Tehnium/1980/8010

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

PUBLICAŢIE LUNARĂ EDITATA UE C.G. AL U.T.C

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ,

PRODUCŢIE.pag. 2-3

RADIOTEHNICĂ PENTRU

ELEVI .pag. 4-5

Jranzistorul bipolar.

încărcarea acumulatoarelor cadmiu-
nichel

T ranzistoare-echivalenţe
Util

Pentru bicicletă

CQ-YO.pag- 6 ‘ 7

Recepţia canalului 34 TV
Receptorul sincrodină

CITITORII RECOMANDĂ .... pag. 3-9
Amplificator AF

Lampă automată de semnalizare
Lupă de timp pentru osciloscop
Orgă electronică
Metronom

ATELIER.. pag. 10-11

Stabilizator de turaţie pentru maşina de cusut
Formator de impulsuri dreptunghiulare
Traductor de poziţie digital
UTILIZAREA RAŢIONALĂ A
SURSELOR DE ENERGIE .... pag. 12-13
Caracteristici şi performanţe ale elementelor
galvanice

AUTO-MOT© v .pag. 14-15

Carburatorul SKODA — model 105-120
Dispozitiv de semnalizare
Circulaţia preventivă

FOTOTEHNICĂ.pag. 16-17

Exponometre de laborator
Fotocolor

DESSGN .pag. 18

Interior ’80

PENTRU TINERELE

GOSPODINE . ..pag. 19

Pregătirea apartamentului pentru
sezonul rece

Mocheta — un izolator termic

PUBLICITATE.pag. 20-21

«Mobra» Super
«Minimobra»

REVISTA REVISTELOR . . . pag. 22
Alimentator
BFW 17

Amplificator 90 W
Receptor

MOZAIC.pag. 23

Calculatorul de buzunar
Cuvinte încrucişate

POŞTA REDACŢIEI . ..pag. 24

Radioservice

SESIUNEA NAŢIONALĂ
DE GOMUNiCĂRI
ŞTIINŢIFICE
ALE ELÎVILOR

Manifestare tradiţională, ajunsă în Transformarea energiei valurilor în

acest an la cea de-a 9-a ediţie, Sesiu- energie electrică (Dorin Fiorea, Pi-

nea naţională de comunicări ştiinţi- teşti), Recuperarea staniului din de-

fice ale elevilor, găzduită la Sibiu sub şeuri şi protecţia pieselor prin cosi-

egida Ministerului Educaţiei şi învă- toriri electrolitice (Eugenia Valiu, Eu-

ţămîntului şi a Comitetului Central genia Vărzaru, Slatina), Separarea

al Uniunii Tineretului Comunist, a şi identificarea de cancerigene prin

demonstrat cu elocvenţă capacitatea metoda cromatografică (George Sil-

creatoare a elevilor în diferite domenii berg, Cluj-Napoca), Sistem de teleco-

ale ştiinţei şi tehnicii, constituind o mandă cu n parametri (Adriana Trui-

dovadă grăitoare a largilor posibili- că, Cîmpina), Frecvenţmetru digital

tăti ce se deschid pregătirii şi formării (Călin losop, Bucureşti), Microcen-

tinerei generaţii, avlnd la bază prin- trală eoliană TM-Q1 (Mareei Crişan,

cipiul integrării învăţâmîntului cu pro- Lîvsu Atitienei, Eugen Crimu, Re¬
ducţia, cu cercetarea ştiinţifică şi prac- me© Tresanschi, Petroşani), Sistem

ti ca sociai-politică. de afişaj numeric prin segmente pe

Lucrările prezentate de elevi s-au ecran TV (Ion Jingoi, F. Buican,

caracterizat printr-o ţinută ştiinţifică Gh. China, Piteşti), Dispozitiv de mă-

deosebită, fiind premiate peste 150 sura a inducţiei magnetice (Marcel

de comunicări, din care peste 65% Pisică, Galaţi),

aparţin ştiinţelor fundamentale, şti in- Tematica majorităţii comunicărilor
ţeior tehnice şi agricole. prezentate în sesiune a fost structurată

Nivelul comunicărilor, precum şi pu- pe probleme ce vizează proiectarea şi
tern icul spirit creator atestat de autori, realizarea de dispozitive menite să
îndrumarea lor cu pasiune şi compe- ducă !a economisirea de materiale,
tenfă spre abordarea unor probieme materii prime şi energie, realizarea

practice strîns legate de producţie unor aparate şi montaje menite să

rezultă şi din faptul că o serie de Iu- ducă la sporirea bazei materiale a

crări au fost propuse pentru publicare laboratoarelor şi atelierelor-şcoaîă,

în reviste ştiinţifice de profil sau pen- confecţionarea de aparate de testare

tru brevetare Ia Oficiul de Stat pentru necesare tehnologiilor moderne didac-

Invenţii şi Mărci. tice.

Printre lucrările care au reţinut în Manifestarea, excelent organizată
mod deosebit atenţia se numără: Stu- de gazdele sibiene, a cuprins şi un
diul mărimilor electrice cu ajutorul bogat ansamblu de întîlniri cu acade-
televiziunii (Traian Chipară, Sibiu), micieni, specialişti din producţie şi

cercetare, cadre didactice universita- învăţămînt, cu numeroase licee in-

re, reprezentanţi ai O.S.I.M., precum dustriale şi de specialitate, cu o reţea

şi ai redacţiei revistelor «Ştiinţă şi bogată de cercuri tehnico-ştiinţifice,

tehnică» — «Tehnium». ai căror membri beneficiază nu numai

Printre concluziile ce se impun fi- de îndrumarea avizată a cadrelor di¬
rese la încheierea desfăşurării acestei dactice, a cercetătorilor şi specialişti-

prestigioase sesiuni ştiinţifice naţio- lor din producţie, dar şi de o bază

nale, se desprind, în mod deosebit, materială, nU de puţine ori superioară

următoarele: în rîndul elevilor există celor djn provincie, nu s-au prezentat

un important potenţial creator, reale la un nivel corespunzător la această

aptitudini şi posibilităţi pentru cerce- sesiune.

tarea ştiinţifică; multe comunicări sînt Departe de a minimaliza meritul
rodul unei serioase atmosfere de Iu- celorlalţi participanţi, rămîne sub sem-

cru, al receptivităţii pentru cercetarea nul întrebării selectarea lucrărilor avînd

ştiinţifică, precum şi al competentei drept autori elevii bucureşteni, ani-

îndrumări din partea cadrelor didac- matorii unor complexe activităţi în

tice. domeniul cercetării şi realizării de

De asemenea s-a făcut remarcat aparate, mecanisme sau montaje ce

faptul că problemele abordate sînt pot fi utilizate atît în producţie, cît şi

puternic angrenate în realităţi ale pro- în dotarea şcolilor,

ducţiei, că investigaţiile privind pros- Trecînd peste selecţia superficială
pectarea şi utilizarea unor noi forme a lucrărilor semnate de reprezentanţii

de energie au fost finalizate efectiv, liceelor din Capitală, trebuie să men-

practic. Orientarea cercetătorilor că- ţionăm şi slaba popularizare la nivelul

tre probleme prioritare, din domeniile şcolilor a acestei importante mani-

disciplinelor fundamentale şi tehnice testări la nivel naţional,

a constituit, de asemenea, un atribut încă de la începutul acestui nou an
marcant ai sesiunii. de învăţămînt, organele şi organiza-

Progresul făcut pe linia documen- ţiHe U.T.C. din licee, membrii comi-

tării ştiinţifice, a utilizării unor lucrări siilor profesional-ştiinţifice vor trebui

informaţionale de referinţă şi a fo- să depună eforturi sporite pentru fo¬
losirii adecvate a metodologiei de cer- biiizarea tuturor elevilor în activitatea

cetare atestă un vizibil salt valoric cercurilor tehnico-aplicative, a celor

faţă de ediţiile precedente. de specialitate, pentru concretizarea

In acelaşi timp, şi în acest domeniu tematicilor de lucru, pentru abordarea,

este loc de mai bine, o serie de pro- încă din primul trimestru, a proiecte-

puneri constructive fiind avansate cu lor ce se vor finaliza pentru anii îermi-

prilejul lucrărilor pe secţii. Dintre aces- nali în lucrări de bacalaureat Se slu¬
tea consemnăm: editarea unui buletin ni!e de comunicări la nivelul institu-

bibliografic al sesiunilor anterioare, ţiilor de învăţămînt, al municipiilor şi

organizarea de cercuri interdîscipli- judeţelor trebuie să reprezinte auten-

nare (nu pe ani şi discipline), publica- tice faze intermediare pentru viitoa¬
rea în reviste de profil a celor mai rea sesiune naţională, care anul viitor

bune lucrări, urmărirea aplicării în se va concretiza într-o ediţie jubiliară,

producţie a comunicărilor ce au în- Nu este mai puţin adevărat însă că,

deplinit condiţiile de brevetare. în cadrul acestei activităţi, trebuie să
Se impune, de asemenea, ca la se integreze cu toată competenţa şi

viitoarele sesiuni numărul lucrărilor pasiunea atîî cadrele didactice, cît şi

să fie nelimitate, cu condiţia unei specialiştii din întreprinderi şi insti-

preseiecţii care să ateste în mod ne- tute de cercetare şi proiectare, care

cesar atributele originalităţii lor. asigură în cadrul învăţămîntuluî legă-
O surpriză mai puţin plăcută a se- turile organice cu producţia şi viaţa
siunii o constituie faptul că reprezen- ştiinţifică,
tanţii Capitalei, puternic centru de

PREMII

ÎN CARRUL

MECANICI

PREMIUL S: Dispozitiv pentru re¬
cuperarea energiei calorice la maşinile
de gătit, Teodor Proca, Ion Mihart,
Liceul industria! Strehaia; înlocuirea
nisipului cuarţos cu cenuşă de elec-
trocentrală ia fabricarea betonului ce¬
lular autoclavizat, Viorei Bică, Li¬
ceul industrial nr. 3, Oradea; PRE¬
MIUL SI: Simulator de scheme cine¬
matice, Nicolae Rabagei, Liceul in¬

ACORRATE

SECŢIUNILOR

dustrial nr. 1, Sibiu; Dispozitiv pentru
debitarea garniturilor, Doru Petrică,
Liceul industrial nr. 5, Tg. Jiu; PRE¬
MIUL SSS; Turbină eoliană, Adrian
Pislă, Liceul «Nicolae Bălcescu», Cluj-
Napoca; Baterie solară pentru încăl¬
zirea apei, Ludovik tCSdmon, Florin
Sas, Caro! Schaumburger, Liceul
industrial nr. 1, Arad.

PREMIUL I: Dispozitiv de măsură
a inducţiei magnetice, Marcel Pisică,
Liceul industrial nr. 6, Galaţi; Sistem
de afişaj numeric prin segmente pe
ecran TV, ion Jingoi, F. Buican,
Gh. Ghiru, Liceul de matematică-
fizică nr. 1, Piteşti; PREMIUL II:
Osciloscop catodic tranzistorizat 0—
5 MHz, Fiorin Comşa, Andrei Ta¬
in aş, Liceul industrial nr. 2, Sibiu;
Automat cu program fix pentru tem¬
porizarea proceselor, Georgică La-
zăr, Liceul «Mihai Eminescu», Boto¬
şani; Sistem de telecomandă propor¬

ţională cu n parametri pe un singur
canal de transmitere a informaţiei,
Adriana Truică, Liceul «Nicolae Gri-
gorescu», Cîmpina; PREMIUL III:
Aparat pentru vizualizarea pe ecranul
osciloscopului catodic, sub formă vec¬
torială, a mărimilor electrice sinusoi¬
dale, Peter Auner, Silviu IXlep, Li¬
ceul industrial nr. 1, Sibiu; Osciloscop,
Marian Rusnac, Liceul industrial nr. 2 ,
Călăraşi; Microcentrală eoliană TM-01,
Marcel Crişan, Liviu Atitienei, Eu¬
gen Crimu, Romeo Tresanschi, Li¬
ceul industrial nr. 1, Petroşani.

TEHNIUM 10/80

ÎNTREPRINDEREA ELECTROTEHNICA

REALIZĂRI SEMNIFICATIVE

ÎN INTRRRUCEREA NORLUI

Deşi tineri, inginerii din sectorul de
proiectare al întreprinderii «Electro¬
tehnica» cunosc foarte bine istoria
unităţii industriale în care lucrează.
Astfel, Doru Creangă îmi creiona sin¬
tetic prefaţa existenţei unei moderne
uzine: «cu © de ani în urmă, un
modest atelier ai firmei AEG, ră¬
mas timp de mulţi ani, pînă după
1945, Ia stadiul de modestă fabrică,
în care se realizau produse ce ţi¬
neau mai mult de artizanat decît
de industrie, «Electrotehnica» are
■din 1965 un local nou, unde halele
spaţioase şi dotările moderne au
fatNl'ifirf dezvoltarea unei uupor-

fuior «le msMw"

{)< o ( f' t > rî< * t v ? 1 1 .i i o t< o i

.... i , .{Ml ■ <(« fi flf ( v 1 VM

Lx;;m nu >. f - - i:< u,. ; i-

t ; ■■ *. .. . .m : '

. , I • fjfU

kr. 1 ' I ’V'V* ^j-vcri i/ofîfi; tî‘î,{/„Vi

i i ■■ 1 i v . tmm fiu turîfHf mo

‘ i 1 t'C ' . fiUpfidor.î.U.*-;

txt-u • • toalf- omilritif'

* .'i t t ononiîfii nnhwmk
:v;« ... |,i nthiUV a|>lC< H»f(î fX'UtO

c nu | i > i.iiit 5>ieoiupt.f ale
organizaţie! U.T.C., ale membrilor co¬
misiei profesional-ştiinţifice se nu¬
mără în prezent ridicarea calităţii ga¬
mei de produse, sporirea gradului de
fiabilitate, realizarea unor importante
economii de materii prime, materiale
şi reducerea consumurilor de energie
electrică şi combustibil convenţional.

inginerul Adrian Surupăteanu, şe¬
ful comisiei profesional-ştiinţifice a
comitetului U.T.C. al întreprinderii
«Electrotehnica», îmi oferă cîteva amă¬
nunte: «noi lucrăm în colaborare
strînsă cu colegii noştri de la Insti¬
tutul de proiectări automatizări.
Aici se finalizează proiectele pen¬
tru majoritatea produselor între¬
prinderii şi fiecare tînăr din colec¬
tivele de proiectare contribuie cu
optimizări la ansamblurile proiec¬
tate. Astfel, Dan Ghineş a contri¬
buit Sa realizarea unui convertizor
de uz general cu două punţi şi anu-
tatie de impuls utilizat în industria
uso-arâ în lirmie tebnelngire de
prelucrare a cauciucului Prin echi¬
pare suplimentari,, acest converii-
tw poate fi utilizat pentru acţiona-
file pFincrpalelcw maşini-uneHe din
industria prelucrătoare. Inginerul
ştefan Pop>ar» a adus noi soluţii
Vrt proiectare.a vărsătorului de tura¬
ţie pentru maşini-unelte prin uti¬
lizarea curuitelor integrate reali¬
zate în ţară-;.

Studierea eâtfor dr reduce'e a corp
surmriui do energie eierfnra pentru
standurile de probe a dus Sa nor pro¬
iecte reaîizsfe cu spuimuf soclieî de
auţe-uffiare iegmeru! Doru Creangă,
ws nil a rn met oi ai introducerii noută¬
ţilor tehnice ne explică «secretul»
noilor standuri: «de la început am
conceput standuri care pot fî uti¬
lizate fără disipare de energie, a-
ceasta puţind li redirijată după pro¬
ba unei instalaţii în alta sau prin
reintroducerea energiei. In reţeaua
electrică, cu o pierdere de numai
2 §—g.f;/ din valoarea iniţială de
consum».

Noile realizări au făcut ca reducerile
consumurilor de energie să atingă
50 000 kWh la energie electrică şi 1,5
tone ia combustibil convenţional.

Nu numai noile proiecte evidenţiază
tinerii din colectivul de la «Electro¬
tehnica». în secţia de automatizare,
inginerul Mircea Stoian remarca pe
tinerii şefi de echipă Marian Cuţaş,
Dan Dincă, Ştefan Bururugă, pe

muncitorul Son Gruia Secţia, cu o
pondere de cel puţin o treime din
producţia întreprinderii, se remarcă
nu numai prin tinereţea muncitorilor
ei, ci şi prin rezultatele cu care a con¬
tribuit la îndeplinirea cincinalului cu
aproape 4 luni înainte de finele acestui
an.

«Aici, ne spunea inginerul M. Sto¬
ian, ceea ce contează, în primul
rînd, este fineţea poziţionării repe¬
relor, acurateţea execuţiei lucrări¬
lor de montaj, Interpretarea corectă
a documentaţiei. Gama variată de
produse — fnvertoare, redresoare,
convertoare de putere, pupitre şi
panouri de comandă, electrofiltre —
a necesitat o permanentă preocupa¬
re din partea organizaţiei U.T.C.
şi a celorlalţi factori de răspundere
din întreprindere pentru ridicarea
calificării, pentru familiarizarea ti¬
nerilor cu tehnologiile moderne,
tradusă în fapt prin numeroase
cursuri de ridicare a calificării».

în secţia supranumită nu fără temei
«a oamenilor cu mîini de aur» se
realizează modernele aparate de roent-
gen-diagnostic. în urmă cu zece ani,
aceste importante realizări ale tehnicii
medicale se bazau în proporţie de
peste 95% pe import. Astăzi, ponderea
importului a scăzut sub 10%, prin
meritoriile eforturi de asimilare a com¬
ponentelor ce implică, în special, uti¬
lizarea montajelor electronice şi a me¬
canismelor de mare fineţe. în secţie,
numai optimizarea traseelor pe cablu
a condus la economii de 10 000 în

conductoare. Tot aici se realizează de
tineri şi tinere îmbrăcaţi în halate albe
generatoare de impulsuri, convertizoa-
re pentru locomotive, generatorul
ROGIF-20, cel mai nou produs desti¬
nat maşinilor de prelucrat prin electro-
eroziune.

Consemnăm şi aici cîţiva tineri re¬
marcaţi prin eforturile lor depuse pen¬
tru ridicarea continuă a calităţii pro¬
duselor, şi anume pe subingineru!
I. Tudor, muncitorii I. Badea, î. Grigo-
re şi I. Mi rea.

Introducerea tehnicii noi se materia¬
lizează prin importante rezultate ia
nivelul tuturor secţiilor. Astfel, meca¬
nizarea operaţiilor de lipire a compo¬
nentelor electronice a dus la economi¬
sirea a 1,5 tone de cositor şi reducerea
timpului de lucru cu 80 000 de ore;
găurirea circuitelor imprimate prin co¬
piere a dus ia economii de energie de

15 MWh şi reducerea timpului de lucru
cu 50 000 de ore; mecanizarea spălării
circuitelor imprimate a. avut drept con¬
secinţă economisirea a 3 tone de tri-
cioretilenă.

Pentru colectivul întreprinderii
«Electrotehnica», pentru cei peste
1 200 de utecişti a început un nou cinci¬
nal, în care obiectivele se traduc prin
importante creşteri ale indicatorilor de
plan (aproape 500 milioane de iei la
producţia industrială, 500 milioane de
lei la producţia-marfă, 150 milioane de
lei ia export, 325 000 de lei la producti¬
vitatea muncii).

Rezultatele de pînă acum, făptui că
tinerii de aici s-au dovedit a fi printre
primii nu numai în producţie, dar şi
în promovarea noului, în găsirea de
soluţii tehnice originale, pentru opti¬
mizarea proiectelor şi implicit a pro¬
ducţiei, atestă nu numai un valoros
potenţial de creativitate, dar şi sudura
sufletească a unui colectiv legat prin
nobilele fapte aie muncii în folosul
întregii societăţi.

CĂLIN STĂNCULESCU

TEHNIUM 10/80

SASIO-

Câ

ram» ilevi

ELEMENTE
DE CIRCUIT

mmmm bipbiab

Fiz. A. MĂRCULESCU

în sensul cel mai larg prin polariza¬
rea tranzistorului se înţelege stabilirea
tensiunilor aplicate terminalelor (deci
implicit şi a curenţilor), în conformitate
cu ceea ce se doreşte de la tranzistor —
de regulă, obţinerea unei amplificări date
pentru un semnal de intrare cu amplitu¬
dinea dată.

’ * I % Y \ | g ' V,V I

Ne vom referi în cele ce urmează la
montajul cu emitorul comun (EC). Sem¬
nalul amplificat este cules din circuitul
de colector, deci el fixează condiţiile
de funcţionare în reţeaua caracteristici¬
lor de ieşire, adică punctul de funcţio¬
nare static, P f , de coordonate I c şi
U C£ . Din caracteristica de transfer se
deduce apoi valoarea statică a curentu¬
lui de bază, I B , care, prin proiecţie în
planul caracteristicilor de intrare, de¬
termină tensiunea U B£ de repaus. Cu-
noscînd valorile curenţilor şi tensiuni¬
lor, se alege o sursă convenabilă de ali¬

mentare, U cc . La proiectarea schemei
de polarizare se mai ţine cont, după cum
vom vedea, de necesitatea stabilizării
punctului de funcţionare faţă de varia¬
ţiile scontate de temperatură.

în regim de amplificator al unor sem¬
nale variabile, tranzistorul trebuie să
aibă punctele statice de funcţionare ast¬
fel alese încît variaţiile mărimilor U C£ ,
I c , I B şi U B£ sub acţiunea semnalului
alternativ să nu-1 scoată din limitele
admise de funcţionare. în caz contrar
se produce o deformare accentuată a
semnalului amplificat sau chiar se riscă
distrugerea tranzistorului.

La montajul EC, rezistenţa de sarcină
R s este conectată între colector şi po¬
lul + U cc în cazul tranzistoarelor de
tip npn, respectiv între colector şi — U cc
la cele pnp. Căderea de tensiune pe ea
este determinată de I c , deci indirect de
I B sau de U B£ . Prin urmare, pentm o
polarizare adecvată este suficient să se
asigure o valoare corespunzătoare a lui
U B£ (sau a lui I B ), lucru ce se poate face
prin conectarea unei rezistenţe R B între
bază şi polul sursei care alimentează
colectorul (fig. 45). Parcursă de curen¬
tul de repaus I B , această rezistenţă tre¬
buie să producă o cădere de tensiune
egală cu diferenţa U cc — U B£ . Valoarea
ei se calculează deci cu relaţia:

R„ = U cc ~ Ub e

B T

Pentru tensiuni de alimentare U cc mai
mari de 10 V, putem neglija pe U B£ (de
ordinul zecimilor de volt), calculînd re¬
zistenta de bază cu relaţia aproximativă:
R B= u cc /i B .

Acest mod simplu de polarizare a
bazei prezintă dezavantajul unei pro¬
nunţate instabilităţi termice. într-ade-
văr, la creşterea temperaturii curentul
de colector creşte (datorită curentului
rezidual, care se dublează la fiecare 6°C
în plus pentru tranzistoarele cu siliciu,
respectiv la fiecare 10°C în plus pentru
cele cu germaniu). în consecinţă creşte
şi căderea de tensiune pe R s , scăzînd

U C£ , ceea ce duce la deplasarea punc¬
tului de funcţionare. Tranzistorul nu
este în pericol, curentul de colector
avînd valoarea limitată la U cc /R s . De
asemenea, tensiunea U C£ fiind mai mică,
puterea disipată de tranzistor nu depă¬
şeşte limitele admise.

Să considerăm un exemplu concret,
şi anume un tranzistor cu siliciu lucrînd
în următoarele condiţii: U cc = 5 V;
U C£ = 2 V; R s = 3 kfi; £ = 100;
U B£ = 0,5 V. Presupunem că tempe¬
ratura de lucru este de 25°C şi că în
aceste condiţii curentul rezidual al tran¬
zistorului este de 1 /rA, valoare neglija¬
bilă în comparaţie cu a curentului de
colector: I c = (U cc - U C£ )/R S = 1 mA.
Curentul de bază este I B « îjp = 10 jiA.
Rezultă valoarea rezistenţei de polari¬
zare R b = (Ucc - U B£ )/I B = 450 kfi.

Dacă temperatura de lucru ar creşte de
la 25°C la 61°C (deci cu At = 36°C),
curentul rezidual ar creşte de 2 6 = 64 de
ori, devenind de 64 /jA. Noua valoare
a curentului de colector, de 1,064 mA,
ar produce pe R s căderea de tensiune
de 3 kfi ■ 1,064 mA ^ 3,2 V, ceea ce im¬
plică o scădere a lui U C£ la cca 1,8 V.
Un calcul elementar ne arată că puterea
disipată de tranzistor ar scădea în acest
caz de la 2 mW la 1,9 mW.

O altă modalitate de polarizare a
bazei este cea prezentată în figura 46,
adică prin montarea rezistenţei R B între
baza şi colectorul tranzistorului. Valoa¬
rea lui R b se calculează de data aceasta

£U relaţia: R p = . .

După cum se ştie. curentul total de
colector este alcătuit, în cazul montaju¬
lui EC, din componentele /M B şi l CE n ■
I c = 1 CEn + Ş • I £ . La o creştere a tempe¬
raturii, curentul rezidual Lr 0 creşte, tin-
zînd să ducă la creşterea curentului de
colector. în paralel însă potenţialul co¬
lectorului scade (datorită căderii sporite
de tensiune pe R s ), scăzînd astfel şi
U B£ prin modul cum este montată R B
Urmează o scădere a lui I B , deci implicit

IHEABGABtA

ABBMBIA1BABIIBB

CABMIB-HICHIl

Bateriile de acumulatoare cadmiu-
nichel (Cd-Ni) sînt alcătuite din gru¬
puri serie de celule elementare, fiecare
avînd tensiunea electromotoare de cca
1,2 V. Prin urmare, tensiunea la bor¬
nele ansamblului este un multiplu de
12 V, mai frecvent utilizate fiind acu¬
mulatoarele de 2 A V, 43 V, 6 V, 9,6 V
şi 12 V.

în afara tensiunii electromotoare,
acumulatoarele se mai caracterizează
şi prin capacitatea lor, exprimată în
amperi-oră (Ah) sau miliamperi-oră
(mAh), reprezentînd cantitatea de e-
lectricitate înmagazinată în ele. Valo¬
rile capacităţii pentru acumulatoarele

Cd-Ni curent utilizate sînt cuprinse
între 100 mAh şi 1 Ah.

La încărcarea unui acumulator, pa¬
rametrul cel mai important îl repre¬
zintă curentul de încărcare. Alegînd
o valoare prea mică a acestuia, durata
încărcării se prelungeşte supărător,
iar cu o valoare prea mare se riscă
deteriorarea acumulatorului. S-a sta¬
bilit experimental că valoarea optimă
a curentului de încărcare este de apro¬
ximativ o zecime din numărul care ex¬
primă capacitatea acumulatorului (de
exemplu, 50 mA pentru un acumula¬
tor de 500 mAh, 100 mA pentru unul
de 1 Ah etc.).

Schema propusă (vezi figura alătu¬
rată) reprezintă în esenţă un genera¬
tor de curent constant cu patru valori
selectabile printr-un comutator K (10
mA, 20 mA, 50 mA şi 100 mA). Ea se
compune dintr-un transformator de
reţea, Tr., o punte redresoare, D 1 -D 4
(4x1 N4004, 1N4007, F307, F407 etc.),
un condensator de filtraj C (500 juF/
40 V), o celulă de stabilizare R 2 —DZ,
două tranzistoare de structură diferită
în cuplaj direct (T 1 =2N2905, BD 136,
BD 138 etc. şi T 2 =2N3055), rezisten¬
ţele de limitare R 3 —R fc şi dioda D 5
(1N4004—1N4007, F 307 etc.), cu rolul
de a proteja tranzistoarele în cazul
conectării greşite a acumulatorului.
Facultativ, schema poate fi completată
cu un indicator optic de funcţionare
(dioda LED în serie cu rezistenţa de
limitare R t , calculată în funcţie de ten¬
siunea filtrată şi de curentul maxim
admis de LED).

Transformatorul se dimensionează
pentru o putere de cca 20 W. Primarul
este de reţea (220 V~), iar secundarul
trebuie să debiteze 18-24 V~.

Rezistenţele sînt de 0,5 W, cu tole¬
ranţa de 5%; excepţie face R 6 , care
trebuie să aibă puterea de disipaţie de
cel puţin 1 W.

Acumulatorul de încărcat se conec¬
tează la bornele A-B, cu respectarea
polarităţii (plusul la plus). După aceea
se selectează din comutator, curentul
de încărcare dorit şi numai apoi se
porneşte aparatul prin închiderea în¬
trerupătorului de reţea, I. încărcarea
durează aproximativ 10 ore, făcîndu-se
de_ obicei în timpul nopţii.

înainte de a trece la exploatarea
curentă a aparatului, este bine să-l
utilizăm o perioadă de timp sub con¬
trol direct, pentru a ne asigura că pie¬
sele componente (rezistoarele, tran¬
zistoarele) nu se încălzesc excesiv.
Pentru curenţii preconizaţi, tranzis-
toareie indicate nu necesită radiatoare.

Tip

Tip I.P.R.S.

MT 101

AC 181

MTC 71

EFT 343

NKT 4

EFT 308

NKT 11

EFT 333

NKT 12

EFT 333

NKT 72

EFT 333

NKT 73

EFT 333

NKT 124

EFT 333

NKT 125

EFT 333

NKT 127

EFT 308

NKT 128

AC 180

NKT 135

EFT 333

NKT 137

EFT 333

NKT 152

EFT 308

NKT 201

AC 181

NKT 202

EFT 343

NKT 203

EFT 343

NKT 204

EFT 343

NKT 205

EFT 343

NKT 206

EFT 343

NKT 207

EFT 343

NKT 208

EFT 343

NKT 210

EFT 333

NKT 211

EFT 333

NKT 212

EFT 333

NKT 213

EFT 333

NKT 214

EFT 333

NKT 215

AC 180

NKT 216

EFT 333

NKT 217

EFT 343

NKT 219

EFT 343

NKT 221

AC 181

NKT 223

EFT 343

NKT 224

EFT 343

NKT 225

EFT 343

NKT 228

AC 181

TEHN1UM 10/80

a componentei p ■ I B din curentul de
colector. Cu alte cuvinte, curentul total
de colector va depinde mai puţin de
variaţiile temperaturii decît în cazul mon¬
tajului precedent, creşterea curentului
rezidual fiind parţial compensată de scă¬
derea componentei P ■ I B . Se poate spune
deci că sistemul de polarizare din figu¬
ra 46 oferă o stabilizare a punctului de
funcţionare în raport cu variaţiile de
temperatură, lucru adevărat atîta vreme
cît sarcina R s este o rezistenţă ohmică
(«pură»). Montajul prezintă în schimb
un dezavantaj, anume că prin rezistenţa
R B astfel plasată se creează un cuplaj
direct între ieşire şi intrare, ducînd la
diminuarea amplificării

Modul cel mai răspîndit de polarizare
îl reprezintă acela cu divizor în bază şi
rezistenţă în emitor (fig. 47), datorită
faptului că stabilizarea termică nu de¬
pinde aici de natura sarcinii R s .

Potenţialul bazei este fixat din divizo-
rul rezistiv R B — R F ; pentru ca el să
nu fie influenţat de variaţiile curentului
de bază, curentul I F prin divizor se alege
mult mai mare ca I B (de 5 pînă la 10 ori
mai mare). Nu trebuie însă să se exage¬
reze în această privinţă (se va ţine cont
de variaţiile maxime scontate ale lui I B ),
deoarece curentul prin divizor reprezintă
o pierdere de energie, grevînd sursa de
alimentare.

Pentru a calcula divizorul, se pleacă
de la valoarea statică (dorită) a lui I B şi
se alege raportul n = I B /I B , rezultînd
Ip= n-I B (cu n între 5 şi 10). Ţinînd
cont de căderea de tensiune pe rezistenţa
din emitor, baza trebuie să se afle la
potenţialul U B£ + R £ I £ faţă de masă
(considerată arbitrar la potenţial zero).
La bornele rezistenţei R £ , care este stră¬
bătută de curentul Ip=nI B , căderea
de tensiune trebuie să fie deci R £ I £ +
+ U B£ , de unde deducem:

n _ U B£ + R £ I £

P n- I B

Rezistenţa R B , străbătută de curentul
Ip + I B = (n + 1)I B , trebuie să preia restul

de tensiune, adică U CC -(U B£ + R £ I £ ).
Ea se calculează deci cu relaţia:

R = U CC-UBE — RjşIe

B (n + 1) I B

Valoarea lui R £ este, în general, cu¬
noscută (se alege în funcţie de montaj,
de stabilizarea termică dorită, de exi¬
genţele în privinţa amplificării etajului),
iar I £ poate fi aproximat destul de bine
prin I c , dacă /? este suficient de mare
(de exemplu, P> 30).

Să considerăm un exemplu concret,
anume un tranzistor cu p = 100 lucrînd
în condiţiile: U B£ = 0,5 V; I c = 1 mA;
U cc = 9 V; R E = 1 kQ. Dacă luăm
n = 7, adică I B = 7 • I B , obţinem I B »I C /
p = 10 /iA şi I P = 70 fi A. Căderea de
tensiune pe R £ este R £ I £ «R £ I C = 1 kQ-
■ 1 mA = 1 V. Rezultă R £ I £ + U B£ =
= 1,5 V şi R P = 1,5 V/70 fx A = 21,4 kQ

Tensiunea la bornele lui R B este
U CC -(U B£ + R £ I £ ) = 9 V - 1,5 V =
= 7,5 V, deci R B = 7,5 V/(10 fxA +
+ 70 fiA) « 94 kQ.

Desigur, valorile obţinute din calcul
se rotunjesc corespunzător. Tensiunea
U C£ depinde de sarcina din colector,
R s , care în acest caz nu trebuie să fie
neapărat o rezistenţă.

Stabilizarea termică a montajului se
bazează pe căderea de tensiune la bor¬
nele lui R £ , care trebuie să fie rezistenţă
ohmică (stabilizarea este cu atît mai
bună cu cît R £ este mai mare). Rezis¬
tenţa R £ este străbătută de curentul de
emitor, Î E = l c + I B = (P + 1) I B +
+ I C£0 . La creşterea temperaturii, cu¬
rentul rezidual creşte, avînd ca urmare
creşterea lui I £ şi implicit a lui R £ I £ .
Prin urmare, creşte potenţialul emito-
rului şi, deoarece potenţialul bazei este
fixat de divizor, scade U B£ , ducînd la
scăderea lui I B şi deci a componentei
(P -(- 1) I B din I £ . Asistăm şi aid la o
compensare parţială a variaţiilor cu tem¬
peratura, de data aceasta în cadrul com¬
ponentelor curentului de emitor.

Reamintim că polarizarea se calcu¬
lează pentru regimul static (sau continuu)
de funcţionare. Cînd, peste această po-

npn

P n P

■—pf 4 Ucc

Jâ ,

o £ 1

—0—Ucc

npn

1 P +I B

liL.

I *

J]r p

] R S

pfo

P n P

-00

larizare statică, bazei i se aplică un
nai variabil (alternativ), curenţii I B ,
I £ îşi vor schimba corespunzător
rile în timp, acest lucru reflectîndu

■0+ Ucc

variaţii ale tensiunii la bornele rezisten¬
ţelor R s şi R £ .

Componenta alternativă a tensiunii
la bornele lui R £ nu este utilizată în
montajul EC. Dimpotrivă, ea micşorea¬
ză amplificarea «văzută» de sarcina R s -
De aceea, ea se elimină prin montarea
în paralel cu R £ a unui condensator de
decuplare, C £ , convenabil ales. Monta¬
jul va funcţiona în acest caz cu amplifi¬
care normală, dar ca şi cum ar fi ali¬
mentat de la o tensiune continuă mai
mică, U cc -ReI £ .

Mai trebuie precizat faptul că, în ge¬
neral, calculele de polarizare sînt aproxi-
, mative deoarece niti parametrii îran-
zistorului nu sînt decît cu aproximaţie
cunoscuţi. De aceea, punerea la punct
se poate face numai pe cale experimen¬
tală, introducînd (provizoriu) pentru re¬
glaje rezistenţe variabile sub formă de
potenţiometre sau trimere.

sem-
Ic Şi
valo-
•se în

uni

MARK AMDRES

Descriem mai jos o metodă simplă
pentru determinarea rezistenţei interne
a unui instrument de măsură (micro-
ampermetru sau miliampermetru) fără
a face apel la un alt aparat etalonat.

Reamintim că un instrument liber
(fără şunturi sau rezistenţe adiţionale)
se caracterizează prin trei mărimi inter¬
dependente prin legea lui Ohm: rezis¬
tenţa internă (R,), curentul prin instru¬
ment corespunzător deviaţiei maxime a
acului (I;) şi tensiunea la borne pentru
care acul deviază la cap de scală (U,).

Pentru a aplica procedeul propus,
avem nevoie de o sursă de tensiune
continuă cu valoarea U|. Aceasta poate
fi obţinută de la o baterie (1.5-9 V) cu
ajutorul unui divizor rezisţiv. r-P (fig. 1).
La conectarea instrumentului cursorul
potenţiometruiui trebuie să se găsească
în extremitatea de jos (u = o). Prin de¬
plasarea lentă a cursorului, acul instru¬
mentului se aduce la cap de scală, si¬
tuaţie în care curentul prin instrument
are valoarea 1,- (dacă acul «bate» în sens
opus. se inversează bornele instrumen¬
tului). în acest moment tensiunea u pre¬
luată de la divizor este egală cu U, şi
legea lui Ohm ne dă: U,= R . - 1 £ (negli¬
jăm rezistenţa r, a braţului iui P înse-
riat cu instrumentul, aceasta putînd fi
aleasă foarte mică în comparaţie cu R ; ).

Fără a mai deplasa cursorul lui P din
poziţia precedentă, se modifică acum
circuitul instrumentului introducîndu-se
în serie diferite rezistenţe R„ marcate,
cu valori crescătoare (fig. 2). Deviaţia
acului va scădea treptat prin creşterea
lui R x . Pentru o anumită valoare a lui

R*, pe care o notăm R, acul va indica
exact jumătatea scalei (diviziunea din
mijloci situaţie în care curentul prin
instrument va fi 1/2 Legea lui Ohm
pentru noul circuit al instrumentului se

scrie: U. = (R.+ R) ■ .

■5-U

Prin comparaţie cu situaţia prece¬
dentă, deducem fără dificultate că R ( = R,
adică rezistenţa internă a instrumentu¬
lui este egală cu valoarea R a lui R,
pentru care acul deviază la jumătatea
scalei.

Precizia acestei determinări este bună
dacă se utilizează rezistenţe R x cu tole¬
ranţa de ± 1% (la nevoie chiar de
-+ 5%), cu condiţia ca potenţiometrul

să aibă o rezistenţă foarte mică în com¬
paraţie cu Rj (cel puţin de 20 de ori mai
mică). Dacă nu dispunem de potenţio¬
metre cu valoare mică (ohmi sau zeci
de ohmi), putem alege un alt tip de di¬
vizor, de exemplu cel din figura 3. în
acest caz cursorul potenţiometruiui tre¬
buie plasat în extremitatea de sus îna¬
inte de conectarea instrumentului. Re¬
zistenţa r poate fi de 5 Q, iar P de 1 kQ.

pihtrii mucuri

Alimentat de la o baterie plată de
lanternă (3 R12 — 4,5 V), montajul ală¬
turat furnizează o lumină intermitentă
ce poate fi utilizată, de exemplu, pentru
semnalizarea direcţiei de virare cu
bicicleta. Cele două becuri (tot de lan¬
ternă, de 3,5—3,8 V/0,2—0,3 A) se in¬
stalează pe o placă izolatoare (sticlo-
textolit), prinsă de aripa din spate a

_bicicletei. Selectarea becului din stîn-

(J ga, respectiv a celui din dreapta, se
-Ţ face cu ajutorul unui comutator K 2 cu
trei poziţii. în poziţia mediană a lui K 2
ambele becuri sînt stinse, consumul

montajului în acest caz fiind foarte
redus. Comutatorul de alimentare
poate fi astfel lăsat închis pe toată
durata utilizării bicicletei.

Schema electrică este simplă, folo¬
sind două tranzistoare de medie pu¬
tere — BD 136, BD 140, BD 238
etc. şi T 2 — BD 135, BD 137, BD 237
etc.). Frecvenţa convenabilă de pîlpîire
se stabileşte prin alegerea valdrii con¬
densatorului C (între 50 şi 500 jyF).
Rezistenţa R se alege experimental
(cca 20 kQ), în funcţie de tranzis-
toarele utilizate.

^+4,5V

-fi-

TEHNÎUM 10/80

CQ-70

Caracteristicile
constructive (în mm)

RECEPŢIA

CANALULUI '34 TI

Pentru a recepţiona canalele 21-60
din domeniul de frecvenţă U.I.F. cu¬
prins între 470-790 MHz, sînt posibile
două soluţii de bază: ^

1) compietarea televizorului cu un
selector U.I.F. pentru cabalele 21-60
si 2) utilizarea unui convertor U.I.F/
F.I.F.

în prezent la Braşov se transmite
programul ll-TV în canalul 34 (ultimul
din banda IV) ce poate fi recepţionat
şi în judeţele Covasna şi Harghita,
pînă la o depărtare de aproximativ
100-120 km.

«Extinderea» recepţionării progra¬
mului ll-TV este posibilă cu antene
Yagi avînd peste 20 de elemente, con¬
form figurii 1 (datele constructive şi
parametrii în tabelele nr. 1 şi 2).

Antena poate fi construită şi cu
8-12-16-20-24 de elemente, însă cîşti-
gui variază în funcţie de lungimea elec¬
trică. Reflectorul antenei este format
din 3 elemente în scopul îmbunătăţirii
raportului faţă/spate. Lărgimea de ban¬
dă a antenei acoperă toate canalele
din banda IV (canalele 20-34), respec¬
tiv toate canalele din banda V (cana¬
lele 35-60). r

Un cîştig suplimentar se poate ob¬
ţine prin conectarea în paralel a mai
multor antene (etaje). Cîştigul supli¬
mentar prin etajare se poate determina
din figura 2. Legarea în paralel se rea¬
lizează astfel încît tensiunile etajelor

ing. ŞTEFAN SiiVSOIM,
ÎVIiercurea-Giuc

să se însumeze (sinfazie), iar pe de
altă parte ţinîndu-se seama de adap¬
tarea impedanţelor. Legarea în paralel
a antenelor se realizează conform cu
figura 3. Dacă se conectează sinfazie
4 etaje, se obţine un cîştig suplimentar
de 5 dB.

La construirea antenelor trebuie ţi¬
nut seama de următoarele:

— cîştigul antenei depinde exclusiv
de lungimea fizică şi de numărul de
elemente;

— adăugarea unor elemente în plus
şi la alte distanţe decît cele prescrise
va avea efect contrar (scăderea cîşti-
gului, modificarea impedanţei şi de¬
formarea caracteristicii de directivi-
tate);

— profilele din care se realizează
suportul longitudinal ai antenei tre¬
buie să fie din acelaşi metal ca şi ele¬
mentele, mai solid, de preferinţă ţeavă
sau profil U. Elementele se fixează
prin strîngere cu şuruburi care să asi¬
gure un bun contact electric;

— la antenele U.I.F. nu se admite
construcţia suportului longitudinal din
lemn;

— conectarea cablului coaxial la di¬
polul antenei se realizează printr-o
buclă în A/2. Lungimea buclei este în
cazul canalului 34: K—180 mm.

Recepţia programului ll-TV am reali-
zat-o cu un convertor profesional,
transpunînd canalul 34 în canalul 2,

Cîştigul antenei

’

Raportul F/S .

20 dB

25 dB

30 dB

Directivi ta tea

orizontală

45°

30°

20°

Directivi tatea

verticală

; 65°

35°

20°

Lungimea ejectrică a antenei în

funcţie de lunginjea de undă

0,9 ’

3,4

5,8

Impedanţa antenei

240 n

240 a

Material pentru elementele antenei: 0 6-8 mm

Material pentru suportul antenei: 0 15-20 mm

Convertorul este produs «Electronica»
— P35.906. Avînd în vedere că atenua¬
rea semnalului creşte cu creşterea
frecvenţei, propun amplasarea con¬
vertorului în imediata vecinătate a
antenei.

Schema electrică a unui amplifica¬
tor este prezentată în figura 4. Se fo-

Fig. 2: Cîştigul suplimentar
(Gs) prin etajare în funcţie de
numărul de etaje (N).

\^A__

. &X _ VisL

0 i3 4 56 7 8 9 10 1112

Fig. 3: Conectarea sinfazică

a) Două etaje legate prin cablu paralel 2-40—300 £!.

b) Patru etaje legate prin linii paralele ,

loseşte un singur tranzistor de înaltă
frecvenţă de tip AF 239. Amplificato¬
rul se montează într-o cutie metalică
cu două incinte împărţite conform
schiţei, permiţînd amplasarea tranzis¬
torului T la aceeaşi distanţă de liniile
L t şiL 2 . Cutia se va realiza din tablă
de cupru cositorită, cu grosimea de
0,3-0,5 mm. La intrare şi ieşire se fo¬
losesc treceri de sticlă cu o capacitate
parazită de 0,2-0,5 pF. în lipsa acestora
se măreşte diametrul găurilor de in¬
trare şi ieşire la 0 5 mm, izolînd firul
central de carcasă cu un tub de ma-

L1STA DE MATERIALE
*L, — conductor de cupru argintat 0 2 mm,

1 = 38 mm;

L 2 — conductor de cupru argintat
0 2 mm, 1 = 38 mm;

S — bobină şoc, conductor de cupru
o 0,2 mm. Se bobinează 10 spire,
diametrul bobinei fără miez este
0 3 mm;

C 1; C 2 — condensatoare semireglabile
1-8 pF;

C — condensator ceramic disc, 47 pF;
C 3 — condensator ceramic disc, 470 pF;
C 4 — condensator de trecere, InF;

Rj — 1 kîî/0,25 W;

R 2 — 2,2 kfl/0,25 W;

R 3 — 10kQ/0,25 W;

R 4 — se experimentează (150—300 Q)/
0,25 W.

Fig. 1: Antenă cu 24 de elemente pentru
banda IV -TV.

A. (pentru canalul 34) = 0,519 m

TEHNIUM 10/80

terîaf izolator.

Circuitul de intrare este un circuit
clasic de bandă largă de tip trece-sus.
Liniile L x şi L 2 sînt realizate din con¬
ductor de cupru argintat, 0 2 mm. C
este un condensator ceramic disc de
47 pF. Condensatoarele C 1 şi C 2 sînt
semireglabile (trimere) de 1-8 pF.

Reglajul se face prin condensatorul
C 2 . Pentru adaptarea optimă a impe-
danţei de ieşire a tranzistorului la
linie (pentru transfer maxim de ten¬
siune) trebuie să se caute poziţia
punctului B (prin încercări) la distanţa
de 5-10 mm. Se procedează la fei şi
în cazul adaptării impedanţei de ieşire
a amplificatorului, de 75 0. Dacă

banda de trecere este sub 8 MHz, se
va monta între punctele C şi F o re¬
zistenţă R 4 între 150 şi 300 0. Distanţa
punctului C faţă de masă va fi de
5-10 mm.

Se recomandă montarea amplifica¬
torului lîngă antenă. în acest caz se
va aduce tensiunea continuă pozitivă
de alimentare a tranzistorului cu un
conductor suplimentar fixat de cablul
de coborîre coaxial din metru în metru,
cu bandă izolatoare. Polul negativ se
conectează la tresa cablului coaxial.

Amplificarea ce se poate obţine
este de 12-14 dB, cu tranzistorul cu
germaniu AF 239 la un factor de zgo¬
mot de 5-6 dB.

RECEPTORUL „ £££
SINCRODINA m

. Ing. V. ME 5 AROŞ _ 47 nF ~ KM/ v

1 '"s- '■ munteaimu

în cazul în care dorim să îmbunătă¬
ţim sensibilitatea receptoarelor con¬
struite, putem utiliza un etaj de ampli¬
ficare în radiofrecvenţă.

în figura 1 este prezentat un astfel
de amplificator cu un tranzistor npn
cu zgomot mic. Circuitul de intrare

r ansioiiTH

u ,

100

=10nF y

-CV

+V.V

H aitei ?

* |t kaLV LJ t 5nF

4-i l II

n 5 *L_f

>-u ! t- «n ^ 6 „ F

EI ST# I ” :

4,7 4.7 68

Rf v v m

ir-S

= =10 n F [JlOOn- ^

«L I+Î2.V _

r300 4=50

rj H ♦

I ..u&V

oscilant sînt date în tabel. După
cum se observă, apar unele benzi noi
de radioamatori acordate de W.A.R.C.
1979, dar care nu pot fi utilizate decît
eşalonat începînd cu anul 1982.

în cazul în care dorim să utilizăm
două tranzistoare, rezultate bune ob¬
ţinem prin folosirea amplificatorului
prezentat în figura 2, Antena poate fi
cuplată şi inductiv; filtrul de intrare
are o atenuare de circa 6 dB, dar în
schimb asigură o îmbunătăţire a se¬
lectivităţii receptorului. Reglajul am¬
plificării se poate face din linia de
control automat al amplificării (CAA)
sau prin reglaj manual cu un poten-
ţiometru de 5-20 kQ, legat între masă
şi +12 V! Se vor ecrana cele 3 bobine.
Pentru acordul în diferite game este
necesară schimbarea bobinelor.

în cazul în care avem un tranzistor
cu efect de cîmp, de exemplu BFW 10
— BF 244— MPF 102 etc., putem reali¬
za un amplificator de radiofrecvenţă,
prezentat în figura 3, care este o adap¬
tare a schemei din figura 1, utiiizînd
trei circuite acordate. Potenţiometrul P
serveşte la atenuarea semnalelor pu¬
ternice.. Tr, 1 este identic cu ce! des¬
cris anterior. Rezistorul de 270 0 neu¬
tralizează eventuala tendinţă de osci¬
laţie a etajului. L 7 are 1,2 jjH pentru
gama de 14 MHz.

Un amplificator mai complex, dar şi
cu rezultate mai bune se obţine uti-
lizînd două tranzistoare cu efect de
cîmp în montaj cascod.

Ultimul amplificator de radiofrec¬
venţă, prezentat în figura 4, foloseşte
un tranzistor MOSFET de tipul 3N140;
40673 etc. Reglajul amplificării se reali¬
zează prin modificarea polarizării elec¬
trodului G2. Diodele cu siliciu de tipul
1N914 servesc la limitarea semnalului
de RF în cazul utilizării etajului la un
transceiver şi în special în cazul folo¬
sirii tranzistorului 3N140, care nu este
protejat. Circuitele de intrare şi ieşire
se vor acorda în benzile recepţionate
şi vor fi ecranate conform liniei punc¬
tate pentru evitarea autooscilării eta¬
jului.

Pentru a veni în sprijinul celor care
doresc să realizeze receptorul descris

nu necesită acordul în interiorul unei
benzi. Transformatorul Tr. 1 are 3x8
spire CuEm 0 0,2 pe un tor de ferită.
Bobinele pot fi executate pe inele de
ferită — gen toroidal — sau în sistem
clasic, dar în acest caz este necesară
ecranarea lor separată pentru evitarea
cuplajelor nedorite. Valorile circuitului

în numărul 5/1980, pag. 13, la figurile 1
şi 2,prezentăm în continuare cele două
plăci imprimate (scara 1:1) şi ampla¬
sarea pieselor. în figura 5 este cablajul
oscilatorului local. Se observă că sînt
unele piese în plus faţă de schemă,
dar acestea vor servi la adaptarea şi
a părţii de emisie de mică putere.—
QRP —, realizînd astfel primul nosţru
transceiver (în telegrafie). în figura 6
este prezentat cablajul mixerului şi al
preamplificatorului de J.F.

TEHNIUM 10/80

AMPLIFICATOR AF

LI VIU CADIIMOIU,
Botoşani

în cele ce urmează prezentăm schema se va face de la un redresor independent

unui amplificator de joasă frecvenţă care care poate debita o tensiune cuprinsă

se poate monta în locul amplificatorului în limitele 10-14 V la un curent de

similar cu tuburi electronice din televi- maximum 0,15 A. Tensiunea nu trebuie
zoarele hibride. Personal am construit stabilizată, dar este necesar să fie bine

acest amplificator pentru a înlocui pe filtrată. Deoarece un astfel de redresoi

cel existent în televizorul «VENUS-HS», este uşor de construit, nu am conside-

din cauză că nu am putut procura tubu- rat că este necesar să redăm schema,

rile finale PCL 86 şi PL 84. Pentru introducerea amplificatorului

Amplificatorul are o schemă clasică. în televizor se fac unele mid modificări:
Piesele sînt uşor procurabile şi au tole- 1. Se scot tuburile înlocuite din soclu-
ranţe largi. Principalele elemente sînt rile lor, montîndu-se în locul filamente-
cele patru tranzistoare de joasă frec- lor o rezistenţă de 110 fi/16 W. Rezis-

venţă şi transformatorul defazor TR (de tenţa se fixează pe partea şasiului unde

la receptoarele «Turist», «Mioriţa», se găsesc şi celelalte piese prin introdu-
«Sport»), Alimentarea amplificatorului cerea terminalelor în locul celor două

filamente. va ataşa un radiator de tip steguleţ.

2. Borna « + » a amplificatorului se Deoarece piesele nu au valori critice, nu

lipeşte la masa televizorului. am dat schema cablajului imprimat, con-

3. Pentru ca reglajul volumului să se structorul executîndu-1 în funcţie de ga-

facă pe o plajă mai largă, se poate în- baritul elementelor procurate. în ampli-

locui potenţiometrul de 250 kfi (din ficatorul descris am folosit următoarele

schema TV) cu unul de 5 kfi, logarit- componente:

mic. 7\ = EFT 319, EFT 307 sau EFT 353,

4. Difuzorul existent (Z = 750 fi) se cu zgomot redus; T 2 = T 3 = T 4 =

înlocuieşte cu unul cu Z = 3 —20 fi şi AC 180 K; Q = 20 //F/10 V; C 2 = 5-

avînd puterea maximă 6 VA. 10 //F/10 V; C 3 = 100-220 //F/6,3 V;

Tranzistoarele finale vor avea facto- C* = 100-200 juF/15 V; C 5 = 220 uF

rii /? cît mai apropiaţi şi se vor monta sau 440 //F/16 V; R, = 3,9-4, 7 kfi;

pe mid radiatoare din tablă de alumi- R 2 = 270-330 kfi; R 3 = 0-33 fi; R 4 =

niu (grosime 1-1,5 mm şi suprafaţă 20 x 47-56 kfi; R 5 = 5,6-6,8 kfi; R 6 = 82-

30 mm). Tranzistorului prefinal T 2 i se 120 fi; R 7 = 2,7-3,3 kfi: R 8 = R =

* 390 fi; R 9 = R 10 = 10 fi.

LAMPĂ AUTOMATĂ

DE SEMNALIZARE

Montajul prezentat mai jos asigură
semnalizarea optică în întuneric prin
aprinderea intermitentă a unui bec şi
realizează . stingerea lui automată în
timpul zilei. Astfel se foloseşte cu efi¬
cienţă maximă energia sursei de ali¬
mentare (elemente galvanice, acumu¬
latoare sau reţea), fără a fi nevoie de
o supraveghere permanentă.

O asemenea lampă este utilă pentru
semnalizarea unor locuri periculoase,
lucrări rutiere, geamanduri, vehicule
rămase în pană pe drum, refugii turis¬
tice sau chiar în încăperi pentru a indi¬
ca ieşirile în caz de pericol, hidranţii
pentru incendiu, amplasarea întreru¬
pătorului de lumină etc.

Schema conţine un circuit basculant
astabil, realizat cu tranzistoarele T t
şi T 2 . El generează oscilaţii dreptun¬
ghiulare care, prin amplificatorul T 3 ,
comandă aprinderea periodică a be¬
cului B.

Stingerea lămpii în timpul zilei este
efectuată de T + şi T 5 . Cînd lumina am¬
biantă ajunge pe fototranzistorul T 4 ,

Fiz. GH. SALUTĂ

curentul emitor-colector creşte. Ca
urmare, T 5 intră în conducţie şi astfel
baza lui T 2 este pusă la masă; T 3 este
şi el blocat, oscilaţiile încetează, iar
B rămîne stins. Consumul în această
stare este de numai 0,5 mA.

Reglarea montajului se face după
ce ne-am decis pentru o anumită
tensiune de alimentare şi un tip de
bec. Se poate alege orice bec în gama
de tensiuni şi curenţi indicată pe sche¬
mă, de la cel mai economic (3,8 V/
0,07 A)_pînă la cel mai puternic (6 V/
0,5 A). în cazul cînd se doreşte coman¬
da unui bec alimentat la reţea, se va
înlocui B cu înfăşurarea unui releu pre¬
văzut cu un contact normal deschis
(varianta cu releu din schemă). O diodă
în paralel pe bobină scurtcircuitează
tensiunea de inducţie apărută fa comu¬
tare, care poate străpunge tranzistoa¬
rele.

Reglarea constă în ajustarea valo¬
rilor rezistenţelor şi eventual a conden¬
satoarelor din baza lui T t şi T 2 , în
aşa fel încît becul să fie stins 2-5 se-

r 3 wsv

Variantă cu

cunde şi aprins circa 0,5 secunde.
Raportul acestor timpi indică o micşo¬
rare a consumului mediu de curent în
timpul nopţii de 4-10 ori faţă de situaţia
cînd becul arde continuu. Acest nu¬
măr, înmulţit cu 2 iarna şi cu 3 vara (du¬

rata zilei/durata nopţii), dă reducerea
totală a consumului, care este de 8-
30 de ori.

Realizarea practică se face avînd în
vedere condiţiile în care va lucra mon¬
tajul. Se recomandă aplicarea pe co¬
nexiuni a unui strat de iac electro-
izolant sau chiar impregnarea întregu¬
lui montaj pentru ca umezeala să nu
provoace perturbaţii în funcţionare; un
mic radiator termic pentru T 3 este de
asemenea util. Fototranzistorul se am¬
plasează cu fereastra de sticlă spre cer
(orientată vertical în sus cînd este aşe¬
zat în aer liber), avînd grijă ca lumina
becului de semnalizare să nu ajungă

kitSuigIlricop

^IEŞIRE (câte
U osciloscop)

_->5V jlko-j ^ ^ tkri + gy

TEHN9UM 10/80

ORGA

ELECTRONICĂ

în familia instrumentelor muzicale
electronice, «stilofonul» este cel mai
simplu sintetizor de muzică. Cu o
schemă relativ simplă şi cu un efort
nu prea mare se poate realiza un in¬
strument în stare să ne provoace o
surpriză plăcută.

După cum arată figura 1, schema
cuprinde două circuite integrate de tip
/SA 741 şi SN 7400. Operaţionalul 741
este conectat ca generator de semnal
dreptunghiular, al cărui produs este
amplificat de tranzistorul T t , avînd în
colector un difuzor miniatură de 0,1-
0,2 W, cu impedanţa cît mai mare (8-
60 Q). Cei care nu sînt satisfăcuţi de
nivelul sonor pot conecta difuzorul
prin intermediul unui transformator

gură o gamă bogată de frecvenţe (4-5
octave) prin folosirea unui număr co¬
respunzător de potenţiometre. Eu am
acordat instrumentul într-o octavă de
mijloc prin reglarea a 13 potenţiometre
semiregiabile miniatură de tipul celor
folosite în televizoare, cărora le-am
conectat în serie cîte o rezistenţă
pentru completarea valorii necesare
(vezi tabelul alăturat). Un efect de
«tremolo» poate fi obţinut prin apli¬
carea în punctul A a semnalului drept¬
unghiular cu frecvenţa de 3-6 Hz, pro¬
dus de circuitul astabil realizat cu
SN 7400, porţile 2 şi 3. Prin alegerea
valorii lui R 3 se modifică gradul de
modulaţie după preferinţă.

Cu Ruşi DZ se realizează sursa de
alimentare de 5 V necesară integratu¬
lui SN 7400. în punctul B se lipeşte un
fir flexibil, izolat, lung de cca 25 cm,
avînd la celălalt capăt stilusul, de fapt
un pix cu «mină» metalică, scurtat
după dorinţă şi căruia îi scoatem bila,

2 A 0 xl

apoi şiefuim cu grijă vîrful.

«Claviatura» se confecţionează (con¬
form fotografiei de ansamblu) dintr-o
placă de circuit imprimat, apoi se ni¬
chelează (poate rămîne şi aşa, fără a
suferi calitatea).

Drept cutie am folosit o casetă de
«Cora» cu difuzorul propriu, iar în
locul scalei am fixat claviatura. Sche¬
ma electrică am transpus-o pe o placă
de circuit imprimat cu dimensiunile
impuse de cutie.

Acordul se face simplu, cu ajutorul
unui pian sau orgă, dar cel mai uşor
cu un osciloscop, folosind datele din
tabel. Pe durata acordului, R 3 se de¬
conectează. După stabilirea fiecărei
note, potenţiometrele se fixează cu o
picătură de duco.

Sunetele produse de instrument sînt
foarte plăcute şi,dacă sînt trecute prin-
tr-un amplificator cu corecţii de ton,
ne vor crea surpriza marii apropieri de
sunetul orgilor mecanice.

—0V?V

Elev RÂUL TOMPE,
Constanţa

dimensionat corespunzător, eficienţa
crescînd considerabil. R 10 se alege de
valoare mai mare pentru un difuzor de
impedanţă mică şi invers, aceasta a-
vînd funcţia de limitator de curent.
Acest circuit, cu valorile date, asi-

—KZ)SH7-

DZ(Wv)

-M—^

TREMOLO

îs tî n to 9 ă !

D jbA74l3

TOM

Nota

+ Fa

SoS

Do’

Frecvenţa (Hz)

261,63

277,63

293,66

311,63

329,63

349,23

370,23

392,0

416,0

440,0

449,94

493,88

523,25

Perioada (ms)

3,8

3,6

3,4

3,2

3,03

2,86

2,7

2,55

2,4

2,27

2,2

2,0

1,8

Potenţiometru 1 (kft)

Rezistenţa (kQ)

7,5

6,8

De multe ori, în practica cu circuite
integrate logice, apare o interferenţă
între impulsuri cu durate mari (peste
1 ms) şi impulsuri înguste (sub 1 jjs)-
Dacă baza de timp a osciloscopului
este reglată pentru a vedea impulsul
de peste 1 ms, cel sub 1 ju s nu se va
putea observa şi invers.

Circuitul din figura 1 lasă să treacă
neschimbat impulsul cu lăţimea peste
1 ms, iar în locul celui foarte îngust
furnizează un impuls de aproximativ
0,1 ms, uşor de observat pe oscilo¬
scop (lăţimea impulsului se poate sta-

Mă numesc Sîmbăteanu Deian, lo¬
cuiesc în oraşul Sînnicolau-Mare, ju¬
deţul Timiş, şi sînt elev în clasa a
Vili-a A la şcoala generală nr. 1 din
localitate. Sînt un pasionat a! electro¬
nicii şi la satisfacerea acestei pasiuni
o contribuţie totală a avut-o revista
«Tehnium». Pînă în prezent am fost
un consumator al materialului publicat
de revistă, dar, acumulînd un «bagai»
de suficiente cunoştinţe în acest do-

bili după dorinţă prin mărirea sau mic¬
şorarea capacitorului de 100 nF).

în timpul stării logice «1» a «latch»-
ului JK, «master»-ul acţionează ca un
«latch» de tip T şi informaţia apare la
ieşire cînd nivelul este «0». Oscilatorul
cu triger-Schmitt şi circuitul de derivare
RC furnizează impulsuri negative. Im¬
pulsurile de foarte scurtă durată care
apar între două impulsuri de tact
schimbă starea «master»-ului. Astfel,
pe durata unei perioade de tact, va
apărea un impuls la ieşirea «slave»-
ului.

meniu, îmi permit a trimite spre pu¬
blicare un montaj foarte simplu, anu¬
me un metronom tranzistorizat.

Cele două tranzistoare sînt comple¬
mentare, adică unul npn şi celălalt

... tăierea acestor materiale se exe¬
cută cu succes folosind ferăstrăul de
la trusa de traforaj, ia care montăm o
pînză spiralată.

... operaţia de găurire se efectuează
numai cu burghie-spirale, cele pentru
lemn putîndu-ie sparge.

... îndoirea sau curbarea pînă la for¬
ma cilindrică se realizează uşor după
ce materialeie au fost înmuiate prin
cufundare în apă caldă.

... lipirea poate fi efectuată cu Co-
dez (soluţie ce se găseşte în comerţ),
dar şi cu un preparat făcut de con¬
structorul amator. Pentru lipirea plexi-
glasuiui, vom pune într-o sticluţă, în
care avem deja tetraciorură de carbon

pnp. Rezistenţa de 100 kfi poate fi
înlocuită cu un potenţiometru liniar de
250 kQ, cu ajutorul căruia se reglează
durata de timp dintre cele două «bătăi»..

pînă la jumătate, aşchii mici de plexi-
glas, agitînd din cînd în cînd pentru a
facilita dizolvarea. în timpul preparării,
sticluţa trebuie bine închisă. După
cca 24 de ore se va obţine o soluţie de
consistenţa uleiului. Dacă amestecul
este prea vîscos sau prea subţire, se
mai adaugă diluant sau bucăţele de
plexiglas.

Se pot face astfel de soluţii de lipit
pentru orice material plastic care se
dizolvă în acetonă.

După lipire, obiectul se fixează strîns,
în poziţia în care trebuie să rămînă,
pînă la uscarea definitivă (aproximativ
cîteva ore).

G.T.

ÎN PRELUCRAREA PLEXIGLASULUI SI A
ALTOR MATERIALE PLASTICE ESTE

BINE SĂ ŞTIM CĂ...

METRONOM

TEHNIUM 10/80

ATELIER

STABILIZATOR

Dl TORATIE PENTRU

MAŞINA* RE CUSUT

Maşinile de cusut cu acţionare elec¬
trică «Sanda», «Veronica» sau modelele
anterioare lor au, pentru reglarea vite¬
zei de lucru, o pedală a cărei schemă
electrică este redată în figura 1. Este
vorba de a scurtcircuita, prin apăsarea
pedalei P în mod progresiv, rezistenţele
R^-Rg care apar înseriate cu motorul
de acţionare a maşinii Sistemul se ca¬
racterizează prin simplitate şi robusteţe.
Pentru gospodina care nu este o croito¬
reasă profesionistă, sistemul are însă
unele dezavantaje:

r Ki Ka.

LAURENŢ1U GSURGEA,
Bucureşti

1. Dacă se apasă pedala pînă cînd
maşina porneşte, aceasta se turează în
continuare, dat fiind faptul că necesa¬
rul de curent pentru menţinerea mişcă¬
rii este mai mic decît cel de pornire,
motorul fiind de curent continuu serie.
La reducerea apăsării nu întotdeauna
se găseşte poziţia dorită, maşina se opreş¬
te şi trebuie din nou pornită.

2. La un anumit cuplu rezistiv dat de
grosimea materialului alimentarea mo¬
torului fiind în trepte discrete, se poate
ajunge ca pe o poziţie viteza să fie prea
mare pentru dexteritatea operatorului,
iar pe cea inferioară să se oprească — şi
aceasta în special la materiale groase.

3. Operatorul lucrează cu piciorul în-

FIG.1

BC107

. _ FIG.2

cordat, ceea ce duce la oboseală şi la
variaţii nedorite ale apăsării similar
oboselii şoferului cu pedala de acce¬
leraţie.

4. Reostaful consumă putere activă,
ceea ce duce la un randament scăzut al
maşinii, mai ales la regimuri de turaţie

tOns)™"*-

5. La variaţia grosimii materialului
variază şi viteza, iar peste o limită tre¬
buie compensat din pedală.

Soluţionarea parţială a neajunsurilor
menţionate o dă stabilizatorul de viteză
experimentat de mine timp de un an pe
maşina «Sanda». El se compune din

tahogeneratorul FG, integratorul nesi¬
metric format din C 2 , D 8 , şi rezis¬
tenţa internă a lui FG şi regulatorul de
tensiune format din tiristorul Th şi cir¬
cuitul de comandă prezentat în figura 2
Regulatorul (fig. 3) acţionează asupra
unghiului de deschidere 9, care face să
varieze valoarea efectivă a tensiunii apli¬
cate motorului. Deoarece lucrează în
regim de comutaţie; tiristorul consumă
o putere neglijabilă.

FUNCŢIONAREA
Tensiunea reţelei (înseriată cu moto¬
rul M), dublu redresată de Dj-D^ este
limitată la vîrf de dioda D 5 la cca 20 V.
Tranzistorul T t , cu baza fixată la un
potenţial dat de divizorul R 4 , R 5 , are
emitorul la un potenţial crescător în
timp cu o viteză dată de viteza de în¬
cărcare a lui Cj prin R 2 - Cînd U Cl de¬
vine mai mare decît U Br , tranzistorul
Tj se deschide şi la rîndul lui şi T 2 se
deschide; curentul de emitor al lui T 2 ,
amplificat de repetorul T 3 , deschide ti¬
ristorul Th. Acesta rămîne deschis pînă
la semialternanţa următoare, trecerea
tensiunii prin zero scoţîndu-î din con-
ducţie. Unghiul de deschidere 0 poate
fi variat prin modificarea lui t = CjR 2
sau a potenţialului bazei lui T x .

Tahogeneratorul FG, cuplat prin curea
cu M, dă o tensiune negativă faţă de
masă, în funcţie de turaţie. Dacă turaţia
creşte, tahogeneratorul, prin tensiunea
pe care o dă, modifică potenţialul bazei
lui Tj, face ca 9 să crească; alimentarea
motorului scade, deci implicit scade tu- m
raţia Turaţia la care cele două tendinţe
se egalează (deci turaţia de lucru) se
reglează din IV Condensatorul C 2 face
ca variaţiile de turaţie ce apar la o ro¬
taţie a volantului maşinii — datorită
faptului că sînt diferenţe mari de mo¬
ment rezistiv, de pildă cînd acul îm¬
punge sau iese — să nu acţioneze asupra
lui 0. Dacă el lipseşte, maşina are un
mers zgomotos. Dioda D 8 face ca la o
creştere rapidă a turaţiei, regulatorul să
intervină mai rapid decît la o scădere,
dat fiind faptul că încărcarea lui Cj prin
FG se face mult mai repede decît des¬
cărcarea lui prin P l5 R 8 , R s . Se reali¬
zează astfel un compromis între viteza
de răspuns şi tendinţele de mers zgo¬
motos.

INDICAŢII CONSTRUCTIVE
FG este un motoraş-jucărie de curent
continuu, cu magneţi permanenţi. Pe el
se montează o fulie cu diametrul de
15 mm, pe care stă o cureluşă de la
magnetofonul B4, ce acţionează plata¬
nul din dreapta. Fulia maşinii se dă la
un strungar pentru a-i tăia, pentru ace¬
eaşi cureluşă, un canal lîngă canalul
curelei de acţionare a motorului. FG se
fixează în maşină după demontarea pa¬
noului dreapta-lateral, astfel încît să fie
acţionat prin cureluşă de fulia volant a
maşinii. Acţionînd motorul, la bornele
lui FG trebuie să apară o tensiune con¬
tinuă de circa —2 V pentru viteza mi¬
nimă şi —6 V pentru viteza maximă.
Dacă nu se încadrează, se schimbă fulia.
Pînă la obţinerea diametrului corect se
poate acţiona — prin fricţiune pe cureaua
maşinii — o fulie provizorie din lemn
sau plexiglas. Viteza nu este mare, deci
merge şi o fixare provizorie Abia după
realizarea acesteia se poate trece la con¬
strucţia montajului electronic Plăcuţa
intră de asemenea în maşină, între cu¬
reaua ei şi mecanism, cu condiţia rea¬
lizării ei cu piese cît mai plate Axul
lui Pi iese prin panoul dreapta-lateral
printr-o gaură de 0 6, în jurul lui fădn-
du-se etalonarea prin zgîrierea emailului
şi montarea unui buton cu reper.

PUNEREA LA PUNCT
Tiristorul folosit trebuie să suporte
minimum 400 V/l A. Personal am folo¬
sit unul de tipul TIC 226 D. Dacă mon¬
tajul nu funcţionează de la început, se
urmăreşte următoarea metodică:

Se scurtcircuitează colectorul lui T 3 cu
emitorul. în locul lui M se montează
un bec de 220 V/100 W, care trebuie să
ardă. Dacă nu arde, se scurtcircuitează
emitorul . cu punctul A. Dacă tot nu
arde, se reduce R x pînă cînd curentul
prin dioda D s , cu circuitul întrerupt

în punctul B, este de maximum 40 mA.
Dacă nici acum nu arde becul, cu scurt¬
circuit între A şi emitorul lui T 3 — cir¬
cuitul în punctul B fiind refăcut —, ti¬
ristorul este fie defect, fie cu factor de
amplificare prea mic şi ded impropriu
folosirii. Dacă becul arde, se reduce R 6
pînă cînd becul arde şi cu scurtrircuit
între colectorul şi emitorul Iui T 5 .

Decuplînd R 8 şi în locul lui R 4 mon-
tînd un potenţiometru de 5 kQ prin
acţionarea acestuia becul de 100 W
trebuie să-şi varieze strălucirea Prin
aceasta regulatorul funcţionează normal
în regim manual.

Se cuplează acum R 8 şi tot montajul
ca în schema 2. Punîndu-se ca material
o bucată de pînză cu creţuri sau porţiuni
de material suprapuse, maşina va merge
cu viteză constantă, reglabilă din P r
Dacă vitezele minimă şi maximă nu
sînt cele dorite, cu Pj la minim se re¬
glează R 8 pentru viteza minimă dorită,
iar prin alegerea altei valori a lui P ;
cea maximă dorită- O viteză minimă
mai mică de două împunsături pe se¬
cundă nu este recomandată, din raţiuni
de răcire a motorului.

întreaga operaţie de punere .la punct
se face cu pedala apăsată la maximum —
ea fiind acum simplu întrerupător — şi
lucrul la maşină se face cu ea apăsată,
piciorul stînd acum comod. Turaţia ma¬
şinii în timpul lucrului poate fi schim¬
bată cu mîna dreaptă, din P,. K x , care
poate să lipsească, scoate din funcţiune
regulatorul.

Pentru cei ce doresc, prin eliminarea
lui R g , Pj, C 2 , D 8 , FG şi înlocuirea
lui R 4 cu un potenţiometru de 5 kO,
se obţine un regulator manual, continuu,
care permite prereglarea în funcţie de
material a vitezei, pedala fiind tot un
simplu întrerupător.

Dacă se utilizează un tiristor cu fac¬
tor mare de amplificare, se poate eli¬
mina T 3 , D 7 cuplîndu-se direct în emi¬
torul lui T 2 .

Descriem în cele ce urmează con¬
strucţia unui traductor fotoelectrîc de
poziţie, cu indicaţie digitală. Ei ser¬
veşte la sesizarea a 10 (eventual 100)
poziţii distincte ale unei piese în miş¬
care de rotaţie sau translaţie, cu o
precizie de circa 1,5 mm. El poate fi
utilizat în diverse automatizări unde
este necesar să se cunoască poziţia
unui obiect telecomandat (antenă, va¬
nă, uşă), a unei palete introduse în-
tr-un curent de fluid (debitmetru), in¬
dicaţia unui instrument de măsură,
poziţia de echilibru a unei balanţe
automate etc. Toate acestea, traduse
în semnal electric, pot fi transmise la
distanţă, afişate numeric ori folosite
pentru diverse acţionări.

Principiul de funcţionare a traduc-
torului este următorul: piesa în miş¬
care este solidară cu o placă (disc
sau dreptunghi), pe care există o serie
de zone transparente pentru lumină
(fante) pe un fond opac. Combinaţia
fantelor formează, în cod binar, nu¬
mere care indică în mod convenţional
poziţia respectivă a piesei. Nişte foto-
tranzistoare citesc optic combinaţia
şi o transmit unui decodor binar-zeci-
mal. La fiecare din ieşirile acestuia
este conectat cîte un amplificator de
curent ce alimentează un bec indicator
sau altă sarcină (releu, tiristor), în
funcţie de scopul urmărit.

Piesa principală, placa cu fante, se
poate construi în două variante: pentru
traducerea oricărei poziţii (continuu),
ori pentru identificarea unor poziţii
preferenţiale (discontinuu), conform
figurii 1, respectiv 2, în formă de disc
sau dreptunghi.

Prima variantă se confecţionează
din plastic sau sticlă, zonele opace
fiind porţiuni de hîrtie neagră lipită
de suportul transparent Şi mai precis,
ea se poate executa prin fotografierea
la scară redusă, pe film de mare con¬
trast, a unui desen «negativ» în tuş.
Varianta a doua este utilă cînd se cere
oprirea automată a piesei în anumite

TEHNIUM 10/80

FORMATOR
DE IMPOISORI
DREPTUNGHIULARE

Montajul a fost construit pentru a
obţine la ieşire un puls dreptunghiular
cu polaritate dublă (pozitivă şi negativă),
necesar testării circuitelor de amplifi¬
care în joasă frecvenţă, a circuitelor de
comutaţie, iar împreună cu un circuit
de integrare ca frecvenţmetru analog,
sau în orice aplicaţie unde sînt necesare
pulsuri dreptunghiulare cu polaritate
dublă.

Schema asigură formarea pulsurilor
dreptunghiulare cu o excursie a ampli¬
tudinilor de tensiune între —4 V şi
+4 V, în plaja de frecvenţe cuprinsă
între 10 Hz 4 - 1 MHz, tensiunea de in¬
trare fiind cuprinsă între 200 mV şi 5 V
vîrf la vîrf.

Schema cuprinde două blocuri: par¬
tea de intrare, formată de un repetor
pe emitor, necesar obţinerii la intrare a
unei impedanţe ridicate (aproximativ

LISTA DE MATERIALE

ALEXANDRU ZAISSGA,
Bucureşti

0,1 MO), şi un circuit basculant simetric
cu două surse de alimentare.

Nu vom insista asupra schemei, deoa¬
rece atît repetorul dt şi C.B.B. sînt cu¬
noscute ca prindpiu de funcţionare. Con¬
densatorul C 5 foloseşte la accelerarea
comutării, C 10 îmbunătăţeşte forma pul¬
sului pentru frecvenţe mai mari de
100 kHz, D x şi D 2 limitează tensiunea
inversă pe baza tranzistorului în mo¬
mentul blocării, iar D 3 menţine poten¬
ţialul de + 4 V la bornele lui C 7 .

De notat că tensiunile de alimentare
( + 5 V şi —12 V) trebuie foarte bine
stabilizate şi filtrate, de aceasta depin-
zînd amplitudinea pulsului de la ieşire.

Figura 1 reprezintă schema de prin¬
dpiu, iar figura 2 indică dispunerea pie¬
selor pe placa cu circuit imprimat.

Toate componentele sînt de producţie
românească.

FIG.1 SCHEMA DE PRINCIPIU

Rezistenţe: Pi — 50 kQ/log; Rj — 4,7 kQ; R 2 — 47 kQ; R 3 — 100 kQ; R 4 —
36 kQ; R 5 — 2,7 kQ; R 6 — 22 kQ; R 7 — Q1 kQ; R 8 — 1 kQ; R 9 — 4,7 kQ; R 10 —
16 kQ; R n — 0,47 kQ; R 12 — 0,47 kQ; R 13 — 2,2 kQ; R 14 — 4,7 kQ.

Condensatoare: C t — 5 /zF/25 V; C 2 — 10 fiF/25 V; C 3 — 10 jiF/25 V; C 4 —
100 /zF/50 V; C 5 — 150 pF; C 6 — 30 pF; C 7 — 47 nF; C 8 — 32 pF; C 9 — 3-5 pF
(se determină experimental prin urmărirea frontului pulsului pe osciloscop).

Semiconductoare: T„ T 2 , T 3 — BC 107... BC 109; D 1? D 2 — DC — 1, F 107,
1 N40Q1, 1 N4002 etc.; D 3 — PL8, V 2 Z, DZ 308, D 808 etc.

L OV(ma^)

VEDERE DINSPRE CABLAJ
' VEDERE DINSPRE PIESE

FIG.2 MONTAJ

TRADOGTOR
DE POZIŢIE DIGITAL

TRAOUCTOARE CONTINUE

poziţii bine precizate. Placa se con¬
fecţionează simplu dintoun disc sau
dreptunghi — de plastic opac ori tablă
subţire — în care se dau găuri ce se
ajustează apoi cu pila, alungindu-le.
Aceasta pentru ca timpul crt se «ci¬
teşte» fiecare combinaţie de fante să

LOGICA

CIRCUITULUI CDB 442 E :

TRADUCTOARE DISCONTINUE
(cu 5 poziţii)

■

m -' m

1 2 3

75k

d'O

¥-1 75k

*(x

75k

t a.

75k

| INTRĂR

1 E

1 R 1

0 c

1 2 3

5 6 7 8 9

1 1 1

11111

0 0

0 1 1

11111

0 0

1 0 1

11111

V 0

1 1 0

11111

0 1

1 1 1

11111

0 1

1 1 1

0 1111

0 1

1 1 1

10 111

0 1

1 1 1

110 11

1 0

0 '

1 1 1

1110 1

1 0

1 1 1

11110

1 0

1 1 1

11111

1 0

1 1 1

11111

1 1

1 1 1

11111

1 1

1 1 1

111110

1 1

1 1 1

. _

1 1 1 1 11
11 1 11

Prima c i f r ă \

ooqoooooooii i i i i i i i 1

A doua cifrăm

7 7

fie mai lung, lucru necesar pentru
oprirea pe o anumită poziţie presta¬
bilită, care nu se face instantaneu,
datorită inerţiei sistemului mecanic de
acţionare.

Ca sursă luminoasă se poate folosi
orice bec cu incandescenţă; este pre¬
ferabil unui de lanternă (3,5 V/02 A),
situat la cca 2 cm în faţa plăcii cu
fante (fig. 3).

Schema electronică (fig. 4) conţine
patru fototranzistoare legate la intră¬
rile A, B, C şi D ale decodorului inte¬
grat CDB 442 E. în tabelul din figura 5
se indică stările celor zece ieşiri (0-9)
în funcţie de starea intrărilor. Cu 1 s-a
notat prezenţa unei tensiuni ridicate
iar cu 0 a uneia foarte mici faţă de
masă. Cînd un fototranzistor este ilu¬
minat, tensiunea pe el scade şi intra¬
rea respectivă este practic conectată
la masă. în funcţie de poziţia plăcii cu
patru rînduri de fante în faţa. celor
patru fototranzistoare, un anumit bec
de ia ieşire se aprinde.

Dacă se doreşte mărirea la 100 a
numărului de poziţii ce pot fi sesizate,
se utilizează două montaje de tipul
celui din figura 4, care vor afişa un
număr compus din două cifre, între
00 şi 99. Placa va avea 8 rînduri de
fante, cîte 4 pentru fiecare decodor
(cifră a numărului). Ea va avea aspec¬
tul din figură 6; fiecare combinaţie
pentru prima cifră se extinde pe par¬
cursul a 10 combinaţii corespunzătoa¬
re cifrei a doua. Pentru ca lăţimea
celor 8 rînduri de fante să nu fie su¬
părător de mare, fototranzistoarele pot
fi aşezate decalat, ca în figura 7, dis¬
tanţa între centrele lor (deci lăţimea
unui rînd) fiind de aproximativ 1,5 mm.
Acest lucru este posibil deoarece di¬
mensiune® ariei fotosensibiîe este mult
mai mică decît cea a capsulei. Desenul
fantelor va fi diferit în acest caz, fie¬
care rînd fiind decalat cu circa 6 mm
faţă de cel precedent.

Alimentarea se face de ia o sursă
de 5±0,25 V/0,1 A si una de 3,5 V/
02 A.

TEHNIUM 10/80

UTILIZAREA RAŢIONALĂ A SURSELOR DE ENE

ii % |

fl . .f m

!ng. MIRCEA LUPUŢIU
Sng. LIViU POPA

clusivitate);

— electrolit: o soluţie de clorură de
amoniu (NH^CI-ţipirig) şi clorură de
zinc (ZnCI 2 ), care asigură transportul
ionilor Zn 2+ " şi NHţ.în interiorul masei
active cu ocazia reacţiei globale
de funcţionare a elementului:
2 Mn0 2 +Zn+2 NH 4 CI ->2 MnOOH+
+Zn (NH 3 ) 2 CI 2 ;

— negru de fum acetilenic şi grafit
— avînd rol de conductor electronic în¬
tre particulele de bioxid de mangan,
care este un conductor electric slab.
Este preferat negrul de fum, deoarece
asigură şi reţinerea unei cantităţi mari
de electrolit în masă, fapt care favori¬
zează reacţiile în timpul funcţionării
elementului.

Conductorul ionic asigură, în afara
conductibilităţii necesare, şi o sepa¬
rare a celor doi electrozi. El constă fie
dintr-un strat de electrolit gelifiat, va¬
rianta «pastelined», fie dintr-un sepa¬
rator de hîrtie specială impregnată cu
săruri, varianta «paperlined».

Pentru obţinerea stratului de gel
(grosime 1,5-2 mm), la elementele «pas-

Pila electrică inventată de G. Le¬
clanche în anul 1865 şi transformată
în varianta ei larg accesibilă de Gass-
ner în anul 1887 a fost supusă unor

niuţă. Tensiunea nominală a bateriei
obţinute este aceeaşi cu cea a ele¬
mentului individual.

Tensiunea nominală a unui element

perfecţionări continue, fapt pentru care galvanic în sistem Leclanche este de
astăzi este fabricată în lume într-o 1 > 5V -„ , , ,

cantitate de ordinul bilioanelor.
în România, fabricarea industrială a

Dacă un număr de elemente (sau
de surse gata legate în paralel) se în-

elementelor galvanice primare de tip seriază pentru a alcătui o baterie de o
Leclanche a fost începută în anul 1921, anumită tensiune, multiplu de 1,5 V,
fiind de ordinul miilor de bucăţi de numărul din care este alcătuită seria
elemente 3R12 destinate lanternelor, se scrie în faţa literei care simbolizează
In prezent, moderna industrie a ele- forma constructivă a elementului,
mentelor galvanice primare din ţara Toate aceste notări aplicate la prin-
noastră produce în jur de 120 milioane cipalele produse fabricate m cadrul

de baterii anual, într-o gamă sorti¬
mentală de peste 35 de tipuri, cu dife¬
rite destinaţii.

Caracteristicile tehnice dimensiona¬
le, de greutate, electrice, precum şi
valorile minime admise în funcţiona-

întreprinderii «Electrobanat» se redau,
spre exemplificare, în tabelul nr. 2.

Construcţia unui element galvanic
de tip Leclanche este redată în figura 1
şi figura 2, Părţile principale sînt:

— electrodul negativ (anodul) — vas

rea elementelor galvanice primare, fa- de zinc, placă de zinc;

bricate în serii mari în R.S. România,
sînt reglementate de STAS 808-78.
FORMĂ Ş! NOTARE
Elementele galvanice tip Leclanche
se fabrică în diferite forme: rotunde,
plate şi paralelipipedice.

Din considerente de ordin tehno¬
logic, cele mai răspîndite sînt elemen¬
tele de formă rotundă.

Simbolizarea produselor, conform
STAS 808-78, este cea din tabelul nr, 1,
Pentru notarea produselor, literele
simbol sînt urmate de o cifră care
caracterizează dimensional elementul
galvanic, în ordine crescătoare.

Cînd mai multe elemente se leage
în paralel, pentru a alcătui o sursă
de curent nominal mai mare, numărul
de elemente se indică prin încă o
cifră, despărţită de prima printr-o li-

— electrodul pozitiv (catodul) — de-
polarizant-|- colector;

— conductorul ionic — electrolit.

Electrodul negativ (anodul) constă

dintr-un vas de zinc, în cazul elemen¬
telor rotunde şi paralelipipedice, sau
dintr-o placă de zinc, în cazul elemen¬
telor plate.

Electrodul pozitiv (catodul) constă
dintr-un creion de cărbune (parţial
grafitizat) care serveşte şi drept bornă
de curent; în jurul său este presată
masa activă (depolarizantul).

La elementele plate, electrodul pozi¬
tiv constă dintr-o pastilă de depoiari-
zant presat.

Masa activă sau depoiarizantui par¬
ticipă direct 1a. procesul de formare a
curentului şi este un amestec omogen,
compus, în principal, din:

— bioxid de mangan (Mn0 2 ), natu
ral sau artificial (combinaţi sau în ex-

- Capsă contact pozitiv
" Electrod de cărbune

(colector)

- bistem ©tanşare blum

- Conductor ionic
Isepara+or Kîr+ie ©pedală )

"Tub termostrinctor

Yas de zinc
Celec+rod negativ )

Maea activă
Odepalanzarît)

Capac contact negativ

Dimensiuni îi

Tipul- 1 —

bateriei Diatne- Lun- îl

50,0 1,5 element rotund

49,0 1,5 element rotund

60R12 — 220,0 131,0

— — 74,6 3,0 22 elemente rotunde I

legate în serie

62,0 22,0 67,0 4,5 3 elemente rotunde R 12

gate în serie

26,5 17,5 48,5 9,0 6 elemente plate F 22

gate în serie

100,0 35,0 74,0 4,5 3 elemente rotunde R 20

. gate în serie

101,0 101,0 70,5 4,5 3 baterii tip 3R 20 legate

paralel

164,0 104,0 70,5 22,5 15 elemente R 20 legate

serie

152,0 129,0 73,0 60,0 40 elemente R ]2 legate

serie

220,0 131,0 75,0 90,0 60 elemente R 12 legate

120,0 80 elemente R 12 legate i

1,5 I element rotund

Elementul galvanic

Simbolizare

cilindric

plat

paralelipipedic

106,0 106,0 205,0 1,5 14 elemente paralelipipedice

I |S 3 legate în paralel

telined» se imobilizează prin coagu¬
lare o soluţie de electrolit, analogă
celei din masa activă, în amestec cu
amidon sau făină.

In cazul separatorului hîrtie (groşi-)
me 0,3-0,5 mm), la elementele «paper¬
lined», o anumită cantitate din substan¬
ţele de mai sus este depusă pe supor¬
tul de hîrtie, asigurînd astfel conduc-:
tibilitatea ionică în mediu umed. A-
ceastă variantă permite introducerea
în element a unei cantităţi mai mari de
masă activă faţă de varianta «paste¬
lined», datorită grosimii mai reduse a
separatorului, fapt care îmbunătăţeşte
performanţa bateriei.

Bateriile româneşti sînt construite
atît în varianta «paperlined» cît şi în
varianta «pastelined».

CARACTERISTICI ELECTRICE

Şl PERFORMANŢE

DE DESCĂRCARE

Principalele caracteristici electrice
ale elementelor galvanice de tip Le-

Tub PVC izolare- celulă
Pastilă depolarizantâ
• Hîrtie separator cu amidon

. Electrod bipolar
(pbcă de am)

TEHNIUM 1Q/80

cianchl sînt: forţa electromotoare, E;
tensiunea de sarcină, U; curentul de
scurtcircuit, I; rezistenţa internă, R/,
capacitatea de descărcare, O-
Forţa electromotoare, E, este ten¬
siunea elementului măsurată cînd a-
cesta nu debitează curent. Se măsoară
cu precizie mare prin metode potenţio-
metrice. Pentru necesităţile practice
este suficientă o măsurare a tensiunii
bateriei cu ajutorul unui voltmetru de
precizie, avînd o rezistenţă internă
mare (peste 1 000 Q/V).

Forţa electromotoare (sau tensiunea
în circuit deschis) exprimă diferenţa
dintre potenţialele celor doi electrozi:

^ ~ ^catod ~ ^anod
Potenţialul bioxidului de mangan se
situează în jurul valorii de +0,82 V,
iar cel al electrodului de zinc este de
—0,76 V, astfel încît rezultă o valoare
a lui E = 1,58 V.

în practică, valoarea lui E variază
în funcţie de tipul bioxidului de man¬

gan introdus în depolarizant. Ca ur¬
mare s-a convenit caracterizarea tu¬
turor elementelor galvanice tip Le-
clanch4 printr-o tensiune nominală
de 1,5 V.

Tensiunea în sarcină, U, este ex¬
primată prin valoarea tensiunii ele¬
mentului, măsurată cînd aceasta de¬
bitează curent.

Prin STAS 808-78 se stabileşte că
tensiunea în sarcină, caracteristică fie¬
cărui tip de baterie, se măsoară cu un
voltmetru, prin conectarea la baterie
a unei rezistenţe (cu abatere de ±0,5%)
conform figurii 3, în intervalul de 3-5
secunde din momentul conectării ei.

în tabelul nr. 3 sînt date valorile in¬
formative ale tensiunii în sarcină, mă¬
surată pe rezistentele indicate în
STAS 808-78

Curentul de scurtcircuit, I, se mă¬
soară prin conectarea timp de maxi¬
mum 1-2 secunde, la bornele bateriei,
a unui ampermetru avînd o rezistenţă
internă cît mai mică (atenţie la respec¬
tarea polarităţii).

Evidenţierea curentului de scurtcir¬
cuit (fig. 4) reprezintă, de fapt, o soli¬
citare maximă a elementului galvanic.
Ca urmare este indicat ca această
determinare să fie efectuată 5ntr-un
interval de timp cît mai scurt şi cît
mai rar posibil.

Informativ, valorile curentului de
scurtcircuit pentru bateriile româneşti
din fabricaţia curentă sînt redate în
tabelul nr. 4.

Rezistenţa internă, R/', a unui ele¬
ment galvanic constă în rezistenţa o-
pusă de acesta la trecerea prin ei a
curentului.

TEN51UNE
4 CV)

tei

R14N0U
rv; VECHi

1 2 3 4 5 G 7 6 9 10 11 12

I DURATA DE FUNCŢIONARE.

Comparativ cu celelalte caracteris¬
tici, rezistenţa internă se determină
mai dificil, întrucît este sensibil in¬
fluenţată de condiţiile de măsurare, de
solicitarea bateriei, de starea ei de
descărcare, de durata de depozitare
şi de temperatură.

Rezistenţa internă poate fi determi¬
nată în curent continuu sau în curent
alternativ.

Determinarea în curent continuu se
efectuează folosind montajul din fi¬
gura 5.

Cu comutatorul în poziţia a se de¬
termină forţa electromotoare (tensiu¬
nea în circuit deschis), E. Trecînd co¬
mutatorul în poziţia b, se determină
tensiunea în sarcină, U, pe rezistenţa
de descărcare, R d, cunoscută.

Cu valorile determinate se calculea¬
ză rezistenţa internă a bateriei aplicînd
formula:

unde: E — tensiunea în circuit deschis,
măsurată înaintea trecerii curentului
de scurtcircuit, şi I — curentul de
scurtcircuit.

Determinarea lui Ri în curent al¬
ternativ este, de fapt, o măsurare a
impedanţei bateriei la diferite frecvenţe
şi oferă informaţii asupra influenţei
unor elemente capacitive ale bateriei.

Determinarea impedanţei bateriilor
se poate face cu ajutorul montajului
din figura 6.

în mod normal este suficientă utili¬
zarea unui singur voltmetru. Pentru
precizia determinărilor este însă in¬
dicată folosirea a două voltmetre. Se

R14 R20 3R12 2R10 6F22

Rezistenţa de măsurare a tensi- I
unii în sarcină (fi) I 5

Valoarea tensiunii în sarcină (V) I 1,42 |

■ (TABELUL NR. <

R14 ) R20 2RJ0j~6F22 _

Regim de descărcare

Tip

Destinaţia

Rezistenţa

Perioada şi

Tensiunea

Temperatura

bateriei

descăr-

durata

de descăr-

(domeniul de

căni

descărcării

oprire

care

utilizare)

(fi) -

zilnice

(V)

5 minute

0,9

20+2

Iluminat

4 ore

0,9

20+2

Radioreceptoare cu

tranzistoare

30 minute

0,9

20 ±2

Calculatoare de

buzunar

R 14

10 minute

0,9

20+2

Iluminat

4 ore

0,9

20+2

Radioreceptoare cu

tranzistoare

6,8

1 oră

1,0

20 ±2

Casetofoane

R20

30 minute

0,9

20 + 2

Iluminat

4 ore

0,9

20 ±2

Radioreceptoare cu

tranzistoare

| 3,9

1 oră

1,0

20+2

Casetofoane

3 R12

10 minute

2,7

20 + 2

(luminat

225

4 ore

2,7

20 ±2

Radioreceptoare cu

tranzistoare

6F22

900

4 ore

5,4

20 ±2

Radioreceptoare cu

tranzistoare

180

30 minute

4,8

20+2

Calculatoare de bu¬
zunar

Solicitări la curenţi mai mari sau
mai mici provoacă reacţii electrochi-
mice mai intense sau mai puţin in¬
tense. Întrucît rezistenţa internă, Ri, a
bateriei este modificată de reacţiile
eiectrochimice din interior, rezultă că
R/ depinde într-o măsură foarte mare
de solicitarea bateriei.

Ca urmare, valoarea maximă a re-,
zistenţei interne se determină în cazul
scurtcircuitării bateriei (măsurarea cu¬
rentului în scurtcircuit).

Atunci valoarea lui Ri se calculează
cu relaţia:

impun curenţi de 10 mA, 100 mA eîc.
prin reglajul amplificatorului, iar citirea
pe voltmetru! c.a. 1 redă im pedanta
totală.

Datorită dependenţei rezistenţei in¬
terne a bateriei de un număr mare de
variabile, ea nu se menţionează valoric j
în standarde.

Cu toate acestea, rezistenţa internă
a bateriei este o caracteristică extrem i
de importantă atît pentru aparatele
electronice alimentate, cît şi pentru
studierea şi perfecţionarea bateriilor.

Capacitatea de descărcare, O, ca- :
racterizează serviciul util al unui ele¬
ment galvanic.

Gama utilizatorilor de baterii este j
foarte mare. Bateriile sînt solicitate :
diferit de către utilizatori.

lipul

Destinaţia bateriei

Capacitate minimă obligatorie

bateriei

(domeniul de utilizare)

(baterii noi)

Iluminat

90 minute