Tehnium/1981/8104

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

REVISTA LUNARA EDITATA DE C.C. AL U.T.C

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ,

PRODUCŢIE p

Proiectul de bacalaureat — un pro¬
iect aplicativ

RADIOTEHNICĂ PENTRU
ELEVI pi

Tranzistorul bipolar
Amplificatoare AF
Experiment

CO-YO.pi

Amplificatoare RF
Adaptor SSB-CW

CITITORII RECOMANDĂ p

Aprinderea automată a luminii
Lumină dinamică

Automat pentru ştergătorul de par¬
briz

Amplificator 10 W
Radioreceptor
Combaterea zgomotului
Util

ATELIER.p

Reacordarea radioreceptoarelor MF
Orgă de lumini
Transportor triciclu

PENTRU CERCURILE
TEHNICO-A PLIC ATI VE p

Rachete de altitudine
AUTO-MOTO.p

Utilitatea unui turometru
Deparazitarea automobilului
Circulaţia preventivă
Consultaţie tehnică

FOTOTEHNICĂ.p

Automatizarea expunerii

BRSCOLAJ.p

Un constructor amator vă propune
PENTRU TINERII DIN

AGRICULTURĂ- • • ..p

Tehnoiogia întreţinerii albinelor în
stupii multietajaţi
Pentru grădina de zarzavat
Foişor

TINERELE GOSPODINE.p

Interior '81
Suport decorativ

PUBLICITATE. p

Maşina de cusut

REVISTA REVISTELOR. p

Amplificator
Indicator de temperatură
Efecte luminoase
Milivoltmetru
Capacimetru

MOZAIC.. • ■ • -p

Diode Zener

ADRESA REDACŢIEI
OF. P T.T P 33, S£C1

PROIECTUL

DE BACALAUREAT-
UN PROIECT APLICATIV

Io are tătari le sras * d i laur vis, .ca*
a v • ? f o de liceu, repr * îfâ în îrezar t, ti t* şo
tetei < -u ” > •:> «‘act’c.t, -• rîicadvă n ■> iBf‘ i ii-? la.

a«tcdoîare& istsorsfoârttSor seu cesci-rlo* de â^€cialn.atB ciîn ş:se*ft

’ .iceui industrial nr. 17 de metrologie ars o tradiţie deosebii de frumoasa

: ..

' mn&is ce -sssvl prezentate cu prilej, «cpOJuţi^Oi. şco are. di ni re
. n pt . d ■ ■ .. : i ti ■ '. : ior-r .1 ■ . ■ ■

. . . .■ ■ toace m ... îuSc ■■ /ir Iu: I... - ■ ..■ ..

După ce analizează mai multe va- miniatură de 9 V, tip 6 F22, ceea ce
riante de principiu, prin prisma scopu- asigură aparatului gabarite accepta-
lui propus — acela de a realiza un bile.

exponometru de laborator cu măsurare Trei dintre rezistoareie schemei (Rl,
«punctiformă» la nivelul copiei şi cu R3 şi R5) trebuie alese înainte de mon-
o precizie acceptabilă a citirilor —, tarea lor pe circuitul imprimat. Pen-

autorul optează pentru schema elec- tru alegerea lui R3, care determină

tronică prezentată alăturat. poziţia diviziunilor pe scara timpilor

Aparatul este conceput spre a pu- de expunere, se procedează astfel:
tea fi cu uşurinţă fabricat în serie mare — după montarea potenţiometrului
în atelierul şcolar. Cu excepţia celor P2 pe panoul frontal, se realizează

două potenţiometre şi a întrerupăto- provizoriu montajul în care rezistorul

rului de alimentare, toate piesele sînt R4 este chiar cel ce va fi montat în

montate pe un circuit imprimat de aparat, iar rezistorul R3 este repre-

tipul «simplă faţă». Acesta este mon- zentat printr-un potenţiometru ajus¬
tat pe panoul frontal al aparatului prin tabil de 10—50 kQ, conectat ca reostat.

lipire direct la cosele potenţiometre- Se deplasează cursorul lui P2 spre

lor, rămînînd ca legăturile prin con- capătul ia care este conectat R3 şi

ductoare flexibile să se rezume la se citeşte tensiunea indicată de volt-

cele trei fire de alimentare. metrul de mare impedanţă, V, ajus-

Sistemul acesta permite accesul u- tînd valoarea lui R3 astfel încît această

şor la toate piesele prin simpla de- tensiune să fie de 0,56 V (cînd sursa

montare din panou a celor două poten- de alimentare a acestui circuit este

ţiometre, care în acest fel păstrează 9 V).

şi poziţia corectă faţă de panoul fron- Se măsoară cu un aparat de labora-
tal pe care sînt desenate scalele lor. tor valoarea exactă a rezistenţei lui

Deoarece aparatul este folosit în R3 astfel găsită şi se caută un rezis-

laboratoare fotografice, caracteriza- tor fix care are o rezistenţă cît mai

te prin umiditate mare şi iluminare apropiată de această valoare. Acum

foarte redusă, s-a adoptat soluţia a- circuitul de control are exact piesele

limentării din baterii independente, ce se vor folosi în montaj şi se poate

ceea ce înlătură orice pericol de elec- verifica scala aparatului citind îndica-

trocutare. în plus, lipsa unui cordon ţiile voltmetrului V cînd cursorul po-

de alimentare conferă o foarte mare tenţiometrului este fixat cu indicato-

operativitate la folosire. Consumul re- rul pe diverse valori ale timpului de

dus justifică utilizarea a două baterii expunere. Abateri mai mari de 5—10%

faţă de tabela alăturată arată că po-
tenţiometrul nu este corespunzător.

Valorile exacte ale rezistenţelor ce¬
lorlalte două rezistoare (Rl şi R5)
sînt legate de parametrii individuali ai
fotodiodei şi tranzistorului TI, pre¬
cum şi de limitele de etalonare pe care
ni le propunem pentru aparat. Pentru
găsirea experimentală a acestora se
procedează astfel. Cu ajutorul unor
conductoare flexibile se conectează
la circuitul aparatului două potenţio¬
metre ajustabile în locul celor două
rezistoare, unul de 100 kQ în locui
lui R3 şi unul de 10 kQ în locul lui

trală a scalei, de exemplu 10 secunde.
Se înlocuieşte exponometrul prototip
cu cel ce se reglează şi Se ajustează
valoarea potenţiometrului care-l în¬
locuieşte pe R5 pînă cînd se obţine
o indicaţie a timpului de expunere
egală cu cea anterioară (în exemplul
dat 10 secunde) cu potenţiometru! Pi
la minim.

Dacă se obţine pentru R5 o valoare
mai mică de 15—20 kQ, se intervine
şi în reglajul potenţiometrului care-l
înlocuieşte pe Rl, revenind apoi la
reglajul valorii lui R5.

După încheierea acestei prime o-

Indicaţia voltmetrului (V) 7,57

Timpul de expunere (s) 3

(Tensiunea bateriei = 9,00 V)

R1_, ambele fixate cu cursorul pe mijloc.

în laboratorul fotografic şi în ace¬
leaşi condiţii ca la utilizarea expono-
metrului se montează în aparatul de
mărit clişeul care conţine mira cu
scala gri sau în locul acesteia o bucată
de film care conţine cîteva cadre cu
diverse nuanţe de cenuşiu uniform.

Se montează pentru măsurare ex-
ponometrul prototip sau unul corect
executat (la executarea prototipului
s-a folosit exponometrul de fabrică
tip FOTON-1-M), căruia butonul de
etalonare i se fixează în poziţia de
sensibilitate minimă.

Alegînd fie tonul de cenuşiu, fie
diafragma obiectivului de la aparatul
de mărit, se caută o combinaţie care
să indice pe exponometrul prototip
un timp de expunere în poziţia cen-

4,5 2,25 1,12 0,56

5 10 20 40

peraţii se compară în acelaşi mod cele
două exponometre (prototipul şi apa¬
ratul care se reglează) la o altă ilu¬
minare, care corespunde unui timp
de expunere tot în mijlocul scalei, dar
cu potenţiometrele de etalonare în
poziţia de sensibilitate maximă (va¬
lorile maxime ale lui Pi). Dacă de
această dată, manipulînd la expono¬
metrul reglat numai pe PI, se poate
obţine concordanţa celor două indi¬
caţii, valorile rezistenţelor celor două
potenţiometre ajustabile cu care s-au
înlocuit Rl şi R5 reprezintă valorile
căutate.

în concluzie, operaţia constă în a
găsi două valori potrivite pentru Rl şi
R5 astfel încît exponometrul care se
reglează să ofere posibilităţi de eta¬
lonare apropiate de cele ale prototipu¬
lui.

Practica productivă a elevilor, atît
în şcolile generale, cît şi în licee, are
cîteva obiective clare, printre care se
numără familiarizarea tinerilor cu di¬
ferite profesiuni din economia naţio¬
nală, autodotarea laboratoarelor, a a-
telierelor şcoală şi a cercurilor de
specialitate. Nu mică ne-a fost mirarea
cînd, vizitînd unele şcoli generale din
Capitală, am remarcat faptul că accen¬
tul practicii productive, efectuate, în
special, de către eleve, se pune pe
orele de gospodărie şi tricotat. Te¬
matica orelor de practică se abate prea
puţin de la şerveţele sau feţe de masă,
batiste, salată orientală sau ardei um-

pluţi. Nici măcar eficienţa economică
postcalculată a acestei activităţi nu
este prea mare, echivalînd anual cu
40 de lei/elev, sumă mai lesne realiza¬
bilă prin vînzarea a numai 20 de sticle
goale.

Dacă putem aprecia faptul că, de
pildă, elevele au la dispoziţie moderne
maşini de cusut, aragaze, materie pri¬
mă pentru şerveţele sau tricotaje, este
de semnalat neconcordanţa dintre a-
ceastă practică şi cea a colegilor, care
muncesc în ateliere de tîmplărie, lăcă-
tuşărie, electrotehnică. Handicapul în
pregătirea practică a elevelor devine
vizibil cînd acestea păşesc în clasa a

IX-a pragul atelierelor de tîmplărie
sau electrotehnică, realitate afirmată
şi de mărturiile profesorilor maiştri,
nevoiţi să lucreze separat cu elevele
care au avut în şcoala generală pregă¬
tirea practică axată pe gospodărie,
artizanat sau croitorie.

Dacă termenii integrării învăţămîn-
tului cu practica includ în mod necesar
şi producţia, este, în acelaşi timp,
utilă orientarea acesteia în funcţie de
perspectivele profesionale şi exigen¬
ţele economiei naţionale. Mărturisind
încă din clasa a Vl-a sau a Vll-a o
opţiune profesională: medicină, con¬
strucţii, facultăţi politehnice, o serie de
eleve de la Şcoala generală nr. 24
rămîn cu certitudine handicapate de
programul unei practici bune parcă
pentru pensioanele de altădată. Situa¬
ţia nu este singulară, ea întîlnindu-se
nu numai în şcolile generale bucureş-
tene, ci, mai ales, în şcolile generale
din mediul rural.

Educaţia tehnică a viitorilor mun¬
citori, tehnicieni sau specialişti,
care vor păşi în producţie în dece¬
niul ştiinţei, tehnicii, calităţii şi
eficienţei, începe deocamdată, în
multe cazuri, cu împletitul, cusutul,
bucătăria sau pirogravura. Utile pen¬
tru cercuri practice, aceste activi¬
tăţi sînt total incompatibile cu exi¬
genţele unei practici productive ce
presupune, în afara eficienţei eco¬
nomice, valori formative şi infor¬
mative de bază"' pentru educaţia
omului modern. In primele clase de
şcoală, copiii se familiarizează cu
elemente ale teoriei mulţimilor; în
clasele V—VIII, aceiaşi elevi a-
jung la tricotaje şi bucătărie. Nu
este cam disproporţionat acest salt
«calitativ», tovarăşi inspectori din
Ministerul Educaţiei şi Snvăţămîn-
tului?

C. STĂNCULESCU

TEHNIUM 4/1981

' id« t 11 le ştiinţe ale
naturii " «C.A. Rosatti» cilii Bucu¬
reşti un i asie nat p n fes d 1 fizi-
\ i n i 1 C'li? condt e e
I mi un < '< pSlcafiv f electrc
i 1 rui lizări c< nstîtui©
o adevărată probă de pasiune pem-
tru teriafizarea îfei ivelor v
îgri in rnli tulii fI? mbri -

i îU ipu clin lasek VII—

XiSj au participat ia transformarea
umil depozit de materiale ‘intr-un
i tenii ninil I rator pentru expe¬
rienţe de fizică, electronică, radio-
te i »t. lucra sin an, la

mese de lucru special amenajat©
cu instrumente, surse de curent,
•p • s d ' o i r' ,d ccntn ’ c 5 '-
ca ^ 1 i! , i le la 18 ani
m * i < sî a o K îndrum
rea c» «< 'mp ei ta a pi rfe
soruîui CORUŢIU, tainele unor şti-
1 * ■ i , i/iii > f i c<n-

de remarcat -fap¬
tei că ; tot aici, absolvenţii îşi pre-

4JT0D0TARE

laborator şcolar

gătesc lucrările de bacalaureat, în
tematica lor numărîndu-se aparate
de măsura şi control, dispozitive
electrice şi electronice, aparate cu
aplicaţii directe fn studierea feno¬
menelor din chimie şi biologie,
Acţionînd, în special, pentru au-
todotarea liceului, membrii cercu¬
lui de electronică a» realizat o se¬
rie d@ panouri didactice, construc¬
ţii electronice, receptoare, amplifi¬
catoare de audiofrecwenfă. Expe¬
rimentator inventiv In domeniul e-
lectrorsicii, pasionat radioamator,
profesorul M1HAI CORUŢIU pro¬
pune cititorilor noştri' construcţia
unui generator de semnal-modulat
în amplitudine, util în efectuarea
experimentelor de laborator şi pen¬
tru acordarea receptoarelor super-
heterodină. Cititorii care doresc a»
mănunte suplimentare de la autor
se pot adresa Liceului de ştiinţe ale
naturii «C.A. Rosetti», str. Garibaldi
nr, 11, Bucureşti

de 455 KHz şi care este modulat în
amplitudine cu un semnal audio de
aproximativ 1 000 Hz. Generatorul de
audiofrecvenţă este un circuit bascu¬
lant astabii realizat cu tranzistoareie
Tj şi T 2 , de tipul EFT323. Se ştie că
un astfel de circuit prezintă două stări
instabile, trecerile dintr-o stare în alta
făcîndu-se automat la intervale de
timp determinate de valorile elemente¬
lor de circuit folosite. Un circuit bas¬
culant astabii poate fi realizat fie după
o schemă simetrică cu cuplaj colec-
tor-bază, fie după o schemă asimetrică
cu cuplaj pe emitor. în montajul de
faţă s-a utilizat prima variantă men¬
ţionată. Etajul oscilator pe frecvenţa
de 455 kHz este realizat cu tranzisto¬
rul T 3 (EFT 317 sau echivalent) şi
este modulat în amplitudine. Bobina
circuitului oscilant L 1 are 165 de spire
din sîrmă de cupru emailat cu o priză
la spira 30. Bobina de reacţie L 2 are
40 de spire din aceeaşi sîrmă. Aceste
înfăşurări sînt dispuse pe o carcasă
cu diametrul de 6 mm, prevăzută cu
miez de ferită. Detaliile constructive
referitoare la bobină sînt arătate în
figura 1 b. Reglînd poziţia miezului
de ferită, cît şi valoarea trimerului de
10—40 pF, se obţine frecvenţa de osci¬

laţie dorită (455 kHz). Amplitudinea
semnalului de 455 kHz se stabileşte cu
ajutorul rezistorului variabil de 100 A
legat în colectorul tranzistorului T 3 .
Semnalul audio de aproximativ 1 kHz
este aplicat pe baza tranzistorului T 3
prin intermediul rezistorului variabil
de 50 kH. Cu ajutorul acestui rezistor
se poate regla gradul de modulaţie
de la valoarea zero pînă la 1. Practic,
pentru reglarea montajului se proce¬
dează în felul următor: semnalul obţi¬
nut la bornele de ieşire este vizuali¬
zat pe ecranul unui osciloscop şi se
reglează valorile celor două rezistoare
variabile pînă cînd se obţine un sem¬
nal pentru care gradul de modulaţie
este aproximativ’30%. Acordarea eta¬
jelor de frecvenţă intermediară ale
unui radioreceptor superheterodină
(care are frecvenţa intermediară de
455 kHz) este deosebit de simplă fo¬
losind acest aparat: se aplică, pe rînd,
fiecărui filtru de frecvenţă intermediară,
începînd cu cel mai apropiat de etajul
detector, semnalul dat de generator
şi se reglează miezul de ferită al fil¬
trului pînă se obţine o audiţie maximă
în difuzor. Pentru alimentarea apara¬
tului s-a utilizat o baterie de 3 V, de
tipul 2 R 10.

IV5SHAI CORUŢIU
Construcţia unui generator de sem¬
nal modulat, de înaltă clasă, este des¬
tui de greu de realizat, în primul rînd,
pentru că necesită materiale speciale
şi, în al doilea rînd, pentru că reglajul
lui presupune un aparataj specializat.
Totuşi, printr-o construcţie relativ sim¬
plă, se poate realiza un astfel de apa¬
rat de bună calitate. în figura 1 a este
arătată schema de principiu a unui
generator care oscilează pe frecvenţa

AUTO "“MOTO p. îs (Ambreiaj automat nentru «Tra-

bant»); 9/1972, p. 18 (Fişă tehnică «Jigu-
12(1970, p. 18 (Fişier «Dacia»-1 300); ii-Vaz»-2101 şi «Fiat»-600 D); 11/1972,
12/1970, p. 19 (Protecţia anticorosivă a P- 18 (Depanarea auto); 11/1972, p. 20

caroseriilor); 121970, p. 19 («Trabant»- (Auto-test); 12/1972, p. 20 .(Depanarea.

601); 1/1971, p. 16 (Lanţ de distribuţie); auto); 1/1973, p. 17 (Bateria de acumu-,

2/1971, p. 18 (Fişier «Skoda»; 21971, latoare); 1/1973, p. 18 (Depanarea auto);

p, 19 (Siguranţă pentru capota motor); 1/1973; p. 19 (Dispozitiv pentru ştergă-

2/1971, p. 19 (Avertizor pentru portiera toare de parbriz); 2/1973, p. 18 (Carbu-

deschisă); 3/1971, p. 18 (Fişier «Mosk- ratorul); 2/1973, p. 19 (Antiparazitarea);

vici»-408); 3/1971, p. 19 (Scaune raba- $‘1973, p. 18 (Motorul funcţionează a-

tabile pentru «Trabant»-601 S); 4/T971, normai); 3/1973, p. 18 (Aprinderea eiec-

p. 10 (Instalaţie de spălat autoturisme); tronică); 4/1973, p. 18 (Aprinderea elec-

4/1971, p. 18 (Cum pregătiţi şi întreti- tronică — soluţii practice); 5/1973, p. 18

neţi automobilul); 4/1971, p. 19 (Folosirea (Motorul funcţionează anormal); 5/1973,

raţională a spaţiului autoturismului «Fi- P- 18 (Frîna electronică); 7/1973, p. 17

at»-850); 5/1971, p. 18 (Licurici de ava- («Mobra» 50); 7/1973, p. 18 (Aprinderea);

rie); 5/1971, p. 19 (Pompa de combusti- 8/1973, P- 16 (Lampa cu halogeni H 4);

bil); 5/1971, p. 19 (Sistem de securitate 8/1973, p. 17 (Care este bujia optimă?);

auto); 6/1971, p. 16 (Protecţia anticoro- 9/1973, p. 18 (Carburatorul «Carfil» 321

sivă); 6/1971, p. 16 (Dispozitiv antifurt); R.M.); 161973, p. 18 (Reglarea mecanis-

61971, p. 17 (Frînele cu circuit dublu); mului de direcţie); 16T973, p. 19 (Mani-

7/1971, p. 18 (Antena auto); 7/1971, p. 18 velă de pornire); 11/1973, p. 18 (Rodajul);

(Diferenţialul cu autobiocare); 8/1971, 11/1973, p. 19 (Securitatea circulaţiei);

p. 12 (Diagnosticul frînelor); 8/1971, p. 13 12/1973, p. 15 (Dispozitiv pentru sem-

(«Deşteptător» pentru semnalizatoare); naiizarea pierderii lichidului de frînă);

9/1971, p. 18 (Dopajul micromotoarelor); 12T973, p. 19 (Ştiţi să spălaţi automobi-

10/1971, p. 18 («Skoda»-S 100); 10/1971, lui?); 1/1974, p. 18 (Cu sau fără faruri de

p. 19 («Dacia»-1 100); 11/1971, p. 18 ceată); 2/1974, p. 18 (Motoare rebele);

(Uleiul pentru motoare); 11/1971, p. 18 2T974, p. 19 («Dacia»-1 100, schema

(«Trabant»600—601); 11/1971, p. 20(Şter- instalaţiei electrice); 3/1974, p. 16 (Circu-

gător pentru parbriz); 12/1971, p. 16 iaţia pe timp de noapte); 3/1974, p. 17

(Atelaj de remorcă pentru «Dacia»- Protecţia anticorosivă suplimentară); 6’

1 100); 12/1971, p. 17 (încălzirea rapidă a 1974, p. 17 (Reglaj automat pentru şter-

motorului de «Trabant»); 1/1972, p. 18 gătoare de parbriz); 4/1974, p. 18 (De-

(Circuitui de răcire iarna); 1/1972, p. 19 panarea motorului); 4/1974, p. 19 (Dis-

(Amenajări «Trabant»); 2T972, p. 18 pozitiv antiincendiu şi antifurt); 5/1974,

(Despre pneuri); 2/1972, p. 19 (Garaj p. 18 (Centrarea ambieiajuiui); 5/1974,

pliant); 3/1972, p. 18 (Jackie Stewart vă P- 19 (Montarea unei garnituri de chiu-

recomandă); 3/1972, p. 18 («Dacia» — lasă); 6/1974, p. 19 (Magazin auto-moto);

reglare culbutori); 3/1972, p. 19 (Husă 7/1974, p. 16 (Apărători pentru roţi); 8f

antifonică); 4/1972, p, 18 (Fişă tehnică 1974, p. 15 (Terapeutica amortizoarelor);

«Autobianchi» — A 112); 4/1972, p. 18 8,-1974, p. 15 (Regiajui aprinderii); 11/

(«Trabant» —601); 5/1972, p. 18 (Auto- 1974, p. 18 (Pregătirea automobilului

mobilul, sursă de paraziţi); 5/1972, p. 19 iarna); 11/1874, p. 19 (Reducerea consu-

(«Trabant» — Reglarea aprinderii); mului de benzină); 12/1974, p. 18 (Bate-

6/1972, p. 18 (Tobă de eşapament); ria de acumulatoare); 12T974, p. 19 (Frî-

6/1972, p. 19 (Carburatoare); 7/1972, p. 18 neie); 1/1975, p. 19 (Aprinderea eiectro-

. (Aprindere electronică); 7/1972, p. 18 nică); 2/1975, p. 23 (Atenţie ia stopuri!);

(Semnalizator pentru benzină); 8/1972, 3/1975, p. 18 (Repararea caroseriei);

4/1975, p. 14 (Dispozitiv pentru reglarea P- 15 (Geometria direcţiei); 4/1977, p. 15

unghiului de închidere); 4/1975, p. 15 (Circulaţia pe drumuri cu mai multe

(Releu de semnalizare); 5/1975, p. 6 benzi); 5/1977, p, 14 (întreţinerea auto-

(Automat pentru ştergătorul de par- turismului «Trabant»); 5/1977, p. 14 (Usă

briz); ŞT975, p. 14 (Microautomobilul de garaj glisantă); 5/1977, p.J5 (Atenţia

«Şoimul»); 6/1975, p. 14 (Cală pentru în timpul conducerii); 5/1977, p. 15 (Â-

ăuţovehieijţle); 6/1975, p. 15 (Semnaliza- vertizor); 6/T977, p x 14 (Geometria direc¬
tor de avarie ia frîne); Ş1975, p. 15 (Tu- t»ei); 6/1977, p. 15 (întreţinerea autoturis-

rometru electronic); Ş1975; p. 15 (Stro- mului «Trabant»); 6/1977, p. 15 (Relaţia

bbscpp pentru -reglarea avansului); 9/ şofer-pieton); 7/1977, p. 14 (Recondi-

1975, p. 14 (Aprinderea electronică); ţionarea suspensiei); 7/1977, p. 15 (Pro-

161975, p. 14 (Turometru electronic); blemele motoretei «Moped»); ŞT977,

11/1975, p. 10 (Sistem electronic de a- P- 14 (Echilibrarea roţilor); Ş1977, p. 15

prindere pentru motoreta «Mobra»); (întreţinerea autoturismului «Trabant»);

11/1975, p. 10 (Minirampă); 12/1975, p. 14 6T977- P- 15 (Tinerii şi normele condu-

(Garaj pentru «Mobra»); 1 ^T975, p. 14 cer i* preventive); 9/1977, p. 14 (Testarea

(Uleiuri muitigrad); 1/1976, p. 16 («Mo- automobilelor uzate); 9/1977, p. 15 (Dis-

bra»-50); 2/1976, p. 16 (Circulaţia, o pro- fanta între autovehicule); 9/1977, p. 15

blemă a tinerilor); 3/1976, p. 19 (Marea (Sirenă electronică); 1Ş1977, p. 14 (Am-

valoare a secundelor pentru pietoni); breiajul); 10/1977, p. 15 (Conducerea

4/1976, p. 15 (Indicatoare pentru pie- preventivă); 11/1977, p. 14 (Diagnostica-

toni); 5/1976, p. 19 (Supraveghetor pen- rea etanşeităţii cilindrilor); 11/1977, p. 15

tru descărcarea acumulatoarelor); 6/ (Conducerea preventivă); 11/1977, p. 15

1976, p. 14 («Mobra»-50); 6/1976, p. 15 (Protecţie sonoră); 12/1977, p. 14 (Diag-

(Circuiaţia pietonilor în afara localită- nosticarea instalaţiei de aprindere); 1 2j

ţilor); 7/1976, p. 14 (Pregătirea excursiilor f^ 77 - P- 15 (Conducerea preventivă);

cu motoreta); 7/1976, p. 15 (Semafoare 12/1977, p. 15 (Testarea acumulatoare-

pentru pietoni); 6T976, p. 14 (De ce nu * or )î 1/1978, p. 14 (Sistemul de aprinde-

trage motorul?); ŞT976, p. 15 (Bicicleta, re); 1/1978, p. 15 (Conducerea preven-

vehicuiul tinerilor); 9/1976, p. 14 (De- tivă); 1 / 1978 , p. 15 (Automat pentru şter-

fecţiuni frecvente aie motocicletelor); gătorul de parbriz); 2/T978, p. 3 (Aparat

9/1976, p. 15 (Bicicliştii şi regulile de pentru verificarea geometriei roţilor);

circulaţie); 10/1976, p. 14 (Defecţiunile ŞT978, p. 14 (Sistemul de alimentare);

instalaţiei electrice a motocicletei); 16 2/1978, p. 15 (Conducerea preventivă);

1976, p. 15 (Bicicliştii şi regulile circu- 2/1978, P- 15 (Aprinderea electronică);

iatiei); 11/1976, p. 14 (Motocicleta «CZ»- 3 / 1978 , p. 14 (Controlul aprinderii); 3/

Sport 250); 11/1976, p. 15 (Bicicliştii şi 1978 , p. 14 (Aprinderea electronică);

regulile circulaţiei); 1ŞT976, p. 14 (Mo- 3/1978, p. 15 (Conducerea preventivă);

tocicieta «CZ»-Sport 250); 12/1976, p. 15 4/1978, p. 14 (Diagnosticarea aprinderii);

(Echipamentul bicicletei); 1/1977, p. 14 4/1978, p. 15 (Controlul farurilor); 4/

(Construcţia şi funcţionarea autove- 1978 , p. 15 (Conducerea preventivă);

hicuieior); 1/1977, p. 15 (Exploatarea au- 5/1978, p. 14 (Frîna de mînă — «Dacia»-

toturismeior «Trabant»); 2/1977, p. _14 1 100); 5/1978, p. 15 (Instalaţia electrică —

(Motorui în 4 timpi); ŞT977, p. 15 (în- Diagnosticarea); 5/1978, p. 15 (Conduce-

tretinerea autoturismului «Trabant»; 2j rea preventivă); 6/1978, p. 14 (Instalaţia

1977, p. 15 (Prioritatea); Ş1977, p. 14 electrică — Diagnosticarea); 61978, p. 14

(întreţinerea autoturismului «Trabant»); (Aprinderea electrică pentru «Mobra»-

3/1977, p. 15 (Avertizor sonor); 3/1977, 50 ); 6/1978, p. 15 (Control acustic);

p. 15 (Depăşirea); 4/1977, p. 14 (întreţi¬
nerea autoturismului «Trabant»); 4/T977, (CONTINUĂRI IN PAG. 23)

TEHNIUM 4/1981

UL : - r 7 -

m~~ i, m. m

JK ’ ||
îi }$,’PSa

.7:7 . .

Ca aplicaţie a consideraţiilor teoretice
e . aate anterior, ne propunem acum
:aieulăm «de la cap la coadă» un etaj
de amplificare în audiofrecvenţă cu un
auzistcr de tip npn cu siliciu, în montaj
ca editorul comun.

In acest scop presupunem stabilite de
ia început: tensiunea de alimentare,
U cc = 9 V; curentul de colector în re¬
paus,. I c — 1 mA; impedanţa sursei de
.,-nîiai- care va ataca etajul, % lo kQ;

.venia minimă ce urmează a fi redată,
î min — 30 Hz.

Pentru o bună stabilizare a punctului
static de funcţionare vom alege polari¬
zarea cu divizor în bază (R B —R P ) şi
rezistenţă în emitor (R £ ). Schema de

Fiz, A. MĂRCULESCU

principiu a etajului va fi deci cea din
figura 71. Pe de altă parte, se ştie că
stabilizarea punctului de funcţionare este
cu atît mai bună cu cit R £ este mai mare,
deci cu cît căderea de tensiune continuă
U £M (între emitor şi masă) este mai
mare. Practic, artificiul este eficient pen¬
tru U £M > 1 V. Alegem U £M = 1 V (ar
fi fost mai bine 1,5-2 V, dar tensiunea
de alimentare este mică şi căderea pe R £
se scade practic din U cc , reducînd
«excursia» tensiunii de colector).

Tranzistorul fiind alimentat la ten¬
siunea continuă U C c - U ffl = 8 V, ale¬
gem punctul de funcţionare astfel ca, în
repaus, tensiunea colector-emitor să fie
jumătate din tensiunea de alimentare,

U c£ = 4V (în acest caz se poate obţine
amplificarea maximă nedistorsionată a
unor semnale sinusoidale).

Din U C£ = 4 V şi I c = l mA rezultă va¬
loarea rezistenţei din colector, R c =
= U c£ /I c = 4 kQ (se va sorta din seria
de 3,9 kQ).

Deoarece putem aproxima I £ % I c =
= 1 mA, rezultă: R £ = U £M /I £ %1 kQ.

In continuare trebuie să alegem tran¬
zistorul ce va echipa etajul (de exemplu
5C 109) şi să-i determinăm factorul de
amplificare în curent, fi şi tensiunea
bază-emitor, U B£ , corespunzătoare cu¬
rentului de colector de 1 mA. Să presu¬
punem că am găsit U B£ ssO,65 V şi
250 (se ia valoarea minimă garantată
a lui /?). Din I c şi /î deducem valoarea
aproximativă a curentului static de bază:
1 B ~ f-/ ti — 4 jtiA.

Urmează acum alegerea curentului Ij
c r> divizorul din bază, care trebuie să fie,
cupă cum ştim, cel puţin de 5 ori mai
mare decît curentul de bază: I[>5-I B .
Luăm, de exemplu, = 7'1 B = 28 ,uA.

Rezistenţa R s , străbătută de curentul 1 1;
are la bornele sale tensiunea U cc — U B£ —
-U £M =7,35 V, deci R B = 7,35 V/28juA =
= 262,5 kQ.

Prin rezistenţa R p . care are la borne
tensiunea U B£ + U £M = 1,65 V, circulă cu¬
rentul Ij — 1^24 /iA, deci R P = 1.65 ¥/
24 pA = 6S, 75 kQ.

Desigur, pentru R fl şi R P se vor sorta
rezistenţe din seriile standardizate, cău-
tîndu-se valori cît mai apropiate de cele
reieşite din calcul.

Pentru determinarea capacităţilor C B
şi C £ vom aplica direct formulele pre¬
zentate în nr. trecut:'

şi C £ = /kC B , obţinînd C b sj 0,3*3
C £ «82,5 (se pot lua C ;; = 0.33 -
şi C £ = 100 juF).

Pentru calcularea condensatori
de cuplaj cu sarcina (respectiv cu
următor), este necesar să cunoaşte:
pedanţa acesteia.

Ne vom reîntoarce la acest n
pentru a calcula amplificarea în tei
şi în curent, dar în prealabil von
unele referiri generale cu caracte
ret ic şi practic la amplificatoare
audiofrecvenţă cu tranzistoare.

AMPlIfICATOM AF

Adresfndu-ne în continuare
constructorilor începători, pre¬
zentăm alăturat cîtsva date ele¬
mentare privitoare Sa caracteris¬
ticile amplificatoarelor de audio-
frecventă cu tranzistoare.

Orice amplificator este prevăzut cu o
intrare, la care se conectează sursa sau
generatorul semnalului ce urmează a fi
amplificat, şi cu o ieşire, la care se conec¬
tează sarcina (fig. 1).

Sursa de semnal (care poate fi un
microfon, o doză de picup, un circuit de
detecţie, un difuzor, o fotocelulă, un
generator AF etc.) se caracterizează în
principal prin impedanţa (sau rezistenţa)
internă, notată cu R s sau R g şi prin nivelul
(amplitudinea) semnalului electric de au¬
diofrecvenţă generat, U s (U g ). După cum
se vede, nivelul se referă la tensiunea
semnalului, iar nu la intensitatea curen¬
tului debitat, acesta din urmă fiind rezul¬
tatul aplicării tensiunii U s la bornele de
intrare ale amplificatorului. Nivelul sem¬
nalului mai poate fi exprimat prin valoa¬
rea «vîrf la vîrf» a tensiunii alternative
furnizate (egală cu dublul amplitudinii)
sau, mai rar, prin valoarea eficace a
acestei tensiuni.

Sarcina amplificatorului, constituită de
obicei dintr-un difuzor (coloană de difu¬
zoare, căşti etc.) se caracterizează, în mare,
prin impedanţa sa, R; (1 de la load =
sarcină) şi prin puterea maximă admisă
pentru o redare nedistorsionată.

MARK ANDRES

Plasat între sursa de semnal şi sarcină,
amplificatorul se comportă ca o «sar¬
cină» pentru sursa de semnal, avînd o
impedanţă de intrare, R ; „, respectiv ca un
«generator» pentru sarcina R b avînd o
impedanţă de ieşire, R out . Această com¬
portare duală impune anumite restricţii
în alegerea sursei de semnal şi a impe-
danţei de sarcină ce urmează a fi asociate
unui amplificator dat (mai bine zis,
amplificatoarele sînt de la început pro¬
iectate pentru un anumit tip de sursă de
semnal şi pentru o anumită impedanţă
de sarcină).

Pentru a înţelege mai bine afirmaţia
de mai sus, să considerăm exemplul con¬
cret din figura 2: o sursă de tensiune
alternativă sinusoidală, cu valoarea efica¬
ce U s = 10 V, avînd rezistenţa internă
R S = 5Q, care debitează pe o rezistenţă
exterioară de sarcină, R. Evident, valoa¬
rea eficace a curentului prin circuit, I, va
depinde de rezistenţa R, fiind maximă
(I = 2A) pentru R = 0 şi minimă (1 = 0)
cînd R tinde la infinit. Dacă însă nu ne
interesează curentul, ci puterea P dez¬
voltată în rezistenţa de sarcină R, lucru¬
rile se schimbă (vezi tabelul nr. 1). Ob¬
servăm că pentru R=0 şi pentru R = x,

TABELUL NR. 1

avem P = 0; pe măsură ce R creşte de la
zero şi, respectiv, scade de la infinit,
puterea dezvoltată în sarcină creşte, atin-
gînd valoarea maximă atunci cînd R =
= R,(=5Q).

Cu alte cuvinte, transferul maxim de
putere (ded de energie) din sursă în re-

Exemplul de mai sus poate fi transpus
la situaţia cuplajului dintre ieşirea unui
amplificator şi impedanţa sa de sarcină:
transferul maxim de energie din amplifi¬
cator în sarcină are loc atunci cînd impe¬
danţa de sarcină, R b este egală cu impe¬
danţa de ieşire a amplificatorului, R out .

r\-

INTRARE

IEŞIRE

^ R 0 ,,«f-

-— rf

kj -

SURSA

u in, I in

. u out Tmit

==: U

AMPLIFICATORUL AF

h R s

-ţ-

Li 5 A

R u s

1 Li

Y 10V i

1 _

l I X

1 --

zistenţa de sarcină are loc atunci cînd
rezistenţa de sarcină este egală cu rezis¬
tenţa internă a sursei (lucrul acesta se
poate demonstra riguros pe cale anali¬
tică: se egalează cu zero derivata întîi
a lui P în raport cu R, obţinînd R = R s şi
apoi cercetînd semnalul derivatei a doua,
se constată că este vorba despre un punct
de maxim).

R(Q)

5 10

100

1 000

CîO

1 (A)

1,43

1,11

1 0,66

0,33

0,095

0,00995

P (W)

4,1

4,9

5 4,4

2,8

0,91

0,099

p_ BI 2_ R u s 2
' (*S+*) 2

Alegînd o impedanţă de sarcină mai mică,
puterea debitată scade, dar în acelaşi
timp creşte curentul absorbit de la am¬
plificator, periclitînd integritatea aces¬
tuia; pentru o impedanţă de sarcină mai
mare, curentul absorbit scade, dar tot¬
odată scade şi puterea transferată în sar¬
cină (nu avem interes).

Constatarea referitoare la transferul
optim de energie este valabilă şi pentru
cuplajul dintre sursa de semnal şi intra¬
rea amplificatorului însă, după cum
vom vedea mai departe, aici intervine
şi un alt criteriu important — acela al
preluării unui semnal de intrare cu dis¬
torsiuni cît mai mici.

(CONTINUARE IN NR. VSST0R}

TEHNSUM 4/1981

De Ia început îi asigurăm pe construc¬
torii începători că nu este vorba despre
o glumă întîrziată de 1 aprilie, ci doar
despre o altă modalitate de cuplaj, anume
prin preluarea semnalului de intrare pe
cale acustică, sub formă de unde sonore.
Adaptorul însuşi nu este altceva decit
un preamplificator de microfon,, care se
plasează între traductor (un difuzor folo¬
sit ca microfon) şi orga de lumini propriu-
zisă (fig. 1). Cîştigul mare al preamplifica-
torului propus (fig. 2) permite suprimarea
etajului (sau etajelor) de preamplificare
care există eventual în schema iniţială de
orgă. semnalul furnizat de adaptor putînd
fi aplicat direct filtrelor de la intrările
canalelor.

în comparaţie cu calea «bătătorită»
pînă acum de amatori, soluţia de faţă
prezintă unele avantaje, dar şi dezavan¬
taje. Astfel, înlăturarea cuplajului elec¬
tric dintre sursa sonoră şi orgă oferă
acesteia din urmă autonomie (nu oricine
te lasă să-i. lipeşti două fire in magneto¬
fon!) şi universalitate (orga «merge» la
orice aparat — indiferent dacă este mono
sau stereo, cu plusul sau cu minusul la
masă, de mică sau de mare putere etc. —.
precum şi 1a. sunetele emise pe altă cale
decît cea electrică, de pildă la vorbire,
la fluierat, la sunetele produse de instru¬
mentele muzicale, de animale etc.). în
acelaşi timp însă cuplajul sonor permite
interferenţa nedorită a tuturor sunetelor
auxiliare ce se produc în încăpere, ca şi a
vibraţiilor din suport, dacă nu se iau
măsuri corespunzătoare de izolare fonică
faţă de acesta. Tot ca dezavantaj trebuie
menţionată şi limitarea superioară sau
inferioară a benzii de frecvenţă, în funcţie
de difuzorul utilizat ca traductor. între
anumite limite, acest neajuns poate fi
compensat prin decalarea sensibilităţilor
pe cele trei canale (din potenţiometrele
de volum ale canalelor). Desigur, doritorii
de «înaltă fidelitate» pot apela la un
microfon (cu impedanţa de 25-500 li)
în locul difuzorului.

Pentru a uşura experimentarea adap¬
torului, în figura 3 s-a redat schema unui
canal de orgă prevăzut cu filtru trece-jos.

Revenind la preamplificator, observăm
că el conţine trei etaje echipate cu tran-
zistoare npn cu siliciu, cu zgomot redus
(BC 109 C, ABC 109, BC 173 C etc.).
Primul etaj este în montaj cu baza
comună, ceea ce îi asigură o adaptare
bună la impedanţa joasă a traductorului,
precum şi o stabilitate termică sporită
şi distorsiuni reduse. Celelalte două tran-
zistoare sînt în montaj cu emitorul comun.

Valorile condensatoarelor de cuplaj şi
de decuplaj nu sînt critice: C x poate fi
între 220 şi 470 ; C 2 , C 4 şi C 6 între
47 şi 100 fiF; C 3 , C 5 si C 7 între 4,7 şi
20 juF.

Alimentarea se face la 12 V, de la
baterii sau de la un redresor foarte bine
filtrat şi de preferinţă stabilizat. Consumul
adaptorului este foarte mic (cîţiva mili-
amperi), dar sursa trebuie dimensionată
la un curent mai mare (200-300 rn.W
pentru a ţine cont de consumul celor
trei canale, ca şi pentru a asigura o sta¬
bilitate a tensiunii.

La efectuarea reglajelor, în locul lui
K lţ X 5 şi R 10 se vor monta nişte trimere
de 500 kfi —1 MQ, iar în locul lui R 12

SVL ALEXANDRU, Beiuşs

trebuie să «simtă» chiar sunetele foarte
slabe produse în faţa difuzorului şi tot¬
odată să poată fi blocat complet, prin
manevrarea celor două potenţiometre,
chiar ia un volum sonor foarte mare.
Pentru R 4 se va alege valoarea maximă
care asigură încă sensibilitatea dorită.

După înlocuirea valorilor alese pentru
R 2 şi R 4 se trece la experimentarea fil¬
trului trece-jos. Şocul S 2 poate fi realizat
pe un transformator miniatură (S — 1 —
2 cm 2 ), bobinînd pe carcasă 1 500 - 2 000
de spire CuEm 0,12-0,15 mm şi montînd
toleîe neîntreţesut, cu întrefîer de 0,1 —
0,2 mm.

Rezistenţa de limitare montată ante¬
rior în punctul B este acum mutată înain¬
tea şocului, devenind R x din schemă
(între 3,9 şi 10 kfi). Valorile condensa¬
toarelor C x şi C 2 (de ordinul zecilor de
nanofarazi) se .aleg experimental în aşa

fel incit becul să «răspundă» numai îa
başii din muzica reprodusă în faţa difu¬
zorului (recomandăm consultarea sche¬
melor de orgă de lumini publicate);?
Evident, probele se fac acum co.îiectîtd
punctul B' la cursorul potenţicmetrului
din preamplificator.

După ce experienţele Ia 12 V~ au
reuşit bine, se poate trece la alimentarea
canalului cu tensiunea de reţea de 229 V ~.
în acest caz se foloseşte pentru L x un
bec de 220 V/25-40 W. Se va avea
grijă deosebită să nu se atingă cu mina
sau cu obiecte metalice neizolate cone¬
xiunile tensiunii de reţea (pericol de
electrocutare!).

In fine, lăsăm pe seama cititorilor
adaptarea celorlalte două canale, cu
menţiunea de a nu se uita rezistenţele de

limitare.

DIFUZOR

-yj

hrl

FILTRU TRECE-BANDA

J=n

i —(filtru trece - sus

j BLOC DE COMANDA
| CANAL 1 (JOASE)

Şjl §

J BLOC DE COMANDĂ

j CANAL2(M£Dli)

_ BLOC DE COMANDĂ

J CANAL3 (ÎNALTE)

P8l

COLOANA
DE BECURI

1 (ROŞU)

COLOANA
DE BECURI

2 (GALBENE)

COLOANA
DE BECURI
3(ALBASTRE)

un trimer de 500 Q — 1 kfi. Se conectează
alimentarea, iar la ieşire (între cursorul
lui P şi minus) se leagă o cască telefonică
avînd impedanţa de 1000 - 4 000 îl
în faţa difuzorului (8 -16 fi) se plasează
o sursă de muzică avînd volumul redus.
Se ajustează R, şi R, în jurul valorii de
100 kfi, apoi prin manevrarea iui R.„ şi
R 12 se caută obţinerea în cască a unei
audiţii maxime nedistorsionate a muzicii
respective. Din P se reglează volumul
audiţiei. Se depărtează apoi sursa sonoră.,
se dă mai tare şi mai încet, retuşînd la
nevoie valorile R ls R 5 , R 10 şi R i2 .
(Atenţie! Trimerele vor fi iniţiat toate pe
valorile maxime înseriate şi nu se vor
da niciodată la zero, cu excepţia lui R 12 .
Pentru mai multă siguranţă, experimen¬
tarea se va face prin înserierea ai trime¬
rele R x , R 5 şi R 10 a unei rezistenţe de
limitare de 30 — 50 kfl)

După obţinerea unui semnal curat,
nedistorsionat şi cu nivel cît mai mare,
trimerele se înlocuiesc cu rezistoare fixe
avînd rezistenţele aproximativ egale cu
cele de reglaj. Este posibil să fie necesară
înlocuirea unor tranzistoare, ecranarea
transformatorului de alimentare sau chiar
a preamplificatorului.

In continuare vom realiza canalul de
orgă din figura 3, care are ca element de
acţionare un tiristor (3-10 A/400 V)
comandat în poartă printr-un transfor¬
mator coborîtor de tensiune, Tr. 1. în¬
făşurările transformatorului trebuie să fie
foarte bine izolate între ele, pentru a nu
permite înaltei tensiuni de reţea să «sca¬
pe» înspre montajul alimentat la 12 V cc .

După realizarea transformatorului, se
efectuează montajul începînd de la coadă:
tiristorul, dioda, siguranţa, rezistenţa R 4 ,
transformatorul, T x , R 3 , C 4 , R 2 (un tri¬
mer de 100 kfi în serie cu 10 — 15 kfl),
C 3 şi P x . Pentru a face mai comod pro¬
bele de reglaj, se recomandă alimentarea
canalului cu o tensiune alternativă joasă,
de exemplu 12 V~; în acest caz se mon¬
tează un bec L x de 12 V/0,2 A.

Se conectează alimentarea alternativă
(12 V~) la canal şi cea continuă (12 V ct )
la preamplificator. Punctul A se leagă la
plusul sursei preamplificatorului, punc¬
tul C la minusul aceleiaşi surse, iar
punctul B se leagă — prin intermediul
unei rezistenţe de limitare de 5,1 —6,8 kQ
— la cursorul potenţiometrului P al
preamplificatorului.

Instaiînd o sursă de muzică în faţa
difuzorului, urmărim aprinderea şi stin¬
gerea becului. Reglajul canalului (deo¬
camdată fără filtru) constă în alegerea
valorii iui R 2 (între 20 şi 120 kfi) pentru
obţinerea sensibilităţii maxime. Becul

Reamintim cititorilor noştri că programul redacţiei In zilei© de
joi ©sie Intre orele 11 şi ÎS. In aceste zile, constructorii amatori
care au nelămuriri !n privinţa schemelor publicate In revista «Teh-
nium», precum şi aceia care doresc informaţii suplimentare refe¬
ritoare ia caracteristicile componentelor electronice de. uz curent
se pot adresa redacţiei 8a telefonul de serviciu 17 80 10, Interior
20SS, sau pot veni ia redacţie (Piaţa Sctnteii nr. 1, Casa Sclnteii,
corp C, etajul 3, camera 372; autobuze: 31 R, 31, 203 R, 105; troleibuze:

TEHNSOSVS 4/1981

mai mic aecu

instrucţiei radioreceptoa¬
relor, în special, amplificatoarele de ra-
diofrecvenţă ocupă un loc important, de-
terminmd selectivitatea, sensibilitatea şi
fidelitatea.

Aceste etaje, pe lingă o construcţie
aparte, comportă şi noţiuni particulare
revenite-din circuitele oscilante şi ampli¬
ficatoarele RC.

Spre a se evita unele confuzii prezente
(în mod regretabil), în QSO-uriîe dintre
radioamatori şi spre abordarea ştiinţifică
de- către aceştia a amplificatoarelor cu
sarcină aco ă F, prezentăm în

continuare unele noţiuni şi «cheme cu¬
rent utilizate. Prin amplificator acordat
se înţelege acel montaj care are maxim
de amplificare numai la un semnal cu o
anumită frecvenţă. De exemplu, dacă un
semnal are frecvenţa de 145 MHz, ampli¬
ficatorul acordat va trebui să aibă maxim

mui etaj cu circuit acordat ca sarcina,
ie observă că amplificarea maximă se
soţi ne pentru frecvenţa de rezonanţă f c ,
Există două frecvenţe, f, şi f 2 , pentru
:are amplificarea scade ia 0,707 din
valoarea maximă.

Banda de trecere a amplificatorului B
numită la 3 dB) este definită ca diferenţa

Se ştie că pentru emisiunile MF este
necesară o bandă de trecere mult mai
mare decît pentru emisiunile MA. Astfel
pentru emisiunile din banda UUS este
necesară o bandă de trecere de 500 kHz.
Considerînd frecvenţei purtătoarei egală
cu 65 MHz si făcînd raportul B/f„. se
500 kHz 5-ÎO 5 5

< 4 ?

minţim că decibelul corespunde
:ări logarilmice a raportului între

tatea (1).

Un preampîificator pentru UUS -tre¬
buie să asigure o bandă cuprinsă între 60 şi
80 MHz, deci de 20 MHz.

Frecvenţa centrală fiind 70 MHz şi fă¬
cînd raportul B/f^ se observă că ds data
aceasta raportul este mult mai mare ca
în cazul precedent.

Particularitatea amplificatoarelor acor¬
date constă în faptul că sarcina elemen¬
tului activ (tranzistorul) o constituie un
circuit oscilant format dintr-o bobină L
şi un condensator C, montate în paralel.

Frecvenţa de rezonanţă a unui circuit
oscilant se poate obţine cu formula lui
Thomson.

Montajul practic este prezentat în
figura 2. Rolul pieselor din acest montaj
este următorul: Cj — condensator de
cuplaj al semnalului la intrarea etajului;

R; şi R 2 . rezistoare pentru polarizarea

bazei tranzisîorului;R 3 — rezistor pentru

polarizarea emîtorului; R 4 .- rezistor

pentru alimentarea colectorului (formea¬
ză un filtru pe alimentare); C 2 şi C 3 —
condensatoare de decuplare; C 4 — con¬
densator de cuplare cu etajul următor;
L şi C .— elementele circuitului oscilant.

Variaţia frecvenţei de acord se obţine
prin mărirea sau micşorarea valorilor '
elementelor L şi C.

Dacă C este mai mic de 500 pF, atunci
se pot construi condensatoare variabile
sau semivariabiie. Condensatoare varia¬
bile mai mari nu se fac din considerente
mecanice. Cînd este nevoie de valori mari

" t 4jr

_IM V ŢH

0,707Umax] - 4

ale capacităţii, se cuplează în parale! un
condensator fix şi unui variabil.

Cînd deţinem o bobină L ce are; valoa¬
re fixă, dar cunoscută şi dorim con¬
struim un circuit oscilant pe o anumită
frecventă, valoarea necesară a ■ condeti-

r _ . 1 •' • : Ml|

satorului C se obţine:
în care vom ţine cont de unităţile de mă¬
sură (f— hertzi; L— "henry; C — farazi).

Să considerăm că’dorim, un circuit os¬
cilant acordat pe frecvenţa- de 400 kHz
şi deţinem un condensator ~C= Î00 pF
Urmează să determinăm valoarea induc-

= 1 583 ^H, deci L = 1,583 mH
în figura 3 apar curbele de acord
cesive între f 0 şi fj şi din care rezultă că
între aceste două frecvenţe amplitudinea
nu variază (dar această situaţie nu se
întîmplă în cazul general). Cîştigul unui
etaj poate să nu fie constant, după cum
şi banda de trecere să prezinte diverse
valori.

Lărgimea de bandă (cum este cazul
etajului, din figura 2) ia o anumită frec¬
venţă de acord, f, poate fi măsurată sau

calculată: B =-!-.

2n Ra Ct

în care Ct este capacitatea totală (exis¬
tentă plus parazitară) ce apare în parale!

® 0 \ \/! Ş/ I

:ul nostru 20 log 0,707 = 3 dB.
Termenul de amplificator acordat pe f 0

sss-cw

Recepţionarea emisiunilor pentru ra¬
dioamatori (CW—SSB) se poate face
în condiţii bune şi cu un receptor
industrial dacă se adaugă un adaptor.
Caracteristica de frecvenţă a unui ase¬
menea receptor este adecvată recep-
ţionării emisiunilor AM (B=9 kHz).
Curba se poate urmări în figura 1.
Cum o emisiune SSB necesită numai
3 kHz, cu un asemenea receptor se pot
recepţiona simultan 3 posturi (fig. 2).
Dacă dorim să ascultăm postul nr. 1,
refacem purtătoarea (fig. 3). în joasă
frecvenţă (AF) vom obţine o aşezare
a posturilor ca în figura 4. Rostui nr. 2
este suprapus peste postul nr, 1 , dar
este neinteligibil din cauza inversării
spectrului. Postul nr.-3 se află în
domeniul 3—6 kHz, domeniu perfect
audibil. Acesta din urmă se poate
elimina uşor prin intercalarea unui
filtru trece-ios (FU)?'Pentru elimina-

Ing. AMORSAM NICOLÂE

rea postului nr. 2 se foloseşte metoda
«dublă modulare şi defazare».

Cel mai simplu defazor este dat în
figura 5. Performanţele acestuia sînt
modeste, dar simplitatea lui îl face
utilizabil. Defazarea (în banda 0,3—3
kHz) este destul de bună (cca 90°), dar
caracteristica de amplitudine diferă
foarte mult ia cele două ieşiri (fig. 6 ).
în această situaţie atenuarea benzii
laterale nedorite este în formă de
clopot (fig. 6 — atenuare post 2 )..
Alegînd maximumul atenuării la o
frecvenţă cuprinsă între 800 şi 1 500 Hz,
se obţine o atenuare globală bună
pentru postul nedorit (nr. 2 ).

în figura 7 se dă comparativ carac¬
teristica de atenuare a unui receptor
industrial faţă de cea a adaptorului.

Montajul prezentat în continuare sa¬
tisface cerinţele minime necesare re-
cepţionării semnalelor SSB în condi¬

ţiile traficului actual.

Prezentare generală

Schema conţine un oscilator (BFO),
un separator, două mixere, o reţea de
defazare RC şi un filtru trece-jos.

Oscilatorul conţine un tranzistor
de tipul BC 107, bobina acestuia (Tr. 1 )
realizîndu-se dintr-un transformator
de FJ. similar celor din receptoarele
industriale. înfăşurarea 1—2 conţine
70 de spire din CuEm £ 0,1 mm; înfă¬
şurarea 3—4 conţine 10 spire din ace¬
eaşi sîrmâ. Dacă montajul nu oscilea¬
ză, se inversează terminaieleS şi 4 între
ele. în caz că amplitudinea oscilaţiei
este prea mică, se măreşte capacitatea
condensatorului C l2 . Dacă nu se ob¬
ţine rezultatul dorit, se micşorează
valoarea rezistenţei R,.

Separatorul s-a introdus în scopul
obţinerii unei influenţe minime asupra
oscilatorului şi pentru a obţine un
semnal suficient de puternic necesar
deschiderii diodelor D t — D 4 . Trans¬
formatorul Tr. 2 se realizează pe un
miez ecranat (similar oscilatorului),
înfăşurările 1—2 şi 3—4 sînt identice
şi conţin cîte 40 de spire din CuEm
£ 0,09—0,1 mm.

Reţeaua de defazare pentru frec¬
venţa oscilatorului (455, 465, 470 kHz)
conţine condensatorul C 8 şi potenţio-
metrul semiregiabil P 3 .

Mixerele sînt de tipul comutator
inversor cu transformator diferenţial.
Un mixer conţine potenţiometrul P t ,
diodele Di şi D 3 şi înfăşurarea cu
priză a transformatorului Tr. 3. Al
doilea este format din potenţiometrul
P 2 , diodeie D 2 şi D 4 plus aceeaşi înfă¬
şurare a transformatorului Tr. 3. Trans¬
formatorul Tr. 3 jse realizează tot pe
o bobină oală. înfăşurarea 3—5 se
bobinează cu fir dublu (CuEm £ 0,1 mm)
şi conţine 20 de spi-re. începutul uneia
dintre cele două înfăşurări se leagă
cu sfîrşitul celeilalte, obţinîndu-se pri¬
za mediană. înfăşurarea 1—2 are 20 de
spire din CuEm £0,1 mm.

Defazorul de joasă frecvenţă con¬
ţine două celule RC care formează
o punte echilibrată. Defazarea între
punctele X şi Y este de 90°. Intrarea
simetrică în defazor se cuplează cu
cele două modulatoare prin interme¬
diu! unui comutator şi a! două şocuri
de RF. Şocurile conţin cîte 40—70 de
spire din CuEm £ 0,2, bobinate pe cîte

TEHNIUM 4/1981

pe L, iar Sa este rezistenţa paralelă de •
amortizare a circuitului oscilant. La ra- ®
dîofrecvenţă condensatorul C 3 apare ca ®
un scurtcircuit, deci nu intră în calcule. ®
Practic banda se măsoară astfel: se ®
cuplează la intrarea montajului un gene? ®
rator de semnal, iar la ieşire un volt- ®
metru electronic.şi se urmăreşte, faţă de. ©
frecvenţa .de rezonanţăÎ-Q pentru ce «
frecvenţe (una superioară, ..alta inferioară) •
amplitudinea semnalului la ieşire scade ®
cu 3 dB faţă de amplitudinea maximă, 9
Viai rar sc foloseşte un singur etaj cu 9
circuit acordat; de obicei într-un radio- ©
■. receptor de bună calitate, atît la intrare 9
cît şi în amplificatorul de frecvenţă' inter- #
mediară. sînt cel puţin două etaje. *

Un mod in care pot fi cuplate două 9
etaje cu circuite acordate este arătat în @
figura 4. Pe fiecare etaj ■ intrarea ■ se face ©
prin bază, iar ieşirea.-pe colector, unde ©

este cuplat şi circuitul acordat. @

Ca amplificarea fiecărui etaj să nu fie &
diminuată de rezistorul montat în emitor, @
în paralel a fost cuplat un condensator $
(C 2 şi C 5 , fig. 4). Valoarea capacităţii @
acestor condensatoare se stabileşte în @

funcţie de frecvenţa la care lucrează ©

R •

etajul, după formula X = —5. s j Clim ®
100 0
R 3 ~ 1 k£î, iar frecvenţa de lucru este 9

400 kHz, rezultă :X - —i_ =1M ©
2n fC 100 ©

din care C = 39 nF. @

Circuitul oscilant al fiecărui etaj se 9
acordează pe frecvenţa de lucru. Dacă se 9
urmăreşte o bandă de trecere mai largă •
în paralel pe fiecare circuit oscilant se va •
cupla cîte un rezistor cu valoarea rezis- •
tenţei convenabil aleasă conform for- 9
mulelor prezentate anterior. 9

Modul cum se fixează regimul de 9
funcţionare al fiecărui tranzistor a fost 9
prezentat în rubrica «Radiotehnică pen- 9
tm elevi» sau pentru fiecare tip de Iran- 9
zistor, date de montaj se găsesc în cata- 9
Ioagele de fabricaţie. ®

@ o rezistenţă de 1 W (0,1—1 IV!D).

• Cu ajutorui comutatorului K se se-
® lectează banda laterală inferioară sau
® superioară. La ieşirea defazorului se
9 află filtrul trece-jos. Acesta este for-

• mat din bobina L şi condensatoarele
9 C 3 şi C 4 . Caracteristica de atenuare

• se dă în figura 9. Bobina are o induc-
9 fantă de 100 mH. Numărul de spire

• depinde de inductanţa specifică a mie-

• zului folosit (~r). Pentru o inductanţa

® specifică de 400 ~2 rezultă: 1—2=200

• de spire şi 2 - 3 = 300 de spire din CuEm

• 0,1 —0,12 mm.

o în continuare se dă modul de conec-

• tare a adaptorului în cîteva radiorecep-
#• toare industriale.

ALBATROS

Intrarea adaptorului se conectează
la colectorul tranzistorului T 202. Se
scoate din montaj condensatorul C 309.
Ieşirea adaptorului se conectează la
capătul potenţiometrului de volum a-
flat spre condensatorul C 309.
NEPTUN S-701 T

Intrarea adaptorului se leagă la colec¬
torul tranzistorului T 5 . Ieşirea adapto¬
rului se cuplează printr-o mufă la
intrarea de picup.

DARCLEE 4 S-641 A

Intrarea adaptorului se conectează
în anodul tubului T 3 (picioruşul 6), iar
ieşirea adaptorului se leagă la intrarea
pentru picup sau la cosa 402.

PUNERE ÎN FUNCŢIUNE.

REGLAJE

în punctul A se cuplează un oscilo¬
scop cu baza de timp reglată la Iţis/div.
şi atenuatorul la 0,5_—1 V/div. Se cu¬
plează alimentarea. în punctul A tre¬
buie să apară un semnal sinusoidal.
Dacă tranzistorul T t nu oscilează, se
inversează între ele capetele înfăşu¬
rării 3—4 (Tr. 1). în cazul unei limitări
superioare sau inferioare, se modifică
valoarea rezistenţei R ? pînă cînd se

obţine o limitare simetrică. După aceea
se micşorează valoarea condensatoru¬
lui C 12 astfel încrt să dispară limitarea,
în punctul B se vizualizează un semnal
identic cu cei din A. Tot în punctul B
se cuplează -şi un frecvenţmetru. Ro¬
tind din condensatorul C 16 , se mar¬
chează punctul în care frecvenţa este
egală cu frecvenţa intermediară a apa¬
ratului.. De asemenea se marchează
şi limitele ±5 kHz.

Urmează reglarea defazorului de ra-
diofrecvenţă. Mai întîi se etalonează
osciloscopul. Se trece comutatorul
pe poziţia «bază de timp exterioară»,
intrările X şi Y ale osciloscopului se
leagă pe rînd în punctul A. Se reglează
atenuatorul de pe intrarea Y pînă se
obţine aceeaşi deviaţie pe orizontală
şi pe verticală. Prin conectarea simul¬
tană a celor două Intrări în punctul A,
pe ecran trebuie să se obţină o dreaptă
înclinată la 45°. Efalonaraa fiind făcută,
osciloscopul se conectează în punc¬
tele C şi D (X în C şi Y în D sau invers).
Se reglează valoarea potenţiometrului
P 3 astfel încît pe ecranul osciloscopu¬
lui să se obţină un cerc (potenţio-
metrele P t şi P 2 se aşază în poziţie
mediană). Echilibrarea mixerelor se
realizează din şi P 2 . Se conectează
osciloscopul ia intrare şi se urmăreşte
obţinerea unei atenuări maxime a osci¬
laţiei dată de BFO. Defazorui de joasă
frecvenţă şi fiitrui se testează fără ca
oscilatorul să fie alimentat La ieşirea
acestuia (AF) se conectează un gene¬
rator de joasă frecvenţă (0—10 kHz).
Amplitudinea semnalului se fixează
la 1—2 V, pentru a fi uşor observată
pe osciloscop, impedanţa de ieşire a
generatorului trebuie să fie de 800Q.

Osciloscopul se conectează în punctul
E. Caracteristica în frec ţă reb
să semene cu cea din figura 8.

Testarea defazorului de joasă frec¬
venţă se face tot cu osciloscopul.

C?V- : --

defazorului de înaltă frecvenţă. între
punctele X şi Y se obţine un cerc la
frecvenţa de oca 1 kHz; La frecvenţe
mai -o sau mai mici, cm
turtit pe orizontală sau pe verticală.

După această etapă se face o tes¬
tare finală. Se alimentează montajul,
iar !a intrare se conectează un genera¬
tor de înaltă frecvenţă (^gpQtfc 10 kHz).

La ieşire se conectează o capsulă
receptoare sau osciloscopul. Pentru
una din poziţiile comutatorului K, la
Ieşire va apărea un semna! audio cînd
generatorul furnizează o frecvenţă
FpFQ+(0- 3 kHz). Pe cealaltă poziţie

apare atenuat semnalul F gpQ+(°- 3
kHz), dar se aude foarte bine ^gpQ —

(0... 3 kHz). Cu aceasta testarea se
consideră încheiată.

Pentru cei care nu au posibilitatea
să efectueze un reglai similar celui
descris mai sus, se dă în continuare
o metodă aproximativă de punere în
funcţiune a adaptorului folosindu-se
aparatul în care urmează să se mon¬
teze.

Se recepţionează un post local de
radiodifuziune (AM). Punctul A se
conectează pe dioda detectoare a apa¬
ratului prin intermediul unui condensa¬
tor de 100 pF. Se roteşte axul conden¬
satorului variabil C 10 pînă cînd în
difuzor se obţine «zero bit». Din punc¬

tul A se trece în punctul B, Rezultatul
trebuie să rămînă acelaşi.

Pentru echilibrarea mixerelor se co¬
nectează intrarea adaptorului pe dioda
detectoare a aparatului. Din C-ie se
fixează o «bătaie» cu frecvenţa de cca
1 kHz. Se reglează pe rînd potenţio
metrele P. ; şi P 2 , urmărindu-se obţine¬
rea unei atenuări maxime a semnalului
de 1 kHz. ;

După ce s-a terminat şi această
operaţie, se conectează adaptorul- şa
pentru recepţionarea semnalelor SS'iB.
Se menţine aparatul acordat pe postul,
de radiodifuziune. Din nou se reglează,
C î6 pînă ce în difuzor se aude un ton
de aproximativ 1 kHz. Se trece comu¬
tatorul K pe poziţia în care semnalul de
1 kHz se aude mai slab. Din potenţio-
metrul P 3 se încearcă obţinerea unei
atenuări maxime a semnaiuiui. Se
ajustează şi valorile potenţiometrelor
P,. şi P 2 . Pe cealaltă poziţie a comuta¬
torului K semnalul trebuie să se audă
tare. De precizia acestui reglai depind
performantele adaptorului,

Condensatorul Cio serveşte la. efec¬
tuarea unei extensii de bandă, pe par¬
cursul a 9—10 kHz. Cu ajutorul comu¬
tatorului K se selectează banda late¬
rală inferioară , sau superioară,

BIBLIOGRAFIE:

«Circuite semiconductoare în in¬
dustrie», R. STERE, A. VĂTĂSES-
CLS ş.a.;

«Sisteme de transmisiuni telefonice»,
prof. dr. irsg. P, POSTELNICO;
«Emiţătoare de mică putere pentru
radioamatori», D. ZAMFIRESCU;
«Scheme de radioreceptoare», ing.
TOIA CHSRiC, ing. IOAN DINU,
ing. NSCU SOR0CEAWU.

TEHNIUM 4/1981

cuplate în montaj Darlington. Tensiunea
emitor-colector a îui T 3 şi implicit pe
condensatorul C, creşte. Cînd ea depă¬
şeşte valoarea de aproximativ 6 V, dioda
Zener D x se deschide şi un curent sem¬
nificativ intră în baza lui T 4 , deschizîn-
du-1. Odată cu el intră în conducţie T*.
releul anclanşează, iar contactul său (nor¬
mal deschis) aprinde lumina.

Dimineaţa fenomenele se produc în
sens invers: T ls T 2 , T 3 sînt parcurse de
curenţi mai mari (limitaţi doar de rezis-
toarele de sarcină), tensiunea pe C x scade

lui. Aceasta face ca lumina să nu se
stingă noaptea din cauza fulgerelor şi să
nu se aprindă ziua datorită umb irilor
accidentale produse de pildă de ; borul
păsărilor.

Montarea fototranzistorului se va face
într-un loc ales cu grijă, protejat de lumina
pe care o comandă montajul sau, alte
surse artificiale. Fereastra lui de ticlă
se va orienta în sus, pentru a primi lumină
în mod egal de la răsărit şi apus. Se va
etanşa contra pătrunderii apei de ploaie
la terminalele dispozitivului, ca şi în

200kQ

Releul

AC 181 K

! iz. 3H. BĂLUŢĂ

In desenul alăturat este reprezentată
schema unul montaj relativ simplu, care
îndeplineşte insă cerinţele unei asemenea
automatizări: sensibilitate mare la lu¬
mină, temporizare la conectare-deconec-
tare şi consum propriu redus.

Elementul fotosensibil este fototran-
zisîorul Tj. Curentul prin el scade odată
cu micşorarea luminii de afară (seara) şi
produce blocarea treptată a iui 7 2 -1 3

sub valoarea de deschidere a iui D,, iar
tranzistoarele finale se blochează, stin-
gînd lumina.

Atît încărcarea cît şi descărcarea lui C,
se fac lent, prin rezistoareie de 200 kO,
astfel că montajul nu produce comutarea
decît la 3-4 secunde de la iluminarea
sau întunecarea bruscă a fototranzistoru-

restul montajului.

în cazul în care lămpiie comandate
necesită un curent mai mare decît cel
suportat de contactele releului folosit,
se va adăuga un alt releu, mai puternic,
dimensionîndu-se redresorul corespun¬
zător consumului acestuia.

în multe situaţii se cer conectarea ilu¬
minatului la lăsarea serii şi stingerea lui
dimineaţa. Este cazul luminilor din încă¬
perile unde se desfăşoară activitate con¬
tinuă, semnalizărilor de tot felul, ilumi¬
natului de siguranţă ş.a. Aceste comutări
pot fi efectuate automat, în funcţie de
nivelul iluminării naturale, ceea ce eli¬
mină necesitatea unei supravegheri per¬
manente şi aprecierile subiective.

sOAiN- FLiCj Cluj-Syaşccsea,

stp, Republicii nr. 82, ap. 1

montajului. Condensatorul Cj se des¬
carcă în perioade ■>: releul este atras
(timp prelungit cu ajutorul condensato¬
rului C 2 , care întîrzie revenirea releului la
poziţia iniţială), timp necesar pornirii
motorului de parbriz şi acţionării camei
acestuia, K. Ciclul se repetă în mod
asemănător.

Temporizarea se reglează cu ajutorul
potenţiometrului P. Montajul nu afec¬
tează cu nimic funcţionarea simultană
sau independentă a instalaţiei din dotarea
autoturismului, deoarece contactele nor¬
mal închise 1 şi 2 întregesc întrerupătorul
de pe bord.

Menţionez că prezentul montaj func¬
ţionează cu rezultate deosebite la bordul
unui autoturism «Dacia 1300» de aproape
12 luni.

il nr» 4 6;
Prahovs

Propun alăturat o schemă de «lumină
dinamică» utilizînd două circuite inte¬
grate de producţie românească. Jumătate
din integratul CDB 413 este folosită ca
generator de impulsuri dreptunghiulare,
cu perioada dictată de R 4 şi C v Valorile
acestor componente se pot modifica în
limite destul de largi pentru a obţine
frecvenţa dorită (totuşi R 4 nu se va
micşora sub 200 £2). Circuitul CDB 495
este un registru de deplasare conectat în
schema din figura 1 astfel incit să reali¬
zeze o deplasare spre dreapta a informa¬
ţiei aflate la intrarea serială 1. Ieşirile
Cu şi Q s intră în cealaltă jumătate a

trigerului CDB 41 3, car e formează infor¬
maţia de intrare, Qa'Qb-

Circuitul CDB 413 se alimentează cu
+ 5 V pe pinul 14 şi masa îa pinul 7.

Apariţia unui «0» logic la una din
ieşirile Q B , Q c sau Q D duce la aprin¬
derea diodei LED respective. Considerînd
că la pornirea schemei ieşirile registrului
sînt într-o stare oarecare (de exemplu
toate în «0»), se vede din tabelul alăturat
că procesul evoluează rapid ‘spre o suc¬
cesiune de trei stări, un ciclu în care
un «0» este deplasat de la Q* către
Qd (Qi şi Qd au mereu stări identice).

Se observă că informaţia de la SI
(serial input) se regăseşte la la apariţia
impulsului de tact următor. Se vede, de
asemenea, că situaţia de la nr. 7 o repetă
pe cea de la nr. 4, deci sistemul a intrat
într-o buclă. Se poate demonstra în
acelaşi fel că, indiferent de starea ini¬
ţială a registrului, procesul evoluează
spre aceeaşi buclă.

Figura 2 ilustrează un montaj auxiliar
a cărui intrare se conectează într-unul
din punctele notate A, B sau C, în scopul
comandării unor becuri. Becul luminează
în fază cu LED-ul respectiv. Se poate
renunţa la LED-uri conectînd trei mon¬
taje de tipul celui din figura 2 (unul în A,
unul în B şi unul în C), cu mai multe
becuri în paralel pe fiecare tiristor, dis¬
puse alternativ, pentru a da senzaţia de
«curgere».

Prezentul montaj a fost. conceput şi
experimentat pentru autoturismul «Da¬
cia 1300». Ceea ce 11 deosebeşte de alte
montaje este faptul că releul prin contac¬
tele căruia se face alimentarea motorului
de parbriz este montat în serie cu restul
montajului şi alimentat cu 12 V printr-un
contact normal închis.

Funcţionarea este cît se poate de
simplă: 3a alimentarea montajului, con¬
densatorul Q se încarcă într-un timp
dat, în funcţie de valoarea rezistenţei R t
şi a potenţiometrului P 1; pînă cînd ten¬
siunea la bornele sale atinge valoarea de
prag din emitorul tranzistorului T 3
(BC 107). în acest moment tranzistorul
intră în conducţie şi deschide la rîndul
său pe T 2 (EFT 323 sau AC 180), care
alimentează releul Rel. de 100 mA. Re¬
leul anclanşează şi întrerupe alimentarea

R5HSFT

CDB 495

Redacţia revistei «Tehnium» roagă pe- cititorii care doresc să
trimită materiale spre publicare să execute desenele conform nor»

meler 5TÂ8.

Materialele dactilografiate pot fi însoţite de clişee pozitiv® ale
schemelor sau aparatelor realizate.

TEHMIUM 4/1981

Mă numesc Fiorin Frîncu şi sînt
student în anul I! al Facultăţii
T.C.M. din Braşov. Sînt un vechi
cititor al revistei «Tehnium» şi am
realizat multe montaje electronice
publicate. Propun şi eu construc¬
torilor amatori schema unui ampli¬
ficator de 10W experimentat şi rea¬
lizat de mine. El acoperă o bandă
destul de largă de frecvenţe —
între 25 Hz şi 30 000 Hz, cu un coefi¬
cient de distorsiuni de 0,4% ia pu¬
terea de 10 W.

Tranzistoarele finale se mon¬
tează pe radiatoare din tablă de
aiuminiu cu grosimea de 2 mm şi o
suprafaţă de 25 cm 2 (5x5). Rezis¬
tenţele de 0,5 Q se realizează
din nichelină,' sub formă spiralată.
Dioda D poate fi un tranzistor de

orice tip care are o joncţiune bună,

respectîndu-se polaritatea. adapiîndu-se, de exemplu, ia un

Montajul dă rezultate foarte bune, picup sau casetofcn.

47 ka

LUPEAN ISPAS, Doştat,
str. Principală nr. £«4S s
jud. Alba

Montajul propus este un receptor mi¬
niatură cu o audiţie de bună calitate şi
cu o selectivitate satisfăcătoare, avînd
două s de amplificare: etajul de radio-
frecvenţă. realizai cu tranzistorul T t pre¬
văzut cu circuitul de «reacţie» şi «reflex»,
şi etajul de audiofrecvenţă. echipat cu
tranzistorul X 2

.Şocurile de radiofrecvenţă S l5 S 2 sînt
identice şi se realizează prin bobinarea
a 60 de spire CuEm 0 0,2 mm pe miezuri

de ferită (oală © 30 rnm).

Antena este realizată pe o bară de
ferită lungă de 120 mm, cu diametrul de
8 mm. I, conţine 70 de spire CuEm
o 0,08 mm, L 2 — 10 spire CuEm o 0,3 mm.
iar I _3 — 6 spire CuEm o 0,3 mm.

Transformatorul de ieşire se realizează
pe un pachet de tole cu secţiunea miezu¬
lui de cca 3 cm 2 . Primarul conţine 500 de
spire CuEm 0 0,2 mm, iar secundarul
are cca 25 de spire CuEm o 0,3 mm.

I WTUllII

IM. OALAMBOS

în unele tratate de specialitate, zgo-
’motele neplăcute sînt denumite «albe»
sau dure, iar cele plăcute «roz» sau
moi.

Analizînd experimental şi prin mă¬
surători factorii care determină ca un
zgomot să fie «alb» sau «roz», s-a
constatat efectul neplăcut al unui zgo¬
mot ce se compune din sunete care
se succed haotic, avînd o amplitudine,
respectiv putere, distribuită uniform
într-o gamă largă de frecvenţe (în do¬
meniul audiofrecvenţei).

Acele zgomote care sînt considerate
plăcute se compun tot din sunete care
se succed haotic, însă amplitudinea
este invers proporţională cu frecvenţa,
puterea fiind egală numai în cadru!
unei octave a domeniului respectiv.
Aceste zgomote «roz» (moi) sînt ge¬
nerate şi de valurile mării, de ploaie, de
apa înainte de a intra în fierbere etc.
cauzînd o senzaţie psihică liniştitoare
la majoritatea persoanelor.

Folosind schema electronică prezen¬
tată alăturat, se poate construi un ge-

urn

F. MARINESCU

P'nzeie vechi de ferăstrău pentru
metaie mai pot fi folosite şi după ce
uzura nu mai permite utilizarea lor ia
materiale metalice tari. Dacă dorim
să tăiem metale moi. mase plastice
sau lemn, putem să lungim viaţa a-
cestor pinte cu un artificiu ia îndemîna
oricui.

Alegem partea cu dantura cea mai
puţin uzată şi introducem pe partea
opusă o balenă de umbrelă, scoasă
de la o umbrelă dezafectată. Pentru
ca aceasta să fie bine fixată, este su¬
ficient să o batem cu ciocanui, ea mu-
!îndu-se pe profilul uşor ondulat al
pînzei (atenţie! baterea se va face pe
o suprafaţă de lemn cu un ciocan
uşor, pentru a nu sparge pînza).

Ce avantaje ne aduce acest artifi¬

ciu, este uşor de observat: pin za nu
se va mai îndoi în mină ia fel de uşor
ca înainte, nu va mai produce răniri
cu «dantura opusă pârtii cu care se
face tăierea şi. în plus, balena mon¬
tată va forţa lărgirea tăieturii, astfel
înot pînza să se mişte mai lejer.

mammmmm MmmmmmmmmmmmmMammsmmmmmmmmmmmmimsmsMmmmmmmBmBmmimmsg

nerator de zgomot «roz», cu multiple
întrebuinţări experimentale şi practice.

Sursa de zgomot este joncţiunea
P-N polarizată invers a tranzistorului
T t , care este urmat de un etaj pre-
amplificator format din T 2 şi piesele
corespunzătoare. Condensatorul de
5 nF conectat între emitor şi colector
(T 2 ) serveşte pentru atenuarea frec¬
venţelor înalte în vederea simulării cît
mai fidele a unui zgomot «roz».

Ascultarea se face la o cască de
impedanţă mare (1-2 kn) sau în difu¬
zor, introducînd semnalul de la ieşire
într-un amplificator de audiofrecvenţă.

în privinţa realizării practice, subli¬
niem caracterul experimental al mon¬
tajului, întrucît piesele indicate cu as¬
terisc se sortează sau se determină
experimental. în această categorie in¬
tră şi tensiunea de alimentare. Cauza
care determină acest caracter este
faptul că joncţiunea P-N a tranzisto¬
rului T t diferă de la un exemplar la
altul, tranzistorul fiind folosit ca diodă
într-un montaj neobişnuit. Se pot ex¬
perimenta diferite tipuri de tranzistoa-
re cu siliciu sau cu germaniu NPN
sau PNP, eventual chiar diode Zener.
Importantă este polarizarea inversă a
joncţiunii, iar tensiunea 8' se alege
în funcţie de tranzistorul folosit şi de
domeniu! în care acesta generează

zgomote. De remarcat că există exem¬
plare (cele de calitate foarte bună) cu
care nu se pot genera zgomote. Re¬
zistenţa R, are influenţă atît asupra ge¬
nerării zgomotelor, cît şi asupra cu¬
rentului care trece prin joncţiune. Cu¬
rentul nu trebuie să treacă de valoarea
maximă admisibilă pentru joncţiunea
respectivă. Tensiunea B* va fi ceva
mai mare decît tensiunea maximă ad¬
misă pentru tranzistor, întrucrt gene¬
rarea zgomotelor se produce după co-
tul_ Zener al joncţiunii respective.

în afară de scopul propus iniţial,
montajul permite experienţe şi studii
deosebit de interesante privind jonc¬
ţiunile semiconductoarelor de dife¬
rite tipuri.

- ZHNIUiti 4/13B1

3E90166

KB2L5

fi I Mk - § li

liiSiliABiâ.

'ifi'i?ii "^ipî oui ii, if

Ing. EKÂHT iiVIRE, Turda,
sfcr, G. Coşfauc nr, 3, Jud. Cluj

Unele radioreceptoare cu modulaţie
în frecvenţă de fabricaţie străină, fi¬
ind acordate conform normeior CC!R
(87,5—108 MHz), nu permit recepţio¬
na rea transmisiunilor din ţara noas¬
tră conforme normelor GIRT (62-74
MHz). Rezultă necesitatea reacordării
lor, adică micşorarea frecventelor de
rezonanţă cu 15-20 MHz. Acest lucru-
se poate obţine prin mărirea indue-
tanţei bobinelor de acord sau prin mă¬
rirea capacităţilor de acord.

Mărirea inductanţei bobinelor de a-
cord se poate realiza prin:

— mărirea numărului de spire prin
refacerea bobinei sau prin adăugarea
a 2 spire cu sîrmă de bobina] cu dia¬
metrul 4 0,7 mm;

— schimbarea permeabilităţii mie¬
zului, în cazul bobinelor pe aer, irstro-
ducînd în bobine miezuri de ferită de
f.F. cu diametrul de 2-4 mm şi 6-12
mm jungime. Fixarea se face cu ceară.

Mărirea capacităţilor de acord se
realizează cu condensatoare fixe ce¬
ramice, de tip disc, lipite direct pe ter¬
minalele condensatorului variabil (ter¬
minalele trebuie tăiate cît mai scurt).

Din punct de vedere a! schemei de
conexiune, întîSnim două variante:

— cu două tranzistoare, primul în-
tr-un etaj de radiofrecvenţă, iar al doi¬
lea îndeplinind rolul de amestec şi
oscilator simultan (variantă mai des
întîlnită);

-- cu trei tranzistoare, primul în-

tr-un etaj de radiofrecvenţă, al doilea
ca amestec, iar al treilea ca oscilator
local (în generai, în aparate cu per¬
formanţe şi sensibilităţi mai ridicate).

Rezultă deci că avem de acordat
două sau trei circuite. Dacă aparatul
are intrare coaxială (sau şi intrare
coaxială), trebuie refăcută şi adap¬
tarea antenei.

Metoda de reacordare se alege în
funcţie de construcţia aparatului, în
primul rînd din punct de vedere al

accesibilităţii elementelor circuitelor
acordate.

Pentru acord se poate utiliza un ge¬
nerator de UUS sau grid-dip-metru,
iar dacă posturile de emisie sînt a-
prcpiate (recepţia bună în zona res¬
pectivă) chiar «după ureche».

1. Verificarea stării de funcţie-

Rare. Se reglează aparatul pe 88 MHz,
antena Sui se leagă cu un fir de gene¬
ratorul UUS, cu divizorul pus într-o
poziţie intermediară, care apoi se re¬
glează fin spre 8 tinerea

fluieratului de 1 kHz cu care a fost
modulat semnalul UUS. în lipsa ge¬
neratorului de semnai sau a grid-dlp-
metruius se explorează încet toată ban¬
da, încercînd recepţionarea progra¬
mului TV 1 . Astfel ne convingem dacă
aparatul este sau nu în stare de func¬
ţionare.

2. Identificarea elementelor cir»
cultelor acordat® se face foiosin-
du-se schema receptorului. Bobina
oscilatorului poate fi identificată pu~
nînd aparatul pe volum maxim şi
apropiind de bobine un miez de ferită,
în apropierea bobinei oscilatoare, a-
ceasta schimbă caracteristicile zgo¬
motului de fond.

3. Sfec-tuarea modificărilor. în
funcţie de metoda aleasă se refac
bobinele, se adaugă spire (la capătul
superior — nelegat la masă) sau se
conectează condensatoare fixe.

4. Reglarea. în cazul folosirii ge-

ţine maximum de audiţie reglînd întîi
inductivitatea circuitului oscilator, a-
poi a circuitului modulator.

Se mută scala aparatului pe punc¬
tul de 104 MHz, iar generatoru sau
grid-dip-metru! pe 88 MI :> în această'
situaţie se reface acordul din con¬
densatoarele semireglabile. .După a-
ceste reglaje posturile trebuie să a-
pară clar şi fără zgomote.

Dacă nu dispunem de generator
de semnale UUS sau de • "ofiu,
acordăm întîi circuitul modulator prin
introducerea unui mie/ de ferită (de
UUS) de 2—5 mm diametru : sâii ie-
gînd în paralel cu condensatorul se-
miregîabi! din circuitul maculator un
condensator ceramic de 2C--35 pF.
Apoi acordăm circuite; oscilater prin
introducerea unui miez de ferită (prin
deplasări mici a;a acestuia). în timpul
reglajului, posturile trecu ie să se suc-
ceadâ. Se caută o aşezare a miez
pentru o audiţie maximă, apoi se n-
xează cu ceară. Reglajul fin se reali¬
zează din trimere.

_9. Adaptarea antenei, în cazul bo¬
binelor de adaptare a antenei,/tlfff
bobinele din circuitul de intrare nea¬
cordată, acordul se realizează cu un
miez cu diametrul de 2 mm (Sifent).
lung de 4—8 mm. Aceste bobine sînt l
totdeauna în aer şi foarte rar realipjll
te în variantă imprimată. 1

în cazul în care acest circuit; este I
adaptat şi de cablu! ecranat de la in-1

neratoruiui de semnale sau a grid-dip- trarea coaxială, se renu^

metrului, reglarea se începe cu cir¬
cuitul oscilatorului, cu aparatul de
radio fixat pe punctul de 88 MHz, iar
generatorul reglat la 62 MHz. Se ob-

legătură sau se schimbă' cu cablu
coaxial de lungime corespunzătoare.
Se poate încerca acordarea cu con¬
densatoare fixe de ordinul picofarazi-

w«P! +

fSîfiff-

spre receptorul MA

'' :V

Prezentăm alăturat o nouă variantă
de orgă de lumini, caracterizată printr-o
selectivitate deosebită graţie utilizării
unor filtre L —C la intrările celor patru
canale.

Primul etaj are un rol dublu: de a am¬
plifica tensiunea de audiofrecvenţă de la
un nivel de cîteva zeci de milivolţi (de Ia
mufa de ieşire a Unui casetofon sau mag¬
netofon) pînă la 3—4 V şi de a furniza
cele patru tensiuni de AF necesare celor
patru canale. în acest scop am folosit
ca sarcină pentru acest etaj un transfor¬
mator (Tr. 1) care are secundarul format
din patru înfăşurări egale L 6 , L 7 , L 8
şi L 9 .

Urmează cele patru filtre — primul
trece-jos, următoarele două trece-bandă
şi ultimul trece-sus — care separă banda
de audiofrecvenţă în patru subbenzi:

1 = 40 — 350 Hz (frecvenţa de tăiere
a filtrului = 300 Hz);

II = 400 — 1 200 Hz (frecvenţa de re¬
zonanţă a filtrului = 800 Hz);

III = 1 500-2 800 Hz (frecvenţa de
rezonanţă a filtrului = 2 200 Hz);

Ing. C. PÂRVULESCU, Arad

IV = 3 000-7 000 Hz (frecvenţa de
tăiere a filtrului = 3 300 Hz).

Următoarele două etaje sînt identice
pentru cele patru canale. Primul este un
amplificator de tensiune necesar pentru a
compensa atenuarea filtrelor şi nivelul scă¬
zut din înlâşurările secundare ale transfor¬
matorului (raport de transformare cobo-
rîtor de tensiune destul de mare, 1:16,
pentru a nu se influenţa reciproc canalele).
Al doilea reprezintă etajul de comandă
a tiristoarelor, care, prin cîte o diodă
montată în baza tranzistoarelor T 6 , T 7 ,
T 8 şi T 9 , scurtcircuitează la masă alter¬
nanţa negativă a tensiunii de AF, polari¬
zarea acestor tranzistoare făcîndu-se cu
alternanţa pozitivă.

Emitoarele tranzistoarelor T 6 - T 9 sînt
legate la porţile tiristoarelor Th; -Th 4 .
Sarcina, formată din mai multe becuri
colorate (B s , B 6 , B 7 şi B 8 ), se conectează
în anodul acestor tiristoare.

Pentru controlul funcţionării s-a in¬
trodus cîte un etaj suplimentar pe fie¬
care canal, realizat cu tranzistoarele T 10)
Tu, T 12 şi T 13 , care eomandă aprinderea

becurilor de control B,, B 2 , R- şi B, de
3 V/75 mA.

Deoarece tiristoarele conduc numai în
timpul alternanţei pozitive, puterea în
sarcină se reduce îa jumătate. Putem
înlătura acest inconvenient folosind o
punte redresoare formată din patru diode.

Tiristoarele trebuie să suporte o ten¬
siune inversă de 400 V şi să aibă un curent
mediu redresat în concordanţă cu puterea
becurilor folosite. Pentru tiristorul T-3-R,
de fabricaţie LP.R.S. (3 A), puterea maxi¬
mă pe un canal este de 600 W.

Pentru alimentarea tranzistoarelor se
folosesc două surse de tensiune: una de
12 —14 V pentru etajele amplificatoare de
tensiune şi cel de comandă a tiristoarelor
(tranzistoarele T 2 la T 9 ) şi alta de 3 V
pentru etajul de control (tranzistoarele
T 10 la T 13 ), obţinute de la un redresor
format dintr-un transformator de sonerie
Tr.2, căruia i se rebobinează secundarul
cu două înfăşurări: una de 220 de spire
CuEm o 0,3 mm şi alta cu 45 de spire
CuEm 0 0,5 mm.

Tranzistoarele Tj-T 9 sînt de tipul
BC 107, BC 108 sau BC 109, iar T 10 -
T 13 pot fi MP 39, AC 180 etc.

Realizarea montajului se va face pe
două plăci de circuit imprimat: pe prima
se montează etajele de joasă tensiune
(etajul amplificator de la intrare, filtrele,
etajele amplificatoare ale tensiunii de AF
filtrate şi de comandă a tiristoarelor, dio¬

dele redresoare ale tensiunii de alimen¬
tare, D s şi D 6 şi condensatoarele respe
tive de filtraj, C 18 şi C 19 ), iar pe a do
circuitele care se alimentează direct de 1
tensiunea reţelei (tiristoarele, puntea
dresoare a tensiunii de alimentare a
ristoarelor, siguranţele şi transforma:
de sonerie).

Se va acorda o atenţie deosebită la
executarea şi montarea acestei părţi a
schemei pentru a evita orice scurtcircuit
sau risc de accident.

Atenţie! Masa montajului este conec¬
tată la reţea!

Tiristoarele şi diodele redresoare vor fi
prevăzute cu radiatoare din tablă de alu¬
miniu pentru disiparea căldurii (55 x
55x1 mm pentru tiristoare şi 75 x 75x
1 mm pentru diode).

La punerea sub tensiune a montajului
se măsoară consumul etajelor de joasă
tensiune (nu va depăşi 25-30 mA).
Tranzistorul T x are I (l =15 mA. T 2 , T
T 4 şi T s cu I c = 2-2,5 mA; T 6 , T ? , T g şi
T 9 , fiind blocate în absenţa semnalului
de AF, au semnal maxim de AF cînd ele
se saturează, I c ss 15 mA, consumul total
atingînd 85-90 mA.

Măsurarea consumului se face dezli
pind un terminal al diodei D 5 pentru a s<
putea înseria ampermetrul.

De la un generator de audiofrecvenţă
se injectează o tensiune de 20 mV la
intrarea montajului (bornele potenţio-

Ii Uimi

*11111 3 11111111

li «ii 1 il

ilFJSii

li I 93 i ia J iii

lor conectate în paraiel pe mufa coa¬
xială.

Exemplu. Ne propunem, conform
celor discutate anterior, reacordarea
radioreceptorului ASAH! STEREO.

Analizînd schema bloc a circuitului
UUS (vezi figura alăturată), se iden¬
tifică bobina L t — modulator şl bobi¬
na L 3 —- oscilator. Circuitul de intrare
este «integrat» — blocul SPF — şi
acordat prin lungimea cablului coaxial.

Se demontează capacul receptoru¬
lui şi se desprinde mufa de legătură
de !a antenă. Antena va fi înlocuită
cu un fir de 1—1,5 m, izolat cu PVC.
Pentru a nu demonta bobina oscila¬
torului (La — cu miez şi ecranată),
acordul acestui circuit se realizează
cupiînd în paralel cu condensatorul
variabil (secţiunea corespunzătoare)
un condensator ceramic disc de 20—25
pF. Se reglează aparatul pe punctul
de 88 MHz al scalei, iar grid-dip-metrul
la 62 MHz. Se reglează apoi miezul
oscilatorului pînă la obţinerea audiţiei
maxime. Se introduce în bobina mo¬
dulatorului L (în aer) un miez de fe¬
rită cu diametrul de 2 mm şi 10—15 mm
lungime. Se reglează poziţia acestuia
pînă la obţinerea audiţiei maxime, po¬
ziţie în care se fixează cu ceară to¬
pită. Se reglează apoi grid-dip-me¬
trul la 74 MHz şi se acordează apara¬
tul spre 108 MHz, pînă se realizează
recepţia. Recepţia se îmbunătăţeşte
prin acord fin realizat cu cele două
trimere de pe condensatorul variabil.
Se deconectează grid-dip-metrul şi
se încearcă recepţionarea unui post.
Se pot face retuşări de acord chiar pe
postul recepţionat, tot cu ajutorul tri-
merelor.

Cablul coaxial se dezlipeşte de la
mufa de legătură (dinspre partea cu
receptorul), renunţîndu-se la ea şi
făcînd recepţia numai cu antena tele¬
scopică, sau se încearcă acordarea
circuitului de intrare prin legarea unor
condensatoare ceramice sau trimere
de 2—12 pF chiar pe mufa de legătură
a antenei exterioare.

BIBLIOGRAFIE

D. Ciulin, Ed. Evanovici: «Repara¬
rea radioreceptoarelor», Editura teh¬
nică, 1966;

¥. Teodorescu: «Blocul de unde
ultrascurte», seria RADIORECEP¬
TOARE, Editura tehnică, 1968;

Anuar «Radiotechnika», 198®.

Pentru lucrările agricole care se
efectuează pe loturile şcolare, precum
şi pentru alte utilizări, este necesară
transportarea unor produse cu un
volum relativ mare raportat la greu¬
tatea lor. în aceste cazuri este reco¬
mandat să utilizăm o combinaţie între
o remorcă şi un vehicul.

în practică, o asemenea soluţie este
greoaie şi experienţa a condus ia o
hibridare care a generat triciciuriie cu
pedale. Un asemenea vehicul vă pre¬
zentăm în cele de urmează.

Pentru a fi uşor de realizat şi la
un cost redus, construcţia noastră se
bazează pe utilizarea unor biciclete
vechi, din care se recuperează majo¬
ritatea pieselor.

în figura 1 este prezentată o vedere
a tricicluiui. Se observă că bena de
transport este situată în faţa ciclistului
şl reprezintă elementul director. A-
ceastă soluţie este mai convenabilă
atît din punct de vedere al securităţii
circulaţiei, cît şi din punct de vedere
constructiv. Pentru început, cadrul u-
nei biciclete se taie şi se îndoaie (cu
ajutorul încălzirii cu flacăra unui apa¬
rat de sudat) în conformitate cu suc¬
cesiunea din figura 2. Cu ajutorul unei
ţevi de aceeaşi grosime cu ţevile ca¬
drului se dublează partea orizontală,
care se întăreşte suplimentar cu o
bucată de ţeavă sudată, ca în figură.
Bucşa ghidonului se sudează la ex¬
tremitatea părţii orizontale, ea consti¬
tuind bucşa în care se roteşte bena.

Cadrul astfel modificat se vopseşte
după dorinţă. Dimensiunile date în
figură sînt orientative, deoarece con¬
strucţia bicicletei utilizate poate varia.

Pentru benă vom utiliza furca din
faţă a bicicletei, pe care o vom tăia
după linia indicată în figura 3. De
partea rămasă se sudează o ţeavă de
oţel cu diametrul de 3/4". La capetele
ţevii (lungimea acesteia depinde de
dimensiunile benei) se sudează două
dopuri din OL, care au un orificiu

venţă putem distinge o anumită culoare
care pulsează, fără întrepătrundere între
canale.

Transformatorul Tr. 1 se realizează pe
un miez de ferosiliciu cu secţiunea de
cca 1,5 cm 2 . Primarul conţine 1 600 de

MARIN FLOREA, TiTLS

filetat cu acelaşi filet ca axu! din faţă
a! roţii, astfel incit să putem fixa !a
ambele capete cîte un asemenea ax
cu ajutorul unei piuliţe normale de la
bicicleta demontată. Asamblarea axu¬
lui benei pe cadru se face similar cu
fixarea normală a unui ghidon, cu
excepţia montării ghidonului propriu-
zis (partea'superioară), care, cu mo¬
dificarea din figura 4 D, se fixează

spire CuEm 0,13 mm, iar secundarul
4 x 100 spire CuEm 0,25 mm.

Bobina L 2 , realizată pe un miez de
1,5 cm 2 , conţine 700 de spire CuEm
0,25 mm. Bobinele L 3 , L 4 , L 5 , realizate
pe miezul cu secţiunea de 0,5 cm 2 , con-

pe benă.

Construcţia benei rănnîne la lati¬
tudinea amatorului, în funcţie de ma¬
terialele de care dispune şi de scopul
ia care va utiliza vehiculul. Această
benă se fixează de ax cu nişte distan-
ţiere, care se văd în figura 4 B şi C.

Evident, putem monta şi diferite aite
dispozitive, cum ar fi o mică cisternă
pentru apă, un cadru pentru bidoane
de lapte etc.

în încheiere, trebuie să atragem a-
tenţia că, pentru a putea circula pe
drumurile publice, va trebui să insta¬
lăm far şi catadioptru ca şi ia bicicle¬
tele normale.

ţin cîte 1 000 de spire CuEm 0,13 mm
(de exemplu se pot folosi miezurile trans¬
formatoarelor de ieşire sau de defazaj
de la radioreceptoarele «Albatros», «Ma¬
maia» etc.).

metrului PJ. Dacă etajul de la intrare
funcţionează, la bornele primarului lui
Tr. 1 se măsoară cca 3 — 4 V~.

Se dezlipesc apoi emitoarele tranzis-
toarelor Tş, T 7 , T 8 şi T 9 . Se înseriază pe
rînd un miliampermetru între acestea şi
masă. Se pun potenţiometrele Pj— P 5 la
maximum (cu cursorul la capătul cald)
şi se reglează din RS1-RS4, pe rînd,
valorile curenţilor de emitor ai acestor
tranzistoare astfel incit ele să fie egale
şi de aproximativ 12-15 mA, în banda
de trecere a FTJ şi FTS şi la frecvenţele
de rezonanţă ale FTB1 şi FTB2. Astfel
putem verifica şi corecta frecvenţele de
rezonanţă ale FTB1 şi FTB2, benzile de
trecere ale FTJ şi FTS. Dacă acestea nu
sînt cele dorite, se vor schimba capa¬
cităţile de acord, precum şi lărgimea
benzilor de trecere, modificînd rezisten¬
ţele de amortizare R 4 , R 5 şi R 6 astfel
ca la capetele benzilor să avem curenţii
de emitor ai tranzistoarelor T 6 —T 9 de
2-3 mA, valoare pentru care tiristoa-
rele nu se mai deschid.

în decursul funcţionării montajului
putem regla potenţiometrele P x -P 5 ast¬
fel incit să separăm perfect cele patru
benzi între ele (curenţii de coihandă ai
tiristoarelor pentru benzile vecine avînd
valori sub limita de deschidere).

Efectul rezultat este deosebit de plăcut,
deoarece pentru fiecare bandă de frec-

TEHNIUM 4/1981

MACHETA RACHETEI

ROŞU

MACHETA RACHETEI

MARO ROŞCAT

\
i \

" I

Machetele rachetelor MONIKA, Mt
135-4, CENTAUR, DRAGON pot fi în¬
cadrate la această categorie, clasa
depinzînd de motorul care echipau,
fiecare machetă în parte. Rachetele
MONIKA şi MT 135-4 fiind mai simple,
pot fi executate şi de începători, după
ce aceştia au obţinut un minimum de
îndemînare şi cunoştinţe în construc¬
ţiile de acest fel. Rachetele CEN¬
TAUR şi DRAGON, prezentînd un
grad de dificultate mai ridicat, pot fi
executate de rachetomodeliştii avan¬
saţi.

Construcţia fiecărui modei începe
prin prelucrarea la strung a calapoa-
delor pe care se vor face tuburile ra-
chetomodeleior. Sînt mai bune cala¬
poadele metalice cu suprafeţe lustru¬
ite. Tubul se face din hîrtie de 0,10—
0,15 mm grosime, prin roluire pe cala¬
pod şi lipire cu clei de caseină sau
aracet.

După uscare tubul va fi finisat cu
hîrtie abrazivă cu granulaţie mare,

pentru a se obţine o suprafaţă exte¬
rioară perfect cilindrică, netedă şi cu
un diametru cu 0,4—0,5 mm mai mic
decît cei fina! (obţinut după vopsire),
în cadrui acestei faze se poate include
şi acoperirea tubului, de 2—3 ori, cu
un strat subţire de emailită, după us¬
carea fiecărui strat folosindu-jse hîrtie
abrazivă cu granulaţie fină; în acest
fel se vor elimina asperităţile tubului,
obţinîndu-se, în final, o suprafaţă lus¬
truită.

Stabilizatoarele (şi nervurile longi¬
tudinale la rachetele CENTAUR şi
DRAGON) se vor prelucra din lemn
de balsa sau tei, profilîndu-se conform
planului. în final pot fi acoperite cu
emailită şi lustruite.

Conurile şi piesele care fac legătura
între tuburi se vor confecţiona din
lemn de tei, ia strung. Tot pe strung
se vor face şi emailitarea şi lustruirea
acestora.

în faza următoare, piesele vor fi
asamblate conform pianului, foiosin-

du-se clei AGO. Se va acorda o deo¬
sebită atenţie lipirii stabilizatoarelor,
care trebuie să se găsească în două
planuri perpendiculare şi care se in¬
tersectează după axa longitudinală a
rachetei.

în continuare, racheta se va vopsi,
fo!osindu-se un minipistol de vopsit
sau prin tamponare cu un burete cît
mai fin. Se vor aplica cel puţin două
straturi de vopsea, subţiri, (preferabil
DUCO), după primul strat făcîndu-se
o finisare cu hîrtie abrazivă cu granu¬
laţie mare.

Pentru delimitarea suprafeţelor vop¬
site diferit se poate folosi o bandă

adezivă din material plastic. In final se
vor aplica inscripţiile.

Aprecierea acestor machete se face
în funcţie de exactitatea reducerii ia
scară, complexitate, gradul de finisare,
gradul de dificultate, numărul trepte¬
lor, numărul culorilor şi ai inscripţiilor.
După proba de stand urmează proba
de zbor, la care se măsoară altitudinea
atinsă de rachetomodel (fiecare metru
în altitudine fiind echivalat cu un punct).
După aceste două probe se face punc¬
tajul total, în funcţie de care se întoc¬
meşte clasamentul pentru fiecare cla¬
să, separat.

PLAN TEHNIC ELABORAT DE ING. VALENTIN I0NESCU

COMISIA CENTRALĂ DE RACHETOMODELISM

MACHETA RACHETEI

§81

MIJ 1 li®

SgStw a w
m |||n|| |
|| **£

mi s

Desigur, tortă lumea ştie că un banal
turometru serveşte pentru măsurarea tu¬
raţiei, dar se cunosc mai puţin modurile
în care poate fi folosit acest parametru
funcţional al motorului.

Un prim folos adus de turometru îl
reprezintă reglarea cu exactitate a tura¬
ţiei de ralanti (mers încet), operaţie care,
din păcate, de foarte multe ori este
neglijată sau tratată «după ureche», deşi
ar trebui să se ştie că o turaţie prea mică
la ralanti aduce prejudicii funcţionării
stabile şi economice a motorului şi îi
accelerează uzura, după cum un nivel
prea ridicat al acesteia creşte consumul
de carburant şi lubrifiant şi poate antrena
dificultăţi la schimbarea corectă a eta¬
jelor. Dealtfel, după cum se poate constata
din graficul trasat în figura 1, pentru un
motor cu cilindree de 1,3 litri (ded
comparabil cu cel al autoturismului «Da¬
cia»-1300), consumul de combustibil creş¬
te vertiginos dincolo de depăşirea nive¬
lului normal de 800 rot/min, atingînd
la 200 rot/min o rată de creştere de
aproape 50%.

O contribuţie importantă mai poate
aduce un turometru bun la diagnostica¬
rea motorului în privinţa stării de etan-
şare a cilindrului, prin scoaterea din
funcţiune a bujiilor (injectoarelor). Pen¬
tru a lămuri aceasta, să amintim că mo¬
mentul motor al unui agregat de forţă
reprezintă contribuţia individuală a fie¬
căruia din cilindrii săi. Cota cu care
participă aceştia la realizarea cuplului
total depinde de gradul său de etanşare,
adică de măsura în care este împiedicată
curgerea parazită de gaze pe lîngă supape,
pe lîngă garnitura de chiulasă sau printre
piston şi cilindru; cu cît aceste piese
permit să se producă scăpări de gaze mai
intense, cu atît lucrul mecanic produs de
cilindrul respectiv este mai mic.

Cum poate fi folosită această circum¬
stanţă în vederea diagnosticării? Să tra¬
săm într-un grafic variaţia cuplului Mm
al unui motor cu carburator în funcţie
de turaţia n (fig. 2) şi apoi aceeaşi varia¬
ţie Mi cînd cilindrul 1 este scos din
funcţie prin întreruperea alimentării bu-
jiei. în primul caz, pentru funcţionarea
stabilă se cerea realizarea unui echilibru
mecanic prin egalizarea cuplului motor
cu cel rezistent (opus de motor pentru
acoperirea pierderilor interne prin fre¬
care, antrenarea organelor auxiliare etc.),
echilibru realizat la turatia n w în punctul a
(fig. 2):

Mm„ = Mr„

Prin scoaterea din funcţiune a cilin¬
drului 1, valoarea totală a cuplului motor
se reduce, evoluînd după curba M r ;
pentru stabilirea funcţionării este necesar
ca şi cuplul rezistent să se reducă, astfel
încît noua situaţie de echilibru al cuplu¬
rilor se realiza în punctul b, la o turaţie
mai mică n b . Dacă se repune în funcţiune
cilindrul 1 şi se suspendă funcţionarea
cilindrului 2, se obţine o nouă variaţie
a cuplului motor M 2 şi un nou punct

Or. mg. MIHA! STRATULAT

de echilibru c, la o altă turaţie infe¬
rioară n c . Se observă că scăderea de
turaţie în cazul suspendării cilindrului 1
An b = n a — n b este mai mică decît cea
produsă în cazul încetării funcţionării
celui de-al doilea An 2 = n a — n c , de
unde rezultă că acest din urmă cilindru
participă mai din plin la producerea de
energie mecanică, în timp ce primul
funcţionează mai puţin productiv. Dacă
sistemul de aprindere este reglat corect,
atunci vina reducerii eficienţei funcţio¬
nale a cilindrului cu pricina trebuie pusă
pe seama reducerii gradului său de etan¬
şare.

Bineînţeles că operaţia de suspendare
se repetă succesiv la toţi cilindrii, deter-
minîndu-se căderea de turaţie. Practica
exploatării motoarelor postulează că,
dacă diferenţa căderii turaţiei între doi
cilindri ai motorului este mai mare
de 10%, trebuie să se intervină pentru
localizarea şi remedierea defecţiunii, de¬
oarece exploatarea în continuare a mo¬
torului în această stare poate avea con¬
secinţe foarte neplăcute.

Turaţia la care se efectuează încer¬
cările se stabileşte cu ajutorul şurubului
de fixare a poziţiei obturatorului şi
trebuie să fie plasată neapărat în dreapta
turaţiei de cuplu maxim (n M ), adică în
zona în care alura curbelor de cuplu
permite o mai accentuată variaţie a tura¬
ţiei prin suspendarea funcţionării cilin¬
drilor (la motoarele moderne cu aprin¬
dere prin scînteie, regimul de testare
poate fi cuprins între limitele 1 600—
2 000 rot/min).

în ceea ce priveşte verificarea pe această
cale a stării de etanşare a cilindrilor mo¬
torului diesel, trebuie să se ţină seama de
faptul că procedeul este aplicabil numai
la motoarele cu regulator de turaţie şi că
domeniul operant este numai acela în
care regulatorul devine activ (de exemplu,
zona n max ... n' max , fig. 3), deoarece numai
la aceste regimuri regulatorul îşi exercită
funcţia de corectare a debitului de com¬
bustibil şi de restabilire parţială a turaţiei,
în acest caz, stabilind regimul de testare
la nivelul n^ prin scoaterea din funcţie
a cilindrului 1, cuplul motor s-ar reduce
la nivelul punctului b', dacă turaţia nu
s-ar modifica. Dar dezechilibrul creat
între cuplul motor Mb' şi cel rezistent M r
în favoarea acestuia din urmă conduce
la reducerea turaţiei, situaţie în care se
ştie că regulatorul sporeşte debitul de
motorină, mărind astfel cuplul. Ca ur¬
mare, apare o nouă echilibrare de efor¬
turi în punctul b, la o nouă turaţie

în cazul motorului diesel, variaţia
turaţiei este mai dificil de citit, deoarece,
neavînd sistem de aprindere, construirea
unui turometru electronic nu mai este
posibilă tot atît de simplu ca în cazul
motorului cu carburator. Această lipsă
poate fi compensată plasînd pe capătul
liber al cremalierei pompei de injecţie
un dispozitiv cu grad de multiplicare
ridicat, care să indice poziţia acestui
organ de reglaj. Deplasarea suplimentară

a cremalierei, operată automat de regu¬
lator la trecerea de la situaţia funcţio¬
nală «a» la «b», citită pe dispozitivul
menţionat, poate servi drept criteriu de
apreciere a gradului de etanşare a cilin¬
drilor.

Se atrage atenţia încă o dată că pro¬
bele descrise sînt concludente numai după
realizarea convingerii că sistemul de
aprindere la motorul cu carburator şi
cel •/.i-.venb.-je /a motorul cu aprin¬
dere prin scînteie iuncţionează ireproşa-
bil şi uniform la toţi cilindrii.

în sfirşit, existenţa unui turometru
poate mijloci şi verificarea stării tehnice
a regulatoarelor de avans-centrifugare şi
vacuumatic la aprindere, dacă mai dis¬
punem şi de un dispozitiv stroboscopic
de citire a unghiului de avans. Se ştie că,
pentru realizarea regimurilor economice
de funcţionare fără regim detonant, sis¬
temele de aprindere sînt prevăzute cu
dispozitive care produc o variaţie auto¬
mată a avansului la producerea seînteii
electrice în funcţie de turaţie şi de depre-

fugal bun (fig. 4 a) sau de unul vacumatic
în stare corespunzătoare (fig. 4 b)
Practic, se procedează astfel: s . sus¬
pendă funcţionarea dispozitivului; vacu¬
umatic demontînd conducta sa dt legă¬
tură cu carburatorul şi măsurînd variaţia
avansului cu dispozitivul stroboscopic ;
(de exemplu, prin variaţia turaţiei pe in¬
tervale de 200 rot/min). Punctele obţi¬
nute astfel se unesc într-o linie continuă. ;
Dacă această linie nu iese din desenul '
indicat — ca în cazul prezentat în figu¬
ra 4 — atunci dispozitivul este în stare j
tehnică bună; în caz contrar el trebuie
supus remedierii (se eliberează piesele |
blocate, se schimbă arcurile, se verifică p
starea conexiunilor etc.). Se procedează
în acelaşi fel şi în privinţa dispozitivului i
vacuumat, împiedicînd de această dată |
funcţionarea celui centrifugal, prin blo-;l
carea deplasării contragreutăţilor; con- /
cluziile se trag la fel ca mai înainte. J
Iată deci cît de util poate fi un buif/|
turometru pentru orice posesor de auto-jl

Zo n& nominala de ralanti

'URATlAfrc*/mii?

Ptaţq

admisibilă.

TURAŢIE

max

siunea din carburator.

Datorită abaterilor de fabricaţie, uzi¬
nele constructoare indică de fapt o plajă
în care trebuie să se înscrie caracteristica
de avans oferită de un dispozitiv centri-

DEPRESIUNEA
DIN CARBURATOR

DEPARAZITAREA

AUTOMOBILULUI

Ca prim aspect menţionăm faptul că
recepţia emisiunilor cu modulaţie în
amplitudine prezintă cei mai mare risc
de a fi perturbate de paraziţii generaţi
de automobil.

Reaiizîndu-se o atenuare corespun-
zătoale a paraziţilor, creşte sensibili¬
tatea efectivă a recepţiei; aceasta im¬
plică o creştere a eficienţei şi a randa¬
mentului radioreceptorului montat pe
automobil.

înainte de a face vreo modificare a
antiparazitării automobilului,trebuie res¬
pectate următoarele indicaţii:

1. Să se verifice dacă toate piesele
de antiparazitare montate original sînt
în lucru şi în stare bună.

2. Să se verifice starea circuitului de
aprindere şi a motorului. Se verifică
dacă punctul de aprindere este reglat
corect şi dacă starea platinelor şi a
bujiilor este bună. Reamintim că doar
un motor aflat In condiţii de funcţionare
perfectă şi verificat reguiat reduce riscul
de a genera perturbaţii.

3. Să se verifice dacă acumulatorul

Ing. STELIAN LOZNEANU,

ing. MARIU5 GHINEA

este bine încărcat, încadrîndu-se în to¬
leranţe.

4. Alimentarea radioreceptorului au
trebuie să se facă direct de la bater
de acumulatoare.

5. Să se ia măsuri pentru a îndepă
conductoarele de joasă tensiune
traseele de aprindere, căci există riscui
captării paraziţilor prin inducţie. Tra¬
seele de alimentare trebuie să meargă
de-a lungul suprafeţei metalice a ca¬
roseriei.

6. Să se verifice dacă antena este c
nectată corect şi se află în bună stan
Borna de masă a antenei trebuie să fe
un contact foarte bun cu masa auţ
mobilului, iar ecranajul cablului de
borîre de la antenă să fie legat ta n

ia fiecare extremitate.

7. Să se verifice modul în care eş
legată ia masa automobilului masa r
dioreceptorului.

8. Deoarece piesele ce nu au leg
tură la masă sau au legături necore
punzătoare constituie surse de per
ziţi, se vor verifica toate legăturile Ini

CIBGVUTU PBETSNTITÂ!

fp&^rr r ^itri r

PUII IlUiâslIa asL’ 4 Iii#

ii iimiiiii m ' iiftiiii

Nu de puţine or!, cei care au mers
pe bicicletă, motoretă sau motocicle¬
tă au dat dovadă de «cutezanţă», folo¬
sind u-ie pînă iarna tîrziu sau foarte
dsvrerae, la începutul primăverii.

Neţinînd seama că e noapte sau zi,
pe pioaie sau pe ger, pe şosele ude
sau alunecoase, unii s-au grăbit să le
folosească de parcă aveau o normă
de rulai ce trebuia îndeplinită «vrei
;:",.nu vrei».

.'..'Cutezanţa, uneori, a intrat în con¬
tradicţie cu echilibrul destul de fragil
al acestor mijloace utile de transport
şi din acest moment lucrurile au în¬
ceput să se complice, deseori în defa-
.' voarea celor ce se deplasează pe
două roţi.

în municipiu! Tîrgovişte, în inter¬
secţia străzilor Nicolae Bălcescu şi
. Eternităţii, a avut loc un grav accident
de circulaţie. împrejurările: S.F. circu¬
la cu motoscuteru! pe direcţia Tîrgo-
vişte—comuna Ulmi; pe sensul opus
circula un autoturism condus de I.M.,
care a virat spre stînga pentru a intra
pe str, Eternităţii, moment în care a
tamponat motoscuterui,

Un asemenea necaz putea să dea
peste om şi în plin sezon de vară, vor
spune unii. Da, aşa este. Dar să se
reţină că pe şoselele ude, alune¬
coase, aderenţa la sol a unul ve¬
hicul scade simţitor şl că în orice
moment — fie în intersecţie sau nu —
bicicleta, motoreta, motocicleta se pot
dezechilibra chiar în faţa unui auto¬
vehicul greu...

Fragilitatea acestor vehicule obligă
ca ia trecerea prin intersecţie să se
dovedească prudenţă sporită. Decît
să se obţină cu orice preţ dreptul de
prioritate, mai bine să existe asigura¬
rea că prioritate.::.! $e va acorda, iar în

RELEGL REGULI!

Maior !ON ŞERBĂWESCU j

Pe un drum judeţean din comuna
Răchitoasa, judeţul Bacău, I.C. con¬
ducea bicicleta pe partea stîngă a
sensului său de mers, pe motiv că
drumul avea unele denivelări pe partea
dreaptă.

în asemenea condiţii, soluţia era ca
biciclistui să se fi dat jos de pe bici¬
cletă şi să se fi deplasat pe acosta¬
ment cîteva zeci de metri, după care
îşi continua cursa. Pe şosea se depla¬
sa contra sens un autoatelier condus
de R.C. La circa 10 metri de biciclist,
şoferul a claxonat, fără însă a lua mă¬
suri concrete de a-! evita. In cele din
urmă, biciclistul este lovit de auto¬
atelier.

Fragilul devine mai fragil cînd şi
conducătorul bicicletei «vede totul prin
ceaţa aburilor de alcool».

Era oră tîrzie de seară. Prin comuna
Stupăreni, de pe traseul Rm. Vîlcea—
Drăgăşani, se deplasa un autoturism
condus de L.V. Dintr-un drum lateral,
care are legătură cu Bufetul Stupă¬
reni, se apropia de şoseaua naţională
biciclistul I.E., cu dorinţa să traver¬
seze şoseaua şi să se îndrepte spre
casă. Ce-i drept, a băut cam mult şi
se afla într-o stare avansată de ebrie¬
tate. Tocmai cînd a ajuns pe şosea,
a fost lovit de autoturism şi proiectat...
pe patul unui spital din Vîlcea. Putea
fi şl mai rău.

Am consemnat aceste întîmplări,
acum la început de primăvară, pe motiv
că fiecare proprietar al unui vehicul
pe două roţi (foarte mulţi tineri) are
datoria să revadă normele rutiere
ale circulaţiei, să se pregătească
est mai bine pentru circulaţia din
sezonul estival, dar să şi mediteze
ia situaţiile prezentate. Ele se pot
ivi — si aceasta este realitatea — mult
mai frecvent în perioada de primăvară
sau în plin sezon estival. Vehiculul pe
două roţi poate fi un prieten credin¬
cios, dar şi un duşman aprig. Depinde
numai de cel ce îl conduce.

I Mulţi cititori au solicitat informaţi 1 '
I referitoare Sa modul cum funcţionează
1 şi se testează reieul regulator de ten-
I siune ce echipează autoturismul «Tra-
I bant»,

I Reieul regulator de tensiune are me-
I nirea <de a stabili sau întrerupe legă¬
tura electrică între bateria de acumu¬
latoare şi dinam şi în acelaşi timp de
a doza curentul de excitaţie a dinamu¬
lui ca tensiunea debitată de acesta
să nu depăşească anumite limite pre¬
stabilite.

Funcţie de modul cum este reglat
acest releu se încarcă bateria de acu¬
mulatoare, respectiv funcţionează au¬
tomobilul.

Privit din faţă, releu! are în stînga
contactul ce face legătura între dinam
şi bateria de acumulatoare (notat cu
cifra 1 pe fotografie), iar în partea
dreaptă un grup de 3 contacte ce re¬
glează curentul de excitaţie.

Reglajul acestui releu se face cu un
voitmetru, măsurînd tensiuni şi nu mă-
surînd curentul de încărcare, cum pro¬
cedează, în mod greşit, unii pseudo-
specialişti.

Se cuplează voltmetrui pe scala de

10 V între clema 51 şi masă (clema

31) sau între polul plus aî acumulate-..

rului şi masă.

Se porneşte motorul şi se accele¬
rează; la valoarea tensiunii de aproxi- ■
mativ 7 V citită de voitmetru, trebuie 3
să se stabilească contactul 1,

Cînd turaţia motorului scade, iar
tensiunea ajunge ia 8,8 V contactul
trebuie să se desfacă. In caz că acest
joc ai contactului nu se execută, se
deplasează în sens convenabil clema
de tensionare a contactului 1.

Următorul reglaj se face la contac¬
tul ce stabileşte curentul de excitaţie,

Se porneşte motorul şi se reglează’
ralantiul pînă se stabileşte contactul
de tensiune; se deconectează apoi
borna plus de la acumulator şi se re¬
glează presiunea clemei 4 pînă ce
tensiunea debitată de dinam se sta¬
bileşte ia valoarea de 7,2—7,5 V, indi¬
ferent cît de mare este turaţia motoru¬
lui.

Cu acestea reglajul releului este

terminat.

în fina! se remontează borna pe acu¬
mulator şi se restabileşte ralantiul
motorului. .

1) La bobina de excitaţie; 2)
ia reieul regulator; 3) condensa¬
tor 2,2 F; 4) borna debitoare.

1) Condensator ceramic 5nF/
1 000 V; 2) masă; 3) alimentare
( + ); 4) condensator 2,2 F; 5)
platină.

diversele părţi ale automobilului (ca¬
roserie, bloc motor, capotă etc.). Locu¬
rile cele mai importante unde trebuie să
existe tresă de masă sînt: între colturile
motorului şi şasiu; între secţiunile ţevii
de eşapament şi şasiu; de la filtrul de
aer la blocul motor.

9. Se verifică dacă vopseaua a fost
bine curăţată ia locul de montare a
antenei, astfel îneît să se facă un con-

1) Borna debitoare; 2) borna
de excitaţie; 3) spre reieul regu¬
lator^) condensator 0,47 F.

KTYy\ 1) Regulator; 2) placă metaii-
fjM3* hitre regulator şi şasiu; 3)
condensator 0,47 F; 4) ia bate-
rie; 5) la excitaţie; 6) de ia dinam.

tact perfect între tabla caroseriei şi
corpui antenei.

Pentru a trage concluzia corectă a-
supra antiparazitării, probele de audi¬
ţie — înainte de modificări şi după
efectuarea acestora — se vor face în
aceiaşi ioc şi în aceleaşi condiţii.

în continuare prezentăm cîteva si¬
tuaţii de parazitare mai frecvent întîini-
te, indicînd totodată măsurile de re¬
mediere corespunzătoare.

Dacă în receptor se aud paraziţi pu¬
ternici (ca o morişcă), care cresc cu
creşterea turaţiei motorului şi apar foar¬
te bine pe UM, US, pe posturi sau între
posturi, dispărînd ia întreruperea con¬
tactului după ce s-a ambaiat motorul,
sursa ior o constituie bobina de induc¬
ţie. Pentru remediere se va conecta un
condensator de 2,2 jiF între ciema
B (+) sau 15 (ce se ieagă ia acumula¬
tor) a bobinei de inducţie şi masă (fig.

1). Colierul bobinei trebuie legat cu o
bandă de masă la cel mai apropiat
punct al blocului motor.

Dacă paraziţii se aud ia ralanti la
fiecare seînteie dată de bujie şi frec¬
venţa lor creşte cu turaţia motorului,
sursa o constituie bujia. Pentru reme¬
diere, ia cablurile de distribuţie din
cupru se vor monta «pipe» deparazitate
(cu rezistenţe de volum de 1—10 klj),
iar ia cablurile de distribuţie din căr¬
bune sau grafit se vor folosi patroane
deparazitate care se montează între
bujie şi ştecherui cablului.

'(CONTINUARE lN PAG. 23)

TEHNÎUW! 4/1981

Utilizînd un exponometru de labora¬
tor, există posibilitatea determinării
timpului de expunere pentru fiecare
fotogramă fără a mai fi necesare pro¬
be, Se naşte în mod firesc întrebarea;
dacă'am determinat timpul de expu¬
nere, nu se poate realiza şi expunerea
propriu-zisă în mod automat? Cu alte
cuvinte, aşa cum au întrebat şi unii
cititori ai revistei, este posibil să rea¬
lizăm un dispozitiv electronic care să
aprindă becul aparatului de mărit pe
o durată stabilită exponometric, fără
intervenţia operatorului? Răspunsul
la această problemă îl veţi găsi în
rînduriie de faţă. Realizarea unui ex~
ponometru de laborator cu expunere
automată este posibilă, însă aici este
necesar să se facă unele precizări de
principiu,

Utilizarea unui exponometru auto¬
mat presupune ca măsurarea să se
facă sTmultan cu expunerea, pe de o
parte, şi ca măsurarea să cuprindă
o suprafaţă suficient de mare din
imagine pentru o determinare corectă,
pe de altă parte.

Satisfacerea primului deziderat se
face piasînd elementul fotoreceptor
sub hîftia fotografică la măriri (sau
peste hîrtia fotografică la copieri) pen¬
tru o măsurare a luminii incidente sau
aşezîndu-l într-un sistem optic care
să recepţioneze lumina reflectată. Se
observă că măsurarea este astfel în
funcţie de unele calităţi optice ale hîr-
tiei (transparenţă, reflexie), ceea ce
impune menţinerea lotului de hîrtie
folosit la probe.

Practic, elementul fotoreceptor se
plasează în masa de mărit, blatui me¬
sei fiind din sticlă sau masă plastică
translucide. Elementul fotoreceptor se
ataşează unui sistem mecanic care
îi deplasează pe o anumită arie în
spateie blatului.

Dezavantajul esenţial a! unui astfel
de procedeu de măsurare constă în
suprafaţa redusă de măsurare a lu¬
minii. Expunerea fiind automată, nu
se poate face măsurarea decît într-o
singură zonă a imaginii, desigur aleasă
ca fiind cea mai semnificativă. Copia
astfel obţinută poate fi afectată de
erori mari de expunere dacă imaginea
este caracterizată prin grad mare de
contrast sau are o acoperire inegală.

Determinarea corectă a expunerii
presupune măsurarea luminii integra¬
te de pe toată suprafaţa imaginii.
Acest lucru este posibil piasînd foto-
receptorul în focarul unei oglinzi pa¬
rabolice care preia iluminarea de pe
întreaga imagine (figura 1). Sistemul,
deşi precis, are dezavantajul că func¬
ţionează corect pentru o aceeaşi di¬
mensiune a imaginii. Schimbînd scara
de mărire, se va transmite elementului
fotoreceptor numai o parte din imagine
sau se vor îngloba în suprafaţa de
lucru măsurabilă spaţii de contur aie
imaginii neiluminate.

O soluţie care să înlăture'neajunsu¬
rile descrise ar consta în plasarea eie-

2 Q

HI !S i I

ffiiii

Ing. V. CĂLINESCU

orientului fotoreceptor în planul ima¬
gine ai unui sistem optic care să fo¬
losească imaginea de pe planşeta
aparatului de mărit drept imagine o-
biect. Acest sistem optic va trebui să
funcţioneze astfei încît prin modifica¬
rea măririi să menţină imaginea pro¬
iectată pe aceeaşi suprafaţă constan¬
tă a elementului fotoreceptor. Practic
ar fi necesar un ai doilea obiectiv (al
aparatului de mărit) în al cărui pian
de formare a imaginii să se afle ele¬
mentul fotoreceptor. Acest sistem s-ar
lovi de o serie de dificultăţi construc¬
tive şi ar impune un cost care nu s-ar
justifica, problema expunerii fiind re¬
zolvabilă altfel, aşa cum vom vedea.

Chiar şi sistemele care permit mă¬
surarea luminii de pe întreaga supra¬

faţă a imaginii pot să genereze foto¬
grafii greşit expuse, deoarece ilu¬
minarea medie măsurată poate să .nu
corespundă zonei de interes maxim

a fotografiei.

Încercînd să concluzionăm, se poa¬
te spune că expunerea automată este
posibilă, este aplicabilă pentru măriri
relativ mici şi constante (6 x 9; 9 x 12
cm), duce ia rezultate bune pentru
imagini uniforme ca înnegrire, fără
contraste mari, dar nu poate fi extinsă
peste limitele arătate anterior.

Soluţia cea mai corectă a automa¬
tizării expunerii în laboratorul foto¬
grafic constă într-o oaie de mijloc,
respectiv într-un procedeu semiauto¬
mat. în ce ar consta un asemenea pro¬
cedeu? Măsurarea expunerii se face
într-una sau mai multe zone aie ima¬
ginii, urmînd ca operatorul să decidă:

— care este zona semnificativă;

— dacă expunerea corespunzătoare
zonei semnificative este satisfăcătoa¬
re pentru restul imaginii sau trebuie
corectată;

— să aleagă nivelul expunerii în
cazul în care, datorită contrastului
imaginii, urmează să se facă o expu¬
nere medie care să satisfacă exigen¬
ţele tehnice sau artistice ale fotogra¬
fiei;

— să aleagă alt timp de expunere
decît cel dat de exponometru, dacă
se urmăreşte obţinerea unor efecte
speciale.

După determinarea expunerii, tim¬
pul se obţine pe baza indicaţiei expo-
nometruiui în mod semiautomat. Dia¬
fragma, se subînţelege, este deja sta¬
bilită înainte de efectuarea măs urato

în cazul procedeului semiautomat,
elementul fotoreceptor se află într-o
sondă care poate fi deplasată oriunde

în pianul imagine. Sistemul are avan¬
tajul că, în funcţie de construcţia son¬
dei, se pot face măsurări punctiforme
sau pe o suprafaţă anume în ‘amină
directa sau difuză.

Să trecem, aşadar, la latura con¬
structivă a problemei, părţile princi¬
piale fiind elucidate. Este evident că
sînt necesare două unităţi funcţio¬
nale. o unitate de măsurare şi i na de
temporizare.

EXPUNERE AUTOMATĂ

Vom prezenta principiile cors'ruc-
tive ale expunerii automate, urmînd
a dezvolta sistemul semiautomat a
cărui utilitate este superioară.

indiferent de construcţie, tempori¬
zarea se obţine prin încărcarea (sau
descărcarea) unui condensator prin- j
tr-o rezistenţă într-un circuit RC (fi- j
gura 2). Desigur, acest proces se face !
în cadrul unor scheme compiexe, pen- j
tru noi fiind însă suficientă o repre- j
zentare principială (figura 3). Orice |
temporizator are un etaj fina! cuprin- j
zînd un releu care comandă circuitul
becului aparatului de mărit (figura 4).

Valorile diferite aie timpilor de expu- !
nere se obţin mcdificînd valoarea re¬
zistenţei R. Acest lucru se poete face i
printr-o variaţie continuă, folosind un ;
potenţiometru (figura 5) în serie cu o
--rezistenţă fixă care dă timpul minim
sau'printr-o variaţie discontinuă, uti-'J
lizînd rezistenţe fixe. Folosirea rezis¬
tenţelor fixe, deşi mai laborioasă, are j
marele avantaj că repetabilitatea tim-J
pilor de expunere doriţi este garan-f
tată. Rezistentele fixe se introduc îri-Jj
circuit cu ajutorul unuia sau mai mul-J
tor comutatoare. Rezistenţele pot fi |
conectate individual (figura 6) sau l
prin însertere (figura 7). în prim. caz 'j
este nevoie de o gamă largă de re-jl

zistenfs, dar există avanîajui că ar¬
derea uneia dintre s!e nu afectează
funcţionarea generală. In cei de-ai
doilea caz se foloseşte numai una sau
două valori de rezistenţe.

Temporizatorul devine şi instrument
de măsură înlocuind rezistenţa de în¬
cărcare (descărcare) cu o fotorezis-
tenţă sau fotodiodă (figura 8). înlo¬
cuirea se face ţinînd cont de faptul că
variaţia de rezistenţă a fotoreceptoru-
lui trebuie să corespundă cu gama de
variaţie a rezistenţei R. Acest lucru
se obţine, în caz de nevoie, prin mo¬
dificarea valorii nominale a capacită¬
ţii C.

Schimbarea timpilor de expunere
se va face modificînd valorile efective
ale capacităţii. în acest scop se vor
conecta în circuit unui sau mai multe
condensatoare, conform schemelor
din figuriie 9 şi 10. Utilizarea acestor
condensatoare este necesară pentru
a modifica timpui de expunere în func¬
ţie de sensibilitatea hîrtiei fotografice.
Practic se realizează cîteva probe fără
aparat şi se determină timpul de expu¬
nere corect. Se expune foto receptorul
în condiţii de lucru şi se ajustează
valoarea capacităţii pînă ia obţinerea
aceluiaşi timp.

Condiţia de bază a bunei funcţio¬
nări a unui astfel de sistem constă în
liniaritatea caracteristicii fotorecepto-
rului. Determinarea caracteristicii re-
zistenţă-cantitate de lumină este ab¬
solut necesară. Se va introduce în
circuit o rezistenţă de sarcină R s ,
echivalentă cu impedanţa de intrare a
schemei electronice în care se va
folosi fotorecepîorul sau se face de¬
terminarea în montaj complet. Măsu¬
rarea iluminării se face cu un iuxmetru
sau cu un exponometru^ industrial cu
sensibilitate suficientă. în lipsa aces¬
tor aparate se procedează în modul
următor. S® plasează fotoreceptoru!
pe planşeta aparatului de mărit şi se
modifică intensitatea luminii prin
schimbarea scării de mărire. Modifi-
carea unei dimensiuni a cimpului ima-
; gine în raportul V2 corespunde unei
dublări (respectiv injurnătăţiri) a flu¬
xului luminos.

EXPUNERE
SEMIAUT wifiAT Ă

Principiul funcţional ai aparatelor
de expunere semiautomată constă în
echivalarea Indicaţiei date de unitatea
de măsurare cu o rezistenţă cores¬
punzătoare R în unitatea de tempori¬
zare. Procesul de echivalare se face
anulîndu-se variaţia rezistenţei (ten¬
siunii) fotoreceptorului sub acţiunea
luminii (echilibrare) prin modificarea
unei rezistenţe din schemă, concomi¬
tent avînd loc şi introducerea rezis¬
tenţei R de valoare necesară în cir¬
cuitul de temporizare.

Practic este necesară o comutare
dublă sincronă, cu unul sau mai multe
comutatoare, în funcţie de domeniul
de măsurare/temporizare (figura 11).

Desigur, este posibilă şi o comutare
continuă (figura 12), dar precizia şi
repetabilitatea sînt mai mici. Comuta¬
rea cu valori discrete are şi avantajul
că se pot folosi sisteme de măsurare
cu caracteristică neîiniară, echivală¬
rile făcîndu-se în puncte.

Pentru a nu mai relua, vom face
cîteva referiri la articolul «Exponometre
de laborator» din «Tehnium» nr. 10/
1980. Se observă că indicaţia se obţi¬
ne pe un instrument (mili sau micro-
ampermetru) sau constă în unghiul
de rotaţie al unui potenţiometru cînd
măsurarea se face faţă de o tensiune
de referinţă pusă în evidenţă cu un
circuit basculant.

în scheme există potenţiometre de
ajustare care pot fi eventual transfor¬
mate în rezistenţe de echilibrare, dar
acest iucru nu este recomandat. Echi¬
librarea se face acţionînd asupra mă¬
rimii de intrare (tensiune de măsurare
— U măs.). Montajele cele mai sen¬
sibile sînt cele avînd fotoreceptoru!
montat într-o punte de măsurare (fi¬

gura 13). Echilibrarea se face modifi¬
cînd rezistenţa din celălalt braţ al
semipunţii. Practic se separă o re¬
zistenţă fixă necesară echilibrării pun¬
ţii pentru o extremă a domeniuiui de
funcţionare a fotoreceptoruiui.

în figura 14 este reprezentat monta¬
jul cu rezistenţă de echilibrare cînd
nu se apelează la o punte de măsu¬
rare. în figura 15 este redat modul de
echilibrare cînd se foloseşte un foto-
element emisiv (celule fotovoltaice).
Se observă că echilibrarea se face în
tensiune, U s fiind o tensiune cu puţin
superioară celei maxime date de ele¬
mentul fotoemisiv.

în practică se folosesc ca elemente
fotoreceptoare foto rezistenţe şi foto¬
diode pentru a obţine o caracteristică
liniară, lucru foarte important pentru
a avea un domeniu mare.

Un alt aspect ai probiemei se referă
ia modul în care se ţine cont de sensi¬
bilitatea materialului fotosensibii. Se
poate proceda asemănător cazului ex¬
punerii automate, respectiv prin mo¬
dificarea capacităţii condensatoruiui
principal din unitatea de temporizare.
Dezavantajul ar consta în făptui că
etalo narea gamei timpiior de expunere
nu ar mai fi respectată în unităţi ab¬
solute (secunde), ci în unităţi relative.
Desigur, se poate iucra astfei foarte
bine, utilizarea independentă a tem¬
porizatorului urmînd a fi făcută pe va¬
loarea nominală a condensatoruiui
principal.

O altă cale constă în modificarea
unui raport de amplificare, fie în uni¬
tatea de măsurare, fie în unitatea de
temporizare, astfei încît unui acelaşi
flux luminos să-i corespundă un alt
timp de expunere. Acest mod de re¬
glare poate fi realizat în condiţiile unei
mai bune precizii funcţionale decît re¬
glarea cu ajutorul unei baterii de con¬
densatoare.

Funcţionarea celor două unităţi (ex- ;
ponometru şi temporizator) este in¬
dependentă, legătura făcîndu-se prin :
modificarea concomitentă a rezisten¬
ţei de echilibrare a exponomeirului şi
a rezistenţei R a temporizatorului. Fie¬
care unitate poate lucra independent.

Cum se lucrează practic? Cu comu¬
tatorul de echilibrare pe zero (zero
echilibrare, zero timp de expunere)
se efectuează măsurarea. Anterior s-a
determinat, pe bază de încercări, tim¬
pul corect pentru o imagine dată şi
considerată probă iniţială. Se mane¬
vrează comutatorul de echilibrare pînă f
cînd indicaţia dată de instrument se
anulează. Cu ajutorul butonului de re¬
glare a sensibilităţii se ajustează tim-
pul de expunere ia valoarea determi¬
nată de probe. Acesta este cazul cînd
reglarea sensibilităţii se face din uni¬
tatea de temporizare.

Cînd reglarea se face din unitatea
de măsură, se aduce indicaţia instru¬
mentului la valoarea determinată prin
încercări cu ajutorul butonului de sen¬
sibilitate. în acest mod aparatul a *
preluat sensibilitatea materialului fo-1
tografic. în continuare se fac măsură- ;
tori, timpul de expunere obţinîndu-se ■
în momentul aducerii la zero a indi-
caţiei, indiferent de punctul de ia care :
pleacă acul instrumentului.

Ce scheme alegem? în primul rînd f
pe cele care le-am construit deja şi
le putem adapta cu minimum de efort,
în funcţie de performanţele dorite, se
ţine cont de făptui că:

— măsurarea cea mai precisă esi?
cea în punte;

— liniaritatea caracteristicii elemen¬
tului fotoreceptor (şi implicit a unită¬
ţii de măsură) este o condiţie pentru o
bună precizie de iucru şi pentru o §
etalonare uşoară;

— temporizatorul va avea, de ase- i
menea, o caracteristică liniară, t = t !
(R), astfel încît să poată lucra cuplat
cu exponometru!. Dacă însă carac- ;
teristica este liniară doar pe o anumită
porţiune, se va folosi aceasta cu pre¬
ponderenţă.

(CONTINUARE IN NR. VIITOR)

11 eONSTRUCÎOR iliîii

vi mmm

Un pasionat constructor amator din Tg. Jiu, Petre Puşcaşu, a trimis redacţiei
noastre cîteva din numeroasele saie realizări ce atestă cu prisosinţă ingeniozitatea
şi îndemânarea autorului. Demn de remarcat este faptul că cititorul nostru din
Tg. Jiu şi-a construit majoritatea iucruriior utilizînd materiale recuperabile,
deşeuri, fragmente din obiecte uzate, care în mod obişnuit iau calea coşurilor
de gunoi. Alături de refoiosirea obiectelor vechi sau a deşeurilor, Petre Psuşcaşu
ne propune o serie de idei extrem de utile constructorilor amatori, gospodinelor,
pentru cei cs îndrăgesc metaioplastia sau doresc să realizeze diverse amenajări
în gospodărie.

Mulţumindu-i cititorului nostru pentru felicitările transmise cu prilejui împli¬
nirii unui deceniu de activitatea revistei «Tehnium», vom prezenta în continuare
cîteva din lucrările pe care Petre Puşcaşii ie-a denumit cu un modest titlu gene¬
ric «Fişe Tehnium S.E.» (schimb de experienţă).

O bucată de rezistenţă tip reşou
este tensionată Intr-un dispozitiv de
prindere prevăzut cu un arc. Se utili¬
zează circa 300 mm din sîrma rezisten¬
ţei din care numai 100 mm vor fi în
stare incandescentă. Alimentarea cu
energie electrică se face printr-un
transformator cu un miez de cei puţin
9 cm 2 (nu se vor utiliza transforma¬
toare pentru sonerie). Un conductor
bifilar leagă cete două capete aie rezis¬
tenţei cu bornele de ieşire aie transfor¬
matorului ia o tensiune de 5—8 V.

Materialul (burete, covoare pentru
baie, deşeuri poiiuretanice de la am¬
balaje) se pune pe placa de ghidaj
şi est® tras cu o furculiţă specială.
Viteza de tăiere a benzii este de 2—-3
m/min. Se pot executa aparate cu
2—3 rezistenţe pentru tăiere simultană.

Aparatul este recomandat pentru
realizarea benzilor necesare la etan-
şeizarea ferestrelor şi uşilor în timpul
iernii, pentru obţinerea bucăţilor de
burete .pentru umplerea unor perne
decorative - etc.

Un şpaclu vechi, protejat ia capătul
superior cu două plăcuţe de lemn fixate
cu şuruburi, este prelucrat pentru di¬
ferite profiluri. Prima fază a prelucrării

se face cu pile groase, apoi şpaciui
se ascute pe conturul profilurilor cu
piie fine de ceasornicărie.

Scuia este utilă pentru prelucrarea
pieselor componente necesare rame¬
lor de diferite forme.

Banaieie oase care dau gust supelor
şi ciorbelor se pot, cu uşurinţă, meta¬
morfoza în mici obiecte utile: scule
pentru metalopiastie, scrumiere, su¬
porturi pentru creioane, pensuie etc.
Materia!ui (os de bovine) se degre-
sează prin fierbere în soluţie de sodă
de rufe. Prelucrarea materialuiui se
face cu un ferăstrău cu dinţi mici, cu
piie de degroşare şi cu piie obişnuite.
După finisare, obiectele se lăcuiesc
cu iac incoior. Sculele necesare pentru
metalopiastie obţinute din oase au
avantajul că sînt uşoare, nu gripează
materialul, faciiitînd operaţiunile de
deformare.

Printre alte sugestii formulate pen¬
tru constructorii amatori mai menţio¬
năm: optimizarea riglelor, echerelor,
teuriior prin armare cu bandă metalică
şi fixare de hîrtie abrazivă pe una din
feţe, executarea unor pensuie din tu¬
burile provenite de la culori «Carioca»
pentru vopsiri cu ulei de in, lac de
bronz etc. Capetele acestor pensule
se pot realiza din bucăţi de burete
fixat cu sîrmă în tubul de «Carioca».

Pentru curăţarea sifoaoelor de ia
chiuvete este recomandat un instru¬
ment uşor de realizat dinir-o bucată
de tub de cauciuc la care se ataşează
gîtul decupat dintr-un flacon de deter¬
gent sau suc «Hellas».

j;;■

TEHNIUM 4/1981

; ■ " ; '

M iS S % ii â MS

Z. VOSCULESCU

Pentru înţelegerea corectă a modu¬
lui cum se întreţin albinele în stupi
m uiţi etajaţi, voi încerca să arăt cum
se lucrează cu cea mai mică unitate,
care este roiul artificial sau natural,
în funcţie de situaţie.

Roiul artificial, care se procură fie
direct, fie prin unităţile Asociaţiei cres¬
cătorilor de albine, se compune din
5 rame— din care 3 cu puiet, iar restul
cu hrană atunci cînd avem de-a face
cu rame normale pentru stupi multi-
etajaţi cu dimensiunea exterioară de
435 x 230 mm — sau” din 4 rame din
care 2 cu puiet, iar restul cu hrană
atunci cînd ramele aparţin stupilor
RA f 001 (Dadant de 435x300 mm),
în acest din urmă caz, pentru folosirea
acestor rame este nevoie de o şipcă
încheiată, înaltă de 70 mm, care va
avea lungimea şi lăţimea corpului stupu¬
lui mulţi etajat şi se va aşeza direct
pe fundul stupului; deasupra va urma
corpul în care se vor introduce cele
4 rame. După ce roiul a construit
2—3 faguri normali în ramă de 435 x 230
mm şi vremea s-a încălzit, se vor peria
albinele de pe fiecare ramă mare,
se va desface şipca inferioară, se vor
scurta fagurele şi şipciîe laterale, apoi
rama cu şipca inferioară fixată ia
partea de jos se va introduce în corpul
stupului. După scurtarea celor 4 faguri,
se va ridica rama de 70 mm aşezată pe
fund şi totul va intra în normal în ceea
ce priveşte modul^ cum se manipu¬
lează acest stup. In situaţia în care
se procură un roi natural» se pregătesc
4—6 rame avînd fixate foile de ceară
presată care se aşază în corp (stup),
după care se scutură roiul peste a-
ceste rame; totul se acoperă cu podi-
şorui şi capacul. Atît roiul artificial,

cît şi cei natural se aşază în corpul
stupului, lîngă unul din pereţi, Iar urdi¬
nişul se închide cu blocul reductor
avînd liberă trecerea de 50 mm, care
şi ea va fi redusă cu o bucată de şipcă
sau o hîrtie presată lăsînd pentru
trecere un spaţiu de 10—12 mm. Pe
măsură ce roiul se dezvoltă, se lărgeşte
intrarea în stup prin îndepărtarea ma¬
terialelor cu care am biocat trecerea.
După fagurii roiului vom aşeza un
hrănitor-uiuc, care,în prealabil, a fost
parafinat în interior, iar după el o
diafragmă mobilă din PFL, groasă de
4 —5 mm. Ulucui hrănitor, care este
din mase plastice, se parafinează pen¬
tru a da posibilitatea albinelor să se
fixeze pe pereţii lui atunci cînd absorb
siropul. Dacă nu este nectar, roiui va fi
ajutat cu 200—300 g sirop din zahăr
în concentraţie egală 1/1, care se va
administra seara ia 3—4 zlie. Pentru
obţinerea unui litru de sirop se dizolvă
650 g zahăr în 650 g apă. Deoarece
roiul are o populaţie destul de mare,
vom începe să introducem rame cu foi
de fagure (ceară presată) la crescut.
Semnalul îl dau albinele care au înce¬
put să crească faguri ia baza hrănitoru-
lui-uiuc. Rama pentru crescut se va
aşeza după ultima ramă cu puiet; cînd
2/3 din suprafaţă s-au acoperit,o mu¬
tăm în mijlocul ramelor cu puiet pentru
a ti însămînţată cu ouă, iar în locul gol
vom aşeza o altă ramă cu ceară pre¬
sată. Datorită hrănirilor sau culesului
din natură în tot cursul lunii iunie,
roiul nostru va creşte pe toate ramele
introduse şi va ocupa întregul spaţiu,
fapt ce ne va determina să ridicăm
diafragma fixată iniţia! pentru menţi¬
nerea căldurii roiului. Acum este cazul
să aşezăm deasupra primului corp al

stupului un altul plin cu rame cu foi de
ceară pentru crescut.

Albinele vor construi legături între
ramele din corpul de jos şi cele din
corpul de sus, vor creşte şi umple
cu puiet şi miere ramele centrale, după
care se vor ocupa şi de cele mărginaşe.
Sînt situaţii cînd — datorită unei se¬
creţii bogate şi de mai lungă durată —
trebuie să fim pregătiţi şi cu cel de-ai
treilea corp, care se va aşeza deasupra
corpului de sus.

După culesul de la floarea-soarelui
urmează să pregătim familia pentru
iernare, deoarece alt cules de produc¬
ţie nu mai avem, exceptînd zonele
muntoase sau de deltă, unde sînt
posibile culesuri jjînă toamna tîrziu.

înainte de pregătirea pentru iernare
este important ca fiecare apicultor
să reţină nişte parametri care sînt vala¬
bili pe plan mondial:

— 1 dm 2 cu puiet pe ambele feţe
reprezintă 800 de viitoare aibine.

— 1 dm 2 fagure cu miere căpăcit
pe ambele feţe reprezintă 340—400 g
miere.

— 1 fagure aşezat în rama de 435x
230 mm are 8,5 dm 2 , deoarece interiorul
ramei măsoară 415x205 mm.

— 1 interval cuprins între două rame
de stup muitietajat reprezintă la iernare
2 000 de albine, care cîntăresc 0,2 kg.

Pregătirea pentru iernare înseamnă
stabilirea numărului corpurilor în carg
va trăi familia pînă în primăvara urmă¬
toare. în funcţie de puterea familiei
se fixează numărul corpurilor. O fami¬
lie care ia culesul de la floarea-soarelui
are 2 corpuri cu rame crescute, din
care 7—9 cu puiet, va ierna în mod
corespunzător în 2 corpuri, avînd în
corpul de sus concentrate toate ra¬
mele cu miere, iar în corpul de jos
cuibul cu puiet Pe timpul dezvoltării
maxime din vară, ramele din corpul
de jos au fost legate de ramele din
corpul de sus prin faguri din ceară,
care acum nu vor fi recoltaţi deoarece,
cu ajutorul lor, albinele şi matca urcă
la hrană. Dacă,familia nu este puter¬
nică, atunci ea va ierna pe un singur
corp, avînd grijă ca în mijloc să se

mm suiam

mnaum

LISTA PĂRŢILOR COMPONENTE

Discuri stelate.3 bucăţi

Distantiere cilindrice.2 bucăţi

FLORIN MIHAI

Vă recomandăm în cele ce urmează
un dispozitiv de mărunţit pămîntul
pe straturile din grădina dv., care poate
fi utilizat şi pentru distrugerea plante¬
lor ce apar între rînduri.

Este vorba după cum se vede în
desenul alăturat de a aplica, la scară
redusă, construcţia unei grape cu dis¬
curi. Deoarece construcţia este deose¬
bit de simplă, nu sînt necesare prea
multe îndrumări. Discurile se fac din
tablă de OL 38, prin tăiere cu dalta,
şi se ajustează cu o pilă mare, fără a fi
necesar un finisaj deosebit. Axul se
obţine din fier beton- tăiat la lungimea
corespunzătoare şi în care se practică
două orificii, ca în figură. Piesele de
fixare se execută din platbandă de
împămîntare din OL zincat în care se
fac orificii cu diametrul de 13 mm
pentru axul rotorului şi de 7 mm pentru
şuruburile de fixare. Cele două distan-
ţiere pot fi făcute din orice material
care poate fi prelucrat la strung (lemn,
metal, textolit etc.). Asamblarea se
face prin intercalarea şaibelor arătate
în figură, cu ajutorul a două şplinturi
din sîrmă de OL aleasă în concordanţă
cu găurile practicate în ax.

Ax rotor.

Piese de fixare.

Şaibe

Coada uneltei.

Şplinturi.

Şuruburi M6 cu piuliţă -

găsească cele două rame în care
matca a depus ouă pînă la finele lui ;
octombrie. Cele două rame cu păsiură )
şi miere vor ocupa locui 3 şi 7, fndife- ]
rent de unde numărăm, astfel ca să fie .1
acoperite cu albine pe timpul iernii |
(fără acoperire vor mucegăi datorită
vaporilor de apă emanaţi de ghemul
de iernare). în vederea asigurării li- j
niştii în interiorul stupului după l i sep¬
tembrie, dar nu rnai tîrziu cel octorn-
brie vom aşeza la urdiniş grila contra
şoarecilor (care costă 3 iei şi scapă fa- ^
miiia de rozătoarele avide de miere şi t
păstură). Dacă în incinta unde avem
stupul sînt păsări de curte şi în special
curci, există pericolul de pierdere a )

Stupul tip Dadant cu pereţi sim¬
pli, pentru două colonii — ve¬
dere de ansamblu: 1) capacul;
2 ) fundul tip SneîSgrove pentru
colonia de sus; 3) gratia Hane-
mann ce separă cele două colo¬
nii; 4) colonia de bază.

albinelor datorită faptului că aceste
păsări sar pe stupi, produc zgomote
care deranjează şi, în final, roiul capătă
diaree datorită faptului că la aceste
zgomote albinele îşi încarcă guşa cu
miere în vederea părăsirii stupului.
Dacă stupul iernează în pădure, va fi
atacat de ciQCănitoare, iar pentru a
împiedica acest lucru vom îmbrăca
stupul cu carton gudronat, lăsînd la
urdiniş un loc pentru ieşirea albinelor.

TB -

o o;

i ,

nală

Pe toată perioada iernării, din cînd
ir cînd, vom asculta rnodul cum stau
albinele, introducînd la urdiniş un fur¬
tun de 8 mrn, iar căpătui opus îl
aşezăm în ureche. Vom percepe un
zumzet moderat şi regulat, care însă
la 3—4 ciocănituri în peretele frontal al
stupului se va intensifica pentru cîteva
clipe, după care se va linişti. Aceasta
ne arată că familia iernează în condiţii
foarte bune. Dacă,din contră, zumzetul
este puternic şi prelung, iar la ciocăni¬
turi se amplifică fără a se linişti ime-

1 — fundul ; a — scobitură pentru fixarea
ştiftului în tije ; b — canalul pentru tije ; 2 —
corpul ; 3 — rama de ventilaţie ; 4 — podişor
sc-parator ; 5 — podişor ; 6 —. capacul ; c —
acoperişul de tablă ; 7 — blocul pentru urdiniş;

8 — închizător de urdiniş ; 9 — ramă hrănitor.

a absorbii vaporii de apă din interior,
s-a diluat şi a curs pe fundul stupului.
Dacă în momentul cînd constatăm că
în interior sînt şoareci, iar temperatura
aerului este relativ rece, adică —3,
—4°C, vom pregăti imediat un fund
curat, după care vom ridica podişorul
şi vom privi cu atenţie printre rame
pentru descoperirea rozătoarelor. Pen¬
tru găsirea mai repede a prădătorilor,
vom ridica ramele din margine neaco¬
perite de albine, unde acestea şi-au
făcut cuibul, şi îi vom distruge cu aju¬
torul sîrmei sau cu o şipcă de lemn.
Vom aşeza roiul la ioc, acoperind to¬
tul cu podişorul, după care vom muta
corpurile cu albine pe noul fund, pro-
tejînd urdinişul, şi totul se va linişti.

diat, şînt semne că lucrurile nu stau
bine. în această situaţie vom scoate
blocul reductor de la urdiniş şi, cu
ajutorul unei sîrme de $ 5—6 mrn cu
un capăt îndoit la 90°, vom trage cu
grijă albinele moarte căzute pe fundul
stupului, după care le examinăm cu
atenţie. Dacă albinelor moarte le lip¬
seşte capul, avem în stup o familie
de şoareci, iar dacă albinele sînt muce¬
găite şi ude, pe undeva a pătruns apa
sau am avut în rame miere necăpăcită
(rămasă neacoperită de albine), care

La fel vom proceda numai la schim¬
batul fundului, cînd descope
mucegai şi vom aştepta o zi însorită
eu temperaturi peste 10°C, cînd vom
cerceta cu atenţie situaţia din inte¬
riorul stupului.

Dacă în timpul ascultării cu furtunul
auzim un zumzet foarte slab care la
ciocănit nu se amplifică, înseamnă c§
familia este-muribundă din iipsa hra-~ ;
nei. în această situaţie vom deschide
stupul şi vom aşeza deasupra familiei
o turtă din şerbet sau o placă- din
zahăr candel umezită cu apă pe partea
care vine în contact cu albinele.

Primăvara, după ce albinele au făcut
zborul de :: . d' ,/ ' _

de fecalele acumulate pe tot timpul
iernii, vom da familiei turte pr iei -
pentru ?

Pe tot parcursul primăverii vom avea
grijă să păstrăm căldura în cuib, redu-
cînd cît se poate de mult intervenţiile
în viata stupulu Pentru a g a ea
cu apă necesară vieţii familiei de al¬
bine vom instala în stupină un adăpă¬
tor pentru apă. Adăpătorul se va insta¬
la într-o parte cît mai însorită (acum,
la începutul primăverii). Pentru alege¬
rea tipului de adăpător vom cerceta
literatura de specialitate sau ne vom
adresa colegilor stupari cu mai multă
experienţă în creşterea şi îngrijirea
albinelor, de la care vom primi sfaturi
privind alegerea, confecţionarea şi in¬
stalarea adăpătorului. Toate hrănirile
din primăvară vor fi făcute numai cu
turte din şerbet sau plăci din zahăr can¬
del pînă ia apariţia polenului în natu¬
ră şi stabilizarea temperaturii mediului
înconjurător, cînd vom putea trece ia
administrarea siropului din zahăr în
concentraţie de 1/1. Administrarea prea
de timpuriu a siropului ar provoca o
umiditate excesivă în interiorul stupu¬
lui, fapt ce ar determina o rnucegăire a
ramelor mărginaşe.

Pe măsură ce ne apropiem de cule¬
sul de la salcîm, vom supraveghea
dezvoltarea familiei cercetînd o dată ia
8—10 zile modul cum se prezintă,
intervenind în toate situaţiile cînd ceva
este anormal Pentru consolidarea cu¬
noştinţelor noastre privind apicultura,
trebuie să citim cît mai multe despre
biologia acestei insecte, iar tipărituri
în acest sens avem din belşug astăzi
cînd apicultura este încurajată de stat

fOISM

Foişorul din fotografie este o exce¬
lentă construcţie pentru pază sau ioc
de adăpost în apicultura pastorală sau
pentru păstori.

Podeaua este făcută din scînduri
cu dimensiunile 100 x 20x1 100 mm.
Lăţimea şi grosimea pot fi şi altele,
funcţie de posibilităţi, în orice caz,
grosimea să nu mai mică.

La nevoie se poate folosi P.F.L.
Picioarele se fac din profiluri solide

TEHNIUM 4/1981

de lemn de 50x50x1 000 mm. Desigur,
o secţiune mai mare şi nu neapărat
pătrată poate fi utilizată.

Profilurile suport pentru podea îi
conferă acesteia rigiditate şi un plus
de rezistenţă. Secţiunea oarecare, de
preferinţă dreptunghiulară, se va aşeza
cu iatura mică pe suprafaţa inferioară
a podelei. Dimensiunile minime ale
secţiunii: 20x80 mm.

Peretele frontal, de formă triunghiu¬
lară, se face în două exemplare, exis-
tînd, uşor de dedus, şi un perete poste¬
rior identic. Ca material se foloseşte
scîndură cu grosimea mai mare de

10 mm, de lăţime oarecare şi tăiată
la capete sub un unghi aproximativ
de 45°. Lungimea fiecărei scînduri
componente se stabileşte practic în
timpul construcţiei. Se poate utiliza
ca material şi P.F.L,

Suportul triunghiular ai acoperişului
împreună cu profilurile-suport alcă¬
tuiesc un schelet pe care se pun şip-
cile. Modalităţile de îmbinare a ele¬
mentelor ce alcătuiesc scheletul se
stabilesc de către constructor. Dimen¬
siunile secţiunii şipciior pentru acope¬
riş sînt oarecare, în orice caz numărul
lor e determinat de lăţime. Dimensiuni
recomandate: 100 x 20x1 300 mm.

Pereţii laterali sînt, de fapt, cîteva
scînduri mai late, dispuse pe laturile
lungi ale foişorului, cu sau fără distanţă
între ele.

îmbinările se fac utilizînd cuie de
mărime adecvată.

Pentru a proteja lemnul de acţiunea
distructivă a mediului, foişorul poate
fi vopsit după o grunduire prealabilă
(care poate fi un strat sau două de
vopsea). Vopseaua utilizată trebuie
să fie de bună calitate şi cît mai ade¬
rentă.

Se poate păstra aspectul natural al
lemnului impregnînd construcţia cu o
soluţie protectoare.

PA VEL C..,FOCŞANI

în acest număr propunem cititorilor
noştri o idee pentru proiectarea şi
construirea unei planşete cu înclinare
reglabilă foarte utilă elevilor şi studen¬
ţilor.

Avantajul construirii unei asemenea
piese este în primul rînd costul ei
foarte mic în comparaţie cu cele simi¬
lare existente în comerţ şi în al doilea
rînd o mai bună rigiditate a ansamblului,
precum şi posibilitatea reglării înăl¬
ţimii planşetei. Unghiul maxim de în¬
clinare a planşetei faţă de orizontală
este de 50°.

în figura 1 este dată o vedere laterală
a ansamblului, ca si un detaliu de
montare a. celor trei piese care compun
unui din picioarele planşetei.

în figura 2 se poate vedea o schiţă
ajutătoare pentru decuparea pieselor
componente aie ansamblului dintr-o
planşetă de desen similară cu cea
pe care o vom folosi ca blat. Deci
materialul pentru construcţia noastră
se rezumă Sa 2 planşete de tei cu
Dimensiunile 1 250x1 000x18 mm,care
se găsesc în librării la preţul de 160 de
lei bucata şi 2 tălpi confecţionate din
cuşac de brad conform schiţei din
figura 2. Mai avem nevoie de o bară
strunjită dintr-un lemn de esenţă tare
şi fibros (arin, carpen, corn, arţar etc.)
care va avea lungimea de 100 cm şi
diametrul de 4 cm. Montarea se face
după găurîrea celor 4 piese ale picioru¬
lui fix, ca şi a celor 2 picioare pendul.
Pentru a asigura o bună precizie a
găuririi, piesele de acelaşi fel se vor
suprapune şi, după prinderea lor în
menghină de tip potcoavă cu şurub,
se vor găuri toate odată. Găurile mici
au diametrul de 15 mm, iar cele mari
40 mm, ultimele efectuîndu-se cu o

SUPORT

DECORATIV

Vă prezentăm alăturat un suport
pentru articole de croitorie care reali¬
zează o îmbinare a utilului cu estetica,
reprezentînd — atunci cînd nu este
utilizat — o formă de răţuşcă, după
cum se vede din schiţa alăturată.

Realizarea acestui suport este deo¬
sebit de simplă, necesitînd cîteva bu¬
căţi de placaj, puţină pînză moale,
vată, clei şi aţă tare de croitorie. Forma
corpului se obţine după detaliu! din
figură, prin metoda simplă a măririi
«cu pătrăţele» la scara dorită (dictată
de dimensiunile foarfecelui existent).
Din detaliu! de asamblare rezultă mo-

E. VASSHEŞg desigrser

coarbă şi cu un burghiu specia; pen¬
tru lemn. Trebuie să se dea mare
atenţie preciziei trasărilor, ca şi decu¬
părilor efectuate pe tălpi iar bara
transversală va fi strunjită la diametrul
de 4 cm numai după verificarea atentă
a dimensiunilor găurilor de acelaşi
fel efectuate în talpă, pentru ca la
montaj capetele barei să intre în cele
două tălpi fără ioc. Axul de pendulare
a planşetei este materializai de doua
bolţuri cu diametru! de 15 mm şi cîfe
o piuiiţă-fiuture. Pentru a ne alege
^unghiul de înclinare dorit, vom intro¬
duce alte două bolţuri simple (nefile¬
tate) prin piciorul fix şi cei oscdanî,
care are 5 găuri corespunzătoare ia
5 unghiuri de înclinare, ultima poziţie
corespunzând aşezări 5 orizontale a plan¬
şetei.

Planşeta se prinde de piciorul pen¬
dul cu ajutorul a trei holzşuruburi ce
se vor înşuruba prin faţa utilă a plan¬
şetei, deci vor trebui îngropate şi locul
chitui! Pentru consolidare vom mai
adăuga 4 colţare tăiate dintr-un cornier
L cu lăţimea aripioarelor de aproxima¬
tiv 40 mm, în aripioare se vor practica
cîte una-două găuri pe unde vom
introduce atît în piciorul pendui, ca şl

dul de decupare a placajului, precum şi
modul de stratificare a celor cîteva
piese necesare pentru asigurarea gro¬
simii. Pentru perniţele de ace (două
bucăţi), se-taie cîte o singură plăcuţă
din placaj de 3 mm, care se acoperă cu
un strat de vată şi se îmbracă apoi cu
pînză. Pînza se fixează pe spate prin
coasere cu o aţă tare, astfel încît să ia
forma aripioarei. Pentru o mai bună
fixare, înainte de lipirea aripioarei se
unge cu puţin clei şi marginea inte¬
rioară a pînzei.

Talpa (suportul) se realizează de
asemenea stratificat, în stratul supe¬
rior practicîndu-se oriflcii alese în
funcţie de diametrul mosorelelor cu
aţă şi ai degetarului. Stratul inferior —
mai gros — nu are.decît decuparea
necesară fîxIrriT“corpului.

întreg suportul se asamblează prin
lipire cu aracet şi se poate finisa în
diferite culori, după culoarea pînzei
utilizate şi după fantezia fiecăruia.

în planşetă alte holzşuruburi (mai scur¬
ta).

Ceie patru corniere nu vor fi mai
lungi de 18 mm, pentru a nu împiedica
pendularea piciorului mobil în interio¬
rul celui fix.

O altă recomandare este aceea ca la
trasarea materialului să verificăm di¬
recţia dispunerii şipcilor în planşetă
şi să orientăm piesele pe aceeaşi
direcţie.

îmbinările se fac cu aracet şi cuie
cu capul îngropat, iar finisajul se
rezumă ia furniruirea atentă n cantu¬
rilor şi lăcuirea ansamblului c.u Palux
mat.

Rigidizarea ansamblului se face du¬
pă ce am reglat înălţimea şi unghiul f
de înclinare prin strî-ngerea piuliţei-1
fluture.

FLANEL. SAU PLA r\JS ETA " |

SAS

DE DESENJ ‘25c * *Coo * i8 m-m. 1

'®j

—

—Ţ—O

0 j

-20-

4-o

4-0

■ - O

/ 1

/ 5

4-0

i °s

-4D

04 j

_ 0

L-s

TEHNIUM W

MAGAZINELE ŞI RAIOANELE SPECIALIZATE ALE CO-
MERŢUL5JS DE STA I vă sfau ia dispoziţie cu un preţios accesoriu
în gospodărie — MAŞINA DE CUSUT SASIDA sau VERONICA.

" Prezentate cu un design modern şi o
realizare tehnică ergonomică în va¬
rianta de acţionare eiectrică sau cu
pedalier, puteţi achiziţiona aceste pro¬
duse la preţuri convenabile. 1
Astfel, maşina'de cusut «Veronica»
cu acţionare manuală, tip masă, costă

2 020 de lei, iar tip mobilă costă 2 270 de
lei; cu .acţionare electrică costă 2 155
de iei.

Maşina specială de cusut în zigzag
«Sanda» cu acţionare electrică cosîâ

3 270 de lei.

■: De reţinut că maşinile de cusut
«Veronica» şi «Sanda» pot fi cumpă¬
rate şi cu plate în 12 rate lunare, cu un
acont minim de 20% din valoare.

Maşina de cusut «Veronica» cu acţionare eiectrică reprezintă un
de uz casnic pentru cusătură dreaptă. Acţionarea
randamentul cusutului, micşorînd în aceiaşi timp

inii de cusut depinde în mare măsură de
cunoscute părţile componente, mecanismele de
acţionare şi recomandăriie de exploatare.

COMPONENŢA MAŞlNiS DE CUSUT «VERO-

NiCÂ» CU ACŢIONARE ELECTRICĂ:

1. Plăcuţa mobilă

2. Conducătorul inferior al aţei

3. Capacul din faţă

4. Pîrghia debitoare (întinzătorul aţei)

5. Conducătorul superior al aţei

6. Capacul superior

7. Capacul din spate

8 . Corpul maşinii

9. Pîrghia pentru cusut înapoi

10. Placa de bază

11. Plăcuţa acului

12. Butonul pentru reglarea tensiunii
aţei superioare

13. Conducătorul de fir al bobinatorului

14. Butonul de reglarea pasului cusă¬
turii

15. Volanul de mînă

16. Discul de blocare a volanului

17. Declanşatorul bobinatorului

18. Axul bobinatorului

19. Ax portmosor escamotabil

20. Pîrghia pentru ridicarea picioruşu¬
lui

21. Tija acului

22. Jija tălpiţei de apăsare

23. întrerupătorul instalaţiei pentru
iluminat

24. Transportor

25. Tălpiţă

26. Buton pentru reglarea transporto¬
rului

27. Suveică

28. Apucător

29. Suportul motorului de acţionare

30. Motorul electric de acţionare

31. Cordonul de alifnentare

32. Reostatul de reglare a turaţiei mo¬
torului

33. Cureaua de transmisie

TEHNIUM 4/1981

MIIIVOITMEIRU

Cu ajutorul montajului alăturat cuplat
la un voltmetru de curent alternativ se
pot măsura amplitudini foarte mici ale
semnalului de audiofrecvenţă.

Montajul lucrează în gama frecvenţelor
audio pentru amplitudini ale semnalului
cuprinse între 1 mV şi 500 mV, citirea

făcîndu-se pe scala de 2,5 V a ui ui volt- |
metru profesional.

Tranzistoarele GC 117 pot fi înlocuite l
cu EFT 333, iar dioda Zener este PL9. j
Impedanţa de intrare este de rproxi- |
mativ 1 Mfl

FUNKAMATEUR». 1/1981; |

ămfi

AMPlincm

Mărirea sensibilităţii unui receptor de
2 m se poate obţine cu un amplificator
la intrare, amplificator ce poate fi montat
şi pe antenă.

In schema de amplificator prezentată
se observă două etaje cu tranzistoare
BF 224.

Bobinele şi L 3 au cîte 3,5 spire
CuEm 0,5 mm, cu diametrul de 5 mm şi
priză la spira 1. Bobina L 2 are 16 spire
din CuEm 0,3 mm, cu diametrul de
3 mm.

«RADIOTECHNIKA», 11/1980

cHH

um mm

Instrumentul asigură măsurarea ca¬
pacităţii condensatoarelor într-o gamă
cuprinsă între 3 nF şi 300 juF.

Aparatul indicator trebuie să aibă o
scală de 30 mV curent alternativ.

Transformatorul de reţea trebuie ,§ă
asigure în secundar o tensiune de 6,3 V
şi un curent de cel puţin 1,5 A.

Rezistorul paralel pe redresor trebuie
să asigure o putere disipată de 5 W.

Etalonarea se face cu un condensator
de 1 /uF + 5%.

INDICATOR
DE TEMPERATORĂ

FI 0,5A FZ5A

Micul montaj indică temperatura me¬
diului ambiant cînd aceasta este în jur
de 0° C.

Ca element de bază este un circuit in¬
tegrat cu 4 porţi NAND (CDB 400).

Două porţi sînt montate ca un compa¬

rator: cînd temperatura scade, rezistenţa
termistorului creşte şi oscilatorul astabil
(cu celelalte 2 porţi) începe să oscileze
comandînd tranzistorul, respectiv ilumi¬
narea diodei LED.

«LE HAUT PARLEUR», 8/1978

Bl«MlIIli»»»»»

4 7QK0l\ 2N2222

EFECTE

1DMIN0ASE

2,2M n HpF

Efectele luminoase pentru pomul de
iarnă se pot obţine prin comandă elec¬
tronică din montaje simple cu circuite
integrate.

Circuitul UCY 7400 (CDB 400) for¬
mează un oscilator de joasă frecvenţă
după care urmează un circuit UCY7493
(CDB 493) numărător, apoi alt circuit
UCY 7400 decodor.

Comanda aprinderii becurilor este asi¬
gurată de 4 tranzistoare BF 259 (montate
în radiatoare). Fiecare serie conţine 4
becuri de 60 V/35 mA (sau echivalent ca
tensiune, dar să nu depăşească 35 mA).
Diodele BYP 401-400 se pot înlocui cu
1 N 4004, iar dioda BZP 620 C5V6 cu
PL5.

«MLODY TECHNIK», 11/1980

“l

. 1 li /C

4»2k

1 Vî

7 | ;--. ^

-fV

-pis

P—

K 4 jl fi

BYP401-400 3,'i,jF / 220v~ (400V-)

jl_«ojfcjss?_I

; UCY 7493 T ^--

10Q0,uF 2SBZP620 C5V6

DIODE

ZENED

Denumirea

diodei

U z (V) 1

z.(niA)

I ma
tinAj

£ 808 '

7 8,5

£ 809

8 9,5

A 810

9 10,5

£811

10 12

£813

11,5 14

£ 814 A

7 8,5

£ 814 E

8 9,5

£ 814 B

9 10,5

£ 814 r

10 12

£ 814 £

11,5 14

£ 815 A

5,6

1 A

1,4 ,

£ 815 E

6,8

1 A

1,15

£ 815 B

8,2

1 A 950

£ 815 r

500

800

£ 815 £

500

650

£ 815 E

500

550

£ 815 M

500

450

£ 816 A

150

230

£ 816 E

150

180

£ 816 B

156

150

£ 816 r

150

130

£ 816 £

150

110

£ 817 A

£ 817 E

£ 817 B

£ 817 r

100

£ 818 A

9 11,25

£ 818 E

6,75 9

£ 818 B

7,2 10,8

£ 818 r

7,65 10,35

KC 133 A

3 3,7

KC 139 A

3,5 4,5

KC 147 A

4,1 5,2

KC 156 A

5,6

KC 158 A

6,8

KC 162 A

6,2

KC 168 B

6,8

KC 170 A

KC 175 A

7,5

KC 182 A

8,2

KC 191 A

9,1

KC 210 E

KC 213 E

KC 196 A

9,6

KC 196 E

9,6

KC 196 B

9,6

KC 196 r

9,6

KC 211 E

11 12,6

KC 211 B

9,3 11

KC 211 r

9,9 12,1

KC 211 £

9,9 12,1

KC 433 A

3,3

191

KC 439 A

3,9

176

KC 447 A

4,7

159

KC 456 A

5,6

139

KC 468 A

6,8

119

KC 432 A

7,4 9

KC 515 A

13,5 16,5

KC 518 A

16,2 19,8

KC 522 A

19,8 24,2

KC 527 A

24,3 29,7

KC 520 B

19 21

KC 531 B

29,45 32,55

KC 547 B

44,65 49,35

KC 568 B

64,6 71,4

KC 596 B

91,2 100,8

KC 533 A

29,7 36,3

KC 620 A

120

KC 630 A

130

KC 650 A

150

KC 680 A

180

2C 920 A

120

2C 930 A

130

2C 950 A

150

2C 980 A

180

6/1978, p. 15 (Conducerea preventivă);
7/1978, p. 14 (Instalaţia electrică —
Diagnosticarea); 7/1978, p. 14 (Frîna de
serviciu); 7/1978, p. 15 (Adaptarea vite¬
zei); 8/1978, p. 14 (Frîna de serviciu);
8/1978, p. 14 (ABC auto pentru tineret);
8/1978, p. 15 (Oboseala la ghidon);
9/1978, p. 14 («Dacia» — 1 100 — Co¬
menzi); 9/1978, p. 14 (ABC auto pentru
tineret); 9/1978, p. 15 (Prioritatea); 1#
1978, p, 14 (Mecanismul ştergătoarelor
de parbriz); 10/1978, p. 15 (ABC auto pen¬
tru tineret); 10/1978, p. 15 (Despre mar¬
caje); 10/1978, p. 23 (Pentru garaj);
11/1978, p. 14 (Automobilul iarna); 11/
1978, p. 15 (ABC auto pentru tineret);
11/1978, p. 15 (Despre marcaje); 1#
1978, p. 8 (Aprindere electronică); 1#

1978, p. 14 (Bujia); 1#1978, p. 14 (ABC
auto pentru tineret); 1#1978, p. 15 (Des¬
pre marcaje); 1/1979, p. 14 (Bujia); 1/

1979, p. 15 (ABC auto pentru tineret);
1/1979, p. 15 (Izolare fonică); 1/1979,
p. 15 (Indicatoare); 1/1979, p. 22 (Alar¬
mă auto); 2/1979, p. 9 (Automat pentru
parbriz); #1979, p. 14 (Antiparazitarea
autovehiculelor); #1979, p. 15 (ABC
auto pentru tineret); #1979, p. 15 (Indi¬
catoare); 3/1979, p. 14 («Dacia»-1 100,
despre carburator); 3/1979, p. 15 (ABC
auto pentru tineret); 3/1979, p. 15 (In¬
dicatoare); 3/1979, p. 15 (Regulator elec¬
tronic); 4/1979, p. 14 (Revizia tehnică);
4/1979, p. 15 (ABC auto pentru tineret);
4/1979, p. 15 (Indicatoare); 5/1979, p. 14
(Suspensia punţii spate); 5/1979, p. 14
(Indicatoare); 5/1979, p. 15 (ABC auto
pentru tineret); 6/1979, p. 14 (Strobos-
cop cu turometru); 6/1979, p. 14 (ABC
auto pentru tineret); 7/1979, p, 14 (Turo¬
metru); 7/1979, p. 15 (Indicatoare); 7/

1979, p. 15 (Antenă auto); 8/1979. p. 14
(Conducerea economică); 9/19/9, p. 14
(Conducerea economică); 9/1979, p. 15
(Curăţirea ţevii de eşapament); 9/1979,
p. 15 (Indicatoare); 11/1979, p. 14 (Căile
risipei); 11/1979, p. 14 (Tester auto);
1#1979, p. 9 (Protecţie auto); 1 #1979,
p. 14 (instalaţia de alimentare); 1/1980,
p. 14 (Defecţiunile carburatorului); 1/

1980, p. 15 (Element economizor şi de-
poluant); #1980, p. 14 (instalaţia de a-
prindere); #1980, p. 15 (Conducerea
preventivă); #1980, p. 14 (Sistemul de
alimentare ai motoarelor diesel); 3/1980,
p. 15 (Conducerea preventivă); 3/1980,

Bild

(URMARE DIN PAG. 3)

p. 15 (Avertizor); 4/1980, p. 14 (Sistemul
de ungere); 4/1980, p. 15 (Automobilul
în garanţie); ^'1980, p. 15 (Despre lu¬
mini); 5/1980, p. 14 (Instalaţia de răcire);
5/1980, p. 14 (Automobilul în garanţie);
#1980, p. 15 (Oportunitatea semnaliză¬
rii); 6/1980, p. 14 (Instalaţia de pornire);
#1980, p. 14 (Aiternatorul); 6/1980, p. 15
(Rezervele); 7/1980, p. 14 (Transmisia);
7/1980, p. 15 (în vacanţă); 7/1980, p. 21
(Huse pentru automobil); #1980, p. 14
(Sistemul de frînare); 8/1980, p. 15 (Tu-
rometru-uglometru-stroboscop); 8/1980,
p. 15 (A şti să ţii volanul); 9/1980, p. 14
(Carburatorul «Jikov»-32 EDSR); 9/1980,
p. 15 (Toţi am fost începători); 1C/1980,
p. 14 (Carburatorul «Skoda» modei
105-120); 10/1980, p. 14 (Dispozitiv de
semnalizare); 10/1980, p. 15 (Coliziunile
din spate); 10^1980, p. 20 («Mobra»-50
Super); 10/1980, p. 21 (Mopedui «Mini-
Mobra»); 11/1980, p. 14 (Temporizator
pentru ştergătorui de parbriz); 1 #1980,
p. 14 (Instalaţia electrică la «Skoda»
model 1980); 1/1981, p. 14 (Carburatorul
K-126 H); #1981, p. 14 (Pompa de ben¬
zină ia «Moskvici»-1 500).

DEPmZIMU

Dacă se aud pîrîituri pe toate gamele
de undă, care devin mai puternice cu
creşterea turaţiei motorului (se aud
între posturi pe toate gamele MA, iar
pe UUS între posturi) şi dacă pîrîituriie
nu dispar imediat la decuplarea contac¬
tului după ambalarea motorului, de vină
este dinamul sau aiternatorul. Pentru
remediere se conectează un condensa¬
tor de 0,47jzF la dinam (fig. 2), iar pen¬
tru alternator un condensator de 2,2^
(fig. 3). La dinam între clema 30 sau
B ( + ), conectată ia peria colectorului,
şi masă, iar ia alternator între borna
(+) şi borna (—). Dacă paraziţii persis¬
tă, legătura la masă este necorespun¬
zătoare sau dinamul sau aiternatorul
sînt defecte. Nu se va conecta cordonul
la borna de cîmp a generatorului, fiind

Hî-Fi

îmbunătăţirile succesive ale compo¬
ziţiei stratului magnetic al benzilor
pentru casetofoane au impus modifi¬
carea unor parametri constructivi ai
acestor aparate. Din această cauză,
casetofoanele de bună calitate din
producţia actuală permit alegerea unor
regimuri de lucru diferite, în funcţie
de tipul benzii.

Alegerea se face modificînd valorile
efective ale curentului de premagneti-

zare (BlAS) şi ale constantei de egali¬
zare (EQ), modificări ce se realizează
prin acţionarea unor comutatoare pre¬
văzute de constructor pe panoul case-
tofonului.

Tabelul alăturat este dat în ideea că
multor cititori, posesori ai unui case-
tofon modern, avînd casete din pro¬
ducţia curentă a mai multor firme, le-ar
putea fi utile indicaţiile privind pozi¬
ţiile de lucru pentru BIAS şi EQ, fapt
care nu este totdeauna detectabil din
codificarea casetei.

Tabelul conţine, desigur, numai o
parte dintre mărcile cunoscute, anume
pe acelea cu o mai mare răspîndire.

BANDA

REGLAJE

MARCA

TIPUL

BIAS

AGFA

STD C-60/C-90

normal

C-60 CR/C-90 CR

Cr0 2

CRAFT C-60/C-90

FeCr

AGFACHROM C-60/C-90

Cr0 2

BASF

C-60 LH/C-90 LH

normal

norma!

C-60 LH SUPER

C-90 LH SUPER

C-60 CR/C-90 CR

Cr0 2

MAXELL

LN C-60/C-90

normal

UD C-60/C-90

5 1

UDXL C-60/C-90

CR C-60/C-90

Cr0 2

TDK

SD C-60/C-90

normal

SA C-60/C-90

Cr0 2

CrO,

SONY

C-60/C-90

normal

C-60 HF/C-90 HF

i J

C-60 DUAD/C-90 DUAD

FeCr

C-60 CR/C-90 CR

Cr 0 2

Cr0 2

FUJI FILM

FL C-60/C-90

normal

FM C-60/C-90

î î

FX C-60/C-90

FC C-60/C-90

Cr0 2

CrO 2

SHARP

C-60 P/C-90 P

normal

C-60 UD/C-90 UD

i )

5 1

C-60 CR/C-90 CR

Cr0 2

MEMOREX

STD C-60/C-90

normal

CR C-60/C-90

Cr0 2

ORWO

K-60 LN/K-90 LN

normal

SCOTCH

FERROCHROM C-60/C-90

FeCr

C-60 LH/C-90 LH

normal

C-60 HD

C-60 LN

1 5

MAŞTER C-60

CLASSIC C-60/C-90

FeCr.

FeCr

AUTOMOBILULUI

(URMARE DIN PAG. 15)

pericol de distrugere a releului con-
junctor-disjunctor.

Dacă se aud pîrîituri de volum con¬
stant şi «trosnituri» neregulate (influ¬
enţate puţin de schimbarea turaţiei mo¬
torului) şi dacă aceste perturbaţii ur¬
măresc fluctuaţiile ampermetruiui de pe
tabloul de bord, cauza trebuie căutată
ia regulator. La regulatoarele cu un
contact sînt necesare două condensa¬
toare de deparazitare de 0,47 >lF (între
borna contact final care merge spre
cheia de contact şi masă). La cele cu
două contacte este necesar un conden¬
sator de deparazitare suplimentar, mon¬
tat între borna «baterie» şi conductorul
spre baterie (fig. 4). Nu se va conecta
niciodată un conductor între borna «ex¬
citaţie» şi masă.

TEHNIUM 4/1981

MUNTEAN DRAGOŞ — jud. Cluj

Vă recomandăm să alegeţi pentru
amplificator şi mixer scheme mai re¬
cente. înlocuind mai multe piese, ca¬
litatea amplificatorului se va modifica,
ILINA IULIAN — jud. Olt
Sigur, am publicat mai multe scheme
de oscilator, rămîne să alegeţi.

La receptorul «Pescăruş» verificaţi
etajul final audio.

BRICEAG VASILE — Galaţi
Alte scheme de nivelmetru nu de-
ţinem~(numai ce a fost publicat).
BOANŢĂ AUREL — Săcele
Verificaţi C 811; C 815; R 818.
Montaţi apoi între K 805 şi K 806 un
rezistor de 0,5-1 kfl/2 W (negativare
suplimentară),

BUNEA DANIEL — jud. Giurgiu

încercaţi la magazinul «Muzica» —
Bucureşti.

VÎLCEÂNU C. — Motru

Nici detectorul prezentat în nr. 1^
1980 nu poate stabili poziţia obiectului
la adîncimea de 1 m.

PREDA VIRGIL — Bucureşti
Modul de reacordare a unui radio¬
receptor (partea de UUS) îl găsiţi
chiar în acest număr, la pag. 10 .
IANCU ADRIAN — Jibou
Reglaţi poziţia bobinei L t pe bara de
ferită pentru acordul exact pe postul
de emisie. Eventual refaceţi bobina
(50—60 de spire).

OLTEAN NICOLAE —jud. Alba
în 1980 am publicat o instalaţie
pentru biogaz.

OLGA ION — Galaţi
Vom publica un convertizor 12/220 V.
MAZĂRE GABRIEL — Ploieşti
Cu tuburile electronice rezultate din
televizorul «Temp »-6 puteţi construi
amplificatoare audio, amplificatoare
RF, generatoare de semnal etc. Prin
anii 1972—1975 noi am publicat mai
multe scheme cu aceste tipuri de
tuburi.

Montaje electronice pentru auto¬
turisme vom mai publica. Modul de

L L Wo^WaT"

|22 f] 1 ' 8 Kfl 470ÎS

JkqU pF J_ ^

POSTA

REDACŢIEI

cuplare a transformatorului la intrarea s t an ta

orgii a fost intuit bine de dv. Nu’există editată o carte care să tra-

BĂLAŞ ION — Gherla teze probleme din tehnica frecvenţe-

Nu este recomandabil să vă cuplaţi tor foarte ţna | te care vă interesează,

cu semnal în radioreceptor.Construiţi SANDU H. — Botoşani

mai bine un amplificator cu TBA 810 Pentru remedierea defecţiunii din
sau TBA 790. picupul «Tesla»-NCZ 30 procedaţi

DINU P. — Buzău astfe |. stabiliţi întîi dacă defectul este

Montaţi antene atît pentru unde me- ţjj n amplificatoare sau preamplifica-

dii (un fir de 10—15 m lungime, la 10 m toare; desfaceti legăturile între punc-

înălţime) .şi o antenă YAGI pentru te)e 13 _ 16 şj 'i 2 -15. Legaţi punctele

programul III radio. 12 cu 13 ş j aplicaţi un semnal audio,

PETCU MIRCEA — Constanţa observînd dacă puterea debitată este

Nu deţinem datele de catalog referi- egajă pe ambe | e canale.

COBZARU SORIN — Galaţi

Din cele descrise reiese că aparatul
dv. funcţionează normal, în limitele
calităţilor date de producător.

FRUMUZACHE BOGDAN — Tg.

Ocna

Tiristorul la care vă referiţi poate fi
montat pe o aprindere electronică.

Ing. CĂRNUŢU CRISTIAN —
Bucureşti

Interesant amplificatorul construit
de dv., va fi publicat. Aşteptăm şi
alte realizări.

LOCUSTEANU MIRCEA — Con¬
stanţa

Nu există editată o carte care să tra¬
teze probleme din tehnica frecvenţe¬
lor foarte înalte care vă interesează.
SANDU H. — Botoşani
Pentru remedierea defecţiunii din
picupul «Tesla»-NCZ 30 procedaţi
astfel: stabiliţi întîi dacă defectul este

toare la tiristorul T 911-16-04, aşa că Dacă pe unul din canale audiţia este
nici la ce se poate folosi nu putem ma j s | ab § i va trebui să verificaţi prin
indica. măsurători şi substituiţi elementul de-

Transformatorul de intrare la orga fect] ţn prjmu | rînd c 17) c 21) C 18,
poate fi de la difuzoarele de radio- apoj r f 2 ş j r 23.
ficare sau 120/1 200 spire. _ _ Constatînd că amplificatoarele sînt

Este mai dificil într-o scrisoare să vă bune, treceti la verificarea preamplifi-

detaliem modul de exploatare a lui cator ului din lanţul cu audiţie slabă.
TL-4. Acesta este trecut în prospect. Reface ţj legăturile 13-16 şi 12-15.
Traduceţi prospectul. j n pre amplificator verificaţi C_, C„,

Schema magnetofonului «Maiac» va 4 °

fi publicată în curînd (atenţie, şi alţi ^ 4 ’ ^ 5 ’ K s’ K 8 ’

solicitanţi). Se poate verifica şi poziţia lui P^

Şocul de la filtrul de reţea se poate (ţ n acest timp se urmăreşte ca tran-

face pe o bucăţică de bară de ferită zistorul T să nu se supraîncălzească).

de la antene. Pe ea se bobinează
30—40 de spire CuEm 0,5.

Compoziţia chimică a hîrtiei Xerox
nu o cunoaştem.

SIMA GH. — Piteşti

Rezistorul din oscilator poate avea
valoarea de 600—1 000 Q .

LAZĂR D. — Bucureşti

Este mai puţin probabil ca unele
tranzistoare să fie defecte.

BONICA V. ŞTEFAN — Oradea

Vom publica în curînd schema unui
amplificator de 50 W.

ADAM IOAN — Sibiu

Montarea receptorului «Gloria» pe
autoturism nu este dificilă. Indiferent

Magnetofonul conţine o bornă de unde se gf|ă antena< | eg ătura cu radio-
eşire de la care se poate lua semnal receptoru | se face prin cab | u ecranat.

pentru amplificatorul suplimentar.

STAMATE ADRIAN — Bucureşti

Am publicat scheme cu IFK 120 şi
vom mai publica

ALICANU DĂNUŢ — Comăneşti

Nu deţinem datele constructive ale
elementelor termoelectrogeneratoare.
COSTEA DAN — Bucureşti
Vă prezentăm alăturat etajul final
de audio, realizat cu TBA 810, din
radiocasetofonul ITT-RC 2500.

De remarcat filtrul RC de la intrare
şi sistemul ton-control (din ieşire,
printr-un potenţiometru de 1 kfi, se
aduce semnal pe terminalul 6 ).

,. întreaga instalaţie se antiparazitează
5 (vezi «Tehnium» nr. 4/1981).

?l COMAN G. — Bucureşti

Oricît de mică este raza de acţiune

I a unui emiţător, pentru funcţionarea
e sa trebuie să existe o autorizaţie.

5 - FLORESCU V. — Petroşani

Revedeti schemele apărute în 1980.

II IULIAN ŞERBAN — Buzău

n După schiţele prezentate de dv.,
motorul descris nu poate funcţiona.
e VOICU LSVIU — Călăraşi
Montaţi AF 139.

e IORDACHE DĂNUŢ — Bucureşti

Mulţumim pentru aprecieri. Circui-
/ tele integrate la care vă referiţi nu au
1 echivalent I.P.R.S.

Tiristorul nu poaţe fi înlocuit cu alte
elemente.

SON AUREL — Bucureşti

Nu posedăm schema.

POPESCU ION —■ Bucureşti
Vom lua legătura cu editurile şi vom
informa cititorii noştri despre apariţia
4^ cărţilor tehnice.

CĂSTSNGHÎU G. — Braşov
Au fost prezentate scheme de in-
terfon în «Tehnium» nr. 2/1978 şi 2/1979.
MARIN DRAGAE — laşi
Dacă defectul se menţine schim-
bînd modulul sincroprocesor, va trebui
să verificaţi legătura cu TDA 440
(R 727). Căutaţi să verificaţi totuşi ele-

mente le C 402, R 402, R 405
din modulul sincroprocesor
cial R 404).

CHIRILĂ DAN — Gura H

Ne interesează întreaga
eoliană, nu numai elicea.

BA NT AŞ LUCIAN — laşi
Vi s-a expediat un exemplar
rugăm să ne confirmaţi- prim
SSVORANU ILIE — Bucu
Schema radioreceptorului j
interesează va fi publicată în
spaţiului disponibil.

HATĂRĂ LAURENŢIU -
reşti

Pentru cataloagele de
I.P.R.S. luaţi legătura cu serviciul
facere al acestei întreprinderi.

«Electroargeş» produce corn
te pasive (rezistoare şi condensat
Nu deţinem informaţii despre ad
sele firmelor amintite în scrisoare, c
despre abonamente, ILEXIM este
măsură a vă face unele precizări.
VANCEA SORIN - Oradea
Reţinem sugestiile dv. Rubrica Hi-Fi
va reapărea.

BF 200 are următoarele valori m
me: V CBO — 30 V, I — 20 mA, fT *

= 650 MHz.

BOZDOC IOAN — Sibiu

Cu două diode (deci două jo
uni PN) nu se poate construi un
zi stor.

Sigur, orice diodă (elemente cu 1
ducţie unilaterală) poate fi utili
în redresare în limitele unor c
şi tensiuni recomandate de con:
tor. Construcţia unui element fot»
sibil dintr-un tranzistor a fost p
cată în revista noastră. ROL-21
RQL-22 sînt fotodiode.

SALOMAC DRAGOŞ — Bucure
Vă recomandăm să ne trimiteţi n
lizări ale dv. si nu prelucrări.
PALMEŞ MIRCEA — Curtea
Argeş

Schema la care vă referiţi a fost p
blicată de revista «Start spre viitor
căreia i s-a trimis scrisoarea dv.
ŢIGĂNUŞ COSTEL — B
PL 12, ZL 12 şi 4DZ 12 au
de stabilizare 12 V.

2 N404 = AC 180; D7E = IN.

SFF 373 = EFT 373.

STANCU BADEA — Piteşti
Asimetria calităţii semnalelor indi
un amplificator defect
IONESCU C — Ploieşti
Verificaţi amplitudinea semnalului
aplicat capulpi magnetic de înregis¬
trare. încercaţi înregistrări cu semnal
de diverse amplitudini.

PÎRLAC C. — jud. Vîlcea
Cu autorii puteţi lua legătura prin
intermediul redacţiei.
PUTZLACHER EDUARD — Plo¬
ieşti

Montajul din «Tehnium» nr. 8/1980
este recomandat numai cu piesele in¬
dicate în schema publicată.

Nu cunoaştem detalii la montaje
apărute în alte publicaţii. Revedeti
schemele alimentatoarelor publicate
în «Tehnium».

VELCEA DAN — Bacău
în «Tehnium» nr, 10/1979 nu a fost
publicat un amplificator de 5 W.
REMESCU MIREL — Giurgiu
Prezentarea cărţilor destinate con¬
structorilor amatori o facem din luna
ianuarie 1981, şi vom continua publi¬
carea acestor informaţii.

Toate montajele ce vă interesează
au fost publicate.

■

Redactor-şef: ing. IOAN EREMIA ALBESCU

Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU

Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

■M MM

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-îM-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI s STR. 13 DE-