi +
+ 390 Mfi + 470 Mfi.
Corpul sondei poate fi realizat din
textolit, teflon sau material plastic, cu
condiţia de a'realiza izolaţia'necesară.
O o O
APARAT DE t
I MULTIPLA M
9
mina exaci domeniul în care s
poate utiliza atenuatorul şi preciz
obţinută ia fiecare ceiuiă în parte
ia însumarea ior.
rea plăcilor izolante placate simplu
sau pe ambele feţe cu cupru, utili¬
zate în mod normal la circuite im¬
primate. Muchiile de îmbinare se
cositoresc în interiorul cutiei, reali-
zîndu-se astfel rigiditatea meca¬
nică şi contactele electrice nece¬
sare.
După execuţie, atenuatorul va fi
verificat astfel: intrarea şi ieşirea se
şuntează cu cîte o rezistenţă egală
cu impedanţa pentru care s-a cal¬
culat atenuatorul (50 (î, respectiv
500 O). La intrare se conectează un
generator cu indicator de tensiune,
iar la ieşire un voltmetru electronic.
Tabelul indică vaiorile tensiunilor
măsurate la ieşire pentru fiecare
treaptă, dacă intrarea se alimen¬
tează cu 1 V. Frecventa generată va
fi de 100 Hz — 1 000 Hz — 10 kHz —
100 kHz — 1 MHz — 100 MHz şi
200 MHz. în acest fel se pot deter-
! intrare
Comutatoarele Kt — K 7 permit
selectarea celulei de atenuare soli¬
citate. Se pot introduce astfel în
circuit una sau mai multe celule.
Cu toate comutatoarele în poziţia
de repaus nu se produce nici o ate¬
nuare. Se vor folosi comutatoarş
basculante sau glisante, de bună
cajitate.
în figurile 3 şi 4 sînt schiţate cî-
teva detalii pentru realizarea prac¬
tică. Dacă atenuatorul în trepte
este folosit numai în audiofrec-
Atenuatorul este realizat cu re¬
zistenţe. Se vor folosi, rezistoare
chimice sau. cu peliculă metalică
(nu vor fi bobinate).
în mod norma! se.vor folosi re¬
zistoare de 0,5—1 W; numai la
staţiile de emisie sau staţii audio de
mare- putere sînt necesare rezis¬
toare de putere mai mare, corelate
cu puterea atenuată.
O ceiuiă simplă de atenuare în pi
(77) este reprezentată în figura 1. Rea¬
mintim că impedanţa de intrare (Z
intrare) trebuie să fie egală cu impe¬
danţa de ieşire (Z ieşire), iar circui¬
tele . care se cuplează ia intrare şi
ieşire trebuie adaptate la această
irripedanţă. Eiemenîeie componente
ale celulei (rezistoareie Ri şi R 2 ) se
calculează după tabelul alăturat.
De exemplu, o celulă care atenu¬
ează cu —6dB, cu Z = 50 fi, va avea
rezistenţa Rt = 50 fl X 3,01 =
— 150,50 0 (se rotunjeşte la 150 fi).
Rezistenţa R 2 = 50 fl X 0,747 =
= 37,35 n. Valoarea standardizată
cea mai apropiată este de 39 O. Se
vor folosi rezistoare cu o toleranţă
de ±5% sau mai bună. Dacă este
posibil, se vor sorta rezistoareie
utilizate pentru obţinerea unei va¬
lori cît mai apropiate de cea' calcu¬
lată. impedanţa de 50 O se utili¬
zează în montaje de înaltă frec¬
venţă; la nevoie se poate folosi însă
şi în joasă frecvenţă, cu adaptare
corespunzătoare. Acei amatori care
folosesc ■ atenuatorul numai în
joasă frecvenţă vor calcula ele¬
mentele componente ia o impe-
danţă de 500 O sau 600 fl.
în figura 2 redăm schema unui
atenuator în trepte realizat pe baza
celor expuse mai sus. Impedanţa
de intrare şi cea de ieşire sînt de
50 il şi se pot obţine 'atenuări în
trepte de ia 3 dB pînă la 99 dB. Ne
putem forma o idee de atenuarea
maximă obţinută dacă se calcu¬
lează atenuarea la 100 dB: cu 1 V la
intrare obţinem 10 şN la ieşire.
240il
venţă, celulele nu trebuie ecranate
între e!e, însă ia înaltă frecvenţă şi
în special la UUS trebuie acordată
o grijă deosebită la ecranare. Cutia
se vâ realiza în acest caz din tablă
de fier cuprată, de 1 mm grosime,
între celuie se fixează prin cosito-
rire pereţi despărţitori de ecranare,
confecţionaţi de asemenea din
tablă de fier cuprată de 1 mm. Dacă
atenuatorul nu se utilizează în do¬
meniul UUS, cutia şi pereţii de
ecranare se pot confecţiona şi din
tablă de aluminiu sau cupru. O so¬
luţie bună şi operativă este folosi¬
ta masă
’ rezistoare*
berna, /
t pt cablu coaxial
Ing. CONSTANTIN BIUROSU,
Cîmpss Turzii
ficator, ar apărea oscilaţii ia o cursă
foarte redusă a cursorului de ia po-
tenţiometrul de volum.
Pentru cuplarea-decuplarea trans¬
formatorului se utilizează un comu¬
tator Kt, care asigură în aceiaşi timp
decupiarea-cupîarea motorului pen¬
tru antrenarea benzii magnetice. în¬
tre contactele 2—3 ale acestui co¬
mutator poate fi montat un LED
prinîr-o rezistenţă adecvată, care să
indice funcţionarea magnetofonului
ca interfon.
Pentru vorbire-ascultare, se folo¬
seşte un comutator K 2 . în scopul
(Continuare în pag. 24)
Amplificatorul magnetofonului
(casetofonuiui) fiind foarte sensibil,
persoanele care conversează se pot
auzi reciproc în bune condiţii, chiar
dacă se află la o distanţă de cca
5 m de difuzoare.
în schema alăturată «s-a reprezen¬
tat la culoare ceea ce s-a adăugat
nou la schema inţiaiă a magnetofo¬
nului. După cum se observă, cupla¬
rea transformatorului Tr. s-a făcut
după primul tranzistor, respectiv la
contactul A-, a! comutatorului „reda-
re-!nregisîrare“ cu care este dotat
magnetofonul. în căzu! în care
această cuplare s-ar face ia contac¬
tul Bt, deci chiar la intrare în ampfi-
2X1N414®
c ®, ş
100 ^v ,
ADAPTAREA
(CASETOFONULUl)
MAGNETOFONULUI
MC712 I.C.
;dana" , ca $1
ITERF0N
ASCULTARE-VORBIRE
magnetofonI
INTERFON
tehi^um m
- ' '
Fiz. VALENTIN PASCU s Suceava
în montajele electronice apare uneori culeasă la ieşirea multiplicatorului este
necesitatea folosirii unei surse de înaltă filtrată suplimentar de grupul R2—C2.
tensiune stabilizată care să alimenteze Dioda Zener DZ 308 furnizează tensiu-
dispozitive deosebite, cum ar fi fotomulti- nea negativă de referinţă, care se com-
plicatoarele, unele tuburi cinescop, de- pară cu tensiunea înaltă a sursei prin in-
tectoarele de radiaţii nucleare (contoarele termediul divizorului în trepte R3 (reglaj
Geiger—Muller, sondele de scintilaţie) grosier) şi potenţiometrului P (reglaj fin),
etc.
In acest fel potenţialul punctului A este în
permanenţă puţin mai negativ decît masa.
Dacă tensiunea înaltă tinde să crească,
punctul A devine mai pozitiv şi se acţio¬
nează amplificatorul de eroare; curentul
din repetorul pe emitor T3 descreşte,
ceea ce, în final, prin intermediul lanţului
de amplificare T4 şi T5, produce o scă¬
dere a curentului prin tranzistorul amplifi¬
cator de putere T2, adică a curentului
prin oscilator. în acest fel tensiunea fur¬
nizată de oscilator scade, compensînd
tendinţa de creştere a înaltei tensiuni.
Dacă, întîmplător, tensiunea înaltă are
tendinţa să scadă, fenomenele se petrec
invers.
în aceeaşi manieră, valoarea tensiunii
înalte poate fi reglată în mod voit folosin-
du-se divizorul R3 şi potenţiometrul P şi
poate fi menţinută constantă în limite
foarte strînse, indiferent de variaţiile ten¬
siunii de alimentare sau ale curentului de
sarcină.
CONTINUARE ÎN PAG. 24)
Sursa prezentată are schema bloc din
figura 1. In interiorul chenarului sînt figu¬
rate componentele care vor alcătui circui¬
tul imprimat, iar în exteriorul său acelea
care se vor monta pe panoul sursei; in¬
strumentul indicator cu rezistenţa sa adi¬
ţională (în cazul de faţă, Ra = 6 x
x 3,3 Mfî = 19,8 Mii) şi dispozitivul de re¬
glaj al tensiunii înalte, compus dintr-un
comutator R3 cu 11 trepte pentru reglajul
brut şi un potenţiometru P pentru reglajul
fin.
Tensiunea generată de oscilatorul de
putere OP este redresată şi multiplicată
în patru trepte duble de către multiplica¬
torul de tensiune MT, ia ieşirea căruia se
obţine tensiunea maximă de 2 000 V.
Pentru reglarea acestei tensiuni se acţio¬
nează asupra curentului absorbit de osci¬
lator, prin intermediul unui amplificator
de putere, AP. Acesta din urmă este co¬
mandat de către un amplificator de
eroare de curent continuu, AE, care com¬
pară o parte a tensiunii înalte de la ieşire
cu tensiunea de referinţă dată de o diodă
Zener DZ 308.
Să urmărim în figura 2 schema deta¬
liată a sursei, analizînd pe rînd funcţiona¬
rea componentelor sale.
Oscilatorul de putere se compune din
tranzistorul TI şi transformatorul Tr 1.
Frecvenţa de repetiţie a oscilatorului este
stabilită de valorile rezistenţei de polari¬
zare a bazei, R1, şi condensatorului CI.
Emitoru! tranzistorului TI, în loc să fie le¬
gat la masă, este legat la colectorul unui
alt tranzistor, T2, care formează amplifi¬
catorul de putere şi care poate astfel co¬
manda curentul mediu absorbit de oscila¬
tor şi deci poate efectua reglajul tensiunii
furnizate de acesta.
înfăşurarea de înaltă tensiune (1—2) a
transformatorului alimentează lanţul mul¬
tiplicator de tensiune avînd ramuri com¬
puse din cîte două diode D7J şi o rezis¬
tenţă de protecţie şi comporîînd conden¬
satoare de 4,7 nF/5 kV. Tensiunea înaltă
TEHNIUM fi982
mm ■ i mmmmtmmmmam
PRUMPUflCAJOB
cu cinci intrări
şi regia] ie tm
întrerupătorul S2 asigură trecerea
pe mono sau stereo Ia varianta ste¬
reo. In poziţia „deschis", canalele
sînt separate şi montajul funcţio¬
nează „stereo"; In poziţia „închis",
cele două canale se unesc şi audiţia
este „mono".
Tensiunea de ieşire a montajului
este de maximum 3,4 V (+13 dB),
suficientă pentru orice etaj final.
Se recomandă ca tranzistoarele
TI şi T2 să „fie selecţionate pentru
zgomot mic. In mod intenţionat s-au
folosit în etajul de preamplificare
tranzistoarele BC107B pentru a nu
avea factori prea mari de amplificare
(ca ia BC109C sau BC413).
Pentru control, au fost indicate pe
şchemă şi tensiunile din baza, co-
150 kQ
Pe toate cele cinci intrări, factorul
de distorsiuni este inferior lui 0,2%.
Măsurarea factorului de distorsiuni
se subînţelege pentru reglajul de
ton şi balans cu potenţiometrele
puse pe poziţia de mijloc, iar pentru
volum cu potenţ io metrul pus la ma¬
ximum.
Prezentul montaj este un pream-
plificator cu calităţi deosebite. Prin¬
tre acestea menţionăm: cinci canale
la intrare (dintre care patru liniare,
adaptate la diverse impedanţe şi
unu! cu corecţie RIAA), un reglaj de
ton tip Baxendâil şi o tensiune de
ieşire de maximum 3,4 V.
In acest mod, montajul se' pre¬
tează la adaptarea unui etaj final din
cele produse de I.P.R.S. şi care se
vînd în pungi în magazinele de spe¬
cialitate.
intrarea 1 (la varianta stereo şi T)
este o intrare pentru doză magne¬
tică, deci cu corecţie RIAA, aşa cum
este dată în figura 1. Sensibilitatea
acesteia este în jur de 2,3 mV
(—50,6 dB) la 1 kHz. Dacă în locul
montajului cu circuitele de corecţie
R3— C3 şi R4—C4 se montează între
punctele A şi B o rezistenţă Rx de
150 kfî, intrarea 1 devine liniară şi se
pretează ca intrare de microfon- cu
sensibilitate de 0,6 mV (— 62 dB),
aşa cum se arată în figura 2. Pentru
a beneficia de ambele posibilităţi,
între punctele A şi B se poate monta
un comutator exterior cu-două pozi¬
ţii, legăturile ia acesta fiind făcute
obligatoriu cu cablu ecranat şi cu
ecranul la masă.
Intrarea 2 (ia varianta stereo şi 2’)
are o sensibilitate de 360 mV (—7
dB) şi se recomandă pentru orice
altă doză afară de doza magnetică.
Intrarea 3 (la varianta stereo şi 3’),
avînd o sensibilitate de 290 mV
(—8,5 dB), se pretează ia cuplarea
unui radio (tuner).
Intrarea 4 (ia varianta stereo şi 4’)
este o intrare auxiliară, cu. sensibili¬
tatea de 155 mV .(-—14 dB), şi poate
fi folosită pentru cuplarea unui ca-
setofon sau a oricărei alte surse de
semnal ia care ieşirea se'face în jur
de 150 mV.
Menţionăm că nivelul sensibilităţii
a fost exprimat în decibeli, luînd ca
prag 775 mV = QdB.
Preamplificaîorul funcţionează la
o tensiune de 18 V. Această ten¬
siune este stabilizată- prin dioda Ze-
ner DZ 18 V care poate fi un
PL 18 V. Dacă adaptarea acestui
preampiificaîor se face ia un etaj fi¬
nal care lucrează la o tensiune su¬
perioară, acest fapt nu înseamnă că
îrebuje să se facă alimentare sepa¬
rată. Montajul, datorită diodei Zener,
poate fi cuplat la orice tensiune cu¬
prinsă între 20 V şi 80 V. Trebuie să
menţionăm însă că pînă fa 27 V
montajul funcţionează cu „rezistenţa
R26 din schemă (fig. 1). Intre 27 V
şi 40 V trebuie să înseriem cu R26 o
altă rezistenţă de 820 fl/IW. între
40 V şi 80 V tensiune de aiimentare,
în serie cu R26, se mai apli.că încă o
rezistenţă de 330 ft/2W. Montarea
acestor rezistenţe suplimentare se
face în scopul protejării diodei Ze¬
ner la suprasarcină.
Tot în prezentul montaj s-a prevă¬
zut o ieşire din emîtoru! iui T3 prin
care putem scoate semnai pentru
înregistrare pe magnetofon, în
ipoteza în care folosim la intrare o
doză magnetică, montajul format
din TI, T2 şi T3 avînd acelaşi rol ca
un preampiificator obişnuit, folosit
de obicei separat.
Corectorul Baxendâil are dome¬
niul de reglaj cuprins în limitele:
CANALUL STING
JOASE
PI VjOOkQ/lin.stere
1 : 5kfl/1W
390 kQ
IEŞIRE
1 BC1Q7 S
* âf C20
mono
10nP' P2/100kQ ,S Î0nF
lin. stereo
|ri4 ÎNALTE Rigj
JlQkO 33kQ|
150kQ
; R 12
220
R7
4?0Qj
[ikQ/iir
■■•stereo
VOLUM
BALANS
TOATE JENSIUNILE INDICATE P E
SCHEMĂ AU FOST MĂSURATE CU
UN APARAT AVÎND 20kâ/ V .
IEŞIRE PENTRU
ÎNREGISTRARE PE
MAGNETOFON stg.
R9 tOQkQ
INTRĂRI 1',2'J 1 , 4'<
IEŞIRE
CANALUL DREPT
oscilaţii sau captarea unor semnal
radio, partea de preamplificator pin
la selectorul SI trebuie montat
obligatoriu sub un ecran din tabl
de fier, ecranul fiind şi e! pus J
masă, dar într-un singur punct, c
mai aproape de R2.
Consumul montajului este între ţ
mA (cu alimentarea de 27 V) şi 3
mA (la alimentarea de 80 V).
Domeniul frecvenţelor este cu
mult peste normele HI-FI şi include:
7,5 Hz — 100 kHz (la intrarea li¬
niară 4);
12 Hz — 100 kHz (la intrarea 1 cu
montaj în varianta din figura 2).
Această plajă foarte întinsă deter¬
mină şi o dinamică bună a montaju¬
lui.
Din selectorul SI (la varianta ste¬
reo şi ST) se pot alege canalele de
intrare. Dacă montajul se execută în
două exemplare (stereo) atunci 51
si ST trebuie să meargă simultan.
lectorul şi emitorui fiecăruia din cele
cinci tranzistoare (TI—T5), tensiuni
care se măsoară în raport cu masa,
cu„ un aparat de minimum 20 k OAI,
în ce priveşte cablajul, se reco¬
mandă ca traseul de masă să fie
ceva mai lat (2—2,5 mm) decît res¬
tul conexiunilor şi să nu aibă bucle
închise.
Mufele de intrare este bine să fie
blindate, iar legăturile, atît la intrare
cît şi ia ieşire, să fie făcute cu cablu
ecranat şi cu ecranul ia masă. .
Pentru a preîntîmpina eventualele
mmmuMh
nsmmiiim
m 3TIŞ0SIP6I8 Gli LED-HUri
rultii, iar cu firul se ating, pî
rînd, toate celelalte'terminale. Dacj
ia un „moment dat se aprinde u|
segment, se notează acest lucru ca
în tabelul 1; se scriu, semnele r siH
în dreptul terminalelor -c-ounzâ-
toare, pe -linia segmentului ce s-a
aprins. Se mută apoi firul + pe ts§
minatul 2 şi se testează celelalte cu
minusul. Urmează termina sie 3, 4
etc., pînă ia completarea rsoeluluij
care va conţine în' fina! informaţii
complete asupra afişoruîui. De
pildă, din tabelul 1, care corespunde
afişoruîui românesc ROL 77, dedîf
cern că dispozitivul are anodui c|
mun, conectat ia terminalei© 1- şbf
că segmentului „a" îi corespund?
terminalul 10 ş.a.m.d. :
In căzui, s ftş a Iu e gît care
poate preşenta simultan 2—12 cifre;
scoaterea a 9 terminale pentru fier
care digit ar duce la o multitudine
de conexiuni, inacceptabilă din!
Fi*. GH. BĂLUJĂ
nectate cu anodu! (fig. 2) ori cato-
du! comun, astfel că numărul de ter¬
minale necesar este 1+8. = 9. De
multe ori dispozitivul are. 10. termi¬
nale, dintre care unui este neconec¬
tat sau dublat.
Pentru identificare se foloseşte
montajul simplu din figura 3, care
poate alimenta cu circa 10- mA
LED-urile. Metoda de lucru este
descrisă în continuare. Firul „+“ se
conectează la terminalul 1 al afişo-
Pentru a 'veni în sprijinul celor
care posedă afiş oare numerice cu
LED-uri, şi — In lipsa unul cata¬
log — vor să identifice terminalele, ■
sînt prezentate în continuare cîteva
indicaţii practice.
Afiş orei t git n e 8
LED-uri (sau, rareori, grupuri de
LED-uri) corespunzătoare , ^ r ' 7
segment? şi p inctulu - nai pe
care le-am notat cu literele a-b în fi¬
gura' 1. Prin construcţie, eie sînt co-
Bimnm
ie sincronizare imagine-sunet
Prof. lOSM TLJŞWEA, Reghin
Menţinerea sincronului imagine-sunet
la filmele de amatori este totdeauna o
problemă dificilă. Desincronizarea cre¬
ează multe nemulţumiri şi insatisfacţii.
Desincronizarea apare chiar după o se¬
rioasă punere la punct a sincronului şi
este datorată mai ales faptului că banda
magnetică şi pelicula cinematografică
sînt antrenate de mecanisme diferite şi
independente, respectiv de magnetofon şi
aparatul de proiecţie, care au o legătură
doar prin aceea că motoarele ior sînt sin¬
crone şi raportate la aceeaşi frecvenţă de
funcţionare (frecvenţa reţelei electrice
« 50 Hz), legătură adesea insuficientă.
Desincronizările pot fi de ordinul secun¬
delor sau chiar de ordinul zecilor de se¬
cunde la filmele mai lungi de 10 minute.
Pentru înlăturarea acestui neajuns vă
propunem următoarea cuplare mecanică
între:
1. Aparatul de proiecţie APT-16-4 (5) şi
casetofonul românesc STAR.
2. Aparatul de proiecţie pentru film Su¬
per 8 şi 8 normal MEOLUX şi acelaşi ca-
setofon.
nuiui o gaură cu diamefrui de 14 mm, cu
centrul pe direcţia axului motoraşului ori¬
gina! ai casetofonuiui.
VARIANTA 1 (pentru aparat de proiec¬
ţie APT-16-4, 5):
Se înlătură butonui din plastic şi de ac¬
ţionare manuală de pe partea din spate a
aparatului | de proiecţie
La strung se execută piesa de cuplaj de
forma şi dimensiunile arătate în figura 1
şi tabelul de mai jos, dintr-un metal uşor
prelucrabi! (alamă, oţe! sau bronz): i =
3 mm, L =40mm, l 1 = 15 mm, l 2 =
37 mm, i 3 = 10 mm şi diametrele d-, =
12 mm, d 2 = 6 mm, d 3 = 3 mm, d 4 =
7 mm, d 5 = 3 mm cu filet pentru care se
pregăteşte şi un şurub potrivit (M3, M4).
Se introduce această piesă cît mai fix şi
centrat pe axa aparatului de proiecţie, în
locui butonului de acţionare manuală, şi
se strînge şurubul S.
Se trece capacul din spate al casetofo¬
nuiui cu gaura făcută peste fulia acestei
piese de cuplaj astfel încît fulia să intre în
interiorul casetofonuiui exact în locul fu-
iiei motoraşului original. în continuare,
acest capac se fixează, cu 2—3 şuruburi
‘3 mm cu piuliţă, în poziţie verticală pe
capacul din spate al aparatului de proiec¬
ţie. Se remontează casetofonui în carcasa
sa astfel prins, avînd grijă să punem cu¬
reluşa de antrenare C a mecanismului ca-
seţofonului pe noua fulie (fig. 2).
întregui mecanism al casetofonuiui va
fi antrenat acum de motorul aparatului de
proiecţie. Sarcina acestui motor nu creşte
în mod semnificativ prin această supli¬
mentare. Toţi parametrii casetofonuiui
sînt păstraţi (mers înainte normal pentru
înregistrare şi redare, mers înainte şi îna¬
poi rapid pentru derulări). în pius, viteza
benzii de casetofon creşte, dînd un pius
de calitate înregistrării şi redării. La o fu¬
lie pe piesa de cuplaj cu diametrul de
8 mm se obţine o creştere a vitezei benzii
de ia ait casetofon — pe care îi avem în¬
registrat sau direct prin microfon, avînd
grijă să ne retragem într-o cameră izoiată
fonic de aparatul de proiecţie, pentru a
nu înregistra şi zgomotui lui.
Odată înregistrarea făcută corect, se
poate reda, fără emoţiile şi neplăcerile
unei desincronizări pe parcursul proiec¬
ţiei, la difuzorul casetofonuiui, la un difu¬
—]
r — 4
!-===TT
L - -r-Jf cm m
==
^ |3
I -°|
h „
J
zor exterior cu impedanţa de 8 ohmi sau
chiar prin amplificatorul aparatului de
proiecţie, cu un fir ecranat, de legătură
punct de vedere constructiv. De
aceea, LED-urile sînt conectate
într-o matrice ca aceea din figura 4.
Afişarea unei cifre se face apiicînd
un'pol ai tensiunii de alimentare (+
în figură) pe coloana digitului res¬
pectiv şi celălalt po! pe liniile'cores¬
punzătoare segmentelor ce for¬
mează cifra dorită.
Este evident că nu poţ fi afişate
simultan cifre diferite pe diverşi di-
giţi ai dispozitivului. Din această
cauză se foloseşte multiplexarea în
timp, adică afişarea succesivă a ci¬
frelor, cu o frecvenţă suficient de
mare pentru ca„ ochiul să nu per¬
ceapă pîlpîirile. în acest mod de lu¬
cru sînt necesare doar (9 + numărul
digiţilor) terminale şi este redus nu¬
mărul tranzistoarelor de comandă a
LED-uriior.
Identificarea terminalelor la un
afişor multidigit se face tot cu mon¬
tajul din figura 3, prin încercări si¬
milare celor descrise mai sus. Se va
completa o schemă de tipul tabelu¬
lui 2. Cînd se obţine aprinderea unui
segment de la un anumit dîgit, se
notează polaritatea aplicată Sa inter¬
secţia liniilor şi coloanelor respec¬
tive. Apare o ambiguitate la comple¬
tarea primelor semne: + se scrie la
sectorul segmente sau digiţi? Nede¬
terminarea dispare însă odată cu
obţinerea următoarelor informaţii
despre acelaşi digit sau segment;
atunci devine clar modul de conec¬
tare, .cu anod sau catod comun pe
fiecare digit, iar completarea tabelu¬
lui decurge fără dificultăţi.
între casetofon şi amplificatorul aparatu¬
lui de proiecţie.
VARIANTA îl. (pentru aparatul de
poiecţie cu film îngust, MEOLUX):
Se execută la strung piesa de cup>:
prezentată în figura 3, cu următoarele ca¬
racteristici: i = 3 mm, L = 32 mm, !- = 10
mm, L 2 = 18 mm şi d, = 3 mm, d 2 = 8 mm,
ti 3 = 10 mm.
. Pe porţiunea ij. se execută un filet cu o
filieră de 3 mm. In axa motorului aparatu¬
lui de proiecţie, partea din spate, se exe¬
cută o gaură axială cu un filet corespun¬
zător în care se va înşuruba capătul cu fi¬
let ai piesei de cupiaj descrisă mai sus
(filetul este drept în ambele cazuri). Ca¬
setofonul suferă aceleaşi operaţii de in¬
stalare pe aparatul de proiecţie ca cele
descrise la paragraful 1 (vezi fig. 4). Şi în¬
registrarea sonorului filmului şi redarea
lui se fac analog cu descrierea de la pa¬
ragraful i. “ s
Menţinerea sincronului în timpul
proiecţiilor este foarte bună în ambele
' cazuri. După zece redări nu s-au semna¬
lat decalări mai mari de. o secundă.
Pot-fi redate înregistrările făcute cu
acest casetofon, adică „pista" sonoră, în¬
registrată pe casetă, ce va însoţi un.
anume film ia proiecţie.
Detalii de înregistrare:
1. Se porneşte aparatul de proiecţie în
gol.
2. Se introduce caseta în casetofon.
3. Se fac toate operaţiile pentru stabili¬
rea nivelului la înregistrare (inciusiv pro¬
bele).
4. Se aduce caseta îa zero.
5. Se decuplează casetofonul cu cia-
peta STOP.
6. Se introduce filmul în aparatul de
proiecţie şi se aduce ia reper cu foto¬
grama „start sunet" (condiţie ce se va
respecta îa fiecare proiecţie ulterioară).
■ 7. Se opreşte aparatul de proiecţie şi se
pregăteşte casetofonui pentru înregis¬
trare, apăsînd simultan clapele: ÎNREGIS¬
TRARE şi START. Se introduce mufa în¬
registrării în casetofon.
8. Se porneşte aparatul de proiecţie. In-
aceiaşi timp va fi antrenat întregui meca¬
nism al casetofonuiui, înreg'istrînd paraiel
TEHN1UM #1982
13
In cazul în care becul B nu se
aprinde la stabilirea legăturii cu
borna 4 prin cablul 8, sau miezul in¬
dus nu se deplasează liber în am¬
bele sensuri, releul urmează să fie
înlocuit. Pentru aceasta se demon¬
tează şurubul de fixare 3 şi se
scoate pîrghia de acţionare 7,
aceste două piese urmînd a fi mon¬
tate la noul releu.
STATORUL Şl ROTORUL
Statorul (fig. 1, reper 1) este un
ansamblu care cuprinde un corp
metalic, înfăşurările de excitaţie, o
perie şi o legătură cu papuc. Verifi¬
carea sa impune mai întîi să se con¬
state modul de fixare a înfăşurărilor
(bornelor de excitaţie) cu ajutorul
şuruburilor 1 (fig. 3). Controlul
acestora se face prinzînd statorul
într-o menghină, cu multă precauţie,
pentru a nu-l deforma, şi verificînd
cu o şurubelniţă potrivită ca mărime
şi stare gradul de strîngere a şuru¬
burilor de fixare menţionate mai
sus. în plus, se controlează vizual
dacă spirele înfăşurărilor nu pre¬
zintă ia exterior urme de frecare sau
lovire.
Controlul electric al stării înfăşu¬
rărilor de excitaţie vizează depista¬
rea defectelor de întrerupere a spi r
relor. Verificarea se poate face aşa
cum se arată în figura 3, adică !e-
gînd la bateria de acumulatoare un
bec B în serie cu statorul prin borna
2 şi peria 3. în cazul unei stări bune
a înfăşurării, deci cînd aceasta nu
prezintă întreruperi, becul trebuie să
se aprindă.
Şi starea periilor trebuie verificată
atent prin observare vizuală; ele nu
trebuie să aibă fisuri sau rupturi şi
trebuie să se deplaseze uşor în su¬
porturile lor. Nu este recomandabilă
folosirea în continuare a periilor cu
uzură prea avansată. în cazul în
care lungimea lor a scăzut sub
8 mm, se vor înlocui cu perii de lun¬
gime normală (o perie nouă are lun¬
gimea de 15 mm). Periile vechi se
scot prin dezlipirea firelor cu un cio¬
can de lipit, iar montarea celor noi
se face tot prin lipire la cald. Proce¬
deul trebuie să fie respectat întoc¬
mai şi în cazul periei capacului din
spate. Atenţie, însă! Cele două perii,
de pe colector şi de pe capacul din
spate, nu sînt identice, deci nu pot fi
montate una în locul celeilalte; ele
se deosebesc numai prin lungimea
conductorului, care este mai mic la
peria capacului din spate.
Ca şi în cazul celorlalte piese,
prima verificare a rotorului o consti¬
tuie examinarea sa vizuală. Respec-
tînd condiţiile menţionate la stator,
înfăşurarea rotorului nu trebuie să
prezinte urme de frecare, lovire sau
alte defecte. O atenţie specială se
cere acordată colectorului 3 (fig. 4).
Plăcuţele de cupru ale acestuia tre¬
buie să aibă suprafaţa curată, fără
impurităţi metalice sau de altă na¬
tură, fără rizuri sau urme de frecare
pronunţată, profundă. Interstiţii le de
Separare dintre plăcuţe trebuie să
fie curăţate de impurităţile metalice
sau de altă natură care se colec¬
tează frecvent în aceste locuri. Dacă
colectorul are rizuri sau arderi su¬
perficiale, el poate fi sîrunjiî pe o
adîncime de maximum 0,5 mm. Nu
se recomandă curăţarea interstiţiilor
prin adîncirea lor, ci lăsîndu-le la ni¬
velul suprafeţei exterioare a plăcuţe¬
lor, deoarece praful metalic rezultat
din uzura periilor se poate colecta
treptat în aceste locuri scurtcircui-
tînd plăcuţele colectorului.
în continuare se controlează sta¬
rea tehnică a lagărelor rotorului şi
capacul din faţă şi cei din spate.
Operaţiunea se efectuează introdu¬
când cele oouă fusuri de sprijin ale
rotorului în lagărele respective şi ?n-
cercînd daca rotorul se învîrte uşor,
dar fără jocuri, în bucşele lagărelor.
Dacă se constată existenţa unor jo¬
curi radiale excesive, bucşele lagă¬
relor vor fi înlocuite. Pentru a veri¬
fica starea electrică a rotoruiui, cu
ajutorul unui bec şi al bateriei de
acumulatoare se controlează fiecare
lamelă a colectorului în parte, stabi¬
lind dacă nu există puneri la masa
sau întreruperi ale înfăşurărilor. Cea
mai simplă metodă pentru controlul
existenţei _ punerii la masă este cea
indicată în figura 4: legătura cu
(Continuare în pag. 21)
E> rfOLrl
1300
REPARAREA
Ing. IVI» STRA7ULAT
odată se va verifica starea de fixare
a bornelor 4, 5 şi 6 din aceeaşi fi¬
gură. Se trece apoi la verificarea
stării circuitului electric, în care
scop se va realiza un montaj simplu,
ca cel din figura menţionată, legînd
borna minus a bateriei de acumula¬
toare la corpul 1 şi borna plus la
contactul 5. In afară de aceasta, se
conectează un bec de control B, în¬
tre borna minus a bateriei şi borna 6
a releului.
Pentru efectuarea verificării, folo¬
sind un cablu 8, se face o legătură
de foarte scurtă durată între borna
plus a bateriei şi borna 4. Dacă în
acest timp miezul indus 2 este rapid
atras în interiorul corpului, iar becul
B se aprinde, atunci reieul de por¬
nire se află în stare bună din punct
de vedere electric. La întreruperea
curentului de excitaţie, prin întreru¬
perea contactului cu borna 4, becul
trebuie să se stingă, iar indusul 2 să
reyină în situaţia iniţială. Pentru ca
proba să prezinte mai multă sigu¬
ranţă, ea va fi repetată de două—trei
ori.
RELEUL DE PORNIRE
Releul de pornire (fig. 1, reper 7)
este un ansamblu compact, care
oferă puţine posibilităţi de reparare.
De aceea, de cele mai multe ori, de¬
fectarea sa impune necesitatea înlo¬
cuirii integrale.
Verificarea refeului de pornire se
face mecanic şi electric. Mecanic se
controlează deplasarea axială a mie¬
zului 2 (fig. 2), care trebuie_să se
facă uşor şi fără înţepeniri, în am¬
bele sensuri, pe întreaga cursă. Tot-
După localizarea defecţiunilor,
efectuată aşa cum s-a prezentat în
numărul anterior, se va proceda me¬
todic la remedierea acestora. In
prealabil însă, se spală cu grijă în
petrol sau motorină subansambluriîe
demontate, se usucă prin ştergere
sau suflare cu aer şi se aşază pe o
masă, aşa cum se vede în figura 1.
Se iau pe rînd apoi toate aceste de¬
talii şi se supun observării vizuale şi
controlului electric, după cum se va
arăta.
14
smm -
mmrni
Semnificaţia unor coduri de marcaj
şi firma care Se foloseşte
2G — Texas, germaniu
2S — Texas, siliciu
TiP — Texas, tranzistor de putere
capsuiă plastic
TIS — Texas, tranzistor de semnal
mic
2N — Cod S.U.A., normă JEDEC
2SA — Standard japonez, tranzistor
pnp, înaltă frecvenţă
2S3 — Standard japonez, tranzistor
pnp, joasă frecvenţă
2SC — Standard japonez, tranzistor
npn, înaltă frecvenţă
2SD -- Standard japonez, tranzistor
npn, joasă frecvenţă
2SH — Standard japonez, tranzistor
unijoncţiune
2SJ —- Idem, tranzistor TEC, canal p
23K — idem, tranzistor TEC, canal
n
OS — Idem, fototranzistor
AC — Standard european, germa-
niu, joasă putere,FI, BLC
ACY — idem, de uz industrial
AD — Standard european, germa¬
nic, de putere, FI, BLC
ADY — Idem, de uz industria!
ADZ — Idem
AF — Standard european, germaniu,
mică putere, HF,BLC
AFY — Idem, uz ■ industrial
AFZ — idem
AL — Standard european, germaniu,
putere, HF, BLC
ASY — Standard european, germa¬
niu, mică putere, comutaţie, BLC fj?®*
ASZ — Idem
AU — Standard european, germa-
niu, putere, comutaţie, BLC
AUY — Idem, uz industrial
BC — Standard european (S euro),
siliciu, mică putere, Ff, BLC
BCZ, BCW, BCX — S euro, idem, uz
industrial
CIRCUITE
INTEGRATE
LINEARE
ECHIVALENTE
| PENTRU BUNURI
DE LARG CONSUM
1
II ' .
: m -T'Zx.V
T098
TOP 3
X03
39 A 24 mm
e
1_J| 40
TQ105
TOOL 66
P
Denumire
circuit
Posibilităţi cu echivalare directă
(* cu modificări). J
Tip circuit
Firma
Tip cfrcuit
Firma
A1Q9D
ROB 709
ccsrrs
mA709
Tungsram
Al IOD
ULY7710
Unitra-Cemi
mA710
Tungsram
A202D
T DAI 00 2
Valvo
T DAI 00 2
Mullsrd
A210D.K
MBA810S
Tesla
UL1481R
Unitra-Cemi
A211D
TAA611
SGS-Ates
TAA611
Siemens
A220D
TBA120S
Siemens
UL1242N
Unitra
A223D
TBA120U
I.P.R.S.
TBA120U
Siemens
A225D
TDA1047
Siemens
TDA1047
Valvo
A231D
TBA530
Tungsram
TBA530
Siemens
A232D
TDA2532
Siemens
TDA2532
Valvo
A240D
TDA440
I.P.R.S.
TDA440
Tungsram
A241D .
TDA2541
Siemens
TDA2541
iTT
A244D
TCA440
Siem ens
UL1203N
Unitra-Cemi
A250D
TBA950
I.P.R.S.
UL1262N
Unitra-Cemi
A255D
TDA2593
Siemens
TDA2593
Valvo
A273D
TCA730
Valvo
TCA73Q
Siemens
A274D
TCA740
Valvo
TCA740
SGS
A277D
U A Al 80
Siemens
U LI 980
- Unitra-Cemi
A281D
TAA981
Siemens
TAA981
!TT
A283D
TDA1083
Siemens
TDA1083
ITT
A290D
MC1310P
Motorola
—
—
A2030D
TDA2030
MBLE
TDA2030
Sierrrens
A301D
TCA205A
Siemens
TCA205A
Sescosen
B109D
M A709PC
Tungsram
ROB 709
CCSiTS
Bl IOD
MA710
Tungsram
ULY7710
Unitra
B260D
TDA1060
MBLE
TDA1060
Signetics
B308D
TAA970
Siemens
TAA970
iTT
B462D
SAS261
Siemens
SAS261
ITT
B611D
TCA311A
Siemens
B615
RFT
B615D
TCA315A
Siemens
TCA311A*
RFT
B621D
TCA321A
Siemens
B625
RFT
B625D
TCA325A
Siemens
TCA321A*
Siemens
B631D
TCA331A
Siemens
TCA335A
Siemens
B635D
TCA335A
Siemens
TCA331A*
Siemens
B761D
TAA761A
Siemens
B765
RFT j
B765D
TAA766A
Siemens
TAA761A*
Siemens :
B861D
TAA861
Siemens
B865
RFT
B865D
TAA865
Siemens
TAA86T
Siemens
B2761D
TAA2761
Siemens
TAA2765
Siemens j
B2765D
TAA2765
Siemens
TAA2761*
Siemens
IIMMATIE
DEMONTABILÂ
Se.prezintă, în prima variantă sim¬
plă, construcţia unei am Parcaţii de-
rmontabiie,.' cu fiotoare gonflabile,
care poate fi construită de amatori.
Construcţia are brevei O.S.f.M nr
77 134.
Noutatea constă în aceea că sisie-
. mul de rigidizare se sprijină' pe golul
unor fiotoare elastice {camere auto);
flotoareie sînţ trase de sistem în jos
şi nu apăsate.
Cum se realizează ambarcaţia?
Conform figurii 1 — efevaţie-sec-
ţiyne —, figurii 2 — vedere în plan
3 — vedere în eleva-
- - “~;eură mai întîi
urmă îc a rele naîe riale:
cu grosimea de
2,5—3 cm; lăţimea .cca 25 cm şi
5ng„ IM. RUSO
lungimea cca 110 cm pentru punte,
poz. 1;
— două fiotoare mari portante
(camere auto 20/11, ca cele de la
troleibuze), poz. 2;
— două fiotoare mici contra răs¬
turnării (camere mici de la orice au¬
toturism), poz. 3;
— cca 10 m chingă de mobilă,
lată de 4—6 cm, pentru confecţio¬
narea coliviilor, poz. 4;
— doi chituci de brad secţiune
pătrată, cca 10/10 cm sau
12/12 cm, cu lungimea egală cu lă¬
ţimea punţii, poz. 5;
— scîndură lată de cca 30 cm şi
groasă de 1,5—2 cm pentru confec¬
ţionarea tălpii de reazem peste coli¬
vii, poz. 6;
— placaj impregnat de cca
6—8 mm, pentru confecţionarea a
două discuri de reazem la coliviile
mici, poz. 7, după diametrul interior
al camerei folosite;
— scîndură de brad de cca 80 cm
lungime, cca 1,5—2 cm grosime şi
lată de 10 cm pentru bară de unire
tălpi şi distanţier între semiiălpi,
poz. 8 şi 9;
— bară lemn fag, profil 40x22 sau
45x25, cu lungimea 1,65—1,70 m,
denumită bara „T“, poz. 10;
— tablă de fier moale de cca
2 mm grosime pentru confecţiona¬
rea: plăcii asamblare punte cu bara
„T“, poz. 11; tălpilor la picior şi dis-
tanţierelor pentru menţinerea la
punct fix a flotoarelor mici; brăţări¬
lor de prindere a barei „T“;
— oţel rotund de 0 8 mm pentru
picior sprijinire bară „T“ pe flotoa-
rele mici, poz. 12, şi distanţier pen¬
tru ţinere în punct fix a piciorului
sprijin pentru bara „T“, poz. 13;
— sîrmă oţetită 0 4 mm pentru
inele plate şi cîrlige duble, pentru
asamblare colivii, şi bretea pentru
imobilizarea de punte a flotoarelor
mari;
— oţel lat de 25x4 mm, de cca
1 m lungime pentru consolele de
reazem, poz. 15.
MODUL DE EXECUŢIE
A. PREGĂTIREA FLOTOARELOR
CU TOT CE LE APARŢINE
Se umflă camerele flotoarelor
mari portante, astfeî ca să nu pre¬
zinte deformaţii.
Figura 4 arată cum se confecţio¬
nează o chingă din componenţa co¬
liviei, prezentată în secţiune.
Detaliul A arată cum se prind ca¬
petele chingilor peste torul flotoru-
lui, uşor de manevrat şi cu siguranţă
la plutire.
Din figura 2, vedere în plan, se
observă că sînt necesare cîte 3 ade¬
menea chingi cu ■ cîriige şi in#!e
plate. , l
înainte de umplerea cu aer a flo¬
toarelor, se prind- coliviile mai îriţîi-;
apoi se umflă cu aer, aranjînd ra-zeie
simetric, şi se umflă puţin -torul, reîi--
nînd fixă îmbrăţişarea chingilor pe
flotor.
La fiecare floîor chingile trebuie
rigidizate la mijloc. Această"operaţie'
se face prin coaserea cu sfoară şi
placarea cu 2 plăci de aiumini.u ori
alamă de maximum 0,75 mm gro¬
sime, care au la mijloc gaură de
.6,5 mm şi găuri pentru cusut cu
sfoară.
Chingile se îmbină, cu vopsea,,
apoi se cos plăcile, după care, vop¬
seaua fiind încă proaspătă, cu un
dorn ascuţit se face loc pentru
gaura unui şurub M6, care va trece
prin centru, unde chingile se supra¬
pun. Vopseaua uscîndu-se, gaura
prin chingi râmîne rigidizată.
Tălpile de reazem (la flotoareie
mari sînt din 2 bucăţi) vor apăsa pe
aceste raze ale coliviilor, trăgînd de
fiotoare în jos.
Pentru uşurinţa montării, s-a'pre¬
văzut .un-distanţier de grosimea tăl¬
pilor, da cca 10 cm 2 , poz. 9, care de
obicei râmîne cu colivia şi şurubul
de prindere.
Semiîălpile se asamblează apoi cu
bare, poz. 8, şi tot la bară se prinde
şi şurubul din axul coliviei; astfeî tot
ansamblul de sprijin este menţinut
fix la centrul golului fîotorului, con¬
form figurii 5.
* La flotoareie mici nu este nevoie
decîî de un disc de placaj, prin cen¬
trul căruia trece şurubul coliviei.
Prin urmare, pînă .aici s-a făcut
pregătirea flotoarelor cu părţile afe¬
rente şi urmează 'confecţionarea
punţii şi a barei „T“, inclusiv a sub-
ansamblurilor.
Brăţări Ies,
.figură, din,
du-se de ţ
blîndu-se t
Fig. 2 — vedere in plan
1. Punte; 2. fSotoare portante; 3. flolodre
mici contra răsturnării; 4. colivii din chingă; 5.
chituc distanţler; 6 . tălpi de sprijin; 7. discuri
de sprijin; 8. bară unire semitălpi; 9. distanţler
intre semitălpi; 10. bara „T“; 11. placă cu bră¬
ţări pentru bara „T“; 12. picior de sprijin; 13.
distanţler menţinere punct fix; 14. chingi fi¬
xare flotoare mari' de punte; 15. console de
reazem; 16. huse de protecţie.
B. PREGĂTIREA PUNŢILOR Şl SIS¬
TEMUL DE REAZEM'
în fiotoarele portante menţionate,
puntea are numai 110 cm lungime,
iar în cazul unor flotoare portante;
mai mici sau mai mari lungimea va
varia în funcţie de distanţa dintre
cele două centre ale fiotoarelor,
cînd sînt încărcate cu aer.
Puntea {poz. 1)se asamblează cu
chituci la capete (poz. 5) şi cîîe
două cuie. Faţă de axul longitudinal
al punţii şi la distanţă de 8 cm, se
fac cîte 2 găuri pentru şuruburile
consolelor de sprijin M6, care vor
trece de sus în jos, capul'filetat ie¬
şind din chituci cu cca 15—20 mm
(vezi fig. 5).
Aceste şuruburi sînt singurele
care trebuie confecţionate cores¬
punzător acestei lungimi, deoarece
ele ţin consolele punţii (picioarele
de sprijin ale punţii), conform figurii
5.
Tot de punte, faţă de axul trans¬
versal şi la distanţă egală cu grosi¬
mea (diametrul) unui tor de la fio¬
toarele portante (mari), se prind
două capete de chingi (fig. 6 ), care
au rolul de a reţine sub punte am¬
bele flotoare contra rotirii .lor, deoa¬
rece ia centru fiecare flotor este
prins, prin intermediul coliviei, nu¬
mai de cîte un şurub.
Pentru protecţia fiotoarelor contra
zgîrieturilor se confecţionează din
pînză huse protectoare, ca în figura
4 (poz. 16), care se cos de chingile
coliviei.
C onsola de re , otel
" - C' 1 -
cula astfel c ta tuf |a
bara de unire a semitălpilor să ridice
puntea exact deasi orulu Hota¬
rului portant, în nici un caz mai jos,
tocmai ca puntea, prin partea de la
mijloc, să nu preseze totul de'sub
Capetele de sprijin ale consolei
(vezi fig. 5) se vor fixa ou acelaşi
şurub de asamblare a semită! pilor
de bara de unire (poz... 6 , 3"" şi IŞfl
Piaca din sp
din tablă de 2 mm, -va trebui sa cii-
prindă capul punţii şi să fie prinsă "şi
de chitucu! din spate (fig. 7).
Lăţimea trebuie să fie neapărat ca
"cea a„ punţii, deoarece brăţările de
tindere, a barei ,,T“ e bine să fie cît
jndepărtate de axul punţii, în fa-
voare'âv rigidizării barei „T“ cu pun-
k şe vor -confecţiona ca în
părţi, una sudîn-
iar cealaltă asam-
rima, cu. 2 şuruburi
jure. De partea fixă a
sudează şi aceste şuru-
„ că ia montarea barei „T“
piuliţele flutur^ se prinde uşor
mobilă a. brăţării, Brăţările’se
ifecţiottează dini aceeaşi tablă ca
iaca. i
( iate Şuruburile JM 6 vor avea piu¬
liţei fluture, pentru a exclude chei
cleşti ia asamblare,
aceasta partea portantă este
R/t CU FLOTOARE Mi
;/» CCKTfRÂ TURMi
na^a î cţt prc ^ 22
45x25, dir errm de ag se s b
către c£ pe 3 num pe a )
gînd ia cş/ete aproape de secţiune
pătrată../
La m <c. o se
praet ca două de ;
ftfta corect ş sigur Ir
i ăceste
de lăţi mea Iaci'
brăţărilor.
Se co cţ . • h a
se se ds im .. " r " mici ca
m jloc S bare % '
să’fie egale c i bara „T“, Crestăturile
se fac apoi...
Au răn - de fe
de s^Hjf . cz
menţir ere ^ a
Conform figurii 8 şi d altului 3
acestea se con ee io ează dir abis
de oţel 0 8 mm; îecare ar o : ă-
ţar» care să intre uşor j apătu
barei „T“ şi cîte o talpă găurită* prin
care sâ treacă şurubul de asamblare
a coliviei fiotoarelor mici.
Tălpile se sprijină pe discul din
placaj.
Lungimea barei „T“ se calculează
în funcţie de diametrul exterior ai
ffoîoareior portante şi al fiotoarelor
mici astfel ca între ele sâ rămînă o
distanţă la plutire de minimum
2—3 cm; fiotoarele mici, prinse nu¬
mai într-un şurub, se pot roti, fapt
ce ajută chiar în cazul trecerii pe o
potecă de apă prin stuf.
Pentru uşurinţa transportării, bara-
„T“ se poate secţiona, în care caz se
pune la mijloc un manşon'din tablă
de 1,5—2 mm.
Brăţările piciorului-de sprijin şi ale
distanţierului se găuresc în poziţia
de montaj, petrecîndu-se prin bară
cîie un cui spintecat (splint), asîgu-
rîndu-se astfel ca să nu, iasă cînd
ansamblu!.se balansează.
întreg - ansamblul are stabilitatea
necesară, două : persoane roaţure
(teu t 4» i 3 ) jutînd * stea în oi
. doare, să se mişte, fără a se afunda
prea mult în apă.
Ambarcaţia cu colivii se strînge
înîr-o traistă sau -încape într-o ra¬
niţă, iar structura de lemn se strînge
In jurul punţii într-o husă.
Ambarcaţia se propulsează folo-
sindu-se o padelă şi se poate an¬
cora oriunde cu ancore aîe căror
frînghii se îeagă de consolă treeînd
prin goiui dintre cele două semi¬
tălpi. _
l!C n L«a < ap S
trem de uşoară, neexistînd pericolul
răsturnării.
lUiSi
■ ■■
APARATE PENTRU
RETERMINAREA
GRRECTIEI DE GRLRARE
de culoare cunoscută şi constantă şi
de intensitate variabilă la comandă.
2. Un sistem optic de selectare şi
modificare a luminii pe treimi de
spectru. Acest sistem se bazează pe
filtre colorate sau interferenţiale
grupate în două etaje:
— un etaj de densităţi fixe care
asigură selecţia culorii analizate şi
— un etaj de densităţi variabile,
care este alcătuit din filtre de corec¬
ţie propriu-zise. Acest etaj poate fi
absent dacă se foloseşte un aparat
de mărit cu cap color prevăzut cu
filtre dicroice.
3. Un fotoreceptor cît mai sensibil.
Acesta trebuie să acopere spectral
domeniul vizibil şi pe cît posibil să
nu fie sensibil la radiaţii infraroşii
sau ultraviolete.
Dacă ţinem cont de faptul că ana='
lizoarele de culoare uzuale lucrează
de la niveluri de iluminare extrem de
scăzute, de ordinul sutimii de lux.
aceasta în condiţiile de lucru este
de ordinul nanoamperilor sau ch^ar
picoamperilor, ceea ce presupune
amplificări de ordinul 1Q 3 ~1ii 6 .
Aceste amplificări implică montaje
electronice cu circuite integrate şi
tranzistoare cu efect de„cîmp, iar
compensarea derivei termice devine
. de foarte mare importanţă.
O amplificare mai mică presupune
utilizarea unui fotomulîipficator ca
element fotoreceptor. Pe lîfigă pro-..,
curarea sa mai dificilă, apare pro¬
blema tensiunii înalte de lucru .(cca
1 000 V), care implică măsuri şi ma¬
teriale speciale pentru asigurarea
protecţiei.
Este posibil să se lucreze cu am¬
plificări mici, ceea ce permite folosi¬
rea unor scheme simple, dar în
'acest caz va fi nevoie de lumină in¬
tensă pentru efectuarea anaiizei de
culoare, lumină neobtenabiiă de la
aparatul de mărit.
Acest articol esîe conceput să vină
în întîmpinarea dorinţei fotoamatorilor
care şi-au propus c.onstruirea unui
analizor de, culoare. In rîndurile de
faţă este prezentat un ghid de con¬
strucţie, realizarea propriu-zisă presu¬
punând un însemnat volum de cunoş¬
tinţe teoretice şi practice de electro¬
nică şi optică, precum şi experienţă în
domeniul fotografiei coior. Prin publi¬
carea acestui material răspundem nu¬
meroşilor cititori care s-au adresat re¬
vistei, în scris şi telefonic, cu rugă¬
mintea de a fi informaţi asupra posibi¬
lităţilor de realizare pe cale neindus-
îriaiă a unui densitometru sau anali¬
zor color.
Trebuie spus de la început că rea¬
lizarea unui aparat pentru determi¬
narea corecţiei de culoare presu¬
pune un mare volum de muncă, nu¬
meroase teste şi măsurători, con¬
struirea unor montaje electronice de
performanţă, realizarea unor filtre
optice speciale, multă răbdare şi o
deosebită acurateţe în toate etapele
de lucru.
Făcînd rabat de la unii parametri
propuşi pentru aparatul în discuţie,
se poate uşura construcţia acestuia
şi implicit se reduce volumul de
muncă, o decizie în acest sens ur-
mînd să fie luată de fiecare în func¬
ţie de posibilităţile practice avute la
dispoziţie.
După parcurgerea întregului arti¬
col, cititorul va înţelege că publica¬
rea unei scheme anume nu ar fi efi¬
cientă, dificultăţile de procurare ale
exact aceloraşi componente cu
strict aceiaşi parametri făcînd relua¬
rea construcţiei extrem de dificilă.
De aceea s-a preferat să se prezinte
principiile funcţional-constructive ce
trebuie urmate, să se indice para¬
metrii ce trebuie atinşi de suban-
sambiurile aparatului şi să se arate
etapele de lucru.
Cititorii au avut posibilitatea în
numerele anterioare, ale revistei
să-şi formeze o imagine de ansam-
Ing. V. CĂLINESCU U
blu asupra tehnicii folosite pentru î
determinarea corecţiei de culoare în
procesul pozitiv prin folosirea anali-
zoarelor sau densitometrelor de cu¬
loare. De aceea nu vom face nici o
referire asupra utilizării acestora,
remarcînd totodată că în articol vom
folosi noţiunea de aparat pentru
construcţia noastră, lucru justificat
de distanţa ce nu trebuie ignorată
faţă de produsul industrial.
Stuctura generală funcţională pre¬
supune următoarele părţi:
1. O sursă de lumină dirijată, de
intensitate variabilă. Prin sursă se
înţelege în cazul de faţă întreg an¬
samblul optico-mecanic care poate
furniza o lumină cu. o temperatură
sonda
exponometrică
2 V
- Amplificator - 1 Amplificator I
.diferenţia] 3 <3
. r i i a__J
J Jag ^ rumen ^
sondă' ^Amplificator LJ—JtAmplificator f
exponometrică diferenţial 1 instrument
u n m.
Temporizator
12 11 10 9
p T p E p§ 4 pj
ne dăm seama de extrema sensibili¬
tate cerută fotoreceptorului.
4. Blocul elecronic de amplificare
şi afişare trebuie să permită o ampli¬
ficare suficientă, care să asigure cu¬
rentul (tensiunea) la capul, de scală
pentrti un microampermelru (mili-
voltmetru). Corespunzător unui ana¬
lizor de culoare, blocul electronic
trebuie să permită comparaţii faţă
de un filtraj etalon, să asigure măsu¬
rarea expunerii şi eventual să dis¬
pună şi de un temporizator cuplat
semiautomat cu măsurarea expune¬
rii.
Amplificarea cerută blocului elec¬
tronic este funcţie de fotoreceptoruî
utilizat. Astfel, în cazul utilizării unei
fotodiode, curentul furnizat de
Instrumentul pe care se face afi¬
şarea trebuie să aibă punctul de
zero îa mijlocul scalei sau eventual
decalat sîînga-dreapta, dar nu la
cap de scală. Este posibilă şi folosi¬
rea unui instrument cu „zero“-ui la
cap de scală, dar în acest caz se va
introduce' un circuit electronic supli¬
mentar care să decaleze indicaţia.
înainte de a analiza fiecare parte
din sistem, să -evidenţiem principiul
de lucru.
Lumina colorată de analizat,
ajunge pe ■ elementul fotoreceptor
prin intermediul a trei filtre de se¬
lecţie (vezi „Sonda exponometrică
pentru fotografia color", „Teh'nium"
nr. 1/1982) care permit determina¬
rea densităţilor pe cîte o treime de
spectru. Fotoreceptoruî va furniza
un semna! electric corespunzător
sensibilităţii sale cromatice; practic
putem lua în considerare trei curbe
caracteristice pentru galben (G),
purpuriu (P) şi azuriu (A). Pentru
simplificare vom considera aceste
caracteristici ale fotoreceptorului li¬
niare, ceea ce de fapt este de dorit.
Deşi liniare, aceste caracteristici nu
sînt identice, avînd fiecare • altă
pantă. Pentru ca determinările (mă- •
surătorile) să fie posibile, trebuie să
existe un punct de referinţă comun.
mmm fi.»
Prin alegerea corespunzătoare a
densităţilor filtrelor de selecţie se
aduc cele trei caracteristici într-o
poziţie de concurenţă, punctul re¬
zultat urmînd a fi punct de referinţă
(R). Cele spuse sînt 'ilustrate princi¬
pia! în figura 1; cu L s-a notat canti¬
tatea de lumină preluată de foto re¬
ceptor, iar cu U şi I tensiunea, res¬
pectiv intensitatea, în funcţie de fe¬
lul fotoreceptorului.
Semnificaţia punctului R este fun¬
damentală pentru sistemul în discu¬
ţie. în acest punct se obţine un ace¬
laşi semnal indiferent de culoarea
selectată, în condiţiile aceluiaşi flux
luminos. Punctul R va corespunde
colorisîic luminii albe'sau oricărei
nuanţe de gri, obţinerea sa ca indi¬
caţie electrică efectuîndu-se prin
modificarea cantităţii de lumină fur¬
nizate de sursă sau printr-un reglaj
electronic adecvat. Orice determi¬
nare de densitate colorată se face
faţă de acest punct neutru fie în va¬
loare absolută, fie comparativ.
Punctul R se alege în zona de ilumi¬
nare redusă (în cele mai multe ca¬
zuri), astfel încît să se obţină totuşi
semnal distinct şi pentru niveluri in¬
ferioare de iluminare. Rezumînd, se
poate spune că principiul de lucru
constă în definirea pe cale optică a
unui punct neutru şi efectuarea de
măsurători faţă de acest punct elec¬
tronic sau optico-electronic.
Sursa de lumină poate fi în cel
mai simplu caz un bec cu incandes¬
cenţă de 100-200 W. Variaţia fluxu¬
lui de lumină se obţine prin modifi¬
carea distaţei sursă-fotoreceptor. O
astfel de sursă este incomod de fo¬
losit în practică.
O altă soluţie constă în construi¬
rea unei părţi optice de genul celei
existente ia densitometrul Agfa (vezi
numărul anterior al revistei). Ambele
soluţii prezentate impun existenţa
unui suport special pentru materia¬
lul fotosensibil color analizat. Ana¬
liza nu este posibilă selectiv, ci ex¬
clusiv global.
Soluţia optimă constă în folosirea
aparatului de mărit drept sursă. Ast¬
fel devin posibile şi modificarea flu¬
xului de lumină şi analiza selectivă,
prin mărire alegîndu-se zona consi¬
derată semnificativă.
Alegerea aparatului de mărit drept
sursă convine funcţional foarte bine,
dar obligă la utilizarea unor fotore-
ceptori foarte sensibili, avînd în ve¬
dere puterea limitată a becului din
acest aparat.
Sistemul optic de selectare a lu¬
minii a fost deja prezentat cititorilor
în diverse forme (vezi numerele 1, 6
şi 7/1982), de aceea nu vom insista
asupra lui. Reamintim încă o dată că
densităţile filtrelor de selecţie tre¬
buie să asigure corecta transmisie a
treimilor de spectru şi să definească
clar punctul R.
Alegerea fotoreceptorului este o
problemă mai complexă, de ea de-
pinzînd factorul de amplificare al
schemei electronice şi felul amplifi¬
cării. Astfel, fotoceluleie cu seleniu
din exponometrele uzuale sînt furni¬
zoare de tensiune, corespund spec¬
tral, dar nu sînt întotdeauna sensi¬
bile la iluminări reduse. Fotorezis-
tenţele sînt corespunzătoare spec¬
tral, dar se impune o verificare a
sensibilităţii ia iluminări reduse. Fo¬
todiodele dau curenţi extrem de
mici, ceea ce impune amplificări
foarte mari. Fotoamplificatoarele co¬
respund perfect, dar sînt greu de
procurat şi presupun utilizarea unor
tensiuni mari, după cum s-a mai
arătat.
Ca sugestie practică vă propunem
ca testarea fotoreceptorului ce in¬
tenţionaţi să-l folosiţi să se facă ast¬
fel: se ridică aparatul de mărit pe
coloana sa la înălţimea maximă, se
închide diafragma la valoarea ma¬
ximă şi se plasează fotoreceptorul
pe placa de bază. în fereastra apara¬
tului de mărit se pune un filtru de
densitate normală, iar în faţa obiec¬
tivului sau în sertar filtrele G, P, A
de densităji 100 şi 90 (densitate to¬
tală 570). în aceste condiţii, dacă fo¬
toreceptorul (singur sau conectat ia
un bloe amplificator) furnizează un
semnal sesizabil, el poate fi utilizat.
Se va folosi în aparatul de mărit be-
vCul uzual (75-100 W).
Blocul electronic în cea mai sim¬
plă variantă poate fi un amplificator
(în principiu de curent continuu) cu
un instrument. Instrumentul se co¬
nectează astfel încît „zero“-ul să co¬
respundă punctului R, iar scăderea
nivelului de iluminare a fotorecepto¬
rului să ducă la creşterea indicaţiei.
O schemă mai elaborată este cea
din figura 2. Semnalul dat de sonda
S este amplificat de amplificatorul A
şi transmis instrumentului I prin in¬
termediul unui amplificator diferen¬
ţial AD. Reglajul punctului de „zero"
poate fi efectuat electronic graţie
poîenţiometrului Pr. Se păstrează
principiul, general dealtfel, ca la
scăderea iluminării indicaţia să
crească. Reglajul din Pr se face o
singură dată, la etalonarea aparatu¬
lui. Se atrage atenţia că punctul R
este determinat de filtrele de selec¬
ţie şi că poziţia lui nu poate fi influ¬
enţată electronic. Reglajul electronic
al punctului neutru este posibil
atunci cînd caracteristica fotorecep-
torului este identică pentru cele trei
componente spectrale, în speţă pen-
tr.u galben, purpuriu, azuriu.
Analiza de culoare este comple¬
tată de o scală exponometrică, E,
necesară determinării timpului de
expunere.
în figura 2 s-a considerat că apa¬
ratul nu lucrează comparativ (din
punct de vedere electronic) şi afişa-
jui se face pe trei scale de culoare
(G, P, A) şi o scală de expunere (E).
Diviziunile celor trei scale de cu¬
loare vor fi puţin probabil identice.
Etalonarea se face cu ajutorul filtre¬
lor de corecţie normale.
O funcţionalitate similară cu cea a
analizoarelor color este asigurată de
schema din figura 3.
Memorizarea probei etalon se face
cu cele trei potenţiometre de cu¬
loare Pq , Pp, P A . Astfel se va obţine
indicaţia’ zero pe instrument cînd
printr-un filtraj corespunzător se
anulează diferenţa dintre semnalul
dat de fotoreceptor şi nivelul etalon
fixat pe cele trei potenţiometre. Lu-
crînd comparativ, etalonarea instru¬
mentului nu mai poate fi la cap de
scală, acul urmînd a indica de o
parte şi de alta a acestui punct.
Funcţia de determinare a expune¬
rii este dublată de conectarea la un
circuit de temporizare şi de posibili¬
tatea preluării sensibilităţii hîrtiei.
Un selector dublu K (sau contactele
unor relee comandate de microîn-
trerupătoare plasate în sonda expo¬
nometrică) asigură alegerea funcţio¬
nalităţii dorite.
Corespunzător poziţiei „Expu¬
nere" se conectează în circuit po-
tenţiometrul simplu P s şi potenţio-
metrul dublu Pj-P E . P s modifică am¬
plificarea unităţii AV (amplificator
variabil) astfel încît să permită adap¬
tarea măsurătorii exponometrice în
funcţie de sensibilitatea hîrtiei.
Această adaptare constă în posibili¬
tatea ca la aceeaşi variaţie a cantită¬
ţii de lumină să se obţină indicaţii
diferite. Acţionînd potenţiometrul P E
pînă la anularea indicaţiei, se alege
implicit timpul de expunere dictat
de secţiunea P T .
Indiferent ce scheme practice de
amplificatoare se vor folosi, va tre¬
bui acordată maximă atenţie com¬
pensării derivei termice, stabilităţii şi
repetabilităţii indicaţiei. Pentru asi¬
gurarea unor bune performanţe se
vor folosi alimentări foarte bine sta¬
bilizate, din care se vor culege şi
tensiunile U E> Un, U P , U A , (U r ), se
vor folosi piese de calitate şi se vor
supune montajele unui mare număr
de ore de funcţionare în gol pentru
îmbătrînirea componentelor.
Se recomandă ca părţile electro¬
nice să fie încredinţate unor specia-
mensiuni exterioare care permit in¬
troducerea filtrelor de corecţie de
7,5 x 7,5 cm. Dimensiunile casetei
%e vor adapta filtrelor de corecţie
avute la dispoziţie. Caseta se face
din tablă de alamă sau oţel de
0,5-1 mm grosime, asamblările fiind
posibil de executat prin lipire cu co¬
sitor sau cu şuruburi. Reperele re¬
prezintă: 1. corpul casetei; 2. capac
inferior; 3. fotoreceptor; 4. clemă ue
fixare a fotoreceptorului; 5. placă de
bază; 6. clemă de fixare; 7. garnitură
de trecere; 8. cablu de conexiune; 9.
ghidaje pentru filtrele de corecţie;
10 . ghidaje pentru filtrele de selec¬
ţie; 11. postav pentru asigurarea
etanşării ia lumină; 12. filtru anti-
caloric (de la aparatele de protecţie
diapozitive); 13. filtru selecţie; 14.
filtre corecţie; 15. ghidaje.
Filtrul 12 este necesar pentru reţi¬
nerea radiaţiilor infraroşii din lumina
colorată analizată. în cazul folosirii
în aparatul de mărit a unui bec cu
halogehi, se va? monta pe obiectiv
un filtru UV. în figura 4 s-au redat
garnitura şi cablul, deşi planul de
secţiune le depăşeşte. Cotele a şi b
se stabilesc în funcţie de fotorecep¬
tor. Fereastra poate fi şi rotundă (li¬
nia întreruptă).
Caseta (sonda) exponometrică se
plasează central pe masa aparatului
de mărit sau se fixează în apropie¬
rea obiectivului cu o piesă anexă, ca
în figura 6, unde reperele reprezintă:
1 . masa aparatului de mărit; 2. ecran
difuzor; 3. piesă suport; 4. obiectiv;
5. placă portobiectiv; 6. burduf.
Folosirea ecranului difuzor se im¬
pune cînd fotoreceptorul are supra¬
faţa mare. De altminteri, mărimea
acestei suprafeţe determină metoda
de analiză, punctuală, punctual-inte¬
grală sau integrală.
Piesa suport 3 este un cadru cu
un inel central care se fixează pe
obiectiv. Orice soluţie care asigură
susţinerea casetei exponometrice
fără să afecteze funcţionarea apara¬
tului de mărit este posibilă.
Etapele de realizare a aparatului
sînt:
—construirea sondei sau a unei
casete exponometrice şi, dacă este
cazul, a unei surse de lumină;
—construirea amplificatorului;
—determinarea punctului R (deci
implicit realizarea filtrelor de selec¬
ţie);
—definitivarea părţii electronice;
—„îmbătrînirea" componentelor;
—reverificarea întregului aparat;
—etalonarea instrumentului.
Toate măsurile şi testările se fac
în absenţa oricărei surse de lumină
secundară. Piesele care pot reflecta
lumina se vopsesc negru mat.
19
TEHNiUM fi982
fii®
TINERII
SIN
âiiHiml
ESI EM
' mmm
Ing. ÂLFREQ BÂUMOARTEN
în ultimii ani, în ţara noastră, creşterea
nutriilor a devenit din ce în ce mai cunos¬
cută în cadrul gospodăriilor populaţiei,
mai ales în zonele preorăşeneşti sau la
marginea oraşelor mari, unde nu există
condiţii de întreţinere pentru alte specii
de animale folositoare omului.
Dacă în urmă cu 10 ani exista un cerc
foarte restrîns de crescători de nutrii, as¬
tăzi, datorită răspîndirii acestei specii în
toate colţurile ţării şi organizării asocia¬
ţiei specializate a crescătorilor de iepuri
şi animale de blană, aproape că nu mai
există un crescător de animale care să nu
cunoască cîteva noţiuni de bază despre
creşterea nutriiier şi să nu îşi dorească
înfiinţarea unui nucieu de nutrii pentru a
beneficia de valoroase producţii de blană
şi _carne.
în materialul de faţă dorim să prezen¬
tăm celor interesaţi unele aspecte biolo¬
gice şi organizatorice privind creşterea şi
valorificarea nutriilor.
Nutri a (Myocastor coypus) sau „casto¬
rul de baltă", specie rozătoare cu blană
valoroasă, originară din America de Sud,
s-a extins în crescătoriile europene în ju¬
rul anului 1920, ca în prezent să cu¬
noască o dezvoltare amplă, datorită mul¬
tiplelor avantaje ce !e prezintă faţă de ce¬
lelalte animale crescute pentru blană.
1. Faţă de carnivorele de blană (nurcă,
vulpe, zibelină, enot), nutria prezintă
avantajul că este un animal erbivor, deci
prin specificul alimentaţiei nu are nevoie
de proteină de origine animală. Valorifică
cu succes furajele ieftine, deşeuriie fura¬
jere, în speciai de la grădinile de zarzava¬
turi, precum şi deşeuriie rezultate de la
cantine sau gospodării particulare.
2. Fiind un animal paliestric şi cu o pe¬
rioadă de gestaţie de circa 132 de zile,
poate avea şi două fătări pe an.
3. Spre deosebire de iepurele de casă,
nutria este un animal deosebit de rezis¬
tent la îmbolnăviri, caracterizîndu-se
prinir-o bună rusticitate.
4. Producţia care rezultă este mixtă:
blană valoroasă şi o carne cu calităţi nu¬
tritive superioare. Blănurile produse se
vaiorifică de industria confecţiilor sub
forme dosebit de variate: căciuli, haine,
gulere, manşoane, garnituri, mesade etc.
5. Se pretează foarte bine unui sistem
de întreţinere extensiv sau semiintensiv,
cu alte cuvinte este un animal care valori¬
fică foarte bine unele spaţii din gospodă¬
riile populaţiei. Nutria nu are nevoie de
adăposturi închise, încălzite, nici de con¬
diţii deosebite de îngrijire.
VARIETĂŢI DE NUTRI!
Alături de nutria comună, standard, cu
învelişul pilos de culoare tip „agouti",
există o serie de varietăţi de culoare, mu¬
taţii dominante şi recesive sau varietăţi
de încrucişare.
1. STANDARD — în general maro, cu
diferite nuanţe (argintie, roşcată, brună),
în funcţie de culoarea inelului fibrei de
spic. Puful este maro-gri. Blana are o cu¬
loare mai deschisă în regiunea abdomi¬
nală şi mai închisă pe spinare. Ochii sînt
maro! Pielea extremităţilor (membre,
coadă, vîrfu! botului, urechi) are şi ea cu¬
loarea maro.
Este tipul de nutrie cu rusticitate şi re¬
zistenţă la boli foarte bună, de asemenea,
însuşirile productive sînt superioare.
2. NEAGRĂ — mutaţie dominantă (ZZ
sau Zz), cu spicul de culoare neagră, uni- -
formă, iar puful maro închis — maro ce¬
nuşiu. Ochii sînt de culoare maro. Pielea
extremităţilor este aproape neagră.
3. AURIE — mutaţie dominantă (Vv),
spicui este auriu închis sau deschis, uni¬
form, iar puful galben cu nuanţă roz.
Zona abdominală este mai slab colorată.
Ochii sînt maronii. Pielea extremităţilor
este de culoare roz, cu excepţia botului
care este de culoare cenuşie.
4. ALBĂ DE AZERBAIDJAN — mutaţie
dominantă (Ww), spicul şi puful sînt aibe.
Spre extremităţi există fibre de spic cenu¬
şii, aproape negre (sub 10% din suprafaţa
blănii). Ochii sînt maro. Pielea extremită¬
ţilor este roz-cenuşie.
5. ALBĂ ITALIANĂ — mutaţie recesivă
(t a t a ), spicul şi puful sînt aibe cu o
nuanţă uşor crem, mai intensă pe spi¬
nare. Neuniformitate mare a culorii, de la
a!b-crem, alb-cenuşiu pînă la alb cu voal
maroniu. Fiind albinoid incomplet, a»e
ochii pigmentaţi. Pielea extremităţilor
este roz.
6. ALBINOTICĂ — mutaţie recesivă
(cc), cu o culoare complet albă. Ochii şi
pielea sînt roz.
7. BEJ (SAFIR) — mutaţie recesivă (t s
t s ), spicui de culoare bej, cu nuanţe de
gri-argintiu-violet. Puful maro închis,
uneori gri-argintiu. Neuniformitate mare
în tonalitatea culorilor bej. Ochii sînt
maro, iar culoarea pielii extremităţilor
maro deschis.
8. PERLA (SIDEFIE) - varietate de în¬
crucişare (t a t s ), are un aspect gri-bej
deschis, de fapt un safir deschis. Spicul
de culoare argintie spre crem, puful
crem-fumuriu. Vîrful spicului este alb,
ochii maro, culoarea pielii extremităţilor
maro deschis.
9. PASTEL — varietate de încrucişare
(Zz bb; Zz t s t s ; Zz f t a sau Zz t a t a ), cu o
culoare asemănătoare cu a nurcii paste!
royal. Spicui maro, cu o nuanţă albăs¬
truie. Puful este albăstrui. Se întîlnesc di¬
ferite tonalităţi ale culorii maro. Ochii şi
pielea extremităţilor sînt maro.
10. GALBEN DE LĂMÎîE — varietate
de încrucişare (Tt s Vv sau Tt a Vv), culoa¬
rea este galbenă uniformă. Ochii sînt
maro. Pielea extremităţilor este roz.
11. ALBĂ DE ZĂPADĂ — varietate de
încrucişare (t a t a Vv, t s t s Vv sau t s t a Vv),
spicul şi pufui sînt compiet albe, ochii
maro, pielea extremităţilor este roz.
Celelalte varietăţi de cuibare (crem,
galben-pai, albă de Severinsk, argintie,
fumurie) nu sînt suficient consolidate şi
se întîlnesc numai sporadic în ţara noas¬
tră.
La alegerea reproducătorilor şi potrivi¬
rea perechilor trebuie să să ţină cont de
•genotipu! şi fenotipui animalelor pentru a
avea în final rezultate bune în domeniul
reproducţiei.
Astfei se cunoaşte că varietăţile mu¬
tante, cu excepţia celei bej, se caracteri¬
zează prin rezultate scăzute ia reproduc¬
ţie, datorită în special unor gene letale şi
semiletale: De aceea, nu se recomandă
împerecheri în varieiate pură decît la
standard şi bej, în reste este de dorit ca
unu! din parteneri să fie standard sau bej.
Pe lîngă însuşirile privind prolificitatea
şi viabilitatea, varietăţile menţionate se
caracterizează şi prin rezistenţa mai slabă
faţă de boli şi rusticitate mai scăzută.
ADĂPOSTIREA
cel rece, trebuie cunoscute cîteva carac¬
teristici biologice aie animalului: în liber¬
tate, nutria trăieşte în colonii, pe margi¬
nea apelor, în zonele cu vegetaţie abun¬
dentă, îşi sapă vizuina unde are un cuib
menţinut uscat în permanenţă; înoată
bine, însă iarna nu intră în apă, deoarece
nu se orientează sub gheaţă, membrele
posterioare sînt prevăzute ct!\.membrane
interdigitaie care ajută la înot, iar cele an¬
terioare sînt adaptate pentru apucat; vara,
în timpul căldurilor mari,-îşi asigură răci¬
rea organismului prin lăsarea îri,apă a ex¬
tremităţilor neacoperite de părf fiind un;;;,
anima! rozător, are incisivi puternici cu
creştere continuă. ■'
Prin urmare, orice tip de adăpost tre¬
buie să fie confecţionat dintr-un material
rezistent la ros, să-i asigure un comparti¬
ment de odihnă, refugiu, tătare şi alăp¬
tare (cuibul), o zonă de mişcare (pado-,
cui), precum şi bazinul pentru scăldat în
timpul verii.
Din observaţiile făcute reiese că supra¬
faţa de cazare, indiferent de tipul adăpos¬
tului, trebuie să fie în jur de 0,5 mp pe
cap de animal adult.
Pentru adăposturile de nutrii individu¬
ale sau colective există multe soluţii con¬
structive, fie din metal, fie din zidărie,
suspendate sau !a sol.
In ceie ce urmează descriem un tip de
adăpost colectiv, pentru adulte şi tineret,
la sol, confecţionat din zidărie. Este o
construcţie ieftină,, corespunde cerinţelor,
biologice ale nutriei şi a dat rezultate
jbune în activitatea de creştere a acestor
animale aîlt la noi în ţară, cît şi în alte ţări
cu tradiţie pe linia exploatării nutriilor.
Este format din trei compartimente:
cuib, padoc şi bazin pentru apă, dimen¬
siunile fiind evidenţiate în figură.
Acest tip de adăpost este multifuncţio¬
nal, asigurînd cazarea animalelor aduite
de reproducţie (harem de 5 femele cu 1
mascul) sau a tineretului (?g medie 12 ca¬
pete) de ia vîrsta înţărcării pînă la sacrifi¬
care.
Dat fiind faptul că în cazul animalelor
de reproducţie în acest adăpost au loc
monta, fătarea şi alăptarea, fiind extraşi
puii la vîrsta înţărcării, volumul de munca
al crescătorului este foarte redus, nefiind
nevoie de practicarea montei individuale,
„la mînă“.
Cuibul este acoperit cu un capac de
lemn prins In balamale, iar în interiorul
cuibului trebuie avut grijă să existe un
aşternut uscat de paie.
Padocul are pardoseala şl pereţii bine
neteziţi ca să nu provoace o depreciere a
învelişului piios prin tocire.
Pardoseala cuibului şi padocului are o
uşoară pantă de scurgere, astfel aşternu¬
tul de paie din cuib se poate menţine mas
mult timp uscat.
Bazinul trebuie să aibă marginea din¬
spre padoc rotunjită; în caz contrar, dato¬
rită lovirii regiunii abdominale de muchia
bazinului se pot produce o serie de acci¬
dente, In special avorturi.
Cuşti le de zidărie se aşază în două no¬
duri paralele, cu a!e§ de circulaţie între
ceie două rînduri, spre interior fiind aşe¬
zate cuiburile pentru a fi verificate mai
uşor.
Este important de ştiut că, odată cu ve¬
nirea anotimpului rece, înainte de apariţia
primului îngheţ, se suprimă apa de scăl¬
dat şi nu se introduce decît primăvara,
după ce nu mai există pericolul ca tem¬
peratura să scadă sub zero grade. în caz
contrar, se produc frecvente degeraturi
ale cozii care pînă la urmă trebuie ampu¬
tată.
Pentru a asigura condiţii optime de ca¬
zare, atît în anotimpul călduros cît şi în
"" pentru nutrii din a’.divm*'
lii/M... metri)
— vedere *£@ îfelu -.
Nutria standard
oarece altfel produc avorturi la femelele
gestante şi pierderi la tineret.
Structura rafiei la nutrii
Evacuarea apei din bazine în timpul ve¬
rii se efectuează în fiecare zi, separat din
fiecare bazin într-o rigolă de scurgere
care conduce la un puţ absorbant.
Dejecţiile nutriilor, sub forma de cro-
tine, constituie îngrăşăminte naturale de
calitate superioară.
Activitatea de reproducţie a nutriei se
bazează pe următoarele caracteristici:
— maturitatea sexuală: la femele 6—7
luni; la masculi 9—10 luni.
— căldurile se repetă, în medie, la 28
zile, cu variaţii între 15 şi 40 zile;
— un mascul poate asigura monta la
10 sau chiar 15 femele, dar în mod curent
se foloseşte în haremuri de cîte 5 femele;
— gestaţia durează 132 ± 3 zile;
— prolificitatea este, în medie, de 5 pui
la o fătare, putînd ajunge chiar la 12—15
pui;
— perioada de alăptare este de 50—60
zile.
Avînd în vedere că nutria poate să fete
chiar de două ori pe an, se pot obţine pe
o femelă matcă, în condiţii bune de între¬
ţinere, circa 7—8 blănuri pe an.
în situaţia adoptării metodei de creş¬
tere în harem şi a adăpostului descris mai
sus, procesul de reproducţie se desfă¬
şoară de la sine, intervenţia îngrijitorului
fiind limitată.
Totuşi haremul trebuie supravegheat
tot timpul avînd în vedere potenţialul re-
productiv al masculului, apariţia călduri¬
lor la femele, alăptarea şi îngrijirea puilor.
Sînt interesante de urmărit semnele de
comportament şi cele clinice pe care le
manifestă femela de nutrie în călduri:
— femela devine mai vioaie, agitată;
— urinează mai des;
— femela se urcă cu membrele poste¬
rioare pe peretele despărţitor dintre boxa
ei şi a masculului, orientîndu-şi coada
spre spate, urinînd în boxa vecină (în ca¬
zul cuştilor individuale din plasă de
sîrmă);
— la nivelul vulvei se poate observa o
vascularizaţie puternică, cu tumefacţia
acesteia, uneori apărînd la acest nivel un
mucus cu urme de sînge (mucus cervi-
co-vaginal).
Longevitatea productivă a femelelor
este în jur de 2,5 ani sau 5 fătări, după
care căldurile apar la intervale mai mari,
iar indicii de reproducţie sînt mai scăzuţi.
Pentru urmărirea stării fiziologice a fe¬
melelor se poate practica diagnosticul de
gestaţie, dar numai prin metoda aprecierii
mameloanelor, avînd în vedere dimensiu¬
nile indicate în tabelul nr. 2 (în milimetri).
La fătare puii sînt îmbrăcaţi cu păr,
vioi, iar după cîteva zile încep să intre în
apă.
ADULTE TINERET ADULTE
Animal erbivor rozător, nutria prezintă
anumite particularităţi ale tubului diges¬
tiv, dintre care menţionăm doar cîteva.
Datorită unei cute de piele care împarte
etanş cavitatea bucală în două părţi, una
exterioară cu incisivi şi alta interioară cu
molari şi premolari, nutria poate închide
partea interioară a cavităţii bucale în tim¬
pul hrănirii sub apă. Are 20 de dinţi: 4 in¬
cisivi, 4 premolari şi 12 molari, formula
dentară fiind:
1 0 1,3
•20: l - ; c — ; PM — ; M — •
10 13
Incisivii au o formă arcuită şi sînt aşe¬
zaţi foarte adînc în alveole, au o creştere
continuă; în cazul ruperii lor, cresc noi
incisivi careîntr-un timp scurt ating mări¬
mea normală. Smalţul are o culoare por¬
tocalie închisă, uniformitatea şi intensita¬
tea acestei culori dau indicaţii asupra stă¬
rii de sănătate în general.
Capacitatea stomacului este de
400—500 cmc, reprezentînd 20% din vo¬
lumul tractusului gastro-intestinal,
intestinul este lung, măsurînd peste 4 m,
ficatul cîntăreşte 150—200 g.
în regiunea anală se găsesc nişte
glande specifice, care imprimă miros fe¬
calelor şi servesc totodată la delimitarea
arealului de influenţă teritorială.
în condiţii de crescătorie nutriile sînt
furajate cu următoarele sortimente de nu¬
treţuri:
— suculente (masă verde vara şi rădă-
cionoase iarna);
— concentrate;
— fibroase.
Aşa cum am menţionat, nutriile valori¬
fică foarte bine deşeurile de la grădinile
de zarzavaturi, lăstarii de la pomi, păpă¬
dia, spanacul, urzica moartă etc.
O importanţă deosebită în echilibrul
biologic o are sarea de bucătărie, care se
poate amesteca în furajele uruite.
Raţia nutriilor, alcătuită din sortimen¬
tele înscrise în tabelul nr. 1, se adminis¬
trează: 1/3 dimineaţa şi 2/3 seara, nutriile
în sălbăticie fiind animale de amurg, cu
activitate mai intensă pe înserate.
Masa verde se administrează în stare
uşor pălită, în vederea evitări: cazurilor
de îîmpanisrn. Sfecla sau guiia furajeră se
spală bine de resturile de pămîrrt şi se
curăţă părţile alterate, administrîndu-se în
bucăţi de circa 100 g. Cartofii se admi¬
nistrează numai în stare fiartă, în amestec
■ concentrate, sub formă de pastă tare.
In perioada de iarnă trebuie avut grijă,
ca rădăcinoasele sâ nu fie degerate, de¬
taşă verde
(leguminoase, graminee)
Rădăcinoase (sfeclă,
gulie, cartofi)
Concentrate
Fibroase (fîn)
Primipare
Muifipare (adulte) |
Lungime
grosime
Lungime j grosime
Negestantă
1,5
1,4
4,1 |
20
2,4
1,5
4,4 . 2,4
40
2,6
2,1
4,4 2,4W !
60
3,6
2,4
4,4 2,7
8Q
4,6
3,1
5.o -%t: "
100
4,9
3,3
6,0 : 3,5.
120
5,6
3,4
6,2 ! 3,9 j
Femele în iactaţie
6,7
2,9
9,0 L -2J7
Vîrsta optimă de sacrificare este la
9—10 luni, moment în care blana este
complet maturată, iar randamentul la
tăiere pentru producţia de carne este cel
mai avantajos.
Pentru a obţine produse de bună cali¬
tate, trebuie respectate următoarele faze
tehnologice:
— Asomarea se efectuează prin lovire
în regiunea cefei, fără însă a produce dis¬
trugerea pielii; în acest scop se poate fo¬
losi un ciocan cu vîrf de cauciuc.
— Sîngerarea se face prin secţionarea
vaselor de sînge de la baza limbii sau din
conductul auditiv, la animalul suspendat
de membrele posterioare (puncte de fi¬
xare deasupra jaretului). '
— Jupuirea se efectuează sub formă
de burduf (deget de mănuşă). Operaţia
începe de la nivelul membrelor poste¬
rioare, cca 1 cm înaintea învelişului pilos,
făcîndu-se cîte o incizie în linie dreaptă
pe partea internă a membrelor poste¬
rioare, de la extremităţi către baza cozii.
în continuare, se detaşează membrele
posterioare şi coada (pînă la jupuirea
completă a animalului pielea de pe coadă
rămîne ataşată de blană). în timpul deta¬
şării pielii de pe trunchi se va avea grijă
ca muşchiul pielos şi stratul de grăsime
subcutanat să rămînă pe carcasă, iar pie¬
lea să rezulte cît mai curată. Cuţitul se
foloseşte numai în zonele de aderenţă
mai puternică, lama fiind orientată spre
corp pentru a se evita ciupirea pielii.
Membrele anterioare se secţionează la
zona de începere a învelişului pilos. în re¬
giunea capului se foloseşte un cuţit bine
ascuţit pentru detaşarea pielii în jurul ori¬
ficiilor naturale (ochi, urechi, gură), păs-
trîndu-se astfel integritatea tuturor forma¬
ţiunilor anatomice (buze, mustăţi,
pleoape, pavilioanele urechilor).
— Descărnarea şi degresarea sînt ope¬
raţii finale care constau în îndepărtarea
mecanică sau manuală a resturilor de ţe¬
sut muscular, conjunctiv şi grăsime. Des¬
cărnarea trebuie efectuata cu multă aten¬
ţie pentru a nu distruge derma, strat în
care se află bulbii pitoş i. Degresarea se
execută cu ajutorul unor tobe de degre-
sare (leiter), formate din trei comparti¬
mente, din care două sînt complet în¬
chise, iar unul din plasă de sîrmă (de
scuturare).
în primele două compartimente se in¬
troduce ."rumeguş din lemn oe esenţă tare
pînă la cca 1/3 din volumul compartimen¬
telor respective. Iniţial, blănurile sînt de-
gresate cu pielea în afară, iar în compar¬
timentul următor cu pielea înăuntru, după
care se efectuează scuturarea.
— Uscarea este de preferat să se efec¬
tueze în condiţii de ventilaţie şi tempera¬
tură în jur de 22° C, iar în lipsa asigurării
acestora blănurile trebuie sărate, stratul
de sare fiind înlocuit pînă cînd rămîne us¬
cată şi se scutură uşor. Blănurile se în¬
tind pe şanuri de lemn, potrivit figurii 2.
— Pentru obţinerea cărnii în carcasă
se efectuează îndepărtarea capului, extre¬
mităţilor, membrelor posterioare şi cozii,
apoi urmează eviscerarea completă, păs-
trînd la carcasă organele comestibile (fi¬
cat, cord, rinichi şi splină). Grăsimea in¬
ternă şi cea subcutanată se recuperează.
Atragem atenţia asupra cărnii de nutrie,
care, datorită valorii alimentare deosebite
şi calităţilor dietetice, constituie o sursă
importantă de proteine, fiind folosită în
mod curent în consumul uman, astfel:
— randament la tăiere — 55—60%;
— raport came/oase — 9:1;
— fibre musculare fine;
— suculenţă ridicată;
— proteină brută — 22%;
— aminoacizi esenţiali în cantitate ridi¬
cată;
— digestibilitate mare — 90—95%;
— ficatul cîntăreşte 300—600 g.
(Urmare din pag. 14)
borna minus a bateriei de acumula¬
toare se comută succesiv pe toate
lamelele, aprinderea becului atestă
existenţa punerii ia masă a circuitu¬
lui respectiv.
Pentru a stabili dacă există sau nu
întreruperi, controlul se face tot cu
bateria şi becul, dar circuitul se co¬
mută succesiv între două lamele ve¬
cine (după cum rezultă din schema
electrică simplificată prezentată în
fig. 5), deoarece curentul electric
trece prin ambele ramuri „a“ şi „b“
ale seriei de înfăşurări. Desigur, ca¬
lea cu cea mai mică rezistenţă fiind
„a“, curentul va circula pe aici, iar
becul B va arde puternic; dacă însă
traseul „a“ este întrerupt, curentul
se va scurge numai pe calea „b“, iar
becul va arde slab.
DISPOZITIVUL TIP ROATĂ
LIBERĂ
Primul control a! acestei părţi a
demarorului constă în verificarea
uşoarei deplasări a pinionului îm¬
preună cu dispozitivul tip roată li¬
beră 6 (fig. 1). Dacă ansamblul se
roteşte greu pe ax în ambele sensuri
(în mod normal, dispozitivul se ro¬
teşte uşor spre dreapta şi este blo¬
cat la rotirea în sens invers), atunci
el trebuie schimbat, fiind defect.
Demontarea se efectuează folo¬
sind o ţeava cu diametru! interior de
15 mm (5, fig. 6), eu ajutorul căreia
se presează bucşa 4, eiiberînd astfel
ineiui elastic 3. Acum acesta poate
fi scos din locaşul său cu o şurubel¬
niţă. în final se extrag de pe ax
bucşa 4 şi pinionuî 2 împreuna cu
dispozitivul tip roată liberă.
Montajul nouiui ansamblu se efec¬
tuează în sensul invers ai operaţiilor
de montare, iar în final se va avea
VALORIFICAREA PRODUSELOR
In prezent este reglementată, prin
norme legale, valorificarea la fondul de
stat a blănurilor şi cărnii de nutrie.
Blănurile obţinute de crescătorii indivi¬
duali se achiziţionează de către întreprin¬
derile de recuperare şi valorificare a ma¬
terialelor refolosibile la preţuri medii de
cca 500—600 lei, putînd ajunge pînă la
710 lei pentru blănurile deschise la cu¬
loare (Qecretul nr. 395/1981).
Aprecierea calităţii blănii se efectuează
potrivit stasului nr. 10 246/1976, prin care
se încadrează într-o grupă de mărime,
calitate şi eventual grupă de defecte.
Condiţiile de tăiere a nutriilor destinate
sacrificării pentru consum public sînt
prevăzute în Ordinul M.A.I.A. nr. 57/1981
(norme şi măsuri sanitar-veterinare). Pre¬
ţul de livrare a cărnii de nutrie este de 30
iei/kg.
Cei care doresc să valorifice nutriile vii
cu destinaţia blană şi carne pot realiza
acest lucru prin intermediul filialelor ju¬
deţene ale Asociaţiei crescătorilor de ie¬
puri şi animale de blană şi respectiv prin
unităţile subordonate CENTROCOOP,
plata efectuîndu-se în conformitate cu
ordinul M.A.LA. nr. 67/1981.
grijă ca bucşa 4 să fie readusă peste
inelul elastic 3.
MONTAJUL DEMARORULUI PE
MOTOR
Asamblarea demarorului se face
în sensul invers al operaţiilor de de¬
montare, descrise în numărul prece¬
dent al revistei, la fel ca şi montarea
sa pe motor. La montaj se va avea
grijă să se aplice pe fusurile şi lagă¬
rele rotorului, precum şi pe axul
acestuia, în zona de sprijin a dispo¬
zitivului tip roată liberă şi a pinionu¬
lui, un strat fin de vaselină. La
asamblare trebuie să se respecte
montajul corect al dispozitivului de
frînare plasat înspre capacul din
spate (fig. 1, reper 3). Carcasa sta¬
torului este prevăzută cu cîte o pro¬
eminenţă la cele două extremităţi
ale sale, care trebuie să intre ia
montaj în două locaşuri existente în
cele două capace ale lagărelor.
Poziţionarea corectă a releului de
pornire se stabileşte îndepărtînd ca¬
pacul de plastic al releului (reper 8,
fig. 1) şi strîngînd pînă la refuz şu¬
rubul de fixare al indusului releului
(reper 3, fig. 2). Verificarea poziţiei
corecte se face prin măsurarea dis¬
tanţei „d“ dintre pinionuî 3 (fig. 7) şi
bucşa 2; în mod normal, această
mărime trebuie să fie cuprinsă între
limitele d = 0.05...1,5 mm. Dacă
această condiţie nu este respectată,
se roteşte contrapiuliţa şurubului de
fixare 3 pînă la stabilirea distanţei
* corecte.
In final, este necesar să se reţină
că după cca 50 000 km de rulaj,
chiar fără simptom© alarmante, de-
marorul să fie scos de pe motor, să
se verifice piesele supuse uzurii (în¬
deosebi periile, colectorul şi bucşele
din capace), să se cureţe şi să se
ungă cu vaselină corespunzătoare.
1 10 mV
2 lOOmV
3 1 V
4 IOV
5 50 V
Schema alătu¬
rată prezintă un
amplificator cu
banda de 9,8 MHz
şi cu zgomot pro- .
priu foarte mic,
foarte bun pentru
transmiterea im¬
pulsurilor.
Impedanţa de
intrare este de 20
kO si amplificarea
de 32 dB.
„WIRELESS
WORLD", 1/1981
Montajul electronic cuplat cu un voltmetru de 20
kOJV realizează un milivoltmetru cu impedanţa de
intrare de 10 Mii.
Condensatorul CI permite trecerea numai a com¬
ponentelor alternative. Din C2 se face ajustarea com¬
pensării în frecvenţă la 100 kHz.
în sursa tranzistorului TI este cuplat un atenuator
1 — 1/10 — 1/50.
Gamele de măsură: 10 mV, 100 mV, 1 V, 10 V,
50 V.
Măsurarea începe de la 10 Hz şi atinge valoarea
de 110 kHz (1 dB atenuare)
„RADIO PLANS 1 , 4/1982
.awi
W \“r
J T 2' T 3' T 4 = 2M22Z2
Montajul este conceput a lucra cu o
doză magnetică de picup şi pentru aceasta
trebuie să asigure amplificarea semnalelor
cuprinse între 2 şi 10 mV (date de doză) şi
să corijeze curba RIAA folosită la înregis¬
trare, respectiv să atenueze spectrul frec¬
venţelor înalte.
Rezistenţa de sarcină a unei doze mag¬
netice este în jur de 50 k<' care în schemă
este asigurată de R1.
Primele două tranzistoare lucrează ca
amplificatoare de tensiune. Următorul etaj
lucrează cu o sarcină mică tocmai pentru a
reduce distorsiunile.
Punctul de funcţionare a primului tran¬
zistor este asigurat de reacţia negativă
R2R3 în bază şi de R7 în emitor.
Circuitul R7C4C5 formează tot un circuit
de reacţie şi filtru de tăiere a frecvenţelor
joase sub 25 Hz (40 dB la 8 Hz).
„LE HAUTE-PARLEUR", 1 473/1974
—Ri
0,47 47K&
mF
r* L/ 1 , .
»ti
ŢKsi.
^0
i_,
1,5 Ka
-S-t
S2N3906
Rl3^
r
m
^BC109 L
—i
HCT1-
39KjQ
47 Kn.
ifj 1 L=j=J
1^6 [
Vl6
J2.2
y
22jjF 1
1 ^
, V/ K0303A
C 2 200 xtx
1 CU 0,068 AJ 8 110
4= Ci 200 T n{0 15h K
_I V6 KT3/56
+i,28 <
C5 200 vr v8 KT3156
,, R3 /,5k „ /o»
+ 1 Cf8 1 ♦ '
I “T -10,0*103 m a
^ m 2,7K T /P
— R/i* 12K
* mm
C/6 0,33
020 50,0 x/QB
fow L;
§MA
FI 83
V360
mp _
L
C/3
IR
T27K +068 1
mi
1 12 $
• iyj=
L.0,33
r c/2
4
i
V2,V3
0,033
pj« =
Y»/f
” C3
C/i -
T m FI -L,
0,0f
KH5 03
m*
x/0B
1 /k B y
1 ’ "vi mm
dat receptorul alăturat, care are o
sensibilitate de 13.o V/m şi lucrează ja r
în banda de 3,5 MHz. Receptorul s f
pentru buna orientare are două an- r
tene. h
Bobina cadru LI are 6 spire din C
sîrmă 0,6—0,8 izolate în plastic şi in- ]
troduse într-un ecran din ţeavă de L
cupru. Aceasta ţeavă formează un
cerc cu diametrul de 280 mm. Lun¬
gimea ţevii este de aproximativ
945 mm şi are diametrul de
8—10 mm. A doua antenă este un
*R6 200K
C/0 0,068
fir lung de 550—600 mm.
Bobinele L2 şi L3 sînt construite
pe carcase cu miezuri de ferită. 12
are 45 de spire cu priză la spira 15,
iar L3 are 40 de spire cu priza ia
spira 3.
Pornirea receptorului se obţine
prin mufa de ia cască.
Tranzistoarele cu efect de cîmp
pot fi si BF245, iar celelalte sînt
BC171.
Alimentarea se face cu 4,5 V.
„RAD10“, 4/1982
TEHN1UM $1382
Radioreceptorul „Lira® este destinat utilizării pe autoturism, fiind
alimentat din bateria de acumulatoare de 12 V. Este echipat cu cir¬
cuite pentru benzile de Ut, UM şi US (gama 48 m). Poate debita un
semnal de audiofrecvenţă de 4 W pe o sarcină de 3 O cu 10% distor¬
siuni.
TEHNIUM 8^1982
este un
risme, cu
nare, preţ
cu 2 game de dnde, medii şi lungi,
greutate 450 g, cu baterie, preţ 445 de
iei. a
aparat nou pentru autotu-
mare stabilitate în funcţio-
1 330 de lei (cu antenă).
Magazinele şi raioanele specializate în vînza-
rea produselor electronice oferă celor intere¬
saţi noi tipuri de radioreceptoare româneşti,
portabile, de mici dimensiuni.
Aceste aparate sînt deosebit de utile în ex¬
cursii şi în vacanţă datorită sensibilităţii şi se¬
lectivităţii ce le deţin, înlesnind recepţionarea în
bune condiţii a staţiilor de radiodifuziune apro¬
piate sau depărtate.
este un aparat miniatură* de buzu¬
nar — c gamă de aRiPxBedii), greu¬
tate. 260 g, alimentare la ■■baterii, preţ
345 de lei. .
{ - IE
"' l
tot un aparat miniatura! de buzunar
| cu 2 game de unde, medii şi lun|i, preţ
375 de lei. < Vă
CITITORII DIN S
NĂTÂTE SE P0t
NA ADRESÎNDU-!
ILEXIM — DEP/
MENTUL EXPOfl
PORT PRESĂ, P.O.
136—137, TELEX
BUCUREŞTI,STR.
Redactor-şef: irig. IQAN ALBESCU
Secretar responsabil de redacţie: ing. fLIE Mii
Redactor responsabil de număr: KRiSTA FILIP
Prezentarea ariistică-grafică: ADRIAN MATEE
GRAS 10SÎF — Vulcan
Un alimentator pentru tensiuni în¬
tre 3 V şi„24 V puteţi construi destul
de uşor. în primul rînd, realizaţi un
transformator care să debiteze o
tensiune de 30 V, apoi, printr-un
sistem electronic, obţineţi toate ten¬
siunile dorite.
Detalii în această privinţă găsiţi în
paginile 4—5 ale revistei.
D1ÂCOWU LSVIU — Băile OSăneşîi
Piesa desenată în scrisoare este o
punte redresoare.
DUMITRESCU Ml HAI — Bucureşti
Notaţiile de pe piesele enumerate
nu reprezintă caracteristicile lor
plprtripp
POP TRÂIAN — Baia Mare
Se poate utiliza AF 139 sau chiar
tranzistoare npn (BF 200, BF 214
etc.), avînd grijă de modul cum apli¬
caţi tensiunea de alimentare.
TOWSULESCU MU HAI L — Piatra
Neamţ
Zgomotul provine de pe banda
magnetică, nu din casetofon. Nu
este cazul să modificaţi schema
STANCIU NÎCQLÂE - Bucureşti
Programul 1 TV se transmite pe
canalul .4 (fi = 85,25 MHz; fs =
91,75 MHz) şi canalul 6 (fi =
175,25 MHz; fs = 181,75 MHz).
Făptui că un program se aduce pe
mai multe subgame în US înseamnă
că el este transmis cu mai multe
emiţătoare.
Ca să deveniţi radioamator, luaţi
legătura cu radioclubu! din Bucu¬
reşti (telefon 37 05 13).
RUSU ROMULUS — Ciuj-Napoca
BC 107 se poate înlocui cu BC
108, BC 109, BC 171.
IORDACHE M1RCEÂ — Bucureşti
încercaţi să montaţi la oscilator
un BF 245; montaţi Ia casetofon cap
magnetic MK 235. Fabricaţi lagăre
din teflon.
BEJAN MIHAI — Bucureşti
Nu deţinem şi datele transforma¬
toarelor din casetofon.
GRiGORE DORU — Craiova
Nu amplificatoarele limitează
banda de frecvenţe înregistrate pe
magnetofon, ci viteza de deplasare a
benzii şi construcţia capului magne¬
tic. Aşa că din acest motiv nu puteţi
înregistra pe un magnetofon obiş¬
nuit semnal video complex. Vom
mai reveni cu montaje ce produc
efecte acustice.
uonmm BORU — Galaţi
Plicuri cu amplificatoare de 10 W
produse de I.P.R.S. se pot cumpăra
de la magazinele de specialitate;
eventual luaţi legătura cu producă¬
torul.
în etajul fina! audio de la recepto¬
rul „Albatros" nu se pot monta tran¬
zistoare ASZ 17.
DĂSCĂLIŢA DAN — Bacau
Nu capetele magnetice produc o
proastă funcţionare a magnetofonu¬
lui, ci, mai probabil, sistemul de co¬
mutare a pistelor.
RUSU ELENA — Hunedoara
Tranzistoare!e 2N3055 se mon¬
tează pe radiatoare izolate între ele.
AC 187 se poate înlocui cu AC 181.
în rest rămîne cum. a fost publicat.
RUSE CCTAVIAN — Ineu
Condensatorul din schema trimisă
are valoarea de 5 #iF. Nu cunoaştem
frecvenţele de lucru ale staţiilor soii-
GRiGORESCU ALEXANDRU — jud
Olt
Recepţia programului 3 se face în
unde ultrascurte cu modulaţii de
frecvenţă, deci la receptorul dv. tre¬
buie aplicat un iuner (bloc de in¬
trare UUS).
HALTR1CH CAROL - Sibiu
Deocamdată nu avem un regula¬
tor de tensiune (experimentat) Ia
6 V.
AMARIE1 ION — laşi
Recepţia emisiunilor TV la mare
distanţă nu depinde numai de an¬
tena de la punctul de recepţie, ci şi
de relief şi puterea staţiei de emisie.
T0MPE RÂUL — Constanţa
Pe teritoriul ţării noastre nu se pot
recepţiona programe TV direct de la
sateliţi pentru simplu! motiv că nu
există asemenea transmisii (valabil
chiar pentru toată Europa).
GHEMEŞ GHEORGHE — Ciuj-Na¬
poca
Calea sunet la un televizor are
frecvenţa centrală pe 6,5 MHz şi de¬
tector pentru emisiuni MF.
Dacă vreţi să faceţi cu aceasta un
receptor pentru 2 m, procedaţi în
felul următor: construiţi un conver¬
tor 144/6,5 MHz, reacordaţi circui¬
tele oscilante (scoateţi rezistoarele
montate în paralel) pînă obţineţi o
bandă îngustă, iar etajul discrimina¬
tor transformati-i în detector MA.
PĂUN GELU - jud. Prahova
Singura antenă eficace este tipui
Yagi.
GUGUREL VAS!LE — Suceava
Comunicaţi-ne pe ce canal TV do¬
riţi antena.
DUMITRU VIOREL — Piatra Neam]
Construiţi alimentatoare după
schemele apărute în revistă.
FERÂRU C. — Bacău
Transformatorul de reţea se poale
supraîncălzi dacă există o defec¬
ţiune în redresor; diodă sau conden¬
sator în scurtcircuit. Am publicat
scheme de VU-metru.
BĂLŢÂTU ALEX. - laşi
întoarcerea imaginii în partea de
jos a ecranului se datorează proas¬
tei funcţionări a etajului final baleiaj
vertical. Trebuie să schiibbaţi tubul
PCL 85. Dacă televizorul este de tip
„Rubin* 1 102, verificaţi redresorul de
negativare a tubului 6P1®P (tot ba-
. feiaj vertical).
LÂZĂR C. — Reşiţa
Sugestiile dv. vor fi concretizate în
articole.
IONESCU ADRIAN — Dolj
Neliniaritaîea imaginii provine din
deformarea impulsului baleiaj linii;
trebuie deci să vă adresaţi unei coo¬
perative care, cu ajutorul unui osci¬
loscop, va determina cauza şi va re¬
media defectul.
înregistrarea sunetului din televi¬
zor se poate obţine direct de la dis¬
criminator printr-un cablu coaxial.
CENUŞĂ A. — Abrud
Dacă montajul are unele diferenţe
în comparaţie cu altă schemă în¬
seamnă că nu mai este o „copie fi¬
delă".
LUPU D. — Reşiţa
Construiţi o antenă Yagi pentru
canalul 4 TV.
POP VAS1LE - Tg. Lăpuş
Receptoare pentru benzile de
amatori am publicat în. rubrica
CG-YO şi în Almanahul Tehnium.
KGVÂCS ZOLTAN — Ciuj-Napoca
Valorile condensatoarelor de la
corectorul de frecvenţă au fost pu¬
blicate în „Tehnium** 7/1982, pag.
19. Dioda D7D poate fi înlocuită cu
1N4007.
BRÎNZE1 QH. — jud. Botoşani
Toate tranzistoareie ia care vă re¬
feriţi sînî de fabricaţie I.P.R.S., aşa
că nu înţelegem ce echivalenţe do¬
riţi.
NÂSTA DAN •- Constanţa
Circuitul integrat amintit K 176LA7
este un operator cvadruplu ŞI-NU
cu 2 intrări şi are echivalent pe
CD 4011 E(RCA) MC1400 (Moto-v
rola). Ambele scheme cu TBA790
funcţionează bine.
PRÂIEÂ ÎORGU — TimişeştI
Defectele de neiiniaritate în recep¬
toarele TV nu se pot rezolva prin
corespondenţă, cauzele lor fiind
multiple.
ZAHARSA CORNELIU - Bucureşti
Este adevărat că amplificatorul de
antenă poate funcţiona şi pe alte ca¬
nale, dar din fabrică sînt acordate
fix pe un canal. Orice modificare în
schemă poate conduce la deteriora¬
rea funcţionării amplificatorului.
DRAGOMiR ION - jud. Dolj
Desigur, sînt staţii TV şi pe cana¬
lul 11. Pe acest canal programele
pot fi recepţionate tot cu o antenă
Yagi.
PĂUN DRAGOŞ — Cugir
Apreciem dragostea dv. pentru
montaje HI-FI, dar afirmînd că
toată revista „Tehnium" ar trebui să
publice numai astfel de articole, iar
articolele despre iepuri, nutrii, locu¬
inţă etc. trebuie eliminate, comiteţi
o mare eroare. Gama de preocupări
ale tinerilor este foarte mare, foarte
variată, iar revista „Tehnium" nu le
poate cuprinde pe toate. Şi pe viitor
vom publica articole pentru tinerii
din agricultură, indiferent de agreaţi
sau nu' aceste subiecte.
UREÂ DOREL — Cîmpina
Un radiotelefon în UUS are raza
de acţiune (în cîmp deschis) pînă ia
orizontul electric (aproximativ
40—50 km).
Cu o staţie QRP în US se pot ob¬
ţine QSO-uri intercontinentale.
ÂBRUDÂN SORIM — Huedin.
Cel mai bine ar fi ca piesele rezul¬
tate din demontarea televizorului să
le folosiţi în construcţia altor mon¬
taje: amplificator AF, voltmetru elec- •
tronic, generatoare de semnal etc.
Oricum, sînt. un bun material didac-
îic.
Tubul catodic, dacă este bun, se
poate folosi la alt televizor. Puteţi
încerca şi repunerea televizorului în ■
funcţiune — este un exerciţiu deo¬
sebit de instructiv.
indiferent de puterea emiţătorului,:
tot trebuie să aveţi autorizaţie pen¬
tru ei.
URMARE DIN PAG.11
Alimentarea montajului se face -e la o
sursă oarecare de 12V, filtrată cj C3.
în figura 3 se dă schema circuitului im¬
primat (faţa placată), cu aşezarea piese¬
lor care, deşi desenate vizibil, sînt în rea¬
litate pe partea opusă. Pentru cazul cmc!
nu posedăm un condensator de 2 000 j^iF, ,
pe circuitul imprimat au fost lăsat» două
barete a şi b pentru montarea mai multor
condensatoare de valoare mai mică, în
paralel.
La transformator se folosesc circa 60
de tole E3 din ferosiliciu (secţiune cca I
1 cm 2 ), iar înfăşurările sînt următoarele:
1—2= 1 500 de spire 0 0,06 mm, galeţi;
3—4=50 de spire 0 0,17 mm; 5—8 = 35
de spire 0 0,17.
Pentru realizarea rezistenţei adiţionale |
a instrumentului se va folosi o bucată de
circuit imprimat ca In figura 4. "Zi
în figura 5 s-a dat un mod de aşezare -
între ploturi a rezistenţelor care for¬
mează, împreună cu comutatorul, divizo-
rul în 11 trepte pentru reglajul grosier ah :
tensiunii înalte.
URMARE DIN PAG. 10
evitării situaţiilor cînd etajul final ar
putea rămîne fără sarcină (!a poziţia
„vorbire") prin scoaterea accidentală
a difuzorului B din circuit, comuta¬
torul K 2 este de tipul normal închis
(N.l.) pentru poziţia „ascultare",
deci asigură un contact permanent
între-1—2 şi 4—5, cu excepţia tim- :
pului cînd vorbeşte persoana din A.
Transformatorul Tr. poate fi de
orice tip, cu secţiunea sub 1 cm 2 .
Am folosit un transformator cu sec¬
ţiunea de aproximativ 0,3 cm 2 . Im¬
portant este să se respecte cîî mai ?
exact raportul de 11:1. Concret, am
bobinat înfăşurarea primară cu
sîrmă CuEm 0 0,1 mm, iar cea se¬
cundară cu sîrmă CuEm 0 0,25 mm.
înfăşurarea secundară are 50 de
spire, iar cea primară 550 de spire.
Pot fi folosite tolele de la transfor¬
matoarele de cuplaj ale radiorecep¬
torului „Mamaia" sau altele similare
ca dimensiuni, întrucît pot fi intro¬
duse în interiorul carcasei magneto¬
fonului.
Ieşirea din magnetofon la linia ex¬
terioară, înspre postul 3, se poate
face prin montarea unei mufe de di¬
fuzor în locul celei pentru audiţie în
cască, aşa cum am procedat în ca¬
zul meu, sau pur şi simplu se separă
MUFA CASCA de restul montajului
şi se leagă linia de ieşire la această
mufă.
Valorile condensatoarelor COI şi
C02 se aleg prin tatonare. Prin in¬
troducerea lui COI, cu valoarea de
2,2 nF, condensatorul fiind din sti-
roflex, am reuşit să înlătur o serie
de oscilaţii care mai apăreau cînd
potenţiometru! pentru reglarea tonu¬
lui era în poziţia de redare a notelor
înalte.
Prin introducerea lui C02 am reu¬
şit să înlătur intrarea pe linia exte¬
rioară a programului de radiodifu¬
ziune Bucureşti !! (prin releu! de ia
Ciuj-Napoca). Din cauza sensibilită¬
ţii mărite a amplificatorului, convor¬
birea este deranjată de aceste emi¬
siuni. Cînd este folosit ca inierfon,
amplificatorul consumă energie re¬
dusă, motorul fiind deconectat de Sa
sursa de alimentare.
Deşi nu am folosit absolut deloc
conductor ecranat, totuşi rezultatele
sînt peste aşteptări, zgomotul de
fond fiind foarte redus.
■ Legătura cu un a! treilea fir între
posturi permite trimiterea unui apei
optic sau acustic de la oricare post.
în va'rianta prezentată, interfonui
poate fi folosit şi ca „telefon de ,
poartă," eficienţa economică a reali- |
zării lui fiind .maximă, întrucît nu ne- j
cesită cheltuieli mari.