PUBLICAŢIE LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ,
PRODUCŢIE pag.
PROIECTUL DE BACALAUREAT -
UN PROIECT APLICATIV
CONFRUNTĂRI SEMNIFICATIVE
SCURTCIRCUIT
RADIOTEHNICĂ PENTRU
ELEVI . pag.
Tranzistorul bipolar
Comutatoare electronice
Tranzistorul compus
CO-YO .pag.
Multiplicarea frecventelor cu varactor
Filtru de emisie pentru banda de 70 cm
Tx — 10 m
Tranzistoare — echivalente
CITITORII RECOMANDĂ pag.
Dispozitiv pentru macrofilmări
Tester electronic pentru motoare
de automobil
Semafor electronic
TEHNICĂ MODERNĂ pag.
Regulator de curent cu triac
Dispozitive optoelectronice
«TEHNIUM» PENTRU
CERCURILE TEHNICO-
APLICATIVE pag.
Barcă cu motor
AUTO-MOTO pag.
Transmisia
Bagajele pe autoturisme
în vacantă
FOTOTEHNICĂ pag.
Proiecţia diapozitivelor
PUBLICITATE pag.
I.A.E.I.-Titu: Produse noi
ECONOMIA DE ENERGIE ■ • • pag.
Corp de iluminat
DESIGN.pag.
Interior ’80
PENTRU TINERELE
GOSPODINE.pag.
Sacoşă practică
Huse pentru automobil
REVISTA REVISTELOR ■ • • ■ pag.
Modulator
Filtru CW
Radi ogon io metr ie
Metronom
V.X.O.
MOZAIC .. • • pag.
Test
Perspicacitate
Carnet editorial
Aritmogrif de vacantă
POŞTA REDACŢIEI pag.
Radioservice
MHNICâ-PR
PROIECTUL
DE BACAIA1IEAT-
M PlfiliCI
APLICATIV
Continuăm să publicăm în acest număr lucrări de bacalaureat cu caracter
aplicativ realizate de absolvenţii liceelor de specialitate sau industriale, MA¬
ŞINA DE SUDAT ÎN PUNCTE, lucrare realizată de absolvenţii Liceului de
matematică-fizicâ «Gheorghe Şincai», DORIANA TĂNASE,NI€OLAE TUDOR
si BOGDAN TOMA (profesor îndrumător i. OPANSCH1), este în prezent utili¬
zată cu bune rezultate în laboratorul de electrotehnică. Prin publicarea acestei
lucrări dorim sâ venim în sprijinul acelor colective de tineri care pot contribui
la îmbogăţirea dotării atelierelor-şcoală sau îa auiodotarea cercurilor tehnico»
aplicative.
Cei interesaţi pot lua legătura cu liceul de matematică-fizicâ «Gheorghe
Şincai» din Bucureşti pentru a primi informaţii şi date suplimentare.
Maşina de sudat în puncte este
compusă din următoarele părţi princi¬
pale:
— transformator cu comutator pen¬
tru reglajul tensiunii de intrare şi,
respectiv, al curentului din secundar;
— electrozii fixaţi în suporturi şi sis¬
temul de răcire cu apă aferent:
— sistemul de acţionare ai electrozi¬
lor;
— pupitru! de comandă şi carul;
— carcasa maşinii.
Maşina de sudat în puncte MP-1
este un agregat destinat sudurii a
două piese din tablă OL cu grosimea
de aproximativ 1,5 mm fiecare.
MODUL DE FUNCŢIONARE
Maşina este alimentată de la reţeaua
de 220 V şi 50 Hz monofazic.
Punerea în funcţiune a maşinii se
realizează cu ajutorul întrerupătorului
general de reţea. La răsucirea acestuia
în poziţia I becul de control se aprinde,
în acest timp primarul transformatoru¬
lui nu este alimentat.
Alimentarea transformatorului se
face cu ajutorul contactorului, care
este acţionat de un microîntrerupător.
Acesta din urmă nu se închide decît
după ce materialul ce urmează a fi
sudat a fost strîns între electrozi.
Practic, după ce materialul a fost
strîns, asupra pedaiej se exercită o
presiune mai puternică, tija metalică
se ridică puţin şi apasă asupra micro-
întrerupătoruiui. Cînd acesta din urmă
se închide, un dedic provocat de con-
tactoru! care alimentează înfăşurarea
primară a transformatorului şi por¬
ţiunea de tablă ce urmează a fi sudată
capătă o culoare roşie.
închiderea microîntrerupătoruiuî se
face după strîngerea materialului, pen¬
tru a se evita scînteiie ce iau naştere
ia facerea sau desfacerea contactului,
atunci cînd maşina este în sarcină.
După efectuarea sudurii se desface
întîi contactul electric şi numai după
aceea braţele se îndepărtează, eli-
berînd piesa.
închiderea microîntrerupătorului
poate fi reglată în funcţie de grosimea
materialului care se sudează.
Schema electrică mai conţine o priză
cu trei contacte destinată adaptării
unui temporizator electronic, care în¬
trerupe automat alimentarea transfor¬
matorului după un timp ce poate fi
reglat în prealabil.
TRANSFORMATORUL
Miezul feromagnetic al transforma¬
torului este format din tole în formă
de L întreţesute, avînd grosimea de
0,5 mm şi inducţie B = 10000 Gs.
Dimensiunile pachetului de tole sînt:
— lăţimea (pachetului) = 240 mm
— secţiunea pachetului de tole S =
72 cm*
— înălţimea = ISO mm.
Atrt înfăşurarea primarului cit şl a
secundarului se execută din cîte două
bobine.
Carcasele acestora sînt confecţio¬
nate dintr-un materia- electroizolant,
în cazul de faţă textoiit
înfăşurarea primară .a .transforma¬
torului conţine un număr total de. spire
de Np=150. din bară de cupru 2x8 mm.
Poate suporta un curent maxim de""'
35 A la o densitate de curent de 3 r ->
A/mm 2 .
Din înfăşurarea primară sînt scoase
4 prize intermediar, care dau posibili¬
tatea reglării tensiunii în cinci trepte,
de Sa 180 V la 240 V.
Reglajul tensiunii (deci şi al curentu¬
lui din- secundar) se face cu ajutorul
MNIFICATIVE
A intrat într-o frumoasă tradiţie a
şcolii româneşti ca sfîrşitul anului de
învăţămînt să fie marcat prin ambi¬
ţioase confruntări ale potenţialului teh-
nico-ştiinţific al elevilor din liceele de
specialitate.
Reprezentativă reflectare nu numai
a unui întreg an de studiu, expoziţiile
elevilor sînt şi o mărturie a eforturilor
creatoare materializate în sute şi mii
de repere pentru producţie, în aparate,
maşini, montaje, unelte, panouri di¬
dactice ce finalizează interesante lu¬
crări de bacalaureat, astăzi o autentică
probă de creativitate şi simţ tehnic.
Cîteva cifre sînt edificatoare, de
pildă, pentru gradul de integrare al
elevilor Sectorului 2 din Capitală în
activitatea tehnico-ştiinţifică: 375 de
cercuri tehnico-aplicative cu 10 000 de
participanţi, 320 de cercuri ştiinţifice
cu 7 000 de participanţi, 40 de con¬
cursuri «Tehnium» şi pe meserii cu
4 500 de participanţi.
Licee cu tradiţie industrială ca «Elec¬
tronica», «Mecanică fină», «Spiru Ha-
ret», «Electroaparataj», alături de licee
de specialitate ca «Mihai Viteazul» sau
«C.A. Rosetti», sînt reprezentate atît
2
TEHNIUM 7/80
«■ram
unui comutator scos pe panoul frontal
al maşinii de sudat.
înfăşurarea secundară care alimen¬
tează circuitul de utilizare are începu¬
tul racordat la electrodul superior al
maşinii şi sfîrşitul racordat la masă.
Această înfăşurare conţine o spiră
şi s-a realizat din bară de cupru. Bara
este izolată cu ajutorul hîrtiei. Trebuie
menţionat faptul că bara se aşază pe
cant.
înfăşurarea secundară poate su¬
porta un curent maxim de Is = 3 250 A
de o gamă variată şi complexă de
repere preluate din producţia între¬
prinderilor patronatoare crt şi de valo¬
roase lucrări de bacalaureat ce cuprind
domenii diverse. Panouri didactice
multifuncţionale, maşini-unelte rea¬
lizate pentru autodotarea cabinetelor
şi laboratoarelor, aparate electronice
de măsură şi control, diverse sorti¬
mente de truse necesare tehnologiilor
utilizate în practica productivă, scheme
luminoase, prototipuri. Profilul indus¬
trial pronunţat al majorităţii lucrărilor,
calitatea lor cu nimic mai prejos faţă
de produse similare realizate în între¬
prinderi specializate, caracterul poli-
funcţional al lucrărilor de autodotare
(demonstrativ, de testare, productiv),
gradul de diversificare al lucrărilor
practice atestă domeniul larg de fami¬
liarizare a absolventului promoţiei ’80
cu principalele activităţi tehnice.
Volumul producţiei elevilor a cres¬
cut, de asemenea, într-un ritm impre¬
sionant, sporul fiind în ultimii trei ani
de peste 5 milioane de lei pentru uni¬
tăţile şcolare din Sectorul 4. Printre
realizările Liceului «Gheorghe Şincai»
am reţinut freze funcţionale, aparate
de sudură, termoregulatoare, releuri
de temporizare, surse de tensiune,
instalaţii de galvanizare. Dar una din
principalele realizări ale absolvenţilor
clasei a XIl-a B (diriginte: profesor
losrf Gheorghe) nu a putut fi cuprinsă
în expoziţie. Este vorba de un ultra¬
modern laborator de fizică cu 45 de
la o densitate de curent de 8 A/mm 2 .
Maşina de sudat prin puncte are doi
electrozi: unul fix şi altul mobil.
Braţul fix al maşinii este executat
din bară de cupru cu diametrul exte¬
rior de0 = 45 mm şi este fixat pe un
suport prins de carcasa maşinii.
Din punct de vedere electric este
legat de un capăt al înfăşurării secun¬
dare a transformatorului.
Braţul mobil este legat din punct de
vedere electric la celălalt capăt al înfă¬
şurării secundare a transformatorului
printr-un cordon flexibil. Este fixat de
maşină printr-o articulaţie de tip ba- |
.lenă, adică în partea opusă a braţului |
‘ mobil pe un suport tot mobil, este |
sudată o tijă, ce se articulează cu altă |
tijă verticală, care la rîndul său se arti- jjf
cutează cu braţul pedalei de acţionare
a maşinii. Pentru menţinerea braţului |
mobil al maşinii în poziţia-deschis,
este prevăzut un arc de oţel.
Atît braţul fix cît şi cel mobil au la
capătul exterior cîte un orificiu în care
se fixează electrozii de schimb prin
intermediu! unui şurub de fixare.
Răcirea electrozilor, respectiv a
braţelor, este asigurată printr-un cir- |
cuit de răcire cu apă.
în acest scop, braţele sînt găurite §
în interior şi au cîte două ştuţuri, la
care se racordează furtunurile de
cauciuc ce aduc şi evacuează apa de
răcire din braţe.
locuri, ale cărui principale elemente
erau în fază de prototip cu numai un
an în urmă. Conceput pentru realizarea
unei game largi de lucrări de speciali¬
tate laboratorul beneficiază de un sis¬
tem de televiziune cu circuit închis,
care măreşte sensibil rezonanţa forma¬
tivă şi informativă a lecţiilor. Con¬
ceput şi realizat cu participarea elevi¬
lor, acest laborator, care a necesitat
zile şi nopţi de muncă intensă, ore
trăite cu pasiune şi dăruire pentru
materializarea ideilor novatoare atît
de elevi cît şi de îndrumătorii lor, pro¬
fesorul de fizică losif Gheorghe şi teh¬
nicianul loan Baciu, a facilitat şi un
alt succes profesional al unui colectiv
exemplar, şi anume 4 locuri pe lista
premianţilor fazei finale a Olimpiadei
naţionale de fizică. După cum nu este
mai puţin elocvent şi faptul că uteciştii
din acest colectiv au obţinut toţi media
maximă la examenul de atestare ca
electricieni, examen susţinut în faţa
unei comisii exigente de specialişti
de la ICEMENERG. Sfîrşitul acestui an
de învăţămînt desfăşurat sub semnul
transpunerii în viaţă a documentelor
adoptate la Forumul tinerei generaţii
demonstrează cu elocvenţă în mani¬
festările sale specifice semnificaţiile
majore ale confruntărilor creatoare pe
plan tehnico-ştiinţific materializate de
absolvenţii ce vor fi mîine în producţie
sau îşi vor continua drumul în amfi¬
teatrele, laboratoarele şi atelierele din
învăţămîntul superior.
ABSENTE
IN CATALOGUL
JUCĂRIILOR
Nu cu mult timp în urmă, de ia
tribuna Forumului tinerei generaţii,
secretarul general al partidului
tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU,
atrăgea atenţia asupra profundelor
valori educative conţinute în ma¬
terializarea unor programe adecva¬
te de petrecere a timpului liber. La¬
tură foarte importantă a educării
şi formării tinerei generaţii, organi¬
zarea corespunzătoare a timpului
liber, odihnei, distracţiei,jocului re¬
prezintă o cerinţă imperioasă a creş¬
terii sănătoase şi inteligente a tine¬
retului patriei noastre.
Un roi deosebit în asigurarea
acestei cerinţe îl constituie gama
de jocuri şi jucării puse la dispoziţia
copiilor, în special acele tipuri care
se înscriu în categoria montajelor
şi truselor. Cu o vădită finalitate
educativă, montajele de construcţii,
jocurile electronice, precum şi di¬
versele tipuri de aero şi navo-
modele constituie o introducere
adecvată pentru universul tehnic
atît de familiar omului contemporan,
Magazinele şi raioanele speciali¬
zate oferă, din păcate, foarte puţine
sortimente atît de necesare nu
numai petrecerii active şi utile a
timpului liber cît şi unui divertis¬
ment cu o certă valoare formativă,
în cîteva mari librării din Bucureşti
care au raioane de jucării, aparatele
A.B.C., montajele radio realizate
de întreprinderea «Electronica» nu
au mai fost livrate de două luni, iar
tranşele de aprovizionare cuprind
numai 40 de bucăţi, număr cu mult
inferior solicitărilor. De asemenea,
montajul radio «Electron», realizat
polifuncţionai, nu a mai fost prezent
la întîlnirea cu cumpărătorii de circa
trei luni, iar montajele asemănă¬
toare din import nu au mai sosit
de anul trecut. Un produs nou,
realizat de «Electrobanat»-Timi-
şoara, mutt apreciat de viitorii spe¬
cialişti azi încă în pantaloni scurţi,
un telefon-interfon, a fost livrat o
singură dată într-o cantitate infimă
— 10 bucăţi. în schimb, un montai
de construcţii metalice «Mecano»
recent apărut în magazine a fost
bine primit de micii beneficiari,
datorită celor 25 de variante oferite
de producători.
Din raioanele de jucării mai
lipsesc ia apel montajele de aero
şi navomodeie realizate din mase
plastice. Un singur produs exis¬
tent, de provenienţă poloneză,
«Mikro», reprezintă prea puţin fată
de cererea existentă. Toate monta¬
jele similare din import ce ofereau
tinerilor constructori posibilitatea
cunoaşterii şi realizării unui mare
număr de Aeronave moderne nu se
mai găsesc.
Cîteva concluzii se impun în urma
acestei microanchete: în primul
rînd, se face resimţită nevoia di¬
versificării şi asigurării pieţei cu un
volum corespunzător de montaje
radio şi electronice, de construcţii
metalice şi din mase plastice; reali¬
zarea modelelor de avioane poate
fi preluată nu neapărat de o între¬
prindere, ci de o cooperativă spe¬
cializată, pentru a se asigura pro¬
ducerea modelelor din istoria avia¬
ţiei româneşti, finalizîndu-se astfel
şi un scop educativ. Marile între¬
prinderi producătoare de aparate,
elemente şi componente electro-
eiectronice, cum ar fi «Electroni¬
ca», I.P.R.S.-Băneasa, «Tehnoton»
laşi, îşi pot diversifica schemele
propuse pentru realizarea montaje¬
lor radio, asigurînd printr-un plan
ferm de producţie volumul cores¬
punzător solicitărilor pieţei. O parte
din producţia şcolară, realizată în
atelierele liceelor industriale, poate
fi profilată pe realizarea unor tipuri
de jocuri şi jucării de concepţie
proprie, ce poate fi comercializată
prin magazinele de profil existente.
Direcţia de specialitate din cadrul
Ministerului Comerţului Interior
poate impulsiona activitatea de
creaţie pentru diversificarea cores¬
punzătoare a acestor tipuri de jocu¬
ri şi jucării prin iniţierea unor con¬
cursuri de creaţie, printr-o testare
mai aprofundată a solicitărilor tine¬
rilor, printr-o analiză mai eficace
a consecinţelor educative ale mon¬
tajelor electrice, electronice, elec¬
trotehnice. în colaborare cu minis¬
terele economice se poate realiza
o gamă largă de produse cu acest
profil cu certe finalităţi educative şi
cu o pregnantă greutate în forma¬
rea corespunzătoare a tinerei gene¬
raţii.
Diversificarea producţiei şi
asigurarea reţelei comerciale cu un
volum corespunzător al acestor
tipuri de jocuri şi jucării rămîn
deocamdată un deziderat a cărui
împlinire este dorită de milioane
de copii şi tineri.
cAliini stAimculescu
TEHNIUM 7/80
3
HifilIIISI
flff
ELEMENTE
DE CIRCUIT
PIUI
Fiz.A. MÂRCULESCU
în anumite cazuri, caracteristicile de
ieşire Ic = f(Uc £ ) se trasează totuşi pen¬
tru U be= constant (fig. 26). Ele sînt
utile atunci cînd sursa de semnal are
impedanţa foarte mică în comparaţie
cu rezistenţa de intrare a tranzistorului,
deci cînd ea se comportă ca o sursă
ideală de tensiune (atacul în tensiune).
Familia acestor caracteristici este ase¬
mănătoare cu cea din figura 22, însă
pantele sînt mai mici şi distanţele dintre
caracteristici, pentru aceeaşi variaţie
AU B £, nu mai sînt egale. Datorită de¬
pendenţei neliniare a lui î c de Ube,
caracteristicile sînt mai apropiate la va¬
lorile mici ale lui Ube- După cum ştim,
Ic variază aproximativ proporţional cu
I B . dar Ib nu depinde proporţional de
Ube-
în fine, mai menţionăm o reţea de
curbe caracteristice mai puţin întîlnite
în practică, anume aceea a variaţiilor lui
Ic în funcţie de tensiunea de intrare:
I, ■ = f(U B£ ) pentru Uce = constant (figu¬
ra 27).
De asemenea, se mai pot trasa reţe¬
lele caracteristicilor de reacţie, care de¬
scriu variaţiile semnalului de intrare da¬
torate variaţiilor tensiunii de ieşire la
curent de intrare constant. Asemenea
reacţii se produc întotdeauna într-un
tranzistor, datorîndu-se conexiunii elec¬
trice interne dintre circuitul de intrare
şi cel de ieşire. Utilizarea practică a
acestor caracteristici este dificilă şi de
aceea renunţăm la studiul lor.
Pentru un tranzistor dat în montaj
EC, reţelele caracteristicilor de intrare,
de transfer de curent, de ieşire şi de re¬
acţie pot fi reunite într-un singur sistem
de axe, ca în figura 28, fiecare axă fiind
astfel utilizată de două ori. Acest lucru
uşurează «proiecţia» variaţiilor din pla¬
nul caracteristicilor de intrare în cel al
caracteristicilor de ieşire, permiţînd afla¬
rea rapidă a parametrilor corespunză¬
tori punctului de funcţionare (în regim
continuu sau static se face raportul din¬
tre mărimile corespunzătoare punctului
de funcţionare, iar în regim variabil sau
alternativ se face raportul variaţiilor
acestor mărimi în juru] lui Py).
REŢELELE CURBELOR
CARACTERISTICE PENTRU
MONTAJUL BC
După cum am văzut la prezentarea
montajului BC (figura 15), baza tranzis¬
torului este aici pusă la masă din punct
de vedere al componentelor alternative
(prin condensatorul Cb). Prin urmare,
punctul «cald» al semnalului de intrare
se aplică în emitor, aşa că tensiunea de
intrare se va nota cu U £ b (există o con¬
venţie după care a doua literă din indi¬
cele tensiunilor desemnează terminalul
comun, considerat la masă şi numit
uneori punctul «rece»).
Caracteristicile de intrare ale mon¬
tajului BC sînt curbele I £ = f(U £ B) pen¬
tru Ucb = constant (figura 29). Ele sînt
foarte asemănătoare cu caracteristicile
tensiune-curent ale diodelor semicon¬
ductoare în polarizare directă (curentul
de emitor este, de fapt, un curent de
diodă polarizată direct).
" mmmr-L îmk'sî w* -
Pentru Ucb = 0, caracteristica pleacă
.din originea axelor (pentru Ueb== 0, cu¬
rentul I E este nul). Pentru valori U C b> 0,
caracteristicile nu mai pornesc din ori¬
gine, existînd pentru U E b=0 o anumită
valoare iniţială a curentului de emitor,
Ie;- Valoarea lui U C b modifică foarte
puţin caracteristica, motiv pentru care
reţeaua este adeseori redusă la una-două
curbe. Mai precis, la creşterea lui Ucb,
curbele se deplasează spre curenţi I £
mai mari.
Situaţia U £ b= 0 echivalează cu un
scurtcircuit între bază şi emitor (figu¬
ra 30). Curentul de bază invers, Ib,,
produce o anumită cădere de tensiune
pe rezistenţa, internă a bazei, r B o, această
cădere fiind directă faţă de joncţiunea
.emitor-bază. în consecinţă este generat
curentul iniţial de emitor, I £i , care îm¬
preună, cu hr formează curentul iniţial
de colector: îjsi-+-I b^ = Ici- Creşterea lui
Ucb produce o uşoară creştere a lui
isr şi deci şi a căderii de tensiune pe
rezistenţa de bază; rezultă implicit creş¬
terea lui Ie,-.
Prin aplicarea tensiunii de intrare
Ueb>0, curentul invers de bază este
anihilat, apărînd curentul de bază nor¬
mal, Ib, ca parte din curentul de emitor.
Reţeaua caracteristicilor de ieşire este
formată din curbele Ic = f(Ucs) pentru
Ie = constant (figura 31). Se foloseşte
drept parametru constant curentul de
emitor, deoarece, rezistenţa de intrare a
montajului fiind mică sursa de semnal
funcţionează ca generator de curent (ea
este aproape scurtcircuitată de intrarea
montajului BC).
Pentru Ie = 0, caracteristica trece prin
ariginea axelor (curentul I c este nul cînd
Ucb = 0). Aceasta reprezintă caracteristi¬
ca inversă a unei diode, deoarece I £ =0
corespunde unui circuit de emitor des¬
chis (figura 32), deci căderea inversă de
tensiune Ucb se aplică numai joncţiunii
de colector. Curentul invers al joncţiunii
de colector pentru I £ = 0, notat cu I C bo şi
numit curent rezidual 'bază-colector, este
un parametru important al tranzistoru¬
lui, fiind menţionat în cataloage (de obi¬
cei la tensiunea Ucb = 6 V şi la tempe¬
ratura de 25°C). Pentru tranzistoarele
de mică şi medie putere, el nu depăşeşte,
de regulă ordinii zecilor de microam-
pcri. fiind mult mai mic la tranzistoarele
cu siliciu decît la cele cu germaniu.
Urmărind caracteristicile de ieşire,
observăm că de la o anumită valoare a
lui Ucb în sus. curentul de colector în¬
cepe să crească brusc, avînd loc feno¬
menul de străpungere electrică a jonc¬
ţiunii de colector. Tensiunea de străpun¬
gere scade pe măsură ce creşte curentul
Ic. în porţiunea utilizabilă curbele sînt
practic nişte linii drepte, cu o înclinaţie
foarte mică faţă de axa U C b- Regăsim
astfel o observaţie deosebit de impor¬
tantă pentru înţelegerea funcţionării tran¬
zistorului : curentul care traversează jonc¬
ţiunea bază-colector este practic inde¬
pendent de Ucb, el fiind determinat direct
de valoarea lui U B£ (respectiv U EB sau
I s ). Cu alte cuvinte, pentru un I £ dat
valoarea lui I c se păstrează aproape
neschimbată de ia U C b= 0 şi pînă în ve¬
cinătatea limitei de străpungere electri¬
că. Explicaţia constă în faptul că la
U CB = 0 şi I E >0 joncţiunea colectoru¬
lui este deja polarizată (invers) prin că¬
derea de tensiune produsă de I B pe re¬
zistenţa internă de bază r^j (figura 33).
Pentru a se obţine o creştere a curentu¬
lui de colector ia o valoare U C b dată,
trebuie mărit I £ .
Curentul de colector fiind aproxima¬
tiv proporţional cu cureniui de emitor,
caracteristicile corespunzătoare unor di¬
ferenţe AL; egale sînt egal distanţate.
Pentru a putea pune în evidenţă por¬
ţiunile caracteristicilor de ieşire cores¬
punzătoare .tensiunilor «inverse» Uca,
în figura 31 s-a ales o altă seară pe se-
miaxa Ucb din stingă originii (am pus
în ghilimele cuvîntul inverse, deoarece
li C3.2 „ pe LCtVS.h se™i-
axă corespund polarizării directe a jonc¬
ţiunii bază-colector; ele sînt inverse faţă
de modul normal de polarizare a acestei
joncţiuni)!
TEHNIUîVf 7/89
mmumM
mmmm
Pentru a ilustra mai bine funcţiona¬
rea tranzistorului în regim de comu¬
taţie, să considerăm plănui caracteris¬
ticilor de ieşire, în care trasăm dreapta
de sarcină unind punctele 1)^^=
U cc şi ! c =U cc/ R s de pe ce * e ^ ouă
axe (fig. 4). Pentru un tranzistor dat, o
tensiune de alimentare dată şi o re¬
zistenţă d e sarcină dată, punctele sta¬
tice de funcţionare se vor găsi întot¬
deauna pe această dreaptă. Extremele
porţiunii utilizabile din dreapta de sar¬
cină sînt starea «blocat» (punctul P.,)
şi starea «saturat» (punctul P 2 ). Re¬
gimul de lucru în comutaţie constă
tocmai în «bascularea» rapidă a tran¬
zistorului dintr-o extremă în cealaltă.
Dacă bazei i s-ar fi aplicat un puls
de curent !„ mai mic decît valoarea
— căderea de tensiune pe bec ia
curentul maxim, Uj =5,6 V;
— căderea de tensiune pe tranzistor
la saturaţie, 1v i
— curentul de bază. Ig=5,5 mA,
o
)*cvr r 2
emitor. Cînd I este închis, tranzistorul
este blocat, avînd un curent rezidual
foarte mic. Deşi comutatorul este des¬
chis, montajul consumă un curent de
ordinul mijiamperiîor (prin rezistenţa
Rb, care este alimentată de la tensiu¬
nea Ucc)- La deschiderea contactelor
lui \ baza tranzistorului rămîne polari¬
zată prin R. b şi comutatorul se închide.
Dacă în exemplul de mai sus se folo¬
seşte un tranzistor de tip npn (BD 237,
BD 137 etc.), polaritatea sursei trebuie
inversată astfel ca emitorul să fie la
borna minus.
Pentru a putea fi acţionat cu ajutorul
unor semnale de altă natură (optice,
radio, acustice etc.}, folosind traductoare
adecvate, comutatorul electronic trebuie
să aibă o «sensibilitate» mare, mai pre¬
cis, curentul care îl comandă trebuie să
fie foarte mic. Acest lucru se obţine prin
r6V/'0,4A i
nut o amplificare totală de eca 6 000,
de la 60 ;;A, cit este curentul de co¬
mandă, la cca 350 mA prin circuitul de
sarcină.
Aşa cum s-a reprezentat în figura 7,
comutatorul este închis atunci cînd 1
<T 2 fc:
Jfi. D23S
maximă, lgy ax > creşterea curentului
de coîector ar fi fost şl ea mai mică.
Punctul static de funcţionare (P 3 ) in¬
dică în acest caz o cădere mai mare
de tensiune pe tranzistor, deci comu¬
tatorul este doar parţial închis. Există
situaţii practice în care se foloseşte
acest procedeu, şi anume atunci cînd
comutatorul electronic joacă şi rolul
de Iimitator de curent (sau, echivalent,
LU!CS ’ îe * 2 " : Csaf'BÎVlax' cV,oen *>
în aceste condiţii, prin bec trece un
curent I, de cca 350 mA (U^/16 Q).
Factorul de amplificare în curent are
deci valoarea B=l s /ig~64.
înlocuind potenţiometru! cu o re¬
zistenţă fixă Rg=1 k.(X şi introducînd
în circuflui de bază un întrerupător, i,
am obţinut comutatorul electronic dorit
(fia 5). Vom vedea în continuare cum
se procedează pentru a comanda acest
comutator nu cu un întrerupător, ci
prin intermediul unor traductoare.
Comutatorul este închis atunci cînd
întrerupătorul I este închis. Pentru a
inversa logica, adică pentru a comanda
închiderea comutatorului la, deschiderea
contactelor lui I, putem proceda ca în
figura 6. Rezistenţa R s se conectează
între bază şi minusul sursei, iar între¬
rupătorul se montează între bază şi
montarea a două sau mai multe tran-
zistoare, fiecare furnizînd în colector
(sau în emitor) curentul de bază al tran¬
zistorului următor. Se obţin astfel am¬
plificări totale în curent de ordinul miilor
sau al zecilor de mii
Să reluăm exemplul din figura 5, la
care ne propunem să-i mărim amplifi¬
carea prin adăugarea unui etaj supli¬
mentar. în acest scop înlocuim întreru¬
pătorul î prin circuitul emitor-coiector
ăi unui tranzistor Ti, de tip npn, pola¬
rizat în bază de către rezistenţa Ri
(figura 7). Am obţinut un comutator al
cărui curent de comandă (prin Rj) este
de ordinul zecilor de microamperi, în
funcţie de factorii beta ai celor două
tranzistoare. J/aloarea rezistenţei R t se
aleg; experimental în apropierea limi¬
tei maxime care asigură intrarea în sa¬
turaţie a lui T 2 (iluminarea maximă a
becului L). Cu piesele indicate s-a nhti-
(30136,138 etc.)
este închis. Inversarea logicii — adică
închiderea comutatorului îa deschiderea
contactelor I — se obţine montînd în-
factorul B ests definit de jB, acesta din
îrerupâtorul între baza şi emitorul lui
urmă fiind definit ca raport al variaţiilor
Alp şi AU în jurul unui punct static
oarecare.
Să presupunem că rezistorul de sar¬
cină pe care vrem să-i comandăm este
un bec L de 6 V/2,4 W (de la tarul de
bicicletă). Luăm o sursă de alimen¬
tare capabilă să debiteze 0,5 A ia ten¬
siunea continuă de 6 V. Putem aîege
un tranzistor din seria BD 136,138,140,
238 etc., adică de tip pnp, cu siliciu
{montat pe un radiator de cca 8 cm 2 ).
Efectuăm montajul din figura 1 şi
măsurăm curentul î^q. Cu o sursă
de 6 V, la o rezistenţă a becului de
16 jQ şi folosind tranzistorul BD138,
s-a obţinut jiA. Valoarea
fiind foarte mică, nu se simte nevoia
de a bloca mai mult tranzistorul cu
rezistenţa R, între bază şi emitor.
ConectărrTacum între bază şi minu¬
sul sursei un potenţiometre de 10 kfl,
dat iniţial la valoarea maximă (rezis-
, , . , i -, . n
metru de 6—10 V măsurăm căderea
de tensiune pe bec,- reducînd treptat
rezistenţa din bază. Căderea de ten¬
siune pe bec creşte pînă ia o anumită
valoare, cînd devine foarte puţin sen¬
sibilă ia micşorarea rezistenţei din.
bază. Tranzistorul intră în saturaţie,
neputînd furniza un curent de colec¬
tor mai mare în condiţiile date. Cu
piesele menţionate s-au obţinut ex-
perimentai următoarele rezultate:
— rezistenţa aproximativă din bază
pentru alo ea max mă a curentuiui
(figura 8). Cu contactele I închise, comu¬
tatorul este blocat, consumul montaju¬
lui fiind foarte redus (cca. 60 /iA\ cu
mult mai mic decît în varianta cu un
singur tranzistor din figura 6.
Dacă se foloseşte pentru T 2 un tran¬
zistor de tip npn (BD 237), iar pentru T.
unul de tip pnp (BC 177), schema rămîne
valabilă, cu condiţia să se inverseze po¬
laritatea sursei de alimentare (minusul
ia emitorul lui T 2 ).
MARK ANORES
«Tranzistorul» sau circuitul compus
(compound circuit) este un montaj frec¬
vent întîinit în schemele electronice da¬
torită simplităţii sale şi amplificării mari
în curent. El se compune din două tran¬
zistoare de structuri diferite, unul pnp
şi altui npn, cuplate direct. Primul tran¬
zistor, în montai cu emitorul comun,
comandă baza celui de-al doilea, aflat
în montaj cu colectorul comun. în figu¬
ra i este dată varianta pentru T { de tip
în cure:
TEHNIUM 7/89
IIlfiPllGIlfl
IBffPlIIIIlf! ii
f IttiiII! IUI 1
t iiill HaiMiiii
mitată de valorile tensiunii de diluzie Ueşi
a tensiunii Zener Uj, ilustrată în figura 4
sub forma unei caracteristici complete.
Pentru fixarea domeniului de lucru
paralel cu varactorul se montează un
sunt fun rezistor). Suntul fixează punc¬
tul de lucru astfel încît vîrfui pozitiv al
tensiunii de radiofrecvenţă să pătrundă
puţin în zona de conducţie şi astfel să
apară o tensiune redresată pentru pola¬
rizarea varactorului.
Mărimea rezistenţei se poate deter¬
mina prin încercări, valoarea obişnuită
fiind cuprinsă între 3 şi 200 kfi.
Circuitele de intrare şi de ieşire sînt
în cazul unui cuplaj de curent, în para¬
lel cu varactorul. Acest mod de cuplaj
asigură o adaptare optimă, influenţîncf
şi filtrajul armonicelor superioare. Cînd
se cer suprimări substanţiale ale unor
- armonici, trebuie montate 3a ieşire filtre
cu mai multe circuite.
Utilizarea montajelor cu varactor im¬
pune şi o anumită experienţă practică,
pentru că toate circuitele se influenţează
reciproc; prin reglajul îrimerului unui
circuit se schimbă rezonanţa tuturor cir¬
cuitelor.
Unele varactoare acceptă o putere de
mtrare de 25 W, debitînd 3a ieşire circa
18 W, revenindu-le astfel un coeficient
de utilizare de 72%.
Odată cu creşterea puterii de intrare.
scade coeficientul de utilizare. Se reco-%
mandâ deci. ca varactorul să nu fie su¬
pus unor temperaturi ridicate, adică să
se ţină seama ca pentru obţinerea unui
coeficient de utilizare mare să se lucreze
cu putere disipată redusă. Un montaj©
practic cu varactorul BAY 96 este' dat 4
în figura 5.
Bobina Lj are 6,5 spire din CuAg 1.3.
bobinaj fără carcasă cu pas 1,5 mm si"-'
diametru de 7,5 mm. Această bobină
intră în acordul circuitului cu frecventa
de 144 MHz.
. Varactoareie sînt diode a căror capa-
itate internă este dependentă de ten-
iunea aplicată la borne, relaţia între
tensiune si curent fiind o funcţie In ge-
•al nehmară.
Variaţia capacităţii unui varactor se
3te calcula în domeniul de blocare
Ing. S. fWllHĂESGU -Y03CQ
este aproape independentă de frecvenţă.
Rezistenţa în serie cît şi capacitatea de
blocaj C min contribuie împreună la sta¬
bilirea frecvenţei superioare limită de
lucru.-
Tensiunea aplicată unui varactor, res-
>ectiv domeniul său de utilizare, este ii-
r
4*12
fi=144MHz pF
se aplică un curent sinusoidal atunci
distorsiunea apare în tensiunea de ieşire.
La cuplajul în tensiune, varactorul
este serie cu tensiunea de comandă
(fig. 2). La cuplajul de curent varacto-
rui este legat în paralel (fig. 3). Mai
frecvent este utilizată a doua variantă,
adică legarea în paralel. în acest mod
de cuplare, impedanţa varactorului este
joasă, ceea ce facilitează o adaptare
mult mai bună, implicit dioda varactor
poate fi legată la masă, înlesnind un
coeficient de utilizare mult mai mare
(menţinut la o temperatură scăzută).
în cazul în care varactorul nu ar avea
o capacitate neliniară şi nu ar avea pier¬
deri, coeficientul de utilizare ar fi in¬
fluenţat numai de pierderile din circui¬
tul oscilant. Din schema echivalentă în
serie cu varactorul apare o rezistenţă R s
de aproximativ 1 CI Această rezistenţă
reduce curentul în varactor şi contribuie.
Ia pierderi de outere. Rezistenţa în serie
5L i >
r ©
c:'
Bobina L 2 face parte din circuitu
acordat pc frecvenţa ele 288 MHz. cav
este un filtru pentru armonica a 2-a
Aceasta are 2 spire din CuAg 2, cu dia¬
metrul de 6,5 mm şi pas de 2 mm frc-
jecţie armonica a 2-a)..
Bobina I_ 3 acordă circuitul pe armo¬
nica a 3-a a semnalului de intrare, res¬
pectiv pe 432 MHz. Aceasta este formată
dintr-o bandă de cupru 0,5 x 6.3 x
35,4 mm, fixată cu un capăt pe varactor
şi cu un capăt pe trimer la distanţă de
aproximativ 15 mm faţă de şasiu.'
La reglare se constată, în primul rmd
cu un grid-dip-metru, dacă toate circui¬
tele se află la frecvenţa de rezonantă şi
apoi se cuplează semnal la intrare. Ca
sarcină artificială {în perioada reglaje¬
lor) se poate conecta un bec de 24 V/5W
IUTI
PENTRU I
ilflli
PETRE ENDREJEVSCHI
Prin multiplicarea frecvenţei cu
diodă varactor sau tranzistor din
144 MHz în 430 MHz, există posibili¬
tatea ca în antenă să apară şl alte
frecvenţe decît cele utile. Din acest
motiv se recomandă utilizarea unor
filtre eficace pentru ca emisiunea
noastră să nu deranjeze alte frec¬
venţe din afara benzii alocate radio¬
amatorilor.
TRIFU DUM1TRESCU
Un asemenea filtru, utiiizînd o
tehnică nouă puţin folosită ia noi,
prezentăm în continuare,
După multiplicarea frecvenţei de
144 MHz, ia ieşire pot apărea
144 MHz, 288 MHz, 576 si eventual
720 MHz.
Filtrul este realizat pe o placă
de cablaj imprimat, de dimensiunile
.arătate în figură. Desenul repre¬
zintă filtrul ia scara 1:1. Gabii
folosit va avea grosimea de 4 n
din sticioiextolit
Orice alt material folosit ca
port pentru folia de cupru duce
scăderea performanţelor.
Se poate utiliza orice fel de t
nicâ pentru realizarea cablajului,
condiţia respectării stricte a g<
metriei desenului.
In caz contrar, acordarea flit
iui nu se poate face pe 430 Ml
iar atenuarea frecvenţelor nedoi
va fi mică, ceea ce face filtrul
utilizabil.
Condensatoarele trimer vor fi
tipul «izolat cu aer», cu supor
Conectarea fiîtri
utiiizînd mufe de
cu contact de masă toarte bun.
Prizele de conectare se scot în
funcţie de impedanţa cablului fo¬
losit.
Avînd în vedere posibilitatea de
a folosi cabluri de 50XL sau .75
antena. se conectează la 5 mm şi, )
respectiv, 6,5 mm de la capătul
rece al liniei.
Este foarte important ca lungi¬
mea cablului de legătură între fil¬
tru şi antenă să fie un muitrplu im¬
par deX/4. fn caz contrar, pot apărea
pierderi importante de putere.
Tot ansamblul se montează în- ,
tr-o cutie din tablă de fier, aluminiu
sau alamă' cu o grosime de 1 mm.
Acordarea celor două linii ale
filtrului se va face în centrul benzii,
respectiv 4135 MHz,
TEHNIOM 7/W
H
Emiţătorul este destinat radioamato¬
rilor începători autorizaţi (de clasa a
ill-a) care doresc să lucreze în telefonie
sau telegrafie în banda de ,10 metri.
Aparatul lucrează în domeniul de frec¬
venţe de 28,3-29 MHz. Oscilatorul local
realizat cu tranzistorul T ; generează
semnale cu frecvenţa de 14,150-14,500
MHz, care sînt aplicate etajului separa¬
tor (T 2 ) şi apoi dublorului de frecvenţă
(T 3 ). Tranzistoareîe X 4 , T 5 şi T 6 sînt
amplificatoare ale semnalelor cu frec¬
venţa de 28,3-29 MHz. Etajul final rea¬
lizat cu un tranzistor de tipul BD 135,
137, 139 asigură o putere de radiofrec-
venţă de circa 3,5-4 VY. Cuplajul cu an¬
tena se face cu cablu coaxial de 75 O,
de tipul celui folosit la televizoare. Osci¬
latorul local şi separatorul sînt alimen¬
tate tot timpul cu tensiune stabilizată
de 12 V, obţinută de la tranzistorul T 7
şi dioda Zener PL 12 Z (DZ 312). Tran-
zistoarele T 3 -T 5 , precum şi modulato¬
rul sînt alimentate cu tensiune de 18 V
ide preferinţă stabilizată şi bine filtrată)
numai în regim de emisie. Comutarea
alimentării, precum şi a antenei se face
cu un releu miniatură (de 12-18 V) cu
două contacte şi două poziţii.
Comutarea Tx-Rx se face cu cheia de
contact K care. atunci cînd nu este an¬
trenată (contactele neacţionate) este în
poziţie de «recepţie».
Modulatorul are două etaje amplifi¬
catoare cu două tranzistoare de tipul
EFT 321-323 (sau similare) şi două
tranzistoare finale care lucrează în con¬
tratimp. Puterea de ieşire audio este de
ordinul a 4-5 W. Emiţătorul este prote¬
jat la supramodulaţie cu două diode
Zener de 18 V legate în serie.
Reglajul modulatorului constă în ale¬
gerea valorii rezistorului însemnat cu
steluţă (în jurul valorii de 2,7 kfi), sta¬
bilind curentul de repaus (iară modula¬
ţie) al etajului final îa 8-12 mA.
Bobinele Lj, L 2 , L 3 se realizează pe
carcase din cele folosite la transforma¬
toarele de frecvenţă intermediară (de
10,7 MHz) de la receptorul «Gloria».
Transformatorul defazor de la modu¬
lator (TR.1) este de la receptorul «Nep-
tun». Transformatorul TR. 2 se reali¬
zează cu miez cu secţiunea de 2 cm 2
(tole E + I) şi conţine în primar 2 x 150
spire conductor CuEm f 0,3. Secunda¬
rul are 200 de spire cu acelaşi conduc¬
tor. La asamblare, tolele de tipul E se
asamblează separat, iar cele de tipul 1
separat. Tranzistoareîe T 5 , T 6 , T 10 şi
T u necesită radiatoare din tablă de alu¬
miniu cu grosimea de 1 mm şi supra¬
faţa de 10-15 cm 2 fiecare.
J-Tx/Rx
Acordul emiţătorului se face cu un
condensator variabil de circa 40 pF.
De remarcat faptul că în banda de
10 metri se lucrează, de regulă, cu mo¬
dulaţie de amplitudine în domeniul
28,800-29,000 MHz.
Se pot folosi microfoane cu impe-
danţa minimă de 200 Q.
'mmmmmsmmm
mmmmm-
ICHIVAUNTE
{După catalogul
LP.R.S.«Bănoasa.
1977)
Tip
Tip I.P.RS.
KT 342 B
BC 108 B (BC 238)
KT 601 A
BF 177
KT 602 A
BF 177
KT 611
BF 177
KT 611 A
BF 178
LT 5093
ASZ 15
MA 23
AC 181
ME 0411
BC 177
ME 0412
BC 177
ME 1001
BC 107 (BC 237)
ME 1002
BC 107
ME 2001
BC 107
ME 2002
BC 107
ME 4101
BC 107
ME 4102
BC 107
MC 140
BD 135
MC 150
BD 136
MC 800
BD 135
MC 810
BD 137
MC 900
BD 136
MC 910
BD 136
MHI 4414
2 N 3553
MHT 4515
2 N 3553
MJE 3055
2 N 3055
MM 1613
2 N 2219
MMR 6/4
ASZ 15
MMR 6/6
ASZ 16
MMR 6/16
AD 149
MN 24
AD 149
MN 25
AD 149
MN 26
AD 149
MPS 292
BC 108 (BC 238)
MPS 370
BC 108
MPS 653
BC 107 (BC 237)
MPS 918
2 N 918
MPS 2369
2 N 2369
L -1 -r
t ll>
„ L-l |t/ \
H 2 iz=L±izi M?
TEHNIUM 7/80
7
Sng. OORIIM OOAGĂ,
' "* CinscSutouI „Micronul® » Bucureşti
Aparatul de filmat pe 16 mm «Kras- aşezate in planuri paralele, pentru a
nogorsk»*2 are limita inferioară de pu- realiza coaxialifatea cu transfocatorui.
nere la punct îa 2 m. Pentru a filma Se va trasa prin gaura 0 2 din piesa 2
sub distanţa de 2 m, pînă ia 1 cm, am şi apoi se va executa o gaură 0 2 în
realizat un dispozitiv pe care l-am in- ineiui iniţia! ai diafragmei. Cu un şurub
trodus între transfocator şi corpui a- cu cpp înecat M2 se vor solidariza
paratului. Ei realizează deplasarea con- cele două inele ale diafragmei pentru
tinuă a transfocatoruiui din poziţia ini- a putea acţiona din exteriorul piesei 1
ţialâ, cu o valoare de ia 0 la 24 mm, diafragma, care va rămîne în interiorul
Fiind în întregime mecanic, acest dis-’ acesteia. Şurubul de legătură se fi le-
pozitiv poate fi realizat la cineciubu- .tează Intr-o piuliţa aplatizată 0 4, înai¬
nte dsn întreprinderi. Materialul folosit tă de 3,5 mm, care se va deplasa prin
este duraluminiul. Piesele se eloxează canalul de 3,5 mm din piesa 1 pe un
negru şi se ung, apoi se şterg. sector de 108°. Indicii diafragmelor se
Dispozitivu: este compus a in patru vor grava pe diametru! de 71 mm al
piese principale. Pe diametru! de 71 mm -piesei 1 sau pe o placă aplicată,
al piesei 1 se introduce piesa 2, care Pentru a nu pătrunde lumina prin
va fi noul inel al diafragmelor. Se cele două sectoare-de 30° frezate pe
scoate inelul de acţionare a diafrag- adîncimea de 29 mm din piesa 1, se
mei de îa transfocator şi se introduce -realizează un cilindru din bandă de
piesa 1 pe diametrul de 63 mm. După oţel de arc de 0,2 mm. lată d« 29 mm
. aceasta se Introduce ia ioc inelul Ro- . şi lungă de 210 mm, care se va intro-
tirea piesei 1 este împiedicată de fre- duce pe diametrul de 66 mm în inte-
zarea de 16,5 mm/9,5 mm, care intră riorul piesei 1. Pentru a nu se supra-
pe proeminenţa tijei transfocatoruiui. pune capetele benzii, acestea se vor
Fixarea se face cu patru şuruburi M 2,5, teşi la 45° pe trei zone. Zoneie margi¬
nale se vor teşi pe 10 mm într-un sens,
iar zona de mijloc pe 9 mm în sens
opus. Celălalt capăt se va teşi cu zo¬
nele alternînd invers. Se va pili banda
şi în zona de iegătură dintre cele două
inele.
■ In continuare pregătim corpul apa¬
ratului. Scoatem inelul de indexare
pentru obiectiv şi îi practicăm radia!
o gaură fiietată M 2, în care introdu- @
cem un ştift filetat, cu care blocăm
ineiui în poziţie deschis. îi scoatem
apoi urechile de rotire.
Prin corespondenţă cu piesa 3, se
practică patru găuri filetate M 2,5 în
corpui aparatului.
Piesa 3 este complementară pie¬
sei 1. introducînd una în cealaltă, se
formează un cilindru, aiiernînti sec¬
toarele frezate (cu rolul de a nu per¬
mite rotirea piesei 1 în timpul înain¬
tării).
Se introduce piesa 3 cu diametrul
de 67,5 mm în piesa 4, care are filet
cu pas de 2 mm şi 12 începuturi ca şi
piesa 1, dar interior. Se fixează apoi
de corpui aparatului cu şuruburi M 2,5
prin cele 4 găuri 0 2,6 din piesa 3. Cele
două sectoare proeminente vor fi sus
Astfel, piesa 4 se poate roti uşor pe j
piesa 3, fără să se depărteze de corpul |
aparatului. î
Apropiem transfocatorui cu montu¬
ra sa de montura de pe aparat şi rotim I
piesa 4, avînd grijă ca sectoarele com- î
piementare ale pieselor 1 şi 3 să co¬
respundă. Din momentul în care file-
tu! a prins, o rotire completă a piesei 4 |
va avansa transfocatorui cu 24 mm, I
aducîndu-S în poziţia normală. Din -l
această poziţie se poate filma ca şi J
cum montura n-ar fi. La rotirea inversă, |
transfocatorui se va îndepărta şi se |
poate filma sub 2 m, pînă la 1 cm.
Pentru a nu se desface compiet j
montura, se fixează un şurub :V1 2.5. 1
V-
cu cap cilindric pe exteriorul piesei 4 j
şi altui pe corpul aparatului, în aşa fel ;
îneît piesa 4 să nu se poată roti decît |
cu 360°. ;
Mărimea cadrului minim filmat va fi ,
de dimensiunile unui timbru poştal
mic. Un cadru mai mic se poate filma
numai ia iluminare prin transparenţă.
Dispozitivul mai poate realiza stri¬
carea clarului pînă ia dispariţia ima-
ginii, efect folosit ca legătură între
cadre.
TESTER ELECTRON
PENTRU MOTORII
Un pasionat cititor şi totodată un colaborator vechi ai revistei
noastre, inginerul Alexandru Deneş din Bucureşti,' propune con¬
structorilor amatori realizarea unui instrument universal, deosebit
de simplu şi eficace un adevărat tester «de buzunar» pentru
mecanicul amator —, care permite măsurarea turaţiei motorului,
a tensiunii Sa bornele acumulatorului şi a unghiului de închidere
a contactelor rupiorului.
Prezentând acest articol, îi mulţumim totodată autorului pentru
frumoasele aprecieri Sa adresa revistei şi aşteptăm să ne trimită
şi alte montaje experimentate.
Schema dispozitivului, de o simplitate
extremă, conţine un singur tranzistor şi
un număr de patru diode, folosind ca
instrument de măsură un miliamperme-
tru ce are la cap de scală aproximativ
1-1,5 mA.
Măsurătorile se efectuează în trei re¬
gimuri de funcţionare, comandate de
comutatorul K, astfel: în poziţia î —
măsurarea turaţiei motorului; în pozi¬
ţia 2 — măsurarea tensiunii la bornele
acumulatorului; în poziţia 3 — măsu¬
rarea unghiului Dwell.
Principiul de funcţionare are la bază
măsurarea valorii medii a unui curent
pulsaîor, generat prin acţionarea repe-
rupîorului. Valoarea curentului
măsurat va fi determinată de numărul
şi durata impulsurilor negative aplicate
de către ruptor la intrarea dispozitivu¬
lui, respectiv la baza tranzistorului T.
Tranzistorul T, care lucrează în re¬
gim de comutaţie, este blocat în stare
de repaus, deschizîndu-se pentru fiecare
impuls care negativează baza, ceea ce
se traduce prin apariţia la bornele po-
tenţiometrului P, a unor impulsuri de
tensiune de formă aproximativ drept¬
unghiulară.
In cazul folosirii dispozitivului ca tu-
rometru (K în poziţia 1), tranzistorul
fiind blocat, condensatorul C t începe
să se încarce prin potenţiometru! P, —
dioda Dj — miliampermetru la tensiu¬
nea nominală a bateriei. In momentul
aplicării de către ruptor a unui impuls
negativ pe baza tranzistorului, acesta
se deschide, permiţînd descărcarea con¬
densatorului C t prin lanţul Pj — cir¬
cuitul de colector-emitor.- R,-D 2 . Cu¬
rentul care trece astfel prin miliamper¬
metru şi dioda D, va fi proporţional cu
numărul de impulsuri negative aplicate
bazei tranzistorului, sau, cu alte cuvin¬
te, va fi proporţional cu turaţia axului
motorului.
Reglarea instrumentului în regim de
funcţionare ca barometru se realizează
cu ajutorul potenţiometruîui P,. Dio¬
dele D 3 şi D 4 au rolul de a proteja baza
tranzistorului faţă de eventualele impul¬
suri de tensiune înaltă.
Pentru măsurarea tensiunii la bornele
bateriei de acumulatoare este necesar
ca scala instrumentului să fie etalonaîă,
P 3 12-15 Kfl
' avînd la cap de scală o valoare supe¬
rioară tensiunii nominale a bateriei, pen¬
tru a se pu'.v mă i tensiu iile k
ca şi în cazul unor eventuale dereglări
ale sistemului regulator de tensiune (con¬
siderăm că o valoare de aproximativ
20 V la cap de scală asigură pe deplin
aceste cerinţe).
în acest regim de lucru (K jn poziţia 2),
reglajul se efectuează, cu ajutorul poten-
ţiometrului P 3 , folosind pentru etaio-
nare orice instrument de măsură eu
precizie suficientă în domeniul dat.
în cazul folosirii dispozitivului pentru
măsurarea unghiului de închidere a con-ri
tactelor ruptorului (K în poziţia 3), dec
fapt, se determină valoarea raportului
Ti/Ta (fig. 2), adică, raportul dintre pe- :
noada de timp în care contactele rup- %
torului sfiit închise (T,) şi perioada In
care se produce întregul ciclu de aprin¬
dere (T 2 ). Valoarea acestui raport seri
exprimă fie în unităţi unghiulare (grade) ;
fie în procente. Pentru raţiuni de ordin
practic:, recomandăm etalonarea instru¬
mentului în procente.
Impulsurile negative aplicate pe baza
tranzistorului sînt aproximativ egale ca
Fig. 1
j + 12 V
1„D
■ —tt—i-C
£Di ±D2 l
D3 R2 3,3ka
50011
Ci 1.X/F Y
TEHMtUM im
E
amplitudine în orice regim de funcţio¬
nare a motorului (în cazul nostru, în
jur de 0,3 V), însă ele diferă ca durată,
în funcţie de durata de închidere a con¬
tactelor ruptorului, determinată îa .ria¬
dul ei de o serie de alţi factori, ca dis¬
tanţa dintre contacte, starea de uzură a
camelor distribuitorului etc.
!n această situaţie, instrumentul' va
indica un curent mediu, proporţional cu
durata oerioadei de închidere a contac¬
telor (Ti).
ti se reauzea-
intrarea dis-
ia masă, cînd
indice o va-
Etaîonarea instrumentul’
ză simplu, scurtcircuitînd
pozitivului prin punere
instrumentul va trebui să
loare corespunzătoare limitei superioare
(100%). Pentru a plasa această valoare
la cap de scală, se va acţiona asupra
potenţiometruîui semireglabil P 2 . Intru-
cît variaţia indicaţiilor instrumentului
este liniară, determinarea valorilor in¬
termediare şi trasarea scalei nu prezintă
nici o dificultate (scala se împarte în
10 diviziuni egale, corespunzătoare va¬
lorilor 10%-2Q%-30% etc.).
Aşa. cum s-a menţionat mai înainte,
valoarea unghiului de închidere este in¬
dependentă de turaţia motorului,' deci
indicaţia instrumentului va ..trebui să fie
stabilă în' orice regim, de funcţionare a
motorului (admiţîmd că starea contac¬
telor ruptorului ■ este perfectă). '
"La etalonarea scalei turometruîui se
va folosi un generator de. joasă frec¬
venţă, un alt turomeîru etalonat, sau, în
lipsa acestora, vom face uz de unul din
artificiile recomandate îa descrierea unor
turometre în. revista «Tehnium» (nr.' 10/
1973, 8/1.975 sau 10/1975).
Pentru cei care nu au posibilitatea
de a consulta numerele mai vechi ale re¬
vistei, vom descrie pe scurt un astfel de
procedeu «improvizat». Se notează 3a
cap de scală cifra 8, reprezentînd vaîoa-fj
rea 8 000 rot/min. — turaţia maximă 'Îi-Jj
mită pentru care dispozitivul asigurăîf
încă o precizie suficientă. Apoi, ţinmdjj
seama de liniaritatea .scalei, aceasta sejj
împarte în 8 diviziuni egale, notînd ci-jj
frele corespunzătoare de !a 0 la 7 (even-|
tual şi valori intermediare).
Se aplică. Ia intrarea dispozitivului urff
semnal puîsator, cules după redresare^
unei tensiuni alternative de 5-6 V (de lagj
un transformator de sonerie).
Cunoscînd că pentru un motor în|
patru timpi, cu patru cilindri, frecvenţa!
de 50 Hz a semnalului aplicat (după re|j
dresare monoaltemanţă) corespunde Iar
o turaţie de 1 500 rot/min (sau 3 000 rotjj
min pentru o frecvenţă de 1(X> Hz jâjf
cazul redresării duble), prin acţionarea!
cursorului potenţiometruîui P t , acul in-ft
dicator al instrumentului se va aduce îri
dreptul indicaţiei corespunzătoare de pefg
scală.
!n ceea ce priveşte realizarea practici:
a dispozitivului, se recomandă folosi¬
rea unui montaj pe circuit imprimat,
care se va confecţiona în funcţie de di¬
mensiunile pieselor disponibile şi în prijj
mul rînd de cele ale instrumentului de
măsură.
Deşi dispozitivul poate fi realizat îna
tr-o variantă care să permită utilizarea,
îui ca intrument de bord, avînd în vel
dere scopul principal în care va .fi folofj
sit (efectuarea unor reglaje şi depanări
«pe viu»), vom opta pentru o varia n A
portabilă. Dealtfel, sarcina trasării a trei
scări diferite pe scala instrumentului dig
măsură pledează şi ea pentru o miniaffl
turizare mai modernă.
. (URMARE IN PAG. 23) |
DUMITRU QABRIEL, rriaistrti instructor
Montajul descris în continuare con¬
ţine un mulţi vibrator astabii format din
tranzistoarele T 2 -T 3 . Pe ieşirile lor apare
un semnai dreptunghiular cu o durată
reglabilă din cele două potenţiometre.
După stabilirea duratei de basculare a
circuitului, cele două potenţiometre se
pot înlocui cu două rezistenţe fixe. Bi-
stabilul este format din tranzistoarele
T 6 -T 7 . Aprinderea becurilor se reali¬
zează cu ajutorul tranzistoareior de pu¬
teri corespunzătoare becurilor folosite.
Urmărind schema electrică, se obser¬
vă că tranzistorul Ti este comandat de
T 2 , T 3 comandă pe T 4 . Tranzistorul T 4
are rolul principal în acest montaj, anu¬
me de a alimenta cu tensiune pozitivă
tranzistoarele T$ şi T 8 , injectînd tot¬
odată şi semnalul dreptunghiular pro¬
dus de multivibratoruî astabii. în locul
becurilor se pot monta relee capabile să
lucreze la tensiuni mici şi curenţi slabi,
pe contactele lor conectînd becuri de
putere mare, alimentate la o sursă, se¬
parată.
In acest fel montajul devine un sema¬
for adevărat, care poate fi folosit la cir¬
culaţia pe drumurile publice.
Tranzistoarele T 2 , T 3 , T 6 şi T 7 sînt
de tip pnp, de audiofrecvenţă, de mică
galbeni verde
Casa pionierilor SîatTns?
putere (orice tio, eu un factor beta de
30-35).
Tranzistoarele T 1} T 4 , T s şi T s sînt
tot pnp, de audiofrecvenţă, de puteri
corespunzătoare becurilor folosite. Dio-
.cu;
cu germania (EFD-106, EFD-108). !n
cazul folosirii becurilor cu consum redus
(6 V/45 mA) şi tranzistoarele pot fi de
mică putere.
■' Rezistenţele folosite sînt de 0,5 W.
R 2 , R 6î R? şi 'Ri 2 sînt de 1 kO. Celelalte
rezistenţe sînt cuprinse între 3,3 k.Q şi
5,6 kfi, dar toate de aceeaşi valoare.
Potenţiometrele P t şi P 2 sînt de 100 IcO.
Condensatoarele C 3 , C 4 sînt de tip
plachetă şi au vai darea între .10 şi 100 nF;
condensatoarele electrolitice C i5 C 2 au
valori cuprinse între 50 şi 500 fiF. Pen¬
tru C: ~ 50 fi F şi C 2 —100 fiF, becul
galben stă aprins 3-4 secunde, iar cel
roşu şi cel verde vor sta aprinse pe rînd un
"■timp de 6-10 secunde. Pentru
= 200 uF, iar C 2 = 5Q0 ,uF becul galben"
stă aprins 15-20 de secunde, iar cel roşu
şi cei verde 30-40 de secunde.
In concluzie, cu cît capacitatea con¬
densatoarelor Ci şi C 2 este mai mare,
cu atît şi timpul cît becurile vor sta
aprinse este mai mare şi invers.
ROŞU
9
ing. EKAPÎT iMRE, Turda
tiza oscilaţiile în circuitul LC format
din inductanţa sarcinii şi condensatorul
de protecţie.
GENERATOARE DE IMPULSURI
CU DIAC
Diacul este un dispozitiv electronic
cu structura npn în capsulă miniatură
de sticlă. Funcţionarea sa se bazează pe
străpungerea în avalanşă a joncţiunii pn.
Caracteristica diacului este dată în figu¬
ra 1. Este un dispozitiv de viteză medie,
cu ajutorul căruia se pot obţine impul¬
suri de amplitudine relativ mică {4-5 V),
cu toate că tensiunea de basculare este
mai mare (30-40 V). Schema de princi¬
piu a unui generator de impulsuri cu
diac se dă in figura 2.
Condensatorul C se încarcă de la
sursa de tensiune prin potenţiometrul P.
în momentul în care tensiunea atinge
friaeui este un dispozitiv electronic
:eial în general cu cinci joncţiuni pn.
poate fi. comandat atîl cu impulsuri
•rifive, cit şi cu impulsuri negative, în
Lele semiperioade ale curentului,
’ntr-im circuit inductiv, curentul în¬
de faţă de tensiunea de alimentare,
momentele de trecere prin valoarea
o a curentului, triacul se blochează
itural» şi, deoarece energia îmrtaga-
ată de inductanţa circuitului este zero,
re electrozii principali apare îensiu-
i reţelei cu valoarea sa momentană,
eza de apariţie a acestei tensiuni este
re. aîingmd uneori valori nepermise
mod obişnuit, triacuriie suportă creş-
de tensiune cu viteza de 2-4 V/ps).
Uru a reduce viteza de creştere a
DIAC
lui, acesta intră în conducţie, descâlcind
condensatorul prin rezistorul R. Aceasta
conduce ia scăderea tensiunii pe con¬
densator şi diacul se blochează. în con¬
tinuare, procesul se repetă.
în figura 3 este prezentată schema re¬
gulatorului de curent, alcătuită din:
—- circuitul de forţă cu triac şi sar¬
cină rezistivă;
-circuitul de protecţie cu rezisto-
ru! R 4 şi condensatorul C% care limi¬
tează viteza de creştere a tensiunii ia
că de la reţea soseşte
stivă de tensiune. A-/
ioda D 2 şi blochează:;
, condensatorul Cj se:
Ajungînd la valoarea de basculare a
diacului, condensatorul s'e descarcă prin
diac şi poarta triacului, furnizind astfel
impulsuri de aprindere.
Descărcarea condensatorului se opreş¬
te prin auto blocarea diacului, conden¬
satorul rămînînd la o tensiune în jur de
20-25 V. Situaţia rănii ne neschimbată
pe durata alternanţei pozitive, triacul
— circuitul de comandă cu diac, dio
dele Dj, D 2 , D, şi D 4 , rezistoareie R,
R 2 , R 3 , condensatorul <% şi potentio
în avară de (sau 1^), dioda electro-
luminescentă mai prezintă trei para¬
metri specifici:
— lungimea de undă a luminii emi¬
se (A);
— timpul de creştere (tp şi timpul
de cădere (tp reprezentînd intervalele
temporale în care intensitatea lumi¬
noasă (sau radiaţi vă) creşte de ia 10%
la 90%, respectiv scade de la 90% la
10% din valoarea maximă atinsă atunci
cînd diodei electroiuminescente i se
aplică un impuls dreptunghiular ds
curent Aceşti timpi au valori de ordi¬
nul zecilor de nanosecunde, ceea ce
permite obţinerea unor semnale lumi¬
noase de frecvenţă mare.
în tabelul alăturat sînt daţi parame¬
trii diodelor electroiuminescente cu
GaAsP (ROL 02) ce se produc în
ţară, la C.C.S.I.T.S.-Bucureşti (fost
i.C.C.E.), iar în figura 10.5 se prezintă
dimensiunile şi aspectul lor..
5 V calculatoarele de buzunar, ceasurile elec¬
tronice de mină. multimetrele numerice:
Un dispozitiv. ee permite afişarea unei
cifre (un digit) este arătat în figura 10.6.
‘Este o carcasă ceva- mai mare decîta/
unui. circuit integrat, pe care sînt dis¬
puse şapte segmente sub' forma cifrei;
opt. Prin aprinderea selectivă a anumi-
{ tor segmente, este posibilă formarea ori-,;
cărei cifre între 0 şi 9. Mai multe astlel;;
de elemente alăturate pot forma un nu¬
măr cu oricîte cifre. Se folosesc două;
variante constructive. în prima, fiecare.,
segment este format prin alăturarea a
2-6 diode electroiuminescente care, even¬
tual, au o formă alungită. în a. doua va¬
riantă se foloseşte un LED/segment in¬
trodus mîr-o cavitate alungită care re¬
flectă şi difuzează lumina pentru a omo-
EmisSs
r =1G0jjA | \ y
(valori (med)
minime)
(fim) | (valori
i minime)
roşu "
porfoce
galben
verde ■
zează semnalul electric, formînd simbo- O ^c|
1 urile dorite, se numesc afişoare. In ceie-fc gdj
ce urmează, vom vorbi despre afişoare!?-— s
numerice cu diode electroiuminescente.
Aplicaţiile cele mai cunoscute sînt fa O——
TEHNiUM 7/80
(CONTINUARE ÎN NR.9)
fiind în conducţie.
în momentul anulării curentului din
circuitul de forţă, triacuî se «stingea
Alternanţa negativă deschide dioda D 4 .
Tensiunea de pe condensatorul Ci des¬
chide dioda D 3 şi condensatorul se des¬
carcă prin diodele D 3 şi D 4 intr-un timp
scurt (rezistenţa în sens direct a diode¬
lor fiind mică). După descărcare, dioda
D 3 se blochează, în timp ce diodele Di
şi D 2 sînt blocate de alternanţa nega¬
tivă a tensiunii de alimentare. Dioda b 4
rămîne în conducţie. dar nu influenţea¬
ză circuitul de încărcare a condensato¬
rului Ci- Condensatorul C[ se încarcă
de la alternanţa negativă prin rezistorul
R, şi potenţiometrul P. La atingerea
tensiunii de basculare a diacului, ea va
furniza un impuls negativ prin care co¬
mandă triacul. care în continuare con¬
duce pînă la anularea curentului. în
momentul sosirii unei noi alternanţe po¬
zitive, condensatorul Cj va fi descărcat
prm diodele Di şi D 2 .
încărcarea condensatorului are astfel
loc pentru fiecare alternanţă, practic de
la zero. timpii de comandă corespunză¬
tori fiind riguros egali. în figura 4 se
dau formele de undă pe sarcină şi pe
condensatorul C ; .
Montajul se realizează pe circuit im¬
primat (fig 5). Triacul se montează pe
un radiator ales corespunzător, faţă de
care este izoiat cu o folie de mică unsă
cu pastă siliconică. Dispozitivul se in¬
troduce ihlr-o cutie de material plastic,
legătura la reţea făcindu-se cu un cor¬
don, iar la sarcină prin borne montate
înecat, pentru a nu putea fi atinse cu
mîna (pericol de electrocutare).
Performanţele montajului depind de
tipul tnacului folosit, fiind limitat la
400 V şi 10 A. Domeniul de reglaj al
puterii este cuprins între 5 şi 95” G .
în general, montajul poate fi utilizat
ca regulator de putere. în special se pre¬
tează la reglarea turaţiei motoarelor uni¬
versale (de exemplu, maşina de găurit
electrică, robotul casnic etc.), reglarea
iluminării cu becuri incandescente, re¬
glarea temperaturii încălzitoarelor elec¬
trice etc.
Pofsnivtsms'^a' P
Dintre aplicaţiile dispozitivelor semi¬
conductoare fotoemisive descrise vom
da cîteva în care se utilizează LED-uri
mai accesibile amatorilor.
în figura 10.8 este prezentată schema
unui indicator de stări logice TTL. El
pune în evidenţă dacă un punct al cir¬
cuitului se ailă în stare logică 0 (ten¬
siune 0,2 V) sau 1 (tensiune 3,5 V). Tran¬
ziţia între stări se face la valoarea 1,4 V.
Dioda electrolumineseentă Di poate fi
roşie, iar D 2 verde. Dacă la intrare se
aplică o tensiune mai mare de 1,4 V,
tranzistorul Tj se deschide, iar T 2 se
blochează, deci colectorul lui T 2 va fi
mai pozitiv decît al lui T ( . Ca urmare,
dioda D 3 este polarizată direct şi se
«aprinde». Sub 1,4 V la intrare, situaţia
este inversă şi D 2 luminează. Montajul
se alimentează din sursa circuitelor TTL
şi poate fi realizat ca un creion.
Figura 10.9 reprezintă schema unui
indicator în trepte pentru tensiunea acu¬
mulatorului de 12 V. Schema conţine
trei LED-uri ce se aprind succesiv atunci
cînd tensiunea de alimentare este sub
11,5 V, între 11,5 V şi 13 V şi, respectiv,
peste 13 V. Dacă se folosesc culorile
roşu, galben şi verde, se obţine un «se¬
mafor» care indică starea de încărcare
a bateriei. Funcţionarea este simplă. Sub
11,5 V, D 4 şi D 5 nu conduc, toate tran-
zistoarele sînt blocate, iar Dj luminează,
între 11,5 V şi 13 V se străpunge D 4 ,
Ti şi T 2 conduc, ceea ce face ca D 2 să
lumineze, iar Di să fie şuntată. Peste
13 V se străpunge şi D 5 , ceea ce face ca
T 3 şi T 4 să conducă; D 2 se stinge, fiind
şuntată, iar D 3 luminează. Evident, pra¬
gurile de basculare se pot modifica după
dorinţă prin alegerea unor diode Zener
cu alte tensiuni de străpungere.
în sfirşit, o modalitate de comandă a
LED-urilor pentru a obţine liniaritatea
între tensiunea de alimentare şi inten¬
sitatea luminii emise este dată în figu¬
ra 10.10.
CUPLORUL OPTIC
Cuplorul optic este un dispozitiv .«hi¬
brid», format dintr-un emiţător şi un
receptor de lumină, aşezate faţă în faţă,
la o distanţă mică, în aceeaşi capsulă,
în figura 11.1 se prezintă alcătuirea de
principiu a unui cuplor optic realizat
prin introducerea unei diode elecîrolu-
minescente şi a unui fototranzistor In¬
tr-un tub opac. La intrarea cuptorului,
adică la bornele emiţătorului de lumină,
se aplică un semnal electric. Lumina
ajunge pe fotodetector şi la bornele
acestuia (ieşirea cuptorului) se culege
tot un semnal electric. Aşadar, o co¬
mandă electrică este transmisă folosind
ca intermediar lumina
O proprietate importantă a cuptoru¬
lui o constituie izolarea foarte bună din
punct de vedere electric a circuitului de
intrare faţă de cel de ieşire. Dealtfel, de¬
numirile care se mai folosesc pentru
acest dispozitiv, şi anume «optoizola-
tor» sau «izolator cuplat opric». sînt
sugestive în acest sens.
Caracteristic cuptorului optic este fap¬
tul că informaţiile se transmit prin el
strict intr-un singur sens, de la emiţător
la detector, fără să existe o influenţă a
ieşirii asupra intrării.
Se observă că aceste calităţi funcţio¬
nale sînt similare celor ale releelor elec¬
tromagnetice. Ceea ce aduc în plus cu¬
ploarele — viteză mare de comutaţie,
lipsă de zgomot şi piese în mişcare, in¬
sensibilitate la vibraţii, şocuri şi ume¬
zeală, durată mare de funcţionare, greu¬
tate şi dimensiuni reduse — le conferă
însă un loc aparte în familia dispoziti-
Avantajeîe afîşoarelor cu LED-uri con¬
stau în volumul lor redus, robusteţe,
durată de funcţionare mare, tensiune
redusă de alimentare şi timp mic de
răspuns. Această ultimă calitate permite
multiplexarea lor, adică aprinderea suc¬
cesivă a cifrelor componente ale numă¬
rului ce urmează a fi afişat, cu o frec¬
venţă suficient de mare incit ochiul să
nu perceapă pîlpîirile. Acest sistem sim¬
plifică atît partea de comandă cit şi
conexiunile.
în tabelul alăturat se dau caracteristi¬
cile a două tipuri de afişoare cu diode
electroiuminescente produse în tară, la
C.CS.I.T.S.-Bucureşîi (fost I.C.C.E.). Di¬
mensiunile şi aspectul lor sînt cele din
figurile 30.6 şi 10.7.
intrare
şor cu LED-uri miniaturizat, cu mai
multe cifre (multidigit), este prezentat
în figura 10.7. Fiecare cifră a unui ase¬
menea afişor este realizată pe o singură
plăcuţă (cip) semiconductoare din 7
LED-uri independente. Dimensiunea
reală a cifrei este de ordinul a 1 mm, dar
o lentilă o poate mări de circa trei ori.
7,6
2,8
(lentilă)
U V
ân
qj io. y
£)
a n
ril_J
T
u
J
1 ~So~K
"w 7 * 4
Barca cu motor este concepută pen¬
tru constructorii amatori avansaţi, care
pot executa ambarcaţia în condiţii pur
navaiistice, trasînd pianu! de forme al
bărcii ia scara 1:1 pe un pianşeu, după
;■ care se confecţionează elementele res-
v pective.
Corpul bărcii are o linie elegantă şi
suplă, cu o rezistenţă foarte mică !a
;; înaintare prin apă, realizîndu-se astfel
| şi c viteză sporită.
Construcţia este din lemn din pin
;; sau brad şi piacaj.
Principalele caracteristici:
— Lungimea
maximă L max = 3,86 m
— Lungimea
de
construcţie L = 3,?0 m
— Lăţimea
maximă B max = 1,10 m
— înălţimea
de
construcţie H = 0,45 m
— Pescajul
bărcii
complet
echipate T max — 0,24 m
— Greutatea
corpului gol G
— Deplasa¬
mentul, cu
motor şi
4 oameni D
— Puterea
motorului P
- Viteza
= 70 kg
= 450 kg
= 3,5-25 C.P.
= 11—46 km/h
In primul rînd, pe un placaj care cu¬
prinde dimensiunile corpului bărcii,
se trasează caroiajul planului de forme
fa scara 1:1. Pe acest caroiaj se tra-
| sează liniile teoretice ale planului de
| forme (fig. 2 a şi 2 b).
Se face «balansarea» pianului de
/ forme, corelîndu-se liniile teoretice în
cele trei planuri de proiecţie.
Se confecţionează şabloane din car¬
ton pentru toate elementele corpului,
I sar după acestea se trasează şi se con¬
fecţionează elementele respective din
materialele prevăzute în specificaţie.
Desenele din figurile 4 a şi 4 b repre-
Z. CRANTEA
corn* Oragalîrsa
zintă planul general de construcţie,
care cuprinde toate detaliile corpului
asamblat.
Asamblarea corpului se face într-o
ordine succesivă, conform desenelor
figurilor 5—8.
Se confecţionează 3 capre (fig. 5)
din brad ? pe care. se aşază şi se conso¬
lidează în poziţie orizontală contra-
chjla 1. Verificarea se face cu nivela.
în decupările de pe contrachilă se
fixează cele 10 coaste îri poziţie verti¬
cală, peste care se fixează chila 1’1 şî
etrava 2. Etrava se consolidează de
capra din faţă cu două şîpcl (fig. 7).
în decupările practice pe coaste se
fixează în primul rînd curentul de
gumă 8 (fig. 7), apoi curenţii de fund
şi bordaj 7 şi curenţii de punte I, li, Iii,
respectiv poziţiile 10, 13 şi 19.
în aceeaşi poziţie, pe capre, se aplică
învelişul funduiui 17 djn bucăţi de
placaj gros de 5 mm. îmbinările se
vor face cap la cap, în dreptul coaste¬
lor şi pe curentul de gurnă.
Se întoarce corpui bărcii în poziţie
normală, se demontează caprele şi se
aplică învelişul punţii 16.
Se montează sparge-vaiul 18, con¬
fecţionat din pin sau brad, şi derivo-
rul_ 20, confecţionat din OL 37.
între foile învelişului te îmbinări se
aplică şuviţe lungi de cînepă îmbibate
în smoală topită. Presarea se face cu o
Samă de cuţit.
Conform desenelor din figurile 1 şi 9,
se montează babalele şi instalaţia de
guvernare cu piesele aferente. Toate
aceste piese se procură ori se pot con¬
fecţiona, mai puţin volanul. Pe carcasa
motorului, porţiunea metalică, se su¬
dează bara de direcţie, pe care se prind
troţeie.
Banchetul dublu şi panourile se
confecţionează de către constructorul
amator la libera lui apreciere.
Se aplică mai multe straturi de ulei
de in fiert pe interiorul şi exteriorul
bărcii, apoi după uscare, numai pe
exterior, se dau două straturi de vop¬
sea, ia culoarea dorită.
şy&rosJU
POl.
DENUMIREA
BUC.
MATERIAL
OBSERVAŢII
1.
Contrachilă
1
stejar
100 x 60 mm
2.
Etrava
1
masiv
3.
Guseu
3
brad
250 x 250 x 20- mm
4.
întăritură
1
OL 37
5 x 30 mm
5.
6.
Oglinda pupa
Coastă
1
18
brad
gros. 20 mm
7.
Curenţi de fund
6
20 x 30 mm
8.
Curent de gurnă
2
3.
Bordaj
2
placaj
gros. 4 mm
10.
Curent de punte 1
5
brad
20 x 30 mm
11.
Chilă
1
I stejar
60 x 60 mm
12.
Guseu
2
brad
150 x 150 x 20 mm
13.
j Curent de punte SI |
2 !
40 x 40 mm
14. |
1 Guseu !
2 !
brad j 150 x 150 x 20 mm
1 15. 1
j Briu
2 !
25 x 20 mm
i
J Punte
i !
placaj
gros. 4 mm
■T !
ÎS. j
| Fund
1 1
gros. 5 mm
j Sparge-val
1
brad
gros. 10 mm
1S - 1
I Curent de punte III
2
f 1
j Derivor
1
OL 37
gros. 5
j Baba
3-
OL 37
Motor t 3,5 — 25
Troţă 1 cablu flexibil # 3 mir
Volan 1
Koiă 2 OL 37
Banchet
dubiu 1 brad
Panou 3
£
i & m «« 4» * * tt tk wmmw.
mmm. ummu
ii smhbibh
Numai o analiză superficială poate
duce la concluzia că totalitatea organe¬
lor care leagă motorul de roţile motoare
— organe cunoscute prin termenul
global de transmisie — nu afectează
economia de carburant. Ambreiajul,
cutia de viteze, reductorul, legăturile
cârd ani ce şi arborii acestora, ca şi
diferenţialul pot determina creşterea
suplimentară a consumului de com¬
bustibil cîrsd starea lor tehnică este
necorespunzătoare.
Mai ales ambreiajul prezintă o in¬
fluenţă majoră în acest sens; se ştie
că la mecanismul de comandă al aces¬
tui organ trebuie să existe un joc,care,
în final, se traduce printr-o cursă
liberă a pedalei de ambreiaj. Existenţa
acestui joc la valoarea sa nominală
garantează cuplarea completă şi fermă
a ambreiajului, deci transmiterea opor¬
tună şi integrală a efortului motor
spre cutia de viteze. Insuficienţa sau
lipsa jocului face ca ambreiajul să pati¬
neze, provocînd o frecare interioară
foarte intensă. Ca urmare, o parte din
energia mecanică dezvoltată de motor
se transformă în căldură, mărind astfel
inutil consumul. La această situaţie
poate conduce şi uzura progresivă a
ambreiajului şi a mecanismului său
de comandă, care reclamă intervenţii
operative pentru restabilirea valorii nor¬
male a jocului. Este important să se
reţină că lipsa totală a cursei libere
a pedalei ambreiajului este mai pericu¬
loasă decît existenţa unui joc prea
mare,- deoarece în primul caz ambre¬
iajul nu mai cuplează complet, se pro¬
duc patinări, încălziri, garniturile de
funcţiune se ard, discurile se defor¬
mează, iar arcurile şi amortizoareie
de torsiune se detalonează; astfel,
pe iîngă creşterea consumului de com¬
bustibil, se produce şi avarierea am¬
breiajului.
Din păcate, în practica exploatării
tocmai lipsa jocului normal este mai
greu de sesizat, îndeosebi pentru con¬
ducătorii cu mai puţină experienţă,
ceea ce face ca, uneori, lucrurile să ia
o întorsătură şi mai gravă. De exem¬
plu, rulînd cu un ambreiaj ce pati¬
nează şi neluînd în seamă aceasta,
pentru a putea urca o pantă mare cu
maşina încărcată sau pentru a realiza
acceleraţii ridicate necesare în vede¬
rea executării depăşirilor, conducă¬
torul vehiculului este forţat să ridice
turaţia motorului la nivelul maxim.
Menţinerea unor astfel de regimuri
vreme îndelungate face să apară în
cabină un miros specific de ferodou
ars şi, totodată, provoacă aprinderea
becurilor, care semnalizează supra¬
încălzirea motorului. Dacă semnaliză¬
rile sînt neglijate, pot apărea gripaje
de lagăre şi piston datorită înrăutăţirii
ungerii determinate de subţierea uleiu¬
lui; efectul este, bineînţeles, necesi¬
tatea reparării capitale a motorului,
iată de ce se impune observarea atentă
a funcţionării ambreiajului pe timpul
Or. ing. SVL STRATUL.AT
exploatării şi detectării la vreme a
tuturor defecţiunilor sale. Pentru uşu¬
rinţa depistării acestora şi a cauzelor
lor, în tabelul nr. 1 se prezintă sim-
ptomele şi cauzele posibile ale unor
defecţiuni mai frecvente ale ambreia¬
jului.
Tabelul 1
A. Ambreiajul patinează
1. Lipsa cursei libere a pedalei;
2, Slăbirea sau ruperea arcurilor de
presiune; 3. Pătrunderea unsorii sau
uleiului la garnitura de fricţiune; 4.
Uzura garniturii de fricţiune; 5. înţe¬
penirea cablului în cămaşă.
B. Ambreiajul nu decuplează
6. Cursa liberă a pedalei excesiv de
mare; 7. Deformarea tijelor şi a pîr-
ghiilor de comandă; 8. Deteriorarea
garniturilor de fricţiune; 9. Deforma¬
rea discului de fricţiune; 10. Ruperea
cablului de comandă; 11. Defectarea
sistemului de comandă hidraulică.
C. Ambreiajul cuplează cu şocuri
12. Ieşirea în afară a niturilor de
prindere a garniturilor de fricţiune;
13. Slăbirea fixării discului de fricţiune
la butuc; 14. înţepenirea mufei de pre¬
siune în bucşa de ghidaj; 15. Ruperea
arcurilor de amortizare; 16. Uzura
canelurilor din butucul discului de
fricţiune sau de pe arborele primar. ;
D. Zgomot perceptibil la apăsarea
pedalei
17. Defectarea rulmentului de pre- j
siune; 18. Cursa liberă la pedală este |
insuficientă; 19. Slăbirea sau ruperea
arcului de rapel ai furcii de comandă
a rulmentului de presiune; 20. Slăbirea
sau ruperea arcului de rapel al pedalei;
21. Joc excesiv a! arborelui primar ai
cutiei de viteze în bucşa din volant.
E Zgomot perceptibil Sa eliberarea
pedalei
22. Vezi punctele 18,19 şi 20; 23. Pier¬
derea alinierii între discul ambreiaju¬
lui şi volant.
F. Efort excesiv de mare la pedală
24. Vezi punctele 5 şi 7; 25. Ungerea
insuficiente sau înţepenirea axului pe¬
dalierului.
G. Pedala nu revine în poziţia ini¬
ţială
26. Vezi punctele 5, 7 şi 25; 27. Rupe¬
rea arcului de revenire al pedalei.
Dar cum trebuie să se procedeze
pentru a stabili dacă un ambreiaj
funcţionează corect sau nu? Există
trei criterii: măsurarea cursei libere a
pedalei sale, determinarea gradului
de paîinare şi stabilirea decuplării
complete.
Valoarea cursei libere a pedalei de
ambreiaj depinde de tipul maşinii, iar
reglarea sa se efectuează folosind
o riglă gradată sau dispozitivul simplu
prezentat în fig. 1, care se aplică cu
suportul 3 pe planşeul pedalierului.
Rigla 4 se aduce paralel cu pîrghia
pedalei, iar cursorul 1 se fixează mar-
cînd poziţia liberă (iniţială) a pedalei.
Cursorul 2, care se deplasează odată
cu pedala în lungul riglei, va marca
sfîrşitui cursei libere a pedalei, iar dis¬
tanţa dintre cursoare constituie chiar
jocul liber.
în tabelul 2 sînt date valorile acestui
parametru pentru unele automobile.
Dacă operînd asupra pieselor de re¬
glare cursa liberă a pedalei nu poate
fi adusă în limite normale, aceasta
indică fie uzura avansată a organelor
de comandă, fie deformarea sau aiun-
girea timoneriei de legătură dintre
pedală şi pîrghia de debreiere. Se men¬
ţionează că la «Daeias-1300 verifica¬
rea şi reglarea cursei libere se pot
face pe calea măsurării jocului liber
ai levierului de comandă, accesibil la
carterul ambreiajului, care trebuie sâ
fie de 2,5 mm.
După reglarea cursei libere urmează
verificarea eficienţei funcţionării. Un
ambreiaj cu stare tehnică bună tre¬
buie să fie capabil să transmită cu¬
pluri care să întreacă de 1.5...2 ori
cuplul motor maxim, fără alunecări
interioare.
Cea mai simplă metodă de verificare
a patinării, în iipsa unei aparaturi
adecvate, constă în pornirea motoru¬
lui, debreierea şi cuplarea etajului
de priză directă. Se aduce apoi turaţia
motorului la 1 500—1 800 rot/min (valo-
lorile inferioare corespund încercării
autocamioanelor), se acţionează frîna
şi se cuplează progresiv ambreiajul.
Tabelul 2
Dacă în final motorul se opreşte, se
poate considera că starea tehnică a
ambreiajului este bună,
O altă metodă ce poate fi folosită în
acelaşi scop, fiind aplicabilă pe timpul
mersului, este următoarea: se elibe¬
rează complet pedala de acceleraţie
şi după 5—6 secunde se apasă rapid
pînă ia podea. Dacă în timpul acceleră¬
rii turaţia motorului creşte concomi¬
tent cu viteza maşinii, ambreiajul este
bun; dacă însă motorul se ambalează
fără ca viteza maşinii să crească pro¬
porţional, atunci este limpede că am¬
breiajul patinează.
lată şi o altă metodă mult utilizată
de piloţii de încercare: se aduce ma¬
şina la 70—80 km/h în priză directă,
după care se apasă brusc pedala de
acceleraţie pînă la refuz, După cca o
jumătate de secundă se manevrează
tot atît de rapid şi pedala de ambreiaj,
care se menţine apăsate o fracţiune
de secundă, eliberîndu-se apoi, men-
ţinînd bineînţeles apăsată pedala de
acceleraţie. Dacă ambreiajul este bun,
în clipa debreierii motorul se va am¬
bala, dar la 5—6 secunde după am-
breiere turaţia sa va reveni la nivelul
corespunzător vitezei maşinii. Dacă
turaţia nu revine nici după 10—12 se¬
cunde, înseamnă că ambreiajul dă
semne de oboseală, patinează.
Pentru a verifica dacă ambreiajul
decuplează complet, se porneşte mo¬
torul, se debreiază şi se schimbă suc-
VALORILE CURSEI LIBERE A AMBREIAJULUI
PENTRU UNELE* AUTOMOBILE
Marca
automobilului ,
Cursa liberă
(în mm)
Marca
automobilului
Cursa liberă
(în mm)
«Dacia» —1 100
20
«Renault-Dauphine»
20
«Dacia» —1 300
20
«Renault»—8
20
ARC —M-461
10—15
«Renault»—10 M
20
SR—131, 132, 113, 114
30-40
«Wartburg»—1 000
20
«Renault»—12
20
«Skoda—1 000 MB
40—50
«Renault»—18
20
«Volga» M—21
32—40
«Fiat»—600
20
«Warszawa»—203
35-40
«Fiat»—850
20
«Moskvici»—407
32-40
«Fiat»—1 100
20
«Moskvici»—408
24—30
«Fiat»—1 300
20
BAGAJELE PE
AITOTURISME
în anotimpul vacanţelor, problema
bagajelor, în general, şi a încărcării lor
în autoturisme, în special, este de
mare actualitate.
în condiţiile în care campingurile,
motelurile, hanurile şi alte locuri unde
se poate înnopta în condiţii civilizate
sînt tot mai dese, ne-am pus şi ne
punem întrebarea dacă la o călătorie
chiar mai lungă e nevoie de atîtea
bagaje cu care destul de mulţi auto-
mobilişti îşi încarcă maşinile, Dar, în
sfîrşit, fiecare cu treburile lui! Impor-
; tant este însă ca şoferii să înţeleagă
! corect influenţa încărcăturii autovehi-
S cuiului asupra maşinii ce o pilotează,
i asupra circulaţiei.
O maşină încărcată chiar corect, în
limitele maxime admise, modifică sim-
! ţitor ţinuta de drum a autoturismului
pilotat Ei reacţionează altfel în com¬
paraţie cu un autovehicul «încărcat»
doar cu pilotul şi persoana care ocupă
locul din dreapta. Pilotul trebuie să fie
mai circumspect ia frînări, ia schim-
j bări de direcţie, la treceri de pe o
bandă pe alia, la depăşiri etc. Dema¬
rajul unei asemenea maşini va fi greoi,
I lucru deloc lipsit de importanţă în
; cazul dublărilor.
Avînd bagaje deasupra, un autotu¬
rism va fi mult mai vulnerabil în cazul
! vînturilor laterale care «lovesc» o su-
GoSonel VICTOR BEOA
prafaţă mai mare şi, în consecinţă, pot
provoca relativ mai uşor o pierdere
bruscă a controlului maşinii.
Un autoturism «puternic încărcat»
cere din partea pilotului atacarea cu
grijă, cu prudente sporită a virajelor.
In ultima perioadă de timp, imaginaţia
posesorilor de autoturisme s-a dezvol¬
tat considerabil. Cefe mai diferite o-
biecte sînt aşezate deasupra auto¬
turismelor. Deunăzi, şoferul unui «Tra-
bant» aşezase pe autoturism un coş-
cogeamitea cufăr confecţionat din nu¬
iele care era mai lung şi mai lat decît»
autovehiculul propriu-zis. în plus, «ba¬
gajul» era şi anemic ancorat. Şoferul,
conducea inhibat, preocupat mai mult
să nu i se prăbuşească încărcătura
decît de circulaţie, de drum. E lesne
de imaginat că în asemenea condiţii
se poate ajunge foarte uşor la accident
Există însă şi pericolul ca asemenea
«bagaje» căzute la mică distanţă în
faţa altor autovehicule să provoace
derută în rîndu! unor conducători auto.
Sînt greu de prevăzut manevrele care
ie vor face şoferii în asemenea situaţii.
Chiar pilotul cu sînge rece, care este
nevoit să facă un slalom pentru a evita
obstacolul, nu va putea, în unele si¬
tuaţii, evita o coliziune cu autovehicu¬
lul care vine din spate ori, mai grav,
cu cel care circulă din sens opus.
TEHNIUM 7/80
cesiv etajele cutiei de viteze. Dacă
schimbarea etajelor se face uşor şl
fără zgomot, înseamnă că am bre laţul
decuplează complet.
Restul elementelor transmisiei in¬
tervin cu o pondere mai mică în bi¬
lanţul economiei de combustibil. To¬
tuşi reglare® incorectă a sîringerii
grupului conic, siăbirea stringent le¬
găturilor cardanice, uzura crucilor şi
acelor, ungerea defectuoasă a aces¬
tora, deteriorarea manşoaneior de pro¬
tecţie, ca şi dezechilibrarea arborilor
cardanici, constituie surse de înrăută¬
ţire a performanţelor de consum.
De aceea, stabilirea operativă a gra¬
dului de uzură şi înlăturarea opera¬
tivă a defecţiunilor apar strict necesare
din toate punctele de vedere. Cea mal
simplă metodă de stabilirea uzurii este
măsurarea jocului radia!. Pentru a-
ceaşta se poate folosi un dispozitiv
ca cei din fig. 2a, a ie cărui dimensiuni
depind de tipul de vehicul pentru care
se va utiliza. E! se montează pe axa
moţii că (fig. 2b), iar acţionarea se
face cu o cheie dinamometrică (fig. 2C)
cu o forţă de 2...2,5 daN. Dacă jocul
în transmisie depăşeşte valoarea limită
prevăzută de fabricant, înseamnă că
transmisia în ansamblu sau unul din
elementele saie are o uzură pronunţată,
este dereglai sau slăbit.
in sfîrşit, este bine să se reţină că
{o • 7 'J******^^
■^ 1 JQ*
şi folosirea unor iubrlfîanţi necores-
punzâtori în transmisie poate fi o
sursă de pierderi energetice. Un ulei
mas uşor decît este necesar măreşte
consumul, mai ales iarna, deoarece
punerea în mişcare a angrenajelor se
face mai greu. Dimpotrivă, un lubri¬
fiant subţire înrăutăţeşte frecarea, mai
aies în anotimpurile calde.
Pe lingă aceasta, este bine să se
reţină că o particularitate a condiţiilor
de funcţionare a majorităţii schimbă¬
toarelor de viteză, reductor-distribui-
toareior şl diferenţialelor constă în
faptul că uleiul folosit pentru Subri-
fiere nu este filtrat In timpul exploa¬
tării. Din această cauză, produsele
rezultate din uzura normală a acestor
agregate, particulele solide introduse
din neglijenţă ia alimentarea cu ulei
sau substanţelor formate prin trans¬
formările chimice ale lubrifiantului ră
mîn în masa acestuia. Pe lingă făptui
că ele accentuează uzura, amplifica¬
rea frecării atrage după sine şi o creş¬
tere a consumului de combustibil,
fapt care ne atenţionează asupra schim¬
bării operative şi corecte a lubrifian¬
tului din carterele organelor transmi-
Expioatarea automcbileior în perioada
de vară are anumite particularităţi care
impun o minuţioasă pregătire (!—2 zile).
Aceasta cuprinde executarea întreţi¬
nerii tehnice corespunzătoare rulajului
efectuat, precum şi o serie de lucrări
caracteristice acestui anotimp.
De aceea ne propunem să amintim
cîteva detalii care pot mijloci efectuarea
unui concediu fără griji tehnice sau,
dacă sînt neglijate, pot constitui motive
suficiente pentru a ţine automobilul mai
mult în atelier decît în rulajul de agre¬
ment
Deci cu ce trebuie să începem? Evi¬
dent, cu curăţirea vehiculului. Curăţirea
interioară şi exterioară a caroseriei au¬
tomobilului se face înainte de a începe
întreţinerea tehnică, deoarece o cură¬
ţire temeinică a maşinii nu este numai o
măsură' de salubritate şi estetică, ea
creează condiţii bune pentru desfăşura¬
rea normală a eventualelor lucrări nece¬
sare, împiedică pătrunderea murdăriei
la diferite articulaţii şi face posibilă
descoperirea mai uşoară a defecţiuni¬
lor.
Spălarea motorului este bine să se
efectueze cu un spray specia! pentru
această operaţie sau, în lipsa iui, cu
petrol, folosind o pensulă pentru a
putea depista eventualele scurgeri de
ulei sau lichid de răcire. în continuare,
se impun verificarea nivelului de ulei
din carterul motorului şi completarea
plinului dacă este cazul, sau schimba¬
rea lui dacă a îndeplinit numărul de
kilometri indicaţi în cartea tehnică. Nive¬
lul uleiului în carterul motorului nu tre-
Ing, M. MUŞATESCU
bule să fie niciodată sub semnul inferior
al jojei şi nici să treacă deasupra celui
superior. Nu uitaţi că în cazul completării
este interzisă folosirea altei calităţi deci!
cea cu care s-a făcut plinul iniţial; dacă
pentru completare este necesar mai
mult decît un litru la mia de kilometri,
trebuie să vă gîntiiţi că acesta este un
semnal de alarmă care impune controlul
riguros al motorului. în cadrul întreţinerii
nu este indicat să vopsiţi baia de ulei
sau radiatorul, deoarece aceasta duce
ia înrăutăţirea răcirii motorului.
Pe de altă parte, dacă ştiti că în trecut
motorul a dat semne alarmante de de-
tonaţie, trebuie iuate măsuri de reme¬
diere fie prin reducerea avansului la
aprindere, fie prin schimbarea benzinei
cu alta cu cifră octanică corespunză¬
toare, schimbarea bujiilor etc.
Dacă, de asemenea, în timpul funcţio¬
nării motorului, becul de la presiunea de
ulei se aprinde, căutaţi cauza în lipsa
de ulei sau în defectarea indicatorului
presiunii de ulei; nu uitaţi că funcţiona¬
rea unui motor fără ungere duce la blo¬
carea lui sau ruperea unor părţi com¬
ponente.
în continuare, se trece la verificarea
nivelului lichidului de răcire a moto¬
rului în vasul de expansiune din circuitul
instalaţiei de răcire, unde lichidul tre¬
buie să aibă nivelul cuprins între cele
două semne de pe vas; în cazul scăderii
nivelului, ne îndreptăm controlul spre
verificarea etanşeităţii tuturor racordu¬
rilor instalaţiei şi, bineînţeles, refacem
plinul cu apă distilată de preferinţă, sau
cu aceeajsi. marcă de antigei existent în
motor.
în cazul că hotărîţi să spălaţi instalaţia
de răcire şi să înlocuiţi lichidul antigei
cu apă distilată,, atunci lichidul antigei
se va scurge în vase cu închidere erme¬
tică şi apoi se depozitează într-un loc
corespunzător.
în legătură cu completarea nivelului
în sistemul de răcire, este foarte impor¬
tant să se respecte obligaţia de a nu
adăuga apa rece cînd motorul este
foarte cald, ci numai cu motorul pornit
şi turnînd lent apă în radiator.
Verificarea instalaţiei de răcire se
încheie cu examinarea stării curelei de
ventilator si a întinderii sale, operaţiuni
de care depinde în covîrşitoare măsură
funcţionarea normală a acestei instalaţii.
Bujiile se demontează şi se curăţă
cu peria de sîrmă numai dacă nu dis¬
punem de o instalaţie de curăţire cu
nisip. Dacă au funcţionat în jur de
15 000 km, este bine ca bujiile să fie în¬
locuite cu aiteie noi, pentru a evita unele
întreruperi în funcţionarea motorului şi,
de asemenea, pierderi din puterea lui;
fie că se înlocuiesc, fie că se curăţă
numai, întotdeauna înainte de montare
se verifică minuţios distanţa dintre elec¬
trozi.
Controlul aprinderii se poate con¬
sidera efectuat dacă se verifică starea
contactelor aprinderii (platinele), se re¬
glează jocul dintre acestea şi se pune !a
punct avansul la producerea scînteii
electrice.
Se trece apoi la organele transmisiei,
începînd cu ambrerajui. Prima opera¬
ţiune este verificarea cursei iibere prin
măsurarea ei cu ajutorul unei rigle, ur¬
mată de controlul debreierii complete,
care se face apăsînd pedala de ambreiaj
pînă la podea şi cuprind succesiv di¬
versele etaje aie cutiei de viteze. Dacă
cuplarea etajelor se face lin, fără zgo¬
mote si smucituri, ambreiajul decu¬
plează corect. La ambreiajele cu co¬
mandă hidraulică se va controla mveiul
lichidului în rezervorul ce se găseşte,
de regulă, deasupra pompei de comandă
a ambreiajului şl, de asemenea, se veri¬
fică etanşeitatea garniturilor de la pom¬
pă şi a racordurilor. în toate cazurile
este bine să se ungă axul furcii de co¬
mandă a ambreiajului şi axul pedale! de
ambreiaj.
Regula cea mai importantă privitoare
la cutia de viteză este de a avea ulei
suficient; nivelul său se poate controla
prin desfacerea buşonului lateral de pe
carter. Concomitent se face un control
ai eventualelor scurgerii sau prelingeri
de ulei pe la îmbinări şi simeringuri.
Completarea sau umplerea cutiei de
viteze cu ulei se face pînă cînd lubri¬
fiantul începe să se scurgă din orificiu!
de control, acesta fiind semnul refa¬
cerii plinului.
Maneta schimbătorului de viteze tre¬
buie să se mişte uşor, să nu aibă jocuri
mari şi să permită o schimbare lină şi
silenţioasă a treptelor de viteze.
Cu acest prilej nu este rău dacă se
controlează starea articulaţiilor sale şi
dacă_ acestea se ung cu putină vaselină.
Frînete impun în primul rînd o verifi¬
care atentă a nivelului lichidului de frînă
din rezervor. Dacă nivelul este sub sem¬
nul maxim, trebuie să se verifice etan¬
şeitatea întregii instalaţii de frînare, de-'
pisîînd locul pierderii; să nu uităm însă
că este posibil ca scăderea lichidului de
frînă să se datoreze şi uzurii plaoheţilof
la f rin ele disc.
Completarea cu lichid de frînă se
face numai cu lichid de aceeaşi calitate.
Acolo unde nu există reglaj automat,
este normal să se facă reglarea saboţi-
ior de frînă, restabilind jocul la valoarea
nominală.
Frumuseţea şi caiitaîea diapozitivu¬
lui nu pot fi puse în evidenţă decît
prin proiecţie; de altminteri, este sin¬
gura cale de a prezenta concomitent
diapozitivul mai muitor persoane. Tot¬
odată, în acest fel se pqt realiza ade¬
vărate programe-spectacol prin pro¬
iecţia unor serii de diapozitive, înso¬
ţită de comentarii şi muzică.
în ceie ce urmează, prezentăm pe
scurt aparatura şi tehnica de proiecţie
a diapozitivelor.
APARATUL D£ PROIECŢIE
Aparatul de proiecţie, pe scurt dia-
orolectorui, este principaiu! factor care
asigură calitatea proiecţiei. Diaproi.ee-
toareie pot fi mal simple sau mai com¬
plexe, principalele criterii de diferen¬
ţiere fiind:
— tipui sursei luminoase, respectiv
bec cu incandescentă normai (6-24 V)
sau bec cu halogeni {12, 24, 220 V);
— existenţa unui sistem de răcire
forţată;
— mod ui de încărcare şi manevrare
3 diapozitivelor; manevrarea poate fi
manuală (încărcare bucată cu bucată
sau în magazii) sau automată (încăr-
Sng, V. CAUNESCU
de ordin constructiv, funcţiile siste¬
mului optic rămînînd totdeauna ace¬
leaşi.
Răcirea sistemului optic şi a dia¬
pozitivului se poate face natural, prin
realizarea unor suprafeţe de răcire (cu
aripioare şi fante) şi pe baza curen¬
ţilor de aer ce apar ca urmare a dife¬
renţelor de temperatură, sau forţat, cu
ajutorul unui mic ventilator electric
astfel montat îneît să dirijeze fluxul de
aer spre zonele de încălzire excesivă.
Este ştiut că, folosind un diaprosec¬
tor cu răcire naturaiă, se impune li¬
mitarea duratei de proiecţie (de regulă,
ia 30-40 s) pentru a nu deteriora diapo¬
zitivul din cauza căldurii dirijate prin
sistemul optic.
Puterile becurilor utilizate în apara¬
tele de proiecţie suit, în construcţiile
moderne uzuaie, cuprinse între 100 W
şi 250 W, mergînd însă pînă fa 1 000 W.
La unele mici diaproSectoare se pot
găsi şi becuri de 50 vV. In general se
folosesc becuri cu halogeni fa pute¬
rile următoare: 12 V — 50, 100 vV;
24 V — 100, 150, 250 W; 220 V — 100,
150, 250, 300, 1 000 W.
Durata de viaţă a becurilor este li¬
mitată ia 25-50 h, avînd în vedere re-
sau semiautomat, cu magazii pentru de către un sistem complex cu înre-
diapozitive. gistrare sonoră.
Se disting două tipuri de magazii: Pentru ilustrarea ceior spuse pînă
liniare şi rotunde. Magaziile liniare cu- aici, vom da ca exemplu cunoscutul
prind de obicei 36 de rame. Proiecţia aparat «Aspectomat», model 124 B
lor se poate face înainte şi înapoi, pas (vezi şi fig. 2). Există desigur mai
cu pas. Magaziile rotunde pot avea şi multe modeie, principalele caracteris-
mai mult de 36 de rame. Ele prezintă tici sînt însă comune,
avantajul că se poate relua proiecţia Aparatul este destinat proiecţiei dia-
cu primul diapozitiv proiectînd con- pozitivelor în casete de 50 x 50 mm,
tinuu. Aceste magazii sînt mai scum- formatul imaginii putînd merge pînă
pe decît cele liniare. Există aparate ia 38 x 38 mm. Aparatul lucrează cu
care, cu ajutorul unor dispozitive-a- magazii de 36 de diapozitive sau pro-,
nexă, pot proiecta şi direct de pe iectează direct de pe film de 35 mm cu
peliculă. un dispozitiv suplimentar.
în figura 2 sînt prezentate două dia- Există şl posibilitatea proiecţiei dia-
proiectoare cu magazii liniare, unul pozitivelor înrămate bucată cu bucată,
fiind binecunoscutul «Aspectomat». Ca sursă luminoasă foloseşte uri
în figura 3 sînt arătate cîteva aparate bec cu halogeni de 150 W la 24 V,
cu magazii rotunde. Se observă că care emite un flux luminos intens,
magazia poate avea opoziţia de lucru Becul poate fi subvoltat pentru a i se
orizontală sau verticală. micşora uzura în timpul operaţiilor de
Fără să intrăm în detalii, este util de sortare sau la proiecţia diapozitivelor
spus că există aparate de protecţie cu supraexpuse. Răcirea se face cu un
ecran propriu, destinate unor prezen- ventilator de absorbţie cu un nivei
ţări continue. Astfel de aparate se ic- de zgomot mic. Dispozitivul de tele-
losesc la expoziţii şi simpozioane, comandă manuală (cablu lung de 3 m)
pentru reclamă sau prezentare. Ele este prevăzut cu următoarele comenzi: •
posedă un casetofon pentru partea —• transportul magaziei cu aducerea;
vorbită a prezentării. Un exemplu este concomitentă în poziţia de proiecţie a
aparatul din figura 4. unui diapozitiv;
La noi în ţară sînt aproape exclusiv — inversarea sensului de deplasare
răspîndite aparatele cu magazii liniare, a magaziei;
de aceea ne vom referi la ele, probie- — reglarea clarităţii imaginii prin de-
■ mele de principiu fiind, desigur, ge- plasarea obiectivului înainte şi înapoi,
nerai valabile. ' Obiectivul normal este un DIAPLÂN
Aparatele de proiecţie automatizate 2,8/80, obiective de schimb PENTA-
dispun de telecomandă atît pentru co- CCN 2,8/100 sau 3,5/140.
manda ia mină, cît şi pentru comanda Ca accesorii se livrează dispozitivul
electronică. Prin comandă electronică ^ de temporizare «ASPECTOMAT 7EM-
se înţelege comanda dată periodic de * PORUS», care dă cîte un semnal de
către un dispozitiv de temporizare sau comandă pentru schimbarea diapozi-
Disiania de proiectare
!-4-4-f---
| 3 \ 0,85 x 1,38 0,65 x 0,95 ; 445 x A7®
14 j !,15 x 1,75 0,85 x 1,30 j 0,60 x faâw
(m) | f = 80 mm f = 100 ram f = 148 mm
i 2 1 0,55" x~8,9Q 8,40 x 0,88 0,30 x 0,45
— calitatea şi complexitatea siste¬
mului optic.
Un diaproiector de calitate dispune
do bec cu halogeni, sistem de răcire
forţată şi protecţie antitermică, încăr¬
care în magazie. Normal, acestor ca¬
racteristici I; se adaugă un dispozitiv
de manevrare automată a magaziilor
cu diapozitive, un dispozitiv electric
de reglare a clarităţii imaginii proiec¬
tate, ambele telecomandate, posibili¬
tatea cuplării aparatului de proiecţie
cu dispozitive de comandă tempori¬
zată sau cu un casetofon sau magne¬
tofon.
Schema optică a oricărui aparat de
proiecţie cuprinde (fig. 1): 1) o oglin¬
dă concavă; 2) un bec; 3) un conden-
sor (din două sau trei lentile); 4) un
filtru termic; 5) obiectivul. Cu 6 s-a
notat diapozitivul.
Unele diferenţe faţă de schema dată
gimui termic intens. Spre sfîrşiiui du¬
ratei de funcţionare, pot apărea de¬
puneri pe pereţii interiori ai becurilor,
depuneri ce micşorează fluxul lumi¬
nos. Se poate proceda 1a c uşoară
supravoitare, ceea ce însă va scurta
şi mai must viaţa becului. In principiu,
depuneriie apar totdeauna la becurile
cu incandescenţă normaiă. Becurile
cu halogeni se menţin cu multa grijă
curate, eie nu se ating cu mîna. Pe¬
tele de grăsime sau aite impurităţi
devin concentratori termici, putînd u-se
sparge becul Becuriie cu halogeni se
şterg cu vată (cu un eventual soivent),
rece, desigur.
într-un număr anterior, revista a pre¬
zentat modu! de înrămare a diapozi¬
tivelor. Diapozitivele înrămate se in¬
troduc în magaziile aparatelor de pro¬
iecţie. Există aparate de proiecţie sim¬
ple fa care proiecţia se face introdu-
cînd diapozitivul înrămat bucată cu
bucată. Nu ne vom referi la eie In cele
ce urmează, ci, în generai, la aparatele
mai complexe, care lucrează automat
FIG. 2
Diapraiedor
Forma imaginii proiectate
Zona de neclaritate maxima
|\*—Suprafaţa de proiecţie cian
riodic, cu puţină vată şi alcool, şter-
gîndu-se apoi cu o cîrpă moaie şi
foarte curată.
Aparatul de proiecţie se va mişca
sau transporta numai cu becul stins.
Şocurile pot scoate becul din func¬
ţiune atîta timp crt filamentul este in¬
candescent.
Forma imaginii proiect;
reîiexie medii şi o împrăştiere sub
unghi mare.
; Alegerea tipului de ecran se face
în. funcţie de numărul şi poziţia privi¬
torilor. Cînd numărul este mare şi
repartiţia îor depărtată de axa de pro¬
iecţie, este necesar un ecran cu îm¬
prăştiere sub unghi mare, pentru a
permite recepţionarea imaginii cu a-
ceeaşi intensitate din orice direcţie.
în spaţiile mai mici, unde privitorii
nu se pot aşeza prea departe de axa
de proiecţie, este convenabil un ecran
metalizat cu unghi mediu de împr㺬
tie/e.
în spaţiile'lungi şi înguste se folo¬
sesc bine ecranele perlate, care asi¬
gură o bună reflexie dirijată.
Pentru amatori, cete mai utile sînt
ecranele rulate din ţesături acoperite
sau din material plastic, ca aceia din
figura 6. Aceste ecrane se rulează
într-un tub uşor de transportat şi se
pot monta pe un perete sau pe un sta¬
tiv special (ce se livrează de obicei
împreună).
în această categorie de ecrane pot
intra şi cele din materiale plastice ne¬
combinate. Ecranele din ţesături aco¬
perite au suprafeţe mate care dau lu¬
mină difuză, fără reflexe ce ar putea
altera imaginea proiectată. Ele sînt cele
mai utile în practica fotoamatorilor.
Ecranele metalizate sînt din mate¬
rial plastic, avînd îngiobate în struc¬
tură pulbere fină metalică (de obicei
aluminiu). Aceste ecrane reflectă lu¬
mina sub un unghi de maximum 60°
(fig. 5 b) şi dau reflexe dacă nu sînt
bine întinse. Ecranele metalizate nece¬
sită deci dispozitive de fixare care să
asigure o întindere perfectă pe întrea¬
ga suprafaţă.
între ecranele metalizate şi cele din
materiale plastice simple există o ca¬
tegorie Intermediară de ecrane din
material plastic, sidef. Aceste ecrane
sînt bune dacă sînt suficient de mate
şi suficient de fin structurate.
în ultima categorie intră ecranele
periate, ecrane din ţesături pe care
s-au lipit cu lianţi speciali elastici mici
biluţe din sticlă. Aceste ecrane au cel
mai bun coeficient de reflexie, dar cu
o împrăştiere foarte mică (fig. 5 c).
La distanţe mici se pot face proiecţii
acceptabile şi pe alte suprafeţe-pereţl,
panouri din lemn vopsite în aib etc.
Aceste suprafeţe au coeficienţi de
Suprafaţa pe care se face proiecţia,
ecranul cum o vom denumi, este un
alt element principal de care depinde
calitatea imaginii. Practic se poate fo¬
losi orice suprafaţă aibă — un perete,
o bucată de pînză etc. Criteriile de cali¬
tate sînt capacitatea de reflexie şi îm-
prăştierea luminii reflectate.
Capacitatea de reflexie reprezintă
raportul dintre lumina reflectată de o
suprafaţă şl lumina incidenţă. Un e-
cran este cu atît mai bun cu cît capa¬
citatea de reflexie este mai mare. im-
prăştierea luminii reflectate este un¬
ghiul solid sub care lumina reflectată
revine în direcţia de incidenţă (fig. 5).
In mare, se disting patru categorii
de ecrane: ecrane din ţesături; ecrane
din ţesături acoperite; ecrane metali¬
zate; ecrane perlate.
Ecranele din ţesături sînt cele mai
ieftine şi mai simplu de realizat, dar
au marele dezavantaj că o mare parte
din lumină se pierde prin transparenţă.
Lumina reflectată este difuză, cu mare
împrăştiere {fig. 5 a). Eie se folosesc
în mod restrîns, în lipsă de altceva
mai bun.
Ecranele din ţesături acoperite se
obţin prin impregnarea pînzei cu ma¬
teriale de adaos, care o fac opacă.
Aceste materiale pot fi de multe feluri;
cele mai bune rezultate le dau cele ce
folosesc ca substanţă de bază sulfa¬
tul de bariu (capacitate de reflexie
foarte bună).
îivelor la un interval de timp constant
Alt accesoriu este «ASPECTON»-2,
dispozitiv de comandă pentru bandă
magnetică. Cu ajutorul acestuia şi al
unui magnetofon (producătorul indică
magnetofonul B 47 Sludent-Tesla) se
pot realiza programe audiovizuale.
Diaproiectorul are posibilitatea de
reglare a poziţiei pe verticală cu aju¬
torul unor picioruşe de aşezare. Se va
limita înclinarea aparatului faţă de ori¬
zontală la maximum 1 (f. pentru a nu
se defecta becul cu halogeni prin de¬
plasarea filamentului.
Aparatele de proiecţie trebuie să fie
manevrate cu grijă în timpul deplasă¬
rilor şi exploatării, pentru a menţine
reglajele făcute, în special cel al sis¬
temului optic. Periodic, aparatul se
verifică. Se verifică poziţia lentilelor
condensorului şi a filtrului termic:
părţile mecanice se dereglează mai
greu, în general. La fiecare schimbare
a becului se centrează poziţia acestuia,
astfel încît filamentul să se afle într-o
poziţie de simetrie faţă de axa optică.
Curăţirea componentelor din siste¬
mul optic se recomandă a se face pe¬
Un prim aspect al acestui capitol
constă în poziţia relativă dintre apara¬
tul de proiecţie şi ecran, imaginea pro¬
iectată trebuie să se afle sub acelaşi
raport de mărire în orice punct. De
aceea, ecranul va trebui să se afle
perpendicular pe axa optică a aparatu¬
lui de proiecţie (fig. 7 a). înclinarea
aparatului va duce la formarea unei
imagini deformate (formă de trapez)
şi neclare (fig. 7 b). Rezultă deci că
alegerea poziţiilor diaproiectoruiui şi
ecranului trebuie judicios făcută. Aşe¬
zarea aparatului de proiecţie ta o
înălţime prea mare poate fi incomodă,
după cum şi aşezarea ecranului prea
jos nu este întotdeauna posibilă. Spa¬
ţiu! în care se face proiecţia este de
dorit să fie degajat şi să aibă o supra¬
faţă (pe care se aşază ecranul) uşor
vizibilă din orice direcţie, la o înălţime
(pentru centru! ecranului) de 1—1,5 m.
Diaproiectorul trebuie aşezat pe o
o' '
cît circulaţia aeruiui (ventilatorul ab¬
soarbe aerul pentru răcire prin partea
inferioară a aparatului, la cele mai
multe modele) să nu fie împiedicată
Temporus 2
(CONTINUARE tK MR. VIITOR)
ynchronisator
1
r-i
\
frO (Q) V-
€1©
; £L__^0 i
! ! n- 1
oo Buy oc i
i
::
j o o Bu7 o o j
V--~r-
i
r
Am selecţionat, pentru dumneavoastră ctteva dintre reali¬
zările recente ale întreprinderii de aparataj electric de Insta¬
laţi; Titu, articole de uz casnic a căror apariţie pe piaţă este
salutată cu deosebit interes de cumpărători
in spatele acestor produse ce părăsesc porţile întreprinderii
sub eticheta performanţelor tehnice îmbunătăţite — sau, mai
bine zis. In faţa lor, ca o premisă şi o condiţie sine qua non a
noii calităţi — am descoperit aceleaşi preocupări ale colecti¬
vului de proiectare de aici pentru modernizarea necontenită a
producţiei, pentru introducerea unor tehnologii neconvenţio¬
nale, de mare productivitate şi cu precizie sporită tn execuţie.
Am putea da ca exemplu studiile privind introducerea ştan-
ţării fotochimice pentru fuzibilele siguranţelor ultrarapide,
tehnologiile pentru automatizarea montajului, automatizarea
liniilor de acoperiri metalice etc.
O direcţi® importantă de acţiune pe linia sporirii eficienţei
economice o constituie reprosectarea produselor, avîndu-se
în vedere — în paralei cu îmbunătăţirea performanţelor tehnice
— reducerea numărului da repere şi a gabaritului (implicit a
consumului de materiale şi energie), înlocuirea unor repere
metalice prin masă plastică metalizată, înlocuirea materia¬
lelor ceramice energointensîwe etc.
i j\T EHN I U Vl\ |
.PUBLICITATE—
® BUTONUL DE SONERIE CU CARTE DE
VfZÎTÂ
In varianta modernă, butonul are un număr
mai mic de repere şi un gabarit redus, putînd fi
montat direct pe tocul uşii. Prevăzut a lucra
la 220 V~/0,5 A, el poate fi instalai şi în circuitele
soneriilor cu întrerupere pe reţea Remarcăm
estetica îmbunătăţită a produsului, realizat în-
tr-o variată gamă de culori.
m PRIZA TRIPLĂ FĂRĂ CONTACTE DE
PROTECŢIE
Asamblată înir-o carcasă din material plastic
cu o linie de prezentare modernă, în diverse
culori, noua variantă de priză are avantajul de
a fi adaptată la toate tipurile curente de şte-
chera (cu sau fără contacte de protecţia). Priza
suportă In total o putere maximă de t 500 \N la
250 V-'~. Contactul cu bornele ştecherului este
ferm, prin arcuire.
a DULIA TIP E 27 LA 250 ¥~/4 A
Varianta îmbunătăţită de dulie, realizată în
clasa 2 de izolaţie, elimină riscul deşurubării
accidentale la înlocuirea becului, montarea sa
făcîndu-se cu ajutorul unui şurub interior
TEHNIUM
Necesitatea reducerii consumului
de energie electrică în toate domeniile
vieţii sociaî-economice impune folo¬
sirea unor soluţii eficiente şi pentru
iluminatul propriei noastre locuinţe.
Prin utilizarea tuburilor fluorescente
se reduce de 3—5 ori consumul de
energie în condiţiile menţinerii ace¬
luiaşi nivel de iluminare ca la. vechile
becuri cu incandescenţă. Pentru con¬
structorii amatori propunem un corp
de iluminat economic, funcţionai, cu
o formă originală şi care poate fi reali¬
zat cu mijloace modeste.
in figura 1 este prezentată o vedere
de ansamblu a lustrei, cu nominali¬
zarea componentelor principale. Sche¬
ma electrică din figura 2 cuprinde două
tuburi fluorescente de cîte 20 W, cu
circuitul clasic de aprindere, precum
şi un bec de 15 W. Acesta din urmă
poate fi aprins independent de tuburi
şi asigură o iluminare discretă a încă¬
perii în situaţiile în care nu este nece¬
sară o lumină prea puternică (orien¬
tarea noaptea, vizionarea programului
TV ş.a.) în figura 3 se văd amplasarea
elementelor de circuit în lampă şi ca¬
blajul corespunzător.
.. Să prezentăm în detaliu piesele com¬
ponente. Tuburile au ia capete patru
dulii ce trebuie realizate conform figu¬
rii 4. Carcasa este un dop de plastic
aîb, cu filet interior, de la recipientele
pentru detergentul lichid «Deva!». Cele
două contacte ale fiecărei dulii sînt din
tablă de alamă, după desenul din figu- -
fa 5. Roluirea se face pe un dorn po¬
trivit pentru a obţine în fina! diametrul
interior de 1,7—1,8 mm. Tuburile se
lipesc cu cositor ia căpătui unor bucăţi
de conductor bifilar iiţat, izoiat în
plastic alb, cu secţiune rotundă, cu
lungimea de 45—75 cm (după cum se
doreşte ca lustra să fie mai joasă
sau. mai ridicată). Exteriorul contacte¬
lor şi lipiturile se vopsesc sau se Se¬
cuiesc pentru a mări izolaţia, apoi se
asamblează ca în figura' 4. Amestecul
de umplere poate fi răşină epcxidlcă
sau ghips' preparat cu arâcetin.
Tijele care servesc ia distanţarea
tuburilor se confecţionează, conform
figurii 6, din ţeavă de aluminiu eloxat
sau alt material disponibil. Se pot pre¬
lucra unele trăgătoare de perdele din
comerţ; Prin găurite p 7 se introduc
conductoarele de la dulii, pentru a
asigura poziţionarea din figura 1 . Îna¬
inte de scoaterea sau introducerea
unui tub în dulie, se vor ridica întot¬
deauna tijele în sus pe fir cu 10—15 cm.
Abajurul este din sticlă, preferabil
alb-opai; ei trebuie procurat din co¬
merţ, Forma din desene este doar o
sugestie, nefiind obligatorie. Construc¬
torul poate folosi orice tip asemănător,
eventual cilindric, cu condiţia ca în in¬
terior să încapă balastul şi becul.
Figura 7 indică modul de amplasare a
acestor elemente, Abajurul se sprijină
pe placa de bază ancorată prin fire de
sîrmă de fier 0 1,5 mm, ca în desen.
CORP
fii!
ir
Ceie patru colţare şi placa de anco¬
rare sînt din tablă de fier sau durai,
conform figurii 8, respectiv figurii 9.
Clema de blocare pe fir va fi luată de
la un ştecher cu asigurarea firului con¬
tra smulgerii; ea este redată în figura 13.
Placa de bază (fig. 10) poate fi din tablă
de aluminiu sau sticiotextolitde 1,5 mm ?
ori textolit de 2 mm. Ea se decupează
după conturui exterior al bazei aba¬
jurului folosit Găurile cotate în desen
servesc la fixarea balastului şi a coi-
ţarelor ancorelor, cu şuruburi M 3 sau
nituri. Celelalte găuri sînt pentru ae-
Fiz. OH. BĂLUŢĂ
risjre şi se vor da după criterii estetice.
In sfîrşit, baidachinui (fig. 11) con¬
ţine start© re le cu duliile lor (tipul nou)
şi sistemul de ancorare a lustrei de
cîrîig. Carcasa exterioară este un cas-
tronaş din piastic alb, cu dimensiunile
din desen. O placă de textoiît gros de
1,5 mm (fig. 14} şusţine duliile «tarta¬
relor prin intermediul unor colţare din
tablă de aluminiu sau fier de 1 mm
(fig. 12). Aceste elemente se asam¬
blează cu şuruburi M3 sau nituri de
aluminiu, 0 3. Tot pe piaca baldachi¬
nului se face şi cabîajui electric, prin
capse tubulare fixate în locurile mar¬
cate în figura 14 b. Se vor foiosi numai
sîrme izolate; toate conexiunile se fac
prin lipire cu cositor (inclusiv fa duliile
starterelor, unde se demontează piaca
de fund pentru lipire şi scoaterea fi¬
relor), Modul de legare a conductoa¬
relor ce pleacă spre tuburi şi abajur
este arătat în figura 14 c.
Revenind ia figura 11, vom observa
cum conductorul centrai (care este
irifilar, cu lungimea de 21—57 cm) for¬
mează un inel de care se agaţă lampa
în cîrliguî din tavan. Asigurarea firului
se face cu o clemă de tipul celei din
figura 13. în carcasa baldachinului se
vor da cinci găuri pentru ieşirea con¬
ductoarelor, după cotele găurilor co¬
respunzătoare din piaca baldachinu¬
lui.
TEHNIUM 7/80
In numărul trecut am dat cîteva lă¬
muriri celor ce vor să-şi proiecteze
singuri mobilierul şi datele de con¬
strucţie ale unor piese de mobilier de
primă necesitate. Una din piesele de¬
scrise era fotoliu! cu perne detaşabile.
Descriind în prima parte a articolului
scheletul de rezistenţă ai fotoliului, ne
vom ocupa în continuare de confec¬
ţionarea fundului, spătarului şi a per¬
nelor. Fundul se confecţionează dintr-o
ramă de şipci dublu placată cu placaj
de fag-de 3 mm (fig. f). Cele două fol
de placaj tăiate pe dimensiunea ramei
gata confecţionate se lipesc cu aracet
gros de îîmplărie şi se consolidează
lipitura cu cuie scurte vagner bătute
înclinat din 5 în 5 cm. După o uscare
de 24 ore, canturile fundului se rinde-
luiesc cu o rindea cu cuţit dublu, apoi
se şlefuiesc cu grijă. Finisarea se face
prin lipirea pe canturi a unor fîşii de
furnir (lipirea se face cu prenadez),
după care se şiefuieşte totul cu hîrtie
abrazivă fină şr se iăcuieşte cu paiux.
în aceiaşi fel se construieşte şi spă¬
tarul Prinderea spătarului de fund se
iaca cu trei holzşuruburi lungi care
străbat fundul şi se înşurubează In
cantul spătarului, iar prinderea furs-
e :heiet se sase cj două holz¬
şuruburi prin laterala fotoliului. Con¬
fecţionarea pernelor se face în acelaşi
mod ca cei descris în nr. 1/1980. Pentru
feţe ie pernelor este de preferat cati¬
feaua simplă sau reiată (pluşul de ta¬
piţerie), în culori cit mal calde şi satu¬
rate. Trebuie să avem în vedere ca
E. WÂPIGMSEŞj desiiejmer
repartizarea bucăţilor de poliuretan să
se facă în aşa fel încît să obţinem for¬
mele din figura 2. După îndesarea ma¬
terialului se prind cele patru perechi
de nasturi îmbrăcaţi în acelaşi mate¬
rial din care am confecţionat feţele.
Dimensiunile pernelor, ca şi tiparele
lor sînt arătate în fig. 2.
Pentru construcţia unei canapele
trebuie să avem în vedere alţi para¬
metri de proiectare. în primul rînd se
modifică structura de rezistenţă dato¬
rită deschiderii mari, cît şi unghiul
spătarului faţă de fundul canapelei,
măsuri dictate de faptul că pe cana¬
pea nu pot sta comod mai multe per¬
soane dnd spătarul este înclinat şi
nu există cîte două perne laterale
pentru sprijinul braţelor.
Structura de rezistenţă a canapelei
prezentate în figura 3 este un com¬
promis satisfăcător între greutatea an¬
samblului şi trăinicia lui. Executînd cu
mare precizie decupajele pentru îm¬
binări, obţinem un maximum de re¬
zistenţă a construcţiei. Urmărind figu¬
ra 3, vedem că elementele de rezisten¬
ţă ale canapelei sînt ceie trei scînduri
notate cu a, b, c, astfel montate Inert
să preia eforturile de-a lungul laturii
mari a secţiunii. Această regulă este
valabilă pentru orice piesă de mobilier
pe care o veţi proiecte singuri.
Îmbinarea pieselor se va face în aşa
fel încît să poată fi demontate Sa o
eventuală mutare şi fiecare piesă să
poată fi dusă doar de o singură per¬
soană. Practic, o mutare a pieselor
de mobilier reproiectate poate fi făcută
de un singur om. în cazul canapelei
noastre, demontînd fundul şi spătarul,
mai rămîne ca piesă întreagă scheletul
de rezistenţă, care nu cîntăreşte decît
32 kg dacă se respectă dimensiunile
pieseior şi esenţa materialului, care
am convenit încă din numărul trecut
că este lemnul de brad.
Piesele componente ale scheletului
se vor îmbina prin lipire cu aracet gros
de tîmplărie, iar lipiturile vor fi conso¬
lidate cu holzşuruburi cu capul îngro¬
pat. După montare, găurile rămase la
capetele şuruburilor se vor chitui cu
un chit pe care îl puteţi prepara din
praf de lemn (rumeguş fin), praf de
cretă şi clei cald de tîmplărie, bine
omogenizate, pe care îl întindem cu
un şpaclu. Fundul şi spătarul canape¬
lei se confecţionează conform dese¬
nului din figura 4, modul de asam¬
blare fiind identic cu cel descris pentru
fundul şi spătarul fotoliului. Vom avea
grijă ca foaia de placaj să fie trasată
cu un mic plus pentru a putea rindelui
canturile şl elimina pe cît posibil mar¬
ginile placajului de unde s-au smuls
mici aşchii în urma tăierii .cu ferăstrăul.
Dealtfel, este indicat ca tăierea placa¬
jului să se facă cu un ferăstrău cu
dinţi mici. Canturile fundului şi spăta¬
rului se furniruiesc cu fîşii de furnir
bază lipite cu prenadez. Prinderea fun¬
dului de schelet se face cu şase holz¬
şuruburi lungi în locurile notate cu
«F», iar spătarul se prinde de fund prin
patru holzşuruburi, prin locurile no¬
tate cu «5» ele străhătînd fundul şi
înşurubîndu-se în rama spătarului cu m
care vine în contact Să nu uităm ca la
orice îmbinare cu holzşuruburi să gău¬
rim piesele mai întîi cu un burghiu cu
diametrul egai cu diametrul părţii ne¬
filetate a şurubului, pe o lungime egală
cu lungimea nefiletată, şi în continu¬
are cu un burghiu subţire (1/3 din dia¬
metrul primului burghiu). Această mă¬
sură este necesară pentru a preveni
crăparea lemnului şl pentru a înlesni
înşurubarea.
După ce au fost asamblate de probă
toate elementele canapelei şl se fac
eventualele retuşuri, se trece ia fini¬
sarea el. Această operaţie este mai
dificilă, deoarece îmbinările diferitelor
piese sînt vizibile, de asemenea, şi
şocurile chitusie din capetele şurubu¬
rilor.
O soluţie ar fi şlefuirea şi grundui-
rea ansamblului, după care totul s-ar
vopsi într-o culoare (de preferat albă),
dar de la bun început am optat pentru
culoarea naturală a lemnului, aşa că
singura soluţie rămîne furniruirea păr¬
ţilor vizibile, adică a lateralelor, atît ale
canapelei, cit şi ale fotoliilor, cu benzi
de furnir lipite cu prenadez. Operaţia
este destul de delicată, croirea feţelor
de furnir făcîndu-se cu un cuţit bine
ascuţit care are forma din figura 5,
cuţit care trebuie să fie ghidat de o
riglă metalică. Tăierea se face prin mai
multe treceri uşoare cu cuţitul, pentru
a evite deplasarea riglei din poziţia
iniţială. Se vor unge ambele suprafeţe
de contact cu prenadez cît mai subţire
şi mai uniform (cu un şpaclu), se lasă
10 minute să se usuce, apoi cu foarte
mare atenţie potrivim «în aer» fîşia. şi
o aplicăm uşor fără să o presăm.
După ce ne-am convins că fîşia e sa
«locul ei», presăm cu o rolă metalică
sau o batem uşor cu un ciocan 'de .
lemn pe toată suprafaţa. Furnirul poate,
fi de paltin sau stejar oglindă; este....
recomandabil să evitaţi furnirele scum-
pe (nuc, mahon etc.), deoarece nu.
.«intră în ton» cu linia constructivă a : :
piesei. După lipirea furnirelor, se
«tund» marginile cu ajutorul unei pile
şi cu glaspapir, după care se curăţă
şi se şiefuieşte totul cu hîrtie abrazivă .
fină. Ultima operaţie este lăculrea cu.
palux mat, avîndu-se în vedere că sînt
necesare cel puţin trei straturi. Intre
primul strat şi celelalte două se face -
o pauză de o zi, celelalte două straturi
aplicîndu-se numai după o nouă şle¬
fuire a suprafeţei. O altă modalitate
de finisaj este hăituirea cu o culoare
(roşu, albastru, verde), după care se
face lăculrea cu paiux. In acest caz,
pentru tapiţeria fotoliilor şi canapelei
vom alege materiale deschise la cu¬
loare (bej, muştar, coniac). Trebuie să
ţin„T cern de fap că băiţ ea nu
cu e .: -e numai cînd n. .
tăm să furniruim piesele.
Pentru manşoanele ce vor îmbrăca
bara de sus a lateralei, vom îmbrăca
în lateriaiui dir r*
pernele bucăţi de burete tăiate la di¬
mensiunile 50 x 23 cm. Manşoanele se
vor prinde cu cîte trei şireturi cusute
în ambele margini ale manşonului şi
care se vor înnoda sub bară. Buretele
poate fi procurat din drogherii, unde
se vinde la preţul de 34 de lei.
\ ! holssurub”
3
! \ ^
P
|l ' "'1
Pj ! i
. \dl W T |
O i
~~j°i _L
1
COSĂ PRACTICĂ
I
In acest număr vă prezentăm con- menea sînt marcate orificiile care ajută
fecţionarea unei sacoşe simple, dar la îmbinarea părţilor componente. Ele
deosebit de practică şi utilă (fig. 1). se realizează cu ajutorul unei predu-
Ea poate fi folosită în diverse ocazii, cele şi se execută la 1 cm de margine
în excursii sau Sa cumpărături. în ve- şi la o distanţă de 1,5 cm. Asamblarea
derea realizării ei, recomandăm un sacoşei se face în următorul mod: se
material rezistent şi uşor de între- prind părţile B şi C între ele {trecînd
ţinut. Astfel folosim piele sintetică (în- şnurul sau cureluşa prin orificiile prac-
locuitori de piele—PVC lat de 1,37 m, ticate). în continuare, între părţile A
59 lei) care se găseşte în diferite cu- şi C se prinde fîşia D. De acest «bur-
lori: negru, maro, verde, grena; sau lan» se prinde fundul sacoşei H. Aces-
material textil cu fir rezistent. Din gama ta se compune din două părţi identice,
variată şi bogată de sortimente vă iar între ele se montează un carton
propunem doar cîteva: prelată cu lă- pentru a se mări rezistenţa. La o dis-
ţimi cuprinse între 0,90 şi 1,05 m, «Fe- tanţă de 10—15 cm de partea de sus
rigă», lată de 1,20 m sau «Neptun», se fixează fîşia E, care ajută la închi-
lat 1,30 m. Ele se găsesc în unităţile derea sacoşei, de ea prinzîndu-se ime-
specializate, în diferite culori, uni sau diat un inel şi catarama. în partea de
vărgate. După ce aţi hotărît din ce se jos, odată cu H, se fixează şi fîşia F,
va confecţiona sacoşa, mai sînt ne- introducîndu-se pe ea cel de-al doilea
cesare următoarele: 5 m de şnur (de inel. Mînerul sacoşei (G) se prinde
aceeaşi culoare cu materialul folosit) de cele două inele cu ajutorul unor
sau cureluşă din piele, o cataramă, carabine. Sacoşa poate fi purtată în
două inele metalice şi două carabine. mînă, pusă pe umăr sau, în caz că
Avînd toate materialele pregătite, tre- se confecţionează două mînere, se
cern la realizarea mai întîi a unui tipar, poate purta ca rucsac,
după care se croiesc părţile compo- Sacoşa poate fi căptuşită cu mate-
nente ale sacoşei. în figura 2 sînt pre- rial textil sau foaie de polietilenă,
zentate toate tiparele, cu dimensiuni,
ale viitoarei sacoşe (în cm). De ase- (După «SELBST»)
m v.v ^ ţp ; p|fpH
fi ii ■ w ii■ 10 10 a l
K. FSLiP
în afară de întreţinerea curentă a ben, bej), uni sau cu model orin ore-
părţiîor mecanice ale maşinii noastre,
care, de regulă, o face bărbatul sau
atelierele specializate, putem să con¬
tribuim şi noi, gospodinele, la aspec¬
tul interior, adică la mărirea gradului
de confort, prin confecţionarea unor
huse pentru scaune.
Deci, dacă am hotărît să confecţio-
năm huse ce vor proteja tapiţeria scau¬
nelor, este bine ca mai întîi să ne o-
rientăm şi să hotărîm ce materiaie se
pot întrebuinţa şi, bineînţeles, ce in-,
vestiţii dorim să se facă. De la început
trebuie plecat de la faptul că husele
care se vor confecţiona trebuie să fie.
rezistente la frecat şi uşor de întreţinut.
Deci propunem în acest caz materiale
textile din in sau cînepă, din fire fără
poiiester, stofă de mobilă, piuş sau
cergă sintetică.
O gamă iargă de astfel de materiale
se găsesc în toate magazinele specia¬
lizate pe ţesături şi decorări interioare
(în Bucureşti, magazinul INTIM). Pen¬
tru a vă veni în 'ajutor, amintim doar
cîteva. Astfel, din gama stofelor de
mobilă propunem stofe uni sau impri¬
mate, ţesături jacard cum arfi.«Dom-
nica», lat de 150 cm (71 lei), «Colorado»,
lat de 140 cm (186 iei), «Argeşana»,
lat de 170 cm (190 iei) etc. Dacă se va
folosi cergă sintetică, aceasta se gă¬
seşte în toate nuanţele şi culorile (ro¬
şu, roz, albastru, verde, muştar, qai-
sare, iar lăţimea ei este cuprinsă între
ÎS) şi 200 cm (115—153 lei). Suplimen¬
tar peste această husă se poate aşeza
o jîşie de material textil din in.
In cazul în care se va utiliza un ma¬
terial textil din in sau cînepă, vă pro¬
punem folosirea următoarelor tipuri:
«Meri», lat de 120 cm (29,40 lei), «Vâ-
ratcc , lat de 120 cm (32,40 lei), «Triumf»,
lat de 120 cm (35,60 lei), «Sideral», lat
de 140 cm (46,40 lei), «Udo», lat de
120 cm (36, 50 lei), «Paiodin», lat de
140 cm (50,50 lei), «Renaldo», lat de
140 cm (48,20 lei), «Renaldo»,* lat de
130 cm (48,20 lei), «Demi-panama», lat
de 90 cm (25,20 lei), «Neptun», lat de
130 cm (35,00 iei), «Texan», lat de
90 cm (36,S) iei), «Sineşti», lat de
140 cm (50,00 lei) etc. în general, aces¬
te materiale sînt imprimate în diferite
modele şi culori, deci la alegerea lor
trebuie să se ţină seama şi mai muit
de culoarea maşinii. Se va evita ast¬
fel alegerea unui imprimau cu albas¬
tru pentru o maşină de cuioare verde
sau portocalie, dar se poate alege un.
material cu maro şi galben pentru o
maşină de culoare galbenă.
Avînd la îndemînă aceste indicaţii,
se poate aiege materialul potrivit, dar,
înainte de a cumpăra, trebuie să cal¬
culăm, aproximativ, de cîţi metri avem
nevoie, adăugind, bineînţeies, cîţi va
centimetri în plus.
Cum se confecţionează husa
propriu-zisă
Pentru a nu greşi în croirea şi ulte¬
rior în asamblarea pieselor compo¬
nente, recomandăm mai întîi execu¬
tarea unor şabloane (tipar) pentru fie¬
care parte componentă a scaunelor şi
spătarelor atît pentru faţă, cît şi pentru
spate. Se măsoară fiecare reper şi
pas cu pas desenăm forma la scara 1:1.
Tiparul se face din hîrtie, după care
(nu înainte de a mai verifica încă o
dată) se croieşte din materialul ales
husa. îmbinarea pieselor husei se
poate face simplu, cant pe cant, sau
pentru a mări rezistenţa şi pentru a le
imprima un aspect mai frumos se pas-
poalează marginile cusăturilor. Pentru
acest lucru se pot folosi rejansă, fîşii
din aceiaşi material, dar în bie sau
fîşii din înlocuitori din piele (PVC).
Husele gata confecţionate se mon¬
tează pe scaune, pe canapele şi spă¬
tare cu ajutorul unor şnururi. în partea
de jos a husei (cea care se fixează pe
canapea) se introduce suplimentar un
elastic. Pe partea din spate a husei,
pentru spătarul scaunelor din faţă, se
poate coase şi un buzunar în care se
păstrează diferite lucruri mărunte.
indiferent de materialul utilizat la
confecţionarea huselor, acestea ne¬
cesită o întreţinere corespunzătoare.
Periodic ele se scutură sau se aspiră
de praf (mai ales în căzu! stofei de
mobilă sau cergă). Dacă este cazul,
ele se spală sau se curăţă chimic.
mim
REVISTELOR
MODULATOR
Efecte spectaculoase în modulatoa- losite în etajele finale audio. De astă
rele de lumină (orgă de lumini) se dată, primarul transformatorului se
obţin cu triacuri. în schema prezentată cuplează la filtrele modulatorului,
se pot monta becuri de 200 W şi tri¬
acuri de tip KT 206/600. Cuplarea la «AMATERSKE RADIO» —
sursa de muzică se face prin transfor- R.S. CEHOSLOVACĂ
mator. Acesta este de tipul celor fo-
3*KT2061600 '
ME' 10
Semnalul generat cuprinde între 18
şi 190 de impulsuri pe minut, putînd
fi folosit şi ca regulator de tact Cele
3 tranzistoare sînt de tip EFT 353. Pen¬
tru semnal acustic se poate folosi o
cască telefonică. Becul este de tip
12 V/Q05 A.
«RADIOELECTRONIC» —
R.P. POLONĂ
Cuarţul utilizat are o frecvenţă de este bogat în armonici. Se foloseşte
bază în jurul a 5 MHz, cu valorile din un tranzistor BC 107, BC 547, 2N 5770.
schemă obţinîndu-se o variaţie de Bobina L x are 10 spire pe o carcasă
10 kHz. cu miez de ferită.
La ieşirea oscilatorului, semnalul
«HAM RADIO» — S.U.A.
FILTRU 01
Montat la radioreceptoare mai sim- sarcină (pereche de căşti) cu impedan-
pie, filtrul îmbunătăţeşte mult inteligi- ţă foarte mică, de aceea are şi plan-
bilitatea telegrafică în benzi supraaglo- tate două rezistoare de 10X1.
merate.
La ieşire, filtruj se cuplează cu o QST — S.U.A.
iuF
Radioreceptorul lucrează în banda
de 80 m pentru radiogoniometrie ope¬
rativă.
La intrare este prevăzut cu două
antene ce înlesnesc stabilirea exactă
a direcţiei.
Antena de ferită este formată din
două bare legate paralel cu lungimea
de 10 cm şi diametrul 1 cm şi are 22
de spire CuEm 0,3.
Antena de sens este formată din¬
tr-un fir lung de 50 cm.
Toate tranzistoarele sînt BC 108.
Dacă se utilizează căşti cu impedan-
ţă mare (piezoelectrice), se montează
R 20 = 5,6 kfi şi se deconectează
transformatorul Ţ (transformator mi¬
niatură pentru etajele de ieşire).
«RADIO REF» — FRANŢA
22
Oscillator Buffer Detector AF Amplif AF Amplif
TEHNIUM 7/80
:
! ©l
M
\u n mmm
Vă' propunem un test ce poate des¬
coperi o componentă a personalităţi»
dv, La următoarele întrebări trebuie
să daţi răspunsuri categorice, da sau
nu.
După ce aţi răspuns la întrebări,
afirmaţiile le convertiţi în puncte ce
•pot fi anulate de răspunsurile negati¬
ve. Şi acum iată întrebări ie:
mm
mmm
Vă recomandăm o interesantă apa¬
riţie îr Editura tehnică, Munţii şi fo¬
tografia, semnată de doi cunoscuţi
specialişti: EUGEN SAROVlCi şî E-
MÎLIAH CR1STEA. Reuşită ş. eloc¬
ventă invitaţie spre satisfacţiile călă¬
toriilor în munţi şi în reuşita fotogra¬
fiilor montane, volumul cuprinde atît
sfaturi utile pentru pregătirea excursii¬
lor cît şi o completă prezentarea posi¬
bilităţilor de abordare fotografică a
subiectelor cu «relief înalt». Locul o-
mului în peisajul montan, fotogenia
orelor zilei, prox(fotografia şi macro-
fotografia, valorificarea imaginilor, su¬
gestii pentru trasee fotografice sînt
tot atîtea subiecte tratate competent
şi accesibil de cei doi autori, autentici
ghizi într-un domeniu în care numai
aparent s-a spus ultimui cuvînt
1. Obişnuiţi sâ vă plîngeţ* acasă de neplăcerile trans¬
portului în comun sau de micile certuri cu colegii?
2. Dacă fiul sau fiica dv, vă solicită ajutor ia lecţii,
acceptaţi din primul moment?
3. Legaţi cunoştinţe în tramvai, autobuz, tren, ia expo¬
ziţii sau concerte?
4. Vă place să primiţi musafiri?
5. Vă bucură întîlnirile cu foşti colegi de iiceu, de
facultate?
6. Invitaţi ia ziua de naştere şi colegi de serviciu?
7. Acceptaţi să ţineţi locui unui coleg de muncă ab¬
sent?
8. Vă bucură jocul copiilor cu toate consecinţele iui?
9. Renunţaţi ia un film în favoarea întîlnirii cu un prie¬
ten?
10. Participaţi la excursii cu colectivul în care lucraţi?
Dacă aveţi 10 puncte, sînteţi foarte
sociabil, comunicativ şi iubit de co¬
legi. Un rezultat de 8 puncte consem¬
nează faptul că trăiţi în bună înţelegere
cu toţi oamenii. Un rezultat sub 8
puncte vă rezervă un loc printre oa¬
menii retraşi cărora nu le place so¬
cietatea. în acest caz, oamenii vă vor
ocoli, dacă nu vă veţi schimba.
PFRSPICACITAU
Doi prieteni se întîlnesc după
un concert la care au avut amîndoi
bilete; unul dintre ei a lipsit însă
din sală.
— Păcat, îi spune celălalt, con¬
certul a fost superb...
— Dar l-am ascultat şi eu! Şi
chiar înaintea ta!
întrebare: poate fi adevărată afir¬
maţia făcută de către cel care a
lipsit din sală?
D.C.
Vă propunem o problemă
pentru jocul de dame. Mutînd
doar două piese pe tablă, for¬
maţi şase şiruri de cîte trei
piese. Timp de gîndire — un
minut.
DEZLEGAREA JOCULUI
DIN NUMĂRUL 6/1980
1. Planor — Ruta; 2. la — Amatori; Su — Ar; 7. Ec — Terenuri; 8. Tabere
3. Suav — Lozuri; 4. Triaţi — Ei — S; — IRTA; 9. Zone — Suci; 10. Birt —
5. O — C — Aur — TCT; 6. Loial — Banana; 11. Ridicate — GS.
ARITMBBRIF
Bt VACARTĂ
ORIZONTAL: 1. Te duce în
vacanţă; 2. Masiv muntos; 3. Lo¬
calitate în Maramureş; 4. Lac
vulcanic; 5. Port la Dunăre; 6.
Comună lîngă Bacău; 7. Obiec¬
tiv turistic preferat de alpinişti;
8. „Gară pe rută prahoveană;
9. între Ploieşti şi Breaza; 10.11
Localitate balneară; 11. Cunos¬
cut port românesc; 12. Perlă a
litoralului; 13. Cel mai nou pă-
mînt al ţării; 14. Tabără de va¬
canţă; 15. Lac în Făgăraş.
VERTICAL: A—B'.Supranu-
mele unei celebre localităţi tu¬
ristice montane.
A_ ţ
1
1 ,
2.,
r-
4 {
5
2
F“
_
6,
7.
6.
8
2
7
3
9
10
1
11.
2
4
9
4
12
6
2
5
13
2 . ..
12 :
2
14
2 r
7
6
V
6.
11
13
2 ,
15 ,
4 1
7
14
2
16
2
\L
2 fi
11 ,
8
3 ,/
6,
V.
4 (
11
9
El
4f
rT
3
4 5
15
10
2 .
17
L
1 ;
2
13 ,
i”
w~
tT"
7 ;
2
15 i |
7>f
2 A
I 2
10
I 2
4
17/ ;
3
13
5
6
Î2~
7 f
2
uf
Î8~
icT"
—
w~
10
5
15 i
2
19
1
4 ,,
16,
B
TESTER ELECTRONIC
In cazul în care carcasa instrumentu¬
lui nu permite realizarea montajului chiar
în interiorul acesteia, se va confecţiona
o cutie de tablă sau din material plastic,
avînd montat pe placa frontală, sub in¬
strumentul de măsură, comutatorul de
funcţiuni K.
în sfîrşit, cîteva precizări în legătură
cu piesele folosite. Tranzistorul T poate
fi în principiu de orice tip de joasă frec¬
venţă, pnp (EFT 312, EFT 313, AC 180
etc.); diodele D r D 4 vor fi de tip F 307,
F 407 sau similare; instrumentul de mă¬
sură va trebui să aibă o rezistenţă inter¬
nă de aproximativ 1 000 O.
(URMARE DIN PAG. 3)
Alimentarea montajului se asigură
direct de la bornele bateriei de acumu¬
latoare.
în cazul utilizării unui tranzistor npn
sau pentru adaptarea dispozitivului în
scopul folosirii la tipurile de motoare cu
plusul la masă, se vor face modificările
corespunzătoare în alimentarea mon¬
tajului.
Cu toată simplitatea şi caracterul lui
«de buzunar», în cazul realizării într-o
construcţie robustă şi cu condiţia efec¬
tuării corecte a operaţiunilor de etalo-
nare, acest minitester va oferi satisfacţii
depline mecanicului amator.
TEHNIUM 7/80
23
POPA GR TEODOR — Bălteşti microfon se poate obţine numai prtr
Olteţu. Nu putem face comentarii pe îndepărtarea microfonului de dituzo r
marginea fiecărei scrisori primite de SUTAK !©& —» Piteşti. Necunos-
la cititori. Antena optimă pentru re- cînd schema casetofonului dv. ( nu ne
cepţia programelor TV este de tip Yagi. putem pronunţa asupraCmodului cum
Audiţia necorespunzătoare a progra- puteţi opera unele modificări,
melor DUS provine din instabilitatea IORDACHE G. — Dîmboviţa Vă
oscilatorului (tubul 6H3). recomandăm a vă adresa firmei con-
DANCI RADU — Sighetu Mar- structoare.
maţîei. Regretăm, dar nu posedăm în IENAŞESCU AUREL — Arad Fi-
redacţie circuite integrate. Scheme de ind vorba de defecţiuni mai complicate,
preamplificatoare şi generatoare am luaţi legătura cu o cooperativă de de-
publicat. Revedeţi colecţia «Tehnium». panare radio-TV.
MOLDOVEANU OGRIN — Plo- BUZATU IOAN — Alba Schema
ieşti. Detaliile solicitate au fost ex- electrică după care aţi realizat ampli-
pediate prin poştă. ficatorul este greşită.
BUZU G. — Constanţa Conectaţi BELDIMAN GR — Constanţa
în paralel pe toate circuitele de intrare, Alimentaţi montajul şi verificaţi func-
inclusiv pe oscilator, cîte un conden- ţionarea fiecărui oscilator (H; V; RF);
sator ce are capacitatea de 20 pF. după ce constataţi buna funcţionare
JINGOI MUGUREL — jud. Dîrn- a oscilatoarelor, cuplaţi montajul la
boviţa Se poate construi un compre- intrarea unui televizor,
sor de dinamică şi cu CI. Evitarea os- BLAJU GABRIEL — Constanţa
citaţiilor produse prin cuplaj difuzor- Montaţi un condensator de 0,1 jj- F.
cuif oscilant este date tocmai de va- Nr. de spire ai acestei bobine este de
riabileie C si L. aproximativ 70.
FLORESCO CRISTIAN — Bucii- NICOARA ÎL??. — duc. Caras
reşti. Vor fi publicate. Severin. Puteţi exploata aur din nîsi-
iSÂCHE MÂRIÂM — Bucureşti. puri aluvionare după îndrumările pe
Montaţi în serie două difuzoare de care Ie dă autorul articolului apărut
4 £1. în Tehnium 5/80, acestea fiind
ENCICA ADRIAN — Constanţa. conforme cu decretul care reglemen-
Schema experimentată de dv. pare a tează respectiva îndeletnicire,
fi un receptor cu superreacţie. Acest Locul exact unde puteţi exploata aur
tip de aparat îşi manifestă funcţiona- şi tehnicile pe care aveţi nevoie a ie
rea printr-un fîsîit puternic. folosi vi ie indică instituţia care vă
BUMB MIMAI — Jud. Arad. După eliberează autorizaţia,
indicaţiile pe care ni ie daţi, se pare că MSHĂESCU DORU — Tr. Măgu-'
frecvenţa de oscilaţie a cristaluîui este rele. Vom publica şi mai multe scheme
25 MHz. Realizaţi un montaj de osci- pentru constructorii începători,
lator cu acest :uarţ şi măsuraţi frec- TEODOS1U DAN — Bucureşti,
venţa cu un oscilator; cu această oca- Modul de prezentare, omisiunile şi ne-
zie veţi constata dacă este în stare de respectarea normelor STAS împiedică
funcţionare. publicarea materialului trimis la
Tranzistorul BV 407 este destinat redacţie,
amplificatoarelor AF. Vom publica şi WITTNER DIETER — Timişoara
caracteristicile diodelor BB. Nu deţinem schitele de construct e
POPESCU OVIDIU — Paşcani. a unui submarin. ,
Recepţia emisiunilor de televiziune la AVRAM SANDU — Bucureşti
foarte mare distanţă se realizează nu- Generatorul nu poate debita 15 A.
mai în condiţii aparte de propagare a Orice transformare în plus scade ran-
undelor electromagnetice. Deci nu de- damentul instalaţiei,
pinde de aparatura folosită.
MARINESCU SERGIU — Jud. >■ M *
Teleorman. Am publicat mai multe
montaje de emiţătoare-receptoare şi
vom mai publica. Ca să le construiţi
aveţi nevoie de autorizaţie.
FIERA CRISTIAN — Bocşa. Vom
publica schemele şi detaliile de con¬
strucţie a unei staţii de telecomandă
special concepută pentru aeromodele;
GiUGLEA PANAIT — Brăila Bo¬
bina ia care vă referiţi din aparatul dv.
Picupul WG-902 F, de producţie po¬
loneză, este stereofonic, avînd încorpo¬
rat şi un amplificator de acelaşi tip.
Utilizînd o doză piezoceramică, am¬
plificatorul are impedanţa de intrare de
peste 1 M.Q.. După preamplificatorul cu
BC 148 şi BC 158 urmează reţeaua co¬
rectoare de ton.
Etajul final este echipat cu circuitul
integrat UL 1481, asigurîndu-se o putere
de ieşire de 2 x 3 W.
Cele două viteze de rotaţie, 33 şi
45 ture/minut, se obţin prin modifica¬
rea tensiunii de alimentare a motorului
(montaj cu CL-UL 1901 nefigurat în
schema alăturată).