Consultaţie B 47
(CITIŢI In PAG. 2}
Egalizor
Receptor stereofonic
Corector RIAA
PENTRU TINERII DIN
AGRICULTURĂ..............
Biogazuf
ATELIER
CQ—YO .......................
Oscilatoare cu cuarf
pag. 10—11
pag. 12—13
pag.14—15
pag. 18—17
pag. 18—19
pag. 20
pag. 21
pag. 22
pag. 23
pag. 24
LUCRAREA PRACTICĂ DE
BACALAUREAT ....
Voltmetru — Frecvemţmetru
Stabilizator
KADIOTEHNtCĂ PENTRU ELEVI
O hm metru liniar
Reostat
Disipaţia termică
Aplicaţii FET
pag. 4—5
Âmbarcaţie demontabilă
ÂUTG-MGTO ..................
Autoturismele „Oltcif
FOTOTEHNICĂ .........................
Flashmetru
Utilizarea dozei Krokus 800
CITITORII RECOMANDĂ
Ţ-20 multifuncţional
Mobra — Magnetoul
ISIS
Curăţirea suprafeţelor
metalice
TEHNICĂ MODERNĂ
Memorii-serie
PUBLICITATE,
Televizoare cu circuite
integrate
REVISTA REVISTELOR
Generator
Voltmetru
DAC-Q8
Termostat
MEMORATOR.
Tranzistoare PWP de
putere
>E 555
Convertorul U-t e realizat cu
TI—T4 şi T7 Bistabiiu! 1 realizează
legătura acestuia cu partea de co¬
mandă C.
Funcţionarea se urmăreşte mai
uşor de pe diagramele din figura 3.
Tranzistoareîe T4 şi T7 formează un
generator de tensiune iiniar-varia-
biiă cu reacţie pozitivă (generator
booistrap). în starea de aşteptare Qt
= 1, T7 conduce, iar T4 e blocat, îa
ieşire (emitorul lui T4) se obţine o
tensiune mică, practic nulă. T2 şi T3
sînî blocate. Se apasă K2. Q, devine
zero iogic, pe emitorul lui T4 se ob¬
ţine o tensiune iiniar-crescătoare cu
o pantă ca depinde de R6, C2. Cînd
această tensiune devine egală cu
suma diF'ira U jn şi tensiunea bază s
mitor a iu» Tf, bistabiiu! 1 este forţat
în 1 prin intrarea S. Se afişează nu¬
mărul de impulsuri generat de
T5—T6, aplicate porţii 1 în intervalul
t.
Rezistenţele R2, R3 alcătuiesc îm¬
preună cu R1 un divizor de intrare.
Pentru gamele precizate, R2=9R1,
R3 = 99R1. Ele vor fi de precizie
(peliculă metalică) pentru a simpli¬
fica reglajul. De R4 şi R5 depinde t
în funcţionarea ca frecvenţmetru.
Ele se aleg experimental în jurul va¬
lorii de 5,6 kiX respectiv 56 kft.
Etalonarea este simplă. Se aplică
un Uj n foarte bine cunoscut (măsu¬
rat cu un voltmetru industrial). Se
comută K2 şi prin tatonări se re¬
glează P pînă la afişarea corectă.
Cînd se lucrează ca frecvenţmetru,
se intervine asupra lui R4 şi R5.
Eventual se poate acţiona şi asupra
lui C5 şi C2. Se verifică alternativ
etalonarea pe toate scările de lucru.
Piesele folosite sînt de fabricaţie
românească. TI—T7 sînt de comu¬
taţie. dar pot fi folosite cu rezultate
bune BC-uri. Afişajele sînt cu anod
comun. Pentru alimentare se poate
folosi un integrat — de exemplu
6805 (5V/1 A). Consumul mediu al
aparatului este de 200 mA.
Montajul se mai poate completa
cu un multivibrator care să realizeze
un ciclu de lucru automat.
2
TEHNIUM 4/1983
Principiul stabilizatorului prezen¬
tat este foarte simplu. Un montaj
electronic alimentat de la un trans¬
formator, care asigură în secundar o
tensiune de 24 V, este conceput în
aşa fel încît, la o scădere a tensiunii
reţelei sub o anumită valoare, co¬
nectează automat, secundarul în se¬
rie cu primarul. în acest fel trans¬
formatorul lucrează ca autotrans-
formator ridicător de tensiune. Se
obţine astfel un cîştig de tensiune
de aproximativ 20 V.
Montajul are următoarele caracte¬
ristici:
Tensiunea
reţetei
220 V
210 V
205 V
200 V
190 V
180 V
Tensiunea
de ieşire
220 V
210 V
205 V
220 V*
210 V ■
200 V
NICOLAE GALAMBOS
Releu! în această situaţie nu mai
este alimentat şi se închide contac¬
tul normal închis, care asigură lega¬
rea în serie a secundarului cu pri¬
marul, prin care se obţine creşterea
tensiunii la ieşire. Dioda D 4 prote¬
jează T ; de vîrfurile de tensiune de
autoinducţie. Dioda luminescentă
LED indică dacă reieul este atras,
respectiv dacă tensiunea reţelei este
în limite admisibile.
INTRARE
180...220V*\>
un voltmetru de c.a. la intrarea sta¬
bilizatorului şi unul la ieşire. Se ali¬
mentează cu 220 V c.a. intrarea sta¬
bilizatorului şi se verifică dacă reieul
anclanşează. Se măsoară tensiunea
la ieşire, care trebuie să fie egală cu
cea de la intrare. Se scade apoi în¬
cet tensiunea de la intrare. Tensiu¬
nea de ieşire va scădea proporţional
pînă la un anumit punct, cînd se va
mări brusc cu aproximativ 20—22 V.
Acest punct indică bascularea mon¬
tajului şi legarea în serie a secunda¬
rului cu primarul. Dacă tensiunea, în
loc să crească brusc, scade brusc,
cele două înfăşurări nu sînt legate
corect. în schemă s-au notat cu un
punct începuturile înfăşurărilor. în
acest caz se opreşte imediat monta¬
jul şi se inversează capetele secun¬
darului. Dacă saltul se face corect,
se măsoară în primar valoarea la
care se face acest salt. Dacă nu co¬
respunde cu valoarea indicată în ta¬
bel, se reglează potenţiometrul PI.
De subliniat că acest reglaj se face
totdeauna prin scăderea tensiunii.
Se trece apoi la reglarea punctului
de basculare a montajului, la creşte¬
rea tensiunii de intrare. Se va re¬
marca o diferenţă între valoarea ten¬
siunii de basculare la scăderea sau
la creşterea tensiunii ia intrare.
Cu ajutorul potenţiometrului P2 se
poate micşora această diferenţă (o
diferenţă de 5 V este admisibilă).
puterea debitată de sarcină.
De reamintit că un transformator,
dacă este folosit ca autotransforma-
tor cu aceeaşi secţiune la tole şi
conductoare, suportă o sarcină de 3
pînă la 10 ori mai mare faţă de pute¬
rea calculată pentru transformator.
Astfel, un transformator 220 V/24 V
folosit la un ciocan de lipit de 45 W,
conectat ca autotransformator (con¬
form schemei prezentate), se poate
folosi pînă la 400 W.
Redăm datele pentru acei care vor
să confecţioneze transformatorul: ta
o secţiune reală de 7,6 cm 2 pe tole
EI14 (pachet 28 mm), în primar
1 452 de spire cu sîrmă CuEm 0
0,3 mm, în secundar 168 de spire
CuEm 0 1,3 mm, se obţine un auto¬
transformator pentru montajul reco¬
mandat pînă la o putere de 350 W.
Secundarul .va fi foarte bine izolat
de primar. înfăşurările vor fi bobi¬
nate îngrijit, spiră lîngă spiră. Se vor
marca începuturile bobinajelor în
vederea legării corecte In serie a în¬
făşurărilor.
Pentru evitarea unor surprize ne¬
plăcute, este utilă verificarea com¬
ponentelor folosite.
Componentele stabilizatorului vor
fi fixate pe o placă izolantă (textoit,
sticlotextolit, pertinax etc.), care se
introduce într-o cutie de aluminiu
prevăzută cu orificii pentru aerisire.
Placa va fi bine izolată de cutie. Le-
Se poate vedea că în poziţia cu
asterisc secundarul se înseriază cu
primarul.
La scăderea tensiunii pînă la
205 V, aparatul este alimentat direct
de la reţea.
Să analizăm schema prezentată în
vederea înţelegerii procesului de co¬
mutare automată.
Secundarul de 24 V, prin dioda
Dl şi condensatorul CI, asigură ali¬
mentarea montajului. Semnalul pen¬
tru acţionarea montajului este luat
de la reţea şi aplicat pe baza tran¬
zistorului TI.
Amplitudinea comenzii va fi direct
proporţională cu tensiunea reţelei.
Reducerea tensiunii se obţine în
prima etapă prin rezistorui R1 şi
reactanţa capacitivă a condensato¬
rului C2. Se dublează tensiunea ob¬
ţinută prin D2— D3 (se măreşte ast¬
fel sensibilitatea ia variaţii de ten¬
siune). Se netezeşte semnalul prin
filtrul RC format din C3—-R2—C4.
Se atenuează semnafui de fa cîteva
zeci de volţi la o tensiune de aproxi¬
mativ 20—22 V prin rezistorui R3 şi
PI, Dioda Zener (18 V) se deschide
la o tensiune mai mare de 18 V, pe
baza fui TI ajunge astfel o tensiune
de comandă de polaritate negativă
faţă de punctul A, respectiv emitorul
lui TI. în această situaţie, TI nu
conduce.
Dacă TI nu conduce, pe baza lui
T2 apare o tensiune de polarizare
pozitivă, care polarizează în conduc-
ţie tranzistorul T2. Reieul conectat
în serie cu colectorul iui T2 va ft ali¬
mentat, contactele normal deschise
se închid, tar consumatorul conectat
la ieşirea montajului va fi alimentat
direct de ia reţea. Daca tensiunea
reţelei scade, se • micşorează şi va¬
loarea tensiunii de comandă. Sub
tensiunea de 18 V, dioda Zener nu
conduce, baza lut TI primeşte o
tensiune de polarizare pozitivă prin
R6—P2—R4 şi TI începe sa con¬
ducă r T2 nu ma conduce Dato¬
rită tensiunii ce apare pe colectorul
lui T2, care prin R7—P2—R4 se
aplica pe baza lui Ti, se obţine o
reacţie pozitivă care accelerează
bascularea în conduct ie a tranzisto¬
rului TI si scade histerezisul buclei.
Reglarea se poate realiza cel mai
corect folosind următorul montaj:
alimentarea (intrarea) stabilizatoru¬
lui se va conecta ia un autotransfor¬
mator variabil („variac"). care asi¬
gură o tensiune alternativă reglabilă
fără trepte. La ieşirea stabilizatorului
se va conecta o sarcină de simulare
identică cu cea reală. Se conectează
în decursul probelor se vor urmări
comportarea componentelor şi sigu¬
ranţa în exploatare. Este indicat să
se lase montajul în funcţiune cîteva
zile cu sarcina de simulare (becuri,
reşou etc.) înaintea conectării televi¬
zorului sau a unui alt aparat costisi¬
tor. Contactele releului şi transfor¬
matorul trebuie să fie corelate cu
\m f»m
«şs ■
lî
Am menţionat deseori în spaţiui
acestei rubrici unele aspecte privind
modul nesatîsfâcător al aprovizionă¬
rii constructorilor amatori cu piese
şi materiale necesare. De această
data ave"' r -- -- s - j
aspect pozitiv ş anume faptul ca
f em-
nului din Tîrgu Mureş a început sa
producă o camă complexă de re¬
pere şi accesorii destinate modeflşfi-
lor. Sîntem convinşi că Federaţia ro¬
mână de modetism. cluburile, îndru¬
mătorii cercurilor de specialitate din
case de ştiinţă şi tehnică, şcoli, case
aie pionierilor nu vor mai avea mo¬
tive şi justificări pentru activitatea
modeliştiior, de multe ori existentă
doar în rapoarte şi dări de seamă.
iniţiativa harnicului colectiv ele fa
Tîrgu Mureş, care continuă dealtfel
si alte acţiuni în sprijinul modelişîi-
ior i realizarea de ktt-uri pentru aere,
navo si automodelişti), ar putea
avea un binevenit ecou şi in birou¬
rile Ministerului Comerţului Interior,
unde nu prea se ştie ce se produce
m ţara pentru constructorii amatori
Pînă la contractarea corespunză¬
toare a reperelor şt accesoriilor rea¬
lizate la Tîrgu Mureş singura, mă¬
sură raţională cu care ar putea râs-
gâturile între componente vor fi asi¬
gurate prin cablaj cu sîrmă de cone¬
xiune izolată. Secţiunea şi izolaţia
trebuie corelate cu tensiunea şi cu¬
rentul care trece prin cablaj. Tiran-
zistoarele şi componentele aferente
pentru comandă pot fi montate şi pe
o placă cu circuit imprimai
punde M.C.t. repetatelor critici adre.
sate în revista noastră, avem bucuria
să-i anunţăm pe cititorii noştri că în¬
treprinderea va înfiinţa şi un maga¬
zin pentru comercializarea produse
lor de modelism.
lata şi O' listă selectivă (din cele
peste 60) de repere si accrsou. mo¬
toare de 3 2 cm 3 5 cm 7 cm to
cm 1 75 cm* bucşt snpor ur , V
mate, leviere, butuc a* m < ~t
pentru emiţător r-hee anvelope '
fi» rhm mtt u - arh tO J f < :
faj motomode planor coc na «
mode •> a - •> * r;
trenr o de aterizare : a bals; »e
fi.:"' ", : . ' •
Constructorii amatori- pot face co¬
menzi directe ia întreprinderea -de
prelucrare a lemnului str Câţ, ric :
rei nr. 2, Tîrgu Mureş
Pe cînd vom putea populariza şi
alte asemenea acţiuni menite sa
contribuie decisiv la educarea teh¬
nică a tineretului? (C.S.)
TEHNSUM 4/1383
3
miliampermetrul se introduce o re¬
zistenţă de 511 pentru 1 1( de 500
pentru l 2 , respectiv de 5000 pen¬
tru 1 3 .
După definitivarea sursei se poate
trece la efectuarea măsurătorilor
mult dorite. Cu K în poziţia 3 (cu¬
rentul constant ce! mai mic), conec-
iî=const
j curent
1 const-ant
Există, la ora actuală, numeroase
procedee care asigură măsurarea
rezistenţelor prin citire directă pe
scala unui instrument cu gradaţie li¬
niară (diviziuni echidistante). Pe
ifngă comoditatea şi precizia deter¬
minărilor sau independenţa etalonă-
de fluctuaţiile tensiunii de ali¬
mentare, avantajul încă şi mai mare
ai^ acestor metode constă în posibil;-
câtor obişnuit (cu scala gradată li-
acul instrumentului trebuie să indice
zero, iar pentru R x = 30, indicaţia
trebuie să fie la cap de scală
{0,6 V). Deducem valoarea necesară
a curentului constant, I, =0.6 V/3 îl =
0,2 A. Din relaţia precedentă rezultă
R. =4,4V/0.2 A = 2211, cu puterea de
dîsîpaţie de cel puţin 1W(P = RP).
Analog se calculează şi celelalte
două domenii:
R x = 0—3011; 20m.A; R 2 -22CHVK
în poziţia 2) si R x = 0—30011; !■= = 2
mA; ■'<: ^ 2 20011{K în poziţia 3).
Vai ori ie rezistenţelor R,— R 3 sînt
aproximative, deoarece tensiunea
nb-nmalâ U7 a diodei Zener poate
să nu fie exact c.' V. Iar tensiunea
U BE a tranzistorul nu este în nici
un "ca- constantă (0 7 V) pe toata
plaja ce curent între 2 mA s*
200 ■ i '■ De tcee i R -R s se ajus¬
tează experimentai (prin sortare,
combinat reglabile sene-parale..
etc ). astfei ca în fina» sursa să debi¬
teze exact curenţi? de 2.20 ş; respec¬
tiv 200 mA. In acest scop se deco¬
nectează voitmetrul iar ia bornele
C—D fără Rx se leagă un miliam-
permetru de curent continuu cu
sensibilitatea adecvată Curentul de
.„scurtcircuit 1 ' se aduce la valoarea
exactă I, <1^ 1 3 ) prin ajustarea fină
în jurul valorii indicate, a lui R, (R 2
R 3 ). Curentul nu trebuie să scadă
perceptibil atunci clnd în serie cu
kPLSVIZ
BD136
ci.zare referitoare la măsurarea rezis¬
tenţelor foarte mici, sub 111 Se ştie
că în astfel de cazuri intervine rezis¬
tenţa firelor de conexiune şi a con¬
tactelor, care trebuie redusă pe cît
posibil, dar pînă ia urma trebuie
scăzută sistematic din valorile citite.
La schema de faţă. singurele rezis¬
tenţe reziduale sînt cele ale porţiuni¬
lor conductoare 0— C ;« r -0,
Şic* mo v Abătut- dr cui nu.
mare I,, căderea de tensiune pe ele
fiind „văzută 1 " de voîtmeîru în serie
cu U ; , in consecinţă, se vor asigura
rezistenţe cît mai mici pentru con¬
ductoarele C—C şi D.~D\ cît si
pentru bornele de contact G şi D
Acestă schemă, experimentată cu
rezultate foarte bune, o recoman¬
dăm în special pentru măsurarea re¬
zistenţelor miei.
tăm la bornele C—O rezistenţa ne¬
cunoscută şi apo ; apăsam buto¬
nul 8 (voitmetrul nu se introduce în
circuit cu bornele G—D li bem d e ¬
oarece în acest caz ei ar vedea' o
tensiune de cca 4 V nu chiar peri¬
culoasă, totuşi prea mare centru
sensibilitatea de 0,6 Vt,
Pe scala instrumentului gradată
0—30, citim în acest caz liniar rezis¬
tenţe cuprinse între 0 ş 300.-. Va¬
loarea se obţine dec multipiicînd
cu 10 gradaţia indicata de ac Pen¬
tru rezistenţe peste 300-O. acul va
devia dincolo de capui scalei Pen¬
tru rezistenţe sub 3011 (indicaţia acu¬
lui sub 3 diviziuni) se comută K in
poziţia următoare (3011 pe toată
scala). Alte comentarii sînt de pri¬
sos, modul de lucru rezultînd lim¬
pede din cele expuse,
în încheiere vom face doar o pre-
In cele ce urmează vă propunem
experimentarea unei astfel de
scheme, care se bazează pe aplica¬
ţie tensiune U :ît = I.R* devine astfel
j r coo m^ j vaioarei j P oş¬
tind fi măsurată prin conectarea
: : a s 'a?
Montajul propus (fig. .2) a fost
conceput pentru măsurarea rezis¬
tenţelor mic» în trei game de valori,
şi anume 0—3 O. 0—30 iî şi
0—300' ii. Desigur, calculele se pot
relua în mod asemănător şi pentru
alte domenii, în funcţie de necesităţi
(dar mai ales In funcţie de gradaţia
scalei fa instrumentul disponibil).
Alimentarea cu tensiune continuă
de 9 V se face de la un redresor
bine filtrat (9 V/0,3 A) sau de la
două baterii de 4,5 V' (3 R12) legate
în serie.
Elementele R,—R 4 , D 2 şi T alcătu¬
iesc sursa de curent constant, cal¬
culată pentru a debita intensităţile
li, l 2 sau 1 3 , In funcţie de poziţia co¬
mutatorului K. R x este rezistenţa ne¬
cunoscută, iar instrumentul V este
voitmetrul c.c. pe care se efectuează
citirile.
Curentul constant I* (i = 1, 2, 3) de
la ieşirea sursei se închide practic în
întregime prin R x , voitmetrul avînd o
rezistenţă internă mult mai mare.
Valoarea sa este dată aproximativ
de relaţia:
U Z (V) - U 8i (V)
,A)= — w )— =44,V) a(n)
Cele trei valori fixe, h—1 3 , se aleg
în funcţie de domeniile R x dorite, ca
şi de sensibilitatea instrumentului
folosit. Să presupunem, de exemplu,
că avem un AVO-metru industrial cu
una din divizările scalei liniară, în
intervalul 0—30 (acestea sînt foarte
răspîndite) şi cu domeniile de ten¬
siune continuă 0,6 V—1,2 V—3 V
etc., cu sensibilitatea de cel puţin
20 kfW. Putem alege pentru scopul
propus domeniul de 0,6 V, rezis¬
tenţa internă fiind în acest caz de
minimum 12 kfi.
Să considerăm primul domeniu de
măsurare cu R x cuprins între 0 şi 30
(poziţia 1 a lui K). Pentru R x = 0,
redresoare, D 2 -D 4 (punte monolitică mai mari ca P,
sau patru diode redresoare cu sili- sumator şi ace
ciu). Căderea de tensiune pe punte mentare.
este mică (cca 2 V), iar pe tranzis¬
tor, la saturaţie, şi mai mică; în orice
caz, putem ţine cont de aceste pier¬
deri mărind cu cca 2 V valoarea
tensiunii de alimentare U.
Nu descriem funcţionarea monta- 0
jului, evidentă chiar şi pentru înce¬
pători. Vom preciza în schimb că, pe
lîngă curentul maxim dorit prin R s , . U
puntea redresoare şi tranzistorul tre¬
buie să suporte tensiuni (V RRM , res¬
pectiv Uceo) net superioare valorii I
de vîrf 1/2U. 1 0
Noul potenţiometru de reglaj, P 2 ,
poate avea valori de 20—50 de ori
’i, pentru acelaşi con-
eeaşi tensiune de aîi-
RE05THT
Un consumator R$ se alimentează
în curent alternativ de la o sursă cu
tensiunea eficace U. Pentru a regla
între anumite limite curentul absor¬
bit, este suficient să introducem în
serie un rezistor P 1t calculat cores¬
punzător (fig. 1). De exemplu, dacă
dorim să reglăm curentul între va¬
loarea maximă i = U/R s şi 1/2, vom
lua P, = Rş. Soluţia este foarte sim¬
plă, dar aplicarea ei în practică se li¬
mitează de obicei la curenţi mici,
constructorul amator întîmpinînd di¬
ficultăţi în procurarea sau confecţio¬
narea unor rezistoare sub formă de
potenţiometre cu valori adecvate şi
al căror bobinaj să suporte curenţi
mari (sute de miliamperi-amperi).
Printre multiplele soluţii alterna¬
tive posibile (variatoare cu tiristoare
sau triace, transformatoare cu cir¬
cuit magnetic reglabil etc.) se nu¬
mără şi varianta cu tranzistor serie
din figura 2. Pentru polarizarea co¬
rectă a tranzistorului — în tensiune
continuă —, între acesta şi circuitul
de sarcină a fost intercalată o punte
TEHNIUM 4/1983
în interiorul dispozitivelor semi¬
conductoare de putere' (tranzistoare,
ţiristoare, diode etc.) se dezvoltă în
’ţimpyl funcţionării, prin., efectul
: Joule, cantităţi însemnate de căl¬
dură. Dacă nu şe iau măsuri efi¬
ciente de evacuare într-un ritm co¬
respunzător a acestei energii în me¬
diul ambiant, temperatura 'joncţiuni¬
lor poate creşte peste Urnitele ad¬
mise, duclrtd ia distrugerea compo¬
nentelor respective {străpungerea
joncţiunea prin avalanşă termică).
Pentru a înţelege şi deci a pu¬
tea' respecta mai bine . recoman¬
dările făcute în această privinţă de
către unii autori sau In cataloagele
■întreprinderilor producătoare de dis¬
pozitive semiconductoare, vă propu¬
nem în cele ce urmează o scurtă
trecere în' revistă a noţiunilor,- feno¬
menelor şi calculelor' implicate de
disipaţia căldurii. Mu vom aborda o'
■tratare riguroasă, strict matemati¬
zată, ci o prezentare intuitivă, prin
analogii şi cu numeroase exemple
concrete, adică pe înţelesul con¬
structorilor începători, cărora li se
adresează: Pentru aprofundarea cu¬
noştinţelor în acest domeniu strîns
legat de electronica modernă, reco¬
mandăm consultarea, lucrărilor „In¬
troducere în teoria propagării căldu¬
rii", volumul i (L. Harrtburger, Ed.,
Academiei, 1956), şi „Circuite cu
tranzistoare în industrie", volumul I
(I. Felea, Ed. tehnică, 1963).
PUTEREA DE DISIPAŢIE MAXIMĂ
Să considerăm exemplul tipic ai
unui tranzistor ' de putere .funcţio¬
nând ca element regulator serie în
montajul unui stabiiizator de ten¬
siune (fig. 1). Atunci cînd tensiunea
de intrare, U j( variază între anumite
limite, Ui m i n -U im?x , montajul asigură
Sa ieşire o tensiune U s aproximativ
constantă (egală cu U Z -U BE ), pentru
un curent de sarcină l s < ismax-.Ten¬
siunea Uj se împarte astfel pe gru¬
pul serie alcătuit din circuitul emi-
îor-colecîor al tranzistorului şi rezis¬
tenţa de sarcină: Uj=U C E+U s . Dacă
fracţiunea U s este utilă, servind ia
alimentarea consumatorului R s , în
schimb căderea de tensiune pe tran¬
zistor, U CE ' reprezintă o pierdere din
punct de vedere a! bilanţului electric
(acesta este „preţui" stabilizării!), ea
transformîndu-se în energie calorică
prin efectul Joule: E = U C e-M
precis integraia în timp a acestui
produs, mărimile Uqe Şi ls f'md în
general variabile).
Energia pierdută în tranzistor —
ne ocupăm aici numai de el —
poate fi oricît de mare dacă stabili-
Un exemplu numeric vă va con¬
vinge mai bine de avantajele solu¬
ţiei. Fie deci consumatorul un bec
de 12 V/21 W (R s < 7 fi), pe care
îi alimentăm cu tensiunea alternativă
U = 12 V. Pentru a regla luminozi¬
tatea becului între zero şi maxim,
ne-ar trebui, conform figurii 1, un
potenţiometru P, de cca 25 fi, care
să suporte un curent maxim de
1,75 A (pentru a nu se arde la extre¬
mitatea din dreapta a cursorului).
Folosind montajul din figura 2,
putem lua o punte redresoare de tip
3PM1 (3A/1Q0 V), T = 2N3055 (pre¬
ferabil cu beta mare, peste 60) şi P 2
= 250 n —1 kll (bobinat, care tre¬
buie să suporte între extremităţi ten¬
siunea maximă de 12 V). Pentru a
ţine cont de căderile de tensiune pe
punte şi tranzistor, putem mări pe U
la 14 V.
«VSAPK ANDPES
zatorui funcţionează un timp înde¬
lungat. Prin construcţie însă, tran¬
zistorul are o anumită limită a „rit¬
mului" în care poate disipa (împr㺬
tia) în mediul ambiant această ener¬
gie calorică, respectiv o limită a
si disipate în unitatea de timp,
în condiţii specificate de răcire.
Cum energie în unitatea de timp în¬
seamnă putere, limita Sa care ne-am
referit .a fost denumită putere d© 'di¬
sipaţi® maximă. Ea reprezintă un pa¬
rametru important a! dispozitivelor
semiconductoare (şi nu numai ai
acestora), menţionai obligatoriu în
cataloage sub una. din notaţiile P d ,
Pdmax' T max , Pţot> ®tc. In cele ce
urmeaza vom folosi consecvent no¬
taţia P dm ^ x , iar ia momentul potrivit
vom preciza şi condiţiile în care se
defineşte acest parametru.-
Deocamdată să observăm că tran¬
zistorul T corespunde scopului pro¬
pus numai dacă parametrul său de
catalog P dmax este mai mare sau ce!
puţin egal cu puterea de disipaţie
maximă cerută de monta], pe care o
vom nota P’ dmax . Aceasta din urmă
poate fi calculată aproximativ efec-
tuînd produsul dintre curentul ma¬
xim prin tranzistor, l max , şi căderea
ele tensiune- maximă 'pe tranzistor,
DcEmax : ^ dmax Ţ Jnr.ax Dctiriax-
Fie, de exempiu, m figura 1:'U imin
= 18 V; U imax = 25 V; U s = 12 V, cu
o cădere de 0,2 V (U Smin = 11,8 V)
pentru curentul maxim admis l Smax
= i A. Curentul maxim prin tranzis¬
tor este în cazul nostru egal cu
Ismax- U
Pdmax ~ ^
CEmax- Uimax lj S mir» deci
A. (25 V-11,8 V) = 13,2 W.
Practic,'vom majora puţin rezultatul
(cu cca 5-10 %), pentru a ţine cont
şi de puterea disipată în joncţiunea
bază-emitor (U BE < Uq E ), ca şi de
aproximaţia măsurătorilor.
Chiar dacă stabilizatorul nu va
funcţiona tot timpul în condiţiile ex¬
treme, alegerea tranzistorului şi di¬
mensionarea sistemului de răcire
trebuie făcute pentru această putere
maximă, P’ dmax .
REZISTENŢA TERMICĂ
Căldura dezvoltată în tranzistor —
în special, în joncţiunea bază-coiec-
îor, care preia cea mai mare parte
din tensiune — se evacuează în me¬
diu! ambiant prin capsula tranzisto¬
rului, ia puteri mici, respectiv prin
Intermediul radiatoarelor termice, la
puteri mai mari.
în calea fluxului de energie care
se scurge de la joncţiune spre me¬
diul ambiant se interpun însă anu¬
mite obstacole, pe care le vom numi
rezistenţe termice. Efectul lor este
de a frîna, de a încetini, respectiv de
a micşora fluxul de energie termică,
întocmai cum o rezistenţă electrică
se opune la trecerea curentului pro¬
vocat de o diferenţă dată de poten¬
ţial. în cazul nostru, cauza fluxului
de căldură o constituie, diferenţa de
temperatură între joncţiune şi aerul
ambiant, A î = tpt a , pe care am pu-
tea-o numi, prin analogie, tensiune
termică. în aceeaşi convenţie, cu¬
rentul termic ar fi măsura cantităţii
de căldură transferate în unitatea de
timp de la joncţiune la ambiant,
adică tocmai puterea disipată, P d .
Cu aceste analogii, care sînt de fapt
bine întemeiate în condiţiile unui re¬
gim termic staţionar, gutem enunţa
legea lui Ohm termică:
Rezistenţa termică (R,*) =
tensiunea termică (At)
= -- t -—- .(1)
curentul, termic (P J)
Definită astfel, rezistenţa terjnică
se exprimă în unităţi °C W, pe care
le-am putea numi ohmi termici.
întocmai cum în electricitate legea
iui Ohm reprezintă instrumentul ce¬
lor mai elementare şi fundamentale
calcule de circuit, vom vedea că şi
„sora" ei termică rezoivă problemele
similare din domeniul schimbului de
căldură. Desigur, ambele sînt nişte
aproximaţii liniare aie fenomenelor
reale, mai complexe, dar precizia re¬
zultatelor la care conduc este mul¬
ţumitoare, dacă ştim să le aplicăm
în limitele condiţiilor lor de valabili¬
tate..
* l Rf h =3* C/W
rezistenţă termică R th = 3°C/W.
Dacă se furnizează corpului X o
energie termică pe unitatea de timp
(adică o putere) P = 10 W, după in¬
stalarea regimului staţionar, tempe¬
ratura cdrpuiui Y va fi mai mică de-
cît cea a lui X cu A î = (3°C/W).
10W-30°C. Rezistenţa termică pro¬
duce deci o cădere de temperatură
de 30° C.
REZISTENŢA TERMICĂ
■ JONCŢIUNE—AMBIANT
Să ne întoarcem la tranzistorul
nostru, pe care îl vom presupune cu
Pentru a ne familiariza cu noţiu- radiator, pentru a analiza rezisien-
nîte, să considerăm un exempiu ţeie termice care se opun fluxului de
simplificat (fia. 2). Două .corpuri, X căldură de la joncţiune spre mediu?
şi Y, sînt „legate" între ele printr-o ambiant (fig. 3).
(CONTINUARE ÎN NR.. VIITOR)
APLICAŢII FIT
Alte exemple de utilizare a FET-u-
Sui ca rezistenţă comandată prin
tensiune întîinim frecvent în dome¬
niul atenuatoarelor şi al amplifica¬
toarelor.
Cel mai simplu atenuator de ten¬
siune (fig. 26) este alcătuit din două
rezistenţe conectate în serie. La bor¬
nele grupului se aplică tensiunea de
intrare, U, iar de la bornele uneia
dintre rezistenţe (în cazul nostru R?)
se culege semnalul de ieşire, U Q
Atenuarea în tensiune se defineşte
prin raoortul:
A u = Uo/Ui = R;/(R, + R : ). Dacă
dorim o atenuare variabilă continuu,
este suficient să modificăm cores¬
punzător raportul celor două rezis¬
tenţe. Tocmai aici se dovedeşte utilă
proprietatea FET-uiui de a avea re¬
zistenţa r ds comandabilă. prin ten¬
siune, el putînd înlocui pe oricare
din rezistenţele R^-R 2 sau chiar pe
amîndouă.
Astfel, în figura 27 un J—FET ca¬
na! N înlocuieşte pe R 2 . Reglajul
continuu al atenuării A u = r ds /(R 1 + r ds )
se face din potenţiometru! P, care
dozează tensiunea continuă de co¬
mandă a grilei, U G s- Alimentarea
circuitului de comandă se face de la
o sursă de tensiune continuă U c (cu
plusul la masa montajului), care are
valoarea cu 2—3 V mai măre ca. ten¬
siunea de prag a FET-uiui, U p ,
Dr că tot avem nevoie de un po-
ten' ometru, ba încă şi de o sursă
aux: iară de comandă, vă veţi în¬
treba care sînt avantajele variantei
cu FET. în primul rînd, plaja mare
de variaţie a rezistenţei canalului; se
ştie, de exemplu, că pentru
J—FET-uri r ds variază între zeci-suîe
de ohmi şi IO 8 —10® O (practic, rezis¬
tenţa rămîne bine controlabilă nu¬
mai pînă la ordinul megaohmilor,
suficient pentru majoritatea aplicaţi¬
ilor practice). Un ai doilea avantaj îi
constituie zgomotul propriu redus al
rezistenţei canalului. în comparaţie
cu ai rezistenţejor variabile uzuale
de valori mari. în fine, mai menţio¬
năm avantaju! — poate ce! mai mare
— că, în cazul utilizării unui FET, re¬
glarea atenuării se poate face de ia
distanţă, tensiunea de comandă fiind
continuă şi practic separată de sem¬
nalul util.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
5
TEHNIUM 4/1983
Obiectivul prezentei expuneri
este de a preciza cîteva probleme în
general neclare sau confuze cu pri¬
vire la corecta alegere a schemelor
oscilatoarelor cu cuarţ, în scopul
obţinerii de către constructorul
amator, cu mijloacele modeste de
care dispune, a unor performanţe
tehnice maxime, în conformitate cu
parametrii electrici de care dispun
cristaiele.
Ne vom referi în special la modul
cum trebuie să ne alegem montajul
pentru a obţine cei mai convenabili
parametri de: precizie, stabilitate,
x A
posibilităţi de corecţie a frecvenţei,
obţinerea armonicelor superioare,
scheme „overton" sau cu multipli¬
care obişnuită şi măsurători simple
asupra cristalelor.
Reamintirea cîtorva noţiuni teo¬
retice este indispensabilă pentru
buna înţelegere a celor ce urmează.
1. DEFINIŢIE, NOŢIUNI
TEORETICE
Cristalul de cuarţ utilizat în osci¬
latoarele electronice este echiva¬
lent electric cu un circuit oscilant
de foarte mare stabilitate şi Q foarte
ridicat. Particularitatea acestuia
este că posedă două frecvenţe de
rezonanţă:
Frecventa
Z
Comportarea
f
0<f x «f s
I/C S Î8>
capacitiv
“90°
= f S
r
rezistenta mica
0°
% < fx <
L CU
inductiv
+ 90°
f X= f P
R
rezistenta mare
0°
f P <f x <f Max
1/CpOB
capacitiv
-sd
fv = frecvenţa de rezonanţă serie;
f,, = frecvenţa de rezonanţă para¬
lel.
Rezonanţa serie
Porţiunea XY, din schema echi¬
valentă, este ramura pe care se pro¬
duce rezonanţa serie pentru care:
«. = -4=
2ttVuCs [ 1 ]
iar impedanţa la rezonanţă: Z, = r, a
cărei valoare faţă de impedanţa
prezentată de condensatorul C,,
este mult mai mică:
Valori tipice: 10H < r < 1000
imediat că:
f.v < fp [ 3 ]
adică frecvenţa de rezonanţă serie
este mai mică decît frecvenţa de re¬
zonanţă paralel.
Impedanţa cuarţului
Variaţia impedanţei şi caracterul
acesteia, capacitiv sau inductiv,
funcţie de frecvenţă se prezintă în
diagrama din figura 3 (linia plină).
Faza tensiunilor generate
Funcţie de frecvenţă, la trecerea
prin cele două frecvenţe de rezo¬
nanţă, tensiunea generată schimbă
faza; faza variază foarte repede
pentru o mică variaţie de frecvenţă
+SCI 'f
X
C Sl
Cp
B
L s ,r parametrii electrici
proprii as cristalului,
capacitate, inductanţa, rezistenţa
capacitatea metalizării
eyârţului
Ajustaj
/
serie fg>f s
\
Âjustaj paralel f p >fp
Element activ- amplificator
*rv
G >1
Redesenăm convenabil schema
echivalentă a cuarţufui şi considerăm
.. C, şi C p în serie, ca un singur conden¬
sator echivalent (Ci-), figura 2.
Se obţine rezonanţa paralel a
cuarţului:
Ecartui de- frecvenţă Al -= f P -
' 'calculează din raportul:
¥
■ _G,
" 2C,,
iA
[ 2 ]
în care caz impedanţa ia rezonanţă
este foarte ridicată:
» Z, = (ÎOkO -e 10MO).
* . C, • C,
de unde, cunoscînd unele ele¬
mente, după' cum vom vedea în
continuare, se poate determina di¬
ferenţa între cele două frecvenţe.
Exemplu! unor valori tipice pen¬
tru un cuarţ:
f, = 3 500 k.Hz, C. = 0,02 pF, r = 60.(1,
C- - 8 ' 2 - * ' nH. O - 28
unde, remarcînd valorile neobişm
'4 , L. ţţ t£.plc: ?2 „•
cu un astfel de Q este irealizabil cu
elemente discrete, ne conduce Ia:
6
TEmum 4/1983
Cs
= 1 +
0,02
,* 2C p 2,6
f„ = 3 500 X 1,00166 = 3 505,8
Af = 5,8 = 6kHz,
deci o diferenţă apreciabilă între
cele două frecvenţe de rezonanţă.
Lucrînd în multiplicare, diferenţa
poate ajunge la:
[kHz]Af = 11,6 pe 7 MHz;
23,2 pe 14 MHz; 46,4 pe 28 MHz.
Precizia şi stabilitatea
Deoarece un cuarţ poate oscila
atît pe f„ cît şi pe f» (în exemplul
nostru f s = 3 500 kHz, i„ = 3505,8
kHz), precizia este dată de:
Ajustarea frecvenţei
Frecvenţa de ieşire a unui oscila¬
tor cu cuarţ poate fi reglată în limite
destul de mici. Acest lucru trebuie
făcut cu grijă, pentru a conserva
stabilitatea montajului.
— Un condensator în serie cu cuar-
ţul face să crească frecvenţa de
rezonanţă serie.
— Cu cît valoarea acestuia este
mai mică, cu atît deviaţia de
frecvenţă este mai mare, putînd
atinge 1% din frecvenţa nomi¬
nală.
— Stabilitatea se strică şi va de¬
pinde mai mult de elementul în
serie cu cuarţul decît de cuarţul
propriu-zis.
Exemplu:
1
Montaje funcţionind pe frecvenţa
de rezonanţă serie
Schema echivalentă este prezen¬
tată în figura 6.
Amplificatorul trebuie să asigure
un defazaj nul şi o amplificare astfel
încît U f aplicată cuarţului în serie (r)
şi rezistenţei de intrare (R,) să dea o
tensiune de intrare U, care, amplifi¬
cată cu G, să redea tensiunea U,
pentru care circuitul furnizează os¬
cilaţii întreţinute. G trebuie să fie
mai mare ca 1. Valorile R, şi R„ în se¬
rie cu rezistenţa cuarţului r, trebuie
să fie cît mai mici posibil pentru a
favoriza amplificarea şi a menţine
factorul de calitate ridicat.
q = : pentru cuarţul singur
r
Ua
■lA
CsC
C s + C
în serie cu condensatorul C (fig. 5)
f; c,
— = 1 + — 1,0005 pentru: C, =
fs 2C
0,02 pF;
pentru întreg
n/ t rv. t r
circuitul.
Din valorile exemplului anterior
rezultă: Q = 35 000 iar Q< = 3 500
pentru un R, 4- R, = 600 fi.
Cu cît Q ( este mai mare cu atît
stabilirea este mai bună. Ca o com¬
paraţie, pentru oscilatoare realizate
cu elemente discrete LC, avem Q =
50 - 200.
Schemele de principiu reprezen¬
tative, cu tuburi sau cu tranzistoare,
sînt prezentate în figurile 7, 8 şi 9.
f=360°=0°
c, [
k 1
(k
r t 1
Y m TI
•lI.j
C 2 c b
W/f
ui
.1
*
St
O dată fixat într-un montaj, stabi¬
litatea în jurul uneia din frecvenţele
f s sau f ; , este
s = 20 • IO' 6 sau 0,0002%
Pentru ca precizia să fie şi ea de
acelaşi ordin de mărime, trebuie să
definim tipul de montaj utilizat şi
să alegem cuarţul sau, funcţie de un
cuarţ existent, să alegem montajul.
Frecvenţa de lucru a unui oscila¬
tor cu cuarţ depinde nu numai de
cristalul existent, ci şi de montajul
în care acesta va fi utilizat.
Insă o deviaţie de 0,1 pF, datorită
variaţiilor de temperatură sau altor
cauze, pe capacitatea serie cu cuarţul,
va influenţa în mod deosebit montajul
cu C = 20 pF şi cu atît mai mult pe ce!
în care C = 1 pF.
— Un condensator în paralel cu
cuarţul modifică frecvenţa de
rezonanţă paralel în sensul di¬
minuării acesteia. Se poate de¬
monstra aceasta adăugind un C
la C,, în formula [2] şi făcînd cal¬
culele.
— Pentru stabilitatea oscilatorului
este valabilă aceeaşi precizare
de la punctul anterior.
2. FAMILII DE OSCILATOARE
De bază:
— Montaje funcţionînd pe f. s
— Montaje funcţionînd pe f,,
Derivate:
— Montaje cu reglaj minim de
frecvenţă funcţionînd pe:
f v < f 0 < fp
Nenumăratele scheme prezen¬
tate în publicaţiile de specialitate
de-a lungul anilor se încadrează în-
tr-una din familiile menţionate.
FuncţSorsarea schemei
Vi (Ti) asigură adaptarea impedanţei
ridicate a circuitului oscilant cu impe-
danţa redusă a cuarţului.
V 2 CT 2 ) asigură ciştigul necesar pen¬
tru întreţinerea oscilaţiilor. Cuar¬
ţul montat între catode (emitoara)
„vede“ o impedanţă foarte mică.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
CUPA DUNĂRII
(Clasament dficiâl)
A. Concursul de regularitate:
Individual seniori:'1) Cîmpeanu
GH. (România): 2) Hrujka Jiri
(Cehoslovacia); 3) Jurtev Andrei
(U.R.S.S.)
Individual juniori mari: 1) Vieru
Aiexei (U.R.S.S.); 2) Varlaam Va¬
lentina (România); 3) Pafaticka
Radka (Cehoslovacia)
Individual juniori mici: 1) Po¬
pesc u Mihaelâ (România); 2) Ka-
linkkina Svetlana (U.R.S.S.); 3)
Kovac Jano (Cehoslovacia)
B. Recepţie viteză
Seniori: 1) Jurtev Andrei
(U.R.S.S.); 2) Cîmpeanu Gh. (Ro¬
mânia); 3) Hrujka Jiri (Cehoslo¬
vacia)
Juniori mari: 1) Vieru Aiexei
(U.R.S.S.); 2) Varlaam Valentina
(România); 3) Paiaticka Radka
-(Cehoslovacia)
Juniori mici: 1) Kali.nkkina Sve-
îiana (U.R.S.S.); 2) Kc-vac Jano
(Cehoslovacia)
C. Transmitere viteză
■ Seniori:'..' 1) . Jurtev Andrei
(U.R.S.S,); 2) Csmoeanu Gn Ro¬
mânia); 3). Hrujka Jiri (Cehoslo¬
vacia)
Juniori, mari: 1) Vieru Aiexei
(U.R.S.S.); 2) Paiaticka. Radka
■ (Cehoslovacia); 3! Varlaam Va¬
lentina (România)
Junior: mici: 1) Varlaam Valen¬
tina (România); 2) Popescu. Mi.
haela (România); 3) Kaiinkkina
Svetl.ana (U.R.S.S.)
•' Cupa Dunării a fost cîştigaiă de
echipa U.R.S.S.
FEHNiUM 4/1983
K* lj|]||
«r kfe' £#l f \
R A ;R B =RC?nOhmi)
s gg 0^ •”Cg ^C i in Fâr^Z!?
f 6 (fn Hertzi)
Pro#, MIHAI VOHNICU
După cum se ştie, o reţea Wien
(fig. 2) este formată dintr-un grup V 2 - 3
RC serie (R A şi C A ) şi un grup RC
paralei (R B şi C B ). pj£
Reţeaua are o atenuare minimă la _
frecvenţa f 0 = —■ Q , unde R
se exprimă în ohmi, C în farazi si f 0 ^ ^ R , [
în hertzi. Dacă R A = R B = R şi C A = rc==m>4-
= C B = C, atunci formula devine cea ci (bipolar) I «^l+isv
indicată pe figura 2. Reţeaua Wien a°— llrE^ 3 ^ c3 i a7ijF
funcţionează în principiu astfel: un 0/ 0,22 R11kn 741 1 *-jj -
semnal de frecvenţă mai mare ca f 0 I rs
trece prin R A C A , dar este şuntat la ^ -i5v
masă de C B şi, ca atare, cu cît frec- ‘*V ,
venţa este mai mare cu atît atenua- R J 50 R ,| 2 10kQ l,n ‘
rea este mai pronunţată; un semnal U kfl U ka 220|pF
de frecvenţă mai mică decît f 0 este Lax. -
atenuat de R A C A cu atît mai mult cu RPiJrî 10,5kh
cît frecvenţa este mai mică. 'U |
în montajul din figura 1, egaiizorul c
este realizat cu mai multe module, ' -u ■ ' 2 ;
fiecare dintre ele fiind o reţea' Wien c 2 Î 47 uF
acordată pe o anumită frecvenţă. --
Pentru a uşura calculul, s-a consi- ___
derat că R A = P. B = 88 kfl, iar
C A =C 8 =C, urmînd a fi calculate îm- . . _ _ n
părţind simplu valoarea 2340,5 la •"■"■—H fsJŢRAR
capacitatea condensatoarelor expri¬
mată în nF (fig. 2). Tot în figura 2
s-a dat, orientativ, şi un tabel cu di- Montajul (fig. 1) este alcătuit
verse valori pentru C şi cu frecvenţa dintr-un etaj de intrare cu impe-
ţo calculată după formula indicată, danţa de 50 kft (valoarea rezistenţei
Cel ce doreşte să realizeze acest R 2 ). La ieşirea din amplificatorul
montaj îşi poate alege banda de operaţional 741 impedanţa este
frecvenţe dorită pentru fiecare mo- mică, tocmai pentru a permite mon-
dul în parte, avînd grijă să se păs- tarea în paralel a mai multor mo-
treze ordinea descrescătoare pentru duie. Sensibilitatea etajului da in-
a .nu se încurca potent iometrele. trare se reglează din RP1. Conden-
LUIND R = 68 k£ =68.000fi
f =-^—-- .J—z 2,3405 10"°
0 23T* 68000 C '
f =2,3405-10 3 —?— DE UNDE:
c
f 0
220pF a ' 0,22nF
10,693 Hzss;10,5kHz.
4 7 Op F = 0,4 7 nF
4.980 " 5
2,2 nF
1.064 " T "
4,7 nF
498 " 0,5 "
22 nF
106 "
47 nF
50 ”
55 nF
35 "
100 nF
25 "
7 *15V
sL C106
yf 47pF(bip.) T
—f-"
_i_»
“MODULE DE
satorui de intrare CI trebuie să fie
bipolar (sau nepoiarizat).
Etajul de ieşire este un etaj suma¬
te?, format dintr-un amplificator
operaţional 741 la care amplificarea
se ajustează din semireglabilui RP2
Intrările la integratele 741 sînî
date pentru capsula dual-to-Hne cu
44-4 pini sau capsula metalică ro-
«IEŞIRE—^
tundă.
Alimentarea se face simetric (±15
V),'cu masă pe mijloc.
Potenţiomeîrele montate pe fie¬
care modul determină atenuări mai
pronunţate sau mai puţin propun-"
tate ale fiecărei benzi de frecvenţă
două bucle din conductor de-cupru electric de prima şi conectată la *'
(izolat sau • nu), cu diametrul rrţai şirea amplificatorului pentru canalul
mare de 2 mm, mono sau mulîmîar. stîngs.
dispuse perpe dicular ntre ele pe Pentru c< re< sîenţa r ’<=;.*< « re-
pe eţ încăperi ! no s ib ‘a n a latlv mics u ut e $j p
Irsg. I. ÎV11HĂ1SSCU
şi tensiune.,' permiţînd etajului de in¬
trare să lucreze pe porţiunea liniară
a. caracteristicilor.
Etajul Q 4 are ca sarcină un rezis-
tor de joasă valoare pentru a reduce
distorsiunile ia un nivel cît mai mic
posibil.
Stabilitatea funcţionării preampfi-
ficatorului în curent continuu este
asigurată de reacţia negativă reali¬
zată cu rezisîoarele R 2 R 3 şi de R 7 .
Circuitul R 7 C 4 C 5 , asociat cu C-,
realizează un filtru care permite am¬
plificarea pînă fa 25 Hz şi introduce
o atenuare de 40. dB ia 8 Hz. Con¬
densatorul C g creează o corecţie de
fază foarte necesară în reproduce¬
rea semnatelor dreptunghiulare.
Cu o alimentare de 24 V montajul
livrează ia ieşire un semnal cu am¬
plitudinea de 1 V şl un factor de dis¬
torsiune de 0,02 % pentru frecvenţe
cuprinse între 100 Hz şi. 10 kHz.
Tranzistoarele Q 2 şi' 64 pot fi şl
BC 177 selecţionate pentru zgomot
mic.
Cablajul imprimat este dat pentru
varianta stereo.
curba reală
Un preampiificator pentru doză
■rg r■:':, că 1 : eo u ie să înde o i i nească
două calităţii să amplifice fără dis¬
torsiuni semnale foarte mici (2-10
mV) şi să corijeze caracteristica de
frecvenţă de la înregistrare, rol ai
corecţiei RIAÂ (atenuarea frecvenţe-
or înalte şi amplificarea frecvenţelor
joase).
Curba, obţinută trebuie să fie cît
mai apropiată de curba teoretică
{fig. 1). La frecvenţe, de 50 Hz tre¬
buie să avem un cîştig de 20 dB; în¬
tre 500 Hz şi 2 121 Hz cîştigul este
nul, iar la 20 kHz trebuie să prezinte
o atenuare ele 20 dB. Intre 20 Hz şi
50 Hz răspunsul după RIAÂ esîe
practic plat, dar cu preamplifi’caîorul
obţinem o creştere pînă la 25 Hz,
ceea ce este' foarte bine; schema,
unui astfel de preampiificator esîe
prezentată ■ în”figura 2.
împedanţa de'sarcină ia o doză
magnetică este de 45 kfl, ceea ce
este asigurat de R1.
Curba de răspuns (fig. 1) este asi¬
gurată de C 2 Cş. Etajele Q. ţ Q 3 sînt
amplificatoare de tensiune cu cîştig
ridicat şi zgomot redus, în schimb
Q 2 esîe un etaj schimbător de. fază
■ curbi teoretică
Q4.2N390S
2 N3906
—H-âMAA-21—
RU7MI
3C10SC
BC109C
Ie$ire
\
Z 1
N
s
1
k
v
1
\
\
’
;
X
Z
câtor. Este suficient un,amplificator Sui audiţiei în caz că ascultătorul în-
cu puterea de 1 W/canaî. Pentru clină capul.
edificare recomandăm consultarea Bobinele antenei de recepţie se
articolului „Receptor de audiofrec- vor realiza pe carcase de tip „mo-
venţă" din nr. 8/1982 a! revistei sor“, în care se introduc miezuri ci-
noastre. Sindrice din ferită de cj> 6, lungi de 20
In timpul funcţionării, solenoidul mm. Pentru L x şi !_ y se vor bobina
L z , montat vertical, recepţionează cîte 8 000 de spire, iar pentru
semnatele canalului din stingă şi in- L z 2 000 de spire, conductor CuEm
ducîanţefe L x şi L y , conectate în de- cu diametru! de 0,1 mm.
rivaţie, asigură recepţia semnalelor Semnalele captate de antena de
corespunzătoare canalului dreapta. recepţie sînt amplificate de circui-
Acesîe inducîanţe sînt montate per- tele integrate A 1 şi A 2 , conectate cu
pendicular, în pianul orizontal, pen- intrarea neinversoare, şi care asi-
tru menţinerea constantă a voiumu- gură un coeficient de amplificare de
circa 1 000, cu bucla de reacţie ne¬
gativă reglabilă prin modificarea va¬
lorii rezistenţelor R 12 şi R 15 . La ieşi¬
rea circuitelor integrate smt conec¬
tate căşti cu impedanţa mai mare de
1 ka
Circuitul operaţional prezentat
asigură şi coeficientul de amplifi¬
care de 5 000 montat fără buclă de
reacţie negativă, consumînd fără
semnal doar 25 nA. La ieşire se asi¬
gură un semnal cu amplitudinea de
2x1,25 V, la intrarea sinfazică de
plus 0,5 V şi -1,5 V. Circuitul are o
caracteristică aproximativ liniară în
banda de frecvenţe audio, prezen-
tînd atenuarea de 3 dB !a 140 Hz în
lipsa circuitului de reacţie negativă.
Aparatul poate fi alimentat cu
două baterii independente de tip 2R
— 10, prin intermediul dubloruiui de
tensiune din figura 3.
Utilizarea circuitelor integrate
/SA 741 (sau echivalente) impune ali¬
mentarea aparatului cu 4 baterii de
tip 6F-22, înşeriindu-le cîte două,
pentru asigurarea tensiunilor de ±
18 V, cu terminal median. Deşi con¬
sumul este redus (mai mic de 10
mA), remediul incomodităţii soluţiei
constă în utilizarea circuitului a
cărui schemă este prezentată în fi¬
gura 2, realizîndu-l din componente
discrete, care asigură acelaşi coefi¬
cient de amplificare, fiind însă ali¬
mentat doar cu tensiunea de 2 x 3 V
. obţinută prin înserierea a două bate¬
rii de tip 2R-10.
TEHN8UM 4/1983
9
PIMflIflINIlII „
MMlilIGOLTyM
iei mm
111N11GI1
Ing. NIKOLIC VABILE,
ing. GRIGORIU ALEXANDRU
Imperativul energetic care a înce¬
put să domine concepţiile tehnolo¬
gice din deceniul al optulea a impus
şi în ţara noastră diversificarea pre¬
ocupărilor pentru găsirea şi utiliza¬
rea resurselor neconveţionale de
energie. Dintre acestea, reziduurile
şi deşeurile organice, valorificabile
energetic prin producere de biogaz,
ocupă un loc însemnat prin aceea
că:
— se dispune de rezerve de mate¬
rie primă, în cantităţi mari şi în mod
permanent, repartizate practic pe în¬
treg teritoriul ţării şi care sînt la în-
demîna utilizatorului;
— domeniul biogazului nu este
supus variaţiilor de sezon (dacă se
iau măsuri corespunzătoare), ca, de
exemplu, energia solară, sau condi¬
ţiilor întîmplătoare cum este, spre
exemplu, energia eoliană;
— realizările din ţară şi din străi¬
nătate au arătat că se poate conta
pe această resursă în mod constant;
— în afară de biogaz prin fermen¬
tare se obţine un nămol fermentat
care este un foarte valoros
îngrăşămînt organomineral al solu¬
lui;
— după fermentare, nămolul este
stabil din punct de vedere biologic,
neexercitînd o influenţă dăunătoare
asupra mediului înconjurător (dis¬
pare mirosul neplăcut ai dejecţiilor
şi se reduce încărcătura sa micro-
biană).
Toate acestea au determinat o
largă răspîndire a instalaţiilor de
biogaz, îndeosebi a celor de capaci¬
tăţi mici şi mijlocii.
Este posibil şi practica a dovedit
că în ţara noastră sînt condiţii neli¬
mitate pentru ca producerea bioga¬
zului să capete o largă răspîndire
pentru a se asigura tot mai accen¬
tuat satisfacerea nevoilor energe¬
tice, în special pentru cerinţe cas¬
nice şi încălzirea locuinţelor în pe¬
rioada rece.
CE ESTE Şl CUM SE OBŢINE BIO-
GAZUL
Sub numele de „biogaz“ sau gaz
de fermentare, cum i se mai spune,
este definit un amestec gazos, com¬
bustibil, ce rezultă din fermentarea
anaerobă (în lipsa oxigenului) a ma¬
teriilor organice de bovine, ovine,
cabaline, păsări, subproduse şi de¬
şeuri agricole (iarbă, frunze uscate,
tulpini, resturi de coceni etc.).
Fermentaţia acestor materii orga¬
nice în lipsa oxigenului este pro¬
dusă de numeroase specii de bacte¬
rii, care se grupează aproximativ în
două mari categorii:
— bacterii acidogene, care des¬
compun elementele organice din
materialul supus fermentării în pro¬
duse mai simple din punct de ve¬
dere chimic, produse care constituie
aşa-numiţii metaboliţi (produse ale
metabolismului bacterian), între
care şi dioxidul de carbon;
— bacterii metanogene care con¬
sumă în parte metaboliţii prifnului
grup de bacterii şi produc — Intre
altele — gazul metan.
Astfel biogazul este un amestec
de gaze în care predomină metanul
(CH 4 ), în proporţie de 60—70% din
compoziţia totală, care arde şi care
face ca biogazul să fie un combusti¬
Materialul
. CC
ŞU
cm
Paie uscate de grîu
46
0,53
87
Coceni de porumb
40
0,75
53
Frunte
41
1
41
iarbă
14
0,54
27
Balegă taurine.
7,3
0,29
25
Dejecţii porc
7,8 .
0,65
13 .
dejecţii ovine
18
0,55
29
Balega de cai
10
0,42
24
Fecaie umane
2,5
0,85
2,9
Temperatura
nămolului, ’C
bil valoros, şi dioxidul de carbon
(C0 2 ), în proporţie de 29—39%, care
nu arde, alte gaze fiind prezente în
proporţie mică. Compoziţia biogazu¬
lui poate varia în limite destul de
largi în funcţie de numeroşi factori,
ca natura şi compoziţia materiei
prime, ritmul de alimentare, tempe¬
ratura de fermentare etc.
După cum s-a arătat, materiile
prime pentru producerea biogazului
sînt deşeuri organice, menajere, zo¬
otehnice sau agricole. Utilizarea
acestora în exclusivitate sau în
amestec trebuie să respecte cîteva
cerinţe şi anume:
— să realizeze un raport dintre
conţinutul de carbon şi azot (C/N)
între limitele 15—20, astfel asigurîn-
du-se valorificarea optimă a mate¬
rialului organic;
— amestecul de materii prime tre¬
buie adus la o consistenţă fluidă,
avînd peste 90% umiditate (la
această consistenţă materialul
curge).
Diferitele materii prime utilizabile
conţin carbonul şi azotul în proporţii
foarte, diferite, aşa cum se vede în
tabelul nr. 1.
întocmirea reţetelor optime de
alimentare a fermentatoarelor ţine
seama de condiţiile arătate mai
înainte şi se face prin verificare. Să
presupunem că analizăm o reţetă
ce cuprinde
Părţi (P) C/N (r)
Dejecţii ani¬
maliere, din
care jumătate
de taurine şi
jumătate de
30
25+13
porcine
~~2~ = 19
Dejecţii umane
10
2,9
Ierburi
10
27
Valoarea raportului C/N în amestec
se calculează cu ajutorul formulei:
C _ Pift + P;r; + P»r» _
N P, + P : + P,
30 X 19+ 10X2,9+10X2,7
--- = 17,3
30+10+10
Cum valoarea găsită se înca¬
drează în limitele 15—20, reţeta
este bună.
Pentru realizarea celei de-a doua
condiţii — umiditatea —, trebuie ţinut
seama de umiditatea diferitelor mate¬
rii prime, conform tabelului nr. 2.
Aducerea la un conţinut de umi¬
ditate de peste 90% (92 — 94%) se
face cu apă, preferabil călduţă. Pe
timp friguros amestecul va fi mai
consistent (cca 90% umiditate), iar
pe timp călduros va fi mai fluid.
Se dau mai jos (în tabelul nr. 3) cî¬
teva reţete exemplificative cu parti-
Denumirea materiei prime
1
Umiditate, %
Dejecţii porc
82
Urină porc *
96
Balegă de cal
76
Balegă de vacă
83
Paie
10 — 20
Frunze verzi, ierburi
25 — 40
Fecale umane + urină
80
Aşternut de grajd
30 — 40
10
TEHNIUM 4/1983
ciparea în părţi a diferitelor materii Instalaţiile de fermentare de capa-
prime. citate mică ce vor fi prezentate în
Materia primă
Reţeta nr.
1
2
3
4
5
S
7
Dejecţii porc
1,5
2
2
2
2
_
_
Balega taurine
1,5
2
_
_
—
2
1
Dejecţii ovine
_
2
_
—
1
1
Balega de cal
—
—
_
1
1
—
1
Fecale umane
1
1
— .
1
1
1
1
Frunze uscate
—
—
1
—
1
_
— ■
Paie uscate de grîu
_
_
.—
1
—
1
_
Ierburi
1
_
_
—
—
_
1
Apă
5
5
5
5
5
5
5
Total părţi
10
10
10
10
10
10
10
Pentru asigurarea unei fluidităţi
mai bune atunci cînd în reţetă apar
materiale fibroase, ca paie, ierburi,
continuare lucrează în regim criofil,
adică nu sînt încălzite, cele de capa¬
citate mijlocie pot fi şi încălzite, lu-
VOLUMUL SPECIFIC DE FERMENTARE rhc bazjn/cap
Specia şi desti¬
naţia fermei
Sistem de
evacuare
dejecţii
Regim de fermentare
Observaţii
crio¬
fil
mezo¬
fii
termo-
fil
Porcine
hidraulic
0,120
0,045
0,030
mecanic
0,450
0,180
0,120
1
Vaci cu lapte
hidraulic
-
,1,250
1,00
mecanic
2.5
1,00
0,800
Taurine ia
îngrâşat
hidraulic
-
0,900
0,680
mecanic
1,75
0,700
0,550
Păsări
hidraulic
0,030
0,010
0,007
Valorile minime se ;
referă ta fermele de
Tofsnr
piramidale
0,060
0,020;
0.014-
pui carne,ceieTfERîlYg
ta găini ouătoare.
Ovine
hidraulic
_
_
_
mecanic
0,350
0,130 .
0,100
Cabaline
hidraulic
-
-
-
mecanic
1,50
0,550
0,450
Elaborai de colectivul de proiectare biogaz - I. C. A.
frunze, este bine ca acestea să fie
mărunţi te, eviîîndu-se astfel înfun¬
da rea conductei din fermenîator.
După introducerea materialului,
fermentarea începe imediat, dar pro¬
ducţia de biogaz se obţine după
10—15 zile. Primele degajări de gaz
au un conţinut preponderent de dio-
xid de carbon (corespunzător fazei
acide), astfel încît în primele zile
biogazui se aprinde greu sau nu se
aprinde deloc. Aceste fracţiuni de
gaz (dioxid de carbon) se elimină
prin cîteva eşapări în atmosferă,
captîndu-se producţiile următoare
cu conţinut sporit de metan.
Indiferent de reţeta folosită, pro¬
ducţia de biogaz depinde în foarte
mare măsură de temperatura de fer¬
mentare. Se cunosc trei regimuri
termice de fermentare ■ metanogenă
şi. anume:
— regim criofil pmă la circa
20-24° C
— regim mezofii circa 25—28° C
— regim termofil 50—60° C.
crînd şi în regim mezofii, iar cele de
capacitate mare lucrează în regim
mezofii sau termofil.
în cazul instalaţiilor neîncălzite se
pune în mod deosebit problema izo¬
lării termice a fermentatoarelor,
singura sursă de încălzire fiind can¬
titatea mică de căldură care se de¬
gajă din procesul de fermentare.
Din diagrama nr. 1 se observă va¬
riaţia producţiei de biogaz în func¬
ţie de temperatură, îri regim criofil.
Ritmul de alimentare zilnic al fer-
mentatorului se stabileşte astfel încît
să se asigure un timp de staţionare
în fermentator, în medie, de 60 zile.
Pentru capacităţile de fermentare
de 5, 10, 25 şi 50 mc (care se vor
descrie în cele ce urmează) se dau
în tabelul nr. 4 cantităţile.zilnice de
material introdus, a cărui compozi¬
ţie este stabilită după reţetele date
anterior, inclusiv apa. în tabel se in¬
dică totodată şi cantitatea de bio¬
gaz ce se poate obţine în funcţie de
temperatura de fermentare.
Capacitatea fermentaterisiui, mc
5
10
25
50
Cantitatea silnică de introdus, I
75
150
225
450
Temperatura de fermentare, °C
Producţia zilnici d® biogaz, mc
12
0,5
1,0
2,5
5,0
i 17,5
0,75
1,5
3,75
7,5
! 22
1,5
3,0
7,5
15,0
i 26
2,2
4,5
11,2
L
22,5
însă cantitatea de biogaz care se
poate obţine depinde şi de natura
materiei prime, aşa cum este redat
în tabelul nr. 5, unde s-au conside¬
rat dejecţiile de bovine ca unitate,
restul fiind raportat în funcţie de
acestea.
de gaz în condiţii normale, adică la
temperatura de 0°C, şi presiunea de
760 mm coloană mercur), relaţiile
de transformare în funcţie de pro¬
centul de metan „p“ şi temperatura
t „t“ dau puterea calorifică a biogazu-
lui la 0°C (Q0) şi la temperatura de
Materia primă
%
Dejecţii bovine
100
Dejecţii porcine
154
Iarbă verde
177
Paie uscate
187
Dejecţii umane
221
Pentru estimarea volumului de
fermentare necesar în raport cu
specia şi numărul de animale dis¬
ponibile se vor utiliza datele din ta¬
belul nr. 6 în care sînt date volumele
de fermentare pe cap de animal di¬
ferenţiat şi în funcţie de sistemul de
evacuare al dejecţiilor.
„t“°C (Qt).
Q0 ~ 8 562 — (kcal/N mc)
100
Qt = Q0| 1-) (kcal/N mc)
\ 273,15 /
Conţinut de
CH 4 în %
Puterea calorifică inf. la presiunea 760 mm Hg
la 0°C
la 20° C
50
4 281
3 968
52
4 452
4 126
54
4 623
4 285
56
4 795
4 444
58
4 966
4 602
60
5 137
4 761
62
5 308
4 919
64
5 480
5 078
66
5 651
5 296
68
5 822
5 396
70
5 993
5 554
POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE
în raport cu conţinutul de metan
din compoziţia biogazului, variază şi
puterea sa calorifică. Ştiind că gazul
metan pur degajă prin ardere 8 562
kcal/N mc (IN mc = un metru cub
Pentru condiţii normale de 20° C,
se redau în tabelul nr. 7 puterile ca¬
lorifice ale biogazului la diverse pro¬
cente pe metan (CH 4 ):
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIIJM 4/1983
li
două braţe ale axelor în sistem direct în¬
crucişat.
POZIŢIA 21 — PLĂCI DERIVOR
Plăcile s-au făcut din două bucăţi pen¬
tru a fi înguste şi comode la împachetat.
Sînt de 8 mm grosime.
în faţă, la bordul de atac, s-a prevăzut
o piesă demontabilă specială — poz.
21.1, care asamblează bordul plăcilor,
menţinîndu-se pe aceeaşi linie şi, toto¬
dată, piesa fiind asigurată să cadă
printr-o coadă cu braţ.
POZIŢIA 22 - PLĂCI CÎRMĂ
Şi aceste plăci, din aceleaşi motive de
mai sus, s-au făcut din două bucăţi.
Pentru prinderea şi monolitizarea cu
axul cîrmei propriu-zise, se vor utiliza
brăţărije laterale, poz. 22.1, şi la mijloc
brăţara de mijloc, poz. 22.2,
Strîngerea cu şuruburi se face prin ure¬
chile axului şi prin plăci.
Cablurile de îa capătul pilonului poste¬
rior, ce duc. la urechiie plăcii asamblare,
punte cu bara T, poz 11 n în edk
mişcările direcţiei, acestea putîndu-se
mişca faţă de axui longitudinal a! punţii
la maximum 40°, într-o parte şi în altă.
POZIŢIA 23 — SISTEM
CONSOLIDARE PILONI CU PUNTE
Acest ansamblu se compune din:
Poz. 23.1 — căciulă pilon faţă; 23.2 —
căciulă pilon spate; 23.3 — cabluri cu cîr-
lige pentru ancorare în faţă.
POZIŢIA 24 — CATARG
Catargul este din lemn de 0 27 mm,
lung de 1 405 mm, fiind secţionat la mij¬
loc şi pusă o mufă de legătură pentru a
se putea uşor transporta şi împacheta.
POZIŢIA 25 — VELA
Vela este din material uşor, ţesătură de
nailon de 1290 mm x 680 mm, tăiată în
diagonală. Se prinde direct, cu nojiţe, de
catarg, ia bază avînd o nuia şi o sfoară
pentru a permite comanda în funcţie de
vînt.
POZIŢIA 17 - PILON” SPATE
Şi acest piion este din lemn, însă are
practicată fanta numai pînă la jumătate,
pentru capetele derivoruiui, care stau îm-
piîntate în acest pilon.
POZIŢIA 18 —
AX COMANDĂ CÎRRIÂ FAŢĂ
Acest ansamblu are mai multe suban¬
sambluri, şi anume:
18.1 —■ este axul propriu-zis, dintr-o
ţeavă de 225 mm lungime, cu 0 exterior
de 22,5 mm (0 interior este de 18 mm),
în acest ax sînt practicate următoarele
găuri:
— gaura de sus pentru şurub blocare,
contra căderii, 0 6 mm;
— gaura de ia mijloc 0 8 mm pentru
ax susţinător piat pedală;
— gaura profilată tip broască pentru
distanţier sprijin susţinător;
— gaură 0 6 pentru asamblare liră
cîrmă faţă;
— lăcaşuri de aşezare liră cîrmă faţă.
18.2 — Colier profiiat pentru asigurare
şurub blocare de sus, care fereşte toto¬
dată de eventuale agăţări de capul său
piuliţa şurubului.
18.3 — Ax 0 8 mm pentru susţinător
plat pedală.
18.4 — Susţinător plat, care face legă¬
tura între ax comandă cîrmă şi ax pedaiă.
18.5 — Ax pedală cîrmă din lemn 0
22 mm cu 290 mm lungime.
18.6 — Distanţier susţinător plat, care
menţine în poziţie fixă susţinătorul.
Acest ax, puţin curb, cu un cioc, se
ajustează la faţa locului. Un capăt cu filet
se Înşurubează. în susţinătorul plat, iar
celăiaît cu doua tăieturi se pune în gaura
profilată a axului,
Roiul acestui distanţier este de a men¬
ţine axul pedalei în poziţie fixă. pe. verti¬
cală, pentru a fi mobilă comanda cîrmei
ce se mişcă deasupra semitâipilor, acţio¬
nată de picioare,
18.7 — Şurub M6 x 30 P — 2 bucăţi,
unu! pentru blocare ax cîrmă sus şi altui
pentru asamblare liră cîrmă faţă, cu ax
cîrmă.
VARIANTA COMPLETĂ
Prezentăm o ambarcaţie completată cu
derivor şi catarg, care poate îi folosită în
ape adînci de peste 60 cm (însă fără ve¬
getaţie). La propulsare se foloseşte forţa
vintului, direcţia fiind comandată de pi¬
cioare.
Această variantă completă are poziţia
pieselor şt sufoansamblurilor componente,
după cum urmează:
Poziţia: 1 — punte; 2 — fiotoare mari
(camere 20/11”); 3 — fiotoare mici (ca¬
mere 65/13”); 4 — colivii; 5 — cbituci Pis¬
ta nţ ieri; 6 — semităipi; 7 — discuri; 8 —
bară unire tălpi; 9 — distanţier între semi-
tălpi; 10 — bară T; 11 — placă asamblare
punte cu bară T; 12 — picior distanţier;
13 — distanţier; 14 — chingi blocare la
mijloc fiotoare mari; 15 — console de
reazem; 16 — pilon faţă; 17 — pilon
spate; 18 — ax comandă cîrmă faţă; 19 —
ax cîrmă spate; 20 — liră cîrmă faţă; 21 —
plăci derivor; 22 — plăci cîrmă; 23 — sis¬
tem consolidare piloni cu punte; 24 —
catarg; 25 — veiă; 26 —■ sistem consoli¬
dare catarg cu punte.
Completările ia varianta simplă, publi¬
cată în nr. 8/1982, sîrst:
A — ataşare sub punte a unui derivor şi
cîrmă comandată din faţă, de picioare,
pedala fiind ascunsă în golul primului flo-
tor;
B — detaşare catarg şi velă pentru vînt.
Se dau în continuare cotele esenţiale,
măsurate pe -prototip, şi se prezintă sche¬
matic adăugirile în figura 4.
în cele trei vederi, elevaţie, profil şi
plan, se evidenţiază adăugirile cu poziţia
respectivă, pentru care se dau detalii
constructive în continuare.
POZIŢIA 26 — SiSTEHS CONSOLI¬
DARE CATARG CU PUNTE
în capătul catargului se pune un capăt
de ţeavă de 0 18 x 22 mm, poz. 26.1.
Prin 3 găuri se petrec 3 inele, din care
apoi se leagă cablurile cu ocheţi şi cape¬
tele înfăşurate şi cositorite.
Două cabluri (poz. 26.2), ia capete cu
cîrlige, se prind de urechile de pe placa
de susţinere ax cîrmă faţă (poz. 1.1), de
care se prind şi cîrligele cablurilor de
consolidare piioni de sub punte.
Lungimea totală a lor este de cîte
1,50 m.
Cablul de întindere spate (poz. 26.3)
are la capăt un şurub de întindere cu piu¬
liţă. Lungimea lui este de 1,70 m în total.
POZIŢIA 11 — PLACĂ SUSŢINERE AX
CÎRMĂ FAŢĂ Şl CU URECHI
Această placă, de 1,5 mm, îndoită în
unghi drept, cu o lăţime de 88 mm, se
montează în capul din faţă ai punţii.
Placa este dotată cu două urechi pe
verticală, prin care trece axui cîrmei faţă.
Totodată este sudată şi' o bară de 0
8 mm cu urechi la capete, de care să se
prindă atît cablurile de ia pilonul din faţă
de sub punte, cit şi de ia catarg.
Pe partea de deasupra punţii s-a prevă¬
zut un locaş pentru punctul fix al catar¬
gului, care de şsernenea este sudat de
placă.
Placa se prinde cu 4 şuruburi de punte.
Ămbarcaţia, echipată numai cu derivor
fără catarg, poate fi propulsată numai cu
o vîsiă, deoarece derivorul şi direcţia per¬
mit conducerea ei unde dorim.
Cu catarg şi velă nu mai este nevoie de
vîsiă, vîntui propulsînd-o, direcţia se co¬
mandă extrem de uşor, după dorinţă, cu
picioarele.
De asemenea, ambarcaţia se poate an¬
cora fie -cu o ancoră, fie cu 3, pentru a o
menţine la punct fix.
Fiind nerăstumabilă, pe punte se poate
urca foarte uşor, putîndu-se da ajutor ce¬
lor în dificultate, fără pericolul răsturnării.
Montarea $1 demontarea se fac, numai
cu. mina. întrucît s-au prevăzut şuruburi
cu piuliţe fluture.
La demontare, piesele- solide se strîng
PUNTE
ialică 1.1 din faţă,
axui de comandă
care se vor prinde
tîindere şi fixare a
cît şi ceie aie ca-
loca;
siesa metalică, spre poziţia 11, si
a, în afara brăţărilor pentru bara T
:hî, de care se prind:
spetele cablurilor de întindere şi fi
pilonilor de sub punte cu şurubul
indere (de urechile orizontale);
apătui cablului catargului şi şuru
5 întindere (de urechea verticală;
punte se prind două plăci din ierni
jrâ,. poziţia 1.2. identice, In care $i
tapetele pilonilor ds sub punte.
POZIŢIA 19 — AX CÎRMĂ SPATE
Acest ax este din ţeavă de OL de 0
13 mm (diametrul exterior), luna de
624 mm, în care sînt blocate 2 ştifturi de
0 6 mm, sus, iung de 25 mm, iar jos de
10 mm. Primui se introduce în gaură pe
sub punte, iar ai doiiea în coada căciulii
pilonului posterior.
Axui este dotat cu două braţe dispuse
perpendicular, însă decalate pe verticală,
cu urechi.
Decalajul obligă cablurile de comandă
PENTRU ROZITIA S - SEMîTĂLPs
(LA FLOTOARELE MARI}
iscare semitatpâ,
re tălpi (poz. 8),
care trebuie sa
lere.şi fixare- a p
i se vor practica
ansamblului cat
POZIŢIA 16
trasarea precisă (desenarea) carose¬
riei. Procedeul este identic în ceea
ce priveşte realizarea sculelor. Cal¬
culatorul central „elaborează" o
bandă perforată care serveşte la
prelucrarea sculelor şi matriţelor de
ambutisare a tablelor. Tot cu ajuto¬
rul calculatorului s-a făcut un studiu
al vibraţiilor (încovoiere, torsiune),
ceea ce permite obţinerea unui nivel
de confort dorit (de exemplu,
amplasare scaune), reducerea nu¬
mărului de prototipuri experimentale
şa.
Odată realizată, caroseria OLTCIT
a fost verificată şi omologată inter¬
naţional împreună cu specialiştii la¬
boratoarelor U.T.A.C.-Monthlery şi
___ Citroen Ferte-Vidame, cu această
ocazie efectuîndu-se gama completă
m de i ncerC g rj | a; ş 0C frontal, şoc late¬
ral, fixare centuri securitate, risc in-
I H 3 gffîk fi fii cendiu, comportarea diferitelor ele-
!| II ii a||a II #| mente din compartimentul motor şi
11 1 i 1 din habitaclu. Citroen şi U.T.A.C.
j §1 |f linii || folosind pentru unele din aceste
m §1 || HII II || probe manechine antropomorfe ON-
» El Hs# a II SER (fig. 1), precum şi aparatură
electronică şi tehnică de ultimă oră.
Or. ing, TBAIAN SANJĂ CONSTRUCŢIE Şl FUNCŢIO-
t „ . , NARE. Caroseria autoturismelor
t apoi „tratate cu ajutorul unui OLTCIT este autoportantă, confec-
culator central care ara in manjo- ţionată din tablă de oţel, cu grosi-
programe ce permit transpune- mea la exterior ce variază între 0,7
pe banda perforata a acestor in- şj g,9 mm, iar ia interior pînă la
maţii, definirea formelor etalon şi 2 mm. Structura autoportantă este
realizată prin sudare prin puncte
(aproximativ 4 000), înglobînd în ea
subansambluri le principale: plar°°"i
în cadrul Centrului de cercetări şi
proiectări Veîizy-Citrden, Departa¬
mentul „Stil-Machete^-Caroserii" se
ocupă exclusiv cu proiectarea, omo¬
logarea şi industrializarea caroserii¬
lor noilor tipuri de autoturisme. în
concepţia specifică Citroen, unde
există o tradiţie originală în dome¬
niu! proiectării unor caroserii aero¬
dinamice, se estimează că, pe an¬
samblu, pentru definitivarea unei ca¬
roserii gata de fabricat în serie, se
consumă aproximativ un milion de
ore de muncă. Beneficiind de un
serviciu special C.F.A.O (La Con-
ception et Fabrication Assistees par
Ordinaîeur), caroseria autoturisme¬
lor OLTCIT a fost proiectată cu aju¬
torul calculatorului (forma modernă
fiind influenţată de curentul califor-
nian al Şcolii de design caroserii din
Los Angeîes) şi finisată în tunelul
aerodinamic al Institutului aeronau¬
tic Saint-Cyr, Paris.
La elaborarea şi definitivarea ca¬
roseriei s-au avut în vedere urmă¬
toarele: obţinerea unei secţiuni
transversale minime pornind de la
bilanţul de suprafaţă („SCx“ optim),
forma aerodinamică (coeficientul Cx
=0,388; alte exemple: 0,401 — Re¬
nault 5; 0,380 — Fiat Ritma; 0,370 —
Renault 9), sensibilitatea ia vînt late¬
ral, răcirea motorului, climatizarea
interiorului, reducerea zgomotului
datorită curenţilor de aer, confortul
(ergonomia postului de conducere),
garnisajul interior, securitatea activă
(ţinuta de drum, sistemul de frînare,
dinamicitatea autoturismului ş.a.),
securitatea pasivă (habitaclu nede-
formabii, garnisajul interior, carose¬
rie cu deformaţie controlată în caz
de coliziune, un anumit grad de
confort ş.a.). lată, pe scurt, modul
de lucru, după realizarea şi finisarea
machetelor la scările 1/5 şi 1/8 şi, în
final, la scara 1/1.
După „maşter model", formele fi¬
nale ale caroseriei s-au relevat cu o
maşină ALPHA 3 D, care, cuplată la
o maşină de desenat (GERBER şi
KONGSBERG), a permis trasarea
grafică a formelor spaţiale, pe baza
unui program „SOLEAU" de deter¬
minare a polilor suprafeţei carose¬
riei, aportul „inteligenţei informati¬
cii" avînd suportul în teoriile mate¬
matice specifice domeniului. Siste¬
mul C.F.A.O.-Computervision per¬
mite grupei de stiiişti-desîgneri să
dialogheze direct cu calculatorul,
avînd în acest sens un „post grafic",
care ie permite să vizualizeze conti¬
nuu evoluţia formelor, şi un „post
alfanumeric". Informaţiile primite
viSionul 18. rama parbrizului 17, ari¬
pile spate 8 şi traversele superioare
de legătură între panouri, piesele 1,
2, 7, 9... 16 fiind detaşabile, iar
restul sudabiie (fig. 2).
Punţile faţa şi soaţe sînt fixate
prin îmbinări demontabiie de blocul
faţă, respectiv de traversele spate,
ambele fiind structuri rigide cheso-
nate, încorporate în ...planşeul asam¬
blat (infrastructura). Elementele mo¬
bile: uşile laterale, uşa din spate
(hayon) şi capota sînt prinse pe
structură prin intermediu! unor arti¬
culaţii. Uşile laterale au fixarea pe
structuri de tipul cu balamale caro¬
serie, nademontabile. Elementele
faţă: aripi, tabla de legătură şi tabla
de protecţie faţă, sînt prinse pe
structură prin îmbinări demontabiie,
avantaj foarte Important în cazul de¬
teriorării ior.
In secţiile presa] şi feraj se asarn-
• blează caroseria, începînd de' la pie¬
sele cela mai simple, care, după ce
fi se sudează elementele de fixare,
sînt trimise* pe. fluxurile de asam¬
blare (uşi, hayon, aripi faţă, aripi
spate, capotă), Aceste subansam¬
bluri se transmit pe alte linii de
asamblare pentru ‘realizarea unor
ansambluri mai mari (tablier, plan-
1 ' '■
rîndu! ior, se reîntîinese pe linia fi¬
nală de caroserie cu panourile late¬
rale, planşeul şi altele.
Odată terminată caroser a
224 kg, a transmisă pe o ! nie
suspendată de conveioare în secţia
vopsitori©, unde se desfăşoară ur-
storul flux tehnologic de vopsire
prin electroforeză: degresare I, de-
masticare, insonorizare, apret, strat
antiproiecţie corpuri dure, aplicare
lac, vopsire suplimentară.
Protecţia anticorosivă a tablei este
realizată prin vopsire, stratul inter¬
mediar de grund fiind depus prin
electroforeză (de fapt, anaforeză,
caroseria fiind legată la anod la tre¬
cerea prin baia electrolitică; în viitor
este posibilă şi schimbarea polarită¬
ţii băii şi caroseriei pentru acoperi¬
rea prin cataforeză).
Zonele inferioare supuse intens
coroziunii sînt realizate din tablă de
oţel, acoperită electrochimie pe o
faţă sau pe ambele feţe, sau prote¬
jată prin aplicarea unui strat de vop¬
sea de zinc.
Corpurile goale (cave) sînt prote¬
jate suplimentar împotriva fenome¬
nului de condens prin tectilizare
(stropire cu un produs pe bază de
ceară, care împiedică fenomenul de
„transpiraţie" a chesonului). Părţile
caroseriei expuse proiecţiei de cor¬
puri dure în timpul rulajului sînt
protejate cu un grund special (cu
bune calităţi de aderenţă, elastici¬
tate şi protecţie împotriva coroziu¬
nii), depus prin pulverizare pe o
grosime de 20 (fig. 3).
în figura 3 s-au notat suprafeţele
care trebuie acoperite obligatoriu, şi
anume a) acoperire pe toată înălţi¬
mea montantului ramei parbrizului;
b) acoperire pe întreaga suprafaţă
exterioară a tablei de protecţie infe¬
rioară; c) acoperire zonală, 10 mm
minimum; d) acoperire zonală,
30. mm minimum.
îmbinările de table, precum şi alte
zone unde se pot produce scurgeri
de apă sau de condens sînt prote¬
jate cu masticuri, uscate la cuptor,
pentru a avea o bună aderenţă la ta¬
blă (fig. 4), în care: 1) tablier şi su¬
port osie faţă; 2) aripă faţă, tablier şi
planşeu central; 3) inel spate; 4) pa¬
saj roată faţă, planşeu central şi se-
mitablier; 5) pasaj roată spate; 6)
aripă spate; 7, 8) tablier, zonă habi¬
taclu; 9) protecţie planşeu caroserie.
Opţional, la autoturismul OLT-
CIT-Club se poate face o vopsire de
aspect (culoare neagră), suplimen¬
tară, cu zinc (grosime strat = 10 ...
30 /im), care are totodată şi rol de
protecţie anticorosivă
Pentru a limita zgomotul provenit
la rularea autoturismului şi a vibraţi¬
ilor, diferite elemente ale caroseriei
sînt insonorizate cu plastisol (mate¬
rial special pe bază de PVC), care,
după aplicare, este fixat la o anu¬
mită temperatură în cuptor.
în acelaşi scop, în interiorul caro¬
seriei, izolarea fonică şi termică a
tablierulul este realizată cu pîslă şi
plastisol, iar pe podeaua caroseriei
şi în partea din spate se aplică o in¬
sonorizare cu panouri şi covoare,
fabricate de asemenea din plastisol
preformat cu folie de PVC.
Protecţia la şocuri de mică inten¬
sitate (în parcări, în special) este
realizată în faţă şi în spate prin bare
de protecţie cu structură compusă
din bandaj elastic (masă plastică
faţă şi cauciuc spate) şi element
metalic rigid. Zonele de colţuri ale
caroseriei sînt protejate prin piese
de masă plastică prinse cu şuruburi
de structura rigidă a barelor de pro¬
tecţie. Protecţia laterală este asigu¬
rată prin baghete de plastic metali¬
zate şi lipite de caroserie.
Parbrizul este realizat din geam
stratificat (grosime 5,5 mm), ceea
ce asigură transparenţă chiar în caz
de spargere, restul de geamuri fiind
din sticlă securizată cu grosimea de
4 mm.
Blocurile optice faţă şi spate sînt
încorporate în caroserie.
încălzirea şi ventilarea aerului în
interiorul habitaclului sînt realizate
clasic, cu ajutorul unei instalaţii for¬
mate din următoarele părţi princi¬
pale: schimbătorul de căldură, con¬
ductele de aer cald, grupul puişor
aer, prevăzut cu două viteze (ca¬
meră de admisie, ventilator, clapete,
canale de legătură), colectorul de
aer proaspăt, distribuitorul de aer,
colectoarele de încălzire, dispoziti¬
vele de dirijare, organele de co¬
mandă dotate cu cabluri. Aerul folo¬
sit pentru încălzire este un amestec
format, pe de o parte, din aer cald,
provenit din circuitul de răcire al
motorului, care, luat din faţa autotu¬
rismului, traversează calandrul, fiind
apoi refulat cu ajutorul ventilatorului
motorului în conductele de tablă,
unde „spală" cilindrii şi chiulasele,
iar pe de altă parte, din aer proaspăt
preluat prin priza dinamică din faţa
parbrizului şi purificat prin expan¬
siune în colectorul de aer.
Aerul, trecînd peste chiulase şi
aripioarele cilindrilor (care au su¬
prafaţă mare de schimb), este reîn¬
călzit în continuare, înainte de a fi
dirijat către un „schimbător de căl¬
dură" al instalaţiei, el trece printr-o
conductă din tablă şi „spală" o parte
din conductele de evacuare. La ieşi¬
rea din schimbătorul de căldură, ae¬
rul cald este dirijat în camera de ad¬
misie a puişorului şi apoi în reparti¬
torul de aer, comandat din interiorul
caroseriei autoturismului, reglîn-
du-se astfel condiţiile de încălzire,
după dorinţă.
14 *
TEHNIUM 4/1983
ing. V. LUCIAN
Măsurarea intensităţii luminii date de ritmarea valorii măsurate şi afişate. !n ca-
iămpiie fulger nu este posibilă cu expo- zuf unei sensibilităţi prea.mari a niorttaju-
nometreie uzuaie din cauza duratei ex- lui sau în căzui unor iluminări mari. se
sluta .suficiente, de alimentare, acul- in¬
strumentului se. va deplasa pînă 1â capul
scalei!
Se conectează lampa fulger prin cablul
său sincron' ia fiashmetru, subiectul fiind
fixa? şi condiţiile de fotografiere stabilite.
Cu ajutorul mfcroîntrerupătoruiui Ki se
face 6 declanşare de probă. Prin închide¬
rea acestui contact se deschid' tranzisîoa-
reie T2 şi 15 pentru- o durată, scurtă, co¬
respunzătoare timpului de expunere 'fixat
pe aparatul de fotografiat. C2 va avea o
Pe 0.22 ; F pem -
punere de 1/100 s sau de 0,68 «f centru
trem de scurte a iluminării {1/400... vor folosi filtre atenuatoare gri sau simple ■ un ump de expunere de 1/30 s. Alte va¬
l/30 000 s). Âtît elementul fotosensibif, ecrane translucide.. lori sînt desigur posibile, dar nu se va de-
cît şi instrumentul indicator ai exponome- Grupul Dl, D2, PI, P2 formează .o P®$* valoarea de 0,1 ,uF.. Pentru un timp
treior uzuaie au inerţii atît de mari încît treaptă de logaritmam, Ti şi Ci o treaptă corespunzător deci celui de expunere co-
iumina dată de lampa fulger nu este de memorizare, grupul T4-. {tranzistor lectorul tranzistorului F5 se poziţionează,
practic sesizată. ’ - MOSFET) instrumentul I, P3, P5 este am- tiristorui ih va conduce şi lampa fulger
în ciuda faptului că folosirea lămpii fui- plificatorul de măsurare, T2 şi T5 un etaj . va fi declanşată (din primul moment ai
ger în baza numărului său director este de temporizare care comandă ciclu! de -durate! de conducţie a tranzistorului T5).
satisfăcătoare în condiţii curente, folosi- măsurare. Dioda Zener DZ asigură con- LED-ui se va _aprinde, indîcînd corecta,
rea. unui fiashmetru este un rea! avantaj stanţa tensiunii de alimentare. Tiristorui funcţionare a îiashmeîrului. Acest lucru
t. cazul fotografieri, in interioare tip stu- Th declanşează lumina lămpii. ® S *Ş Qs TLut cînd lampa fuiger s-ar
dio sau în cazul verificării lămpilor fulger. Aparatul poate fi realizat într-o cutie de defecta şi declanşarea -;a nu ar avea loc
FSasnrrerru! se foloseşte la fel ca şi un materia! plastic de maniera unui expono- (montajul ^poate fi reai ca- si fără LED),
exponometru, permiţînd măsurarea lumi- metru uzual, instrumentul de măsură dic- pacă_ LED-ui se aprinde şi lampa nu
nit'reflectate sau a luminii directe, cu un tind mărimea acestuia. Alimentarea se va funcţionează, defectul poate fi al îriacu-
difuzor adecvat in faţa elementului foto- lace gs >a două baterii de 3 V {tip 6F22). ai csbjylu* de conexiune, ai legăturii
sensifc”. - Pe casetă se vor afla mibrolritrempătoa- incorecte capoipritate şi, desigur, ai îăm-
Realizarea unui asemenea instrument rele K1, K2 şi butonul potenţiometruiul • . -propriu-zise.
de măsură „este accesibilă amatorului P5 (poate ri ascuns şi orevăzut cu un bu- Pe durata timpului de lucru astfel de-
constructor. în acest sens vă propunem ton randalinat acţionat lateraî, ca la apa- terminat fototranzistori s fi alimentat şi,
schema d>n figură, publicată de H. lafcu- ratele de radio) şi priza sincron la cam se proporţional cu lumina căzută pe ei, va
baschk în lucrarea „Eiektronikbastelbuch conectează. cablu! lămpii fuiger. permite încărcarea condensatorului CI.
fur Foto-und Filmamateure". Comutatorul S serveşte punerii în func- Datorită grupului Dl, 02, PI şi P2, între'
Durata măsurării este limitată pentru ca ţiune a- aparatului; .prin acţionarea sa intensitatea iluminării şi curentul de în--'
lumina ambiantă sau alte surse acciden- condensatorul Ci se descarcă. Tranzis- ' carcare a condensatorului C se stabileşte
taie de lumină'să nu o falsifice. Dat fiind toareie T2 şi T5 sînt închise, prin LED nu 0 relaţie jogaritmică. Dat fiind faptul că
că ia formarea imaginii participă atît iu- trece curentul şi implicit tiristorui Th este durata măsurării este precis determinată,
mina lămpii fuiger, cît şi lumina am- blocat.-Deoarece pe colectorul îranzisto- rezultă-câ indicaţia flashmetruiui va re-
biantă, limitarea măsurătorii se face la rului T5 nu există tensiune, fototranzîsto- prezenta o cantitate de lumină, respectiv
durata timpului de expunere folosit, prac- ruî FT şi tranzistorul TI nu vor fi aiimen- ce . a primită de materialul fotosensibil, ex-
tic în gama 1/30... 1/125 s. Măsurarea se tate şi ca atare fiashmetru! nu va reac- primari Mă pe o scară iogaritmică. '
face concomitent cu declanşarea lămpii ţiona ta lumină. . Pentru corecta logaritmate a semna Iu-'
fulger, declanşare comandată de flash- Cu puţin timp înaintea efectuării măsu- !Ui furnizat de fototranzistor tipul diodelor
metru, iar cablul de sincronizare ai lămpii rătorii, se corectează poziţia de nul a in- este , foarte important. Se indică astfel îi-
fulger se cuplează îa o priză sincron exis- strumentuiui cu ajutorul potenţiometrului puriie SAY 12 sau SAY 16 pentru diodele
tentă în construcţia flashmetruiui. P5. Avînd în vedere influenţa importantă Şî D2, ca de altminteri şi pentru D3.
Ca element fotosensibii se foloseşte un a temperaturii asupra tranzistorului T4 După scurgerea timpului de expunere,
fototranzistor a cărui inerţie la apariţia (MOSFET), reglajul nulului se va fape de T5 se închide şi fototranzisforuî nu va
semnalului luminos este foarte mică. In- fiecare dată înaintea măsurării. mai lucra. Condensatorul CI va fi încăr-
tervalul de măsurat este mare, Prin acţionarea microîntrerupătorului cat. impunîndu-se ca el să-şi păstreze
100—20 000 lucşi, ceea ce impune ioga- K2 -se verifică bateria. în cazul unei ten- starea de încărcare un timp suficient .pen¬
tru a se efectua citirea. De aceea se va
folosi un condensator cu folie de foarte
bună calitate. De asemenea tranzistorul
TI trebuie să fie de foarte bună calitate,
capabil de a realiza c stare închisă per¬
fectă. Dioda D3 contribuie la menţinerea
stării închise a tranzistorului H cînd 01
este încărcat şi tranzistorul nealimentat si
'împiedică descărcarea lui CI.
e s.i a m L o 9 co
dansatorului CI va fi măsurată de ampli¬
ficatorul MOSFEi, citirea unmînd a se
face imediat.
■ Indicaţiile instrumentului se •••or face în
i'd'-S rie expjr.srt- ta ds dia¬
fragmă. Etalonarea se va face cu c lampă
'Si -o cs‘ .3 y
corect şi al căra! număr director să fie
ome , ' ' • j
' " -.c ' . ~'C
ţoi. Lămpile fulger cu computer nu sînt
“ ■: e* I c 1 I! :H-
rărcare r-c 0: sa siv.-; ss o si^i x,
a legăturilor cu componentei© alăturate.
Se- recomandă ca legăturile sa se acă ae¬
rian (nu prin lipire'pe circuri impr-i-^;)
1 ’ os rîru a - toa -
ic: ' ■ ■ ? ~
,-rv ~
comutatorul S. In ace ţ fel se c
~ e '1 - J ' -
ile apariţiei condensului ia schimbării
' v. . * .. r '
După efectuarea citirii, se deşerta-;?.
. ’ ’-a: . t
indicaţiei. Aparatul f
ocreTu o cocă 00 -antaie do o csur 01
Pentru folosirea hashmetru > lumină
directa se va ft otrsn i vi * 01
un filtru translucid (recomandării ir
formă de calotă semisferica).
La realizarea montajului se va avea în
vedere următoarea ordine de verificate şi
ajustare a re stenţ PS <• „ i, Ft
Fi, iar D 5 şi 1 «iîrş t f- p mt tui m (oes
tinaî măsurării este practic con iune
a comutatorului, S.
Aîrăgî d atenţia asupra neoeiriării ca
toate piesele sa ha os îonrle v jnă cali¬
tate, vom parcurge cîteva etape de reglaj:
---■Cu comutatorul S ooncc.-ţ (coziţu
A), cu potenţiometre!© PI, P 2 - •
P4, P3 pe maxim, se reglează nulul in¬
strumentului din P5. Se urmăreşte ca po¬
ziţia de nu! să fie la mijlocul cursei, dacă
este nevoie se conectez. - < - '*-=ntp ue
(100 fi ... 10 la capetele potentiome-
trului.
— Se cornută poziţia qamuteiwr'ui^ 5
(punctul E) şi se introduce între punctul
M. şi masă p baterie de 1,5 V cu plusul ia
j< ' ’ * : u < , ' se va în¬
cărca ia 1,5 V). Se reglează P3 astfel încît
instrumentai să ndic* valoarea maximă
(50 mA). Se îndepărtează bateria. '
Se. aduce, iarăşi punctul M ia' masă
şi se reface reglajul de nul'cu P5, după
care şe comută- S iarăşi pe poziţia E.
Condensatorul CI va'determina o indica¬
ţie maximală pe instrument. Dacă piesete
sînt de' calitate şl izolaţia bună, indicaţia
va scădea ia 80—90% din cea maximă In
decurs de 1—2' minute. Dacă scăderea
este mare sau continuă, înseamnă că sînt
pierderi de curent (izolaţie proastă) sau
T4 este defect.
— Se face o legătură provizorie între
baza lui T2 şi borna■microîntrerupătorului
K.1 legată de rezistenţa de 2,7 kfi astfel
încît T5 să fie deschis. Cu CI descărcat
şi punctul M legat la masă se reglează P2
astfel încît îa o .iluminare de circa 150 ix
pentru CI = 0,68 y. F, respectiv de 600 Ix
pentru C2 = 0,22 mF, să se determine un
prag de începere a indicaţiei ce se limi¬
tează la maxim 1/2 diviziune.
între 'colectorul tranzistorului T5 Şi
masă trebuie să fie o tensiune de 10—12
V, iar LEO-ui este aprins continuu. Ante¬
rior deschiderii forţate a lui T5 se verifică
funcţionarea etajului temporizator.
Lumina cu care se face reglajul Sui P2
se obţine de la o lampă de birou, intensi¬
tatea modifieîndu-se prin variaţia distan¬
ţei faţă de fototranzistor. Valorile date vor
constitui graniţele inferioare de lucru ale
flashmetruiui. Măsurarea luminii se face
cu un exponometru obişnuit, preferabil
cu fotorezisîenţa CdS. Dacă pe expono¬
metru nu sînt indicate valori în Ix, este
bine de ştiut următoarea echivalenţă:
150 ix — Indice de expunere 10 (dia¬
fragmă 8 , timp de expunere 1 s, la 20
DIN).
600 Ix — indice de expunere 12 (dia¬
fragmă 8 , timp de expunere 1/4 s. ia 20
DIN).
. Fereastra de măsurare a expenometru-
îui se plasează pe locul fototranzistorului.
Reglajul este corect dacă ia o mică
creştere a intensităţii luminoase se obţine
o indicaţie evidentă pe instrument.
P2 se blochează cu o picătură de vop¬
sea în .poziţia astfel determinată.
Următorul reglaj este cel al potenţio¬
metruiui PI. Pentru acest reglaj este ne¬
cesară o lampă fulger de putere sufi¬
cientă şi cu un număr director precis de¬
terminat. Se ia ca subiect o suprafaţă gri
neutră (o bucată de stofă sau carton gri
deschis) şi se plasează fototranzistorul în
16
TEHN5UM 4/1983
locul aparatului de fotografiat, la o dis¬
tanţă corespunzătoare diafragmei 22
(pentru b sensibilitate de 20 DIN).Pentru
această probă montajul se aduce în stare
de funcţionare normalăl Se fac cîîeva ci-
ciuri de lucru, după care se reglează PI
astfel incit imediat după iluminare acul
instrumentului să fie la valoarea maximă,
între acţionări se aduce instrumentul pe
nul, lăsîndu-se cîteva secunde pauză. Nu¬
lul se verifică (şi se reglează dacă este
nevoie) înaintea fiecărei acţionări.
— Se reglează P4 astfel incit la acţio¬
narea microîntrerupătorului K2 să se ob¬
ţină o indicaţie maximă pe instrument. Se
verifică bateriile de alimentare (să nu fie
uzate).
Deoarece cu excepţia potenţiometrului
P5 celelalte potenţiometre nu mai trebuie
acţionate, cursoarele lor se vor bloca. So¬
luţia optimă constă în folosirea unor re¬
zistenţe semireglabiie.
Ultima operaţie este gradarea scalei.
Menţinînd sistemul ce lucru folosit la re¬
glajul potenţiometrului PI, se va modifica
distanţa lămpii fulger faţă de subiect, fo-
totranzistorui (fiashmetrui) rămînînd în
acelaşi ioc. Distanţele se stabilesc astfel
incit să corespundă şirului valorilor dia¬
fragmei şi se transpun în practică prin
măsurarea lor cu c ruletă. Lampa fulger
se va încărca totdeauna suficient timp
pentru a debita lumina ia puterea nomi¬
nală. Se tapelează perechile de valori „in¬
dicaţie instrumeni-diafragmă", făcînd
două sau chiar trei rînduri de determinări.
Se trec valorile diafragmelor pe scaia in¬
strumentului, obţ.inîndu-se un şir de la 22
la 1,4 pentru o sensibilitate de 20 DIN.
Pentru alte sensibilităţi se fac echivalări.
în încheiere se dau componentele al
căror tip nu a fost indicat pe schemă.
FT — SP201A; TI, T2 — SS216E...F (/?
mai mare de 300); T3--SF126D (fi mai
mare de 90); T4--SM104; T5—KFY18;
KF517 (p mai mare de 8G); Th — orice tip
400 V/1...3 A; D1...D5 — SAY (SAY16);
DZ — Szx 21/12: LED - VQA12...1.5; I —
microampermetru miniatură de 50 «A.
Indiferent ca se vor folosi piesele indi¬
cate sau altele echivalente, se menţio¬
nează încă o dată că ele trebuie să fie
foarte bune din punct de vedere calitativi
UTILIZAREA DOZEI
Doza de developare Krokus 800, co¬
mercializată recent la noi în ţară, este de¬
osebit de utilă pentru prelucrarea filmelor
diapozitive. Prospectul dozei fiind sumar
şi în limba poloneză, considerăm utilă
descrierea cîtorva particularităţi de utili¬
zare a dozei, pentru ca posesorii acesteia
sâ fie feriţi de unele surprize costisitoare
şi să obţină rezultate optime.
Doza Krokus 800 este dublă, cu spirală
transparentă. Astfei, ea permite prelucra¬
rea simultană a două filme, asigură o
bună pătrundere a soluţiei între spirele
peliculei (evitînd petele) şi dă posibilita¬
tea efectuării solarizării fără scoaterea fil¬
mului de pe, spirală.
Părţile componente ale dozei sînt (fig.
1): corpul cu garnitura de etanşare (1),
două perechi de discuri cu şanţ spiral (2),
axui (3), siguranţa (4), capacul (5) şi do¬
pul (6).
După achiziţionarea unei doze noi, ve¬
rificaţi modul cum se îmbină cele două
discuri ale fiecărei perechi şi familiariza-
ţi-vă cu asamblarea lor. Atenţie; pentru
demontare, rotiţi discurile numai în sen¬
sul indicat în figura 2 (ca şi cum le-aţi
deşuruba). La un moment dat se simte
depăşirea unui prag (iimitaîor de cursă)
şi apoi discuriie se desfac prin tragere în
direcţia axei. Pentru montarea la loc a
celor două discuri, ele trebuie mai întîi
poziţionate corect (fig. 3). Manşoanele
discurilor au cîte un reper ce poate fi
identificat şi la întuneric, prin pipăire: o
scobitură A şi o muchie în relief B; ele se
Ftz. GHEORGHE BĂLUŢĂ
vor aşeza faţă în faţă, apoi se apropie dis¬
curile la 35, 45 sau 60 mm — după lăţi¬
mea filmului — şi se rotesc în sens invers
celui de la demontare (deci le „înşuru¬
băm").
Introducerea filmului trebuie mai întîi
exersată la lumină, pe o peliculă veche.
Se taie capătul îngustat ai filmului
(amorsa), deoarece incomodează ghida¬
rea corectă. Se recomandă chiar introdu¬
cerea filmului începînd cu căpătui de la
sfîrşitui casete-; (bobinei). Spirele mai
strînse ale acestui capăt se vor mula mai
bine pe spirala cu rază mică dinspre .axul
discurilor şi frecarea va fi micşorată. în fi¬
gura 4 se arată poziţia degetelor în timpul
introducerii filmului. Se fac mişcări alter¬
native de rotaţie — cum indică săgeţile
—, apăsînd cu degtele mari pe marginea
peliculei şi soiidarizînd-o astfei alternativ
cu discul care avansează.
Fiimele late se introduc, unul după al¬
tul, într-o singură pereche de discuri. Ele
se „înnădesc" ca în figura 5, prin practi¬
carea a două tăieturi de circa 10 mm pe
capătul unuia din filme.
Discurile se aşază apoi pe ax, devenind
solidare cu acesta ia rotaţie datorită unei
proeminenţe de ghidaj aflată pe partea
interioară a manşonului cu diametru mic.
Se montează siguranţa semicirculară, lăr¬
gind-o puţin cu degetele mari. O obser¬
vaţie; ea trebuie păstrată montată pe ax şi
atunci cînd nu se lucrează cu doza, pen¬
tru că altfel se „strînge" prea muit şi des¬
chiderea ei pe întuneric devine dificilă.
Este bine ca doza să nu fie complet plina,
ci să conţină doar cantitatea strict nece¬
sară de soluţie (800 ml pentru două filme
înguste); punga de aer rămasă îngăduie
amestecarea mai bună prin răsturnare.
Capătul axului poate fi scos prin tragere,
fapt care permite introducerea unui ter¬
mometru în doză pentru controlul tempe¬
raturii sau a unui furtun subţire prin care
apa de spălare este dusă spre interiorul
corpului.
Procesul de prelucrare se efectuează
conform recomandărilor producătorului
setului de chimicale. Spălările sînt mai
eficiente dacă folosim un furtun (cum s-a
indicat mai sus) şi dacă la intervale de
2—3 minute golim complet doza de apă
şi o umplem imediat din nou. Cînd se fo¬
loseşte amestec de apă caldă şi rece din
reţea, mare atenţie la variaţiile de debit
ce pot apărea în timp! Ele modifică tem¬
peratura apei de spălare şi atrag riscul
reticulării emulsiei.
Iluminarea se face scoţînd de pe ax pe¬
rechile de*discuri cu film şi introducîn-
du-ie într-un vas cu apă la temperatura
apei de spălare (fig. 6). Este preferabil un
vas cu interiorul alb, deci reflectant. Dis¬
tanţa între bec şi peliculă se va micşora
de aproximativ două ori faţă de recoman¬
dările din prospectul setului de chimicale,
dacă acestea sînt date pentru expunere
directă, în aer, a filmului. Cauza o consti¬
tuie iluminarea foarte laterală a emulsiei
în cazul nostru, în timpul iluminării, becul
se va mişca în cerc deasupra vasului, iar
la jumătatea intervalului de timp reco¬
mandat se întorc discurile pe partea cea¬
laltă; ambele operaţiuni au că scop asi¬
gurarea unei expuneri uniforme la lu¬
mină.
O menţiune privind revelatorul al doi¬
lea, care, ca şi primul dealtfel, necesită
respectarea strictă a temperaturii pres¬
crise; din cauză că piesele dozei şi filmul
se află la o temperatură mai joasă — de
la spălare şi soiarizare — după'introduce-
rea revelatorului II (în două părţi), se
constată o scădere 8 temperaturii solu¬
ţiei. Corectarea acestui inconvenient se
face inîroducînd doza. în timpui acestei
developări, într-un vas mal mare cu apa
la temperatura recomandată pentru reve¬
lator
âiffjim «îiHî&iri! sare dorise «rMtă material© spm
a cn şt conatmeiîve $1 <te «#8j.
. v;:-
introducem ansambiui în corpul dozei,
ne asigurăm ca garnitura este ia locui ei
ş-t înşurubăm capacul. într-o situaţie
reala, cînd am ajuns în aceasta faza. se
îu::. /• ■ r. ar:/ : : m s..r-
Ag narea sciutlei se poate face în două
încă de ia introducerea - pe ax trebuie
• : 1 ■- : ■ : r
La sfîrşitu! prelucrării, filmur se scoate
prin dezasamblarea discurilor. Este posi¬
bil ca operaţia să decurgă mal greu, din
cauza rioicrcd r tempera¬
tura apei de spălare finaiă. Nu trebuie su¬
puse discurile la rrr, mecanice exce¬
sive. Putem aştepta 15—20 de minute re¬
venirea sa temperatura camere: Apoi,
după scoaterea filmului, ss vor teşi puţin,
cu un cuţit, unghiurile drepte ale celor
trei proeminente situate în interiorul man¬
şonului cu diametru mare. pentru a în¬
lesni pe viitor demontarea.
în vederea unei noi utilizări, spiralele
trebuie bine uscate, prin scuturare ener¬
gică şi -- dacă ne grăbim — suflare cu
J-20
MULTIFUNCŢIONAL
Electroniştii amatori care posedă
un aparat de măsură de tip Ţ 20 pot
construi în spaţiul disponibil din cu¬
tia acestuia atît un tranzistormetru
simplu, cît şi un voltmetru sau mili-
voltmetru electronic de c.c. cu im-
pedanţă foarte mare de intrare. Tre¬
buie menţionat faptul că aceste in¬
strumente nu modifică funcţia ini¬
ţială a aparatului de AVO-metru şi
că_ se folosesc cordoanele originale.
în figura 1 este arătat modul de
amplasare a unor piese suplimen¬
tare, astfel încît Ţ 20 să cuprindă în
cutia sa şi un voltmetru electronic şi
un tranzistormetru simplu. Descriem
mai jos aceste piese.
1. Comutator (S 3 , fig. 2) cu 2 x 5
poziţii pe un plan. Acest comutator
se execută de amator folosind spa¬
ţiul şi butonul de reglaj al zeroului
pe poziţia ohmmetru.
2. Bucşă de alamă, inteior 0 3
mm, ce constituie noua bornă „co¬
mun".
3. Comutator de game necesar
pentru scoaterea din schema origi¬
nală a bateriei şi instrumentului de
măsură (microampermetru de 85
M): vezi figura 2 (SJ.
4. Comutator de game necesar
pentru măsurarea tranzistoarelor
PNP sau NPN. Acest comutator in¬
versează polarităţi le bateriei locale
(3R12) şi microampermetruîui (S 2 ,
fig. 2).
5. Buton miniatură K (fig. 2) con¬
struit de amator.
6. 7. Bucşe mici (8 bucăţi) pentru
introducerea terminalelor tranzistoa¬
relor de măsurat, inclusiv de putere.
Se construiesc de către amator din
rezerve metalice de pix.
8. Borna originală x 1 000 ce con¬
stituie „+"-ul voltmetrului electronic
(fig. 3).
9. Borna a voltmetrului elec¬
tronic.
10. Potenţiometru 150 kft, minia¬
tură (T.V. Rubin).
11. Potenţiometru bobinat 1 kfl,
miniatură; în schema originală se
înseriază cu o rezistenţă de 3,9 kfi,
0,5 W pentru reglajul de „zero" a!
ohm metrului.
12. Comutator de game (S 4 , fig.
3), necesar pentru trecerea în
schema voltmetrului electronic a mi-
croampermetruiui, a bateriei 3R12 şi
a potenţiometrului 11 de 1 kcj,
A. Schema de principiu a tranzis-
tormeîrufui simplu este arătată în fi-
. gura 3. Funcţionarea acestui instru¬
ment este deosebit de simplă. în
poziţiile 1 şl 2 aie comutatorului S.
se măsoară curentul de pierdere -ai
tranzistoarelor kt pentru două va¬
lori (300 juA, respectiv 3 mA), fără a
se apăsa butonul K. în poziţiile 3, 4
şi 5'aie comutatorului S>,, prin apă¬
18
Ing. C. HÂM3U
sarea de scurtă durată a butonului
K, se măsoară amplificarea în cu¬
lc
rent, fi = ——, cu valorile maxime
Id
de 300, 150, respectiv 60. în toate
poziţiile 1—5 ale comutatorului S 3
citirea se face pe scara liniară a
aparatului, 0—30. Valorile indicate
de instrument sînt orientative, dar
verificările celor două date aie tran-
zistoareior sînt deosebit de impor¬
tante în practica electronistului
amator, atît pentru împerecherea,
cît şi pentru sortarea tranzistoare¬
lor.
B. Voltmetrul electronic c.c. cu
impedanţă foarte mare la intrare
(aproximativ 15 Mfl/V) are schema
de principiu din figura 3. S-au utili¬
zat două tranzistoare cu siliciu, BC
172, în montaj Dariington, soluţie ce
favorizează rezistenţa de intrare de
ordinul magaohmilor. Un mare
avantaj al schemei prezentate este
faptul că scara este liniară, iar citi¬
rea se face direct pe instrument
0-30.
Punerea la „zero" a voltmetrului
electronic se face din potenţiome-
trul comun de 1 kit, după ce în prea¬
labil au fost scurtcircuitate bornele
de intrare.
Un alt avantaj al schemei propuse
este etalonarea deosebit de simplă,
ce se execută cu ajutorul potenţio¬
metrului 16 de 150 k(l. Deoarece
scara este liniară, etalonarea se
poate efectua cu orice fel de sursă
de tensiune continuă de la 1,5 la 30
V, adică putînd avea următoarele
scări de măsură: 0—3 V, 0—8 V,
0—9 V, 0—12 V, 0—15 V, 0—30 V.
Trebuie menţionat că amatorii in¬
teresaţi pot construi, cu ajutorul
aceleiaşi scheme din figura 3, un
milivoitmetru cu impedanţă mare ia
intrare, micşorînd doar valoarea re¬
zistenţei de intrare de la 10 M.Q pînă
la cel mult 10 kfî, sensibilitatea apa¬
ratului crescînd considerabil.
După aducerea fa „zero" a voiîme-
trului electronic şi etalonarea aces¬
tuia, este recomandabil ca S 4 să fie
deconectat (pînă la pregătirea locu¬
rilor de măsurare), întrucît acu!
„bate" sub zero cînd se desface
scurtcircuitul de la intrare.
Electroniştii amatori vor găsi în
voltmetrul electronic propus un in¬
strument deosebit de util, atît în
practica depanării, cît şi a montaje¬
lor experimentale.
BIBLIOGRAFIE
1. ¥, Krstic, „ABC de construcţii ra¬
dio".
2. i. Mihăesets, „Un tranzistor, două
tranzistoare".
8 12 7
CURĂŢIREA
SUPRAFEŢELOR
METALICE
Chimist: OA8M SEBACU
DECAPAWŢi 3. Se introduc într-o capsulă de
porţelan 2 g acid tactic şi 10 g solu-
1. într-un pahar Berzelius de 250 ţie apoasă de amoniac concentrat.
cm 3 se introduc 60 cm 3 apă, în care După amestecare, capsula se pune
se dizolvă, pe rînd, 30 g clorură de pe un reşcu electric, se încălzeşte,
zinc şi 10 g clorură de amoniu. Cu după care i se mai adaugă 10 g co-
soluţia obţinută se acoperă supra- lofoniu. Se continuă încălzirea pînă
faţa ce urmează a fi cositorită. la topirea coîofoniului, cînd se omo-
2. Se ia o capsulă de porţelan, în genizează şi se lasă să se răcească,
care se introduc 10 g sacîz (coiofo- Se foloseşte di pl răc
mu). Capsula se 'pune pe un reşou 4. Se amestecă într-un pahar de
electric şi se încălzeşte pînă la topi- laborator 5 g citrat de amoniu cu 10
rea coîofoniului. în topitură se g glicerina/ La acestea, în scopul
adaugă 2 g lactat de amoniu şi se conservării, se mai poate adăuga şi
omogenizează, după care se 'lasă puţin acid. salicilic. Se utilizează în
pasta obţinută să se răcească şi să modul descris la punctul 1.
se întărească. Se foloseşte exact la Reţetele 2, 3 şi 4 sînt necorosive,
fel ca şi sacîzul obişnuit. 5. Pentru a se decapa liţa emai-
TEH^iyWS 4/1SS3
PAUL HHISTSA
Deşi nu este indicat, totuşi de complet independente şi nu vom
multe ori posesorii de motorete se mai fi obligaţi ca în situaţia neplă-
văd puşi în situaţia de a lua parte Ja cută, dar posibilă, cînd faza mică
trafic în condiţii de noapte. în din far se arde şi nu avem bec de
aceste condiţii, primordial este să schimb, să orbim pe cei care vin din
vezi şi să fii bine văzut de către cei- faţă pentru a putea fi văzuţi de către
lalţi parteneri, or, tocmai primul de- cei care vin din spate, cheltuiala
ziderat este mai puţin satisfăcut de este minimă.
către motoretele echipate cu mag- Exploatarea motoretei personale
netoul tip Ducatti construite în ulti- în noul mod de iluminare a dat de-
mii ani. Becul de 2 x 25 W/ 6V cu plină satisfacţie,
care este echipat farul motoretei, în Pentru posesorii de motorete care
afara unei puteri relativ reduse, su- eventual doresc să facă această mo-
feră şi de lipsa unei bune alimentări, dificare voi arăta în continuare pe
fapt care se traduce printr-o slabă scurt cum trebuie procedat,
iluminare. Alimentarea normală Astfel după demontarea magne-
apare numai atunci cînd se aprinde toului de pe motoretă vom observa
becul de frînă, soluţie care în condi- cinci bobine dispuse în stea pe mie-
ţiile reale nu poate fi permanent uti- zul de tole. Notînd, ca în schiţă, or-
lizată, din motive lesne de înţeles, dinea bobinelor în sensul acelor de
Personal am rezolvat problema ceasornic, prima bobină este cea
procedînd la rebobinarea magnetou- destinată aprinderii şi va rămîne ne-
lui, fapt ce s-a materializat prin po- modificată.
sibiiitatea de a monta un bec de Se desfac legăturile originale şi
40/45 W — 12 V, deci de o putere prin dezdoirea tolelor de fixare vom
aproape dublă faţă de cea iniţială, extrage bobinele de pe miez şi se va
întrucît bobinajul original asigură elimina bobinajul iniţial. Vom pro-
aprinderea lămpii de poziţie şi a ce- ceda apoi la rebobinare după urmă-
lei de iluminare a vitezometrului toarele date:
concomitent cu farul, după rebobi- — bobina 2, bobina 4 — se rebo-
nare a fost necesară montarea unui binează cu cîte 45—50 spire cu
întrerupător suplimentar, deci o sîrmă de bobinaj 0,6—0,8 mm
cheltuială în plus. Ţinînd cont însă CuEm;
că astfel cele două circuite devin — bobina 3, bobina 5 — se bobi-
aprindere
nează în acelaşi sens cu cîte 60
spire cu sîrmă CuEm 0 1,2 mm.
Pentru bobinele 3 şi 5 se va bobina
cu atenţie, în acelaşi sens, spiră
lîngă spiră; în caz contrar, riscăm să
nu mai „intre" numărul de spire ne¬
cesar.
Se montează bobinele la loc în or¬
dinea indicată, fără a mai monta
însă şi spira în scurtcircuit de pe
bobină şi se fac noile legături con¬
form liniei punctate de pe schiţă.
Verificăm să nu existe cumva scurt¬
circuite şi apoi montăm magnetoul
la loc pe motoretă. Efectuăm regla¬
rea avansului conform cărţii tehnice,
înlocuim apoi becul din far cu unul
din comerţ 40/45 W-12 V şi montăm
întrerupătorul suplimentar pentru
circuitul lămpii de poziţie şi de ilu¬
minare — nu neapărat în interiorul
farului, g în orice loc de pe moto¬
retă unde să fie comod de utilizat.
Cu această operaţie motoreta este
gata de drum.
Simplu şi precis, sistemul pre¬
zentat în figura 1 asigură depla¬
sarea riglei (2) paralel cu ea în¬
săşi pe toată suprafaţa planşetei
(1). Aceasta se realizează prin
intermediul a două role (3), fi¬
xate pe riglă, prin ale căror ca¬
nale sînî petrecute două sfori
(5), rezistente şi neeîastice, ca
în figura 2. Sforile sînt legate şl
se întind cît de mult posibil prin
lată, aceasta se aşază pe o pastilă
de aspirină şi se încălzeşte cu vîrfuf
încins a! leîconului.
SI. ÎNDEPĂRTAREA FIUGSNS!
Deseori amatorul se întîineşte cu
problema îndepărtării ruginii de pe
diferite obiecte. Aceasta se poate
obţine ori în urma unei reacţii cu un
acid (rugina fiind un oxi-hidroxid fe¬
ric), ori prin acţiunea mecanică a
unui abraziv. în cele'. ce urmează
vom prezenta cîteva reţete din am¬
bele „categorii.
1 . Intr-un pahar Berzelius se intro¬
duc 200 cm?'acid clorhidric diluat,
în care se dizolvă 10 g sulfat de so¬
diu, iar apoi 3 g azotat de sodiu.
Piesete ruginite se freacă cu-această
soluţie, amestecată cu nisip fin, pînă
la curăţare deplină, după care se
spală cu apă din belşug şi se usucă.
Datorită' faptului că acidul clorhidric
•diluat are un'uşor efect corosiv şi
iritant asupra pielii, se vor folosi
mănuşi de cauciuc.
2. Intr-o capsulă de sticlă mai
marş se amestecă în 30 cm 3 apă 10
• g acid amido-sulfonic, 2 g laurii-a!-'
cool-sulfonat şi 20 g bentoniîă fină.
( asta obţinută se freacă piesele
pînă la îndepărtarea completă a ru¬
ginii, după care se spală’ cu apă şi
se usucă.
3. Tot o pastă, dar mai uşor de
Ing. ADRIAN GUP2ELEA .
cuiele .(7) fixate în marginea,
planşetei. Pe riglă pot culisa li¬
ber echerele (4).
Planşeta, rigla, echerele,
sfoara şi cuiele se procură din
comerţ.
Se va confecţiona numai an¬
samblu! rola (3), ale cărui piese
componente sînt prezentate în
figurile de detalii.
preparat decît precedenta, se obţine
dacă se amestecă acid fosforic 30%
cu vată de azbest sau, mai bine, cu f
pulbere de azbest, pînă la obţinerea 11
consistenţei dorite.
Primele trei reţete utilizau un acid -
pentru îndepărtarea ruginii. în cele
ce urmează vom prezenta o reţetă
de pastă abrazivă pentru curăţarea
suprafeţelor metalice ruginite.
4. Se ia o capsulă de porţelan, în
care' se topesc pe un reşou electric,
sau la flacăra unui bec cu gaz, 10 g
parafină. Peste topitură se toarnă
100 cm 3 ulei mineral, iar în acest f
amestec se înglobează, pe rînd, ur¬
mătoarele pulberi: 40 g nisip; 40 g •
piatră ponce; 40 g pămînt de Tripoli
şi 40 g carbonat de calciu. Cu
această pastă se freacă suprafeţele
ruginite pînă se curăţă complet.
5. Pentru îndepărtarea rapidă a
ruginii, se scufundă obiectul într-o
primă soluţie ce conţine 0,6 g hexa- |§
meîifen-îetramină (urotropină), di¬
zolvate într-un amestec de 10 cm 3
acid clorhidric, şi 89,4 cm 3 apă.
După această primă tratare, obiectul f
se ciăteşte bine cu apă, după care
se scufundă într-o a doua soluţie, ce |jg
conţine 15 g carbonat de sodiu şi fj|
0,7 g azotiî de sodiu, dizolvate în Uf
84,3 cm 3 apă. La sfîrşit, obiectul se ;’,v
şterge bine cu o cîrpă, iar apoi se f
dă cu ulei pentru a se împiedica o |§Ş
nouă ruglnire.
scrise (căzu! K). Din acest moment,
procesu! se va repeta, transferînd în
memoria serie rezultatele binare ale
comparării cu semnalul de ia in¬
trare. Capacitatea memoriei folosite
este de 480 biţi, deci procesul se re¬
petă de 480 de ori, pînă cînd regă¬
sim la ieşirea memoriei combinaţia
DCBA avută în momentul iniţial.
După aceasta urmează procesul in¬
vers, de formare' a semnalului cu
ajutorul reţelei de rezistenţe care
acum are roiul de a converti combi¬
naţia logică într-un semnai analogic.
Urmează un filtru de netezire format
dintr-o bobină de 0,5 H şi un con¬
densator de 22 nF. S-a obţinut ast¬
fel, cu o bună aproximaţie, semnalul
iniţial, întîrziat cu timpul cît a durat
trece»o 3 prin memoria se e Vf st
timp poate fi şi variabil, modificînd,
de exemplu cu ajutorul unui oscila¬
tor de foarte joasă frecvenţă, tactul ■
numărătorului (linia punctată din
fig. 3).
Memoria serie folosită este de tip
MQS, lucru care necesită translata¬
rea nivelurilor semnalelor de co¬
mandă E şi F, pînă la obţinerea ce¬
lor necesare 0 1( 0 2 (cu ajutorul pe¬
rechilor TUN, TUF*). De" asemenea,
ieşirile memoriei sînt cu colector în
goi.
înălţimea treptelor generatorului- de
trepte. în 'figura 4 acest lucru se în-
tîmplă în cazul H.
înscrierea în memoria serie a
acestui cuvînt de % patru biţi (DCBA)
se face cînd numărătorul revine în
zero (cazul J). După opt impulsuri,
de tact, se generează .un alt semnai
pentru deplasarea informaţiei în¬
Student GLJWTEP* ZEiSEL
cazuri nu avem nevoie de accesul
imediat la fiecare cuvînt memorat.
O aplicaţie care evidenţiază în
mod deosebit funcţionarea memo¬
riei serie este ecoul electronic reali¬
zat cu memoria MOS de tip S 1685
în care lungimea cuvîntuiui este de
doi biţi (fig. 3).
Principiu! de funcţionare este pre¬
zentat în figura 4. Circuiîui 7413 for¬
mează un generator de tact ce co¬
mandă numărătorul 7493. La ieşirea
acestuia avem formele de undă A,B,
C,D. După o dublă negare, aceste
semnale ajung la reţeaua de rezis¬
tenţe care formează generatorul de
trepte.
Circuitul 710 compară nivelul
semnalului, de la intrare cu niveiui
treptelor. în momentul depăşirii ni¬
velului de ia intrare, blstabileie D
din circuitul 7475 primesc un impuls
de tact şi transferă informaţia ia ie¬
şirile Q, 2Q, 3Q, 4Q. De fapt, aici
găsim în sistem binar chiar nivelul
semnalului de la intrare raportat la
Memoria serie este un tip special
de memorie ce nu se încadrează
nici în categoria RAM, accesul la in¬
formaţia înmagazinată neţiind alea¬
tor, nici în categoria ROM, înscrie¬
rea unei noi informaţii făcîndu-se
asemănător ca la memoria .RAM.
Cele două categorii principale sînt
memoria serie propriu-zisă '(fig. Ia)
şi memoria stivă (fig. 1b). Deosebi¬
rea constă în făptui că înscrierea şi
citirea se fac altfel. La memoria se¬
rie înscrierea se face la căpătui ei,
iar citirea la bază, pe cînd la memo¬
ria stivă înscrierea şi citirea se fac în
acelaşi loc. Fizic, aceste memorii
sînt registre de deplasare de lun¬
gime foarte mare (sute, mii de biţi),
folosite unidirecţional (ia memoria
serie), respectiv bidirecţional (la me¬
moria stivă), şi care funcţionează în
paraiel. Numărul registrelor este
funcţie de lungimea cuvintelor ce
vor fi memorate (fig. 2). Aceste me¬
morii sînt în mod specia! necostisi¬
toare faţă de ceie RAM şi în multe.
20
4*3,3K
4x 6,8K
TEHNIUM 4/1983
li mmmam cu clrcoit® integrate puteţi cumpăra de ia
magazinele şi rafeafiete specializate ale comerţului de
stat Modelele atrăgătoare „Diamant”, „Sirius”,
S agc Sint realizate Intr-o nouă concepţie tehnică de
ei întreprinderea 9 ,Ele€tronica“-8ucyreşti. Noile tefevi-
■ IV 1 a: ” rAe hcrjr i '' d-a : a-
ciulii ;îg //a^ada/al a, al, ■ p .
- 2 ■ benzile f-V (canalele 1—12 şl 21—60).
ETAJUL DE BALEIALJ ORI
ZONTAL
recuperare a energiei cînd curentul
curge înapoi în sursa de aîimenîare.
Curentui — i c este mare {—0,85 A)
la începutul cursei directe, iar apoi
scade iiniar spre zero.
Conducţia directă are loc în cea
de-a doua jumătate a cursei directe,
cînd tranzistorul este saturat, fiind
puternic pozitivat pe bază de tensiu¬
nea dată de secundarul transforma-,
torului de atac. Curentul de colectd'r
este pozitiv, + i c , liniar crescător
tot timpul, timp de cca 32.( : $ts şi
atinge valoarea de + 1,4 A ia sfîrşt-
tul cursei directe Amplificarea B a-
tranzistorului es.te,,,de, prdipjui, a
2.5—3 or; astfel că î R = 0.5 — 0.0 A
între colector şt’emitor avem ienpu-
nea de saturaţie U CEsat = 2—3®/.
în starea ae saturaţie, o mare can¬
titate de purtători de sarcină este
aglomerată în bază în vecinătatea
colectorului, aceasta deoarece|pte
necesar un curent mare al fcllzei
pentru a satura foarte bine colecto¬
rul, în scopul de a reduce
ca urmare, pierderile In ttpnzistor in
timpul cursei directe; Pe timpul
cursei inverse, cînd Uq E va fi de cca
1 000 V, tranzistorul BU205 trebuie
Conducţia Inversă din prima parte
a cursei directe este determinată de
tensiunea negativă de la bornele ca¬
pacităţii de întoarcere şi care se
prezintă precum tensiunea — U ce ia
începutul celei de-a doua semialter-
nanţe a oscilaţiei libere.
Aşa cum se vede în figură, în
îirnpul cursei inverse, un puls pozi¬
tiv, prima sem(alternanţă, constituie
tensiunea U C£ pentru tranzistor. La
sfirşitul t p tensiunea U Ci = trece prin
zero şi devine negativa, crescînd
pînă cînd depăşeşte tensiunea de tip
Zener a diodei reprezentate de jonc¬
ţiunea BE (6—7 V) şi tensiunea di¬
rectă a diode; reprezentată de jonc¬
ţiunea CB (1—2 V) Din acest" mo¬
ment, dioda reprezentată de joncţiu¬
nea CB începe să conducă invers
(faţă de sensul normai de conducţie
a unui tranzistor npn). Conduce in¬
vers şi dioda reprezentată de jonc¬
ţiunea BE, astfel că avem i c =! e + Î E
Ş) nu Ic =lg + i c .
Conducţia inversă a iui 8U205 du¬
rează cca 20 us; tranzistorul are
acum roiul diodei paralei, amorti-
zînd a doua semialternanţă a oscila¬
ţiei libere, declanşînd procesul de
să fie blocat, deci ! c = 0, pentru ca
puterea disipată să fie apropiată de
zero.
Comutarea u de ia +A.4 A ia zero
trebuie'să"; se Iacă cît mai rapid cu
putinţă, toîjjjn scopul reducerii la
minimum a’jîlerderiiof de comutaţie.
Comutarea t c se face prin evacua¬
rea compietăi.a sarcinii electrice din
zona colectorului, evacuare ce
(poate avea /{(pe pe două căi:
I. 1. Prin rfgbmbmarea purtătorilor
;de sarcină' In joncţiunea CB
2 Prifi ieşirea purtătorilor prirl
această cale astfel că evacuarea
completă a colectorului se va face
imT|rip maiăftmu^pca 1 us). Deci
;ţi - / ■;. r trec JîS- menţinută în
■bon.ducţie’i.oeschisă)- mai mult timp,
cu alte c u vinte oio"â joncţiun
neclsără pe care o produce induc-
us înainte ereînceperea "cursei in¬
verse. Ştiind că durata t a cursei in¬
verse este de cca 12^s. înseamnă
că durata obligatorie de blocare va
fi de cel puţin 22 ,us. Funcţionarea
se consideră sigură dacă se acoperă
şi toleranţele inerente, datoraie dis¬
persiei pieselor, respectiv dacă tim-
Dacă sarcina colectorului s-ar ani-
shiia numai prin recombinare în jonc¬
ţiunea CB, ar fi necesar un timp
considerabil (S— s) pentru a se
transfera? din;■ regiunea colectorului
în regiunea "bazei o mare cantitate
de purtători. Dacă însă joncţiunea
BE nu este biocată prea devreme,
sarcina se poate evacua şi pe
DENUMIREA
TELEVIZORULUI
DIAGONALA
ECRANULUI
PREŢ
(LEI)
OLT
44 cm
2 920
OLT
44 cm
3 000
SNÂQOV
47 cm
2 920
SNAGOV
47 cm
3 020
SIRIUS
50 cm r
3 050
SIRIUS
50 cm n
k 1 Jf 3 120
DIAMANT
61 cm
! 3 600
DIAMANT
61 cm *
3 720
pui de blocare este superior valorii
de 24,us. în practică, circuitul inte¬
grat TBA 950/2 comandă durata
Cunoscutul sunet al gongului
poate fi produs şi pe cale electro¬
nică. Montajul are un multivibrator,
T, şi T 2 , la care = 40 /iF, C 2 =
3juF. La intrarea Be se aplică un
semnal AF.
RADIOTECHNIKA, 10/1982
SAC fii
DAC 08 are funcţia de convertor
digital analog cu timpul de stabilire
de 10 ns.
Convertorul are ieşiri de curent
complementare, cu excursie largă
de tensiune pe sarcini rezistente
(20 Vw), Cefe 8 intrări de comandă
logică acceptă niveluri TTL cînd ter¬
minalul 1 este la masă. Caracteristi¬
cile de funcţionare sînt neschimbate
cînd tensiunile de alimentare variază
între ± 4,5—18 V.
— Buletin I.P.R.S.
+10 t 0Q0V
fFlIIEW
A mâ mm R*E9vlA A
Cu circuitul TDA 2090 se poate mandă un triac.
construi o instalaţie de termostatare Plaja de temperatură este de
ce utilizează ca sesizor un termistor 50—100°C, cu o precizie de ± 2°C.
de 47 k fi, tar ca element de co- TOUTE t/ELECTRONIQUE. 12/1982
GENERATOR
Construit cu elemente RC şi tran- Alimentarea montajului se face
zistoare cu siliciu, acest montaj ge- din tensiune de ± 18—25 V.
nerează semnale în gama 10 Diodele D^-D 9 sînt 1N914; tranzis-
Hz—100 kHz, după cum urmează: toarele 77, T 2 , T 3 , T 4 , T 5 , 7 6 , T 7 sînt
10 Hz—100 Hz; 100 Hz—1 kHz; de tipul BC109, 7 10 , T 12 sînt 2N3963,
1kHz—10 kHz; 10 kHz—100 kHz. iar dioda D814 se poate înlocui cu
Reglajul fin în fiecare gamă este asi- PL13.
gurat de potenţiometrul PI, dublu
pe ax, cu valoarea de 10 k fi cu va- RADIO TELEVIZiA ELECTRONICA,
riaţie logaritmică. 12/1982
VOLTMETRU
Măsurătorile se pot face în curent secţiuni),
continuu sau curent alternativ Alimentarea se face din baterii de
(dc-ac). 9 V şi se aplică diferenţial circuitu-
Gamele de valori sînt 300 mV— 1 lui integrat.
V—3 V—10 V—30 V—100 V. Alege¬
rea regimului de funcţionare se face RADIO COMMUNtCATION, 3/1979
prin comutatorul K (două poziţii, 4
22
TEHNtUM 4/1SS3
MZiSTOARE
DE PUTERE,
J SILICIU
(URMARE DIN NR. 1/1983)
Astabil. Pentru a fi posibiiă func¬
ţionarea In regim de circuit bascu¬
lant astabi! este necesară o legătură
suplimentară între terminalele 5 şi 9
şi o rezistenţă RB între 9 şi 10 (fig. 4
a). Ca urmare, condensatorul extern
se încarcă prin RA + RB şi se des¬
carcă prin rezistenţa RB. Astfel se
poate controla foarte uşor factorul
de umplere (impuls/ pauză). Tensiu¬
nea de încărcare şi descărcare a ca¬
pacităţii C variază între 1/3 din Vcc
şi 2/3 din Vcc. Timpul de încărcare
este dat de formula:
ti = 0,693 (RA +RB)C,
iar timpul de descărcare se poate
calcula astfel:
t2 = 0,693 RB.C
Deci perioada oscilaţiei este dată de
suma:
J = ti + t2 = 0,693.(RA + 2RB).C.
în figura 4 b se dă diagrama de cai¬
cul direct ai capacităţii în funcţie de
frecvenţă şi de suma RA + 2RB.
Rampă liniară. După cum se cu-
ist /Kr™
noaste, un condensator se încarcă
exponenţial dacă se alimentează de
la o sursă prin intermediul unei re¬
zistenţe. Aceiaşi fenomen are ioc în
cazul temporizatorului cu 0E 555.
Dacă în schema monostabiJuiui se
înlocuieşte rezistenţa RA cu un ge¬
nerator de curent, încărcarea con¬
densatorului devine liniară {fig. 5).
Durata încărcării (rampei) se poate
calcula cu formula:
Ţ = 0 ,6? • Vcc • RE (R1 + R2) • C
R1 - Vcc - VBE (R1 + R2) ~
unde VBE = 0,6 V.
Rezistenţele R1 şi R2 se dimensio¬
nează astfel încîî:
R2
R 1 “f R2 ■ Vcc + 0,5V > 0,67 Vcc.
BIBLIOGRAFIE:
Electronics, June 21, 1973
Catalog de circuite integrate liniare
I.P.R.S.-Băneasa
{URMARE DIN PAG. 13)
TEHNIUM 4/1983
23
ŞUIU ADRIAN — Rm. Vîlcea încercind unele reglaje, nu cre-
Dacă firul de la microfon este dem că veţi obţine o putere mai
desfăcut', sigur acesta este motivul mare, dar sigur veţi defecta magne-
defectuoasei înregistrări. Recopiaţi tofonul. Pentru „Maiak“ construiţi
riM ia microfon şi dacă nivelul este uri amplificator stereo; tipul poate fi
■mc. .încercaţi să schimbaţi microfo- ales din rubrica HI-FI.
nul. Nu vă putem furniza schema CIUMACENCO V. — Slobozia
electrică si de cablaj. ba redresorul pe care doriţi să-l
MiCLĂli GLIGORE — lud. Ca- construiţi, în secundar se debitează
raş-Severin aproximativ 30 V. Circuitul j$Â 723
Dacă relieful este accidentat, cu este produs I.P.R.S.
denivelări pronunţate, nu puteţi re- PETKESCU ROMEO — Jud. Su-
cepţiona semnale TV declt pe unde cea va
reflectate. Nu ştim ce poate fi piesa descrisă
Tranzistorul BC251 poate fi îrslo- de dv.
cuit cu 3C252; BC253; BC256; LAVRIG GABRfEL — Bucureşti
BC307; BC308; BC309,. Amplificatorul magnetofonului
MATEESCU ŞTEFAN — Gura Hu- „Sony" la care vă referiţi are o hu¬
morului « fere modestă la ieşire (cîţiva waţi).
Circuitul UL 1491 poate fi înlocuit Valoriie condensatoarelor de ia
cu TBA 790, fără modificări în ca- corectorul de ton sînt publicate în
blaj. nr. 7/1982, pag. 19.
în privinţa casetofonului RC 520 MARTIN NICULAE — Constanţa
nu vă putem preciza de unde provin Semna! de ta televizor pentru
pocniturile. T/eboie verificat de un magnetofon se preia de la ieşirea
specialist. ' discriminatorului.
BUCUR GABRfEL — CSuj-Napoca LEGA ALEX. — Broşteni: NĂS-
Dacă în prospectul magnetofonu- s TASIE DOREL — Crai ova
fui este indicată o putere de ieşire Nu puteţi experimenta un emiţător
de 5 W, înseamnă că această putere fără autorizaţie,
a şi fost măsurată la reglajele efec- QEDIU VÂSfLE —■ fud. Botoşani
tuate în fabrică. interferenţa între canalele magne¬
tice de pe bandă se datorează de- feritei folosite,
plasării mecanice a capului magne- MARIN FLORSAN — Giurgiu
tic sau deplasării din ghidaje chiar a Orgă de lumini am publicat. La
benzii magnetice. magnetofon aveţi un contact imper-
NSCOLAESCU OVIDÎU — Buzău fect, la un condensator de filtraj.
La amplificatorul de 10 W BSRA EMANUEL — Bucureşti
(I.P.R.S.) nu trebuie să-i schimbaţi Defectul este mai complex, im-
potenţiometrui, ci trebuie să-i ata- pune măsurători şi determinări;
şaţi un preamplificator ca să utilizaţi apelaţi la un coleg de la facultatea
semnalul de la microfon. de electronică sau ia o cooperativă.
Nu deţinem date suplimentare la NiCOARÂ SILVIU — judeţul Bra-
articoieie publicate în alte reviste. şov
PETRESCU EUGEN — Drobe- Puteţi folosi şi ioleie puţin ruginite
ta-Turnu Severin ţinute puţin în petrol, apoi şterse
Condensatoarele la care vă referiţi bine. Dioda F 401 poate fi folosită la
au capacitatea cuprinsă între 10 şi 20 V. Calculul transformatoarelor a
40 pF. fost publicat în pag. 4—5.
Bobinele din circuitele FI-455 kHz CĂREAN DORIN — Cluj-Napoca
au aproximativ 70 de spire. Tiristoarele nu necesită punte re-
în generai, în aparate de măsură dresoare. Ca să funcţioneze bine,
se montează piese cu toleranţă sub lăsaţi magnetofonul aşa cum este;
1%. Totdeauna (în aparatele AF) o orice „îmbunătăţire 11 poate duce la
cască poate fi înlocuită cu un aparat scoaterea sa din funcţiune,
de măsura. ŢAPU EUGEN — Botoşani
Schema la care vă referiţi nu Audiţia slabă poate proveni din
funcţionează cu 3V. uzarea bateriilor, din deteriorarea
IVÂNICA TEODOR — Corabia unui condensator electrolitic de cu-
Ne este dificil, după cele relatate plaj sau din schimbarea polarizării
de dv., să putem preciza defectul unui etaj AF.
magnetofonului. GHEORGHIU DANIEL — laşi
BUTUC QÂVRFL — Oradea Tranzistorul 2N1613 se constru¬
it n potenţiometru ae 5 kii nu se leşte în ţara noastră. Dioda D2D se
poate transforma în 10 k£L Frecvenţa poate înlocui cu EFD108 1N914 cu
de lucru a difuzoarelor este indicată IN4148. iar BAI27 cu F407.
în prospectul de fabricaţie şi nu ŞTEFĂNESCU MARCEL — Bucu-
poate fi apreciată după aspectul ex- reş’ti
terior af difuzorului. Se poate înregistra sunetul de la
Difuzoarele se montează în cutie televizor preluat direct din discrimi-
prin filtre; puterea trebuie să fie asi- na tor.
gurată în toată banda reprodusă. La receptorul dv. nu se poate
CîPRIAN PASCU — Constanţa adapta bloc UUS.
Legaţi cefe două difuzoare în se-* 'DIACONU MARIN — Craiova
ne. In ţara noastră emiţătoarele Tuburile cinescop vechi (funcţio-
UUS lucrează pe baza normelor nare îndelungată) îşi pierd străluci-
O.i.R.T. rea, produc imagine neclara (contu-
Ca să eliminaţi interferenţa radio, ruri groase) sau pur şi simplu nu
cuplaţi intrarea preamplificatorufui mai luminează.
(ia masă) printr-un condensator de Cărţi despre televizoare apar me-
1 nF. reu în colecţia „Radio TV"; depinde
NEGREANU EMIL — Craiova ce vă interesează.
Fiecare tip de difuzor este însoţit Tubul EL 180 se găseşte în co¬
de o fişă tehnică. Pentru informaţii merţ-
suplimentare luaţi legătura cu fa- OLTEANU _NINEL — Giurgiu
brica producătoare, respectiv „Eiec- Nu posedăm schema casetofo-
tronica"-Bucureşt.i. nului dv. La televizor verificaţi ten-
MANGLACHE DGRU — Huşi siunea de alimentare şi tuburile.
Numărul de spire depinde de tipul i.M.
_ KlSk S 73 'Jl, _ _ Cj £3
- ; ^ 1 T C c ^ ^ | *
_ ~ ^ y y - — - _ - — — - — x - —&
• | ««Jhfcn t-
CONSULTAŢIE
PESCÂRU STELÎAN — Ploieşti
Funcţionarea corectă numai
pe un canal, în sensul că frec¬
venţele superioare sînt atenuate,
este determinată nu de tranzis¬
torul Tu ci de uzarea capului
magnetic universal (pe canalele
1 şi 4).
Tranzistoareie 106NU70 pot fi
Înlocuite cu BC109 este reco-
| mandabil ca să fie selectate
pentru zgomot mic.
La redresor se pot menta
j două diode 1N4001 şi se vor ve-
| rifica cele două condensatoare
I de filtraj, eventual se poate in-
| troduce un condensator în plus.
I în orice caz, va trebui să fie
j bine curăţate elementele de co-
■ mutare a canalelor.
Redactor-şef: ing. IGAfH ALBESCU
Redactor-şef adj.:GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILSE MfHĂESCU
Redactor responsabil de număr: ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
Administraţia
Editura Scînteia
[ÎWDEX 442t2ţ
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE FOT ABO¬
NA ADRESlNDU-SE LA
ILEX1M — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-! M-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
06—07, TELEX 1026,
BUCUREŞTI,STR. O DE¬
CEMBRIE NR. 3.
Tiparul executat ia
Combinatul poligrafic «Cam ScSnteii»