Tehnium/1981/8105

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. anul xii - n . \u 5/81

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

SUMAR

pag. 2-3

Fapte uteciste cinstesc aniversarea
partidului

RADIOTEHNICĂ pentru
ELEV§.

pâg. 4-5

Amplificatoare Af

PNP-MPN

Âiecerea rezistoareior

CQ-YO . . . ..

pag. 8-7

Receptor SSB-CVV

Manipulator electronic

Adaptor

CIT1TORSI RECOMANDĂ . .

pag. 8-9

Pentru chitară

Robot

T ester

Mixer

Punte R-C

T ranzistoare-echivalente

TEHNICĂ MODERNĂ .

pag. 10-11

Ceasuri electronice

«TEHNIUM» PENTRU
CERCURILE TEHNICO-
APLICATIVE

pag. 12-13

Aeromodel planor cu pilot
semiautomat «Olimpic» 8

AUTO-MOTO.

pag. 14

Reglajul noilor carburatoare ale
autoturismelor «Lada»

Pro memoria... Reperaţi radarul

HI-FI.

pag. 15

Amplificator stereo

FOTOTEHNICĂ.

pag. 16-17

Expotemporizator

PENTRU TINERII DIN
AGRICULTURĂ

pag. 18-19

Obţinerea produselor apicole

Rulou compresor pentru grădină
Extractor de răsaduri

TINERELE GOSPODINE

pag. 20

Interior ’81

PUBLICITATE

pag. 21

I.A.E.I.-Titu

REVISTA REVISTELOR

pag. 22

Tx -10 m

Circuit Baxendall

Preamplificator

Test generator

Megafon

MAGAZIN TEHNIC

pag. 23

Abacă pentru codul culorilor

POŞTA REDACŢIEI .

pag. 24

Radioservice

Citiţi în pag. 23

ggpl 1 FAPTE

UTECISTE

CINSTESC

ANIVERSAREA

FARTIBBLNI

Mf AlI

.- ‘"Cli

1321 'ii 'W'

Cinstind aniversarea celor şase de¬
cenii de ia crearea Partidului Comunist
Român, peste 36 000 de utecişti se află
integraţi activ în mişcarea «Ştiinţă-teh-
nică-producţie» In puternice şi repre¬
zentative întreprinderi ale economiei
naţionale din sectorul 3 a! Capitalei,
avînd valoroase contribuţii ia realiza¬
rea unor invenţii, inovaţii şi raţionali¬
zări, la sporirea productivităţii muncii,
la economisirea unor însemnate can¬
tităţi de materiale şi materii prime,
energie şi carburanţi.

De asemenea, una dintre principa¬
lele preocupări ale tinerilor din pro¬
ducţie o reprezintă asimilarea unor
produse, realizarea unor premiere teh¬
nice menite să conducă ia înlocuirea
importului şi, implicit, Ia economii va¬
lutare» Printre cele mai noi realizări
în acest domeniu consemnăm acele
diamant FRd, realizate de un colectiv
de tineri de la întreprinderea de ace
de tricotat {Elena Ruse, Elena Niţă,
Georgeta Uiescu, Dumitru Petre, Au¬
rica Vasile), epofen şi dirox 020 A,
răşini ©poxi realizate la întreprinderea
de lacuri şi vopsele «Peticelor», noi
tipuri d@ medicamente —vincamină,
neobasept şi metilergametină — pen¬
tru tratamente de.rutină In diverse ma¬
ladii, realizate ia «Biofarm» de către

talizat, peroxid de ciclohexanonă şi
dual — reprezintă valori între 213 000
de lei şi circa 36 milioane de lei/an.

Responsabilul comisiei profesional-
ştiinţifice de Ia Institutul de cercetare
ştiinţifică şi inginerie tehnologică, ti¬
tan, Titus Lixandru, na împărtăşeşte
clteva dintre obiectivele tinerilor care
proiectează maşini-unelte pentru in¬
dustria constructoare de maşini: ,în
prezent Imcf&sî Sa realizarea garhei
de aparate hidraulice necesare ma~
şiniior-°unelt© grele. Pe asemenea
ost® m cura de flnalteara aparatura
pentru sistemul d® «angara centra?*
lisată, Cei 21B d® uteciftt ai instîţu-
tulul nostru participă In diferite
colectiv® d® proiectam şi cercetare
Sa ©ptiraiizwen instalaţiilor maşter-
lor-unelfe grele «te alezat şi frezat
cu pisiolă şi la reali/,»w®a agregate-
far neoosara liniilor tehnologic® al®
unor importante întreprinderi din
ţară» printre cai® şl întreprinderea
d@ autoturisme «Oltcite-Craieva
Pentru © mai buni legătură Intre
cercetare şi producţie, comitetul
U.T.C. şi comisia profesional-stiîn-
ţifică au iniţiat întîiwifi periootCfe ; cu
colegi noştri de la întreprinderea
d© maşini-unelte şi agregate, prin-

Anul 1981 se înscrie în istoria contemporană a patriei ca un an cu o
distincţie istorică deosebită. Este anul care marchează intrarea ţării in¬
tr-o etapă superioară de dezvoltare multilaterală, odată cu trecerea la
realizarea sarcinilor unui nou cincinal. 1981 este, totodată, anul de glo¬
rioasă sărbătoare a împlinirii celor şase decenii de la făurirea Partidului
Comunist Român, eveniment de însemnătate istorică în viaţa clasei
muncitoare, a întregului popor. Pentru tinerii ţării nu există dovadă mai
grăitoare faţă de omagiul adus evenimentului decît intensificarea efor¬
turilor, a luptei pentru traducerea în viaţă a politicii partidului de edifi¬
care a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României
spre comunism, politică elaborată din iniţiativa şi cu contribuţia ho¬
tărâtoare a tovarăşului NiCOLAE CEAUŞESCU.

Tinerilor, alături de întregul popor, le revine înalta datorie ca în uzine,
pe şantiere, pe ogoare, în şcoli şi facultăţi, în institute de cercetare să
înfăptuiască indicaţiile şi orientările preţioase p@ care Se adresează secre¬
tarul generai aS partidului, tovarăşul HiCOLAE CEAUŞESCU, cu părin¬
tească grijă şi stăruitoare preocupare, adăugind astfel noi carate hăr¬
niciei, efortului creator, conştiinţei lor revoluţionai© şi patriotice.

cipaluf beneficiar a! proiectelor rea- Trăieneanu, animator al mişcării de
Uzata fsi institui 44 creaţie tehnică a tinerilor, este autorul

La rîndui lor, tinerii de la întreprin- unui important proiect aplicat, şi anu-

derga de maşini-uneite şi agregate au me multiplicatorul de moment uti-

realizat asimilarea totală a maşinilor Jizat în subansamblul capului rotitor
de rectificat universale şi participă, al traversei strungurilor carusel SC 85

în diverse colective, ia producerea WC şi SC 160 D pentru blocări, insta-

organeior de maşini şi subansambiu- iaţie ce aduce, în acelaşi timp, impor-

rilor necesare liniilor tehnologice au- tente economii valutare,

tomate pentru «Oltcit». Tinerii muncitori, tehnicieni şi spe-

Un entuziast grup de tineri subingi- cialişfi din întreprinderile şi institu-

neri stagiari, printre care se numără tele de cercetări din sectorul 3 parii-

Tudor Andrei, Dan Prodan, Adrian cipă In acest an ia realizarea a 360

Nicolescu, Marin Teodor, Liviu Puia, de produse noi şi la introducerea In

Costin Mihai şi Radu Zaharia, a reali- producţie a 149 de noi tehnologii, a

zat recent o pompă cu pistoane ra- căror eficienţă economică este ochi-

diate cu debit variabil necesară liniilor vaiată în miliarde de lei. Creativitatea

tehnologice din industrie. De aseme- tehnică, capacitatea de concretizare

nea, subînginerii Dan Prodan şi Gheor- a unor valoroase idei, entuziasmul şi

ghe Radu au conceput şi realizat un pasiunea sîrrt atribute comune zecilor

dispozitiv de comparare a dimensîu- de mii de tineri care au abordat tnce-

niior brute ale montanţilor, utilizat cu putui acestui cincinal cu noi succese,

succes In controlul brut aS dimensîu- dintre care numai o mică parte au fost

nilor. Printre obiectivele grupelor de amintite aici» Realizările uteciştilor în

proiectare şi execuţie se mai numără cinstea aniversării celor 60 de ani de

modificarea constructivă a unor piese la crearea Partidului Comunist Ro¬
tii vederea reducerilor consumurilor mân vor fi cu certitudine consolidate

materiale şi realizarea unui sistem de şi în continuare cu noi fapte de muncă

iluminare sectorizat pentru realizarea elocvente pentru dăruirea cu care tî-

unor economii de energie electrică* năra generaţie participă îa edificarea
Tot un utecist, inginerul Laurenţiu socialistă a patriei.

tineri ca: Elena Constantin, îacob
Gheorghe, Dorina Gheorghe, George
Ursei, Paula Siîţer, Elena Voicu, Con¬
stanţa Vlăsceanu.

La Institutul de cercetări textile în¬
registrăm noi produse, rod ai creaţiei
tinerilor, care aduc ţării însemnate
economii valutare. «Adetex AE» este
un nou tip de adeziv iavabii pentru
lipirea ţesăturilor (autor: Maricica Borş)
care introdus în producţie aduce eco¬
nomii anuale de 110000 de lei valută.
«Terasin 600» (autor: Uzi Satmari),
materia! textil neţesut pentru apărări
de maluri şi construcţii de drumuri,
are drept indicatori de eficienţă redu¬
cerea cheltuielilor materiale cu 100 01X3
de lei şi o economie d® energie de
16 830 t combustibil convenţional. La
acelaşi institut, menţionăm invenţia
tînăruîui fizician Ion Nistor: «Sistem
optoelectronic pentru controlul ţesă¬
turilor tip bumbac», menit să echipeze
o rampă de coritroi automat în vederea
unei însemnate creşteri calitative a
producţiei’. Printre fruntaşii mişcării
«Ştiinţă-tehnică-producţie» de Ia în¬
treprinderea chimică Dudeşti se află
tinerii Âlecu Corneliu, Magdalena io¬
nică, Lucia Pîrvu, Âneta Marghioala,
Valentin «Jianu şi Nicolae Lehman.
Eficienţa economică a noilor produse
realizate de aceşti tineri — acid acetic
glacial, acetat de sodiu prodializă cris-

Irs atelierul de întreţinere şi reparaţii de Ia întreprinderea de maşiml-uneit© şi
agregate din Bucureşti tinerii îşi intensifică ©forturi!© în vederea depăşirii planului

da producţia

TEHNIUM 5/1981

DE LA I.P.R.S.

GONIIlliTIRlI Iii»

integrarea învâţâmîntului cu produc- de componente pentru uz didactic,
ţia, proces complex ce caracterizează destinate» în primul rînd, tinerilor ama-
pregăt m forte; do muncă In tara tors membri ai cercurilor tebrnco-apH-
noastţă, presupune o amplă activitate cativo din şcolile generale, liceele de
a c î * > i « i* wt \i dis ,i, \ ,< »< 7 ,,

şcoală, cercuri iehnico-apiicative, la- superior etc. Deleg# acestor uni-
boratoare şi cabinete de specialitate, lăţi pot asigura aprovizionarea m
în vederea asigurării bazei mate- © gamă largă de tranzistcam a* st¬
riate necesare acestei activităţi, între- liciţi şi germania, diode şi tiristoar®,
prinderea do piese radio şi semicon- circuite integrate, condensatoare
ducîoare Bănoasa a omologat o serie electrolitice, sfirofîex Ia preţuri foa*-

Am selecţionat pentru dv. «Amplifi¬
catorul de 10 W», montai care so poate
găsi în comerţ sau poate fi obţinut pe
bază de comandă fermă la I.P.R.S.-

Bănnasa.

late instrucţiunile de realizare:
Plicul conţine piesete necesare pen-
>. • ' ■ as de cir-

cife. imprimat şi aliajul de lipit tubuiăr.

<u/.orul, potonţiomeirul PS şi radia¬
toarele pentru iranziştoareie finale nu
femt fr? plic Pîesefe vor Ir implantate
plac» do cablaj, urmărind cu atenţie
ru'rmmu fe ml * ateteuukfe mai elen
<n montan» tranziatoarelor. diodelor
i .c.iittensatoarelor polarizate, con¬
te rm m (titraţi: ier do identificare h ter-
uunetejor,-dale în desene. Lipiturile
uo vor face cu ajutorul unu* ciocan de
lipit electric sau pistei de mică putere,
p.n'n încălzirea concomitentă a termi”

. i

iutei de lipit, piuă ce picătura se în¬
tinde; ne vor evita încălzirile exagerate
(peste 6—8 secundo), ele fiind cauza

deteriorării cablajului Bucăţi Iede con¬
ductor TLY 7x0)2 se folosesc ia co¬
nectarea alimentării tranzistoareior
2N3G55 ş* a difuzorului. Potenţiometrei
semireglabil PS m fi fon - ' - >

verticali şi reglat astfel îneît, dacă in -
trarea este scurtcircuitată, prin punctul
din schemă notat să treacă un curent
de 00—30 mA. Pentru rezistenţele
R 4 .s-au Introdus mai multe valm-? um
de bază de kât kU şi akese de aiura-
10 şi 27 kO., Se va folosi aceea cure
determină o înjumătăţim a teristerfe a'o
alimentaro în punctul din scheme nota?
«-/= */*». Radiatoarele pentru trnf-.os-
foarele finale, din tablă sau aluminiu,
so vor prinde cu şuruburi, astfel incit
contactul să fie Ut wia» strtns. Baza te
emitorul tranzistorului vor trece pon
di? ‘ p

prin acesta şi vor 1? izolate de ol
Menţionăm

ţino schema electrică de principii si
cablajul, precum şi instrucţiunile nece¬
sare realizării.

te avantajoasa pe basă de comandă
fermă, ce respectarea regleraontă-
r*lor financiare în vigoare.

în afara fairfeteor do componente
aminti le, întreprinderea de piese radio
şi semiconductoare Bănoasa a pus te

■V J •/ - ■ a ^ - i

şi a tuturor unităţilor de învăţă-
mint o serie de plicuri cu toate piesele

'.îi -..te u

CM . Ş •

generator de frecvenţă audio, alimen-
diîeren a ge • ratos Morse, pte~
amplificator cte microfon, sirenă Wau-
- fee. Preluate şi adaptate din arti¬
colele publicate în paginile revistei
noastre, aceste montaje pot deveni
teme de lucru pentru membrii cercu¬
rilor tehnico-apteeative cu diverse pro¬

filuri, contribuind eficient la realizarea
obiectivelor educaţiei tehnice a tineri¬
lor din şcoli şi facultăţi.

Salutînd această frumoasă iniţiativă
a întreprinderii de piese radio şi semi¬
conductoare Bănoasa, redacţia revis¬
tei noastre invită pe toţi cititorii intere¬
saţi să exprime propuneri şi sugestii
privind diversificarea şi optimizarea
montajelor «în plic» prin scrisori adre¬
sate revistei «Tehnium» sau direct
întreprinderii producătoare.

Aşteptăm, de asemenea, de te citi¬
torii noştri şl uite propuneri vizînd
îmbunătăţirea calităţii aprovizionării
materiale a cercurilor aplicative, pre¬
cum şi noi sugestii privind optimizarea
pregătirii tehnice a tinerei generaţii.

MICRONI, PASIDIf II
APARENTA iiPSiilîlBIif
li Silii

Sng. C. CttACIUNOIU

Mu este greu să prezinţi în mod vale, scene do bătălii etc. şi clasa biju-

obiectiv cititorilor constructori ama- teriilor, C 4, de miniaturi, care ar putea

tori ai revistei «Tehnium» o expoziţie avea un bun efect curativ asupra neu¬
de navomodele, cu atrt mai mult cu cît rastenicilor ce vor trebui să aibă răb-

este vorba de Campionatul naţional de darea de a privi nave cu toate detaliile

navomodele machete, ediţia 1981, dedi- la scara 1:1000.
cată celei de-a 60 a aniversări a P.C.R., Se remarcă la clasa CI nava spa-
ce s-a desfăşurat bi sate de expoziţii nioiă din secolul a! XVi-iea «San

a Muzeului tehnic «Prof. ing. D. Leo- Feiipe» a farmacistului MIreea Popcs-

nida» din Bucureşti, între 23 şi 29 eu din Slobozia, coga hanseatică a

aprilie. Cu ce impresii poţi să pleci inginerului gălăţean fEogera Postola-

după ce vizitezi o expoziţie cu poşte ebo, «Solei! Royale» a ploieşteanului

209 de machete de nave, fiecare cu August Georgeaeu, minunata sarn-

p o vestea ei, cu miile de ore prestate bucă arabă a inginerului bucureştear?

pentru realizarea ei, ai speranţele, loan Uziraseu, sau modelul gălâ-

certitudinile şi incertitudinile autorilor, ţeanuiui V-' Vositiu, alături de navele

toţi acei mii de ani de istorie a con- englezeşti din secolul al XVI!Mea ale

strucţiilor navale, toiul în 150—200 mft inginerului Hi© @og% Este clasa «ro-

Divoraifatea formelor, a coloritului, manticilor», a celor ce au nostalgia

a modului de abordare a machetelor «etajelor» do vele şi tunuri, cu ghiu-

provoacă neiniţiaţilor o saturare. In ielele reduse aici ta condiţia de bile,

caro complexul, laboriosul frumosului cu' echivalentul cu două seînduri ai
so demonetizează, făeîndrw să devină unei păduri de stejar şi a două papiote

vmătoii do inedite greşeli, evidente do aţă pentru recolte a zeci de hectare

într-o alăturare de opere de artă, pe de cînepâ.

cam în condiţii de expunere singulare La claia C2 se detaşează net ma~
le-ar ti admirai cheta cuirasatului «RODNEY» exeru-

Machotete au fost grupate în cadrul tată de ioan Ore» din Bucureşti la

expoziţiei după cele 4 clase ale regula- scara 1:100 (peste 2)2 m), ce cuprinde

montului grupei machete, CI — maehe- peste 5 OCX) de repere executate cu

te de nave fără propulsie mecanică, mîini de bijutier şi precizie de ceasor-

C t/CV -d • C C C

fregatele secolelor XVI—XVIII, clasa «Brateş» ai lui Gh. Angliei din Galaţi.

C 2— nave cu propulsie mecanică, Se remarcă, de asemenea, modelul Sui
unde găsim nave din secolul al XlX-tea Miroea Busuioc din Giurgiu, dar nu
pînă la submarine nucleare, clasa C 3 putem să nu fim atraşi de pescadorul
— ce cuprinde secţiuni, instalaţii na- «Portiţa», executat după planurile re-

» - Ufi «Tshniur.i). de distrugătorul ro~ cea Lupaşeu din Galaţi, al cărui pes-

’ R < { o salvatorul «Hainii», ca dor «Terry», de numai 4 cm, cu sute

■; ; ; sr- avelor de comerţ sau do detalii, vine să sfideze dimensiu-

r "-h)'e (!:■: uitima sută de ani. nile macroscopice ale firului de păr

Lumea intimi a navigaţiei, cu viaţa pentru antene, toate legile tehnologii¬
le zi cu n te bord, cu multitudinea lor convenţionale şi să confirme că

detaliilor de interior, este prezentă prin pentru constructorii amatori pasiunea,

secţiunile realizate do inginerul Pi® ingeniozitatea şi puterea de muncă

Goga, secţiune prin «Victory»— nava nu au limite. După ce admiri micro-

fel Nelson —. de Adaibert Muneran machetele,îţi vine în minte vechea lege

din Arad şi coiegii săi de club. O navă marinărească prin care aceşti artişti

din secolul ai XVIil-lea gata de lansare, miniaturişti se adresează publicului,

cu toate instalaţiile necesare acestei dar mai ales arbitrilor: «nu trage, pînă

operaţii, o baterie de coastă de la nu-i vezi albul ochilor»,
asediul Sevastopolului vin să comple- Excelentă manifestare, rod ai pasiu-
teze realizările de excepţie ale cla- nii şi miilor de ore trudite de oameni

sei C 3, ce nu sînt marinari decrt cu gîndul, rod

Lumea sutimilor de milimetru colo- al colaborării între Federaţia Română

rate, citibile cu ochii minţii de spe- de Modelism şi Muzeul tehnic, gazdă

cîailşti şi cu lupa de amatori; am numit a unei expoziţii ce pledează pentru

aici micromachetele, care sînt un mo- educaţie tehnică prin muncă, sudoare

nopo! cantitativ ploieştean, adevăra- şi creativitate, demonstrînd eficienţa

tul mare maestru fiind inginerul sporturilor tehnice.

TEHNIUM 5/1981

AMPUFICATOARF AF

Fiz. A. MĂRCULESCU

O altă caracteristică importantă a
amplificatoarelor o reprezintă amplifi¬
carea totală în tensiune (sau cîştigul total
în tensiune) definită prin raportul dintre
tensiunea alternativă de ieşire şi ten¬
siunea alternativă de intrare: Ar,- =

~ ^ssL- Se pot folosi aici valorile
U fa

maxime ale tensiunilor respective (ampli¬
tudinile), valorile eficace sau valorile
vîrf la vîrf (mai uşor de măsurat la oscilo¬
scop), rezultatul fiind acelaşi.

Dacă amplificatorul este alcătuit din
mai multe etaje, amplificarea totală în
tensiune este egală cu produsul amplifi¬
cărilor în tensiune ale etajelor: A c , =

= Air Al;... Al. De exemplu, în cazul
unui amplificator cu două etaje avînd
Au = 25 şi A© = 10, rezultă Au = 25-10=

= 250. Un semnal de intrare cu amplitu¬
dinea U in = 20 mV va fi deci redat la
ie>ire cu nivelul U ou ; = Au‘U in = 250.
20 m V = 5 V.

Puterea de ieşire a unui amplificator.

P oup reprezintă puterea maximă dezvol¬
tată de semnalul alternativ de ieşire în
impedanţa de sarcină, în condiţii normale
de funcţionare (alimentare la tensiunea
corespunzătoare, sarcină cu adaptare op¬
timă, semnal de intrare nominal). Ea
poate varia între fracţiuni de watt şi
sute de waţi, în funcţie de complexitatea
şi destinaţia amplificatorului.

Fiind vorba de curent alternativ (pre¬
supus sinusoidal), la determinarea puterii
de ieşire trebuie făcută distincţia dintre
amplitudinile tensiunii şi curentului şi
valorile eficace corespunzătoare. Rea¬
mintim că un semnal sinusoidal de forma
u=U sin cot are valoarea maximă a ten¬
siunii (amplitudinea) U, iar valoarea
eficace U e/ = UA/2. La fel, un curent
sinusoidal de forma i = I sin cot are am¬
plitudinea I şi valoarea eficace l ef =l/y[2.
Dacă unei rezistenţe de sarcină R i se
aplică la borne tensiunea ^t—U sin cot,
curentul prin circuit va fi, de asemenea,
sinusoidal, i = I sin cot Puterea dezvoltată

PHP-HPH

în anumite situaţii practice este do¬
rită, este recomandabilă sau chiar se
impune transpunerea unei scheme e-
lectronice de la varianta dată la cea
complementară, adică înlocuirea tran-
zistoarelor de tip pnp prin altele npn
şi a celor npn prin pnp-uri similare.

Un motiv frecvent al acestei trans¬
puneri îl reprezintă necesitatea adap¬
tării polarităţii la masă între diferite
blocuri ale unui montaj complex. De
exemplu, dacă avem un amplificator
AF cu minus la masă şi dorim să-i
adaptăm un preampiificator după o
schemă care are plusul la masă, este
recomandabil să transpunem pream-
plificatorul în varianta complementară,
cu minusul la masă.

Tot în această categorie pot fi in¬
cluse şi transpunerile montajelor e-
lectronice care urmează să funcţio¬
neze în interiorul autoturismelor. Este
recomandabil ca masa acestor aparate
să aibă aceeaşi polaritate cu carose¬
ria (una din bornele bateriei este în¬
totdeauna conectată la caroserie), bi¬
neînţeles atunci cînd ele sînt alimen¬
tate de la bateria maşinii.

Numeroase transpuneri comple¬
mentare sînt făcute pur şi simplu din
cauză că amatorul nu dispune de una
din piesele de bază ale schemei ori¬
ginale (de exemplu, nu are un tranzis¬
tor pnp de putere, în schimb are unul
similar de tip npn).

în continuare, vom arăta cum se face
o asemenea transpunere, adresfn-
du-ne, fireşte, constructorilor începă¬
tori.

1. Se inversează polaritatea sursei
de tensiune care alimentează monta¬
jul (plus în loc de minus, respectiv
minus în loc de plus).

2. Se înlocuiesc toate tranzistoarele
din schemă (şi cele pnp şi cele npn)
cu tipurile complementare lor (npn,
respectiv pnp). Conexiunile terminale¬
lor (E, B, C) rămîn neschimbate. Pen¬
tru a nu opera modificări în valorile
rezistenţelor de polarizare, tranzistoa¬
rele cu siliciu vor fi înlocuite tot prin
tranzistoare cu siliciu, iar cele cu ger-
maniu tot prin modele cu germaniu.

3. Se inversează polaritatea la toate
condensatoarele electrolitice din sche¬
mă.

4. Se inversează polaritatea la toate
diodele din schemă, adică în locul ano-
dului se conectează catodul şi vice¬
versa. Dacă în schema montajului este
trecut şi redresorul de alimentare,
diodele acestuia şi condensatoarele
de filtraj vor rămîne în poziţia origina¬
lă, avîndu-se în vedere faptul că am
inversat polaritatea tensiunii aplicate
montajului.

Există şi situaţii speciale (cum ar fi
cazul montajelor cu tiristoare), în care
transpunerea complementară ridică
probleme mai complicate şi prin urma¬
re nu este recomandată constructo¬
rilor începători.

Pentru exemplificare am ales sche¬
ma unui amplificator AF de 1,5 W
(preluată din «Tehnium» nr. 8/1978)
pe care am redat-o In figura 1 în va¬
rianta originală, iar în figura 2 în va¬
rianta complementară.

în acest caz în rezistenţa R se calculează
cu relaţiile:

P=IT -I = U_ JL _ ui
e/e/ y[2 J2~ 2 '

Este importam dea să ştim exact ce
valori au fost măsurate (amplitudini, va¬
lori eficace sau valori vîrf la vîrf). Se ştie
că ampermetrele de curent alternativ mă¬
soară întotdeauna valoarea eficace a
curentului, pe cînd voltmetrele c.a. pot
măsura valoarea eficace a tensiunii sau
valoarea maximă, în funcţie de construc¬
ţia lor. în fine, cu ajutorul osciloscopului
se pot determina cel mai comod valorile
vîrf la vîrf ale tensiunilor, egale cu dublul
amplitudinilor ( U VV =2.U=2.yf2.U e/ ).

Trebuie să facem aici precizarea că
impedanţa de sarcină a amplificatorului
nu este în realitate o rezistenţă ohmică

pură, ea conţinînd şi componente reac¬
tive (inductivă şi capacitivă). La frec¬
venţele joase însă (sute — mii de hertzi),
reactanţele pot fi practic neglijate în cal¬
culul puterii active, cosinusul unghiului
de defazaj fiind foarte apropiat de va¬
loarea 1.

Amplificatoarele sînt capabile să debi¬
teze, în anumite condiţii (de exemplu prin
creşterea tensiunii de alimentare), puteri
mai mari decît valoarea maximă nomi¬

nală, dar această suprasolicitare nu este
recomandată atît din cauza riscului de

deteriorare a componentelor sale (tran¬
zistoare, condensatoare etc.), cît şi din
cauza distorsiunilor sporite ce apar astfel
în semnalul de ieşire.

Dimpotrivă, se obişnuieşte ca am¬
plificatoarele să fie proiectate pentru
puteri mai mari (uneori mult mai mari)
decît cele preconizate pentru redarea
în impedanţa de sarcină. De exem¬
plu, amatorii construiesc amplifica¬
toare de 10, 25, 30 W etc., cu toate că
ei le solicită de regulă ia puteri de re¬
dare de numai cîţiva waţi. Explicaţia
constă în faptul că un amplificator
subsolicitat redă cu mult mai bine
variaţiile mari din intensitatea semna¬
lului aplicat sau, cum se maj spune,
are o dinamică mai bună. în cazul
unei surse sonore, prin dinamică se
înţelege raportul (exprimat, de obicei,
în decibeli) dintre amplitudinea sem¬
nalului cu nivel maxim şi a celui cu
nivel minim. Pentru exemplificare men¬

ţionăm că dinamica vorbirii nu depă¬
şeşte, pentru un individ izolat, cca 40
dB, pe cînd, în cazul unei orchestre
complexe, dinamica poate atinge chiar
70 dB.

O altă caracteristică importantă a
amplificatoarelor AF o constituie ban¬
da frecvenţelor redate uniform, adi¬
că aproximativ cu acelaşi coeficient
de amplificare. Alegerea acestei benzi
se face în funcţie de limitele domeniu¬
lui de frecvenţe percepute de urechea
omenească, în funcţie de natura sur¬
sei de semnal, precum şi de exigen¬
ţele noastre în ceea ce priveşte fideli¬
tatea redării.

Se ştie că urechea omenească per¬
cepe sunetele avînd frecvenţa cu¬
prinsă între 16 Hz şi 18—20 kHz, li¬
mita superioară fiind variabilă atît de
la individ la individ, cît şi cu vîrsta
(poate scădea pînă la cca 10 kHz).
S-ar părea deci că nu are nici un rost
să i se impună unui amplificator AF
redarea frecvenţelor mai mari de 20
kHz, din moment ce noi nu ie putem
auzi. în realitate însă, amplificatoarele
de înaltă fidelitate au limita superioară
a benzii de frecvenţe peste 20 kHz
(25 sau chiar 30 kHz), explicaţia con-
stînd în comportarea mai bună a a-
cestor amplificatoare în regimurile tran¬
zitorii (redau mai corect impulsurile
sonore cu timpi de creştere foarte
scurţi).

Natura sursei de semnal influen¬
ţează, evident, alegerea benzii de frec¬
venţe a amplificatoarelor, căci una
«este, de pildă, să construieşti un inter-
fon şi cu totul altceva este să faci un
amplificator pentru redarea unor piese
simfonice. Se ştie că vorbirea conţine
frecvenţe în intervalul de la 60 Hz la
8—10 kHz, dar marea majoritate a
energiei sonore este repartizată în-
tr-un interval mult mai restrîns. De
exemplu, un interfon, un radiorecep¬
tor miniatură sau o proteză auditivă
pot fi concepute chiar cu o bandă de
frecvenţe de la 200 Hz la 2 kHz, atunci
cînd ne interesează simplitatea maxi¬
mă şi urmărim numai redarea inteli¬
gibilă a vorbirii.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 5/1981

mmm

Riiisiomm

M. ALEXANDRU, Beiuş

Componente electronice pasive prezente practic în toate montajele
electronice, rezistoarele sînt produse la ora actuală înîr-o gamă extrem
de variată de tipuri, atît în ceea ce priveşte valoarea nominală a rezistenţei
lor, clasa de precizie şi puterea de disipaţie maximă, precum şi în funcţie
de alte caracteristici structurale sau funcţionale de care trebuie să se
ţină cont în utilizarea lor.

Ne propunem în cele ce urmează să enumerăm cîteva dintre criteriile
de bază ce trebuie avute în vedere la alegerea rezistoarelor şi, raportate
la acestea, cîteva caracteristici particulare ale tipurilor curent întîinite
în construcţiile de amatori.

1. Valoarea nominală a rezistenţei este riaţia absolută maximă a valorii nomi-

cel dintîi criteriu de alegere, ea fiind re- nale a rezistenţei corespunzătoare unei

zultatul unui calcul prealabil sau, pur variaţii cu 1°C a temperaturii ambiante,

şi simplu, fiind dată în schema pe care 3. Seriile normalizate au fost intro-
o experimentăm. Valoarea nominală, în- duse ca o consecinţă firească a împărţirii
scrisă pe corpul rezistorului în clar sau rezistoarelor pe clase de toleranţă. Pentru

codificat (prin codul culorilor, reamintit a înţelege mai bine, să considerăm inter-

cititorilor în tabelul nr. l),se exprimă în valul 10 Q — 100 fi, pe care vrem să-l

ohmi (£2) sau în multipli şi submultipli «acoperim» prin cît mai puţine valori

ai acestei unităţi fundamentale. Trebuie nominale de rezistenţă, ţinînd cont de

însă precizat că ea nu reprezintă decît o «jocul» permis de toleranţele de fabri-

aproximaţie a valorii Teale a rezistenţei, caţie. Este evident că folosind rezistenţe

cu o precizie determinată de toleranţa cu toleranţa de + 5% ne vor trebui

de fabricaţie (de asemenea marcată în multe valori intermediare, două valori

clar sau codificat), de stabilitatea m consecutive trebuind să fie plasate de la

timp (deci, implicit, de «vîrsta» rezis- o distanţă mai mică de 10%, pentru a

torului) şi de stabilitatea termică, res- putea acoperi întregul interval dintre
pectiv coeficientul de variaţie cu tempe- ele. De exemplu, dacă luăm una dintre
ratura a valorii nominale (deci, implicit, valori de 20 fi (±5%), ea acoperă inter-
de temperatura mediului ambiant). valul 19 fi — 21 fi; următoarea valoare

2. Toleranţa de fabricaţie reprezintă nu poate fi luată, de pildă, 23 fi, căci ea

abaterea sau eroarea relativă maximă ar acoperi intervalul 21,85 fi — 24,15 fi

1. Valoarea nominală a rezistenţei este
cel dintîi criteriu de alegere, ea fiind re¬
zultatul unui calcul prealabil sau, pur
şi simplu, fiind dată în schema pe care
o experimentăm. Valoarea nominală, în¬
scrisă pe corpul rezistorului în clar sau
codificat (prin codul culorilor, reamintit
cititorilor în tabelul nr. l),se exprimă în
ohmi (fi) sau în multipli şi submultipli
ai acestei unităţi fundamentale. Trebuie
însă precizat că ea nu reprezintă decît o
aproximaţie a valorii reale a rezistenţei,
cu o precizie determinată de toleranţa
de fabricaţie (de asemenea marcată în
clar sau codificat), de stabilitatea în
timp (deci, implicit, de «vîrsta» rezis-
toruîui) şi de stabilitatea termică, res¬
pectiv coeficientul de variaţie cu tempe¬
ratura a valorii nominale (deci, implicit,
de temperatura mediului ambiant).

2. Toleranţa de fabricaţie reprezintă
abaterea sau eroarea relativă maximă
(exprimată în procente) a valorii reale a
rezistenţei faţă de valoarea nominală
(marcată). De exemplu, o rezistenţă cu
valoarea nominală de 100 fi şi cu tole¬
ranţa de +20% poate avea valoarea
reală cuprinsă între (100-20) fi şi
(100 + 20) fi, deci orice valoare din inter¬
valul 80 fi-120 fi; o rezistenţă cu va¬
loarea nominală de 15 kfi şi cu toleranţa
de ±5% poate avea orice valoare reală
din intervalul

(15 -I5' 15)kn - (15+ lio' 15)kn '

adică 14,25 kfi —15,75 kfi.

Este bine ştiut că nu toate montajele
electronice necesită valori exacte de re¬
zistenţe (a se compara un multivibrator
cu un instrument de măsură), motiv
pentru care în fabricaţia de serie au fost
asimilate mai multe clase de precizie
(toleranţe), urmînd ca beneficiarul să de¬
cidă alegerea în funcţie de exigenţele
sale concrete. în tabelul nr. 2 este schi¬
ţată o împărţire a rezistoarelor în funcţie
de gradul de precizie a valorii nominale,
indicîndu-se totodată natura fizică a ele¬
mentului rezistiv şi coeficientul maxim de
variaţie cu temperatura a valorii nomi¬
nale. Aceasta din urmă desemnează va-

Deoarece în cadrul unei clase de tole¬
ranţă dată eroarea relativă maximă este
constantă (iar nu cea absolută), valorile
normalizate trebuie plasate în progresie
geometrică (se poate demonstra uşor
acest lucru). Astfel au luat naştere bine¬
cunoscutele serii normalizate, fiecărei cla¬
se de toleranţă corespunzîndu-i un şir
de valori de forma Ex = {10, 10 r„ 10 r 2 ,
10r 2 ,... lOrjj -1 }, unde r x este raţia pro¬
gresiei geometrice, avînd valoarea
i x = ţflK Fiecare serie Ex conţine x
termeni (vezi tabelul nr. 3, în care s-au
dat seriile E6, E12 şi E24), numărul x
crescînd vertiginos pe măsură ce scade
toleranţa maximă de fabricaţie; de exem¬
plu, seria corespunzătoare toleranţei de
+0,5% are nu mai puţin de 192 de va¬
lori normalizate (şi aceasta numai în
intervalul 10 fi —100 fi, situaţia repe-
tîndu-se în toate celelalte intervale de
forma 1 fi—10 fi, 100 fi—1000 fi,
1 kfi —10 kfi etc.).

Este de la sine înţeles că valorile re¬
ieşite din calcule au fost rotunjite astfel
încît, analizînd mai atent seriile normali¬
zate, se pot constata mici neconcordanţe
faţă de modelul teoretic. în plus, nici
ecartul dintre valorile normalizate con¬
secutive nu coincide cu toleranţele «ro¬
tunde» de ±10%, ±20% etc. De exem¬
plu, la seria E6, corespunzătoare tole¬
ranţei de ±20%, raţia progresiei este
r 6 = */ 10 1,47, deci ecartul dintre va¬

lorile consecutive este de 47%, iâr nu
40% cît ar fi rezultat din toleranţa de
± 20 %.

4. Puterea maximă disipată este un
parametru binecunoscut dar, din păcate,
adeseori uitat de constructorii amatori
atît la realizarea montajelor practice, cît

lorii ohmice a rezistenţei, poate compro¬
mite funcţionarea corectă şi stabilă a în¬
tregului montaj).

Atunci cînd într-o schemă dată nu
sînt indicate puterile de disipaţie ale re¬
zistoarelor, este bine să facem, în preala¬
bil, un mic calcul — chiar şi estimativ —
în loc de a constata ulterior că rezistoa¬
rele frig sau chiar că s-au ars.

5. Natura elementului rezistiv este un
alt criteriu important de care se ţine
seama la alegerea rezistoarelor, deoarece
de ea depind numeroase caracteristici
«secundare»: inductanţa parazită (serie);
capacitatea parazită (paralel); stabilita¬
tea în timp; stabilitatea la variaţiile de
temperaturi sau de tensiune; factorul
de zgomot etc.

TABELUL NR. 1

Va- X
Soare N,
nominală—

T cieranţă \

^ Prima cifră

a C ——■——-—--

E A doua cifră

o ___

# A treia cifră
*5 (coeficient de
o multiplicare)

şi ar rămîne astfel inaccesibile rezisten¬
ţele cuprinse între 21 fi şi 21,85 fi. Deci
se ia următoarea valoare de 22 fi (±5%).

Situaţia se schimbă atunci cînd rezis¬
tenţele au toleranţă de ± 10% sau ±20%,
acelaşi interval 10 fi —100 fi putînd fi
acoperit prin mult mai puţine valori
normalizate.

TABELUL NR. 2

Natura

elementului

rezistiv

Coeficientul

Clasa

Toleranţa
± (%)

maxim

de temperatură

(x10-*/°C)

0,01

0,025

±5

înaltă

bobinate

±10

precizie

folii metalice

0,05

0,1

Precizie

bobinate

pelicule metalice

0,1

0,25

0,5

±10

±25

bobinate

+50

pelicule metalice

±100

Semiprecizie

pelicule de oxizi
metalici

+200

pelicule de carbon
pirolitic

(±200

i-500

Uz curent

bobinate

r±209

1-500

carbon aglomerat

±1 ooo

±2 500

şi la transcrierea schemelor respective.
Se ştie -că la trecerea curentului electric
de intensitate I printr-o rezistenţă R,
în aceasta din urmă se dezvoltă o can¬
titate de căldură pe unitatea de timp (s)
egală cu produsul R I 2 (R-în ohmi,
î - în amperi). Capacitatea rezistorului
de a împrăştia (disipa) căldura astfel re¬
zultată în mediul înconjurător este, evi¬
dent, limitată, depinzînd atît de dimen¬
siunile şi natura rezistorului, cît şi de
temperatura ambiantă, gradul de venti¬
laţie, posibilitatea de acces al aerului din
exteriorul montajului pentru autoventi-
laţie etc. Prin urmare, în condiţii externe
date, pentru fiecare rezistor există o li¬
mită maximă a produsului R • I 2 pînă la
’ care funcţionarea poate decurge fără o
supraîncălzire periculoasă — limită ce
poartă numele de putere maximă de
disipaţie, Pdmax sau Pd. Pentru un re¬
zistor dat, cu valoarea Pd cunoscută şi
cu valoarea nominală R a rezistenţei de
asemenea cunoscută, putem astfel cal¬
cula curentul maxim admis, Imax =
= /MR sau tensiunea maximă ce se
poate aplica la bornele sale, Umax =
= J Pd • R. De exemplu, pentru un re¬
zistor cu R — 100 fi şi Pd = 1 W, ob¬
ţinem Imax = 0,1 A şi Umax = 10 V.

Din punct de vedere practic, este bine
să utilizăm rezistoare cu puterea de disi-
pâţie maximă mai mare decît cea reieşită
din calcule (încălzirea excesivă nu pune
în pericol numai rezistorul respectiv sau
piesele învecinate, ci, prin afectarea va¬

O clasificare a rezistoarelor după a-
cest criteriu este prezentată în tabelul
nr. 4. Desigur, limitele domeniilor de
valori nominale, tensiuni de lucru şi pu¬
teri de disipaţie sînt orientative, avînd-
du-se în vedere perfecţionările continue
din tehnologia de fabricaţie.

Pentru constructorul amator, impor¬
tant este să aibă în vedere indicaţiile,
dar mai ales contraindicaţiile de utili¬
zare a anumitor tipuri de rezistoare a-
tunci cînd montajul experimentat im¬
pune anumite condiţii speciale. De exem¬
plu, un montaj care urmează să func¬
ţioneze cu semnale electrice foarte slabe
va trebui realizat neapărat cu rezistoare
cu factor de zgomot redus (peliculă me¬
talică); un montaj ce lucrează la frecven¬
ţe foarte înalte va fi echipat cu rezistoare
avînd inductanţă şi capacitate parazite
cît mai mici etc.

Desigur, atunci cînd nici una dintre
proprietăţile secundare menţionate nu
ne interesează în mod deosebit (con¬
struim, de pildă, o sonerie electronică),
rămîne de adăugat criteriul preţului, care
înclină în favoarea rezistoarelor cu car¬
bon aglomerat.

6. Criteriu! dimensiunilor (gabaritului)
îl menţionăm doar în treacăt, deoarece
constructorii amatori îşi proiectează, de
regulă, cablajele în funcţie de tipurile
pieselor pe care le posedă sau pe care le
pot procura.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TENHIUM 5/1961

RECEPTOR

Aparatul prezentat permite recepţia
emisiunilor SSB şi CW din banda
3,5-33 MHz. Sensibilitatea este mai
bună de 1 jAJ folosind numai tranzis-
toare de tip BC 107 şi BC 177. Atenua¬
rea benzii laterale nedorite variază în¬
tre 20 şi 30 dB în interiorul gamei re¬
cepţionate.

In compunerea receptorului intră ur¬
mătoarele etaje: filtrul trece-bandă
(FTB) — Tr. 1, Tr. 2; amplificatorul
reflex (Ţ, T 2 , T 3 ); oscilatorul cu frec¬
venţă variabilă (VFO)— T 4 ; separato¬
rul (T 5 ); două mixere echilibrate (D t ...
D 4 ); defazorul pentru radiofrecventă;
defazorul pentru audiofrecvenţă; fil¬
trul trece-jos (FTJ); amplificatorul de
putere (TBA790K); sursa de alimen¬
tare.

Funcţionara Semnalul captat de
antenă trece prin filtrul trece-bandă
(FTB) şi ajunge la intrarea preampli-
ficatorului. Din secundarul transfor¬
matorului Tr. 3 ajunge în etajul de
mixare. Tot aici este conectat şi VFQ-
ui. Semnalul de joasă frecventă, re¬
zultat la ieşirea mixerului, trece prin
comutatorul K şi ajunge la defazorui
de audiofrecventă; mai departe, prin
FTJ el ajunge ia intrarea preamplifi-
catorului reflex. Amplificat semnalul
este cules de la bornele rezistenţei R s
şi transmis amplificatorului final.

PĂRŢI COMPONENTE.

DETALII CONSTRUCTIVE

Filtrul trece-bandă (3,5-33 MHz)
asigură o separare faţă de alte posturi
din afara benzii de radioamatori. în¬
făşurarea 2-3 a transformatorului Tr. 1,

CO-YO

sst-cv

Ing. ANDRIAN NiCOLAE

împreună cu capacitatea C 2 , rezonea¬
ză pe aproximativ 3,73 MHz. Circuitul
oscilant format din condensatorul C4
şi înfăşurarea 1-2 a transformatorului
Tr. 2 se acordează pe cca 3,64 MHz.
Cuplajul dintre cele două circuite de¬
pinde de valoarea condensatorului C 3 .
Bobinele se realizează pe miezuri tip
oală folosite în etajele de frecventă in¬
termediară ale receptoarelor industria¬
le. înfăşurarea 1-2 a transformatorului
Tr. 1 are 3 spire din CuEm 0 0,14—
0,25 mm. înfăşurarea 34 conţine 10
spire din aceeaşi sîrmă. înfăşurarea
1-2 a transformatorului Tr. 2 conţine
10 spire, iar 34 are 3 spire tot cu con¬
ductor CuEm 0 0,14—0,25 mm.

Amplificatorul reflex este realizat
cu tranzistoarele Ţ ...T 3 şi amplifică
semnalul de radiofrecventă cules de
la ieşirea FTB plus semnalul de joasă
frecventă provenit de la FTJ. Acest
lucru este posibil datorită diferenţei
mari dintre ceie două benzi de frec¬
ventă (300-3 400 Hz şi 3,5-33 MHz).
Separarea se realizează prin celule RC.
Capacităţile C 5 şi C 6 se aleg astfel
încît să reprezinte un scurtcircuit pen¬
tru radiofrecventă, dar să nu influen¬
ţeze semnalul audio. Schema ampli¬
ficatorului (cu cuplaj prin emitor) per¬
mite obţinerea unei amplificări mari,
fără a exista pericolul unei autoosci-
laţii. Tranzistorul T 2 amplifică în mon¬
taj cu bază comună (BC). în RF, sar¬
cina este formată din circuitul acordat
Tr. 3 (secţiunea 1-2), C 8> C 9 şi C VI .
Transformatorul Tr. 3 se realizează
pe acelaşi tip de miez ca Tr. 1 şi Tr. 2.
Datele înfăşurărilor sînt: 1-2=10 spire
CuEm 0 0,15—0,25 mm, iar 3-5=6 spire

din aceeaşi sîrmă, cu priză ia. spira 3-
Condensatorul C 10 (47 nF) decuplează
ia masă radiofrecvenţa In AF semna¬
lul trece prin R t şi ajunge în baza tran¬
se.:.. ”, -

fică şi semnalul de audiofrecventă. In
acest caz, sarcina este formată din R.
în paralel cu P 2 (se neglijează aportul
impedanţei de intrare în circuitul in¬
tegrat TBA79QK). C 7 are 100 nF.

Oscilatorul foloseşte un tranzistor
de tip BC 107 (T,). Regimul de lucru
ales are o mare importanţă asupra
stabilităţii de frecvenţă. Pentru a avea
un conţinut minim de armonici, con¬
densatorul C 2 i se micşorează pînă
aproape de limita ieşirii din oscilaţie.
Bobina oscilatorului (Tr. 4) se reali¬
zează pe un miez tip oală (similar
Tr. 1 ...Tr. 3). înfăşurarea 1-2 are 10 spi¬
re, iar 34 are 3 spire. Sîrmă poate fi
CuEm 0 0,12—0,25 mm.

Etajul separator (T s ) s-a introdus
cu scopul de a obţine o influentă mică
din celelalte etaje asupra stabilităţii
frecventei;în plus, pentru deschiderea
diodelor D, — D 4 este necesar un sem¬
nai puternic. Transformatorul Tr. 5 se
realizează tot pe o ferită de tip oală.
înfăşurările sînt identice şi conţin cîte
40 de spire din CuEm0 0,1 mm.

Reţeaua de defazare RF face ca
la bornele G şi H să se obţină două
semnale defazate între ele cu 90°. Ea
se compune din condensatorul C„ şi
rezistenţa semireglabilă R^,.

Mixerele sînt de tip comutator-in-
versor cu transformator diferenţial.
Diodele D x şi D 3 , împreună cu înfă¬
şurarea 3-5 a transformatorului Tr. 3,
formează un mixer. Rezistenţa semi*
reglabilă R g ajută la echilibrare. Celă¬
lalt mixer cuprinde aceeaşi înfăşurare
a lui Tr. 3, diodele D, şi D 4 şi rezistenţa
semireglabilă FL.

Reţeaua defazoare pentru sem¬
nalul de AF are în componenţa sa
două celule RC, care formează braţele
unei punţi echilibrate la o frecvenţă
centrală aleasă între 800 şi 2 000 Hz.
Pe o diagonală se conectează ieşirile
celor două mixere, iar pe cealaltă FTJ.

Filtrul trece-jos este o celulă JT ce
înglobează condensatorul C 26 , bobina
L şi condensatorul C 27 .

Caracteristica de atenuare se poate
urmări în figură. Bobina trebuie să
aibă o inductanţă de 100 mH. Numărul
de spire depinde de inductanţa speci¬
fică a miezului folosit (—-). Pentru
sp 2

o inductanţă specifică de 400 nH/sp 2 ,
datele sînt următoarele: 1-2 = 200 de
spire şi 2-3=300 de spire din CuEm

00,12 mm. ]

Amplificatorul de putere. Pentru ' \
simplificarea schemei s-a folosit

capsula Integrată 7SA 7® K. $emna- •

. Iul furnizat de preampiificator este- sufi¬
cient pentru a fi preluat de etajul final
şi adus la nivelul de audiţie într-un
difuzor de 2-3 W/4-8 II. Din rezistenţa
R se poate modifică» amplificarea. !
Nu se recomandă o scădere a valorii |
acesteia sub 10 H. Condensatorul €3^ 1

realizează o limitare a benzii redate.

Sursa de alimentare trebuie să j

furnizeze două valori de tensiune: 4,7 V |
şi 12,4 V. Stabilizarea tensiunii mai |
mari se realizează cu un tranzistor de 4
tip BD 235 (237, 239) sau 2 N 3055. Cu |
ajutorul unei diode Zener se obţine 1
şi cealaltă tensiune (4,7 V), necesară
polarizării bazelor tranzistoarelor. |

PUNERE ÎN FUNCŢIUNE.

REGLAJE

Pentru reglare sînt necesare urmă¬
toarele aparate: AVO-metru, frecvent- 1

metru numeric, generator de semnal
şi osciloscop. |

Mai întîi se testează sursa de aii- I

mentare. Cu ajutorul voitmetrului se
măsoară tensiunea alternativă din se¬
cundarul transformatorului de reţea.

Nu se conectează alimentările etajelor
receptorului şi nu se montează tran- j

zistorui 1^. După conectarea tensiunii |

alternative la intrarea punţii redresoa-
re, cu ajutorul voitmetrului se măsoară
în punctul A o tensiune de cca 15 Vcc.
în punctul B tensiunea trebuie să fie ■,
egală cu cea a diodei Zener. Se co¬
nectează tranzistorul T 6 . Tensiunea \

în punctul C trebuie să fie mai mică I

cu 0,6—03 V decît în B, iar în D de i

4,7 V.

în continuare, se alimentează ampli¬
ficatorul audio (TBA790 K). Capătul j

potenţiometrului P 2 (dinspre punctul \

E) se deconectează din montaj şi se ;
leagă la generator. Frecvenţa se fi¬
xează la 1 000 Hz, iar amplitudinea la
cca 5 mV. Se reglează valoarea rezis¬
tenţei R,g pînă în momentul în care
puterea semnalului pe difuzor creşte
peste 50 mW.

Următoarea etapă constă în pune¬
rea în funcţiune a oscilatorului şi a
separatorului. în punctul E se cu¬
plează oscilatorul avînd baza de timp
de 0,5/<-s/div, iar atenuatorul ia 0,5—

1 V/div. Se cuplează alimentarea (+12,4
şi 4,7 V). Dacă tranzistorul \ nu osci¬
lează, se inversează între ele capetele
înfăşurării 34 (Tr, 4). Forma semna¬
lului trebuie să se apropie cit mai mult
de o sinusoidă. Dacă se observă o

Circuitele integrate logice permit reali¬
zarea unor manipulatoare electronice
cu un număr redus de componente. Un
astfel de aparat se prezintă în figura 1.

Montajul conţine numai două circuite
integrate, CDB 400 şi CDB 474. în stare
de repaus, poarta P 2 are ia ieşire nive¬
lul logic «0» şi oscilatorul, format din
porţile NAND P 2 şi P 3 , precum şi tran¬
zistorul Tj., este blocat. Circuitele bi-
stabiie (CBj şi CB a ) au ieşirile 0=0
şi 0=1.

La acţionarea pîrghiei de manipulare,
se conectează ia masă una din intrările
porţii P-t şi ieşirea acesteia îşi schimbă
starea, permiţînd intrarea în funcţiune
a oscilatorului. Frecvenţa de oscilaţie
depinde în principal de valorile onden-
satoruiui C t şi potenţiometrului R,.

Impulsurile dreptunghiulare rezultate
se aplică pe intrarea de tact a circuitu¬
lui bistabil tip D (CBj).

Fiecare front pozitiv va transfera sta¬
rea intrării D ia ieşirea O a circuitului.

Sng. V. CIOBĂNSŢA,

YC33 ÂPG
Întrucît intrarea D este conectată cu ie¬
şirea O, circuitul va realiza o divizare cu
doi. Impulsurile divizate, cu factor de
umplere de 0,5, se aplică tranzistorului
Ţ prin rezistenta R 5 , constituind «punc¬
te» şi «pauze». în cofectorui tranzisto¬
rului T 2 se află releul de manipulare.
Acest releu poate lucra ia orice ten¬
siune, dar dacă aceasta este mai mare
de 5 V, alimentarea releului şi deci a
tranzistorului Tj se va face separat.

Dioda D 3 asigură protecţia tranzisto¬
rului împotriva tensiunilor de auîoln-
ducţie create de inductanţa bobinei
releului.

Pe durata transmiterii «punctelor»,
circuitul bistabil CB 2 este blocat, de¬
oarece ieşirea porţii aplică pe intra¬
rea R un nivel iogic «0». La trecerea
pîrghiei dje manipulare în poziţia «linii»,
intrarea R primeşte nivelui «1» şi cir¬
cuitul bistabil CB, realizează o divizare
suplimentară cu doi a impulsurilor de
pe ieşirea O a circuitului CB-.

La tranzistorul T 2 se aplică astfel atît
impulsuri dreptunghiulare de ia ieşirea
Q a circuifuiui CB,, cît şi impulsuri cu
perioadă dublă de la ieşirea Q a circ ui- '

rezistenţele R, şi constituie un cir¬
cuit de coincidenţă şi formează «iinii»,
avînd duratele de trei ori mai mari decît

TEHNIUM 5/1981

oTgd

HHN-

IRs p^rjCn

JSIOjLT 1,5pF
f Tr-3

l 1QOxi - Cafi- 50 pF/l 6 V

<K “j|—1

- 1 Cai- 220 nF/> 1 faV

vis* n.Ri 7

Ţ100 MlJSfo

4*EFD110

nX"

TSte-

^^1

Rao-lo.

rV J

Lcm Xa

UWcl

-0,i h f UJ

% BD235,23722
(2N3055) ®

limitare superioară sau inferioară, se
modifică valoarea rezistenţei R H pînă
cînd se obţine o limitare simetrică.
După aceea se micşorează valoarea
condensatorului C + pînă la dispariţia .
limitării. în continuare se trece oscilo¬
scopul în punctul F. Se observă că
semnalul are aceeaşi amplitudine şi
formă cu cel din punctul E. Tot în F
se cuplează frecvenţmetrul, cu ajuto¬
rul căruia se verifică acoperirea benzii
3,5—33 MHz. Factorul de acoperire
se modifică din condensatorul C 23l iar-
Urnita superioară (inferioară) se schim¬
bă din miezul bobinei. Tot cu această
ocazie se etalonează şi scala.

Pentru reglarea defazoruîuî dara*

diofrecvenţă este necesară o etalo-
nare a osciloscopului. Intrările X şi Y
se leagă pe rînd la generator (oscilo¬
scopul se trece în poziţia «bază de
timp exterioară»). Se fixează o frec¬
venţă cuprinsă în banda de 3,65-
3,7 MHz. Amplitudinea poate fi de
cca 1-3 V. Se reglează atenuatorul
osciloscopului (Y) pînă ce amplitudi¬
nea deviaţiei pe verticală este egală
cu cea de pe orizontaiă. Prin conec¬
tarea simultană a celor două intrări ale
osciloscopului la generator trebuie să
se obţină o dreaptă înclinată la 45°.
După această operaţie se cuplează
intrarea Y în G şi X în H (sau invers).
Se reglează valoarea potenţiometrului
semiregiabi! R tt pînă ce pe ecranul
osciloscopului se obţine o figură în
formă de cerc. Cu aceasta reglarea
defazorului de RF este terminată.

Pentru testarea filtrului trecs-jos
şi a defazorului AF, în punctul K se
conectează generatorul (Zg=6G0 Ii).
Osciloscopul se cuplează în punctul 1.

Receptorul nu se cuplează la re-

MLOfo;

__! JS^ |ljC34

"ŢlQ0nF~l 200pF/fcV

ţeaua de 220 V--. Frecvenţa generato¬
rului se baleiază între 03 şi 10 kHz.
Amplitudinea semnalului se alege în¬
tre 1 şi 3 V. Caracteristica de amplitu¬
dine va fi cea din figură. După această
operaţie se leagă intrarea Y a oscilo¬
scopului în punctul L, iar intrarea X
în M. La cca 1,5 kHz se va obţine o
figură în formă de cerc (osciloscopul
se etalonează ca la etapa de testare
a defazorului RF). în jurul acestei frec¬
venţe figura are formă de elipsă cu
diametrul mare pe verticală sau pe
orizontală, în funcţie de valoarea frec¬
venţei.

Testarea mixerului se face cu
VFO-u! alimentat. Osciloscopul se cu¬
plează în punctul I, iar generatorul în
punctul N. Oscilatorul local se fixează
pe o frecvenţă FO în mijlocul benzii.
Generatorul se reglează la o frecvenţă
FO—1,5 kHz şl o amplitudine de 1 Vw-
Pe osciloscop va apărea un semnal
de joasă frecvenţă (1,5 kHz). Comuta¬
torul K se trece pe poziţia în care sem¬
nalul (în punctul I) este mai mic. Din

[JR21

Miooo.

sJCao (

<f>l

iBOo.

uLcafc

D9 >

_Ld5

Tpl

IOOOuF

16V J

[PL

JOOOpF

40V

D»

Ţ4V7Z

k 13Z

Un /.nrM ^

potenţiometrele R 3 şi Rg se încearcă
obţinerea unui minim pronunţat Pe
cealaltă poziţie a comutatorului K sem¬
nalul trebuie să aibă o amplitudine de
cel puţin 0,5 V. Aceasta este poziţia
corespunzătoare recepţionării emisiu¬
nilor SSB cu bandă laterală inferioară
(BLI).

Testarea preamplificatorului re¬
flex Generatorul de radiofrecvenţă
rămîne conectat în punctul N şi pe
frecvenţa F0=1,5 kHz (ca la etapa an¬
terioară), dar amplitudinea semnalului
se ia de 10 mV (potenţiometrul P t se
reglează în poziţia dinspre +4,7 V).
Potenţiometrul P 2 se roteşte în pozi¬
ţia de volum minim. în punctul E se
conectează osciloscopul. Se alimen¬
tează şi preamplificatorul cu +4,7 V
şi +12,4 V. Se roteşte potenţiometrul
P a pînă ce pe ecranul osciloscopului
apare semnalul amplificat. Rotirea se
continuă pînă în momentul obţinerii
unei amplificări maxime. Punctul se
marchează pe panoul receptorului.
Depăşirea acestuia corespunde unor
distorsiuni mari ale semnalului.

Pentru a se verifica amplificarea în

(CONTINUARE ÎN PAG. 22)

cele corespunzătoare punctelor sau pa¬
uzelor, Corectarea automată a lungimii
punctelor şi liniilor se face cu ajutorul
diodelor cu siliciu D-l şi D, (1 N 914,
F 107, 1 N 4003 etc.), precum şi prin co¬
nectarea ieşirii Q a circuitului CB, la
intrarea porţii P 4 . Autocontrolul se rea¬
lizează cu receptorul staţiei sau cu
ajutorul unui generator de audiofrec-
venţă. Schema unui asemenea genera¬
tor realizat cu un circuit integrat CDB 400
(CI! 30 sau Cil 50) se prezintă în figura 2.

Poarta NAND (fig. 2) P 5 serveşte
pentru comanda oscilatorului (consti¬
tuit din porţile P, P 7 şi P s ). Cele două
intrări .ale porţii P 5 se conectează la ie¬
şirile Q ale circuitelor basculante bi-
stabiie CB, şi C 8 ,, adică la picioruşele
6 şi 8 ale circuitului integrat CDB 474.

Oscilatorul funcţionează numai atunci
cînd ieşirea porţii P s se afiă la nivelul
logic «1». Această stare apare cînd
cei puţin una dintre intrările porţii P s
se afiă ia nivelul logic « 0 », deci cînd se
transmit puncte sau linii. Cu valorile
componentelor din schemă, frecvenţa
de oscilaţie este de cca 1 kHz.

Audiţia se face într-o cască telefonică
legată în paratei cu o diodă cu germaniu
sau siliciu, care limitează tensiunile de
autoimducţie ce apar la aplicarea‘unor
impulsuri dreptunghiulare unei sarcini
inductive. Montajul, realizat pe o plă¬
cuţă de cablaj imprimat simplu placat,
se introduce într-o cutie metalică. Pen¬
tru o tensiune de alimentare de 4,5 V,
montajul consumă cca 45 mA.

ADAPTOR

AH MET NEHMET

Cupiînd adaptorul alăturat cu un
frecvenţmetru numeric, se obţine un
voltmetru digital cu precizia mai bună
de 0,5% şi rezistenţa de intrare de
100 kn/V. Schema reprezintă un con¬
vertor tensiune-frecvenţă cu o linia¬
ritate excelentă. Practic este vorba de
un oscilator cu TUJ a cărui frecvenţă
depinde de tensiunea aplicată la in¬
trare, Vin. Tensiunea de ieşire are
o frecvenţă f — 1/T. Aceasta depinde
de timpul de încărcare şi descărcare
a unui condensator C. Timpul de încăr¬
care este determinat de o tensiune
V 0 proporţională cu tensiunea de in¬
trare. Intre frecvenţă şi curentul de
încărcare nu există o relaţie liniară.
De aceea se liniarizează cu un grup
format dintr-o diodă şi un potenţio-
metru liniar. Reglînd o valoare optimă
pentru P*,, se obţine o liniaritate mai
bună de 0,5%.

PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE.

REGLAJE

1. La intrare se aplică o tensiune de

1 V. Din potenţiometrul P 1 se încearcă
obţinerea unei frecvenţe de 1 000 Hz.
La nevoie, se modifică şi valoarea po¬
tenţiometrului P 3 . în acest caz, re¬
zoluţia este de 1 Hz/1 mV.

2. Se micşorează tensiunea de in¬
trare la 0,5 V. Din P 2 se încearcă re¬
glarea frecvenţei exact pe 500 Hz.
Se controlează din nou dacă la 1 V
frecvenţa este tot de 1 000 Hz. Dacă
nu, se trece la varianta următoare.

3. Se modifică valoarea potenţio-
metruiui P 1 pînă cînd frecvenţa osci¬
latorului este de 100 Hz la o tensiune

continuă de 1 V (pe intrarea de 1 V).
în acest caz, rezoluţia este de 1 Hz/
10 mV. Se micşorează tensiunea de
intrare la 0,5 V. Dacă frecvenţa nu este
de 50 Hz, se reglează din P 4 . Retuşul
se realizează alternativ din P x şi P 3
cînd tensiunea de intrare este de 1 V
şi din P 2 şi P 3 cînd tensiunea de in¬
trare are valoarea de 0,5 V.

4. Se verifică dacă indicaţiile de pe
scalele de 10 V şi 100 V sînt corecte,
în caz contrar se modifică valoarea
rezistenţei de 900 kn sau a celei de
9 MII.

100 V j-

j 9 MO.

4 )V- r

1 90om

/^L_i

t R 1

100 f

Ljwhr

m L

—.1

P2 lOKfl

REGLAJ„0" r-

- k X_p4 n%

A, BAJL

Jy70Ka Ţ 7

Ji \ 243 [

LA r

FRECl/ENmZTRli

NUMERIC

TEHNIUM S/1981

PENTRU CHITARĂ

Ing. STEJĂHEL GRÎNEA

Preamplificatorul prezentat în sche- următoarele date tehnice:
ma de mai jos, realizabil cu tuburi elec- — tensiunea de ieşire: 25C mV;
tronice rezultate dintr-un televizor — gama de frecvenţe pentru valori
vechi, este conceput pentru alimen- maxime ale corecţiilor: 35 Hz—18000
tarea unui amplificator de putere sau Hz;

ca adaptor pentru orice amplificator — corecţia de tonalitate: +15 dB la
cu puterea mai mare de 10 W. 1 000 Hz;

Cu o doză (de fabricaţie româneas- — distorsiuni: 0,1% în gama 50 Hz—
că) de pe chitara «Doina» se obţin 15 000 Hz, la 150 mV ieşire;

— tensiunea de alimentare: +250 V;

— consumul preamplificatorului:
20 mA;

— tensiunea sursei de intrare:
10 mV.

Semnalul provenit de la sursă este
amplificat cu dubla triodă ECC 83, la
un nivel corespunzător pentru a fi
prelucrat cu o altă jumătate a unei
triode ECC 83.

Particularitatea montajului constă
tocmai în modul de rezolvare a corec¬
ţiilor legate de tonalitatea dorită (po-
tenţiometrul P 2 corectează frecvenţe¬
le joase, iar P 3 corectează frecvenţele
înalte), cît şi de timbrul dorit la chi¬
tară: potenţiometrul P* va regla tona¬
litatea «cristal» a chitarei, iar cu P 5
şi Pş se reglează timbrul «sec» al chi¬
tarei (cerut în imitaţiile de banjo).

Primui tub, T t , va fi montat cît mai
departe de transformatorul de reţea
şi preferabil cu suspensie antimicro-
fonică (soclul va fi fixat cu pufere de
cauciuc).

Tensiunea de alimentare a filamen¬
telor este de 6,3 V, iar o măsură de
prevedere impune redresarea acestei
tensiuni cu o diodă de putere (EFR 136
etc.), p!ecîndu-se In acest caz de la o
tensiune alternativă de cca 10 V.

TESTER

N. GALAMBOS

Dispozitivul alăturat permite sorta¬
rea operativă a rezistoarelor sau con¬
densatoarelor care trebuie să fie cît
mai identice ca valoare. Astfel se pot
sorta cu o precizie mai bună de 1%
condensatoare avînd valori între 500 pF
şi 50 F şi rezistenţe între 470 *0, şi
1 MjCI. Analizînd schema, se remarcă
asemănarea cu schema clasică a mul-
tivibratoarelor astabile. Singura dife¬
renţă o constituie intercalarea rezisto-
rului de 330 il (R s ) cu care se inter¬
conectează colectoarele tranzistoare-
lor T,-T 2 . în paralel pe acest rezistor
se leagă un instrument de 150/*A cu
zero la mijloc. în cazul sortării con¬
densatoarelor, dacă valorile C şi C
sînt identice, instrumentul va indica
zero, întrucît semnalele dreptunghiu¬
lare care apar pe cele două colectoare
sînt simetrice. Dacă valorile C şi C’
sînt diferite, se va remarca deplasarea
acului instrumentului spre stînga sau
dreapta reperului zero.

înainte de punerea în funcţiune, apa¬
ratul trebuie etalonat, după cum ur¬
mează: se sortează la o punte de pre¬
cizie două condensatoare de aproxi¬
mativ 10 nF în aşa fel încît valorile
lor să fie cît mai egale. Se introduc
apoi aceste condensatoare în montaj
pe loqurile prevăzute pentru C-C’. Dis¬
pozitivul se pune în funcţiune şi se re¬
glează potenţiometrul P a pînă la echi¬
librarea montajului, respectiv pînă eînd
se obţine indicaţia zero a instrumea-
tului de măsură.

Prin această operaţie aparatul este din condensatoare capacităţi supli-

echilibrat şi etalonat pentru orice con- mentare, respectiv condensatoare de

densator cu valoarea din domeniul de valoare mică. Aceste condensatoare

măsură menţionat. Condensatoarele etalon de echilibrare vor fi finalizate

de testat vor fi introduse la bornele şi păstrate în vederea conectării lor

C-C’ în locul condensatoarelor de eta- la bornele C-C’ în cazul folosirii dis-

lonare. Etalonarea dispozitivului pen- pozitivului pentru împerecherea rezis-

tru împerecherea rezistoarelor se face toarelor. Rezistoarele de sortat Rx-Rx'

astfel: se deconectează din montaj R 2 vor fi fixate în locul rezistoarelor R 2 -Rj.

şi R 3 (format din potenţiometrul P t , Se remarcă faptul că, la trecerea de
înseriat cu un rezistor de 330 il); se la funcţia de sortare a condensatoa-

măsoară pe o punte valoarea exactă retor la funcţia de sorrare a rezistoa-

a lui R 2 ; se măsoară apoi complexul relor, sînt necesare înlocuiri de piese.

R 3 şi se reglează R. pînă la obţinerea Acest inconvenient se poate soluţiona

unei rezistenţe egale cu R 2 . Se intro- folosind comutatoare adecvate cu re¬
duc din nou componentele R 2 -R 3 în zistenţe de contact cît mai bune. Lă-

montaj. La bornele C-C' se introduc săm la latitudinea constructorului a-

două condensatoare de aproximativ mator soluţia tehnologică, adoptată

10 nF (poltstiren sau mică) avînd valori în raport de cerinţele şi posibilităţile

cît mai identice. Se echilibrează apoi lui.

ROROT

BALOGH TIBOR

Cu ajutorul a două fotodiode iden¬
tice se poate realiza' un dispozitiv
automat care are posibilitatea de a ur¬
mări un punct luminos. Robotul se
sprijină pe trei roţi: roata din faţă
pentru stabilirea direcţiei şi două roţi
în spate pentru tracţiune.

Schema circuitului electronic este
dată în figura 1.

Cele două sesizoare, D t şi D 2 , sînt
montate în socluri de metal sau mate¬
rial plastic (figura 4); soclurile se mon¬
tează pe axul roţii direcţiei sub un
unghi de 90° (figura 2). Axul de direcţie
este pus în mişcare de motoraşul m t
prin intermediul unui reductor. Acesta
reduce turaţia motorului de la 4 500 rol/
min la 70 rot/min. Se pot folosi diferite
tipuri de reductoare cu curea sau roţi
dinţate; se recomandă folosirea celui
cu roată-melc.

Diodele D, şi D 2 sînt legate la in¬
trarea amplificatoarelor de curent con¬
tinuu prin intermediul unor fire foarte
flexibile şi spiralate. Cele două ampli¬
ficatoare de curent continuu sînt iden¬
tice şi au ca elemente de execuţie
reiee de 12 V/20 mÂ.

Tranzistoarele T lt T 2 , T 3 , T*, res¬
pectiv T 7 , T 8 , T s , T w , sînt amplifica¬
toare de tensiune, iar T s şi T â lucrează
ca amplificatoare de curent şi au ca
sarcină bobinele releelor (figura 1).
Factorul de amplificare este ajustat
din potenţiometrele semireglabile de
250 kXi. Din aceste potenţiometre se
pot simetriza cele două căi de ampli¬
ficare.

Poziţiile contactelor releelor deter¬
mină staţionarea sau funcţionarea în-
tr-o direcţie sau alta a motorului de
direcţie m r Dacă dioda Dj primeşte
flux luminos, atunci releul d, se an-
clanşează şi cuplează motorul m, în-
tr-un sens. Sensul trebuie ales astfel
încît rotaţia axului de direcţie să fie
în direcţia punctului luminos. Atunci

MIXER

GHEQRGHE JUCAM,
Gluj-Napoca

Amatorilor ce posedă un amplifica¬
tor cu un număr redus de intrări le
recomand construirea mixerului ală¬
turat

Schema este foarte simplă, utili-
zînd piese puţine, uşor de procurat,
intrările sînt identice şi nu se influen¬
ţează reciproc, rezultatele obţinute fi¬
ind foarte bune.

Valorile pieselor nu sînt critice; mo¬
dul lor de amplasare rămîne la alege¬
rea constructorului. Montajul se poate
face fără circuit imprimat, dar este ne¬
cesară ecranarea pentru evitarea bru-
mului.

PUNTE R-C

Elev VSROIL DOBROTĂ,
Glui-IMapoca

Prezentăm alăturat o punte pentru
măsurarea rezistenţelor şi capacită¬
ţilor în domeniile 10£L—10MIL, res¬
pectiv 10 pF—IQ mF. Indicatorul (de
nul) îl reprezintă o cască de impe-
danţă mare (1 000—4 000 Q .), iar ali¬
mentarea se face de la o baterie de
lanternă de 4,5 V. Generatorul de
audiofrecvenţă (cca 1 kHz) este reali¬
zat cu două tranzistoare pnp de mică
putere şi joasă frecvenţă (orice tip).
T 3 , conectat în montaj de amplifica-

TEHNiUM 5/1981

cînd dioda D 2 este iluminată, motorul
m t este alimentat invers prin contac¬
tele releului d 2 .

Tracţiunea este realizată cu moto¬
raşul m 2 de 4,5 V şi 4 500 rot/min.

Reductorul folosit la tracţiune este
de acelaşi tip ca şi cel de la direcţie,
cu deosebirea că s-a mai intercalat o
roată dinţată pentru a se ajunge la
turaţia finală de 20 rot/min. Tranzis-
toareje T s şi J 6 sînt de tipul EFT 321-
343. în rest, toate tranzistoarele sînt
de tipul BC 107.

tor AF, are ca sarcină chiar braţele
punţii. Din P, (10 kn) se reglează vo¬
lumul tonului, iar din potenţiometrul

P 2 (1 kti) se echilibrează puntea, ur¬
mărind obţinerea unui ton minim în
cască. în vederea etalonării, poten-

mnmnm-

iMimrni

TIP

TIP I.P.R.S.

OC 1070

EFT 331

OC 1071

EFT 332

OC 1075

EFT 333

OD 603 .

AD 149

OD 604

AD 149

OD 605

AD 149

OS 1

AD 149

PBC 107

BC 107

PBC 108

BC 108 (BC 238)

PBC 109

BC 109 (BC 239)

ţiometrului P 2 i se ataşează un tam¬
bur divizat şi un buton.

PT 1558

2 H 3553

PT 4416

AD 149

RE 1116

2 N 3555

RR 83

EFT 333

RR 87

EFT 333

RR 117

EFT 333

RRJ 14

EFT 333

RRJ 20

EFT 333

RRJ 34

EFT 333

RT 5108

2 N 3866

SC 12

EFT 333

SC 107

BC 107 (BC 237)

SC 108

BC 108 (BC 238)

SC 109

BC 109 (BC 239)

SC 206

BC 170

SC 207

BC 170

SE 1001

BF 254

SE 1002

BF 254

SE 1010

BF 254

SE 2001

BF 255

SE 2002

BF 254

SE 3001

BF 173

SE 4001

BC 239 B

SE 4002

BC 239 C

SE 4010

BC 239 C

SE 5001

BF 173

SE 5002

BF 173

SE 5003

BF 173

SE 5020

BF 173

SE 5021

BF 173

în perioada 29-30 august 1981
va avea loc în oraşul Ploieşti
Simpozionul radioamatorilor
YO.

Vor fi prezentate referate şi
comunicări despre tehnica ra-
die&omunicaţiilor şi activitatea
radioamatorilor YO.

informaţii suplimentare se pot
obţine de la Y03KAG P.O. Box
113, Ploieşti 2000, telefon: 971 -
41261.

TEHNIUM S/1981

TEHNICĂ

MODERNĂ

CEASURI

ELECTRONICE

în ultimii ani, ceasurile electronice,
în special cele de mînă, au căpătat o
răspîndire din ce în ce mai mare. Aşa
cum se întîmplă adesea cu lucrurile
noi, ele sînt unanim acceptate de en¬
tuziaştii progresului tehnic, dar privite
cu circumspecţie de către cei «pru¬
denţi»,deşi în multe cazuri nici unii,
nici ceilalţi nu se preocupă să afle
prea multe amănunte despre ele. în
materialul ce urmează vom prezenta
cîteva date privitoare la performan¬
ţele, principiul de funcţionare, com¬
ponentele şi depanarea ceasurilor e-
lectronice, sperînd că ele vor fi utile,
cititorilor atît pentru completarea cul¬
turii tehnice, crt şi pentru utilizarea
acestor dispozitive.

Menţionăm că ne vom referi numai
la ceasurile cu cuarţ, de uz curent,
şi nu la cele electromecanice — cu
motor la baterie sau sincron, cu frec¬
venţa reţelei ori cu balansier acţionat
magnetic — deşi, uneori, şi ultima ca¬
tegorie conţine cîteva componente e-
lectronice.

Caracteristici tehnice:

— Precizia ridicată este principalul
avantaj a! ceasurilor electronice faţă
de cele mecanice. Este tipică o eroare
de 6-10' 6 , adică i0,5 s/zi (circa 3
min/an), dar există unele tipuri cu
o precizie de 10 ori mai mare.

— Funcţionarea îndelungată fără su¬
praveghere: o baterie miniatură asi¬
gură unui ceas de mînă mersul conti¬
nuu timp de 6—12 luni, iar în cazul în
care se folosesc baterii solare pentru
reîncărcare timpul se măreşte consi¬
derabil.

— Existenţa unui calendar cu data,
luna şi, eventual, ziua săptămînii la
cele mai modeste tipuri.

— Posibilitatea de cronometrare cu
precizie de 1/10 sau 1/100 s, pe inter¬
vale mari de timp (1—12 ore). Pot fi
afişaţi timpii intermediari, se pot în¬
suma intervalele de timp sau —■ pentru
fenomene periodice — la terminarea
unei măsurători, cronometru! revine
la zero şi reia măsurătoarea.

— Posibilitatea indicării orei pe do¬
uă sau mai multe meridiane (decalaj
de fus orar).

Fi*. GH. QĂLUŢĂ

— Sonerie programabilă în paşi de
1 minut, pentru unul sau mai multe
momente ale zilei.

— Sensibilitate la şocuri mecanice
şi cîmpuri magnetice mult mai redusă
decfi la ceasurile mecanice.

Ca dezavantaje menţionăm:

— Cheltuielile relativ ridicate pen¬
tru întreţinere (baterii miniatură la cea¬
surile de mînă).

— Vizibilitatea mai proastă a afişa-
jelor numerice în anumite condiţii de
iluminare.

— Deteriorarea în timp a unor tipuri
de afişaje.

în momentul de faţă, ceasurile elec¬
tronice se realizează într-o varietate
impresionantă de modele. Pe lîngă
tipurile curente, de mînă şi de masă,
ele sînt induse adesea în calculatoare
de buzunar, radiouri şi televizoare,
medalioane, brelocuri, stilouri etc., cu
o utilitate mai mult sau mai puţin evi¬
dentă.

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE

Un osclfator cu cuarţ (vezi fig. 1)
generează impulsuri electrice cu frec¬
venţă foarte constantă —32 768 Hz.
Un şir de 15 circuite bistabile demulti-
plică frecvenţa de 2 15 ori, ajungîndu-se
ia 1 Hz (impulsuri de secundă). A-
cestea sînt numărate de un contor
pentru secunde, ce revine la zero după
60 de impulsuri. Fiecare revenire pro¬
duce un «impuls de minut», care este
înregistrat de un alt contor. Analog se
numără orele, zilele, lunile şi, eventual,
zilele săptămînii ori anii.

Contorul pentru ore lucrează, de
obicei, în domeniu! 1—12, iar un bi-
stabii suplimentar memorează dacă
este vorba de orele dimineţii (AM —
antemeridian) sau după-amiezii (PM —
postmeridian). O particularitate pre¬
zintă contorul care indică data. Ei
revine' la 1 după" 28, 30 sau 31 de im¬
pulsuri, după cum numărătorul pen¬
tru luni indică 2 (februarie), respectiv
4, 6, 9, 11 sau 1, 3, 5, 7, 8, 10, 12. In'anii
bisextili, corecţia ia 29 februarie tre¬
buie făcută manual, ori se face auto¬
mat dacă ceasul are contor pentru

(Numărător minute (0-59)j~

- JU Selector El"' iAM-PM]—j Numărător ore (1-12)h=j &

(pt. potrivire)

ani (destul de rar). Ziua săptămînii
este indicată prîritr-o cifră (1—7) sau,
adesea, prin literele MO, TU..WE, TH,
FR, SA, SU — iniţiate ale cuvintelor
«luni», «marţi» etc. în engleză.

Pe afişaj se indică în permanenţă ora
şi minutul, eventual secunda şi/sau
ziua săptămînii. Conţinutul celorlalte
date poate fi afişat ia dorinţă, prin
apăsare repetată pe un buton. Acesta
acţionează un «selector» care comută
pe rînd diversele contoare la un de¬
codor binar —7 segmente ce comandă
afişajul. Adesea se foloseşte multi¬
plexarea (activarea succesivă a cifre¬
lor afişajului) pentru a utiliza un deco¬
dor mai simplu.

Dacă ceasul are sonerie, un numă¬
rător suplimentar memorează ora şi
minutul la care trebuie declanşat ape¬
lul sonor. Cind datele memorate co¬
incid cu valorile din contoarele cea¬
sului, intră în funcţiune un oscilator
de audiofrecvenţă (3—4 kHz), care
debitează pe un traductor electroacus-
tic ce produce sunete intermitente.
De regulă, soneria încetează după 1
minut, cînd coincidenţa amintită nu
se mai produce. Există modele la care
se generează o melodie multitonală,
sau la care semnalul se repetă după
5—10 minute, dacă soneria nu a fost
blocată conform unei anumite proce¬
duri (dacă posesorul nu se trezeşte
bine din somn!).

Toate numărătoarele menţionate pot
fi aduse, separat la o anumită indicaţie
(potrivirea ceasului), operaţie nece¬
sară la schimbarea bateriei, cînd se
constată abateri ş.a. Pentru aceasta,
impulsuri date manual prin acţionarea
intermitentă a unui buton, ori automat
(1—2 Hz) cît timp apăsăm butonul,
sînt aplicate la intrarea numărătorului,
în vreme ce pe afişaj este indicat in¬
termitent (clipeşte) numărul respectiv.
Contoarele avansează numai în sens
crescător (nereversibile). Potrivirea se¬
cundelor are o procedură specială:
la unele tipuri, contorul respectiv re¬
vine ia zero în momentul cînd se face
potrivirea minutelor şi porneşte doar
!a apăsarea unui anumit buton; la
alte tipuri, readucerea la zero şi startul
se fac simultan prin simpla acţionare
a unui buton.

COMPONENTELE CEASURILOR
ELECTRONICE

Aspectul general al unui ceas de
mînă este înfăţişat în figura 2. Carcasa
metalică sau din plastic conţine o placă
de circuit imprimat (textolit ori cera¬
mică) pe care sînt asamblate compo¬
nentele.

CIRCUITUL INTEGRAT

Circuitul integrat pe scară largă,
tip CMOS (metal-oxid-semiconductor
complementar), pe siliciu, are ci pul
cu dimensiuni tipice 5x5 mm, şi
conţine circa 2—6 mii de componente
integrate. Funcţionează ia tensiuni de

1,5—3 V, avînd un consum foarte

redus (cîţiva microamperi).

De cele mai multe ori, cipul nu are
o capsulă separată, ci este lipi direct
pe placa de circuit imprimat, interco¬
nectat cu aceasta prin fire extrem de
subţiri din aur şi protejat cu răşină
contra deteriorărilor mecanice, elec¬
trice sau chimice. în ciuda complexi¬
tăţii sale, circuitul integrat prezintă o
fiabilitate foarte ridicată.

Cuarţul este un cristal piezoelectric,
tăiat şi şlefuit în aşa fel încît să aibă
o anumită frecvenţă de rezonanţă. Pe
două din feţele sale se aplică cîte un
strat de metal la care se conectează
terminalele (fig. 3). Apoi se încapsu¬
lează ermetic într-o carcasă metalică.
Modificarea frecvenţei de rezonanţă
este determinată doar de variaţiile
temperaturii (abatere de ordinul a 10" 7 /
°C), prin schimbarea dimensiunilor,
sau, pe termen lung, de fenomene mai
complexe cum este transferul de ma¬
terial între cristal şi. stratul de metali¬
zare (circa 10" 6 /an). O curbă tipică de
variaţie relativă a frecvenţei Af/f 0 este
dată în figura 4.

Un condensator ajustabil (trimer)
este conectat de multe ori în serie
sau paralei cu cuarţul, permiţînd re¬
glarea exactă a frecvenţei oscilatoru¬
lui.

Una din părţile esenţiale pentru uti¬
lizator şi totuşi destul de puţin înţe¬
leasă este afişajul. La apariţia ceasuri¬
lor electronice se foloseau exclusiv
afişaje cu diode electroluminescente
(LED), cu emisie de lumină roşie.
Fiind cele mai cunoscute, nu vom in¬
sista asupra construcţiei lor. LED-urile
au fiabilitate mare (tipic 100 de mii de
ore) şi sînt foarte vizibile la lumină sla¬
bă. Ele consumă însă mult (zeci de
itiiliamperi), motiv pentru care afişarea
la ceasurile de mînă se face numai la
cerere, prin apăsarea unui buton, iar
după aproximativ 2 s încetează auto¬
mat. Această manevră necesită însă
o mînă liberă, lucru, în general, inco¬
mod. Adăugînd vizibilitatea mică la
lumină ambiantă puternică şi funcţio¬
narea ia minimum 3 V, obţinem moti¬
vele pentru care astăzi LED-urile nu
se utilizează deort la ceasurile staţio¬
nare alimentate "la reţea.

Afişajele cele mai răspîndite acum
sînt cele cu cristale lichide (LCD —
Liquid Crystal Display). In principiu,
un cri* tal lichid este o substanţă li¬
chidă ale cărei molecuie pot fi orien¬
tate sub .acţiunea unui cîmp eiectric,
ceea ce are ca urmare modificarea
proprietăţilor optice. Denumirea vine
de la faptul că ordinea este, în general,
o caracteristică a cristalelor. LCD-
urîle nu emit lumină sub acţiunea cu¬
rentului electric, ci modifică intensi¬
tatea luminii ambiante care le stră-

NumârStor zile(1-28 ( 30,31)

SCHEMA DE PRINCIPIU
A UNUI CEAS ELECTRONIC

Numărător luni (1-12)

r I

bate;din acest motiv, consumul de
energie electrică este extrem de redus.

în figura 5 se prezintă alcătuirea unui
asemenea afişaj. între două plăci de
sticlă bine şlefuite şi distanţate doar
la cîţiva j*m se află cristalul lichid.
Pe feţele din interior ale plăcilor sînt
depuse nişte straturi subţiri conduc¬
toare şi transparente, alcătuind un
desen ca în figură. Zonele în care stra¬
turile de pe cele două plăci se supra¬
pun formează segmentele cifrelor ce
trebuie afişate. Atunci cînd pe cei
doi electrozi aflaţi faţă în faţă se aplică
o tensiune, în zonele menţionate apare
un cîmp electric intens ce produce,
orientarea moleculelor cristalului. Lu¬
mina care traversează aceste regiuni
este absorbită şi segmentele respec¬
tive apar negre, în contrast cu porţiu¬
nile învecinate (factor de contrast ti¬
pic 1/6).

Principalele avantaje ale LCD-uri-
lor sînt; consum extrem de mic, vizi¬
bilitate bună la lumina ambiantă in¬
tensă şi posibilitatea afişării unor ca¬
ractere complicate (desene, inscrip¬
ţii).

Cristalele lichide au şi dezavantaje:

— Invizibilitatea în întuneric. Se com¬
pensează prin introducerea unui bec
miniatură lîngă afişaj, ce poate fi a-
prins prin apăsarea unui buton.

— Degradarea în timp datorită
schimbării compoziţiei cristalului, e-
lectrolizei ş.a. De regulă, polaritatea
tensiunii aplicate se schimbă perio¬
dic, pentru a reduce degradarea. Du¬
rata de viaţă a unui LCD actual este
de circa 5 ani de folosire.

— Sensibilitatea la temperatură. De¬
ranjează, de obicei, scăderea contras¬
tului la temperaturi peste 6(fC (la
soare, în spaţii închise).

Cu titlu informativ menţionăm că la
ceasurile staţionare, unde consumul
de curent nu este foarte restrictiv, se
utilizează frecvent şi alte tipuri de
afişaje, cum sînt cele fluorescente cu
vid, tuburile cu descărcare în gaze sau
tuburile de afişare cu filamente incan¬
descente.

Este folosită şi afişarea electrome¬
canică, cu motor pas cu pas. Un micro-
motor al cărui ax se roteşte cu 6° la
fiecare impuls electric primit acţio¬
nează secundarul ceasului, iar prin
angrenaje se obţine demultiplicarea
pentru minutar şi orar. Sistemul păs¬
trează deci limbile clasice ale ceasu¬
lui, dar este reiatîv sensibil, avînd
piese în mişcare, iar atunci cînd este
ultraminiaturizat (ceas de mînă) costă
muit.

TRADUCTORUL

ELECTROACUSTIC

Se folosesc mult traductoare piezo-

electrice extraplate (fig. 6). Pe o ta¬
blă elastică de oţel (membrană) este
d®pus materialul piezoeiectric, care
apoi este metalizat. Tensiunea alter¬
nativă de audiofrecvenţă se aplică
între suport şi metalizare. Ea provoacă
oscilaţii mecanice ale membranei, deci
sunete care se propagă în exteriorul
carcasei prin cîteva orificii speciale. La
ceasurile staţionare se folosesc bu-
zere de curent alternativ sau radiore¬
ceptoare pe UM/UUS, care intră în
funcţiune la ora stabilită.

BATERIILE

Pentru ceasurile de mînă s-au creat
baterii miniatură, avînd aspectul unor
cilindri <j> 5-12 mm şi înălţimea 2—4
mm. Există 3-4 tipuri mai frecvent
folosite. Tensiunea unui asemenea
element este 1,5 V, iar capacitatea de
ordinul a 30 mÂh.

Bateria solară constituie o soluţie
mai nouă pentru alimentarea ceasuri¬
lor de mînă. 5—6 celule fotovoltaice
înseriate debitează 2,5—3 V/1—2 mA
la lumina soarelui, îneărcînd un acu¬
mulator tampon ce asigură apoi •func¬
ţionarea ceasului un timp de aproxi¬
mativ 100 de ori mai lung decît expu¬
nerea efectivă la lumină.

DEPANAREA CEASURILOR
ELECTRONICE

Nu pot fi remediate defectele com¬
ponentelor ceasurilor electronice, ele
trebuind să fie înlocuite cu altele si¬
milare, ci doar unele defecte de con¬
tact sau reglaj. Totuşi asemenea «mă¬
runţişuri» constituie majoritatea de¬
fecţiunilor întîlnite în practică. Oricum
este nevoie de multă fineţe, răbdare
şi precauţie la realizarea unor inter¬
venţii.

Primul element care trebuie sus¬
pectat în cazul unor anomalii de func¬
ţionare este bateria. Scăderea ten¬
siunii ei poate produce cele mai dife¬
rite simptome: scăderea contrastului,
ştergerea completă sau apariţia unor
cifre întîmplătoare pe afişaj, refuzul
de a primi comenzi, nefuncţionarea so¬
neriei ş.a. Se va testa curentul pe care
îl poate debita bateria în scurtcircuit,
conectînd un miliampermetru în pa¬
rale! pe ea, pentru un timp foarte
scurt (1 s). Instrumentul trebuie să
indice un-curent de peste 200 mA
In cazul unei baterii noi. Sub 15 mA
elementul poate fi considerat inutili¬
zabil. Testul se face foarte rar, deoare¬
ce descarcă inutil bateria.

Deşi fabricanţii nu recomandă «re-
încărcarea», se poate totuşi încerca
o regenerare a bateriei uzate, trecînd
prin ea un curent de 0,3 mA timp de
100 de ore (analog încărcării unui acu¬

mulator plusul sursei la plusul ba¬
teriei). Operaţia se face iuînd toate
precauţiile pentru a evita urmările unei
«explozii» a bateriei închise ermetic,
în ea putîndu-se degaja gaze. Pentru
aceasta se va închide bateria supusă
regenerării într-o cutie de tablă. în
orice caz, regenerarea se poate în¬
cerca o singură dată, este nesigură
şi nu reface decît 30—40% din capaci¬
tatea iniţială a elementului.

Dacă bateria este în ordine, tre¬
buie verificate piesele de contact (din
tablă elastică) care asigură conectarea
sa electrică. Acestea se oxidează une¬
ori, mai ales cînd electrolitul dintr-o
baterie epuizată şi prost etanşată se
scurge afară. Curăţarea se va face cu
un beţişor de lemn şi alcool, pentru
a menaja acoperirea metalică a con¬
tactelor (nichel, aur) şi suportul din.
material plastic. O curăţire foarte a-
tentă a tuturor locurilor unde a pătruns
elecfrolit se impune, deoarece acesta
are o acţiune corosivă puternică. Arcu¬
irea suplimentară a pieselor de con¬
tact la baterie (cu o şurubelniţă fină)
este utilă de multe ori pentru asigu¬
rarea unei bune legături.

Dacă după remontarea bateriei cea¬
sul nu intră în funcţiune, se va încerca
apăsarea simultană a mai multor bu¬
toane (exc!uzîndu-i pe cel pentru bec),
ori deconectarea şi montarea din nou
a bateriei. Atenţie la respectarea pola¬
rităţii sursei!

Alte elemente ce produc adesea
necazuri sînt contactele prin care se
dau comenzi. Butoaneie sînt conectate
la un pol a! bateriei prin carcasa meta¬
lică în care sînt montate. Pentru a
face acest contact, în majoritatea ca¬
zurilor este nevoie să fie montat capa¬
cul carcasei. Prin apăsare, butoanele
ating o fîşie de tablă de pe placa cu
circuit imprimat. Această fîşie se oxi¬
dează sau se dezlipeşte de pe placă,
du cînd ia imposibiiitatea realizării unui
contact bun. Se va face curăţirea în
modul descris mai sus ori se va în¬
cerca refacerea lipiturii. în acest caz ■
se utilizează un ciocan de lipit cu
vîrf fin, legat electric la pămînt, cu o
temperatură crt mai scăzută posibil
pentru a topi aliajul uşor fuzibil ce
trebuie folosit. Timpul de lipire va fi
redus la minimum, deoarece pistele
conductoare şi alte componente de
pe placă se deteriorează uşor. Dacă
nu este prea riscant, conectoarele ze¬
bră şi afişajul LCD este bine să fie
demontate înaintea lipirii.

Unele segmente ale LCD-ului pot
rămîne sistematic «stinse» (inactive)
din cauza lipsei unei presiuni sufi¬
ciente între placa afişajuîui şi placa
de circuit imprimat, prin lipsa contac¬
tului conectorului zebră ia unele piste.
Se va mări apăsarea în zona respectivă

(de exemplu, prin adăugarea unor mici
fîşii de hîrtie între montura mecanică
şi placa de sus a afişajuîui), dar cu
prudenţă, pentru a nu produce spar¬
gerea LCD-ului. Dacă au pătruns im¬
purităţi în regiunea de contact, se de¬
montează (la unele modele nu este
posibil acest lucru!), şi se curăţă cu
puţin alcool conectorul şi pistele.

în cazul arderii becului la afişajele
cu cristal lichid, acesta trebuie înlocuit
cu unul similar — 1,5 V/circa 12 mA —
prin dezlipirea firelor terminale de pe
placă.

Cînd se constată un mers sistema¬
tic înainte sau în urmă al ceasului,
se poate regla «avansul» acestuia nu¬
mai la tipurile prevăzute cu trimer.
iată cum se poate face această opera¬
ţie în lipsa aparaturii speciale. Se
urmăreşte ceasul la intervale de 24
de ore, comparîndu-l cu semnalul de
oră exactă ai posturilor de radio. Ro¬
tim trimerul cu cîteva zeci de grade
în sensul acelor de ceas şi observăm
care este efectul asupra avansului
(accelerarea sau încetinirea mersu¬
lui). Se reglează apoi trimerul cu răb¬
dare în sensul necesar, pînă ce se
obţine o precizie satisfăcătoare. Ope¬
raţia trebuie făcută cu fineţe, timp de
mai multe zile, ceasul fiind lăsat aca¬
să, cu capacul carcasei desfăcut pen¬
tru a nu-! deteriora prin manevrări re¬
petate; păstrarea se face într-un loc
lipsit de praf şi cu temperatură relativ
constantă. Ceasul nu trebuie potrivit
efectiv în fiecare zi după radio, ci nu-
. mai se notează decalajul faţă de ora
exactă. »

❖

în încheiere, cîteva sfaturi pentru
utilizarea ceasurilor electronice;

— Protejaţi-le de apă şi substanţe
chimice, deoarece provoacă degrada¬
rea componentelor şi carcasei.

— O atenţie deosebită necesită ca¬
pacele din plastic ale afişajelor; ele
sînt sensibile la zgîrieturi şi solvenţi
organici.

— Evitaţi şocurile mecanice exce¬
sive (lovituri), care pot sparge com¬
ponentele.

— Folosiţi cu economie becul la
afişajele LCD şi soneria, deoarece
.aceştia sînt consumatori foarte mari
(de circa 1000 de ori!) comparativ cu
ceasul propriu-zis.

— Feriţi ceasul de temperaturi exce¬
siv de ridicate şi coborîte, acestea in-
fluenţînd negativ funcţionarea afişa-
juiui şi precizia.

— Nu lăsaţi în ceas bateriile uzate,
care pot avea defecte de etanşare şi
corodează piesele metalice.

TEHNIUM 5/1981

Utilizarea lă maximum a resurselor
energetice naturale se înscrie cu prio¬
ritate şi în practicarea aeromodelis-
mului. Aceasta face ca utilizarea cu¬
renţilor ascendenţi, ce apar la deni¬
velările solului, să fie din ce în ce mai
extinsă de către aeromodelişti. Una
dintre căi este menţinerea aeromode-
luiui în curentul ascendent dinamic
cu ajutorul unui pilot semiautomat,
care permite zboruri de durate mari
chiar de pe movile mici (20—30 m
înălţime), cu minimum de cheltuială
de energie la recuperare.

Aeromodelul planor cu pilot semi¬
automat (planor cu comandă automa¬
tă a direcţiei) este înscris pe .agenda
F.A.I.j organizîndu-se anual campio¬
nate europene, la startul cărora se
prezintă' sute de concurenţi.

Este de remarcat că modelele obţin
zborul din îriseşi caracteristicile cu¬
rentului de aer ce se deplasează în
lungul dealului. Curentul de aer este
curbat în sus, ocolind dealul; aceasta
înseamnă că apar două componente:
una orizontală, care ar trebui să fie
egală cu viteza de deplasare orizon¬
tală a aeromodelului (la 1 m de sol
mai mică), şi alta verticală, ce asigură
ridicarea modelului (curent ascendent
dinamic).

Dacă se construieşte un model uşor
cu o încărcare de 6 g/dm 2 , avînd o
anumită viteză pe orizontală şi des¬
cendentă şi dacă i se măreşte de patru
ori greutatea (deci şi încărcarea) prin
adăugare de balast, viteza sa se va
dubla.

Aeromodelul planor cu pilot semi¬
automat (comandă automată) este de¬
finit ca un «aparat neprevăzut cu un
dispozitiv de propulsie şi la care ridi¬
carea este generată de către forţele
aerodinamice ce acţionează pe supra¬
feţele ce rămîn fixe, exceptînd schim¬
bările de curbură sau unghiul de inci¬
denţă în timpul zborului. Planorul tre¬
buie să fie echipat cu un dispozitiv
de comandă, care să nu poată fi con¬
trolat de către concurent în timpul
zborului».

Caracteristicile unui planor cu pilot
semiautomat sînt:

— aria maximă a suprafe¬
ţei portante: 150 dm 2 ;

— încărcarea maximă: 100 g/dm 2 ;

— greutatea de zbor

maximă: 5 kg

în timpul concursului, lansarea ae¬
romodelului se face cu mîna; concu¬
rentul însuşi trebuie să-l regleze şi
să-l lanseze din interiorul unei supra¬
feţe de start ce se găseşte în vînt.
Se fac cinci zboruri oficiale, fiecare
limitat ia un maxim de 300 de secunde.

Desigur, este greoaie pregătirea cu
cinci modele diferite, de aceea se pre¬
feră două tipuri de modele: unul prin¬
cipal (suprafaţă: 32—34 dm 2 ; încărcă¬
tură: 15—30 g/dm 2 ) pentru vînt mediu
şi puternic (5—12 rrţ/s) şi unul secun¬
dar (suprafaţă: 50— 75 dm 2 ; încărcătu¬
ră: 6—10 g/dm 2 ) pentru vînt slab (0—4
m/s).

Direcţia de comandă tip raţă, în
faţa aripii, se preferă la modelul prim,
întrucît menţine stabilitatea direcţio¬
nală constant în vîntul puternic, turbu¬
lent, dispozitivul fiind mai sigur. Di¬
recţia de comandă normală, în spa¬
tele aripii, este preferabilă modelului
secundar, întrucît modelele pot fi ex¬
trem de uşoare datorită scurtării bo¬
tului, care, în plus, reduce momentul
de inerţie şi tangajele. Fuzelajul uşor
necesită şi o structură uşoară a ari-

AER0M0DEL PLANOR CU PiLOT SEMI

Planul conţine variantele normali
Cînd nu este ataşata nici o me
ea este valabilă pentru o

^=Sv /T\ /TV

= 30 = 45G

pil, care împreună pot duce la o încăr¬
care de 6 g/dm 2 .

Modelul «OLIMPIC» 8 caută să re¬
zolve parţial problema necesităţii a
două aeromodele. Modelul de bază
este, în principiu, un planor cu aria
suprafeţei portante totale (aria plus
ampenajul orizontal) de 33,96 dm 2 (ari¬
pa 29,66 dm 2 şi ampenajul orizontal
4,3G dm 2 ) şi greutatea de 450 g (încăr¬
cătura de 13,2 g/dm 2 ). Ataşîndu-se
între aripi şi fuzelaj o aripă adaos cu
lungimea de 480 mm (în ambele părţi),
se obţine varianta alungită, suprafaţa
aripii creşte cu 14,40 dm 2 , iar înlocuind
ampenajul cu altul cu anvergura de

75 mm, suprafaţa totală creşte la 50,36
dm 2 (aripa 44,06 dm 2 şi ampenajul
6,30 dm 2 ); mărirea suprafeţei duce îa
creşterea greutăţii ia 625 g (încărcătu¬
ra scade la 12,4 g/dm^.Varianta norma¬
lă are anvergura aripii de 2 040 mm
şi alungirea (anvergura aripii/profunzi¬
mea sa) 13,7 (viteza de zbor: 5-8
m/s), iar varianta alungită (redată în
desen) are anvergura aripii de 3 000
mm şi alungirea 20 (viteza de zbor:
3—4 m/s), îmbunătăţindu~se mult ae¬
rodinamica aripii şi a întregului model,
în consecinţă viteza pe orizontală şi
descendentă reducîndu-se simţitor.
Variantei normale i se poate adăuga

balast sub centrul de greutate şi deci
mări viteza de zbor (adapta după vi¬
teza vîntuiui).

Aeromodelul «OLIMPIC» 8 poate
realiza zboruri de peste 300 de se¬
cunde cînd este lansat de p; ^jţimi
de 50 m, dacă i se reglează viteza adec¬
vat şi pilotul semiautomat este în stare
de funcţionare corespunzătoare.

Aripa, ca şi aripa adaos, se con¬
struieşte clasic, cu nervuri din placaj
de 1 mm grosime şi longeroane din
lemn de rezonanţă.

Se realizează două şabloane ale pro¬
filului (tot din placaj de 1 mm), cu
două găuri cu diametrul de 3 mm.

TEHNIUM 5/1981

OMĂT „QLiMPIC" 8 de George ARGHIR

si alungită (q).
ine unei cote,
ile variante.

103x300 (6 bucăţi)

J I

i *4*1 r— lh

'N 140 m H

Joncţiune demontabilăt-

20 ^i z 15

15x30 = 450

Date tehnice:

Aripa; suprafaţa, dm2 29,62

alungirea 14,05

Ampenajul orizontal: suprafaţa, dm 2 4,30

alungirea 5,81

Suprafafa totală; dm2 33,92

Greutatea totală, g 450

încărcarea, g/dm2 13,27

Scara: 1:5 si 1:1

n-Normal a-Alungit
29,62 44,02

14,05 20,45

4,30 6,75

5,81 8,33

33,92 50,77

450 625

13,27 12,31

Nervură falsă g = 1

Diagonală g = 1

2x10' 2x7 a Mx11 a

ix6 u N 3x5 3 x15'

30 x 25= 750

III 1

□

Se desenează nervurile pe placaj in¬
dividual, se fac găurile de 3 mm dia¬
metru cu un burghiu de construcţie
specială (sîrmei de oţel arc de 3 mm
diametru i se polizează o piramidă
triunghi echilateral: unghiul dintre feţe
şi axa sîrmei: circa 20—30°). Se de¬
cupează nervurile (individual) cu tra¬
forajul, cu 1 mm în exteriorul liniei
trasate, se montează pe două sîrme
de 3 mm diametru. Blocul de nervuri
se piteşte prins în menghină cu o
raşpîlă şi se finisează cu şmirghel fin
(granulaţie 400). Se taie lăcaşurile
baghetelor (acestea fiind pregătite la
dimensiune, în prealabil, cum sînt

indicate pe desen) cu ferăstrăul pen¬
tru metale şi se ajustează cu pile pen¬
tru metale.

Montajul aripii se face pe o planşetă
pentru a fi perfect dreaptă. Ţinînd
cont că baghetele au cu puţin peste
1 m, se va monta o semiaripă odată,
apoi cealaltă semiaripă, iar cele două
aripi adaos se vor monta împreună.
Se îndeiază bine toate îmbinările, se
chesonează longeronul principal al
aripii adaos, se fac arcadele din foi
lipite, se lipesc acestea şi nervurile de
la capete (care se trasează corespun¬
zător după nervurile desenate).’ Se
diagonalizează (nervurile false diago¬

nale şi diagonalele se fac din placaj
de 1 mm grosime sau bal sa) şi se
trece la întărirea cu balsa a porţiunilor
de prindere specificate pe desen, O-
dată aripa uscată, se scoate de pe
planşetă şi se dă unghiul diedru (se
taie scheletul aripii în locul pentru
diedru, se aşază pe şablon şi se li¬
peşte, adăugîndu-se balsa sub Ion-
geroane, pentru mărirea zonei încle¬
iate).

Se rotunjesc toate ascuţişurile şi
asperităţile, inclusiv bordul de atac
şi fugă.

Ampenajul orizontal se constru¬
ieşte asemănător cu aripa. Se are

în vedere construirea a două ampena-
je: unul cu anvergura de 500 mm şi
profunzimea de 90 mm (la partea cen¬
trală, iar ia capete de 82 mm) şi altul
cu anvergura de 750 mm şi profunzi¬
mea de 90 mm. Toate elementele se
execută din ' -‘Mă sau pla¬

caj de 0,8 i.iti. grosime (nervurile uşu¬
rate mult) şi brad. Ampenajul orizon¬
tal norma! va fi adus la greutatea am-
penajuiui orizontal alungit prin adău¬
garea de plumb (circa 6 g).

(CONTINUARE ÎN PAG. 17)

TEHNIUM 5/1981

4UT0-

MQTO

REGLAJUL BOILOR CARBURATOARE
ALE AUTOTURISMELOR @ 1 f| 1 4

Începînd cu luna iunie a anului
trecut, modelele autoturismului «La¬
da» sînt echipate cu un .carburator
nou, identificabil prin indicativul 1 10S¬
II 07010-20 pentru modelele 1 200 şi
1 300, iar îa modeleie 1 "00 şi 1 600
prin indicativul 2107-1107010-20.

Principalele modificări aduse nou¬
lui carburator permit suprimarea în¬
călzirii bazei de fixare, schimbarea
diametreior camerelor de carburaţie
şi difuzoarelor, acţionarea pneumatică
a obturatorului treptei secundare; în
stîrşii, deoarece în construcţia ruptor-
dlstrlbuiîorului a fost introdus un dis¬
pozitiv vacuumatic de reglare a avan¬
sului la aprindere, carburatoarele noi
au fost prevăzute cu o cameră mano-
sTitîtrică eu membrană.

Aceste' măsuri au fost luate atU
pentru a se reduce consumul de car¬
burant eît şi emisia de CO. Consumul
de benzină !a 100 km a fost redus între
0,8 şi 1,2 litri In funcţie de viteză; în
acelaşi timp, concentraţia de oxid de
carbon s-a micşorat de la 1C2 g ia 46 g
(norma ECE fiind de 87 g pe ciclu de
testare).

CIRCUITUL DE MERS ÎNCET
(RALANTI)

Circuiîui de asigurare a alimentării
motorului ia ralanti prezintă modifică-
i ;>e cele mai importante, puse în evi¬
denţă în figura 1. Benzina este prs-

MDj

Or*. îng. ÎVS, STRATULAT

luată din avalul jiclorului principal şi
dozată de jiclorul de mers încet 1 ;
prin jiclorul de aer 2 trece o cantitate
de carburant, făcîndu-se o primă emul-
sionare.

Prin canalul 3, practicat în avalul di¬
fuzorului, se preia o nouă doză de aer
reglabilă cantitativ cu şurubul 4 (ob¬
turat cu plomba metalică 5 şi la care
accesul este interzis). Amestecul for¬
mat astfel printr-o emulsionare supli¬
mentară este perfectat în continuare
de curentul de aer sosit prin canalizaţia
de repriză 13. Mixtura aer-benzină este
condusă apoi spre cuiul de reglare 9,
protejat de capacul 10 , spre emulso-
rul 11 , prevăzut el însuşi cu şurubul de
reglare 8 şi pastila de protecţie 7.
Din emulsor trece în avalul obtura¬
torului spre cilindri cu amestec foarte
bine format şi dozat, care asigură o
ardere rapidă, cu un consum de com¬
bustibil minimal şi emisii de noxe
coborîte.

După cum se poate constata, con¬
structorii au renunţat de această dată
la reglajul ralantiului prin modificarea
poziţiei unghiulare a clapeteior obtura¬
toare (de acceleraţie).

Şuruburile de reglare prevăzute în
construcţia acestui carburator au ur¬
mătoarele destinaţii: şurubul 4 ser¬
veşte ia reglarea fină a cantităţii de
aer. Acest şurub este plombat de
constructor şi accesul la ei este inter¬
zis, reglajul efectuîndu-se numai la

uzina constructoare sau în ateliere
dotate cu utilaje specializate. Urmă¬
torul şurub 9, protejat de capacul 10,
serveşte la reglarea calităţii amestecu¬
lui la.ralanti, astfel încît motorul să nu
depăşească normele legale privind e-
hnisia de oxid de carbon. Pentru re¬
glarea nivelului turaţiei la ralanti este
prevăzut şurubul 8 , la care accesul
este posibil prin demontarea capacu¬
lui de protecţie 7; prin deşurubarea
sa, secţiunea de curgere prin emulso-
rul 11 se măreşte, conducînd la creşte¬
rea turaţiei şi invers.

Reglajul corect al alimentării cu a-
mestec carburant a motorului ia ra¬
lanti trebuie să ţină seama, în primul
rînd, că această operaţiune nu se poa¬
te executa fără a dispune de un turo-
metru de precizie şi de un analizor
de^ CO.

înainte de începerea operaţiunilor
de reglare este necesar ca aprinderea
AER
\

să fie pusă la punct, iar motorul să
fie adus la temperatura normală de
regim. Se scot capacele protectoare
de la şurubul pentru reglajul CO (re¬
per 10 , fig. 1 şi reper 1 , fig. 2 ) şi de la
cel pentru reglajul turaţiei (reper 8 ,
fig. 1 şi reper 2 , fig. 2 ); capacele ies
cu uşurinţă; dacă sînt înşurubate cu
o şurubelniţă pînă la refuz, ele se rup.

Se înşurubează apoi pînă la capăt
şurubul pentru reglajul oxidului de
carbon, după care se deşurubează cu
3,5—4 rotaţii. în mod similar s© proce¬
dează şi cu şurubul pentru reglarea
turaţiei, care însă va fi deşurubat cu
4—4,5 rotaţii; ambele şuruburi trebuie
să se rotească uşor, fără înţepeniri.

Se porneşte motorul şi se corec¬
tează turaţia de ralanti, care trebuie şă
fie între valorile 850 şi 900 rot/min. în
această situaţie se înşurubează lent
şurubul pentru conectarea oxidului
de carbon pînă cînd motorul capătă

1 AER ^

\ w

1: 1) jiclorul deţ_
mers încet; 2) ficio¬
rul de aer al mersu-„
lui încet; 3) canali¬
zaţi e; 4) şurub de re¬
glare; 5) plombă me¬
talică; 6 ) canalizaţi®
de aer; 7) dop; © şu¬
rub pentru reglarea
turaţiei; şurub
pentru reglajul CO;
iO) dop; ii) emulsor;
12 ) slapeta obtura¬
toare a primei trep¬
te: 13? criticii de re¬
priză.

2: 1) şurub pentru
reglajul CO; 2) şu¬
rub pentru reglajul
turaţiei.

m MEMORIA...

mmm um%

Expresie a tehnicii moderne, radarul
a devenit din ce în ce mai prezent pe
căile publice. «Surprinzător» pentru
unii automobilişti, el apare în diverse
locuri (curbe, sectoare intens circu¬
late, în apropierea trecerilor pentru
pietoni etc.), în ore diferite, ziua, noap¬
tea, pe vreme bună sau pe vrşme rea,
el se află mereu la datorie. Ei slujeşte
interesul celor mulţi, al celor care tre¬
buie să folosească corect drumurile
publice şi care trebuie să ajungă cu
bine acasă.

imaginaţi-vă dv. un radar reperat de
către automobiliştlpa o anumită şosea.
Imediat coloana îşi reia c-tempoul» său
normal, care asigură liniştea şi sigu¬
ranţa deplasării. Radarul nu constituie
o. capcană, uneori automobilişti! îi
• m > şi îi semnalizează şi pe ceilalţi
cu luminile de fntîlnire pentru a-!
«simţi» şi bine fac. De fapt, care este
interesul? Să existe o ordine deplină
pe şosea... să nu se ajungă la răniţi şi
morţi în urma accidentelor... Luaţi

deci aminte, stimaţi automobilişti;
reperaţi radarul., şi semnalizaţi cu
luminile pe fot parcursul traseului
dv...; nu faceţi altceva decît să vă
ajutaţi, dar să-i ajutaţi şi pe ceilalţi
să circule corect
VITEZA LA PĂTRAT SAU
CAUZA CAUZELOR
încerc o legătură între radar şi viteză.
Viteza în afara limitelor legii folo¬
sită de unii conducători auto repre¬
zintă una din principalele cauze ale
accidentelor. Jar viteza în curbă este
o «subdiviziune» a acestei cauze. Pu¬
tem vorbi de o neadaptare a vitezei la
configuraţia drumului. La curbă, auto¬
mobilistul trebuie să simtă «traiectoria»
să se înscrie perfect pe ea pentru a’
contracara efectele forţei centrifuge
h care este supusă maşina.

Pînă la experienţă, pînă la măiestrie,
se cere multă prudenţă ia abordarea
curbelor. Unora le lipseşte această
prudenţă şi atunci apare incertitudinea
parafrazată pe replica hamletiană: «a fi

sau a nu fi»...

G.P., în vîrstă de 20 de ani, cu permis
de conducere din 1980, «cobora» de
ia Miercurea Ciuc spre Sf. Gheorghe.
Şoseaua care uneşte cele două capi¬
tale de judeţ este o şosea agreabilă,
care străbate un decor de o rară fru¬
museţe şi parcă rămîi cu un sentiment
de regret uneori, cînd nu poţi poposi
în frumoasa staţiune Tuşnad. Fără
echivoc, drumul te trage pe firul lui
spre Sf. Gheorghe, pe curbele,rampele
şi pantele sale, care te fac să te con¬
centrezi tot mai mult la ceea ce se ?n-
tîmplă în jurul tău pe şosea.

Gîndurile lui G.P., poate pentru , o
clipă, au depănat frumuseţile staţiunii
Tuşnad, sau poate erau legate de alte
amintiri, pe fondul aspiraţiilor vîrstei
sale de 20 de ani, dar a apărut reali¬
tatea... o curbă periculoasă la dreapta...
neadaptarea vitezei... derapaj... şi în
«valsul haotic» a! maşinii se interpune
un alt autoturism, care venea din sens
opus şi al cărui şofer îşi vedea liniştit
de mersul său. Paradoxal, cel ce plă¬
teşte cu suferinţe este tocmai auto¬
mobilistul corect întrebarea este fi- ,
rsască; de ce oare?

Dacă 1—2 sau mai mulţi conducă¬
tori auto care se îndreptau spre Mier¬
curea Ciuc î! semnalizau cu Suminile,
tînărul nostru era mai puţin visător şi
mai realist în circulaţie şi poate astăzi

nu aţi mai fi citit despre această în-
tîmpiare,

VIRAJUL LA DREAPTA...

...După 2 km. ia un viraj uşor ia
dreapta, autoturismul a trecut peste
marcajul de delimitare a sensurilor de
mers şi s-a izbit violent de colţul stîng
al unei autoizoterme proprietatea
I.T.S.A.I.A. — Cluj condusă de M.F.
în urma impactului, I.C., de 23 de ani, a
decedat pe loc, iar pasagerul din
dreapta, I.M. (tot de 23 de ani) după
3 ore, pe patul spitalului.

Aşa se încheie raportul evenimen¬
tului petrecut într-o dimineaţă de mar¬
tie în oraşul Turda, care consemnează,
de fapt, sfîrşitul a două destine. I.C.,
unicul copil îa părinţi, a plecat cu ma¬
şina familiei la onomastica unui prie¬
ten. După o noapte petrecută într-c
companie agreabilă, 22 de tineri se
retrag spre casele lor. i.C. se urcă ia
volanul autoturismului şi îşi invită şi
vecinul să-l ducă acasă — tînărui I.M...
Nimeni nu a încercat să oprească
această cursă, care pînă la urmă s-a
sfîrşit în zori (acele ceasornicului con¬
semnau ora 6 dimineaţa).

In buletinul de analiza sîngelui era
scris cu roşu — îmbibaţi© alcoolică în
sînge 1,38 grame ia mie.

iVSsior ÎOSM ŞERBĂNESCU

HI-FI

STEREO

Numele meu este George Giurgea şi sînt elev la Liceul «Ion Luca
Caragiale» din Capitală. Sînt un cititor pasionat al revistei «Tehnium»
şi mă interesează îndeosebi montajele de audiofrecvenţă. Personal am
realizat o staţie stereo, pe care doresc s-o prezint şi altor constructori
amatori.

un mers uniform, fără întreruperi sau
galopărl, şi apoi se desface din nou
acest şurub cu 30—6Cf. Dacă turaţia
s-a modificat după acest regia], ea
este readusă între limite!® menţionate
prin acţionarea şurubului 2 (fig. 2).

Se montează apoi doza de preie-
vare a analizorului de gaze în ţeava
de eşapament (pe o adîncime de mi¬
nimum 360 mm) şi se determină con¬
centraţia de CO; aceasta este bine să
se situeze între 1—2%, dar în nici un
caz să nu depăşească nivelul limită
de 4,5% acceptat pe plan internaţio¬
nal.

După aceste operaţiuni se plasea¬
ză înapoi dopurile de protecţie ale
celor două şuruburi asupra cărora s-a
acţionat.

REGLAJUL CLAPETELOR
OBTURATOARE

Poziţionarea corectă a clapetelor
obturatoare (de acceleraţie) ale celor
două camere de carburaţie constituie
premisa funcţionării ireproşabile a mo¬
torului la ralanti şi în regimul tranzi¬
toriu de repriză (trecerea de la mersul
încet la sarcinile mijlocii).

Primul simptom a! dereglării poziţiei
celor două clapete este imposibilitatea
stabilirii turaţiei de ralanti (800—900
rot/min) cu ajutorul şurubului 2 (fig.
2) sau realizarea reglajului numai în
poziţiile extreme ale acestui şurub.
Un alt simptom îl constituie imposibi¬
litatea corectării emisiei oxidului de
carbon în conformitate cu limitele in¬
dicate mai sus. în sfîrşit, creşterea
consumului de carburant datorită blo¬
cării clapetelor sau intrării întîrziate
în funcţiune a celei de-a doua camere
de carburaţie întregeşte tablou! simp-
tomelor produse de un reglaj necores¬
punzător al celor două clapete.

Pentru reglajul lor “"este necesară
demontarea carburatorului de pe mo¬
tor, procedîndu-se după cum urmea¬
ză. se desface capacul filtrului de aer
şi se extrage elementul filtrant, după
care, desfăcînd cele patru piuliţe de
prindere, se scoate corpul filtrului de
pe carburator. în continuare se des-

Amplificatorul în variantă stereo
conţine două circuite integrate ampli¬
ficatoare operaţionale {/SA 741 sau
j -*-A 741) şi 12 tranzistoare cu siliciu.
Datorită înaltei fidelităţi cu care a-
ceastă instalaţie audio redă sunetul şi
puterii mari pe care o debitează pe
cele două difuzoare (circa 100 W pe
canal), această staţie se pretează la
folosirea attt într-un apartament obiş¬
nuit, la volum moderat, crt şi la au¬
dierea de conferinţe, discursuri sau
muzică în spaţii largi, deschise. Am¬
plificatorul este dotat cu o serie de
accesorii care pot facilita o audiţie
perfectă.

Preamplificatorul este realizat cu un
circuit integrat ^SA 741 de producţie
românească. El primeşte semnal de
pe cele trei mufe distincte (pentru
picup, magnetofon şi radio sau micro¬
fon). Acest etaj realizează o amplifi¬
care pronunţată, care poate fi reglată
în limite foarte largi, cu ajutorul po-
tenţiometrului conectat între intrarea
inversoare a integratului şi ieşirea sa.
Acest modul este alimentat dintr-o
sursă dublă, stabilizată de cele două
becuri, identice, de 24 V/25 mA şi de
cele două diode Zener de 13 V, care
stabilesc şi punctul median el tensiu¬
nii pe care se efectuează intrarea şi
ieşirea integratului. După acest etaj
urmează reglajul de ton, realizat în
varianta cu legătură la masă. Cete

două reglaje, independente pentru joa¬
se şi înalte, realizează un pronunţat
efect de atenuare sau de mărire a ni¬
velului, după dorinţă. Tot la intrarea
acestui etaj se conectează cele două
microampermetre (pentru cele două
canale), care indică nivelul semnalului.
Din potenţiometrul pentru reglarea am¬
plificării circuitului integrat se ajustea¬
ză tensiunea maximă pe intrarea am¬
plificatorului final, astfel îneîţ să nu
apară distorsiuni. Apoi se ajustează
cele două semireglabile conectate în
serie cu indicatoarele, astfel încît la
tensiune maximă acele să indice zero
(cele două microampermetre sînt gra¬
date în decibeli, deci scala începe de
la —20 dB şi se termină ia +3 dB).
Personal am folosit un indicator dublu
de la magnetofonul «UWERTURA-
STEREO». Cele două becuri din ali¬
mentatorul integratului servesc la ilu¬
minarea indicatoarelor.

După potenţiometrul de 100 kQ, (li¬
niar, pentru reglarea volumului) şi cel
de 10 kfl (liniar, pentru balans) ur¬
mează amplificatorul final. Tranzisto¬
rului T a (BC177B) îi revine sarcina
de a amplifica semnalul de intrare şi
de a menţine centrarea tensiunii me¬
diane (care se stabileşte din semire-
glabilui de 250 k0) la variaţii ale ten¬
siunii de alimentare. Datorită faptului
că am introdus în emitorul tranzisto¬
rului T 2 (BC 107 B) rezistenţa de 270 £1

Din acest semireglabi! se stabileşte ! r

la circa 15 mA, Se va avea în vedete
ca tranzistoarele defazoare, T 3 şi T a

rametrii cît mai apropiaţi. Acelaşi lucru
este valabil şi pentru tranzistoarele fi¬
nale de mare putere (obligatoriu pe ra¬
diatoare). Pentru a proteja pe T, şi T u
(2 N 3055), s-au introdus în emitoareie
lor rezistenţele de 0,330, realizate din
nichelină de <f> — 1 mm. Acest etaj de
putere este dotat cu reacţie negativă şi
cu un filtru care evită autoosciiaţia pe
frecvenţe ultrasonice. Impedanţa no¬
minală a difuzorului este de 4 II, dar
poate fi folosită şi o incintă acustică
cu impedanţe de 8 0, cu preţul unei
mici pierderi de putere. Tensiunea
maximă obţinută pe o incintă de 4 Q
este de 26,7 V, atunci cînd alimentarea
se face cu 60 V, curentul maxim nede¬
păşind 1,6 A pe canai. Alimentarea
este asigurată de un redresor în punte
la minimum 100 V şi 10 A (pentru a
evita încălzirea). Filtrarea se face cu
un condensator de 5 000 la 75 V.
Transformatorul a fost preluat de la
televizorul «Temp» 3, cu modificările
corespunzătoare. Montajele se reali¬
zează pe circuit imprimat (cu excepţia
reglajului de ion, care poate fi realizat
direct pe potenţiometre). Mărimea plă¬
cuţelor se determină în funcţie de di¬
mensiunile pieselor folosite. Trebuie
acordată o deosebită atenţie ecranării
firelor ce fac legătura între montaje.
Propun celor care vor realiza acest
montaj să recurgă la o cutie din alu¬
miniu cu grosimea de 3 mm, ceea ce
asigură atrt rigiditate, cît şi răcirea
adecvată a fînalelor care vor fi montate
direct pe şasiu prin intermediul unor
izolatori electrici din mică. întrerupă¬
torul (separat de potenţiometrul de
volum) asigură atît pornirea, cit. şi
oprirea staţiei la orice voium. Pe pa¬
noul frontal se vor monta cele cinci
potenţiometre, mufele de intrare, Sa
care poate fi adăugată încă una, o ieşi¬
re pentru orgă de lumini (dacă se
doreşte acest lucru), indicatoarele de
nivel şi întrerupătorul principal. Nu
este nevoie să adăugăm un indicator

fac racordurile elastice ale carburato¬
rului şi canalizaţi®! de ventilaţie a
carterului şi se demontează conexiu¬
nile starterului, tija acceleraţiei, pre¬
cum şl conducta de benzină şi cea de
vacuum a corectorului de avans.

în sfîrşit se desfac cele patru piuliţe
de fixare a carburatorului pe galeria
de admisie şi se scoate carburatorul.

Primele operaţii ce urmează sînt,
bineînţeles, spălarea şi suflarea cu aer
a carburatorului la exterior, urmate de
verificarea funcţionării uşoare, fără
înţepeniri, a ceior două clapete şi mai
cu seamă a celei de-a doua trepte, care
este acţionată vacuumatic. Pentru a-
ceasta se deschide complet obtura¬
torul primei trepte acţionînd pîrghia 4
(fig, 3) şi numai acum obturatorul
treptei secundare trebuie să se rnişte
uşor dacă se acţionează pîrghia 5.
în acelaşi mod se verifică şi mişcarea
relativ liberă : a tijei de comandă 8
a treptei secundare, în timpul depla¬
sării căreia trebuie să se simtă la mînă
efortul arcului de revenire, încorporat
în camera de vacuum 10.

La reglare se vor utiliza bare cilin¬
drice de diametre corespunzătoare.
Pentru prima treaptă, acţionînd asu¬
pra şurubului 1 (fig. 4) se va fixa po¬
ziţia obturatorului respectiv, astfel în¬
cît în p^iţia închis să se realizeze o
distanţă între el şi perete de 0,04 ...0,05
mm. în mod similar se va proceda pen¬
tru a doua treaptă, unde jocul se re¬
glează cu ajutorul şurubului 2 (fig. 4),
dar limitele sînt 0.02...0.03 mm.

Mal exact, se efectuează reglajul
foiosind un ceas comparator cu pre¬
cizie de 0,01 mm, montat pe flanşa
de fixare a carburatorului. Se' aduc
ambele clapete In poziţia închis, ac¬
ţionînd asupra şuruburilor de reglare.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

BD139Î 2N3Q55

<0,33n.

< 2000 H F/40V

is mSs

rnoo < Q iPj^H:

I I A S j j 1

BD14Q» 2 N3055

5G00 H F/@iV

IţIMhF Pr]2,2jjF

L. =500 spire CuEm
1 0 fi.8 mm

L«=50 spire CuEm
i p 0,6 mm
L» = 100 spire CuEm
J 0 2 mm
S —22 cm

şi condensatorul de 100 mF, curentul
de colector este doar.de 7 mA, ceea ce
nu duce la încălzirea acestui tranzistor
la mai mult de 40°C. în colectorul lui
T 2 se află o diodă Zener de 9,1 V în
serie cu un semireglabil de 500 0.

&t a B2=24V-,05mA 2*500|jF/1feV

de tensiune, deoarece acest rol îl au
becurile care luminează indicatoarele
de nivel. în spate se vor monta cele
două mufe de ieşire. în schemă este
prezentat un singur canal, al doilea
fiind identic.

TEHNIUM 5/1981

EZPOTEMPO&IZATOR

într-un articol anterior s-au clarifi¬
cat principiile funcţionale şi construc¬
tive care stau la baza automatizării ex¬
punerii în laboratorul fotografic. S-a
ajuns, în urma analizei, la concluzia
că, în practică, se preferă un sistem
semiautomat la care fixarea timpului
de expunere se face prin anularea in¬
dicaţiei exponometrului.

Ing. V. CĂLINESCU

Ne propunem, de această dată, să
prezentăm fotoamatorului şi unele
scheme concrete. Primele dintre ele,
cu tranzistoare, sînt mai accesibile
datorită componentelor mai uşor de
procurat. Ele sînt satisfăcătoare pentru
lucrările curente. Schemele cu circuite
integrate se caracterizează prin linia¬
ritate foarte bună şi un domeniu de

lucru mai larg, ceea ce le recomandă
pentru fotografia color, dar preţul lor
este ceva mai ridicat.

în ligura 1 se reia schema de prin¬
cipiu a exponometrului prezentat în
nr. 10/1980 (figura 3). Este un montaj
diferenţial simplu, dar care are per¬
formanţe bune. Se observă că foto-
receptorul (fotodiodă sau fotorezis-
tenţă) se montează în punte. Tensiu¬
nea de alimentare a punţii se menţine
la o valoare redusă cu ajutorul a trei
diode cu siliciu. Acest lucru este ne¬
cesar deoarece schema iniţială era
prevăzută cu un fotoelement emisiv,
tensiunea de măsură nedepăşind în
principiu 0,25-0,3 V. La tensiuni mai
mari funcţionarea ar deveni imposibilă
datorită potenţialului prea mare apli¬
cat pe baza tranzistoarelor T,, T 2 . Va¬
lorile rezistenţelor din punte, R P , se •
stabilesc în funcţie de rezistenţa la în¬
tuneric a fotoreceptorului. Rezistenţa
R, se ia aproximativ egală cu rezistenţa
fotoreceptorului în lumină maximă.
Practic, ea va fi un semireglabil ce se
ajustează cu R echil.=0 astfel încît să
se obţină o indicaţie minimală (0,5-2 s)
corespunzătoare unei hîrtii fotografice

de sensibilitate ridicată. Tranzistoarele
de tip BC 177 se împerechează şi pen¬
tru a micşora la maximum erorile date
de modificarea temperaturii, ele mon-
tîndu-se într-un radiator comun. O
soluţie simplă este cea din figura 2,
tranzistoarele aflîndu-se între două e-
clise de tablă (grosime 0,5-1 mm) pro¬
filate şi prinse cu un şurub central.
Rezultă că nu se pot folosi decît tran¬
zistoare în capsulă metalică pentru ca
egalizarea termică să fie eficientă.

Montajul va fi uşor de realizat pentru
cei ce au făcut deja schema. Pentru
cei care vor să se apuce de lucru
acum, le propunem şi schema din
figura 3. Tranzistoarele împerecheate
se montează, de asemenea, într-un ra¬
diator comun pentru egalizare ter¬
mică. Alegerea rezistenţelor R p şi R,
se face în modul descris anterior. Po-
tenţiometrul P, serveşte echilibrării
montajului şi obţinerii punctului de
zero al instrumentului (un eventual
reglaj ulterior foarte fin al zeroului in¬
strumentului se va face şi mecanic
din şurubul de nul). Rezistenţa R 2 are
rol de protecţie pentru instrument; ea
se alege pentru a limita curentul prin

* tuwr ffk'r'3l

O+10V

4—•a M (Ffe)

' fe% R o,

O 9+iov aRculT DE temporizare +10V circuit
C. a Ţ £ ^ JL

CfRfechii. p ■ rw

brT r rr ^ —*“i i 2 V lokcL

Tz % J2 = BC 177 f-O—O" Izz;-

2 - , , mA 741 _^r- j I —f T IQkfl.

împerecheate ^ .-J| Pi |V |Vp 2 Jl-

introduseîn aceeaş rj 47 *ST X r|22 X\ 100k I

h A709«3u &AY 127 l GH(0,VlIka
10k£L HA741 T f I | a i2V

X +10V ~ 1f

9*(R*=2kn.)

9x1%

10*(R*=20ka)
lOMOs .

0 csm

WsvsT*

isr“îfj

25Q0uF f-o0

-a-

JlSka

jLi

cxi-

- 41 -

(Ja -12V (stabilizată )

TEHNIUM 5/1981

instrument la 1,05-1,1 din curentul ma¬
xim. Instrumentul este un microam-
permetru de 50-250 P 2 este un
potenţiometru cu care se reglează ca¬
pul de scală pentru iluminarea maximă.
Atenţie! La iluminare maximă avem
indicaţie maximă şi timp de expunere
minim; către zeroul instrumentului vor
fi timpii de expunere mari.

Gradarea indicaţiei în unităţi de timp
absolute nu este posibilă, deoarece
nu avem o sensibilitate unică a mate¬
rialelor fotosensibile utilizate. Se va fa¬
ce o gradare în trepte, trecerea de la o
treaptă la alta corespunzînd dublării,
respectiv înjumătăţirii timpului de ex¬
punere. Eventual se vor face şi grada¬
ţii intermediare. Se poate face şi o a
doua gradare în secunde, iuînd în
considerare sensibilitatea hîrtiei foto¬
grafice cel mai des folosite (de exem¬
plu, hîrtia cu bromură de argint). A-
ceastă gradare se face după ce uni¬
tatea de măsurare a fost cuplată cu
unitatea de temporizare. Temporiza¬
torul poate fi etaionat cu precizie în
secunde. Pe baza cîtorva probe se
identifică indicaţiile exponometrului cu
timpii determinaţi, iar restul scalei se
divizează liniar (instrumentul trebuie
să fie şi ei liniar).

Cele spuse referitor la gradarea in¬
strumentului sînt valabile şi pentru
montajele următoare.

Un montaj cu performanţe superioa¬
re este ce! din figura 4. Ei este descris
mai detaliat în numărul 10/1980 al re¬
vistei. S-a introdus rezistenţa Rj avînd
rolul menţionat deja anterior.

Rezistenţele de echilibrare din sche¬
mele arătate pot fi simple potenţio¬
metre liniare sau sisteme de rezistenţe
comutabile.

Reamintim cititorilor că prin anula¬
rea indicaţiei instrumentului din echili¬
brarea punţii cu R echii. se poate ob¬
ţine şi timpul de expunere în unitatea
de temporizare prin introducerea sin¬
cronă a rezistenţei R din circuitul RC
al temporizatorului. Procedeul cei mai
simplu constă în folosirea unui poten¬
ţiometru dublu. Pentru o mai bună re¬
petabilitate şi pentru o bună precizie
pe un domeniu mare de măsură sau
temporizare se foloseşte o comutare
discontinuă. Pentru schemele cu tran-
zistoare, o reglare potenţiometrică este
suficientă. Pentru ultima schemă, cu
circuite integrate, se recomandă reali¬
zarea echilibrării cu ajutorul unei re¬
zistenţe în trepte (figura 5). Avînd în
vedere calităţile schemei din figura 4,
se recomandă utilizarea ei în cuplaj
cu un temporizator foarte precis şi
liniar. Celor ce nu au un asemenea
temporizator le recomandăm schema
din figura 6.

Unitatea de temporizare este alcă¬
tuită dintr-un integrator urmat de un
comparator, ambele realizate cu cîte
un circuit integrat Tensiunea furni¬

zată de temporizator este comparată
cu o tensiune de referinţă Ud, care va
defini punctul de declanşare a releului.

Prin apăsarea butonului P (buton de
sonerie), condensatorul C se descarcă
instantaneu, iar la ieşire potenţialul
devine nul. Deoarece tensiunea de re¬
ferinţă Ud este negativă, aplicată bazei
tranzistorului, ea va determina satu¬
rarea acestuia şi anclanşarea releului
temporizatorului. Ulterior (apăsarea
butonului P a încetat), condensatorul
C se încarcă prin R echii., conectată
în circuitul de intrare, astfel încît la
ieşirea din integrator apare un poten¬
ţial negativ crescător. In momentul în
care acest potenţial depăşeşte în va¬
loare absolută pe Ud, la ieşirea com¬
paratorului apare o tensiune pozitivă,
care blochează tranzistorul şi deter¬
mină declanşarea releului.

Valorile rezistenţelor din punte (no¬
tate cu steluţă) pot fi altele, în funcţie
de tipul fotoreceptorului, alegerea fă-
cîndu-se aşa cum s-a mai arătat.

în principiu, prin variaţia rezistenţei
R echii. între 0 şi maxim se acoperă
întreg domeniul de lucru. Se fac două
probe fotografice corespunzătoare in¬
dicaţiei maxime şi celei minime. Indi¬
caţia maximă corespunde unui flux
luminos maxim şi implică un timp de
expunere scurt. Ca indicaţie minimă
nu se va lua punctul de zero, deoarece
acesta corespunde unui timp de ex¬
punere infinit, ci o indicaţie corespun¬
zătoare la 5-10% din domeniul electric
ai instrumentului. Probele se fac pe
hîrtia de utilizare curentă (bromură de
argint, cel mai probabil) şi se notează
timpii de expunere corespunzători, de
exemplu 1 s şi 78 s. Deci prin echili¬
brarea punţii trebuie să acoperim acest
domeniu de temporizare. Procedăm,
mai întîi, la o corecţie, respectiv ro¬
tunjim domeniul, de exemplu la valoa¬
rea maximă 100 s. Prin modificarea
rezistenţei de 1 kH, aflată în serie cu
instrumentul (se înlocuieşte, eventual,
cu un semireglabii), se reglează capul
scalei, astfel încît să se obţină noul
domeniu. Să admitem, de exemplu, că
variaţia iui R echii. este de ordinul a
200 kH, ceea ce înseamnă că pentru
1 s corespunde o rezistenţă de 2 kfî.
Acest exemplu este redat şi în schi¬
ţele din figura 5. Folosind două comu¬
tatoare, CT, vom realiza P echii. în
mod decadic, astfel încît fiecare timp
de expunere să fie obtenabil. P 3 ser¬
veşte unei variaţii continue necesară,
în special, la timpi scurţi. Rezistenţa R’
se ia egală cu valoarea necesară tim¬
pului minim, respectiv pentru 1 s, ast¬
fel încît R echii. să nu fie zero niciodată.
Dacă dispunem de comutatoare cu 12
poziţii, putem eventual completa pozi¬
ţiile lăsate libere lărgind domeniul de
lucru pentru a folosi temporizatorul în
mod independent.

Temporizarea se obţine practic faţă

de nivelul Ud, care poate fi diferit pen¬
tru lucrul în regim semiautomat faţă
de utilizarea independentă a unităţii
de temporizare. Un comutator S ser¬
veşte alegerii modului de lucru. Regla¬
jele potenţiometrelor P, şi P 2 care de¬
finesc Ud se fac cu P 3 =0. Valorile lui
Pj şi P 2 pot fi, desigur, şi altele decît
cele din schemă.

Cunoscînd rezistenţa P echii., tre¬
buie determinată valoarea condensa¬
torului de încercare C. Valoarea no¬
minală se determină pentru o primă
alegere cu relaţia:

T(timp) = C . R echiv.,

unde R echiv. = _5 _î 9^L_5L
R echil-ERs

unde Rs este impedanţa de intrare,

deci C = - -- . -1 _

R echiv.

Alimentarea se poate face de la o
sursă simplă ca aceea din figura 7.
Piesele din schemă pot fi echivalate
cu alte componente cu caracteristici
similare.

Funcţionarea celor două unităţi, de
măsurare şi de temporizare, este suc¬
cesivă; în acest scop se va folosi un
comutator K (figura 8). Se face măsu¬
rarea, se echilibrează puntea, se co¬
mută pe unitatea de temporizare şi se
apasă pe butonul P. Modul de lucru
se selecţionează din comutatorul S.

Conectarea aparatului de mărit se
face conform schemei din figura 9.

Utilizarea unor hîrtii fotografice de
altă sensibilitate decît cea luată în
considerare ia etaionare este posibilă
prin determinarea raportului între in¬
dicaţie şi timpul real necesar (aflat
prin probă). Acest raport se menţine
constant pentru orice ait flux luminos.

Luarea în considerare a sensibilităţii
se poate face electronic, astfel încît
să nu mai fie necesare calcule ia fie¬
care expunere. în acest scop se va
încorpora în unitatea de temporizare
un circuit amplificator cu amplificare
variabilă (figura 10). Etalonarea ini¬
ţială se va face pentru o poziţie medie
a potenţiometrului P sens., astfel încît
să se poată face ulterior corecţii pentru
sensibilităţi mai mari sau mai mici.
Desigur, în acest fel, timpul de expu¬
nere nu va mai fi .eel nominal, dar în
regim, semiautomat faptul nu este sem¬
nificativ. Pentru lucrul cw temporiza¬
torul în mod independent se aduce
P sens. în poziţia iniţială sau se elimină
din montaj circuitul amplificator. în
acest scop, comutatorul S va trebui
să aibă mai multe secţiuni. Circuitul
din figura 10 permite o modificare a
amplificării de circa 3 ori.

Liniaritatea temporizatorului permi¬
te extinderea domeniului de lucru (în
regim independent) la 400-500 s. în
acest scop se va înseria încă un co¬
mutator cu 4-5 poziţii cu care se vor
introduce rezistenţe corespunzătoare

unei sute de secunde.

De menţionat că montajul descris
foloseşte o singură rezistenţă varia¬
bilă, atit pentru unitatea de măsură,
cît şi pentru temporizator. Dacă s-ar
folosi comutatoare CT duble, s-ar pu¬
tea renunţa la comutatorul K şi în
acest caz între R echii. şi P pentru cir¬
cuitul RC ai temporizatorului nu ar mai
fi necesară o echivalare funcţională.

Pentru primele scheme se va folosi
un temporizator cu tranzistoare, even¬
tual unul de fabricaţie industrială, în
care se intervine. Se va verifica linia¬
ritatea montajului, care trebuie să fie
satisfăcătoare cel puţin pe domeniul
de măsurare ales.

Pentru cei ce doresc să realizeze o
schemă simplă de temporizator pro¬
punem montajul din figura 11.

R* se alege pentru un timp minim
de 0,5-1 s.

Rezistenţa R va fi dată de potenţio¬
metru! dublu (o secţiune R şi o sec¬
ţiune R echii.).

în poziţia din figură, prin contactul
C, al releului se aduce baza ia acelaşi
potenţial cu emitorul, astfel încît T 2
va fi închis. Prin închiderea pe scurt
timp a contactului K se excită releu!,
contactul C; se desface, iar C 2 se în¬
chide şi becul aparatului de mărit se
aprinde. T 2 este astfel polarizat în aşa
fel încît să menţină releu! anclanşat
după deschiderea contactului C r în
acest scop se reglează R^ scurtcircui-
tînd pe Tj (bază-emitor), cu C t deschis.

Prin încărcarea condensatorului C
(prin rezistenţa R), potenţialul în punc¬
tul «a» creşte şi, prin intermediul tran¬
zistorului T,, va determina blocarea
iui T 2 şi implicit declanşarea releului.
Dioda D, (cu siliciu, de mică putere)
limitează tensiunea bază-emitor a iui
T,. Dioda D 2 este numai o protecţie
faţă de curenţii de autoinducţie ce apar
în funcţionarea releului şi poate fi de
orice tip, avînd tensiunea de lucru de
ordinul 30-60 V. Tranzistoarele (pnp,
cu siliciu) vor avea l A mai mare sau
egal cu 150 mA, iar tensiunea maximă
de lucru va fi mai mare de 25 V.

Valoarea condensatorului se deter¬
mină în funcţie de R şi de domeniul
de lucru dorit.

în realizarea unui expotemporizator
este bine să se apeieze la ajutorul unui
electronist cu experienţă în aparatura
industrială. Fiind vorba de un aparat
de precizie, schemele date trebuie să
fie bine reglate pentru obţinerea unor
performanţe bune. Pe parcurs, în func¬
ţie de datele tehnice efective ale com¬
ponentelor folosite, este posibil să se
modifice unele valori date în scheme.
Totodată, aparatele de măsură utili¬
zate la realizarea schemelor propuse
trebuie să fie de bună calitate.

AEROMODEL PLANOR CU PILOT
SEMIAUTOMAT «OLIMPICA

(URMARE DIN PAG. 13)

Direcţia fixă se construieşte folosind
profiluri simetrice (grosime relativă
6%) din balsa sau placaj uşurate.
Bordul de atac (4x4 mm), bordul de
fugă (3 x 12 mm) şi longeronul (două
fîşii de 1 x 10 mm) sînt din balsa,
însă se pot folosi brad şi placaj de
0,8 mm grosime (longeronul).

Fuzelajul se confecţionează de-
montabil din două bucăţi: o parte
lungă tronconîcă (pătrat de 28 mm
bază mare, rotunjit de 12 mm diametru
la celălalt capăt) şi alta scurtă cu sec¬
ţiunea pătrată (28 mm latura pătratu¬
lui), ce se termină cu o gondolă în
care se montează pilotul semiautomat.

Cele două părţi aie fuzelajului se

construiesc din baghete de brad (3x3
mm) dispuse la colţuri, placate cu
placaj de 1 mm grosime (fibrele în
lungul fuzelajului). Se acoperă, după
finisare, cu două straturi de foiţă de
mătase japoneză cu fibrele la 45° faţă
de axa tubului. Partea cu secţiune
pătrată se plachează cu două rînduri
de placaj.

Joncţiunea fixă face trecerea de !a
partea tronconică la cea pătrată. Se
lipeşte în exterior cu două straturi de
pînză. îmbinarea se ajustează perfect.
Interiorul joncţiunii se plachează cu
bucăţi de placaj cu fibrele în lungul
fuzelajului. Joncţiunea mobilă face
posibilă demontarea fuzelajului pen¬

tru transportarea sa în condiţii uşoare.
Partea anterioară se plachează supli¬
mentar dublu cu placaj de 1 mm grosi¬
me, care, prelungită, intră în cea pdste-
rioară. Fixarea se face cu cauciuc
trecut pe după cîte un pop transversal
prin fiecare capăt.

Parasolul se confecţionează din pla¬
caj uşurai în el se montează auto-
cnipsui, microbuzerul, întrerupătorul
şi sursa de alimentare a microbuze-
ruiui. Se poate fixa şi un cîrlig de re¬
morcaj în poziţia menţionată.

Centrajui aeromodelului include do¬
uă etape: centrajui static şi centrajui
dinamic.

Centrajui static se face pentru adu¬
cerea centrului de greutate în poziţia
menţionată pe desen. Se montează
varianta alungită (cu şase sîrme de
oţel arc cu diametrul de 3 mm şi lun¬
gimea de 330 mm) şi se aduce centrul
de greutate în poziţia arătată. Este
necesară, de obicei, adăugarea de
balast în coadă. Se cîntăreşte ampe-

najul orizontal cu anvergura de 750 mm
şi se aduce la aceeaşi masă celălalt
am penaj.

Centrajui dinamic se face după ce
s-a observat absenţa totală a torsiu¬
nilor aripii şi ampenajuîui orizontal (în
ambele variante) şi conţine două faze.
în prima fază se montează varianta
normală fără deriva mobilă şi se re¬
morchează modelul la cablu (de 50 mm
lungime) pe timp perfect calm. Se
urmăreşte zborul în linie dreaptă; dacă
se roteşte în cercuri, se va urmări eli¬
minarea torsiunilor geometrice sau
aerodinamice pînă cînd se deplasează
în linie dreaptă. Se montează apoi va¬
rianta alungită, tot fără deriva mobilă,
şi se procedează identic pînă la zbor
rectiliniu. în faza a doua a centrajului
dinamic se trece la pantă. Dacă vîntul
este sub 4 m/s, se încearcă varianta
alungită, însă dacă este peste această
viteză se testează varianta normală.
Aeromodelul va trebui să-şi menţină
direcţia de zbor neschimbată.

TEHNIUM 5/1981

PENTRU

TINERI!

SIN

AGRICULTURĂ

OBTIHim

PROOUSm APICOLI

Ce! mai cunoscut şi apreciat produs
apicoi este mierea. Ea se obţine din
nectar sau din alte substanţe naturale
ale plantelor, pe care albinele le culeg,
le prelucrează şi le depozitează în fa¬
gurii stupului. Mierea poate fi mono-
floră, cînd este preparată din nectarul
unei singure plante (salcîm, tei) sau
polifloră, cînd provine din nectarul
mai multor plante. Funcţie de numărul
melifer, de puterea familiei de albine
şi de secreţia de nectar, cantitatea de
nectar adusă zilnic în stup poate va¬
ria între 0 , 100—10 kg. Astfel, într-un
an se pot recolta de la o singură fa¬
milie 10—25 kg de miere de albine.

Nectarul proaspăt adus în stup con¬
ţine mari cantităţi de apă, iar în mo¬
mentul în care mierea este căpăcită
în fagure cantitatea de aoă este re¬
dusă la 18—20%. Pentru a nu schimba
calitatea mierii se recomandă folo¬
sirea unor corpuri cu faguri de culoafe
deschisă.

în vederea depunerii nectarului şi
preiucrării acestuia în miere destinată
recoltării, cu cel mult 48 de ore înain¬
tea declanşării culesului se aşază dea¬
supra familiei (în cazul unui stup mul-
tietajat) ramele cu faguri. Se reco¬
mandă ca între cele două corpuri
ale stupului să se pună un grătar se

ZAHARIA VOICULESCU

părător de matcă pentru ca ea să nu-şi
depună ouăle în aceste rame.

După încetarea culesului şLdupă ce
în miere s-a petrecut procesul de ma¬
turizare, albinele căpăcesc alveolele
fagurilor cu o pojghiţă subţire de ceară
albă. în momentul în care 1/2 din su¬
prafaţa fagurilor este căpăcită se poate
începe extracţia mierii.

Extracţia mierii începe cu eliminarea
albinelor de pe faguri şi se continuă
cu descăpăcirea fagurilor. Descăpă-
cirea se face manual, ramă cu ramă,
cu ajutorul unei furculiţe sau cu un
cuţit special, ascuţit pe ambele muchii.
Extracţia propriu-zisă se face cu un
aparat, denumit extractoffîn care ra¬
mele cu miere descăpăcite sînt su¬
puse centrifugării. Pentru ca mierea
să nu se degradeze în timpul extrac¬
ţiei, trebuie păstrată o curăţenie exem¬
plară.

De multe ori se observă o cristali¬
zare a mierii, ceea ce arată că pro¬
porţia de glucoza este mai mare, clar
nu înseamnă că mierea nu este bună.
în cazul în care fruetoza predomină,
mierea nu se cristalizează ani de zile.

Mierea destinată consumului tre¬
buie păstrată în borcane din sticlă în¬
chise ermetic, astfel încît să nu ab¬
soarbă umiditatea sau să prindă un

miros neplăcut

Un alt produs obţinut de la albine
este ceara Pentru ca apicultorul să
obţină cît mai multă ceară, este nece¬
sară valorificarea fiecărei surse de pro¬
ducere a acesteia. Astfel:

— se strînge ceara din legăturile fă¬
cute de albine între şipcile superioare
ale ramelor;

— se foloseşte în fiecare familie o
ramă clăditoare, care este o ramă fără
foaie de ceară şi se aşază, de regulă,
după uitima ramă cu puiet şi numai
după ce pomii fructiferi au înflorit şi
vremea s-a încălzit Ea se va clădi nu¬
mai cu celule de trîntori, iar după
însămînţarea de către matcă ceara
se recoltează şi se topeşte într-un
topitor solar (se pot obţine 4—5 re¬
colte);

— se adună ceara rezultată din des¬
căpăcirea fagurilor;

— se topesc fagurii în care s-au
crescut mai multe generaţii de aibine.

Respectînd cu stricteţe toate îndru¬
mările, anual se poate recoita de fa
fiecare familie de albine cca 1 kg de
ceară.

Un produs mai nou, dar deosebit
de apreciat, este lăptişorul de matcă.
Acesta este o secreţie glandulară fo¬
losită de albine pentru hrănirea larve¬
lor de lucrătoare, de mătci sau de trîn¬
tori. Pentru producerea lăptişorului de
matcă se pot aplica două tehnologii.

Prima tehnologie, orfanizarea, con¬
stă în ridicarea din familia de albine
a mătcii şi a tuturor fagurilor cu puiet.
Matca împreună cu doi faguri cu puiet,
hrana şi albinele ce îi acoperă se aşa¬
ză într-un stup, formînd un nucleu.
Restul fagurilor cu puiet, dar fără al¬
bine se dă altor familii spre îngrijire,
în familia fără matcă se introduc (după
cca 3 ore) cei puţin 120 de botei cu
larve (dar nu mai mult de 240), care,
la rînduî lor, vor fi luate spre creştere
de către albinele doici orfane. După
72 de ore ramele cu botei sînt ridicate
şi recoltate de lăptişor, după care sînt
din nou date familiei orfane avînd în
eie alte iarve tinere transvazate. După
recoltare, familia îşi primeşte matca şi
ramele cu puiet. Familia poate intra
din nou în producţia de lăptişor după
cei puţin 18 ore, timp necesar reface¬
rii biologice.

Cea de-a doua tehnologie se apiică
in prezenţa mătcii. Aceasta împreu¬
nă cu 3—4 faguri este separată, prin-
tr-o diafragmă separator de matcă,
de restul fagurilor cu puiet în compar¬
timentul fără matcă, între doi faguri
cu. puiet necăpăcit, se introduc 60
de botei cu iarve, care vor fi iuate
în creştere de către albinele din stup.
După 72 de ore se va recoita lăptişo¬
rul. în urma transvazării larvelor, ra¬
mele se vor introduce din nou în com¬
partimentul -fără matcă. Săptărnînal,
trebuie să se ridice din compartimen¬
tul cu matcă dp^faguri cu puiet necă¬
păcit şi să se muteJn compartimentul
fără matcă, în focul a doi
puiet eclozionaţ, caceri# cţtodui lor,
vor fi aşezaţi în compartimentul cu
matcă. \

Lăptişorul de matcăpoate recolta
pînă la 15—20 august, putîndu-se re¬
coita, de la fiecare familie, îritre
150- 300 g.

Polenul se recoltează de pe^plcio-
ruşele lucrătoarelor cu ajutorul colec¬
toarelor de poien. Recoltarea polenu¬
lui începe odată cu încălzirea vremii.
Prin montarea colectorului de poien
nu se colectează decît 20% din canti¬
tatea totală adusă în stup. Polenul
proaspăt are o umiditate pînă la 22 %.
Pentru păstrare, el este supus uscării
în uscătoare special construite, care
pot fi cumpărate în magazinele spe¬
cializate. Recoltarea polenului devine
o obligaţie pentru fiecare stupar; aces¬
ta îi predă asociaţiei şi îşi creează o
rezervă necesară preparării turtelor
proteice (50% polen uscat şi 50%
zahăr pudră se frămîntă cu miere căl¬
duţă pînă se obţine o pastă consis¬
tentă). Polenul se strînge numai pînă

la data de 1 august, cînd familia de
albine începe pregătirea pentru ter¬
nare.

Păstură Prisosul de polen rămas
în alveolele fagurilor va fi prelucrat de
albinele tinere în păstură, folosind
pentru aceasta o secreţie a glandelor
mandibulare. în momentul în care în¬
tr-un stup există mai mulţi faguri cu
păstură, viaţa familiei este în pericol
deoarece albinele consumă în perioa¬
da de repaus prea multă păstură.
Pentru a evita acest lucru, vom ridica
din stup surplusul de faguri cu păs¬
tură. Aceştia pot fi valorificaţi prin
unităţile «Apicola» (faguri cu peste
65% din ceiule cu păstură) sau pentru
uz propriu. în vederea scoaterii păs-
turii din alveole, se taie fiecare celuiă
prin mijloc, cu ajutorul unui cuţit,
si se scoate cu un beţişor ascuţit
substanţa. Granulele de păstură se
şşază într-un borcan (peste care se
toarnă ceară topită) şi se păstrează
la temperatura camerei.

Un alt produs apicol apreciat este
propolisul, substanţă strînsă de al-
| bine din mugurii arborilor. în stup,
propoiisul este utilizat la fixarea rame-
!or şi pentru astuparea tuturor locuri-
loFpfrt care se pierde căldura. Pro¬
polisul se strînge prin intermediu!
unor colectoare aşezate deasupra ra¬
melor cuibului. Colectarea acestui pro¬
dus se întrerupe la 1—10 august, dată
la care albinele se pregătesc pentru
iernat, etanşeizîndu-şi stupul în ve¬
derea păstrării căldurii. Granulele de
propolis se păstrează în borcane sau
* în pungi de polietilenă şi se predau
spre valorificare la unităţile apicole.
De la fiecare familie de albine se poate
colecta pînă la 300 g de propolis.

Veninul se obţine prin aşezarea la
urdiniş a unei grile din sîrmă subţire,
a unei membrane din cauciuc şi a
unei bucăţi de sticlă. Prin grilă tre¬
cem curent slab (pînă ia 30 V); în
momentul în care albina face contactul
între două sîrme, ea este curentată,
fapt ce face să înţep® membrana, iar
veninul cade pe sticlă. Albina nu-şi
pierde acul deoarece membrana este
foarte fină. Picăturile de venin care
se usucă repede sînt raclate cu o lamă
şi se păstrează în cutii curate şi bine
închise. Veninul se predă unităţilor
apicole.

Apiiarnilul, cei mai nou produs
apicol, sa obţin® prin recoltarea lar¬
velor de trîntori cu puţin înainte de a

fi căpăcite (ziua a 7-a de fa faza de
ou). Larvele recoltate se pot ţine cel
mult opt ore la temperatura camerei,
după care se introduc în congelator
pînă ce vor fi predate beneficiarilor.
Anual, se pot strînge pînă la 700 g
larve de trîntori de la fiecare familie
de aibine.

Ultimul produs al familiei de albine
este materialul biologic, care poate
constitui un roi sau o familie. Astăzi,
cînd înmulţirea familiilor de albine
face parte din planul de stat, este bine
să căutăm să înmulţim familiile ime¬
diat după cules, moment în care fa¬
milia atinge o dezvoltare maximă. în¬
mulţirea se face prin roitul natural
(neavantajos, deoarece multe roiuri
se pieres; sau prin asigurarea unei
mătci (din creşterea proprie sau pro¬
curată din magazinele «Apicola»). în
acest ultim caz, ridicăm din fiecare
familie 1 -2 sau chiar 3 faguri cu puiet
gata de eclozionaţ şi cu albine şi îi
aşezăm într-un stup. La formarea unor
astfel de familii participă 3 familii
(maximum 5—6, funcţie de puterea
lor). La un roi natura! participă cel
mult două familii.

Ca bibliografie, redacţia reco¬
mandă tinerilor cititori deosebit de
valoroasa lucrare «Stupăritul nou»,
semnată de Constantin jL Hristea,
editată de Asociaţia crescătorilor
de albine din R.S.Homânia, Bucu¬
reşti, 1973. Volumul se poate găsi
în Bucureşti la Magazinul apicol
din Caiea Dorobanţilor nr. 134 şi în
ţară la filialele apicole judeţene.

TEHNIUM 5/1981

eamisBK

finirii

GRĂDINĂ

în figură este prezentat un rulou
compresor cu dimensiuni reduse, uti¬
lizabil în micile noastre grădini de
zarzavat. Construcţia este simplă şi
se poate realiza din materiale uşor
procurabile, fără o dotare specială.
Partea cea mai dificil de realizat este
rotorul propriu-zis, care se poate face
din lemn, prin ajustare la o formă cu
aproximaţie cilindrică. Dacă avem la
dispoziţie un strung, problema este
mult simplificată. Piesele de fixare
se realizează, prin strunjire, din fier
beton de 10 mm diametru. în lipsa
strungului se pot face şi prin ascuţire.
La unul din capete se face un orificiu
perpendicular de 4 mm. Aceste piese
se bat în rotor astfel încît, după ce se
intercalează o şaibă metalică, orificiul
să se afle în afara bridei de montare.

Ordinea montării este:

— Se fixează bridele pe mînerul din
lemn cu şuruburi M4, sau cu nituri
de OL protejate cu şaibe.

— Se introduce rotorul cu şaibele
metalice puse în furca astfel formată şi
se fixează la capete cu şplinturi făcute
din sîrmă de OL.

— Piesa suplimentară 5 se fixează
cu şuruburi M4. Această piesă are
un rol dublu. Ea fixează şi rigidizează
toată construcţia şi, în plus, curăţă
tot surplusul de pâmînt care se poate
lipi pe rotor.

Componentele sînt:

1. Rotor

2. Piese de fixare (2 bucăţi)

3. Şaibe metalice (2 bucăţi —1,5 mm
grosime)

4. Bride de fixare (2 bucăţi)

5. Piesa de întărire şi curăţare

pe una din piese se montează cu
aceleaşi nituri şi o lamă laterală desti¬
nată sprijinirii piciorului pentru înfi-
gerea în pămînt a uneltei. Cele două
piese, complet fixate, se articulează
între ele cu două nituri astfel încît să
poată să se rotească parţial una faţă
de alta. Vom fixa acum şi cele două
mînere de lemn,'terminate fiecare cu
cîteo piesă care uşurează manipularea.

Cum se utilizează un asemenea dis¬
pozitiv? Se strîng unul spre altul

mînerele astfel încît partea metalică
să fie complet deschisă. Se înfige în
pămînt ca şi o cazma simplă, apăsînd
cu piciorul pe piesa laterală. Se în¬
depărtează apoi mînerele, obţinînd i-
zolarea răsadului şi compactarea lui.
Se extrage răsadul din strat şi, prin
desfacerea uneltei, se depune răsa¬
dul complet.

’t \ -- ^ \ 4 "

rirÎsărrri

Cu puţină îndemînare se poate rea¬
liza un dispozitiv pentru extragerea
corectă şi rapidă a răsadurilor.

în figura de sus se văd ansamblul
construcţiei şi modul de utilizare a
acesteia. După detaliile din figura ală¬
turată, se remarcă simplitatea con¬
strucţiei. Două piese din tablă, cu di¬
mensiunile brute de 160 x 170 mm,
se taie ca în figură şi se curbează cu
raze foarte apropiate. Pe aceste pie¬
se se fixează prin nituire două urechi
pentru mînere, care au o parte adusă
în forma unui cilindru parţial închis,
.ce este destinată să prindă mînerul
de lemn, iar partea opusă este apli¬
cată pe piesele principale. La nituire,

PENTRU...

...a susţine pensula atunci cînd
avem de trasat o linie lungă pe
o suprafaţă, este convenabil să uti¬
lizăm un cîrlig de rufe, ca în figură,
în acest fel, mîna cu care trasăm nu
mai oboseşte repede, iar linia este mai
uniformă.

...a scoate pionezele folosite la fixa¬
rea diferitelor hîrtii — de exemplu, la
desen —~ este uşor de construit cleş-
tişorul din figură. Acesta se realizea¬
ză dintr-o bucată de arc de ceas deş¬
teptător, care se decăleşte la foc mic,
se îndoaie la forma din figură şi se
ascute uşor la margini. Dimensiunile
depind de tipul pionezelor pe care do¬
rim să le extragem. Pentru desenatori,
o metodă mai rapidă este de a înfige
pioneza într-o fîşie mică de leuco¬
plast, care se rabaîe pe partea supe¬
rioară a pionezei, unde se lipeşte ca
un mîner. în acest fel, pioneza se
poate extrage uşor, dispozitivul neinco-
modînd desenatorul.

TEHNIUM 5/1981

bat des, scoţîndu-se în evidenţă fan¬
tezia decoratorului şi, evident, am¬
prenta personală.

Dezideratul principal rămîne crea¬
rea unei ambianţe intime şi odihnitoare

CONSTRUIREA MODULELOR

Materialele utilizate pentru construc¬
ţia acestor module sînt panelul cu gro¬
simea de 18—20 mm (planşetă de de¬
sen 1 250 x 1 000 x 18 mm), PAL cu
grosimea de 12—15 mm, furnir, chit
de cuţit şi vopsea sau PALUX, mat,
aracet gros de tîmplărie, prenadez,
cuie, holzşuruburi, vincluri metalice etc.

Sculele necesare sînt: o ruletă, un
ferăstrău coadă de vulpe, o rindea du¬
blă, o daltă de tîmplărie 15 mm, raşpile,
ciocan, şpaclu pentru chituit, cuţit
pentru decupat furnir, un cleşte de
cuie şi un dorn pentru îngropat cape¬
tele cuielor.

Bibliotecile sau dulapurile combi¬
nate cu care ne mobilăm camera de
zi au dezavantajul că sînt prea înalte,
lucru ce dă iluzia micşorării camerei,
mai ales dacă finisajul acestor piese
se face în tonuri închise.

Aceste piese se pot reproiectp, re-
ducîndu-se înălţimea lor la 100 cm.
în acest fel se pierde un spaţiu util
însemnat, dar iluzia lărgirii camerei
compensează acest neajuns.

Desigur, această soluţie de mobila¬
re este posibilă acolo unde există po¬
sibilitatea suplimentării unor spaţii de
depozitare existente prin recompar-
timentarea lor sau crearea de noi spa¬
ţii pe culoare şi în vestiar.

Aceste piese noi vor avea funcţiuni
mai precise, slujind numai pentru aşe¬
zarea cărţilor şi obiectelor decorative
sau a echipamentului electroacustic.

Ele se vor proiecta ca module avînd
aceleaşi înălţime şi lăţime, adîncimea
fiecărei piese fiind aleasă în funcţie
de dimensiunile obiectelor găzduite.

Pentru cărţi, adîncimea modulelor'
nu va depăşi 25 cm. Modulul care va
adăposti aparatele lanţului electroa¬
custic se va proiecta ca unitate sepa¬
rată (RACK) şi se va compartimenta
în funcţie de necesităţile de ventilare

E. VARGHEŞ, designer

ale aparatelor.

Desenele din figura 1 vă oferă cî-
teva sugestii pentru compartimentarea
modulelor, iar cele din figura 2 o
propunere pentru amplasarea lor în
spaţiul de locuit.

Aici modulele sînt aşezate în aşa
fel încît separă încăperea în două
părţi cu funcţii diferite.

în stînga se află locul de lucru echi¬
pat cu o planşetă şi două module
bibliotecă, iar în dreapta spaţiul pen¬
tru destindere şi primire, care este
servit de alte două module care vor
cuprinde: televizorul, cîteva colecţii
de reviste şi albume de artă, obiecte
decorative etc.

Pentru aşezarea modulului muzical,
se preferă un loc mai depărtat de spa¬
ţiul pentru primire, scopul fiind ferirea
aparaturii de manevrele incompetente
ale unor neavizaţi.

Acest loc se află în stînga încăperii,
pe_peretele din spatele mesei de lucru.

în situaţia în care locul de studiu
poate fi amenajat în altă încăpere,
spaţiul rămas poate fi folosit ca sufra¬
gerie permanentă pentru 6—8 per¬
soane.

Datorită modulării acestor piese,
aranjamentul camerei poate fi schim¬

îmbinarea laturilor modulelor se face
cu cuie şi aracet, iar colţurile se întă¬
resc cu vincluri metalice îngropate în
canturi şi prinse cu holzşuruburi.

Degajările din canturi se vor face
cu dalta de 15 mm, iar după montarea
vinciului locul se astupă cu chit de
cuţit. După uscarea chitului (24 de
ore), se nivelează totul cu glaspapir.
Compartimentarea interioarelor mo¬
dulelor se face cu piese confecţionate
din PAL (12—15 mm), decupate cu
precizie şi asamblate cu cuie şi aracet.

După uscarea aracetului se vor «tra¬
ge» la rindea toate canturile de pe
ambele feţe ale modulului pînă la dis¬
pariţia denivelărilor de îmbinare la
colţuri.

Furnirul se aplică lipindu-se cu pre¬
nadez, iar în cazul în care finisarea se
face prin vopsire fumiruirea se face
numai pe canturi.

Vopsirea se face după grunduirea şi
şlefuirea suprafeţelor. Un grund foarte
bun se obţine diluîndu-se cu terpi-
nol chitul de cuţit pînă la obţinerea

iată o sugestie de aranjare
pentru modulele în care se află
lanţul electroacustic, televizo¬
rul, precum şi spaţii pentru cărţi,
obiecte decorative etc.

1) Planşetă; 2) măsuţă; 3) lam¬
pă cu abajur; 4 Jmăsuţă; 5 ) scaun
rotativ. Se observă separarea
prin module a spaţiului de lo¬
cuit

unei consistenţe ce permite aplicarea
comodă,în strat subţire, a grundului cu
o pensulă obişnuită de vopsitorie.

Vopseaua folosită poate fi un email
alb (durol) sau mai bine emaur alb
ce va fi aplicat prin stropire, în stra¬
turi succesive, cu ajutorul unui pistol
de vopsit.

Pentru a obţine o peliculă mată în
cazul vopsirii cu emaur, vom dilua cu
tiner — 3 părţi la o parte vopsea —
iar stropirea ultimului strat se va face
de la o distanţă mare (60—80 cm).

TEHNIUM 5/1981

Cunoscută şi apreciată de către beneficiari din ţară şi de către parte¬
neri externi, S.Â.E.I.-Titu, prestigioasă întreprindere din ramura indus¬
triei electrotehnice, realizează în domeniul aparatajului electric de joasă
tensiune cu aplicaţii în producţie şi de uz casnic o variată gamă de pro¬
duse cu fiabilitate ridicată, cu o linie de prezentare modernă şi cu carac¬
teristici tehnice aflate într-un permanent proces de optimizare. Dintre
aceste produse amintim: butoane de comandă de diferite tipuri şi dimen¬
siuni, lămpi de semnalizare — cu şi fără transformator —- pentru panourile
de automatizare, cleme de racordare, siguranţe cu mare putere de rupere,
socluri pentru siguranţe, prize şi fişe cu 5 contacte pentru reţeaua tri¬
fazată (380 V), prize bipolare cu şi fără contacte de protecţie, prize triple
cu cordon şi ştecher, prize cu protecţie contra atingerii accidentale des¬
tinate camerelor copiilor, butoane de sonerie cu carte de vizită, automate
de scară tranzistorizate, comutatoare cu placă frontală demontabilă,
ştechere şi dulii de diferite tipuri etc.

SOCLU PORTFUZIBIL SVSONOPOLAR cu filet cu semnalizare
cu montaj încastrat sau montaj aparent.

Caracteristici tehnice:

— tensiunea nominaiă de utilizare: 500 V da.

— curent nominal — gabarit 10.38 : 32 A

— gabarit 14.51 : gl : 40 A

aM : 50 A

— gabarit 22.58 : gl: 80 A

aM : 125 A.

¥1 prezentăm cfteva dintre cele mai
noi ' realizări ale harnicului colectiv
de la l.A.EJ.-Titu.

SOCLU IZOLANT MONOPOLAR cu semnalizare (lampă de
neon) sau fără semnalizare: 10.58.

Caracteristici tehnice:

— tensiunea nominală de utilizare: 500 V c.a.

— curent nominal: 32 A.

Pentru informaţii suplimentare privind caracteristicile teh¬
nice şi condiţiile de livrare, vă puteţi adresa la ÎNTREPRIN¬
DEREA DE APARATAJ ELECTRIC DE INSTALAŢII TITU,
str. Gării nr. 79, judeţul Dîmboviţa, telefon: 14 79 55, telex: 17 228.

SOCLU MONOPOLAR cu semnalizare (microcontacte) sau
fără semnalizare; 14.51 şi 22.58.

Caracteristici tehnice:

— tensiunea nominală de utilizare: 660 V c.a.

— curentul nominal — gabarit 14.51 :50 A

- gabarit 22.58:125 A

Utilizare: în instalaţiile electrice şi pentru protecţia electrică a
motoarelor asincrone.

TEHNIUM 5/1981

Tk-IOri

Un emiţător de mică putere (MA)
se poate construi cu două tranzis-
toare: un oscilator şi un etaj de putere
modulat,

in oscilator, pe o carcasă cu miez de
ferită (bobină .din radioreceptor US)
se bobinează 14 spire pentru L s şi

2 spire pentru L 2 — CuEm 0,5.

Bobina L 4 are 10 spire din CuEm 1
pe o carcasă 010 mm. Lungimea bo-

binajuiui: 30 mm.

L 3 se construieşte cu sîrmă CuEm
0,35, bobinîndu-se pe corpul unui re-
zistor (1 Mii) cît mai multe spire.

Semnalul AF se aplică prin L y
Tranzistoarele se înlocuiesc astfel:
V^BC 107, V 2 —BD 136.

«MODEMST CC#INSTRUCTOR»,

1^1900

• Jiiii ? ^ f ; n ■-1î

Toţi iubitorii de Hi-Fi cunosc şi
utilizează corectorul de ton denumit
Baxendail, denumire care provine de
ia inventatorul M. Peter J. Baxendail,
colaborator tehnic a! revistei engleze
«Wirefess World», în paginile căreia
a şi fost publicat prima dată.

Principiu! de funcţionare a acestui
montaj este ilustrat în figura alăturată.
Un amplificator de intrare A t aplică
semna! pe un grup RC (denumit Ba-
xendail) de mică impedanţă (condiţie
necesară pentru buna funcţionare a

montajului).

Amplificatorul A 2 primeşte semna¬
lul trecut prin Baxendali şi de la ieşi¬
rea sa aplică iar semnal în Baxendail,
formînd o buclă de reacţie.

Marele efect al acestui circuit pro¬
vine din modul de cuplare: direct şi în
contrareacţie.

Ca să nu perturbe buna funcţionare
a montajului, amplificatorul A 2 tre¬
buie să aibă o impedanţă de intrare
ridicată.

FRECVENTE ÎNALTE

CURMARE DIN PAG, 7)

radio'frecvenţă se conectează genera¬
torul de RF în punctul P. Amplitudi¬
nea semnalului furnizat de acesta se
va fixa ia 1 mV. Se păstrează frecvenţa
anterioară. Rotindu-se miezul trans¬
formatorului Tr. 3, se obţine un maxim
al semnalului. Acum există şi o aliniere
între oscilatorul local şi circuitul acor¬
dat din colectorul lui T 2 .

Pentru reglarea filfrcsiol f?ece-ban-
dă (FTB) se conectează generatorul
la borna de antenă. Se reglează miezu¬
rile transformatoarelor Tr, 1 şi Tr. 2
în vederea obţinerii unei benzi de tre¬
cere cuprinsă Intre 3,5 şi 3,8 MHz.
După terminarea acestei operaţii se
trece potenţiometrul P 2 în poziţia de
volum maxim. Potenţiometrul P, ră-
mîne în poziţia marcată la etapele
anterioare.

Testarea amplificatoarelor ÂF im¬
pune folosirea unor generatoare de
bandă largă.

Cu un circuit din seria 4® (CDB400;
SN 7400) se poate obţine un generator

ce acoperă gama. ele frecvenţe cuprinsă
între 15 Hz şi 65 kHz.

tRADI O TELEV ISA
ELECTRONICA»» 1101880

Montajul este urs amplificator porta¬
bil ce poate fi folosit în spaţiul liber
la competiţii sportive, automobilistice
etc. pentru diverse comunicări.

Alimentat cu 12 V, puterea debitată
ajunge ia 3 W, iar la o tensiune de 15 V
puterea depăşeşte 4,5 W pe o sarcină
de 4X1.

Comanda etajului lina! , - . ■

doul ra r <t s im tip
«Mamaia».

* f a fOif f V «Vfţ - < vi , 'o, ui
cu AC 180; MP 38 eu AC 181; P 213 eu
AD 158.

{RADIO», 101980

V§ '
flZffiE SQQM
) '^sxfSB \

MR 38
VJ M9E

v 2

Mflklk

MflUA

10,0x6%

MP38

1 500,0*
mo I *15B
22

V7 MflMA
RS 560

Caracteristica principală a prearn-
plificatoruiui constă în liniaritatea pro¬
nunţată a curbei de răspuns: 30 Hz—
20 kHz±0,5 dB.

Impedanţa de intrare este mai mare
de 300 kfi şi admite deci surse de
impedanţă ridicată (doze ceramice).

Ultimul etaj fiind repetor pe emitor
(ca şi primul), creează montajului o
impedanţă de ieşire mică şi posibili¬
tăţi optime de cuplare cu un amplifi¬
cator. Amplificarea globală nu depă¬
şeşte 10.

«LE HA UT PARLEURa 1/1979

3XBC109

TEHNIUM 5/1981

ABACA
PENTRU CODUL

I fi; if ni ţfî^ii^ip

SSft i -SM fiî% : a* afihi Şiş ;

In cele ce urmează prezentăm mo¬
dul de confecţionare a unei abace cu
care se pot citi cu uşurinţă valorile
rezistenţelor marcate în codul culo¬
rilor. O asemenea abacă poate intra
în dotarea unui laborator şcolar cu
profil de electronică şi poate fi uşor
construită de către orice amator. Re¬
perele ce intră în alcătuirea ei sînt
cele date în tabelul alăturat, iar poziţia
lor se găseşte uşor în figura 4 şi în
secţiunea din figura 5.

IRODUL DE LUCRU

1) Se trasează pe hîrtie cretată re¬
perele 1 şi2 (fig. î), 3 (fig. 2) şi 4 (fîg. 3);
se colorează şi se decupează după
indicaţiile din figuri. La reperul 4,
unde avem argintiu şi auriu, se pot
lipi dreptunghiuri din hîrtie metaliza¬
tă de la pachetele de ţigări.

2) După aceleaşi dimensiuni cu ale
reperelor 1—4 se taie din pertinax
de 1,5 mm dreptunghiuri ce constituie
reperele 5, 6, 7 şi 8.

3) Se lipesc reperul 1 pe 5, 2 pe 6,
3 pe 7 şi 4 pe 8. Pentru protecţia cu¬
lorilor se pot tăia şi patru bucăţi de
hostafan cu care acoperim eventual
hîrtia, fără să lipim.

4) Se decupează din pertinax de
1,5 mm reperele 9, 10, 11 şi 12, iar din
tablă de 03 mm (eventual luată de la
cutii de conserve, dar bine îndrep¬
tată!) reperele 13, 14,15 şi 16. Rotun¬
jim cu o foarfecă de tablă colţurile
acestor dreptunghiuri.

5) Aşezăm reperul 5 avînd lipit pe el
reperul 1 şi deasupra folia de hosta¬
fan, peste reperul 13, lăslnd în părţi
cîte 4 mm. Punem şi reperul 9 peste
5 şi fixăm cu două capse rapide.
Pentru a fixa şi hostafanul, punem o
capsă şi înspre latura DC.

6) Procedăm analog cu reperelfe 6
(pe care s-a lipit 2), peste 14, punem
şi reperul 10 şi continuăm cu 7 peste
15 împreună cu 11 şi 8 peste 16 îm¬
preună cu 12. Am realizat astfel cele
patru cursoare.

7) Decupăm din tablă de aluminiu
de 0,5 reperul 28.

8) Decupăm tot din tablă de alumi¬
niu de 0,5 reperul 17, iar din pertinax
de 1,5 reperul 22. Fixăm aceste re¬
pere, ca în figura 4, cu trei capse.

9) Introducem cursorul realizat la
punctul 5 şi fixăm de cealaltă parte a
cursorului reperele 19 şi 24, tot ca în
figura 4. Continuăm apoi cu fixarea
celui de-ai doilea cursor ş.a.m.d.

10) Decupăm din pertinax de 1,5 mm
reperul 27 şi îi fixăm în capse, după

CULORILOR

Prof. M. VORMiCU

SECŢIUNE A —A

(Cu numere de repere) 30

-K"

Moron

Roţu

Portocaliu

Galben

Verde

Albastru

Violet

Cenuşiu

lăsaţi alb!

f*4-7 -H+-5+5-

Fig.1

EL
□ 0
n 0

□ 0

□ m
0
0

ţ- 5-*—7 8 -*-54

iQ,

Pig-3.

□ IMIt
□fu]
im
£0

cum se arată tot în figura 4.

11) Deoarece capsele, oricît de bine
ar fi bătute, dau totuşi o diferenţă de
nivel, între ele lipim peste reperele *
22, 24, 25, 26, 23 şi 27 bucăţi de carton
de 1 mm grosime şi de lăţime egaiă
cu lăţimea reperelor.

12) Decupăm reperul 29, din tablă
de aluminiu, practicăm ferestrele ca
în figura 4 şi apoi reperul 30 de ace¬
leaşi dimensiuni, dar din plexiglas
de 1,5 mm, fără a-i mai face ferestre.

13) Peste cartoanele de egalizare
(punctul 11) aplicăm aceste ultime
două repere şi prindem cu şuruburi
cu cap zenk, aşa cum se arată în fi¬
gura 4.

w. indicativ

Wr. repere m i

Material şi grosime

Observaţii

1 şi 2 A 8 C D

hîrtie cretată

27 x 96

Indicaţii în fig. 1

3 A B C D

. * —

43 x.»

' 2

4 A B C D

' -4- y/

30 X 5ÎT

3“

5 şi 6 A B C D

pertinax de 1,5 mm

27 x 96

7 A B C D

-- n—

43 x.96

8 A B C D

30 x 98

9 şi 10 A B E F

— u-

10 X 27

11 A B E F

_ ţi-

10 x 43

12 A B E F

10 x 30

13 şi 14 GHI J

tablă de 0,3 mm
grosime

35 x 96

15 GH U

— // —

51 X 96

16 GHI J

_ ti -—-

38 X 96

17 şs 18 KUC/
MD!N

tablă de. ai. 0,5 mm

10 x 150

19, 20 şi 21 RJIP

- U -- .

8 x 150

22 şi'23 M D C K

- pertinax de 1,5 mm

14 x ISO. "

24, 25 şi 26 OS DC

—//-

■ "'16' x ISC

27 C'DT U

pertinax de 2,0 mm

10 x 203

28 K M T U

tablă de ai. de 0.5

160 x 203

2S V Z t U

—

96 x 203

cu ferestrele din
fig. 4

30 V 2 T U

plexiglas de 1,5 mm

96 x 203

TEHNIUM 5/1981

CIŞMAŞ ADRIAN — Vulcan

Ca să puteţi construi şi experimenta
un radioemitător, indiferent în ce ga¬
mă de frecvenţe lucrează, putere de¬
bitată sau mod de lucru, aveţi nevoie
de o autorizaţie eliberată de Ministe¬
rul Transporturilor şi Telecomunicaţi¬
ilor,

Amănunte despre modul cum pu¬
teţi deveni radioamator veţi obţine de
la Radioclubul Hurţ* ?nara — RO. Box
24 Deva.

ENACHE EUGEN — jud, Buzău
Depistarea defectului din magneto¬
fon se poate face numai în urma unor
ample măsurători. Vă recomandăm
să utilizaţi serviciile unui specialist.
DINU PSTRICA — Jud Buzău
Deocamdată nu există în comerţ
un dispozitiv pentru eliminarea zgomo¬
tului de la discuri.

FISCHER LAB1SLÂU — Dorna
Pînă vom publica noi un alt tip
de sesizor capacitiv, montaţi un sesi¬
zor cu contacte la uşi.

SORIN BERTIO— Şîmleu SiSvani-

bandă magnetică trebuie să intercalaţi
un filtru şi corectoare de ton. în pagi¬
nile revistei au apărut amplificatoare
cu asemenea accesorii.

Montajul din nr. 8/1980 menţine nive¬
lul de ieşire constant cînd la intrare
variaţiile amplitudinii sînt pronunţate.
FLORESCU LUCIAN — Craiova

Toate schemele solicitate de dv. au
fost publicate în anul 1980 în «Teh-
nium».

BULAC MARIN — Arad

Avînd condensatoare electrolitice
montate la ieşirea alimentatorului, nu
vor apărea reacţii între canalele ampli¬
ficatorului.

în curînd Editura tehnică va oferi
cataloagele mult aşteptate.
ADERJAN SANDU — Sălaj

Puntea 3PM05 are tensiunea de ali¬
mentare 35 V. Curentul mediu redre¬
sat 3,2 A. Tranzistoareie finale cu
factor de amplificare diferit pot pro¬
voca apariţia unor distorsiuni.
KOPAU ISTVÂN — Tîrnăveni

Cuplaţi boxa cu difuzoare aşa cum
este, fără transformator, şi va func¬
ţiona bine. în rest citiţi în pag. 4—5.
IFTiME MANUEL —- Tulcea

Tranzistorul 2N1304 nu are echiva¬
lent Î.P.R.S.; 1N4001 are tensiunea de
lucru 50 V şi curentul mediu redresat
1 A; 3PM05 are tensiunea 35 V şi
curentul 3,2 A.

CIBU D. — Cîmpulung Muscel

Antena Quagi prezentată este utilă
numai în banda de 2 m, rezervată ra¬
dioamatorilor.

POPES£U SEBASTIAN — Craio¬
va

Nu deţinem datele circuitelor inte¬
grate la care vă referiţi.

LAKATAS PETRU — Satu Mare

în regulatorul de tensiune montaţi
BC 177. Perechea de tranzistoare cu

Perturbaţii le electrice care vă de¬
ranjează nu ştim cum pot fi combătute.
BRAHNEA ADRIAN — Tecuci

Defecţiunile în amplificator apar din
cauza neechilibrării etajului final. Vom
prezenta un articol cu efecte acustice.
Utilizaţi boxele de 15iQ,, nu produc
defectarea staţiei.

PREDA LUCIAN — Bucureşti
Nu putem preciza ce tranzistoare
ar putea fi plantate pe un circuit im¬
primat oarecare.

ENACHE FLORIN — Braşov
în revistă au fost prezentate şi două
montaje Tenis TV cu circuite inte¬
grate obişnuite. Totuşi procurarea u-
nui AY-3-8 500 nu este dificilă.
GRÂU MIRCEA — Ploieşti
Cu inel colorat la diode se marchea¬
ză catodul. La condensatoare electro¬
litice linia groasă indică polul plus.
REBEGA LUCIAN — Vaslui
Nu «proiectaţi» scheme de ampli¬
ficatoare dacă nu aveţi cunoştinţe ele¬
mentare de radiotehnică.
COMĂNEANU 6H. — Jud Giurgh*
Nu se poate folosi un tub cinescop
pentru receptoare TV în osciloscop.
CUMPĂNAŞU GH. — Cermegeşti,
Vîlcea

Cărţi pentru iniţiere în radiotehnică
se pot procura de la librăria «Cartea
prin poştă», Bucureşti, str. Pitar Moş,
nr. 5.

Informaţii despre construcţia şi uti¬
lizarea unui cart obţineţi de le Ca
ştiinţei şi tehnicii din Braşov.

Ca difuzor suplimentar montaţi tot
unul de 4fL.

Tuburile electronice din aparat sînt:
ECC 85, ECC 83, ECH 81, EBF 89,
EM 84.

Depanarea televizorului o execută
cooperativa specializată.

CARATĂ VASILE — Bucureşti
La terminalele 22 şi 23 apare un
joc (simplu sau dublu) în care mingea
este lovită de un perete. Circuitul se
poate procura ca piesă de rezervă din
magazinele de accesorii TV.
MARUŞ ION — Argeş
Dacă întoarce imaginea jos, veri¬
ficaţi condensatoarele C 111 şi C 312,
apoi dacă acestea sînt bune tubul
PCL 85 (notate pe schema «Venus» 5).
VÎLCU COSTEL — Panciu
Distorsiunile apar din cauza bate¬
riilor care nu pot debita curentul soli¬
citat de aparat. Nu am încercat nicio¬
dată să combinăm partea mecanică
a unui magnetofon cu partea electro¬
nică a unui casetofon. încercaţi, în
principiu trebuie să funcţioneze bine
hibridulrezultat

BOLDOR PETRU — Jud Cluj
Fedingul nu se poate înlătura. Nu
avem în plan publicarea unui aparat
de sudură.

DUM1TRESCU ALEXANDRU —A-
iexandria

în automatul pentru parbriz —
T, = B C107, T 2 = BC 177 şi I 3 =
— 2N2218. Tranzistorul I 3 se alege în
funcţie de tipul releu lui, în sensul că
la un releu ce necesită un curenf de
anclanşare mic (45—50 mA) se poate
monta si BC107.

T1NCĂ ION — isaccea
inversarea terminalelor unui tran¬
zistor poate conduce ia defectarea
acestuia (nu totdeauna).

t. IVS

I r-fi?

DROBOTĂ ARTUR — Petroşani

Refacerea unor circuite din receptorul
«Litoral», S594-T nu este prea dificilă,
constituie în fond un exerciţiu care va
înlesni abordarea spre depanare a unor
montaje mai complexe.

Publicăm schema radioreceptorului
«Litoral» şi datele bobinelor: L, =42 +

10 spire, CuEm + M 0,2; L 2 = 150 + 25
de spire CuEm + M; L 3 = 80+5 spire
0 0,1; L 4 = 20 de spire; L 5 = 170+10 spi¬
re; L 6 = 15 spire; L 7 = 90 de spire; L s =
13 spire; L 9 = 145 + 30 de spire; L 10 =

15 spire; £,, = 155 + 20 de spire; L , 2 =

16 spire (L 7 , L 8 , L 9 , L, 0î L,„ L 12 sînt

SFÎÎQ1

% fj6 T ^/pC\

construite cu liţă de înaltă frecvenţă
9 x 0,05 mm).

L 13 = 2 x 685 de spire CuEm 0,1; L 14 = :
435 de spire CuEm 0,15; L 1S = 435 de
spire CuEm 0,15; L, 6 = L, 7 = 2'3Q de spi¬
re CuEm 0,25; L , 8 = 2 X 62 de spirei

CuEm 0,35.

Redactor-şef: ing. IOAN EREMIA ALBESCU

Secretar responsabil de redacţie; ing. ILIE MIHĂESCU

Prezentarea aritstică-grafică: ADRIAN MATEESCU

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI,STR. 13 DE¬
CEMBRIE NR. 3,

Tiparul executat ia
Combinatul poligrafic «Casa Scinteii»