Tehnium/1980/8008

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

PUBLICAŢIE LUNARĂ EDITATA DE C.C. AL U.T.C

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

SUMAS
ştiinţă, tehnică,

PRODUCŢIE.pag. 2- 3

Proiectul de bacalaureat — un
proiect aplicativ
in avanpremieră — titluri noi
pentru constructorii amatori
RADIOTEHNICĂ

PENTRU ELEVI .. pag. 4- 5

Tranzistorul bipoiar
Comutatoare electronice
Montajul Darlington
Tranzistoare— echivalenţe

CQ—YO.pag. 6- 7

Reglarea staţiilor SSB
Emiţător MF
Caiibrator cu cuarţ
Filtru activ pentru AM —SSB—CW
RAA într-un domeniu de 60 dB
CITITORII RECOMANDĂ . . pag. 8- 9

Radioreceptor
întrerupător cu senzor
Fotocomandă

Comutator pentru osciloscop

Circuit basculant

Util

HI—FI .pag. 10—11

Sonorizarea în tehnica proiecţiei
diapozitivelor

Preamplificator pentru chitară
Reducător dinamic de zgomot

NOI SURSE DE ENERGIE pag. 12-13

Microcentrală hidroelectrică
24 V/800 W

AUTO-MOTO . . . . '.pag. 14-15

Consumul raţional de combustibil
Turometru-uglometru-stroboscop
Circulaţia rutieră

FOTOTEHNICĂ ....... .pag. 16—17

Ecran pentru retroproiecţie
Proiecţia diapozitivelor
Codificarea substanţelor

INTERIOR '80.pag. 18

PENTRU

TINERELE GOSPODINE . . . .pag. 19
Construcţii-divertisment
Practic

PUBLICITATE.pag. 20-21

Televizoare cu circuite integrate

REVISTA REVISTELOR . . . .pag. 22
Contra ţînţarilor
Regulator de tensiune
Canar
Generator
Avertizor

MOZAIC.pag. 23

Carnet editorial
Perspicacitate
De cinci ori
Vacanţa mare
POŞTA REDACŢIEI
Radioservics

PROIECTUL
DE BACALAUREAT-
UN PROIECT
APLICATIV

Pentru o bună parte dintre absolvenţii învăţămîntului liceal de specialitate,
orele emoţiilor examenului de admitere au trecut în criteriul succesului la aceste
examene, un rol deloc secundar i-au avut lucrările practice realizate la începutul
acestei veri In cadrul examenului de bacalaureat Caracterul aplicativ al acestora
a reprezentat,în majoritatea cazurilor,expresia integrării cu cercetarea şi producţia,
proces definitoriu pentru şcoala noastră modernă. Continuăm să publicăm în acest
număr asemenea lucrări. Dispozitivul de verificat tranzistoare, realizat de Magda Mihă-
ilescu, absolventă a Liceului de matematică-fizică «Gheorghe Şincai» din Bucu¬
reşti (îndrumători: prof. losif Gheorghe şi tehnician loan Baciu), poate fi preluat de
membrii cercurilor tehnico-aplicative pentru îmbogăţirea dotării laboratoarelor,
fiind util, de asemenea,şi pentru amatorii de construcţii radio.

Pentru o verificare şi sortare mai
rapidă a tranzistoarelor se folosesc
dispozitive simple, cu ajutorul cărora
se pot măsura curenţii reziduali sau
factorii de amplificare.

în altă variantă, unde caracteristicile
principale sînt garantate prin tipul şi
felul tranzistorului, ne interesează nu¬
mai dacă este bun sau defect, şi veri¬
ficarea şi sortarea se fac cu un dis¬
pozitiv simplu prin semnalizare optică
şi acustică.

Tranzistorul de verificat se conec¬
tează simplu Intr-un montaj electronic,
capabil să intre în oscilaţie dacă tran¬
zistorul este bun, semnalul sonor fiind
recepţionat la o cască sau un difuzor.

Pe acest principiu funcţionează şi
aparatul de verificat tranzistoare, reali¬
zat de mine.

Urmărind schema de principiu, ob¬
servăm că alimentarea montajului se
face la bornele 1.T de la o baterie tip
3 R 12 de 4,5 V — cu polaritatea indi¬
cată pe schemă. Cu ajutorul comu¬
tatorului Sţ se poate inversa polari¬
tatea tensiunii de alimentare a mon¬
tajului între bornele 1 şi 2 — funcţie de
tipul tranzistorului care trebuie ve¬
rificat.

în poziţia 1.1'a comutatorului se pot
verifica tranzistoare npn, iar în poziţia
2.2' se pot verifica tranzistoare pnp.

Tranzistorul de verificat se conec¬
tează prin intermediul unui conector
la bornele notate cu E.B.C.

Casca C de 2 000 il împreună cu
condensatoarele de 100 nF şi de

tarea sursei de alimentare a montajului
cu întrerupătorul S 2 se va aprinde una
din diodele luminescente LED, sau
LED 2 .

Se observă că ele se alimentează
de ia diferenţa de potenţial dintre co¬
lector şi emitor. Dacă tranzistorul este

«străpuns», el va permite trecerea
curentului între colector şi emitor, po¬
tenţialele devenind egale; dioda LED
corespunzătoare tipului de tranzistor
se va stinge. în acest mod sîntem aver¬
tizaţi că tranzistorul este defect şi nu
mai efectuăm alte măsurători. Toate
elementele de circuit au fost montate

AMPLA
MANIFESTARE
EXPOZITIONALA

^ .i

Începînd cu 2 august,la Bucureşti se desfăşoară cea de-a Xl-a
ediţie a Tîrgului de mostre de bunuri de consum, tradiţională şi
amplă manifestare expoziţională, care ilustrează cu elocvenţă
potenţialul crescînd al industriei de consum. Noile sortimente de
mărfuri, prezentate în 17 pavilioane cu o suprafaţă de peste 42 000 mp,
atestă progresele înregistrate în diferite ramuri productive, nivelul
ridicat de tehnicitate al întregii economii naţionale.

Tradiţionala manifestare economi- tală supusă unui amplu proces de

că din domeniul bunurilor de consum testare în vederea stabilirii de con-

s-a transformat efectiv, cu prilejul tracte. Un număr mare de produse re-

acestei ediţii a tîrgului, într-un fruc- prezintă creaţii noi ale întreprinderi-

tuos dialog al producătorilor cu între- lor industriale şi ale cooperaţiei meş-

prinderile beneficiare, în vederea per- teşugăreşti şi de consum, realizate

fectării de tranzacţii, şi cu cumpără- prin valorificarea superioară a resur-

torii prin desfacerea unui mare volum selor existente în ţară şi prin utiSiza-

de mărfuri, într-o diversă reţea de ma- rea materiilor prime secundare şi a

gazine şi puncte comerciale. materialelor recuperabile.

Produsele de uz casnic, cele elec- Pe lîngă un larg evantai a! produse-
tronice şi electrocasnice, de sport şi lor electronice, electrotehnice şi elec-
turism fac parte din gama sortimen- trocasnice, care cuprinde o variată

gamă de televizoare şi radiorecep¬
toare, stabile sau portabile, realizate
de cunoscutele întreprinderi «Elec¬
tronica» din Bucureşti şi «Tehnoton»
din laşi, semnalăm un bogat sorti¬
ment de biciclete de tip «Pegas» pen¬
tru toate vîrstele, variate tipuri de mo¬
toretele «Mobra». La întîlnirea cu
pasionaţii automobilului se află, de
asemenea, cele mai noi creaţii ale
întreprinderii piteştene.

în acelaşi timp, exigenţele publicu¬
lui sînt satisfăcute de o mare varie¬
tate de produse necesare construc¬
torilor amatori, cum ar fi: trusele de
prelucrare, de găurit, şlefuit şi poli¬
zat, trusele de prelucrare mecanică,
instalaţiile portative de debitat ma¬
teriale.

De un interes deosebit s-au bucurat
produsele realizate, deocamdată în
fază de prototip sau unicat, de crea¬
torii din domeniul design-ului indus¬
trial, care expun atrăgătoare propu¬
neri pentru mobilier bazat pe struc¬
turi intermodulare, noi forme pentru
aparate electronice şi electrocasnice,
variante de jucării pline de fantezie şi
bun gust. în acelaşi pavilion sînt expu¬
se diverse proiecte de design în do-

$ Un scaun prototip pentru dife¬
rite testări utilizate de centrele de
cercetări din domeniul transportu¬
rilor, pentru analiza îndemînării, a
vitezei de reacţie, a capacităţii re¬
flexelor este prezentat de secţia de
design a U.A.P,

meniul electrotehnic, în cadrul cărora
incintele sonore, aparatajul de mă¬
sură şi control, instalaţiile audio Hi-Fi
reprezintă autentice şi grăitoare măr¬
turii ale potenţialului de creaţie în¬
tr-un domeniu în care producătorii
industriali par a fi puţin depăşiţi de
exigenţele actuale.

Sperăm, laolaltă cu zecile de mii de
vizitatori ai Tîrgului de mostre de bu-

TEHNIUM 8/80

LIST A DE MATERIALE

— Rezistentă KNG-1090 — 15 kii

— Rezistentă RNG-1050 — 150 £1

— Rezistenţă RNG-1050 — 10 k O.
—■ Poteniiometru liniar —100 k fi—

1 W

— întrerupător basculant

— Comutator cu 2 poziţii

— Condensator PMP-Q,3.01 — 0,01
mF — 400 ¥

— Condensator PMP-0,3.02-—0,1 mF
— 280 V.

— LED roşu

— LED verde

— Cască 2 x 2000 J1

— Buton

— Bloc conector tranzistoare

— Diodă 1 N 4002

— Carcasă cu capac din material
plastic

dispunere a terminalelor tranzistoare-
lor EBC; BCE; BEC şi pentru a evita
ruperea acestor terminale s-a construit
un suport cu trei socluri corespunză¬
toare.

Manevrarea aparatului este simplă
şi permite o verificare rapidă a tran-
zistoarelor.

Modul de verificare

— De ia întrerupătorul basculant
pentru pornire se alimentează monta¬
jul fără a avea tranzistorul de verificat
introdus în vreunul din socluri.

— Se va aprinde unul din LED-uri.

— Din comutatorul S lt prin apăsare
sau eliberare se va alege tipul tranzis¬
torului npn sau pnp (apăsat — eliberat)

printr-o alimentare corectă.

— Se introduce tranzistorul în so¬
clul corespunzător dispunerii termi¬
nalelor.

Dacă se va stinge LED-ul, se va
opri imediat aparatul sau se va scoate
tranzistorul defect pentru a nu con¬
suma inutil bateria.

Ascultînd la cască şi apăsînd pe
buton, reglăm din potenţiometru, dacă
este nevoie, pînă se va auzi un ton
în cască.

Dacă pe toată cursa de reglaj a
potenţiometrului nu se aude nimic,
înseamnă că tranzistorul este defect
(fără a fi însă scurtcircuitat).

• Un nou produs af industriei electrocasnice este şi congela¬
torii! ARCTIC, realizat de întreprinderea de frigidere din Găeşti.
Printre principalele caracteristici tehnice se numără: capacita¬
tea — 115 litri; temperatura de răcire: -18 grade CeSsius; reglarea
prin termostat asigură o fiabilitate sporită acestui tip de conge¬
lator. produs, aflat în curs de omologare, v® ti prezent ia

întslnirea cu beneficiarii în primul trimestru al anului viitor.

nuri de consum, că prototipurile, pro¬
dusele noi, noile propuneri ale desig-
neriior vor fi concretizate în contracte
economice ferme, de a căror mate¬
rializare şînt în egală măsură răspun¬

zători atît producătorii industriali, cît
şi organele de resort aie comerţului,
pentru a satisface astfel cerinţele me¬
reu crescînde de bunuri de larg con¬
sum ale populaţiei.

TITLURI NOI
PENTRU CONSTRUCTORII

AMATORI

CĂLIM STĂNCULESCU

Educaţia tehnică a tinerilor are în
prezent drept componentă fundamen¬
tală asigurarea unui bogat volum al
literaturii de specialitate în diverse
domenii, cu o arie tematică din cele
mai cuprinzătoare. Informarea rapidă
şi exactă a cititorilor cu lucrări de sin¬
teză în domeniul tehnico-ştiinţific, au¬
tentice instrumente de lucru şi pentru
categoria din ce în ce mai largă a
tinerilor constructori amatori, membri
ai cercurilor aplicative constituie un
imperativ la care Editura «Albatros»
răspunde de ani de zile prin bogate
planuri tematice, care asigură unor
prestigioase colecţii ca «Lyceum», dic¬
ţionarele «Albatros», «Cristal», «Ly-
ceum-Sinteze» numeroase volume
apărute sub semnătura unor reputaţi
specialişti.

Pentru a anunţa operativ construc¬
torii amatori despre viitoarele apariţii
cuprinse în colecţiile amintite, l-am
rugat pe tovarăşul Călin Dimiiriu,
şeful redacţiei literatură de informare
de la Editura «Albatros», să ne ofere
în avanpremieră cîteva date din pro¬
iectele editoriale prezente şi de pers¬
pectivă.

— Principala colecţie care se adre¬
sează elevilor, tinerilor ce doresc să
abordeze construcţiile practice este
Cristal, cu o gamă tematică largă, de
la amenajări interioare pînă la con¬
strucţii din domenii de vîrf ale tehnicii
moderne, ca electronica, electroteh¬
nica, radiotehnica etc.

Celor mai recente apariţii, ca «Ate¬
lierul fanteziei», «Meşterul casei»,
«Cartea chimistului amator», «Car¬
tea lăcătuşului amator», «Florile —
parfum şi culoare», le vor urma o
serie de titluri ca «Radio depanare-
A.B.C.» de D. Codăuş, «Electro¬
nica ajută» de i. Boghiţoiu, «Calei¬
doscop Hi-Fi» de G.D. Oprescu,
«Aventura surselor d© energie» de
G.H. FoSescu. Aceste cărţi, în afara
unui bogat volum informaţional, vor
cuprinde metode şi tehnologii de lucru,
soluţii constructive, scheme şi mon¬
taje la îndemîna constructorilor ama¬
tori.

în afara colecţiei Cristal se află în
pregătire o autentică enciclopedie pen¬

tru tineret— «Radiorecepţia A— Z»,
volum ce va apărea în condiţii grafice
deosebite, bogat ilustrat şi care este
adresat tuturor celor care doresc să se
iniţieze în teoria şi practica realizării
montajelor de radioreceptoare.

«Radiolocaţia pentru toţi» de
C. Popovici şi M. Oancea va cuprin¬
de, în afara prezentării teoretice a fe¬
nomenului, şi recomandări constructi¬
ve accesibile tinerilor înscrişi în cercu¬
rile aplicative. «Cele mai simple mon¬
taje cu tranzistori» de ing. I. Mihă-
escu esta o autentică invitaţie la rea¬
lizarea unor aparate utile constructo¬
rilor amatori, atît începători cît şi
avansaţi. Concepută pe baza unei largi
documentări, lucrarea cuprinde sche¬
me ce se pot materializa cu piese
realizate de industria noastră electro¬
nică. «Manualul aeromodelistuSui»
(autor C. Florea) este un titlu care va
interesa, fără îndoială, pe membrii
cercurilor de specialitate prin caracte¬
rul său de ghid practic necesar nu
numai celor ce se iniţiază, ci şi mode-
liştilor experimentaţi.

«Privire în lumea circuitelor inte¬
grate» (autori: C. Moldovan, G. Mol¬
ii ar) constituie, de asemenea, o invi¬
taţie adresată constructorilor amatori
radiotehnişti care doresc să-şi apro¬
fundeze cunoştinţele cu ultimele nou¬
tăţi apărute în acest pasionant dome¬
niu.

în domeniul lucrărilor lexicografice,
«Dicţionarul de termeni marină¬
reşti» de tlie Manole şi Gheorghe
lonescu va fi urmat de lucrări simi¬
lare dedicate fizicii, chimiei, ecologiei
pentru a răspunde atrt preocupărilor
tinerilor, cît şi pentru a-i familiariza cu
domeniile de aplicabilitate ale unor
ştiinţe consacrate.

Lucrările amintite vor fi completate
de o serie de titluri referitoare la do¬
menii de mare importanţă pentru in¬
formarea şi educarea tehnică a tineri¬
lor. Printre acestea se numără «Ştiin¬
ţele secolului XX», semnată de pu¬
blicistul Daniel Cocoru, imagine sin¬
tetică a noilor ştiinţe, unele încă ocolite
de manualele şcolare, ca astronau-
tica, informatica, virusologia, viitoro-
(CONTINUARE In PAG. 8)

TE HM itJii R/80

ELEMENTE

TDâintcrn

OE CIRCUIT

Dfff Dl Om MD

inAnilSIUi

nul dIHUIAH

Fiz. A. MĂRCULESCU

| (URMARE DIN NUMĂRUL TF

tECUT) \

Se observă astfel scăderea bruscă a
curentului de colector, care devine nega¬
tiv pentru valori «inverse» ale lui U CB de
ordinul zecimilor de volt. Acesta este
efectul schimbării polarizării joncţiunii
BC, care trece deja polarizarea inversă
la cea directă. Întîi se compensează
căderea de tensiune pe r B0 datorată lui
I» apoi polarizarea directă conduce la
apariţia curentului direct prin joncţiunea
CB, care se comportă acum ca o diodă
în conducţie.

Caracteristicile de transfer pentru
montajul BC sînt reţelele de curbe
I c =f(I £ ) pentru U CB = constant (fig. 34).

Se observă o liniaritate mult mai bună
a lui I c faţă de I £ decît a lui I c faţă de I B .
Se vede, de asemenea, că influenţa lui
Uţ B asupra curentului de colector este
mică, motiv pentru care reţeaua este
adeseori redusă la una-două caracte¬
ristici.

Pentru I £ = 0 curentul de colector pre¬
zintă valoarea reziduală I CBO , astfel încît
carăcteristicile nu pornesc din origine
(practic ele se trasează de obicei prin
origine, scara aleasă pe axa I c nepermi-
ţînd punerea în evidenţă a lui I CB0 ).

Cu titlu informativ menţionăm o altă
reţea de caracteristici de transfer, anume
aceea a curbelor I c = f (U £B ) pentru
U CB = constant (fig 35). Datorită pro¬

nunţatei neliniarităţi — ca şi faptului că
montajul BC este, de cele mai multe ori,
atacat în curent de către sursa de semnal
de la intrare —-, aceste caracteristici sînt
rareori utilizate în practică.

Caracteristicile de transfer I c = f(I £ )
pentru U CB = constant pot fi puse în
ecuaţie prin aproximaţie liniară dacă
ţinem cont de definiţia factorului de
amplificare în curent corespunzător mon¬
tajului BC :«.= AI C /AI £ la U CB = constant.
Intr-adevăr, pentru o valoare dată U CB ,
să presupunem o variaţie a curentului de
emitor de la zero la I £ , deci AI £ = I £ —
— 0 = If? Ei îi va corespunde o variaţie a
curentului de colector de la I C bo la Ir :
AI c = I c — Icbo- Ţinînd cont de definiţia
lui a, pe care îl presupunem constant,
obţinem:

Ic=IcBo-(-a'I £ , adică ecuaţia dreptei
care aproximează caracteristica de ieşire
considerată.

Aplicînd ecuaţia de mai sus pentru
cazul particular cînd tranzistorul are
baza în circuit deschis (fig. 36) şi obser-
vînd că în această situaţie I £ =Ic=Ic£o>
obţinem I =l£SS.

CEO l-a

Deoarece factorul a este subunitar, dar
foarte apropiat de valoarea 1, putem

1 a . ,

aproxima-w-; printr-un cal-

1—a 1—a

cui elementar, bazat pe definiţiile fac¬
torilor a şi P, şi ţinînd cont de relaţia

AI =AI r + AI R , deducem ~~ = P
e c b 1 —a

Cu alte cuvinte, I ceo~P- I cbo-, adică
valoarea curentului rezidual emitor-co-
lector este aproximativ de fi ori mai mare
ca Icbo* Explicaţia acestui fapt s-a dat
anterior, cînd s-a arătat că I C£0 este
generat în condiţiile unei parţiale polari¬
zări directe a joncţiunii de emitor (prin-
tr-o fracţiune din tensiunea U C£ ), pe cînd
I cbo reprezintă doar curentul invers obiş¬
nuit al joncţiunii bază-colector.

Influenţa temperaturii

Unul dintre dezavantajele majore ale
dispozitivelor semiconductoare îl repre¬
zintă dependenţa pronunţată a para¬
metrilor lor de variaţiile de temperatură.
Funcţionarea tranzistorului este influen¬
ţată atît de temperatura ambiantă (cea a
aerului sau căldura degajată de alte
piese învecinate), cît şi de propria căldură
disipată prin trecerea curentului electric.
Dacă variaţiile temperaturii sînt pro¬
nunţate şi dacă nu se iau măsuri speciale
de stabilizare, «fuga» punctelor de func¬
ţionare poate duce la deformarea accen¬
tuată a semnalelor amplificate sau chiar
la distrugerea tranzistorului prin amba¬
lare termică (avalanşă).

După cum se ştie, creşterea temperatu¬
rii conduce la scăderea rezistenţei elec¬
trice a materialului semiconductor, deci
la creşterea curenţilor prin tranzistor.
Efecte pronunţate asupra caracteristici¬
lor, implicit asupra punctelor de func¬
ţionare, are îndeosebi creşterea cu tempe¬
ratura a curentului iniţial de colector,
Ici-

Puterea electrică transformată de tran¬
zistor în căldură este egală aproximativ
cu U C£ I C , fiind disipată în cea mai
mare parte de către joncţiunea bază-
colector. La creşterea temperaturii creşte
I C£0 , creşte în consecinţă I c şi implicit
puterea disipată de tranzistor. Dacă
nimic nu s-ar opune creşterii curentului
de colector, în final s-ar ajunge astfel la
autodistrugerea (străpungerea) tranzisto¬
rului prin fenomenul de avalanşă, care
este o reacţie pozitivă în lanţ.

Dacă însă tranzistorul are montată în
colector o rezistenţă de sarcină, R s , care
limitează valoarea curentului I c , ten¬
siunea U C£ scade atunci cînd I c creşte
(creşte căderea de tensiune pe R s , egală
cu R S I C ). Puterea disipată de tranzistor
nu mai atinge astfel valori periculoase,
în schimb creşterea temperaturii va con¬

tinua să modifice poziţia punctului de
funcţionare, deoarece I c şi U C£ îşi schim¬
bă valorile.

Deplasarea caracteristicilor de ieşire
pentru o creştere a temperaturii cu Al
este redată în figurile 37 (montaj BC)
şi 38 (montaj EC). Deoarece curentul
rezidual I C£0 (în cazul montajului EC)
este de aproximativ p ori mai mare decît
curentul rezidual I CB0 (montajul BC),
influenţa temperaturii este mult mai
accentuată asupra tranzistorului în mon¬
taj EC. Să considerăm un exemplu con¬
cret, şi anume să presupunem un tranzis¬
tor cu germaniu avînd P= 100 şi
Icbo —2 //A la 20°C în montaj BC, supus
unei variaţii de temperatură de la 20°C
la 70° C, deci cu At = 50°C. Deoarece
curentul invers al joncţiunilor cu germa¬
niu se dublează la fiecare 10°C în plus,
rezultă pentru At = 50°C o creştere a lui
I cbo de 2 5 = 32 de ori, adică de la 2 fiA la
64 ţiA. Ţinînd cont de ecuaţia caracte¬
risticii de ieşire, Ic = Icbo + «Ie (unde
I £ este aproximativ constant) şi presu-
punînd că a este practic independent de
temperatură, rezultă o creştere cu 62 /j.A
a curentului I c . Aceasta poate fi neglijată
în comparaţie cu valoarea lui I c , de
ordinul miliamperilor sau mai mare.
Influenţa variaţiei At este relativ mică.
Punctul de funcţionare P se deplasează
în Pj, iar zona de funcţionare AB trece
în AjBj, practic aceeaşi (fig. 37). Această
stabilitate faţă de variaţiile de temperatură
reprezintă unul dintre avantajele majore
ale montajului cu baza comună (BC).

Să considerăm acum acelaşi tranzistor
în montaj cu emitorul comun (EC).
Curentul rezidual I C££ > la 20°C va fi
aproximativ /M CBO ==100-2 yuA = 200 n A.
O creştere a sa de 32 de ori conduce,
pentru t = 70°C, la valoarea de 6,4 mA,
ded cu 6,2 mA mai mare. Prin intermediul
relaţiei Ic = Iceo-!-/?Ib (Ib * constant şi
P w constant), aceasta se reflectă în creş¬
terea apreciabilă a curentului de colec¬
tor, I c . Prin deplasarea caracteristicilor,
punctul de funcţionare P trece în P 1( iar
zona de funcţionare AB devine A^
(fig. 38). Porţiunile AjPj şi PjBj sînt
mult mai mid ca AP şi PB şi în plus
sînt inegale. în consecinţă, amplificarea
este mult redusă, iar semnalul amplificat
este puternic distorsionat.

Pentru a diminua influenţa tempera¬
turii asupra funcţionării tranzistoarelor
se apelează, după cum vom vedea mai
departe, la anumite circuite spedale de
polarizare, cu rol de stabilizare a valorii
I c faţă de variaţiile de temperatură. în
plus, tranzistoarele puternic solicitate (în
special cele din etajele finale sau regula¬
toarele serie) sînt prevăzute cu radiatoare
de căldură adecvat dimensionate.

TEHNIUM 8/80

După cum s-a arătat în introducere,
comutatoarele electronice au numai două
stări posibile, trecerea de la una la cea¬
laltă fâcîndu-se pe baza unui semnal de,
comandă aplicat la intrare. De cele mai
mulţe ori însă semnalul de comandă nu
este un impuls, ci o tensiune variabilă
(uneori chiar foarte lent), obţinută cu aju¬
torul unor traductoare (dispozitive foto-
sensibile, termosensibile, celule conduc-
tometrice etc.). Pentru a asigura şi în
astfel de cazuri acţionarea fermă a comu¬
tatorului, conform legii «totul sau nimic»,
este necesar să se transforme variaţiile
lente şi continue ale tensiunii de intrare în
fronturi abrupte, rapid crescătoare sau
descrescătoare. Astfel transformai, sem¬
nalul de intrare va comanda bascularea
comutatorului dacă şi numai dacă ampli¬
tudinea sa,va depăşi un anumit prag
prestabilit. în cele ce urmează, vom pre¬
zenta un montaj frecvent utilizat în
acest scop, anume circuitul basculant
bistabil. cu cuplaj prin emitor, întîlnit
adeseori sub denumirea de triger (sau
descriminator) Schmitt.

Trigerul Schmitt se compune din două
tranzistoare cu acelaşi tip de structură —
ambele pnp (fig. 9) sau ambele npn
(fig. 10 ) — avînd emitoarele polarizate
printr-o rezistenţă comună, R E . Colecto¬
rul primului tranzistor este conectat în
baza celui de-al doilea prin intermediul
unei rezistenţe de limitare, R.

Pentru a înţelege funcţionarea schemei,
să facem la început abstracţie de tran¬
zistorul Tj (fig. 11), Se observă că T 2 este
polarizat în bază de diyizorul rezistiv
R B2 /R + Rei- Valorile acestor rezistenţe

M. ALEXANDRU, Beius

se aleg astfel încît T 2 să fie saturat, adică
să conducă la maximum (căderea de
tensiune între emitor şi colector să fie
minimă, pentru tensiunea de alimentare
şi condiţiile de sarcină date).

Revenind la schema completă, obser¬
văm că tranzistorul Ti este astfel montat
încît, atunci cînd conduce, să-l blocheze
pe T 2 . Intr-adevăr, cînd Tj conduce,
rezistenţa sa emitor-colector este foarte
mică şi, cum R E <§;Rci, potenţialul în
colectorul lui T, devine foarte mic. insu¬
ficient pentru a -1 menţine în conducţie
pe T 2 . Dimpotrivă, atunci cînd Tj este
blocat, putem face practic abstracţie de
el în schemă, rezistenţa sa emitor-colec¬
tor fiind foarte mare în comparaţie cu
R b . Prin urmare, T 2 va conduce la satu¬
raţie datorită polarizării adecvate din
divizorul rezistiv montat în baza sa.

Comanda de basculare a trigerului se
dă prin aplicarea unui potenţial adecvat
pe baza primului tranzistor. Aiegînd
varianta cu tranzistoare pnp, să presu¬

deschide. Potenţialul colectorului său
(în valoare negativă) scade şi la un mo¬
ment dat, dnd U irarare = U P , determină
ieşirea din conducţie a Sui T 2 . Circuitul
basculează astfel în starea opusă, cu Ţ x
saturat (în conducţie) şi T 2 blocat, stare
neafectată de creşterea în continuare,
în limitele admise, a tensiunii de intrare.

Să presupunem acum că tensiunea de
intrare scade treptat. Tranzistorul Ti
iese din saturaţie, rămînînd încă în con¬
ducţie suficient pentru a -1 menţine blocat
pe T,. La un moment dat însă, cînd
U,-„ ;r(lrt> = Uq <U b , tranzistorul T 2 începe
să conducă. Pe rezistenţa R E creşte
căderea de tensiune datorită curentului
I E2 . în consecinţă, T x se blochează şi, ca o
reacţie în lanţ, T 2 trece în saturaţie.
Circuitul revine astfei în starea iniţială.

-Ucc

Uieşire

RG.11

punem că se aplică bazei un potenţial
negativ crescător de la zero. Atunci cînd
potenţialul este nul (U imrar(? =0), T x este
blocat, conform celor cunoscute de la
funcţionarea tranzistoarelor. In conse¬
cinţă, T 2 conduce la saturaţie. Pe măsură
ce ^intrare creşte (potenţialul negativ în
baza lui T x creşte), tranzistorul T x «se
apropie» de intrarea în conducţie. El
rămîne încă blocat deoarece emitorul
său este polarizat negativ prin căderea
de tensiune U E2 = R £ T £2 produsă pe
R e de curentul de emitor al lui T 2 . Cînd
U intrare depăşeşte cu puţin (fracţiuni de
volt) tensiunea U E2 , tranzistorul T x se

Cele două valori limită ale tensiunii
de intrare,* U Q şi U E , reprezintă pragul
inferior, respectiv pragul superior de
acţionare a circuitului. Pentru o valoare a
tensiunii de intrare cuprinsă între aceste
limite, circuitul prezintă două stări sta¬
bile şi se află într-una din ele sau în
cealaltă, în funcţie de sensul variaţiei
anterioare.

Adresîndu-ne constructorilor începă¬
tori, nu vom intra în detaliile de calcul
pentru schema descrisă, ci ne vom mul¬
ţumi cu un exemplu concret, care poate fi
experimentat cu multă uşurinţă.

MONTAM

mruhbjbh

MARK AWDRES

Relaţia fundamentală dintre curenţii I c ~/?' I s ), ne arată că amplificarea maxi-
prin terminalele unui tranzistor, mă în curent se obţine atunci cînd sarcina
I i ; = I r + I B (unde se ştie, în plus, că este conectată în circuitul de emitor,

0 -- -. ţ—

ii j t

FIG.2

fiind parcursă de curentul I E »(/S+1)I B .
Amplificarea în tensiune a acestui montaj
(cu colectorul comun) este subunitară,
apropiată de valoarea 1 .

Montajul Darlington este alcătuit din
două tranzistoare cu acelaşi tip de struc¬
tură (ambele pnp sau ambele npn),
funcţionînd în circuit cu colectorul comun
şi fiind cuplate în cascadă, adică emitorul
primului tranzistor conectat în baza celui
de-al doilea Rezistenţa de sarcină este
plasată în emitorul tranzistorului T 2
(fig. 1 pentru npn şi fig. 2 pentru pnp).

Amplificarea în tensiune a montajului
Darlington rămîne subunitară (aproape
de I), în schimb acesta oferă amplificarea
maximă posibilă în curent, anume de
(j^+îM^ + Dori.

Intr-adevăr, un puls de curent I B1
aplicat bazei primului tranzistor se regă¬
seşte în emitor amplificat de (j ? 2 + 1 ) ori:
I*i = (/Îi + 1)Ibi. Curentul de emitor al
primului tranzistor fiind şi curentul de
bază al celui de-al doilea, în emitorul lui
T 2 găsim l£ 2=(£2 + l) - Ib 2 =(J S i +

+ 1H02+D I.i-

Montajul Darlington se mai caracte¬
rizează prin rezistenţă de intrare deosebit
de mare, ca şi printr-o rezistenţă de
ieşire scăzută. Datorită acestor avantaje,
la care se adaugă simplitatea schemei, el
este foarte răspîndit atît în aparatele elec¬
tronice industriale cît şi în construcţiile
amatoriceşti. La ora actuală se produc
circuite Darlington introduse într-o sin¬
gură capsulă, ca de exemplu BD 269
ARTC — Darlington npn {fi D > 1 000,
pentru 1 = 5 A) sau 2 N 997 SESCOSEM
(P D cuprins între 7 000 şi 70 OCX) pentru
1=100 mA).

Circuitul Darlington se comportă ca
un singur tranzistor de acelaşi tip de
structură cu T x şi T 2 avînd factorul de
amplificare în curent 1 + 1 )( 0 2 +

+ 1 )- 1 .

Se pot monta în acest mod şi trei
tranzistoare, amplificarea în curent cres-
cînd de (03 + 1 ) ori.

ÎITCT» ■

Tip

Tip I.P.R.S.

MPS 2920

BC 237

MPS 3838

2 PI 2906

WPS 6513

BC 107

MPS 6517

BC 179

MPS 6518

BC 179

MPS 6519

BC 179

MPS 6521

BC 107

MPS 6531

BC 107

MPS 6532

BC 107

MPS 6533

BC 177

MPS 6534

BC 177

MPS 6535

BC 177

MPS 6580

BC 179

MPS 6599

BC 178

MPS 9600

BF 115

MPS 9601

BF 115

MPS 9602

BF 115

MPS 9003

BF 115

MPS 9604

BC 109'

MPS 9610

BC 109

MP SA 18

BC 107

MPSA 20

BC 107

MPSU 01

BD 137

MPSU 05

BD 137

MPSU 06

BD 139

MPSU 51

BD 138

TEHNiUM 8/80

i IV. TURTUHEANU

Montajul prezentat se compune din iar potenţiometrul P 3 permite un reglaj
două generatoare. Generatorul I, montat fin.

într-un circuit de reacţie cu filtru în Comutatoarele K t şi K 2 permit por-

dublu T, debitează o frecvenţă fixă f r de nirea sau oprirea independentă a gene-
aproximativ 1 000 Hz. ratoarelor.

Generatorul II are aceeaşi schemă Potenţiometrele trimer R 3 —R 4 se vor

(tranzistorul T 2 cu piesele aferente), de- regla separat în vederea obţinerii unei

bitează însă o frecvenţă variabilă (cu forme de semnal corecte (sinusoidale),

potenţiometrul P 2 ) de Ia 1000 Hz pînă la Acest reglaj se realizează numai la prima

1 300 Hz. Cele două semnale mixate punere în funcţiune a montajului (vizua-

(cu potenţiometrul P t ) dau o frecvenţă liz^re pe osciloscop),

reglabilă între 0 şi 300 Hz. Comutatorul' In vederea evitării diafoniei nedorite
K 3 permite selectarea brută a nivelului între cele două frecvenţe generate, se vor
semnalului de ieşire (10 mV sau 120 mV) lua măsuri corespunzătoare de ecranare.

Irig. ÎL'E MiHĂESCU,

Y03CO

Schema unui emiţător modulat în masă. Cuarţul este cuplat între emitor şi

frecvenţă, alimentat cu tensiunea de 18 V priza de la spira 10 a bobinei L v Tot pe

este prezentată alăturat. emitor se cuplează şi modulatorul MF.

Etajul oscilator este echipat cu un De fapt, acest modulator apare ca o

cristal de cuarţ ce are frecvenţa de bază capacitate variabilă montată în paralel pe

în jur de 8 MHz. Circuitul oscilant din cuarţ. Cu tensiunea produsă de microfon

colectorul tranzistorului T t este acordat variază capacitatea diodei varicapBB 139.

pe armonica a 3-a a cuarţului, deci în Deviaţia de frecvenţă se reglează din

baza tranzistorului T 2 se injectează condensatorul semivariabil montat în

24 MHz. Bobina Lj este construită pe o serie cu modulatorul. Dacă microfonul nu

carcasă cu diametrul de 6 mm, cu sîrmă furnizează tensiune suficientă, atunci se

de cupru izolată cu email şi mătase, intercalează un etaj amplificator de ten-

Aceasta are 24 de spire de 0 0,3, bobinate siune cu un tranzistor EFT 353.
spiră lîngă spiră. Etajul următor (T 2 ) lucrează ca triplor

Prizele sînt la spirele 5 şi 10 faţă de şi la ieşirea sa se obţin 72 MHz.

_^Kl R 1 -ma R 3-5 jp R 5 -1ka

IQOko. 100 ka

"Ţ-O-TQrf

Cs-SnP^Cs-ânF

îV® iV* rWr

, 100 lOOT^On 100 510

j36-1kaMko. Mto. Mja- L

Pornit/Oprit L Ţ J ° 2 ~^P F

★ K3a=10*nV
K 3 b =120 rnV

Se recomandă ca sursa de alimentare
să fie asigurată din două baterii plate
(4,5 V) legate în serie. Consumul este
foarte mic, însă tensiunea de alimentare
trebuie să fie stabilă şi fără brum de
reţea.

Dacă staţia este prevăzută cu limitator
audio sau reglaj de volum automat,

-C4 XV

vizualizările cu osciloscopul nu vor fi
concludente decît la deconectarea acestor
dispozitive..

Bobina L 2 din circuitul oscilant se
construieşte fără carcasă, cu diametrul
de 9 mm, avînd 9 spire din CuEm 0 0,8 cu
priză la spirele 5 şi 8. Bobinajul are pas
1 mm.

Urmează apoi un etaj dublor (T 3 ), echi¬
pat cu tranzistorul BF 214. Circuitul
L 3 C este acordat pe frecvenţa de
144 MHz.

diametrul de 9,2 mm, avînd 2 spire CuEm
0 0,8 cu pas 5 mm.

Şocul de radiofrecvenţă, montat între
masă şi colector, are 3 spire cu pas 2 mm
din sîrmă CuEm 0 0,5. Diametrul bobinei
este de 5 mm.

Condensatoarele semivariabile pot fi
ceramice sau cu aer, dar în mod obliga¬
toriu condensatorul semivariabil din eta-

Bobina L 3 are diametrul de 9 mm, fără
carcasă, din sîrmă CuEm 0 0,8, avînd
4 spire cu pas 2,5 mm şi prize la spirele
0,5 şi 3.

Etajeie următoare sînt amplificatoare
şi au circuitele acordate în gama de
2 m (144 MHz).

Bobinele L 4 şi L s au construcţii iden¬
tice, fiind bobinate fără carcasă pe un
diametru de 9,2 mm din sîrmă CuEm
0 0,8, avînd fiecare cîte 4 spire.

Bobinajul are pasul de 3,5 mm, iar
prizele se scot la spira 0,5 spira 3.

Etajul final de putere are plantat tran¬
zistorul 2N3375. Circuitul său oscilant
este astfel conceput încît poate fi cuplat
la ieşire cu cablu coaxial cu impedanţa
de 75 a

Bobina L 6 este tot fără carcasă, cu

jul final va fi cu aer.

Montarea pieselor se face pe o plăcuţă
de circuit imprimat 210 x 50. Pe această
plăcuţă se lipesc pe margini alte plăcuţe,
iar în interior se compartimentează pen¬
tru fiecare etaj în parte. Lungimile com¬
partimentelor etajelor T, +T, şi a circui¬
tului de ieşire sînt de cîte 45 mm, iar
ale celorlalte etaje de 30 mm.

Acordarea etajelor se face în primul
rînd cu un grid-dip, fără a cupla tensiunea
pe etaje şi numai după această operaţie
se cuplează la emiţător o sarcină şi se
cuplează şi tensiunea. Se revine apoi
asupra acordului urmărindu-se obţi¬
nerea maximului de putere la ieşire.

Sarcina poate fi un bec de 24 V/5 W,
fiindcă puterea emiţătorului este în jur
de 4 W.

Pagină realizată de .
irig. ANDRIAN NICOLAE

zat de oscilator.

După un impuls al frecvenţei de refe¬
rinţă trecut la ieşire, monostabilul blo¬
chează poarta P 5 pentru o perioadă
determinată de capacitatea C şi poten-
ţiometrul R t . Cînd monostabilul revine,
un alt impuls trece la ieşire şi ciclul se
repetă. Astfel, frecvenţa de intrare este
un multiplu al frecvenţei de ieşire:
Fin = N. Fieş, unde N este factorul de

divizare, puţind lua o valoare întreagă
între 2 şi 30.

Adăugind îa ieşirea primului divizor
un al doilea identic cu acesta, se poate
obţine o frecvenţă de 10 kHz. Valoarea
potenţiometrului R 2 va trebui reglată
astfel incit să se realizeze o divizare prin 10.

Simplitatea şi posibilitatea realizării
într-un volum mic sînt avantajele care
pledează în favoarea acestui calibrator.

Cu numai trei porţi logice de tip NAND
(CDB 400 E) se' poate realiza un divizor
foarte precis între i : 2 şi 1 : 30, schim-
bînd numai valoarea unei rezistenţe.

Oscilatorul se realizează cu un cuarţ,
astfel că fiecare sub&rmonică de la ieşirea
divizofuîm va avea stabilitatea cristalu¬
lui Cristalul poate avea o frecvenţă de
î MHz, 2 MHz sau 3 MHz. In aceste
cazuri, pentru a obţine 100 kHz este'
necesară o divizare cu 1 :10, 1:20,
1 :30. Deci valoarea potenţiometrului
P, va fi modificată corespunzător obţi¬
nerii raportului de divizare necesar.

Cu două asemenea divizoare se pot
înlocui două numărătoare decadice şi
un divizor cu 2 sau 3, dacă cuarţul folosit
are valoarea de 2 sau 3 MHz.

'■ Porţile P 3 şi P 2 formează oscilatorul
car= generează frecvenţa de referinţă.
Monostabilul realizat cu porţile P 2 şi
P 3 controlează poarta P 5 , fiind sincroni-

P4,Pb;..P6»i2«COB400E

2,2 Hn.

ilOOnF

>22GnF

120 mH 96 mH

O recepţie bună cere, în cele mai
multe cazuri, un filtru în partea de
joasă frecvenţă. Pentru recepţionarea
în bune condiţii a posturilor de radio-
difuziune, prin intermediu! unui recep¬
tor cu mixare directă, este nevoi© de un
filtru cu banda de trecere de circa
5 kHz. In cazul recepţionării semnale¬
lor SSB, este bun un filtru cu banda
de trecere de 5 kHz. Pe de altă parte,
telegrafia cere un filtru cu o bandă
foarte îngustă (100—500 Hz).

, Circuitul prezentat în continuare cu¬
mulează toate cazurile prezentate mai
sus. După cum se poate vedea în figură,
schema conţine un circuit «Pi» cu
două celule. Comutatorul (3x4 poziţii)
schimbă caracteristică globală a cir¬
cuitului după cum urmează:

1) — circuit amplificator (filtru trece-
tot);

2) — filtru trece-bandă cu Ft = 5kHz;

3) — filtru trece-bandă cu Ft = 3kHz;

4) — filtru telegrafic cu Fo — 1kHz,
8 = 150 H.

La ieşire s-a prevăzut un etaj cu AO,
util atît ca adaptor al filtrului cu etajele
următoare cîî şi ca amplificator pentru
cască.

Bobinele se realizează pe ferite-oală
cu diametrul de 18 mm şi înălţimea de
11 mm, cu inductanţa specifică
AL = 400. material Ferroxcub 3H1. Se
va utiliza un fir de cupru-email cu
0 = 0,1—0,12 mm; L, conţine 550 de
spire, L 2 49Q de spire. Se poate utiliza
un alt tip de ferită cu diametrul şi înăl¬
ţimea mai mari. Dacă inductanţa spe¬
cifică va fi tot 400, numărul de spire
rămîne neschimbat fn caz contrar se
recomandă a se recalcula numărul de
spire.

Cea mai mare parte a componente¬
lor pot fi montate chiar pe comutator.
Amplificatorul operaţional AO împreu¬
nă .cu circuitele de polarizare se mon¬
tează pe o plăcuţă de circuit imprimat.

Toleranţa rezistenţelor este de.5%,
iar cea a condensatoarelor de 10%.

Este notat faptul că toleranţele mai
mari declt cele menţionate pot duce la
eliminarea performanţelor amintite.

conectează îa masă intrarea neinversoare
a amplificatorului operaţional /iA 741.

Cînd tensiunea de ieşire depăşeşte
Ube (T0, deschide tranzistorul, curentul
de’colector încărcînd condensatorul C,.
Tensiunea pe acest condensator deter¬
mină rezistenţa tranzistorului T 2 . Dacă
domeniul de variaţie a rezistenţei interne
este cuprins între 120 şi 10 O, plaja de
60 dB este foarte uşor acoperită. în
absenţa semnalului, C, se descarcă şi
închide tranzistorul T 2 . Grupul Ci — R,
determină constanta de timp a circuitului
la revenire. Timpul de atac este determi¬
nat de C 2 şi de curentul prin tranzisto¬
rul Tj.

Tensiunea de intrare se divizează între
rezistenţa de 120 kQ şi rezistenţa internă a
FET-ului. Astfel, semnalul aplicat poate
depăşi tensiunea de alimentare fără
pericolul de a distruge amplificatorul
operaţional.

Cuplarea între amplificatorul opera¬
ţional şi Ti se face capacitiv, deoarece
punctul static al ieşirii amplificatorului
se schimbă în funcţie de deschiderea
tranzistorului T 2 .

Semnalul de ieşire are o valoare de
1,4 V vîrf la vîrf, în tot domeniul
25 mV — 30 V la intrare.

Un asemenea amplificator poate fi între 20 Hz şi 20 kHz. Timpul de răspuns
folosit cu succes la: emiţătoare (compre- este de 1 -2 ms, iar întîrzierea de aproxi-
sor de dinamică), receptoare (pentru mativ 0,4 s.

diminuarea efectului de Fading), înre- După cum se vede în figură, se utili-
gistrări HÎ-FI, indicatoare de volum etc. zează un tranzistor cu efect de cîmp,
Domeniul de funcţionare este cuprins canal tip n (2 N 4861 sau echivalent), ce

S8KjQ

Î2QKJQ

INTRARE

BCI77

TEIHSNiSUM m

Hă numesc Constantin Sori. Traiars şi aînt elev In clasa a X-a, secţia
•electrotehnică, la Liceul industrial nr. 5 din Bucureşti.

Sncâ de mic m«a pasionat electronica şi, printre altei®, am realizat multe
i ubli t ' ' 'va timp am început să

concep şi să realizez diferite montaje- Două dintre ele le-am trimis redacţiei
î« luna -ianuarie ax., în vederea eventualei publicări. în nn 3 aî revistei mi
s-a răspuns fa poşta redacţiei că s-a reţinut pentru publicare «Sirena»,
ceea ce mi-a produs o deosebită satisfacţie. Acest lucru m-a tăcut*să
muncesc cu şi mai mult elan şi încredere în forţele proprii.

Propun acum constructorilor începători schema unui radioreceptor cu
trei tranzistoare, cu audiţie în difuzor şi cu alimentare de Sa baterii Acest
montaj l-am realizat practic cu bun® rezultate

Primul etaj este un amplificator de aplicat mai departe amplificatorului de
radiofrecvenţă realizat cu tranzistorul audiofrecvenţă, care realizează în acelaşi
Tj (de tip P 401, P 403, EFT 317). Sem- timp şi detecţia

naiul de radiofrecvenţă amplificat este Etajul de audiofrecvenţă este realizat

cu tranzistoarele T 2 şi X 3 în montaj
Darlington (ambele tranzistoare sînt de
tip AC 180, EFT 323). Semnalul de
audiofrecvenţă amplificat este aplicat
unor căşti cu impedanţa de 2 000 Q sau
unui difuzor prin intermediul unui trans¬
formator de ieşire.

Din potenţiometre! P se stabileşte
punctul de funcţionare al tranzisîoare-
îor T 2 şi T 3 .

' Alimentarea montajului se poate face
de la baterii; el funcţionează bine cu
valori ale tensiunii cuprinse între 4,5 şi

9 V.

Bobinele L y şi L 2 se realizează pe un
manşon de carton şi. vor fi dispuse apoi
pe o bară de ferită cu lungimea de
8 —10 cm şi diametrul de 8 mm. are
100 de spire şi L 2 are 20 de spire (ambele
bobine se realizează cu sîrmă din CuEm
cu p — 0,15 mm).

Se va folosi obligatoriu o antenă
exterioară, care va fi cuplată prin inter¬
mediul. unui condensator de 1 nF, con¬
form schemei.

INTRERUPATOI i F0T0C0MANM
CU SENZOR

SVSARILJS CHIblCiUŞAlV, Alba lulia

Traductoarele optice constituie pentru Tranzistorul T 3 se află în stare de con-
constructorii începători o mare atracţie ducţie, deoarece baza lui este negativată.
datorită rezultatelor spectaculoase ce se La apariţia unui semnal luminos, «foto-
pot obţine cu ajutorul lor. tranzistorul» T, deschide tranzistorul T 2 ,

In schemele de faţă este folosit ca tra- care blochează pe T 3 şi astfel becul se
ductor optic un tranzistor din seria
BC la care s-a pilit partea superioară a
capsulei metalice.

Montajul din fig. 1 reprezintă un averti¬
zor optic fotocomandat la care becul
se aprinde la apariţia unui semnal lumi¬
nos. Rezistenţa emitor-colector a lui T t
scade prin iluminare, negativînd baza
lui T 2 , care negativează baza lui T 3 şi
becul se aprinde.

Pentru varianta din figura 2 becul se
stinge la apariţia unui semnal luminos.

□AN TEQDDSIU, Bucureşti

întrerupătorul a cărui schemă o pre¬
zentăm alăturat (fig. 1) poate fi folosit
pentru aprinderea şi stingerea unei lan¬
terne sau pentru comanda unui releu de
putere. Aprinderea becului se face la
atingerea senzorului S t («ON»X iar stin¬
gerea la atingerea senzorului S 2 («OFF»).
Primul tranzistor este de tip BC 178. In
colectorul lui este montat un semireglabil
de 5 kQ.

Tranzistorul al doilea este de tip
BC 108. Rezistenţa care uneşte colectorul
lui T 2 cu baza lui Tj nu are o valoare
precisă, ti se stabileşte experimental.

Tranzistorul final este de tip AC 180 K.
El are ca sarcină un bec de 3,5 V/0,2 A.

La bornele A-B poate fi montat şi un
releu care să comande un bec de 220 V/'
100 W.

Comutatorul poate fi alimentat de la o
baterie de lanternă de 4,5 V sau de la un
mic alimentator (fig. 2).

Legăturile de pe placa de circuit impri¬
mat la senzori se vor face cu un cablu
ecranat. Senzorii pot avea formele din
figura 3.

Este recomandabil ca tranzistorul final
să se monteze pe un mic radiator în
cazul în care se foloseşte în colectorul
tranzistorului final un consumator mai
mare (un motoraş etc.).

Tranzistoarele Tj şi T 2 sînt din seria
BC 177, 178, 179, iar T 3 este de tip
AC 180 K. Din potenţiometrul semi¬
reglabil P se stabileşte sensibilitatea mon¬
tajului. Becul se poate înlocui cu un releu
miniatura] (5 V/0,05 A), care va comuta
cu contactele sale o serie de alte montaje.
Prin schimbarea polarităţii sursei de
alimentare se pot folosi tranzistoarele
complementare (BC 107, 108, 109 etc. şi
AC 181 K).

BC176

iACISOK

1100 ka-.

100 kn

iscodirii spaţiului cosmic. O lucrare
deosebit de importantă pentru infor¬
marea şi educaţia materialistă a tine¬
retului va fi semnată de I.M. Ştefan
şi Cosite SiSviars «Personalităţi
ştiinţifico-tehnice româneşti». Car¬
tea va cuprinde date biografice, opere¬
le principale ale savanţi lor români, sub-
!iniindu-se contribuţia acestora la afir¬
marea ştiinţei şi tehnicii româneşti pe
pfan mondiai.

logia, robotica, cibernetica etc., sau
«Laserul, lumina de mîine», de Doru
Duţu, cuprinzătoare monografie ce
abordează principiile şi domeniile de
aplicabilitate aie unei realizări de re¬
ferinţă pentru tehnica modernă.

«Cartea astronomului amator» de
I. Todoran cuprinde un bogat volum
de informaţii, precum şi o serie de
propuneri pentru constructorii amatori
care doresc să-şi realizeze cu mij¬
loace proprii cîteva din instrumentele

4*1N4QQ2.

TEHNIUM 8/80

IVliRCEA PANTEA, Reghin

Propun constructorilor amatori această ecranului, după care spotul trece, practic

schemă realizată de mine ca lucrare prac- instantaneu, la imaginea a doua,

tică de bacalaureat. Este vorba despre parcurgînd-o la rîndul ei pe o porţiune,

un comutator electronic, care permite, apoi spotul trece din nou la prima ima-

prin conectarea sa la un osciloscop, vi- gine şi ciclul se repetă,

zualizarea simultană a două imagini După cum se observă din schemă, sem-
diferite. nalele de la intrări sînt amplificate cu

Principiul de funcţionare este urmă- ajutorul celor două etaje realizate cu

torul: imaginea de la prima intrare este tranzistoareie ^ — T 2 — T 3 şiT 5 — T 6 -T 7>

vizualizată pe o anumită porţiune a de tipul BC 107.

Potenţiometrele Pj şi P 2 au fost puse Semnalul dreptunghiular blochează şi
după primul etaj de preamplificare pen- saturează tranzistoareie T 4 (BC 177) şi
tru a nu scurtcircuita intrările la poziţia T g (BC 107), care permit alternativ ire-
«minim». cerea semnalelor aplicate la intrările î

Semnalul dreptunghiular este generat şi îl spre ieşire,
în circuitul basculant astabil format din Montajul trebuie alimentat de la o
tranzistoareie T 10 şi T n . Rolul celor sursă de tensiune foarte bine filtrată şi
două diode din bazele tranzistoarelor stabilizată.

este de a îmbunătăţi frontul de undă. Montajul se cuplează cu ieşirea la bor-
Circuitul basculant astabil poate genera nele Y ale osciloscopului, iar sincroniza-
douâ frecvenţe de lucru diferite, care se rea exterioară la bornele corespunză-
vor alege în funcţie de frecvenţa semna- toare dacă osciloscopul le posedă. Pe

lelor de vizualizat. ecran vor apărea două linii întrerupte

Semnalul de formă aproximativ drept- dacă frecvenţa de baleiaj a osciloscopului

unghiulară este apoi aplicat unui circuit este mică, sau două linii continue dacă
basculant bistabii, la ieşirea căruia se aceasta este mare.
obţine un semnal de formă perfect Tensiunea maximă ce poate fi aplicată
dreptunghiulară, adică timpii de creştere la intrări este de 3 V. Pentru tensiuni

şi descreştere a semnalului sînt practic mai mari se va folosi un atenuator,

nuli Potenţiometrul P 4 comandă ampli- Tranzistoareie sînt cu siliciu, de tip
tudinea semnalului dreptunghiular şi deci BC 107, respectiv T 4 de tip BC 177.
poziţia relativă a celor două imagini.

[RCUIT

Ghirlanda de becuri instalată în pomul
de iarnă poate fi făcută să «clipească»
prin mai multe metode, cea mai răspîn-

alternanţele conduse de diodă), tiristorul
se blochează la prima trecere prin zero
a curentului. Condensatorul se încarcă
din nou şi ciclul se repetă.

Rezistenţa Rj (2,4—3 kQ) trebuie să
fie de 3 W, pentru a nu se încălzi excesiv.
Tiristorul poate fi de orice tip, avînd
curentul maxim de peste 3 A şi tensiunea
de lucru de minimum 300 V. Se poate
încerca si cu valori mai mici ale condensa¬
torului C (20 — 100 «F/70 V).

S. ÎVSARSW

Printre muItipiele soluţii posibile şe
numără şi cea prezentată alăturat. In
circuitul de alimentare a consumatoru¬
lui, care în cazul de faţă este un beculeţ
cu lupă (2,2 V/0,2 A) supravoltat la
4,5—6 V, sînt înseriate contactele nor¬
mal închise M-N ale unui releu de 4 V
(6 V)/20 mA.

Prin apăsarea butonului de comandă
3 — care poate fi cuplat la «trăgaciul»
de ia arma de tir electronic (bazat
pe fotocomandă) — becul se aprinde
brusc, dînd o lumină strălucitoare. După
o fracţiune de secundă însă releul an-
clanşează, contactele M-N se deschid

dită fiind aceea cu starter legat în serie
cu circuitul de alimentare. Alăturat re¬
comandăm o altă soluţie, care prezintă
avantajul de a avea frecvenţa de pîlpîire
reglabilă prin alegerea adecvată a rezis¬
tenţei R 2 (între 5 kfi şi 15 kO).

După cum se observă din schemă,
ghirlanda de beculeţe L t - L„ (10 becuri
de 26 V/0,1 A legate în serie) este montată
în serie cu dioda P şi tiristorul Th. La
conectarea alimentării, tiristorul este
blocat. Condensatorul C se încarcă însă
repede prin Rj şi, în momentul în care
tensiunea ia bornele sale devine suficientă
pentru furnizarea curentului de amorsare
de poartă (prin R 2 ), tiristorul intră în
conducţie. Tensiunea între anod şi caîod
cade astfel brusc (la cca 1 V) şi condensa¬
torul se descarcă. Nemaiavînd curent de
poartă şi fiind alimentat în pulsuri (semi-

Există numeroase situaţii practice în
care se impune efectuarea unui contact
electric (închiderea unui circuit) pentru
un interval de timp foarte scurt şi repro-
ductibil ca durată la acţionări repetate.
Pentru a da numai două exemple, vom
aminti obţinerea unor impulsuri lumi¬
noase cu strălucire sporită prin supra-
voltarea unui bec şi comanda de pornire
a unui dispozitiv de temporizare bazat
pe încărcarea rapidă a unui condensa¬
tor.

şi becul se stinge. Durata impulsurilor
luminoase nu depinde astfel de timpul
cît se ţine apăsat butonul B, ci numai
de inerţia mecanică a releului.

Artificiul poate fi aplicat la orice fel
de consumatori. Dacă tensiunea de
alimentare necesară depăşeşte cu mai
mult de 2 V tensiunea de lucru a releului
de care dispunem, vom monta în serie
cu acesta o rezistenţă de limitare a
curentului la valoarea de ancianşare
fermă.

TEHMIUîVl 8/80

» Mi - ?M ' H

ih mm PRBitcnn

Bimiumm

însoţirea proiecţiei de o înregistrare
sonoră este atît un lucru util şi nece¬
sar în foarte multe cazuri, cît şi o cale
de realizare a unor programe cu va¬
loare artistjcă reală.

Tn reclamă, ca metodă modernă şi
eficientă în învăţâmînt, ca mod de
prezentare a unor evenimente memo¬
rate pe film, înregistrarea sonoră con¬
comitentă cu proiecţia este azi un pro¬
cedeu larg cunoscut şi răspîndit.

Utilizînd o serie de procedee speci¬
fice (succesiuni, suprapuneri, reveniri,
scînteieri etc.), proiecţia unor diapo¬
zitive, selecţionate sau concepute te¬
matic, însoţită de text, muzică, zgo¬
mote constituie un mijloc de comuni¬
care audiovizuală specific artei foto¬
grafice.

Esenţa sonorizării, din punct de
vedere tehnic, constă în sincronizarea
sunetului cu imaginea.

PROCEDEUL

MECANO-ELECTRIC

Cel mai simplu procedeu de sincro¬
nizare este cel mecano-electric, care
constă în lipirea pe spatele benzii de
magnetofon a unor mici bucăţi de
folie metalică foarte subţire, care co¬
mandă închiderea unui circuit cuprin-
zînd un releu de comandă pentru apa¬
ratul de proiecţie (fig. 1).

Procedeul are o serie de dezavan¬
taje. El este aplicabil numai în cazul
înregistrărilor pe magnetofon, utili¬
zarea sa pe bandă de casetcfon fiind
practic nerealizabilă. Lipirea foliei nu
este o operaţie chiar atît de simplă,
banda trebuind să rămînă maleabilă,
înregistrarea sonoră trebuie făcută
înainte de iipire, pentru că folia să nu
influenţeze magnetic procesul de şter-
gere-înregistrare. Considerăm acest
mod de lucru ca nerecomandabil, în
ciuda simplităţii sale

PROCEDEE ELECTRONICE

Procedeele electronice se caracteri¬
zează prin aceea că în paralel cu partea
sonoră se înregistrează semnale de
comandă de o anumită frecvenţă, care
la redare sînt aplicate unor circuite de
detecţie şi amplificare, comanda efec¬
tivă dîndu-se printr-un releu. în funcţie
de numărul de piste ale aparatului de
înregistrare magnetică şi de modul de
suprapunere a semnalului de co¬
mandă, există mai multe posibilităţi.

1 MAGNETOFON STEREO CU
DOUĂ PISTE

Programul sonor se înregistrează
pe o pistă, iar semnalele de comandă
pe cea de-a doua (fig. 2). Generatorul
de semnal GS furnizează o tensiune
alternativă de o frecvenţă oarecare.
Prin apăsarea butonului T (durată
0,5—0,8 s) se realizează înregistrarea
semnalului de sincronizare. Audiţia
se realizează în mod normal de pe
pista 1, iar la ieşirea corespunzătoare
pistei 2 se culege semnalul de sincro¬

Sng. V. CĂLINESCU

nizare, care se aplică blocului de co¬
mandă (fig. 3).

Blocul de comandă cuprinde un re¬
dresor şi un reieu (acţionate eventual
de un amplificator dacă semnalul re¬
dresat nu este suficient de puternic).
Aparatui de proiecţie este suficient
să fie conectat pe releu, tensiunea de
acţionare aparţinîndu-i.

Mixerul din schemă serveşte exclu¬
siv înregistrării programului sonor
dacă se folosesc două surse primare.

2. MAGNETOFON CU PATRU
P8STE (MONO)

Principial, lucrurile se petrec ca şi
mai sus, folosindu-se cîte două piste,
înregistrarea celor două piste se va
face însă succesiv, spre deosebire de
cazul anterior, unde programul sonor
şi semnalele de comandă puteau fi
înregistrate concomitent.

Practic este necesar pentru control
să se cupleze ieşirea capului de redare
(programul sonor înregistrat) pe una
din piste la un amplificator suplimen¬
tar, care în cazul cel mai simplu poate
fi numai pentru cască.

La redare (fig. 4) magnetofonul va
amplifica programul sonor, urmînd ca
semnalele de comandă să fie amplifi-

s cate de un amplificator auxiliar.

Amplificatoarele se pot realiza după
scheme extrem de simple, ele neinter-
venind asupra fidelităţii înregistrării
sonore. în figura 5 se dă schema unui
amplificator simplu pentru cască, iar
în figura 6 schema unui ampiificatcr
auxiliar pentru circuitul de comandă.

Tranzistoarele sînt cu siliciu, de tip
BC 107, 108, 109 sau echivalente.

3. CASETOFOANE (MONO) Şl
MAGNETOFOANE CU DOUĂ
PîSTE (MONO)

Casetofoanele mono nu permit re¬
darea concomitentă a ceior două piste.
Este şi cazul unor magnetofoane vechi,
în general de studio şi utilizînd viteze
mari, dar, ţinînd cont de raritatea lor,
ne vom referi ca principiu la caseto-
foane.

în acest caz, înregistrarea semnalu¬
lui de comandă se face suprapunîndu-l
cu programul sonor. Pentru ca semna¬
lul de comandă să nu fie auzit, este
necesar ca frecvenţa sa să fie su perioa-
ră celei audibile sau de o valoare foarte
scăzută.

în prima variantă se va folosi o frec¬
venţă de 16—18 000 Hz, fiind utilă
aceeaşi schemă generală ca şi pentru

magnetofon r

(IEŞIRE) ^

fol

""redresor

RELEU

MAGNETOFON
(IEŞIRE ADAPTATA) ‘

AMPUFICA1DRH

AUXILIAR

REDRESOR

RELEU

PROIECŢIE

JTRECE JOS*
1(12.500 Hz)!
J--J

TRECE SUS
(150 Hz)

CASETOFON

(INTRARE.)

j TRECE

TRECE JOS j(44.QOQVte) |

CASETOF 0 M

(IEŞIRE)

TRECE SUS (150 Hs)

ITRECE JOSj
1(12500 Hz)j

HAMPLWCA- \
TOR |

INSTALAJÎE _DE _Ş0NORiZARE__

TEHN3UM 0/80

MAMPUFICAM

Pilim CHITARA

A. SMICOLAE

Se ştie di semnaîul furnizat de o
doză de chitară este foarte mic. De
aceea este necesară o preamplifi-
care a acestuia pentru a putea
fi preluat de un amplificator de
putere.

Pe de altă parte, semnalul dozei
nu poate fi transmis printr-un cablu
mai lung, deoarece se poate pierde
tn zgomotul de fond. Soluţia optimă
este aceea de a ataşa chitarei un
preamplificator cu un volum cît
mai mic.

Montajul descris în continuare
prezintă avantajele:

— dimensiuni mici, datorită folo¬
sirii circuitelor integrate, deci posi¬
bilitatea înglobării în corpul chi¬
tarei;

— impedanţa de ieşire mică per¬
mite lungirea după nevoie a'cablu¬
lui ecranat;

— alimentarea se face de la o
baterie miniatură de 9 V;

—- corectorul de tonalitate este

varianta a doua. Filtrările din scheme
sînt necesare pentru a se preveni
apariţia unor semnale parazite la au¬
diţie (fig. 7,8).

In cea de-a doua variantă se folo¬
seşte o frecvenţă joasă, de 100—150 Hz.
Filtrul FI are rol de protecţie, astfel
încît eventualele semnale de aceste
frecvenţe din programul sonor să fie
înlăturate, în caz contrar existînd riscul
comenzii nedorite a proiectorului.

Semnalul de comandă va fi înlăturat
la audiţie cu ajutorul filtrului F3 (fig. 8).
Pe circuitul de comandă, filtrul F2 asi-
gură numai trecerea semnalelor de co¬
mandă de joasă frecvenţă, respectiv
înaltă frecvenţă.

Intre cele două variante, cea de-a
doua are posibilitatea mare de reali¬
zare deoarece prima presupune un
casetofon cu bandă de frecvenţă avînd
limita superioară peste 14—15 000 Hz,
ceea ce nu se întîlneşte la marea majo¬
ritate a casetofoanelor mono (maxi¬
mum 12 000 Hz).

Mixerul serveşte exclusiv înregis¬
trării programului sonor în situaţia în
care se folosesc două surse primare
(microfon şi picup). Avînd în vedere
puterea redusă a casetofoanelor, pen¬
tru audiţie se apelează la o instalaţie
suplimentară de sonorizare.

5. CASETOFOANE STEREO —
MÂGNETOFOA^E STEREO CU
PATRU PISTE

Situaţia este similară cu cazul 1, fiind
posibile înregistrări pe ambele sen¬
suri de deplasare a benzii.

In cazul casetofoanelor se va acorda
o grijă deosebită nivelului de înregis¬
trare al semnalului de comandă pentru
a se evita interferenţele nedorite cu
programul sonor, ţinîndu-se co/it de
faptul că pistele sînt alăturate.

Şi în cazul unui magnetofon cu patru
piste se poate înregistra semnalul de
comandă suprapus cu programul so¬
nor. Deşi se face economie de bandă,
situaţia nu este de dorit deoarece com¬
portă o diminuare a plajei de frecvenţă
şi riscul unor interferenţe nedorite. De¬
sigur, un semnal de 100—150 Hz se va
auri ca un brum (pe durate scurte),
care poate fi neglijat dacă filtrarea nu
a fost corectă sau lipseşte, însă numai
procedeele cu înregistrări paralele asi¬
gură.un nivel calitativ bun.

TEHN1UM 8/80

-620 ka

T 1 ^ 1 —' J 741>^-

direct accesibil chitaristului.

Primul etaj este un amplificator
de tensiune. Condensatorul G, rea¬
lizează o separare galvanică între
doză şi amplificatorul AO-1. La
ieşirea acestuia este conectată o
reţea de tonalitate tip Baxandalî.
Potenţiometrul P 2 realizează co¬
recţia la frecvenţe ioase, iar P 3 co¬
rectează frecvenţele înalte. Al doi-
C 5 j| 47 nF

R5 ] fl-j Re

| Pg_ | liko. C

■ l *sfa, v L - / »4 a .

RlBIICAm

m mm

G.D, OPRESCU

Există numeroase tipuri de montaje
reducătoare de zgomot, care au rolul de a
îmbunătăţi raportul dintre semnalul util
muzical dintr-un program înregistrat şi
zgomotul de fond, manifestat de obicei
ca fîşîit, produs în majoritatea cazurilor
de purtătorul de înregistrare, granulaţia
mare a benzii de magnetofon sau caseto¬
fon şi calitatea necorespunzătoare a ma¬
terialului plastic folosit la presarea discuri¬
lor.

Montajul de mai jos este realizat numai
cu trei tranzistoare (pentru variantă mo¬
notoni că) şi cu cîteva piese foarte uşor
de procurat.

Examinînd schema, observăm că sem¬
nalul audio se trimite îa baza tranzisto¬
rului Tj, fiind cules amplificat din colec¬
torul aceluiaşi tranzistor, pe rezistenţa de
sarcină de 5 kfi. De aici semnalul este
trimis pe două căi separate. Una duce di¬
rect îa ieşirea montajului, la capătul
unui potenţiometru, de unde ajunge îa un
etaj repetor pe emitor. Acelaşi semnal de
la ieşirea tranzistorului Tj urmează şi
calea unui filtru trece-sus, ajunge la
etajul al doilea de amplificare, realizat cu
tranzistorul T 2 , care serveşte la amplifica¬
rea numai a frecvenţelor foarte înalte, de
peste 5 000 Hz. Diodele Dj şi D 2 servesc
ca limitatoare pentru semnale parazit-
impuls, de exemplu pocnituri exagerate

Sursa alăturată este destinată ali¬
mentării preamplificatoarelor care ne¬
cesită o tensiune continuă de 27-30 V,
foarte bine filtrată.

Puntea redresoare poate fi realizată
şi cu patru diode 1 N4002. Transfor¬
matorul se construieşte pe un miez
cu secţiunea de 5 cm 2 , avînd în primar
2 200 de spire CuEm 0 0,25 mm, iar în
secundar două înfăşurări de cîte 157
de spire, CuEm 0 0,4 mm, cu prize
ia 105 spire pentru 10 V şi ia 125 spire
pentru 12 V. A fost preferată soluţia
cu două înfăşurări deoarece între punc¬
tele A şi B se poate lega un bec de
8 V/40 mA (bec de control) sau între
C şi D se pot pune în serie două becuri
de 6 V/40 mA. Transformatorul va fi
blindat cu o carcasă din tablă de fier
(tablă de ia o cutie de conserve).

lea amplificator, AO-2, realizează
o compensare a atenuării reţelei
şi în pius o amplificare suplimen¬
tară. Un semnai de ordinul a cîţiva
mili volţi este adus la amplitudi¬
nea de 1 V. Acesta este suficient
pentru a ataca un amplificator de
putere. Din potenţiometrul P 6 se
reglează volumul.

| R7 Ţ4,7nF Re

[ 3,6k a jPş 3,6kx L

provenite din zgîrieturi de disc, anulînd
amplificarea etajului respectiv. La sem¬
nale slabe, diodele sînt închise. Prin rezis¬
tenţa de 1 Mfi se polarizează tranzisto¬
rul T 2 . In caz că se doreşte scoaterea din
uz a sistemului reducător de zgomot, se
acţionează întrerupătorul I. Deci la ieşi¬
rea etajului al doilea de amplificare se
obţine un semnal audio total lipsit de
frecvenţele joase, în opoziţie de fază cu
semnalul care este trimis nemodificat la
ieşirea montajului. Etajul al treilea, repe¬
tor pe emitor, primeşte cele două sem¬
nale prin cursorul potenţiometruluî, la
capătul căruia sînt aplicate. în funcţie
de poziţia cursorului acestui potenţio¬
metru, se obţine situaţia de balans, pentru
suprimarea fişîiturilor, fără ca frecvenţele
înalte din imprimare să aibă ceva de
suferit. în linii mari se poate spune că
montajul asigură suprimarea frecvenţelor
mai mari de 4 000 Hz în momentele de
«pianissimo», adică la audiţie de nivel
mic, cînd orchestra cîntă foarte încet,
tocmai atunci cînd fie discul, fie banda

ceJcT Tp ->—'

foS M

de magnetofon sau casetoîon manifestă
un fîşîit de fond, care deranjează. Pentru
imprimări cu zgomot foarte mare de fond,
de pe discuri vechi sau benzi vechi, cu
granulaţie mare şi viteză redusă, trebuie
asigurată o anumită poziţie a potenţio-
mecruîui, care se va tatona. Este o opera¬
ţie necesară mai ales atunci cînd se face
recopierea unor imprimări vechi, cu grad
diferit de uzură. La imprimări realizate
iniţial cu materialul de bună calitate
trebuie, bineînţeles, o nouă reglare a
potenţiometrului de balans.

Toate cele trei tranzistoare sînt uzuale,
din seria BC 107...109; se pot folosi orice
tranzistoare npn cu siliciu, cu factor de
amplificare beta mai mare de 100. Con¬
densatoarele electrolitice sînt îa o ten¬
siune minimă de 12 V. Alimentarea se
face în limitele 9 V...Î4 V, de la trei
baterii de lanternă înseriate, de la un
redresor stabilizat sau chiar din montajul
de amplificator, magnetofon sau caseto¬
fon pe care îl serveşte reducâtorul de
zgomot.

>-0+12V

'Jp pfH

, i-HMa

n5knil£ m

^ŞRE

ALIMENTATOR

Prof. M. VORIMÎCU

PfT

°- 5W i^i

. . — *ş IOOOjjF 35V

| \^27.5v

1 L±J J_

T, - 2N 1711! 2N 1613 ; BD135 ! BD139

NOI SURSE DE EMISII'

. i ii

iii-!

i\ Pentru proiectarea şi realizarea unei

I microcentrale hidroelectrice constructo-
14 , riiî amator trebuie să analizeze:

I a. obiectivul ce urmează să fie alimentat
% cu energie electrică (cabane, sat etc.);
1 b. debitul apei;

c. posibilitatea obţinerii unei diferenţe
ţ: de nivel prin amenajări hidrotehnice.

a. Dacă obiectivul necesită iluminatul
interior şi se cunoaşte sarcina de consum
permanent, se reglează debitul apei de la
limitatorul de debit — b —■, care constă
dintr-o placă (scîndură etc.) fixată între
doi piloni, cu posibilitatea de a putea fi
lăsată mai jos sau ridicată; în acest caz
nu sînt necesare acumulatoare de sto¬
care (dacă se foloseşte altemator, acesta
este dependent de acumulator).

In cazul consumului diversificat ce
depăşeşte 1 kW pe oră — o baterie de
acumulatoare ajută mult.

b. Debitul şi înălţimea de la care cade
A apa pe turbină sînt factorii principali de

forţă.

Prin cunoaşterea lor, se poate aprecia
dinainte ce se poate realiza şi la ce valoare
se poate ridica investiţia
Debitul apei se măsoară cu un crono¬
metru şi un plutitor, luîndu-se un tronson
de apă de circa 10 m. Un element plutitor
(minge uşoară, o bucată de poliester
expandat) pus pe apă va fi dus de aceasta
fără să dea de obstacole (turbionări); apoi,

; cronometrînd timpul în care plutitorul
parcurge cei 10 m, vom introduce mări¬
mea găsită în calcul, pentru a afla cîţi
metri parcurge apa pe secundă
Se măsoară pe minimum 10 m din
lungimea rîului întrucît pe distanţe mai
mid nu se pot executa măsurători pre¬
cise fără aparat special pentru asemenea
•. operaţie.

După măsurarea vitezei se va determi¬
na secţiunea albiei sau canalului unde se
va afla transversal în trei puncte. Se va.
afla deci secţiunea Cunoscînd viteza şi
secţiunea, se poate şti debitul/s.

c. Obţinerea unei înălţimi corespun¬
zătoare pentru canalul de aducţiune
necesită lucrări de hidrotehnie destul de
voluminoase, dar absolut necesare con¬
strucţiei Prin aflarea înălţimii şi a debi¬
tului se poate aprecia potenţialul energe¬
tic al pîrîului respectiv prin aplicarea for¬
mulei de mai jos.

Energia potenţială Wp = m.g.h.
m = masa apei, respectiv debitul mă-
, ., sur at, ce aj unge într-o sec undă pe turbină;
g = mărimea constantă 9,8 m/s 2 ;
h = înălţimea de cădere a apei pînă la
" ieşirea din turbină

Generatorul folosit la această micro-
hidrocentrală electrică este de 24 V —
800 W — 700 de ture/minut.

Deşi puterea obţinută la turbină este
de aproximativ 10 kW, prin treptele de
mărime a turaţiei se ajunge la o putere
activă mai mică la arborele generatoru¬
lui.

Diferenţa de putere este proporţională
cu raportul de transformare şi în practică
această reducere de putere este un mare
inconvenient, putînd fi înlăturat numai
prin folosirea unor turbine de mare
viteză şi de o construcţie complexă.

Din formula de mai jos verificată la

iy§ Iii HH 11

IQAM DAVIOONI,
Tomeşti, bloc 11, ap. 4, jud. Timiş

3 tipuri de microhidrocentrale asemănă¬
toare cu cea descrisă aici se poate observa
dependenţa puterii finale de raportul de
transmisie.

Raport transf.

• 0,8% = 0,8 kW

n — randamentul

0,8 kW este o capacitate suficientă
pentru alimentarea a 2—3 cabane dacă
se foloseşte la iluminat.

Pentru a se putea folosi din plin energia
produsă în 24 de ore — dacă ţinem cont
de faptul că noaptea nu se consumă decît
3 —4 ore, iar ziua pentru 1—2 frigidere
aceasta trebuie stocată în acumulatoare
legate în serie pentru însumarea tensiunii
de 24 V; totodată această măsură eon¬
ii ibuic la eliminarea pierderilor «U» pe
reţea in cazul distanţelor mari pînă la
consumator. Acumulatoarele trebuie să
fie cit mai aproape de tabloul de distribu¬
ţie;, distanţa mică de la acumulatoare Sa
consumator avantajează deoarece cu¬
rentul I absorbit în 3—4 ore se reîncarcă
treptat în mai multe ore,cu o valoare I mai
mică/oră, pierderile «U» fiind direct
proporţionale cu sarcina, lungimea liniei
şi secţiunea cablului. La 150 m linie am
folosit cablu de 25 mm 2 din aluminiu.

Pentru ca din puterea apei să nu fie
pierdut nici un watt, am recurs la o
turbină prevăzută cu 12 cupe, favorizînd
astfel folosirea întregului debit de apă
ce atinge turbina prin cădere (fig. 1).

De o importanţă mare la orice turbină
folosită este modul în care este eliberată
apa după ce a fost folosită energia ei
cinetică; adică apa care nu mai are ener¬
gie cinetică să fie scoasă la timp din
zona de acţiune a turbinei astfel incit
cupa următoare să nu fie împiedicată de
această apă «obosită». Dacă nu se reali¬
zează acest lucru, este posibil ca turbina
să nu se învîrtească sau să aibă o forţă
foarte mică, putînd fi oprită cu uşurinţă.

Pentru înlăturarea acestui neajuns,
turbina trebuie să aibă o înălţime apre¬
ciabilă îp punctul a, adică în timpul
funcţionării, stratul de apă să nu atingă
cupele, iar interiorul cupelor trebuie
lustruit cu grijă pentru micşorarea frecă¬
rii apei cu acestea.

Tot pentru cîştigul optim al puterii date
de turbină, este necesar ca generatorul
să fie de calitate, iar turaţia de lucru să
fie sub 1 000 de ture/minut. Un generator
care poate satisface pe oricine şi care dă
rezultate şi la debite mai mici de apă
trebuie să aprindă un bec de 6 V la
3 — 5 W, învîrtit de mină, rulînd o curea
pe şaiba de transmisie, respectiv la
400 — 500 de ture să înceapă să producă.

CONSTRUCŢIA BOBINEI

Turbina din figurile 2 şi 3 este realizată
din:

— 2 coroane circulare din tablă de
oţel de 5 mm grosime 0 exterior =
1 300 mm şi o interior = 800 mm;

— 12 palete din tablă de oţel de 5 mm

grosime cu lăţimea 1 de 300 mm şi lungi¬
mea L de 400 mm;

— coroană interioară «J» din tablă
de 1,5 mm, avînd rolul de a închide spa¬
ţiile «c» dintre palete pentru formarea
cupelor;

— 8 braţe din oţel striat «d» cu
0 = 26 mm fixează turbina de bucşa «e».

— bucşa «e» are «L» — 400 mm — 0 ex¬
terior = 100 mm şi 0 interior = 61 mm.

Acestea sînt sudate conform schiţei din
figura 3, iar pe axul principal «1» se
fixează prin şuruburile «f» (M 12)

— Lagărele «g» trebuie să fie ermetice
pentru a proteja rulmenţii de apă. Deoare¬
ce pe teren centrarea optimă a lagărelor
pe platformele «i» este dificil de reali¬
zat, este indicat ca unul din rulmenţi să
fie oscilant.

Aceşti rulmenţi au de suportat circa
1 tonă/s., din care 300 kg turbina, axul
şi volanta 2.

— 4 stîlpi K sînt introduşi în pămînt
fiecare 1,5 m. Stîlpii sînt din lemn de sal-
cîm cu 0 200-250 mm.

în 4 ani de funcţionare, la partea me¬
canică de rezistenţă nu au apărut de¬
fecţiuni.

TRANSMISIA

Pe axul 1 este fixată o roată volantă 2,
cu canal periferic pentru transmisie prin
curea trapezoidală (fig. 4).

Această volantă, cu o greutate de circa
80 kg, este consolidată de ax cu ajutorul
bucşei 3, prin şuruburile 4 şi 5 de M 10.

Diametrul D x al volantei este de
700 mm şi grosimea «s» de 30 mm. Tura¬
ţia la această primă treaptă este de 80 tu¬
re/minut în gol şi 60 ture/minut în sarcină.

Pentru obţinerea turaţiei de 700 ture/'
minut la generatorul 19, este necesar un
intermediar 6. sudat pe placa 7, care este
fixat pe platforma 14 prin şuruburile
9 (M 8). Placa 7 şi platforma 14 sînt din

oţel cu grosimea de 6 mm şi sînt consoli¬
date pe stîlpii 21 cu holzşuruburi de
60 (prezoane) (fig. 2).

Canalele 8 permit intermediarului să
fie deplasat pentru întinderea curelei de
transmisie 15, care acţionează roata 10,
cu D 3 de 150 mm. Roata 10 este corp
comun cu roata 16 cu un diametru
D 2 de 350 mm, iar prin cureaua 17 este
acţionat generatorul 19, care are dia¬
metrul roţii 18 cu D 4 = 130 mm.

Pana 12 consolidează roţile 10 şi 16 pe
axul intermediarului.

Generatorul are posibilitatea să fie
reglat optim, pentru întinderea curelei 17
prin canalele 20.

Deşi transmisia este simplă şi suficient
de rezistentă pentru antrenarea unui
generator de pînă la 3 kW, consider mult
mai practic folosirea unei cutii de viteză
(acolo unde există posibilitatea de a fi
recuperată). Aceasta trebuie montată cu
partea de transmisie pentru planetară
la axul 1 cu adaptările de rigoare — bloca¬
rea sateliţilor etc.

Menţionez că această microhidrocen-
trală electrică de 24 V şi 800 W a fost reali¬
zată de autor prin mijloace proprii pe
teritoriul Ocolului silvic Coşava, fiind
amplasată în bazinul superior al Văii
Bega — pe valea Şasa — la sud de salul
Poieni (comuna Pietroasa, jud. Timiş), la
altitudinea de 600 m.

(Aspectul general al acestei construcţii
hidrotehnice reiese din desenul alăturat.)

Microcentrala a fost realizată în scopul
alimentării cu energie electrică a grupului
de cabane forestiere din valea Şasa

Construcţia a durat circa 2 luni şi
funcţionează din luna mai 1977.

Pe această cale invităm pe cei ce vor
să cunoască detaliile constructive con¬
crete ale microhidrocentralei descrise să
o viziteze la faţa locului, zonă aflată în
apropierea Complexului turistic Valea
lui Liman.

TEHNIUM 8/80

CREŞTEREA COMSUMULUI (%) FORŢA DE FANARE (%)

> 7 6 /

lllillil HATI0IIL
11 llilllfllll

'Deoarece frîneie reprezintă un ele¬
ment de care depinde mai ales securi¬
tatea circulaţiei, posibilitatea inter¬
venţiei lor în consumui de carburanţi
este de cele mai muite ori neglijată,
evident în mod nejustificat. Bineînţeles
că funcţionarea sigură şi promptă a
sistemului de frînare reprezintă o con¬
diţie de bază pentru siguranţa traficu¬
lui rutier, dar este posibil ca această
parte constitutivă a automobilului să
efectueze satisfăcător funcţia de frî¬
nare şi, In aceiaşi timp, să constituie
un important izvor al risipei de carbu¬
rant. în fapt, orice defecţiune a frinelor
se traduce în creşterea consumului
do combustibil. De exemplu, o frînă
care nu «ţine» obligă conducătorul
să ruieze excesiv de prudent, cu viteze
prea mici, în etajeie inferioare aie cutiei
de viteze, adică ia regimuri de turaţie
neeconomice, la care consumul spe¬
cific de combustibil are valori ridicate.

In schimb, frîneie prea «strînse»
amplifică şi mai mult risipa; frecarea
permanentă a elementelor de frînare
din roţi transformă energia mecanică a
motorului în căldură (în ioc de a ma¬
jora energia cinetică a maşinii, adică
viteza sa), ceea ce, de fapt, înseamnă o
cheltuială absolut inutilă de carbu¬
rant. în acest caz trebuie să se mai
reţină că şi .calităţile de frînare sînt
afecîate; aşa după cum rezultă din
graficul 1, stabilit experimental, creş¬
terea temperaturii frînei atrage micşo¬
rarea forţei de frînare datorită reducerii

ÂQ 80 120 160

TEMPERATURA FRÎNiEJ (°i

0 1 2 3 . 4 5 &

FRECVENTA FRlHÂRlLQR PE I

GRAFICUL 2

Or. ing. M. 8TRATULAT

coeficientului de frecare dintre garni¬
tura de frecare şi tambur (disc). De
exemplu, prin încălzirea acestor detalii
pînă la temperatura de 100 °C forţa
de frînare se reduce cu 60%, iar cînd
temperatura atinge 200°C roata va fi
frînată cu un efort care reprezintă
doar 35% din cel corespunzător unei
frîne a cărei temperatură este egală
cu cea a mediului ambiant. în acest
ultim caz, decelarea în timpul frîaării
automobilului se reduce de trei ori,
iar spaţiul de frînare va creşte corec-,
punzător, periclitînd traficul.

Consecinţele exploatării vehiculului
cu joc insuficient între garniturile de
fricţiune şi tamburi (discuri) pot fi însă
şi mai grave din punct de vedere
tehnic. La un rulaj îndelungat în astfel
de condiţii, datorită încălzirii puternice,
vaselina din butuc se fluidifică pînă
într-atît încît părăseşte rulmentul, în¬
răutăţind condiţiile funcţionale ale a-
cestuia; ca urmare, după un timp
oarecare, ruimentu! cedează, amplifi-
cînd efectul de frecare şi încălzire, iar
din roată începe să iasă fum pur şi
simplu, semn al arderii garniturilor de
fricţiune, şi, în cazuri excesive, anve¬
lopa se încălzeşte. Efectele materiale
sînt uşor de imaginat

O altă cale pe care frîneie pot influ¬
enţa consumul este repartiţia neuni¬
formă a efortului de frînare pe punţi
sau chiar ia roţi. în acest caz, efectul
frînării se reduce, stabilitatea maşinii
în timpul procesului de frînare este
puternic afectată, fapt care, pe iîngă
micşorarea securităţii rulajului, obligă
conducătorul să ruleze neeconomic,
ca în cazul unor frîne slăbite. Neunifor-
mitatea frînării se poate datora mai
multor cauze. Una dintre acestea o
constituie reglajul neuniform a! jocului
dintre sabot şi tambur (disc) la toate
rotile — cînd acest reglaj este posibil
prin construcţia automobilului. A doua
cauză poate fi înţepenirea saboţilor
sau a pistonaşeior din cilindrii recep¬
tori de frînă,fie datorită pătrunderii de
irnourltăti în cilindru, fie deformării
saboţilor sau pieselor sale de prindere.
Un alt motiv foarte des întîlnit în ex¬
ploatare este prilejuit de pătrunderea
unsorii sau a lichidului de frînă între
sabot şi tambur (disc) la una sau mai
multe roţi, la care se produce astfel o
reducere considerabilă a coeficientu¬
lui de frecare şi deci a efortului de
frînare respectiv. în sfîrşit, efortul de
frînare se distribuie neuniform cînd,
din diferite cauze, conducta de legă¬
tură dintre sistemul central şi frînă
unei roţi se înfundă parţial.

Desigur, este mai dificil pentru o
persoană fără o anumită experienţă să
depisteze exact cauzeie care produc
o defecţiune oarecare a frîneior, şi de
aceea în tabeiele 1 şi 2 se prezintă
succint defecţiunile cele mai frecvente
ale acestui sistem, precum si cauzele
care le generează. în orice caz, func¬

ţionarea normală a unei roţi o poate
face oricine, suspendînd maşina şi
observînd dacă roata se învîrteşte cu
mîna uşor, fără frecări şi zgomote
obiecţionabile. Se înţelege că la o
astfel de probă roţile motoare vor
opune o rezistentă mai mare, dar nici
eie nu trebuie să producă zgomote la
rotirea lor.

Este un bun obicei al acelora care
după efectuarea unui rulaj, coboară din
maşină şi, înainte de orice, controlează
roţile, vizuai şi cu mîna. Dacă roţile
aceleiaşi punţi au temperaturi diferite,
înseamnă că frînă respectivă lucrează
prea strîns şi reclamă neîntîrziat o
verificare. Fe de altă parte, nu trebuie
să ne sperie constatarea că jantele
roţilor din faţă sînt mai calde decît
cele din spate, dacă ambele roţi ante¬
rioare au aceeaşi temperatură; această
situaţie este normală, deoarece efortul
de frînare dezvoltat de frîneie din faţă
este superior, datorită repartizării unei
mai mari părţi din masa maşinii în
puntea din faţă în timpui deceierâriîor.

O cauză destul de frecventă şi a-
desea Ignorată care duce la încălzirea
frîneior este pătrunderea de impurităţi
între suprafeţele ce se freacă. Parti¬
culele solide pătrunse aici produc
o frecare zgomotoasă — cel mai ade¬
sea sub formă de fluierături —con¬
duc la uzura tamburiior sau discurilor
şi măresc temperatura de funcţionare
a frîneior, reducînd capacitatea de frî¬
nare.

Trebuie să menţionăm şi participa¬
rea pe care o poate avea frînă de mînă»
la risipirea combustibilului, Desigur,
nu este vorba despre situaţiile in care
frînă este uitată dezangajată incom¬
plet (sau chiar trasă complet) în timpul
rulajului — cazuri, fireşte, accidentale,
dar regretabile şi prin posibila scoa¬
tere din uz a frîneior de la roţile din
spate. Ne vom referi la reglarea inco¬
rectă a frînei de mînă sau la menţinerea
ei într-o stare tehnică necorespunză¬
toare: o frînă de mînă prost reglată,
cu un reglaj prea strîns sau defectă
poate duce la încălzirea roţilor respec-

DEFECŢIUN8LE

FRIZELOR

HIDRAULICE

CU SABOŢI

ŞI CAUZELE CE LE

GENEREAZĂ

A. Pedala de frînă funcţionează greu

1. garniturii® de cauciuc dilatate
Z Pistonul pompei centrale şi cele
ale cilindrilor receptori gripaţi

3. Orificiul compensator al cilin¬
drului pompei centrale obturat

4. Axul pedalei gripat

B. Pedala acţionează liber, fără efect

5. Aer în sistem

6. Pierderi de lichid sau tuburi
elastice care se umflă

7. Orificiul de aerisire a buşonuiui
rezervorului pompei central©
înfundat

C. Pedala cedează la efort mic

8. garniturile pistoalelor cilindri¬
lor receptori deteriorate

9. Garniturile de etanşare au im¬
purităţi p® ©Se

10. Pierderi de lichid

D. Cursa liberă a pedalei este insufi¬
cientă

11. Ca la punctul 3
IZ Saboţi dereglaţi

13. Tamburi dilataţi ca urmare a
încălzirii

E. Cursa liberă a pedalei este prea mare

14. Cauzei© de la punctele 5, § şi 12

15. Jocul între tija şi pistonul pom¬
pei central© incorect

F. Frînare intermitentă şi neregulată
li. €auz©6® de la punctele 2, 9 şi 10
17. Conductă ©Murată parţial sau

total

©. Frînă trage într-o parte
li. Cauzei© de ia punctele 2, 10
13 şi 17.

tive, cu toate consecinţele economice
şi tehnice arătate. Totuşi foarte mulţi
conducători neglijează această parte
a sistemului de frînare, deşi reglajul
şi întreţinerea sa sînt foarte simple.

Există şi cazuri în care frînă de mînă
poate înrăutăţi ţinuta de drum a ma¬
şinii în timpui frînării, mai ales pe
timp rece: f rinele din spate se încălzesc
sau maşina trage lateral. în ambele
cazuri este vorba — dacă reglajele
au fost corecte — de pătrunderea
apei, a uleiului şi impurităţilor între
cablu şi cămaşa acestuia sau chiar de
griparea ori deteriorarea cablului. Re¬
medierea defectului — cînd nu este)
necesară înlocuirea cablului — recla¬
mă demontarea acestuia şi introduce¬
rea iui într-o baie de petrol sau lichid)
de frînă; după 24 de ore se încearcă."
deplasarea cablului In cămaşă, uşor,
pînă la completa sa degajare. Se usucă
bine apoi cabîul şi se remontează
avînd grijă ca, în preaiabii, să se
rnanşoneze cu bandă adezivă even¬
tualele crăpături ale cămăşii prin care
impurităţile pot pătrunde iarăşi. Nu
este recomandabilă ungerea cablu iu
cu ulei sau vaselină deoarece, pe
iîngă faptul că lubrifianţii sînt adevăraţ
colectori de praf, iarna prin solidifi¬
ca re blochează comanda frîneior, cu
-consecinţe uşor de prevăzut.

In sfîrşit, regimul de folosire a frî¬
neior poate şi e! greva consumui de
carburant. Se ştie că cu cit frîneie
sînt mai frecvent folosite, cu atît ele
prilejuiesc o mai mare risipă de carbu¬
rant, aşa cum relevă şi graficul 2
din care rezultă că numărul de frînări
pe kiiometrui parcurs măreşte aproa¬
pe direct proporţional consumul de
combustibil. în urma unor teste efec¬
tuate cu participarea a numeroşi con¬
ducători auto ale căror maşini au fost
dotate cu aparatură adecvată, s-a a-
juns la concluzia că printr-un rulaj
raţional în regimuri de viteză care să
excludă necesitatea folosirii excesive
a frîneior consumul de combustibil
ooate fi redus cu minimum 10%,

DEFECŢIUNILE
FRSNELOR
HIDRAULICE
CU DISC ŞI CAUZELE
CE LE PRODUC

A. Cursa pedalei de frînă este prea man

1. Uzarea plăcuţe!©?

2. Pierderi de lichid

3. Aer în sistem

4. Uzarea discului sub limita ac
ceptabilă

B. Cursa pedalei este prea mică

5. Reglarea defectuoasă a frîne
de mină

6. Mansta frînei de mînă trasă

C. Frîneie se supraîncălzesc

7. Im purităţi între suprafeţele de
frecare

8. Arcul de reţinere defect

9. Plăcuţe vedhi montate despe- .
recheat.

1®. Plăcuţe recondiţionate prea
gr©as® sau cu geometrie inco¬
rectă.

11. Cilindri sau pistoane corodate

D. Frînare zgomotoasă

12. Cauzele de la punctele 1, 4 şi 7

13. Plăcuţe montate incorect

14 Etrisrul înclinat

E. Frînare cu trepidaţii

15. Cauza ci© la punctai 13

î§. Oise uzat sau deformat

F. Frînare inegală îa roţi (frlna trag®

Intr-o parte)

17. Cauzei® de la punctele 7—11.
şs 14

ÎS, Plăcuţe uzate Inegal sau cu
garnituri de calităţi diferite

19. Pierderi de lichid pe ia roţi

£3, deformarea conductelor de frî¬
nă sau obturarea îor totală ori
parţială

21. ©riparea sabluius frînei d© mînă.

9 9

A şti să tii volanul în mîini este con¬
siderat de mulţi un lucru extrem de ele¬
mentar. Parcă nici nu s-ar cuveni să fie
discutată o asemenea problemă, care
este simplă şi lipsită de importanţă
doar în aparenţă. Privim toţi, zilnic, la
şoferii diverselor tipuri de autovehi¬
cule cu cîtă uşurinţă mînuiesc volanul,
privim chiar pe cei care conduc auto¬
vehicule cu inscripţia «şcoală» nefiind
deloc complexaţi în manipularea bana¬
lului volan.

Spuneam că problema este doar
aparent simplă şi lipsită de impor¬
tanţă, pentru că există un mod corect,
cu diferite variante de manipulare a
volanului, şi foarte, multe modalităţi
incorecte, chiar periculoase, de a ma¬
nipula această importantă piesă a
autovehiculului.

Sînt şoferi care obosesc doar strîn-
gînd volanul. Mîinile lor literalmente
se crispează, amorţesc pe volan. Alţii
se apleacă asupra volanului de parcă
ar intenţiona cu orice chip să şi-l in¬
troducă în stomac. Un asemenea mod
de a ţine volanul nu numai că esîe
obositor, dar nu conferă nici siguranţă
în conducerea autovehiculului. Vola¬
nul ţinut cu mîiniie la poziţia 9 şi 10,
corespunzător acelor ceasornicului,
trebuie «stăpînît» totuşi cu fermitate.
Spunem acest lucru deoarece unii
şoferi nu ţin propriu-zis volanul în
mîini, ci parcă s® reazemă de-el. Alţii
abia îl ating. Bineînţeles că In cazul
unei explozii, chiar pene, cu evacua¬
rea relativ rapidă a aerului din pneul
respectiv, «ţinut» în acest mod, vola¬
nul le fuge şoferilor din mîini, maşina

Colonei VICTOR BEDA

«aiegîndu-şl» singură traiectoria de
deplasare. Chiar trecerea bruscă a
maşinii peste o denivelare, peste o
piatră mai mare poate determina pier¬
derea controlului autovehiculului în
cazul în care şoferul nu ţine cum tre¬
buie volanul în mîini. Poziţia şoferului
pe fotoliu, la volan şi modul de ţinere
a volanului în mîini trebuie să fie
relaxante. în orice moment însă, con¬
ducătorul auto trebuie să fie stăpîn
pe volan, pe comenzi.

Trebuie reţinut că odată la 10 MO de
cazuri şoferul este «păcălit» datorită
modului defectuos de ţinere a vola¬
nului, şi din această cauză au loc
accidente cu urmări foarte grave. Este
suficientă însă şi existenţa acestei
ipoteze pentru a îndemna la un mod
corect de ţinere a volanului, care tre¬
buie să devină obişnuinţă.

Şi încă ceva, deloc lipsit de impor¬
tanţă: ţinerea corectă a volanului în
mîini oferă pilotului posibilitatea de a
evita, printr-un viraj, o fandar®, un
slalom, o situaţie periculoasă gene¬
rată de existenţa pe şosea a unui
obstacol static ori de apariţia instan¬
tanee a unui obstacol pe artera ru¬
tieră. în acest context considerăm ca
deosebit de periculos şi dăunător obi¬
ceiul de a fine volanul numai cu o
mină, cealaltă fiind aşezată pe por¬
tiera maşinii. Nu o dată din această
cauză şoferul nu a putut readuce mina
p© volan destul de rapid, pentru a
reacţiona cu repeziciune şi' cu sufi¬
cientă putere pentru a evita un ob¬
stacol.

volant).

Uglometrul este bazat pe principiul
stroboscopici şi utilizează pentru declan¬
şarea lămpii stroboscopice un semnal

electric cu frecvenţa f=—(în care

n =. turaţia motorului), preluat de la
bujia nr. 1 (lingă volant), dar trecut
printr-un dispozitiv electronic de întîr-
ziere (defazare). Acest semnal va acţiona
lampa la momente diferite, decalate în
timp cu valori «Dt», reglabile potenţio-
metric.

Impulsurile necesare măsurării unghiu¬
lui de avans şi declanşării lămpii stro¬
boscopice sînt preluate de pe colectorul
tranzistorului T 2 , amplificate de tran¬
zistorul T 3 şi aplicate pe baza tranzisto¬
rului T* pentru generarea de impulsuri
de formă dreptunghiulară în circuitul
basculant monostabil echipat cu tran-
zistoarele T 4 şi T 5 . Asupra fazei semnalu¬
lui s-a acţionat cu ajutorul circuitului
RC de întîrziere, format din R 13 , P 3 , C ir

Semnalul astfel defazat de grupul RC,
avînd constanta de timp t = (R 1 + P 3 ).
Cu, este amplificat de etajul echipat cu
tranzistorul T 6 , care funcţionează ca
amplificator de curent continuu, avînd
în circuitul colectorului înseriat un instru¬
ment cu o sensibilitate între 50 şi 150 p A.
Acest instrument este etaionat în grade
avans distribuitor, fiind şuntat de con¬
densatorul C I2 pentru componenta puisa-
torie şi de grupul R 18 —P 2 (şunt de
etalonare), constituind uglometrul apa¬
ratului.

Impulsurile necesare declanşării lămpii
stroboscopice sînt culese de pe colectorul
tranzistorului T 5 şi aplicate bazei tran¬
zistorului T 7 prin condensatorul C 13
(1 nF), în colectorul căruia impulsurile
capătă o formă ascuţită ce depinde de
valorile C 14 , R 22 .

Acest semnal acţionează asupra elec¬
trodului de comandă al tiristorului
(KT 505 sau echivalent), deschizîndu-î şi

MODUL DE LUCRU

Se cuplează aparatul la tensiunea ba¬
teriei de acumulatoare (12 V) sau la o
sursă independentă de aceeaşi tensiune.

Se introduce manşonul, care cuprinde
bobina L pe fişa primei bujii (de îîngă
volant la «Dacia» 1300 şi 1100), cuplînd
imediat fişa la bujie.

Se porneşte motorul, care trebuie să fie
încălzit în prealabil, şi se orientează
lampa stroboscopică înspre fanta de pe
carcasa ambreiajului la «Dacia» 1300
sau către reperele marcate pe fulia venti¬
latorului la «Dacia» 1100 şi alte tipuri
de autoturisme.

Rotind butonul potenţiometrului P 3 ,
vom găsi o poziţie pentru care crestătura
va apărea în dreptul fantei (la reperul
«0» pentru «Dada» 1300) sau reperele
se vor alinia (pentru «Dada» 1100). în
acest moment, unghiul de avans poate fi
dtit pe instrumentul uglometrul ui sau,
în lipsa acestuia, chiar pe o scală gradată a
potenţiometrului P 3 .

Variind turaţia motorului, se poate
observa dispariţia alinierii reperelor, fapt
ce atestă funcţionarea avansului vacuuma-
tic şi centrifugal. Măsurînd unghiul de
avans (prin rotirea potenţiometrului),
pentru diferite turaţii (800, 1 000, 1 300,
1 500, 2 000, 2 50Q 3 000, 4 000 rotaţii/
minut etc.) se poate trasa curba de avans
a = f(n), care, comparată cu curba ca¬
racteristică de avans, dată în documen¬
taţia tehnică a fiecărui autoturism, poate
conduce la diagnosticarea defecţiunilor
dispozitivelor de avans.

Pentru aceasta este necesar să se ridice
o dată diagrama avansului global, iar
■ apoi a celui centrifugal, cu avansul va-
cuumatic decuplat.

Construcţia aparatului nu este dificilă,
putîndu-se executa pe plăcuţe de circuit
imprimat, prelucrate fie prin corodare,
fie prin gravare.

(COSIŢISCUARE IN PAG. 17)

imn mm

RfTHOPHOltCTIf

Fotoamatorul şi cineamatorul îşi pot
construi, cu mijloace simple, un ecran
de mare eficacitate şi suportul res¬
pectiv în numai cîteva ore.

Ecranul descris mai jos este desti¬
nat în primul rînd pentru retroproiecţia
diapozitivelor color, c'rt şi pentru fil¬
mele de amator de 16 mm (cu unele
concesii şi pentru filmele de 8 mm).
Caracteristicile principale sînt: sim¬
plitatea în construcţie, cost redus,
montare şi demontare rapidă, spaţiu
redus de păstrare.

Ceea ce îi conferă însă o netă supe¬
rioritate sînt: extrema sa luminozitate,
claritatea şi o neobişnuită strălucire
a culorilor, chiar cu aparate de pro¬
iecţie modeste de 100 W.

Pentru realizarea ecranului avem
nevoie fie de o masă mai lungă (ex¬
tensibilă), fie de două (o măsuţă sepa¬
rată pentru proiector), în funcţie de
spaţiul disponibil şi de dimensiunile
alese. O soluţie excelentă o constituie
şi montarea ecranului în spaţiul uşii
(glasvandului) dintre două camere.

înainte de a trece la execuţie, este
necesar să facem o mică probă pentru
determinarea dimensiunilor ecranului
(şi a suportului):

— iuăm două pfăci de sticlă, între
care introducem o hîrtie de calc de
bună calitate sau un geam mat;

— punem un diapozitiv în aparatul
de proiecţie şi stingem luminile din
cameră;

— aşezăm micul ecran în fasciculul
luminos la cca 1,5 m, privind imaginea
formată prin transparenţă. Facem pu-

snn

IOAIM PETRE5CU

nerea la punct (brut din obiectiv, fin
prin tatonări din ecran, care trebuie
ţinut perpendicular pe axul proiecţiei).
Oprim cînd am obţinut luminozitatea
optimă (suportabilă) şi efectul maxim
dorit;

— înlocuim ecranul cu un carton
alb de desen (70x100 cm), plasat în
planul stabilit anterior. Măsurăm pe
acesta dimensiunile proiecţiei inte¬
grale, adică latura mare, lăsînd de
ambele părţi ale acesteia cîte 4-6 cm.

Vom determina un pătrat, atît pentru
proiecţia pe lat cît şi pentru cea în
înălţime, cu latura cu cca 8-12 cm mai
mare ca a proiecţiei maxime.

Cu titlu informativ, autorul menţio¬
nează că a optat pentru un ecran de
65x65 cm pentru proiecţia diapoziti¬
velor, cu un proiector cu obiectiv F=
75 mm, 1:3,5 şi bec Tungsram de 100 W,
adică pentru o scară de mărire de
cca 17x, cu latura maximă a proiecţiei
de 60 cm, pentru vizionarea de la cca
1,8-2,5 m în condiţii excelente, pentru
6-10 spectatori.

în funcţie de opţiunile fiecăruia, di¬
mensiunile ecranului şi în consecinţă
şi grosimea geamurilor, din care re¬
zultă şi dimensionarea suportului, se
vor alege corespunzător.

MATERIALELE NECESARE

a. Pentru ecran

— două geamuri fără defecte, tăiate
în pătrate riguros egale, cu latura de
65 cm şi grosimea de 3 mm;

— o foaie de caic de calitate supe-

. '' „ r;.-"r- •

MARE DIN NUMĂRUL TRECUT)

De aceea, practica multor fotoamatori
de a ajuta poziţionarea proiectorului
cu cărţi sau alte obiecte introduse
dedesubt este total contraindicată. E-

r IG. ÎS

; SUIUf *

iV. -I

xistă mese de proiecţie (flg. 8) sau
stative de proiecţie speciale (fig. 9).
Realizarea unei mese sau stativ de
proiecţie ca acelea din fotografii nu
este complicată. în condiţiile în care
se menţine aceeaşi poziţie aparat de
proiecţie-ecran, se poate realiza un
stativ mai simplu (fig. 10), sau se poate
folosi un obiect de mobilier convena¬
bil ca înălţime. Micile operaţii de ajus¬
tare a poziţiei diaproiectoruiui se fac
cu ajutorui picioruşelor reglabile ale
acestuia, imaginea proiectată trebuie
să fie nedeformată şi uniform luminată
dacă regiajui optic al aparatului şi
poziţionarea iui sînt corecte. Subli¬
niem necesitatea ca pianul diapozitiv
şi planul ecranului să fie paralele, ceea
ce este aceiaşi lucru cu perpendicula¬
ritatea axei optice pe centrul imaginii
proiectate.

Un alt aspect important se referă la

rioară, cu granulaţia extrem de fină
(tip «Diamant») procurată direct din
sul şi înfăşurată pe un tub de carton
sau plastic, pînă la montare;

— hîrtie neagră de ambalaje foto
(pentru hîrtie foto de mari dimensiuni
sau de la 4 rolfilme) sau hîrtie brună de
saci, pentru paspoalarea geamurilor;

— bandă «Romplast» de 4-5 cm lă¬
ţime;

— aracetin, pensulă lată.

b. Pentru suport

— panel de 12-15 mm grosime pen¬
tru plăcile A şi B;

— placaj de 6-8 mm grosime pentru
părţile laterale C;

— o scîndură de brad de 20 mm
grosime, finisată;

— două balamale — şarniere pentru
uşi de mobilă, la dimensiunile respec¬
tive;

— un şurub cu fluture de cca 8-
10 cm, )6 5-6 mm (pivotul), cu şaibă;

— o şaibă din linoleum cu 0 5-6 cm;

— holzşuruburi pentru fixarea şar-
nierelor în placa B;

— şuruburi de prindere 0 3,5-4 mm,
cu şaibe elastice şi cîte două piuliţe;

— hîrtie sticlată, şmirghel, iac in¬
color, vopsea (nitro sau linoxin).

CONSTRUCŢIA ECRANULUI

Geamurile se curăţă foarte bine pe
feţele interioare. Se aşază un geam pe
' masa acoperită cu o pătură sau un
strat de ziare. Peste acesta se întinde
perfect foaia de calc direct de pe tub,
după care se plasează deasupra şi
celălalt geam. Se potrivesc laturile, s§
taie surplusul de calc şi se asigură
muchiile în mod provizoriu cu cîteva
bucăţi de hîrtie gumată.

Paspoalarea are dublul rol: de a con¬
solida împreună geamurile şi de a feri
ecranul de lovituri pe muchii. Ea îm¬
piedică intrarea prafului între sticle şi
fereşte hîrtia de a trage umiditatea.

. Acolo unde condiţiile de păstrare a
ecranului (loc uscat şi răcoros) nu
, sînt asigurate, se va recurge la pas-
poalarea directă cu leucoplast, înne¬
grit ulterior cu o culoare de apă (tuş
negru nelavabil), nu cu vopsea de
ulei sau nitrolac, care dizolvă adezivul
de pe bandă. în mod obişnuit, paspoa¬
larea cu hîrtie este suficientă. Hîrtia
neagră de ambalaj foto sau hîrtia
brună se taie în fîşii lungi, la lăţimea
de cca 5-6 cm pentru fiecare faţă a
ecranului cîte 2 cm plus muchia. O
bună lipire se obţine cu aracetin întins
uniform cu o pensulă lată, atît pe hîrtie
cît şi pe geam. După fiecare lipire a
unei laturi, hîrtia se întinde pe ambele

durata de proiecţie. Aid trebuie făcută
o distincţie între limitarea duratei de
proiecţie din cauza căldurii şi cea din
cauza afectării culorilor diapozitivu¬
lui.

Aparatele de proiecţie fără răcire
forţată trebuie, teoretic, să nu încăl¬
zească diapozitivul peste 7Cf C (la 80°C
casetele din material plastic se defor¬
mează). Chiar în aceste condiţii, riscul
deteriorării diapozitivului rămîne. De-
, teriorarea este posibilă prin deforma¬
rea peliculei, desprinderea gelatinei,
topirea gelatinei, modificarea rapidă
a culorilor. Pe de altă parte, casetele
sînt şi ele supuse riscului deteriorării,
cele de sticlă putîndu-se uşor sparge
dacă, din cauza unor neomogenităţi
de structură, repartiţia termică se face
inegal într-un timp scurt, iar cele din
plastic prin înmuierea materialului.

Un diaproiector bun, cu răcire for¬
ţată şi avînd un filtru termic eficient,
menţine ia nivelul casetei tempera¬
turi mai mici de 50°C. Temperatura
de regim este atinsă cam în 10 minute
de la punerea în_funcţiune a aparatu¬
lui de proiecţie. în concluzie, diapozi¬
tivul nu se va menţine în aparatul de
proiecţie decît în limita timpului de
încălzire a casetei la 60—65° C.
Desigur, un aparat bun permite timpi
de proiecţie mari, limitarea nefiind

feţe ^şi pe muchii cu o cîrpă uscată.
După terminarea paspoalării, se ajus¬
tează colţurile. Geamurile se supun
unei presiuni moderate pe margini şi
rămîn pe masă cca 6-8 ore, întorcînd
ecranul pe cealaltă faţă la miilocul
acestui interval.

înnegrirea hîrtie» brune de saci se
va face cu nitrolac diluat, preferabil
stropit. Nu se va folosi o culoare de
apă, care ar putea în muia şi dezlipi
lipiturile cu aracetin.

Confecţionarea ecranului fiind ex¬
trem de simplă, în desenul de execu¬
ţie s-au dat detalii numai pentru con¬
strucţia suportului.

Se poate folosi practic orice tip de
suport. Una din variante ar fi aceea
din desen, însă de construcţie rigidă,
mult simplificată, renunţîndu-se la
şarniere şi la şurubul-fluture, îmbina¬
rea părţilor componente făcîndu-se
prin încleiere (aceasta dacă există ioc
disponibil pentru păstrare). O altă va¬
riantă ar putea fi aceea a unui suport
suspendat în rama superioară a uşii
(giasvandului), aşa cum s-a sugerat
anterior. în acest caz, ecranul trebuie
prins solid într-o ramă rezistentă cu
falţul încăpător pentru grosimea sti¬
clelor plus spaţiul necesar fixării cu ,
cuie, mai estetic şi mai sigur, însă într-o
ramă dublă comandată special, bine
încheiată la colţuri. Prinderea celor
două rame se va face cu şuruburi cu
piuliţă pentru a permite demontarea ;
lor în cazul spargerii geamului. Agă¬
ţarea în tocul uşii se va face cu pre¬
cauţii, ţinînd cont de greutatea relativ
mare a ecranului, sporită de grosimea
geamurilor reclamată de ecranele mai |
mari.

Suportul recomandat a fost îndelung
experimentat. Deşi pliant, este foarte
bine echilibrat şi stabil, uşor, comod,
de transportat, prin pliere ocupînd un
spaţiu extrem de restrîns. El se corn- i
pune^din 4 plăci şi o scîndură distan-^
ţier. în mijlocul plăcii de bază (A) se ^
fixează definitiv, ca pivot, un şurub-
fluture care trece, cu joc, prin găurile;
practicate atît în placa suprapusă (B)

— de care sînt prinse două părţi late¬
rale batante (C) —, cît şi prin scîn-
dura (D), care împiedică înclinarea
sau închiderea batantelor spre inte¬
rior, în timpul iucrului. Pentru asigu¬
rarea unei bune stabilităţi, fără pericol : |
de răsturnare, tălpile plăcilor laterale
(C) sînt astfel montate încît şi ele se
sprijină direct pe masă împreună cu
placa de bază (A). Vederea de ansam¬
blu şi detaliile din desenul de execuţie
explică modul de suprapunere a plă-

dictată de regimul termic.

Expunerea îndelungată a diapoziti¬
vului la lumină, deci şi prin proiecţie,
duce la deteriorare prin modificarea
culorilor. De aceea, diapozitivele des¬
tinate unor proiecţii-program sau pro-
iecţii-lecţii, nu se supun, desigur, limi¬
tării duratei de proiecţie (problema
care se pune în acest caz fiind numai
cea a menţinerii unui nivel calitativ
acceptabil)).

Distanţa de la care se face proiecţia
este în funcţie de spaţiul avut la dis¬
poziţie j»de puterea becului aparatului
de proiecţie, de calitatea ecranului.
O distanţă prea mare poate duce la
imagini fără strălucire dacă ecranul
are o capacitate de reflexie mică sau
becul este insuficient de puternic.

O distanţă prea mică duce la forma¬
rea unor imagini de mici dimensiuni,
insuficientă pentru o bună punere în
evidenţă a detaliilor imaginii. Aşadar,
alegerea distanţei de proiecţie este o
problemă de spaţiu, dar legată şi de
obţinerea unui efect vizual optim.

în tabelul prezentat sînt date dimen¬
siunile imaginii (în metri) în funcţie
de cîteva distanţe de proiecţie, cores¬
punzătoare formatului de 24x36.

In condiţiile de spaţiu normale ale
unui apartament, un ecran de 1,25 x
1,25 m poate fi o soluţie optimală.

TEHNIUM 8/80

VEDERE ANSAMBLU SUPORT

DETALIU AMORHZOARE TIP I

DETALII DE PRINDERE A
PLĂCUTEI „E" Şl
(M A SARNiERE!

I! /Şuruburi M3 (M4)

POZIŢIILE PLĂCILOR SUPORTULUI

Şaiba metal —
baiba linoleum

cilor atît în poziţia de lucru cît şi pliată.

La demontare şi pliere se deşuru-
bează fluturele şi se scot şaibele şi
scîndura (D). Placa (B) împreună cu
cele două laterale (C) se suprapune
plăcii (A). Cele două batante laterale
(C) se rabat spre interior, indiferent
în ce ordine. Peste acestea se pune
scîndura (D) cu gaura trecută prin
şurubul pivot, se pun şaibele şi se
strînge fluturele. Numai o execuţie
corectă va permite suprapunerea exac¬
tă a plăcilor laterale, astfel ca vîrful

DETALIU AMORTIZOR TIP I

î—Tub cauciuc

şurubului să treacă prin spaţiul liber.

Batantele (C) sînt compuse fiecare
din cîte două trapeze. Se suprapun
4 bucăţi de placaj, fixîndu-le toate
împreună provizoriu. Se trasează con¬
turul triunghiului conform dimensiuni¬
lor date şi se taie toate dintr-o dată.
Cele 4 triunghiuri obţinute devin tra¬
peze prin îndepărtarea vîrfurilor. Se
montează perechi pentru fiecare la¬
terală în parte, lăsîndu-se un spaţiu
liber de cca 10—12 mm între ele, în
funcţie de grosimea ecranului care

se plasează vertical aici şi a eventuale¬
lor amortizoare (tip 1) ce s-au prevăzut.
Mobilitatea fiecărui batant faţă de pla¬
ca (B) pe care se montează se asigură
prin şarniere. Acestea se vor tăia
deci ia lungimea necesară (ceva mai
scurte decît baza întregului batant),
de ele fiind fixate ambele trapeze
componente ale plăcii (C),' respectiv
cca 280 mm. Şarnierele se fixează pe
placa (B) cu holzşuruburi, iar pe placa¬
jul trapezelor cu şuruburi de prindere.
Solidarizarea lor se asigură şi prin

ceie două mici şipci (E) ce au un dublu
rol:., acela de distanţier între trapeze
pentru a menţine spaţiul dintre ele în
care intră ecranul, cît şi pentru supor¬
tarea greutăţii acestuia, pe care o
preiau direct. Ele se vor plasa cu latura
superioară (baza ecranului) ia cel mult
1/4 din înălţimea lui (C) pentru a nu
dezechilibra întregul suport. Plasarea -
lor trebuie să asigure şi un spaţiu de
minimum 10 mm între geamurile ecra¬
nului şi vîrfui şurubului central. Date
fiind poziţiile lor, cît si a sarcinii ce o
vor suporta, prinderea lor de plăcile
laterale se va face obligatoriu prin
încleiere şi prin cile 4 şuruburi. In
centru! lor, respectiv In spaţiul desti¬
nat ecranului, se va monta, eventual,
un mic tampon amorţi „or (vezi detaliul
tip 2) confecţionat dinir-o bucată- de
furtun de cauciuc aib, prins cu şurub
şi şaibe.

Finisarea constă din tăierea sur¬
plusurilor din şuruburi, care, după ce
se vor strînge bine. vor fi nituite de¬
finitiv; îndepărtarea tuturor asperi¬
tăţilor cu pila, şmirghei şi hîrtie sti-
clată, curăţirea şi ştergerea de praf
trebuie să preceadă vopsirii. O execuţie
îngrijită, estetică este preferabilă, iă-
sînd culoarea naturală a lemnului peste
care vom da un strat de iac incolor,
protejîndu-l şi contra umidităţii. Un
postav, lipit atît sub placa de bază (A)

. cît şi sub tălpile lateralelor (C), asigură
o mai bună aderenţă pe masă,ferind-o
de zgîrieturi'şi dînd întregului ansam¬
blu un aspect de superioară acurateţe.

Fiind vorba de o retroproiecţie, dia¬
pozitivele se vor introduce cu emulsia
în interior, spre aparat Punerea la
punct se va face norma! de către
operatorul situat de data aceasta
dincolo de ecran, faţă în faţă cu
spectatorii. Deşi, în principiu, emul¬
sia nu poate fi afectată de căldura
proiectorului în mai mare măsură ca
în cazul unei proiecţii obişnuite, se
va proceda la început cu precauţie,
făcînd o probă cu un diapozitiv com¬
promis pe care-l vom supune unei
proiecţii de cca 4-5 minute. Se vor lua
eventuale măsuri, ţinîndu-se seamă
că în mod normal un diapozitiv nu
necesită mai mult de cca 1-2 minute
de proiecţie.

Retro proiecţia filmelor de amatori
(de 16 mm, cu perforaţii pe ambele
margini) nu ridică probleme, putînd fi

(CONTINUARE ÎN PAG. 23)

O ultimă problemă la care ne vom
referi constă în proiecţia automatizată.
Realizarea unor proiecţiirprogram, pro-
iecţii-lecţii, diaspectrale este legată
de posibilitatea comandării, cu sau
fără sunet, a aparatului de proiecţie.

Proiecţia automată cea mai simplă
este cea cu comandă periodică; este
cazul folosirii unor dispozitive de tip
«TEMPORUS»-2 (fig. 11 a şi 12).

(URMARE DIN PAG. 15)

Transformatorul Tr. 1 se va bobina pe
tole E + I cu secţiunea miezului de
2,5 — 3,5 cm 2 , iar bobina primară poate fi
alimentată la reţeaua de 220 Y sau la un
ridicător de tensiune tranzistorizat din
dotarea lămpilor fulger (bliţ) foto ori
construit ad-hoc. Această înfăşurare cu¬
prinde cca 4 400 de spire 0 0,12—0,15 mm
pentru 220 V. Numărul de spire din
înfăşurarea secundară depinde de tensiu¬
nea de aprindere a lămpii utilizate.

Tranzist oarele folosite sînt de tip npn,
de preferinţă cu -siliciu (ifC 107, BC 108,
BC 171 etc. pentru T t pînă la T 6 , iar
pentru T 7 un tranzistor de putere medie,
ca BD 135).

Lampa stroboscopului poate fi oricare

O proiecţie sunet-imagine se poate
obţine folosind un dispozitiv de tip
«ASPECTON»-2 şi un magnetofon
(fig. 11 b), sau un dispozitiv de sin¬
cronizare complex, împreună cu un
magnetofon sau casetofon.

Aparatele «ASPECTOMAT» au po¬
sibilitatea de a lucra cu sincroniza-
torul AYK 010— Tesian (fig. 11 c).

din dotarea bliţurilor foto din comerţ
cu condiţia adaptării înfăşurării II a
transformatorului.

Bobina L se confecţionează înfăşurînd
un număr de 100 — 150 de spire pe o
carcasă cu 0 int = 15 mm, din sîrmă de
CuEm 0 0,2—0,5 mm, sau un număr
de 60 — 70 de spire într-o bobină cu miez
toroidal de ferită, de dimensiuni co¬
respunzătoarei

Etalonarea se va face cu ajutorul unui
aparat de fabricaţie industrială (un tester
auto din dotarea staţiilor service), prin
măsurări efectuate în paralel pe acelaşi
motor.

Pentru informaţii suplimentare pri¬
vind construcţia şi utilizarea aparatulm
vă puteţi adresa direct autorului: ing.
Alexandru Lefter, Bd. Lenin , nr. 52.,
Braşov.

cooincum suBsmnon

In reţetarele toto şi în special în cazul tehnicii color se întîlpesc, deseori,
componente coditicate. La cererea cititorilor, vom descitra unele din codi¬
ficările folosite. Trebuie notat că unele codificări aparţin firmelor produ¬
cătoare şi_denumesc o substanţă anume (sau o combinaţie de substanţe);
în această situaţie nu se pune problema decodificării, trebuind procurată
substanţa ca atare.

Denumirea

codificată

M 23

Chelapiex III
Chelaton Iii
Trilon
EDTÂ Na,

Denumirea chimică
Etil-oxietil-paratenilendiamihă-sultat

nh 2 . c 6 h 4 . n . <c,h 5 ) <c 2 h 4 oh) h 2 so 4

Dietil-paratenilendiamină-suitat
HH 2 .C 6 H 4 .N.tC g H 5 ) ; H 2 S0 4 _

Hidroxiiamină-sultat

(NH 2 OH) 2 . h 2 sg 4

Hexametatostat de sodiu

Sare disodică a acidului etilendiaminotetraacetic
(HOOCCH-), . N . (CH_)_ . N . (CH„COONa)„

Tetranafriumeiilendiaminotetraacetat
(NaOOCCH 2 ) 2 . N . (CH 2 ) 2 . N . (CH 2 COONa) 2
(soluţie 40%)

40 cm

BIATUL MESE!

Ir. numerele trecute am descris struc¬
turile de rezistenţă ale fotoliilor şi ca¬
napelei, piednd de la ideea unei bune
trăinicii a ansamblului, cit şi econo¬
misirii de material lemnos. Proiectate
după aceste principii, piesele de mo¬
bilier se pot demonta In părţi uşoare
ce pot fi transportate de către o singură
persoană. Desigur, dimensiunile pie¬
selor sini orientative, ele putînd fi mo¬
dificate In limitele de ±10%, păstrîn-
du-se însă raportul între dimensiuni,
ca şi unghiurile de înclinaţie ale per¬
nelor şi spătarului.

Finisajul tuturor pieselor de mobi¬
lier construite de către cititor trebuie
să fie făcut cu mare atenţie, preferim
du-se mereu furniruirea cu o esenţă
tare (stejar) şi lăcuirea mată. Pentru
piesele ce se vor vopsi, chituirea şi
şlefuirea întregului ansamblu sînt cele
mai delicate operaţii. Vopsirea se face
cu pistolul pentru vopseluri pe bază
de nitroceluloză sau cu pensula pen¬
tru emailurile pe bază de ulei. Rezul¬
tate bune obţinem vopsind cu polilac.
înaintea aplicării vopselei, piesele se
grunduiesc şi după 48 de ore de la
aplicarea grundului se şlefuiesc cu
glaspapir fin. Vopsirea se face apli-
cînd 3 straturi de vopsea cu pensula
sau 6-7 straturi aplicate cu pistolul.

Un grund foarte bun se obţine di-
luînd cu petrosin chit de cuţit şi cîteva
bucăţele mici de săpun fin de toaletă,
omogenizarea se face cu un şpaclu,
adăugîndu-se puţin cîte puţin petro¬
sin, pînă ia obţinerea unei vîscozităţi
optime. în ceea ce priveşte culoarea,
preferinţa generală înclină spre alb,
dar se pot găsi şi alte culori, ca roşu
închis sau portocaliu. Trebuie să fim
prudenţi cu alegerea culorii deoarece
acordul coloristic între piese se face
foarte greu în absenţa albului, riscînd
să obţinem o ambianţă mohorîtă sau
o orgie de culori bălţate.

E. VÂRGHEŞj deslgrser

în aranjamentul salonului, în afară
de fotolii şi canapea, se mai găseşte
una sau mai multe măsuţe. Fie că
folosesc pentru aşezarea unor lămpi,
scrumiere, vase cu flori sau sînt uti¬
lizate pentru servit, aceste măsuţe
trebuie acordate cu restul pieselor
de mobilier. In comerţ se găsesc nu¬
meroase tipuri de măsuţe şi putem
opta pentru piesa care se potriveşte
atît ca dimensiuni, cît şi ca stil cu
restul mobilierului, dar vom prefera
s-o proiectăm şi s-o construim singuri.
Vom începe cu masa, care se potri¬
veşte cel mai bine ansamblului descris
în numerele 6 şi 7/1980. în figura 1
observăm că picioarele mesei au ace¬
eaşi formă ca şl a lateralelor canapelei
şi fotoliilor, deci ş! modul de con¬
strucţie este asemănător. Dată fiind
lăţimea mare a scîndurii (10 cm),.îm¬
binarea se face cu dinţi sau cu dopuri
de lemn încleiate cu aracet (vezi fig. 2).
Grosimea scîndurii este de 4-5 cm.
Blatul măsuţei se confecţionează din-
tr-un cadru de rigle cu profil pătrat de
4x4 cm, peste care se lipeşte cu ara¬
cet de tîmpiărie un placaj de 8 mm
avînd dimensiunile cadrului (fig. 2);
pentru a asigura o presare a lipiturii,
se pot bate cîteva cule subţiri cu floare
îngropată. După uscarea lipiturilor (24
de ore) se egalizează canturile blatului
cu rindeaua şi sefurniruieşte totul, in¬
clusiv picioarele măsuţei. Finisajul va fi
cel ales pentru canapea şi fotolii, de
preferat furnirul deschis la culoare şi
iăcuirea mată.

Pentru alte fotolii şi canapele putem
construi ia alegere una sau mai multe
măsuţe dintre cele prezentate în con¬
tinuare, din care unele sînt realizări
ale unor designeri renumiţi. Cea mai
simplă măsuţă şi reiativ uşor de con¬
struit este prezentată în figura 3. De
precizia decupajelor depind rezistenţa
şi stabilitatea mesei. Piciorul mesei

poate fi drept sau siruniit. 8latul mă¬
suţei se va tăia dintr-un panel de tei
^planşetă) şi se va furnirul pe canturi,
îmbinarea se face cu aracet de tîm¬
piărie. După uscarea adezivului (24 de
ore) se trece ia nivelarea cu raşpeiul
şi cu hîrtie abrazivă a eventualelor
capete de material, pînă la nivelarea
suprafeţelor în locurile unde s-au ope¬
rat îmbinări. După finisarea picioarelor
şi a cadrului, se aplică blatul furniruit
pe cadru, fie prin lipirea cu un adeziv
puternic (prenadez), fie cu ajutorul a
4 holzşuruburi ce străbat blatul, în-
şurubîndu-se în cele 4 picioare ale
mesei. Finisarea se poate face prin
chituire-grunduire-vopsire sau prin fu r-
niruire-băiţuire-ceruire (eventual lac*
mat). Această soluţie constructivă a-
sigură un mare grad de stabilitate şi
rezistenţă deoarece prinderea picio¬
rului mesei se face într-o cruce care-l
imobilizează complet, iar îmbinarea
nu cedează decît în urma aplicării
unei forte foarte mari care ar deteriora
mai întîi piesele componente. Acest
mod de proiectare a făcut posibilă o
importantă economie de material ce a
dus la micşorarea greutăţii piesei: ast¬
fel, laturile cadrului de rezistenţă sînt

confecţionate din placaj de 8-10 mm,
iar picioarele din Semn de fag (sau
stejar, dacă vrem să-l strunjim).

Dimensiunile sînt alese de proiec¬
tant, finind cont de faptul că înălţimea
unei măsuţe nu trebuie să depăşească
45 cm. Vă prezentăm în continuare cî¬
teva măsuţe, creaţii aie unor designeri
contemporani. în figura 4 vedem o
piesă creată de designerul japonez
Hoshimura. La construcţia ei s-au fo¬
losit panouri din lemnul uşor al unei
specii indigene, pe care_noi îl putem
înlocui cu tei sau brad. îmbinările se
fac cu dinţi şi, după ce se fumiruieşte
în întregime ansamblul, se trece la fi¬
nisarea lui. Originalul este finisat cu
lac japonez extras din răşina copacu¬
lui de lac (Rhus vernicifera), pe care
noi îl vom înlocui cu emaur roşu des¬
chis şi cu emaur negru. După grun-
duire se face o şlefuire atentă a între¬
gii suprafeţe şi se aplică un strat de
chit de stropit, după care se şlefuieşte
din nou totul. Se aplică cu ajutorul
unui pistol de stropit de mare pre¬
siune succesiv 10-12 straturi subţiri
de vopsea, şlefuind uşor cu piatră
ponce după fiecare 3 straturi aplicate;
după ultima şlefuire se aplică ultimele
trei straturi. Cu cît aplicăm mai multe
straturi de vopsea şi vom şlefui mai
fin straturile aplicate anterior şi cu
cît vom usca vopseaua într-un loc mai
ferit de praf cu atît va fi mai asemă-

nător finisajul nostru cu cel original.
Să nu uităm că meşterii iăcuitori ai
Extremului Orient aplicau pînă la 30
de straturi fine de lac cu o pensulă,
iar operaţia se făcea în largul mării
unde nu există praf şi este asigurat
un anumit grad de umiditate. După
vopsirea laturilor exterioare se trece
la vopsirea interiorului cu negru, pro-
cedînd la fel ca şi pentru exterior.
Orfevrăria originală din Extremul O-
rsent şi decorul floral adecvat vor da
o notă de rafinament aparte colţului
nostru intim.

în Italia, Gianfranco Frattini răspun¬
de crizei de spaţiu locuibil cu un set
de 4 măsuţe rotunde (foto 1), care pot
fi stivuite, ocupînd în acest fel un spa¬
ţiu minim. în Franţa, Del Castillio
propune o masă ovală de 6-8 persoane
(foto 2), care, pliată, se reduce la di¬
mensiunile uneia de două persoane.
Această masă este recomandată celor
ce nu pot renunţa la combinaţia salon-
sufragerie. Şi la noi se găsesc în co¬
merţ mese pliante cu preţui cuprins

între 700 şi 900 de lei, care, strînse,
pot ocupa un colţişor mic împreună
cu scaunele pliante.

Pentru cei dornici să-şi constru¬
iască singuri o masă pliantă, ie su¬
gerăm să se ghideze după desenul din
figura 5, principiul mesei pliante fiind
clar explicat grafic.

Pentru scheletul de rezistenţă vom
folosi scînduri şi şlpci de fag sau alte
esenţe tari, iar hiatul articulat se va
construi dintr-un panel subţire şi uşor
(planşetă de tei 125x100 cm). Ansam¬
blul se furniruieşte pe părţile vizibile
şi se lăcuieşte cu palux sau se vop¬
seşte cu emaur aib sau roşu închis,
îmbinările între elementele scheletu¬
lui de rezistenţă sînt făcute în cher-
tare, lipite cu aracet şi consolidate cu
cuie. Cele două perechi de picioare
articulate sînt prinse cu balamale pe
cadrul mesei şi pe şipca traversă. Lu¬
crarea este recomandată numai ama¬
torului cu experienţă în lucrări de tîm-
piărie şi posesor al unei truse com¬
plete de scule.

PENTE7
TINERELE GOSPODINE

DIVERTISMENT

Pentru amatorii de mobilă cu schelet
metalic şi nu numai pentru ei revista
noastră propune două variante ale unei
măsuţe pentru garnitura de hol sau
grădină (balcon).

Prima variantă (fig. 1 A) poate fi
confecţionată din fîşii de platbandă cu
o grosime de 3 mm şi o lăţime de
aproximativ 35-40 mm. Din figură se
poate vedea clar că cele patru picioa¬
re ale măsuţei iau naştere prin îndo¬
irea celor două fîşii de platbandă (ta¬
blă) la 90°, în forma literei U, după
care, aşezate în cruce, sînt fixate ia
mijloc cu un nit Capetele ftşiilor în¬
doite ulterior devin suporturi pentru
blatul mesei, care poate fi din sticlă,
placaj sau placă ceramică.

Blatul va fi fixat cu patru colţare
confecţionate din acelaşi material (ta¬
blă, platbandă) folosit pentru picioa¬
rele mesei, car© vor f: fixate cu şuru¬
buri şi piuliţă.

* Avînd conturată deja imaginea con¬

strucţiei propuse şi considerînd că
ideea realizării ei vă va atrage, con¬
tinuăm cu ordinea operaţiilor:

1. Confecţionarea picioarelor se fa¬
ce tăind (cu ferăstrău pentru metal)
două bucăţi de platbandă cu lungimea
de aproximativ 2 180 mm fiecare, în-
doindu-le (prin ciocănire) îif forma
literei U şi curbînd capetele la 90°.

După aceste operaţii executăm la
mijlocul fiecărei bucăţi cîte o gaură
de 5 mm diametru necesară nitului de
asamblare.

Atenţie! La operaţia de încrucişare
bucata care va trece pe deasupra se
curbează puţin la mijloc (fig. 1 A), apoi,
asamblînd provizoriu picioarele, pu¬
nem deasupra o bucată de placaj şi
verificăm pianeitatea mesei, aducînd
eventualele corectări.

2. Următoarea operaţie va fi con¬
fecţionarea colţarelor (fig. 1 B) folo¬
sind aceiaşi material ca pentru pi¬
cioare, din care vom tăia patru bucăţi
de aproximativ 80 mm lungime. La
unul din capetele fiecărei bucăţi exe¬
cutăm cîte o gaură de 3 mm diametru,
după care îndoim la 90°, operaţie care
se face prin ciocănire şi cu ajutorul

menghinei. Odată colţarele confec¬
ţionate, ie vom aşeza pe fiecare, pro¬
vizoriu, pe cîte un capăt al picioarelor
mesei, punînd dedesubt bucăţele de
carton cu o grosime egală cu cea a
hiatului pe care vrem să-1 folosim şi
vom trasa prin orificiile fiecărui colţar
semne pentru găurile corespunzătoa¬
re, care vor fi executate ulterior, cu
ajutorul unui burghiu, în capetele pi¬
cioarelor.

Ultimele operaţii sînt finisarea tu¬
turor muchiilor apărute ta tăierea ma¬
terialului, operaţie care se face prin
pitire şi prinderea definitivă a nitului la
încrucişarea celor două fîşii de plat¬
bandă.

Odată cu aşezarea hiatului (cerami¬
că, sticlă, placaj) şi fixarea fiecărui col¬
ţar, operaţie ce se va executa cu aju¬
torul unui şurub M 3 cu piuliţă, con¬
siderăm construcţia încheiată şi pu¬
tem trece ia vopsirea scheletului me¬
talic în culoarea dorită, cu vopsele
speciale pentru metal existente în
comerţ.

O sugestie: dacă măsuţa este des¬
tinată camerei copilului, desenaţi în
tonuri vii, peste culoarea de fond dată
scheletului metalic, ghirlande de flori.
Acelaşi motiv se poate aplica şi pe
partea anterioară a biatuiui, cîrsd aces¬
ta este din sticlă.

Spre deosebire de prima, a doua
variantă (fig. 2 A) prezintă o măsuţă
ai cărei schelet se confecţionează din
bară de metal de 8-9 mm grosime. Din
aceasta vom tăia 1 bucatăx2 198 mm
(inelul superior, a); 1 bucată xl 256 mm
(inelul de la mijloc, b) şi 3 bucăţi x
950 mm (picioarele, c).

Cu ajutorul unui dorn fixat în men¬
ghină curbăm, prin ciocănire, barele
pînă se obţine forma respectivă (fig.

2 A), ţinînd seama de cotele date, apoi,
prin lipire (sudură dacă este posibil),
asamblăm elementele după modelul
prezentat.

Materialul folosit pentru blatul mă¬
suţei poate fi piacă de marmură sau
sticlă tăiată şi fasonată ia dimensiu¬
nile necesare.

Pentru fixarea hiatului măsuţei, pe
inelul superior (a), se vor lipi bucăţele
de tablă subţire (d), aşa cum se vede
în detaliul din figura 2 B.

Ca şi în prima variantă, se va vopsi
scheletul metalic înfr-o cuioare adec¬
vată, iar motivele florale sau geome¬
trice se vor aplica de data aceasta
numai pe blat, şi anume pe faţa sa
anterioară (dacă optaţi pentru varianta
din sticlă) sau pe faţa posterioară
(dacă folosiţi placaj). Acesta din ur¬
mă, după colorare, se lăcuieşte cu
lac de mobiiă incolor.

TONJiNA GHERGHINA

Dacă pata este mai mică, partea
din mochetă se decupează cu aju¬
torul unei preducele.

Se poate întîmpla ca mocheta
din apartamentul nostru să se pă¬
teze cu diferite substanţe care nu
ies ia spălat cu Carpetin, Dero
pentru covoare sau alte produse
destinate curăţirii şi întreţinerii a-
cesiora.

în această situaţie recurgem la
înlocuirea părţii pătate. Atunci cînd
pata este mai mare, decupăm, cu
ajutorul unui cuţit sau bisturiu, su¬
prafaţa murdară. Dintr-o bucată de
mochetă de rezervă croim exact
mărimea părţii decupate. Aplicăm
pe ea adeziv (prenadez) şi o lipim
în golul creat. Astfel am remediat
uşor şi estetic locul degradat.

m <»••>;

Diamant

Sirius

Diamant

Lux

Toate tipurile de televizoare cu circuite integrate le puteti cumpăra
şi cu piaţa în maximum 24 de rate lunare, cu un acont de 15% din preţul
aparatului.

1 /(TEHNIUM\ 1
PUBLICITATE

16 15 14 13 12 11 10 9

DC 1-101 TDA440

1 2 3 4 5 6 7 8

MHRH

lift

SRml

HRL 'l'Mi 4 [ fXÎI I ^

.! Ar.<m( Rata :

f iiSi

: a m

vnyiM

PORNIREA TELEVIZORULUI

Din schema-bloc a alimentării se
observă că tensiunea de la reţeaua
de curent alternativ (220 V/50 Hz) este
aplicată prin conectorul C VII. Curen¬
tul absorbit de receptorul TV de la
reţea străbate siguranţa Si 801 de 1 A
temporizată (1 AT) şi rezistorul de
limitare R 801.

Dioda D 601 (1 N 4007) redresează
tensiunea alternativă, care este stabi¬
lizată apoi în stabilizatorul serie, re-
zultînd la ieşirea lui două tensiuni:

a. Tensiunea U 1 = 175 V pe ter¬
minalul 4 al modulului 6, redresor
stabilizat.

b. Tensiunea U2 = 33 V stabilizată
cu ajutorul circuitului integrat CI—601
(TAA 550). Această tensiune este
necesară polarizării diodelor varicap
din selectorul electronic. Ea este cu¬
leasă de pe terminalul 5 al modulului 6
şi aplicată selectorului prin conecto¬
rul 0/5.

Pentru a se evita punerea în pericol
a etajului de baleiaj linii, pe bara de
alimentare cu tensiunea de 175 de volţi
s-au înseriat doi călăreţi: unul pe
modulul sincroprocesor (1/4, 2/4) şi

celălalt pe conectorul bobinelor de
deflexie (C VI/5, C VI/3) astfel încît la
extragerea modulului sincroprocesor
ori a conectorului bobinelor de de¬
flexie alimentarea cu tensiunea de
175 V se întrerupe.

Tensiunea U 1 este folosită la ali¬
mentarea prefinalului de baleiaj ori¬
zontal (prefinal B.O.) prin rezistorul
de putere R 702, a modulului final
video prin conectorul C IV/5, a finalu¬
lui de baleiaj orizontal (B.O.) prin re¬
zistorul R 705 şi a circuitului de reglaj
al luminozităţii prin R 715 şi conecto¬
rul C II1/5.

Celelalte etaje ale televizorului se
alimentează de la tensiunea joasă ob¬
ţinută din etajul de baleiaj orizontal,
redresată cu dioda BA 157 (D 704).
Pentru alimentarea modulului de ba¬
leiaj vertical, tensiunea joasă nu este
stabilizată, dar pentru alimentarea mo¬
dulului cale sunet, a modulului F.l. —
cale comună, a ansamblului modul
selector şi a modulului sincroprocesor
(care este alimentat, aşa cum se va
vedea mai departe, şi de la tensiunea
de 175 V),joasa tensiune este aplicată

MODULUL CALE COMUNĂ
IMAGINE SUNET

După amplificarea semnalului de foarte înaltă frecvenţă şi
mixarea iui în selectorul de canale, se obţine semnalul de frec¬
venţă intermediară care se aplică amplificatorului de F.I., realizat
sub forma unui modul.

Modulul cale comună este constituit din:

— un etaj preamplificator echipat cu tranzistorul BF 199 sau
BF 173 , iar amplificarea sa nu este reglabilă (comandată) de către
tensiunea de R.A.A. Unitatea lucrează la amplificare maximă;

— filtrul compact care realizează curba de selectivitate glo¬
bală;

— circuitul integrat TDA 440.

stabilizatorului paralel echipat cu tran¬
zistorul T 802 (BD 136).

Pornirea televizorului are loc în două
etape, care se succed foarte repede.
Aceste etape sînt:

1. Imediat ce televizorul este conec¬
tat la reţea, modulul sincroprocesor
absoarbe de la modulul redresor sta¬
bilizat curent de cca 18 mA. Acesta
este un curent suficient pentru porni¬
rea lui. Tot în acest moment pornesc
etajele care sînt alimentate de la ten¬
siunea de 175 V stabilizată. Modulul
sincroprocesor va genera, la ieşirea
lui, impulsuri care vor comanda etajul
de baleiaj orizontal. Acesta va intra
în funcţiune.

2. Prin intrarea în funcţiune a etaju¬
lui de baleiaj orizontal se asigură ener¬
gia necesară funcţionării stabilizato¬
rului paralel. Din acesta modulul sin¬
croprocesor va absorbi prin dioda
D 803 diferenţa de curent (15—25 mA)
necesară funcţionării lui normale. De
asemenea vor fi alimentate şi cele¬
lalte ^etaje care folosesc tensiune joa¬
să. în acest moment, televizorul se
consideră pornit. Sunetul apare simul¬
tan cu pornirea televizorului, iar ima¬
ginea după încălzire a filamentului
tubului cinescop. Tensiunea de fila¬
ment este preluată dintr-o înfăşurare
separată a transformatorului de linii
(7-3).

CIRCUITUL
INTEGRAT
TDA 440

Circuitul integrat TDA. 440 este ali¬
mentat cu tensiune de 12 V aplicată
pe picioruşul 13 pentru demodulato¬
rul ’ sincron şi preamplificatoruf de
vtdeofrecvenţă.

Tensiunea, de +5 (5,5—6,5 V), nece¬
sară amplificatorului ce A- si e ; rcc-
t u oe SA A. din circuitul nte
este eter ete ce: tecss.nse d~ -
prin R 110.

Stabilizarea, tensiunii de 4-6 V se
face în interiorul circuitului integrat
eu ajutorul unei diode Zene-r A -
mentăfile sînt filtrate cu afutary; ele¬
mentelor de filtrai: L 1.14 C 120, € 121,
R 110, C 118-, € 119.

Intrarea circuitului integrat ssce si¬
metrică (picioruşele 1 şi 16?. Atacul
se face pe ambele intrări. picioruşele 2
şî 15 sînt decuplate ia masă prin con¬
densatoarele C 115 C (pernu;
înaltă frecvenţăt. ieşirile pentru senv
nalte ce videofrecvenţă sînt picior».;-
şefe 11 s: ÎS B cu poiarîtate oagatAt*

-'■j, jCt cc : ■■■■■ ■mi ■ ■ r ■ j5.cc

TEHNIUM 8/80

îteloh

■* mmsMmm m

m m sm s ti

'¥11» •

1 fei

i in ll

i i

S-a constatat că un semnal cu frec¬
venţa în iur de 2 000 Hz atrage ţînţarii
masculi (care sînt inofensivi) şi înde¬
părtează femelele. Acest semnal poate
fi produs cu un oscilator de relaxare

construit cu un tranzistor unijoncţiune
alimentat cu 22 V. Acţiunea montajului
este pe o rază de 5 m.

«POPULAR ELECTRONICS»
— S.U.A.

Reglarea tensiunii debitate de un
alternator se face în mod obişnuit cu
un releu electromecanic, care însă
poate fi înlocuit cu un montaj electro¬
nic. Montajul electronic reglează mult
mai exact tensiunea şi, în plus, pre¬
zintă o mare siguranţă în funcţionare.

Alimentarea montajului se face de
la tensiunea provenită din statorul ai-
ternatorului. în funcţie de valoarea
acestei tensiuni, montajul electronic
trimite în rotorul alternatorului, deci

in bobina de excitaţie, un curent mai
mare sau mai mic. Valoarea termisto-
rului este în jur de 100X1 (se verifică
prin tatonări pentru compensarea de¬
rivei termice).

Montajul a fost construit cu piesele
indicate în schemă, dar se poate ex¬
perimenta si cu înlocuirile 2N1192 —
AC180K; 2 NI539 — ASZ17.

«AUTOMATSVE ELECTRONICS»
— S.U.A.

Un multivibrator cu două tranzistoa-
re BC 238 şi circuite RC adecvate poate
produce un semnal electric care, trans¬
format de un difuzor, să creeze trilul
specific al canarului.

Reglajul semnalului, respectiv tim¬

brul, se obţine din potenţiometrul de
1 kXl.

Transformatorul de ieşire este de
tip miniatură din etajele de ieşire tran¬
zistorizate.

«PRAKTIKER» — AUSTRIA

Montajul generează un semnal audio
cu frecvenţa cuprinsă între 800 şi
1 000 Hz, avînd ca element activ un tub

Transformatorul de ieşire este de
tipul celor din etajele finale ale am¬
plificatoarelor cu tranzistoare.

«101 EASY TEST SNSTRUMEMT
PROJECTS» — S.U.A.

□

Cu un sunet specific de sirenă aver¬
tizoare, montajul are în componenta
sa un circuit integrat CDB400 şi un
etaj final cu două tranzistoare: T. —
BC 107 şi T 2 — BD 135.

întreaga construcţie se alimentează
cu 12 V, apoi, cu ajutorul unei diode
Zenner PL5V, se obţine tensiunea de

5 V pentru circuitul integrat.

Piesele componente au următoarele
vaiori R l = R 2 =4,7 kfl; R 3 — 5,6 kfl; R 4 =
10 kfl, R 5 =5,6 kfl; R s = 1 k Q: R ? =330-
470 fi; Rg, R 9 = 100—220 £1 C,-=C 2 =
C 3 = 500 /^F; Cj. = C 5 = C 6 = 150 nF. Di¬
fuzorul are impedanţa de 8 XI.

«ELECTRON» —
R.S. CEHOSLOVACĂ

CARNET

EDITORIAL

O interesantă şi foarte utilă apariţie sub egida Editurii tehnice
este lucrarea «Aprindere, carburaţie, distribuţie», semnată
de cunoscutul specialist în motoare, inginer Mihai Şoiman,
vechi colaborator al revistei noastre. într-un limbaj concis, dar
accesibil, lucrarea abordează monografic operaţiile de verificare,
întreţinere şi reglare ale principalelor componente ale motorului
de automobil. Prezentarea celor mai frecvente defecţiuni posibile,
însoţită de metodica de localizare a acestora, confirmă caracterul
practic al volumului. Fiecare capitol cuprinde, în final, şi principa¬
lele date ale motoarelor unor automobile de fabricaţie recentă
(«Lada»—1 200 şi 1 500, «Skoda»—105 S, 120 L, «Moskvici»—1 500).

PERSPICACITATE

Se consideră un paralelipiped construit din paralelipipede mai mici, conform
figurii (evident, în desen se văd doar trei feţe).

Ştiţi cum să realizaţi aceste două figuri — un triunghi şi un cerc
-fără să ridicaţi creionul de pe hîrtie?

'întrebare 1) Cîte paralelipipede pot intra în această construcţie şi în ce caz
această construcţie are maximum de rigiditate? 2) Cum arată feţele care nu
se văd?

Prof. D. CATAMOftJ

ADUNARE

Cum puteţi aşeza numerele din
careul alăturat în aşa fel încît pe
fiecare rînd, orizontal şi vertical,
suma lor să fie identică?

+ 0

0 0

12 13

RE CINCI RRI

IACANTA MARI

ORIZONTAL; 1) Copil - Fiinţele
iubite de copii; 2) Copil de şcoală —
Compozitor contemporan, autorul ba¬
letului pentru copii «Scufiţa roşie»;
3) Fetiţa din «Dumbrava minunată» —
Compoziţii laudative; 4) Aici — Per¬
sonaj legendar; 5) George Enescu —
Poet român (1886—1954), autorul poe¬
ziei «Copii de moţi pe străzile din
Cluj» — Cap de pici! 6) Maestru —
Compozitor contemporan, autorul o-
peretei pentru copii «Prichindel şi
Mărunţica»; 7) Locurile dragi — în
lipsă; 8) Fructul bradului — Ca cerul
de iunie; 9) Comic american, prota¬
gonist al filmului «Copilaşii» — Alint;
10) Copilaş (fig) — Livadă (fig)
VERTICAL: 1) Actor român, in¬
terpret principal din filmul «Tată de

duminică» — Stup gol! 2) Fetiţa care
întreprinde o călătorie în Ţara Minu¬
nilor — Sufix; 3) Copiii caprei — Mici,
dar puternici; 4) Localitate în Franţa —
Cunoscută poetă (1916—1944), autoa¬
re a poeziei «Copilul meu, să nu mă
cauţi»; 5) La ciocul puilor — Canoe!
6) Actriţă franceză care a debutat în
filmul «Copiii paradisului»; 7) în umor!
— Nimfă a pădurilor (mit.) — Ecou de
cîntec! 8) Copilul care se joacă cu ini¬
mile oamenilor (mit.) — Copil; 9) Me¬
dicină (abr.) — Mîncarea copiilor; 10)
Poet sovietic (1895—1925), autorul poe¬
ziei «Scrisoare de la mama» — Fecior
(reg.).

Cuvinte rare: ASER, RAT, AC EU,
AVU, ECO.

proiectate şi ele cu emulsia spre apa¬
rat, bobinîndu-le ca atare. Un caz
special îl prezintă însă filmele de8 mm,
care, avînd perforaţii numai pe o sin¬
gură latură, nu pot fi întoarse şi proiec¬
tate invers. Cineamatorul va decide
dacă preferă avantajele retroproiecţiei,
făcînd concesii asupra acestui impe¬
diment, neglijabil mai ales dacă filmul
nu conţine texte.

Dimensiuni (în mm)

— Plăcile A şi B=600 x 300x 15;

— Triunghiurile laturilor C=4 bu¬
căţi identice, cu catetele de 450
şi 142,5 (vîrfurile se retează, obţinînd
tra peze);

— Şipca 0 =600x150 x 20;

— Plăcuţele E=150x20x6;

— Şarnierele = 2 bucăţi de 275.

1. Trei corpuri geometrice: o

bilă, un cilindru şi un cub construite
din argint şi avînd aceeaşi greutate
sînt lăsate simultan să alunece pe
un plan înclinat. Care este ordinea
lor la sosire?

2. Se poate înmulţi numărul
105263157894736842 cu doi în cîteva
secunde? Cum?

3. în ce se propagă mai repede
sunetul: în aer sau în plută?

4. Ce semn trebuie pus între
2 şi 3 pentru a obţine un număr
mai mare decît 2 si mai mic decît
3?

5. De cîte ori se suprapun,

într-un interval de 24 de ore, acele
unui ceasornic?

Răspuns: Da, în situaţia în care Delta; 14) Homorod; 15) Avrig. Ver-
acesta a audiat concertul la radio. . tical A—Z: Perla Carpaţilor.
Explicaţie: în cazul în care cel din
sală s-a aflat la 35 m distanţă de or¬
chestră, a ajuns la el în ^ s;

celălalt aflîndu-se, să zicem, la 2 km,
muzica orchestrei l-a «ajuns» în

2 - 1 - ~j 1 > 7

300 000 150 000 S ?l 150 000 * 68’

deci absentul a «audiat» concertul
înaintea celui aflat în sală.

ARSTMQGRIF DE VACANŢĂ.
Orizontal: 1) Rapid; 2) Retezat; 3) Bor-
şa; 4) Bîlea; 5) Calafat; 6) Tescani;
7) Făgăraş; 8) Periş; 9) Cîmpina; 10)
Amara; 11) Constanţa; 12) Olimp^13)

TEHNIUM 8/80

SZOKE TIBER1U — Oradea. Teh- împarte exact în părţi egale. Schim¬
nica Hi-Fi de redare a. unor programe baţi pe rînd rezistoareie de 220 Ucu
muzicale are la bază anumite norme unele de valoare mai mică pînă se
care reglementează calitatea lanţului obţine echilibrul tensiunilor,
electroacustic. ÎONESCU TOWIA — Bucureşti. De-

Revista noastră îşi propune ca în- panarea radio-tv revine mai mult teh-
tr-un viitor articol să prezinte criterii, nicienjlor specialişti decît construc-
norme şi echipament care stau la terilor amatori; totuşi vom publica şi
baza definirii termenului de înaltă fi- , un serial despre tehnica măsurători-
delitate.

MAGY FERENCZ — Baia Mare. Vă IKKSiiiiSiMSiHliiSBaM

mulţumim pentru atenţia şi aprecie¬
rile date revistei «Tehnium». RADOV1C8 DUMITRU — june-

FARC GV1DIU HOREA — Satu doa ra

Mare. Verificaţi dacă între tranzistoa- . Radiocasetofonul ITT «Schaub Lo-
rele finale tensiunea de alimentare se rentz» SL74 se poate alimenta din
reţeaua de curent alternativ cu ten¬
siunea de 110 sau 220 V şi din 5 baterii
de 1,5 V, respectiv cu tensiunea de
7,5 V.

La amplificatorul de audiofrecvenţă
se pot cupla semnale de la partea de

SI- 74

lor ce se pot efectua asupra aparate¬
lor eiectrocasnice în scopul depană¬
rii lor.

GAVR'.LĂ SON — Adjud. Multiple¬
lor dv. întrebări le vom răspunde cu
articole pe care le vom publica.
SRUDÂŞCĂ ViRGIL — Oradea.

Componente electronice puteţi obţine
de ia magazinul «Dioda» din Bucu¬
reşti. Tensiunea de lucru a conden¬
satoarelor este precizată de construc¬
tor şi nu poate fi ridicată ulterior.
PRĂJESCU VASILE —Timişoara.
Teoretic, indiferent cum cuplaţi re¬
dresorul la priză, ei funcţionează. To¬
tuşi tipul de redresor indicat de dv.
nu se foloseşte, prezentînd pericolul
de electrocutare. Pentru aprinderea
succesivă a becurilor citiţi articolul
«Semafor electronic», apărut de cu-
rînd în revistă.

LĂCĂTUŞ MARIAN — Buzău.
Dacă nu găsiţi componente, alegeţi
o altă schemă care să nu ridice ase¬
menea probleme.

HANI RĂZVAN — Bucureşti. Sîr-
ma din filtru poate fi cu diametrul de

mmmmmammmmămmmmmmmma

receptor (UM, US, UUS) sau de la
preamplificatorul casetofonului.

Preamplificatorul este construit cu
tranzistoarele T 101, T 102, T 103 şi
T 104, avînd ca elemente de cuplaj
circuite RC pentru corecţia caracte¬
risticii de frecvenţă.

Cînd se face înregistrarea, intră în
funcţiune şi oscilatorui construit cu
T 105.

04 si Q6 mm.

APOSTOL DORU — Brăila. Veri¬
ficaţi contactele cu un ohmmetru sau
studiaţi cartea tehnică a motoretei.
POLYANKI ALEX. — Salonta. Ali¬
mentaţi montajul printr-un transfor¬
mator cu tensiune mai mică, de exem¬
plu 24 sau 48 V. Pentru această ten¬
siune găsiţi şi becuri.

COBZARU SORIN — Galaţi. Mon¬
tajul fiind conceput pentru 1 kW, puteţi
deci să-l folosiţi şi la 40 W. Un triac
este mal dificil de procurat, apoi în¬
locuirea lui cu două tiristoare implică
o anumită pricepere din partea con¬
structorului. Vă recomandăm să ale¬
geţi o schemă mai recentă ce are ca
elemente de bază tiristoarele.
S5MION PETRU VASILE —Ţebea.
Vom căuta construcţia unui incuba¬
tor şi apoi o vom publica. Deocam¬
dată nu avem asemenea construcţii.
CONSTANTIN KIRIL — Bucureşti.
Adresati-vă Cooperativei «Radiopro-
gres».

Un circuit aparte este format din
tranzistoarele T 106, T 107 şi diodele
D 101, D 102, care creează aşa-numîtui
reglai automat al nivelului.

Valorile pieselor şi nivelurile de ten¬
siune sînt notate pe schemă. Se pre¬
zintă numai schema casetofonului, ur-
mînd a se prezenta partea radiorecep¬
torului.

CITITORII mm STRAI*
NĂTATE' SE 'POT*' ABO» '' :
NA ADRESÎNOU*S£ LA

ILEXIH — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-! M-
POftT PRESĂ, P.O.BOX - .

■ 136—'OT» ..TELEX v .T122ă v '

' BU'CU-RESTI- 4 STIt : 't3 DE»-'. '
CEMBRÎE Mft'3,