Tehnium/1985/8504

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 



GENERATOR 

DE SEMNAL 


(CITIŢI IN PAG.16) 























.. : 

TINEREI GENERAŢII 

■r 




Student KAZMVÎiR RADVANSKV, 
Petreşani 


A. CONSIDERAŢII GENERALE. este concentrata pe o conducta 

PRINCIPIUL DE FUNCŢIO- montată în focarul reflectorului pa- 

NARE. PERFORMANŢE rabolic şi prin care trece apa. obţi- 

La proiectarea acestui mic capta- nîndu-se la ieşire apă caldă. Vitrajul 
tor solar, a cărui masă totală nu de- 


Lucrarea prezentată a fost distinsă cu premiul 111 ia catego¬ 
ria soluţii şi realizări pentru locuinţe în mediul rural din cadrul 
concursului „Modernizarea locuinţei 11 . 

realizează efectul de seră, majorind plăcii, este fixată o altă conductă de 

cîştigul termic. Construcţia, deşi cupru, cu diametrul interior de 

foarte simplă, asigură o bună robus- 5—6 mm, care se va găsi chiar în 

teţe mecanică, este uşor de focarul concentratorului şi care 

transportat şi montat şi ocupă un preia vectorul de fluid din B’şi îl 7n- 

spaţiu redus! Orientarea se face ma- călzeşte la temperatura finală. Ţevile 

nual foarte simplu, cu circa 5° în sînt cositorite de placă pentru a pre- 

avans . faţă de direcţia soarelui, lua căldura cît mai bine. Ţevile A şi 

orientare valabilă în jur de o oră şi B au capetele puţin turtite şi bine 


păşeşte 6 kg, am pornit de la consi¬ 
derentul de a obţine apă caldă pen¬ 
tru uz menajer cu o instalaţie de di¬ 
mensiuni cît mai mici, realizată cu 
materiale uşor de procurat şi avînd 
o construcţie cît mai simplă. Am 
ales varianta cu focalizare liniară a 
radiaţiilor printr-un concentrator pa¬ 
rabolic, utilizînd în loc de oglindă o 
simplă tablă de aluminiu, mult mai 
uşor de procurat şi care satisface 
cerinţele impuse. 

La temperatura mediului de 27°C 
pe o zi însorită am reuşit, să încăl¬ 
zesc apa de la temperatura de 17°C 
la cea de 68°C, suficient pentru 
scopul propus. Am reuşit în acest 
mod să reduc substanţial consumul 
de gaz de butelie pe care îl afectam 
încălzirii apei pentru gospodărie, 
precum şi consumul de energie 
electrică la încălzitorul maşinii de 
spălat. 

Pînă în prezent, ca rezervor am 
utilizat un bidon de 20 I, aşezat la 
un nivel superior captatorului, dar în 
viitor doresc să folosesc un rezervor 
mai mare. Schema de interconexiuni 
este dată în figura î şi este foarte 
cunoscută, în continuare prezentînd 
doar captatorul propriu-zis. 

La construcţia captatorului am 
pornit de la ideea de a îmbina un 
captator plan cu unul cu focalizare 
liniară (fig. 2). 

O parte din razele solare care 
ajung la captator cad direct pe o 
placă înnegrită cu suprafaţa de 
300 cm 2 , pe care sînt montate două 
conducte legate în paralel prin care 
circulă apa, realizîndu-se o preîncăl- 
zire, iar cealaltă parte a radiaţiilor 




Captatorul solar este alcătuit din 
următoarele părţi componente: vi- 
traj, placă absorbantă cu tubulatură, 
un concentrator liniar parabolic şi 
postamentul de fixare. 

1. Vitrajul (fig. 3) este realizat 
dintr-un tub de sticlă organică utili¬ 
zat ca element de protecţie la cor¬ 
purile de iluminat CFS utilizate în 
subteran. Pentru fixare, tubul este 
prevăzut la un capăt cu o clemă de 
fixare, iar la celălalt capăt cu două 
decupaje pentru îmbinarea cu placa 
absorbantă. 

2. Placa absorbantă (fig. 4) este 
formată dintr-o fîşie de tablă de cu¬ 
pru de 3 mm grosime, avînd la ca¬ 
pete cositorite două bucăţi de ţeavă 
de cupru 0 12 mm (A şi B). Pe par¬ 
tea superioară se află cositorite 
două ţevi de cupru, cu diametrul in¬ 
terior de 3 mm şi care fac legătura 
între A şi B. Practic cele două con¬ 
ducte sînt legate în paralel şi prin 
ele va circula apa introdusă în A 
printr-o bucată de ţeavă de acelaşi 
tip. Pe partea inferioară, în centrul 


cositorite. Circulaţia apei este repre¬ 
zentată printr-o linie discontinuă re¬ 
dată la culoare. La capătul B, per¬ 
pendicular pe placă, se cositoreşte 
o fîşie de tablă, aripioară ce serveşte 
la îmbinarea cu vitrajul şi fixarea în 
reflector. După cositorire se face o 
verificare a etanşeităţii circuitului de 
fluid. Debitul de circulaţie pe care îl 
realizează tubulatura este de 
0,8 l/min. Vopsirea se face în două 
straturi cu negru mat. Ansamblul 
placă-vitraj este prezentat în foto¬ 
grafia din figura 5. 

3. Concentratorul liniar parabolic 
(fig. 6) este constituit din două părţi 
laterale, A şi B, realizate din lemn 
de brad de 20 mm grosime. Pe hîr- 
tie milimetrică se trasează o para¬ 
bolă avînd distanţa focală p/2 egală 
cu 120 mm. Se trasează pe scîndură 
profilul conform desenului şi se de¬ 
cupează. Partea A este prevăzută cu 
două orificii pentru introducerea 
conductelor de intrare şi ieşire din 
tubulatură. Pe ambele capete se 
montează cu două holzşuruburi cîte 


2 


TEHNIUM 4/1985 











7 



Vedere laterală captator 
1 — element lateral pentru fixarea reflectorului 
parabolic; 2 — plăcuţă metalică; 3 — buton pen¬ 
tru fixarea (orientarea) captatorului; 4 — termo¬ 
metru (pentru mediul ambiant). 


o plăcuţă pentru fixarea pe posta¬ 
ment. 

Reflectorul este realizat dintr-o 
bucată de tablă de aluminiu lu¬ 
cioasă de 0,5 mm, cu dimensiunile 
de 700 x580 mm, şi este fixat pe 
părţile Jaterale cu holzşuruburi 
scurte. în figura 7 se prezintă vede¬ 
rea laterală a captatorului. 

4. Postamentul de fixare (fig. 8) 
este realizat din lemn de brad şi 
este prevăzut cu două picioare de 


rul a două şuruburi M5 avînd la ca¬ 
pete un buton pentru o uşoară ma¬ 
nevrare. Prin slăbirea şuruburilor, 
captatorul se roteşte în poziţia do¬ 
rită şi după strîngere acesta rămîne 
fixat rigid. 

Pentru montare se introduc cele 
două conducte prin orificiile late¬ 
rale, se poziţionează tubul captator 



1 — vitraj; 2 — corp negru (tubulatura); 3 — 
aripioară de fixare; 4 — clemă de fixare; 5 — in¬ 
trare apă rece; 6 — ieşire apă caldă. 





şi se îndoaie aripioara de fixare. în 
figura 9 este prezentată vederea din 
faţă a captatorului. 

BIBLIOGRAFIE: 

G. Folescu — Aventura surselor de 
energie 

Almanah „Tehnium" ’82 


TEHNIUM 4/1985 


3 








APLICA 


jAd* 



Intrarea neinversoare a opera¬ 
ţionalului este polarizată static la 
U/2 cu ajutorul divizorulut R,—R ? 
(rezistenţe egale). Pentru a separa la 
ieşire această componentă continua, 
partea neliniară a montajului a fost 
cuplată prin condensatorul C 3 . în 
regim continuu, operaţionalului i se 
aplică o contrareacţie slabă prin R 3 
(cu valoarea de cîţiva megaohmi). în 
regim dinamic, reactanţa capacitivă 
a condensatoarelor C 2 şi C< fiind 
neglijabilă, bucla de reacţie neqativă 
se mai închide şi prin D, ■ R 4 , res¬ 
pectiv prin D 2 . Regăsim astfel 
schema redresorului monoalternanţă 
cu ieşire pozitivă (nodul D,—R 4 ), 
care mai prezintă, în plus, datorită 
divizorului R 4 —R*,, şi un cîştig su- 


FÎ2. a, mărculescu 

praumtar în tensiune. Pentru R 3 R 4 , 
R s , cîştigul este dat practic de 
raportul R 4 /R- 5 . 

Daca acest montaj se completează 
cu un etaj repetor pe emitor pentru 
a-i reduce impedanţa de ieşire, el 
poate fi utilizat ca milivoltmetru 
alternativ, asa cum se arată în figura 
13. 

Nu s-au indicat valorile pieselor, 
acestea fiind alese experimental în 
funcţie de destinaţia concretă a 
redresorului. Se pot lua orientativ: U 
= 9 -4- 15 V (tensiune unică, foarte 
bine filtrată, stabilizată); R, - R z = 
4,7 k n -r 120 kft; R 3 = 1M1Î -ş- 4,7 
Mii; R 4 — se alege în funcţie de 
cîştigul în tensiune dorit (zeci-sute 
de kiloohmi); R 5 = 1 kll -f- 3,3 kli; R 6 



= 1 klî -r 4,7 kli; C 1( C 3 = 0,1 txF -f- 
1 nF (nepolarizate); C 2 = 10 ^F -f- 47 
m F; C 4 = 47 mF - 5 - 470 M F; T, — orice 
tranzistor npn cu siliciu, de mică 
putere; V — voltmetru de tensiune 
continuă cu 0,6 V -r- 3 V la cap de 


’. /:/:;/ ". :/; ; : /: / 


Atunci cînd am analizat funcţiona¬ 
rea amplificatorului inversor cu re¬ 
acţie (vezi nr. 3/1984), am subliniat o 
particularitate importanta a acestui 
circuit, ^nume faptul că „nodul" în 
care sînt conectate rezistenţa de 
intrare, rezistenţa de reacţie şi 
intrarea inversoare a AO se com¬ 
portă ca o masă virtuală. Această 
observaţie stă la baza circuitelor 
sumatoare cu AO, configuraţia in¬ 
versoare permiţînd amplificarea si¬ 
multană a unui’număr dat (dorit) de 
semnale de intrare, fără nici o inter¬ 
ferenţă între sursele respective. 

Să considerăm întîi exemplul cel 
mai simplu de sumator (fig. 1), cînd 
intrării inversoare a AO i se aplică, 
prin rezistenţele separate R^, R i2 , 
două semnale de intrare, E h , respec¬ 
tiv E i2 . Deoarece nodul N este o 
masă virtuală, cele două surse de 
semnal nu pot debita curenţi una 
prin cealaltă, indiferent de valorile 
rezistenţelor R, R i2 , fiind astfel 
complet separate (independente). 
Această condiţie este esenţială pen¬ 
tru un circuit de sumare, în caz 



contrar existînd riscul deteriorării 
generatoarelor de semnal (sau al 
distorsionării semnalelor), date fiind 
nivelurile în gendral diferite şi rezis¬ 
tenţele interne diferite ale genera¬ 
toarelor. 

Curentul prin rezistenţa de reacţie 
Rf va fi egal cu suma algebrică a 
curenţilor prin R n şi R i2 . Ţinînd cont 
de caracteristica de transfer a ampli¬ 
ficatorului inversor cu reacţie, dedu¬ 
cem pentru circuitul din figura 1: 


Tradusă îti cuvinte, relaţia (1) ne 
arată că semnalele de intrare E^ şi 
E i2 sînt amplificate de R/Rn, respec¬ 
tiv R t /R i2 ori, însumate algebric (m㬠
rimile fcj includ şi semnele) şi si¬ 
multan rezultatul este inversat, 
adică defazat cu 180°. 

Intrarea neinversoare este conec¬ 
tată la masă printr-o rezistenţă R 
egală aproximativ cu rezultanta 
combinaţiei paralele R-^ || R i2 || R f , 
„văzută" de intrarea neinversoare 
(pentru compensarea curenţilor de 
polarizare de intrare). 


In cazul particular (frecvent 
întîlnit) cînd rezistenţele de intrare 
se iau egale, R n = R^ = R„ ecuaţia 
de transfer devine: 


ceea ce înseamnă amplificări egale 
pentru ambele semnale, plus inver¬ 
sare. Un caz şi mai particular — 
întîlnit şi el în practică — este acela 
în care rezistenţele de intrare sînt 
egale între ele şi egale cu rezistenţa 
de reacţie. Caracteristica de transfer 
se rezumă aici la sumare algebrică 
plus inversare: 

E 0 =— (Eji + E i2 ) (3) 

Cele spuse pînă acum pot fi uşor 
generalizate pentru orice număr n 
de semnale de intrare, E i1t E i2> ... E in . 

Circuitele sumatoare îşi găsesc 
nenumărate aplicaţii practice, dintre 
care menţionăm în primul rînd mixe¬ 
rele de audiofrecvenţă. 

în acest caz intrările şi ieşirea se 
cuplează capacitiv, pentru blocarea 
eventualelor componente continue 
suprapuse peste semnalele „utile". 
Un exemplu simplu de mixer AF cu 


scală. 

Folosind un amplificator operaţio¬ 
nal de tip /3A741, cîştigul în tensiune 
nu va fi luat mai mare de cca 50, 
pentru a acoperi întreaga gamă de 
audiofrecvenţă. 


trei intrări este prezentat în figura 2. 
Valoarea rezistenţei R f se alege în 
funcţie de cîştigul în tensiune dorit 
{100 k£>—1 MII). Condensatorul de 
intrare C 1 (nepolarizat) se ia cu o 
valoare suficient/de mare (constante 
mari R, . C^, pentru a asigura trans- 
miterea_ neatenuată a frecvenţelor 
joase. în plus, cele trei intrări au 
fost prevăzute cu potenţiometre in¬ 
dividuale pentru dozarea nivelurilor 
injectate în mixer, P, — P 3 . Semna¬ 
lul de ieşire se culege din cursorul 
potenţiometrului de volum general, 


] R i1 Q R i2 


) E i1 © E i2 


^ A-Vcc 

3R-Rii|| R i2 ||Rf 


F^=3x47WUog 




4 


TEHNIUM 4/1985 








Foarte îndrăgite de tineri, mor 
jele electronice de orgă de iun 
dau adeseori multă bătaie de < 
constructorilor începători, nu 
pentru complexitatea scheme 
abordate, cît mai ales în ceea ce | 
veste alegerea şi verificarea corn 
nentelor, experimentarea cu pies 
procurate (nu întotdeauna idenl 
cu cele recomandate de aut( 
efectuarea modificărilor ce se imţ 
în funcţie de performanţele piese 
de condiţiile concrete de aliment 
şi excitare cu semnal AF şi, în fi 
transpunerea întregului montaj „pe 


de reţea se va face de preferinţă 
prin conductoare liţate izolate 
(eventual cordon biiifa'r), terminate 
cu banane (ştecher) pentru racorda¬ 
rea comodă şi sigură la priza de re¬ 
ţea. Ieşirea se poate tace prin cose 
prinse în şuruburi (fig. 2) sau prin 
conductoare liţate bine izolate (fig. 
3). Pentru a preîntîmpina atingerile 
accidentale pe spate cu diverse 
obiecte metalice aflate eventual pe 
masa de lucru, plăcuţele au fost 
prevăzute cu şuruburi de distanţare, 
care în final pot servi şi la fixarea 
modulului de cutia aparatului. 

2. MODULUL BECURILOR 

Pe parcursul fazei experimentale, 
prezenţa becurilor conectate perma¬ 
nent la montaj îngreunează mult lu¬ 
crul, impunînd o atenţie sporită la 


curat , intr-o variantă proprie de ca- r-- 

blaj. Numeroase dificultăţi apar i 

chiar şi după realizarea montajului, [ 

cînd se încearcă utilizarea lui în alte i 

condiţii decît cele în care a fost ex- 1 

perimentat sau cînd constructorul«— j— 
descoperă o nouă schemă mai AF i 
atractivă, cu performanţe îmbunătă- 1 

ţite. Cablajul înghesuit, dimensiona- ! 

rea incompţatibilă a unor compo- , 

nente esenţiale, ca şi prezenţa dife- i 

ritelor tensiuni de lucru (reţea, aii- j 

mentare c.c., semnal AF) fac ade- j 

seori imposibilă adaptarea, impu- i 

nînd reexperimentarea şi reproiecta- i 

rea întregului cablaj. 1 1 

în cele ce urmează propunem J 

constructorilor amatori de experi- i 

mente electronice realizarea unui ! 

ansamblu modular de orgă de j 

lumini cu trei canale care înlătură în | 

bună parte neajunsurile menţionate, i 

oferind totodată posibilitatea utiliză-r i 

rii diverselor module în numeroase | 

alte scopuri. Vom exemplifica i 

această sugestie pe varianta clasică | 

de orgă cu tiristoare şi becuri de re- j 

ţea, conform schemei simplificate , 

din figura 1, pe care o vom analiza i 

în detaliu de la coadă spre cap. (-)Mţisâ 

1. MODULUL DE REDRESARE L_ 


MODULUL FILTRELOR 


MODULUL 
HRIST OARELOR 



-M" 220V« 


MODULUL DE 
REDRESARE 


Folosite direct la tensiunea de re¬ 
ţea (220 V/50 Hz), tiristoarele pot fi 
comandate numai pe durata semial- 
ternanţelor care fac anodul pozitiv 
în raport cu catodul, ele fiind în 
fond nişte diode cu conducţia 
controlată prin intermediul potenţia¬ 
lului aplicat porţii. în acest fel, con¬ 
sumatorul plasat în serie în circuitul 
anod-catod va putea primi cel mult 
o jumătate din tensiunea eficace de 
220 V a reţelei, respectiv va func¬ 
ţiona la maximum jumătate din pu¬ 
terea sa nominală. 

Remediul îl constituie redresarea 
bialternanţă a tensiunii de reţea, fo- 


K Tensiunile de alimentare ( ±9 V 1 
: ±15 V) vor fi foarte bjne filtrate, ■ 
de preferinţă stabilizate. în schemă 1 
nu s-au figurat, dar se recomandă i 
introducerea unor condensatoare de 
decuplaj între terminalele de alimen¬ 
tare ale AO şi masă (22—100 nF). 

■ Există unele aplicaţii în care func¬ 
ţia de transfer dorită este chiar 
suma algebrică a semnalelor de in¬ 
trare, cu alte cuvinte cînd circuitului 
i se impune să efectueze operaţia: 

E 0 = E h + E i2 + ... + E in (4) 

In astfel de cazuri se renunţă la 
cîştigu! în tensiune (se asigură cîştig 
unitar pentru toate semnalele), ale- 
gînd rezistenţele de intrare egale în¬ 
tre ele „şi egale cu rezistenţa de 
reacţie. în plus, trebuie anihilată in¬ 
versarea de fază, lucru ce se obţine 
uşor adăugînd la ieşire încă un in- 
versor cu AO fără amplificare, aşa i 
cum se arată în exemplul din figura || 
3. Atunci cînd se lucrează cu sem- i 
nale de intrare mici (milivolţi — zeci 1 
de milivolţi), se poate impune intro- I 
ducerea reglajului de offset pentru §j 
fiecare operaţional. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 




losind în acest scop o punte monoli¬ 
tică (sau patru diode montate în 
punte), care trebuie să suporte lejer 
tensiunea de vîrf a reţelei 
(1,41 X 220 V ^ 310 V) si curentul 
maxim total solicitat de becuri. Re¬ 
dresarea se face obligatoriu fără fil¬ 
trare (fără condensator), pentru a 
păstra trecerea prin zero a tensiunii 
pulsaîorii obţinute, condiţie esen¬ 
ţială pentru autoblocarea tiristoare- 
lor la încetarea semnalului de co¬ 
mandă pe poartă, 
în figurile 2 şi 3 sînt sugerate 


două variante constructive pentru 
modulul de redresare, prima utili- 
zînd o punte de tip 3PM4 sau 3PM6 
(3 A/400 V, respectiv 3 A/600 V), 
iar cealaltă o punte de tip 20PM4 
(20 A/400 V). Ambele plăcuţe au 
fost prevăzute cu soclu pentru sigu¬ 
ranţă fuzibilă (So), aceasta din urmă 
fiind dimensionată în funcţie de 
consumul total preconizat. Nu se re¬ 
comandă utilizarea tehnicii cu cir¬ 
cuit imprimat, cablajul fiind clasic, 
cu fire groase de conexiune şi îmbi¬ 
nări solide prin cositorire. Intrarea 


manipulare, înlocuită adeseori prin 
repetate conectări şi deconectări 
provizorii, care la rîndul lor sporesc 
riscul de strecurare a unor greşeli 
costisitoare. 

Sugerăm înlăturarea acestui in¬ 
convenient prin realizarea unei pl㬠
cuţe separate pe care se montează 
trei mufe (prize etc.), interconectate 
conform schemei generale de prin¬ 
cipiu, de exemplu aşa cum se arată 
în figura 4. Legăturile cu modulul de 
redresare (plusul tensiunii redre¬ 
sate) şi cu modului,tiristoarelor se 
vor face prin cordoane liţate izolate, 
iar cuplarea becurilor se asigură 
prin mufe corespunzătoare (şte- 
chere etc.). 

Experimentarea se efectuează co¬ 
mod cu cîte un singur bec pe canal, 
de preferinţă colorat şi de mică pu¬ 
tere (25—40 W/220 V). Becurile se 
montează în dulii adecvate, fiind 
prevăzute cu cordoane liţate izolate, 
terminate prin mufe „tată“. Pentru 
puteri mici (sub 60—100 W) am fo¬ 
losit cu bune rezultate mufele de 
microfon („mamă" şi ,,tată“). 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


5 


TEHNIUM 4/1985 












Montajul prezentat permite lu¬ 
crul în banda de 2. m, avînd ca 
element de bază un transceiver 
pe banda de 20 m. Acest 
transverter a fost experimentat 
de către OK2BNG şi OK3DQ şi 
publicat în revista „Amaterske 
Radio 11 . 

Modul de funcţionare a apara¬ 
tului este ilustrat în figura 1, în 
care transferarea frecvenţei de 
14 MHz se face gratie unui osci¬ 
lator pe 130 MHz! pilotat cu 
cuarţ. Partea ae emisie debi¬ 
tează 1,3 W, întregul adaptor fi¬ 
ind alimentat cu 12 V. 

La recepţie, semnalul de 
144 MHz se aplică de la antenă 
bobinei LI9, unde este amplifi¬ 
cat de tranzistorul T9. Tranzisto¬ 
rul T8 primeşte semnal de la T9 
şi de la oscilatorul local 


Y03C0 

130 MHz. Semnalul rezultat este 
de 14 MHz, care prin mufa K2 
se aplică receptorului. 

La emisie, semnalul de 
144 MHz se aplică la mufa K3 
pentru bobina LI. în divizorul 
C1C2 se aplică şi semnal de 
130 MHz pentru modulatorul 
format din TI şi T2. La ieşirea 
modulatorului semnalul are frec¬ 
venţa de 144 MHz. Urmează 
apoi un lanţ de amplificare ce 
permite ca la filtrul L10C25C26 
sa se obţină o putere de peste 
1 W. Comutarea de pe Rx pe Tx 
se face cu ajutorul unui releu. 

Schema electrică completă 
este prezentată în figura 2. 

întregul montaj se concreti- 
zează pe un cablaj imprimat, ale 
cărui formă şi dimensiuni apar 
m figura 3. 




mm 

Ol 

IU 

HSra 

iS»* ţgsţ. 

LI 

WS/j 

mm 

mgm 

j 

L2 


■Egra 



L3 

8 

8 

0,85 

0,3 

L4 

8 

2 

0,85 

L5 

5 

5,5 

0,85 

- 0 , 2 ; 

L6 

8 

5 

0.85 

0.1S 

L7 

8 

5 

0,85 

;iîBllf?î?'M8IS§î 

L8 

5 

3 

0,85 

0,12 

L9 

8 

3 

0,85 

0,1 

L10 

LII 

8 

5 

2 

3,5 

1,0 

0,85 

0,05 

0,08-0,12 

L12 

5 

9 

0,6 

0,5 - 0,7 

L13 

L14 

5 

5 

9 

38 

0.6 

0,2 

0.5 ~Q> 

5,8 - 7,5 

LI 5 

5 

38 

0.2 

5,8 -7,5 

L16 

5 

5 

0,85 

0,13 

LI 7 

5 

5 

0,85 

0 13 

L18 

7,8 

5 

0,85 

0i24 

L19 

6 

3 

0,85 , 


TU 

M4 

12 

0.4 

20 

TI2 

2,5 

25 

0,2 

10 

TI3 

M4 

9 

0,4 

10 


(URMARE DIN NR. TRECUT - PAG. 7) 


Antena folosită este un horn cu cîştigul 
de 20 dB şi unghiuri egale în cele 'două 
planuri, respectiv 15° (fig. 11). După rea¬ 
lizarea tuturor elementelor se asamblează 
partea de SHF. 

La montaj cavitatea oscilatorului se se¬ 
pară prin diafragma de cuplaj, care are şi 
rolul de a îmbunătăţi stabilitatea frecven¬ 
ţei. 

Acum prezenţa oscilaţiilor de mi¬ 
crounde se poate pune în evidenţă prin 
conectarea între anodul diodei mixer şi 
masă a unui miliampermetru; prin diodă 
va trece un curent în jur de 1 mA (valoa¬ 
rea depinde de putere). 

Din păcate, pentru acord nu se poate 
recurge la metode improvizate, fiind ne¬ 
cesar un undametru de microunde sau 
un frecvenţ metru numeric. 

Pentru acord se introduce tija de reglaj 
fm la 1,5—2 mm în interiorul cavităţii, 
apoi se fixează frecvenţa în jurul valorii 
dorite cu ajutorul pistonului, urmînd ca 
acordul fin să se realizeze prin introduce¬ 
rea sau scoaterea tijei. 

. Ca receptor am folosit un aparat FM în- 
tre 98 şi 102 MHz şi CAF pe toată banda. 

Experimentările au dovedit eficienta 
sistemului CAF, care reuşeşte să com¬ 
penseze unele deplasări ale frecvenţei 
(de exemplu, la transport), precum şi va¬ 
riaţiile de frecvenţă în timpul funcţionării 
Partea de modulator, generator de dip-uri 
şi stabilizator (fig. 12) incluse pe un cir¬ 
cuit imprimat au fost realizate după (3) 
cu menţiunea că nivelul foarte mic nece^ 


sar pentru modulaţie nu justifică introdu¬ 
cerea unui amplificator operaţional. 

Cu poţenţiometrele semireglabile P şi 
P 2 se fixează tensiunea de modulaţie 
pentru microfon, respectiv pentru dip la 
valoarea de 10 mVvv, ceea ce determina 
o variaţie de frecvenţă de 50 kHz 
Trebuie menţionată utilitatea deosebita 
a generatorului de dip-uri, care permite 
orientarea cu uşurinţă a antenei. 
,/ ut ®. rea 4e ieşire este de aproximativ 
35 mW şi, dm pacate, pînă la redactarea 
materialului în vederea publicării, n-am 
reuşit sa determin distanţa maximă la 
care poate fi realizată o radiolegătură 
Dar, înaintea prezentării aparatelor la. 
campionatul naţional de creaţie tehnica 
dm domeniul. radiocomunicatiilor ne-au 
convins experimentările de la Ploieşti ca 
distanţa de 300—400 m este prea mica 
deoarece se producea microfonie (recep¬ 
ţia se făcea în difuzoare) şi, pentru a ne 
putea înţelege, a trebuit să dezorientam 
antenele. 

v^oKÎ nd , împreună cu in 9- Kiss Denes, 
YO6CBN, funcţionarea aparatului său 
ne-am auzit la circa 1,5 km, iar la 
Cluj-Napoca am stabilit prima legătura 
oficială în banda de 10 GHz între 
Y06CBN/P5 (LG28a) şi Y09AZD/P5 
(LG18d). ORB 8 km. 

Tututor pasionaţilor undelor ultrascurte 
care doresc să realizeze aparatură pentru 
aceasta bandă le stau la dispoziţie cu l㬠
muriri suplimentare, le doresc succes si 
la reauzire în 10 GHz 1 





6 


TEHNIUM 4/1985 








1 

8 



\HiM&£m£Mm 







M aHOn^Kd 


IrKJ&Sl 




1 ■ 






liMBP&IB B 




K^lIHI 


b 


s 

fiMai 

BB 

3B 

■j 

ll| 

nai 


s 























CORECTOR 
DE TON 


' Pentru îmbunătăţirea unei audiţii 
muzicale conform preferinţelor as¬ 
cultătorului, accentuarea sau dezac- 
centuarea unei porţiuni din banda 
de audiofrecvenţă se efectuează în 
cadrul amplificatorului de către eta¬ 
jul corector de ton. Orice amplifica¬ 
tor de audiofrecvenţă este dotat cu 
un corector de ton mai simplu sau 
mai complex, în funcţie de perfor¬ 
manţele generale estimate de firma 
producătoare a complexului elec- 
troacustic. Majoritatea corectoarelor 
de ton sînt de tip Baxendall (fig. 4). 
Acest circuit, folosit frecvent dato¬ 
rită simplităţii sale, prezintă totuşi, 
în urma unei analize mai amănun¬ 
ţite, unele deficienţe. Dezavantajul 
esenţial al unui circuit Baxendall 
clasic îl constituie efectul de corec¬ 
ţie foarte mare la extremele benzii 
de audiofrecvenţă. Să analizăm diaţr 
gramele teoretice din figura 1, care 
descriu comportarea acestui tip de 
corector de ton. Astfel, dacă se do¬ 
reşte mărirea amplificării cu 6 dB 
pentru frecvenţa de 2 kHz, se ob- 


mai înalte nu mai are nici un efect. 
O dată cu mărirea spectrului frec¬ 
venţelor joase spre frecvenţe me- 
dii-înalte, condensatoarele C 1 şi C 2 
decuplează porţiunile rezistive afe¬ 
rente ale potenţiometrului P,, iar co¬ 
recţia de amplitudine începe să de¬ 
vină eficienta. Aspectul acesta nu 
apare în cadrul grupului destinat co¬ 
rectării amplitudinii frecvenţelor 
înalte. Datorită configuraţiei sche¬ 
mei electrice, o dată cu creşterea 
spectrului frecvenţelor înalte, con¬ 
densatorul C 3 îşi micşorează impe- 
danţa, iar controlul frecvenţelor 
înalte are efect în mod permanent. 
Rezistenţa R 3 constituie un tampon 
necesar prevenirii controlului nivelu¬ 
lui frecvenţelor joase de către po- 
tenţiometrul care efectuează contro¬ 
lul nivelului frecvenţelor înalte. To¬ 
tuşi, pentru frecvenţe foarte înalte 
(mai mari decît 10 kHz), potent io- 
metrul P 2 reprezintă doar un reglaj 


de nivel al amplitudinii acestora 
Diagramele teoretice din figura 1 
descriu în mod explicit concluziih 
menţionate anterior. 

S-a pus problema modificării cir 
cuitului Baxendall, în aşa fel ca în 
urma schimbărilor efectuate să nu 
se complice prea mult montajul, să 
fie lărgite posibilităţile sale de? lucru 
şi să nu fie afectate performanţele în 
ceea ce priveşte .banda de frecvenţe 
de lucru, nivelul distorsiunilor şi al 
zgomotului de fond. în continuare 
descriem comportarea unui circuit 
Baxendall care întruneşte condiţiile 
menţionate. 

Schema electrică de principiu a 
circuitului Baxendall modificat este 
prezentată în figura 5. Comportarea 
teoretică a circuitului este descrisă 
de diagramele teoretice din figura 2 
Analizînd schema electrică, se ob 
servă adăugarea potenţiometrelor P 
şi P 4 care pot modifica în limite des 


ing. EMIL MAR!AM 

serva că pentru frecvenţa de 10 kHz 
corecţia obţinută are valoarea de 
18 dB, or, se ştie că accentuarea ni¬ 
velului frecvenţelor medii-înalte m㬠
reşte automat nivelul zgomotului de 
fond situat în această zonă. Dacă se 
doreşte dezaccentuarea frecvenţei 
de 200 Hz cu 4 dB, se observă că 
pentru frecvenţa de 50 Hz apare o 
dezaccentuare de 12 dB, deci o mo¬ 
dificare însemnată în spectrul frec¬ 
venţelor joase. Un alt dezavantaj al 
unui circuit Baxendall clasic îl con¬ 
stituie lipsa posibilităţii de corecţie a 
amplitudinii semnalului audio util în 
zona centrală de audiofrecvenţă. Să 
analizăm comportarea circuitului 
Baxendall clasic care are schema 
electrică explicitată în figura 4. Se 
observă că la frecvenţe foarte joase 
porţiunea de circuit pentru corecţia 
frecvenţelor joase se comportă 
practic rezistiv. De aici rezultă că la 
controlul frecvenţelor joase se ob¬ 
ţine un simplu reglaj de nivel ai am¬ 
plificării, iar într-o zonă largă din 
spectrul audio controlul frecvenţelor 



Fig. 4: Corector de ton 



Hh 





2a Oo ZOO SOO 400 /A i SA 4M /0M ' £04; 

g s 'r*:A*0 Ffg. 5: Corector de ton Baxendall modi 

Acdsj Afclsj 




20 40 *O0 200 40O ** Om 4m /om *ok 


40 /OD SOO 400 /M Sk 4/e /OM SO/e 


8 


TEHNIUM 4/1985 








tul de largi nivelul corecţiilor efectu¬ 
ate de potenţiometrele P, şi P 2 . Re¬ 
zistenţele înseriate cu potenţ iome¬ 
trele P 3 şi P 4 au rolul de evitare.a 
şuntării potenţiometrelor P, şi P 2 . In 
scopul bunei comportări la frec¬ 
venţe înalte, P 4 a fost izolat galvanic 
de P 3 prin înserierea cu condensato¬ 
rul C 4 . 

Schema completă a corectorului 
de ton Baxendall modificat este pre¬ 
zentată în figura 6 . Valorile compo¬ 
nenţelor au fost astfel alese î ncît să 
optimizeze funcţionarea circuitului » 
din toate punctele de vedere. Sem¬ 
nalul audio util se aplică prin inter¬ 
mediul condensatorului C v Etajul 
de intrare care conţine tranzistorul 
T, reprezintă un repetor pe emitor. 

Acest tip de etaj are rol de adaptare 
între impedanţa de ieşire a sursei de 
semnal şi impedanţa de intrare a co¬ 
rectorului. Semnalul audio util obţi- r 
nut în emitorul tranzistorului Ti este 
aplicat reţelei modificate de corecţie 
Baxendall şi ulterior etajului urm㬠
tor, care conţine tranzistoarele T 2 şi I 
T 3 , prin intermediul condensatorului i 
C 7 . Acest etaj constituie un amplifi- 4 
câtor de bandă largă, necesar com¬ 
pensării atenuării introduse de re¬ 
ţeaua de corecţie. Datorită conexiu¬ 
nii de tip Bootstrap, etajul oferă 
montajului avantajul unei amplificări 
mari cu distorsiuni minime. Atît ţiei oscilaţiilor. De asemenea, confi- 
condensatorul C 2 , cît şi condensato- guraţia în curent continuu a etajului 
rul Cn au rolul de reducere la mini- implică o bună stabilitate termică 

mum a instabilităţii montajului şi de într-un domeniu larg de temperaturi, 

evitare completă a posibilităţii apari- Etajul de ieşire conţine tranzistorul 






Fig. 6: Schema electrică a corectorului de ton Baxendall mo¬ 
dificat. 


gura 3. Ele reprezintă funcţionarea 

în trei cazuri limită, şi anume: 

— diagramele A . reprezintă cazul 

(CONTINUARE ÎN PAG. 19) 


T 4 şi reprezintă un repetor pe emi¬ 
tor, care, de asemenea, are rolul 
unui adaptor de împedanţă. Funcţio¬ 
narea corectorului este descrisă de 
către diagramele prezentate în fi- 


DISTORSIUNILE 

NELINIARE ALE 

mm 

AUDIO DE PUTERE 


rate în condiţii optime pentru factorii ci¬ 
taţi, au un coeficient de distorsiuni de 
4—5% 'pe canalul stînga şi 6—7% pentru 
canalul dreapta. Diferenţa provine dato¬ 
rită unor alţi factori ce intervin la repro¬ 
ducerea înregistrărilor mecanice, în afara 
calităţilor dozei: 

— unghiulde atac al braţului faţă de 
tangenta la şanţul în care se află acul; 

— frecvenţa semnalului înregistrat; 

— forţa de apăsare a acului; • 

— ■tipul'de ac al dozei; 

— deviaţia faţă de verticală a acului; 

— componenta orizontală a forţei cen¬ 
trifuge şi modul de compensare etc. 

Valori apropiate ale coeficientului de 
distorsiuni au dat determinările făcute 
asupra produselor de vîrf aie unor firme 
ca Stanton (S.U.A.), Audiotehnîca 
(S.U.A.) şi Akai (Japonia). 

Magnetofonul este. o altă sursă de sem¬ 
nal audio cu o răspîndire foarte mare. 
Coeficientul de distorsiuni întrodus de 
cele, mai bune exemplare este de 2—3%, 
rar 1—2%. Raportul semna,!/zgomot 
ajunge curent ia valoarea de. 50—55 dB, 
fără folosirea sistemelor de reducere a 
zgomotului, care, în cel 'mai fericit caz, 
pot avea o.’ eficienţă de maximum 
10—12 dB. Performanţele, casefofoanelor 
se cifrează sub performanţele magneto- 
toanelor. 

Distorsiunile introduse de incintele 
acustice sînt, de regulă, cele măi mari din 
întreg lanţul electroacustic. La cele mai 
bune realizări industriale acestea ating 
2—3% ia frecvenţele de peste 1 kHz şi 
depăşesc 10% la frecvente apropiate de 
frecvenţa de rezonanţa a sistemului mobil, 
al difuzorului. Prin studii atente şi utiliza¬ 
rea unor soluţii optime in construcţia di- 
fuzoarelor, s-au obţinut rezultate nota¬ 
bile:.- - ' 

— difuzorul DM— 6, produs de firma 
Beaver Wiikins din Marea Britanie, are un 
coeficient de distorsiuni armonice de.ma¬ 
ximum 1% în intervalul de frecvenţă de la 
100 la 20 000 Hz; 

— difuzoarele NS 670 şi NS 590, pro¬ 
duse de firma Yamaha (Japonia), au un 
coeficient de distorsiuni- armonice de 
0,8% în banda de frecvenţă reprodusă; 

— difuzorul 545 STUDIO — MFB-Phi- 
lips (Olanda), destinat studiourilor de în¬ 
registrări, are un coeficient de distorsiuni 
armonice de maximum 0,3% în banda de 
frecvenţă apropiată de 300—450 Hz. Se 
subînţelege că produsele de larg consum, 
indiferent de provenienţă, au performanţe 
sub realizările de vîrf utilizate în studiou¬ 
rile de înregistrări. 

Pentru calculul coeficientului de disţor- 
siuni armonice neliniare, K a , al unui lanţ 
de reproducere electroacustică, se folo¬ 
seşte relaţia: 


Cf relaţie asemănătoare se utilizează 
pentru calculul valorii totale a raportului 
semnal/zgomot al unui lanţ audio. 

Avînd în vedere cele prezentate mai sus 
despre sursele de semnal şi valorile coe¬ 
ficienţilor de distorsiuni armonice neli¬ 
niare pe care le introduc, să urmărim 
dacă este pe deplin justificată obţinerea 
pentru amplificatorul de putere a unor 
valori de ordinul sutimilor sau al miimilor 
de procent. 

Standardul DIN 45 500, privind normele 
pentru aparatura din clasa HI-FI, nor¬ 
mează coeficientul de distorsiuni armo¬ 
nice al unui amplificator de putere HI-FI 
la valoarea de 0,7% în intervalul 
40—4 000 Hz şi de maximum 1% în toată 
banda reprodusă. Aceste valori sînt, în 
momentul de faţă, uşor de obţinut. Pe de 
altă parte, urechea umană nu sesizează 
distorsiunile armonice sub 3% aedt în 
cazul persoanelor bine dotate şi antre¬ 
nate. în concluzie, valorile '-.cuprinse în 
■standardul citat sînt mai mult debit aco¬ 
peritoare- Un exemplu numeric va fi şi 
mai cohciCfdent. Considerăm un lanţ 
electroacustic format' din magnetofon, 
amplificator audio de putere şi incinte 
acustice. Coeficienţii de distorsiuni armo¬ 
nice neilniare- pentru amplificatorul de 
potera,ş; incintele acustice sînt daţi’pen- 
tru puterea nominală- a acestora şi banda 
de, frecvenţă de 20—20.000 Hz coefi¬ 
cienţi care apar în prospectele de 5 nspţire 
a - produselor sub -prescurtarea THD'(To¬ 
tal Harmonic Distortion). Arn exemplificat 
cu două' variante (vezi tabelul) pentru 2 , 
putea trage prcpncluzie ştTn ceea ce pri¬ 
veşte influenţa pe care o are coeficientul 
de distorsiuni al amplificatorului î n cadru: 
lanţului şi asupra modificării nesemnifica¬ 
tive „a/coefibientului, totai ai lanţului prin 
utilizarea a două amplificatoare de putere 
ia, care coeficienţii d;e-distorsiuni- arrho-, 
nice diferă (substanţial. Coeficientul, total 1 : 
,K a ai lanţului poate sâ sperie, dar am- f㬠
cut precizarea că aceste valori sînt măsu¬ 
rate la puterea nominală şi în toată banda 
de frecvenţă audio. în mod normai, în 
condiţii obişnuite de iocuit, rareori se uti¬ 
lizează amplificatoarele audio şi se în¬ 
carcă incintele acustice te puterea nomi¬ 
nală. Sub puterSa- nominală, coeficienţii 
de distorsiuni armonice scad simţitor, iar 
dinamica., sunetului reprodus se poate 
menţine aproape de dinamica sursei de 
semnal datorită rezervei de putere. Acest 
fapt explică de ce se utilizează în condiţii 
obişnuite (în camere de locuit) amplifica¬ 
toare cu puterea nominală cu mult peste 
necesarul unei audiţii normale. Acelaşi 
lucru este valabil şi pentru incintele acus¬ 
tice. 

în concluzie, putem spune că obţinerea 
unor coeficienţi de distorsiuni armonice 
de ordinul sutimilor sau miimilor de pro¬ 
cent nu are o justificare practică impe¬ 
rioasă, fiind de cele mai multe ori o pro¬ 
blemă cu caracter de reclamă. 


studio, multipistă. Uneori aceasta etapă 
este eliminată, mesajul sonor fiind înre¬ 
gistrat direct pe stratul de iac ai discului 
ce va- servi ia elaborarea matriţei, Coefi¬ 
cientul de, distorsiuni al c.elor mai bune. 
magnetofoane de studio nu este mai mic 
de 1%, iar raportul semnal/zgomot, fără 
utilizarea sistemelor de reducere a zgo¬ 
motului, nu mai bun de .60—63 dB. în 
timpul procesării semnaluiui audio înre¬ 
gistrat în pupitrele inginerului de sunet, a 
mixajelor, a reprocesarii semnalului în ve- 
derea formarii semnalului stereofonic (ce 
implică reinregisîrâri. multiple), raportui 
semnal/zgomot şi coeficientul de distor¬ 
siuni se deteriorează cel puţin cu 3 dB. 

în procesul de. înregistrare a discului 
original şi apoi a matriţei, distorsiunile 
cresc,, astfel că ele pot atinge 1,5% la ni¬ 
velul nominal de î nregistrare, iar raportui 
semnal/zgomot ajunge la circa 60 dB (va- 
ioriie corespund majorităţii standardelor 
în vigoare în lume). Pe măsura uzării ma¬ 
triţei în procesul de presare a discurilor, 
valorile se deteriorează. 

Doza ce echipează picupul rămîne o 
sursă primară de distorsiuni armonice ne¬ 
liniare. 

Consideri nd ca exemplu doza magne- 
toelectrică GZM—008 Korvet, de produc¬ 
ţie U.R.S.S., ce constituie un produs de 
vîrf în domeniul care se încadrează în 
normele HI-FI, şi testînd-o conform reco¬ 
mandărilor Comisiei* Internaţionale de 
Electrotehnică şi Standardului DIN 45539, 
vom obţine un coeficient de distorsiuni 
armonice de circa 2% la frecvenţa de 
1 000 Hz. 

Dozele de tip M44MC şi M44MG, de 
producţie Shure Brothers, S.U.A., măsu- 


Una dintre caracteristicile urmărite-de 
posesorii de lanţuri audio HI-FI, ca şi de 
constructorii amatori, este coeficientul de 
distorsiuni armonice şi npiiniare al ampli¬ 
ficatorului ce putere. începe astfel o 
goana Jupa uri coeficient care să aibă 
cit mai multe zerouri după virgulă: De- 
obicei însă, se scapă din vedere faptul ca 
amplificatorul audio de putere este o 
componenta a unui lanţ electroacustic 
care mai cuprinde sursa de semnai, cir- : 
cuiteie de corecţie, incintele acustice. 
Deseori se întîlneşte concepţia câ distor¬ 
siunile introduse de sursele de semnal 
(microfon, doza picupului, magnetofon,! 
casetofon) sau de reproducătorii acustici 
(incintele acustice) nu sînt distorsiuni ce 
trebuie luate în considerare î n comparaţie 
cu cele introduse în amplificatorul audio 
de putere. 

Pentru a răspunde întrebării ce valoare 
a coeficientului de distorsiuni poate fi 
considerată admisibilă, pentru un amplifi¬ 
cator audio de putere de înaltă,, fidelitate, 
vom examina situaţia reaiă pentru un în¬ 
treg lanţ de reproducere a sunetului, 
ponderea fiecărui etement component al 
lanţului la introducerea distorsiunilor. 

Una din sursele cel mai des folosite 

S entru programele sonore este picupul. 

iştorsiunile neliniare introduse de 
acesta în lanţul audio provin atît .de la 
discul utilizat (mesajul sonor înregistrat 
cuprinde un coeficient de distorsiuni ce 
nu poate fi neglijat), ca şi distorsiunile 
provenind de la doza lectoare. 

După cum se ştie, tehnologia de fabri¬ 
caţie cuprinde mai multe etape de bază, 

. Prima etapă constă în înregistrarea pro¬ 
gramelor muzicale pe un magnetofon de 


Varianta 


Componentul lanţului 


Magnetofon 
Amplificator audio 
Incintă acustică 


BIBLIOGRAFIE 

Colecţia revistei RADIO, U.l 
1983-1984 

Colecţia SŢEREO REVIEW, 1980 


în care K ai = coeficientul de distorsiuni 
introdus de componentul „i“ al lanţulu 
electroacustic; n = numărul total de com¬ 
ponente ale lanţului. 


Coeficientul K a total al lanţului 


TEHNIUM 4/1985 










Am căutat să rezolv problema 
pornind "de la ideea următoare' 
turaţia motorului de c.c. scade 
in sarcină, deci creşie consu¬ 
mul. Pentru a menţine turaţia 
constantă', va trebui să crească 
şi tensiunea la bornele motoru¬ 
lui. Stabilizarea turaţiei are ioc 
sn tot domeniul de viteză presta¬ 
bilit din potenţiometrul de reglai 
viteza. altă aplicaţie ce ne-o 
sugerează montajul este creşte¬ 
rea tensiunii (continuă sau al¬ 
ternativă) pe sarcină atunci 


Simg. ANTONIE GHEOHGHE, 
Baia Mare 

cînd consumul a crescut peste 
o anumită valoare. Valorile ten¬ 
siunii şi curentului prin sarcină 
se pot regla în limite destul de 
largi, ceea ce face din montaj o 
rezolvare tehnică mai generală. 
Concret, cu montajul prezentat se 
pot comanda motoare de curent 
continuu cu tensiuni de lucru de 
la 50 la 280 V (ţinînd cont de sur¬ 
plusul luat pînă la 320 pentru 
sarcină mare — turaţie con¬ 
stantă) la curenţi de Om ’5 A (va¬ 
loarea maximă fiind dictată de 


curenţii suportaţi de cele două 
punţj, tiristor şi existenţa radia- 
toarelor). Condensatorul de fil¬ 
traj, de 200 juF/350-K385 V, se în¬ 
carcă (la valoarea de vîrf) la 
320 V. Rx se dimensionează 
după realizarea integrală a 
montajului, avînd în jur de 0,1 fi. 

Se alimentează montajul’, se 
porneşte motorul şi se reglează 
turaţia minimă din P. Motorul nu 
trebuie să ia viteza maximă. 
Dacă reglarea lui P nu are efect, 
se reduce rezistenţa. Fixăm apoi 
aproximativ 200 V la bornele 
motorului (din P) şi încercăm 
să-l oprim cu mîna. Vom con¬ 
stata că nu reuşim, iar tensiunea 
la bornele lui tinde să crească 
spre 320 V (300 V). 

Motorul este maşina de găurit 
MG4. Creşterea curentului prin 
sarcină conduce la o cădere de 
tensiune mai mare pe Rx. Ten¬ 
siunea de pe rezistenţă se se¬ 
pară galvanic cu transformato¬ 
rul, apoi este redresată si filtrată 
cu condensatorul de 4,7 
mF/63 V, Tranzistorul BC179B se 
ierul alcătuit 
dm cele două rezistente si po¬ 
tenţiometrul liniar de 1 Mii. Apli- 
cînd pe joncţiunea BE tensiuni 
mai mari de 0,6 V, rezistenta pe 
care o prezintă tranzistorul'între 
colector şi emitor va realiza re¬ 
glarea oscilatorului (frecvenţei). 
S-a filtrat tensiunea de pe baza 



+10 V ŞTAB. 

/nefiltrat 


500 sp,0 0.14 
500 sp # 0 0,14 


p a 0,1 a 

6oti nichetina 

0 Imm 


«r 4X^ 

D10N16 y 


tranzistorului deoarece în cure 
alternativ prin Rx trece curşi 
după ce s-a amorsat deja tirisîc 
rul (care rămîne deschis pînă I 
trecerea sinusoidei prin zero 
comanda automată a oscilator' 
lui nemaiavînd nici un efect f 
înmagazinarea pe condensator. 
Reglajul automat trebuie să se 
facă pe prima „bucată 11 de sinu¬ 
soidă înainte ca tiristorui să se 
deschidă, frecvenţa oscilatorului 
fund dictată în momentul di¬ 
nainte de deschiderea tiristoru- 
iui, oscilatorul dictînd de fapt 
momentul de deschidere. Deci 
rezolvarea comenzii de reglaj 
automat sincron cu alimentarea 
(frecvenţa reţelei) prin interme¬ 
diul variabilei (tensiune) de la 
bornele lui Rx nu este posibilă 
practic decît prin înmagazinarea 
pe condensator, valoare care va 
determina la apariţia următoarei 
„sinusoide" frecvenţa oscilatoru¬ 
lui. Su prav ol ta rea motorului în 
sarcină este cu mult mai puţin 
dăunătoare acestuia decît opri¬ 
rea forţată cu tensiune pe ei 
cînd curentul creste foarte mult’ 
In lucrări practice de găurire 
etc. montajul s-a dovedit foarte 
util. Precizez că el funcţionează 
şi ca regulator de turaţie (100 — 
3 000 rot/min), efectul de stabi¬ 
lizare menţinîndu-se atît timp cîî 
nu vom regla tensiunea maximă 
Pe_ consumator. Optim este să 
fixăm pe consumator maximum 
200 V (în căzui maşinii de gău¬ 
rit). Dacă se doreşte ca în sar¬ 
cină maximă motorul să aibă la- 
borne 240 V, se ajustează Rx 
■ v 5e micşorează) pînă se obţine 
această valoare, in locul punţii 
□ t—D 4 se poate monta un con¬ 
sumator ce curent alternativ. 
Pentru alimentarea motoarelor 
de c.c. recomand puntea şi fil¬ 
trajul care înlătură deficienţa 
produsă de comutaţia tiristoru- 
lui. 


4 220¥ 

7 0/f# 50Hz 
1000 V . 

5A 


2X100# 

350A385V 


ACELAŞI STABILIZATOR CA LA ' 
REGULATORUL DE CURENT CONTINUU 


5Q + 320V 
raax.SA 


ALIMENTARE OSCILATOR 


FORMA SEMNAL PE Ry 


ZONA DE REGLAJ 
/1 AUTOMAT 

POLARIZARE 

DIVIZ0R 


- i 

FORMA" SEMNAL PE Ci 


TEHNIUM 4/1985 





LffCHT ca C3F: 


Lacătul cu deschidem cifrată 
avînd cheie încorporată rigid are 
avantajul eliminării posibilităţii 
de a pierde cheia. Prin poziţio¬ 
narea rolelor 4, care au gravate 
pe suprafaţa cilindrică exte¬ 
rioară un număr de cinci cifre 
diferite, se obţine separarea 
subansamblului format din ele¬ 
mentele 2, 3 şi 6 şi implicit des¬ 
chiderea lacătului. Cele cinci 
role care au gravate pe supra¬ 
faţa exterioară cifre au posibili¬ 
tatea rotirii pe închizătorul cane- 
lat 7. 

Alegîndu-se de pe fiecare rolă 
o cifră, se creează posibilitatea 
ca prin rotirea corespunzătoare 
a rolelor să se elibereze cheia 6 
împreună cu subansamblu! for¬ 
mat din elementele 2 şi 3. Deci 
închiderea şi deschiderea lac㬠
tului se realizează cu ajutorul 
unui cifru (un număr format din 
cinci cifre convenţional alese). 
Pifrul poate fi chiar şi numărul, 
de telefon de acasă. O execuţie 
îngrijită dă garanţia unei funcţio¬ 
nări sigure, fără a putea fi blo¬ 
cat, cum se întîmplă uneori la 
lacătele clasice prin introduce¬ 
rea în locul cheii de către rău¬ 
voitori a nisipului,. beţelor de 
chibrituri etc. 

Dimensiunile constructive ale 
lacătului cît şi forma lui pot fi 
alese după necesităţile şi dorin¬ 
ţele amatorului, cu condiţia res¬ 
pectării principiului de construc¬ 
ţie şi funcţionare. 

Deschiderea întîmplătoare a 
lacătului fără cunoaşterea cifru- 
lui este practic exclusă. 


COÎSSSTAiMTify POPESCU, 
Suceava 

O vopsire corespunzătoare a 
suprafeţelor exterioare (rolele 4 
şi şaibă 5 nu se vor vopsi) va 
proteja lacătul împotriva coro¬ 
ziunii şi-i va da un aspect pl㬠
cut. 





|\/w 

r. 

—T 
t\. 

Kp 


7,7 

^_ _ L 

/ 

J 

7 68 



Toate reperele sînt desenate 
la scara 2:1. Reperele 4 şi 5 se 
vor executa din bronz, celelalte 
repere se vor executa din oţel 
care se prelucrează uşor. 

Lungimea suprafeţei exte¬ 
rioare a rolei 4 va fi împărţită în 
cinci părţi, pe care se vor grava 
cinci cifre diferite; canalul inte¬ 
rior (3 x 2 x 2,5) al rolei se va 
executa prin pilire, după grava¬ 
rea cifrelor pe suprafaţa exte¬ 
rioară a rolei, deoarece proiecţia 
iui pe suprafaţa exterioară a ro¬ 
lei trebuie să fie exact la mijlo¬ 
cul sectorului corespunzător ci¬ 
frei alese. 




s A2 lAj 





SUDAT 




-3 H 




1 RANDALINAT 




-NITUIT ^ 





TEHNIUM 4/1985 


11 




TELEVIZORUL 


FLORIN GHEORGHE 
— PLOIEŞTI 

Faptul că imaginea a devenit toarte 
neagră (la televizorul Diamant 162), iar 
butonul de reglare a luminozităţii este 
ineficace nu înseamnă că tubul catodic 
este defect. Ca să determinaţi defectul va 
trebui să faceţi unele măsurători, şi 
anume trebuie să verificaţi dacă la termi¬ 


nalul 6 al tubului catodic tensiunea va¬ 
riază între -50 V şi +55 V atunci cînd se 
acţionează asupra butonului de luminozi¬ 
tate. Verificaţi apoi dacă la terminalul 3 
aveţi tensiunea de 500 V. Cel mai sigur că 
această tensiune de polarizare de 500 V 
lipseşte. Verificaţi prezenţa tensiunii de 
500 V la bornele rezistorului R708. Daca 
la ieşirea acestui rezistor tensiunea este 
de 50—70 V, înlocuiţi condensatorul C709 
(10_nF/600 V). Puteţi începe depanarea 
izolînd mai întîi acest condensator. 


DOREL DINU — 
HUNEDOARA 


Diodele din tuburile 
electronice pot fi înlo¬ 
cuite în montaje cu 
diode semiconductoare 
cu rezultate cît se 
poate de bune. 

în discriminator la 
Stradivari 3 în locul 
diodelor din tubul 
EABC 80 montaţi diode 
1N4148. Conectaţi a- 
ceste diode chiar pe 
soclul tubului. 


STABILIZATORUL 



RADIORECEPTORUL 


AVRAM OVIDIU — 

BACĂU 

Receptorul Omega este con¬ 
struit ca să fie alimentat cu 
4,5 V. La tensiuni mai mici de 
alimentare semnalul este puter¬ 


nic distorsionat, iar la tensiuni 
mai mari aparatul poate fi dis¬ 
trus; primele elemente care se 
defectează sînt condensatoarele 
electrolitice. Dacă audiţia este 
puternic distorsionată şi slabă, 
verificaţi starea condensatoare- . 
lor C406 şi C403 (200JJ-F/6 V). 


OROS SAMUEL — 
TG. MUREŞ 


Stabilizatorul de tensiune Dy- 
natra a cărui schemă o prezen¬ 
tăm este construit pentru diverse 
puteri şi lucrează la o tensiune 
de intrare de 110 V şi 220 V. 
Tensiunea de ieşire este tot de 
110 V sau 220 V. 


Dacă tensiunea de intrare 
(reţeaua) variază cu ±20%, ten¬ 
siunea de ieşire variază cu cel 
mult ± 1%. 

Re bobi narea unei părţi vă re¬ 
comandăm să fie executată de o 
cooperativă specializată în bobi- 
naj, cu respectarea tipului de 
sîrmă şi a numărului de spire. 

Pe carcasa stabilizatorului 
scrie la ce putere poate lucra — 
nu depăşiţi această putere. 


SAMOILĂ ION — 
IAŞI 

Tubul catodic OE 418 PA are 
diametrul 180 mm, diametrul util 
al ecranului 150 mm, tensiunea 
de filament 6,3 V, curentul de 
filament 0,5 A. Celelalte valori 
ale tensiunilor sînt: 

Ua3 = 4 000 V, Ua2 = 2 000 V, 
Uai = 380—570 V, UG = —30—80 
V, sensibilitate X = 2,5—33 
V/mm, sensibilitate Y = 2,4—3,1 
V/mm. 



12 


TEHNIUM 4/1985 













BANU GRIGORE — 

SATU MARE 

Vă prezentăm amplificatorul 
de intrare al magnetofonului 
Ferguson 3232. Din această 
schemă lipsesc elementele de 
comutare. Avînd valorile com¬ 
ponentelor se pot măsura polari¬ 
zările tranzistoarelor. înlocui¬ 
rea tranzistorului T-, se face cu 
un BC 109 de exemplu, care 
trebuie să fie selecţionat--cu 
zgomot mic. Oscilatorul este de 
tip contratimp cu două tranzîs- 
toare BC119 si'este alimentat cu 
12 V. 


*16' 

56QkB« 


C6 I 

Hh i 

LR22 

E560N5) 

Cg 

•—1|— 

c 5 î 

n 

ZP 

ynJ 


CV 

ir 

i h f 

|R13 

S220kC! 

tb 

BC]50| 

|R20 

lOOkft 

Jbc 

151 
i t 3 


R4| Rs| R? i 

iqokflS ssam ikft | 






0^36 R; 

\ SOkfl 22k 


C 13j8 47nF „7 - S2 



Pagini realizate de inq. ILIE MIHĂESCU 


RADIORECEPTORUL 


CIUCĂ VIRGIL 
TIMIŞOARA 


Amplificatorul de intrare şi 
mixerul de la receptorul Gorler 
sînt echipate cu tranzistor FET. 
Oscilatorul are un tranzistor 
AF 124, iar amplificatorul RAS 


are un BC 108. Amplificatorul 
de frecvenţă intermediară este 
constituit cu 4 circuite integrate 
mA 703. 

Gama acoperită în UUS este 
87,5—108,5 MHz, iar sensibili¬ 
tatea 0,7,uV—1,7 V. 

Acest receptor poate lucra şi 
în standard OIRT cuplînd 18 pF- 
în paralel pe LI, L3, L4, L7. 




sişmi 

X 2 - 



-fi- 


HI j§ L i La703L 


=IOnF io.lpF 

ăt * ^5,6 p 


CI 2 ; 390pF 390pF 



La70 5P | Ţ; 



!K 

ifr .. 1 . 


TEHNIUM 4/1985 


13 













































Motorul M 031 (autoturism Olîciî Specia!)* 

în cadrul serialului s-a căutat a se explica în detaliu, pe înţelesul 
tuturor, marea majoritate a operaţiilor de întreţinere, control şi repa¬ 
raţii ale pieselor şi organelor principale ale autoturismelor OLTCIT, 
cu scopul bine definit — acela de a elimina, de la început, erorile 
tehnice ce pot fi făcute de către conducătorii auto amatori, de a 
apela la personalul competent al atelierelor service pentru execu¬ 
tarea lucrărilor cu grad de dificultate mai mare. 


Or. ing. TRAIAIM CÂNTĂ 


1. Caracteristici şi particularităţi 
constructive. Tip motor: M 031 (ci¬ 
lindreea, 652 cmc); placa de identi¬ 
ficare a motorului (V 06/630); nr. ci¬ 
lindri: 2 orizontali, opuşi; alezaj 


(77 mm); cursa (70 mm); raport volu¬ 
metric (9/1); putere efectivă maxima 
(34 CP—DIN. la 5 250 rot/min); 


Economizorul îmbogăţeşte ames- elastic; 9, 10 — colier; 11, 12 - 


tecul furnizat motorului de către ji- 
' clorul_ principal la toate regimurile 
de plină sarcină. Circuitul economi- 
zorului este format din camera de 
nivel constant, supapa economizo- 
rului 42, canalul economizorului 40, 
tubul emulsor 3 al corpului I şi cen- 
tratorul de amestec 5 al corpului I. 
Ulterior se vor prezenta alte aspecte 
privind întreţinerea, exploatarea şi 
repararea carburatoarelor autoturis¬ 
melor OLTCIT. 

B. Instalaţia de evacuare 

Instalaţiile de evacuare ale autotu¬ 
rismelor OLTCIT sînt diferite. Sînt 
constituite din piese diverse, după 
cum se poate observa în continuare. 
Piesele componente ale instalaţiei 
de evacuare a autoturismului Oltcit 
Special se prezintă în figura 9: 1 — 
amortizor de zgomot; 2 — conductă 
intermediară dreapta; 3 — conductă 
intermediară; 4 — tobă detentă; 5 — 
ţeavă de eşapament; 6 — garnitură 
eşapament; 7 — suport; 8 — suport 
elastic; 9 — colier; 10, 11 — semico- 
lier; 12, 13, 14 — şurub; 15—22 — 
piuliţă. • 

în figura 10 se prezintă piesele 
componente ale instalaţiei de evacu¬ 
are a autoturismului Oltcit Club, în 
care s-a notat cu: 1 — conductă de 
legătură, dreapta; 2 — conductă de 
legătură, stînga; 3 — legătură „Y“ de 
evacuare; 4 — tobă detentă; 5 — 
amortizor zgomot; 6 — conductă de 
legătură; 7 — bridă;. 8 — suport 


micolier; 13, 14, 15 — şurub; 16, 17, 
18 — piuliţă; 19, 20, 21/22 — ron- 
delă. 

Ulterior se vor prezenta unele par¬ 
ticularităţi privind întreţinerea, ex¬ 
ploatarea şi repararea instalaţiilor de 
alimentare şi de evacuare. 







7 ? 7 s ^ 





cuplul maxim (5;1 kg.m la 3 750 rot/ 
min); răcirea (forţată, cu aer); unge¬ 
rea (sub presiune, realizată cu o 
pompă tip „Eaton", montată în ca¬ 
pul arborelui cu came). Carburator 
(SOLEX sau CARFIL, 26/35 CSIC: 
reper: CIT 235); aprinderea (dispo¬ 
zitiv electronic „A.E.I." compus din 
1 calculator, 2 captoare de turaţie, 1 
captor de depresiune; avansul ini- : 
ţiai: 10 la turaţia de 850 rot/min); i 
1 distribuţie (arbore cu came, plasat ,| 
sub arborele cotit, antrenat prin pi- f 
nion de construcţie specială, cu | 
preluare automată a jocurilor). f 
Semicarterele motorului sînt etan¬ 
şate în planul de separare 7 (fig. 1) f 
cu o soluţie de etanşare „Form- /( 
etanch". Arborele cotit este asamblat 
la cald, cu cele 2 biele, avînd: jocul 
axial, nereglabil (0.07—0,14 mm); 
diametrul- .palierului faţă al arbore¬ 
lui cotit (30 QQgg mm); diametrul f 
palierului spate al arborelui coti 
' (57,5 ° 015 rrfffî). Suprafeţele de Iu 
cru faţă şi spate ale arborelui coti 
nu se retuşează, deoarece !a uni 
aroori cotiţi s-au uzmat ..microtur 
bine" istriuri) care asigura etanşa- 
rea (nu se vad cu ochiul iiber si au 
rolul de a ..împinge" uleiul către in- / 
terior). Ambielajul nu se repara, in 
cazuri accidentale de gripare. sau 
defectare a unor piese, care apar în 
Cazul întreţinerii şi exploatării inco¬ 
recte, se înlocuieşte întreg ansam 
blul cu unul nou. 


* In ..Tehnium" nr. 7/1983 şi nr. 8/1983 
s-a prezentat descrierea motorului M 031 


TEHNIUM 4/1985 



Bielele. Jocul lateral al bielelor 
(0,08—0,13 mm); alezaju'i bucşelor, 
de bielă (20,085 40(005 mm). Volan¬ 
tul. Sensul de montare al coroanei 
ţcu faţa nepreiucratâ îndreptată 
către umărul volantului). Bătaia ma¬ 
ximă a coroanei demarorului (0,3 
mm). Cilindrii. Se utilizează o sin¬ 
gură clasă, la interior fiind acoperiţi 
cu un strat cu grosimea de 0,07— 
0,11 mm, pe bază de aliaj de nichel 
(Ni— Cr— Co—Si), depus electroli¬ 
tic prin procedeul ELNISIL. Cilin¬ 
drii au diametrul interior nominal de 
( 77 mm, interschimbabili. Cilindrii 
din aluminiu, nichelaţi, .pot fi recu- 
peraţi în următoarele condiţii (fig. 
|( 2 ): aripioarele „a“ să nu fie rupte 
sau deformate, pe suprafaţa „A" să 
nu existe urme de tasare sau fisuri; 
ovalizarea şi defectele de rectifi¬ 
care pe generatoare să nu fie mai 
mari de 0,01 mm — defecte ce se 
elimina prin honuire (procedeu 
FLEX—HONE), respectînd unghiu- 
rile striurilor de rodaj. Suprafeţele F 
şi F, trebuie să respecte condiţiile 
tehnice privind starea suprafeţei şi 
planeitatea. corespunzătoare piese¬ 
lor noi. Paralelismul între F şLF, să 
fie de aproximativ 0,03 mm. împere- 
z cherea cilindri-pistoane, făcînd me¬ 
dia cotelor în J b K, M, N, S, este: ci- 
: lindri (1 — de la 77,008 la 77,010 mm; 

II — de la 77,011 la 77,019; III — de la 
77,020 la 77,032). Pistoane (I — de la 
77,0175 la 77,025 exclusiv; II — de la 
77,025 la 77,0325 exclusiv; III — de la 
77,0325 la 77,0375, restul de cote. 
sint inclusive). Pistoanele, fabricate 
după COLMAR fiind dezaxate, au pe 
cap reper de montaj o săgeată, care 
trebuie să fie dirijată către distri¬ 
buţie. Bolţ urile pist-oanelor sînt 
montaţe liber (flotante), avînd dia¬ 
metru! de 20 mm şi lungimea de 
63.9. mm. Clasele de fabricaţie ale 
pistoane! or sînt: 1 77,01 — 0,2 mm; 

2 77,02—77,03; 3 = 77,03—77,04. 

' in cazul griparii pistoanelor, aces¬ 
tea se pot înlocui cu altele noi, cu 
condiţia verificării uzurii cilindrilor. 
Segmenţli. La montarea lor cu dis¬ 
pozitivul’ pe piston, trebuie să se 
respecte condiţia prin care reperul 
(marca fabricantului) să fie îndrep¬ 
tat către capul pistonului. Pot fi în¬ 
locuiţi cu uşurinţă în cazul uzării 
lor, cu aceeaşi condiţie de a verifica 
starea tehnică a pistonului şi cilin¬ 
drului respectiv. Chîulasele. Ordi¬ 
nea de strîngere la montarea lor — 
la rece — este următoarea: piuliţa 
superioară faţă — piuliţa supe¬ 
rioară spate — piuliţa inferioară. 
Supapele (fabricate la I.A.-Piteşti, 
Topoloveni, după TEVES) au para¬ 
metrii: diametrul talerului, în mm 
; (39,5 t0 ; 2 la admisie şi 35,75 la eva- 
cuare); diametrul tijei, în mm 
4 8 -0(035 13 admisie şi 8,479 -.- 0,015 
Lţia evacuare); lungimea, în mm 


DISPOZITIV 

DE OMOGENIZARE 
A AMESTECULUI 

CARBURANT 


Dispozitivul prezentat mai jos rea¬ 
lizează, prin modificarea centratoru- 
iui de la carburatorul autoturismelor 
„Dacia" 1300, o dispersie foarte fină 
a particulelor de combustibil. La 
centratorul original, aducţiunea 
combustibilului de la camera de ni¬ 
vel constant se face printr-un singur 
orificiu; la cel propus, aducţiunea 
combustibilului se realizează prin 
mai multe orificii de dimensiuni mai 
mici. 

Prin adăugarea deflectorului se 
realizează o curgere cu turbulenţă 
ridicată a amestecului carburant for¬ 
mat din combustibil-aer, ceea ce 
duce la omogenizarea aproape per¬ 
fectă a acestui amestec. 

Cumularea acestor două proce¬ 
duri duce la o sensibilă economie 
de combustibil, dacă reglajele asu¬ 
pra sistemelor de alimentare şi 
aprindere se fac. corect. 

în figura 1 este arătat în secţiune 
centratorul original al carburatorului 
WEBER (Cârtii 32 IRMA). 

Acesta se prelucrează pentru a fi 
adus la forma şi dimensiunile din fi¬ 
gura 2. Se decupează prin frezare 
interioară prelungirea canalului de 
benzină. Se scurtează la partea de 
jos, dîndu-i profilul indicat..Se m㬠
reşte la 3 mm orificiul de pătrundere 
a aerului în centrator. - 

Din alamă sau aluminiu (un mate¬ 
rial mai moale decît oţelul) se con¬ 
fecţionează la strung piesa arătată 
în figura 3, avînd pereţii de 0,5 mm 
grosime. Figura 3 a indică secţiu¬ 
nea, iar figura 3 b indică vederea de 
jos. După cum se vede, din această 
din urmă figură, se practică un nu¬ 
măr de opt găuri avînd 0 1,25 mm. 

După confecţionare şi curăţare, 
piesa din figura 3 se introduce prin 
partea de jos în centratorul modifi¬ 
cat ca în figura 2. 

Se va acorda o atenţie deosebită 
etanşării dintre cele două corpuri 
ale piesei astfel obţinute. La partea 
de sus, tubul se va dornui uşor şi cu 
atenţie în gîtul centratorului. La ne¬ 
voie se poate face etanşarea cu r㬠
şini epoxidice sau chiar cu AGO sau 


Sng. GABRIEL CUNESCU 

TEHNOCOL RAPID. 

Din tablă de cupru de 0,5—0,6' 
mm se vor confecţiona două supra¬ 
feţe tronconice avînd dimensiunile 
din figura 4. 

Cele două suprafeţe obţinute se 
vor asambla prin cositorireîa bazele 
mici ale trunchiurilor de con. 
Această cositorire se va finisa pen¬ 
tru a obţine o suprafaţă lucioasă. La 
partea de sus se practipă un număr 
de 6 sau 8 găuri 0 3 mm, ca în fi¬ 
gură. 

La partea de jos se practică doua 
crestături de 4,5 mm adîncime, dia¬ 
metral opuse (pe circumferinţa pie¬ 
sei). 

Pe un diametru perpendicular pe 
diametrul determinat de aceste doua 
fante de la partea de jos, se practica 
alte două fante de 3 mm adîncime la 
partea superioară (cea cu găurile), 
în care urmeaza să se sprijine cen¬ 
tratorul nou obţinut. 

Avînd toate piesele confecţionate, 
se demontează capacul carburatoru¬ 
lui, se extrage centratorul din corpul 
acestuia, se,introduce defiectoru! cu 
crestăturile de la partea de jos „c㬠
lare" pe traversa din corpul carbura¬ 
torului (fig, 5). 

Se pune noul centrator (atenţie să 
nu se inverseze poziţja) în crestătu¬ 
rile de ia partea de sus a detectoru¬ 
lui şi se montează ia ioc capacul 
carburatorului. NU ÎNAINTE de a 
scădea nivelul combustibilului în ca¬ 
mera de nivel constant cu 1,0—1,2 
mm. 

După această operaţie se va re¬ 
face reglajul la cald aî mersului în¬ 
cet ai motorului. 

Concomitent cu aceste operaţii, 
subsemnatul recomandă şi mărirea 
orificiului de retur al pompei de 
benzină pînă la 2,0 mm. 

Cu modificările respective, dispo¬ 
zitivul se poate adapta la orice tip 
de autoturism cu aprindere prin 
scînteie. 

Veţi rămîne plăcut surprinşi de 
sprinteneala ce o cîştigă autoturis¬ 
mul dv. şi de consumurile ce le veţi 


mm 


881 











TEHNIUM 4/1985 



la evacuare); unghiul, în mm (90 
identic la admisie şi evacuare). Su¬ 
papele de admisie şi evacuare pot fi 
înlocuite. în , cazul griparii (uzurii) 
lor. Resoarteîe de supape. Se folo¬ 
seşte un singur tip, care are lungi¬ 
mile următoare, sub sarcină: 31.4 
mm la F ■■■- 37±2,51 kg şi 24,15 mm la 
F = 66 ± 3,5 kg. De asemenea, pot fi 
înlocuite uşor în caz de rupere a lor. 

, leza 

jul ghidurilor are valorile date în mm 
( 0 8 - 0 ( 00.2 la admisie şi 0 8,5. 
la evacuare); lăţimea^.suprafeţelor 
de lucru (1,70 mm' ma 
1,80 mm max. la evacuare); săgeata 
maximă a tijelor de cuibutoare, în 
mm (0,20 max.); lungimea tijelor de 
cuibutoare, în mm (286,3 (7°’ 4 'j.. 
Distribuţia. Jocul axial, a! arboretul 
cu came > ( 1 0 i ' y' - 

jul teoretic al distribuţiei, (joc de 
1 mm între cuibutor şi supapa de/ 
- - . isie L 

1 i . 2 e. ... ; m 6 — 


avans la închidere).. Evacuare (35* 
— avans ia deschidere si., 6° — 



15 











GENERATOR 

IE SEMNAL li 1 


3ng. SSSICOLAE IMIŢÂ, 
Bucureşti 


SEMNAL 

COMPLEX 


Majoritatea depanatorilor îşi do¬ 
resc un generator de semnal com¬ 
plex avînd în vedere că nu 
întotdeauna există posibilitatea de a 
recepţiona o emisiune TV pentru a 
verifica funcţionarea blocurilor din 
televizor. 

Acest montaj a fost realizat şi ex¬ 
perimentat pentru a răspunde aces¬ 
tor cerinţe. Mulţi tineri nu pot pro¬ 
cura circuite integrate sau piese so¬ 
fisticate, de aceea am plecat de la 
început în conceperea unui montaj 
cu piese de uz larg; comun. 

De asemenea, realizarea este fa¬ 
cilă, iar verificarea nu necesită apa¬ 
ratură specială. 

în esenţă, montajul este compus 
din patru circuite basculante asta- 
bile, un sumator cu diode şi un ge¬ 
nerator de înaltă frecvenţă modulat. 
Schema bloc este dată în figura 1. 

Circuitele basculante astabile au 
următoarele roluri; 

CBA1 — generează impulsuri de 
sincronizare a cadrelor cu perioada 
de 20 ms şi durata de 0,2 ms; 

CBA2 — generează analog impul¬ 
suri sincro linii cu perioada de 64 n s 
si durata de 8 ns\ 

CBA3 — generează barele orizon¬ 
tale (aproximativ cinci bare); 

C8A4 — generează barele verti¬ 
cale (aproximativ şapte bare). 


De asemenea, CBA1 controlează 
pe CBA3 ş i CBA2 pe CBA4, pentru 
ca barele să fie stabile pe ecran. 

Semnalele se sumează algebric cu 
patru diode. 

Modulaţia generatorului de radio- 
frecvenţă se face pe bază, impulsu¬ 
rile de sincronizare crescînd ampli¬ 
tudinea subpurtătoarei, iar cele de 
bare scăzînd-o (fig. 3). Cu valorile 
GRF din schemă (fig. 4), semnalul 
se situează în canalele 4—5 FIF. 

Montajul consumă aproximativ 35 
mA şi se alimentează dintr-o sursă 
stabilă de 9 V. 

Se realizează cît mai compact şi 
se introduce într-o cutie metalică. 


SINCRO 


CĂTRE 
PUNCTUL X 


BARA CADRU 


FORMA SEMNALULUI COMPLEX 
LA IEŞIREA FIF 


NS - NIVEL SINCRO 
NN - NIVEL DE NEGRU 
NA - NIVEL DE ÂLS 


IMPULS 
SINCRO CADRE 
(0,2 ms) 


IMPULS SINCRO 
UNII 
(3jls) 


mai mic decît cei 


r f ' • - ■ V ; 

U INDICAŢIE OPTICĂ 


Student ADRIAN CRĂCIUN, 
Braşov 


Cine tensiunea ia mirare minge 
valoarea ele 0.5 V. LED-ui vapîipîî 
cu o frecvenţa reglabilă din ft, 3 ia o 
valoare de circa 2—5 Hz. Cind ten-; 
siunea de intrare depăşeşte tensiu¬ 
nea de deschidere a tranzistorului,. 
LED-ul se va aprinde continuu. Pra¬ 
gul de tensiune la care LED-ul pu¬ 
pi ie este foarte îngust, de aici prove¬ 
nind precizia aparatului Grupul de 
reacţie R. 2 +R, 3 , C 3 duce ia eiimina-: 
•'ea completă a histerezisului care ar 
deranja buna funcţionare a- ap arat u- 


300. T 3 va ff de tip ACI80, EFT353 
sau orice alt tip cu germaniu, cu 
factor de amplificare ridicat. 

Se pot folosi şi tranzistoare de tip 
npn, inversînd sensui diodelor, ai 
tensiunii de alimentare şi ai conden¬ 
satorului electrolitic. 

LED-ui se recomandă de culoare 
verde, mai vizibil la lumină ambiantă 
puternică 

Dioda D 3 este de. tip 1N914 sau 
chiar o joncţiune bună a unui tran¬ 
zistor cu siliciu de mică putere. 

Valorile rezistenţelor din divizor 
(vezi tabelul) au fost calculate pen¬ 
tru o rezistenţă de intrare de 100 
kll/Vşi în general pentru R(kil/V.) 

Se recomandă rezistenţe metalice, 
dar se pot folosi cu bune rezultate şi 
rezistoare cu peliculă de carbon, se¬ 
lectate la o punte de precizie. Se vor 
înseria cîte două rezistenţe de valori- 
potrivite, fiind astfel mai uşor să se 
obţină rezistenţa necesară. De reţi¬ 
nut că nu este atît de importantă va¬ 
loarea rezistoarelor, cît să se men¬ 
ţină constant raportul lor în propor¬ 
ţiile indicate în tabel. 

Potenţiometrul trebuie să se mişte 
uşor, fără salturi şi fără joc. Atrag 
atenţia că un poteriţiometru de 1 Ml» 
poate avea valori cuprinse între 800 
klî şi 1,2 MO, deci trebuie măsurat 
şi în funcţie de valoarea lui se stabi¬ 
leşte R. 

Diodele D, şi D 2 trebuie să aibă 
tensiuni inverse de două ori mai 


Este bine cunoscută necesitatea 
unui voltmetru în laboratorul unui 
electronist amator. Voi prezenta al㬠
turat un Voltmetru electronic realizat 
cie mine, care se caracterizează prin 
absenţa obişnuitului aparat magne- 
toelectric, .greu de procurat. Rezis¬ 
tenţa de intrare este de circa 100 
kn/V .şi-precizia, la o realizare îngri¬ 
jită, poate fi mai bună de 1%. Apara¬ 
tul este'portabil, foloseşte două ba¬ 
terii R6, avînd un consum redus. 

Tensiunile măsurate pot avea va- 
iori între T V şi 40 V. Aparatul poate 
măsura tensiuni continue şi valoarea 
de vîrf a tensiunilor alternative. 
Gama de măsură poate fi extinsă 
pînă la 400 V. 

Ca dezavantaje aş menţiona impo¬ 
sibilitatea măsurării tensiunilor mai 
mici decît 1 V şi a tensiunilor lent 
variabile, cît şi făptui că o mînâ a 
operatorului este ocupată cu mane¬ 
vrarea aparatului. 

Aparatul este constituit din două 
părţi: 

— voltmetrul electronic pro- 
priu-zis, cu sensibilitate de 0,5 V şi 
un curent sub 0,1 /uA. 

— divizorul de intrare, redresorul 
şi dispozitivul de calibrare. 


mari. decît valoarea de vîrf a tensiu¬ 
nii aplicate. Se pot folosi orice fel 
de diode cu siliciu sau diode puncti¬ 
forme cu germaniu, ţinînd cont de 
condiţia de mai sus. 

Condensatoarele .C T şi C 2 pot 
avea şi aite valori, cu acelaşi ordin 
de mărime ca acelea indicate, dar 
cu tensiuni de lucru >: 400 V. 

Dioda Zener DZ va fi de tipul 
PL4V7, 5V1, 5V6, 6V2, care are un 
coeficient de temperatură redus. Re¬ 
zistenţa R 10 se stabileşte experimen¬ 
tal astfel ca dioda să fie polarizată 
într-o zonă cu rezistenţă dinamică 
scăzută, determinată prin ridicarea 
caracteristicii statice a diodei. Se 
pot lua şi datele de catalog, însă ex¬ 
perimental se poate ajunge la un 


Consumul aparatului este de 0,6 
mA cînd LED-ul este stins, de cca 
15 mA cînd LED-ul Dîlpîie şi de cca 
30 mA cînd LED-ul este aprins con¬ 
tinuu. 

La variaţia temperaturii ambiante 
cu ±5°C, de'exemplu, tensiunea de 
deschidere a tranzistorului se va 
modifica, rezuitînd astfel erori de¬ 
pendente de temperatură de ±2% în 
exemplul dat. Pentru a obţine o pre¬ 
cizie mai bună s-a prevăzut şi un 
circuit de calibra re, care va fi folosit 


PIESELE FOLOSITE 


Tranzistoarele T,, T 2 vor fi de tip 
pnp, cu siliciu, de exemplu BC177, 
178, 251, 252, 253. Se recomanda 


R 4 +R 5 +R 6 = 100 kîl (=R), cu toleranţă 0,5%. 


TEHNIUM 4/1985 



R, 

r,+r 2 

R,+R 2 +R3 

P 

R 4 

R 5 

Re 

Rs R9 

100 (klVV) 

1MO 

2MO 

3M1Î 

i-m ,iMn 

35klî 

25kO 

40 kn 

ii,ikn 90 kn 

l(klî/V) 

10R 

20R 

30R 

10^1IR 

0,4R 

i 0,2R 

0,4R 

0,11 IR ^,9» 

Toleranţa 

0,5% 

0,5% 

0,5% 

liniar 


0,5% 

0,5% Q,5% 












la schimbarea temperaturii am¬ 
biante. 

înainte de folosirea aparatului, se 
trece comutatorul K2 (care poate fi 
şi un buton cu revenire aflat în mod 
normal pe poziţia „măsurare 1 ') pe 
poziţia „calibrare 11 şi se reglează R b 
pînă cînd LED-ul va pîlpîi. Apoi se 
trece K2 pe poziţia „măsurare 11 . 

INDICAŢII PENTRU REALIZAREA 
PRACTICĂ 

Dacă nu se va putea realiza pîlpîi- 
rea LED-ului de la prima proba. în¬ 


seamnă că factorul de amplificare al 
tranzistoarelor este prea mic şi se 
poate încerca mărirea valorii con¬ 
densatorului C, însă prin acesta 
creşte curentul absorbit la intrare. 
Cu valorile din schemă si pentru 
/f (T v T 2 ) > 300, curentul de intrare 
cînd LED-ul pip ie va fi de cca0,08 juA, 
deci o rezistenţa de intrare de cca 6 
Mii. Avînd o sensibilitate atît de ridi¬ 
cată, aparatul trebuie sa fie complet 
ecranat, altfel mîna operatorului va 
afecta indicaţiile, iar legătura dintre 
divizorul de intrare şi intrarea IN va 
trebui şi ea ecranată, dacă are o 


lungime mai mare de 2 cm. 

Potenţiometrul P va fi gradat de la 
1 lalIV, din 0,2 în 0,2 V, ca în foto¬ 
grafie. Gradarea se va face mai uşor 
marcînd poziţiile în care valoarea re¬ 
zistenţei este cea cerută pentru o 
anumită . tensiune de intrare. De 
exemplu, cînd aparatului i se aplică 
-o tensiune de 5,6 V, rezistenţa po¬ 
tent iometrului va fi de 460 kl> sau în 
general (Ux—1)xR pentru Ux=1...l1 
V. Cînd se va efectua măsurarea, la 
tensiunea marcată pe scara poten- 
ţiometrului P se va adăuga tensiu¬ 
nea de 0, 10, 20 sau 30 V dată de 


■-'y. asasc-ţî a^rcg^SKHnn 


u « tf * oov w 

| ca. di F407 

\ 1Uvf 'Uţ50V^__ 

! D2 EFD108 _ 



r-^XIO 

fxpL k ?" 1 


1R15 lE.D.X^ 
_ 5,6Ksl 


a d cal. R1L cal, Imăs. 


C3 50nF 0 r 


TJ c A !.D^ 


Jxio 9V 

Xli. K3-2 



Reglaje 

Montajul se cuplează la un televi¬ 
zor bun. Se decuplează C = IjuF m 
punctul X. Se acordează televizorul 
pînă cînd imaginea devine neagra 
(se stinge). Se cuplează condensa¬ 
torul în punctul X. 

Se ajustează potenţiometrele se- 
mireglabile de 5 kll din CBA1 si 
CBA2 pentru stabilitate orizontală şi 
verticală. i 

Dacă dorim să schimbăm numărul 
pătrăţelelor pe orizontală (respectiv 
pe verticală), în CBA3 (respectiv 
CBA4) se pot înlocui rezistenţele de 
12 kH cu valori cuprinse între 10 kl > 
şi 27 k£> (fig. 5) 

Toate rezistenţele sînt de 0,5 W, 
condensatoarele electrolitice, res¬ 
pectiv ceramice; celelalte piese şi 
valorile lor sînt indicate în figura 4. 


poziţia la care este fixat Kl. 

La măsurarea tensiunilor mari se 
trece K3 pe poziţia „X10“ şi se vor 
înmulţi indicaţiile aparatului cu 10. 
Rezistenţa sa de intrare va fi însă de 
10 ori mai mica, deci de cca 10 kn/V 
în c.c. şi 5 kfl/V în c.a. Trebuie luate 
măsuri speciale de izolare a tensiu¬ 
nilor mari şi în plus şi masa va tre¬ 
bui să fie bine izolată, existînd peri¬ 
col de electrocutare prin traseul de 
masă. Dacă nu se foloseşte aparatul 
la măsurarea tensiunilor mari, se vor 
elimina comutatorul K3—-2, rezisten¬ 
ţele R 8 , R 9 şi dioda D v nemaifiind 
necesare nici măsuri speciale de 
izolare. 

Dacă aparatul se foloseşte la tem¬ 
peratură ambiantă relativ constantă, 
se poate renunţa la circuitul de cali¬ 
brare format din bateria de 9 V, 
dioda Zener DZ, R 10 , R n si comuta¬ 
torul K2. 

Comutatorul Kl cu 4 poziţii este 
greu de procurat. Acesta poate fi 
construit sau se poate renunţa la a 
4-a poziţie, astfel că aparatul va m㬠
sura tensiuni pînă la 30 V, respectiv 
300 V. 

în sfîrşit, dacă aparatul se folo¬ 
seşte numai în c.c., se poate re¬ 
nunţa la intrările 1, 2 (eventual şi la 
Kl, introducînd 4 borne de intrare), 
diodele D, şi D 2 , condensatoarele 
Ct, şi C 2 şi rezistenţa R 7 . 

In final aş menţiona că aparatul 
este bine protejat contra supraten¬ 
siunilor, în cazul cel mai defavorabil 
(deci cînd este reglat pentru a m㬠
sura IV) putînd suporta o tensiune 
de cca 150 V fără ă se deteriora, 
tensiunea fiind preluată de rezis¬ 
tenţa R 4 , cu o putere de cel puţin 
0,5 W. La aplicarea tensiunilor de 
polaritate opusă, LED-ul va rămîne 
stins, iar joncţiunea bază-emitor a 
tranzistorului T, va fi protejată de 
D 3 - 


TEHNIUM 4/1985 


17 









m i» ^gesRj. «iba 


Dispozitivul prezentat în figura 1 per¬ 
mite pornirea, respectiv oprirea, unui 
consumator electric. Comanda se face 
prin atingerea sesizoarelor SI, S2 din ba¬ 
zele celor două tranzistoare Ti, T2. 

La închiderea întrerupătorului K, toate 
tranzistoarele sînt blocate; consumul dis¬ 
pozitivului este în această stare de 
0,05—0,08 mA, în funcţie de calitatea 
tranz ist oarelor folosite. Releul Re este 
nealimentat şi are contactele normal des¬ 
chise. 


ROMEO BOARIU, 
jud. Botoşani 

Tranzistoarele T3, T4, T5 formează eta¬ 
jul propriu-zis de comutare, luchnd în re¬ 
gim saturat-blocat. La atingerea cu mîna 
a sesizorului SI tranzistorul TI intră în 
conducţie, polarizînd baza tranzistorului 
compus, format din T3 şi T4. Căderea de 
tensiune pe potenţiometrul P determina 
deschiderea tranzistorului T5, care men¬ 
ţine în continuare polarizarea tranzistoru¬ 
lui compus şi după blocarea tranzistoru¬ 
lui TI. De pe cursorul potenţiometrului P 
se culege o tensiune de 1,4—1.5 V. care 


deschide tranzistoarele T6, T7; releul este 
acţionat şi închide contactele de alimen¬ 
tare ale consumatorului. Dispozitivul se 
menţine în această stare pînă la atingerea 
sesizorului S2. în acest caz, tranzistorul 
T2 se deschide şi determină apariţia unui 
curent suplimentar, suprapus peste cel 
iniţial, curent care ridică potenţialul 
punctului A peste potenţialul B. Tranzis¬ 
torul T5 se blochează şi taie curentul de 
bază al tranzistorului compus, care se 
blochează. în acelaşi timp trec în starea 
de blocare şi tranzistoarele T6, T7 cu 
deschiderea contactelor releului Re. Con¬ 
densatorul CI contribuie, prin curentul 
său de descărcare, la accelerarea blocării 
tranzistorului T5. Condensatoarele C2, 


I2i 


C4 elimină tensiunile alternative parazite 
de înaltă frecvenţă. 

Alimentarea se poate face la o tensiune 
de 9—12 V, bine filtrată. Releul va avfia 
rezistenţa mai mare de 400 tl eu tensiu¬ 
nea de acţionare corespunzătoare celei 
de alimentare. 

Tranzistoarele TI, T2, T4, T5, T6 sînt 
de tipul BC177, BC178B, T3 de tip 
BC108B, BC107B, iar T7 de tip BDl35 
sau AC181K. Diodele Dl, D2 sînt de tipul 
1N4001, 1N4005, F407. 

Toate tranzistoarele vor fi sortate pen¬ 
tru a avea curentul rezidual cit mai mic şi 
factorul de amplificare li cît mai mare. 

I n figura 2 este prezentată schema cir¬ 
cuitului imprimat, iar în figura 3 un mod 


ir T' 3 atsn 

ff) 8 f if H 


D1 LMGrt) 

€=3^1 


C S2 


H 5 Kn 



de realizare a celor două sesizoare. 

BIBLIOGRAFIE 

A. Vâtăşescu şi colaboratorii, Circuite in 
tegrate liniare, voi. 1. 

Colecţia „Tehnium". 


AUi 

AUT1 


Acest alimentator a fost conceput 
cu scopul de a satisface nevoile 
unui experimentator al montajelor 
tranzistorizate. El permite obţinerea 
unei tensiuni continue reglabile de 
la 0 la 24 V şi poate debita un cu¬ 
rent cu intensitatea maximă de 2 A. 
Mai mult, acest montaj este. capabil 
să suporte un scurtcircuit. în acest 
caz tensiunea la bornele de ieşire 
devine nulă prin blocarea tranzisto¬ 
rului 7Y O dată cu înlăturarea scurt¬ 
circuitului, reapare tensiunea la bor¬ 
nele de ieşire, fără nici o manevră 
şi, bineînţeles, fără nici o deteriorare 
a montajului; 


Prof. MIHAI GQRUŢIU 

în figură este prezentată schema 
electrică a alimentatorului. Valoarea 
de 24 V a fost aleasă ca valoare ma¬ 
ximă, dar nimic nu împiedică pe 
constructor să aleagă o alta. în 
acest caz trebuie să se folosească, 
pe de o parte, diode redresoare (D, 
....D 4 ) adecvate şi, pe de altă parte, 
o diodă Zener conform precizărilor 
făcute în continuare. 

Factorul de amplificare al tranzis¬ 



torului T 2 (2N1711) trebuie să fie 
mai mare de 100 . In rest, celelalte 
componente nu necesită precizări 
speciale. 

Transformatorul Tr. şi grupul de 
diode redresoare (D,..^, de tipul 
1N4007) furnizează tensiunea nece¬ 
sară pentru a fi stabilizată. Un con¬ 
densator de 2 200 mF (C,) permite 
un prim filtraj suficient de bun. Sta¬ 
bilizarea se efectuează cu tranzistor 
rul T, montat ca regulator serie şi 
comandat de către tranzistoarele T 2 
şi T 3 . 

Dioda Zener DZ permite obţinerea 
unei tensiuni de referinţă care este 
aplicată pe baza lui T 3 , folosit ca 
tranzistor de comandă. Acesta este 
polarizat printr-o punte formată din 

h - eN 3055 



wZ 


rezistoarele R 5 şi R 6 legate în serie 
la bornele de ieşire. 

Două diode cu siliciu (D 5 si D 6 ) 
determină ca potenţialul bazei tran¬ 
zistorului T 3 să fie apropiat de cel 
de emitor, tranzistorul blocîndu-se 
în caz de scurtcircuit; în acest mod 
este protejat tranzistorul T v 

Pentru a obţine o tensiune varia¬ 
bilă între O şi U va trebui să se folo¬ 
sească o diodă Zener avînd o ten¬ 
siune de stabilizare egală cu U/2. 
Astfel, în cazul în care dorim ca ten¬ 
siunea maximă de ieşire să fie 24 V, 
vom folosi o diodă Zener de 12 V. 

Transformatorul de reţea Tr. va 
furniza o tensiune de 24 V, avînd o 
putere aparentă de 45 VA. 


\eeoO/,r 


&/»/ tH 


k ’reveâw De 


18 


TEHNIUM 4/1985 








Schema prezentată în figura 1 
este o alternativă la variantele cla¬ 
sice cu componente discrete. Ea se¬ 
sizează închiderea a două întrerup㬠
toare independente şi declanşează o 
alarmă 30 s după 5 s de la schim¬ 
barea stării unuia din întrerupătoare. 
Montajul are nevoie de un singur în¬ 
trerupător K pentru alimentare. 

Cil şi CI2 asigură temporizările 
de 5 s. respectiv de 30 s. Condensă- 
torul de 0,1 ijF împreuna cu rezis¬ 
tenţa de 5,1 kit asigură, pentru CI3 
Q=0 în momentul alimentării (un 


Student AUREL. GOf^ŢEAM, 
Timişoara 

6), se completează cu schema din 
figura 2. în caz contrar, din figura 2 
■se păstrează două rezistenţe şi două 
diode Zener. Montajul decuplat nu 
consumă nimic. O aplicaţie imediată 
este o alarmă auto; de aceea s-au 
folosit întrerupătoarele cu becuri şi 
tensiunea de 12 V. 

Mod de utilizare. Se deschide uşa 
(se închide unul din întrerupătoare); 
se închide K; alarma este pornită. La 
o nouă deschidere a uşii sînt dispo¬ 
nibile 5 s pentru a decupla întreru¬ 
pătorul K. 



_' t 12 v r 

RESET automat). Tranzistorul TI o - * - — 
asigura oprirea alarmei după 30 s. 

Rezistenţa din emitorul lui T2 se J 

alege în funcţie de tipul tiristorului. -- 

Elementul sonor de avertizare tre-^L 
buie să asigure dezamorsarea tiris-"*" 
torului (un claxon auto), în caz con¬ 
trar tiristorul se înlocuieşte cu un 
releu şi T2 cu un tip mâi puternic 
(BC327 sau chiar BD135). 

S este un stabilizator de minimum 
5 V/100 mA; poate fi un circuit inte¬ 
grat (7805). Dacă dorim să suprave¬ 
ghem mai multe obiective (pînă la 





CDB47A-E 


P.XMF 




Propun cititorilor un montaj sim¬ 
plu de termostat fără releu şi fără 
termistor (ca element termosensi- 
bil). Conceput pentru menţinerea 
temperaturii constante de 50°C la 
vîscozimetrele Hoppler (cu termos- 
tate luate din import) din dotarea la¬ 
boratorului unde lucrez, aparatul 
poate avea multiple alte întrebuin¬ 
ţări. Precizia acestui termostat este 
de ±0,1°C. Elementul de, comandă 
(K) este un termocontact produs la 
noi în ţară. Acesta se compune 
dintr-un termometru cu mercur a 
cărui variaţie execută contact în in- 


MIHAi COSTEA, Saşi 

tervalul de temperatură 0—100°C la 
o valoare prestabilită printr-un sis¬ 
tem de reglaj aflat la partea supe¬ 
rioară. 

Principiul de funcţionare este ur¬ 
mătorul: cînd termocontactul K este 
deschis, situaţie în care temperatura 
lichidului sau a volumului de aer ce 
trebuia termostatat este mai mică 
decît cea dorită reglată din termo¬ 
contact, T 1 se blochează, făcînd ca 
C x să se încarce prin R 2 , ducînd la 
deschiderea tranzistorului T 2 şi la 
amorsarea tiristorului, situaţie în 
care R 5 va funcţiona. Deschiderea 


lui T 2 şi amorsarea tiristorului se fac 
în funcţie de constanta de timp C x ■ 
R 2 . Cînd termocontactul K este în¬ 
chis, situaţie în care temperatura li¬ 
chidului sau a volumului de aer ter¬ 
mostatat este mai mare decît cea 
dorită (prestabilită dinainte), T, se 
deschide, determinînd descărcarea 
condesatorului C x şi blocarea lui T 2 . 
Tiristorul se va dezamorsa întreru- 
pînd pe R s , acesta putînd fi un ter- 
moplonjor, un reşou, o rezistenţă de 
încălzire etc. Puterea lui R s variază 
în funcţie de tipul tiristorului şi al 
diodelor folosite ( 0 , 4 - 04 ). Cu tiris- 
toare de tipul T10N600 şi D,-hD 4 de 
tip 10S 16 se poate ajunge pînă lă 
1 000 VA. Pentru puteri mici, sub 
200 W, diodele D,4D 4 pot fi F407, 
iar tiristorul T6N600. Pentru această 
putere redau alăturat schema cabla¬ 
jului imprimat văzut dinspre partea 
pieselor (fig. 2). 


în schema de principiu alimenta¬ 
rea montajului se face cu +9412 V. 
Această tensiune poate fi luată din 
secundarul unui transformator de 
sonerie (borna de 8 V), redresînd-o 
cu ajutorul unei punţi redresoare 
1PM0.5 şi filtrată cu un condensator 
de cca 200 mF(C,). Pe cablajul im¬ 
primat apar şi aceste componente. 
Termostatul prezentat poate lua 
multiple întrebuinţări: menţinerea 
temperaturii constante în acvariu; 
menţinerea temperaturii dorite în in¬ 
cubatoare etc. 

Notă. Termocontactul K poate fi 
folosit pentru termostatare şi sim¬ 
plu, caz în care puterea comandată 
de el este sub 10 VA. Caracteristi¬ 
cile lui sînt: U comandă = 250 V; Ic 
= 0,03 A. 


riante care să Optimizeze cerinţele 
corecţiilor efectuate. 

Circuitul se realizează în varianta 
mono sau stereo, pe o plăcuţă de 
sticlostratitex placat cu folie de cu¬ 
pru, ţinînd cont de toate precauţiile 
necesare realizării acestui gen' de 
montaj (lipsa buclei de masă, trasee 
cît mai scurte, ansamblu compact 
etc.). Conexiunile dintre potenţio¬ 
metre şi cablaj se efectuează obliga¬ 
toriu cu conductor ecranat. Compo¬ 
nentele utilizate vor fi de bună cali¬ 
tate pentru obţinerea unor rezultate 
care să încadreze montajul în cate¬ 
goria HI-FI. 

BIBLIOGRAFIE: 

WIRELESS WORLD, nr. 1465, 
noiembrie 1974. 



{URMARE DIN PAG. 9) 


în care potenţiometrele P, şi P 2 sînt 
acţionate la nivel maxim, iar poten¬ 
ţiometrele P 3 şi P 4 au valoarea ma¬ 
ximă; 

— diagramele B reprezintă cazul 
în care potenţiometrele P, şi P 2 sînt 
acţionate la nivel mediu, iar poten¬ 
ţiometrele P 3 şi P 4 au valoarea rezis- 
tivă maximă; 

— diagramele C reprezintă cazul 
în care potenţiometrele P, şi P 2 sînt 
acţionate la valoarea maximă, iar 
potenţiometrele P 3 şi P 4 prezintă va¬ 
loarea zero. 

Se observă că posibilităţile corec¬ 
ţiilor efectuate în banda de audio- 
frecvenţă s-au mărit esenţial. Ale- 
gînd diferite combinaţii intermediare 
cazurilor limită, se pot obţine va- 


TEHNIUM 4/1985 


19 





i 


<£»**& 

*r 




i-1- 

—— 

J 

[11 

1 -1 




• 

i_ J 

■ 1. 


Intr-o fototecă bine organizată, pe 
plicurile cu negative se află de obi¬ 
cei lipită o copie pozitivă 1:1, astfel 
încît să nu fie necesară desfacerea 
plicurilor pentru verificarea conţinu¬ 
tului lor.'Realizarea acestor copii de 
control se face prin copiere, fiind 
evident necesare dispozitive adec¬ 
vate. Revista „Tehnium" a publicat 
de altfel modul de realizare a unui 
astfel de dispozitiv echipabil cu 
sursă de lumină cu becuri sau tub 
fluorescent. 

în cazul fotografiei color apare as¬ 
pectul specific că lumina trebuie să 
fie corectabilă prin filtrele cunos¬ 
cute, galben, purpuriu, azuriu. Pre¬ 
supun? nd folosirea unor filtre nor¬ 
male de corecţie, numărul de clişee 
copiabile este limitat de mărimea fil¬ 
trelor (7,5 x 7,5 cm sau 6 x 6 cm în 
practica amatorilor). 

Dispozitivul descris în continuare 
permite copierea peliculelor nega¬ 
tive color folosind drept sursă de lu¬ 
mină aparatul de mărit. Evident, 
aparatul de mărit va fi echipat cu 
sertar pentru filtrele de corecţie sau 
cap color cu filtre dicroice. Soluţia 
oferă următoarele avantaje: 

— simplifică realizarea dispoziti¬ 
vului de copiat; 

— lumina de copiere este corec¬ 
tabilă atît cromatic, cît şi ca intensi¬ 
tate, prin acţionarea diafragmei apa¬ 
ratului de rhărit; 

— suprafaţa de copiere este rela¬ 
tiv mare; 

— timpul de expunere se reglează 
pe ceasul de expunere al aparatului 
de mărit. 

Figura 1 înfăţişează aspectul exte¬ 
rior al dispozitivului, poziţionarea lui 
faţă de aparatul de mărit şi traseul 
luminii. 

Prin ridicarea lanternei pe coloana 
aparatului de mărit suprafaţa de co¬ 
piere poate fi mărită cu o creştere 
corespunzătoare a timpului de ex¬ 
punere. Dispozitivul este dimensio¬ 
nat astfel încît să permită copierea 
concomitentă a şase clişee 24 x 
36 mm sau a trei clişee 6x6 cm. 
Dimensionarea a avut ca bază 
uzanţa de a păstra peliculele nega¬ 
tive color în bucăţi cuprinzînd 6 cli¬ 
şee. 

Dispozitivul poate fi folosit la 
orice operaţii de copiere de pe un 
suport transparent pe un. material 
fotosensibil aflat în contact, fie el 
hîrtie sau peliculă. Astfel se pot du¬ 
bla clişee negative sau diapozitive, 
se pot obţine pozitive de contraste 
diferite pentru tehnici speciale color 
sau alb-negru. Este posibil totodată 
să se obţină imagini cromatice par¬ 
ţiale prin filtrări intensive pe fiecare 


Srsg. VASILE CĂLiNESCU 

treime Spectrală (descompuneri de 
culoare). 

Din punct de vedere constructiv 
(vezi şi fig. 2), dispozitivul este o ca¬ 
setă prevăzută la partea superioră 
cu o placă semitransparentă sau 
translucidă pe care se aşază, pe faţa 
superioară, materialul de copiat, lu- 




t 

-—- 

1 


EZf 

.... |. 

■ ■ îl 




L ~ J ± 



io 


mina 
faţa 
două 
la 45 ‘ 


de copiat fiind proiectată pe 
inferioară prin intermediul a 
suprafeţe reflectante înclinate 


Construcţia este simpla şi nu ne¬ 
cesită indicarea tuturor detaliilor, 
orice amator cu un minimum de ex¬ 
perienţă şi cu puţină îndemînare 


este în măsură să o realizeze. 

Ca părţi constructive distingem: 1) 
suport metalic; 2) perete longitudi¬ 
nal; 3) perete lateral; 4) placă pre- 
soare; 5) mîner; 6) placă de aşezare; 
7) oglindă; 8) colţar; 9) geam de 
protecţie; 10) ecran , protector; 11) 
şurub; 12) piuliţă randalinată. 

Caseta alcătuită din pereţii de 
lemn 2 şi .3 este îmbinată pe supor¬ 
tul 1 de care prinderea se face cu 
holzşuruburi adecvate. Suportul 1 se 
face din tablă de oţel sau alamă de 
1,5—2 mm, constituind totodată si 
prima suprafaţă reflectantă. Această» 
se obţine prin nichelarea sau cro- 
marea lucioasă a plăcii. Evident, su¬ 
prafaţa de reflexie propriu-zisă va fi 
perfect plană şi netedă. în cazul în 
care acoperirea galvanică nu vă este 
accesibilă, se va obţine suprafaţa re¬ 
flectantă prin lipirea unei bucăţi de 
oglindă (cca 250 x 30 mm) poziţio¬ 
nată adecvat. Suportul se va vopsi 
în această situaţie. 

Pereţii 2 şi 3 se fac din scîndura 
de lemn, preferabil o esenţă tare, 
bine uscată, pentru a evita modifi¬ 
cări dimensionale ulterior. Pereţii 2 
se execută conform schiţei din fi¬ 
gura 3. Cota „a“ se stabileşte în 
funcţie de grosimea plăcii 6. Unul 
din pereţii 2 se va decupa după linia 
întreruptă (cu traforajul). 

Pereţii 3 sînt din scîndură de lemn 
de 8-10 ~ mm grosime, de formă 
aproape pătrată, respectiv 75x71 
mm. Se îmbină cu pereţii 2 cu 
holzşuruburi după ce suprafeţele în 
contact s-au dat cu aracet. Ansam¬ 
blul astfel realizat se prinde de 
placa suport 1. , 



20 


'.EHNIUM 4/1985 














1 


PENTRU FOTOGRAFII RC 



Fabricaţia de hîrtie fotosensibilă 
pe suport din materiale plastice 
(RC) s-a extins deosebit de mult în 
ultimii ani, în special în cazul foto¬ 
grafiei color. Deşi durabilitatea ei nu 
a fost suficient testată şi deşi nu în¬ 
truneşte adeziunea multor fotografi 
din întreaga lume, marele avantaj 
(datorat grosimii foarte mici a stra¬ 
tului celulozic emulsionat) ăl unor 
tratamente de developare extrem de 
scurte determină utilizarea ei din ce 
în ce mai intensivă. 

Specific hîrtiei RC este şi modul 
de uscare. Existenţa peliculei de 
material plastic împiedică folosirea 
uscătoarelor electrice clasice, usca¬ 
rea nefiind posibilă decît în aer. Ac¬ 
celerarea uscării este posibilă prin 
plasarea fotografiilor într-un' curent 
de aer cald (30—40° C). 

Realizarea unui dulap de uscare 
cu aer cald pentru fotografii este un 
lucru de interes pentru fotoamatorii 
noştri, dată fiind producţia de hîrtie 
color pe suport polietinat AZO. Du¬ 
lapul va putea fi evident folosit şi 
pentru uscarea peliculelor. 

Dulapul a cărui construcţie o pro¬ 
punem permite uscarea concomi¬ 
tentă a cca 90 de fotografii 9 x 12 (9 
x 14) cm, ori 36 de fotografii 13 x 18 
cm, ori 9 fotografii 24 x 36 cm (30 x 
40). La uscarea formatelor 13 x 18 
cm şi 24 x 36 cm se mai pot usca si¬ 
multan 18 formate 9 x 12 (9 x 14) 
cm. 

Construcţia nu este complicată şi 
nici scumpă. Ca sursă de aer cald 
se foloseşte o aerotermă normală 
(format paralelipiped dreptunghic 
100 x 300 x 200 mm). 

Dulapul propriu-zis se confecţio¬ 
nează din placaj sau carton melami- 
nat pe un schelet din lemn. 

Să analizăm figurile 1 şi 2. Pe pa¬ 
tru şipci cu profil pătrat, 1, se mon¬ 
tează pereţii 2 şi 3 prin încleiere cu 
aracet şi fixare cu holzşuruburi. Pe¬ 
retele frontal este compus dintr-o 
parte fixă 4 şi o uşă mobilă 5, prev㬠
zută cu un ’mîner 6. Uşa se fixează 
cu două balamale 7. închiderea uşii 
este asigurată cu magneţii perma¬ 
nenţi 15 de genul celor folosiţi la 
mobilă. La partea de sus se află un 


ADRIAN ALEXAMDRESCU 

capac 8 perforat. 

Pe cîte patru colţare din lemn 9 se 
fixează filtrul de aspiraţie 10 şi aero- 
terma 11. Difuzorul 12 şi grătarele 
13 se aşază pe cuiele 14 (dte 4 la 
fiecare nivel). Filtrul 10 şi aeroterma 
îl se introduc pe la partea infe¬ 
rioară a zonei de uscare, după care 
se aşază difuzorul 12. Cablul elec¬ 
tric de alimentare se trage printr-un 
orificiu lateral care se etanşeizează 
apoi cu cauciuc sau material plastic. 

Aerul aspirat de aerotermă pro¬ 
vine din exteriorul dulapului, fiind 
purificat la trecerea prin filtrul 10. 
Aerul cald iese din aerotermă, este 
uniformizat prin intermediul difuzo¬ 
rului 12 şi, după ce se încarcă cu 
vapori de apă, iese pe la partea su¬ 
perioară. 

Desenele conţin principalele date 
necesare construcţiei, detaliile ur- 
mînd a fi rezolvate de fiecare în 
parte pe baza experienţei personale. 








! 

’ T • 

-.. J- ■ 


Şipcile 1 au profil pătrat 40 x 40 
mm. Sînt din lemn, preferabil de 
esenţă tare. Important este ca ele să 
fie bine uscate pentru a nu avea 
tendinţe de deformare. Pereţii 2, 3 şi 
4 se fac din placaj de 5—10 mm sau 
carton melaminat. Uşa 5 se face din 
placaj de 8—10 mm sau carton me¬ 
laminat armat cu o structură din 



Placa de aşezare 6 va fi din sticlă 
opală sau mată (se aşază cu partea 
o pală sau mată în jos), de 2,5—4 
mm, grosimea preferabilă fiind de 3 
mm. Placa va avea 250x76 mm. Pe 
ea se aşază pelicula de copiat, iar 
peste aceasta materialul fotosensibil 
pe care se face copierea. Contactul 
acestora se asigură de placa pre- 
soare 4 care face corp comun cu 
mînerul 5. 

Placa presoare se propune a se 
face din sticlă groasă (pentru a avea 
greutate) de 8—10 mm sau plexiglas 
de aceeaşi grosime. Mînerul poate fi 
din lemn, matşrial plastic sau chiar 
dintr-un metal" uşor. Ansamblul pla- 
că-mîner trebuie să aibă o greutate 
suficientă pentru presarea materia¬ 
lului de copiat. Placa presoare se in¬ 
dică a fi dintr-un material transpa¬ 
rent pentru a permite controlul pozi¬ 
ţionării materialelor fotosensibile în 
contact. Ansamblul placă-mîner 
poate fi la fel de lung sau mai lung 
dedt caseta. 

Oglinda 7 este tot metalică; di¬ 
mensiunile ei se stabilesc construc¬ 
tiv. Se va folosi tablă de oţel sau 
alamă de 0,5—1 mm. Suprafaţa re¬ 
flectantă poate fi obţinută şi prin li¬ 
pirea unei oglinzi normale din sticlă. 
Piesa 7 se prinde la partea infe¬ 
rioară (îndoită ca în fig. 2) de pere¬ 
tele longitudinal posterior cu cîteva 
holzşuruburi. 

Caseta dispozitivului este prote¬ 


jată de praf în dreptul deschiderii 
din peretele longitudinal posterior 
cu un geam 9 prins cu două colţare 
din tablă subţire (lungi cît geamul), 
fixate la rîndul lor cu cuişoare sau 
holzşuruburi. Geamul 9 va avea di¬ 
mensiunile 240x65 mm, gros de 
2—3 mm şi va fi transparent.. 

Pentru a exclude lumina neutilă 
dată de aparatul de mărit spre ope¬ 
rator se poate monta un ecran pro¬ 
tector, 10, din carton. Dimensiunile 
acestuia se determină practic. Acest 
ecran nu este necesar cînd aparatul 
de mărit dispune de voleţi mobili 
pentru limitarea cadrului proiectat 
(cazul aparatelor KROKUS 3, 4). 

Dispozitivul se aşază pe placa de 
bază a aparatului de mărit. Pentru o 
bună fixare se pot prevedea o prin¬ 
dere cu un şurub plasat de jos în 
sus şi o piuliţă randalinată. Şurubul 
va fi M6. în placa 1 se va practica 
un canal corespunzător. După exe¬ 
cuţie şi verificare dispozitivul va fi 
vopsit într-o culoare închisă, nere¬ 
flectantă, cel mai bine negru. 

Reperele din sticlă se şlefuiesc pe 
margini, în special pe acele muchii 
care pot veni în contact cu pelicula. 

O ilustrare a construcţiei prezen¬ 
tate este copia color a cinci clişee 
redată alăturat. 

Dispozitivul poate fi util şi în 
cursul procesului de corecţie, exe- 
cutînd probe pe întreg clişeul copiat 
la scara 1:1. 


■ şipci pentru rigidizare. Cotele pere- 
H ţilor se deduc cu uşurinţă după sta- 
i bilirea exactă a dimensiunilor profi- 
1 lului reperelor 1. 

H Mînerul 6 este oarecare. Balama- 
B lele 7 vor fi obligatoriu cromate. Uşa 

■ se va monta cu multă precizie pen¬ 
ii tru a nu permite scăpări de aer cald. 
1 Eventual se etanşează n cu burete 

■ foarte subţire care să nu împieteze 
H asupra forţei de atracţie a mag neţ i- 
S lor 15 care pot fi mai mult de doi. 
H Desigur că în dreptul magneţilor se 
fl vor fixa tăbliţele metalice aferente, 
H necesare închiderii circuitului mag- 

i netic - 

' 

I Capacul 8 se face din acelaşi ma¬ 
terial ca şi pereţii, practicindu-se în 
el un număr cît mai mare de orificii 
cu diametrul de 8—10 mm. Se 
prinde de pereţii laterali prin lipire şi 
în capul şipcilor 1 cu holzşuruburi. 

Colţurile 9 vor fi de asemenea din 
lemn. Cotele lor se stabilesc con¬ 
structiv astfel încît să corespundă 
scopului. Prinderea se face de repe¬ 
rele 1 (prin intermediul pereţilor), de 
asemenea cu holzşuruburi. 

Filtrul 10 este redat separat în fi¬ 
gura 3. Este alcătuit dintr-un cadru 
de lemn pe care se întind două feţe 
H din plasă metalică (mărimea ochiu- 
9 lui de cca 0,5—1 cm 2 ) între care se 
H află cioburi ceramice relativ mari, 
-1 astfel încît aerul să circule uşor. 
ii Cioburile se ung cu ulei mineral ast¬ 




fel încît particulele de praf să adere 
de ele. 

Figura 4 redă constructiv difuzorul 
12. Acesta are dublu rol: de a uni¬ 
formiza aerul cald care se îndreaptă 
spre fotografii şi de a împiedica apa 
care se scurge de pe fotografii să 
cadă pe aerotermă. Pe un cadru 
subţire, din lemn sau aluminiu, se 
prind o serie de voleţi inferiori mai 
înguşti şi o altă serie de voleţi supe¬ 
riori mai laţi, astfel încît prin supra¬ 
punerea lor adecvată să nu existe 
posibilitatea de trecere pe o linie 
dreaptă a aerului (de jos în sus) sau 
a unor eventuale picături de apă (de 
sus în jos). Voleţii se fac din tablă 
de aluminiu groasă de cca 1 mm 
sau din oţel, în care caz se cro¬ 
im ează. Prinderea pe contur se face 
cu holzşuruburi*sau şuruburi (M4), 
în funcţie de materialul cadrului. Di¬ 
mensiunile date pot fi modificate. 

Grătarele 13 se fac., din sîrmă de 
2—3 mm diametru prin lipire sau su¬ 
dare, conform schiţei din figura 5. 
Alte tipuri se grătare sînt posibile 
dacă satisfac condiţiile de a permite 
aşezarea pe verticală a fotografiilor 
şi de a nu permite căderea lor. Folo¬ 
sirea unor grătare din tablă perfo¬ 
rată nu este indicată deoarece ar 
obtura-în prea mare măsură fluxul 
de aer cald. Grătarele se cromeaza 
dacă sînt făcute din alamă sau oţel. 

Aşezarea grătarelor se face pe 
cuie cu floarea tăiată, cu 2—3 cm 
lungime parte liberă. Se vopsesc 
după batere. 

(CONTINUARE ÎH PAG. 23) 


TEHNIUM 4/1985 













CORECTOR 


Montajul, intercalat într-un 
preamplificator, este de o deose¬ 
bită eficacitate atît la frecvenţe 
joase, cît şi la frecvenţe înalte. 

In montaj sînt folosite circuite 
NE5534 şi 5532. 

Din R 3 se reglează plaja frec¬ 


venţelor joase, iar din R6 plaja 
frecvenţelor înalte. Potenţiome- 
trele R7 şi R8 corectează tim¬ 
brul semnalului. 

WIRELESS WORLD, 1576 


INDICATOR 


Creşterea amplificării peste un 
anumit nivel la preamplificatoare sau 
amplificatoare se remarcă prin apa¬ 
riţia unor importante distorsiuni şi 
apoi prin supraîncărcarea părţii elec¬ 
tronice. 

Un indicator de nivel se poate 
confecţiona cu schema alăturată. 


Nivelul este indicat de o dioda 
LED comandată de un amplificator 
de curent continuu. 

Schema este dată pentru un mon¬ 
taj stereo. 

VTM, 5/1983 




Montajul este destinat să am- frecvenţe este cuprinsă între 30 

plifice semnalul de ia un cap şi 20 000 Hz, iar pe 9 5 cm/s 

magnetic de casetofon. Primul între 30 şi 15 000 Hz 

etaj este cu un tranzistor cu Semnalul la ieşire este cuprins 
efect de cîmp, după care semna- între 0,5 V si 2 V 
Iul este amplificat şi corectat de 

un circuit integrat. RADIO TEIEVJZSÂ ELECTRO- 

Pe viteza de 19 cm/s banda de Nî&Â 9/1984 




Aparatul prezentat alăturat este un receptor-emiţător 
de mici dimensiuni cu raza de acţiune de pînă la 1 km si 
lucrează pe frecvenţa de 27 MHz. 

Receptorul este de tip detector superreactie, care 
aplică semnalul unui amplificator obişnuit AF! Tranzi- 
stoarele sînt EFT353 în amplificatorul audio, EFT317 în 
etajul de emisie şi în etajul superreactiv. 

Bobina L 1 de la receptor are 8 spire CuEm 0,4, 
bobinate 'pe un suport prevăzut cu miez de ferită 
Bobina L 2 din emiţător are 10 spire bobinate în aer 
(CuEm 0,6), cu diametrul bobinajului 6 mm şi pas 0,5. 
Prizele sînt la spira 5 pentru antenă si priza 7 pentru 
modulaţie şi polarizare. 

Şocurile din emitorul lui T 1 şi colectorul lui T 4 au cîte 
25 de spire CuEm 0,25, bobinate pe un mic suport 
Antena este un fir lung de 70—100 cm. 

TEHNICKE NOVINE, 5/1985 



22 


TEHNIUM 4/1985 



CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR 


DE 

TELEVIZIUNE 




CAPTAREA SEMNALULUI TV 

în antena de recepţie, plasată 
într-un cîmp radioelectric de o inten¬ 
sitate E, are loc transformarea ener¬ 
giei undelor radioelectrice în curenţi 
de înaltă frecvenţă; aceştia, prin 
intermediul cablului de coborîre, 
ajung la borna de antenă a televizo¬ 
rului. Pentru a se trece de la valoa¬ 
rea cîmpului, în locul de amplasare a 
antenei, la tensiunea curentului de la 
bornele antenei, plasată pe o rezis¬ 
tenţă de sarcină egală cu impedanţa 
caracteristică a cablului de coborîre, 
trebuie să se ţină seama de cîştigul 
antenei comparat cu cel al unui 
dipol în A/2, corespunzător frec¬ 
venţei medii a canalului recepţionat. 

Relaţia care face legătura dint re 
cîmp şi tensiune la bornele unui 
dipol A/2 sau a unei antene cu un 
cîştig oarecare G în condiţiile trans¬ 
ferului maxim de putere către cablul 
de coborîre este dată de expresia 
( 2 ), care ţine seama de adaptarea 
optimă între antenă, cu rezistenţa 
internă Ra, şi sarcină, cu rezistenţa 
Rs. 


în relaţia de mai sus A/n- este 
înălţimea efectivă (hef) a dipolului 
A/2 (fig. 3), iar G cîştigul în tensiune 
al antenei în cauză, faţă de dipol, 
înălţimea efectivă a dipolului A/2 se 
determină prin considerarea unei 
distribuţii sinusoidale a curenţilor 
induşi de-a lungul dipolului amintit, 
intensitatea maximă a curentului 
este la bornele de conectare a 
sarcinii. Lungimea unui dreptunghi a 
cărui suprafaţă este egală cu cea a 
semisinusoidei, cînd înălţimea este 
egală cu curentul de pe sarcină, se 
numeşte înălţime efectivă (fig. 3c). 
Aceasta rezultă din integrarea supra¬ 
feţei unei alternanţe împărţită prin 


(URMARE DIN PAG. 21) 

Aşezarea grătarelor ca în desenul 
din figura 2 permite cuprinderea fo¬ 
tografiilor la mărimea şi în numărul 
menţionat la început. 

Aşezînd cîte două pe rînd, pe fie¬ 
care grătar încap 18 fotografii (sau 40 
mai multe dacă se micşorează inter- 
stiţiile). Scoţînd grătarele doi şi pa- 30- 
tru (de jos în sus), se pot introduce 
fotografii format 13 x 18 cm. Sco¬ 
ţînd grătarele doi şi trei, se introduc 20- 
fotografii format 24 x 30 cm. Dacă 
se scot grătarele doi, trei şi patru, 15 ■ 
încap fotografii de 30—40 cm. For¬ 
matele 24 x 30 cm şi 30 x 40 cm în¬ 
cap în cîte un exemplar pe fiecare 
rînd. 8 . 

La introducerea fotografiilor în 
cantitate mare se va pune o tăviţă 
pe difuzor pentru a prelua apa 
scursă. Tăviţa se va scoate, evident, 5 ' 
la pornirea aerotermei, care se face 4 
prin ridicarea uşoară a difuzorului. 

In funcţie de gradul de încărcare cu , 
fotografii se va folosi numai prima 3 
treaptă de încălzire sau ambele. Se 
va introduce un termometru în in- 2 
cintă la nivelul primului grătar, veri- 
ficîndu-se să nu se depăşească 
40—45°C. Dacă temperatura este 
totuşi mai ridicată, se impune înlo¬ 
cuirea rezistenţelor de 1 000 W ale 
aerotermei cu altele mai mici, de 
600 W. 

Dulapul se lăcuieşte cu multă 
atenţie în cîteva straturi pînă cînd 
suprafaţa interioară este uniform lu¬ 
cioasă. Se va folosi PALUX. 

Un dulap existent, chiar metalic, 
poate fi de asemenea adaptat cu 
succes. 


mărimea curentului pe sarcină şi 
este egală cu khr. Factorul 1/2 
rezultă din condiţia transferului ma¬ 
xim de energie cînd Ra = Rs. în 
situaţia reală, cînd rezistenţa internă 
a antenei are şi componente reac¬ 
tive, transferul optim de putere are 
loc atunci cînd cele două impedanţe, 
a antenei şi a sarcinii, sînt reciproc 
conjugate (Za = r + jx, iar Zs = r-jx). 
Dar în calculele practice curente se 
are în vedere numai partea activă a 
impedanţei. 

Cînd la bornele antenei de recep¬ 
ţie TV, care de cele mai multe ori 
are o construcţie simetrică, se co¬ 
nectează un cablu coaxial (cazul cel 
mai frecvent), este necesar să se 
realizeze două genuri de 1 operaţii, şi 
anume simetrizarea şi adaptarea Of> 
timă, Simetrizarea este necesară 
pentru a conserva proprietăţile si¬ 
metrice ale antenei şi pentru a evita 
scurgerea unei părţi din energia 
captată pe exteriorul mantalei ca¬ 
blului coaxial. Simetrizarea necores¬ 
punzătoare conduce atît la pierderi 
din mica energie captată de antenă, 
cit şi la efecte negative (informaţio¬ 
nale) asupra calităţii şi stabilităţii 
condiţiilor de recepţie (vom reveni 
asupra acestor fenomene). 

Adaptarea, după cum am amintit, 
este condiţia transferului optim al 
energiei captate către televizor. O 
adaptare neoptimă poate cauza şi 
pierderi de informaţie. Atît adapta¬ 
rea cît şi simetrizarea se condiţio¬ 
nează reciproc în anumite limite. 

Cablul de coborîre se caracteri- 


Ing. VICTOR SOLCAM 

zează prin mai mulţi parametri: im- 
pedanţă caracteristică, atenuare la 
diferite frecvenţe pe unitate de lun¬ 
gime, eficacitatea ecranului, putere 
(nu este cazul la recepţie), dimen¬ 
siuni mecanice, condiţii de instalare, 
rezistenţă la factorii mediului am¬ 
biant etc. Deocamdată vom lua în 
considerare numai atenuarea cablu¬ 
lui de coborîre pe diferite frecvenţe, 
pentru a putea determina pierderile 
provocate pe diferite canale TV (vezi 
figura 4). 

După cum se poate vedea din gra¬ 
ficul de atenuare, aceasta creşte o 
dată cu lungimea cablului de cobo¬ 
rîre şi cu frecvenţa centrală a cana¬ 
lului captat. 

în condiţii de adaptare bună (op-; 
timă) a antenei la cablu şi a cablului 
la intrarea de antenă a televizorului., 
pierderile în dB se determină înmul¬ 
ţind lungimea coborîrii cu atenuarea 
unitară. în caz de neadaptare 
cresc atît pierderile din puterea 
semnalului, cît şi efectele negative 
asupra calităţii recepţiei. Reducerea 
la minimum a pierderilor pe cablul 
de coborîre devine cu atît mai im¬ 
portantă cu cît ne aflăm în condiţii 
de cîrnp mai slab (la limitele zonei 
de serviciu sau în zone de umbră ra- 
dioelectrică). 

Antena de recepţie se tratează în¬ 
tocmai ca şi o antenă de emisie, fi¬ 
ind reciproca ei. Determinarea para- , 
metrilor antenei de recepţie (dia¬ 
gramă, cîştig, impedanţe, adaptare 
etc.) se face ca şi la antena de emi¬ 
sie, de cele mai multe ori. Deosebi- 



cablu 

_J cobpnr^ 

l antena 


rea principală constă de obicei (nu 
întotdeauna) în faptul că la recepţie 
se preferă diagramele unidirecţio¬ 
nale, de mare cîştig pe direcţia sta¬ 
ţi ej captate. 

în cazul antenelor de recepţie, în 
afară de cîştigul G, se urmăreşte re¬ 
ducerea la minimum a lobilor se 
cundari ai diagramei de radiaţie (ra¬ 
port faţă/spate şi faţă/lateral), pen¬ 
tru a se atenua cît mai mult influen¬ 
ţele reflexiilor şi perturbaţiilor pro¬ 
venite din mediul înconjurător. La 
amplasarea antenelor de recepţie se 
urmăreşte şi obţinerea unei bune. 
degajări pe direcţia staţiei dorite 
pentru ca puterea semnalului captat 
să nu coboare sub un minimum im¬ 
pus de receptor şi de ansamblul in¬ 
stalaţiei de recepţie. 

ZGOMOTUL DE FOND 

Una din principalele cauze care li¬ 
mitează posibilităţile recepţionării 
unor imagini de bună calitate la 
semnale slabe, sub un prag minim, 
este zgomotul de fond de natură 
termică, produs parţial chiar de c㬠
tre antena de recepţie şi în măsură 
mai importantă de către etajşje şi 
elementele de circuit ale televizoru¬ 
lui, cţmtre- borna de antenă şi elec¬ 
trozii de. comandă ai cinescopului. 

Zgomotul termic se manifestă pe 
ecran printr-o mişcare haotică de 
puncte sau pete similară cu aspectul 
dintr-un muşuroi de furnici sau a 
unei căderi dezordonate de fulgi de 
zăpadă densă. Pe sunet, zgomotul 
produce un efect acustic ca la o 
cascadă de apă sau un jet de aburi 
sub presiune. 

De fapt, zgomotul termic se dato¬ 
rează unor curenţi electrici generaţi 
de agitaţia termică la o anumită 
temperatură a materiei, dată de miş¬ 
carea dezordonată a moleculelor, 
atomilor şi electronilor liberi etc. 
Aceşti curenţi alternativi aleatori au 
un spectru foarte larg de frecvenţe 
şi o densitate de energie uniformă 
în toată banda canalului recepţionat, 
între componentele spectrului cu¬ 
renţilor de zgomot nu se poate sta¬ 
bili o corelaţie. 


,T *0” 

1 TI 

bT-—l 


|«—hef- 



Fig. 3: Schema (simplificată) Curentul acesta variabil (aleator) 
echivalentă a unei instalaţii de al zgomotului termic se suprapune 
antenă de recepţie. Antena de peste curentul semnalului purtător al 
rezistenţă internă Ra conectată la informaţiei de televiziune şi produce 
o rezistenţă de sarcină Rs (a), efecte cu atît mai supărătoare cu cît 
Aceeaşi antenă conectată la intensitatea sa, în comparaţie cu cea 
rezistenţa de intrare în receptor a semnalului util, este mai impor- 
Rr, prin intermediul unui cablu tantă (fig. 5). 
de lungime I şi de atenuare A dB Puterea zgomotului este direct 
= o.l (b). proporţională cu temperatura abso- 

Relaţia intre lungimea dipolu- Iută (T) măsurată în Kelvin (t =0K = 
lui A 2 şi înălţimea sa efectivă —273°C) şi cu banda de trecere Ai 
hef = A rr (c). în hertzi (la —3 dB) a canalului 

recepţionat. 

(CONTINUARE ÎN NR.VÎITOR) 


rezistenţă internă Ra conectată la 
o rezistenţă de sarcină Rs (a). 
Aceeaşi antenă conectată la 


de lungime I si de atenuare A dB 
= a . I (b). 

Relaţia intre lungimea dipolu¬ 
lui A 2 şi înălţimea sa efectivă 

hef = A 7r (c). 


500 8 00 MH * 

600 900 


Fig. 4: Atenuarea (a) a diferite cabluri coaxiale __ 
cu izolaţie din polietilenă şi conductoare din 
cupru. 1) 0 3,7/0,6 mm; 2) 0 4,2/0,7 mm; 3) 0 
7,2/1,2 mm. 

Fig. 5: Influenţa asupra calităţii recepţiei la 
diferite trepte de raport semnal/zgomot: foarte 
bună (a), bună (b), mediocră (c), proastă (d). 






TEHNiUM 4/1985 


23 








PĂDURARU PETRICA - Galaţi 

Vom publica cele solicitate despre 
tuburi. Legaturile la PL500 şi PL36 
au fost publicare în revista noastră. 

Nu am înţeles întrebarea referi¬ 
toare la „Un alimentator de 20 Vcc 
cu tensiunea de 9 Vcc‘. 

MACOVEI ŞTEFAN - laşi 
Circuitul AY 3—8 500 echipează 
televizoarele cu joc TV. 

PANŢÎRU LIVIU — Sighişoara 
Dacă la redare semnalul este bun, 
nu capul universal creeTază asime¬ 
tria. ^Verificaţi unele corrîponente. 
LUNGU VALENTIN — Piteşti 
înlocuirea tranzistoarelor pnp cu 
tranzistoare npn nu este posibilă 
deoarece' impune schimbarea pola¬ 
rizării tensiunii de alimentare. 

La casetofon, prin construcţie re¬ 


gimul de înregistrare primeşte sem¬ 
nal de la radio. 

Vom publica reţete de lipire a sti¬ 
clei. 

LINCĂ GEORGE —jud. Teleorman 

Micşorarea dimensiunii imaginii 
se datorează micşorării tensiunii de 
alimentare din televizor. 

La redresorul prezentat tensiu¬ 
nea scade dacă aveţi un consum 
prea mare de curent. 

NICULESCU C. - Constanţa 
Cele două antene se conectează 
la cablul de ccborîre prin interme¬ 
diul unui filtru. Consultaţi colecţia 
„Tehnium" unde a fost publicat un 
astfel de filtru. 

BANU MINAI - Ploieşti 
Sunet de la televizor se poate lua 
direct de la ieşirea discriminatoru¬ 
lui. 

GHINEA GABRIEL — Olteniţa 

Verificaţi funcţionarea blocului 
de intrare UUS, care probabil este 
defect, şi apoi puteţi monta o an¬ 
tena exterioară. 

RUDNIŢCHI MÂRIUS — Bucureşti 

Vă invităm la redacţie să vă ale¬ 


geţi schema dorită. 

CSUFU MARIAN - Tulcea 
Ondularea imaginii se datorează 
tensiunii de alimentare de la reţea. 
VERMESÂN FLORIN — jud. Timiş 
Nu putem aprecia cum vor fun¬ 
cţiona diverse montaje interconec¬ 
tate. Vom publica schema magne¬ 
tofonului Kashtan. La oalele de fe¬ 
rită dimensiunile se iau aşa cum in¬ 
dicaţi în scrisoare. 

DRAGNE RĂZVAN - Giurgiu' 
Protecţia anticorosivă a antenelor 
Yagi se poate face cu orice .el de 
vopsea (de exemplu, cea nemetali¬ 
zată). Calitatea semnalului recepţio¬ 
nat nu este diminuată de vopsea. 
8 ARÂS A. — Timişoara 
Construiţi orice tip de converti- 
zor şi televizorul va funcţiona. 
BĂDIŢĂ V. - • Tîrgovişte 
Căderile Je tensiune se datoresc 
reţelei electrice şi nu pot fi înlătu¬ 
rate 

La magnetofon CI nu are echiva¬ 
lent I.P.R.S. 

BOTEZ FLORiN — Bucureşti 

Defectul fiind complex, poate fi 


remediat numai în urma unor 
măsurători într-un laborator I de 
specialitate. I 

ISPAS MINAI — Otopeni * 

Magnetofonul redă aprozimativ 
16 kHz. 

Pentru orice tip de emiţător tre¬ 
buie autorizaţie M.T.TC. Utili|aţi 
benzi Agfa. Durata de funcţionare a 
unui cap magnetic depinde de tipul 
de bandă folosit. 

ZAMFIRACHE IQÂN — Bucureşti 
La televizor verificaţi tuburile 
electronice. Receptorul trebuie re¬ 
parat ia o cooperativă. 

■BÎLGĂ DOREL — Telega 

Există în comerţ orgi de lumini cu 
tiristoare. 

Pe potenţiometru este indicat 
dacă are variaţia liniară sau logarit- 
mică a rezistenţei (ex. 10 kn— log) 

OPRESCU MINAI - Ploieşti 
Pragul de aprindere a becurilor 
se stabileşte din potenţiometre. 
STÂNCIULESCU ION - Constanţa 
Bobimele au 5 spire CuEm 0,6, cu 
.diaxp,e.trul.,8 mm. pas de bobinare 1 mm. 

IONESCU MARIUS - Sighişoara 
Va prezentăm schema magneto¬ 
fonului 8-42 

. <. - i, 



MAGNETOFONUL 
. TESLA B42 


106W70 2x106f/U 70 


W6 nu 70 muurt 0C 30. 
0C72 ZNU72 
0C 30 
2N071 


so ps |7i 


j ^SnF ” 

r. 

U70 II 


6NNW 1 

ryV' 


| 3 t 9ka 

(0 AII 60) 

Zj68m 

— 

* L zi 

L 

39ka ţ __ 




tlhoOpF 

-i, 1 m fi 

fie ^25/30 i 

Tîw 

. 60pF 



86 ÎL. ? 
\§5 a 6 / 8V 'ic j 

Y si 
P 

91 fiF 


/ = înregistrare A=pista f~ 4 
R = redare 5= pista 2-3 

30 0(3 29 o o39 
S oj i io 18 Kc| i | o 38 


î oj i %ofg 2ăct i ioJ4 
7 ol \\o17 2m ioJ7 




«Hi 
>* LJ^Jbrr 


y wx. 

M2/15V 
68nF Lq, 


I,2ka pi Ţ 

39krP^ 27 l 


6 o o16 26o o3666o o 76 

6 oj jotf 25a% io3565oi «o 75 
L ol I o19 29 ol lo^ol Io 74 

3 o 013 230 033630 o73 $30 086 930 o 96 

201 1012220% %o3262o% . 0 72 82 otito85 92otx%o95 

/ol Io// 21 ol *o3i6lo\ Io 71 #/ol lo^#ol lo^ 


zoi | \o8b92ot | iox‘ 
/ol lo^/ol Io# 

[± 3 a iii 


uc 71 z NU 72 

& B ~0=-c 


JpjfOO uF cLfOO JIF X,100 uF 
j25/i£7/ J 2S/30V JJ5/30V 


xF 0/80V 10nF I 

■sSm 


'Xitfeov 

l ţuF2 S0/275V 

'M 


0 2 ; Dj= 33//P 7S L 
2 J KY70 1 
SIEK 4 


.' . : .. m 


Redactor-şef: îng. IOAN ALBESCU 

Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA 

Secretar responsabil de redacţie: ing. IL.IE MIHÂESCU 
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU 
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU 

Administraţia 
Editura ScSnteia 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 

PRIN „ROMPRESFILATE- 
LIA S ‘ — SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ, 
P.O.BOX 12—201, TELEX 
10376. PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI 
NR. 64—66. 

Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic «Casa Setate