RlUlt lllt
(CITIŢI In PAG. 8)
REVISTA LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. •
ANUL XIII - NR. 150
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
CQ—YO ....
Oscilatoare cu cuarţ
CITITORII RECOMANDĂ .
Amplificator stereo pentru
automobil
Tester pentru circuite
integrate operaţionale
TEHNICĂ MODERNĂ .
Memorii EPROM
REVISTA REVISTELOR ..
TDA 1083
Generator RF
Voltmetru
L-metru
MEMORATOR .
<j >M 3900
SERVICE...
pag. 23 I
I j
i
pag. 6—7
ATELIER ...
Antene TV de mare
eficacitate
pag. 8—9
LUCRAREA PRACTICĂ DE
BACALAUREAT....
Amplificator audio
Telex U.T.C.
RADIOTEHNICĂ PENTRU ELEVI
Disipaţia termică
Ohmmeîru liniar
Aplicaţii FET
SUMAR
pag. 2—3.
LABORATOR _____
Interfon cu două posturi
Dimensionarea rezistenţelor
electrice
Regulator de turaţie
Curăţarea suprafeţelor
metalice
PENTRU TINERII DIN
AGRICULTURA.....
Noi surse de energie:
Biogazul
AUTO-MOTO .
„Dacia" 1300: Instalaţia
electrică
Autoturismele „Oltcit":
Caroseria
pag. 14—15
FOTOTEHNICĂ .
Port-bec pentru aparatul
de mărit
Repartiţia spectrală a
radiaţiei
Filtre cu sensibilitate
variabilă
pag. 16—17
pag. 10—11
pag. 12—13
î»i ■ ; lli| 4 w,.||,i
liSllhiEitilUiSl ; îff : p!h!|W
^ « ^#4 w ’udk «#'#€
. ti i . .V. !i _ . ).. . ii
nmPUFICHTOR
audio
Prin performanţele sale, acest am¬
plificator audio se situează în cate¬
goria „înaltă fidelitate". Datorită fa¬
cilităţilor {reglaj fiziologic al volumu¬
lui, filtre taie-joase şi îaie-înalte) şi
dispozitivelor anexe (temporizare ia
conectare, (imitatoare de putere)
poale f* jsfitr -0 •*ds so¬
norizare în încăperi mijlocii şi mari,
oferind o funcţionare sigură şi de ca¬
litate. El utilizează ca sursă de pro¬
gram orice aparat pentru reprodu¬
cerea sunetului cu Txve! de -linie de
peste 1 000 mV şi impacienţă de ieşim
sub 50 kft.
Puterea -maximă este de S4 W pe
o sassină de-4- O, la f = 1 kHz, cu un
coeficient de distorsiuni K < 10%
(58 W cu K < 1% şi 50 W cu.
K - 0,03%).
Parametrii electrici ai amplifica-,
torului sini:
sensibilitatea la. intrare- pentru.
80 WV40.: 70 mVef la f =•= 1 kHz;
impedanţajle Intrare: 100 kfi;
amplificarea globală în tensiune:
275 (49 dB), din ca» 17.5 dS în
preamplificator şi 31,5 dB în partea
de putere;
sarcina minimă’ 3,8-' .0 (recoman¬
dat 401:
Student VICTOS DAVIQ,
Bucuraşi
i!e libere ale membranelor difuzoa-
relor pe frecvenţe infrasonore
(0,5—2 Hz), fenomen ce apare
uneori la amplificatoarele alimen¬
tate din sursă dublă. Filtrul atenu¬
ează şi zgomotul de motor prezent
în semnalul provenit de la picupuri
CU SăSOCtiiCâlS iBflfiflSihirfi ÎWiiiiiiMis»
cienîă.
Preamplificatoru! nu are nevoie
de reglaje, ci doar de o realizare în¬
grijită, evitînd buclele de masă pe
cablaj, folosind numai piese de cali¬
tate, Banda de frecvenţă proprie
este 5 Hz—52 kHz cu 348 (a ca¬
pete (eu filtrele neaeţsonate),
Amplificatorul de putere (ftg. 4)
are o structură de amplificator ope¬
raţional, cuplajele galvanic» şi aii-
menta*» din- sumă dublă pemrtîţînd
ameliorarea răspunsului la frec¬
venţe joase, ca şr reducerea numă¬
rului de- condensatoare atectroî-H
tice.
Etajul de intrare, cu T t şi T?., este
polarizat prin generatorul de curent
JaraiăLdin FU, □>, Efe» Ti, SR*,33*n se-
nairegiabUul $R se stabilite un cu¬
rent de 1 mA- .prin etajul diferenţia!.
JPREAMPUflCATOR .... _ 1 AHPUHCABH I Jv <~ff
CORECTOR h~*j Fit» mt$ă j , ^ —Î^HJ
_j- J L. _J 1 ... - . J Lţ I i mmm
î _ i j - - - J t
jt 14V i j 11 27v ] RELEU fiUOlCAroR"!
h~.. ^ I 1 - 1 0€ OW. Oi
! _L_..1 r»Hp j PUTERE |
BLOC 0£ ALIMENTARE -►-! . ]
i.f t
r/fldri ,Ssn V»
/ll'j /o?
#îJZ , ARtîZ
. /0S
708
L ^PU22
m
3 4 r
JQf-O^-IOSi 10
curent de vîrf de alimentare.~5^ A;
curent mediu- de -aHmentare-: t/5- A;
banda, de frecvenţi: 5 Hz 3S ;
kHz {■ -3dB ia capete);
eficacitatea filtrelor: taie-joase:
--'12 d8/octavă sub 30 Hz; taie-malie
12 dB/ocîavă peste 10 kHz;
eficacitatea reglajului de ton:
■±20 43 la 50 Hz şi fa 10 kHz.
Cele şase subansambluri ale am¬
plificatorului sînt indicate în schema
bloc din figura 1.
Blocul de alimentare (fig. 2) fur¬
nizează tensiunile de t 27 V pentru
amplificatorul de putere, ± 16 V
(stabilizate) pentru preampiîficato-
rul corector, T 12,4 V (stabilizată)
pentru indicatorul optic a! puterii
de vîrf şi — 23 V (stabilizată) pentru
releui de temporizare.
Transformatorul de-reţea-se reali¬
zează pe un miez cu S = 15 cm 2 ,
bobinînd 735 de spire cu sîrmă
CuEm 0 0,6 mm în primar şi 2 X 72
de spire CuEm 0 18 mm în secun¬
dar pentru, vacant 3 mono a amplifi¬
catorului. în varianta stereo, trans¬
formatorul are S = 22 cm 7 ', n-primar
= 500 de spire CuEm 0 0,8 mm şi n-
secundar = 2 X 49 de spire CuEm 0
2 mm.
PreampUficatorul corector (fig. 3)
valorifică avantajele amplificatoa¬
relor operaţionale (Zin-mare, Zleş-
mică) prin includerea unui corector
de ton în circuitul de cuplaj Exis-
îînd doar componente pasive se
elimină pericolul oscilaţiilor de la
corectoarele de ton In buclă de reac¬
ţie. După al doilea AO se găseşte
circuitul de reglaj fiziologic al volu¬
mului, care compensează scăderile
de nivel ale capetelor benzii audio
îa puteri mici. Urmează filtrele tip
îaie-înalte, care atenuează pocnitu¬
ri ie, fluierăturile şi sunetele stri¬
dente din zona superioară a spec¬
trului audio (peste 10 kHz) şi filtru!
taie-joase. Recomand construirea
acestui filtru chiar dacă nu se utili¬
zează întregul preamplificator co¬
rector, deoarece împiedică oscilaţi-
2
Se recomandă ca T s —T, să fie tran-
zistoare de zgomot mic şi de ten¬
siune mare, iar T, şi h să aibă fac¬
tori de amplificare cît mal apropiaţi
(preferabil egali). Recomand utiliza¬
rea tranzisîoarelor 2N930 (S.C.C.E.)
sau. cu rezultate ma? modeste,
BC174 (i.F.R.S.).
Diferenţa dintre tensiunea de in¬
trare şj o fracţiune din cea de ieşire
este amplificată ,şi excită tranzisto¬
rul (pilotul). In repaus, curentul
pilotului se stabileşte la 10 mA
acţionînd asupra iui SFh din gene¬
ratorul de curent ai pilotului (R 4i D : .
D.;. R,, Tj, SRj).
Condensatoarele C*—Ci, împie¬
dică oscilaţia pe frecvenţe ultraso-
nore, iar C nu permite intrarea
acestor frecvenţe In amplificator.
Reglajul părţii de putere începe prin
legarea intrării ei la masă (scurtcir¬
cuitarea în alternativ). La ieşire se
leagă o sarcină rezistivâ de 411, un
voltmetru de' curent continuu şi un
osciloscop. După stabilirea curen¬
ţilor indicaţi în schemă .pentru cele
două generatoare de curent con¬
stant, se reglează SR; astfel încîî
'voltmetru! de c c. să indice zero. Pe
osciloscop se controlează absenţa
oscilaţiilor parazite pe frecvenţe ui-
traaonore. Dacă acestea există, sa
încearcă mărirea valorii condensa¬
toarelor Ci, Cu pînă la dispariţia to¬
tală a fenomenului (manevra afec¬
tează performanţele amplificatoru¬
lui, deci se recurge ia ea ca fa o ut-
’oa s: - ? L • 3P 3. eg e*zc
curentul de repaus prin îranzlstoa-
reie finale iz ^ mA &e jeu. s@e~
tează scurtcircuitul de ia intrare şi
se aplică dintr-un generator sem¬
nalul sinusoidal de 100 mVef/1 kHz.
Crescînd treptat nivelul acestui
semnai, retuşăm reglajul SR, astfel
Incit pe osciloscop să nu apară de¬
formări ale sinusoidei. Primele lî-
TEHM1UM 5/1S83
mîtări (la depăşirea puterii maxime
a amplificatorului) trebuie să apară
perfect simetric fa cele două alter¬
nanţe.
în continuare se trece la reglajul
iun statoarelor de curent. Aceste li-
mitatoare protejează în primul rînd
difuzoarele, constituind protecţie şi
pentru tranzistoarele amplificato¬
rului dacă elementele active din cir¬
cuitul respectiv (h, D 3 şi T s , D 4 ) co¬
mută suficient de rapid. Pentru re¬
glajul acestor circuite, SR 5 şi SR t au
iniţial cursoarele spre punctul me¬
dian (ieşire). Se conectează paralel
pe sarcina rezistivă un voltmetru de
c.a. Din generator aplicăm un sem¬
nal sinusoidal de 1 kHz cu nivel co¬
respunzător, astfel ca la ieşire să ci¬
tim pe voltmetrul de c.a. tensiunea
corespunzătoare puterii la care do¬
rim să se realizeze limitarea. Se re¬
glează apoi SR? şi SR f pînă cînd, pe
alternanţele respective, sinusoida
începe să se limiteze (evident, ne
oprim la pragul de limitare). Elimi¬
narea fimitatoarelor din schemă nu
afectează performanţele audio ale
amplificatorului.
Tranzistoarele finale se aleg cu
^ < 25 la curent de colector = cu¬
rentul maxim a! amplificatorului,
pentru a nu se înrăutăţi răspunsul la
frecvenţe înalte. Ele se montează
pe radiatoare cît mai eficiente, îm¬
preună cu T< (pentru a compensa este descărcat, T f este blocat şi
variaţia parametrilor finalelor cu baza lui T : pusă ia masă prin R,..
temperatura). T 4 şt T« sînt prevăzute Cînd tensiunea pe C-, creşte peste
cu mici radiatoare din tablă de Al de 12 V. Ti intră în conducţie şt polari-
1 mm, zează baza lui T . prin divizoru! al-
Recomand înserterea sarcinii cu cătuit din rezistenţele R?., R„; acest
o siguranţă, fie şi numai In etapa de fapt determină conducţia iui T?,
regiile şl probe. deci alimentarea releului Re. Releu!
Pentru protejarea difuzoareior la este de 24 V/25 tr>A, cu contacte nor-
pornire faţă de regimurile tranzitorii mal deschise, care trebuie să su-
pericotoasev se realizează conecta- porte curentul de vîrf pnn dtfu-
rea întîrziată cu circa 5 secunde zoare. Pentru deconectarea manu-
prtrs intermediul releului electronic ala a difuzoarefor (pentru probe, re-
de temporizare (fig, 5). Iniţial, C- giaje etc.) a fost prevăzut comuta¬
torul K/.. torul se reconectează la ieşirea am-
Opţional se poate ataşa la ieşirea plificatorului de putere, îndicînd vîr-
amplificatorului un indicator optic funie de 7 W, 12,6 W, 20 W, 28,4 W,
al puterii de vîrf (fig. 6). Fără sem- 37,6 W şi 50 W pe sarcină de 4 fi.
nai, tranzistoarele Ti—T,. sînt în (scară cvasipătratică).
zona de blocare. La aplicarea unei
tensiuni, se deschid chiar pînă !a BIBLIOGRAFIE:
saturaţie, acţionînd progresiv dio¬
dele LED>—LEDo. Tensiunea de la 1. C Luca, I. Presură, „Stereofo-
ieşirea amplificatorului de putere nia pentru radioamatori 11 , Ed. teh-
este redresată de dioda D,; D ; limi- nică, 1971.
tează tensiunile negative mari care 2. B. Bărbat, I. Presură, T.
ar periclita joncţiunile BE ale tran- Tănăsescu, „Amplificatoare de au-
zrstoaretor. diofrecvenţă", Ed. tehnică, 1972.
Pentru reglajul indicatorului optic 3. I. Doboş, „Circuite basculante
se aplică fa intrarea acestuia 1 7,5 în practica radioamatorilor', Ed-
Vc.c. şi din SR se stabileşte aprinde- tehnică, 1972.
rea netă a LED,, fără ca LED. să se 4. „Radiofemsehen Efectronîk", nr.
aprindă şi el. După aceasta, indica- 18/1977.
Prof. R. SÂNOULESCU
Un fapt, veţf zice, simplu, dar care
1 1 »» ‘•a ff rcre'f’ de cît mat
multe instîtuţf» Despre ce este
vorba? Ort inginer şef întreprin¬
zător, Bîrzan Nicolae, de Sa între¬
prinderea de instrumente muzicale
Reghin, a dat curs unei propuneri
pentru fabricarea unor instrumente
muzicale foarte căutate (chitarele
electrice) şi a omologat, pentru
producţia de serie, chitarele pro¬
puse de doi tineri (ing, Vlad Arde¬
lean — acustică, mecanisme şi Flo¬
rin Vasile — design, de la Ansam¬
blul artistic ai U.T.C.). Chitarele
(solo şi bas) au fost apoi „testate"
mai mult timp de cunoscuta for¬
maţie vocal-instrumentală „Savoy".
Calităţi; sunet cristalin, acurateţe,
gri fură ireproşabilă, într-un cuvînt,
o marcă de chitare (deja sînt soli¬
citări la export) care vor concura,
cu siguranţă, firmele de tradiţie...
Ce-ar h dacă şi alte întreprinderi
specializate în domeniul construc¬
ţiei de instrumente muzicale şt
staţii de amplificare („Electronica",
..Tehnoton" etc.) ar urma exemplul
Reghinului? Pentru că solicitări
există!
Nu, nu este o glumă. Este o reali¬
tate. Casa de cultură, a ştiinţei şi
tehnicii pentru tineret din Tulcea,
prin cercul său de electronică, a
realizat un nou tip de mixer de su¬
net stereo cu 14 canale şi 2 egaliza¬
toare de.frecvenţă pe 10 benzi. Alte
caracteristici: carcasă din fibre de
sticlă (deci greutate redusă), con¬
strucţie modulară, 3 reglaje para¬
metrice pe canal, 2 reglaje de efec¬
te etc. Utilităţi: sonorizări la spec¬
tacole în săli de mare capacitate,
amplificări de formaţii muzicale de
diverse genuri. Echipa de proiec¬
tare şi realizare: Mihai Moraru, Şte¬
fan Traian şi Gheorghe Moraru. Şt
încă o remarcă: tot ansamblul este
realizat cu piese româneşti, fa un
preţ comercial cu mult sub cel din
import. Dacă vă interesează, adresa
realizatorilor este. Casa de cultură,
'a ştiinţei şt tehnicii pentru tineret
Tulcea, telefon 915/12640 — cercul
de electronică.
A fost prezentată, pentru prima
dată, la Ctmpina, ia Expoziţia naţio¬
nală de creaţie ştiinţifico-tehnică a
cercurilor din cluburile şt casele de
cultură, ale ştiinţei şi tehnicii pentru
tineret de către Clubul tineretului
din Slobozia, Cercul de automa¬
tizări şl construcţii electronice al
clubului a sesizat cerinţa din aşeză¬
minte le de cultură de a ambiente şi
moderniza cadrul în care se des¬
făşoară discotecile tineretului. Şi-a
propus şi a realizat un sistem de pa¬
nouri luminoase, rozete, spirale şi
orgi de lumini, tiristorizate şi tele¬
comandate. Procedeul pare simplu,
dar este de un efect imediat, date fi¬
ind randamentul şi eficienţa an¬
samblului.
Corelarea dintre semnalul sonor
transmis prin pupitru! discotecii şi
semnalul luminos pulsatoriu dă
imaginea unei adevărate sinestezii.
De asemenea, Clubul tineretului
din Slobozia (Bd. Chimiei nr. 1, tele¬
fon 910/11010) este dispus să ofere
schemele de realizare şi să constru¬
iască, la comandă, asemenea orgi
de lumini dinamice atît pentru clu¬
buri şi case de cultură, cît şi pentru
incinte familiale.
TEHNIUM 5/1983
3
DISIPRTin
TERmicn
O primă rezistenţă, notată R thj . c
(rezistenţa termică joncţiune —
capsulă), este cea care limitează
transferul de căldură între joncţiune
şi capsula tranzistorului. Ea este de¬
terminată prin construcţie şi deci nu
avem cum să o influenţăm. Valoarea
ei este dată, de obicei, în cataloage,
pentru tranzistoarele de putere, sau
se deduce din ceilalţi parametri,
după cum vom vedea.
Ajuns la capsulă, fluxul termic se
ramifică. O parte, de obicei mult
mai mică, o ia pe calea relativ „în¬
gustă" a rezistenţei termice dintre
capsulă şi aerul ambiant, R thc . a .
Menţionăm că, pentru tranzistoarele
utilizate fără radiator, aceasta este
singura cale de disipaţie termică, re¬
zistenţa echivalentă joncţiune-am-
biant fiind în acest caz:
^thj-a = J^thj-c + fyhc-a (2)
Vom arata la momentul potrivit
cum se deduce din datele de cata¬
log această rezistenţă pentru tran¬
zistoarele de mică putere.
Cealaltă parte a fluxului termic
ajuns la capsulă se îndreaptă spre
radiator, prin rezistenţa termică
Rthe-r (capsulă-radiator). Uneori,
tranzistoarele de putere se mon¬
tează direct pe radiator, prin strîn-
gere în şuruburi. Rezistenţa R thQ . r
este atunci minimă (orientativ
0,1-0,5 °C/W), mai mică dacă se
unge capsula în prealabil cu vase¬
lină siliconică. Alteori, cînd se im¬
pune izolarea electrică (de exemplu,
cînd sînt mai multe tranzistoare pe
acelaşi radiator), între capsulă şi ra¬
diator se intercalează o rondelă de
mică sau alt material rezistent la
temperatură, bun conductor de căl¬
dură şi în acelaşi timp bun izolator
electric. Bineînţeles, se izolează şi
şuruburile faţă de radiator (cu şaibe
tubulare speciale sau tuburi din fi¬
bră de sticlă). Rezistenţa R th r-r ţine
cont în acest caz de contactul capsu-
lă-rondelă, de rezistenţa rondelei
şi de contactul rondelă-radiator; cu
titlu informativ menţionăm că ea are
valori de ordinul a 0,5-1,5° C/W, pu-
tînd coborî chiar pînă la 0,1—0,2
°C/W dacă rondela este foarte sub¬
ţire şi este unsă pe ambele feţe cu
vaselină siliconică.
în fine, de la radiator energia ca¬
lorică este disipată în aerul ambiant
prin rezistenţa T thr _ a (radiator-am-
biant). Despre aceasta din urmă —
numită şi rezistenţa termică a radia¬
torului, R thn — vom vorbi într-un
capitol separat.
Întorcîndu-ne la figura 3 pentru
concluzii, nu ne rămîne decît să cal¬
culăm rezistenţa echivalentă a circu¬
itului termic joncţiune-ambiant:
R<A/-a = Rl hj-c "I" RtAt-a I I (R(Ac-r "f" R(Ar a),
R deCi R (hra (RîAc-r “h Rîto-a) (3)
Aţi intuit, probabil, de ce ne-am
ambiţionat să facem acest calcul
(dealtfel, numai în aparenţă compli¬
cat): cunoscînd rezistenţa „totală"
R thi ., a şi temperatura maximă admisi¬
bilă a joncţiunii, ti max . vom deduce,
pe baza legii lui Ohm termice, pute¬
rea maximă de disipaţie a unui tran¬
zistor dat, în condiţii date de răcire.
PROPAGAREA CĂLDURII
Situaţia schiţată în figura 3 ilus¬
trează doar formal şi simplificat
transferul de căldură de la jonc¬
ţiune spre mediul ambiant, fără a
lua în considerare căile fizice prin
care are loc efectiv schimbul, facto¬
rii concreţi de care acesta depinde
cantitativ, ca şi influenţa inerţiei ter¬
mice a diferitelor părţi din compo¬
nenţa sistemului. O cunoaştere —
chiar şi superficială — a aspectelor
menţionate este desebit de utilă
constructorului amator în alegerea
optimă a soluţiilor practice.
Conducţia este calea principală
de propagare a căldurii prin sub¬
stanţele solide şi între corpurile so¬
lide aflate în contact direct. Acesta
este cazul contactului joncţiune-
capsulă (se ştie că spaţiul interme¬
diar este umplut cu vaselină silico-
MII llllll
Constructorilor începători care nu cu¬
nosc această variantă simplă de ohmme-
tru le propunem să se convingă singuri
de avantajele ei experimentînd schema
din figura 1.
Montajul are la bază un circuit integrat
amplificator operaţional (AO) de tip
0A741, mA 741 sau echivalent, în confi¬
guraţie de amplificator neinveraor, care
acţionează la ieşire un instrument indi¬
cator M, adaptat ca sensibilitate cu aju¬
torul potenţiometrului serie, P (vezi fi¬
gura 2 simplificată). Intrării neinversoare
(+) î se aplică un potenţial constant faţă
de masă, fixat de tensiunea nominală Uz a
diodei Zener D 2 , iar intrării inversoare i se
aplică o fracţiune din tensiunea de ieşire,
determinată de raportul R, f /(R r „ + Rx),
unde R, este rezistenţa necunoscută (de
măsurat), iar R , 4 este o rezistenţă de re¬
ferinţă (etalon).
Să presupunem întîi că R, = R, rf , si¬
tuaţie în care tensiunea pe intrarea inver¬
soare a AO este egală cu jumătate din
tensiunea de ieşire. Reacţia aplicată prin
R x face ca tensiunea de ieşire să vireze
spre valoarea care corespunde anulării
diferenţei dintre cele două tensiuni de
intrare. Prin urmare, tensiunea de ieşire
capătă valoarea 2. U z , din care o jumă¬
tate (Uz) cade pe dioda Zener, iar cea¬
laltă jumătate (Uz) se distribuie pe gru¬
pul serie M + P. Ajustăm potenţiometru!
P astfel ca acul instrumentului să indice
în această situaţie capul de scală.
Dacă înlocuim rezistenţa necunoscută
prin alta de valoare R, > R rrf , tensiunea de
ieşire devine mai mare ca 2.Uz, deci acul
instrumentului „bate" peste capul de
scală. Dioda Di a fost montată în paralei
cu instrumentul tocmai pentru a limita
căderea de tensiune pe acesta, protejîn-
du-l (pentru un timp scurt) în situaţia
Fiz. A. M&RCULESCU
R, > R„f (sau la limită, R, = ®°, cînd bor¬
nele de măsurare sînt „libere").
Pentru Rx < R„* tensiunea de ieşire
este sub 2.U Z , deci acul indică în interva¬
lul gradat ai scalei. Mai mult, se poate de¬
monstra (vezi „Tehnium" nr. 10/1979,
p. 16) că deviaţia acului este direct pro¬
porţională cu valoarea lui Rx- Prin ur¬
mare putem citi liniar pe scala instru¬
mentului valorile R, cuprinse în interva¬
lul 0—R , e f. Luînd pentru R , ef mai multe re¬
zistenţe de precizie (1 kft, 10 kft, 100 kft,
1 MO, 10 MO), selectabile printr-un co¬
mutator K, obţinem un ohmmetru liniar
cu mai multe domenii de măsurare (0—1
kO; 0—10 kQ etc.), aşa cum se arată în fi¬
gura 1.
Pentru a putea efectua uşor citirile şi
interpolările, se recomandă utilizarea
unui instrument indicator avînd scala di¬
vizată (liniar) într-unul din intervalele
0—100, 0—10 sau 0—1, cu sensibilitatea
de ordinul sutelor de microamperi sau al
miliamperilor. Dioda Zener D 2 poate
avea tensiunea nominală Uz cuprinsă în¬
tre 3 V şi 7,5 V, în funcţie de ea şi de sen¬
sibilitatea instrumentului alegîndu-se
valoarea potenţiometrului de calibrare,
P. Exemplul din figura 1 a fost calculat si
experimentat pentru un instrument dfe
1 mA, cu Dz = PL5V1Z (Uz = 5,1 V).
INDICAŢII CONSTRUCTIVE
Alimentarea montajului se face de la
două baterii miniatură de 9 V legate în
serie, cu minusul grupului conectat la
masă. întrerupătorul I se ţine închis
(contact) numai în timpul lucrului.
Rezistenţa FL se calculează pentru un
curent de cca 10 mA prin dioda Zener D
Pentru Uz = 5,1 V obţinem R fi = (U—Uz)/
10 mA = (18 V—5,1 V)/10 mA « 1,3 kft.
Dioda D, este de comutaţie, cu siliciu,
de tip 1N914, 1N4148 etc. Ea se poate
monta direct pe bornele instrumentului.
Valoarea potenţiometrului se calcu¬
lează în funcţie de Uz şi de curentul ma¬
xim al instrumentului (la cap de scală).
Pentru Uz = 5,1 V şi l M = 1 mA rezultă
orientativ P = Uz/I.«= 5,1 V/1 mA = 5,1 kft.
Pentru siguranţă luăm o valoare mai
mare, de exemplu P = 10 kft (liniar).
Precizia determinărilor depinde de di¬
mensiunea scalei instrumentului (se va
căuta un aparat cu scală mare, preferabil
cu oglindă), de performanţele circuitului
integrat, de toleranţele rezistenţelor de
referinţă Ri—Rţ (se folosesc rezistenţe
cu abateri de cel mult 1—2%), ca şi de
exactitatea calibrării. Ultima observaţie
ne obligă să folosim pentru calibrare re¬
zistenţa R, etalon (1—2%),
Domeniile de măsurare selectate cu
comutatorul K sînt: 1 = 0—1 kft; 2 =
’= 0—10 kft; 3 = 0—100 kft; 4 = 0—1 Mft;
5 = 0—lOMft.
Pentru a putea măsura fără perturbaţii
supărătoare rezistenţele mari (mega-
ohmi), montajul trebuie ecranat cores¬
punzător. Rezistenţele se conectează
bine la bornele R, şi nu se ţin cu mîna în
timpul măsurării.
Numerotarea terminalelor AO din fi¬
gura 1 corespunde integratului ^A741 în
capsulă circulară sau în capsulă DIL cu
2x4 terminale.
CALIBRARE
Dacă piesele utilizate sînt de precizie,
calibrarea efectuată pentru un domeniu
de măsurare se menţine satisfăcător şi
pe celelalte domenii. Pentru măsurători
mai exigente este totuşi recomandabil să
se ajusteze capu! de scală pe fiecare do¬
meniu în parte. în acest scop se proce-
4
TEHNIUM 5/1983
nici, în special îa tranzisîoarele de
putere, iar colectorul este în genera!
conectat la capsula), precum şi ai
contactului capsuiă-radiaîor, pentru
a nu mai vorbi de propagarea căldu¬
rii prin masa radiatorului.
Cantitativ, transportul de căldură
prin conducţie în unitatea de timp
este direct proporţional cu aria su¬
prafeţei străbătute de curentul ter¬
mic şi cu derivata temperaturii după
normala ia această suprafaţă (legea
lui Fourier). Factorul de proporţio-
naliîate se numeşte coeficient de
conducţie (sau conductivitate) ter¬
mică şi depinde de natura corpului,
fiind o constantă de material pentru
domeniul temperaturilor ordinare.
El se notează de obicei cu X şi se ex¬
primă în unităţi W/°Cm.
Cîteva concluzii practice pe care
Se putem desprinde de aici sînî:
— exploatarea Sa maximum a su¬
prafeţelor disponibile de contact;
tranzistorul se strînge bine în şuru¬
buri, pentru a se asigura un contact
cît mai intim cu radiatorul, iar su¬
prafeţele de contact trebuie să fie
cît mai netede; pentru înlăturarea
stratului de aer datorat imperfecţiu¬
ni# suprafeţelor de contact, se reco¬
mandă, înainte de montare, unge¬
rea acestora cu un strat fin de vase¬
lină siliconică;
— atunci cînd izolarea electri¬
că se impune, utilizarea unor me¬
diatori de contact avînd grosimea
cît mai mică şi conductivitatea ter¬
mică mare (idem suprafeţe netede,
ungere cu vaselină siliconică, strîn-
gere bună);
— confecţionarea radiatoarelor
din metale cu conductivitate ter¬
mică mare, cum sînî cuprul sau alu¬
miniu! (vom reveni asupra acestui
aspect);
. — asigurarea unei grosimi sufi¬
cient de mari a radiatorului, în spe¬
cia! în zona centrală sau în vecină¬
tatea locului de prindere a capsulei,
pentru evacuarea cît mai rapidă a
căldurii de la capsulă;
— plasarea tranzistorului cît mai
central pe radiator sau, dacă sînt
mai multe tranzistoare, plasarea' lor
cît mai uniformă:
— cu alimentarea oprită, ne asigurăm
că pctenţiometru! este în poziţia extremă
cu toată rezistenţa înseriata;
— selectăm din K domeniul dorit, de
exemplu 1 (Ri = 1 kfl);
— conectăm ia bornele R* o rezistenţă
de precizie de 1 kfi, după care închidem
întrerupătorul de alimentare;
— ajustăm potenţiometrul P astfel ca
acul instrumentului să indice exact ca¬
pul de scală, în căzu! nostru 1 mA;
— deschidem întrerupătorul i, deco¬
nectăm rezistenţa etaion R, de 1 kfl şi
astfel aparatul este pregătit pentru
măsurători propriu-zise.
— asigurarea unei temperaturi
de lucru cît mai coborîte a radiato¬
rului (prin dimensiuni, formă, po¬
ziţie) etc.
Conveefla, cale specifică de propa¬
gare a căldurii prin fluide, este întîi-
nită şi în cazul nostru datorită curen¬
ţilor de aer care „scaldă" radiatorul şi
capsula. De fapt, ea finalizează în cea
mai mare parte transferul de căldură
joncţiune-mediu ambiant, deci tre¬
buie să-i acordăm atenţie deosebită,
ca şi conducţiei.
Curenţii de aer pot fi naturali (liberi
sau de autoventilaţie), cînd mişcarea
se datorează exclusiv diferenţelor de
densitate provocate de variaţia tem¬
peraturii, sau artificiali (forţaţi), cînd
mişcarea aerului este produsă inde¬
pendent de fenomenul termic (de
obicei cu ventilatoare). Indiferent de
natura curenţilor de convecţie, esen¬
ţiale pentru intensitatea transmisiei
termice sînt viteza şi accesui lor la o
porţiune cît mai mare din suprafaţa
corpului pe care îl răcesc.
Cantitativ, schimbul de căldură prin
convecţie în unitatea de timp este di¬
rect proporţional cu aria suprafeţei de
separaţie între fluid şi corpul solid în
cauză şi cu diferenţa de temperatură
dintre peretele corpului şi fluid (legea
lui Newton). Factorul de proporţionali-
taîe, numit coeficient de schimb su¬
perficial de căldură sau coeficient de
convecţie, este influenţat de toţi para¬
metrii fluidului, ca şi natura, starea,
forma şi poziţia suprafeţei prin care
are loc schimbul.
Concluzii practic®:
— utilizarea unor rşdiatoare cu
suprafaţă totală cît mai mare (cînd
vom vorbi despre calculul radiatoa¬
relor, vom vedea că există o limită
minimă a suprafeţei pentru o putere
de disipaţie dată); foarte avanta¬
joase sînt modelele cu „aripioare",
care permit suprafaţă mare la vo¬
lum redus;
— poziţionarea radiatoarelor astfel
încît să fie posibilă circulaţia maximă
a curenţilor de aer pe întreaga supra¬
faţă (cu aripioarele în poziţie verti¬
cală);
— plasarea radiatoarelor la exte¬
riorul aparatului (pe pereţii laterali
ai cutiei, distanţate puţin de aceş¬
tia) sau, dacă nu este posibil, prac¬
ticarea unor găuri de aerisire care
să asigure circulaţia cît mai bună a
curenţilor de autoventilaţie în jurul
radiatorului (găuri în partea de jos
şi în partea de sus a cutiei);
— atunci cînd se impune (la pu¬
teri foarte mari), utilizarea unor
ventilatoare electrice pentru răcire
forţată a radiatorului şi a altor com¬
ponente cu încălzire periculoasă;
— plasarea radiatoarelor cît mai
departe de celelalte surse impor¬
tante de căldură din incinta apara¬
tului sau din exterior (redresoare,
transformatoare, reşouri, calorifere
etc.);
— utilizarea unor radiatoare cu
suprafeţe cît mai netede (bine şle¬
fuite) şi în nici un caz vopsite, pen¬
tru a nu frîna curenţii de aer etc.
Radiaţia, o caie omniprezentă de
propagare a căldurii, se face simţită
şi în cazul nostru, cu atît mai mult cu
cît temperatura de lucru a capsulei şi
a radiatorului este mai mare.
Se ştie că toate corpurile emit
prin suprafaţa lor radiaţii electro¬
magnetice (vizibile sau invizibile),
după cum toate corpurile absorb,
mal mult sau mai puţin, radiaţiile
primite de la corpurile învecinate.
~ Energia radiată de un corp depinde
de temperatura, natura şi forma cor¬
pului, de natura suprafeţei şi aria sa şi
nu depinde de mediul înconjurător.
Mai precis, energia radiantă emisă
sau absorbită de un corp în unitatea
de timp este direct proporţională cu
aria suprafeţei emiţătoare sau recep¬
toare şi cu puterea a patra a tempera¬
turii absolute a suprafeţei (legea Şte¬
fan—Boltzmann).
Se mai ştie, de asemenea, că la
emisia şi la recepţia energiei ra¬
diante o importanţă deosebită are
culoarea suprafeţei (ea intră în coe¬
ficientul de proporţionalitate al le¬
gii, ca unu! din factorii determi¬
nanţi). Astfel, un corp negru-mat
absoarbe practic toate radiaţiile
care cad pe el, deci are o rezistenţă
termică scăzută la radiaţii, pe cînd
un corp alb-strălucitor reflectă'cea
mai mare parte din radiaţiile inci¬
dente. Pentru aceeaşi culoare, o su¬
prafaţă lucioasă (strălucitoare) re¬
flectă mai mult şi absoarbe mai
puţin, iar una mată absoarbe mai
mult şi reflectă mai puţin.
Găsim în aceste particularităţi ale
radiaţiei termice o explicaţie pentru
controversata alegere alb-negru în
ceea ce priveşte culoarea radiato¬
rului. Din punctul de vedere al pre¬
luării energiei radiate de capsulă,
este fără discuţie preferabil ca
radiatorul să fie negru-mat; noi ur¬
mărim prip toate mijloacele să
grăbim, să uşurăm răcirea capsulei,
deci nu avem nici un interes să
montăm tranzistorul pe o „oglindă"
(radiator alb-strălucitor) care să-l
reflecte înapoi o bună parte din
energia radiată deja prin capsulă.
Avantajul negrului-mat se face
puternic simţit ia radiatoarele mici
şi în special pentru formele care
„înconjură" capsula tranzistorului
pe un unghi solid cît mai mare. Este
şi firesc să fie aşa, deoarece ra¬
diaţia se propagă în linie dreaptă,
iar energia incidenţă pe unitatea de
suprafaţă receptoare descreşte
proporţional cu pătratul distanţei la
sursa de emisie. Atunci cînd radia¬
torul este plasat în interiorul apara¬
tului, negrul-mat oferă şi avantajul
preluării unei bune părţi, din energia
radiată de alte piese calde din apro¬
piere, pe care, de asemenea, avem
interesul' să le răcim (vom ţine cont
de aceasta ia dimensionarea radia¬
torului, luînd în calculul regimului
termic o temperatură ambiantă mai
ridicată).
Reamintim. însă recomandarea
făcută fa convecţie, anume ca ra¬
diatoarele să fie plasate în exterior.
In-acest caz se poate ridica şi' pro¬
blema inversă, adică posibilitatea
ca radiatorul să preia energia emisă
de eventualele surse învecinate de
căldură, funcţie nedorită,, pe care
culoarea neagră o amplifică.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
in figura 28 este prezentat un ate¬
nuator regiabi! cu J-FET în serie,
unde canalul înlocuieşte rezistenţa
Ri, deci A u = R? (r* 4- R 2 ).
După cum spuneam, există şi po¬
sibilitatea înlocuirii ambelor rezis¬
tenţe prin FET-uri; în acest caz se
foiosesc de obicei FET-uri comple¬
mentare (canal N — cana! P), cu
tensiune de comandă unică. De
asemenea, schemeie practice de
atenuare mai pot fi completate şi cu
circuite de reacţie pentru liniariza-
reş conductanţei canalului.
in amplificatoare, FET-ul ca re¬
zistenţă comandată în tensiune
poate juca rol de rezistenţă de in¬
trare, rezistenţă de sarcină (emitor
sau colector), rezistentă de reacţie
negativă etc., servind m general la
controlul manual sau automat al
amplificării şi/sau al lărgimii de
bandă.
Astfel, în figura 29 canalul FET-u-
lui joacă rolul rezistenţei de sarcină
din colector, cîştigul în tensiune ai
etajului fiind A„ r*/ R £ , controlabil
prin tensiunea de comandă li, apli¬
cată grilei, iar în figura 30 canalul
ţine locul rezistenţei de emitor, deci
K « R sl r ds .
lor. ca rezistenţe comandate prin
tensiune, ar putea.continua mult (în
domeniul filtrelor active, al instru¬
mentelor de măsură eîc.) Ne oprim
însă aici, constructorii începători
dornici să aprofundeze acest su¬
biect puţind apela la manualele de
specialitate, unde problema eşte
tratată mai amplu şi mai riguros.
Este important de reţinut, în con¬
cluzie, faptul că FET-uf poate 11 fo¬
losit c© rezistenţă comandată prac¬
tic în orice montaj .(de tensiune
continuă sau alternativă), bineînţe¬
les cu condiţia de a nu se depăşi
valorile limită ale parametrilor săi
esenţiali (Udj, UgsJd, P<* etc.).
■(CONTINUARE IN NR. VIITOR)
TEHNIUM 5/19P3
5
Oscilatorul prezentat în figura 8
utilizează înfăşurarea secundară, b,
ataşată circuitului oscilant UCi
pentru a asigura - un defazaj supli¬
mentar de 180°, faţă de defazajul
introdus de tub de 180° şi a obţine
condiţia de f = 0 pe întreaga buclă.
Li Ci este rezonant pe f, a cuarţului.
V, poate fi înlocuit cu un tranzis¬
tor cu efect de cîmp, adaptînd pola¬
rizările. Rezistenţa R trebuie să fie
de mică valoare pentru a conserva
factorul de calitate Q.
în figura 9 cuarţul decuplează
emitorul prin rezistenţa sa de mică
valoare r la frecvenţa de rezonanţă
serie f, şi asigură astfel cîştigul ne¬
cesar întreţinerii oscilaţiilor.
Li Ci asigură efectul selectiv la
frecvenţa de rezonanţă şi cu L: de¬
fazajul nul necesar funcţionării.
Pentru oscilatoarele funcţionînd la
frecvenţe ridicate, în scopul de a
elimina efectul de şunt al capacităţii
C,, a cuarţului, se conectează în pa¬
ralel pe cuarţ bobina Li, care cu C ; .
formează un circuit oscilant rezo¬
nant pe fv.
Se asigură în acest fel o impe-
danţă"'ridicată, iăsînd pentru decu-
plajul emitorului numai rezistenţa
activă serie a cuarţului (r) la rezo¬
nanţă. Condensatorul Ci în serie cu
L-, evită scurtcircuitarea rezistenţei
de emitor în curent continuu. Li se
calculează din L?Cp<-/’ = 1, iar Ci =
= 1 v5nF
Oscilatoarele armonice OVERTON
Oscilatoarele funcţionînd pe frec-
YQ4UO
venţa de rezonanţă serie a cuar¬
ţului pot să funcţioneze şi pe frec¬
venţele armonice impare ale cuar¬
ţului. Cuarţul oscilează fizic-meca-
nic pe una din armonicele impare.
Rezistenţa serie r, creşte cu ordi¬
nul armonicii, ceea ce limitează
practic acest mod de funcţionare la
armonica de ordin 7. Pentru func¬
ţionarea pe frecvenţele 3f,„ 5f,„ 7f„
nu este nevoie de nici o multiplicare
de frecvenţă.
Toate montajele clasice funcţio¬
nînd pe rezonanţa serie pot fi utili¬
zate în rezonanţa serie armonică
acordînd circuitul oscilant pe 3f,„
5f,„ 7f„. La un astfel de oscilator
(fig. 9), inductanţa Ls, în parale! pe
cuarţ, este strict necesară pentru a
elimina efectul de şunt al capacităţii
paralele C,„ care devine cu atît mai
pronunţat cu cît frecvenţa armo¬
nică este mai ridicată. (L 3 • C p ■
• oi] = \); i = 3, 5, 7; = 2 n- f„
Deoarece cristalele nu ating, pe
fundamentală, frecvenţe mai mari
de 20 MHz, oscilatoarele „overton"
ating 150 MHz.
De exemplu, cu un cristal de
15 MHz în montaj „overton" putem
obţine numai 45, 75 şi 105 MHz func¬
ţie de ordinul armonicii impare do¬
rite.
Oscilatoarele „overton" nu con¬
ţin armonicele de ordin par, exis¬
tente de obicei într-o schemă de
multiplicare obişnuită şi a căror se¬
lecţie se face cu circuite acordate
adecvate.
Oscilatoarele lucrînd pe frec¬
venţa de rezonanţă paralelă folo¬
sesc proprietatea cuarţului de a
prezenta un caracter, inductiv
atunci cînd este excitat între frec¬
venţele f, şi fp (fig. 3). Un condensa¬
tor conectat în parale! cu această
inductanţă conduce la un circuit
oscilant, căruia trebuie să-i asi¬
gurăm condiţiile de amplificare şi
fază pentru a~l transforma în oscila¬
tor
La intersecţia curbelor L ale cuar¬
ţului cu 1/Cco a condensatorului,
cînd Xj = X, se obţine rezonanţa la
o frecvenţă f„ cuprinsă întotdeauna
între: T < f„ < f,„ valoarea acesteia fi¬
ind mai puţin bine definită şi depin-
zînd de valoarea elementului exte-*
rior C. Modificînd C, se schimbă şi fu
undeva între f, şi f ; , (fig. 3, linia între¬
ruptă).
Schema echivalentă a oscilatoru¬
lui în montaj paralel este dată în fi¬
gura 10.
Deoarece elementul activ ampli¬
ficator (tub sau tranzistor) intro¬
duce un defazaj de 180°, iar circui¬
tul acordat, format de LCC.% defa¬
zează de asemenea cu 180°, prima
condiţie de fază f = 360° =0°, la in¬
trare, pentru întreţinerea oscilaţii¬
lor este satisfăcută.
Cea de-a doua condiţie, amplifi¬
carea circuitului, care depinde de
divizorul Ci şi C:, precum şi de im-
pedanţele R, şi R, ale montajului,
este asigurată numai dacă R, şi R,
au valori ridicate (de ordinul zeciior
sau sutelor de kîl), pentru a evita
amortizarea circuitului oscilant for¬
mat din cuarţ şi condensator şi a
păstra un Q ridicat.
Circuitul rezonant, ţinînd cont şi
de schema echivalentă a cuarţului,
este cel prezentat în figura 11; ca¬
pacitatea echivalentă Ca < C, şi
deci f„ > f,.
Pentru amplificatoarele cu rezis¬
tenţă de ieşire nulă realizate cu am¬
plificatoare operaţionale, circuite
TTL sau CMOS, R, se prezintă ca o
rezistenţă exterioară de cîteva zeci
de kfl.
Schemele practice de principiu
sînt prezentate în figura 12: variante
cu anodul (colectorul) la masă, sau
cu catodul (emitorul) ia masă, pen¬
tru tuburi şi tranzistoare. Asemăna¬
rea cu oscilatoarele Colpitts este
evidentă:
Un montaj extrem de răspîndit,
care lucrează de asemenea pe frec¬
venţa de rezonanţă paralelă a cuar¬
ţului, este oscilatorul PIERCE (fig.
13), a cărui frecvenţă de lucru este
puţin mai mică decît f r datorită ca¬
pacităţii de ajustaj montată în para¬
lel şi capacităţii parazite a elemen¬
tului activ.
Teoretic, în această schemă ele¬
mentul activ prezintă o rezistenţă
negativă care compensează pier¬
derile cuarţului şi întreţine astfel
oscilaţiile.
Circuitul anodic (drenă) este
acordat pe o frecvenţă puţin infe¬
rioară frecvenţei de rezonanţă a
cuarţului şi prezintă un efect induc¬
tiv. Pentru ca acest montaj să osci¬
leze, sarcina sa trebuie să fie induc¬
tivă. Montajul se realizează în gene¬
ral cu tuburi sau tranzistoare FET la
care impedanţa de intrare este ridi¬
cată.
Oscilatoare armonice pe
frecvenţa de rezonanţă paralelă
Cristalele de cuarţ lucrînd pe fun¬
damentala frecvenţei de rezonanţă
paralelă, mai mare de 20 MHz, nu
există decît foarte rar, datorită fap¬
tului că rigiditatea mecanică a
plăcuţei de cuarţ, care este foarte
subţire la aceste frecvenţe, devine
insuficientă. în montajele multipli¬
catoare de frecvenţă se utilizează
cristale cu frecvenţa pînă ia
20 MHz. Aceste montaje conţin la
ieşire fundamentala şi toate armo¬
nicele pare şi impare, circuitul de
ieşire favorizînd frecvenţa armo¬
nică pe care este acordat şi aîenu-
înd pe celelalte. Figura 14 ne pre¬
zintă două scheme de principiu
pentru realizarea unor multiplicări
de frecvenţă. în schema cu pen~
todă, partea de oscilator lucrează
ca o triodă în spaţiul grilă ecran-ca-
tod, iar în circuitul anodic, pe unde
trece cea mai mare parte a curentu¬
lui, este plasat un circuit oscilant,
acordat pe frecvenţa armonică do¬
rită.
Selectivitatea acestuia ne asi¬
gură că semnalul apărut la anod nu
conţine în principal decît frecvenţa
armonică dorită. Alături este pre¬
zentată varianta cu tranzistoare.
Lipsa de spaţiu ne face să nu pre¬
zentăm decît cîteva scheme de rea¬
lizare practică conţinînd toate valo¬
rile elementelor componente, exem¬
plificând astfel cele expuse anterior
(fig. 15,16, 17, 18, 19 şi 20).
Montajele pe frecvenţa de rezo¬
nanţă serie sînt în general mai com¬
plicate din punct de vedere al rea¬
lizării, în schimb, stabilitatea lor, lu¬
crînd pe fundamentală sau armoni¬
cele de ordin impar, este mai bună
decît a montajelor cu rezonanţă pa¬
ralelă.
Oscilatoarele lucrînd pe frec¬
venţa de rezonanţă paralelă sînt,
constructiv, mai simple, mult mai
răspîndite în practică, dar mai puţin
stabiie. Acestea au posibilitatea de
a genera, în montaje de multiplicare
adecvate, atît armonicele pare cît şi
impare. Frecvenţa lor de oscilaţie
se află totdeauna între: f s T < f .
150 V
TEHNIUM 5/1983
3. MĂSURĂTORI SIMPLE
ASUPRA UNU! CUARŢ
Cu o aparatură de laborator uzu¬
ală (generator de Î.F. cu reglaj fin,
frecvenţmetru numeric, punte RLC),
putem măsura o parte din principa¬
lii parametri ai unui cristal astfel: se
realizează montajul din figura 21 şi,
cu ajutorul generatorului de Î.F., se
explorează lent frecvenţa în jurul
frecvenţei de rezonanţă a cuarţului.
Cînd trecem prin frecvenţa de re¬
zonanţă serie a cuarţului (f<), voit-
metrul indică o deviaţie netă. Citim
în acel moment frecvenţa indicată
de frecvenţmetrul numeric. Cînd
frecvenţa pică în benzile de ama¬
tori, frecvenţmetrul poate fi un re¬
ceptor bine calibrat (vezi FT277ZD).
Capacitatea paralelă (C P ) poate fi
măsurată cu o punte RLC pe baza
de frecvenţe de 1 000 Hz. Dacă pun¬
tea nu măsoară capacităţi mici (5 —
10 pF), se conectează pe borne o
capacitate de cca 100 pF şi se echi¬
librează puntea.
Conectînd cuarţul şi reechili-
brînd puntea, se obţine Cp prin dife¬
renţa celor doua valori. Valorile ti¬
pice pentru Cp sînt 5 — 15 pF.
Frecvenţa de rezonanţă paralelă
este dată de relaţia:
Cunoscînd f s şi C P se poate deter¬
mina f P în condiţiile cunoaşterii lui
C s . Măsura capacităţii C fără echi¬
pament special de laborator nu este
posibilă. Măsurătorile statistice au
dat însă următoarele valori tipice
care pentru aplicaţiile curente sînt
deplin satisfăcătoare.
*CT/AT - tipul de tăietură a cris¬
talului, cea mai mare parte a crista¬
lelor, fiind între 1 şi 20 MHz, sînt
tăiate AT.
Cu aceste valori se poate calcula
cu o bună aproximaţie frecvenţa f,„
în speranţa că s-a realizat o mai
bună înţelegere a funcţionării osci¬
latoarelor cu cuarţ, elementele pre¬
zentate pot constitui un ajutor în
realizările practice, la nivelul exi¬
genţelor sporite cu care sînt con¬
fruntaţi realizatorii diverselor mon¬
taje.
F(kHz)
Cs(pF)
F(kHz)
Cs(pF)
300 CT*
0,025
3000 AT
0,02
500 CT
0,012
5000 AR
0,025
800 CT
0,007 ~ 0,009
10000 AT
0,025
1000 AT*
0,01
20000 AT
0,025
BIBLIOGRAFIE
— Edmond
Nicolau
— Gh. I.
Mitrofan
— G. Bâjan,
Gh.
Stancu
„Măsurări în radio-
tehnică", voi. 2, Ed.
tehnică, 1956
Colecţia revistei
Radio REF, 1979
Colecţia revistei
„Tehnium", 1974—
1982
Colecţia revistei
„Sport si tehnică",
1968—1972
„The Radio Ama-
teur's Handbook".
1977—1978
„Generatoare de
impulsuri şi de
tensiune linear-
variabilă", Ed. teh¬
nică. 1980
„Generatoare de
radiofrecvenţă", Ed.
tehnică, 1972.
5f=28MH E56k |
75a
±12 V
= sun
X f f
n io$«op[ Ts
x5=2900GKHz
x3 =29010 KHz
jH if-
SSOOKHi _ ~
9670KHÎ
MHz
\\
}«75jÎ3
2Î~î
1 ÎS MII
C!= CDB 400E
400 HE
* * 1 MHz 10*20 MHz
R * ÎK 1 K
Ci s 120pF 12 pF
C 2 s 18pF I8pF
C 3 * 6,8nF InF
MH 2
^2M247
82o pF
11
7
4,S?25pF
- L
h
:
12mH
TEHNSUM 5/1983
7
■ Recepţia emisiunilor de televi¬
ziune la mare .distanţă impune folo¬
sirea unor antene de mare eficaci¬
tate. Pentru început, vom menţiona
xîîeva particularităţi aîe antenelor
pentru UIF. în general se utilizează
antene directive realizate cu dipoli
activi cuprinşi într-o structură de
elemente pasive de tip director şi
reflector. Din marele număr de mo¬
dele ce se pot utiliza, în mod curent
amatorii recurg la antena Yagi.
Acest modei are o metodologie
simplă de dimensionare, ■ construc¬
ţia fiind relativ uşoară. Antena are
o funcţionare în canal de undă, di¬
polul activ fiind de lungime A/2.
Elementele pasive, situate în faţa vi¬
bratorului, au rolul de a mări direc-
tivitatea şi cîştigul antenei, în timp
ce elementele situate în spatele vi¬
bratorului au rolul de reflector, con-
ducînd la creşterea raportului faţă-
spate. Numărul de directoare poate
fi de la 1 la 60. Reflectoarele sînt în
număr mult mai scăzut, de la 1 la 6.
Creşterea numărului de directoare
conduce îa cresierea cîştiguîui si la
Ing. M. FLOHESCU
creşterea directivităţii, dar în UIF
aceasta nu mai este la fel de mare
ca în FIF şi de aceea numărul direc¬
toarelor nu depăşeşte în practică
30. Creşterea cîştiguîui pe un direc¬
tor este în UIF de circa 5—6%, în
timp ce în FIF este de 18—26%.
Numărul de elemente directoare nu
se alege sub 5 pentru că în UIF re¬
flexiile negative sînt mult mai puter¬
nice, fiind necesară o îngustare a
unghiului de directivitate. Tensiu¬
nea ia borne este, de asemenea,
mai mică._de 2—4 ori decît la o an¬
tenă similară din FIF.
Pentru exemplificare, în figura 1
este prezentată o antenă cu 18 ele¬
mente, care are 3 reflectoare. Ante¬
nele cu 9 şi 13 elemente reprezintă,
de fapt, reduceri din antena cu 18
elemente. Datele de construcţie
principale sînt cuprinse în tabelul 1,
unde cu litere-mari a fost notată lun¬
gimea elementelor, iar cu litere mici
distanţa între două elemente. Di¬
mensiunile sînt date în milimetri, B.
este lungimea buclei de adaptare
pentru un cablu de 75 o coaxial.
l -1 _]
1 1
25
_ om
R Vedere laterala
FF
►
ir y
"OrV
Vedere
fată
Vedere de sus
Pentru comparaţie, în tabelul 2
sînţ prezentate datele funcţionale
ale antenelor cu 9, 13, 18 şi 25 de
elemente.
Se vede că antena cu 25 de ele¬
mente se poate utiliza atunci cînd
este necesară o recepţie bună cu o
construcţie simplă, ea nefiind totuşi
recomandată pentru construcţie de
grupuri de antene, datorită lungimii
mari şî adaptării dificile la linia de
coborîre.
Pentru cei care sînt tentaţi de o
asemenea construcţie, ea este pre¬
zentată în figura 3. Pentru antenele
cuprinse în tabelul 1, dipolul activ
este prezentat în figura 2, iar pentru
antena cu 25 de elemente în figura 4.
Datele constructive pentru an¬
tena cu 25 de elemente sînt date în
funcţie de lungimea de undă, A.
R=0,6 V—R=0,2
V=0,48 V—DL=0,08
Dl =0,41 ni-n?=n n
D2,D3=0,40 D2-D3-D4=017
D4,D5,D6=0,39 D3 D4 0,17
D7 D8,D9=Q,38 D4-D5-D6-0.18
D10...014=0,37 D6...D12=0,2
D15...017=0,36 D12...D14=0,22
Dl8, Dl9=0,35 D14...019=0,24
în partea din stînga sînt date lun¬
gimile elementelor în multipli de A,
iar în partea din dreapta distanţele
între două elemente succesive, de
asemenea în multipli de lungime de
undă.
O caracteristică suplimentară
este introducerea primului director
în imediata apropiere a vibratorului,
în scopul ridicării impedanţei totale
a antenei.
O antenă din domeniul UIF co¬
rect construită acoperă circa patru
canale, dar este posibilă construi¬
rea unei antene satisfăcătoare pen¬
tru întreaga bandă a IV-a, datele fi¬
ind cuprinse, de asemenea, în tabe¬
lul. 1.
în mod normal, aceste antene se
pot executa din bară sau ţeava de
aluminiu sau cupru. Nu se va utiliza
ţeavă de alamă, care se oxidează
foarte puternic. Forma. secţiunii
poate fi rotundă sau dreptunghiu¬
lară, alte forme fiind nerecoman-
da.te.
în mod uzual, diametrul vibratoa¬
relor este de 6—8 mm, iar ai ele¬
mentelor pasive de 5—8 mm. Deta¬
liile de construcţie vor fi evidenţiate
mai jos.
Pentru antena de bandă, elemen¬
tele se vor dimensiona din bară de
10—12 mm (sau ţeavă), ca material
fiind recomandat aluminiul.
Trebuie menţionat că metoda
aplicată de unii constructori, de a
dispune reflectoarele în diedru de
circa 120°, nu modifică sensibil pa¬
rametrii antenei, dar poate conduce
la modificări de impedanţă, ceea ce
creează dificultăţi de adaptare.
Practica a dovedit că se pot
obţine rezultate superioare celor cu
antene lungi, prin gruparea antene¬
lor în mod sinfazic, pe vertical, ori¬
zontal sau în spaţiu. Prin acest mod
de conectare se reduce sensibil un¬
ghiul de directivitate, cîştigul cres-
cînd substanţial. în figura 5 este
prezentat cîştigul suplimentar pen¬
tru eîajarea pe verticală a antene¬
lor. funcţie de numărul de etaje. Se
poate observa ca dublarea antenei
conduce la un cîştig de 2 dB, care
nu s-ar fi obţinut decît cu un număr
mare de directoare suplimentare.
Modul de dispunere a antenelor pe
verticală este prezentat în figurile 6
şi 9. De remarcat că dipolii vibratori
se dispun cu ieşirile unul spre celă¬
lalt la grupul de două antene şi gru¬
pat, în perechi, la patru antene.
Principala problemă a grupurilor
de antene este cuplarea acestora în
mod sinfazic. Ce! mai simplu mod
de conectare este cu linie.liberă sau
cablu panglică de 300 fi în figura 8
sînt arătate două variante de legare.
Pentru antene situate la o distanţă
de 1/2 lungime de undă (electrică),
fiderul se conectează la jumătate
distanţă, (varianta A), el fiind de
300 fl. în a doua variantă, cuplarea
se face ta dipolul inferior, de ase¬
menea cu o linie de 300 fi, distanţa
între antene fiind de o lungime de
undă electrică. Se poate aplica le¬
garea fiderului la antena inferioară
şi pentru cazul în care distanţa între
antene este de 1/2 lungime de undă,
dar în acest caz linia de sinfazare va
prezenta o încrucişare la jumătate.
Deoarece coborîrea se face cel
mai adesea cu cablu coaxial, la sin-
fazarea verticală se aplică şi lega¬
rea cu linii de cablul coaxial.
în figura 7 este arătat modul de
legare pentru-două etaje. Lungimile
segmentelor de cablu sînt: LI —
0,32 A; L3 — 0,32 A; L2 — 0,165 A.
8.
6.
4-
“1
~
.
j£
2-
7
t
n
_1
t
N
i
3 r
5 6 7
V
îl
b 1112
<D
8
TEHNIUM 5/1983
Tipu
ante
nes
: Cana
ie. .
fi
21 “25
26-30
31—35
36—40
41—45
46—50
51-58
56—60
Număr
8
n
(A) §12
566
527 "
492
462
435
411
390
%©âhii%:-
■ 21—40'
elemente
,v(B) : 2®2
' 1:86 '
,.174-
162
152
143
135
128. . ,
1 180
R
' * '
*
377
348
324
303
284
26i
253
240
£38
V' ’
*
*
*
308
284
264
247
232
218
207
196
274
Di
*
*
*
293
270
252
235
221
208
196
ÎmT” 1
281
d 2
*
*
290
267
249
232
218
205
194
184
■ 258
d 3
*
*
*
287
264
246
.229
215
203
192
182
255
d 4 ■
*
*
283
260
243
226
213
200
139
179
252
d 5
*
*
*
279
257
240
223
210
198
187
177
249
d 6
*
276
254
237
220
207
105
185
175
246
d 7
*
*
272
251
234
217
205
193
183
173
243
d 8
*
*
269
248
231
214
202
192
181
171
240
d 9
*
*
265
245
228
210
200
189
178
169
237
Dio
*
262
242
225
207
197
■ 187
177
167
234
*
. 259 ,
. 239
222
204
195
184
175
165
:133T,%.
. d 12
*
256
236
219
200
; ; Ţ92%;
M| 111111
li 72% :
162
22®
>'%■-, :Dn ' /
*
■ . 253. '
.233 -
216
197
, 190
.179 '
170
225
*
. 250
- 231
213
134
187
,176...
: 168 %
158
223
a
*
*
*
240
240
240
240 .
230
230
230
230
240
b
*
*
*
140
129
12§
112
105
m
§4
SS
125
c.
*
*
72
67
62
58
54
51
49
46
64
*
*
*
92
85
79
74
69
§5
§2
59
82'
e
*
*
*
104
96
89
83
7S
74
®9
m
@2
f
*
*
*
121
112
104
97
91
86
■ 81
ii
104
§
*
*
*
132
122
113
105
99
94
88
84
■ 117
h
*
* !
133
123
114
106
100
95
st
85
118
S
*
134
■IM
115
107
m
m
§§
119
te
*
*
1»
IM
11?
10®
102
m
m
8?
121
Sf
*
137
127
118
110
103
m
92
87
122
m
*
138
128
119
111
104
ss
§3
m
123
n
*
139
129 l
120
112
105
99
94
89
124
o
*
140
130
121
113
106
100
95
90
125
P
*
141
131
122
114
107
101
96
@1
126
r
*
142
132
123
115
108
102
97
92
127
ale acestor linii. Sfertul de undă
este considerat electric, corectat
cu factorul 0,83. Pentru o inrcpe-
danţă a antenei de la 100 la 300 fi se
poate lega direct o linie de 300 fi, iar
pentru o impedanţă de la 100 la 400
n o linie de 75 n coaxială prin buclă
de_ adaptare.
în cele ce urmează vom analiza
constructiv varianta completă a
unui grup de antene, în varianta DX
via troposferă, care oferă cele mai
mari satisfacţii.
Cuplarea pe orizontală se face în
funcţie de scopul urmărit. La 0,8
lungime de" undă distanţă între
axele antenelor, se obţine directivi-
tatea maximă, iar la circa 1,66 lun¬
gime de undă cîştigul maxim. Pe
orizontală, unghiul scade la circa
2/3 din unghiul de directivitate al
unei singure antene. La legarea pe
verticală, unghiul scade cu 30%
pentru două antene. Cuplarea pe
orizontală conduce Ja un cîştig su¬
plimentar de 2 dB. în ansamblu, an¬
tena cu patru ghiduri de undă are
un cîştig suplimentar de circa
6,5—8 dB.
O asemenea antenă — variantă
cu 7 elemente — cu reflectoare pa¬
rabolice este dată în figura 13. în¬
tregul ansamblu este realizat pe o
structură sudată din ţeavă de oţel,
ancorată cu două niveluri de anco¬
rare, unul sub planul antenelor ime¬
diat şi un altul pentru pilonii mai
mari decît 6 m. Acelaşi tip de con¬
strucţie se poate aplica cu succes
în banda de 2 m, modificînd cores-
Dunzător dimensiunile elemente-
A = lungimea de undă medie
B = bucla de adaptare dipl
in plus, se mai impun următoa¬
rele condiţii: liniile L3 vor avea obli¬
gatoriu exact aceeaşi lungime şi se
vor conecta la aceeaşi ramură a di¬
polilor. Linia L2 are roiul de adap¬
tare în impedanţă.
în mod similar se poate realiza
schema din figura 10, pentru patru
etaje. Lungimile liniilor funcţie de
lungimea de undă sînt: LI — 0,32;
L2 — 0,32; L3 — 0,83; L4 — 0,165.
Modul de dispunere a liniilor este
similar cu cel pentru două etaie.
Schemele de mai sus se pot
aplica pentru antena cu 9...18 ele¬
mente. Pentru antena cu 25 de ele¬
mente se aplică aceleaşi scheme,
mâi puţin buclele de adaptare. In
practica se aplică schemele din fi¬
gura 11 pentru adaptarea exactă.
Varianta A arş o linie în scurtcircuil
de 1/4 lungime de undă, varianta B
are o buclă de lungime de undă, li¬
derul fiind conectat la i/4 de unul din
capete. LI are în realitate 0,62 X, iar
L2-0.21 X.
Conectarea prin aceste linii asi¬
gură o adaptare corectă în impe¬
danţă, chiar dacă antena variază în¬
tre 50 şi 800.
O schemă similară de soluţionare
pentru antenele cu impedanţă mare
este prezentată în figura 12. Pentru
aceasta se conectează două linii ri¬
gide în sfert de lungime de undă la
capetele dipolului, linia de cuplare
fiind legată la capetele inferioare
Yagi
: S elemente
13 elemente
1® elemente
25 elemente
10
12
13,5.
15
45°
40°
32°
32—35°
18
20
22
26
35
32-35
30—32
5% din Po
275
25® !
24®
65—70
1,1 • X
2,0 • X
3,2 • X
4,0 • X
30—40
50—70
i ro-w
120—140
; Tipul antenei
Cîştigul (dB)
Unghiul de
directivitate
Raport faţă/
spate (dB)
Banda de
trecere (MHz)
Impedanţă (O)
Lungime
electrică
Distanta de
recepţie directă
(km)
.lor. La antena prezentată se pot uti¬
liza datele dimensionale ale ante¬
nelor cu 9....18 elemente, mai puţin
reflectorul.
Detaliul de realizare pe verticală
este arătat în figura 14. Se poate re¬
marca faptul că pilonul se dispune
Sa 0,024 de dipolul activ. Deschide¬
rea reflectorului este orientativă,
execuţia putînd varia cu 10%, în
scopul realizării unei structuri cît
mai apropiate de un paraboloid.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
9
TEHNIUM 5/1983
Montajul prezentat în figura 1
este unul din cele două posturi ale
unui interfon care poate fi montat
între două camere mai îndepărtate
dintr-o locuinţă, între două birouri
într-o instituţie sau chiar ca aparate
portabile (de exemplu, cineva mon¬
tează o antenă de televizor pe casă
şi altcineva trebuie să stea lîngă te¬
levizor, pentru a supraveghea ima¬
ginea).
Montajul cuprinde un difuzor mi¬
niatură de circa 10 li, care serveşte
şi ca difuzor şi ca microfon. Deoa¬
rece asemenea difuzoare se găsesc
mai uşor la 15 li, s-a montat în para¬
lel o rezistenţă de 33 li, care devine
inutilă în momentul în care găsim
difuzor la 10 O.
Trănzistoareîe T, şi T : formează
un etaj preamplificator, după care
T 3 —T ft alcătuiesc un etaj final de
amplificare de mică putere.
Fiecare post al interfonului se ali¬
mentează la o baterie de 4,5 V sau la
două baterii de 4,5 V montate în pa¬
ralel (nu în serie!). Un comutator cu
două poziţii trece montajul, în starea
„ascultă" sau „vorbeşte". în poziţie
de lucru, comutatoarele de la am-
Prof. M5HA1 VOmMICU
beie posturi stau pe poziţia „as¬
cultă". Cînd unul din interlocutori
doreşte sa-şi cheme partenerul,
trece comutatorul pe poziţia „vor¬
beşte" şi face apelul. După ce ter¬
mină mesajul, spune „terminat" şi
trece pe poziţia „ascultă" pentru a
da posibilitatea celuilalt post să
treacă pe poziţa „vorbeşte".
Pentru a nu uita postul deschis
(adică pe poziţia „vorbeşte"), opţio¬
nal s-a montat un LED înseriat cu
Rio şi care ne poate atrage atenţia.
Pentru legătura dintre cele două
posturi se poate folosi conductor
de sonerie.
Distanţa pină la care poate func¬
ţiona montajul este de 30 m.
Se recomandă ca difuzorul să fie
montat cît mai aproape posibil de
etajul de intrare. Dacă există posi¬
bilitatea de ecranare cu tablă de fier
de 0,3 mm a etajului de preamplifi-
care (inclusiv R 5 , FL şi Ce, din figura
1), aceasta nu poate duce decît la
îmbunătăţirea transmisiei semnalu¬
lui.
Este bine ca interlocutorii să evite
cuplarea ambelor posturi pe poziţia
„vorbeşte".
Â47nF V™) «nF WKa
33D.147Q vorbeşte
|] R9
C9 A
_L_
, 7 680pF I OPŢIONAL < W9
47(jFÎÎ 6V ""ÎOnF 47pFÎÎ
ilOIMRER
EI1TEL0R
TRiCE
Sînt cazuri în care dorim să înlo¬
cuim o rezistenţă arsă ai cărei para¬
metri nu îi mai cunoaştem, sau cînd
dorim să modificăm o rezistenţă
pentru altă tensiune sau putere.
Pentru aceasta este necesar să
efectuăm un mic calcul, care ne va
asigura succesul.
Diametrul sîrmei se calculează cu
formula:
unde am notat:
P — puterea pentru care se
calculează rezistenţa în
FLORIN TITULESCU
waţi;
U — tensiunea de lucru în voiţi;
p — rezistivitatea sîrmei în
ohmi • mmvm;
p — încărcarea specifică a sîr¬
mei în W/cm : .
Valorile utilizate pentru încărca¬
rea specifică sînt:
— fier de călcat p = 4...5,5 W/cm 2 ;
— oală de fiert p = 5.... 7 W/cm 2 ;
— plită descoperită p = 9....11 W/cm 2 ;
— fierbător p = 10...11 W/cm 2 .
Lungimea necesară a sîrmei se
determină cu relaţia:
R„
I = — [m],
unde R„ este valoarea la rece a
rezistenţei, în ohmi, calculată cu
relaţia
R = U '
" (1 + a t )P
iar rezistenţa specifică r a materia¬
lului în ohmi/metru este
Am mai introdus notaţiile: a
Compoziţia
(%)
86 Cu, 12 Mn, 2 Ni
60 Cu, 40 Ni
66 Cu, 34 Ni
81—79 Ni+Cr
60—62 Ni
15—20 Cr
25—18 Fe
16 Cr, 5 Al, 79 Fe
21 Cr, 4,9 Al,
3,8 Co, 70,3 Fe
30 Cr, 2,5 Si
67.5 Fe, 18 Cr,
3.5 Si, 78,5 Fe
94—69 Fe
6—30 Cr
0,5—1 Mn
coeficientul de variaţie cu tempera¬
tura a rezistivităţii, t — temperatura
la care se încălzeşte rezistenţa în
°C, d— diametrul sîrmei în mm.
Diametrul de spiralizare este D -
(4...10) d, iar pasul spiralei P = (2...3) d.
Cele mai multe din valorile nece¬
sare acestor calcule sînt tabelate şi
pentru ghidare dăm mai jos para¬
metrii celor mai uzuale aliaje utili¬
zate la realizarea rezistenţelor de
încălzit.
Manganin
Constantan
Nich elină
Ni-crom
Feronicrom
Aliaj tip 1
Kanthal A
Aliaj crom
siliciu fier
Oţel crom-
mangan
Rezistivi-
(li mrrr/m) <1°™)
0,42 5...10
0,44—0,52 —5
0,4 20
1,1—1,2 130
1,0—1,5 130
Temperatura
de utilizare
(°C)
960
1 270
1 230
1 390-1 420
1 050—1 300
50 1 450—1 500
80 1 250-1 510
10
TEHNIUM 5/1983
Multe tipuri de casetofoane şi ra-
diocasetofoane sînî prevăzute cu
motoare de acţionare cu regulator
mecanic de turaţie. După cîţiva ani
de utilizare, periile, lagărele, colec¬
torul sau regulatorul mecanic se
uzează. Evident, aceste motoare
pot fi înlocuite cu unele de acelaşi
tip, însă pot fi înlocuite şi cu mo¬
toare electrice fără regulator meca¬
nic, compatibile ca dimensiuni şi
mod de fixare (mai ieftine şi mai
uşor de procurat). în acest caz este
nevoie de un regulator electronic
pentru a menţine turaţia constantă
indiferent de variaţiile sarcinii, ten¬
siunii şi temperaturii.
în continuare vă propunem reali¬
zarea unui asemenea regulator. El
poate fi folosit şi în scopul înlocuirii
regulatoarelor electronice defecte
realizate cu piese discrete sau cu
integrate (de exemplu regulatorul
integrat de tip TCA 930 din radioca-
setofoanele „Philips"). Regulatorul
propus are dimensiuni reduse şi
„încape" în locul celui defect. în ca¬
zul înlocuirii motoarelor cu regula¬
tor mecanic prin motoare reglate
electronic, regulatorul poate fi am¬
plasat deasupra motorului de acţio¬
nare.
PRINCIPIUL DE REGLARE
Motorul de acţionare fiind de cu¬
rent continuu, cu magnet perma¬
nent, are turaţia dependentă de
tensiunea de alimentare şi cuplul
rezistent, conform diagramelor din
figura 1.
Să considerăm iniţial tensiunea
de alimentare de valoare nominală,
motorul dezvoltînd cuplul M (punc¬
tul A pe caracteristică). Să presu¬
punem că, la urs moment dat, cuplul
rezistent creşte la valoarea Mj; pen¬
tru aceeaşi valoare a tensiunii de
alimentare (cea nominală), turaţia
ar scădea corespunzător punctului
de funcţionare B. Dacă însă mărim
tensiunea de alimentare Sa valoare
U, turaţia rămîne ia valoarea ante¬
rioară (punctul de funcţionare C).
în mod asemănător deducem că în
caz de scădere a cuplului rezistent,
pentru a păstra turaţia, trebuie mic¬
şorată tensiunea de alimentare a
Sng. EKÂHT IMRE
motorului (punctul E de funcţio¬
na/e, în loc de punctul D).
în concluzie, pentru a păstra tu¬
raţia constantă, este necesară
schimbarea tensiunii de alimentare
proporţional cu variaţiile de cuplu
rezistent. Întrucît tensiunea de ali¬
mentare a regulatorului depinde de
consumul din restul aparatului, se
mai pune şi problema stabilizării
tensiunii motorului faţă de tensiu¬
nea de alimentare.
DESCRIEREA SCHEME!
Schema electrică desfăşurată se
dă în figura 2. Grupul Ri P, R 2 for¬
mează un divizor rezistiv de polari¬
zare a tranzistorului Ti de co¬
mandă. Ri are rolul de polarizare a
diodelor Di, D 2 , iar grupul R 5 , R h , R?
formează un traductor curent-ten-
siune; căderea de tensiune varia¬
bilă (funcţie de sarcină) constituie
semnalul de eroare (comandă). Re¬
zistenţa R 4 limitează curentul prin
diode; căderea de tensiune varia¬
bilă pe aceasta constituie- semnalul
de eroare, proporţional cu variaţiile
tensiunii de alimentare a regulato¬
rului.
Condensatorul Ci serveşte la rea¬
lizarea impulsului de demarare; el
hotărăşte regimul dinamic de
răspuns.
Condensatorul C 2 , de reacţie ne¬
gativă, este folosit pentru evitarea
intrării în oscilaţie a tranzistorului
regulator T : .
Diodele Di, D 2 (polarizate direct)
furnizează tensiunea de referinţă în
vederea stabilizării de tensiune.
Tranzistorul Ti este amplificator
de eroare, iar T 2 constituie elemen¬
tul activ de reglare. Bobina de şoc,
L«, reduce influenţa scînteilor de la
perii.
FUNCŢIONARE
La pornire, prin cuplarea alimen¬
tării, curentul de încărcare a con¬
densatorului Ci deschide tranzisto¬
rul Ti şi implicit pe T 2 (deoarece cu¬
rentul de colector al lui Ti este în
acelaşi timp curent de bază al lui
T 2 ). Pe măsura creşterii tensiunii ia
periile motdrului, apare tensiune pe
grupul R ? , R 6 , R 7 care prin divizorul se schimbă tranzistorul Ti cu unul
Ri, P, R 2 imprimă conducţia de re- cu amplificare în curent mai mare.
gim în tranzistoarele Ti şi T 2 . Se montează apoi motorul şi regu-
Tranzistorul T 2 îşi schimbă rezis- latorul în casetofon şi se verifică
tenţa internă astfel ca motorul să funcţionarea. Pentru Ci se ia valoa-
primească puterea corespunzătoa- rea minimă care conduce la porni¬
re cuplului rezistent. In cazul rea sigură. Valoarea turaţiei se fi-
schimbării sarcinii (cuplului rezis- xează din semireglabilul P cu ajuto-
tent), se schimbă căderea de ten- rul unui stroboscop sau cu o casetă
siune pe grupul R 5 ,■ R&, R?, variaţie cunoscută şi bine înregistrată. Se
de tensiune care prin divizorul Ri, verifică dacă turaţia nu este depen-
P, R 2 se transmite la baza tranzisto- dentă de volumul de redare (acesta
rului Ti şi astfel se imprimă conduc- de obicei mişorează tensiunea de
ţia corespunzătoare a tranzistoru- alimentare).
lui,T 2 .
în cazul variaţiei tensiunii de aii- LISTA DE MATERIALE
mentare, cu ajutorul tensiunii de re¬
ferinţă produsă de diode, tensiunea Tramzlstoare: T, — EFT 373,
motorului dependentă de cuplu va AC 181 cu p > 30; T 2 — BD136,
rămîne stabilă. BD138, BD140, BD238 cu 0 > 50.
Montajul se realizează pe circuit Rezistoare: Ri — 330 fi/0,25 W,
imprimat (fig. 3). Tranzistorul T 2 va ± 20%, pelicular; R : — 220 0/0,25 W,
fi montat pe un radiator (fig. 4). ± 20%, pelicular; R, — 820—1 000 .0/
!n cazul alimentării montajului de 0,25 W, ± 10%, pelicular; R 4 — 240 ii/
la tensiuni mai mari, dimensiunile 0,25 W, ± 20%, pelicular; R s R h , R- —
radiatorului trebuie mărite cores- 22 ii/0,25 W, ± 20%, peticulare; P —
punzător. 250 ii/0,25 W, se.mireglabil, tip beli-
PUNEREÂ ÎN FUNCŢIUNE pot (bobinat).
Condensatoare: Ci - 1-30 n F/
Se alimentează regulatorul fără 10 V, tip butoiaş, electrolitic; C 2 —
sarcină (motor) şi cu ajutorul semi- 4,7 nF/50 V, ceramic,
reglabilului P se stabileşte tensiu- Diode: Di — IN4148, 1N4149,
nea de ieşire la 4 V. Se conectează 1N914, BAY17; D 2 — EFD106,
apoi motorul observînd cărerea de EFD107, EFD707, O .Al 072.
tensiune la ieşire (pe motor). Ea tre- Bobina de şoc L 2 - 12 spire 0 0,3
buie să fie mică; în caz contrar, divi- CuEm pe miez de ferită 0 2 mm şi
zorul Ri, P, R 2 nu este bine ales sau 8—10 mm lungime,
amplificarea tranzistoarelor este BIBLIOGRAFIE: „Anuar Radiotech-
mică. Se schimbă apoi tensiunea de nlka“, 1974, pag. 64; M. SiSişteanu,
alimentare cu ± 2 V. Variaţiile de „Scheme d® televizoare, magneto-
tensiune pe motor trebuie să fie toane şi picupuri", voi. il.
practic neobservabile; în caz con¬
trar se modifică valoarea lui R 4 sau
I! RiflRED
■ ■ ai ne
Li i i Hs 11 m k Hi Hn '
Chim. OA8M SERACU
1. îndepărtarea ruginii se poate
face şi cu metode electrochimice.
Pentru aceasta, obiectul se degre-
sează, se spală, cu apă şi se scu¬
fundă, cu o sîrmă de fier, într-un
borcan mai mare din sticiă. în bor¬
can se mai atîrnă, în juru! obiectului
care urmează a fi curăţat, şi un cilin¬
dru din tablă perforată de fier, astfel
încît să nu atingă obiectul. In fine,
se mai toarnă o saramură, ce con¬
ţine-350 g sare de bucătărie la fie¬
care litru de apă, încăizită la cca
80 °C. Saramura trebuie să acopere
obiectul. Acesta se leagă la polul
negativ, iar cilindrul la cei pozitiv al
unei surse de curent continuu de
4—6 V (redresor pentru încărcarea
acumulatoarelor, acumulator auto
de 6 V etc.). Se lasă să circule cu¬
rentul electric timp de 10 minute,
după care se inversează polarităţile
şi se continuă electroliza cel mult
10 minute. La sfîrşit, se întrerupe
curentul electric, se scoate obiectul
din saramură, se spală cu apă de ro¬
binet din abundenţă şi se usucă în
taiaş.
2. Suprafeţele murdărite ale
obiectelor din aluminiu se spală cu
o soluţie obţinută prin dizolvarea în
250 cm’ apă a 6,25 g borax, iar aces¬
tei soluţii i se mai adaugă cîteva
picături de amoniac. în urma aces¬
tui tratament obiectele vor căpăta
un luciu deosebit. în final, suprafe¬
ţele tratate se spală cu apă multă şi
se usucă.
3. Obiectele din cupru se pot
curăţa dacă sînt frecate cu o pastă
ce se obţine prin amestecarea a 40
g pămînt fin măcinat, 50 cm 3 esenţă
de terebentină, 125 cm 1 alcool etilic
90%, 15 cnrr ulei de in şi 100 cm’
apă, după care se spală cu apă
multă şi se usucă.
4. Obiectele şi garniturile de
bronz sau alamă se curăţă foarte
bine dacă sînt frecate cu o cîrpă în¬
muiată într-o soluţie concentrată
de amoniac (25—35%). Se reco¬
mandă ca operaţia să se efectueze
ia aer liber, folosind mănuşi de cau¬
ciuc. Obiectele mai mici se pot
curăţa dacă se scufundă într-o so¬
luţie obţinută prin diluarea amonia¬
cului concentrat cu o cantitate
egală de apă.
5. ‘ Suprafeţele obiectelor din ar¬
gint oxidate sau înnegrite se pot
curăţa foarte bine în acelaşi mod ca
şi obiectele din bronz sau alamă.
6. Obiectele de aur (lanţuri, me¬
dalioane, inele etc.) se curăţă cel
mai simplu dacă se freacă cu o so¬
luţie de apă şi săpun în care s-a in¬
trodus puţin praf de cretă. Acelaşi
rezultat se mai poate obţine şi fre-
cîndu-le cu o pastă de dinţi de tip
„Menta" (această metodă se poate
utiliza şi în cazul obiectelor mai
mari din argint, cum sînî tacîmurile,
farfuriile, tăvile etc.).
7. Metalele lustruite se pot curăţa
cu o pastă ce se obţine astfei: se ia o
capsulă din porţelan, în care se in¬
troduc 15 g săpun, care se topesc
pe flacăra mică a unui bec cu gaz.
Topiturii i se adaugă, treptat, în
cantităţi mici şi sub agitare conti¬
nuă, 2 g praf de cretă, 1 g oxid de
fier (III), 1 g tartrat de potasiu, 1 g
carbonat de magneziu, iar la sfîrşit,
după întreruperea încălzirii, se mai
amestecă cca 10 cm 3 apă, astfel în¬
cît să se obţină o pastă de consis¬
tenţa smîntînii.
9. Suprafeţele metalice ale obiec¬
telor menajer© se pot curăţa cu o
pulbere abrazivă obţinută prin
amestecarea a 25 g nisip fin măci¬
nat, 12,5 g piatră ponce, măcinată
fin, 5 g răzătură de săpun şi 5 g pul¬
bere de carbonat de sodiu.
Tot în aceiaşi scop se poate folosi
şi un amestec de 45 g făină de
sticlă, 3 g fosfat trisodic măcinat fin
şi 2 g săpun ras.
NOI SURSE
DE ENESC1E
III II!
Datorită conţinutului de dioxid de
carbon din compoziţia sa, biogazul
are deci o putere calorifică mai mică
decît cea a gazului metan natural.
De asemenea, biogazul are o putere
calorifică de circa 4 ori mai mică
decît gazul lichefiat (butan, propan)
din buteliile de gaze lichefiate
(22 000 kcal/mc).
Considerind o putere calorifică de
aproximativ 5 000 kcal/mc la un
conţinut de 64% CH 4 şi temperatura
de 20° C, pentru a înlocui 1 mc de
biogaz sînt necesare: lemn uscat
2,2—2,8 kg; lignit 1,32—3,05 kg; pă¬
cură 0,52—0,59 kg; combustibil ca¬
lorifer 0,52—0,58 kg; motorină
0,45—0,55 kg; gaz metan natural
0,59—0,60 mc; gaze lichefiate
0,23—0,24 mc.
După datele verificate în ţări cu
tradiţie în producţia de biogaz (In¬
dia, China, Filipine), producerea
unui volum de biogaz de 1,5—2 mc
pe zi este suficientă pentru o gospo¬
dărie individuală compusă din 3—4
persoane, înlocuind consumul zilnic
al unei butelii de gaze lichefiate cu
perioada de folosire de 30 de zile.
Ţinînd seama că un arzător de ma¬
şină de gătit consumă pe oră
180—200 I biogaz, o cantitate de 1,2
mc pe zi dă posibilitatea să ardă zil¬
nic două arzătoare concomitent
timp de cca 3 ore, suficient pentru
pregătirea hranei.
Pentru încălzirea unei camere
consumul de biogaz este considerat
de 0,08 mc pentru 1 mc volum de
încăpere încălzită în 24 de ore (con-
siderînd o locuinţă cu izolare ter¬
mică corespunzătoare).
' Pentru o locuinţă în care este ne¬
cesar a se încălzi (în condiţii mode¬
rate) pe lîngă camera în care se gă¬
teşte şi o altă cameră, cu dimensiuni
de 3,00x3,00 m şi înălţimea de 2,3
m, este nevoie pe zi de circa, 1,80
mc biogaz.
Deci pentru nevoile zilnice — gătit
şi încălzit —, în condiţiile arătate
mai sus sînt necesari cca 3 mc bio-
gaz/zi.
Datorită caracterului combustibil
al biogazul ui poate exista pericolul
ca, în amestec cu aerul, în prezenţa
flăcărilor sau scînteilor, să se pro¬
ducă incendii sau explozii.
Prezenţa dioxidului de carbon din
biogaz face ca acest pericol să fie
mult mai mic decît în cazul gazului
metan sau al gazelor lichefiate.
Pentru a preîntîmpina eventualele
accidente, este necesar ca în
preajma instalaţiei de producere a
biogazului şi a conductei de aduc-
ţiune să se evite utilizarea flăcărilor
deschise, precum şi producerea de
sclnîei.
La locul de utilizare eventualele
scăpări de biogaz — sesizabile prin
mirosul specific — vor fi îndepărtate
înainte de aprinderea flăcării
printr-o bună aerisire a încăperii. în
acest caz, se impune identificarea
locurilor unde au loc scăpări de gaz,
lucru care se face în mod obişnuit
ungînd zonele bănuite cu o soluţie
de săpun în apă. Formarea de băşici
indică locul unde scapă gazul.
DESCRIEREA ŞHEXECUŢIÂ SNSTA-
Pentru a veni în ajutorul numeroa¬
selor solicitări, un colectiv de
proiectare din cadrul Institutului de
chimie alimentară Bucureşti a con¬
ceput încă din anul 1979 un fermen-
tator pentru producerea biogazului,
avînd capacitatea de fermentare de
5 şi 10 mc, destinat gospodăriilor in¬
dividuale, şi apoi de 25 şi 50 mc, ca¬
pacităţi destinate în special micilor
colectivităţi (pentru cantine, încălzit
spaţii etc.). Din iniţiativa şi cu spriji¬
nul Consiliului Naţional pentru Şti¬
inţă şi Tehnologie, precum şi Televi¬
ziunii acest tip de fermentator a fost
difuzat şi popularizat.
Tipul de fermentator (avînd capa¬
cităţi de fermentare de 5, 10, 25 şi
50 mc) care se va descrie în cele ce
urmează a fost conceput pentru a
satisface următoarele cerinţe:
— simplitatea execuţiei şi a ex¬
ploatării;
— polifuncţionalitatea elemente¬
lor componente;
— posibilitatea modulării capaci¬
tăţii pentru a se putea realiza o ti po¬
sede;
— posibilitatea prefabricării ele¬
mentelor componente în vederea or¬
ganizării unei producţii centralizate
a lor.
După cum se poate vedea din
schiţele de ansamblu din figurile 1
şi 2, instalaţia se compune din două
părţi principale şi anume: o cuvă de
fermentare cilindrică cu ax vertical,
izolată termic, avînd o scurgere de
preaplin; un clopot multifuncţional
care poate culisa pe verticală în
cu va de fermentare.
In ciuda simplităţii construcţiei,
instalaţia are regim de funcţionare
continuu, cu necesitatea curăţării o
dată la 12—16 luni.
Cuva de fermentare se poate exe¬
cuta semiîngropat în terenul natural,
aşa fel ca cel puţin 1,5 m din înălţi¬
mea ei să fie supraterană. Astfel
conducta de preaplin poate fi con¬
dusă cu o pantă de cca 5% prin ta-
luzul de pămînt din jurul fermenta-
torului spre o rigolă de scurgere.
în interiorul cuvei există 4 opri¬
toare metalice pentru a fixa poziţia
cea mai de jos a clopotului.
La tipurile de 25 şi 50 mc capaci¬
tate, este prevăzută posibilitatea
montării unei conducte din oţel de
2” sub formă de buclă circulară în
interiorul fermentatorului prin care
poate circula apă caldă la max.
60° C pompată, în caz că se dispune
de o asemenea sursă. Precizăm că
în această situaţie fermentatorul va
funcţiona în regim mezofii cu para¬
metrii tehnico-economici substanţial
îmbunătăţiţi.
Clopotul, care culisează în cuva
fermentatorului, se execută din ta¬
blă, ţeavă şi profiluri metalice.
Prin axul clopotului pătrunde tu¬
bul de alimentare, avînd la partea
superioară o pîlnie, iar la partea in¬
ferioară, deschisă, are fixată, prin
două bride sudate, Ia o oarecare
distanţă, o piesă din tablă sub formă
de două conuri sudate la bază şi
care are rolul de a distribui uniform
pe toată suprafaţa materialul de
fermentare, cîî şi aceia de a împie¬
dica degajarea de biogaz prin tubul
de alimentare. Mantaua clopotului
are un rebord inferior sub formă de
trunchi de con, care formează un
spaţiu inelar interior, spaţiu ce se
umple cu beton simplu. Rolul aces¬
tuia este de a mări greutatea clopo¬
tului în vederea asigurării presiunii
necesare în utilizarea biogazului
(150 mm coloană apă la 5 şi 10 mc
şi 200 mm coloană apă la 25 şi 50
mc capacitate), fără ca prin aceasta
să se consume metal în plus. Turna¬
rea betonului de lestare se va exe¬
cuta pentru capacităţile de 5 şi 10
mc înainte de a fi introdus clopotul
în ctiva de fermentare, iar la fermen-
tatoarele de 25 şi 50 mc, după intro¬
ducerea în cuvă, prin gura de vizi¬
tare.
La partea superioară este sudat
un ştuţ pentru furtunul de cauciuc
prin care biogazul este condus la
consumator.
între tubul de alimentare şi manta
s-au prevăzut distanţiere metalice,
care au şi rolul ca prin mişcarea pe
verticală a clopotului să spargă
crusta ce se formează datorită fer¬
mentării, la suprafaţa materialului.
Pe capacul'clopotului s-au prevă¬
zut două urechi metalice în vederea
manipulării acestuia.
La capacităţile de 5 şi 10 mc clo¬
potul este dimensionat pentru o
producţie medie zilnică de biogaz,
iar pentru cele de 25 şi 50 mc pen¬
tru o producţie mai mare.
Cuva de fermentare se obţine prin
asamblarea a 4 inele din beton ar¬
mat marca B 250 (373 kg ciment,
0,490 mc pietriş ciuruit, 0,875 mc ni¬
sip şi 185 I apă Sa 1 mc beton),
avînd grosimea peretelui de 10 cm
la 5mc, de 12 cm la 10 mc, şi de cîte
20 cm la 25 şi 50 mc.
Armarea inelelor se face cu cîte
două plase (una la exterior şi alta la
interiorul peretelui) din oţel beton
cu diametrul de 8 mm, plasa avînd
ochiuri de 15 cm. Inelele au diame-
tre diferite, funcţie de capacitatea
fermentatorului.
La fermentatoarele de capacităţi
mai mici (5 şi 10 mc) fiecare ine!
are o lungime de 1,00 m, iar Ia fer¬
mentatoarele de 25 şi 50 mc, dato¬
rită greutăţii mai mari, fiecare tron¬
son in iungime de 1,15 m este for¬
mat din două semiinele, care se
asamblează prin crearea unui rost
monolit, folosindu-se mustăţi (armă¬
turi ieşite 10—15 cm din masa de
beton) din armătura înglobată în se-
miinel.
Inelele au prevăzut la capete cîte
un profil în vederea îmbinării cîî mai
etanşe a acestora. Toate tipurile de
inele se vor turna în coffaje meta¬
lice, putîndu-se asigura astfel o cir-
cularitate perfectă (condiţie esen¬
ţială pentru asigurarea glisării în in¬
terior a clopotului), cît şi un preţ
scăzut, avîndu-se în vedere că un
astfel de cofraj se poate refolosi de
zeci de ori.
12
TEHNiUM 5/1983
Fiecărui inel i se vor prevedea
2—3 ochiuri din oţel beton cu dia¬
metrul de 10—12 mm pentru agă¬
ţare şi manipulare.
inelele din beton armat care for¬
mează cuva de fermentare se aşază
pe o fundaţie circulară din beton ar¬
mat marca B 150 (285 kg ciment,
0,570 mc pietriş, 0,775 mc nisip,
195 i apă la 1 mc beton).
Fundaţia se armează cu două
plase (una la partea superioară, alta
ia partea inferioară) din oţel beton 0
10—12 mm şi ochiuri de 15 cm.
Pentru montarea primului inel se
va executa în fundaţie (cît timp be¬
tonul este proaspăt) un şanţ circular
care să urmărească conturul inelu¬
lui, adînc de cca 6—8 cm şi cu gro¬
simea corespunzătoare grosimii pe¬
retelui inelului, plus cîte 0,5 cm de
fiecare parte.
în acest şanţ se toarnă bitum cald,
după care imediat se aşază primul
inel (înainte de întărirea bitumului).
Pentru fixarea celorlalte inele se
toarnă un strat de bitum cald de cca
1 cm grosime pe tot conturul profi¬
lului prevăzut pentru îmbinare şi, cît
timp bitumul este încă cald, se
aşază profilul următor.
După montarea celor 4 inele la
fermentatoarele de 5 şi 10 cm capa¬
citatea şi execuţia celor două rosturi
de îmbinare prin monolitizare la cele
4 semiinele de la fermentatoarele de
25 şi 50 mc capacitate, se va exe¬
cuta pe suprafaţa exterioară o hi-
droizolaţie din două straturi de bi¬
tum topit, după care se îermoizo-
lează pe toată înălţimea cuvei cu ba¬
loturi din paie uscate învelite în saci
de polietilenă, legaţi etanş pentru a
Tabelul nr. 9
Poziţionarea plăcuţelor se va face
aşa fel ca pe fiecare semiinel să fie
cîîe 4 bucăţi, cîte două bucăţi pe
aceleaşi generatoare, iar generatoa¬
rele vor fi astfel alese încîî să fie de¬
calate cu 90° între ele şi cu cîîe 45°
de la cele două margini ale semiine-
lului.
Asîfei prin asamblarea inelelor se
obţin 4 generatoare pe întreaga cir¬
cumferinţă, decalate cu 90° între
ele.
ClTEVA REGULI DE
ÎNTREŢINERE Şl EXPLOATARE
— Alimentarea se face, de prefe¬
rinţă, zilnic cu cantităţile corespun¬
zătoare capacităţii. fermentatoruiui,
pe baza uneia din reţetele amintite
sau a alteia echivalente. Se va evita
introducerea de materiale fibroase
preveni umezirea paielor, altfel efec¬
tul de termoizolare se micşorează
pînă la anulare, cu consecinţe nega¬
tive asupra producţiei de biogaz.
Pentru buna funcţionare a fermenta¬
toruiui chiar în condiţii de iarnă, se
recomandă în plus ca, pe lîngă exe¬
cuţia termoizolaţiei, să se execute
deasupra instalaţiei un înveliş tip so¬
lar, confecţionat dintr-un cadru me¬
talic sau din lemn, acoperit cu folie
de polietilenă.
La fermentatoarele cu capacităţi
de 25 şi 50 mc se vor îngloba la tur-,
nare pe interiorul fiecărui semiinel
cîte 4 plăcuţe metalice de
100 x 100 x 6 mm pentru prinde¬
rea unei bare rotunde din oţel cu
diametrul de 8 mm, pentru a asi¬
gura ghidarea clopotului metalic.
Tot la acest tip de fermentator (25
şi 50 mc capacitate) la inelele supe¬
rioare se vor lăsa 6 găuri de
8 x8 x 50 cm pentru înglobarea ce¬
lor 6 stîlpişori metalici din profilurile
laminate f8 şi 16 role pentru ghida¬
rea clopotului cînd acesta ocupă
poziţia cea mai de sus. Pe interiorul
fermentatoarelor se va executa o
tencuială sclivisită cu mortar de ci¬
ment.
COSTURI APROXIMATIVE,
CONSUMURI DE MATERIALE
Costul unui fermentator depinde
de volumul de fermentare, de apor¬
tul personal al beneficiarului la efec¬
tuarea unor lucrări, de întreprinde¬
rea sau atelierul care le execută, aşa
cum rezultă din tabelul nr. 8.
Tabelul nr. 8
Principalele materiale de con¬
strucţie, funcţie de capacitatea fer¬
mentatoruiui, se dau în tabelul nr. 9.
(tulpini, paie etc.) fără a fi tocate în
prealabil.
— Apa necesară diluţiei este re¬
comandabil să fie călduţă.
— Se va evita introducerea în fer¬
mentator a apelor provenite din spă¬
lări cu detergenţi (săpun, perlan,
sodă etc.), precum şi a dezinfectan-
ţilor (clorură de var, cloramină, cre-
oiină etc.).
— Condiţiile optime de aciditate
pentru fermentarea metanică sînt
cuprinse în intervalul de pH 7—8
Creşterea acidităţii (scăderea pH
sub 6,5) opreşte procesul de produ¬
cere a biogazului şi în acest caz se
recomandă introducerea în fermen¬
tator a cca 1 I lapte de var pentru
fiecare mc capacitate. Nefiind la în-
demîna fiecăruia hîrtie specială indi¬
catoare de pH, se recomandă ca in¬
troducerea laptelui de var să se exe-
J Fermentator ia capacitatea <
de (mc)
5
10
25
50
16 300
26 000
107 000
153 000
11 000
14 500
92 000
135 000
@5 00
11 500
75 000
112 000
Diverse Ipoteze de execuţie
- Fermenfatoruî se execută în
totalitate de o întreprindere de
construcţii
- TerasamenteSe şi lermoiE©-
laţi® s@ execută în totalitate de
beneficiari
- Se consideri existente dotările
de protecţie a muncii, execuţia
integrali in regie proprie, fără
cotă cte organizare şantier şi
cheltuieli indirecte
Materiale
Fermentator de capacitate (mc) |
5
10
25
50
Ciment, kg
1 100
1 890
4 100
6 200
Bitum, kg
80
125
200
260
Oţel beton, kg
110
210
320
460
Nisip, mc
4
7
9,5
21
Pietriş, mc
3
4,2
7,7
13
Baloturi de paie, buc.
00
75
150
220
Tablă grosime 2 mm pt. clopot, kg
Diverse materiale metalice
155
mărunte, kg
25
m
51 ■
78
Tablă grosime 3 mm pt. clopot, kg
—
305
—
—
Tablă grosime 4 mm pt. clopot, kg
—
—
970
1 650
Tablă grosime 5 mm, kg
■ —
23
23
Principalii indicatori tehnico-eco-
nomici ai instalaţiilor de biogaz de 5,
10, 25 şi 50 mc capacitate se redau în
tabelul nr. 10.
Tabelul nr. 10
Indicatori
Capacităţi de fermentare (mc)
5
10
25
Firii
50
nciizir#
25
Cu In
50
pilzire
Ritm de alimen¬
tare, mc/zi
0,08
0,16
0,4
0,8
0,4
0,8
Producţia netă
de biogaz, mc/zi
1,6
3,2
8
16
24
48
mc/an
576
1 152
2 800
5 600
8 400
16 800
Disponibilizare
combustibil con¬
venţional, tcoVan
0,45
0,9
242
4,4
4,28
8^6
Valoarea inves¬
tiţiei, mii iei
16
26
105
150
107
153
Necesar animale
în echivalent
porci, buc.
15
30
55
110
144
288
Termen de recu¬
perare a investi¬
ţiilor pe seama
t.c.c. disponibili-
zat, ani
Costul biogazu¬
lui, lei/mc
2,75
3,0
2,5
2,5
1,12
1,12
0,70
0,62
1,64
1,35
1,91
0,74
cute cînd se observă scăderea pro¬
ducţiei de biogaz şi cînd în mod si¬
gur nu sînt alte cauze (pierderi de
gaze la neetanşeităţi, scăderea tem¬
peraturii materialului supus fermen¬
tării sub 10°C, nealimentarea rit¬
mică etc.).
în caz că se constată înfundarea
ţevii de preaplin, se va acţiona cu
ajutorul unei sîrme groase, eventual
oţel beton, cu diametrul 6 mm, prin
capătul liber şi respectiv prin spaţiul
dintre clopot şi inelul de beton în
dreptul ţevii de preaplin.
— Alimentarea se fage cel mai
uşor cînd poziţia clopotului este
aproape de limita inferioară.
— Se recomandă folosirea lichi¬
dului care se scurge prin ţeava de
preaplin ca fertilizant, în grădină,
seră etc.
— Pentru utilizarea biogazului la
distanţe mai mari de 10 m (max.
30 m) se va folosi un furtun sau o
ţeavă cu diametrul mai mare de
25 mm în interior.
— recomandă ca în cazul folo¬
sirii biogazului la maşinile de gătit
cu gaze lichefiate (aragaz) să se
mărească puţin orificiile duzelor ar¬
zătoarelor.
Acest tip de fermentator este
omologat şi funcţionează cu bune
rezultate la multe gospodării indivi¬
duale sau C.A.P. din judeţul Argeş,
precum şi la C.A.P. Mogoşoaia, sec¬
torul agricol Ilfov.
FIG.4
CLOPOT METALIC MULTIFUNCŢIONAL
TEHN1UM 5/1983
13
!ng. IV!. STRATULAT
Evident, principalele şi cele mai
delicate organe ale instalaţiei elec¬
trice sînt alternatorul şi releul de
tensiune şi de aceea seria prezen¬
tării acestei părţi a maşinii a început
cu ele şi se va ocupa de localizarea
defecţiunilor în schema de cone¬
xiuni şi de reglare a farurilor.
în general, precizarea defecţiunii
intervenite la un consumator tre¬
buie să înceapă cu cercetarea stării
siguranţei fuzibile respective, sta¬
rea comutatorului care îl deser¬
veşte şi a consumatorului iar, în fi¬
nal, se face controlul conexiunilor
şi cablurilor.
SIGURANŢELE
Siguranţele fuzibile, care au rolul
de a proteja întreaga instalaţie îm¬
potriva creşterilor accidentale de
curent, sînt amplasate într-o casetă
ce se află pe contraaripa stîngă a
maşinii, sub vasul ce conţine lichi¬
dul de spălare a parbrizului. Tre¬
buie să se ştie că fiecărui consuma¬
tor din reţea îi corespunde o anu¬
mită siguranţă, de o anumită va¬
loare. înlocuirea acesteia cu o alta,
de valoare diferită, poate duce fie la
deteriorarea consumatorului (dacă
valoarea în amperi este prea mare),
fie la arderea frecventă a siguranţei
fuzibile dacă intensitatea curentu¬
lui pe care o poate suporta este
prea coborîtă.
în tabelul nr. 1 se indică curentul
nominal şi consumatorul fiecărei
siguranţe fuzibile din casetă, obser-
vînd că numerotarea s-a făcut de
sus în jos, conform figurii nr. 1. Din
tabel se observă cum sînt protejate
prin siguranţe luminile de poziţie,
becul de iluminare a numărului de
înmatriculare şi claxonul.
Este practic ca acest tabel să fie
copiat ia o scară adecvată şi aplicat
pe faţa interioară a capacului case¬
tei siguranţelor, pentru uşoara lor
identificare.
Controlul siguranţelor cuprinde,
după înlăturarea capacului de pro¬
tecţie a cutiei, verificarea stării ma¬
terialului fuzibil aplicat pe corpul
ceramic; acest material metalic nu
trebuie să prezinte întreruperi, iar
capetele sale care îmbracă extre¬
mităţile părţii ceramice trebuie să
fie curate. Să se reţină că siguran¬
ţele se curăţă doar, nu se repară!
Şi lamelele elastice ale suportului
de fixare a siguranţelor trebuie să
fie curate şi să asigure un contact
electric sigur cu ambele extremităţi
ale siguranţei. O siguranţă nefixată
ferm poate constitui frecvent sursa
funcţionării aleatorii a unui bec, de
exemplu. Controlul cutiei de sigu¬
ranţe se încheie cu verificarea stării
conexiunilor laterale ale acesteia
din punct de vedere al curăţeniei şi
fermităţii contactului electric.
CONTROLUL CONEXIUNILOR
După verificarea siguranţei, a în¬
trerupătorului şi a consumatorului,
dacă defecţiunea nu a fost desco¬
perită, urmează controlul conexiu¬
nilor. Această operaţie se efectu¬
ează folosind o lampă de control
prevăzută cu un .conductor de lun¬
gime convenabilă. Controlul se
face pe tronsoane, adică pe porţiu¬
nile de legătură dintre siguranţă şi
consumator. sau întrerupător, în
conformitate cu schema de cone¬
xiuni prezentată în figura 2, Aici sînt
indicaţi toţi consumatorii, iar pen¬
tru uşurarea identificării cablajelor
se precizează şi culoarea fiecărui
conductor.
ÎNLOCUIREA UNUI BEC DE FAR
La „Dacia" 1 300 se folosesc pen¬
tru faruri becuri bilux (cu două fila¬
mente) de 12 V şi 45/50 W. Pentru în¬
locuirea unui bec se desfac mai întîi
Iffll
cele trei şuruburi de fixare şi se în¬
depărtează masca de plastic a faru¬
lui prin deplasarea ei succesiv spre
în faţă şi în sus — cu capota moto¬
rului deschisă. Se apasă apoi con¬
comitent reperu! 1, figura 3, lateral
şi farul spre faţă, extrăgîndu-se din
suporturile lor şuruburile de reglaj
3 şi arcul 2. Se scoate ştecheru! din
fasungul becului, se rabat lateral
cele două arcuri de fixare a becului,
după care becul devine liber putînd
fi îndepărtat.
Montarea se face în ordine in¬
versă, observînd ca proeminenţa la¬
terală din fasungul becului să coin¬
cidă cu degajarea corespunzătoare
din soclu. Se recomandă să se cu¬
reţe înainte de montaj contactele
din fasung şi soclu, iar în timpul
operaţiilor să se ferească globul de
sticlă de atingerea cu mîna sau cu
materiale grase, mai ales în cazul
becurilor cu iod.
REGLAREA FARURILOR
După înlocuirea becurilor din far
(precum şi periodic) este necesar
să se efectueze controlul şi even¬
tual reglarea farurilor. Este foarte
regretabil că această operaţie atît
de simplă este frecvent neglijată,
ducînd la efecte uneori catastrofale
în trafic.
în cazul becurilor cu fascicul asi¬
metric (cod european), ca acelea
utilizate pe „Dacia" 1 300, reglarea
se face după faza de întîlnire (faza
scurtă). Se pot utiliza aparate op¬
tice, cu o construcţie nu prea com¬
plicată, dar, în lipsa lor, orice pose¬
sor de autoturism îşi poate regla fa¬
rul cu ajutorul unui panou sau pe¬
rete vertical plan. în acest ultim caz
se procedează astfel:
1. Se corectează presiunea în
pneurile maşinii ia valorile nomi¬
nale (1,8 bari în faţă şi 1,8 bari în
spate) şi, avînd rezervorul de ben¬
zină plin, se aduce vehiculul pe o
suprafaţă plană orizontală la 10 m
de peretele sau panoul de reglare,
astfel încît axa sa longitudinală să :
fie perpendiculară pe suprafaţa pa-
noului.
2. Se coboară manetele de re- v
glare a farurilor în poziţia de jos
(corespunzătoare maşinii des¬
cărcate) şi se urcă o persoană ia vo¬
lan.
3. Se procedează apoi la marca¬
rea suprafeţei de control, dacă
aceasta nu a fost „tabelată" în prea¬
labil. Pentru aceasta se trasează pe
perete o linie verticală, M, care să
corespundă axei longitudinale a
maşinii. în stînga şi în dreapta verti¬
calei M se trasează alte două linii
verticale, S şi D, care corespund
proiecţiei centrelor celor două fa- :
ruri; distanţa pe orizontală, 2a, din¬
tre liniile S şi D trebuie să fie egală
cu distanţa dintre faruri.
4. Se măsoară Înălţimea centrului
farurilor pînă la sol, h, şi, îa această
înălţime, se trasează pe panou linia
orizontală Li. Este necesar să se
reţină că această distanţă nu este
unică pentru toate maşinile., deoa¬
rece ea este influenţată de starea
unor elemente componente, cum
este suspensia, de exemplu.
5. Paralel cu Li şi îa o distanţă de
15 cm sub ea se trasează orizontala
L 2 , determinînd punctele de inter¬
secţie PS şi PD cu verticalele S şi D.
6. Se aprinde faza de întîlnire
(faza scurtă), situaţie în care faru¬
rile bine reglate trebuie să emită fas¬
cicule luminoase ale căror puncte
de inflexiune coincid cu punctele
PS şi PD, iar limita inferioară a zo¬
nei lor luminoase se suprapune pe
linia L 2 , aşa cum se arată în figura 4.
în caz contrar, se roteşte în sens co¬
respunzător şurubul 5 pentru a face
corecţia pe orizontală şi 3 pentru
reglarea pe verticală.
Verificarea corecţiei reglajului se
face conectînd în final faza lungă,
situaţie în care centrele fasciculelor
luminoase trebuie să cadă în punc¬
tele LS şi LD.
FARUR3LE DE CEAŢĂ
Deşi farurile de ceaţă nu sînt
prevăzute de fabricant la livrarea
. maşinii, foarte mulţi posesori îşi do¬
tează autoturismul propriu cu acest
auxiliar, a cărui utilitate este indis¬
cutabilă pe timp ceţos.
Eficienţa farurilor de ceaţă este
însă strîns legată de modul de mon¬
tare şi reglajul lor. Un far de ceaţă
rău plasat şi dereglat poate mai
mult să încurce decît să ajute,
creînd în faţa maşinii un zid opac
lăptos.
in revista noastră s-a arătat că,
pentru a evita acest neajuns, faru¬
rile de ceaţă trebuie să fie montate
la un nivei mai coborît decît cele
normale. Dar nici coborîrea şa ex¬
cesivă (sub 40 cm de sol) nu este re¬
comandabilă, deoarece sub aceas¬
tă limită vizibilitatea nu se mai îm¬
bunătăţeşte, dar apar fenemene
S M D o
e. U _ i _ a
•2| L 1 ■ LS j LO
1 TiT 1
!
-■ - |Ţ„ - r
Tabeiui nr. 1
Numărul
siguranţei
Valoarea
(amperi)
Consumatorul
1
8
Fazi lungă stingă
2
a
Fază lungi dreapta
3
8
Fază de sntîinlre stingă
4
. 8
Fazi de întîlnire dreapta
5
16
Tablou d@ bord, lumini de control,
avertizor d© viraj, motorul ventilato¬
rului, frina, lumina de mers înapoi
8
16
fiumlrsgrea interioară, ştergăioiruS de
parbriz, bricheta
14
TEHNiUM 5/1983
In figura 5 se prezintă schema cir¬
cuitelor de aer cald/rece la autotu¬
rismul OLTCIT-Club, unde: 1) in¬
trare aer rece amplasată sub tabla
de închidere a colectorului de aeri¬
sire; 2) intrare aer cald din schimbă¬
toarele de aer căldură stînga şi
dreapta; 3) ieşire duze de dezaburire
parbriz (aer rece, aer cald); 4) ieşire
aer la picioare faţă (aer rece, aer
cald); 5) ieşire aerator central, pen¬
tru locurile de pe bancheta spate
(aer rece, aer cald); 6) ieşire aer la
picioarele pasagerilor de pe ban¬
chetă spate (aer rece, aer cald); 7)
evacuare aer cald în pasajele roţii;
P) puişor aer; A) levier de comandă
repartizare aer „sus-jos“; A’) clapete
repartitor aer; B) levier de comandă
debit aer cald; B’) clapetă aer caid a
grupului de încălzire-ventiiaţie; C)
levier de comandă a debitului de aer
rece; C’) clapetă aer rece a grupului
de încălzire-ventiiaţie.
, în pîus, mai există şi alte orificii,
care nu au putut fi prezentate în fi¬
gură: o pereche de aeratoare late¬
rale numai pentru aer rece şi, de
asemenea, o pereche de duze late¬
rale stînga şi dreapta (aer cald, aer
rece) pentru dezaburirea şi degivra-
rea geamurilor laterale — soluţie în-
tîlnită frecvent numai la autoturisme
de_ clasă superioară.
în interiorul autoturismului sînt
amenajate următoarele părţi princi¬
pale: planşa bord (superioară, infe¬
rioară şi tabla de închidere), scau¬
nele faţă (culisante, separabile, ra¬
batabile şi cu memorie poziţie), ban¬
cheta spate (rabatabilă), comenzile
(pedale, cutia de viteze ş.a.).
GARNISAJUL. Interiorul carose¬
riei autoturismelor OLTCIT este gar-
nisat conform celor mai noi principii
de securitate, confort termic şi fo¬
nic, cu materiale sintetice (PVC pe
suport textil) şi textile tip jerse, co¬
lorate maro-coniac, verde şi albas¬
tru, în armonie cu paleta de culori a
caroseriei: bleu Mamaia, alb, galben,
roşu, verde, bej, bleu turcoaz. Din
punct de vedere al formelor şi volu¬
melor, toate piesele de garnisaj res¬
pectă prevederile regulamentelor in-
CAROSERIA
ternaţionale referitoare la amenajă¬
rile interioare, iar acele zone sus¬
ceptibile de a intra în contact cu pa¬
sagerii în caz de coliziune cum sînt:
planşa de bord, volanul, centura
Or. ing. TRASAM CAîSiJĂ
este realizat prin aceea ca este
aproape imposibil ca vreo parte a
corpului pasagerilor pe scaun să
atingă vreo zonă metalică negarni-
sată.
lui şi ia securuaiea pasagerilor, în
cazul răsturnării autoturismului.
Din punct de vedere arhitectural,
caroseria autoturismelor OLTCIT
este construită în două volume şi
trei uşi. Această arhitectură, conju¬
gată cu amenajarea interioară, con¬
feră automobilului dublu caracter:
berlină, pentru transportul a 4—5
pasageri şi 50 kg bagaje într-un
portbagaj de 307 dm 3 , şi caracter de
utilitară, pentru transportul a 2 pa¬
sageri şi 260 kg marfă, într-un spa¬
ţiu de 631 dm 3 .
Din analiza particularităţilor con¬
structive ale caroseriei rezultă şi alte
reale calităţi: securitate pasivă la ni¬
vel înalt, eficacitate aerodinamică,
robusteţe mecanică, absenţa zgo¬
motelor aerodinamice, rezistenţă ri-
LEGENDA
^_Kaer rece
a *''' v a in exterior
% aer rece
^“^interior
caroserie
>taJkaer câl3
interior
caroserie
v-Kaer cald
interior
grup
geamurilor, ecranele parasolarelor,
panourile interioare de uşi, panou¬
rile laterale interioare, sînt rambu-
rate cu structuri absorbante de
energie sau uşor deformabile, me¬
nite să diminueze riscurile de răniri
sau de agravare a urmărilor acci¬
dentelor. Pentru aceste zone s-au
folosit ca materiale spumă poliureta-
nică, masă plastică injectată. Con¬
fortul termic la nivelul simţului tactil
O atenţie deosebită s-a acordat
garniturii de pavilion, care este de o
construcţie cu totul aparte. Este
vorba de o garnitură cu structură
sandvici, preformată şi montată prin
formă, în tensiune (asemănător cu
un ajustaj cu strîngere, fără ele¬
mente de fixare), ceea ce îi conferă
excelente calităţi fonoabsorbante,
antivibratorii, insonorizate şi contri¬
buie eficient la rigidizarea pavilionu¬
dicată la coroziune, înlocuirea
uşoară a elementelor faţă, cele mai
expuse lovirii frontale sau laterale,
accesibilitate la grupul motopropul-
sor fără utilaje de ridicat, confort
termic şi fonic ridicat ş.a.
astfel încît înălţimea centrelor lor să
fie cuprinsă între 40 şi 60 cm.
Pentru reglaj se vor folosi ace¬
leaşi panouri, observînd că înclina¬
rea farurilor trebuie astfel făcută în¬
cît centrele petelor lor luminoase să
se afle la 10—15 cm sub linia L;
(adică să se afle pe linia LîÎ.
opuce înşelătoare datorita deni¬
velărilor şi, în plus, conducătorilor
care circulă din sens contrar li se
pare că drumul se înclină, iar dis¬
tanţa între maşini este de două-trei
ori mai mare decît în realitate.
De aceea, !a „Dacia" 1 300 faru¬
rile de ceată trebuie să f*e montate
ACUMULATOARE ROMANEŞTI
TEHNIUM 5/1933
Tensiunea
Capacitatea
Curertîui de
încărcare (A)
bateriei
nominală
(V)
descărcare (Ah)
C 2 o
li
l 2
6F8
6
8
0,8
0,4 '
6F16
6
16
1,6
0,8
6Ds84
6
84
8,4
4,2
6Ds98
6
98
9,8
4,9
8DS112
6
112
11,2
5,6
12DS7Q-1
12
70
7,0
3,5
12Ds70
12
70
7,0
3,5
12D$84
12
84
8,4
4,2
12 EslOS
12
105
10,5
5,25
12R45
12
45
4,5
2,25
12D72
12
72*
7,2
3,6
12-44
12
44
4,4
2,2
12—55
12
55
5,5
2,75
12-66
12
6®
6,6
3,3
12—77
12
77
7,7
3,85
12—88
12
88
8,8
4,4
12-110
12
110
11,0
5,5
12-143
12
143
14,3
7,15
12ES180
12
180
18,0
9,0
12ES320
12
320**
32,0
16,0
12—44 P
12
44
4,4
2,2
12Pk77
12
77
7,7
3,85
12—48
12
48
4,8
2,4 ■
12-150
12
150
15,0
7,5
12—27
12
27
2,7
1,4
nimic nuni
înmiii di marii
Reglarea luminozităţii şi unifor¬
mităţii iluminării ia aparatele de
mărit uzuale se realizează prin pozi¬
ţionarea spaţială a becului din lan¬
terna acestora. Pentru ca operaţia
de poziţionare să fie efectuabilă,
trebuie să existe posibilitatea de¬
plasării becului atît pe verticală cît
şi în plan orizontal, lucru obtenabil
prin utilizarea unei articulaţii sfe¬
rice speciale (de tip nucă), articu¬
laţie cu care sînt prevăzute marea
majoritate a aparatelor de mărit de
fabricaţie industrială.
In cele ce urmează se dau datele
constructive necesare pentru reali¬
zarea unei astfel de articulaţii. Fo-
toamatorui o va putea astfel con¬
fecţiona pentru un aparat de mărit
de construcţie artizanală, pentru în¬
locuirea alteia uzate, pentru diverse
adaptări sau modificări etc.
Desenul de ansamblu este cel din
figura 1, unde reperele indicate
sînt: 1) corpul lanternei (partea su¬
perioară); 2) tija duliei; 3) semi¬
cuplă inferioară; 4) semicuplă su¬
perioară; 5) sferă mobilă; 6) şuru¬
buri superioare; 7) manşon cu filet;
8) pene; 9) cablu de alimentare; 10)
şuruburi inferioare; 11) dulie.
Tija 2 are posibilitatea să se depla¬
seze vertical (sus-jos), să se rotească
în jurul propriei axe şi să basculeze
(stînga-dreapta) în orice plan vertical.
Aceste deplasări sînt posibile graţie
sferei 5, aşezată între semicuplele 3 şi
4. Sfera este realizată în fapt din două
semisfere, jocurile dintre acestea, tijă
şi semicuple fiind reglabile prin micşo¬
rarea distanţei dintre semicuple. Acest
lucru se face prin strîngerea şuruburi-
Ing. V. CÂLINESCU
metrul exterior de 10 mm şi diame¬
trul interior maxim de 7 (7,5) mm.
Diametrul interior minim nu este
semnificativ, fiind necesar doar ca
trecerea cablului de alimentare să
fie posibilă (figura 3). După exe¬
cuţie se cromează.
Reperul 3 — semicuplă inferioară —
se face din laminat de oţel conform
schiţei din figura 4 sau celei din figura
5, în varianta cu filet; se brunează.
Reperul 4 — semicuplă superioară —
se face tot din oţel, conform schiţei din
figura 6 sau celei din figura 7 pentru va¬
rianta cu filet; se brunează.
Reperul 5 — sfera — se face de
asemenea din oţel, conform schiţei
din figura 8. După strunjire se şlefu-
ieşte prin şmirgheluire (tot pe
strung) şi se taie pe diametru cu o
freză subţire (1... 1,5 mm). Semisfe-
rele se cromează.
Reperul 6 este un şurub M4 cu
cap cilindric lung de 10... 12 mm.
Pentru strîngere sînt prevăzute trei
asemenea şuruburi. Sînt de prefe¬
rat cele din alamă.
Reperul 7 — manşonul filetat —
se execută prin strunjire, conform
schiţei din figura 9, dintr-o masă
plastică termorigidă (textolit, de
exemplu) şi doar în lipsa acesteia
din metal (oţel sau alamă).
Reperul 8 — cele două pene — se
realizează dintr-un material plastic
adecvat, în funcţie de interstiţiul
dintre cablu şi peretele interior al ti¬
jei.
Reperul 9 reprezintă cablul elec¬
tric de alimentare, bifilar, liţat, ca¬
pabil să suporte un curent de 1 A (la
220 V). ,
tor superioare, de regulă pînă cînd
mişcările menţionate devin greu de
efectuat, astfel încît poziţia becului să
se.menţină ulterior reglajului.
într-o altă variantă (figura 2), se-
micupla superioară se strînge prin
înşurubare, ceea ce permite regla¬
rea jocurilor în funcţie de necesităţi,
practic efectuarea unor deplasări
foarte fine în faza finală a reglajului,
urmată de blocarea tijei. Reglajul se
execută cu grijă la începutul lucrului
pentru că ulterior devine mai dificil
datorită încălzirii.
Asigurarea cablului electric de
alimentare contra smulgerii se face
cu ajutorul a două pene, 8, care se
strîng prin înşurubarea manşonului
7. Şuruburile 10 servesc prinderii
semicuple! inferioare de partea su¬
perioară a lanternei în care se prac¬
tică un orificiu cu diametrul de
30,5—31 mm şi trei găuri de 4,5 mm
la 120° pe un cerc de 37 mm.
Dulia 11 este un model obişnuit,
prevăzut cu prindere pe filet M 10.
In continuare descriem execuţia
reperelor.
Reperul 2 — ţeavă de oţel cu dia-
Reperul 10 este un şurub M4 cu
cap cilindric, lung de 8 mm. Sînt ne¬
cesare trei şuruburi de acest fel
preferabil făcute din alamă.
Lungimea tijei poate fi eventual
modificată în funcţie de mărimea
lanternei şi spaţiul posibil de pozi¬
ţionare a becului. ^ ^ ţ
16
TEHNIUM 5/1983
REPARTIŢII
SPECTRALII
H RADIAŢIEI
MARIUS ORĂDEANU
Fotografii folosesc deseori noţiuni
legate de spectrul luminos de culori
fundamentale sau compuse, de
treimi de spectru, efectuează analize
de culoare. în cele ce urmează se
face o recapitulare a culorilor (sau a
semnificaţiei domeniului spectral) în
funcţie de lungimea de undă a ra¬
diaţiei, lucru extrem de util celor
care practică fotografia color.
Lungimea de undă
Semnificaţie sau culoare
pînă la 100 nm
radiaţii ionizante
100 nm
— 1 mm
radiaţii optice
1 mm
— 1 cm
radiaţii milimetrice
100-
280 nm
ultraviolet C
280-
315 nm
ultraviolet B
315-
380 nm
ultraviolet A
380 —
780 nm
radiaţii vizibile
380-
440 nm
violet
440 —
483 nm
indigo
483 —
492 nm
albastru
492 —
542 nm
verde
542 -
571 nm
verde-gălbui
571 —
586 nm
galben
586-
610 nm
portocaliu
610 —
780 nm
roşu
780 —
1 400 nm
infraroşu A
1 400 —
3 000 nm
infraroşu B
3 000 nn
i — 1 mm
infraroşu C
Aprecierea culorilor nu este tot¬
deauna aceeaşi ia persoane dife¬
rite, vîrsta jucînd, între altele, un rol
important în ceea ce priveşte capa¬
citatea de percepţie a culorilor, în
special a limitei inferioare, lată cum
se modifică această limită în funcţie
de vîrstă (după Fabry şi Saidmann):
Vîrsta
(ani)
Limita inferioară de
percepţie (nm)
pînă la 34
34 — 43
43 — 67
peste 67
300 — 313
313 — 350
350 — 393
cca 400 sau mai mult
în practica fotografică a apărut
filmul cu sensibilitate variabilă (Ag-
fapan Vario XL, llford XP-1), care
asigură posibilitatea de a lua ima¬
gini într-o plajă extrem de largă a
nivelului de iluminare.
Acest fel de film întregeşte gama
posibilităţilor de lucru în tehnica
alb-negru, oferind un înalt grad de
adaptabilitate la condiţiile de foto¬
grafiere, fără însă să constituie o
concurenţă reală filmelor uzuale.
Dezavantajele de principiu ale fil¬
melor cu sensibilitate variabilă con¬
stau în: preţuri mai mari (film plus
developare): developare speciali¬
zată, de regulă în laboratoare de
profil (developarea este posibilă şi
individual, condiţiile de lucru fiind
mai dificile); nu se livrează de re¬
gulă decît ca peliculă perforată de
35 mm; nu acoperă decît parţial ca¬
lităţile . filmelor cu sensibilitatea
unică. în acest sens rezultatele ob-
tenabile pe filme de sensibilitate
scăzută (15—18 DIN) sînt net supe¬
rioare celor date de un film cu sen¬
sibilitate variabilă.
în afară de cele spuse mai sus,
trebuie notat şi faptul că în practică
fiecare fotograf lucrează optim cu o
combinaţie film + revelator, experi¬
mentată şi bine controlată, şi care
oferă cu certitudine repetabilitatea
rezultatelor.
Informativ vom prezenta un film
din categoria celor cu sensibilitate
variabilă, respectiv TURA 150. Fil¬
mul are sensibilitatea nominală de
22 DIN şi poate fi expus ca avînd de
la 19 pînă la 25 DIN. Puterea sa de
rezoluţie este de 140—150 linii/mm
la sensibilitatea nominală, ce con¬
stituie o bună definiţie pentru un
film de sensibilitate medie.
Developarea filmului so face în
revelatori consacraţi .din grupele
AGFA saU TETENAL. în funcţie de
tipul revelatorului se ating diverse
sensibilităţi. Desigur că „atingerea"
unei anumite sensibilităţi se poate
face şi prin prelungirea timpului de
developare între anumite limite.
în tabelul alăturat sînt date cîteva
exemple de developare. Timpii daţi
(minute) corespund unei tempera¬
turi de 20°C şi unei mişcări mode¬
rate a filmului în doză.
„Forţînd" developarea, se poate
obţine şi o sensibilitate de 27 DIN.
Totodată, trebuie spus că fiecare
dintre revelatorii utilizaţi conferă
imaginii anumite caracteristici par¬
ticulare privind granulaţia, contras¬
tul, gradul de compensaţie eîc.
Băile de oprire a revelării şi de fi¬
xare sînt uzuale.
Prin accelerarea mişcării filmului
în doză, timpii daţi pot fi scurtaţi.
Filmul dispune, totodată, de o
bună protecţie antihalo, fiind
prevăzut cu un strat specia! de cu¬
loare gri.
Revelator
. o Sensibilitate
.. Timp «te revelare
(diluţie)
obtenabMă (DIN)
. («Io)
Metatenal
1 + 30
22
7
1+50
22
s
1 + 100
22
16
Ultrafln
1 + 10
22
10
1 + 20
22
19
Lelcanol
19
4,5
Neofin-Blau
25
20
Neofln-Rot
25
17
Refinai
22
6
Atom al
25
8
TEHMIUWi 5/1983
17
cuprinsă între 20 Hz şi 40 kHz este dată în grafi¬
cul alăturat. Se observă că liniaritatea este per¬
fectă (semnalul nu este atenuat) pentru banda
de frecvenţe cuprinsă între 100 Hz şi 14 000 Hz
Schema (fig. 1) conţine la intrare un etaj
preampiificator realizat cu tranzistorul Ti, care
preia semnalul, îl amplifică şi prin condensatorul
electrolitic de 22 îl transmite etajului pilot,
realizat cu tranzistorul T : . Potenţiometrul semi-
reglabil din colectorul acestuia ajustează punc¬
tul de funcţionare al tranzistoarelor; împreună cu
diodele montate în serie, el stabileşte curentul
iniţial de colector al tranzistoarelor finale, elimi-
nînd distorsiunile de trecere.
Rj9 ts
Schema propusă constituie un amplificator de
audiofrecvenţă de mică putere destinat redării
amplificate a semnalelor de amplitudine mică (26
mV) şi impedanţă relativ redusă (47 kH).
Prin gabaritul său redus, fiabilitatea mare şi, în
final, prin faptul că tensiunea de alimentare este
de 12 V, montajul este recomandat pentru folo¬
sirea într-un automobil ce posedă o sursă de
semnal cu calităţile arătate (minicasetofon, de
exemplu) sau pentru sonorizarea programelor în
încăperi obişnuite, unde nu este nevoie de o
putere mare.
Caracteristicile tehnice mai importante ale
amplificatorului sînt:
— amplificare în tensiune: x 160 (+ 45 dB);
— sensibilitate la intrare: 26 mV pentru 3,6 W
putere sinusoidală pe o impedanţă de ieşire de 4
n, respectiv pentru 2,2 W putere sinusoidală pe o
impedanţă de ieşire de 80;
— curent de repaus în tranzistoarele finale:
25—30 mA pentru o alimentare la 14 V;
— consum: 200 mA la puterea maximă pe impe-
danţa de ieşire de 8 O, respectiv 350 mA la puterea
maximă pe impedanţa de ieşire de 4 O;
— bandă de frecvenţă: 30 Hz — 30 kHz pentru
ieşire pe 4 O, respectiv 10 Hz — 30 kHz pentru
ieşire pe 8 O;
— neliniaritate pe benzile de frecvenţă: 3 dB;
— distorsiuni armonice la 1 kHz: 0,7% la 3,6 W
cu 4 O impedanţă de ieşire, respectiv 0,5% la 2,2 W
cu 8 O impedanţă de ieşire.
Comportarea amplificatorului din punct de
vedere al liniarităţii pentru semnale cu frecvenţa
-vftZV
De aici scnema este perfect simetrică, tranzis¬
toarele T; şi T 4 , respectiv T? şi T„, în simetrie com¬
plementară, preiau semnalul din etajul pilot şi îl
amplifică. Semnalul ce trebuie debitat pe sarcină
se ia din punctul de înseriere a tranzistoarelor fi¬
nale prin condensator electrolitic.
Aşa cum am amintit mai sus, amplificatorul se
alimentează 1a. tensiunea de 12 V, din bateria au¬
toturismului sau dintr-un redresor bine filtrat. Pe
traiectul alimentării întîlnim dioda D fi , care pune
în scurtcircuit bateria sau redresorul în cazul co¬
nectării greşite a montajului, fapt care duce ia ar¬
derea siguranţei fuzibile de 1,5 A (2A).
Condensatorul electrolitic ce urmează reali¬
zează un filtraj suplimentar, iar LED-ul indică pu¬
nerea sub tensiune a aparatului.
Dioda Df, va trebui să suporte minimum 2 A
pentru cazul în care siguranţa fuzibilă este de:
1,5 A, respectiv 3 A pentru siguranţă de 2 A.
Montajul este simplu şi nu pune probleme din
punct de vedere constructiv. Alăturat prezentăm
o variantă a cablajului imprimat la scara 1/1 (fig.
2). Piesele sînt montate conform desenului. Re-:
zistoarele (0,25 W) şi condensatoarele — cu ex-f
cepţia celor de filtraj şi ieşire — sînt în poziţie ver¬
ticală, pentru o miniaturizare cît mai pronunţată
Evident, constructorul îşi poate realiza propria
variantă de cablaj, acest lucru depinzînd de pie¬
sele pe care le deţine.
REGLAREA MONTAJULUI
După montarea pieselor pe cablajul imprimat
?i o verificare vizuală, se alimentează amplifica-
nmPLIFIMITOR STEREO
PEIITRU MJTOmOBIL
Student VIOREL CH1RĂSCU, Slatina m ,
18
TEHNIUM 5/1983
Ilfi INIIGRI
Irig. I ANCO Z AH ARI A,
In rînduiiîe următoare prezentăm
datele necesare pentru realizarea
unui aparat simplu, capabil să ofere
indicaţii imediate despre starea şi
unele caracteristici tehnice ale cir¬
cuitelor integrate operaţionale.
Aparatul este util în laborator, în¬
lesnind operaţiunile de reglare, tes¬
tare şi verificare a montajelor finali¬
zate, în componenţa cărora s-au
inclus, circuite integrate operaţio¬
nale. în afara acestor destinaţii fun¬
damentale, aparatul poate fi utilizat
şi ca sursă de tensiune reglabilă în¬
tre 3,3 V şi 30 V, necesară pentru ali¬
mentarea aparaturii electronice (in¬
clusiv montaje care solicită tensiuni
simetrice) sau pentru identificarea
şi sortarea diodelor stabilizatoare
de tensiune.
Conceput cu sursa de alimentare
înglobată şi realizat sub formă „de
buzunar" (fig. 2), aparatul este util
în magazinele de specialitate, pre¬
cum şi în toate cazurile lipsite de
aîte posibilităţi pentru determinări
similare.
Schema electrică a aparatului,
prezentată în figura 1 , indică mon¬
tarea circuitului integrat testat, A,
ca generator de impulsuri dreptun¬
ghiulare cu frecvenţa de repetiţie
de circa 1 Hz, determinată de ca¬
racteristicile circuitului de reacţie
pozitivă format din Ci, D,, Ri şi R 2 .
Impulsurile obţinute ia ieşirea
circuitului operaţional sînt apiicate
pe baza tranzistorului Ti, montat ca
amplificator de putere, cu sarcina
în ernitor, reprezentată de lampa cu
incandescenţă L. Dacă circuitul in-
Bucureşti
Fracţiunea din tensiunea obţi¬
nută la ieşirea convertizorului, cu¬
leasă de circuitul de reacţie nega¬
tivă reprezentat de potenţiometrul
R 6 , modifică curentul de colector al
tranzistorului T 4 . Deoarece suma
curenţilor de colector ai tranzistoa-
reior din amplificatorul diferenţial
este • constantă, fiind determinată
de dioda D 2 şi rezistenţa Rt, scade
amplitudinea oscilaţiilor din înfăşu¬
rarea I a transformatorului Tr. şi
tensiunea la ieşirea convertizorului
rămîne neschimbată. Se obţine ast¬
fel un coeficient de stabilizare de 15.
Poziţiei de sus (pe schemă) a po-
tenţiometrului R fi îi corespunde ten¬
siunea minimă la ieşirea converti¬
zorului (aproximativ egaiă cu ten¬
siunea stabilizatorului parametric),
2 x 3,3 V, în timp ce poziţiei opuse îi
revine tensiunea maximă calculată
pentru înfăşurarea Iii a transforma¬
torului Tr., de circa 2 x 15 V.
Cînd tensiunea ia baza tranzisto¬
rului Ta scade sub valoarea tensiu¬
nii dictate de dioda D ; , tranzistorul
Ti se închide. în acest caz, tranzis¬
torul T< rămîne în funcţiune, în cali¬
tate de stabilizator de curent. Dis¬
par posibilitatea reglajului din pote¬
nţiometrul Rf,, stabilizarea tensiunii
la ieşirea convertizorului şi protec¬
ţia acestuia la suprasarcină.
Capacitatea C? reduce întrucîtva
timpul de comutare a! îranzistoare-
ior oscilatorului, sporind astfel ran¬
damentul convertizorului la peste
70 % deşi consumul din bateria de
alimentare este direct proporţional
cu sarcina conectată la ieşire.
Frecvenţa oscilatorului variază în
funcţie de sarcină, fiind cuprinsă
între 8 şi 100 kHz, valoare pe care o
atinge în căzui funcţionării în gol.
Pentru puterea electrică a conver¬
torului de 3 W (rezistenţa internă
12—20 fi), transformatorul Tr. se va
realiza pe un miez de ferită de tip
E-30 (se poate încerca, cu rezultate
mai modeste, miezul din permaiioy
ai transformatorului de ieşire de la
radioreceptorul „Mamaia", cu sec¬
ţiunea de 0,5 —0,8 cm 2 ).
înfăşurarea I conţine 2 x 60 de
spire din conductor de cupru emai¬
lat 0 0,5 mm, înfăşurarea II are 2 x 20
de spire 0 0,3 mm, iar ultima înfăşu¬
rare constă din 2 x 265 de spire
CuEm 0 0,2 mm. Cu tot consumul
ridicat din bateria de 4,5 V (care se
apropie de 1 A), In acest caz tran-
zistoareie oscilatorului se mon¬
tează fără radiator termic.
Utilizarea unei lămpi indicatoare
cu consum mai redus (un bec telefo¬
nic de 24 V/20 mA sau de 48—60 VMS
mA) permite creşterea rezistenţei de
ieşire ia 150—170 fi şi reducerea
consumului din baterie la 70—100
mA. Se poate astfel folosi un
transformator cu gabarit mai redus,
realizabil pe un miez de ferită inelar,
cu dimensiunile de 0 22 x 0 12 x h6
mm, sau pe miezul de ferită tip E-20,
sau chiar pe un miez de ferită tip
„oală", recuperat de ia fiitreie de
frecvenţă intermediară ale radiore¬
ceptoarelor. Numărul de spire ai în¬
făşurărilor este constant, pentru
bobinare utilizlndu-se conductor
de 0 0,2 mm la 'toate cele trei în¬
făşurări. Tranzisîoarele T; şi T* vor
fi în acest caz de tip BC107.
Pentru blocarea curenţilor para¬
ziţi de radiofrecvenţă, capabili să
perturbe recepţiile de radio şi tele¬
viziune învecinate, aparatul va fi in¬
trodus înîr-o carcasă metalică, sau
din material plastic metalizat, de
formă paralelipipedică (fig. 2, poz.
10). In interiorul carcasei se insta¬
lează bateria, de alimentare 1 şi
placa de circuit imprimat 8, pe care
s-au dispus componentele elec¬
trice, inclusiv transformatorul Tr.
Panou! frontal susţine maneta în¬
trerupătorului de alimentare .3, cele
trei borne de ieşire ale convertizo-
rufui 4, vizorul lămpii de semnali¬
zare 5, butonul gradat cu care este
echipat potenţiometrul R* 7, bor¬
nele de contact electric ale bateriei
9 şi două socluri pentru circuite in¬
tegrate, cu 14 (poziţia 2) şi cu 16
(poziţia 6) terminale.
Pentru reducerea pierderilor
energetice prin disiparea compo¬
nentei continue în înfăşurarea I a
transformatorului Tr., se reco¬
mandă împerecherea tranzistoare-
lor din etajul oscilator, T? şi Ti.
' Reglajul indicatorului optic reali¬
zat cu circuitul integrat testat se re¬
duce la alegerea valorii capacităţii
Ci, pentru realizarea frecvenţei do¬
rite a clipirilor.
Reglajul convertizorului se re¬
duce *ia alegerea valorii maxime a
rezistenţei R 7 , pentru care tensiu¬
nea la ieşirea convertizorului nu
mai depinde de micile variaţii ale
circuitului de sarcină.
Dacă oscilatorul nu funcţio¬
nează, se vor inversa între ele cape¬
tele înfăşurării li a transformatoru¬
lui. Tr.
în funcţie de tensiunea ia care se
amorsează oscilaţiile, indicată de
butonul gradat al potenţiometrului
R 6i se poate conclude asupra facto¬
rului de amplificare al circuitului in¬
tegrat testat.
tegraî testat este valid, lampa cli¬
peşte în ritmul oscilaţiei.
Montajul este alimentat din bate¬
ria E, de 4,5 V (trei eiemente R20 în
serie sau două-trei baterii 3R12 în
parale!) prin intermediul converto¬
rului de tensiune realizat cu tranzis-
toarete T 2 şi Ti, conectate'ca oscila¬
tor în contratimp, cu reacţia prin
transformatorul Tr.
Pentru asigurarea diferitelor ten¬
siuni simetrice, indicate pentru ali¬
mentarei diverselor tipuri de circu¬
ite integrate, s-a prevăzut posibili¬
tatea de reglare a tensiunii în sar¬
cină ia ieşirea convertizorului, poia-
rizînd bazeie îranzistoareior.T 2 şi T 3
prin intermediu! amplificatorului di¬
ferenţial realizat cu T 4 şi T 5 , cu regi¬
mul de iucru comandat automat de
către tensiunea la ieşirea converti-
zoruiut, în funcţie de poziţia poten¬
ţiometrului R ft . Dacă într-o anumită
poziţie a iui R ft tensiunea la
baza tranzistorului T 4 este mai mică
decît tensiunea de poiarîzi—a a
tranzistorului T 5 (fixată de stat ..za-
torul parametric D : —R«), creşte cu¬
rentul tranzistorului T?, determi-
nînd creşterea amplitudinii curen¬
tului de colector al tranzistoarelor
T; şi Ti, fenomen care conduce la
creşterea puterii electrice furnizate
la ieşirea convertizorului.
torul cu tensiunea de 14 V.
Se scurtcircuitează la masă intrarea amplifica¬
torului, după care din semiregfabiiu! de 1 Mii se
stabileşte tensiunea mediană din plusul conden¬
satorului de ieşire, care trebuie să fie jumătate
din tensiunea de alimentare (7 V).
După aceea se reglează curentul de colector al
tranzistoarelor finale; se întrerupe circuitul şi se
branşează un miliampermetru, Iar din semiregla¬
bilul de 100 ll se aduce curentul la o valoare cu¬
prinsă între 25 şi 30 mA.
Se scade tensiunea de alimentare la 12 V şi se
reiau măsurătorile.
Trebuie ca tensiunea mediană să scadă şi ea ia
vaioarea de 6 V, iar curentul de colector să fie de
cca 20 mA.
Gei ce posedă un generator de semnal
(26 mV/10 Hz—40 kHz) şi un osciloscop pot face
un reglaj complet al amplificatorului (vezi „Teh-
mum“ nr.1/1982).
Amplificatorul poate fi montat într-o carcasă
metalică (recomandabilă) cu dimensiunile de
25 x 90 x 120 mm, unde pe o faţă laterală de
25 x 90 s-au dat găurile necesare fixării celor
două potenţiometre, a LED-ului şi întrerupătoru¬
lui.
TEHNIUM 5/1983
19
ORGA DE LUMINI CU
MEMORIE EPROM
Memoriile EPROM permit programa¬
rea de către utilizator cu datele dorite şi
ştergerea acestora în caz de nevoie cu
raze ultraviolete. Ele permit, de aseme¬
nea, o stocare independentă de tensiu¬
nea de alimentare şi au o densitate mare
de celule de memorie de cip, deoarece
nu mai avem nevoie, ca la RAM, de cîte
un bistabil la fiecare locaţie.
Una din cele mai utilizate soluţii de
realizare are la bază principiul porţii flo¬
tante. Electrodul poartă al tranzistorului
MOS al elementului de memorie nu este
realizat cu contacte electrice. Pentru a
reda conductibilitatea porţii, se injec¬
tează electroni printr-un proces de ava¬
lanşă, introducînd astfel o sarcină nega-
Student QUNTER ZEISEL
tivă concentrată şi restabilind Tuncţioria-
rea tranzistorului. Izolaţia porţii este su¬
ficientă pentru a menţine sarcina cu o
pierdere mai mică'de 30% pe o perioadă
de 10 ani. Ştergerea se face cu un gene¬
rator de raze ultraviolete care descarcă
sarcina acumulată prin curentul fotoe-
lectric produs. Memoria are o fereastră
de cuărţ deasupra pentru a permite tre¬
cerea, razelor ultraviolete. O memorie
EPROM se poate reprograma de ce)
puţin 100 de ori fără o înrăutăţire a per¬
formanţelor.
Cele mai des folosite memorii EPROM
sînt de tipul 2 708 (respectiv 8 708)
cu o organizare internă de 8 kbiţi
(1 kbyte) şi 2 716 (8 716) cu o capacitate
de 2 x 8 kbiţi (2 kbyte).
O aplicaţie ce nu se limitează la sis¬
teme cu microprocesor este prezentată
în figură. Este vorba de o orgă de lumini
ce afişează conţinutul unei memorii
EPROM. Dacă memoria este convenabil
programată, se pot obţine varietăţi mari
de combinaţii care se repetă după 1.024
de cicluri.
Poarta P, : formează un generator de
tact care comandă un numărător alcătuit
din trei circuite CDB 493. Se folosesc
zece ieşiri pentru a baleia cele 1 024 de
adrese ale memoriei. Corespunzător cu
adresele din numărător, ia ieşirea EPROM-
ului se vor găsi datele programate. Ieşirile
Qi aflate în „1“ logic vor satura tranzistoa-
rele de comandă ale triacelor şi prin
amorsarea acestora se vor aprinde becu¬
rile corespunzătoare. Se vor folosi triace
de 400 V şi becuri de maximum 150 W.
Pentru a nu introduce paraziţi în
reţeaua electrică la amorsarea triacelor
se foloseşte un circuit de sincronizare cu
reţeaua. El este conectat între punctele
E, F, G şi poate lipsi de tot, în acest caz
însă conectîndu-se la F tensiunea de +5 V.
Prin circuitul de sincronizare, tranzis-
toarele de comandă (Ti ... T 8 ) sînt ali¬
mentate numai în jurul trecerilor prin
zero ale tensiunii de reţea. Dacă pe baza
lor în acest moment se găseşte un „1“ lo¬
gic, traiectul respectiv este amorsat;
dacă însă avem „0“ logic, el rămîne blo¬
cat pe următoarea semiperioadă. P,, P 2 ,
P 3 formează un impuls de aproximativ
300 jus la fiecare trecere prin zero. în
acest caz nu mai este nevoie de jumătate
din CDB 413, deoarece din circuitul
CMOS-CD 4093 mai rămîne o poartă
pentru realizarea generatorului de im¬
pulsuri. De asemenea, în locul celor trei
numărătoare CDB 493 se poate folosi un
numărător pînă la 1 024, tot de tip
CMOS, CD 4040. Tranzistorul BC 516 se
poate înlocui cu un montaj Darlington
BC 177—BD 136. Dacă nu dispunem de
triace putem folosi tiristoare în locul lor.
în , privinţa programării memoriei
EPROM, dacă nu dispunem de una pen¬
tru acest scop, ne putem lăsa surprinşi
de conţinutul unui EPROM dintr-un mi-
crosistem. în acest caz becurile vor afişa
programul din EPROM (în care putem
avea, de exemplu, limbajul de asamblare
al microsistemelor sau un limbaj de
asamblare, pentru BASIC). După folosi¬
rea EPROM-ului în orga de lumini, el se
poşte reintroduce în mîcrosistem.
Pentru amplasarea becurilor, o propu¬
nere ar fi o suprafaţă de dans împărţită în
opt regiuni sub care se află becurile'de la
orgă. De asemenea, dacă se doreşte o
sincronizare cu muzica, în locul oscila¬
torului care dă impulsurile de tact se pot
folosi impulsuri formate după frecven¬
ţele joase (başii) din melodie şi aduse la
nivel TTL pentru comanda deplasării
numărătorului.
BIBLIOGRAFIE:
!©an Dancea, „Microprocesoare. Arhi¬
tectură interni, programare, aoŞfcs^li 11 .
Editura Dacia, 1979. ' '
„Elektor", iulie/sugust 1981.
„Catalog de circuit® integrate digitale",
i.P.R.S.-Băneasa.
R33 4,7K
20
TEHNIUM 5/1983
Din circuitele integrate speciali¬
zate, TDA 1083' ocupă un loc
aparte, în sensul că poate echipa! un
radioreceptor MA In exclusivitate
sau cu ajutorul unui tunar poate de¬
veni şi .elementul de bază într-un re¬
ceptor MF.
in recepţia programelor MF, sem¬
nalul este primit de un etaj, amplifi¬
cat şi aplicat etajului mixer autoos-
cilant care ia ieşire scoate printr-un
circuit LC 10,7 MHz. De la acest cir¬
cuit semnalul este aplicat prin filtru
piezoceramic pinului 2 din circuitul
integrat. Tot pentru emisiuni MF
sint montate şi filtrele LC de la pinii
14 şi 15.
în regim MA, tunetul este scos de
sub tensiune, circuitul de intrare
devenind cuplat între pinii 6—7, iar
oscilatorul pe pinul 5. Amplificato¬
rul de frecvenţă intermediară îşi
Stabileşte caracteristica prrntr-un
filtru LC si printr-un filtru piezoe-
lectric pe: 4551 fcffe.
Tot un filtru pe 455 kHz este cu¬
plat şi între pinii 14—15„ In serie cu
filtrul pe 10,7 MHz.
în interiorul circuitului TDA 1083
se produc deci operaţiunile de imi¬
tare, amplificare, discriminare, de¬
tectare, amplificare în audiofrec-
venţă etc-.
Pe terminatul 12 este copiat difu¬
zorul cu «pedanta d;e 8—-20 fi
Alimentînd cu 12 V. se asigură o
amplificare de 70 dB !a 455 kHz şî
4G dB la 1 kHz Futerea audio este
de aproximativ 700' mW cu distor¬
siuni neiiniare sub 10U.
Aparatul a cărui schemă de prin¬
cipiu o prezentăm permite măsura¬
rea tensiunii continue pînă la 20 V.
In amplificatorul diferenţial de
curent continuu se folosesc tran-
zistoarefe compuse care intră în
montajul K 101 K TI. Acest fapt per¬
mite să se micşoreze de două ori li¬
mita inferioară a tensiunilor măsu¬
rate şi, tot de afstea ori, să crească
impedanţa relativă de intrare.
Voîtmetrul se alimentează de ta o
sursă de tensiune de 4,5 V şi nece¬
sită un curent de cca 10 mA. în
montajul de amplificare pot fi mon¬
tate patru tranzistoare BC 109.
RADIO, 2/1982
TELEFUNKEN-BULETfN, 1 983
L-metru
Montajul permite măsurarea in-
dudanfei bobinelor utilizate in
unde scurte pentru circuitele din
receptoare sau emiţătoare. Are în
componenţa sa un oscilator cu
cuarf de 8 100 kHz. al cărui semnal
se aplică următorului etaj. care are
!h colector montat circuitul osci¬
lant.
La rezonanţa-circuitului semnalul
de ieşire este maxim, situaţie sesi¬
zată de următorul etaj, care este un
voitmeîru electronic In montai du-
bior de tensiune.
Calibrai ea gamei depinde de va¬
loarea condensatorului variabil uti¬
lizat.
Se pot utiliza de fapt s, aii costai
de cuarţ şi alte tranzistoare
(BC107), deci totul depinde de pie¬
sele ce le deţine constructorul.
HAKt RADIO. 4/1982
Un oscilator cu cuarţ- generează
frecvenţa de bază, dar pot fi folosite
si armonice.
Generatorul poate fi, modulat de
ia un Cl 555 (undă dreptunghiulară)
sau de ia un oscilator AF exterior,
prin , intermediul tranzistorului T-
(2N2218).
Cînd întrerupătorul 11 (facultativ)
este deschis,, montajul funcţio¬
nează pe cuarţuri cu frecvenţe mat
mici de 1 MHz.
Amplificatorul generator de ar¬
monice este T3 ce are circuitul os¬
cilant -cuplat prinlr-o priză. Ieşirea
se face printr-un repetor pe emirfor,,
de ta care se la. semnal, şi pe un indH
câtor de nivel.
C;f are valorile cuprinse între 30 şi
300 pF. Bobinele sint construite pe
carcase cu diametru! de 10 mm.
Bobina pentru 2.5—7 MHz are 80
ei; 15 lefi; R2 :15 kft B3- •
560 l> R4: 750 St R5'750 ft
R6 : 10 St K7 :: 1 Ml; m :
15 feSÎ:; PS ; 22 ktk R 10 :
1® St R ti • m fk B 12 -
22' fl; R 1i4 ■ Reglat: B 15 :
61 Q; R 1® ' 247 R 17
ii Si R 18 - 51 MS R 1.9 * 22
M> R 20 20 Mi, CHtriF
C 2 100 pF C 3 470 pF
C4:10r#:C5;22nFrC6r.
680 pF, C 7 13 pF C 8
0.1 MF; C9 0,1 MF; CIO:
6,8 nF: C 11: 33 nF; C 12 :
2,2 MF C 13 :1 nF; C14 :
0,1 MF: T 1, T 3. T 4 :
2 N 2369; T 2 : 2 N 2218;
D 1, D 2, D 3:: IM 4148 sau
IM 4751.
L4" *-î—)h4
c***r.«; I- -J- ca > HI i **
'Ţ" iw < ne f
*< /fy
n-v 1 »'
tir Spire CU pr»za ‘a spira £ bopmH
pentru 6-' 14 MHz are 16 spire cu -
priză ia spira b m bobina' pentru
13—30 MHz are 6 spire cu priza la
spira 3. Bobinele sini construite din
sîrmă CuEm 0,4 mm-, numai pentru
gama 2.5—7 MHz. din CuEm 0 25
RADIO REF, 2/1981
TEHNIUM 5/1983
]3 M-3S0B
"W~k rv
‘AU 44# J 4 4i 44
i|| ii ll tl
• 1 ‘ f î i ’ 11
Continuam prezenta ea apj.caţi-
fior ''tipice ale circuitului integrat
jiM 3900, care conţme patru ampfi-
..McaMmre operaţionale de î*p MOR-
Ing. NiCOUAE MARiMESCU,
ing, GABOfl MOLNAII.,
i.P.R.S.-Sănaaaa
TON Intr-o singura capsula cu 14
terminate (vezi şi „Tetinium" nr
1/1983)
i ,•
'I
i ^siSaSsl iii
.
COMPARATOR
«3
fc + c
Sctema de principiu prezentata
Ir» figura I stă Sa baza multor apli-
caţ»* complexe (stabilizatoare de
îeav.une, iu/matoara
«MiuuMU*- Jit* *w«uW. *4 ivmmtm **
ca atare.
Dacă tensiunea de intrare este mas
rmeă deeît tensiunea de referinţă,
respectând nota|»I& din figură, este
uşor 4e văzut că i > i ! şi, ca
urmare, tensiunea de ieşire este
mică. In caz contrar,, deci atunci cînd
V* > V avem I <1 şi rezultatul este
o tensiune ndscata ia ieşirea circui¬
tului. Cele două rezistenţe R şi R
puse în serie cu intrările, precum şl
cele care asigură alimentarea în
mtdi&iku. uuitUiikUă a wsi£mm«>Mm» U&r
bule să fie de precizie. Se reco¬
mandă folosirea urnii poienţioroe-
tru semiregtebiî în serie cu R-,, avînd
o valoare în jtir de ?_0Q kii, pentru
etalonarea comparatorului. Cu ele¬
mente de polarizare corect alese se
poate lucra cu tensiuni de intrare în
gama —100 V...HQG V,
GENERATOR DE TREPTE
Montajul din figura 2 reprezintă
un generator de trepte la care
-forma semnalului se modifică-uşor
prin schimbarea citorva elemente
lungimea- umi
âîă de constanta de
condensatorului C : .
adică de valorile lui Ci şi R->. înălţi¬
mea unei trepte depinde de'durata
impulsurilor (deci de valorile hă G,
şi RJ, precum şi de valorile elemen¬
telor C; şi R ; Nivelul ia care ajunge
tensiunea depinde de
FILTRE DE JOASĂ FRECVENŢĂ
în figurile 3 şi 4 prezentăm două
filtre ?*p „îrece-bandă avînd carac¬
teristicile menţionate lîngă desene.
Pentru a obţine nişte filtre cu per¬
formanţe bune, este necesar să se
respecte valorile pieselor indicate.
95
CD-
MIXER AUDIO PENTRU
Principaieie date tehnice aie
acestui circuit sini mascate lingă
scnema ae principiu am figura 5
Singura opservaţie care se "face în
legătură cu acest monta] se referă
la cabla, care trebuie proiecte! $■
realizat ţinînd cont de făptui că este
vorba ae semnale mici. unde greşe¬
lile pot compromite buna funcţio¬
nare a circuitului.
TREI CANALE
lift.
TEHNiUM 5/1982
GHERZAN MARCEL - Bala Mare.
Schema trimisă este incorectă —
unele tranzistoare sînt nepolari¬
zate. Construiţi un amplificator
după o schemă prezentată în re¬
vistă sau unul din plic I.P.R.S.
APOSTOL MARIAN - Buzău.
Chiar în transformatoarele mici, de
frecvenţă intermediară, se poate
face bobinajul dorit dacă folosiţi
sîrmă 0,06—0,08.
La o sîrmă mai groasă folosiţi şi o
carcasă mai mare.
MIULESCU CĂTĂLIN — Braşov,
Va 1 sa luaţi iogaturs c u
radioctubul Braşov, de unde veţi
primi informaţiile necesare ca. să
deveniţi radioamator şi deci să pu¬
teţi construi o staţie de emisie-re-
cepţie.
PAVEL OCTAV — Bîra Neamţ. Per-
fii'
turbaţiile la recepţie apar din cauza
folosirii unei antene suplimentare.
Receptorul Gloria are antenă de fe¬
rită şi orice antenă suplimentară
strică acordul circuitului de intrare.
Antenele Yagi sînt folosite ia emisie
cu randament bun.
RADOVÂN FLORIN - Timişoara.
Se pare că defectul nu este în televi¬
zor, ci antena care nu este corect
utilizată. Folosiţi experimental o
bucată de sîrmă în locul antenei.
PlRVU GHEORGHE - jud. Pra¬
hova, Luaţi semnal pentru orgă de
ia ieşifâa difuzorului
Mărind viteza de deplasare a ben¬
zii, se îmbunătăţeşte gama frecven¬
ţelor superioare.
FERICEAM CONSTANTIN - Arad.
înlocuirea tipului de schimbător de
canale la „Dacia“ este destul de
complicată, necesitînd mari modi¬
ficări ale sistemului de alimentare
cu energie.
Vom publica datele referitoare la
iluminare, diafragmă etc. în rubrica
foto.
IORDACHE CLAUDIU — Bucu¬
reşti. Autooscilarea emiţătorului se
poate datora cuplajului dintre etaje
şi deci se ecranează fiecare etaj sau
dacă autooscilează primul etaj
măriţi valoarea rezistorului din emi-
tor.
STAN MIHAIL — Vîlcea. Nu putem
deduce tipul şi caracteristicile unui
tub catodic după dimensiunile sale
fizice — multe tuburi seamănă între
POPESCU DRAGOŞ - Gorj. De¬
fectul televizorului dv. constă în
funcţionarea anormală a unor etaje
(sunet şi baleiaj cadre). Măsuraţi
regimul acestor etaje şi comparaţi
valorile cu cele date pe schemă.
Eventual înlocuiţi piesele cu abateri
de valori.
RUG ILIE — Hunedoara. Nu deţi¬
nem date despre recepţia TV Dx în
oraşul dv.
GOMOIU BOGDAN - jud. Argeş.
Dacă doriţi să construiţi un amplifi¬
cator AF cu putere de 10 W, cei mai
recomandabil este să consultaţi ru¬
brica HI-FI şi să vă alegeţi o schemă
în funcţie de piesele ce le deţineţi. A
reproduce amplificatorul magneto¬
fonului „Maiak“ este puţin probabil
că va satisface dorinţele dv., mai
ales că acest amplificator are o pu¬
tere modestă. O soluţie ar fi să con¬
struiţi chiar amplificatorul cu
TBA 810. care vă furnizează 7 W pe
' 4 îi
POPESCU ION - Buşteni. Nu deţi¬
nem documentaţiile solicitate.
VARBAN CRISTIAN — Bucureşti,
în mod normal, decodorul stereo se
cuplează la ieşirea discriminatoru¬
lui, dar, dacă nu aveţi schema apa¬
ratului şi nu puteţi determina punc¬
tul de ieşire ai discriminatorului,
puteţi cupla firul care vine la poten-
ţiometrul de volum la intrarea deco¬
dorului, apoi ieşirile decodorului la
intrările amplificatoarelor.
Asupra montajelor Dolby vom
mai reveni.
IONESCU DAN — Slănic Prahova.
Motorul de la picup are două în¬
făşurări pentru 110 V, care înseriate
permit cuplarea motorului la 220 V.
Faptul că o pistă nu este ştearsă
bine denotă insuficienţa curentului
în capul de ştergere. Modificarea vi¬
tezei se face schimbînd bucşa pe
axul motor nu pe volant.
!OAN I. — Craiova. Vă mulţumim
pentru observaţiile şi sugestiile re¬
feritoare ia suplimentul de mode-
lism.
CHIOSA AURELIAN - Bîrlad.
Tranzistorul 2N2646 este TUJ, iar
AC 180 este pnp cu germaniu; am¬
bele se construiesc la noi în ţară.
ŞERBAN GABREEL - Piteşti. înlo¬
cuiţi 2SB 56 cu EFT 333.
La redresor se pare că nu este su¬
ficient filtrajul — deci condensator
electrolitic cu valoare mai mare.
TOADER DANIEL — Buzău. Tubu¬
rile din seria D se foloseau la apara¬
tele alimentate din baterii, iar tubul
OT 100 este o triodă de mare putere
din staţiile de radioficare. Un difu¬
zor poate fi folosit şi ca microfon.
* Piese se pot cumpăra de la magazJ-
de spt r >» fatt#
CONSULTAŢIE
DOROBANŢU GRÎGGRE, Reşiţa
Ne relataţi în scrisoare despre un
defect al televizorului Temp 6M, de¬
fect care s-a manifestat o vreme
prin instabilitate pe cadre, iar în ul¬
tima perioadă de timp imaginea s-a
îngustat (are lăţime de 5 cm) şi este
inversată (partea de sus a imaginii
apare jos).
După cum se ştie, televizoarele
Temp 6M sînt în exploatare de
peste zece ani, deci tuburile sînt
destul de epuizate, iar piesele com¬
ponente şi în special rezistoarele
sînt devalorizate, unele prezentînd
chiar întreruperi.
Cele două defecte — desincroni-
zarea şi inversarea imaginii — au
două cauze diferite ce nu se influ¬
enţează reciproc.
Depanarea televizorului va trebui
făcută în ordine inversă apariţiei
defectelor, şi anume inversarea
imaginii provine din defectarea
condensatorului C23. Acesta este
de tip tubular, de culoare roşie şi
este montat în partea dreaptă sus a
plăcii. Este suficient să între rupeţi
un terminal al condensatorului şi
imaginea va reveni la normal, dar cu
dimensiuni mai mari, dimensiunea
corectă stabilindu-se din butoane.
Instabilitatea pe cadre (care este
etapa secundă a depanării) provine
din lipsa impulsurilor sincro ca¬
dre. Se vor verifica, în ordine, con¬
densatorul C 19 (4,7 nF), apoi ele¬
mentele concentrate R18-R21-R23.
Acestea se află montate într-un su¬
port de plastic şi aveţi acces numai
la terminala
între terminalele notate pe sche¬
mă se montează rezistoare cu valo¬
rile indicate.
în final o verificare a tuburilor
este binevenită.
Prezentăm alăturat şi partea de
baleiaj a schemei televizorului
Temp 6M.