REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C.
LUCRAREA PRACTICĂ
DE BACALAUREAT ....
Stabilizator pentru ten¬
siuni uzuale
INIŢIERE ÎM RADIO-
ELECTRONICĂ .........
Fototelefon
Serie-paralel
CQ—YO ..
i
BLOCA
(CITIŢI IN PAG. 6—7)
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
pag. 20—21
pag. 22
pag. 23
pag. 24
Oscilator cu fază blo¬
cată
LABORATOR ..
Capacimetru
Amplificator pentru ra-
dioficare
Disc şi bandă strobo¬
scopică
ECONOMIA DE ENERGIE
Alimentarea lămpilor
fluorescente
INFORMATICĂ '.
Filtre active
AUTO-MOTO .
Autoturismele Oltcit:
Service
Aprindere electronică
ATELIER ..
Acordeon electronic
CITITORII RECbMANDĂ
Voltmetru
5—15 V/1 A
Teste.r pentru tranzis-
toare
PENTRU TINERII
DIN AGRICULTURĂ.
Cultura ciupercilor
PLEUROTUS
REVISTA REVISTELOR
AVO-metru
160-80 m
Convertor
Preampiificator AF
PUBLICITATE .
Librăria „Cartea prin
postă"
SERVICE ...
Radioreceptorul
SANYO 6C-18
pag. 2-
pag. 4—
pag. 6—
pag. 8—
pag. 10—11
pag. 12—13
pag. 14—15
.pag. 16—17
. pag. 18—19
STABILIZATOR
PENTRU
TENSIUNI UZUALE
GENERALITĂŢI
în activitatea electronistului, sur¬
sele stabilizate de tensiune continuă
au, o mare importanţă.
în figura 1 prezentăm sche-
ma-bloc a unui stabilizator liniar, se¬
rie.
Tensiunea Ur este tensiunea fil¬
trată primită de la redresor, iar Us
este tensiunea pe rezistenţa de sar¬
cină Rs. în caz general, Rs este va¬
riabilă.
Elementul de reglaj serie este un
dispozitiv activ, -tub sau tranzistor de
putere, care poate regla curentul
ce-l străbate la o comandă cores¬
punzătoare.
Sursa de referinţă este un dispozi¬
tiv electronic care furnizează detec¬
torului de eroare o tensiune fixă, in¬
dependentă de, mărimile de intrare
sau de ieşire. în majoritatea cazuri¬
lor este realizată cu un tub stabiliza¬
tor cu gaz sau cu o diodă Zener.
Detectorul de eroare sau compa¬
ratorul compară tensiunea primită
de la blocul de referinţă cu o frac¬
ţiune din tensiunea de la ieşire, re-
zultînd o tensiune de eroare.
Amplificatorul de eroare are func¬
ţia de a amplifica tensiunea de
eroare detectată şi de, a comanda
elementul de control. în funcţie de
semnul şi mărimea tensiunii de
eroare, elementul de control va fi
comandat în sensul blocării sau
conducţiei, tensiunea la ieşire scă-
zînd sau crescînd şi compensînd va¬
riaţia iniţială. Orice stabilizator de
tensiune poate fi caracterizat prin
doi parametri mai uzuali, şi anume:
ANDREI BOROŞ
cînd curentul de sarcină nu variază.
Rezistenţa internă se defineşte
pentru tensiune de intrare con¬
stantă. j
Este de dorit ca factorul de stabi¬
lizare să fie cît mai mare, iar rezis¬
tenţa internă cît mai mică.
SCHEMA DE PRINCIPIU.
FUNCŢIONARE
Vom explica funcţionarea stabili¬
zatorului pe o schemă simplificată,
prezentată în figura 2.
Corespondenţa între blocurile din
figura 1 şi elementele din figura 2
este realizată astfel:
a) elementul de reglaj serie este
realizat cu tranzistorul TI, care lu¬
crează în schemă colector comun;
b) sursa de referinţă este realizată
cu dioda Zener Z. Ea este adusă
într-un punct de funcţionare cu re¬
zistenţă dinamică mică, cu ajutorul
rezistenţei de polarizare Rz (uneori,
rezistenţa Rz nu se alimentează din
tensiunea Us, ci din Ur sau dîntr-o
tensiune stabilizată suplimentar, ob¬
ţinută din Ur);
c) detectorul de eroare este for¬
mat din rezistenţele R1, R2, Rz şi
dioda Zener Z;
d) amplificatorul de eroare este
realizat cu tranzistorul T2. Impe-
danţa lui de sarcină este formată din
rezistenţa Rc în paralel cu impe-
danţa de intrare a tranzistorului TI
(pentru regim dinamic). Se observă
că tensiunea de eroare se aplică în¬
tre baza şi emitorul tranzistorului
T2, care lucrează în schemă emitor
comun.
e) condensatorul C are rolul de a
4. întrerupătorul de re¬
ţea K
5. Potenţiometrui P
îmbunătăţi răspunsul stabilizatorului de ieşire. Tranzistorul T2 va fi co-
în regim tranzitoriu. mandat astfel încît îşi micşorează
Pentru a urmări funcţionarea, curentul de colector şi, ca urmare,
considerăm că la ieşire tensiunea tensiunea dintre colectorul tranzis-
Us a,scăzut dintr-un motiv oarecare. torului T2 şi masă creşte.
Tensiunea Ue pe emitorul tranzis- Crescînd potenţialul bazei tranzis¬
torului T2 a rămas constantă, însă torului TI, va creşte şi potenţialul
tensiunea de bază scade, deoarece
este obţinută prin divizarea tensiunii
m
1
-
l
1
300 400
emitorului, compensînd scăderea
iniţială a tensiunii Us.
In situaţia cînd la ieşire tensiunea
Us creşte, judecind similar, obser¬
văm că elementul de control va fi
comandat în sensul blocării, astfel
incit va compensa creşterea de ten¬
siune iniţială.
Limitele între care se mai poate
face această compensare sînt stabi¬
lite de proiectant.
După cele expuse, putem afirma
că tensiunea de emitor (de ieşire) a
tranzistorului TI va repeta tensiunea
bazei sale.
Afirmaţia este valabilă pentru
semnal mic, dar cu bună aproxima¬
ţie se păstrează şi pentru semnal
mare.
Factorul de stabilizare este dat de
relaţia:
D io ' ^21e2 (^ c + ^ r ) "|
iar rezistenţa internă de:
Rc
Parametrii hibrizi ai tranzistorului
din formula factorului de stabilizare
sînt de semnal mic şi aparţin lui T2.
Spre deosebire de aceştia, în for¬
mula rezistenţei interne apare facto¬
rul de amplificare în curent la sem¬
nal mare, pentru TI.
Cu Rr s-a notat rezistenţa internă
a redresorului, care pentru stabiliza¬
toarele de mică putere este de ordi¬
nul zecilor sau sutelor de ohmi.
Rezistenţa dinamică a diodei Ze-
ner, 7.-, diferă pentru fiecare tip, fi¬
ind de ordinul ohmilor sau zecilor
de ohmi.
PARTICULARITĂŢI ALE SCHE-
Schema realizată, cu valorile pie¬
selor, este reprezentată în figura 3.
Faţă de schema principală din fi¬
gura 2 apar unele deosebiri.
Elementul de reglaj serie este rea¬
lizat din două tranzistoare T2, TI în
conexiune Darlington. Această co¬
nexiune prezintă avantajul unei im-
pedanţe de intrare şi al unei amplifi¬
cări de curent mult mai mari decît la
un tranzistor simplu.
Astfel, impedanţa de intrare în
tranzitorul T2 va fi:
Zj 2 = + ^ 2 ie 2 ‘ h 2 i e i Rs
Kl în poziţia
6V
unde Rs este rezistenţa de sarcină a
stabilizatorului. A apărut suplimen¬
tar rezistenţa R4, care are rolul de a
elimina efectul curenţilor reziduali
I C eo al ,ul ^2 şi I C şq al lui TI.
Dacă R4 lipseşte, stabilizarea la cu¬
renţi mici se înrăutăţeşte.
Etajul amplificator de eroare func¬
ţionează aşa cum a fost arătat mai
înainte.
Blocul tensiunii de referinţă a fost
modificat din cauze ce vor fi arătate
mai jos.
Datorită plajei largi a variaţiei ten¬
siunii la ieşirea stabilizatorului
(3—12 V), ar varia mult curentul prin
dioda stabilizatoare. Aceasta ar
duce la o variaţie apreciabilă a ten¬
siunii de referinţă şi implicit a ten¬
siunii de ieşire.
Stabilizatorul poate funcţiona nu¬
mai dacă tensiunea de referinţă este
mai mică decît tensiunea ia ieşire.
Dar diodele Zener pentru tensiuni
mici (sub 3 V) prezintă rezistenţe di¬
namice de ordinul a 10—20 ii la cu¬
renţi de ordinul a 50—100 mA.
Acest curent ar încărca în mod
apreciabil redresorul, micşorînd ran¬
damentul stabilizatorului. La gaba¬
rite mici, acest lucru este important.
Ca urmare s-a recurs la două celule
de stabilizare pentru tensiunea de
referinţă. Dioda ZI stabilizează o
tensiune de 8,2 V, care alimentează,
prin R2, dioda Z2.
Dioda Zener Z2 lucrează în cotul
caracteristicii Iz—Uz, la curenţi de
5—10 mA.
Deşi în aceste condiţii rezistenţa
dinamică a diodei Z2, y/:, este de
Cursorul lui P
Cursorul lui P
limită dreopfo
limita siînga
cca 75 II, pentru cazurile extreme
s-a obţinut o variaţie a tensiunii de
referinţă de numai 0,09 V (1,92
V—2,01 V).
Pentru Z2 s-a folosit dioda
DZ2V7.
Dacă în loc de diodă Zener de
tensiune mică s-ar folosi 3—4 diode
cu siliciu înseriate şi polarizate di¬
rect, rezistenţa dinamică ar depăşi
cu mult 100 II.
Constructorul amator poate în¬
cerca însă şi această soluţie ex¬
tremă.
Curentul prin dioda Z2 se com¬
pune din curentul de emitor al tran¬
zistorului T3, care este variabil, şi
din curentul ce vine prin rezistenţa
R2, care este aproximativ constant.
Pentru, a minimiza influenţa cu¬
rentului de emitor al lui T3 asupra
tensiunii de referinţă UZ2, tranzisto¬
rul T3 va trebui să lucreze cu un cu¬
rent de colector cît mai mic.
Această condiţie necesită pentru
tranzistoarele T2 şi T3 factori de
amplificare în curent h 21e cît mai
mari, iar pentru T3 şi un curent rezi¬
dual cît mai mic.
PERFORMANŢE. REALIZARE.
COMPONENTE
Performanţele stabilizatorului de
tensiune realizat sînt:
tensiunea 1Q0/
de reţea 220 V
tensiuni ^ /0
de ieşire:
— stabilizată l 3— 6 V
II 6— 9 V
III 9—12 V
— nestabilizată 18 V
curenţi de sarcină I 0—450 mA
(limitaţi de pute¬
rea II 0—300 mA
transformatorului) III 0—200 mA
RfO ore
\/oloore cOredi
\Us>3Vs Cum N
R5 are
valoare corectă
P5 /
factorul de stabilizare
minim =16
rezistenţa internă ma¬
ximă =0,1 O
pulsaţia la ieşire la cu¬
rent
maxim =1%
Stabilizatorul se va alimenta de la
reţeaua de curent alternativ de 220
V.
Dacă este necesar, schema se
poate modifica simplu, pentru a fi
alimentată de la o reţea de 110—127
V, legînd înfăşurările primare ale
transformatorului de reţea în paralel,
începuturile înfăşurărilor sînt mar¬
cate pe schemă cu punct.
Eventual se poate folosi un caru¬
sel schimbător de tensiune.
O siguranţă de 0,1 A protejează
montajul în cazul unui curent absor¬
bit prea mare.
(CONTINUARE ÎN PAG. 19)
TEHNIUM 7/1987
1
tfm
g-fej-ai. =h=t—j=-- -
FC' ’ Q TELEFON
(URMARE DIN NR. TRECUT)
O primă variantă simplă de recep¬
tor pentru lumină modulată este
dată în figura 1. Ca traductor se
poate utiliza o fotodiodă cu siliciu,
de exemplu de tip ROL21, în polari¬
zare inversă (anodul, respectiv ter¬
minalul de lîngă cheia capsulei, se
conectează la masă). Impedanţa fo¬
todiodei în această configuraţie fiind
foarte mare (la nivel redus de ilumi¬
nare ambiantă), primul etaj al ampli¬
ficatorului a fost echipat cu un' tran¬
zistor cu efect de cîmp, J-EFT canal
N (T,=BFW10, BFW11, BF245),
montat ca repetor pe sursă. După
cum vom vedea mai departe însă,
cel mai bun traductor la recepţie
este tot elementul emisiv în infra-
roşu, care se montează în polarizare
inversă, deci tot cu rezistenţă foarte
mare. Avantajul său major îl consti¬
tuie dependenţa mult mai redusă de
nivelul iluminării continue ambiante
în domeniul vizibil.
Semnalul AF preluat din sursa
FET-ului este aplicat unui preampli-
ficator realizat cu operaţionalul 741:
Cîştigul în tensiune se stabileşte în
jurul valorii 50 prin ajustarea experi¬
mentală a raportului R 8 /R 4 . Este de
preferat ca în final semireglabilele
să fie înlocuite prin rezistenţe fixe
adecvate (trimerele obişnuite nu au
stabilitate mecanică bună şi prezintă
adeseori zgomot intern mare).
Receptorul a fost conceput pentru
audiţia în cască (o pereche de căşti
cu impedanţa de 2 000—4 000 11 co¬
nectate între ieşirea lui C 7 şi masă).
Pentru audiţia în difuzor (4+8 11/0,5
+ 1 W) se va ataşa la ieşire un am¬
plificator AF de mică putere (0,5+1
W), care însă trebuie experimentat
şi reglat pentru o funcţionare bună
la tensiuni de alimentare cuprinse în
plaja 7 V+9 V. Personal am obţinut
rezultate bune cu amplificatorul pre¬
zentat în nr. 3/1985 al revistei, la pa¬
gina 5, de la care am suprimat etajul
de preamplificare cu operaţionalul
741. Alimentarea se va face de la
două baterii tip 3R12 (4,5 V) legate
în serie. In cazul unor tendinţe de
autooscilaţie — datorită cîştigului
global foarte mare în tensiune — se
vor ameliora decuplajele, mărind va¬
lorile condensatoarelor C 3 , C 4 , a
condensatorului plasat pe sursa de
alimentare, eventual şi valoarea re¬
zistenţei Rg.
Pentru verificarea şi reglarea re¬
ceptorului — în special a părţii op¬
tice de focalizare la traductor —
avem nevoie, evident, de un emiţă¬
tor de lumină modulată. înainte de a
trece la experimentarea pe voce,
deci ca fototelefon propriu-zis, este
foarte util să se improvizeze un mic
emiţător pe baza unui generator AF
cu frecvenţă fixă (500 Hz—1 kHz). O
astfel de variantă simplă este arătată
în figura 2. Pentru experimentare se
înlătură la început elementul emisiv
în infraroşu (LED-ul CQY11C), se
montează R^Seo 11 între colectorul
lui T 3 şi plus şi se tatonează valorile
rezistenţelor R 2 şi R 3 (eventual şi va¬
lorile lui Ci şi C 2 ), pentru obţinerea
tonului dorit (acesta poate fi ascul¬
tat într-o cască de impedanţa mare,
conectată în paralel cu R 5 ). După
acest reglaj se deconectează R 5 de
la plusul sursei, se intercalează
LED-ul conform schemei şi se ali¬
mentează montajul, măsurînd curen¬
tul consumat. Prin tatonări experi¬
mentale se reduce valoarea lui R 5
pînă la obţinerea unui curent mediu
global de cca 25—30 mA.
Alimentarea se poate face de la o
baterie miniatură de 9 V (tip 6F22),
obligatoriu cu întrerupător pe care
să fie marcate poziţiile pornit-oprit,
pentru a nu uita montajul alimentat
un timp mai îndelungat şi a epuiza
astfel bateria (LED-ul indicat nu
emite deloc în vizibil şi deci nu
poate servi ca indicator de funcţio¬
nare). Generatorul se realizează pe
o plăcuţă de sticlotextolit care se in¬
l R 1 ,
V* r
L r 3 r
Lr 4
I LED
I +9V
J6,8WI !
Ci
JlSkilL
Jl5kfL t
J6,8kQ.^
ţf/
—fl—
\ j
1-1|-1
prne
0,1 jjF
0,1/jF
«îl
I200iî
»r
j C3U
>
»j220jjF
iov f
3*BC1Q7
T3
1 _
--o
led-ir carne
(terminalele în sus)
Tub aluminiu
058mm
Traductor Capac
(FD) mobil
Cordoane
,de legătură
Şurub p Q puc Piuliţa
troduce într-o cutie de dimensiuni
reduse, împreună cu bateria. Pe pa¬
noul frontal se montează LED-ul şi
întrerupătorul de alimentare (fig. 3).
Datorită caracteristicii de directivi-
tate pronunţată pentru LED-ul indi¬
cat, emiţătorul astfel realizat nu are
nevoie de un sistem auxiliar de fo¬
calizare. Se pot face cu ajutorul lui
experienţe de fotocomandă pînă la
distanţe de ordinul zecilor de metri.
Dacă se utilizează un alt tip de
LED-IR, cu directivitatea mai scă¬
zută (ca de exemplu AA107), se re¬
comandă montarea acestuia în foca¬
rul unei lentile cu diametrul de cca
40—60 mm. Se poate imagina un
sistem de prindere care să permită
deplasarea fină a LED-ului pe axa
optică a lentilei (sau mai bine depla¬
sarea lentilei prin translaţie, perpen¬
dicular pe axa sa), astfel îneît să
stabilim comod şi cît mai precis po¬
ziţia optimă de focalizare. Sistemul
este cunoscut cititorilor de la lanter¬
nele obişnuite cu far mobil, la care
„bătaia" punctiformă se ajustează
prin rotirea farului. Eventual chiar o
astfel de lanternă poate găzdui în¬
tregul montaj, bineînţeles înlocuind
geamul farului cu o lentilă adecvată.
Pasul următor îl constituie verifi¬
carea receptorului, inclusiv adapta¬
rea sistemului optic de focalizare
. pentru traductor. Dacă din punctul
de vedere al emisiei directivitatea
pronunţată constituie un avantaj net
(asigură distanţe mari de transmisie
cu consum energetic redus), la re¬
cepţie ea ne poate crea probleme
dificile, impunînd o centrare optică
perfectă şi foarte stabilă a traducto-
rului pe direcţia de emisie. Fără un
sistem eficient de focalizare, „ţinti¬
rea" elementului receptor, de di¬
mensiuni foarte mici, devine ane¬
voioasă încă de la distanţe de ordi¬
nul cîtorva metri. Ne putem con¬
vinge uşor de acest lucru pornind
cele două montaje descrise anterior
şi încercînd să recepţionăm tonul
emiţătorului de la o distanţă cres-
cîndă, pînă la cca 4—5 m. In acest
scop vom poziţiona fix emiţătorul şi
ne vorh îndepărta treptat cu recep¬
torul de el, avînd grijă să păstrăm pe
cît posibil alinierea celor două tra-
ductoare.
După ce am obţinut acest prim re¬
zultat încurajator putem trece la
adaptarea sistemului de focalizare,
în lipsa unor materiale speciale,
destinate lucrului în infraroşu, ne
vom procura o lentită obişnuită cu
diametrul cît mai mare (minimum
50—60 mm), de exemplu din acelea
care se utilizează în filatelie. îi de¬
terminăm aproximativ, cu ajutorul
luminii solare, distanţa focală, asi-
gurîndu-ne totodată că ea concen¬
trează suficient de punctiform (fas¬
cicul cu diametrul secţiunii în focar
de cîţiva milimetri).
Există nenumărate soluţii posibile
de montare a traauctorului de la re¬
ceptor în focarul acestei lentile.
Vom opta şi de această dată pentru
un sistem mobil, dar suficient de
stabil din punct de vedere mecanic,
pentru a avea posibilitatea optimiză¬
rii experimentale.
Practic am obţinut rezultate bune
cu ajutorul dispozitivului improvizat
schiţat în figura 4 (menţionăm că în
final fototelefonul va fi un aparat de
sine stătător, bidirecţional, cu trece¬
rea de la emisie la recepţie printr-o
simpli comutare; în acest scop se
recomandă ca lentila de focalizare
să fie montată rigid într-un perete
lateral al cutiei, iar traductorul co¬
mun pentru emisie-recepţie să fie şi
el montat fix în interior, în poziţia
optimă stabilită prin tatonare).
Pentru probe se poate folosi însă
foarte bine dispozitivul provizoriu
din- figura 4. Dintr-un tub de spray
fixativ cu diametrul exterior de cca
58 mm, după golire atentă, am tăiat
4
TEHNIUM 7/1987
Utilizarea curentă a transforma¬
toarelor de reţea nu implică, de re¬
gulă, cunoaşterea anticipată a sen¬
surilor de bobinare din înfăşurări.
Există totuşi situaţii care impun
acest lucru, şi anume cazurile în
care se cere conectarea în serie sau
în paralel, a două sau mai multe în¬
făşurări. într-adevăr, în astfel de si¬
tuaţii, respectarea sensurilor de bo¬
binare este obligatorie; în caz con¬
trar, curenţii sau tensiunile pe care
dorim să le cumulăm, în loc să se
adune, se vor compensa reciproc
total sau parţial, putînd pune în pe¬
ricol serios integritatea transforma¬
torului, chiar în absenţa oricărui
consumator extern.
Exemple de acest fel se întîlnesc
frecvent în blocurile de alimentare
ale aparatelor industriale de fabrica¬
ţie mai veche. Pentru a putea func¬
ţiona, cu modificări minore, atît la
tensiunea reţelei alternative de 220
V, cît şi la tensiunea de 110 V (120
V), adeseori transformatoarele erau
realizate cu cîte două înfăşurări pri¬
mare identice, respectiv cu două în¬
făşurări secundare identice. Trece¬
rea de la 110 V la 220 V şi invers se
făcea prin interconectarea adecvată
(paralel sau serie) a acestor înfăşu¬
rări, de cele mai multe ori cu ajuto¬
rul -unor comutatoare sau fişe spe¬
ciale, pentru a nu mai fi necesară
intervenţia cu ciocanul de lipit. Pro¬
bleme similare se pun şi în cazul au-
totransformatoarelor (două sau mai
multe înfăşurări conectate în serie).
în figura 1 este redat un transfor¬
mator prevăzut cu două înfăşurări
primare identice, pentru 110 V (P, şi
P 2 ) şi cu două înfăşurări secundare
identice, S-, şi S 2 . Fie raportul de
transformare aproximativ egal cu
18 : 1 (raportul numerelor de spire
dintre o înfăşurare primară şi o înfă¬
şurare secund.ară), ceea ce în-
mia
seamnă că fiecare înfăşurare secun¬
dară debitează cca 6 V atunci cînd
una dintre înfăşurările primare este
alimentată la 110 V (se subînţelege,
peste tot este vorba de tensiuni al¬
ternative, în valori eficace).
Să presupunem că dorim în se¬
cundar o tensiune unică de cca 12
V, cu condiţia ca ea să poată fi obţi¬
nută atît de la 110 V, cît şi de la 220
V tensiune primară. în primul caz,
Ui = 110 V, vom conecta în paralel
înfăşurările primare P, şi P 2 (se re¬
duc astfel căderile de tensiune pe
conductorul de bobinaj, prin dubla¬
rea secţiunii) şi simultan vom co¬
necta în serie înfăşurările secundare
St ,şi S 2 , aşa cum se arată în figura
2. In cel de-al doilea caz, Ui=220 V,
înfăşurările primare trebuie conec¬
tate în serie, iar tensiunea de ieşire
Ui=12 V se poate culege de la una
din înfăşurările secundare S 1t S 2 ,
sau, mai bine, de la ambele conec¬
tate în paralel, aşa cum se arată în
figura 3 (se reduc astfel căderile de
tensiune în secundar).
de la primar la secundar. Ceea ce
este şi mai rău, anularea inductanţei
circuitului primar pune în pericol se¬
rios bobinele înfăşurărilor P, şi p 2 ,
singurul element care mai limitează
acum curentul prin ele fiind rezis¬
tenţa ohmică înseriată a conductoa¬
relor. Pentru un timp foarte scurt,
putem avea norocul să nu se întîm-
ple nimic grav, dar este mult mai
prudent să nu facem această expe¬
rienţă (sau dacă tot o facem, să
avem intercalată în circuit o sigu¬
ranţă fuzibilă).
U<j=220V ^
o bucată dinspre fund cu lungimea
de cca 90 mm. Posedînd o lentilă cu
diametrul de 50 mm şi distanţa fo¬
cală de cca 65 mm, am montat-o
prin presare în orificiul practicat în
fundul tubului. Am procurat un ca¬
pac din plastic rigid (de la un bor¬
can cu filet), care să intre fest în ex¬
tremitatea liberă a tubului, putînd fi
deplasat jnainte-înapoi prin frecare
fără joc. în centrul capacului am fi¬
xat traductorul, ale cărui terminale
le-am imobilizat prin intermediul a
două şuruburi cu papuci. Semnalul
este preluat de la traductor cu aju¬
torul unui cablu ecranat sau chiar
cu două conductoare liţate obişnu¬
ite, dar nu prea lungi (15—20 cm).
După conectarea traductorului la
receptor se alimentează montajul şi
se încearcă recepţionarea tonului de
la emiţător pornind de la distanţe
mici (4—5 m). Deplasînd fin capacul
în interiorul tubului se stabileşte o
poziţie optimă, care asigură audiţia
maximă (poate fi necesară chiar o
îndoire fină a traductorului din ter¬
minale, în cazul în care axa lui op- j
tică nu cojncide cu axa aparentă a !
capsulei). în timpul acestor probe se |
va evita orientarea sondei recep- I
toare în direcţia unor surse impor¬
tante de lumină vizibilă.
Cu componentele indicate se pot
obţine uşor recepţii nedistorsionate
pînă la distanţe de cel puţin 20—25
m. Aceste rezultate şi mai încuraja¬
toare justifică abordarea următoarei
etape, de transmitere a unor mesaje
vorbite, deocamdată într-un singur
sens.
Pasul următor îl constituie deci
experimentarea unui emiţător de lu¬
mină infraroşie modulată cu semna¬
lul AF provenit de la un amplificator
de microfon.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
PARALEL
►SERIE
220V
Jl
-o
I§S1
Ui
|2
f CM
~ =>
f3
zT
1*2
u 2
r <
■.o
Observăm deci că trecerea de la
alimentarea pe 110 V la cea pe 220
V se rezumă la schimbarea modului
de conectare a înfăşurărilor, de la
paralel la serie în primar, respectiv
de la serie la paralel în secundar. O
metodă comodă de realizare a aces¬
tei comutări serie-paralel este cea
din figura 4, unde pentru simplifi¬
care s-a reprezentat numai secţiu¬
nea de comutator corespunzătoare
circuitului primar K v Secţiunea se¬
cundară K 2 , conectată similar, va fi
plasată în opoziţie, respectiv cu con¬
tactele corespunzătoare conexiunii
paralel, atunci cînd K, asigură cone¬
xiunea serie.
Problema cea mai importantă
pentru o astfel de utilizare a
transformatoarelor de reţea o con¬
stituie determinarea sensului (rela¬
tiv) de bobinare a înfăşurărilor din
primar, respectiv din secundar. în fi¬
gurile precedente, prin modul expli¬
cit de desenare a înfăşurărilor, ca şi
prin numerotarea terminalelor, situ¬
aţia este, sperăm, suficient de clară
(Pi şi P 2 în acelaşi sens, cu 1 şi 3 în¬
ceputuri şi 2 şi 4 sfîrşituri; S 1 şi S 2
în acelaşi sens, cu 5 şi 7 începuturi,
respectiv 6 şi 8 sfîrşituri). Ce se în-
tîmplă însă dacă sensurile de bobi¬
nare sînt necunoscute? Există, fără
îndoială, riscul de a conecta în serie
sau în paralel două înfăşurări cu
sensuri opuse de bobinare. De
exemplu, să presupunem că am gre¬
şit la conectarea în. serie a înfăşură¬
rilor primare P, şi P 2 , legînd termi¬
nalele 2 cu 4. Cele două înfăşurări
fiind egale, dar parcurse în sensuri
opuse de către curentul comun, in-
ductanţa rezultantă din primar va fi
nulă. în consecinţă, fenomenul de
inducţie electromagnetică nu mai
poate avea loc şi deci nu se mai
produce transferul dorit de energie
La fel de periculoasă este şi co¬
nectarea greşită în paralel, de exem¬
plu legarea înfăşurărilor secundare
Si şi S 2 unind terminalele 5 cu 8 şi 6
cu 7. Alimentînd primarul (cu 110 V
sau 220 V), fiecare înfăşurare secun¬
dară va furniza tensiunea corespun¬
zătoare raportului de transformare
dat, dar va debita această tensiune
în opoziţie pe impedanţa coborîtă a
înfăşurării paralele. Deşi formal ten¬
siunile se anihilează reciproc (în
acest caz particular, cînd sînt presu¬
puse riguros egale), ansamblul din
secundar se va comporta ca un bloc
de spire în scurtcircuit şi numai tim¬
pul scurt pînă la remedierea acestei
erori mai poate salva transformato¬
rul de la o moarte aproape sigură.
Prin urmare, ori de cîte ori avem
de-a face cu conectarea în serie sau
în paralel a unor înfăşurări de
transformator, prima grijă trebuie să
ne fie determinarea sensurilor rela¬
tive de bobinare. De fapt, putem
considera întotdeauna că înfăşură¬
rile sînt în acelaşi sens, problema
care se pune fiind identificarea ter¬
minalelor de început şi de sfîrşit.
în figura 5 este redat un transfor¬
mator de reţea despre care ştim si¬
gur că are o înfăşurare primară pen¬
tru 220 V, pe care o identificăm uşor
cg un ohmmetru. Ne interesează
sensurile înfăşurărilor secundare Si
şi S 2 pentru aplicaţii de genul celor
descrise anterior.
în primul rînd vom identifica ter¬
minalele corespunzătoare fiecărei
înfăşurări şi ne vom asigura că
acestea sînt separate (tot cu
ohmmetrul). Apoi vom numerota
terminalele, de exemplu cu 1—2
pentru prima înfăşurare şi cu 3—4
pentru cea de-a doua. Alimentăm
primarul şi măsurăm în gol tensiu¬
nile Ui şi U 2 furnizate de cele două
secundare. (Dacă aceste două ten¬
siuni nu sînt riguros egale, în¬
făşurările Si şi S 2 nu vor putea fi
conectate în paralel, ci numai în se¬
rie.) Unim apoi, la întîmplare, un
terminai al înfăşurării Si cu un ter¬
minal al lui S 2 (de exemplu, 2 cu 3,
ca în figura 5). Măsurăm tensiunea
între terminalele rămase libere (1 şi
4) şi, dacă obţinem aproximativ va¬
loarea Ui + U 2 , deducem că înfăşu¬
rările au fost conectate corect în se¬
rie. Prin urmare, 1 şi 3 sînt începu¬
turi, 2 şi 4 sfîrşituri, bobinele fiind în
acelaşi sens. Dacă, dimpotrivă, ten¬
siunea măsurată'între 1 şi 4 este mai
mică, aproximativ egală cu diferenţa
|Ui — U 2 |, înseamnă că înfăşurările
au fost înseriate incorect. Vom co¬
necta 2 cu 4 şi vom măsura, pentru
verificare, tensiunea între 1 şi 3,
care trebuie să fie aproximativ Ui +
U 2 .
Asemănător se procedează şi pen¬
tru determinarea sensurilor de bobi¬
nare din înfăşurările primare, dacă
este cazul. De data aceasta se va
alimenta o înfăşurare secundară cu¬
noscută cu tensiunea alternativă co¬
respunzătoare (de exemplu, de 6 V);
dacă nu ştim ce tensiuni corespund
înfăşurărilor secundare, vom ali¬
mentă la întîmplare una dintre ele
cu o tensiune cît mai mică (1—2 V).
Pagini realizate da flz. A. MĂRCULEQCU
TEHNIUM 7/1987
5
o M
MS
Fiat. FLORENTIN MĂRGĂRIT,
Y09CH0
în numărul 2/1987 s-a prezentat o
modalitate de abordare a unei bucle
PLL în „regim de amator". Pentru a
înţelege mai bine fenomenele ce
apar în funcţionarea sa, considerăm
necesară prezentarea mai detaliată a
.modului de lucru pentru două din
punctele „cheie", precum şi unele
măsuri ce se impun luate pentru un
serviciu corect al ei.
COMPARATORUL DE FAZĂ
Este conceput în jurul unui circuit
dublu bistabil, D, MMC4013, ajutat
de o poartă NOR (SAU—NU),
MMC4001. (Cer scuze cititorilor
pentru o eroare dactilografică a au¬
torului, rugînd modificarea textului
de la pagina 8 astfel: „...respectiv
MMC4013, dublu bistabil de tip D
ajutat de un circuit CMOS,
MMC4001, cvadruplu NOR" — deci
IC2 va fi MMC4001.)
Pentru înţelegerea funcţionării
comparatorului este necesară cu¬
noaşterea mai întîi a tabelelor logice
ale celor două circuite integrate (fi¬
gurile 1 şi 2).
Figura 3 ne readuce în discuţie
schema comparatorului de fază şi
FTJ-ul prezentat în articolul trecut.
Precum se vede din tabelul logic
de funcţionare a lui MMC4013, toate
tranziţiile iniţiate de „clock" au loc
numai pe flancul pozitiv 'crescător)
Pentru cazul nostru, frontul pozi¬
tiv al lui F,„ a va produce o tranziţie
a lui 5, de la V, w (H) la V.» (L).
Q 2 rămîne neschimbat pînă la so¬
sirea frontului pozitiv al lui F v)u , mo¬
ment în care are loc tranziţia de la
. V .s, la V m >.
** Pe toată durata acestei diferenţe
de fază între cele două semnale,
dioda D 1( care este conectată la <5i,
va intra în conducţie datorită aduce¬
rii potenţialului catodului la V.w,
descărcînd astfel o.parte din sarcina
stocată în condensatoarele C 1( C 2 ,
C 3 ale filtrului trece-jos, avînd drept
consecinţă scăderea potenţialului de
comandă Ui al diodei varicap.
Dioda D 2 conectată la Q 2 se află
cu anodul la V. v .v, fiind blocată, deci
filtrul este izolat.
Scăderea lui U, antrenează creş¬
terea capacităţii diodei varicap şi
implicit scăderea frecvenţei VCO-u-
lui, deci a lui F mix pînă la realizarea
condiţiei F mix = F vf0 .
O dată cu sosirea frontului pozitiv
al lui F,„. au loc tranziţii în al dojlea
bistabil, adică Q 2 = H iar Q 2 =
L (V.v.v).
Poarta NOR fiind conectată la Q,
şi S 2 , la ieşirea sa vom găsi un
foarte scurt impuls pozitiv ce va re¬
apar în dieiectricul condensatoar
lor sau în cablajul imprimat.
Izolaţia pe care o produce bistaţjf
Iul prin intermediul diodelor ne co
duce la ideea că circuitul lucrea
într-o a treia stare în afară de cep
două: L şi H. Această stare este f
i'mpedanţâ mare, HIGH Z, deci S
comportă asemănător cu MMC40Î
sau MC4044, care sînt comparatoat
specializate.
2. F„,„ = F,v„
La realizarea acestei condiţii, ce!
două fronturi sosesc în acelaşi timp:
starea comparatorului rămînînd ne
schimbată, deci ieşirea se găseşte li
HIGH Z, U, =ct.
3. F,„m < F,/„ (fig. 5).
Cum se vede în figura corespun
zătoare acestei situaţii, faza lui F,
se găseşte înaintea celei a lui F
producînd tranziţia lui Q 2 în starea
H, deci D 2 intră în conducţie avînd
anodul la potenţial V/,„; condensa¬
toarele filtrului sînt încărcate pe
toată durata acestei tranziţii, poten
ţialul de ieşire al filtrului creşte, du- |
cînd la micşorarea capacităţii diodei 1
varicap. Această micşorare creşte 1
frecvenţa F„„, deci şi pe a lui F.,„.: 1
procesul se încheie la următoarea j
tranziţie a lui Q 2 în stare L. „
în cest timp D, este blocată, Q 7 fi¬
ind H.
1/4 MMC 4001
X 1
x 2
*j
L
L
H
H
L
L
L
H
L
H
H
L
»*VDD ? + Vqd
al semnalului de intrare, deci stările
în care se va găsi ieşirea compara¬
torului vor depinde de diferenţele de
fază şi frecvenţă ale acestor sem¬
nale.
x-STARE OARECARE
"-NICI 0 SCHIMBARE
COMPARATOR
4 l-l 1/2-4013
W 5/ ICI
< 0(1 „
f vfq1 I
Pot apărea trei cazuri:
1. F,„,, > Fvio (fig. 4).
Comanda bistabilului pe intrarea
RESET (R) este independentă de
CLOCK (CK) şi se realizează în sta¬
rea H (HIGH—SUS) la ieşirea porţii
NOR, deci numai atunci cînd la in¬
trarea ei avem stările logice St = L
şi Q 2 = L. L —LOW (JOS).
seta ambele bistabile, aducîndu-le la
starea iniţială, stare la care S, = H
(V/;//), iar Q 2 este L (V.v.v), ambele
diode Dv şi D 2 fiind blocate, deci
izolînd FTJ-ul ce va păstra potenţia¬
lul, U, ultim realizat.
în circuitul FTJ-ului şi diodei vari¬
cap curenţii de fugă sînt infimi, ei
datorîndu-se numai pierderilor ce
i. u»
« 02 ci —Vb?
f vfo 1 02
(High-Z)
f MIX >f VF0 f MIX =f VF0
VllX^VFO
Impulsul de RESET apare o dată
cu frontul pozitiv al lui F„„, v , care
produce o basculare a lui St în L.
Intrările porţii NOR sînt în logic L,
deci ieşirea în H, sistemul resetîndu-
se, trecînd astfel în HIGH Z. în
figura 6 este prezentat simplificat
modul de funcţionare descris mai
sus.
Un astfel de comparator poate fi
privit şi ca mixer, ia ieşirea lui
apărînd sume şi diferenţe ale iui F,„„
şi F v,„, precum şi ale armonicilor
acestora ce se manifestă dacă FTJ-
ul este corespunzător, sub forma
unor componente foarte slabe. Pă¬
trunse în VCO, îl modulează, ducînd
la apariţia zgomotului de fază şi a
„cuielor" de bandă. Deci mare aten¬
ţie la ecranarea corectă a VCO-ului
cît şi a întregului ansamblu ce
lucrează cu semnale dreptunghiulare
cu amplitudine mare (12 V).
Teoretic, este necesară utilizarea
unui FTJ cu frecvenţă de tăiere cît
mai mică; utilizarea lui duce însă la
TEHNIUM 7/1987
oscilaţii cu amortizări mici ale ten- (duce la creşterea zgomotului),
siunii din buclă, deci la un timp de Un avantaj deosebit este acela al
calare lung (fig. 7). posibilităţii de comparare la frecven-
Calculul unui filtru adaptat corect ţe ridicate — 20 4- 25 MHz —, iar
implică un aparat matematic compli- prin utilizarea TTL-Schottky 60 4- 80
cat; de aceea amatorul experimen- MHz, CMOS-ul nereuşind mai mult
tator va tatona valorile RC ale filtru- de 10 MHz.
lui, căutînd ca tensiunea la ieşire,
vizualizată cu un osciloscop, să fie
„curată*. OSCILATORUL CONTROLAT ÎN
O altă opţiune de comparator TENSIUNE, VCO
fază-frecvenţă este cel realizabil cu
un MMC4027 şi MMC4011 cu o lată un alt element „cheie" al
funcţionare asemănătoare celui PLL-ului. Este corect să ştim că nu
descris mai sus. Schema este pre- putem utiliza orice oscilator banal,
zentată în figura 8, iar diagrama de aşa cum pare la prima vedere, pe
lucru în figura 9. Cele două porţi care prin această tehnică „să-l ba-
MMC4011 realizează funcţia AND tem în cuie"! De ce? Simplu! Dacă
(Şl). liber fiind, nu prezintă stabilitate
Nu insistăm asupra modului de (termică sau de altă natură), conec-
funcţionare, tot un „3—STATE", dar tat în buclă, instabilităţile sale vor
l-am prezentat pentru ca amatorul să tinde să fie compensate de sistem, la
poată vedea un alt mod de realizare. ieşire el prezentînd ceea ce se
Cunoscînd deci modul de funcţio- cheamă .zgomot'de fază", care nu
nare, vedem că toate circuitele pre- este supărător la emisie dar creează
zentate pot fi concepute şi în teh- probleme la recepţie,
nică TTL clasică, inconvenientele Pe un analizor de spectru, dife-
fiind date de consum şi de necesi- renţa între două oscilatoare, unul
tatea de a amplifica tensiunea de la stabil şi unul instabil, conectate în
ieşire (cu ajutorul unui operaţional buclă va arăta ca în figura 9a şi res-
sau prin altă metodă) de la 1—4 V la pectiv figura 9b.
1—12 V, pentru a putea comanda Concluziile se trag deci uşor de
VCO-ul în toată gama de lucru, sau aici: realizarea îngrijită a VCO-ului
de a modifica gama de lucru a şi utilizarea unor componente de
VCO-ului pentru o plajă de 3 V calitate, precum şi asigurarea unui
cuplaj slab cu etajul de ieşire. Schottky sau cu MOS—FET dublă
Pentru îndeplinirea acestor condi- poartă,
ţii vor fi utilizate în oscilator tranzis- lată deci cîteva idei pentru realiza¬
toare MOS—FET sau FET, iar con- rea unui oscilator cu fază blocată,
densatoarele din circuitul de acord Pentru uşurarea muncii de conce-
vor avea uşor coeficient termic ne- pere şi realizare a unor astfel de os-
gativ. în figura 10 şi figura 11 sînt cilatoare dăm mai jos o mică biblio-
prezentate două exemple de grafie selectivă şi strictul de apara-
VCO-uri. tură necesară.
Interesantă, în figura 11, prezenţa
FTJ-ului cu frecvenţa de tăiere de BIBLIOGRAFIE
145 MHz ce împiedică ieşirea din
BUFFER a armonicii a doua, 266 1. Manualul inginerului electro-
MHz, care poate crea probleme. nist, Edmond N. şi colab., Editura
Măsurile luate pentru VCO-ul din Tehnică, ’vol. I
figura 11 pot reprezenta un îndru- 2. Radiocomunicaţii cu bandă la-
mar într-o construcţie îngrijită PLL: terală unică, Col. ing. I. C. Boghi-
— un raport ridicat L/C duce la ţoiu şi col. ing. R. N. Nanu, Editura
un factor de calitate ridicat al circui- Militară, 1972
tului; 3. Circuite integrate liniare, Ma-
— compensarea cu temperatura a nual de utilizare, voi. I (fi 565), Edi-
frecvenţei prin utilizarea condensa- tura Tehnică
toarelor C 2 la C 6 (cu acelaşi coefi- 4. Circuite integrate CMOS, Ma-
cient de temperatură, uşor negativ); nual de utilizare, Editura Tehnică
— compensarea diodelor varicap 5. Colecţia „Tehnium"
D 1 şi D 2 de către D 3 ;
— semnalul de ieşire bine filtrat APARATURA NECESARĂ
de armonica a doua;
— dublă ecranare a VCO-ului. 1. Osciloscop 0—10 MHz, IEMI
Nivelul semnalului la ieşire este 2. Frecvenţmetru 0—300 MHz,
de 1 V ef pe 50 îi, obţinut prin alege- IEMI
rea corectă a condensatorului de 3. Undametru
cuplaj cu etajul BUFFER (C 7 ). Sem- 4. Milivoltmetru de RF 0—300
naiul obţinut este suficient pentru a MHz.
ataca un” etaj mixer cu diode
TEHNIUM 7/1987
J
WJ ■' rljil j 'îl
Cu un singur circuit integrat
CMOS de fabricaţie indigenă de ti¬
pul MMC4011 se poate realiza un
capacimetru, instrument foarte util
pentru laboratorul electronistului
amator. Aparatul nu necesită piese
deosebite, iar precizia este sufi¬
cientă pentru orice amator. Capaci-
metrul are scară liniară şi este con¬
ceput astfel incit să măsoare capaci¬
tăţi în plaja 0 1 nF în cinci dome¬
nii de măsură (100 pF; 1 nF; 10 nF;
100 nF şi 1 nF la cap de scală).
Montajul cuprinde un generator
de semnale dreptunghiulare realizat
cu două porţi NAND din MMC4011
şi un etaj separator (receptor) reali¬
zat cu celelalte două porţi disponi¬
bile (legate în paralel).
Avantajul utilizării unui circuit in¬
tegrat CMOS într-un asemenea
montaj constă în faptul că amplitu¬
dinea semnalului dreptunghiular
este constantă, indiferent de frec¬
venţa acestuia — corespunzătoare
domeniului de măsură ales. De ase¬
menea, consumul de curent al mon¬
tajului este extrem de redus — com¬
parativ cu circuitele ŢTL bipolare
„tradiţionale".
Semnalul debitat de etajul separa¬
tor este trecut prin condensatorul
de măsurat, dublat în amplitudine şi
redresat prin diodele D, şi D 2
(1N4148 sau echivalente), filtrat prin
condensatorul C 6 şi măsurat (afişat)
prin miliampermetrul care are 1 mA
la cap de scală.
Condensatoarele C 7 C 5 trebuie
să fie de bună calitate şi stabile în
timp. Valoarea lor nu este critică.
Calibrarea fiecărei scări în parte se
realizează din potenţiometrele semi-
□ r. ing. IOSIF LINGVaY,
V05AVN
reglabile de 47 kîi corespunzătoare.
Pensa de măsură (bornele de co¬
nectare a condensatoarelor de mă¬
surat) trebuie să aibă o construcţie
cu capacităţi parazite mihime. La o
construcţie corespunzătoare şi am¬
toare) instrumentul va indica „0".
Calibrarea aparatului se realizează
cu condensatoare etalon pentru fie¬
care gamă în parte astfel:
— se conectează un condensator
de 100 pF la bornele C x şi se acţio¬
nează P 1 pînă cînd indicaţia miliam-
permetrului este maximă (cap de
scală), unde se trasează pe scală di¬
viziunea „10" — comutatorul este pe
poziţia „100 pF";
— se comută comutatorul pe po¬
ziţia „1 nF", se pune un condensator
de 1 nF în pensă şi se reglează P 2
pînă cînd acul instrumentului ajunge
la diviziunea „10". Tot pe această
scală se scoate condensatorul eta¬
lon de 1 nF şi se reintroduce cel de
— pentru scările 10 nF, lOOn^^H
1 juF se procedează în mod
cu condensatoare etalon de cap|^H
scală, acţionînd P 3 , P 4 şi P 5 pe
ţia corespunzătoare a comutatortj^H|
de game.
Marcarea reperelor 2, 3, 4, 5,
8 şi 9 pe scala instrumentelor l^H
poate face utilizînd condensatoajj^H
cu capacitate cunoscută (etalo^H
indiferent de gama de măsură ((|^|
exemplu: 200 pF; 3 nF; 0,5 7 oH
pF etc.). 19
După aceste calibrări şi marcăjH
pe scala instrumentului, citirea valcjB
rii capacităţii oricărui condensate»
se va face uşor şi operativ. fl
Notă. în cazul în care după reglaj»
se constată că unele potenţiometr»
semireglabile (P, -f P 5 ) sînt la „cafl
păt" (respectiv aproape de valorilsl
minime ale rezistenţei),*
vederea îmbunătăţirii preciziei re-l
glajului, acestea vor fi înlocuite cal
potenţiometre de 12 kit (cele cal
plasare corectă a lui D, şi D 2 , după
pornirea aparatului cu bornele de
măsură în „gol“ (fără condensa¬
100 pF. In dreptul acului se mar¬
chează diviziunea „1“ pe scala in¬
strumentului;
D-i-D2*1N4148
cursorul la rezistenţă minimă) sau
cu cîte o rezistenţă de precizie de
33 -f- 37 kO şi un potenţiometru se-
mireglabil de 12 kil în serie. După
aceste operaţii se reia reglajul de
calibrare a aparatului, însă numai în
gamele de măsură la care s-au ope¬
rat modificări.
MUMII
simp u pentru
RADIOFIGARE
Cu un număr redus de piese
putem construi un amplificator de
100 W, pentru scopuri de radiofi-
care. La puterea maximă, distorsiu¬
nile nu depăşesc 5%, iar banda de
frecvenţă este cuprinsă între 30 si
13 000 Hz.
Schema cuprinde un etaj pream-
olificator în două niveluri, care asi¬
gură adaptarea a două tipuri de
semnale de intrare, un circuit regu¬
lator de ton, un preamplificator defa-
zor şi un etaj de putere.
în montaj sînt utilizate numai pa¬
tru lămpi (două lămpi sînt duble),
redresorul fiind realizat cu semicon¬
ductoare, în montaje cu dublare de
tensiune, pentru simplificarea trans¬
formatorului de reţea.
Datele transformatorului de reţea
sînt: secţiunea 15,5 cm 2 , primar 550
de spire CuEm 0,5; secundar fila¬
mente — 17 spire CuEm 1,5; secun¬
dar negativare — 68 de spire CuEm
0,12; secundar IT — 1 070 de spire
CuEm 0,25.
Droselul de filtraj are o secţiune
de 4 cm 2 , cu un întrefier de 0,1 mm
şi cuprinde 560 de spire CuEm 0,35.
(CONTINUARE ÎN PAG. 11)
a & p C 7 i p Cefţjo
te 1
RsU c,f
l^ - 2oomV
l 2 ~ 5 mV
p II j
© - 22 JV.J|_I J
QJW 1 ^ Cn
fe f 27
uTicr Dş Diffî&ţ
s* ia
8
TEHNIUM 7/1987
DISC
si BANDA
NOTĂ
La varianta din figura 4 becul se
va monta fără dulie, pentru a nu
creşte gabaritul ansamblului. Pentru
aceasta, cu foarte mare atenţie, se
îndepărtează dulia, în aşa fel încît sa
nu se rupă cele două fire care intra
în balon. De aceste fire se fixeaza
prin lipire conductoarele de alimen¬
tare. Lipiturile se vor izola şi se vor
rigidiza foarte bine.
corp din RV.C.
(de culoare neagră}
Marea majoritate a pick-up-urilor
nu au posibilitatea de verificare a
turaţiei platanului. La apariţia unor
defecţiuni de natură mecanică sau
electrică, turaţia poate scădea sau
creşte, ducînd la audiţii distorsio¬
nate.
O metodă simplă pentru controlul
turaţiei platanului este discul şi
banda stroboscopică (figurile 1 şi
A - sectorul pentru turaţia 45 (134 segmente)
B- sectorul pentru turaţia 33% (180 segmente)
h - înălţimea platanului
L - lungimea cercului (platanului)
Pe disc şi pe bandă sînt prevăzute
trei sectoare, pentru turaţiile 33 V 3 :
45 şi 78 rot/min, fiecare împărţit în
dungi alb-negru. Numărul acestor
dungi diferă în funcţie de viteză:
— 180 pentru 33 V 3 ;
— 134 pentru 45;
— 77 pentru 78.
Dacă pick-up-ul nu dispune de tu¬
raţia 78, sectorul pentru această tu¬
raţie nu se mai reprezintă pe banda
stroboscopică.
Cu ajutorul unei lămpi cu neon de
tip LSD, produsă de întreprinderea
de Cinescoape, se iluminează discul
stroboscopic (aşezat pe platan) sau
banda stroboscopică (lipită pe mar-
(fixat prin presare)
cordon alimentar
/ (220V)
DIMENSIUNILE SINT INFORMATIVE
ginea platanului).
La o viteză corectă a platanului,
dungile din dreptul porţiunii ilumi¬
nate „stau“ pe loc, la o viteză de ro¬
taţie mai mare decît cea nominală,
dungile se „deplasează" în sensul de
rotaţie; la viteză mai mică „deplasa¬
rea" este în sens opus.
Lampa cu neon se fixează într-o
montură care poate fi portabilă (fig.
3) sau montată în imediata apro¬
piere a platanului, fixată pe şasiul
pick-up-ului (fig. 4).
Discul stroboscopic prezentat în
figura 1 se decupează şi se lipeşte
pe o bucată de carton.
DIMENSIUNILE SNT INFORMATIVE
TEHNIUM 7/1987
9
%/jiuniwv^
!f® |P JfPŞt 1111' Ifll fpilii !f llll
ciui iiiiiiii
Hi; nfiiif §
rul I este închis nu se realizează
transfer de_ energie de la primar la
secundar. în momentul deschiderii
întrerupătorului I, variaţia curentului
prin n,, produce o tensiune de 4 auto-
inducţie U„ ce implică în secundar o
tensiune.
U s - =-=r—U a . Dacă această tensiune
este suficient de mare, după cîteva
perioade lampa amorsează. O dată
amo/sat tubul, pe durata închiderii
întrerupătorului I va avea loc şi
transferul de energie de la primar la
; Lămpile electrice fluorescente, da¬
torită randamentului de conversie
energie electrică-radiaţii luminoase
mult mai mare decît al lămpilor cu
incandescenţă, sînt utilizate din ce
în ce mai mult în ultima perioadă,
cînd economia de energie este o
problemă de actualitate.
Lampa electrică fluorescentă (fig.
1) se compune dintr-un tub de sticlă
(1), prevăzut la extremităţi cu cîte
doi electrozi care susţin o spirală de
wolfram (3) pe care este depusă o
cantitate de oxizi alcalino-pămîntoşi
ce favorizează emisia termoelectrică
a filamentului încălzit la 800—90CFC.
Interiorul (4) este evacuat de aer,
apoi se introduc cîteva miligrame
de mercur cu neon la o presiune
joasă, care la un impuls de tensiune
ridicat realizează amorsarea descăr¬
cării. Radiaţiile produse în urma
descărcării sînt în cea mai mare
parte ultraviolete; convertirea lor în
radiaţii vizibile se face prin interme¬
diul unei substanţe fluorescente (2)
depuse pe pereţii interiori ai tubului.
Din descriere rezultă condiţiile ne¬
cesare pentru punerea în funcţiune
a lămpii:
a) încălzirea filamentului;
b) asigurarea vîrfului de tensiune
pentru amorsare;
c) menţinerea descărcării.
Ing. AUREL RAFIL9U
siune cazînd pe bobină. Factorul de
putere al lămpii este inductiv,
cos 0 = —, ceea ce determină
2
^menţinere = 110-Vef, f = 50 Hz. Com¬
pensarea factorului de putere se
poate face prin montarea în paralel
a unui condensator. în exploatarea
lămpilor electrice fluorescente apar
două inconveniente mai impor¬
tante:
a) datorită frecvenţei mici a reţe¬
lei (f = 50 Hz) şi inerţiei mici a lăm¬
pii poate apărea efectul de strobo-
scop;
b) întreruperea unuia dintre fila¬
mente face tubul inutilizabil.
în figura 3 este prezentată o
schemă de principiu pentru alimen¬
tarea lămpilor fluorescente prin in¬
termediul unui convertor c.c.—c.a.
întrerupătorul I comandat cu
frecvenţa f de blocul de comandă
B.C. realizează întreruperea perio¬
dică a curentului prin înfăşurarea
primară n p a transformatorului Tr,
înfăşurare alimentată la tensiunea
continuă + E. înfăşurarea secundara
n ş este conectată pe electrozii lăm¬
pii, electrozii din acelaşi capăt fiind
scurtcircuitaţi, astfel devenind posi¬
bilă şi utilizarea tuburilor cu filamen¬
tele întrerupte. Iniţial tubul este
blocat, iar pe durata cît întrerupăto¬
secundar, iar U s
■ E. Pentru o
amorsare sigură U a trebuie să fie
mare, ceea ce implică acumularea
unei energii electromagnetice mari
în înfăşurarea n p a transformatoru¬
lui. Energia electromagnetică într-o
bobină este W L = -
1
Utilizînd
feritele ca miez pentru transforrrij
tor obţinem o inductanţă L
Pentru înlăturarea efectului str^
boscopic interesează frecvenţe 1
comutaţie cît mai mari.
Frecvenţa de comutaţie are
Dacă se asigură un vîrf de ten¬
siune repetitiv suficient de mare,
condiţia a) nu mai este obligatorie.
în figura 2 este dată schema elec¬
trică de utilizare a lămpii fluores¬
cente alimentată la tensiunea reţelei
U a = 220 Vef, f = 50 Hz. La conec¬
tare, tensiunea produce o descăr¬
care între electrozii bimetalici ai
starterului S, care, deformîndu-se
sub acţiunea căldurii degajate de ar¬
cul electric, închid circuitul prin fila¬
mente determinînd încălzirea fila¬
mentelor. După aproximativ 1 - 2 s
electrozii se răcesc şi circuitul fila¬
mentelor se întrerupe. Datorită în¬
treruperii circuitului prin filamente
are loc variaţia bruscă a curentului
prin bobina L, ceea ce determină
apariţia ia bornele ei a unei tensiuni
de autoinducţie care însumată cu
tensiunea reţelei determină amorsa¬
rea lămpii. După amorsare, tensiu¬
nea la bornele lămpii scade, ceea ce
împiedică o nouă închidere a con¬
tactelor starterului, o parte din ten-
linia de îndoire a tablei de Al ; g=1mm
©
IO
TEHNIUM 7/1987
Opinii, evaluări, aşteptări
şi propuneri ale cititorilor
cu privire la
■” ' . / .. ' '
; ■;■ : ■ ■ I lr\
£NTRU TINERET
LAREA
EA "IVITĂŢII
? 1 (NJCO ŞTIINŢIFICE
judeţul
Domiciliat în:
- sat, comună... 1
- comună suburbană . 2
- oraş. 3
- municipiu ..4
Citiţi următoarele publicaţii? (în¬
conjuraţi răspunsul corect.)
„Ştiinţă şi tehnică"
da
„Modelism"
da
„Start spre viitor"
da
„Magazin"
da
„Contemporanul"
publicaţii ştiinţifice
da
de profil
da
Cum definiţi dv. creativitatea teh-
nico-ştiinţifică?
Care este ordinea în care, după pă¬
rerea dv., se ierarhizează factorii
menţionaţi mai jos privind forma¬
rea şi, respectiv, manifestarea
creativităţii tehnico-ştiinţifice?
(Notaţi în pătratele libere din fiecare
coloană cifre de la 1 la 9 corespunzînd
importanţei factorilor respectivi.)
—
. înclinaţii, aptitudini moştenite .
1 —
—
. . cunoştinţe generale . .
■—
—
.inteligenţă ....
-—
-—
. cunoştinţe de specialitate .
—
—
. . . deprinderi practice . . .
—
—
.cointeresare .....
—
—
. . . motivaţie, pasiune ...
—
—■
. . . condiţii de muncă ...
—
z
. . . . altele, şi anume .... j
Stimate cititor,
Revista noastră, în colaborare cu Centrul de Cercetări
pentru Problemele Tineretului, publică în acest număr un
chestionar în legătura cu opiniile, evaluările, aşteptările şi
propunerile dv. cu privire la rolul publicaţiilor pentru tineret
în stimularea creativităţii tehnico-ştiinţifice.
Vă rugăm să răspundeţi la acest chestionar: decupaţi pa¬
ginile de revistă ce cuprind ancheta, completaţi cu atenţie şi
sinceritate toate răspunsurile cerute şi trimiteţi-le pe
adresa:
. u stâ „ mnmuMf
Sexul (înconjuraţi cifra din dreptul răs¬
punsului ales)
- feminin . 1
- masculin . 2
Vîrsta (în ani împliniţi)
- pînă la 16 ani .. 1
- 16-18 ani . 2
- 19-21 ani . 3
- 22-24 ani . 4
- 25-27 ani . 5
- 28-30 ani . 6
- 31-45 ani . 7
- 46-60 ani . 8
- peste 60 ani . 9
Ocupaţia şi studiile
- elev . 1
- student profil tehnic . 2
- student alt profil . 3
specialist absolvent facultate
tehnică . 4
- specialist absolvent altă facul¬
tate . 5
- muncitor, funcţionar, tehni¬
cian cu studii medii . 6
- muncitor fără studii medii . 7
- agricultor . 8
- pensionar . 9
- alte situaţii, şi anume .
Personal, vă apreciaţi ca un om
creativ?
- da . 1
- nu . 2
- nu pot aprecia. 3
în ce măsură credeţi că vă puteţi
realiza potenţialul de creativitate?
- întru totul. 1
- în mare măsură. 2
- oarecum . 3
- puţin . 4
- deloc . 5
De ce depinde mai mult, după pă¬
rerea dv., eficienţa muncii? (Notaţi
în pătratele libere cifrele corespunză¬
toare primilor trei factori în ordinea
preferinţei.)
- efort fizic . 1
- efort intelectual . 2
- efort ,fizic şi intelectual. 3
- unelte şi tehnologi avansate- 4
- cointeresare .. 5
- modul de organizare a mun¬
cii . 6
- creativitate . 7
- aplicarea rezultatelor avansate
ale ştiinţei şi tehnicii . 8
Mai jos sînt indicate o serie de ca¬
racteristici ale unei gîndiri şi activi¬
tăţi de tip creativ. Vă rugăm să indi¬
caţi în pătratele libere din dreptul fiecă¬
rei caracteristici aprecierea pe care i-o
daţi de la 1 (puţin) la 5 (mult):
- capacitatea de a produce un nu¬
măr cît mai mare şi mai variat de
idei noi .
- posibilitatea de a-ţi modifica mo¬
dul de gîndire şi acţiune în situa¬
ţii noi .
- o gîndire centrată pe găsirea
unor noi răspunsuri la proble¬
mele vechi .
- o gîridire centrată pe identifi¬
carea unor noi întrebări şi pro¬
bleme .
- ingeniozitate şi inventivitate în
folosirea metodelor de rezol¬
vare a problemelor .
- rapiditatea asociaţiilor de idei,
imagini, procese .
- capacitatea de a renunţa la ipo¬
teze vechi şi de a le înlocui cu al¬
tele noi .
- gîndire orientată spre viitor (an-
ticipativă) .
- preocuparea de finalizare a idei¬
lor, de transpunere a lor în prac¬
tică .
- hotărîrea de a contrazice datele
considerate pînă în momentul
respectiv ca fiind certe şi de a le
înlocui cu altele mai bune .
- alte caracteristici, şi anume ....
limită inferioară limita maximă a
domeniului audio, iar ca limită supe¬
rioară este dictată de pierderile din
elementul de comutaţie, deci
f = 20 4- 50 kHz.
în figura 4 este prezentată schema
convertorului autooscilant echipat
cu un tranzistor avînd reacţie în
bază. La închiderea întrerupătorului
I circuitul este alimentat; prin FL,
înfăşurarea h 2 a lui Tr, R 2 , R 3 şi C 3
se injectează curent în baza tranzis¬
torului T, care începe să conducă,
înfăşurarea de reacţie n 2 este conec¬
tată astfel încît asigură o reacţie
pozitivă ce determină creşterea mai
rapidă a curentului de bază, proces •
cumulativ care duce la saturarea
rapidă a tranzistorului T. Curentul
l c = J-e • t creşte liniar pînă la un
moment dat cînd are loc ieşirea din
saturaţie a tranzistorului T datorită
saturaţiei miezului transformatorului
Tr cînd Fc creşte brusc, U fiind
insuficient pentru a menţine tranzis¬
torul saturat (sau fără ca miezul să
se satureze, I, ajunge la o valoare
pentru care l« este insuficient pentru
a menţine tranzistorul saturat).
Ieşirea din saturaţie a lui T deter¬
mină creşterea tensiunii U</, deci
scăderea tensiunii pe înfăşurarea n,
şi implicit pe înfăşurarea de reacţie
şi printr-un proces cumulativ T este
condus spre blocare. în continuare
procesul se desfăşoară ciclic. Aşa
cum s-a mai arătat, atunci cînd tubul
nu este amorsat, energia acumulată
în transformator la ieşirea din con-
ducţie a tranzistorului provoacă su-
pratensiuni ce determină după cîteva
perioade de oscilaţie amorsarea tu¬
bului. După amorsare transferul de
energie de la tranzistor spre lămpi
se realizează în timpul conducţiei
tranzistorului T.
R, şi C 2 realizează protecţia bazei
tranzistorului T; R 3 , R 2 şi C 3 deter¬
mină valoarea curentului de bază \ H |
şi implicit timpii de blocare şi con-
ducţie ai tranzistorului T. Timpul de
conducţie este influenţat în cea mai
mare măsură de valoarea inductanţei
L a primarului transformatorului Tr.
C,_ are rol tot de filtrare.
în montajul practic s-au utilizat
următoarele piese:
T = 2N3055/8; C 1 = 100 juF/25 V; I
C 2 = 4,7 nF, plachetă; R, = 10 fl/0,5
W; R 2 = 500 fi/0,5 W, semireglabil;
R 3 = 470 fl/0,5 "W; C 3 = 33 nF ^ 100
nF (68 nF).
Transformatorul Tr este realizat pe
un miez tip oală de ferită 036 x 22,
A, = 500 şi conţine înfăşurările n
26 spire 0 0,7; n 2 = 13 spire 0 0,3.
n 3 = 260 spire 0 0,3.
Tubui utilizat poate fi de 14 : 40
W.
+ E = + 12 Vcc
L.x 1 A (C 3 = 68 nF;
R 2 +R 3 = 620 fi; pentru un tub de 20 Z
W).
f, immunu- ~ 23 kHZ.
(URMARE DIN PAG. 8)
Transformatorul de ieşire are o
secţiune de 13,5 cm 2 , primarul cu-
prinzînd 4 x 555 de spire CuEm 0,25,
secundarul 2 x 120 de spire CuEm
0,6, iar înfăşurarea de reacţie 88 de
spire CuEm 0,1.
Bobinajele transformatorului de
ieşire'se dispun ca în figura-2.
Construcţia nu prezintă particula¬
rităţi deosebite, cu excepţia izolării
îngrijite a circuitelor de înaltă ten¬
siune. Cablajul părţii de preamplifi-
care poate fi realizat şi pe circuit
imprimat, cu condiţia asigurării unor
trasee de minimum 2 mm lăţime şi a
unor distanţe între traseele de înaltă
tensiune de 3 mm.
Ieşirea amplificatorului este di¬
mensionată pentru linie de radiofi-
care de 120 V, modificarea pentru o
altă tensiune conducînd la schim¬
barea numărului de spire ale secun¬
darului.
Linia poate alimenta circa 400 de
difuzoare de radioficare de 0,25 W.
LISTA PIESELOR COMPONENTE:
R„ R 8 , Rg—100 kfl/0,5 W; R 2 —10
Mfl/0,5 W; R 3 , R 16 —600 kfl/0,5 W;
FU, R 22 , R 2 4—500 kfl/0,5 W; R 5 ,
R 1S —50 kfl/0,5 W; R 6 —2,5 kfl/0,5 W;
R 7 , R 17 —200 kfl/0,5 W; R 10 —10
kfl/0,5 W; R n , R 1S —1,0 Mf 1/0,5 W;
R 12 —0,2 kfl/0,5 W; R 13 —0,8 kfl/0,5
W; R 14 —20 kfl/1 W; R 19 , R 21 , R 25 —1
kfl/0,5 W; R 20 , R 23 —20 kfl/0,5 W;
R 26 —750 f 1/2 W; R 27 —40 kfl/1 W;
R 2 s, R 2 g, R 3 o, R31—62 kfl/2 W; C,—
0,005 mF/50 V; C 2 , C 3 , C 10 —0,02
juF/300 V; C 4 , Cu—50 juF/10 V; C 5 ,
C 16 , C 17 —0,05 F/300 V; C 6 —200
pF/300 V; C 7 , C 9 —0,0025 mF/300 V;
C 8 —0,025 mF/ 300 V; C 12 , C 18 —16
MF/500 V; C 13 —120 pF/300 V; C 14 —
0,1 mF/300 V; C 15 —0,01 mF/300 V;
C 19 --1,0 mF/ 100 V c.a.; C 20 —5 mF/70
V; C 2 i. C 22 , C 23 — 50 mF/ 500 V; P 1t
P 2 —1 MII— log; P 3 , P 4 — 1 Mfl—lin;
P 5 , P 6 —50 kfl-lin; D, 4- D 6 -F407;
T-ECC83; T 2 —ECF82; T 3 , 'T 4 —
EL34.
L6
| S/Ss /|
«K \ \ \ 4*2.
X X X V N \ X
Ir
/'/'// Pz //'
'S s S SS-SS
©x \n\n 9< N
X XX x\ x
« ' ' / / ?\f r s
/'z' /"
Miez
TEHNIUM 7/1987
II
Aţi realizat pînă în prezent:
- propuneri de raţionalizare a
muncii? .
.... da
nu
inovaţii în producţie? ....
.... da
nu
invenţie nebrevetată? ...
.... da
nu
invenţie brevetată? .
.... da
nu
descoperire ştiinţifică? ..
.... da
nu
în timpul liber:
- citiţi lucrări de perfecţionare
profesională? . da nu
- citiţi lucrări tehnice şi
ştiinţifice generale? .da nu
- participaţi- la olimpiadele sau
concursurile tehnico-ştiin-
ţifice? .da nu
- aveţi şi practicaţi un hobby
tehnico-ştiinţific? .da nu
- urmaţi cursuri de perfec¬
ţionare profesională? .da nu •
Practicaţi profesia dorită sau ur¬
maţi şcoala dorită?
- da . 1
- nu .. 2
oarecum .. 3
în timpul anilor de şcoală, aveţi (aţi
avut) cele mai bune rezultate?
- la disciplinele de profil . 1
- la lucrările practice . 2
- la disciplinele de cultură gene¬
rală . 3
- la disciplinele ştiinţifice, funda¬
mentale . 4
- la dexterităţi (sport, desen,
muzică etc.) .-.... 5
- am avut, în general, rezultate
bune . 6
- am avut, în general, rezultate
slabe . 7
Sînteţi satisfăcut de munca pe care
o efectuaţi sau de şcoala, faculta¬
tea pe care le urmaţi?
- întru totul. 1
- oarecum . 2
- deloc . 3
Citiţi revista „Tehnium"?
- sînt abonat şi citesc cu regulari-
ritate . 1
- sînt abonat, dar citesc doar
uneori . 2
- nu sînt abonat, dar citesc cu regu¬
laritate . 3
- nu sînt abonat, dar citesc une-
Cum apreciaţi revista „Tehnium"?
- este mai mult pentru specia¬
lişti ...... L,
- este mai mult pentru nespecia-
lişti ...... 2
- este şi pentru specialişti şi pentru
nespecialişti .. 3
Ce alte rubrici aţi propune să fie
publicate în revistă în acest sens?
tice pentru o persoană ce
deşte creativitate tehnice
fică:
Consideraţi că articolele care apar
în revista „Tehnium" sînt în gene¬
ral:
- foarte uşor de înţeles . 1
- uşor de înţeles . 2
- nici greu, nici uşor de înţeles .... 3
- greu de înţeles . 4
- foarte greu de înţeles . 5
- Iniţiere în radioelectronică ..
- CQ-YO (radioamatori)
- HI-FI ..
- Atelier...
- Informatică .
- Auto-moto .
- Laborator ....
- Pentru tinerii din agricultură .
- Locuinţa noastră .
- Revista revistelor .
- Service ...
Consideraţi că informaţiile difu¬
zate în revista „Tehnium" sînt !a zi
cu datele actuale ale progresului
tehnico-ştiinţific?
- da .........'.. 1
- oarecum .■. 2
- nu ..... 3
Mai jos se află cîteva afirmaţii pe
care presupunem că cineva le-ar
putea face despre revista „Teh¬
nium". Ne interesează însă păre¬
rea dv., adică în ce măsură sînteţi
de acord cu fiecare afirmaţie.
Citind revista „Tehnium" orice tî-
năr poate:
- să găsească sugestii utile
pentru alegerea şcolii şi a
viitoarei profesii .da nu
- să afle ultimele noutăţi teh¬
nico-ştiinţifice din ţară şi din
lume .da nu
- să-şi completeze cunoş¬
tinţele predate în liceu .da nu
- să-şi completeze cunoş¬
tinţele din facultate .da nu
- să-şi dezvolte, creativitatea,
capacitatea de a inventa, de a
inova .da nu
- să-şi formeze convingeri
ateiste, antireligioase despre
lume şi viaţă . .. ..da nu
- să găsească informaţii despre
subiecte tehnico-ştiinţifice
care-1 interesează .da nu
După părerea dv. care dintre rubri¬
cile permanente ale revistei noas¬
tre contribuie mai mult la dezvol¬
tarea creativităţii tehnico-ştiinţi¬
fice? Notaţi în pătratul liber o cifră de la
1 (puţin) la 5 (mult) pentru fiecare ru
brică.
Care dintre articolele menţionate
mai jos, apărute în numărul 5 (mai)
din 1987 al revistei noastre, le consi¬
deraţi mai utile pentru stimularea
creativităţii tehnico-ştiinţifice? No¬
taţi în pătratele libere o cifră de la 1 (pu¬
ţin) la 5 (mult) pentru fiecare art icol.
- Ceas electronic ....
- Experiment ..
- Referinţă . —
- Sursă stabilizată . —
- Cuplor triedru . —
- Corector RIAA . —
- Indicator de nivel . —
- Sintetizator electronic de rit- —
muri muzicale.
- Procesoare pentru develo- —
pare ..
- Executarea şi întreţinerea aco- —
perişurilor cu şarpantă din
iemn....
- Cum se cultivă ciupercile Agari- —
cus bisporus .....
- Telecomandă... —
După părerea dv., noutăţile din do¬
meniul construcţiilor de amatori se
transmit în cea mai mare măsură
(înconjuraţi cifra corespunzătoare răs¬
punsului aies):
- de la vîrstnici la tineri?. 1
- de la tineri la vîrstnici?. 2
- de ia vîrstnici la vîrstnici? . 3
- de la tineri la tineri . 4
- curaj ..
- imaginaţie, fantezie crea¬
toare ..
- spirit inovator, adeziun
- gîndire critică . .9
- lupta cu vechiul, cu inerţia şi ru~9
inteligenţă ..,9
largă informare ...,9
- nonconformism ..9
- pregătire temeinica de speciali 9
- perseverenţă, capacitate del
- capacitate de conexiune a idei-9
în opinia dv., creativitatea tehnico-
ştiinţifică:
- se poate manifesta numai în
domeniul tehnologiilor de vîrf. 1
- se poate manifesta mai ales în do¬
meniul tehnologiilor de vîrf . 2
- se poate manifesta în orice do¬
meniu . 3
în condiţiile revoluţiei tehnico-şti¬
inţifice contemporane, creativita¬
tea tehnico-ştiinţifică este o trăsă¬
tură:
- a celor mai buni specialişti şi mun¬
citori .. 1
- a unei mari părţi a specialişti¬
lor şi muncitorilor . 2
- a majorităţii specialiştilor şi
muncitorilor . 3
- respectarea disciplinei ceruq^H
de activitate" ......... 19
- autoperfecţionare, lupta împo-';|M
triva plafonării .... 19
- modestie, autoevaluare critica, 19
exigenţă faţă de sine . 19
- abilităţi practice ... . 19
- cultură generală . 19
- pasiune pentru descoperire — 19
- viziune inter şi pluridiscipli- 9
nară . 9
- optimism .UB
- ambiţie . jJ
- talent, aptitudini înnăscute . LI
- spirit de risc, de asumare a râs- 1
punderii .' ■
- încredere în sine ..
- entuziasm ..
- dorinţă de originalitate ..
- capacitate de cooperare în I
muncă .. I
- altele, şi anume .... L
Notaţi în pătratele libere, cu cifre
între 1 (minim) şi 5 (maxim), apre¬
cierile dv. cu privire la trăsăturile
pe care le consideraţi caracteris-
Prin răspunsurile dv. ve
contribui direct la imbunătă
ţirea revistei noastre în rapo
cu cerinţele cititorilor şi, în mo
special, îa creşterea roiului ei în
stimularea creativităţii tehni¬
co-ştiinţifice.
Vă adresăm mulţumirii!
noastre pentru participare.
almanahul
flLmflnflHUL
RECENT A APĂRUT ALMANA¬
HUL „ŞTIINTĂ Şl TEHNICĂ"!
CU UN CONŢINUT INTERESANT
Şl DE MARE ACTUALITATE DIN
MIRIFICA LUME A ŞTIINŢEI Şl
TEHNICII, CU UN NUMĂR SPORIT
DE PAGINI COLOR, ALMANAHUL
ST DIN ACEST AN ESTE O
CARTE CE NU TREBUIE SÂ LIP¬
SEASCĂ DIN BIBLIOTECA DUM¬
NEAVOASTRĂ.
DIN SUMAR: GRUPAJELE DE
MATERIALE „GÎNDIT ÎN ROM¬
NIA", „TRADIŢII TEHNICO-ŞTIIN¬
ŢIFICE ROMÂNEŞTI", „NEDREPTì
ŢIT! A! ISTORIEI ŞTIINŢEI", „CAL¬
CULATORUL LA GRANIŢA INTELI¬
GENŢEI ARTIFICIALE", „LUMEA
COPILULUI", „AUTOMOBILUL AS¬
TĂZI Şl MÎINE", „FOTOGRAME DE
PE TERRA", „SOLUŢII ENERGE¬
TICE PENTRU PROBLEMELE VII¬
TORULUI", PRECUM Şl UN BO¬
GAT GRUPAJ „DIVERTISMENT
TEHNICO-ŞTIINTIFIC".
A APĂRUT ALMANAHUL „ANTI¬
CIPAŢIA", CU UN BOGAT SUMAR,
din Care spicuim, literatură
sf semnată de reputaţi au¬
tori ROMÂNI Şl STRĂINI, CU¬
NOSCUTA RUBRICĂ DE CRITICĂ
Şl TEORIE LITERARĂ ÎN DOME¬
NIUL ANTICIPAŢIEI, PRECUM Şl
APRECIATA RUBRICĂ „ŞTIINŢA
LA FRONTIERELE CUNOAŞTERII",
NOTE Şl COMENTARII PRIVIND
CREAŢIA ARTISTICĂ ÎN DOME¬
NIUL LITERATURII Şl ARTEI DE
ANTICIPAŢIE TEHNICO-ŞTIINŢI¬
FICĂ.
II
TEHNIUM 7/121
Programul prezentat permite ra¬
dioamatorului calculul şi realizarea
filtrelor active într-un mod foarte
simplu şi uşor. Astfel, cu ajutorul
programului propus, se pot calcula
valorile componentelor electrice din
23 de circuite cu care se pot realiza
□ r. fiz. DRAGOŞ FALSE
diferite tipuri de filtre active.
Filtrele active sînt elemente în a
căror schemă nu se folosesc induc-
tanţe (bobine). Rolul inductanţelor
este suplinit de elementele active
din circuit: circuite integrate sau
tranzistoare.
Indiferent de natura lor, filtrele
electrice pot fi de diferite tipuri: tre-
ce-jos, trece-sus, trece-bandă,
opreşte-bandă şi trece-tot.
Un filtru trece-jos este un filtru
xare lasă să treacă neatenuate toate
semnalele a căror frecvenţă este mai
mică decît o anumită frecvenţă nu¬
mită frecvenţă de tăiere, pe care o
notăm cu f,. Semnalele a căror frec¬
venţă este mai mare decît f,, în ca¬
zul unui filtru ideal, ar trebui să fie
atenuate complet. Deoarece un filtru
ideal nu poate fi realizat fizic, s-au
imaginat şi calculat şi diferite tipuri
de filtre care aproximează mai bine
sau mai rău un filtru ideal, dar care
prezintă avantajul de a fi realizabile.
în figura 1 este reprezentată grafic
, atenuarea unui filtru trece-jos în
funcţie de frecvenţă. Cele cinci
curbe prezentate pe figură repre¬
zintă caracteristicile de transfer ale
filtrelor trece-jos.de tip Butterworth
de ordinul 1, 3, 5, 7 şi 9. Pe verticală
este reprezentată amplificarea filtru¬
lui în decibeli, iar pe orizontală frec¬
venţa într-o scară logaritmică. Pen¬
tru ca aceste caracteristici să se
poată utiliza uşor frecvenţa este
normalizată la f,. Astfel, pe orizon¬
tală se reprezintă de fapt f/f,. în fe¬
lul acesta, dacă dorim să realizăm
un filtru trece-jos cu frecvenţa de
tăiere f, = 2 200 Hz în dreptul gra¬
daţiilor . 1 ., .2, .3 . 10 de pe abscisa
sînt reprezentate frecvenţele .Ixf, =
220,.2xf„ = 440,..., 1 Oxf, = 22 000.
Dacă vrem ca atenuarea filtrului la
frecvenţa f = 4 400 Hz să fie de mi¬
nimum 40 dB, atunci putem vedea
pe grafic că o astfel de atenuare co¬
respunde unui filtru de ordinul 7 sau
mai mare.
Dacă un filtru de ordinul 1 se
poate realiza cu circuitul din figura
3, filtrele de ordin superior se reali¬
zează cu circuite mult mai compli¬
cate, iar complexitatea creşte pro-
po/ţional cu ordinul filtrului.
în afară de filtrele de tip Butter¬
worth, despre care se'spune că sînt
maximum de plate, în banda de tre¬
cere mai există şi alte tipuri de filtre.
Programul mai calculează filtrele de
tip Cebîşev şi Bessel.
Filtrele de tip Cebîşev prezintă în
banda de trecere mai multe ondula¬
ţii a căror amplitudine maximă se
exprimă în decibeli. Aceste ondulaţii
se numescjn literatura de speciali¬
tate riplu. în figurile 4 şi 5 sînt re¬
prezentate caracteristicile de
transfer ale filtrelor trece-jos de tip
Cebîşev cu riplul de 1 dB. în figura
6 sînt reprezentate caracteristicile
de transfer ale filtrelor de ordinul 2
sl 4 la altă scară pentru a se observa
ondulaţiile din banda de trecere. Fil¬
trele de tip Cebîşev prezintă avanta¬
jul de a avea o caracteristică de ate-
F i g . l
i r a n s f e i
ordinul
Caracter
de tip
1,3,
ci le de
srworth de
7 Si 3
Fig. Z. Cai-
transfer ale
de tip But te
Fig . 4
transfer
de tip Ce
de ordinu
Ca raderi
ale filtre
bi sev cu r
Fig. s Caracteristicile de
transfer ale filtrelor trece
JOS de tip Cebisev CU .riplu IdB
si de ordin 2 , 4 , 6 , S si 10
Fig. 6 Caracteristicile de
transfer ale filtrelor trece
Jos de tip Cebisev cu rioiu îdB
si de ordin 2 , 4 ,
nuare mult mai abruptă decît cele"
de tip Butterworth, dar au dezavan¬
tajul că necesită componente elec¬
trice cu toleranţe muit mai mici.
în afară de răspunsul în frecvenţa
la semnale sinusoidale în multe
aplicaţii se cere ca răspunsul filtrului
la semnale dreptunghiulare să nu
prezinte supracreşteri importante/
Filtrele de tip Cebîşev au supracreş¬
teri mult mai mari în răspunsul lor
la semnale dreptunghiulare decît
filtrele de tip Butterworth.
Filtrele care deformează cel mai
puţin semnalele dreptunghiulare sînt
filtrele de tip Bessel. în figurile 7 şi 8
sînt prezentate caracteristicile de
transfer ale filtrelor de tip Bessel.
Caracter işti ci le de
ale f i Itre lor trece
iP Bessel cu ordinul 2
3 s i 1©
(CONTINUARE ÎN NR. V/ITOR)
TEHNIUM 7/1987
Este foarte important a se ţine seama
de această observaţie deoarece de-
montarea carburatorului de pe motor
ridică probleme deosebite la remon¬
tare şi anume: curăţarea suprafeţe¬
lor de aşezare ale carburatorului şi a
flanşei termoizolante (antretoazei)
de soluţia cu care s-a etanşat şi
aplicarea corectă a soluţiei de etan-
şare (ermetic), pentru „a nu trage"
aer fals.
După demontarea carburatorului,
mai întîi se controlează starea su¬
prafeţei şi planeitatea garniturii ter¬
moizolante, a flanşei de aşezare a
carburatorului şi a flanşei colectoru¬
lui de admisiune (acestea nu trebuie
să prezinte urme de scăpări de
gaze), după care se trece la demon¬
tarea propriu-zisă a carburatorului.
Cu ocazia demontării capacului
carburatorului, se manevrează cu
atenţie plutitoarele, pentru a nu se
deforma, deoarece se modifică nive¬
lul combustibilului în camera de ni- I
vel constant şi implicit atît funcţio¬
narea motorului, cît şi economicita¬
tea lui. Apoi se trece la identificarea
şi verificarea montării corecte a ele¬
mentelor tarate.
Se demontează cu atenţie jiclorul
de ralanti al treptei primare, după
care se suflă cu aer comprimat ca-
nalizaţia de mers în gol, cît şi jicio-
rul respectiv, după care se remon¬
tează în locaşul său. în acelaşi timp
se recomandă demontarea şi' a ce¬
lorlalte elemente tarate şi suflarea
cu aer comprimat a tuturor circuite¬
lor, deoarece se presupune că even¬
tualele impurităţi (praf, gome din
benzină, depuneri de tetrâetil de
plumb, particule metalice, apă etc.),
îndepărtate din circuitul suspectat,
să fie expulzate într-un circuit vecin,
cauzînd astfel alte anomalii în func¬
ţionarea carburatorului. Se verifică
etanşarea şi modul de lucru al supa¬
pei de admisiune (cuiul poantou) a
benzinei în carburator şi totodată
oscilarea liberă a plutitorului pe axul
său. Apoi se curăţă cu atenţie ele¬
mentele tarate (prin demontarea
lor), verificîndu-se şi garnitura din
carton, pentru a nu avea rupturi sau
„întreruperi" pe amprenta cordonu¬
lui de etanşare.
Dacă a fost necesară demontarea
carburatorului de pe motor, se veri¬
fică înainte de pornire următoarele:
dispozitivul de pornire (clapeta de
şoc trebuie să fie în poziţie complet
deschisă la apăsarea butonului din
bord): ciapeta de admisiune a trep¬
tei I trebuie să revină în poziţia de
mers încet în gol, cu pedala de ac¬
celeraţie în stare de repaus; avansul;
instalaţia electrică (în general) şi
bujiile (tipul şi distanţa dintre elec¬
trozi).
înecarea motorului şi pierderile de
benzină (fig. 10) impun demontarea
carburatorului de pe motor şi con¬
trolul următoarelor piese: supapa de
adrpisiune a benzinei (etanşeitatea),
pompa de alimentare (presiunea,
debitul şi uniformitatea jetului), plu¬
titoarele (oscilarea pe ştift şi integri¬
tatea lor; se reglează nivelul la înăl¬
ţimea de 18±1 mm), cuiul (poantou)
al supapei de admisiune a benzinei
(stare suprafaţă de lucru, etanşei¬
tate).
Lipsa de repriză şi de viteză se
analizează numai dacă motorul a
fost rodat, controlîndu-se piesele
(fig. 10): instalaţia electrică de
aprindere (în general), carburatorul
(nivelul plutitoarelor, reglajul şi co¬
rectitudinea montării elementelor ta¬
rate, starea jicloarelor principale ale
ambelor'trepte; pompa de accelera¬
ţie (stare levier, sujpapele de aspira¬
ţie şi de refulare ale pompei, jiclorul
pompei de repriză), clapetele de ad¬
misiune, avansul, organele sistemu-
H lui de frînare (probă de rulare li¬
beră). >
în cazul unui consum excesiv de
benzină (fig. 11) se controlează cu
atenţie următoarele: organele moto¬
rului (starea de uzură accidentală a
pieselor în frecare, prin măsurarea
compresiei cilindrilor, cursa culbu-
toarelor, jocul la supape ş.a.m.d.);
carburatorul (reglajele şi corectitu¬
dinea montării elementelor tarate,
plutitoarele — nivelul şi starea lor,
supapa de alimentare a
carburatorului, dispozitivul de por¬
nire; se menţionează că deoarece
unele jioloare ale carburatorului au
aceeaşi configuraţie exterioară, pot
fi cu uşurinţă confundate şi montate
incorect. Inversarea jicloarelor, cum
ar fi cel al iconostatului (de 170), cu
jiclorul de mers în gol (de 50), poate
conduce la o creştere exagerată a
consumului de benzină (de pînă la
200 %); chiar la regimyri scăzute de
viteză, dar mai ales în exploatarea
urbană; pompa de alimentare (se
verifică debitul, presiunea şi unifor¬
mitatea livrării benzinei către carbu¬
rator); cartuşul filtrului de aer (se
verifică starea de colmatare a ele¬
mentului filtrant — care este din
material plastic — şi dacă este cazul
se curăţă cu aer comprimat sau se
spală cu detergent lichîd şi apă
caldă, după care se suflă cu aer
comprimat; dacă a fost îmbibat cu
ulei se înlocuieşte).
După. cum s-a precizat anterior, se
deosebesc două categorii de opera¬
ţii de întreţinere a carburatoarelor:
CONSUM ANORMAL!
i DE .
1 BENZINA
prima, formată din operaţii simple,
care nu necesită materiale, scule
deosebite sau -o pregătire aparte,
cum ar fi curăţarea carburatoarelor
şi a jicloarelor, reglarea înălţimii
plutitoarelor, curăţarea sitei de ac¬
ces al benzinei în carburator, verifi¬
carea funcţionării şi a stării suprafe¬
ţelor pieselor în mişcare (pîrghii),
controlul etanşării flanşei izolatoare,
curăţarea conductei de retur
(OLTCIT Club) ş.a.; a doua. mai
complexă, care constă din verifica¬
rea reglajului carburatorului pe
stand pentru a determina gradul de
îmbogăţire a amestecului aer-ben-
zină, in diferite regimuri şi readuce¬
rea acestuia în limitele de economi¬
citate şi poluare impuse de con¬
structor.
Se precizează că dacă s-au modi¬
ficat unele reglaje (arătate anterior),
care au fost sigilate, acestea nu mai
pot fi readuse în condiţiile iniţiale
decît cu totul întîmplător_ sau pe
standurile specializate ale întreprin¬
derii nr. 2 Braşov. Din acest motiv,
încă o dată se repetă că nu trebuie
violate sigiliile cu ocazia reviziilor
curente ale carburatoarelor.
Repararea instalaţiei de alimen¬
tare
Experienţa dobîndită prin efectua¬
rea unor parcursuri îndelungate pe
diferite autoturisme Oltcit în condiţii
de drum variabile a scos în evidenţă
următoarele observaţii:
— există o primă categorie de
piese şi subansambluri nereparabile,
care la apariţia unei funcţionări
anormale se înlocuiesc (exemplu:
regulator termostatic, traductor nivel
de combustibil);
— o a doua categorie o alcătuiesc
piesele care trebuie înlocuite după o
funcţionare normală, în cadrul unui
parcurs bine determinat (exemplu.
14
TEHNIUM 7/1987
*
M
.« 1 C3
Se cunoaşte că rolul sistemului
de aprindere al autoturismelor este
de a produce, la nivelul bujiei fiecă¬
rui cilindru, o scînteie electrică de
înaltă tensiune (10—15 kV), capabilă
să provoace aprinderea amestecului
de benzină şi aer.
în timpul iernii, cînd temperatura
atmosferică este scăzută, sistemul
de alimentare cu energie electrică
nu mai este capabil să furnizeze o
tensiune suficientă pentru buna
funcţionare a sistemului de aprin¬
dere şi, ca atare, autoturismul por¬
neşte foarte greu. Pe lîngă aceste
dificultăţi, sistemul de aprindere cla¬
sică uzează foarte mult contactele
ruptorului, datorită curenţilor mari
care trec prin el. Pentru eliminarea
acestor inconveniente s-a experi¬
mentat montajul de aprindere elec¬
tronică prezentat mai jos.
El permite o mai bună funcţionare
a motorului la temperaturi scăzute şi
în acelaşi timp protejează contactele
ruptorului, dat fiind că prin el nu
mai circulă un curent de ordinul
amperilor, ci un curent foarte mic,
de ordinul miliamperilor. în figura 1
este prezentată schema electrică a
aprinderii electronice.
MOD DE FUNCŢIONARE
Atunci cînd ruptorul, care este cu¬
plat la borna R, se închide, tranzis¬
torul Ti intră în conducţie, fiind po¬
larizat prin divizorul R v fl 2 , iar prin
dioda D, se polarizează baza lui f 3 .
Tranzistorul T 3 , care lucrează ca
amplificator de curent, se deschide
şi apare un curent prin primarul bo¬
binei (bornele 15, 1), în secundarul
bobinei apărînd o tensiune de mini¬
mum 18 kV. Pentru protejarea bobi¬
nei este necesar ca tensiunea de co¬
lector a lui T 3 să fie limitată la apro¬
ximativ 360 V, limitare pe care o fa¬
ce D 2 . Tranzistorul T 2 are rolul de a
limita curentul prin T 3 şi prin bobină
filtrul de benzină — 20 000 km);
— a treia categorie, de piese sînt
cele care necesită întreţinere, repa¬
raţii şi reglaje .(exemplu: rezervor pe
benzină care curge şi care trebuie
ipit, carburator care trebuie curăţat
şi reglaţ etc.).
în continuare se face o trecere în
revistă a subansamblurilor princi¬
pale ale instalaţiei de alimentare şi a
problemelor care se ridică la repara¬
rea lor.
Rezervorul de benzină poate avea
următoarele probleme: scurgere (se
remediază prin demontare şi lipire
clasică), impurificare (se demon¬
tează şi se spală), etanşare necores¬
punzătoare (se verifică garnitura 5,
la nivel de traductor nivel combusti¬
bil; tubul 3 şi buşonul 13 la nivel
gură de umplere cu benzină, tubul
„a“ la nivel conductă acces benzină
de la rezervor către pompa de ben¬
zină. Atenţie la scoaterea conductei
de cauciuc de pe tubul din plastic
„a", deoarece se poate rupe prin de¬
montare forţată). Foarte rar, la spar¬
gerea rezervorului în parcurs, dato¬
rită unor şocuri, se poate remedia —
pentru depanare pe loc — prin ob¬
turare cu săpun, metodă cunoscută
de unii conducători auto. Totodată,
periodic, este necesar să se verifice
starea'conductei de punere în legă¬
tură cu atmosfera (poz. 12, fig. 1),
deoarece se poate înfunda şi poate
crea anomalii în alimentarea cu ben¬
zină. Se menţionează că în busonul
de benzină nu este montată supapă
de aerisire.
Ing. ALEXANDRU VASILIU
ji la o valoare de 7 A în cazul bobinei
e de „Oltcit". Bobina pentru „Dacia
i- 1 300“ absorbind un curent mai mic,
e de ordinul a 3 A, această protecţie
ă de curent nu mai este necesară şi
ii de aceea rezistenţa R b se scurtcircu¬
itează exterior între bornele l-l.
* . 1
• .mm
DZ £i
+T— - V —
Rl
i
eT
j
mJL
x V A
:/»
«n
Tra du eterul nivelului de combusti¬
bil. în caz de rupere a conductei „a“ g
sau la o defecţiune interioară nu se
repară, ci se înlocuieşte. Sita 25 (fig.
1) trebuie curăţată periodic deoa¬
rece prin ea are acces permanent ;
benzina, care este refulată către
pompa de benzină.
Sistemul de admisiune — recircu-
lare a aerului, gazelor arse şi parti¬
culelor de ulei
Filtrul de aer. Se spală elementul
filtrant (din plastic) la fiecare
15 000—20 000 km, cu soluţie de
dero lichid şi apă caldă, după care
se suflă cu aer comprimat şi se
usucă. La 50 000 km se înlocuieşte
cu un element filtrant nou. Dacă s-a
defectat regulatorul termostatic, se
înlocuieşte cu unul nou.
Separatorul de ulei. Deoarece
există posibilitatea îmbîcsirii lui în |
timp, se recomandă a fi spălat pe¬
riodic cu benzină şi remontat (sepa¬
ratorul de ulei pentru Oltcit Club
este de culoare neagră, iar cel pen¬
tru Oltcit Special de culoare gri, ne-
fiind inteschimbabile).
Pompa de benzină. La o funcţio¬
nare anormală a pompei, cînd se re- |
duce debitul de benzină, este nece- ’
sar a fi demontată şi înlocuite pie¬
sele uzate cu altele noi (membrana,
supapele de refulare şi aspiraţie,
garniturile de etanşare). Atenţie la
strîngerea corectă a elementelor de ?
fixare a pompei pe motor.
(CONTINUARE IN NR. VIITOR)
CARACTERISTICI TEHNICE
Tensiune de alimentare: 6—19 V
Curent maxim absorbit: 2,5 A
Domeniu de turaţie: 30—18 000
r.p.m.
REALIZARE PRACTICA
Montajul se realizează pe o bu¬
cată de sticlotextolit placat, desenul
cablajului (1:1) este dat în figura 2.
Pe pastilele laterale ale cablajului
se vor lipi papuci auto tip tată.
Montajul se va încaseta într-o cu¬
tie de tablă etanşă, prezentată în fi¬
gura 3, pe care se vor monta izolat
faţă de masă, prin intermediul unor
izolatoare de mică, tranzistoarele T v
T 2 , T y
Terminalele acestor tranzistoare
se vor lega de cablaj prin fire de cu¬
pru izolate cu PVC, în punctele co¬
respunzătoare indicate pe schema
electrică. Tranzistorului T, i se vor
cupla colectorul în jiunctul K u baza
în punctul 6, şi emitorul în punctul
£■,; pentru tranzistoarele T 2 şi T 3 se
va proceda identic. Tot montajul se
va îngloba în bitum pentru a se
etanşa. în cazul folosirii numai pen¬
tru autoturismele „Dacia" se va eli¬
mina T 2 , rezistenţa R 2 nu se mon¬
tează, iar cablajul se va scurtcircu-
MOD DE MONTARE PE AUTOTU¬
RISME
Cutia în care se află aprinderea
electronică se va prinde rigid de ca¬
roseria autoturismului, în apropierea
bobinei de inducţie. Se va decupla
firul notat cu 1 de la bobină şi se va
cupla, prin intermediul unui papuc
auto tip mamă, la borna R a aprin¬
derii electronice. Se va lega cu un
fir de cupru borna 1 a bobinei la
borna 1 a aprinderii electronice, iar
de la borna 15 a aprinderii electro¬
nice se va duce un fir de cupru la
borna 15 a bobinei. Contactul de
masă M al aprinderii electronice se
va lega prin intermediul unui papuc
la şurubul de prindere al carcasei
aprinderii electronice pe caroseria
autoturismului. Se vor scurtcircuita
bornele l-l în funcţie de bobina cu
care este dotat autoturismul.
LISTA DE COMPONENTE
Rt = 100 îl/3 W; R 2 =13 îl/0,25 W; R
= 39 îl/5 W; R 4 = 2 kîl/0,25 W; R 5
= 0,1 îl/3 W; D, ( D 3 = IN4007; D 2
= 2xPL180Z; C, = 0,1-0,33 mF/100 V
C 2 = 500 pF; C 3 = 0,10 -0,22 mF/400 V
T, = BD140; T 2 = BD139; T,
= BU930, BUX81.
TEHNIUM 7/1987
în laboratoarele electroniştilor
amatori, dar mai ales în cercurile or¬
ganizate. se utilizează în prezent tot
nai frecvent circuitele integrate,
‘apt ce conduce la stocarea multor
tipuri de tranzistoare pnp sau npn de
mica putere (20CK900 mW).
Pentru valorificarea „pieselor"
menţionate şi pe nedrept abando¬
nate, propun construirea unui sinte-
tizor electronic de sunete manipu¬
late printr-o claviatură de acordeon
— mîna dreaptă — şi cuplat la un
amplificator de joasă frecvenţă,
borna P.U., cu tensiunea de intrare
< 500 mV.
Sintetizorul propus a fost conce¬
put şi experimentat în scopul folosi¬
rii a cît mai puţine elemente de cir¬
cuit, al obţinerii unui minim consum
de curent de la sursa proprie a am¬
plificatorului de joasă frecvenţă ( <
13 mA), precum şi al varietăţii tim¬
brului sunetelor emise.
Se pot utiliza orice fel de tranzis¬
toare de mică putere de tip pnp — ca
în prezentul articol — sau tip npn în
care caz se vor inversa polarităţile
condensatoarelor electrolitice şi ale
sursei de alimentare.
Varianta triată pentru dv. se com¬
pune din următoarele subansam¬
bluri:
— claviatură de acordeon MD cu
contacte, 1 buc.;
— multivibratoare de audiofrec-
venţă, 5 buc.;
— tremolo-vibrato, 1 buc.;
— reverberator, 1 buc.;
— deformator, 1 buc.;
— preamplificator de audiofrec-
venţă, 1 buc.
DETALII DE CONSTRUCŢIE
A. Partea mecanică
După detaşarea de acordeon a
claviaturii, se demontează clapele
numerotîndu-se (1 -= 34), se înlătură
tijele supapelor, după care se mon¬
tează pe fiecare în parte cîte un
contact din tablă argintată de 1 mm
grosime, 'ca în figura 1‘ (variantă).
în locul burdufului şi al camerelor
de rezonanţă se ataşează, prin
adaptare la corpul claviaturii, o cutie
din lemn de esenţă moale sau placaj
cu un capac superior demontabil.
pe care se vor monta potenţiome-
trele şi comutatorul de funcţiuni
Cutia va avea lungimea L egală cu a
claviaturii, iar înălţimea exterioară h
=10 cm.
Atît incinta cît şi capacul superior
vor fi vopsite cu lac sau se vor aco¬
peri cu piele, eventual înlocuitori
(vezi fotografia). Totodată este ne¬
cesar ca interiorul incintei şi partea
inferioară a capacului să fie ecra¬
nate prin placare cu hîrtie alumini-
zată, cu contfnuitate verificată.
După uşoara slăbire a arcurilor de
revenire, clapele se remontează pe
ax în poziţiile iniţiale, reglîndu-se
alinierea verticală a acestora prin
adaos de carton (lipit cu aracet).
La distanţă de 2 mm de contactele
mobile (de pe clape) se montează
banda care constituie contactul fix
(masa), bandă care are lungimea
egală cu cea a întregii claviaturi.
NOTĂ. Gaura pentru fixarea mufei
mamă se va practica în peretele cu¬
tiei de la extremitatea dreaptă (pe
lăţimea cutiei cu 1=10 cm).
B Partea electronică
Circuitele descrise mai jos fiind
cunoscute de electroniştii amatori,
nu se vor detalia aspectele teoretice.
Tranzistoarele utilizate în montaje
trebuie să fie verificate în prealabil.
1. Multivibratorul de joasă frec¬
venţă (fig. 2)
Iniţial am experimentat oscilatorul
de joasă frecvenţă cu filtru în dublu
T, variantă care nu acoperă dome¬
niul de frecvenţe necesar claviaturii
de 34 de clape, motiv pentru care
am adoptat generatorul de audio-
frecvenţă cu minimum de elemente
active şi pasive.
De la bun început, acordeonul
electronic a fost conceput a fi poli¬
fonic, fapt care a necesitat utilizarea
mai multor oscilatoare. Minimumul
necesar stabilit experimental a fost
de 5 bucăţi, număr care poate asi¬
gura toate acordurile treptelor prin¬
cipale de terţă şi cvintă precum şi
cele două arpegiaturi armonice (do,
mi, sol, do).
Sunetele emise de aceste oscila¬
toare au timbru de pian (cu pedala
acţionată) sau de muzicuţă.
Amatorii care doresc a construi şi
basuri la acest instrument vor folosi
acelaşi oscilator la care se schimbă
doar condensatorul de'4,7 nF care
leagă emitoarele. în acest caz valoa¬
rea condensatorului este de ordinul
microfarazilor, în funcţie de profun¬
zimea dorită a basurilor (1 -= 3 nF).
2. Tremolo-vibrato (fig. 3)
Circuitul folosit în acest caz este
tot un multivibrator, dar cu frec¬
venţa foarte joasă, de 5' 7 Hz.
Dacă semnalul de la ieşirea aces¬
tui circuit se injectează în baza pri¬
mului tranzistor al oscilatoarelor din
figura 2, sunetul emis de acestea
suferă modificări de timbru; de la
pian la vioară, de la vioară la flaut,
de la flaut la orgă, în funcţie de po¬
ziţia celor două potenţiometre. Po¬
tenţiometrul de 47 kil modifică frec¬
venţa tremolo-ului, pe cînd cel de i
MII amplitudinea, respectiv amprenta
în sunetul de bază (la valoarea zero
se aud doar nişte pocnituri regulate
peste sunetul de bază).
NOTĂ. Dacă potenţiometrul de 47
!<ft este reglat în poziţia zero, circui¬
tul vibrato iese din funcţiune şi su¬
netul rămîne nealterat, adică aşa
cum este -emis de multivibrator.
3. Reverberatorui (fig. 4)
Schema adoptată este tot un mul¬
tivibrator, la care intrarea şi ieşirea
au fost legate printr-un filtru în T
combinat. Pentru diferitele valori ale
potenţiometrului de 10 kO, sunetul
emis se „colorează" foarte variat: de
la chitară la vioară cu goarnă, de la
acordeon la orgă cu tuburi, de la
orgă electronică la vioară cu sur¬
dină, sau trompetă cu surdină etc.
Reverberatorui descris poate lucra
şi în efect Wa-Wa, dacă potenţiome¬
trul de 10 kH este acţionat la pedală
(du-te-vino mereu).
Sugerez amatorilor mai preten¬
ţioşi, spre exemplu, montarea po¬
tenţiometrului de 10 kf2 (eventual şi
a comutatorului de funcţiuni) în ca¬
vitatea unui adaos la cutie, care
poate avea forma gîtului de chitară,
şi manevrarea acestora cu mîna
stîngă. în. acest caz potenţiometrul
va fi de tip rectiliniu (de exemplu
varianta P22321), iar cursorul va re¬
veni în poziţia iniţială cu ajutorul
unui arc, dimensionat convenabil.
NOTĂ. Potenţiometrul reverbera-
torului de 10 kfî se va monta la ex¬
tremitatea stîngă a capacului de¬
montabil, evident pentru facilitarea
manevrării acestuia cu mîna stîngă,
în timp ce cu mîna dreaptă se „exe¬
cută" melodia.
4. Deformatorul (fig. 5)
Circuitul descris reprezintă un
^montaj de efect ui-ui modificat.
Considerînd că acbst efect nu este
suficient de „colorat", am adoptat
circuitul modificat, care pe masa de
experimentare a produs sunete du¬
blate, sunete puternic deformate (gî-
jîite) sau uşor gîlgîite, ceea ce —
trebuie să recunoaşteţi — este cu
totul altceva decît piuitul ui-ui.
NOTĂ. Circuitul de deformare
produce efectele dorite numai dacă
este suficient de excitat. în acest
caz preamplificatorul trebuie să de¬
biteze la ieşire un semnal maxim,
deci potenţiometrul de reglare a vo¬
lumului trebuie să se afle pe poziţia
100 kO. faţa de masa
5. Preamplificatorul de joasă frec¬
venţă (fig 6)
Necesitatea acestui circuit s-a im-
16
TEHNIUM 7/1987
2*FFT
1 M^ „
IntrareV-dizHI
InF
UIOVil
y~9V
■^Ieşire
H/VKJ.L -ţ
0,47/rF
-j|——o Intrare
LISTA DE MATERIALE (din recuperări) j
Tranzistoare pnp de mică putere
16 buc. 1
Tranzistoare pnp — EFT351
1 buc. I
Condensatoare electrolitice 1 000 yuF/16 V
1 buc. |
” " 10 mF/16 V
3 buc. 1
” ” 4,7 mF/10 V
1 buc. I
” ” 1 mF/10 V
2 buc. j
” ceramice (corp galben) 47 nF/30 V (fa —220)
5 buc. I
0,1 nF/30 V
1 buc. S
" ” 10 nF/30 V
2 buc.
6,8 nF/30 V
1 buc. 1
” ” 2,2 nF/30 V
1 buc. 1
1 nF/30 V
1 buc. (
Potenţiometre 1 M fi/0,5 W
” 470 kfi/0,5 W
1 buc.
1 buc.
” 100 k fi/0,5 W
1 buc.
i /" 47 kfi/0,5 W
1 buc.
” 10 k fi/0,5 W
1 buc.l
” semireglabile 100 kfi/0,25 W îl
cu contact ferm
34 buc.
1 Rezistoare 1,8 kfi/1 W
1 buc.
cu peliculă metalică RPM
pentru oscilatoare
50 buc.
. 0,25 w
25 buc.
Diode punctiforme EFD107-M15
4 buc.
! Comutator rotativ sau rectiliniu 2x3 poz.
1 buc.
Cablu ecranat cu 2 fire
2 m
Mufe 5 picioare tip tată
” ” tip mamă
2 buc.
1 buc.
NOTĂ. Poziţiile 7 şi 21 se preferă cu scopul evitării modificării valorilor în
funcţie de temperatura mediului ambiant, respectiv menţinerea înălţimii no-
telor date de multivibratoare.
pus atît pentru creşterea semnalului
de atac al deformatorului, cît mai
ales pentru modificarea volumului
sonor al instrumentului „la înde-
mînă“.
Se stabileşte în prealabil un nivel
maxim convenabil la amplificatorul
de audiofrecvenţă, care poate fi: ra¬
dio, casetofon, pick-up, staţie de
amplificare etc., cu alimentarea de
la reţea sau baterii (9 V).
6. Alimentarea de curent continuu
Sursa de alimentare a instrumentu¬
lui o constituie o baterie de 9 V
(6F22) sau rezerva de curent conti¬
nuu a amplificatorului de audiofrec¬
venţă, consumul fiind extrem de re¬
dus.
Printr-un circuit de decuplare, o
rezistenţă de 47 fi/1 W şi un conden¬
sator electrolitic de 470 nF la 16 V,
se comunică la picioruşul 5 al mufei
P.U. tensiunea de alimentare de 9 V.
Dacă tensiunea proprie (a amplifi¬
catorului) este mai mare, atunci re¬
ducerea la 9 V se face potenţiome-
tric
Legătura dintre instrument şi am-
' plificator se face cu un cablu ecra¬
nat cu două conductoare elastice,
de cca 1,5 -f- 2 m lungime astfel:
ecranul se leagă la picioruşul 2, un
fir la picioruşul 5 (alimentarea) şi un
fir la picioruşul 3 (semnalul).
C. Asamblare şi reglaje
Asamblarea circuitelor electronice
descrise mai sus se face în lanţ lo¬
gic, atît la fixarea acestora în incinta
instrumentului, cît şi la efectuarea
legăturilor electric'e între acestea
(fig. 7).
Potenţiometrele se fixează pe pa¬
noul superior de la stînga la dreapta
astfel: reverberator — 1 bucată, vi-
brato-tremolo — 2 bucăţi, preampli-
ficator — 1 bucată, deformator, — 1
bucată, iar la extremitatea dreaptă
se montează comutatorul de func¬
ţiuni: poz. 1= vibrato; poz. 2 = rever¬
berator; poz. 3 = deformator.
Se vor verifica (la rece) legăturile
între subansambluri, alimentarea +
şi —, continuitatea ecranărilor, a po-
tenţiometrelor, precum şi „corectitu¬
dinea" comutatorului şi numai după
aceasta se vă cupla cordonul de ali¬
mentare.
Reglajele instrumentului se re¬
zumă doar la ajustarea potenţiome-
trelor semireglabile de 100 kfi de pe
fiecare clapă (34 bucăţi).
Se trece comutatorul pe poziţia 1,
se elimină din circuit efectul vibrato
şi, cu ajutorul unui generator sau
osciloscop de joasă frecvenţă, se
ajustează frecvenţele conform tabe¬
lului alăturat.
în cazul în care nu să dispune de
aparatura menţionată se va apela la
un acordor de specialitate sau un alt
muzician.
Acordarea „după ureche" se efec¬
tuează plecînd de la nota diapazo¬
nului La ş = 440 Hz. Celalalte note se
ajustează din potenţiometrele stîn-
ga-dreapta faţă de cel destinat notei
La 5 , pînă la terminarea celor 34 de
DESTINAŢIE
Acordeonul electronic prezentat
poate fi considerat un instrument
muzical în adevăratul înţeles al cu-
vîntului, cu condiţia de a fi executat
corect şi îngrijit, cu un design mo¬
dern şi un reglaj de specialitate.
Instrumentul are o greutate re¬
dusă, 1,7 kg, este uşor de manevrat,
putînd constitui un mod plăcut de
recreere în familie, în societate şi cu
atît mai mult în şcoli sau în cercurile
muzicale.
BIBLIOGRAFIE
Colecţia „Tehnium"
2 — Lab
3 - La
4 — Sib
5 — Si
6 - Do
7 - Reb
8 - Re
9 — Mib
10 - Mi
11 -
Fa
12 - Fa
13 — Sol
14 - Lab
15 — La
16 - Sib
17 - Si
= 196 Hz
= 207’ Hz
= 220 Hz
= 233 Hz
= 247 Hz
= 261 Hz
= 277 Hz
= 293 Hz
= 312 Hz
= 329 Hz
= 349 Hz
= 375 Hz
= 392 Hz
= 415 Hz
= 440 Hz
= 466 Hz
= 494 Hz
T——
Octava mică
21
22 -
- Reb
- Re
- Mib
- Mi
23 — Fa
24 — Fa
25 — Sol
26 - Lab
27 — La
28 — Sib
29 - Si
30 -
DO
31 — F
32 — Re
33 — Mib
CĂRŢI NOI
® Apărut recent la Editura Teh¬
nică, volumul .Autoturismele Olt-
cit“, semnat de colaboratorul revis¬
tei noastre dr. ing. Traian Cântă,
constituie o autentică monografie
dedicată tipurilor de a autoturisme
fabricate la Craiova. în cuprinsul
capitolelor bogat ilustrate se de¬
scriu organele de comandă şi apa¬
ratura de control, precum şi ansam¬
blurile care compun autoturismele
Oltcit Special şi Oltcit Club. Autorul
prezintă pe larg construcţia, func¬
ţionarea, întreţinerea şi repararea
principalelor piese ale fiecărui an¬
samblu (motor, transmisie, direcţie,
suspensie, caroserie frînă, instala¬
ţie electrică etc.).
Indicaţiile practice referitoare la
conducerea şi exploatarea autotu¬
rismelor Oltcit sînt completate de
un bogat repertoriu de date con¬
structive, caracteristici dinamice şi
performanţe, necesare şi utile atît
posesorilor de autoturisme Oltcit,
cît şi maiştrilor şj inginerilor din ate¬
lierele Service. în acelaşi timp, lu¬
crarea mai cuprinde o serie de re¬
comandări privind creşterea secu¬
rităţii circulaţiei rutiere, reducerea
poluării atmosferice şi creşterea
anduranţei autoturismelor (C.S.)
QTC de YO
© Cititorii revistei noastre care
s-au interesat de materiale docu¬
mentare referitoare la iniţierea în
programarea calculatoarelor îşi
pot procura lucrarea ABC-ul Pro¬
gramării de la Federaţia Română de
Radioamatorism -P.O. Box 22-—50
Bucureşti 71100, telefon 50 46 66.
Radioclubul judeţean Braşov oferă
din microproducţie plăci de circuit
imprimat şi subansambluri pentru
transceiver A412, frecvenţmetre,
manipulatoare, receptoare sincro-
dină, echipament RTTY, hărţi plani¬
glob etc.
Adresa Radiodubuiui judeţean
Braşov: Str. N. Bălcescu nr. 58, cod.
2200, telefon 4 35 1&
ÎI
TEHNIUM 7/1987
A . "
*4. ml
plibzT msS
U baterie
I H0103
8 J ^ha/eflfe)
3C407
m (BC406;BC409)
Ing. PAUL ÂNDREESCU
Schema propusă realizează averti¬
zarea conducătorului auto despre
tensiunea bateriei, atît în timpul
funcţionării motorului, cît şi în tim¬
pul opririi acestuia.
Schema este realizată cu ajutorul
unui circuit integrat /3E555N care lu¬
crează în regim de astabil cu o frec¬
venţă de aproximativ 1 Hz (prin
schimbarea valorii rezistenţei R2 se
modifică frecvenţa).
Perioada de oscilaţie se calcu¬
lează cu formula:
T = 0,7 • (R1 + 2R2)C1
LED-urile vor semnaliza conform
tabelului.
Alegerea culorilor LED-urilor este
orientativă. De asemenea, pentru
schimbarea pragurilor de tensiune,
se pot alege alte diode Zener.
FUNCŢIONARE
La cuplarea tensiunii de la baterie,
montajul funcţionează astfel:
— dacă U baterie este cuprinsă
între 11 V şi 15 V, LED-urile vor
semnaliza alternativ, cu frecvenţa de
aproximativ 1 Hz;
— dacă la baterie a „căzut“ .un
element şi U baterie este sub 11 V,
va semnaliza un intermitenţă numai
LED-ul roşu, deoarece tranzistorul
ŞESSSN
CI «-Ţ"«
ipf/ss y[
BC407
, (QC40Q ’,BC409)
U baterie auto
Semnalizarea LED-urilor
< 11 V
Numai LED-ul roşu, cu intermitenţă
11 V — 15 V
Ambele LED-uri, alternativ
> 15 V
Numai LED-ul verde, cu intermitenţă
T2 este blocat şi întrerupe circuitui
LED-ului verde;
— dacă bateria, în timpul funcţio¬
nării motorului, se încarcă mai mult
de 15 V, din diferite cauze, va sem¬
naliza numai LED-ul verde, deoa¬
rece tranzistorul TI se deschide şi
şuntează LED-ul roşu.
Rezistenţele R3 şi R4 se pot înlo¬
cui cu termistoare cu coeficient po¬
zitiv de temperatură. Acest lucru va
duce la creşterea consumului de cu¬
rent prin LED-uri, iarna, asigurînd o
oarecare protecţie a bateriei împo¬
triva creşterii vîscozităţii electrolitu-
lui.
Schema se poate executa pe un
placat cu dimensiunile de 30x50
mm, care se montează într-un buton
fals, unde se vor practica două orifi-
cii pentru LED-uri.
Executarea corectă a circuitului
imprimat şi verificarea prealabilă a
pieselor vor duce la funcţionarea
imediată a schemei, fără alte modifi¬
cări.
înainte de montarea pe autovehi¬
cul, este bine să se verifice cu ajuto¬
rul unei surse reglabile pragurile de
tensiune la care se schimbă semna¬
lizarea LED-urilor. Pragurile de ten¬
siune arătate mai sus sînt orientative
şi sînt date de tipurile diodelor Ze¬
ner D4 şi D5.
Pentru protecţia circuitului /3E555N se
montează o diodă Zener PL18Z,
care taie eventualele ciocuri de ten¬
siune ce pot apărea în timpul func¬
ţionării motorului.
BIBLIOGRAFIE:
Circuite integrate liniare, Manual
de utilizare, nr. 3.
5-15VIA
Alimentarea unor montaje
electronice se poate obţine şi
din surse stabilizate în alcătui¬
rea cărora intră numai compo¬
nente discrete.
Dintr-un transformator ce de¬
bitează 2x15 V după redresare
cu două diode BY126 sau
1N4001 se obţine la bornele
condensatorului CI o tensiune
de 20 V. Tranzistorul de balast
T4 (2N3055) este comandat în
curent de T3 tip 2N3053 sau
2N1711 montat pe radiator.
Un dispozitiv diferenţial com¬
pus din TI şi T2, ambele
2N2222, compară o tensiune de
referinţă reglabilă din PI (ple-
cînd de la dioda Zener) cu o
fracţie a tensiunii de ieşire pro¬
venită din divizorul R5/P3/R6
aplicată bazei lui T2. Cuplajul
între TI şi T2 este realizat prin
rezistorul comun R4.
Diferenţa de tensiune între
cele două baze determină cu¬
rentul de colector al lui T2. Ten¬
siunea corespunzătoare acestei
situaţii este aplicată bazei tran¬
zistorului T3, care, la rîndul său,
comandă tranzistorul de balast.
Condensatorul C2 filtrează on-
dulaţiile de la baza lui T3, iar C3
asigură stabilitatea buclei de
control în tensiune. Protecţia la
supracurent este deservită de
grupul R7R8P2 si tranzistorul
T 2 .
Cînd curentul la ieşire creşte,
tensiunea la bornele lui P2
scade. Dacă avem comutatorul
nmA r BY126 __
1
1
sRI : ;f
I
S470a :
1
1W
ş 1 !
3300 ,
C2
100uF 4=
*25V 2
4*
4700 |
f | J
pi ; T '
mr-j
(4GV) | i
1
1
1
7 7
i .
pe poziţia 10 mA, tensiunea este
de 1 V şi se poate regla P2 ca
să se deblocheze T5 (0,6 V),
ceea ce conduce la blocarea an¬
samblului T3T4. în acest mod
curentul maxim debitat este de
10 mA. Pe poziţiile comutatoru¬
lui 0,1 A şi 1 A, în paralel cu P2,
apar rezistoarele de 11 (1
sau 1 fi. Dioda Zener din montaj
este de tip PL6V2Z. Tranzistorul
T4 (2N3055) se va monta obliga¬
toriu pe un radiator de căldură.
de 100 cm 2 .
Reglajul acestui alimentator
se face în felul următor; se fi¬
xează cursorul lui P2 în poziţia
mediană, cursorul lui P3 pentru
minimul tensiunii de ieşire; co¬
mutatorul pe poziţia 0,1 A şi PI
pe mediană, se cuplează un
voltmetru la ieşire (scală 15 V),
se reglează PI pentru 5 V, pe
voltmetru. Reglăm P3 la maxi¬
mum, şi obţinem 15 V, apoi re¬
venim la 5 V, montăm la ieşire
680 fi, montăm comutatorul pe
10 mA şi reglăm pe P2 pînă ce
tensiunea de ieşire începe să
scadă, trecem pe poziţia 0,1 A şi
montăm la ieşire 47 fi/1 W şi ob¬
servăm dacă tensiunea scade;
dacă nu, reglăm P2. Cu aceasta
alimentatorul este gata pentru
utilizare.
18
TEHNIUM 7/1987
Montajul se conectează la reţea
prin întrerupătorul K.
Ca transformator de reţea se folo¬
seşte transformatorul alimentatoru¬
lui stabilizat AT3 care se găseşte în
magazinele de specialitate.
El are următoarele date:
— tensiunea din primar 2x110 V
— tensiunea din secundar 13,4 V
(priza din secundar nu se foloseşte)
— puterea debitată aproximativ
2,5 VA.
Pentru cei care nu-şi pot procura
un astfel de transformator- dăm date
suplimentare pentru a fi realizat.
Miezul din ferosiliciu va avea o sec¬
ţiune de 3—4 cm 2 , tolele fiind de tip
E10 + 110. Tolele E + I se vor monta
întreţesut.
înfăşurările se vor bobina cu
sîrmă emailată din cupru. Primarul
va avea 2x1 450 de spire, CuEm 0,1
mm, iar secundarul 183 de spire
CuEm 0,5 mm.
între cele două secţiuni ale înfă¬
şurării primare se vor rula două-trei
straturi de hîrtie de condensator, iar
între primar şi secundar două stra¬
turi de hîrtie electrotehnică de 0,1
mm.
înfăşurările se vor bobina pe o
carcasă din material plastic sau car¬
ton electrotehnic gros de 1- mm.
Tensiunea din secundar este re¬
dresată cu o punte formată din pa¬
tru diode tip 1N4001.
Filtrajul se realizează cu un con¬
densator de 1 000 ,uF/25 V. Tensiu¬
nea continuă obţinută la ieşirea re¬
dresorului, în gol, este de cca 18 V.
în locul diodelor 1N4001 se pot
folosi orice alte diode redresoare,
de cel puţin 0,5 A şi minimum 50 V,
sau o punte prefabricată de tip
1PM05.
Pentru o funcţionare corectă a
stabilizatorului în zona curenţilor
mari de sarcină, dioda Z2 este şun-
tată cu un condensator electrolitic
de 500—1 000 mF/10 V.
Comutatorul K1 are două con¬
tacte comutatoare cu trei poziţii.
Cele trei poziţii ale comutatorului
K1 se notează cu 6, 12 şi 9 V.
Comutatorul se găseşte în comerţ
şi suportă 1 A la 12 V sau 0,05 A la
250 V.
Tranzistorul TI se montează pe
un radiator cu o suprafaţă de cca 70
cm 2 . Acest radiator, fiind supradi¬
mensionat, asigură o solicitare ter¬
mică minimă a tranzisţorului TI,
mărindu-i fiabilitatea. înainte de
montare, suprafaţa radiatorului va fi
bine curăţată şi şlefuită.
în figura 4 este sugerat un mod
de realizare a radiatorului astfel încît
gabaritul construcţiei să fie minim.
Potenţiometrul P va fi de prefe¬
rinţă bobinat. în lipsă se poate folosi
şi un potenţiometru chimic de bună
calitate. Pe butonul lui se mar¬
chează cu vopsea un reper, iar pe
panoul frontal al stabilizatorului se
desenează o scară. Etalonarea aces¬
tei scări va fi prezentată mai de¬
parte.
în afară de cele din schemă reco¬
mandăm pentru:
TI — EFT212, 214, 250, AD131,
132, ASZ 15—18, tt 213 etc; T2 —
AC184K; T3 — EFT333, 343, Mtt 25
etc.
Folosind aceste tranzistoare, fiabi¬
litatea montajului va creşte.
în lipsa diodei Z2 de tip DZ2V7 se
poate folosi şi dioda PL2V7Z, rezul¬
tatele fiind foarte apropiate.
Cablajul este simplu şi de aceea
nu a mai fost prezentat.
Pentru a nu complica prea mult
montajul, nu s-a mai prevăzut o pro¬
tecţie la scurtcircuit.
Din această cauză, scurtcircuitul
trebuie evitat la ieşire.
ETALONARE
După montarea pe cablaj a tuturor
componentelor, avînd un voltmetru
conectat la ieşire, se cuplează mon¬
tajul la reţea.
Dacă borna stîngă a potenţiome¬
trului privind spre panoul frontal şi
cursorul sînt legate la plusul sche¬
mei, atunci tensiunile vor creşte _în
sensul rotirii acelor de ceasornic. în
figura 3 au fost notate bornele po-
tenţiometrului S (stînga) şi D
(dreapta).
.Se verifică limitele domeniului
3—6 V conform graficului din figura
5.
Săgeţile orientate în sus sau în jos
arată că rezistenţa respectivă tre¬
buie mărită sau micşorată.'
Graficulde reglaj pentru domeniul
6—9 V se prezintă asemănător, pen¬
tru 9 V reglîndu-se R8, iar pentru 6
' V R7.
Pentru domeniul 9—12 V se re¬
glează R9 pentru limita de 9 V şi R6
pentru limita de 12 V.
Ordinea de reglare a domeniilor
de tensiune este obligatoriu cea
prezentată.
Dacă se respectă aceste indicaţii,
scara potenţiometrului P se va eta-
lona marcînd cifrele 3, 2, 1, 0. Inter¬
valele dintre aceste cifre vor fi îm¬
părţite în subdiviziuni, la dorinţa
constructorului. Pentru a afla ten¬
siunea de la ieşire, vom scădea indi¬
caţia potenţiometrului P din cifra ce
indică poziţia comutatorului K1.
Pentru amatorii care deţin un po¬
tenţiometru de calitate bună, dar de
altă valoare decît cea recomandată,
dăm relaţiile de calcul al rezistenţe¬
lor din divizor:
R5 = 0,53 P; R6 = 4,32 P; R7 = 3,35
P; R8 = 0,85 P; R9 = 0,82 P; R10 =
0,27 P.
Valoarea potenţiometrului P va fi
1—5 kn. O valoare prea mică a lui P
va duce la un consum mare din
sursă, iar o valoare prea mare duce
la neuniformitatea etalonării pentru
cele trei domenii sau chiar la înrău¬
tăţirea stabilizării la curenţi ma;>.
In figura 6 este prezentată carac¬
teristica de sarcină a stabilizatorului
pentru tensiunile de ieşire de 6, 9 şi
12 V.
Limitele curenţilor debitaţi pot fi
extinse folosind un transformator de
reţea dimensionat pentru o putere
mai mare şi un curent admis în înfă¬
şurarea secundară mai mare. în
acest caz va trebui verificat dacă ra¬
diatorul nu se încălzeşte prea mult.
Montajul se execută pe cablaj im¬
primat sau convenţional. El este in¬
stalat într-o cutie din tablă de alumi¬
niu groasă de 0,5—1 cm.
Pereţii cutiei vor fi prevăzuţi cu
găuri pentru aerisire.
Gabaritul carcasei stabilizatorului
este de 65x70x135 mm.
în figura 7 este prezentată o ve¬
dere a stabilizatorului montat.
Ieşirea stabilizatorului este consti¬
tuită din trei bucşe radio: una ieşi¬
rea comună (+), una ieşirea nestabi¬
lizată de 18 V şi una ieşirea stabili¬
zată, cu domeniile arătate.
Stabilizatorul astfel prezentat
poliţe alimenta aparatură variată, ca
radioreceptoare, montaje experi¬
mentale, relee etc.
Toate piesele sînt fabricate în ţară
şi sînt procurabile din comerţ.
TEHNIUM 7/1987
19
cultura ciupercii
PLEUROTUS
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Umiditatea relativă a aerului. La
umiditatea reiativă a aerului de
75—85% ciupercile cresc normai,
spre deosebire de cazul cînd umidi¬
tatea relativă este de 95—100%,
condiţii în care pălăriile rămîn mici
şi cu picioarele alungite.
Aerisirea. Pentru creşterea mice-
liului acestor ciuperci în substratul
celulozic este necesară o cantitate
ridicată de dioxid de carbon, res¬
pectiv de 5 pînă la 10%, şi din
această cauză incubarea sau împîn-
zirea miceliului ciupercilor Pleurotus
se face în bune condiţii în cazul în
care substratul celulozic este plasat
într-un înveliş de polietilenă cu posi¬
bilităţi reduse de ventilaţie (semiae-
robioză), condiţie oferită de sacii
din polietilenă perforaţi sau lăzile ta-
piţate cu folii din polietilenă pliate la
suprafaţă.
In faza de apariţie a ciupercilor,
factorul aer este necesar întrucît
pentru formarea carpoforilor con¬
centraţia de dioxid de carbon din
aer nu trebuie să depăşească limi¬
tele de 0,05—0,08%. în cazul unei
ventilaţii asigurate, importanţi sînt şi
curenţii de aer, a căror viteză de cir¬
culaţie nu trebuie să depăşească
0,2—0,3 m/s; dacă este mai accen¬
tuată, se produce uscarea substratu¬
lui celulozic şi pier primordiile apă¬
rute.
pH-ul substratului nutritiv. Creşte¬
rea miceliului ciupercilor Pleurotus
se desfăşoară la valori ale pH-ului
cuprinse între 5 şi 8,5, iar la apariţia
ciupercilor de 5,0—7,0.
Lumina. Acest factor ecologic di¬
ferenţiază cultura ciupercilor Pleu¬
rotus de cea a ciupercilor Agaricus
bisporus, numită — pentru faptul că
ciupercile se formează şi cresc în
întuneric — şi criptocultură.
Se va asigura iluminarea timp de
8—12 ore pe zi, în funcţie de tulpina
şi specia de Pleurotus cultivată. în
acest sens, este necesară o instala¬
ţie de tuburi cu neon de 45 W am¬
plasate pe tavan, la 3—4 m unul de
altul, care să asigure o iluminare de
80—100 Ix. Iluminarea puternică în-
tîrzie fructificarea, iar în lipsa lumi¬
nii picioarele se alungesc, devin ca
nişte ace, tar pălăria practic dispare.
Substanţe nutritive. Datorită enzi-
melor pe c^e le posedă, ciupercile
Pleurotus pot să fructifice pe un
strat celulozic, neafectat însă de
procese de fermentare. Se folosesc
pentru formarea substratului paiele
de grîu, ciocălăii de porumb, rume¬
guşul de foioase, frunzele de
foioase şi altele.
UNDE SE CULTIVĂ CIUPERCILE
PLEUROTUS
Cultura ciupercilor Pleurotus se
poate executa în pivniţe, solarii, ră¬
sadniţe, magazii, grajduri, balcoane,
verande, boxe etc.
în schiţa din figura 2 s-a luat
exemplul unei pivniţe cu suprafaţa
de 30 m 2 în care s-au asigurat;
— iluminarea prin montarea a trei
tuburi cu neon de 45 W pe plafon;
— sursa de apă de la conductă;
— ventilaţia prin amplasarea unui
ventilator cu capacitatea de 600 m 3
aer/oră pentru a face posibil ca în
perioada de recoltare să se poată
executa schimburile necesare de
aer;
Or. IM. MATEESCU
— posibilitatea de refulare a aeru¬
lui prin clapete cu suprapresiune;
— rastele duble (6 buc.) — figura
1, cu capacitatea de susţinere a 360
kg de substrat nutritiv pe fiecare sau
stelaje cu 3 parapete (10 buc.) sau
ţepuşe metalice (27 buc.).
în această încăpere brichetele se
pot aşeza pentru fructificare sub di¬
ferite forme:
— cultura ciupercilor Pleurotus în
lăzi PVC sau lemn dispuse pe ras¬
tele (stelaje — fig. 1, 2), fiind nece¬
sare cîte 30 de lăzi PVC sau din
lemn pentru fiecare rastel, în total
180 de lăzi, care vor îngloba o canti¬
tate de substrat de 2 160 kg;
— cultura în brichete, scoase
după apariţia primordiilor şi dispuse
pe stelaje cu trei parapete (foto 2);
— cultura în brichete scoase
după apariţia primordiilor din saci
de polietilenă şi dispuse suprapus
cîte trei-patru bucăţi în ţepuşe meta¬
lice (foto 3); aceasta reprezintă o
posibilitate de cultură cu minimum
de. investiţie pentru susţinerea bri¬
chetelor;
— cultura în brichete scoase le
apariţia primelor fructificaţii din saci
şi aşezate în grămezi care nu mai
necesită investiţii pentru susţinerea
brichetelor.
Pentru spaţiile mici de cultură (ve¬
rande, balcoane, boxe) se reco¬
mandă:
Cultura în borcane dispuse pe raf¬
turi cu deschiderea în afară, orien¬
tată spre sursa de lumină. Borcanele
(vasele) pot fi din sticlă sau din
mase plastice, ,cu capacitatea de
5 kg (fig. 3 a). în acest caz, un cul¬
tivator care posedă două rafturi, cu
4 poliţe (fig. 3 b) şi cu lungimea de
2 m, va putea cultiva 24 de borcane
pe un raft, respectiv 48 de borcane
pe cele două rafturi. Cantitatea de
substrat nutritiv celulozic este de
240 kg, pe care cultivatorul amator
o poate pregăti eşalonat. Pentru asi¬
gurarea condiţiilor de lumină, dea¬
supra rafturilor cu borcane se poate
monta un tub cu neon de 45 W.
Cultura în ghivece de flori. Similar
culturii în borcane se menţioneaiă
şi Cultura ciupercilor Pleurotus în
ghivece cu diametrul de 20—25 cm
şi capacitatea de circa 2 kg substrat
nutritiv. Ghivecele pot fi plasate în
verandă, printre celelalte flori, sau
chiar în balcoane, avînd grijă ca prin
paravane (copertine) de folii de po¬
lietilenă să se evite curenţii puternici
de aer.
PERIOADELE EXECUTĂRII CUL¬
TURII CIUPERCILOR PLEUROTUS
Cu consum energetic redus, cele
patru specii de Pleurotus se pot cul¬
tiva în diferite perioade de timp, îrf
funcţie de caracterul criofil sau ter-
mofil al speciei respective (tabelul
1 ).
PREGĂTIREA SUBSTRATULUI NU¬
TRITIV
Substratul nutritiv celulozic pentru
cultura ciupercilor Pleurotus cu¬
prinde:
— materiale de bază: paiele de
grîu, ciocălăii de porumb, rumegu¬
şul, frunzele şi cojile de copaci;
— materiale auxiliare: coji de
floarea-soarelui, boabe de orz, mă¬
lai, puzderie de cînepă ş.a.;
— amendamente cu calciu sub
formă de carbonat de calciu sau var.
Toate aceste materiale trebuie să
fie libere de mucegaiuri, dăunători
şi să nu prezinte început de
fermentare (înnegrite sau cu miros
caracteristic fermentării).
REŢETE FOLOSITE J
— rumeguş de foioase 75% + de- 1
şeuri de hîrtie 20% sau paie, ori coji |
de floarea-soarelui + 5% mălai;
— rumeguş 40% + frunze uscate
30% + ciocălăi de porumb 30%;
— rumeguş 60% + ciocălăi de po-'
rumb 25% + hîrtie 15 % (sau paie,
coji de floarea-soarelui);
— ciocălăi de porumb 40% + paie
de grîu 40% + deşeuri de bumbac
20% sau puzderie de cînepă sau
frunze uscate;
— ciocălăi de porumb 50% + paie
de grîu 40% + hîrtie 8% + mălai 2%.
La toate aceste reţete care cu-
prind amestecate materiile de bază
şi auxiliare se adaugă, după dezin¬
fectarea termică, proporţional cu
greutatea, carbonat de calciu sau
lapte de var cu consistenţa smîntînii, f
în cantitate de 6 %.
Fazele de pregătire a substratu¬
lui nutritiv pentru ciupercile Pleu¬
rotus sînt exemplificate în schiţa
din figura 4. Materialele de bază ca
paiele de grîu, ciocălăii de po- I
rumb, cojile de copaci se toacă în 1
prealabil la lungimi de 1—3 cm,
pentru a se putea omogeniza cu ce- 1
lelalte materiale şi asigura astfel un |
substrat celulozic cu textură favora¬
bilă împînzirii miceliului de Pleuro- |
tus. I
Fazele tehnologice de pregătire a j
substratului sînt: !
— omogenizarea materialelor de
'bază cu cele auxiliare;
— îmbibarea în bazin (micii culti¬
vatori pot executa îmbibarea în dife¬
rite vase de uz casnic, în cazul în
care cantităţile nu depăşesc
10-15 kg/zi);
— dezinfectarea termică la 75-80°C
timp de 4 ore; micii cultivatori pot
executa această lucrare într-un vas
de bucătărie pe maşina de gătit cu
lemne sau aragaz;
— cîntărirea materialului celulozic
îmbibat şi dezinfectat termic;
Dispunerea rastelelor intr-o încăpere i
(5x6 m).
i suprafaţa de 30 mp
spaţiu refulare aer cu clapete de
—1-, suprapresiune
-lămpi lumina'
fluorescentă tub 40W
—fante pentru eliminare
aer m local
—sibar pentru reglare
debit aer
—ventilator capacitate
600 mc aer/oră
ţesătura metalică
(prefiltru)
'robinet apa conducta
tub polietilenă
IO
TEHNIUM 7/1987
— răcirea materialului pînă la
temperatura de 25 °C într-o cadă;
— adăugarea la greutatea găsită a
carbonatului de calciu sau a laptelui
de var;
— însămînţarea cu miceliu pe su-'
port granulat 3% prin amestecare cu
substratul celulozic;
— repartizarea substratului celu¬
lozic în saci perforaţi, lăzi, biloane
(se folosesc mai puţin întrucît nece¬
sită un consum ridicat de material
celulozic), borcane, ghivece. Lăzile
din PVC sau lemn sînt tapisate cu
folie din polietilenă, care după um¬
plerea completă se pliază.
FAZELE DE VEGETAŢIE ALE CIU¬
PERCILOR PLEUROTUS
INCUBAREA — împînzirea mice-
liului în substratul nutritiv — repre¬
zintă prima fază de vegetaţie care se
desfăşoară la temperatura de 20-24
°C cu consum redus de aer, timp de
12—36 de zile, respectiv pînă la apa¬
riţia primordiilor de fructificare,
pentru speciile Pleurotus florida,
Pleurotus cornucopiae şi Pleurotus
sajor-caju, spre deosebire de Pleu¬
rotus ostreatus. La terminarea pe¬
rioadei de incubare substratul nutri¬
tiv celulozic a devenit compact da¬
torită miceliului ciupercii Pleurotus
care s-a comportat ca un adevărat
liant.
ŞOCUL TERMIC NEGATIV repre¬
zintă scăderea temperaturii cu cca
10°C, respectiv de la 20°C la 8—10°
C, timp de 5—10 zile şi acesta se
aplică numai la Pleurotus ostreatus.
Pentru asigurarea posibilităţii exe¬
cutării şocului termic, culturile se
amplasează în perioada lunii octom¬
brie, pentru ca după 4—5 săptămîni,
cînd trebuie să se execute şocul ter¬
mic, să se poată beneficia de tem¬
peraturile scăzute din mediul exte¬
rior.
INDUCŢIA FRUCTIFICĂRII SAU
MATURAREA MICELIULUI are loc
numai la Pleurotus ostreatus după
CULTURA CIUPERCILOR ÎN GOSPODĂRIE PE SUPRAFEŢE REDUSE
Felul culturii
Suprafaţă
spaţiu (mp)
Cantitate
substrat (kg)
Nr. brichete, lăzi
borcane, ghivece
Cantitatea de
ciuperci/ciclu (kg)
Lăzi PVC sau lemn pe rastele
30
2 160
180
324—432
Brichete din saci din polietilenă pe stelaje
Brichete din saci din polietilenă in ţepuşe
30 2
2 000
100
300—400
metalice
Brichete din saci din polietilenă aşezate in
30
1 600
80
240—320
grămezi
30
1 600
80
240—320
Borcane dispuse pe rafturi alăturate
Ghivece de pămint etajate în balcon, ve¬
2
240
48
36- 48
randă
1
40
20
6 - 8
Borcan, sticla sau masa plastica
cu capacitatea de 5 kg substrat
PERIOADELE EXECUTĂRII CULTURII CIUPERCII PLEUROTUS
Raft cu 4 poliţe,, se stivuiesc 12 borcane/ml
Borcan (vas) cu fructificaţii de Pleurotus (a); raft cu 4 para¬
pete pentru susţinerea borcanelor (b).
Specia de ciuperci
Luna în care se execută cultura
1
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Pleurotus ostreatus
Pleurotus florida
Pleurotus cornucopiae
Pleurotus sajor-caju
: : : :
şocul termic întrucît la celelalte spe¬
cii se petrece pînă la apariţia pri¬
mordiilor de fructificare.
O dată cu apariţia primordiilor se
procedează la aşezarea brichetelor
pentru fructificare, respectiv pentru
perioada de recoltare, şj se ridică
folia de polietilenă de la suprafaţa
lăzilor, borcanelor, ghiveceior sau a
sacilor.
Condiţiile de microclimat din
această perioadă vor fi specifice re¬
coltării, care se petrece după o pe¬
rioadă de:
— 18—20 zile la Pleurotus sa¬
jor-caju;
— 26—30 zile la Pleurotus florida
şi Pleurotus cornucopiae;
— 42—46 zile la Pleurotus ostrea-
tuş.
în perioada de recoltare se va
avea în vedere să se execute:
— menţinerea temperaturii Ia
12—16°C pentru Pleurotus ostrea¬
tus şi 18—22° C pentru celelalte trei
specii;
—.stropirea zilnică a culturii cu o
pompă cu presiune; pentru cultura
în borcane sau în ghivece se poate
folosi şi o pompă tip „flit";
— umiditatea aerului îh spaţiul de
cultură se asigură prin stropirea cu
apă a pardoselii;
— asigurarea ventilaţiei cu 6—7
schimburi de aer/oră şi cu viteza cu¬
renţilor de aer de pînă la 0,2 m/s. în
spaţiile mici de cultură se va lăsa o
fereastră deschisă în permanenţă,
protejată fiind cu tifon pentru preîn-
tîmpinarea accesului dăunătorilor;
— asigurarea luminii diurne, însă
fără radiaţii directe, sau a luminii
fluorescente timp de 8—10 ore pe
zi.
Ciupercile Pleurotus se recoltează
cînd pălăria nu este încă total desfă¬
cută sau întinsă.
Pentru protecţia personalului de
lucru, în special în culturile re¬
prezentative, prevenirea inhalării
sporilor de Pleurotus, care pot pro¬
duce stări alergice respiratorii, se
face prin folosirea măştilor de tifon
şi vată, care vor trebui să acopere
nasul şi gura.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 7/1987
II
La intrarea montajului se poate de +18 dB—20 dB la 20 Hz.
aplica semnal de la microfon sau de Toate tranzistoarele din schemă
la o doză de chitară, avînd chiar sînt BC413. Alimentarea este asigu-
posibilitatea de mixare a acestor rată cu 24 V, tensiune stabilizată şi
semnale prin potenjiometrele P3. foarte bine filtrată.
Reglajul de ton pe fiecare ramură
este de +18dB—19dB la 20 kHz si ,.RADIOTECHNIKA“, 2/1987
poate debita la ieşire o tensiune de 19 V şi 50
Practic, circuitul 555 formează un oscilator cu
frecvenţa de 8 kHz. Acest semnal este redresat
de două diode 1N914 (dublor de tensiune) şi ast- Ii
fel se obţin 19 V. 1
a®
TEHNIUM 7/1987
mmzK frii
Vă recomandăm cîteva ti¬
tluri:
1.,.Siguranţa în exploatare a
instalaţiilor energetice" — 35
lei, I. Miheţ, H. Furtunescu
2. „Echipamentul electronic
al automobilului" — 49 lei, N.
Drăgulănescu, M. Ciucă
3. „Automobilul, construc¬
ţie, funcţionare, depanare" —
18 lei, D. Cristescu, V. Răducu
4. „Materiale plastice ar¬
mate" — 6,25 lei, M. Mihelcu
5. „îndrumător pentru ridi¬
carea calificării lăcătuşilor din
construcţiile de maşini" (voi.
1 _ 2 ) — 20 lei, V. Răducu, N.
Răducu, Gh. Rusu
6. „Cartea metrologului" —
16,50 lei, A. Milea
7. „Obiecte utile din resturi
textile" — 40 lei, Doina Silvia
Marian
8. „Mecanica tehnică pen¬
tru muncitori" — 30 lei, Mircea
Mihail Popovici
9. „Prelucrări cu ultrasu¬
nete" — 6,25 lei, Nicolae Ion
Marineşcu
10. „îndrumător pentru ridi¬
carea calificării strungarilor"
(voi. 1—2) — 28 lei, Fr. Ger-
bert
11. „Agenda electricianului"
— 37 lei, E. Pietrăreanu
12. „Exploatarea raţională a
automobilului" — 18 iei, Mihai
Stratulat
13. „Manualul inginerului
termotehnician" (voi. 1) — 69
lei
14. „Manualul inginerului
termotehniqian" (voi. 3) — 81
lei
15. „Circuite integrate li¬
niare. Aplicaţii" — 27 iei
16. „Comunicarea orală
om-maşină" *- 7 lei
17. „Instalaţii ejectrice pen¬
tru construcţii. îndreptar de,
proiectare" — 38 lei • \
18. „Echipamente de injecţie
pentru motoare cu ardere inf
ternă" — 28 iei
Electronică,
informatică,
automatică,
medicină,
biologie,
management,
agricultură,
energetică etc.,
iată numai
cîteva domenii
în care puteţi
primi ultimele noutăţi
editoriale
graţie serviciilor
Librăriei
„Cartea prin poştă".
RAPia MO'
poştă
Librăria
„Cartea
prin poştă"
din Bucureşti,
sectorul 5,
Str. Serg. Nuţu Ion
nr. 8—12,
cod 76323,
vă poate livra
cărţile solicitate
prin sistem
ramburs,
cu plata
la primirea
coletului.
S «ittpâmswîs*
«tartrente
CtepQaQt®
mm
TEHNIUM 7/1987
13
BANCIU OLIMPIU - Brad
Articole despre modul general şi
particular de calcul al transforma¬
toarelor monofazate de mică putere
au fost publicate în anul 1985,
Dioda 1N914 poate fi înlocuită cu
1N4148.
ZAMFIR MIHAI — laşi
Vom publica schema de ceas soli¬
citată.
GRUIA CEZAR — Bucureşti
Vă invităm la redacţie să lămurim
unele aspecte legate de TV-Dx.
OPRIŞANU AUREL — jud. Suceava
Mx-2000 este un produs industrial
şi reproducerea amatoricească nu
ştim cu ce succes se va realiza.
VASILUŢĂ ALEXANDRU — Boto¬
şani
Montaţi condensator trimer 3—12
pF şi condensator ' variabil 10—40
pF. Sîrma are diametrul de 1 mm.
PETRUŢ CAROL — Timişoara
Montaţi un termistor de 300 O la
25°C si.tiristor ce admite 3 A la 600
V.
DRĂGHICI DANIEL - Drobe-
ta-Turnu Severin
Folosiţi ca amplificator circuitul
integrat AN7311 (piesă de rezervă
. Stereoson).
BUNEA RĂDUCU — Craiova
Puteţi înlocui BF180 cu BF' 73 şi
BF214 cu BF215.
Circuitul UL1490 este echivalent
direct cu TBA790.
MELINTE M. — Mărăşeşti
Nu deţinem cărţile solicitate. Luaţi
legătura cu librăria „Cartea prin
poştă".
BOL8GS ION — Bistriţa-Năsăud
Verificaţi condensatorul din grila
ecran a tubului final baleiaj cadre.
Ei este cauza deformării imaginii.
RÂŢIU ADRIAN — Craiova
Tubul electronic ECC83 este o
dublă triodă.
în televizor înlocuiţi tubul PCL85.
La desenarea circuitelor impri¬
mate folosiţi smoală dizolvată în to-
luen.
ANGHEL CONSTANTIN — jud. Te¬
leorman
Nu deţinem datele tehnice ale ca-
setofonuiui la care vă referiţi.
MITROI ŞTEFAN - Craiova
Defectul provine din oscilatorul li¬
nii.
La restul întrebărilor găsiţi răs¬
puns chiar în acest număr ai revis¬
tei.
COTOR CONSTANTIN — jud. Sălaj
Puteţi înlocui valorile pieselor din
schemă cu cele indicate în paran¬
teză. .
CĂLUGĂREANU CRISTIAN - laşi
Cu receptorul la care vă referiţi
puteţi asculta în bune condiţii banda
de 3,5 MHz rezervată radioamatori¬
lor. Nu vă sfătuim să modificaţi re¬
ceptorul Gloria pentru banda de 2
RUSU LIVIU - Cluj-Napoca
Nu deţinem date despre posibilita¬
tea recepţiei staţiilor TV din banda
IV-V în zona judeţului Cluj.
MOÎSĂ IULIAN — Domneşti — Ilfov
La rubrica „Tehnică modernă“
1984 au fost publicate diverse
montaje de automatizări cu efecte
optice.
STAN DANIEL — jud. Prahova
Verificaţi etajul final baleiaj ori¬
zontal şi tensiunile pe tubul cines-
cop. Dacă apar descărcări electrice
în tub, acesta trebuie înlocuit.
BALU MIHAI — Drobeta-Turnu Se¬
verin
Puteţi adapta jocul TV la televizo¬
rul „Venus“ în aceeaşi manieră ca la
televizorul „Olt“ sau construiţi jocul
ca unitate independentă (vezi mon¬
tajul apărut în almanah şi revista
„Tehnium") şi cuplaţi semnalul prin
borna de antenă.
PETRESCU GHEORGHE — Slatina
Distanţele se măsoară de la axele
elementelor; reflectorul nu poate fi
înlocuit cu o placă metalică. Res¬
pectaţi datele din articol. Studiaţi şi
antenele publicate în 3/1986.
ZAHARIA BOGDAN — Constanţa
Difuzoarele la care vă referiţi au
10 W. Nu cunoaştem tipul circuitelor
integrate la care vă referiţi.
Pentru varianta stereo sînt două
BQJOR IO AN - Braşov
Nu deţinem cablajele imprimate la
care vă referiţi.
MOI SE CONSTANTIN — jud. Bra¬
şov
Verificaţi starea tranzistoarelor din
preamplificator.
ELEK P. - Bistriţa-Năsăud
Am publicat amplificatoare de an¬
tene atît pentru canalul 4 cît şi pen¬
tru canalul 10.
VASILE NICOLAE - Bucureşti
Schema electrică a schimbătorului
de canale vă indică modul de co-
BRATU ŞTEFAN - Rm. Sărat
Veţi primi adresele prin poştă.
ŢOCA VALENTIN — Băileşti
Construiţi o antenă Yagi simplă.
LEONTE EUGEN — laşi
Energia pentru comanda orgii de
lumini este destul de mică, aşa că
intrarea orgii poate fi cuplată la
mufa de difuzoare a unuia din ca¬
nale fără a modifica efectul stereo.
FRĂŢILĂ COSTICĂ - Gheorghe
Gheorghiu-Dej
Montaţi potenţiometre de 15—25 kll
şi condensator de 47 nF.
SĂNDULESCU M. - Bucureşti
Tubul cinescop este uzat.
PARA DIONISIE - jud. Gorj
Oscilatorul poate fi construit cu
tranzistor (C = 10—40 pF) sau cu un
circuit CDB400. Antenele trebuie
cuplate prin filtre de separaţie. Mo¬
dificări în scheme se fac,numai în
urma unor experimentări. înlocuirea
unor piese modifică de obicei carac¬
teristicile electrice ale montajului.
DUCA CRISTI — jud. Vrancea
ASZ15 se poate înlocui cu ASZ17.
La receptor verificaţi alimentato¬
rul. Circuitul 723 este de producţie
indigenă (I.P.R.S.).
VÎRLAN DORU — Bucureşti
Folosiţi orice tranzistor MOS-FET
dublă poartă produs de I.C.C.E.
i Începînd cu data de 8 iulie I
| 1987 toate staţiile de emisie-re- |
j cepfie autorizate pentru clasele |
i i, a li-a şi a iii-a pot si foto* |
sească şi banda de frecvente de ,
la 1 810 ia 1 850 kHz ia puterea (
I autorizată, folosind clasele de |
'• emisiune AIA, A3E şi J3E. I
IYO
MUREŞAN TIBERIU — Mediaş
Radioreceptorul Sanyo 6C-18 lucrează în banda UM, respec¬
tiv 540—1 600 kHz. Frecvenţa intermediară are valoarea 455
kHz şi poate debita o putere audio de 150 mW pe o sarcină de
7 0.
Aparatul este echipat cu tranzistpare cu germaniu.
Tranzistorul T-, este convertor autooscilator (EFT317). T 2 şi
T 3 formează amplificatorul de frecvenţă intermediară (EFT319),
după care urmează amplificatorul audio unde T 4 = EFT353 iar
T* T 6 = EFT323.
Tr-l(2SA203)or Tr-2 (2SA202) or Tr-3(2SA197) or
2SA182 2SA180 2SA198
D-11S188
vT-1 T-2 T-3
Tr-4 (2SB185) Tr-5 & 6{2SB187! > 2
Redactor-şef: îng. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea- artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
Administraţia
Editura Sctntela
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ — SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66.
Tiparul cxivutat la
Combinatul Poligrafic ■ ( a>a Snntoii