Tehnium/1981/8110

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

R15

20KX1

IT5

BC177

P2 300Kft | J.
Profunzime j

CuNSTRUCTII V-»blM I KU 1 UKi

ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ,

PRODUCŢIE.

Autodotare— laborator şcolar
RÂDIOTEHNSCĂ PENTRU

ELEVI .1

Multiplicatoare de tensiune
Circuite de protecţie
Dialog cu cititorii

CQ-YO.

Filtre piezoelectrice
Punte de măsură
Manipulator
Capacimetru

CITITORII RECOMANDĂ

Circuit de temporizare
Luxmetru logaritmic
Expandor dinamic
Generator de semnal stereofonic
Alimentator pentru blitz

HI-FI.

Preamplificator HI-FI pentru doză
magnetică şi microfon
Efecte acustice «tremolo»

PENTRU CERCURILE

TEHNICO-APLICATIVE.

Naveta spaţială «Columbia»

AUTO-MOTO .

Turometru electronic
Conduceţi preventiv ... vremea în
continuă schimbare

FOTOTEHNICĂ .

Corpuri de iluminat
ATELIER

Construiţi un strung pentru lemn
Cadran solar

UTILIZAREA ENERGIEI

Construcţia instalaţiilor electrice

PUBLICITATE

I.A.E.I.-Titu

TINERELE GOSPODINE.

Interior '81

Jzoiarea termică a podului
îndepărtarea petelor de revelator
şi fixator de pe îmbrăcăminte
Dispozitiv

REVISTA REVISTELOR ....
Ohmmetru

Tranzistoare de putere
FM-124 MHz
Semnalizare
Tx-28 MHz

MAGAZIN TEHNIC .

Suport pentru tranzistoare
Păstrarea încălţămintei
Sac de dormit
Cuvinte încrucişate
POŞTA REDACŢIEI ..

ţ™ r

J ht 4

.i,

. * •

| _1_

h ®

■: 8 t El££ventâ
| , Kjn

[vUmS

Intrare, ţ.lfiF

4-il -T—j

7^5 IP

0T#f i

—'HH

Siî 7°z c

4 Apl5V6Z

meu acustici n mmiu n

Citiţi în pag. 11

ADRESA REDACŢIEI: i

PREŢUL

AIT1D0TAIE-

LABOIATOI ŞCOLAR

în ansamblu! larg a! problemelor de
politică a învăţămîntului, un rol deose¬
bit de important îl ocupă legarea aces¬
tuia de cercetare şi producţie; aşa cum
sublinia tovarăşul Nicoiae Ceauşescu,
secretar general al partidului, «un o-
biectiv de cea mai mare importanţă
pentru perfecţionarea în continuare a
învăţămîntului îl constituie legarea sa
tot mai strînsă, organic, cu producţia
şi cercetarea — domenii fundamen¬
tale pentru accelerarea progresului
economic şi social al tării — integrarea
complexă şi profundă a studiului cu
activitatea practică de construcţie so¬
cialistă».

Particularizarea acestui obiectiv la
nivelul învăţămîntului liceal reprezintă,
în această perioadă, un domeniu de
căutări şi încercări, soluţiile şi reali¬
zările obţinute înscriindu-se ca rezul¬
tate şi direcţii orientative pentru ma¬
joritatea cadrelor didactice.

Odată cu creşterea ponderii filonu¬
lui de cercetare în didactica diferitelor
discipline, creşte şi ponderea realizări¬
lor tehnice — contribuţie a fiecărui
cadru didactic şi a colectivelor de elevi
din şcolile respectivejn această optică
se înscrie şi autodotarea laboratoare¬
lor şcolare — resursă importantă şi
încă insuficient manifestată —, factor
cu implicaţii deosebite nu numai în
planul realizărilor tehnice şcolare, ci
şi în planul apropierii învăţămîntului
de producţie, al legării tot mai strînse
a teoriei de activitatea practică din
întreprinderile industriale. în această
ordine de idei menţionăm numeroasele
aparate, dispozitive şi accesorii rea¬
lizate (uneori şi proiectate) de către
elevi, reprezentînd, în multe cazuri,
lucrările practice de bacalaureat aie
acestora şi care devin elemente consti¬
tutive ale laboratoarelor şcolare, con¬
tribuind prin aceasta la perfecţionarea
procesului de instruire.

în rîndurile care urmează vom pre¬
zenta problemele pe care le-am în-
tîmpinat la construirea unui comutator
electronic necesar în folosirea oscilo-

Prof. SVtSHAii COROŢ1U

scopului catodic; considerăm că a-
ceastă experienţă poate fi utilă fie
pentru realizarea unui astfel de aparat
de către alte cadre didactice sau co¬
lective de elevi, fie pentru proiectarea
şi construirea unor dispozitive simi¬
lare cu caracteristici superioare.

Folosirea osciloscopului catodic
prevăzut cu un comutator electronic
este avantajoasă în studiul unor fe¬
nomene care necesită cunoaşterea
simultană a legilor de variaţie a două
mărimi fizice. Comutatorul introduce,
pe rînd, la intrarea osciloscopului sem¬
nalele care trebuie vizualizate. Frec¬
venţa de comutare (eşantionare) a
semnalelor este atît de mare încît pe
ecranul osciloscopului cele două sem¬
nale se vor observa sub forma a două
curbe distincte.

în liceul nostru am construit şi folo¬
sit în predare mai multe montaje de
comutatoare electronice dintre care
prezentăm o variantă tranzistorizată,
mai uşor de construit şi cu rezultate
deosebit de bune.

Schema de principiu a comutato¬
rului electronic este prezentată în fi¬
gura 1. Se observă că montajul nece¬
sită patru tranzistoare, două diode şi
elementele pasive aferente. Cele două
tranzistoare BF 214, montate ca am¬
plificatoare, funcţionează alternativ:
cînd unu! dintre ele este în stare de
blocare, celălalt se află în conducţie şi
invers. Rezultă că semnalele aplicate
la intrările 1 şi 2 ale comutatorului vor
ajunge la intrarea Y a osciloscopului
pe rînd.

Comanda funcţionării alternative a
tranzistoarelor BF 214 este realizată
cu ajutorul a două semnale dreptun¬
ghiulare în opoziţie de fază. Pentru
obţinerea acestor semnale se folo¬
seşte un circuit basculant astabil (mul-
tivibrator), construit cu ajutorul a două
tranzistoare BF 199.

Rezistoarele semireglabile de 5 kQ.
au rolul de a determina apropierea
sau depărtarea celor două curbe vizua¬
lizate, iar cu ajutorul celui de 10 kfl

putem varia cu uşurinţă factorul de
umplere.

Alimentarea montajului se face de
la o sursă stabilizată de curent con¬
tinuu de 9 V (de exemplu, sursa de
tensiune stabilizată cu protecţie
0—24 V/0,8 A, STS 01 Didactica).

Cu valorile arătate în schema din fi¬
gura 1 performanţele sînt următoarele:
frecvenţa maximă accesibilă 60 kHz,
tensiunea minimă de intrare 0,2 V.
Toate materialele folosite pentru con¬
struirea comutatorului sînt de prove¬
nienţă românească şi se găsesc în
magazinele de specialitate.

Montajul prezentat a fost folosit în
predarea capitolului «Curentul alter¬
nativ» din manualul de fizică pentru
clasa a X-a. Cu ajutorul lui putem vi¬
zualiza defazajul dintre tensiunea la
bornele unei surse de curent alterna¬
tiv şi Intensitatea curentului electric
ce trece printr-un circuit RLC serie
legat la bornele sursei, pentru diferite
valori aie inductanţei L şi capacităţii C.
în acest montaj (figura 2) rezistoru! R
are roiul unui traductor terisiune-cu-
rent. Vaiorile pieselor care compun
circuitul RLC serie au fost alese în aşa
fel încît tensiunea să fie distribuită
aproximativ egal pe elementele circui¬
tului. Bobina L a fost construită pe un
suport izolator cu diametrul de 12 mm »
şi are lungimea de 75 mm; ea are
40 000 de spire din sîrmă de cupru
emailat cu diametrul de 0,1 mm. în
interiorul bobinei este introdusă o
bară de ferită de tipul celor folosite
în radioreceptoarele «Mamaia» şi «Al¬
batros». Condensatorul variabil C este
de 1 000 pF (s-a folosit un condensa¬
tor de 2 x 500 pF pentru care cele două
secţiuni au fost legate în paralel).
Rezistorul variabil R are valoarea de
10 kil. Aceste piese au fost montate
pe o placă din material plastic prevă¬
zută cu borne de legătură corespun¬
zătoare fiecărui element, borne ce dau
posibilitatea realizării unui circuit RL,
RC, LC şi RLC serie. Ca sursă de cu¬
rent alternativ s-a utilizat generato¬
rul de joasă frecvenţă pentru uz di-

(prin introducerea sau scoaterea mie¬
zului de ferită), se modifică frecvenţa
proprie a circuitului RLC serie, obţi-
nîndu-se curbele din figura 3. Se ob¬
servă că pe măsură ce frecvenţa se
depărtează de valoarea de 20 kHz, pe
de o parte creşte defazajul tensiune-
curent, iar pe de altă parte amplitudi¬
nea intensităţii scade. La rezonanţă
(figura 3, b) cele două curbe «u» şi «i»
sînt în concordanţă de fază, iar inten¬
sitatea are o valoare maximă. Curbele
din figura 3 sînt însoţite de diagramele
fazoriale corespunzătoare.

Recomandăm celor care vor prelua :
ideea realizării acestui montaj să se
gîndească la ' următoarele aspecte:

— mărirea frecventei de eşantionare;

— utilizarea altor elemente de cir¬
cuit în locul celor existente (de exem¬
plu, un circuit integrat în locul celor
două tranzistoare care intră în compo¬
nenţa muitivibratoruluî);

—■ m,edificarea valorilor unor piese
cu scopul de a ameliora funcţionarea
montajului;

— realizarea comutatorului cu pie¬
sele de care dispun (de exemplu, să
se folosească tranzistoare pnp în loc
de npn) etc.

Evident, cu aplicaţia prezentată nu
se epuizează lista utilizărilor comuta¬
torului electronic descris aici: vizuali¬
zarea simultană a semnalelor de in¬
trare şi ieşire existente la un amplifi¬
cator cu scopul de a evalua rapid
amplificarea şi de a aprecia caracte¬
ristica lui de răspuns, observarea si¬
multană a unui semnal de radiofrec-
venţă modulat în amplitudine şi a
semnalului detectat cu scopul de a
calcula randamentul detectorului şi
de a evalua gradul de distorsiuni in¬
troduse de către acesta, vizualizarea
semnalelor de intrare-ieşire pentru un î
filtru cu scopul de a aprecia caracte¬
ristica acestuia sînt doar cîteva exem¬
ple de folosire a acestui aparat.

Fără îndoială că numai imaginaţia ;
constructorului constituie criteriul
după care lista utilizărilor acestui apa¬
rat poate fi epuizată.

TEHNIUM 10/81

RIGLA

CU TRANZISTOARE
I.P.R.S.-Bâneasa

Ing. MARCEL-TIBERIU ILIAŞ

Materialul de faţă prezintă o riglă
rotativă cu toate tranzistoarele (cu
germaniu şi cu siliciu, npn şi pnp)
fabricate la I.P.R.S.-Băneasa, conform
catalogului de produse ediţia 1976—
1977.

Ideea realizării unei astfel de rigle
constă în faptul că numărul mare de
tineri amatori din ţara noastră nu au
întotdeauna la dispoziţie un catalog
de produse I.P.R.S., acestea fiind edi¬
tate într-un număr relativ mic de exem¬
plare şi puse, în general, numai la
dispoziţia specialiştilor din întreprin¬
deri.

Rigla se compune din trei discuri
independente unul faţă de celălalt,
care se rotesc în jurul unui ax. Pe o
parte a discului central sînt înscrise
tranzistoarele cu siliciu, iar pe cealaltă
parte tranzistoarele cu germaniu. Pe
cele două discuri exterioare sînt no¬
tate principalele caracteristici tehnice
ale acestora: putere disipată, curent
de colector maxim, tensiune colector-
emitor, tensiune emitor-bază, factor

de amplificare, frecvenţă de tăiere. De
asemenea este schiţată forma con¬
structivă a tranzistoarelor avînd cote
de gabarit, precum şi cote de montaj.

Discul din mijloc, cel de diametru
mai mare, are înscrise pe cele două
feţe ale sale, în fiecare sector de cerc
corespunzător unui anumit tip de tran¬
zistor, toate caracteristicile tehnice
arătate mai sus.

Cele două discuri exterioare, de dia¬
metru mai mic, prezintă decupaje care
permit citirea rapidă a caracteristici¬
lor tehnice ale tranzistorului ales.

în continuare vom arăta modul în
care se procedează pentru realizarea
practică a riglei.

Se decupează din revistă cele două
discuri de diametru mai mare. Pe o
bucată de carton sau preşpan de
0,5—1 mm grosime, tăiat la aceeaşi
dimensiune, se lipesc cele două
discuri decupate. Pentru lipire se folo¬
seşte prenadez, avînd grijă să fie în¬
tins într-un strat subţire şi uniform.

Se obţine astfel discul din mijloc, care
cuprinde pe cele două feţe ale sale în¬
treaga informaţie necesară.

La fel se procedează şi cu cele două
discuri exterioare. După ce s-au rigi¬
dizat cu carton sau cu preşpan, cu
ajutorul unui cuţit cu vîrf ascuţit sau
cu o lamă, se decupează cele cinci
orificii. După această operaţie se va
verifica corespondenţa dintre decupa¬
jele celor două discuri exterioare şi
sectoarele de cerc cu caracteristici
tehnice de pe discul cu diametru mai
mare. Dacă acestea corespund per¬
fect, se poate trece la asamblarea
riglei.

Cu ajutorul unui cui se găureşte
centrul fiecărui disc, după care cele
trei discuri se fixează cu o capsă
sau şurub. Trebuie avut grijă ca, după
strîngerea capsei, discurile să se poată
roti uşor unul faţă de celălalt De ase¬
menea, la montare trebuie să avem
grijă ca discurile exterioare să cores¬
pundă cu cele două feţe ale discului
interior.

Acestea fiind realizate, rigla este
gata pentru exploatare. De exemplu,
vrem să ştim ce caracteristici are
tranzistorul EFT 319. Căutăm pe discul
din mijloc indicaţia EFT 319; rotim

discul exterior pînă cînd decupajul
se suprapune pe EFT 319, după care
putem citi: P=250 mW, l c —-10 mA,

U cbo = - 20V ’ U ebo = -°' 5V ' # = 70 - 300 '
U ce /I c =9/1 W mA >, f T = 35 MHz,

capsula TO-1.A şi tragem concluzia
că este un tranzistor pnp cu germaniu,
de înaltă frecvenţă, cu caracteristicile
tehnice arătate mai sus.

întoarcem rigla pe cealaltă parte şi
presupunem că nu cunoaştem ce ca¬
racteristici tehnice are tranzistorul BD
135. Procedăm ca mai sus şi vom citi:
P=6,5 W, l c =500 mA, U cbQ =45 V,

U =45 V,/?=40—250, U /I =2/150
ceo ce' c ^

(V/mA), ij.=50 MHz. Putem trage
concluzia că este un tranzistor cu
siliciu, npn, putînd fi utilizat în etaje
finale, respectînd valorile maxime indi¬
cate.

Construind această riglă, amatorii
interesaţi vor avea satisfacţia că po¬
sedă un instrument de lucru comod,
uşor de manevrat, cuprinzînd o canti¬
tate mare de informaţii într-un volum
deosebit de mic.

TEHNIUM 10/81

tor (scade eficienţa filtrajului). Aceste
neajunsuri pot fi compensate (pînă la o
anumită limită) prin mărirea valorii con¬
densatoarelor Q şi C 2 . Atund cînd ga¬
baritul şi costul condensatoarelor devin
prea mari este de preferat să rebobinăm
secundarul transformatorului şi să ape¬
lăm la redresarea obişnuită în punte.

Un exemplu practic de dublor Latour
este redat în figura 3. Pentru a obţine la
ieşire tensiunea continuă U = 12 V la un
curent maxim 1=0,4 A, trebuie să ale¬
gem un transformator de reţea care să
debiteze în secundar o tensiune U sec > U/2
la un curent maxim I sec >2 • I. Putem lua
ded U sec =7 V şi I sec =l A.

Condensatoarele C 1; C 2 trebuie să
aibă tensiunea nominală de lucru mai
mare decît U/2 (putem lua 10 V), iar
diodele trebuie să suporte minimum 2 • I,
avînd tensiunea inversă maximă mai
mare decît 2 ■ U.

Comparînd între ele cele două
te, rezultă că dublorul Schenkel {
dezavantajul folosirii unui cond
cu tensiunea de lucru mai mare

MULTIPLICATOARE

După cum menţionam la început, ob¬
ţinerea multiplicatoarelor- constituie o
simplă «completare» a dubloarelor de
bază cu una, două,-trei sau mai multe
celule suplimentare D—C, plasate în
acelaşi «spirit» ca în schema dubloriilui
de la care s-a plecat.

Ne propunem, de exemplu, să dedu¬
cem schema triplorului de tensiune în
varianta Schenkel. în prealabil să re-
aranjăm schema din figura 2, dîndu-i as¬
pectul (echivalent) din figura 5. Trăgînd
acum cu ochiul la felul în care a fost
plasată celula C 2 —D 2 , vom adăuga ele¬
mentele C 3 —D 3 în aceeaşi manieră, ob-
ţinînd schema triplorului Schenkel din
figura 6. Se poate demonstra uşor că şi
condensatorul C 3 se încarcă la dublul
valorii de vîrf a tensiunii de intrare, deci
între bornele M şi N vom âvea tensiunea
U + 2 • U = 3 • U.

Dar cvadruplorul Schenkel? Nimic
mai simplu! Mai trebuie adăugată la
schema triplorului celula C 4 —D 4 , aşa
cum se arată în figura 7. Generalizarea
este acum la îndemîna oricui, cu men¬
ţiunea — pentru cine nu a observat —
că tensiunile multipli pari de U (de forma
2kU, k — natural) se «culeg» de pe ramu¬
ra de jos a schemei, iar cele multipli
impari de U de forma (2k + l)-U se
culeg de pe ramura de sus.

De asemenea, trebuie să se ţină cont
de tensiunile maxime la care se încarcă
fiecare condensator în parte, pentru o
dimensionare corectă.

în ceea ce priveşte multiplicatoarele
Latour, lucrurile stau la fel din punct
de vedere principial, dar practic este mai
dificil de intuit generalizarea. De exem¬
plu, în figura 8 este redată schema tri¬
plorului Latour, iar în figura 9 schema
cvadruplorului Latour. (V-aţi încumeta
să deduceţi, prin analogie, schema multi¬
plicatorului Latour cu 5?)

încheiem cu observaţia generală că
multiplicarea de tensiune, pentm un con¬
sumator R s dat, este cu atît mai efi¬
cientă cu cît valorile condensatoarelor
sînt mai mari; pentru valori' date ale
condensatoarelor, eficienţa este cu atît
mai bună cu cît curentul de sarcină
este mai mic.

DUBLORUL SCHENKEL

Schema (fig. 2) conţine acelaşi număr
de piese ca aceea a dublorului Latour,
însă altfel aranjate. Pentru a urmări
funcţionarea, să presupunem că pr ima
semiperioadă a tensiunii de intrare are
plusul în A şi minusul în B. în consecinţă,
dioda Dj rămîne blocată iar D 2 con¬
duce. Condensatoarele C } şi C 2 , aflate
în serie cu Dj, se încarcă fiecare la cca
jumătate din valoarea de vîrf a ten¬
siunii de intrare, U/2.

în următoarea semiperioadă cu minu¬
sul în A şi plusul în B, D 2 este blocată
şi D t conduce. Prin urmare, C 2 r ămî ne.
încărcat la U/2, iar D t îl descarcă pe Q
şi îl reîncarcă în sens invers la tensiunea
de vîrf U.

In cea de-a treia semiperioadă D 2 con¬
duce din nou. La bornele diodei D t
(blocată) avem tensiunea de intrare, U iB ,
plus tensiunea de vîrf U a condensato¬
rului C^ în consecinţă condensatorul
C 2 se încarcă prin D 2 de la U/2 pînă
la cca 2 • U.

Semiperioadele următoare nu fac alt¬
ceva decît să «pompeze» energie în con¬
densatorul C 2 , pe calea descrisă com-
pensînd consumul din rezistenţa de sar¬
cină R s , aflată în paralel cu C 2 .

Evident, şi aid «dublarea» este doar
aproximativă coeficientul de multipli¬
care depinzînd de valoarea condensa¬
toarelor şi a rezistenţei de sarcină.

Reluînd exemplul precedent în va¬
rianta de dublor Schenkel (fig. 4), ob¬
servăm că putem folosi acelaşi transfor¬
mator şi aceleaşi diode. De data aceasta
însă condensatorul C 2 trebuie să aibă
tensiunea de lucru cel puţin egală cu
dublul valorii de vîrf a tensiunii de in¬
trare, 2 • U. Reamintim că valoarea de
vîrf U se obţine înmulţind cu J 2«1,41
valoarea eficace a tensiunii alternative,
U !>r în cazul nostru, U in «7 V; U«
9,87 V; 2 • U« 19,74 V«20 V. Această
precauţie se impune pentru a asigura
condensatorul C 2 în situaţia fără rezis¬
tenţă de sarcină la ieşire.

M. ALE XANORU, Beiuş

Multiplicatoarele de tensiune nu sînt
altceva decît nişte celule de redresare-
filtrare cu un mod aparte de dispunere
a diodelor şi condensatoarelor, anume
astfel încît ambele semiperioade ale ten¬
siunii alternative de intrare să fie redre¬
sate, însă consumatorul R s să primească
la bornele sale suma tensiunilor rezul¬
tate, iar nu suma curenţilor, cum se
procedează de exemplu, la redresarea
bialternanţă în punte.

Există practic două variante funda¬
mentale de dubloare de tensiune — du¬
blorul Latour (fig. 1) şi dublorul Schen¬
kel (fig. 2) — prin a căror montare «în
cascadă» de două trei patru circuite etc.
se obţin multiplicatoarele cu 3 (triploa-
re), cu 4 (cvadruploare), cu 5 etc. Este
esenţială ded înţelegerea principiului de
funcţionare al dubloarelor, restul consti¬
tuind un simplu exerciţiu de logică.

de, iar D 2 rămîne blocată Condensatorul
Cj se încarcă prin D! pînă la valoarea de
vîrf a tensiunii de intrare, U. în semi-
perioada următoare (cu minusul în A şi
plusul în B) se deschide dioda D : şi se
blochează D t . Condensatorul C ; se în¬
carcă prin D 2 la valoarea de vîrf a ten¬
siunii de intrare. Ambele condensatoare
sînt astfel încărcate la valoarea de vîrf a
tensiunii şi cum ele sînt plasate în serie,
între punctele M şi N avem dublul aces¬
tei tensiuni 2U. Rezistenţa de sarcină
R s «vede» ded tensiunea dublă 2 U.

în realitate, «dublarea» de tensiune
este o multiplicare cu un factor mai mic
ca 2. Să ne gîndim, în primul rînd, la
căderile de tensiune în direct pe diode
(Up), atunci cînd ele sînt deschise; astfel,
nid C 2 şi nid C 2 nu se încarcă la valoarea
de vîrf U, d la valoarea mai mică U—
Uo- în al doilea rînd, în raţionamentul
precedent a fost ignorat (în mod voit)
consumul rezistenţei de sarcină Rs, din
energia înmagazinată în bateria de con¬
densatoare C x + C 2 . Astfel, în absenţa
rezistenţei de sarcină (R s = oo, respectiv
bornele M—N libere), tensiunea de ie¬
şire are valoarea 2(U - U D ). Prin conec¬
tarea unor rezistenţe de sarcină de valori
din ce în ce mai mici tensiunea de ieşire
scade treptat, manifestîndu-se în acelaşi
timp tot mai pronunţat caracterul pulsa-

DUBLORUL LATOUR

La bornele A—B (fig. 1) se aplică ten¬
siunea alternativă de intrare, U in) pe care
o presupunem sinusoidală (de exemplu,
din înfăşurarea secundară a unui trans¬
formator de reţea). Să considerăm că
prima semiperioadă a tensiunii de in¬
trare este cu plusul în A şi cu minusul
în B. în consecinţă dioda D x se deschi-

TEHNIIII

BtPRoncm

în prezenţa lui R ls situaţia se schimbă
mult. La deschiderea lui K, variaţia
dl = 60 mA este preluată de R 1; care va
suporta astfel la bornele sale o cădere
de tensiune inversă e x = (—)dl • Rj =
= 60 mA ■ 1 200 Q — 72 V, valoare sen¬
sibil mai mică decît în cazul precedent.
Avantajul este mai uşor de apreciat
dacă vedem, de exemplu, în K un tran¬
zistor cu tensiunea inversă maximă de
100 V.

Probleme similare de protecţie se pun
şi atunci cînd un comutator (clasic sau
static) acţionează circuitul de alimen¬
tare pentru un montaj cu sarcină capa-
citivă. Se ştie că la aplicarea tensiunii
continue la bornele unui condensator
de capacitate foarte mare (mii sau zeci
de mii de microfarazi), curentul iniţial
de încărcare poate atinge valori exage¬
rat de mari, capabile să distrugă jonc¬
ţiunile semiconductoare de comandă (sau
înseriate în circuit), contactele comuta¬
toarelor mecanice sau chiar conexiunile

interne ale condensatorului (nu trebuie
să uităm că fiecare condensator are o
limită maximă admisibilă a? curentului).

Soluţia în astfel de cazuri constă în
introducerea unui rezistor R sau (mai
bine) a unei bobine L în serie cu con¬
densatorul C (fig 13). în ambele va¬
riante, la închiderea întrerupătorului, cu¬
rentul va fi limitat la valori nepericu-
loase, care se stabilesc prin alegerea
adecvată a mărimii L sau R. Avantajul

bobinei în comparaţie cu rezistorul con¬
stă în aceea că ea limite ază viteza de
creştere a curentului, păstrînd în final la
bornele sale o cădere de tensiune relativ
scăzută (în funcţie de rezistenţa ohmică
a înfăşurării). Constructorilor începători
le recomandăm să urmărească recunoaş¬
terea acestor procedee în cadrul sche¬
melor electronice complexe pentru a se

familiariza cu modul de alegere a valo¬
rilor, de la caz la caz. Un exemplu tipic
îl reprezintă protejarea punţilor redre-
soare atunci cînd filtrarea se face cu
capacităţi foarte mari (fig. 14); un altul
îl constituie limitarea curentului maxim
de încărcare (Rj) şi de descărcare (R 2 )
a condensatoarelor din circuitele de tem¬
porizare (fig. 15).

BIAIBB CB CIMBRII

Fi*. A.MĂPCULESCU

- i în pători ne întreabă sare sînt relaţiile de caicul
ie ■filtrelor de separaţie în catul boxelor cu
• turai propunem să clarificăm o parte din ne-
iidtJ-ie astfel accesul către manuali: a de s»|c *c aii
e ctive sîht tratate exhaustiv şi competent.

Indiferent de natura boxei, de numărul
de difuzoare şi de modul lor de conectare,
o primă condiţie ce se impune este ca
impedanţa totală a boxei să fie cel puţin
egală cu impedanţa de ieşire a amplifica¬
torului la care urmează să fie cuplată
(casetofon, magnetofon, staţie etc.), ran¬
damentul maxim obţinîndu-s£ în cazul
egalităţii celor două impedanţe. Reţi¬
neţi deci: boxa poate avea impedanţa
totală egală cu cea de la ieşirea amplifi¬
catorului (situaţie recomandabilă) sau
mai mare (randament scăzut), dar în
nici un caz mai mică (se pune în pericol
integritatea amplificatorului, ca şi a di-
fuzoarelor).

O situaţie banală (dar frecvent răspîn-
dită) este aceea în care două sau mai
multe difuzoare se conectează în com¬
binaţii serie, paralel sau mixte pentru a
se obţine o impedanţă totală egală cu
cea a amplificatorului sporind totodată
puterea redată. Formulele de calcul în
asemenea cazuri sînt cele cunoscute de
la legarea în serie sau în paralel a rezis-
toarelor. Astfel, la conectarea în serie a
«.difuzoare de impedanţe Z v Z 2 , ...Z„,
impedanţa totală este Z = Z 1 +Z 2 + ... +
+ Z„. De exemplu (fig 1), pentru Z i —4 Q,
Z 2 =4 Q obţinem Z = Z 1 +Z 2 = 8 Q. La
conectarea în paralel a celor n difuzoare,
impedanţa totală se calculează cu relaţia
111 1
z = z7 + z7 + + z7

în particular (fig. 2), pentru n = 2, Z x =8 Q

şi Z 2 = 8 Q, obţinem Z = —- —- = 4 Q.

Z,+Z 2

Pentru combinaţia serie-paralel din
figura 3 (Z, în serie cu Z 2 . iar grupul în
paralel cu Z,), impedanţa rezultantă este
(Z,+Z 2 )Z 3

Z = ———-, iar pentru cea' din

Z 1 + Z 2 +Z 3
figura, 4 Z = Z,

Z 2 Z,

’ zTTz;

în combinaţiile de acest fel, oricare
dintre difuzoare poate fi înlocuit prin-
tr-un rezistor cu valoarea echivalentă a
rezistenţei, relaţiile de calcul rămînînd
neschimbate. Asemenea artificii se folo¬
sesc adeseori la probe, pentru adaptarea
impedanţelor sau pentru simularea unor
consumatori de putere diferită.

Precizăm că prin aceste combinaţii
simple de difuzoare nu se obţin propriu-
zis boxe. Se ştie că difuzoarele nu redau
la fel de bine toate frecvenţele spectrului
audio, unele avînd «preferinţe» pentru
, frecvenţele joase, altele pentru cele medii,
iar altele pentru înalte. De aceea, atunci
cînd alcătuim o boxă din mai multe
difuzoare, trebuie să ţinem cont — în
afară de problema esenţială a impedanţei
totale — de capacitatea ansamblului de
a reda fidel şi pe cit se poate uniform
toate frecvenţele audio. Cu alte cuvinte,
trebuie să folosim cel puţin un difuzor
de joase, unul de înalte şi (eventual) unul
de medii iar pe de altă parte trebuie să
intercalăm între ieşirea amplificatorului
şi difuzoare o reţea de sepăraţie, care să
dirijeze, selectiv semnalele, în funcţie de
frecvenţa lor, către difuzorul care le redă
cel mai bine.

Situaţia cea mai frecventă o reprezintă
împărţirea spectrului audio în două do¬
menii delimitate prin frecvenţa de sepa¬
raţie, f s (de regulă în jurul valorii de
600 Hz, dar care poate să varieze, în
funcţie de tipul difuzoarelor, între 100
şi 3 500 Hz). Calculul reţelei de separaţie
se face în aşa fel incit pentru frecvenţa f
puterile furnizate de cele două difuzoare
să fie egale (condiţia 1). Se subînţelege că
pentru f < f s> puterea mai mare va re¬
veni difuzorului de joase, iar pentru / > f s
difuzorului de înalte. în cazul împărţirii
spectrului audio în trei domenii (joase,
medii, înalte), se aleg două frecvenţe de
separaţie, f si (între joase şi medii) şi '
J s2 (între medii şi înalte). De regulă / sl

se ia între 100 si 500 Hz, iar f s2 între
1 500 şi 5 000 kHz.

Reţelele separatoare sînt filtre LC, al¬
cătuite ded din bobine şi condensatoare,
în clasa acestora există o subcategorie
aparte, anume a filtrelor care oferă an¬
samblului o impedanţă totală constantă,
lucru deosebit de important pentru a nu
se pune în pericol integritatea amplifica¬
torului. De ele ne vom ocupa în conti¬
nuare, fiind cele mai răspîndite în prac¬
tică.

Cele mai simple reţele separatoare cu
impedanţa constantă sînt alcătuite din-
tr-o bobină de inductanţă L şi un con¬
densator de capacitate C. Lor li se aso¬
ciază două difuzoare avînd aceeaşi im¬
pedanţă R, unul de joase, iar celălalt de
înalte frecvenţe. După modul de dispu¬
nere a difuzoarelor (în serie sau în para¬
lel), distingem cele două variante de
conexiune din figura 5 (serie), respectiv
din figura 6 (paralel). Considerînd va¬
rianta serie (figura 5 sau — mai «vizibi¬

lă» pentru începători — figura 7), ob¬
servăm că impedanţa totală a boxei
are expresia: X/R X C R

Z = Z,+Z, =-+-—

" X/, + R X c + R

unde X L —coL = 2nfL este reactanţa in¬
ductivă a bobinei iar

wC 2n fC

este- reactanţa capacitivă a condensato¬
rului.

Un calcul elementar ne arată că dacă
impunem condiţia X,X C s= 7 = p { im¬
pedanţa totală a boxei devine constantă
(independentă de frecvenţă), şi anume
egală cu R. Mai simplu, se poate impune
condiţia Z = R si, efectuînd calculele, se
L

icmţia. yv L /\ c W

ţia 2).

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Z-i = 4n

Z 2 = 4x1

Z = R

DIF.

JOASE

•1 -IR

c rtiF-

UJ înalt

FIG. 6

TEHNIUM 10/81

S-a observat că o plăcuţă de cuarţ
supusă unei presiuni mecanice pre¬
zintă următorul fenomen: pe cele două
suprafeţe perfect paralele apar sarcini
electrice. Invers, lama se contractă şi
se dilată dacă pe cele două feţe se
aplică un cîmp electric alternativ. Su¬
pusă acţiunii unui asemenea cîmp, ea
începe să vibreze. Amplitudinea vibra¬
ţiilor va fi mai mare dacă frecvenţa
cîmpului electric coincide cu frecvenţa
proprie de rezonanţă a plăcuţei de
cuarţ. Acest fenomen de producere
de potenţial electric alternativ pe fe¬
ţele unui cristal, ca urmare a unei ac¬
ţiuni mecanice (şi invers), se numeşte
efect piezoelectric şi se foloseşte la
oscilatoare pentru stabilizarea frec¬
venţei.

O plăcuţă piezoelectrică de cuarţ se
obţine dintr-un cristal natural, prin
tăiere după diverse axe care s-au de¬
numit'în mod convenţional X, Y, AT,
BT, GT. Prin aceste tăieri s-a urmărit
în primul rînd o variaţie cît mai mică a
frecvenţei de rezonanţă în funcţie de
temperatură (practic zero).

Tăierile după axa X sau axa Y dau

Ing. A MSGQLAE

cele mai mari variaţii. Astfel, pentru
tăierea după axa X rezultă o variaţie
negativă de ordinul a —20x10" . Tă¬
ierea după axa Y dă cea mai mare
variaţie pozitivă, +75X10^ .

Tot de axa de tăiere depinde şi frec¬
venţa maximă de lucru. Astfel, cuarţu-
rile rezultate în urma unei tăieri după
axa X pot să ajungă pînă la frecvenţe
de oscilaţie de 5 MHz, pentru tăieri
după axa Y pînă la 10 MHz, pentru axa
AT pînă la 8 MHz, pentru axa BT pînă
la 20 MHz, iar pentru GT pînă la 0,5 MHz,

T-otuşi sînt şi cuarţuri cu frecvenţe
mai mari de 20 MHz. Ele sînt excitate
cu o tensiune alternativă de pînă la
30-40 MHz. în aceste cazuri însă, la¬
mela rezonează pe o armonică supe¬
rioară.

De cele mai multe ori radioamatorii
dispun de cristale cu frecvenţă diferită
de cea de care au nevoie. Modificarea
frecvenţei de rezonanţă este o proble¬
mă dificilă, care necesită multă răbdare
şi experienţă şi nu se poate face decît
prin modificarea dimensiunilor plăcu¬
ţei de cuarţ. Există două procedee: chi¬
mic şi mecanic (prin şlefuire), în re¬

vistele şi cărţile de radioamatorism se
dau - diverse reţete. Nu ne vom opri
decît asupra unei metode ce poate da
rezultate bune în cazurile cristalelor
fără depuneri de argint. De exemplu,
considerînd un cristal cu frecvenţa în
jur de 1 MHz, pentru creşteri ale frec¬
venţei de 100...200 kHz se poate face
o corodare prin introducerea crista-|
lului într-un vas în care se găseşte o
soluţie concentrată de acid fluorhidric.
Din timp în timp, cuarţul trebuie scos
din soluţie, spălat cu apă curgătoare
şi măsurat. Operaţia se repetă pînă la
atingerea frecvenţei dorite.

Dacă cristalele sînt argintate, prima
operaţie constă în înlăturarea peliculei
de argint prin cufundarea acestora
într-o baie cu acid azotic concentrat.
Se va ţine cont de faptul că, prin dis¬
pariţia stratului de argint, frecvenţa
creşte cu 0,1 ...1%. Creşteri importante
se observă în cazul cristalelor cu frec¬
venţe mai mari. Invers, în cazul măririi
grosimii stratului de argint, frecvenţa
cristalului scade cu cîţiva kilohertzi
sau zeci de kilohertzi. După înlăturarea
peliculei de argint se execută aceleaşi
operaţii ca în cazul cristalelor fără pe¬
liculă de argint. Corodarea se face pînă
în momentul în care frecvenţa este cu
20-30 kHz mai mare decît frecvenţa ne¬
cesară, ştiind că argintarea coboară
frecvenţa de lucru. Argintarea se va
face, după degresare şi spălare, pe
cale chimică. Soluţia se prepară dizol-
vînd 0,5 g azotat de argint în 250 ml
apă distilată, peste care se toarnă (cu
o pipetă) amoniac pînă cînd se obţine
un precipitat alb. Acest precipitat se*
dizolvă apoi prin adăugare de amo¬
niac şi formalină (cca 250 de picături).
După 10 minute argintarea este ter¬
minată.

Pentru a se separa cele două supra¬
feţe argintate ale cristalului, se tra¬
sează două linii cu un trăgător încăr¬
cat cu acid azotic concentrat.

PRINCIPII DE REALIZARE A
FILTRELOR PIEZOELECTRICE

în cazul folosirii cristalelor de cuarţ
pentru construirea filtrelor se impun
unele măsuri, cum ar fi:

— filtrul să aibă un gabarit redus;

— cuarţurile să aibă un factor de
calitate mai bun de 10 000;

— tăierea plăcuţelor sa fie făcută
după o axă care dă o variaţie cît mai
mică a frecvenţei cu temperatura;

— montarea cuarţurilor să fie rigidă,
pe o plăcuţă care se va introduce în¬
tr-o cutie metalică bine ecranată.

Filtrele pentru emisiuni cu bandă
laterală unică trebuie să aibă o mare
stabilitate în timp şi cu temperatura.
De aceea sînt necesare cristale cu .
frecvenţa mică. Acest lucru prezintă
inconvenientul unui gabarit prea mare
şi o schimbare suplimentară de frec¬
venţă în receptor sau emiţător. Gaba¬
ritul mare al filtrului cu cristale de
joasă frecvenţă a determinat pe unii
radioamatori să folosească filtre doar
cu 3-4 cristale. Aceste filtre atenuează
banda laterală nedorită doar cu 35-
40 dB, insuficient în cazul traficului
actual. Rezultate bune şi foarte bune
se obţin cu un număr de 4-8 cristale.
Folosirea unor cristale cu frecvenţa
mare (9-10 MHz) duce la rezultate foar¬

te bune în cazul în care capacitatea
armăturilor este mică.

O problemă importantă şi greu de

rezolvat constă în sortarea cuarţurilor.
Să considerăm ca exemplu filtrul în
punte sau semipunte (fig. 1 şi 2).
Pentru a avea o bandă de trecere 1
corectă, funcţia de transfer trebuie să
fie reală în zona de trecere şi imagina*
ră în, zona de blocare. Din figura 3 re¬
zultă că frecvenţa de rezonantă deri¬
vaţie a unui cuarţ (O.) trebuie să fie
strict egală cu frecvenţa^de rezonanţă
serie a celuilalt (Q,). în acest caz,
banda de trecere are valoarea egală j
cu suma intervalelor dintre frecvenţa ]
serie şi cea derivaţie a celor două j
cuarţuri. - ...

în figurile 4 şi 5 se dau două scheme
cu cîte patru cristale. Alegerea cris¬
talelor se face în aşa fel încît X t şi X,’
să aibă aceeaşi valoare pentru frec¬
venţa de rezonanţă serie, iar frecven¬
ţele de rezonanţă derivaţie să fie cît
mai apropiate. Dacă nu, în paralel cu
cristalul care are frecvenţa de rezo¬
nanţă derivaţie mai mare se conec¬
tează un trimer de 3...12 pF. Cristalele
O, şi 0 2 trebuie să aibă aceeaşi frec-'
venţă de rezonanţă serie şi în acelaşi
timp egală cu valoarea frecventei de¬
rivaţie a cuarţurilor O, şi Q'. La fel ca
mai sus, în paralel cu cristalul care
are frecvenţa derivaţie mai mare (X :
sau Xt), se montează un trimer de
3...12 pF.

Pentru realizarea unor filtre cu re¬
zultate foarte bune se pot folosi cris- ;

25 50 75'

tale cu tăierile pe axa X+5° sau X-
18°30’. în figurile 6, 7 şi 8 se dau carac¬
teristicile de atenuare corespunzătoa¬
re filtrelor cu 4 cristale. Bobina acor¬
dată incorect duce la apariţia unor ne-
liniarităţi mari (peste 6 dB) în barrda
de trecere (fig. 6). Dacă cristalele
O,-O’, Şi O 2 -O 2 nu respectă condiţiile
enunţate mai sus, apare o caracte¬
ristică similară" celei din figura 7. Un
acord corect duce la o caracteristică
de atenuare cu flancuri abrupte şi ne-
liniaritate mică în banda de trecere
(fig. 8).

Rămîne problema determinării celor
două frecvenţe caracteristice ale cris¬
talelor de cuarţ (frecvenţa serie şi
frecvenţa derivaţie), determinare care
implică măsurători foarte precise, cu
aparate care adeseori nu sînt la înde-
mîna constructorilor amatori. Pentru
radiocluburi nu există nici o problemă.
Astfel,Ta bornele cristalului se leagă

în paralel un.generator de radiofrec-

venţă, un frecvenţmetru numeric şi un
voltmetru de radiofrecvenţă (fig. 9).
Se creşte valoarea frecvenţei, genera¬
torului pînă cînd se observă o atenuare
maximă a semnalului. Se citeşte frec¬
venţa. Valoarea indicată corespunde
frecvenţei de rezonanţă serie a crista¬
lului de cuarţ. Se creşte din nou frec¬
venţa pînă se găseşte un maxim al
amplitudinii semnalului. Punctul co¬
respunde frecvenţei de rezonanţă de¬
rivaţie. în acest fel se grupează crista¬
lele care au aceeaşi frecvenţă de rezo¬
nanţă serie şi frecvenţe de rezonanţă
derivaţie apropiate ca valoare.

TEHNIUM 10/’8t

Siili iSBWHBilH

TP3SFLJ OUSVSSTRESCU,
YQ3 BAL

Sînt foarte multe situaţiile în care
radioamatorul constructor vrea să afle
impedanţa caracteristică a unui cablu
coaxial, dacă antena lui este corect a-
daptată cu fiderul, dacă intrarea unui
amplificator de radiofrecvenţă este a-
daptată la cablul folosit etci
Puntea propriu-zisă va fi montată în-
tr-o cutie metalică ale cărei dimensiuni
sînt dictate de gabaritul pieselor (re-
zistoare, condensatoare de trecere şi
mufe coaxiale).

Precizia de măsurarea instrumentu¬
lui este în funcţie de egalitatea rezis-
toarelor R1 şi R2 a căror valoare poate
fi între 50X1 si 75 jQ, de egalitatea para¬
metrilor lui Dl şi D2 (1 N 4148)' şi de
îndeplinirea condiţiilor R4=R5, R44-
R5=R3.

Generatorul de radiofrecvenţă (f=
145 MHz) este echipat cu tranzistorul
T3 (BF 215; BF214), montat ca osci¬
lator Colpitts. Semnalul se culege de
pe inductanţa LI (5 spire, CuAg 1,5
mm, 0 bobină 5 mm, pas 1 mm, cu
priză la 1,5 spire).

Tranzistorul T4 amplifică semnalul

de radiofrecvenţă pentru ca, după o
priză a lui L2 (L2 idem LI), să se intro¬
ducă printr-un cablu coaxial pe intra¬
rea 1 a punţii.

Semnalul detectat se aplică prin in¬
termediul comutatorului K1 amplifica¬
torului c.c. Tranzistoarele TI şi T2 sînt
montate ca amplificator c.c. în contra¬
timp. Piesele componente vor trebjui
să aibă parametri crt mai apropiaţi, în
special factorul/S al tranzistoarelor TI
şi T2, care sînt de tipul BC 107,108 etc.

Pentru măsurători se procedează
astfel: se echilibrează voltmetrul elec¬
tronic prin acţionarea lui P2, se mon¬
tează cablul de legătură de la ieşirea
generatorului de radiofrecvenţă la in¬
trarea 1. La borna 3 se montează mufa
de legătură cu antena de măsurat, in¬
trarea amplificatorului de reglat sau
un cablu coaxial a cărui impedanţă do¬
rim să o aflăm. (Cablul va avea monta¬
tă la celălalt capăt o rezistenţă etalon.)'
Comutatorul K1 se va pune pe poziţia
«direct». Se ajustează PI pentru a ob¬
ţine indicaţia maximă a insfrumentului.
K1 se trece pe poziţia «invers». Dacă
impedanţa de măsurat este egală cu
rezistenţa etalon montată la borna 2,
puntea este echilibrată şi instrumentul
de măsură indică zero. Dacă genera¬
torul de radiofrecvenţă este un emiţă¬
tor, puterea de ieşire a acestuia nu va
trebui să depăşească puterea disipată
a rezistenţelor etalon. Rezistenţele R1,
R2, R3, R4, R5, precum şi etaloanele
vor fi de tipul «de volum» sau cu peli¬
culă metalizată.

HlilPHIlIi!

Piesa centrală a manipulatorului este registrul de deplasare CDB 495, comi¬
ţi ind patru circuite bistabile, principiul de funcţionare fiind transferarea semna¬
lului logic «0» de la un bistabil la altul, la primirea unui front negativ pe pinii de

tact C, şi C 2 .

în repaus, toate cele patru bistabile ale registrului au la ieşire nivelul «1», de
asemenea, pe pinul MC vom avea nivel «1», ceea ce corespunde unei programări
din afară a registrului. Prin acţionarea cheii de manipulare se introduce nivelul «0»
la intrarea l A a primului bistabil, sau la a celui de-al treilea bistabil, şi sc porneşte
generatorul de tact; primul front negativ va aduce nivelul 0 la ieşirea bistabiluiui
acţionat; se obţine întreţinerea oscilaţiilor generatorului şi, prin intermediul pinu¬
lui MC, starea de funcţionare a registrului «deplasare spre dreapta». în această
stare, la fiecare front negativ primit, semnalul «0» se deplasează la ieşirea următo¬
rului bistabil. Cînd a ajuns pe ieşirea ultimului bistabil, la primirea unui nou front
de tact, registrul revine în poziţia iniţială, cu nivel «1» pe Q*, Q B , Qc, Q d şi MC.

Deoarece pe fiecare bistabil semnalul stă intervalul t 0 dintre două impulsuri
de tact, se vor genera semnalele «linie» + «pauză» (3t 0 +t 0 ) sau «punct» şi «pauză»
(t 0 + t 0 ) în funcţie dc locul unde se introduce acest semnal «0» în registru.

Această schemă nu are deficienţa întîlnită la cele construite pe bază de bistabile
numărătoare: la manipularea cheii din poziţia «puncte» în poziţia «linii», înainte
de terminarea semnalului «punct», acestea bat «linie».

Student NSCOLAE EMIL BOICU YQ3-BOQ117 /B

ing. EUGEN BOLBORICI, YO? BEISS

Circuitele oscilante din aparatura ra- venţa de 450—500 kHz în montaj Col-

dio utilizează, de obicei, capacităţi mici pitts, realizat cu tranzistorul T^ Induc-

de pînă la 1 000 pF. La realizarea acestor tanţa acestuia, L ţ , este o bobină de

circuite este important să se cunoască frecvenţă intermediară de la radiorecep-

exact valoarea capacităţilor folosite. Apa- torul «Jupiter», marcată cu vopsea albă.

râtul de faţă a fost conceput şi realizat Porţiunea 3—4 are 70 de spire, iar por-

tocmai în acest scop, el permiţînd măsu* ţi unea 1—5 are trei spire din conductor

rarea cu o precizie mai bună de ±0,5% CuEm 0 0,1 mm. Urmează un etaj se-

a capacităţilor avînd două domenii de parator-amplificator cu tranzistorul T 2 ,

măsurare: 0—35 pF şi 0—700 pF. Astfel, care are în circuitul de colector porţiu-

aparatul poate măsura capacitatea unor nea 1—5 a bobinei L 2 . Aceasta este tot

condensatoare fixe, a trimerilor, a con- o bobină de la «Jupiter» marcată cu alb

densatoarelor variabile (capacitatea ma- şi roşu. Porţiunea 1—5 are 70 de spire,

ximă şi cea minimă) şi chiar a capacită- iar 3—4 are 50 de spire din conductor

ţilor parazite ale unor montaje (fig 1). CuEm 0 0,1 mm. Porţiunea 1—5 îm-

Primul etaj este un oscilator cu frec- preună cu capacităţile C 8 , C 9 , C 10 , C n ,

C x formează un circuit oscilant acordat
pe frecvenţa oscilatorului Condensato¬
rul C 9 este format prin legarea în paralel
a ambelor secţiuni ale unui condensator
variabil de la radioreceptorul «Mamaia»
sau «Nordic», realizînd o variaţie a ca¬
pacităţii AC=700 pF. Condensatorul
C 10 se obţine jegînd m paralel ambele
secţiuni folosite pentru banda de unde
ultrascurte ale aceluiaşi condensator rea¬
lizînd o variaţie de capacitate AC=35 pF.
Pe axul acestui condensator se fixează
un indicator din plexiglas, care se va

putea mişca în faţa scării gradate a apa¬
ratului prin rotirea butonului conden¬
satorului. C 8 este un condensator varia¬
bil de la receptoarele «Pescăruş», «Alfa»,
«Cora» etc., avînd ambele secţiuni legate
în paralel.

Rezonanţa circuitului oscilant al eta¬
jului separator pe frecvenţa oscilatorului
este indicată de circuitul detector format
din dioda D, rezistorul R 7 şi condensa¬
torul C 7 , urmat de amplificatorul de cu¬
rent continuu realizat cu tranzistorul T 3 ,

(CONTINUARE ÎN PAG. 11)

TEHNIUM 10/’81

Montajul alăturat se realizează folo¬
sind 9 tranzistoare uşor de procurat din
comerţ sau dintr-un aparat de radio
tranzistorizat, scos din uz.

Bobinele L t —L 4 se găsesc în aparatul
de radio «NEPTUN»; ele vor fi modifi¬
cate după cum se indică mai departe.

Schema cuprinde două generatoare de
undă dreptunghiulară realizate cu T\—
T 2 , respectiv cu T 5 —T 6 . Primul genera¬
tor debitează o frecvenţă în jurul a

5 kHz, iar al doilea debitează o frecvenţă
în jurul a 2 kHz; ambele frecvenţe intră
în domeniul audiofrecvenţei, constituind
semnale de atac al canalelor L şi R
dintr-un receptor stereofonic. Genera¬
torul de semnal stereofonic este., astfel
conceput încît semnalul de ieşire se in¬
jectează în receptorul stereofonic testat
şi prin unde electromagnetice la distanţa
de sub 1 m. în acest fel există posibilitatea
verificării şi depanării receptoarelor ste¬
reofonice în întregime, începînd de la
borna de antenă.

Cu tranzistoarele T 3 şi T 4 s-a realizat
un comutator electronic, a cărui ieşire
atacă oscilatorul de 70 MHz, realizat cu
T 9 (BF 214).

Comutatorul este excitat cu o frecven¬
ţă de 38 kHz din dublorul de frecvenţă
realizat cu T g (BC 171).

Schema cuprinde un oscilator pilot,
realizat pe frecvenţa de 19 kHz cu tran¬
zistorul T 7 (BC 109), bobinele L 2 , L 3 şi
L 4 realizîndu-se pe un baston de ferită
0 6-—8 mm şi lungimea de 30 mm Pentru
ca inductanţa transformatorului realizat
cu aceste bobine să fie reglabilă, autorul
a lipit cu nitrolac de partea frontală a
miezului o tijă filetată din alamă, care
se înşurubează într-o piuliţă tot din
alamă, fixată pe carcasa transformato¬
rului.

Bobina L 3 conţine 300 de spire din
sîrmă CuEm 0 0,15 mm. Secundarul L 2
conţine 60 de spire cu priză la jumătate,

6 0,15 mm. Bobina L 4 , de reacţie, conţine
30 de spire cu acelaşi tip de sîrmă. Trans¬
formatorul, dublor de frecvenţă, realizat
cu L 5 şi L 6 , se construieşte pe un miez

Ing. i. MĂRGINEAM,
Cîmpia Turaţii

de ferită tip oală, din calea de frecvenţă
intermediară a aparatului de radio «NEP¬
TUN». Bobina L 6 conţine 100 de spire
cu sîrmă CuEm 0 0,06 mm, iar bobina
L 5 conţine 30 de spire cu priză la jumă¬
tate, sîrmă CuEm 0 0,08 mm.

Bobina L 7 este un şoc de radiofrec-
venţă realizat cu 7 spire în aer, spiră
lîngă spiră, 0 sîrmă 0,5 mm CuEm şi
0 bobină 5 mm. Bobina L 8 conţine 9
spire cu sîrmă 0 0,5 mm CuEm, în aer,
spiră lîngă spiră şi 0 bobină 5 mm.

FUNCŢIONARE 4

Cele două generatoare de undă drept¬
unghiulară sînt comutate electronic cu
frecvenţa de 38 kHz pe intrarea tranzis¬
torului T 9 . Datorită modificării parame¬
trilor acestui tranzistor, sub influenţa
semnalului alternativ aplicat pe bază,
are loc o modulaţie în frecvenţă a undei
de 70 MHz a oscilatorului, undă care
se propagă prin eter în etajele de înaltă
frecvenţă ale radioreceptorului stereo

testat Ieşirea este realizată pe emitorul
tranzistorului T 9 printr-o capacitate de
47 pF. De această capacitate se leagă o
sîrmă drept «antenă» (de 30 cm lungime
şi 0 3 mm); distanţa dintre generator şi
aparatul testat trebuie să fie sub 1 m.

Ieşirea se poate conecta şi «galvanic»
la intrarea aparatului testat. Rezultate
mai bune se obţin prin conectarea directă
la borna de antenă — punctul cald.
Pentru reducerea distorsiunilor rezultate
în urma sumării şi diferenţei semnalelor
L şi R, s-a introdus un filtru compus din
Lj şi capacitatea de 470 pF în calea sem¬
nalului complex stereo. Bobina L : con¬
ţine 50 de spire CuEm 0 0,15 mm, pe o
bară de ferită. 0-2 mm şi 1= 10 mm.

REGLAREA MONTAJULUI

Nu există pretenţii la exactitatea celor
două frecvenţe de 2 şi 5 kHz; deoarece
distanţa între ele este suficient de mare
şi sînt uşor recunoscute în difuzorul L
şi difuzorul R.

Sînt însă pretenţii la exactitatea frec¬
venţei pilot de 19 kHz; în acest scop se
utilizează un osciloscop conectat în emi¬
torul tranzistorului T 7 . Acţionînd asupra
miezului de ferită, se poate fixa frecvenţa
la 19 kHz undă sinusoidală.

Cu o îndemînare ceva mai mare, pentru
fixarea frecvenţei la 19 kHz, se poate
utiliza «metoda bătăilor» cu frecvenţa
de 19 kHz, extrasă de la un aparat radio
stereofonic în timpul emisiunii stereo.

Oscilatorul realizat cu T 9 se fixează la
70 MHz. utilizînd un aparat de recepţie
fixat la 70 MHz în gama UUS. La obţi¬
nerea acroşajului maxim, frecvenţa osci¬
latorului este reglată la 70 MHz.

în acest caz, montajul trebuie să fie
foarte aproape de radioreceptorul fixat
la 70 MHz, sau ieşirea montajului conec¬
tată la antena telescopică a aparatului
(pentru reglajul frecvenţei se îndepăr¬
tează spirele bobinei • L g ). Dublorul de
frecvenţă se poate regla la 38 kHz, în
lipsa osciloscopului, cu un aparat de
măsură (AVO-metru) folosind o diodă
pentru redresarea tensiunii pe secundar.
Cînd indicaţia în curent continuu este
maximă, transformatorul este acordat
pe 38 kHz.

CONSIDERAŢII FINALE

Stabilitatea frecvenţei celor două osci¬
latoare este suficient de bună pentru a
nu afecta utilizarea generatorului de sem¬
nal stereo. Se poate utiliza acest genera¬
tor la acordul circuitelor de antenă, al
circuitelor oscilator şi mixer din blocu¬
rile de înaltă frecvenţă radio.

De asemenea se pot alinia circuitele de
medie frecvenţă UUS, se pot regla deco-
doarele defecte din aparatura radio ste¬
reofonică etc. Montajul se realizează pe
o placă de circuit imprimat, totul fiind
închis într-o cutie metalică legată la
masa schemei.

Rezistoarele au puterea- de 0,25 W.

Aparatul traduce variaţiile sau ni¬
velul de iluminare în tensiune elec¬
trică, putînd fi deci utilizat ca luxmetru
prin gradarea corespunzătoare a sca¬
lei voltmetrului conectat la ieşire.

Sensibilitatea montajului este bună,
iluminarea minimă fiind de cca 1,5 Ix
fără filtru, respectiv cca 15 Ix cu filtru
în faţa fotodiodei (pentru a se adapta
posibilităţile receptoare ale fotodiodei
la cele ale ochiului). La iluminarea
maximă de 100 000 Ix, montajul poate
furniza o tensiune maximă de 400-
600 mV.

Instrumentul indicator va fi un volt-
metru c.c. cu scala de 0,6 V (eventual
1-1,2 V). Alimentarea se face de la
o sursă dublă de ±15 V, bine filtrată,
dar nestabilizată, schema conţinînd
două celule de stabilizare încorporate;
consumul de curent este de cca 15 mA.

Cu montajul alimentat şi voltmetrul
conectat la ieşire, se scurtcircuitează
fotodioda şi se aduce la zero din P,
tensiunea de ieşire (acul instrumentu¬
lui). După aceea se înlătură scurt¬
circuitul, se aplică pe fotodiodă ilumi¬
narea maximă de 100 klx şi se reglează
din P 2 tensiunea de ieşire la 400 mV
(maximum 600 mV). Etalonarea scalei
se face prin puncte intermediare în
progresie exponenţială (cu şi fără fil¬
tru).

ALIMENTATOR

PINIII BLITZ

FRANCI SC KOVACS,
Sf. Gheorghe

Prin intermediul unui releu electro- tează tensiunea continuă înaltă (200—
nic maximal de tensiune se alimentea- 250 V) necesară încărcării condensato-
ză cu 12 V un convertizor care debi- lui C, (rezervorul de energie).

Atunci cînd condensatorul este în¬
cărcat, multivibratorul convertizorului
se opreşte automat, asigurînd astfel
exploatarea eficientă a sursei de ten¬
siune.

Transformatorul Tr. 1 se execută
pe un pachet de tole cu secţiunea de
3 cm 2 . înfăşurarea 1-2-3 cuprinde 40+
40 de spire CuEm 0,8 mm, înfăşurarea
4-5-6 are 58+58 de spire CuEm 0,2 mm,
iar înfăşurarea 7-8 conţine 960 de spire
CuEm 0,2 mm.

Bobina L 3 se realizează pe o carcasă
cilindrică avînd d=12 mm şi 1=20 mm;
ea conţine 80 de spire CuEm 0,9 mm.

TEHNiUM 10/81

pmmmmm
hhi pmm osii

MIEHFJICA SI MICROFON

Prezentăm, în cele de mai jos, două
scheme de preamplificatoare cu deose¬
bite calităţi şi care, în unele privinţe, se
remarcă prin performanţe ce depăşesc
chiar normele HI-FL

în figura 1 este un montaj de pream-
plificator, în versiune stereo şi care, da¬
torită celor două tranzistoare NPN (T 1
şi T 2 ), se remarcă printr-o totală lipsă
de zgomot. Cele două tranzistoare sînt
BC109C sau BC413, cunoscute pentru
factorul lor mic de zgomot (3—4 dB).

La realizarea montajului, Tj şi T 101
trebuie să aibă acelaşi factor fi şi, de
asemenea, T 2 şi T 102 trebuie să fie îm¬
perecheate după acelaşi criteriu. Dacă
avem două perechi de tranzistoare cu
factori fi diferiţi, cei cu fi mai mic con¬
stituie perechea de intrare; iar cei cu /?
.mai mare perechea de ieşire. Pe cît po¬
sibil, condensatoarele Q şi C 101 trebuie
să fie cu tantal. Rezistenţa R 2 din colec¬
torul primului tranzistor trebuie să fie
cu peliculă metalică sau orice altă re¬
zistenţă de zgomot mic.

Preamplificatorul conţine o corecţie
clasică (de tip RIAA) pentru doză mag¬
netică formată din bucla de reacţie C 6 ,
C 7 , Rj. Sistemul R—C serie (format din
R 8 , C 6 ) are produsul 33 kQ x 10 nF = 330,
în paralel cu C 7 de 3,9 nF formează o
buclă clasică de corecţie, activă pe banda
audio 20 Hz—20 kHz cu o foarte bună
redare atît a sunetelor joase, cît şi a
celor înalte. Pentru a nu afecta această

plifica o armonică a postului de radio
local. Se mai recomandă ca la traver¬
sarea cablajului linia de masă să' aibă
cel puţin 2 mm lăţime şi să nu facă
bucle închise; de asemenea, se mai re¬
comandă ca alimentarea să se facă se¬
parat de alte surse (etaj final de ampli¬
ficare, reglaje de ton, sistem de ilumi¬
nare etc.). Recomandăm pentru alimen¬
tare montajul apărut în «Tehnium» nr. 8/
1980, p. 11.

Calităţile acestui preamplificator sînt
următoarele:

Sensibilitate de intrare'. 1,5 mV (linear,
pentru microfon), respectiv 3,5 mV (pen¬
tru doză magnetică).

Impeăanţă de intrare: >20 kO (pentru
microfon), respectiv >47 kQ (pentru doză
magnetică).

Ieşirea: 180 mV la rezistenţa de 50 kO.

* c l 2 il ( P Hf73SV

T n

INTRARE

cin4

oarece se găsesc mai uşor tranzistoare
de acest tip cu factori de zgomot ->4 dB.
Mulţi constructori amatori ev.tă sche¬
mele de preamplificatoare cu ăl doilea*
tranzistor PNP, deoarece este mai greu
de găsit un tranzistor de acest tip cu
factor mic de zgomot. în montajul de
faţă se folosesc tranziştoarele -BC 413
(NPN) şi complementarul său BC 415
(PNP), ambele cu "factori'de zgomot sub
4 dB. Aceste tranzistoare se fabrică şi în
ţara noastră. Pentru constructorii care ’
nu-şi pot totuşi procura aceste două
tranzistoare, mai ales pe cel PNP <PC 415), *
se recomandă folosirea perechii BC 109 C
(pentru T x ) şi BC 179 (pentru T 2 ). dar ,
în acest din urmă caz este necesar ca i
tranzistorul BC 179 să fie selecţiona! ’
pentru zgomot cît mai mic. în ce pri- 1
veşte pe T 3 , acesta poate fl BC237 sau |

R10 3,9 kQ

sh&H

Prof. IVI. VORNSCU

calitate de prim ordin a preamplificato-
rului, este necesar ca elementele R 8 , C 6
şi C 7 să aibă toleranţe de maximum 5%,
altminteri calităţile montajului vor fi sim¬
ţitor diminuate (de exemplu, pentru nor¬
mele HI-FI, produsul R 8 — C 6 trebuie să
varieze numai între 315 şi 335, valoarea
optimă fiind între 320—330). Deşi va¬
loarea de 3,9 nF este curentă în buclele
de corecţie (C 7 ), uneori această valoare
este mai greu de găsit în magazinele de
specialitate şi în acest caz se recomandă
punerea în paralel a două condensatoare,
unul de 3,3 nF (valoare care se găseşte
curent) şi celălalt de 560 pF. Pe cît po¬
sibil, C 6 şi C 7 să fie condensatoare
sti roflex. C 3 poate fi şi ceramic, dar în
prealabil trebuie verificat.-Rolul lui este
de a împiedica autooscilaţia lui Tj, mai
ales datorită faptului că acesta are fac¬
torul f> foarte mare.

Un comutator cu două rînduri a cîte
trei contacte asigură cuplarea amplifica¬
torului la doza magnetică (prin bucla de
corecţie) sau la microfon (unde corecţia
nu-şi mai are rost, redarea fiind lineară),
în poziţia de pe figură, comutatorul este
pus pe poziţia microfon.

Atît intrarea, cît şi ieşirea trebuie să
se facă prin Cablu ecranat (ecranul fiind
pus la masă). După executarea montaju¬
lui, ecranarea acestuia cu tablă de fier
(nu de aluminiu!) este obligatorie, alt¬
minteri montajul, care are o amplificare
destul de mare, poate recepţiona şi am¬

ITIca^

fS%r

CANAL

DREAPTA

hR3 f|R4 J|R7
Ul0knV470nYl,2kfL

flR 103 f]RW4îjR 107 R1Q8

- T102)

®*C105 + -

C 108“

Domeniu de frecvenţă:

20 Hz—20 kHz+ 0,5 dB.

Factor de distorsiuni: <0,3%.

Alimentarea: optimă la 27—30 V (cu
consum de. 2 mA), dar se poate face şi
la 24—27 V.

Montajul din figura 2 este un pream¬
plificator cu un etaj clasic T x —T 2 (NPN-
PNP) şi încă un etaj de amplificare (T 3 ).
Se ştie că, în general, la preamplifica¬
toare primul tranzistor este NPN, de¬

4,7(jF/B5\/Lr2

U56kn

Doză magnetică

chiar BC 107 (sau mai bine BC108B)
selecţionate şi elerpentru zgomot cît mai
mic. Ca şi la montajul precedent, se re¬
comandă următoarele:

— Condensatorul C 2 să fie cu kmi.iL

— Rezistenţa R 3 să fie de zgomot uuc
(peliculară).

— Elementele R 4 , R s , R 9 , C 4 şi C 5 să
fie de toleranţă sub 5%.

— Linia de masă pe cablaj să aibă
cca 2 mm lăţime.

— Punerea la masă să se facă înainte
de rezistenţa R 8 care vine din emitorul
lui T\ şi în nici un caz între emitorul
lui Tj şi colectorul lui T 2 .

PENTRU Q0ZA
MAGNETICA

4,7(jF/35V

VlOOka V3.3W1

1® «4

7*|

§•10 16®

2 *i

*•11 17®.

3*1 1.6

9®..

. *12 18.1

Rozii

;ia comutatorului

X C4 12n F
x C5i|3,9nF

NOTA: ELEMENTELE NOTATE CU [ x ] TREBUIE SA
FIE CU TOLERANTĂ DE MAX.±5°/o.

«•§

PENTRU

1 MICROFON

14*'

15®

i*s 1**

7® *10

16®.

2•» ®*5

8*| §®11

17*1

3® *6

9*1 ®®12

18®

FÎ6.3

TEHNIUM 10/81

Circuitele prezentate produc un efect
de atenuare repetată a unui semnai audio.
Profunzimea maximă a efectului este de
40 dB, suficientă pentru orice situaţie.
Schema din figura 1 are două părţi cu
funcţiuni distincte: un oscilator şi un
amplificator comandat,, în tensiune.

OSCILATORUL conţine trei tran-
zistoare, T x , T, şi T 3 . Tranzistoarele T 1
şi T 2 formează un triger Schmitt. La ie¬
şirea acestuia este conectat un integrator
tip Miller. Tranzistorul T 3 lucrează ca
amplificator de curent continuu, furni-
zînd şi calea de reacţie pentru buna func¬
ţionare a oscilatorului. Perioada de osci¬
laţie este determinată de constanta de
timp PjCj. Prin modificarea valorii po-
tenţiometrului ?! se schimbă perioada
oscilaţiei. Din potenţiometrul P 2 se ob¬
ţine modificarea profunzimii efectului.

AMPLIFICATORUL conţine trei
tranzistoare (T 4 , T 5 , T 6 ). Modificarea
amplificării acestuia se realizează prin
intermediul tranzistorului T 5 (BC 177).
Polarizarea bazelor tranzistoarelor T 4
şi T 6 se face cu o tensiune de 5,6 V,
obţinută prin intermediul unui stabiliza¬
tor cu diodă Zener (Dz).

Apariţia efectului «tremolo» are loc
în urma închiderii contactului I. Acesta
I), împreună cu potenţiometrul P x se
montează în dispozitivul de comandă
pedală etc.).

REGLAJE. După verificarea atentă a
montajului se cuplează alimentarea pre-
amplificatorului. La intrare se aplică un
semnal de audiofrecvenţă Din potenţio¬
metrul P 3 se reglează amplificarea (după
dorinţă). După aceea se cuplează alimen¬
tarea oscilatorului. în colectorul tran¬
zistorului T 3 se conectează un voltmetru
de curent continuu. Se constată prezenţa
oscilaţiilor de foarte joasă frecvenţă. Mo-

— Linia de masă să nu formeze buclă
pe cablaj.

Sistemul de corecţie pentru do 2 ă mag¬
netică este format din grupul RC (R 9 —
C 4 ), avînd produsul 27 x 12 = 324. Pentru
condensatorul C 5 , aceeaşi recomandare
ca pentru condensatorul C- din figura 1
(3.9 nF«3,3 nF+560 pF).

Pentru comutarea doză magnetică-mi-
crofon se folosesc un comutator cu'2 x 9
contacte (în variantă mono) şi, bineînţeles,
două comutatoare în variantă stereo.
Modul de cuplare la comutatoare este
indicat în figura 3.

Dintre calităţile acestui preamplifica-
tor remarcăm următoarele:

Bucla de corecţie (pentru doză magne¬
tică) a fost în aşa fel concepută încît re¬
zistenţa de intrare rămîne mereu con¬
stantă şi nu depinde de frecvenţă. în
acest mod, redarea oricărui semnal din
domeniul audio (20 Hz—20kHz) se face
cît mai fidel posibil.

Rezistenţa de intrare este de 47 kQ.

Amplificarea in tensiune: 32 dB pentru
1 kHz (la doză magnetică), respectiv
50 dB (pentru microfon).

Tensiunea nominală la intrare: 4 mV
(pentru doză magnetică).

Tensiunea maximă la intrare: 59 mV
(pentru doză magnetică), respectiv 24 mV
(pentru microfon). »

Factor de distorsiuni: <0,3% pentru
tensiunea de ieşire de 0,4 V.

Domeniul de frecvenţă : 20 Hz — 20 kHz

Alimentarea se face optim la 24 V,
dar montajul poate fi alimentat între
15 V şi 30 V (cu consum de curent de
3,6 mA).

Recomandările privind ecranările la
intrare şi ieşire, ecranarea cu tablă de
fier etc. rămîn valabile şi la acest montaj.

dificarea valorii potenţiometrul ui P, tre¬
buie să ducă la modificarea perioadei de
oscilaţie a acului instrumentului închi-
zînd contactul I trebuie să se obţină o
modulare în amplitudine a semnalului
audio aplicat la intrarea preamplificato-
rului. Profunzimea se reglează, după cum
s-a arătat, din P 2 . Pentru a obţine o
modulaţie riguros în formă de triunghi,
se reglează valoarea rezistenţei R,. Sem¬
nalul din colectorul tranzistorului T 3 se
poate vizualiza pe ecranul unui oscilo¬
scop.

O variantă. mult îmbunătăţită este
prezentată în figura 2. Pentru a genera
oscilaţii de foarte joasă frecvenţă se fo¬
loseşte un circuit tenjporizator de tip
/SE 555. Frecvenţa generată este între 1
•şi 15 Hz. Montajul se poate adapta di¬
verselor instrumente electronice: orgă,

iTI

W107

chitară etc. Circuitul integrat este asociat
cu un tranzistor npn de tipul BC 107.
Integratul este montat ca multivibrator
astabil (terminalele 2 şi 6 legate împreună
la un condensator de 10 pF, C x ). Gama
de frecvenţe este determinată de valoarea
condensatorului C l5 iar frecvenţa de re¬

laţia: F = 1,44/(R 1 +2R 2 )C 1 .

Cu valorile date pe figură rezultă o
frecvenţă de 6,25 Hz. Frecvenţa se poate
modifica prin schimbarea valorii rezis¬
tenţei R, (sau R 2 ), dar s-a preferat pro¬
cedeul prezentat pe schemă, care constă
în schimbarea tensiunii aplicate pe ter¬
minalul 5 al circuitului integrat, cu aju¬
torul potenţiometrului P 2 de 10 kO. Ter¬
minalul 3 al circuitului integrat furni¬
zează un semnal dreptunghiular care,
prin intermediul rezistenţei R 3 , ajunge
în baza tranzistorului T x . Circuitul R 3 —
C 2 formează un integrator Miller ce
modifică forma semnalului (din drept¬
unghiular în triunghiular). Tranzistorul
T x are rolul de separator între integrator
şi preamplificator.

Preamplificatorul este identic cu cel
prezentat în. cazul schemei din figura 1.
Şi aici introducerea efectului tremolo se
realizează prin închiderea contactului 1.

(URMARE DIN PAG. 7)

care are în circuitul de colector dispozi¬
tivul magnetoelectric DM de 0,5—5 mA.
Dacă acesta are sensibilitatea mai bună
de 0,5 mA, el se poate conecta în serie
cu rezistorul R 7 , tranzistorul T 3 pu¬
ţind fi eliminat din schemă Se pot uti¬
liza indicatoare de înregistrare de la
orice tip de magnetofon.

Reglarea aparatului este simplă Cu
comutatorul K pe poziţia «C» (capacităţi
mari 0—700 pF) şi cu C 8 şi C q deschise,
conectînd la bornele C x o capacitate de
950—1 000 pF, se rotesc miezurile bo¬
binelor L x şi L 2 pînă cînd se obţine
rezonanţa Se reglează apoi R 7 pînă cînd
acul indicator al dispozitivului magneto¬
electric bate aproape de capătul scării.

Modul de lucru este, de asemenea,
simplu. Pentru măsurarea capacităţilor
0—700 pF se pune comutatorul K pe

'Elf

poziţia «C». Cu condensatorul C 9 închis
se roteşte butonul lui C 8 pînă se obţine
rezonanţa Se conectează condensatorul
de măsurat la bornele C x şi se roteşte
C 9 pînă cînd se obţine din nou rezo¬
nanţa şi se citeşte pe scara gradată a
acestuia valoarea capacităţii măsurate.
Pentru domeniul 0—35 pF se pune co¬
mutatorul K pe poziţia «C» şi se pro¬
cedează analog.

Etalonarea scării este bine să se reali¬
zeze într-un laborator care dispune de
o cutie de capacităţi etalon. în lipsa a-
cesteia se pot utiliza o punte de capaci¬
tăţi de mare precizie şi un condensator
variabil care se reglează la valorile ne¬
cesare după punte, servind apoi la eta¬
lonarea aparatului.

După cum se observă aparatul mă¬
soară prin metoda substituţiei precizia
lui depinzînd numai de robusteţea con¬
strucţiei condensatorului variabil C 9 C 1U
şi de precizia etalonării scării acestuia.

Frecvenţa oscilatorului trebuie să se men¬
ţină constantă doar pe perioada celor
cîteva minute cît durează măsurarea, pu-
tînd să se schimbe de la o zi la alta
fără ca precizia aparatului să fie afectată.
Oscilatorul folosit are o foarte bună sta¬
bilitate de frecvenţă pe perioade destul
de lungi.

Amatorul care doreşte alimentarea a-
paratului din reţea poate construi ali¬
mentatorul din figura 2, incluzîndu-1
chiar în cutia aparatului T f fiind un
transformator de reţea de la receptorul
NEPTUN, iar T 4 un tranzistor pnp de
orice tip de mică putere, consumul apa¬
ratului nedepăşind 7—8 mA. Tranzis¬
toarele T x , T 2 , T 3 pot fi BC 107, 108, 109,
171, 172, 173 sau orice tranzistor care
poate lucra la frecvenţe de 450 kHz. Tot
ansamblul se realizează pe circuit im¬
primat, iar carcasa va fi obligatoriu me¬
talică şi foarte robustă din punct de
vedere mecanic.

TEHN1UM 10/’81

®“Tjnjnr

0.065 L.

4UT0-

iOTP

ELECTRONIC

□ an TEODOSIU

Măsurifrea turaţiei unui motor se
poate face cu ajutorul unui miliamper-
metru sau poate fi afişată digital. Prima
variantă are neajunsul că în cazul
montării instrumentului indicator pe
tabloul de bord este necesară o prelu¬
crare mecanică laborioasă, rezultatul
obţinut fiind modest (citirea indicaţiei •
miliampermetrului este dificilă şi tot¬
odată distrage atenţia şoferului de la
problemele de trafic). O soluţie constă
în realizarea unui turometru care să
afişeze digital turaţia mptorului.

Propun în continuare o schemă care
realizează afişarea unei singure cifre
semnificative, cifra miilor. Precizia ob¬
ţinută este suficientă pentru determi¬
narea regimului de funcţionare a mo¬
torului. Lizibilitatea este cu mult mai
bună decît în cazul folosirii unui mili-
ampermetru,

Senzorul care va măsura turaţia se
montează pe axul motor. Pe acest ax
se va pune o mică pată de vopsea albă,
care va reflecta lumina unei diode elec-
troluminescente către o fotodiodă (fig.
3). Urmează un amplificator şi un for¬
mator de impulsuri TTL.

Oscilatorul realizat cu circuitul in¬
tegrat 555 generează un semnal cu
frecvenţa de 1 Hz. Primul monostabil
construit cu integratul 4121 generează
la fiecare front urcător al generatorului
un puls cu durata de 0.06 s, timp în care
este pus în funcţiune numărătorul 490,

care comandă driverul 447. în fiecare
secundă, cifra afişată pe display nu
va fi stabilă pentru un timp de 0,06 s.

Ochiul omenesc nu va sesiza însă
acest fapt, durata procesului fiind mult
prea scurtă. Rezistenţa R şi condensa¬
torul C vor trebui să aibă o toleranţă
şi un coeficient de temperatură minime.

La începutul fiecărui ciclu, numărăto¬
rul 490 va trebui să fie resetat; această
funcţie o îndeplineşte al doilea mono¬
stabil 4121. Diagrama de funcţionare
se poate vedea în figura 2. + <$-

Display-ul folosit poate fi de orice 12V
tip, cu catodul comun. ,

La o turaţie de 6 000 rot/min se va-
aprinde LED 2, iar la 8 000 rot/min se
va aprinde LED 3, indicînd un regim
periculos de funcţionare a motorului.

Alimentarea montajului se face deja
bateria autovehiculului, după cheia de
contact, pentru a evita un consum
inutil în timpul staţionării. Piesele fo¬
losite sînt CDB 555, CDB 4121,
CDB 490, CDB 447, CDB 408.

1M400Î

WJi '

■Ai

4700

l i ’ r

25V

"ZPL5Z

9 P

icoouf

iov .ţf

. [' J

L Jm

CONDUCEŢI PREVENTIV...

VREMEA ÎN CONTINUĂ SCHIMBARE

Toamna începe să se instaleze încet,
încet, cu capriciile sale, pe care sîntem
datori să le suportăm, de la pieton la
automobilist. Ploile reduc vizibilitatea,
fac din suprafaţa carosabilă o pistă cu
aderenţă diminuată, gata în orice mo¬
ment să favorizeze un derapaj şi chiar
un accident. Atunci apar specialiştii şi
recomandă cu insistenţă, prin toate
mijloacele de informare în masă: «Pe
sectoarele unde suprafaţa carosabilă
este udă, esţe necesar să se adapteze
permanent viteza autovehiculului, in¬
diferent de configuraţia drumului sau
de zona străbătută». O parte dintre cei
de la volan ascultă, citesc şi dau curs
indicaţiilor consemnate. Mai puţini la
număr sînt cei ce nu iau în calcul a-
ceste recomandări şi ajung în situaţii
critice... la pierderea controlului asu¬
pra maşinii, la accident. La Ţăndărei,
judeţul Ialomiţa, într-un accident re¬
cent, şi-au pierdut viaţa două tinere...
Radu Valeria pilota autoturismul
9-B-1665 spre Constanţa. Şoseaua era
udă. Urmare a năcorelării vitezei cu
starea suprafeţei carosabile, automo-
bilista nu mai poate stăpîni autoturis¬
mul, acesta derapează şi în cele din
urmă se loveşţe puternic de un alt

autoturism care se apropia din sens
opus. în împrejurarea descrisă, viteza
necorelată cu starea drumului a dus
la tăcere pe tînăra conducătoare auto,
în vîrstă de 27 de ani, şi pe o bună prie¬
tenă a sa, în etate de nici 30 de ani.
Persoanele de sex feminin la volan
etalează o serie de calităţi, printre care
şi prudenţa îrppinsă uneori pînă la
extrem. Sînt şi situaţii cînd femeile de
la volan greşesc flagrant, ignorînd
vremea, care se află în continuă schim¬
bare în acest început de toamnă pre¬
matur. Ce înseamnă, în fond, să-ţi
adaptezi viteza autovehiculului la sta¬
rea suprafeţei carosabile? Experienţa
celui de la volan trebuie să îşi spună
cuvîntul. Sînt împrejurări în care 50-
60 km la oră este o viteză adecvată
unei şosele ude, dar sînt şi situaţii
cînd 20-30 km la oră reprezintă o viteză
critică. Mai intră în calcul nivelul de
înţelegere a răspunderii ce o poartă
cel de la volan, atitudinea sa civilizată
şi respectuoasă faţă de cetăţenii noştri.
Intr-un accident generat de viteza ne¬
adecvată pot exista şi victime nevino¬
vate, persoane care plătesc un greu
tribut greşelilor comise de cei aflaţi în
scaunul conducătorului auto. Pentru

a nu ajunge la un asemenea moment
critic, conduceţi preventiv... vremea în
continuă schimbare.

PASAGERUL DIN DREAPTA

De o bună bucată de vreme mă pre¬
ocupă acest subiect. Ce rol trebuie să
aibă pasagerul din dreapta? Nu de pu-
ţin£ ori am constatat că unii pasageri
plătesc scump imprudenţele celor de
la volan. De fapt, omul din dreapta şi-a
încredinţat viaţa conducătorului auto
şi ar fi normăl să aibă şi el—în anumite
limite— un cuvînt de spus. Se optea¬
ză deci pentru un rol activ al pasage¬
rului, fără a deveni sîcîitor. Pasagerul,
în primul rînd cel ce are în buzunar un
permis de conducere, îl poate ajuta
serios pe automobilist. Cum? Să stea
de veghe în timpul unei curse pe întu¬
neric, semnalîndu-i din vreme even¬
tualele obstacole apărute în negura
nopţii, sfătuindu-l să întrerupă cursa
în ciipa în care este obosit sau insis-
tînd ca în locurile aglomerate, pe tra¬
seele cu o configuraţie diversă —
curbe, pante, rampe— să se utilizeze
o viteză adecvată.

Deseori pasagerul din dreapta are
de suferit. Lipsa sa de cooperare, ati¬
tudinea indiferentă— uneori doarme,
este complet absent la ce se petrece
în jur, alteori devine obositor, chiar

enervant pentru automobilist — sau
atitudinea tensională pot avea reper¬
cusiuni.

Am ales pentru dv., stimaţi cititori,
două exemple: N.T. se deplasa cu au¬
toturismul 1-MH-1885 prin localitatea
Simian, judeţul Mehedinţi. într-o curbă
cu suprafaţa carosabilă udă se în¬
scrie cu viteză necorelată şi, nemai-
putînd să urmeze traiectoria curbei,
frînează puternic, maşina derapează şi,
haotic, loveşte cu putere un pom.
Plăteşte cu viaţa pasagerul din dreap¬
ta, V.P., care putea cel puţin să-l
roage pe automobilist să circule mai
«încet» pe ploaie, în curbă.

Autoturismul 1-TM-1501 se îndrepta
spre Lipova. într-o curbă la stînga,
P.D., conducătorul autoturismului, nu
reduce corespunzător viteza, părăseş¬
te şoseaua şi, după un dublu salt, se
opreşte în şanţ. Din habitaclul turtit
al autoturismului este ridicată, plină
de răni, I.W., pasageră pe scaunul
din dreapta.

Ce bine ar fi ca pasagerii din dreapta
să se transforme în adevăraţi coechi¬
pieri ai automobilistului, care să-l spri¬
jine să străbată orice itinerar în de¬
plină siguranţă! Cit ar avea de cîştigat
circulaţia?... Dar participanţii la trafi¬
cul rutier?... Enorm.

Maior ION 5ERBĂNE5CU

TEHNSUWI 10/81

Desigur, trecerea de la un tip la altul
de iluminare nu este strict delimitată.
Pe de altă parte, tipul iluminării poate
diferi pentru o aceeaşi lampă în func¬
ţie de distanţă. Creşterea distanţei
implică micşorarea intensităţii fluxului
luminos, oferindu-i un caracter difuz.

Suprafaţa reflectorului prezintă, de
asemenea, importanţă: argintiul dă o
difuzie mai bună, albul creşte gradul
de concentrare, nichelarea sau cfO-
marea lucioasă duce la formarea unei
lumini dure şi concentrate.

Construcţia corpurilor

de iluminat

Pentru construirea propriu-zisă vom
descrie în continuare cîteva soluţii
practice. Trebuie spus că ele repre¬
zintă variante minimale din punct de
vedere dimensional (pentru dulie nor¬
mală) şi neexclusive ca formă. O mic¬
şorare suplimentară a dimensiunilor
este posibilă folosind dulii pentru
becuri mignon.

Figura 11 înfăţişează un corp de ilu¬
minat cu reflector cilindric scurt şi
corp metalic profilat transversal. Pen¬
tru prindere este prevăzut cu două
găuri filetate «a» sau un colier «b»,
sau o gaură filetată C. Prinderile sînt:
a) cu furcă sau cu picior lateral; b) cu
colier; c) cu picior central. Filetul este
M5-M6. Reperele sînt: 1) reflector; 2)
bec; 3) dulie; 4) inelul reflectorului; 5)
corp; 6) bucşă de trecere; 7) cablu
electric; 8) colier.

(CONTINUARE ÎN NR VIITOR)

r ti 1

iluminării

Becul

t. spot (ultra-
concentrată)

cilindric lung; fără
(sau formă indiferentă)

clar simplu; cu
oglindă interioară

2. concentrată

cilindric lung
conic

mat sau opal; bec special
cu partea frontală oglindită

3. semidifuză

cilindric scurt
conic

cilindric eu inele
difuzante

clar; mat; o pat; argintat
la partea fronYăfă

4. difuză

CORPUS! DE ILUMINAT

La originea acestui articol stă in¬
tenţia de a oferi o modalitate de con¬
cepţie şi realizare a unor corpuri de
iluminat de mică putere, destinate ilu¬
minatului Special în spaţii cu funcţio¬
nalitate multiplă.

Pentru a clarifica această intenţie
vom da un exemplu din sfera tehnicii
fotografice. Fotoamatorii şi cineama-
torii, cu puţine excepţii, nu dispun de
spaţii interioare destinate exclusiv fo¬
tografierii, Ei vor utiliza o cameră oa¬
recare din apartament, de regulă ca¬
mera de zi. Montarea şi demontarea
lămpilor speciale de uz fotografic pre¬
supun timp şi, cel mai adesea, modi¬
ficări în configuraţia aranjamentului
camerei. Pentru iluminatul de ambian¬
ţă, de efect, de conturare etc., în spaţiul
relativ restrîns al camerei se folosesc
surse de lumină de putere mică, în
jurul valorii de 100 W. Iluminatul prin¬
cipal se face cu becuri speciale nitra-
ţphot de 500 W, cu sau fără direcţionare
prin oglindă încorporată. Aceste
becuri se montează în corpuri specia¬
lizate care se pot achiziţiona curent
din magazine şi care nu intră în discu¬
ţia de faţă. Pentru celelalte tipuri de
iluminare propunem cititorului reali¬
zarea unor corpuri de iluminat de fac-

Ing. V. CĂLINESCU

tură estetică şi funcţională modernă
care să se integreze în arhitectura ca¬
merei în mod permanent.

Părăsind exemplul dat, se poate
spune că utilizarea corpurilor de ilu¬
minat prezentate este posibilă în con¬
textul oricărei locuinţe şi în mod deo¬
sebit în cele mobilate după o linie ac¬
tuală, modernă. Caracterul special al
iluminării se menţine prin efectul local,
fie că este vorba de o lumină difuză
sau concentrată. Prin reunirea a 2-3
corpuri şi printr-un aranjament con¬
venabil se poate obţine şi o iluminare
generală în încăpere, excluzîndu-se u-
, tilizarea neeconomicoaselor lustre cla¬
sice.

Cititorul şi-a dat deja seama despre
. ce este vorba, urmărind ilustraţia. în'
plus, vom sublinia principalele carac¬
teristici ale corpurilor de iluminat pro¬
puse:

— consum economic prin restrîn-

gerea puterii becului la nevoile ilumi¬
natului local; *

— aspect estetic modern, gabarite
reduse;

— varietate mare de forme;

— utilizarea oricărui tip de bec cu
incandescenţă (clar, mat, opal, cu
oglindă) în gama de puteri 25-150 W,
în funcţie de mărimea reflectorului;

— construcţie modulară;

— mpdalităţi de fixare multiple.

Cititorul are posibilitatea de a reali¬
za nenumărate variante, în funcţie de
nevoi şi imaginaţie. Figurile 1-8 redau
cîteva forme constructive şi modalităţi
de montare-aranjare. O utilizare foarte
potrivită a acestor corpuri constă în
iluminatul specific obiectelor de artă,
fie într-o expoziţie, fie în propriul apar¬
tament (fig. 8).

Figura 1 redă cîteva forme construc¬
tive de corpuri de iluminat a căror con¬
strucţie poate îngloba şi părţi din lemn,
după cum se vede. Figurile 2, 3, 4 pre¬
zintă cîteva modalităţi de utilizare în
grup, spaţial, pe orizontală, pe verti¬
cală. Figura 5 prezintă ca element di¬
ferenţiat un inel de difuzare a luminii
montat frontal în reflector. Figurile 6,
7 redau alte forme constructive şi po¬
sibilităţi de aranjare.

Pentru o bună vedere de ansamblu
asupra problemei realizării unor ase¬
menea corpuri de iluminat, să le ana¬
lizăm din punct de vedere constructiv-
funcţional. Această analiză duce la
concluziile sintetizate de tabelul 1.
Ieşirea cablului electric poate fi pos-
terioară (centrală sau nu)'sau laterală.

Tipul iluminării (concentrată, difuză,
semidifuză, albă, colorată) este func¬
ţie de bec şi forma reflectorului. Cu¬
loarea este, desigur, condiţionată de
culoarea globului de sticlă al becului.
Tabelul 2 prezintă succint tipurile de
iluminări.

Reflectorul

Corpul

Prinderea

Aşezarea

cilindric scurt
cilindric lung
profilat

fără

cilindric neted
cilindric profilat

— longitudinal

— transversal
(execuţie meta-

i lică sau din
lemn)

în furcă

cu picior central
cu picior lateral

cu colier
posterioară

individuală

multiplă

— liniar vertical

I — liniăr orizontal

— spaţial

Fig. 9

Fig. 1—8

Fig. 10

j Fig. 1-8

TEHNIUM 10/81

11111

CONSTRUIT]

’UN STRUNE
PENTRU LEMN

în cele ce urmează vă prezentăm
construcţia unui mic strung pentru
prelucrarea pieselor din lemn, care -
este construit la rîndul lui din lemn,
pentru a permite o realizare cît mai
uşoară.

Fără a se putea compara cu un
strung de construcţie industrială, pu¬
tem face cu ajutorul strungului realizat
de noi multe obiecte din lemn, cum ar
fi piese pentru şah, ornamente pentru
mobilă etc.

Strungul se compune din patul (1),
păpuşa fixă (2) cu şaiba de transmisie
în trepte (7), axul (4), păpuşa mobilă
(8) şi suportul cuţitului (14). Piesa ce
se prelucrează se fixează cu segmen¬
tul de şurub pentru lemn care se află
în capul de prelucrare al axului (4) şi

X—4gauri015 ,

iV- 5 --1000 -H

Ing. M. FLORESCU

vîrful şurubului din păpuşa mci)i|al'<^ s
Aceasta din urmă poate glisa'îpjurin¬
gul patului, fixarea ei fiind făcută cu
o pană din lemn. Patul se face dîn\
lemn tare cu o grosime de 50 mm. în
lipsă se poate face şi din două piese
din placaj de 25 mm, lipite între ele cu
aracet şi prinse cu şuruburi. în lungul
patului se face un canal pentru glisarea
păpuşii mobile. Se mai execută un
număr de opt găuri, patru pentru pie¬
sele de centrare (3) şi patru pentru
şuruburi pentru lemn. Piesa (2) se
face din lemn masiv şi are îngropaţi
la capete doi rulmenţi aleşi astfel încît
axul să se rotească uşor. Lăcaşurile
pentru rulmenţi trebuie să permită o
îngropare completă a acestora. Se
recomandă ca diametrul exterior al

y -f.

*'ko 45^7 oo lh |

~ \ -

k- 400--

rulmenţilor să nu fie mai mare de
50_mm şi grosimea mai mare de 15 mm.

în partea inferioară a piesei (2) se
fac de asemenea găuri pentru piesele
de centraj şi şuruburile de fixare. Piesa

(2) se fixează de patul (1) cu piesele

(3) ce se încleiază şi cu şuruburi pentru
lemn. Piesele (3) se fac din lemn de
fag rotund de 15 mm diametru. Tre¬
buie să se acorde atenţie ca piesele de

1 fixare să fie astfel făcute încît să pă¬
şi trundă forţat în găurile de centrare.

Axul se face prin strunjire din oţel
de 15 mm diametru şi are sudate la cap
I o şaibă metalică de susţinere şi un
• şurub pentru lemn care va servi la
fixarea piesei ce se prelucrează. A-
ceastă şydură se face înainte de strun¬
jire, pentru a putea corecta eventualele
■descentrări ce pot să survină. Pentru
fixarea în piesa (2) se mai debitează,
dintr-o ţeavă cu diameţru interior de
15 mm, două bucşe (5), prevăzute
! orificiu de 2 mm diametru.

Din tablă de 3 mm grosime se taie
apoi două piese (6), găurile ca în fi¬
gură. Piesa următoare, care se reali-
1 zează de asemenea prin strunjire, este
şaibă de transmisie (7) în trepte. Ea
^ se -face din metal, textolit sau placaj ,
J stratificat de foarte bună calitate. -
Strunjirea suprafeţelor pe care trece ,
îx cureaua de transmisie se face în func-
- v -ţie de tipul curelei utilizate (în desen
i e.ste.arătat fiazul curelelortextile plate),

i Ordinea asamblărilor este următoa-

i ’

i — se introduc în lăcaşuri rulmenţii ,
i care se închid cu piesele (6); ,

I — se fixează piesele (6) cu holzşu- ,
i ruburi; ,

i — se introduce axul în prima bucşă, ,
cea dinspre piesă, şi se fixează cu un
i ştift din sîrmă de 2 mm diametru, ,

; care se nituieşte cu grijă;
i — se introduce axul prin piesa (2) j
t şi se fixează în celălalt capăt cu o ;

bucşă (5); \

i — după ce axul se află în poziţie, se
f fixează şi şaiba de transmisie cu aju- ,

I torul unei sîrme de 2 mm diametru.

-150-H., ©200 H ©

*hfi4 *-=

rnmi

4x02,5

4x015

Păpuşa mobilă se face de asemene?,
din lemn şi are în partea de jos ur
lăcaş de pană. Pe partea de sus s;:
montează o piesă metalică (10), p|
care se sudează o piuliţă M16 (11). în
această piuliţă se montează şurubul
(12) de tip Ml6, prevăzut în cap cu c
roată de manevră de la un robine
vechi (13). în capătul opus se face o
ascuţire. Pentru asigurare se mai uti¬
lizează şi o piuliţă tip fluture care blo¬
chează şurubul.

Suportul cuţitului are la bază un
şurub de tîmplărie (14), pe care- se
fixează piesa transversală din lemn
(15), ce se acoperă cu o bucată de
tablă (16).

Pentru a prelucra piesa din lemn,
ea se introduce pe şurubul din ax şi
se înfiletează. Apoi se deplasează pă¬
puşa mobilă în mod convenabil şi se
blochează cu pana (9). Se roteşte şu¬
rubul astfel încît capătul ascuţit să
pătrundă în lemn, asigurînd centrarea.
Cînd ne-am convins că piesa se află
într-o centrare corespunzătoare, imo¬
bilizăm şurubul cu piuliţa fluture.

Acţionarea strungului se poate face
în mai multe feluri. în figura din titlu
este arătat modul în care se face o
acţionare cu un mic motor electric,
dar putem utiliza şi alte sisteme. De
exemplu, se poate utiliza un sistem
similar celui de la maşinile de cusut.
Acesta se poate recupera de la o ma¬
şină veche sau se poate realiza cu o
roată veche de bicicletă — ca roată
de transmisie— şi un sistem care ac¬
ţionează această_ roată, exact ca la
md’şina de cusut. în plus, fiind necesa¬
re viteze relativ mici de rotaţie, se
poate utiliza şi_un sistem hidraulic, cu
roată de apă, în acest sens inventivi¬
tatea dv. are cuvîntul.

Pentru orice detalii suplimentare vă
rugăm să vă adresaţi redacţiei şi, de
asemenea, aşteptăm propuneri de per¬
fecţionare a acestei construcţii.

Drept cuţite se pot utiliza dălţi pen¬
tru lemn, care se ascut ca în figură (11).

O 1

525, ©

□

1—i

-{[“-

!•'

16 6 -

290

, 20 . ©

JJ±

4*04

-4 j

o! nn,

TEHNIUM 10/'81

CADRAU SOLAR

Construirea unor ceasuri care indică i
«ora exactă» cu ajutorul razelor solare <
constituie o preocupare din cele mai (
vechi timpuri. Astăzi reconstituirea
dispozitivelor primitive de acest gen j
este un divertisment, în zilele libere !
ale vacanţei sau ale concediului de <
odihnă. Un cadran solar montat în
grădină, în curte sau în faţa casei poate I
deveni un obiect decorativ şi, totodată, i
util. r

Construirea unui cadran solar de (
precizie este destul de complicată, în- <

trucît pentru fiecare lună trebuie reali- I

zată corectura unghiului de incidenţă 1

a soarelui. în vederea simplificării, am
evitat această operaţie şi în descrierea
care urmează s-a ţinut cont numai de
amplasamentul localităţii unde se mon¬
tează cadranul solar. Astfel, în lunile
de vară precizia va fi mai mult decît
satisfăcătoare.

CONFECŢIONAREA SI
AMPLASAREA
CADRANULUI SOLAR

Se alege un loc corespunzător, apoi —
se ancorează în pămînt (fig. 1, punctul (h.q
A) o şipcă sau o prăjină de 1 m. Pe ^
această prăjină fixăm un carton de
aproximativ 30x30 cm, în mijlocul că¬
ruia am practicat un orificiu de 5 mm.
Cartonul trebuie fixat cu suprafeţele
plane orientate în direcţia nord-sud.

în cursul zilei vom observa că, la
diferite ore, pe umbra prăjinii, într-un
anumit loc, este un punct luminos da¬
torat orificiului practicat în carton. în
cursul zilei, punctul luminos va urma
un traseu. Acest traseu trebuie marcat,
introducînd în pămînt la. intervale de
timp (aprox. 1 oră) cîte un beţişor. La
ora 12 fix se va înfige o şipcă deosebită
de celelalte beţişoare. Această şipcă
este un reper important pentru deter¬
minarea direcţiei nord-sud a traseului

N= GALAMBOS

solar geografic. Determinarea acestei
direcţii cu busola nu este recoman¬
dabilă.

Fixînd o sfoară pe două şipci, se
jalonează exact direcţia nord-sud.
Sfoara trebuie să parcurgă un traseu
drept, atingînd şipca introdusă la ora
12 şi punctul A. Se poate realiza acest
lucru şi prin trasarea unui cerc care
intersectează traseul punctelor lumi¬
noase (G-H), luînd ca centru punctul A
(vezi fig. 2). Cu lungimea G-H se tra¬
sează punctul de intersecţie notat cu
litera I, care reprezintă nordul. în acest
fel se determină direcţia exactă a pozi-

aLL

ÎK m 3>A<

B| ^ 20 cm

ţiei solare la ora 12 pentru o localitate
dată.

în punctul A, în locul prăjinii, se va
planta supprtul definitiv al cadranului
solar. Se poate folosi în acest scop o
ţeavă de fier zincat sau o bîrnă din
lemn. înălţimea deasupra suprafeţei
pămîntului va fi de 1 m. Pe acest su¬
port se fixează apoi într-o poziţie per¬
fect orizontală un disc cu un diametru
de 30 cm, executat din lemn sau metal.
Suportul se vopseşte pentru a fi pro¬
tejat de intemperii.

Cadranul şi indicatorul propriu-zis
se execută astfel: se decupează un

disc, cu un diametru de 30 cm, din
tablă de alamă, aluminiu sau material
plastic. Prin centrul discului se tra¬
sează exact o linie, care reprezintă dia¬
metrul discului şi, totodată, va servi la
reglarea cadranului în direcţia preci¬
zată pentru ora 12. Pe această linie se
va fixa, de asemenea,' şi indicatorul.
Acesta se confecţionează dintr-un ma¬
terial identic cu al cadranului. La ale¬
gerea materialului se vor avea în vedere
rezistenţa la intemperii şi posibilitatea
unei îmbinări estetice şi trainice prin
nituire, cositorire sau lipire. Indicato¬
rul se va realiza conform schiţei din
figura 3.

(CONTINUARE ÎN PAG. 18)

TEHNIUM 10/’81

în precedentul articol menţionam
necesitatea ca orice instalaţie electrică
să fie conformă cu normele şi standar¬
dele în vigoare, pentru a nu fi sursa
unor accidente. în acest sens este
necesar să cunoaştem modul de legare
a circuitelor electrice. Pentru schemele
uzuale prezentăm în figura 1 modul
în care se fac conexiunile pentru cir¬
cuitele de iluminat. Astfel, figura la
prezintă cea mai simplă legare a unui
corp de iluminat cu un întrerupător
simplu. O observaţie necesară este
aceea că, indiferent de numărul circui¬
telor, întrerupătoarele se vor monta
obligatoriu pe firul fază şi nu pe nul.
Acest lucru este necesar din motive
de securitate. în plus, în cazul lămpilor
fluorescente, dacă faza rămîne conec¬
tată, au loc în tub descărcări instabile
ce conduc şi la consum inutil de ener¬
gie. Pentru tuburile fluorescente se
vor utiliza numai întrerupătoare cu
un curent nominal mai mare sau cel
puţin egal cu 10 A, ştiind că aprinderea
tubului necesită un curent mare pentru
o scurtă perioadă de timp. în figura 1b
este prezentată varianta de conectare
a unui corp de iluminat cu două circuite
printr-un comutator care permite co¬
nectarea separată a celor două circuite,
în figura Ic este arătat montajul unui
corp de iluminat cu două circuite le¬
gate cu un întrerupător bipolar la un
circuit cu două faze. Acest tip de mon¬
taj se utilizează la legarea corpurilor
de iluminat cu tuburi fluorescente în
sistem antistroboscopic (care nu obo¬
seşte ochii). Montajul se întîlneşte
mai rar în locuinţe. în figura 1d este
prezentat modul de legare a întreru¬
pătoarelor de scară. Acest montaj
permite aprinderea şi stingerea circui¬
tului de lumină din două puncte dis¬
tincte. Acelaşi tip de montaj se poate
utiliza şi pentru conectări duble şi la
alte tipuri de circuite. O variantă spe¬
cială a acestui tip de conectare este
circuitul de comutator cruce, care per¬
mite comanda corpului de iluminat
din trei puncte distincte. Această sche¬
mă foloseşte două tipuri de comuta¬
toare, care se procură ca atare, ne-
fiind recomandate improvizaţiile. Prin
cercuri au fost trasate porţiunile de
circuite ce trec prin dozele de ramifi¬
caţie şi de aparat. Reamintim obliga¬
tivitatea de a utiliza doze pentru toate
locurile unde se conectează două con¬
ductoare sau pentru aparate.

în figura 1f este prezentat modul de
legare a sistemului de iluminat pentru
circuitele cu automat de scară (no¬
tat A). Pentru comanda circuitului se
utilizează butoane de lumină situate
în toate punctele de unde trebuie co¬
mandată aprinderea (etaje). în plus,
este necesar să se prevadă un comu¬
tator, de preferinţă în sistem rotativ,
care să permită trecerea de la sistemul
automat la un sistem cu aprindere
continuă a luminii. Alăturat este pre¬
zentat şi modul de notare convenţio¬
nală a acestei scheme. Pentru a putea
obţine autorizarea instalaţiei este ne¬
cesar să se întocmească un dosar,
după cum am mai menţionat. în acest
dosar schema instalaţiei diferă de cea
care a fost prezentată anterior şi care

avea ca scop să'se înţeleagă traiectul
circuitelor, fiind necesară o notaţie
STAS din care să reiasă tipul şi pu¬
terea circuitului.

în figura 2 este prezentat modul de
notare compactă a circuitelor^ cores-
punzînd pianului din figura 3. In sche¬
mă se notează tipul siguranţelor pen¬
tru protecţie, tipul utilizării (LL—locuri
de lampă, LP—locuri de priză), numă¬
rul de locuri de utilizare pe un circuit,
tipul conductorului şi secţiunea aces¬
tuia (cu litere mici în schemă) şi pu¬
terea circuitelor considerate. Liniuţele
oblice ce intersectează circuitul indică
numărul de conductoare ale circuitului
respectiv. Pentru ca desenele ce vor

constitui dosarul instalaţiei să fie co¬
recte, în figura 4 sînt prezentate nota¬
ţiile convenţionale pentru aparate. Fi¬
gura 4a prezintă întrerupătorul mono-
polar în execuţie normală (dacă stegu-
leţul este cu mai multe liniuţe, numărul
lor indică numărul circuitelor ce se
conectează simultan). în figura 4b este
vorba de acelaşi tip de aparat, în con¬
strucţie etanşă, iar în figura 4c în con¬
strucţie antiexplozivă. Similar avem
notaţia pentru comutatoare (d, e, f).

(URMARE DIN PAG 17)

Se trasează o linie pe care se punc¬
tează exact reperele A-E. Distanţa în¬
tre aceste puncte va fi de 30 cm. Folo¬
sind un echer, se trasează apoi o linie,
perpendiculară pe A-E. Se potriveşte
un compas în aşa fel încît distanţa în¬
tre vîrfuri să corespundă exact cu dis¬
tanţa între punctele A-E şi se trasează
un segment de cerc cu această rază. ,
Punctul D pe acest segment de cerc
se trasează în raport cu amplasamen¬
tul geografic al localităţii unde se
montează cadranul solar. Astfel, linia
trasă între A şi D faţă de A-E trebuie
să cuprindă un unghi egal cu latitu¬
dinea geografică a localităţii. Prin ţara
noastră trece paralela nordică de 45°,
unghiul va avea deci această valoare.

în figura 4g este notat comutatorul de
capăt, în figura 4h comutatorul cruce,
iar în figura 4i întrerupătorul cu şnur.
Pentru prize avem notaţiile următoare:
4j—priză bipolară simplă fără contact
de protecţie, 4k—priză bipolară dublă
fără contact de protecţie, 4m şi 4n — pri¬
ză triplă fără şi cu contact de protecţie.

Utilizarea acestor notaţii este obli¬
gatorie, dosarul instalaţiei fiind, după
avizare la I.R.E., un act oficial de auto¬
rizare a funcţionării acestei instalaţii.

Se fixează apoi punctul B la o distanţă
de 20 cm de punctul A (pe linia A-E).
Din punctul B se trasează o perpen¬
diculară pe linia A-E. Punctul de între¬
tăiere cu linia A-D se notează cu C.
Se obţine astfel un triunghi A-B-C,
care va constitui indicatorul cadranu¬
lui solar. Din acest triunghi se mai
decupează un segment de cerc con¬
form indicaţiilor din schiţă. De men¬
ţionat că, în raport cu metoda folosită
pentru fixarea indicatorului pe cadran,
se practică orificii sau se prevede o
porţiune care, prin îndoire, permite fi¬
xarea. Triunghiul se va fixa perpendi¬
cular pe linia de diametru trasată pe
cadran, avînd ca bază porţiunea A-B.
Cotele de fixare sînt date în figura 4.

Cadranul solar se fixează apoi pe
suport in aşa fel încît punctul A al
triunghiului să fie îndreptat spre sud
şi pe aceeaşi linie cu sfoara trasă după
indicaţia dată pentru figura 2. în acest
fel umbra arătătorului la ora 12 fix va

Aceste detalii completează datele
din precedentul nostru material. Mai
menţionăm că înălţimea de montare a
întrerupătoarelor este de 1,5 m, cu
excepţia tipului cumpănă pentru care
se admite o înălţime de 0,6-0,8 m.
Pentru prize, înălţimile recomandate
sînt de 1,5 m pentru camerele de copii,
1,2 m în băi, bucătării şi spălătorii,
0,1 m pentru alte tipuri de încăperi.

(Exemplificările după «Agenda elec¬
tricianului» de ing. E. Pietrăreanu),

cădea pe linia trasată pe diametrul
cadranului. La ora 12 se va verifica
dacă trasajul a fost corect. Se mar¬
chează apoi celelalte repere din oră
în oră folosind un ceas precis.

Pentru a obţine o citire mai exactă
în primele ore ale dimineţii şi în orele
apropiate de apusul soarelui, este in¬
dicată executarea "modelului după fi¬
gura 5. La acest model diferă numai
cotele, principiul se păstrează. Dia¬
metrul discului suport, respectiv al
cadranului, este de 40 cm. Arătătorul
este identic cu cel din figura 4. Spaţiul
între arătător şi indicaţia de ora 12
este de 13 cm, iar în partea opusă 7 cm.

în acest fel gradaţiile se_pot extinde
de la ora 5 pînă la ora 20. în raport cu
durata de folosire urmărită, gradaţiile
şi cifrele vor fi marcate cu vopsea sau
pot fi decupate din material plastic sau
metal de culoare diferită de materialul
folosit pentru cadran.

TEHNîUIVi 10/81

într -un reportaj anterior vă informam, totodată, restricţiile pe care releul e-

stimaţi cititori, despre intrarea în fa- lectromagnetic ie impunea mediului

bricaţie la întreprinderea de aparataj ambiant (ioc ferit de praf şi umezeală),

electric de instalaţii Titu a primelor Puterea maximă a circuitului coman-

tipuri de siguranţe ultrarapide romă- dat creşte la 500 VA pentru 220 V/

neşti, destinate protecţiei elementelor 50 Hz, iar durata temporizării (cu re-

semiconductoare din schemele de ac- glaj din exterior) se extinde între 15

ţionare electrică. secunde şi 15 minute.

Sîntem acum în măsură să vă an un- % Modernizarea gamei de întreru-
ţăm lărgirea gamei respective prin asi- pătoare ST pentru circuitele de lu-

milarea siguranţelor ultrarapide ga- mină prin crearea unor modele multi-

barit 00, în două variante constructive funcţionale ce utilizează un modul co-

(cu cuţite mari— 110 mm şi cu cuţite mun. în funcţie de modul de conec-

mici — 80 mm), precum şi a suporturi- tare, ele pot fi astfel folosite ca între-

lor corespunzătoare. Noua clasă cu- rupătoare simple, întrerupătoare de

prinde siguranţe ultrarapide cu ten- sonerie, întrerupătoare pentru auto-

siune nominală de 660 Vc.a. şi curentul matele de scară (cu revenire) sau co-

nominal de 16, 20, 25, 32, 40, 50, 63, 80, mutatoare. Noua gamă va cuprinde

100, 125, 160 şi 200 A (au fost omologa- întrerupătoare simple (10 A/250 V) şi

te pînă în prezent tipurile de 25, 32, duble (1x10 A/250 V), ambele cate-

40 şi 50 A, celelalte af!îndu-se în probe). gorii fiind realizate aţît în varianta cu

Capacitatea de rupere nominală în butoane .mari, cît şi cu butoane mici.

curent alternativ este de 50 kA, iar Modulul comun încorporează siste-
timpul de acţionare de ordinul mili- mul de basculare, care de data aceasta
secundelor, este realizat cu resort lamelar, confe-

Alăturat prezentăm schiţele sigu- rind o funcţionare mai sigură şi un

ranţelor şi suporturilor de gabarit 00 consum redus de metal,

în ambele variante constructive. Cadrul şi clapetele sînt din material

Dintre preocupările actuale ale co- plastic ABS, în diferite culori, cu o
lectivuiui de proiectare de la I.A.E.I.- linie modernă de prezentare.

Titu am mai reţinut pentru dv. Un avantaj preţios al noilor modele

@ Modernizarea automatului de de întrerupătoare (dintre care o parte

scară temporizator prin înlocuirea au fost deja omologate) îl reprezintă

elementului de rupere (releu electro- montarea pe faţă a firelor de la circui-

magnetic, în cazul lui AST-0) printr-un tul de lumină comandat,

contactor static (tiristor sau'triac). Le aşteptăm deci pe piaţă, aşa cum
Noul model, aflat actualmente în probe aşteptăm şi automatul de scară mo-

în vederea omologării, are un număr dernizat sau variatorul de lumină cu

redus de piese componente, un gaba- tiristor (0-250 V/max. 500-W), aflat şi

rit mai mic, un consum redus de curent el în probe de funcţionare în vederea

şi o funcţionare mai sigură, eliminînd, omologării.

Suporturi pentru siguranţe . ultrarapide gabarit 00

Persti» ««formaţii suplimentare privind produsele I.A.E.3. şi condiţiile de i ran zr) v" j r *
TREPRWBiREA DE APARATAJ ELECTRIC SE INSTALAT!! TITU, st?. Gării nr, 79, Joclstul Dîmboviţa,
telefon: J4 79 55, telex: 17228. ' ‘ ...

TEHNIUM 10/’8t

"Util MM

Numeroşi sînt aceia care, mutaţi în
case noi, doresc să-şi îmbunătăţească
confortul existent.

Cele mai frecvente lucrări sînt mo-
chetările, tapetările, placajele cerami¬
ce şi amenajările spaţiilor de depozi¬
tare.

De foarte multe ori, amatorul încear¬
că de unul singur să se «descurce»,
însă nu rare sînt şi eşecurile.

Vom începe cu una din operaţiile
care ia prima vedere par simple, şi
anume cu...

COCHETAREA

Această operaţie se face înaintea
mutării propriu-zise, pentru ca mobi¬
lierul din cameră să nu împiedice Iu-'
crările.

înainte ca materialul să fie achiziţio¬
nat, vom face o măsurătoare foarte
precisă a suprafeţei şi un calcul din

E. VARGHEŞ, designer

Recomandarea mea este să optaţi
pentru mocheta cu urzeală lipită, a
cărei durată de folosire poate fi garan¬
tată 7-8 ani şi al cărei preţ nu depă¬
şeşte 200 lei pe m 2 .

Pentru dormitoare, unde circulaţia
este mai redusă, putem folosi mocheta
POLIROM, care, deşi are inconveni¬
entul de a se încărca electrostatic, are
în schimb avantajele unui preţ foarte
convenabil şi poate fi găsită într-o ga¬
mă largă de culori şi nuanţe.

Cei ce posedă o soluţie pentru anti-
statizarea textilelor o pot folosi cu
succes pentru a înlătura inconvenien¬
tul acestui tip de mochetă, iar acei
care nu dispun de soluţie pot întreţine
uşor covorul ştergîndu-l săptămînal
cu un burete umezit în apă.

Mochetarea poate fi făcută în două
feluri: prin simpla alăturare a fîşiilor,
sau prin lipirea lor, ultima soluţie ofe-

Plan de operaţii
Lipirea fîşiilor de mochetă

care să reiasă numărul de fîşii necesa¬
re, ca şi lăţimea acestora, în aşa fel
ca deşeurile să nu depăşească 3-5%
din suprafaţa totală.

Stadiul următor este alegerea tipului
de mochetă, care se face în funcţie de
destinaţia încăperii.

în camera de zi, unde circulaţia este
relativ mare, va trebui să alegem o mo¬
chetă cu fir de lînă care să nu favori¬
zeze acumulări de sarcini electrosta¬
tice la nivelul perilor şi, implicit, atra¬
gerea prafului şi scamelor.

De asemenea, culoarea mochetei va
trebui aleasă în nuanţe mai închise,
eventual cu un model simplu, cum ar fi
picături de o nuanţă mai închisă distri¬
buite uniform (sare şi piper).

Un alt criteriu în alegerea mochetei
este acela al preţului ei, ţinînd cont de
faptul că avem de mochetat o supra¬
faţă de aproape 20 m 2 , el devenind un
factor hotărîtor.

Dacă vom lipi mocheta, aceasta nu
va mai trebui surfilată, în schimb se vor
petrece una peste alta marginile fîşiilor
alăturate cu aproximativ 4-5 cm (aten¬
ţie! această pierdere de 4-5 cm la fie¬
care înnădire trebuie luată în calcul la
achiziţionarea mochetei!).

După acoperirea completă şi ajus¬
tările de rigoare, se trece la lipirea
mochetei cu prenadez, care se întinde
atît pe podea cît şi pe dosul covorului,
într-un strat uniform, cu ajutorul unui
şpaclu zimţat (fig. 1).

Ungerea cu adeziv se face după
aşezarea fîşiei pe locul ei definitiv,
conform planului de operaţii din fi¬
gura 2.

Întîi se rabate prima jumătate a fî¬
şiei peste cealaltă jumătate şi se unge
cu adeziv. în acelaşi timp, cu jumătatea
de podea descoperită, vom avea grijă
să nu ungem complet cu adeziv fîşîa
şi podeaua, ci să lăsăm cîte o margine
de 10 cm neunsă.

După trecerea a 10-20 de minute ju¬
mătatea de fîşie unsă se rulează cu
atenţie peste porţiunea unsă din po¬
dea şi se presează uşor. în continuare,
jumătatea de fîşie neunsă se rabate
peste jumătatea lipită şi operaţia se
repetă. După ce lipim mocheta pe
toată suprafaţa podelei, o vom lăsa o
zi sau două să se usuce, asigurînd o
bună ventilare a încăperii.

Atenţie! în tot timpul lucrărilor, ca
şi în timpul uscării, sînt interzise aprin¬
derea de flăcări în încăpere şi folosirea
aparatelor electrocasnice!

După uscare se trece la operaţia de
tăiere a marginilor pentru care vom
folosi un cuţit de bucătărie rupt şi po¬
lizat ca în figura 3. Pentru ca operaţia
de tăiere să poată fi făcută comod, vom
decupa dintr-un placaj subţire (3 mm)
o fîşie avînd lăţimea de 7-8 cm şi lun¬
gimea de 1 m, avînd grijă ca furnirul
de pe suprafaţa placajului să aibă fi¬
brele direcţionale prependicular pe
direcţia laturii lungi a fîşiei de placaj..

Tăierea mochetei se va face intro-
ducînd fîşia de placaj sub cele două
margini suprapuse ale mochetei, în
zona rămasă nelipită (vezi planul de
operaţii din fig. 4) şi tăind cu cuţitul

rind cele mai bune rezultate din punct
de vedere .funcţional şi estetic.

Prima operaţie pe care o vom face
după ce aducem mocheta acasă este
tăierea fîşiilor conform schiţei de a-
samblare, avînd grijă să lăsăm la ca¬
pătul fiecărei fîşii cîte un plus de 2-3%.

După tăiere, fîşiile se aşază cu părul
înspre pardoseală şi se lasă 24 de ore
la «odihnă», timp în care mocheta
tensionată în sul şi încă umedă se va
usca şi va stabiliza dimensiunile.

Pentru o bună reuşită a acestei ope¬
raţii este bine să prelungim acest timp
de «odihnă» la 48 de ore.

După trecerea acestui timp, fîşiile
se vor dimensiona exact şi se va trece
la tăierea definitivă a capetelor de fîşie.

în cazul în care nu procedăm la lipi¬
rea mochetei şi fîşiile vor fi alăturate,
vom avea grijă ca înainte să surfilăm
marginile pentru a evita deşirarea şi
pierderea perilor în zona de contact.

de-a lungul unei rigle metalice. După
tăiere se ung cu adeziv marginile ne¬
unse, ca şi porţiunea de podea de su j
ele şi se presează uşor potrivind cj
degetele părul mochetei în aşa fel
încît linia de demarcaţie dintre fişii
să nu mai fie vizibilă.

Aceleaşi indicaţii, ca şi totalitate?
şi ordinea operaţiilor rămîn valabile ş
pentru aplicarea linoleumului.

La fel se procedează şi atunci cînd
dorim să mochetăm un perete al unei
încăperi în scopul termoizolării sau
fonoizolării. Este ştiut că încăperile
«pe colţ», avînd pereţii în bătaia vîn-
turilor reci, au în permanenţă o tem¬
peratură cu 4-5°C mai scăzută ca în
restul apartamentului.

Soluţia mochetării pereţilor sau nu¬
mai a unui singur perete cu mochetă
Polirom apare ca foarte comodă şi
eficace, în ciuda unor speculaţii ne¬
fondate ale unor aşa-zişi «esteţi» pri¬
vind bunul sau prostul gust al metodei.
Este şi firesc ca o noutate înainte de
validarea ei să sperie nişte minţi mai
puţin elastice. Astăzi, în condiţiile cri¬
zei energetice, ca şi ale ridicării nive¬
lului poluării fonice, orice metodă care
Te combate capătă şi statut estetic.

Prestigioasa revistă «Donrtus» re-
comandă-cîtitorilor ei mochetarea to¬
tală a încăperilor reci sau zgomotoase
(prezentînd performanţele: temperatu¬
ra încăperii a crescut cu 5°C; atenua¬
rea nivelului de zgomot spectaculoasă
—25 decibeli). Dacă vom opta pentru
mochetarea unui perete rece sau a
tuturor pereţilor într-o cameră zgo-
rrwtoasă, vom avea grijă ca, înaintea
aplicării mochetei, să curăţăm pereţii
de stratul de zugrăveală (spălare) şi
să lipim pe toată suprafaţa peretelui
ziare.

Soluţia pentru lipit se prepară din
trei părţi dextrină şi o parte aracet; în
lipsa dextrinei putem folosi pap de
cizmărie sau clei de făină obţinut prin
fierberea în apă a făinii şi amestecare
continuă. După uscarea ziarelor, ope¬
raţiile decurg întocmai ca la mocheta¬
rea podelei, cu excepţia «odihnirii»
fîşiilor, care, vrînd-nevrînd, trebuie s-o
facem pe podea!

Fie că mochetăm o podea sau un
perete, operaţia necesită şi lucrări de
finisare.

Pentru podea vom aplica ia colţuri
pervazuri de fag (folosite ia parchet),
iar pentru pereţi vom folosi baghete
subţiri de lemn aplicate atît la colţurile
.verticale cît şi pe tavan.

Baghetele sau pervazurile se pot
lăcui natur, de asemenea se pot vopsi
în alb sau în culoarea mochetei.

în numărul următor ne vom ocupa
de tapetări şi de placări ceramice.

Plan de operaţii
Tăierea marginilor mochetei

Fîşie de placaj

TEHNIUM iO/81

înainte de a trece la izolarea termică
propriu-zisă, sînt necesare unele ope¬
raţii pregătitoare. în primul rînd trebuie
să se verifice starea învelitorilor. Ţi¬
glele şi olanele crăpate _şi sparte se
înlocuiesc cu altele noi. în cazul unei
case acoperite cu tablă, aceasta se
curăţă de petele de rugină cu decapant
şi se aplică un strat protector de vop¬
sea. De asemenea se verifică locurile
de îmbinare a fîşiilor de tablă, se ni-
tuiesc locurile neetanşe şi ulterior se
cositoresc. La această verificare se
controlează şi starea şipcilor de as-
tereală, putîndu-se aplica pe lemnărie
un strat de soluţie higrofugă şi igni¬
fugă.

In ceea ce priveşte lucarna de aeri¬
sire şi luminare, se verifică starea grin¬
zilor de legătură şi a celor de umplu¬
tură, clemele de susţinere (fig. 1),
rama, geamul şi cercevelele ferestrei,
cît şi tabla zincată protectoare din ju¬
rul acesteia (fig. 2).

După ce am verificat şi remediat
toate aceste defecţiuni, procedăm la
izolarea termică. Astfel, imediat sub
şipcile de astereală se fixează carton
asfaltat (gudronat), care se aşază sub
căprior. In continuare se aplică fîşiile
de vată minerală, care se prind de că¬
prior prin intermediul unei şipci cu
holzşuruburi (cuie lungi). Pentru a

Twm-

Lvmmnw

ornai de ■
y umuTt/M'

deschidere

în mai multe numere ale revistei
noastre au apărut articole care au ca
temă economisirea de energie termică

sfaturi practice şi modul în care se
realizează izolarea şi etanşeizarea gea¬
murilor şi uşilor etc., izolări ce pot fi
făcute uşor, fără a recurge la ajutorul
specialiştilor.

Un loc deosebit de important privind
izolarea termică îl ocupă şi podul casei.
Dacă acesta nu este perfect izolat
prin acoperişul casei, indiferent de
natura învelitorilor (ţiglă, olane sau
tablă), se pierde o mare cantitate de
energie termică. Astfel, aflîndu-ne. în-
tr-un pod, putem observa multe locuri
neetanşe, rosturi mari între ţigle sau
olane şi locuri de aerisire suplimen¬
tare la lucarna podului.

GRINDA

GRINDĂ

■MINERALĂ

ESENŢĂ MOALE

deaua existentă se aşterne mai întîi
un strat de rumeguş, alt material izola¬
tor (zgură) sau vată minerală şi se aco¬
peră cu scînduri din lemn de esenţă
moale, PJFL sau placaj (fig. 4 şi 5).

Pentru a nu avea surprize neplăcute
(infiltrarea apei sau umezeală), perio¬
dic se verifică starea învelitorilor, dar
de această dată din exterior.

mări gradul de izolare şi pentru a avea
şi un pod cu un aspect estetic şi curat,
peste aceste două straturi se fixează
scînduri de esenţă moale, plăci din
PFL sau placaj (fig. 3). în cazul în care
nu dispunem de acestea, aplicăm pe
întreaga suprafaţă fîşii de polietilenă.

în continuare putem interveni şi la
izolarea podelei podului. Peste po¬

Pentru a transforma un scul de
bumbac, lînă, P.N.A. etc. în ghem, este
nevoie de două persoane: una care
ţine sculul şi una care face ghemul.
Această operaţie poate fi făcută de o
singură persoană cu ajutorul unui dis¬
pozitiv a cărui construcţie o vom des¬
crie în cele ce urmează.

De la început trebuie menţionat că
dispozitivul este foarte simplu, iar
realizarea lui de asemenea.

Sînt necesare cîteva bucăţi de lemn
de brad sau alt lemn de esenţă moale.
Cele două bucăţi principale, notate cu
1 şi 2, au fiecare lungimea de 600 mm,
Jăţimea de 40 mm şi grosimea de 16 mm.
în centrul fiecărei bucăţi se dă cîte o
gaură 0 12 mm, iar la 30 mm de capete
se dau cîte trei găuri 0 10 mm, distanţa
dintre ele fiind de 30 mm. Cepurile —
reper 4 — au formă conică, diametrul
maxim fiind de 16 mm, iar cel minim
de 8 mm. Lungimea fiecărui cep este
de 120 mm. Pentru rigidizarea dispozi¬
tivului în timpul funcţionării, se fixează
pe fiecare bucată 1 şi 2, cu ajutorul a
două sau trei cuie, cîte două plăcuţe—

reper 3— din acelaşi lemn. Dimensiu¬
nile unei plăcuţe sînt 30x40x16 mm,
poziţia de montare fiind arătată în
desen. Axul — reper 5 — are cîteva
dimensiuni la alegere, în funcţie de
suportul în care se montează dispozi¬
tivul (de exemplu, în suportul pentru
pomul de iarnă). Rotirea celor două
braţe pe ax trebuie să se facă fără nici
un efort; în caz contrar scopul propus
se va realiza cam greu. Dacă rotirea
este greoaie, se micşorează diametrul
axului 5 sau se măreşte puţin gaura în
care intră axul.

Sculul se aşază în partea exterioară
a celor patru cepuri, acestea putînd fi
montate în oricare din găurile 0 10 mm,
în funcţie de mărimea sculului.

Acest dispozitiv se poate monta şi
demonta uşor, depozitarea lui după
folosire nefiind o problemă (se demon¬
tează axul 5, se scot cepurile 4, se de¬
montează bucăţile 1 şi 2 şi se pun toate
într-o sacoşă din material plastic, care,
în debara, nu va ocupa un spaţiu prea
mare).

ÎNDEPĂRTAREA petelor
DE REVELATOR SI FIXAT0R

de pe îmbrăcăminte

Se întîmplă uneori, în ciuda atenţiei
cu care lucrăm, ca stropi de revelator
sau fixator să ajungă pe haine. Cură¬
ţarea lor este posibilă şi în acest scop
vom proceda ca mai jos.

1. CURĂŢAREA PETELOR
DE REVELATOR

de potasiu. Se va spăla zona sau în¬
treaga piesă de îmbrăcăminte cu săpun
în final cu multă

şi apă, clătindu-se
apă.

2. CURĂŢAREA PETELOR
DE FIXATOR

Fixatorul proaspăt nu pătează. Pe¬
tele se formează de la stropii de soluţie ;
fixatoare utilizată şi sînt cu atît mai
intense cu cît soluţia este mai consu¬
mată. îndepărtarea acestor pete este
mai dificilă decît cea a celor de reve¬
lator.

Se va încerca curăţarea cu ajutorul;
unei soluţii slăbitoare de tip Farmer.
Prepararea se face amestecînd 3 părţi.

■“)% tiosulfat de so- jf

Se lasă zona pătată în contact cu o
soluţie de tinctură de iod 3% timp de
cîteva minute. Aspectul petei se mo¬
difică, în aparenţă în rău. îndepărtarea
ei se face cu o soluţie simplă de 10%
tiosulfat de sodiu. Nu se vor folosi în
nici un caz soluţii de fixare acide. Se
spală zona ce a fost pătată cu apă, în
mod abundent. Procedeul se poate re¬
peta dacă îndepărtarea petei s-a făcut
doar parţial. De regulă, o pată proas¬
pătă se curăţă mai repede. îmbrăcă¬
mintea pătată nu se va fierbe în nici
un caz pînă la curăţare. Pentru a evita
o neplăcută modificare a culorilor, se
va face întîi o probă de tratament.

O aită soluţie constă în tamponarea
petei cu o soluţie de 2-3% permanganat
de potasiu. Zona se va colora, dar în
aceiaşi timp, printr-un proces de oxi-
dare, substanţele revelatoare sînt re¬
duse în componente necolorate.

dintr-o soluţie de 10%
diu şi o parte soluţie 16 % fericianură de |j
potasiu. Atenţie, nu se vor folosi so- i
Iuţii de tiosulfat acide. Se umezesc';;
petele cu slăbitorul astfel preparat |
timp de 3-4 minute. Se spală intens |
pînă la dispariţia coloraţiei verzui ce se
instalează datorită soluţiei Farmer.

Se recomandă o probă de rezistenţă ?'
a culorii materialului textil la acţiunea |
soluţiei Farmer.

în final, o sugestie: în laborator folo- 1
siţi un halat sau îmbrăcăminte uzată, 1
astfel încît eventualele pete să nu 1
constituie obiectul unei acţiuni de §

DETALIU AX

-SUPORT
POM DE
IARNA

Ca element de bază al instrumentu¬
lui este circuitul integrat A 109.

Instrumentul poate măsura cu o pre¬
cizie de 1% rezistente cu valoarea între
0 şi 3 MA,

Alimentarea se face dintr-un trans¬

formator care în secundar debitează
o tensiune de 4,5 V.

Din potenţiometrul Pil se face re¬
glajul măsurătorii.

«JUGEND UNO TECHNIK», 6/1981

Montajul se pretează a fi instalat pe circuit integrat CDB 401 şi un ampli-
autoturisme pentru semnalizarea po- ficator în curent continuu,
ziţiei în timpul staţionării.

Este format dintr-un multivibrator cu «PRACTICAL ELECTRONICS»,

5/1980

\ w

U 2.2M

—-ov

5U99

Rtlt»

Pî .
00 1
®2
220
*3

CI 200/75

HO-

rasife

«70

n\ >,«.7k

22 k
=7

17 k
=8

L-l

Rt3 f

*«m[

C3ftîju

220k
*9
•70 k

R14 1

i 1

T ™i -L

SAY10 =«0k

(SAYt2) 1

R15 f
r 15 k 1

m l-

tj R16 56 r -\P12 220

T R A N ZI STO A RE DE PUTERE

Emiţătorul este destinat telecoman-
dării micromodelelor, permitînd un nu¬
măr de opt comenzi.

Este format dintr-un generator de
audiofrecvenţă tip multivibrator şi un
etaj de radiofrecvenţă. Oscilatorul de
audiofrecvenţă debitează cele opt frec¬
venţe prin comutarea rezistoarelor ce
alimentează bazele tranzistoarelor (V,
şi V 2 sînt BC 107 sau BC 171).

Etajul de radiofrecvenţă oscilează
pe 14,05 MHz (circuitul din bază),
realizînd o dublare de frecvenţă în
circuitul de colector, respectiv

28,1 MHz. Bobina L, are 140 de spire
CuEm 0,1 bobinate pe un suport de
rezistor. Bobinele L 2 -L s se construiesc
pe carcase 0 8 mm şi lungime 12 m;
astfel, L 2 are 12 spire CuEm 0,35 cu
priza la spira 4; L 3 are 14 spire CuEm
0,5; L, are 2 spire CuEm 0,7 la distanţă
de 1 mm de L 3 . Bobinele au miezuri
de ferită. Antena este un fir lung de
500-600 mm. Tranzistorul V 3 poate fi
şi EFT317.

«MODELIST KONSTRUKTOR»,
91981

r 1

L 1 > C8
S* |5...20

iii

■ ■■ ■ ■ h fflstf mmS*

Schema conţine partea de intrare a
unui receptor pe 144 MHz prin care se
obţin o sensibilitate pronunţată şi
eliminarea intermoduiaţiei. Primul etaj
are un circuit acordat ta intrare, care
face acordul cu antena, apoi circuite
acordate se regăsesc numai la sarcina
lui T 2 şi la ieşirea mixerului T 3 .

Oscilatorul face acordul cu ajutorul
a două diode varicap ce primesc ali¬
mentare de la potenţiometrul de ÎS kA.
Semnalul de frecvenţă intermediară
este de 4 MHz.

Pe terminalul de colector de la T îf
T 2 şi T 3 se montează cîte o perlă de
ferită.

Bobinele au cîte 5 spire şi se con¬
struiesc din CuAg 0,8, pe carcase cu
diametrul de 5 mm.

Filtrul de 4 MHz se construieşte pe
o carcasă de ia filtrele de 6,5 MHz de la

televizoare.

«FUNKAMATEUR», 7/1981

Iii

iÎyx

m600(SF%SL-£Z

T U Z7 V

Ii In

BA ■>-h-c

150 y m T\Y 7 ‘

330

k yfzSklin.

’ 7 d_ fV'

I i

TEHNIUM 10/81

SUPORT PIHTRU

imrnimi

Descriem alăturat construcţia unor
suporturi pentru fixarea rapidă a tran-
zistoarelor în vederea testării lor.

Alegem o bară de cupru sau alamă
de 3-4 mm diametru şi, cu un burghiu,
practicăm o gaură într-o bucată de
lemn de fag în aşa fel încrt circa 1 cm
de bară, bine şlefuită la capete, să intre
greu în lemn. Cu un burghiu de 0,8-
1,5 mm găurim bara de-a lungul axei
longitudinale. Pentru fixarea acestui
tub pe cablaj, dăm în textolit o gaură
în aşa fel încît suportul să intre mai
greu. Cositorind de jur-împrejur am
obţinut unu! din elementele în care va
intra un terminai al tranzistorului.

BC 107 mm. 3 0,8-1

BD 136 * 3,5 1,2-1.5

2N 3055-AD 161 - 4 1,5

ORIZONTAL: 1) Muncitor cu înaltă
calificare care prelucrează piese meta¬
lice prin aşchiere ® Punct cardinal.
2) Centru muncitoresc 0 A suferit o
intervenţie chirurgicală. 3) Instrument
muzical • Pronume • Unitate de su¬
prafaţă. 4) De ce?! 0 Cadru din perso¬
nalul medical (fem.). 5) Muncitor din
metalurgie ©Tovarăşa acului. 6) Vechi
meseriaş rustic 0 Atributul brăţării
desemnînd meseria. 7) îndepărtat de
ţapinar0 Meseria lui e riscul (calculat!)
8} Principala operaţiune din contabili¬
tate 0 A reda anumite terenuri agri¬
culturii. S) Operă a tîmplarului din
lemnăria locuinţei 0 Acar! 0 Abre-
viaţie militară pentru control. 10) Ima¬
gine la radiologie (abr.) 0 Are o bră¬
ţară de aur.

VERTICAL: 1) Scormoneşte mă¬
runtaiele pămîntului 0 A însemna oile
cu vopsea (reg.). 2) Muncitor dintr-o
staţiune de maşini agricole. 3) Nu-s
de calitate 0 Unitatea de măsură tip.
4) Pusă ia mijloc 0 Producător de
obiecte din alamă. 5) Uşier de altădată
0 Pînză fabricată în Franţa. 6) Geo!
0 Alifia moldovencei 0 Cal dobrogean.

7) Zeitate egipteană 0 Marele meşter
mic... • ...şi marele meşter mare! 8)
Operaţie de recondiţionare a monu¬
mentelor istorice. 9) Varietate de stru¬
guri (sing.). 10) Eterna enigmă 0 Na-
triu 0 Oier. 11) înălţime 0 îmbrăcă¬
minte de vreme rea. 12) Muncitor al
ogoarelor 0 Grup de oase ale picio¬
rului. / ; /

Dicţionar: CTft, Bjjjl, NJM.

H''-r -b Yvntt

T ~ £ 4L

PJSFffJIFJ

mmfmmm

Pentru ca pantofii noştri să nu mai
stea puşi la întîmplare sub cuierul din
ho! sau îngrămădiţi în debara, deran-
jînd ordinea ia care ţinem atît şi impli¬
cit stricîndu-ne buna dispoziţie, pre¬
zentăm tinerelor gospodine modelul u-
nui suport pentru păstrarea încălţămin¬
tei. care poate fi executat cu uşurinţă
şi cu minimum de cheltuieli.

Suportul (fig. 1) se compune din cîteva
buzunare (a), numărul lor rămînînd la
latitudinea dv. şi ţinînd seama de locul
unde urmează să fie montat, în care se
aşază încălţămintea, periile şi cutiile cu
cremă etc., şi un cadru de lemn (b, c).

Buzunarele se execută dintr-o bucată
de materia! (doc, pînză tare de cort,
pînză de sac, stofă de mobilă etc.) de
50 x 280 cm, care se pliază, respectîn-
du-se cotele din figura 2, şi se coase
pe margini.

Cadrul de susţinere se confecţionea¬
ză din şipci de lemn din care tăiem, ţi¬
nînd seama de dimensiunile pînzei, 2
bucăţi (b) şi 2 bucăţi (c), pe care le
prindem şi le fixăm între-ele prin cuie,
după care vopsim întreg cadrul în cu¬
loarea preferată.

Pînză din care am confecţionat buzu¬
narele se fixează pe partea din spate a
cadrului de susţinere prin cuişoare, li¬
pire sau şi una şi alta, în funcţie de gro¬
simea materialului folosit pentru buzu¬
nare.

Pentru prinderea suportului confec¬
ţionăm două urechiuşe (d) din tablă de
20x30x1 mm (pentru fiecare bucată)
în care, mai apoi, cu ajutorul burghiului,

SAC

0f cam

Pentru întregirea trusoului necesar
«mobilării» cortului vă propunem con¬
fecţionarea unui sac de dormit'desti¬
nat în specia! copiilor.

în vederea confecţionării acestuia
avem nevoie de 7 m de material textii
(diftină, doc), de un fermoar lung de
80 cm, de molton şi de bucăţi mai mici
de material textii de altă culoare pentru
decorarea sacului de dormit.

înainte de a decupa din materialul
textil părţile componente ale sacului,
vă propunem realizarea unui tipar, din
hîrtie, în mărime naturală, urmărind
figura 1. Tiparele se prind cu ajutorul
unor bolduri, de materialul textil, după
care se croiesc părţile componente,
adăugînd 4-5 cm necesari pentru tiv.
Mai întîi se croieşte spatele sacului,

care se compune din două foi, iar
între ele se aşază molton (la aceleaşi
dimensiuni) şi se matlasează. în con¬
tinuare se croieşte faţa, care se com¬
pune din două părţi. Astfei se croiesc
patru foi grupate două cîte două şi
se dublează cu molton.

După ce s-au croit, însăilat şi cusut
(tras ia maşina de cusut) părţile com¬
ponente, se trece la montarea sacului
de dormit De părţile laterale ale spa¬
telui se însăilează cele două feţe.
Acestea, la rîndul ior, se prind între
eie prin intermediu! fermoarului. După
o probă, cusăturile se_execuîă defini¬
tiv la maşina de cusut în partea de sus
a spatelui sacului se lasă o deschiză¬
tură (şliţ), pentru a se introduce o
pernă. Pentru a-i imprima sacului de
dormit o notă şpec.ifică copiilor, îl pu¬
tem decora cu b-ucăt de material lex-
til de altă culoare' (fig. 2).

facem două găuri. Fixarea se face prin
cuie şi dibluri de lemn.

Suportul pentru încălţăminte poate
fi montat şi pe partea inferioară a uşilor
de la debara, adaptîndu-i doar dimen¬
siunile după necesitate.

Pentru că tot sîntem în temă, vă su¬
gerăm construcţia unul suport pentru
uscarea încălţămintei în zilele ploioase
(fig. 3).

Se confecţionează o tavă din tablă
sau lemn cu marginile înalte de aproxi¬
mativ 6 cm. Pe toată suprafaţa ei se
fixează, prin sudare, încleiere sau cuie,
în funcţie de materialul folosit, bare ro¬
tunde cu înălţimi diferite, dar nu mai
mici de 50 cm şţ cu diametrul de apro¬
ximativ 2-3 cm. în capul fiecărei tije se
fixează o măciulie ca acelea de la ciu¬
percile pentru ţesut ciorapi. Tava se
umple cu nisip, iar încălţămintea udă
(cizme de cauciuc, ghete, bocanci) se
«înfige» în suporturile cu măciulie, ră-
mînînd la uscat, apa scurgîndu-se în
tavă. Avem avantajul că încălţămintea
nu se deformează şi nu ne murdăreşte
covorul.

SUMAM

CUVINTE ÎNCRUCIŞATE

TOM A IVIICHINICI

TEHNIUM 10/81

GÂRLSŢCH! ŞTEFAN — Sucea¬
va

Cuplaţi sursa de semnal printr-un
condensator cu valoarea cuprinsă în¬
tre 10 şi 47 nF.

BSRA JULIÂN — Bucureşti
Nu cunoaştem schema la care vă
referiţi.

CROSTORU AUREL —Constanţa

înlocuiţi 6L31 cu EL84, operînd
schimbările de conexiuni necesare.
HAGIU TiTUS — Buzău
Procuraţi piese de schimb de la ma¬
gazinul «Dioda»— Bucureşti.

PUiU MIRCEA — Bucureşti
La casetofon interferenţele pe ca¬
nale provin din deplasarea capului
magnetic.

La receptor verificaţi conexiunile la
potentiometru.

GROSU CORNELIU — VasSui
Puteti recepţiona programul I.

Bl RLE OVIDIU — Baia Mare
La circuitul CDB 400 plusul sursei
de alimentare se cuplează la piciorul
14 k iar minusul la piciorul 7.

în schema trimisă redacţiei faceţi o
eroare, care trebuie corectată astfel:
la a treia poartă intrările sînt 9 şi 10,
iar 8 este ieşirea.

ROGOJAN MARIN — Baia Mare
Nu deţinem schema sintetizorului.
GURĂMULTĂ COSTICĂ — jud.
Hunedoara

Montaţi tranzistoare EFT 353 sau e-
chivalente.

GONCEAR GHEORGHE — Alba
I ulia

Din datele furnizate de dv. nu ne
putem pronunţa cum să bobinaţi trans¬
formatorul.

MIRCEA ADRIAN — Craiova

Craiova are asigurată recepţia pro¬
gramului I tv.

RĂDUCANU RELU — Slatina

Abonamente se fac la oficiile PTTR.
Nu avem organizat un concurs. Auto¬
rizaţie pentru staţia de telecomandă
se obţine de la M.T.Tc.

RADU CONSTANTIN — Buzău
Antena Yagi este recomandată pen¬
tru recepţia tv. în zona Nehoiu canalul
6 se poate recepţiona în bune condiţii.
SIMA MIHAi — jud. Dolj
Piesele componente sînt trecute pe
schema televizorului.

COSTACHE Gh. — Slobozia
La autovehicule trebuie să se mon-
t eze instalaţii a n t i p a raz i ta re.

TOMA FLORENTIN — Rm. Sărat
Receptorul are un contact imperfect,
care trebuie depistat.

în magnetofon aveţi capul magnetic
murdar sau uzat. Motorul se decu¬
plează cu condensatoare.

FOSTA

tllICfllI

mMwmw | UI

RADU DRAGOMIR — Cluj-Na-
pqca

înlocuiţi exact cum notaţi pe schemă.
Schema se restituie prin poştă.

RADU SON - Rm. VîScea

Vom reveni cu instalaţii eoliene.

BOLBOASA ION — jud. Olt

Nu avem schema unui receptor-pix.

3EURÂN Gh. — jud. Gorj

Nu puteti recepţiona canalul 34.

GEORGESCU DANIEL — Plo¬
ieşti

Radio-vacanţa este un post local (nu¬
mai pentru litoral).

La programul 3 vă trebuie antenă
exterioară.

HUPLEÂ PETRU — Hunedoara

Frecvenţa reţelei electrice este dic¬
tată de centralele electrice şi nu poate
fi modificată la consumator.

CRISTEA BRÎNDUŞ —jud. Con¬
stanţa

Verificaţi separatorul de impulsuri.

ŞERBÂN EUGEN' — Paşcani

Radio-vacanţa nu se recepţionează
la Paşcani. Nu ne putem pronunţa
despre articole apărute în alte publi¬
caţii.

POP GEORGE — Bucureşti

Am—reiinut sugestiile trimise.

FONAI VIOREL — Maramureş

Punţile au următoarele date:
1 PM05=1 A/30 V; 1PM4=1 A/240 V:
3PM2=3 A/200 V. Diodele BAI57=
0,4 A/400 V; 1N3018 (Zener)=8 V/1 W.

Difuzoare şi incinte acustice se
procură din comerţ.

ARTENE SORIN — Tg. Bujor

Vom publica tipurile de antene tv.

TĂBACARU CĂTĂLIN — Bucu¬
reşti

La «Maiak» 203 se pot înlocui numai:
P27 = EFT333; KT315B=BC108; GT404
= A CI 81; KT602 = BF179.

SZKALICKY RICHARD — Tg.
Mureş

Vom încerca să vă procurăm sche¬
ma solicitată.

CIOBANU FLORIN — laşi

Mira tv despre care ne scrieţi apar¬
ţine unei staţii locale din REG. Recep¬
ţia emisiunilor tv la mare distanţă se
datorează ionizării excesive a unor
straturi în perioada de vară.

MINEA ION — laşi

Puteţi folosi semnal de la picup
pentru casetofon.

BĂ1AŞU M. — Vîlcea

Montajele se vînd la magazinele de
specialitate.

OLTEANU DĂNUŢ — Comăneşti

Corect este rezistor — rezistenţa
este sesizată numai în circuitul electric.

Nu cunoaştem metode de optimizare
a sobelor.

Ca să vedeţi dacă două tranzistoare
se pot înlocui reciproc, comparaţi da¬
tele lor de catalog.

KISS GEZA — Saionta

încercaţi la radioclubul Oradea. -
GHEORGHIDiU ŞTEFAN —Aiud
Soluţia propusă de dv. pentru în¬
locuirea tiristoarelor nu este aplicabilă.

Vă recomandăm să alimentaţi mon¬
tajul de la 110 V sau 24 V prin interme¬
diul unui transformator şi să montaţi
tiristoarele ce le aveţi.

BUSUIOC ŞTEFAN — Constanţa
Montajele «în plic» se vînd la maga¬
zinele de specialitate.

VÎNĂTORU COSTICĂ — laşi
Am studiat modificările ce vă inte¬
resează (înlocuirea lui AU 113) şi le
vom publica.

IONICĂ EMIL — i sa ceea

Nu se deteriorează televizorul dacă
folosiţi 6F1P în loc de EOF 802.

Ca să utilizaţi amplificatorul şi pen¬
tru programe radiodifuzate, construiţi
un aparat de radio (din cele publicate
în revistă) şi semnalul de audio de la
detecţie cuplaţi-l în amplificator.
BORHELY MIHAI — Drina
Circuite integrate găsiţi la Magazinul
«Dioda» din Bucureşti. Nu deţinem
datele bobinelor apăratului «Selga».
APASTICĂ NSCU —jud. Vrancea
Nu deţinem schitele unui girocopter.
RUS MIRCEA — Baia Mare
Indicaţi în ce articol a fost prezentat
robotul.

ION1ŢĂ CRISTIAN —Constanţa
Transformatorul de sonerie nu poa¬
te furniza puterea de care aveţi nevoie.
REN EA VICTOR — Focşani
Puteti folosi grupul de difuzoare de

12 n.

MACOVEI EMIL — Suceava
Luaţi legătură cu uzina construc¬
toare.

ALDEA ADRIAN — Bucureşti
Montajul proiectat urmează să-l ve¬
rificaţi practic.

GÂLHEM DAN — Reşiţa
K511 LAI are 4 porţi NAND; K511
TB1 este un dual j-k flip-flop.
MESARICI PETRE — Fîliaşi
Verificaţi circuitul RAA.
GREJDĂNESCU MIHAI — Caracal
Radioreceptoare simple am publi¬
cat. Vă recomandăm să răsfoiţi revista
şi veţi găsi ce doriţi.

LAZA MARCEL — Alexandria
Montaţi orice transformator de ie¬
şire (de exemplu, de la receptorul
«Mamaia»). Toate condensatoarele cu
aer (receptoare «Neptun», «Madrigal»,
«Bucium») au 500 pF.

PAMFIL MARIAN — Vrancea
Cataloage de tranzistoare nu pu¬
blicăm.

DUMITRICĂ C. — Adjud

Am reţinut sugestiile dv. Cît pri¬
veşte publicarea in extenso a datelor
de catalog pentru piesele componen¬
te, nu avem spaţiu disponibil.
ALBESCU IOAN ILIE — Bucureşti
Tranzistorul 2N4093 este cu efect
de cîmp, cu canal N.

FUSARIU CORNEL — jud. Timiş
Pentru receptor construiţi unul din
amplificatoarele publicate la pag. 4—5.
PETRI L1VIU — Bistriţa
Urmăriţi rubrica «CQ-YO».

ROBU ŞTEFAN — Cluj-Napoca
Verificaţi lamelele comutatorului pe
pistele 2—3. Amplificatoare pentru ca¬
nalele 6—12 TV am publicat şi vom mai
publica.

MUNTEANU EUGEN — Saşi

Pe lîngă cele publicate nu este ne¬
voie să faceţi şi alte modificări la
înlocuirea iui PFL 200.

MACOVEI OCTAVIAN — jud. Saşi

Deocamdată nu avem în plan publi¬
carea unui nou sintetizor.

ARTEAN ION — Ciuj-Napocî
Simpla schemă trimisă nu implică
şi publicarea ei— mai ales că nu res¬
pectă normele STAS.

GOLACHE VALERICA — jud. Ca-
raş-Severin.

Planurile celor două navomodele
vor fi publicate, dar nu asa curînd.

BĂNĂŢEAN ALEXANDRU - Ti¬
mişoara

Nu deţinem documentaţia solicitată,
DUMITRAŞCU ILIE — jud. Olt
Toate schemele solicitate au fost
de curînd publicate.

PANĂ CĂTĂLIN — Roman
Paginile 4—5 ale fiecărui număr sînt
destinate iniţierii în radiotehnică. Ca
picupul să devină stereo, trebuie să
montaţi încă un amplificator şi, res¬
pectiv, o doză stereo. Zgomotul din
amplificatorul existent provine dintr-un
tub electronic defect.

HENING CSABA — jud. Alba
Vom prezenta şi schema radiore¬
ceptorului «Albatros».

COŢOFAN ÂLEX.— laşi
Materialul trimis de dv, este nepu¬
blicabil.

REITU SON — Ploieşti
Piesele I.P.R.S. de care amintiţi
în scrisoare se vor găsi în curînd şi
în Ploieşti. Preamplificatoare am pu¬
blicat multe, apte şi pentru casetofon
(aceeaşi intrare ca pentru magneto-
foane).

SVAN VASSLE — Bucureşti
Tranzistorul NKT 152 are echivalent
, EFT 308.

MAŞALA ŞERBAN — Piteşti
După cum am comunicat şi altor
cititori, nu este permis să experi¬
mentaţi sau să folosiţi un radioemiţă-
tor fără a avea autorizaţie eliberată
de M.T.Tc.

FAUR ION — Reşiţa

Nu deţinem schemă aparatului Ţ 39.
ALECU NICOLAE — Giurgiu
Schema receptorului «Turist» 'este
publicată în cartea «Scheme de radio¬
receptoare», Ed. tehnică. Cartea poate
fi consultată la biblioteca orăşenească.

La televizorul «Venus» micşorarea
dimensiunii imaginii pe verticală poate
fi determinată de tubul PCL 85 sau de
condensatorul C312 (100 M F) montat
la piciorul 8 al tubului. Este recoman¬
dabil să verificaţi şi condensato¬
rul Cili.

HORIA MIRCEA — Cluj-Napoca

Puteţi urma un curs de electronică
la radioclubul orăşenesc sau la o casă
de cultură.

Vor apărea în curînd cărţi de electro¬
nică în Editura Albatros (de exemplu,
«Radiorecepţia de la A la Z»).
PFIANZER JACOB — Reşiţa
în locul difuzoarelor de 0,1 W puteţi
monta de 0,5 W, dar tot cu impedanţa
de 8 jC 1 să fie. Interfonul are T,, T 2 , T 3 =
EFT 323 sau 353; T 4 =AC 180 K;
Ts=AC 181 K.

SAVA NIŢĂ — Tecuci
La circuitul^ A741 picioruşele se
conectează astfel: 4=intrare inversoa-
re; 5= intrare neinversare; 10=ieşire;
6=minus; 11=plus.

SIMA MARIAN — jud. Prahova
Piesele la care vă referiţi nu pot fi
înlocuite cu altele, ele avînd roluri bine
determinate în receptoarele de tele¬
viziune.

LENGHEL CONSTANTIN — Timi¬
şoara

De fapt,-ce este şi la ce vreţi să folo¬
siţi montajul (total neclar) trimis spre
«studiu» redacţiei?

i.M.

Redactor-şef: mg. SOAft EREMIA ALBESCU

Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU

Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

CITITORII DIN STRĂI
NĂTATE SE POT ÂBO-
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXÎM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI „STR. 13 DE¬
CEMBRIE NR. 3.

Tiparul executat la
Combinatul poligrafic «.Casa Scfnteii»