Tehnium/1985/8507

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
CTtif*!: TEHNlUltjj 


(CITIŢI ÎN PAG. 10—11) 


REVISTÂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XV - NR. 176 
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 


REVISTA REVISTELOR . pag. 22 

Micro Tx 
Metronom 

Efecte luminoase 

Amplificator 

QRPP-Rx/Ţx 

PUBLICITATE . . pag. 23 

ÎNTREPRINDEREA ELECTRONICĂ 
INDUSTRIALĂ 


SERVICE .. 

Radiocasetofonul 
SANKYQ STR 500 FL 


SUMAR 

AUTODOTAREA LABORATOARELOR 


ŞCOLARE ... pag. 2- 3 

Televizor-osciloscop 
Laser didactic 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ . pag. 4— 5 

Aplicaţii AO 
Masă de montaj 


HI-FI .... pag. 8—9 

Introducere în proiectarea 

incintelor acustice 

Sursă de tensiune reglabilă 


CQ-YO . 

Transceiver pentru banda 
de 144,0—146,0 MHz 
S-metru 


LA CEREREA CITITORILOR ...pag. 12-13 
Magnetofonul KASHTAN 


AUTO-MOTO . pag. 14—15 

Autoturismele OLTCIT: Service 
Biogazul în transporturi 
Motorul diesel coboară spre 
micile cilindree 
între ţigară şi eşapament 


FOTOTEHNICĂ . pag. 16—17 

Reproducerea textelor, 
desenelor şi tablourilor 
ORWOCOLOR NC 21/ORWOCHROME 
UT 23 


CITITORII RECOMANDĂ ..... pag. 18-19 
Receptor pentru banda de 80 m 
Inel 1 de reducţie 
Convertor 
Curăţarea mobilei 
Bază de timp de joasă 
frecvenţă pentru osciloscop 


TEHNICĂ MODERNĂ ......... pag. 20—21 

Sisteme cu microprocesoare 
Ohmmetru liniar de precizie 
Televiziunea în culori 


ATELIER .. 

Staţie de telecomandă 


pag. 10—11 


































i.' 11 


MW Wii 

Ing. ALEXANDRU HARBIC 


Montajul propus alăturat permite 
utilizarea televizorului obişnuit ca 
osciloscop fără a opera nici o modi¬ 
ficare în receptor. Schema adapto¬ 
rului este relativ simplă, cu piese 
puţine şi nu ridică probleme deose¬ 
bite de experimentare şi reglaj. 

Cu ajutorul montajului pot fi vizu¬ 
alizate semnalele de audiofrecvenţă 
Ţpînă la 20 kHz), pot fi efectuate 
măsurători destul de precise de ten¬ 
siune şi frecvenţă, reglaje ale ampli¬ 
ficatoarelor AF etc. 

Aparatul are o impedanţă de in¬ 
trare de 20 kfi/V, permiţînd măsura¬ 
rea tensiunilor de la ±1 V la ±500 V, 
în şase trepte. 

Semnalul trasat pe ecran este ver¬ 
tical, spre deosebire de osciloscoa- 
pele clasice, cu display orizontal. 

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE 

TV-osciloscopul foloseşte princi¬ 
piul emiterii şi recepţiei inter¬ 
ferenţelor electromagnetice (IEM). 

Exemplul cel mai bun al acestui 
fenomen este interferenţa pe TV cu 
emisiunile staţiilor de radio modu¬ 
late în amplitudine, sau cele provo¬ 
cate de aspiratoare sau alte motoare 
nedeparazitate (fără ecrane sau 
condensatoare de antiparazitare). 

IEM sînt generate în cîmpul din 
jurul transformatorului de înaltă ten¬ 
siune din TV. Pulsaţiile (semnalele) 
apar la momentul precis al baleierii 
fiecărei linii a rastrului. TV-oscilo¬ 
scopul detectează pulsaţiile gene¬ 
rate şi se sincronizează cu ele. El 
generează semnale parazite „pertur- 


Tranzistorul T, detectează semna¬ 
lele emise de TV. Fiecare semnal 
detectat are corespondent, practic 
instantaneu, un semnal parazit ge¬ 
nerat de CI3 şi transmis prin antena 
internă de ieşire la TV, care îl recep¬ 
ţionează ca o pocnitură parazită. 

Circuitul CI2 (operaţional) este fo¬ 
losit pentru condiţionarea semnalu¬ 
lui de intrare ce trebuie măsurat. 
Amplificatorul este calculat pentru 
un cîştig de 20 prin R 4 şi R 5 . 

Poziţia liniei verticale a semnalului 
este stabilită pe orizontală de un cu¬ 
rent produs prin R 5 şi R 17 . 

Semnalul de intrare este aplicat la 
intrarea neinversoare a lui CI2 
printr-un divizor de tensiune deter¬ 
minat de R 14 şi de rezistenţele selec¬ 
tate de comutatorul K 3 . 

Comutatorul K 2 are rolul de a cu¬ 
pla o tensiune standard de 5,1 V 
pentru calibrarea osciloscopului. 

întrerupătorul Ki porneşte osci¬ 
loscopul. Circuitul CM are rol de a 
stabiliza tensiunea de alimentare de 
±6 V şi o ieşire suplimentară pentru 
calibrare de 5,1 V. 

CONSTRUCŢIE 

Carcasa în care se închide echi¬ 
pamentul osciloscopului nu trebuie 
să fie metalică pentru a putea lăsa 
IEM să ajungă la televizor. Antena 
externă dă ieşire trebuie să aibă lun¬ 
gimea de aproximativ 20—25 cm, iar 
cea internă de 60—65 cm. Antena 
de intrare trebuie să aibă la capăt 
un jack de prelungire tip cască (0 


3,5 mm) în cazul cînd recepţia tre¬ 
buie îmbunătăţită. 

Pentru măsurători se pot folosi 
două fire multiliţate, prevăzute la un 
capăt cu jack 0 3,5 mm, iar la celă¬ 
lalt capăt cu crocodili, unul pentru 
intrare semnal şi altul, de altă cu¬ 
loare, pentru masă. 


PORNIRE Şl CALIBRARE 

Montajul, o dată realizat, se am¬ 
plasează în preajma televizorului şi 
se acţionează comutatorul Kt— por¬ 
nit. Comutatorul K 2 se acţionează în 
poziţia NORMAL. Se pune comuta¬ 
torul de intrare în poziţia 5 V. Re¬ 
ceptorul TV se deconectează de la 



HIRTIE 
DE CALC 
MILIMETRîC 


ir «■■ariiHiiaariiBnB i 
ii !■■■■£ ■■■?/■■ ■bSbhhs I 


II (■■■■■■■■mhhhhH 

II I 

îl'■■■■*£■■! i 

/////”wÂ/iW/wÂy/""" y/m 



CLAME 11ETALICE 
DE PRINDERE 

batoare“ de răspuns controlate. 


BAGJiETA DIN LEMN 
PENTRU PRINDERE 
CALC MILIMETRIC 


MODEL DE PANOU FRONTAL 



Aceste semnale parazite controlate 
apar la fiecare moment al baleierii 
unei linii a rastrului. Ochiul sesi¬ 
zează suma de semnale la fiecare li¬ 
nie baleiată ca o linie verticală, pe 
toată lăţimea ecranului, de sus pînă 
jos. Banda neagră a semnalului are 
la mijloc o altă bandă de culoare 
albă, totul pe un fond gri. 

Baza de timp a osciloscopului 
este oscilaţia verticală a televizoru¬ 
lui. 

PRINCIPIUL SCHEMEI 

Circuitul integrat CI3, 555 (timer), 
este inima osciloscopului, ca modu¬ 
lator de impulsuri. Cil generează un 
şir de semnale pulsatorii, cu frec¬ 
venţa egală cu frecvenţa de baleiaj 
orizontal a TV. Fiecare pulsaţie 
apare o dată cu începutul baleierii 
unei linii a rastrului. Diferenţa At de 
timp pînă la apariţia semnalului pa¬ 
razit este direct proporţională cu 
mărimea semnalului ce este măsu¬ 
rat. 


COMUTATOR ROTATIV K3 



antena nr- 

EXTERNÂ © 


•—ras-* T î î î î I I 1 o. 

_ R14 R13 R12 R11R» R9 R8 R7 

«-CS- 1111 IUI* 

E i î ,_,r R6 - t- - 

CIC3 [T7?U~-R5 - 


•1 CALIBRARE 

/NORMAL 

JACK 

INTRARE 

MĂSURĂTORI 


CONTROL 

POZIŢIE 


}k.| pornit/oprit 
•}transformator 


ANTENA 

INTERNX 

ieşire" 

JACK 


2 


TEHNIUM 7/1985 


















antenă, iar dacă are antenă internă, 
aceasta trebuie conectată. Pentru 
televizoarele fără antenă se constru¬ 
ieşte una din două fire de aproxima¬ 
tiv 90 cm. 

Se conectează televizorul la reţea 
şi se alege un canal de la 1 la 6 , 
unde nu sînt recepţionate posturi lo¬ 
cale, de exemplu canalul 5. Se 
mişcă osciloscopul în jurul televizo¬ 
rului pe o rază de 15 cm, pînă cînd 
linia neagră verticală de pe ecran va 
fi pe centrul ecranului. Se memo¬ 
rează cu diferite semne această po¬ 
ziţie. Se încearcă prin prelungirea 
unei antene externe depărtarea de 
televizor pentru comoditatea măsu¬ 
rătorilor (90—100 cm). Se aşază pe 
suprafaţa ecranului un calc milime¬ 
tric pe poziţie de grilă. 

Se acţionează butonul CONTROL 
pînă cînd linia verticală de pe ecran 
se centrează şi se notează cu 0 pe 
calcul milimetric „zero“ volţi. Comu¬ 
tatorul basculant K 2 se acţionează în 
poziţia CALIBRARE, iar linia neagră 
se deplasează spre dreapta. Această 
poziţie este +5 V. Se acţionează bu¬ 
tonul control pînă cînd linia neagră 
revine la 0. Se acţionează întrerupă¬ 
torul basculant K 2 în poziţia NOR¬ 
MAL şi se notează cu -5 V deplasa¬ 
rea la stînga a liniei negre. 

Distanţa Intre -5 V şi +5 V se 
divide în 10 părţi egale, reprezentînd 
1 V/diviziune. Celelalte poziţii ± 1 V; 
± 1.0 V; ± 50 V; ± 100 V; ± 500 V 
sînt calibrate automat pe diviziunile 
stabilite. în poziţia NORMAL, cu li¬ 
nia neagră trasată de spot situată pe 
mijloc în poziţia „Q“, se pot face mă¬ 
surătorile. 

Circuitul de redresare-staonizare 
al alimentatorului poate fi ales din 
alte scheme echivalente, cu compo¬ 
nente discrete, dar trebuie modificat 
corespunzător şi cablajul imprimat. 
De asemenea, este necesară şi 
sursa de 5,0 V pentru calibrase. 

LSSTA DE COMPONENTE 

C,—100 mF/ 50 V, electrolitic; C 2 , 
C 3 , C 4 , C 5 , C@—0,01 ptF, disc; D-(, D 2 , 
D 3 —1N914 (I.P.R.S.) sau BA202, 
BA204, BAS 18, BA617 etc.; D 4 —5,1 
V/0,25 W (diodă Zener); CM — 
LM340—12, circuit integrat stabiliza¬ 
tor, proiectat mai ales pentru mon¬ 
taje cu CI, cu tensiune de lucru +12 
V; CI2—J8A741; /3A741J (I.P.R.S.) sau 
echivalente; CI3—/3A555, timer 
(I.P.R.S.) sau echivalente; J,, J 2 — 
borne pentru jack de 3,5 mm, fo¬ 
losite la cască; T,—2N3906; T 2 — 
2N3904, complementar cu 

Rezistenţele sînt de 0,25 W, 10% 
dacă nu au altă specificaţie: Rt —120 
ft; R 2 —20 n; Rg—8,2 kH; R 4 —680 
kfl; R s —2,2 kfî; R 6 —33 kO; R 7 —470 
kfi; R 8 —20 kn 1 %; R 9 —100 kn 1 %; 
R 10 —200 kn 1 %; R in —1 MO 5%; 
R 12 —2 MO 5%; R 13 —10 MO 5%; 
R 14 —1 kn 1 %; R 15 —10 kO; -Rie —10 
Mn; R 17 —100 n, potenţiometre liniar 
cu peliculă metalică. 

Puntea redresoare este de 1 A/50 
V, cu picioare de contact în linie. 

K 1( K 2 — întrerupătoare bascu¬ 
lante cu două poziţii; K 3 — comu¬ 
tator rotativ cu 6 poziţii. 

Transformatorul este de 220 V/18 
V—85 mA. 

Acest osciloscop simplu, cu pu¬ 
ţine componente, relativ ieftin, poate 
satisfăce necesităţi didactice sau de 
laborator, chiar pentru amatorul mai 
pretenţios. Pornind de la schema 
iniţială de principiu se pot face 
uneie modificări în alegerea echipa¬ 
mentelor (elemente de comutaţie cu 
opritoare în locul comutatoarelor 
basculante sau al comutatorului ro¬ 
tativ mai greu procurabil etc.). Mon¬ 
tajul se adaptează cu uşurinţă orică¬ 
rui tip de televizor. Gama măsurăto¬ 
rilor poate fi mărită prin adaptoare 
de frecvenţă (divizoare) pînă la ordi¬ 
nul sutelor de kilohertzi sau chiar 
megahertzi, folosind scheme publi¬ 
cate în revista „Tehnium". De ase¬ 
menea, prin folosirea a două TV-os- 
ciloscoape sau a unui adaptor cu 
dublu spot (publicat în „Tehnium"). 
se pot analiza comparativ două 
semnale, de exemplu unul de in¬ 
trare, altul de la ieşirea unui amplifi- 
cator ' BIBLIOGRAFIE 

Popular Electronics, 1982 



Mărimea r 2 o impunem din dateie 
iniţiale, respectiv r 2 =1 470 mm. 

Oglinzile utilizate în construcţia 
de lasere ce emit în spectrul vizibil 
au depuse mai multe straiuri di elec¬ 
trice subţiri, ce au rolul de a îmbu¬ 
nătăţi reflexia luminii cu o anumită 
lungime de undă. Stratul depus ime¬ 
diat pe sticlă are o grosime de un 
sfert din lungimea de undă a radia¬ 
ţiei reflectate şi are un indice de re¬ 
fracţie mai mare decît cel al sticlei. 
Peste acest strat a fost depus un alt 
strat cu un indice de refracţie mai 
mic, apoi unul cu un indice mai 
mare şi aşa mai departe în aceeaşi 
succesiune. Ultimui strat al fiecărei 
perechi are un indice de refracţie cu 
o vaioare mai mică. Cu aceste stra¬ 
turi depuse se realizează o interfe¬ 
renţă constructivă a luminii, obţinîn- 
du-se concomitent o îmbunătăţire a 
coeficientului de reflexie, ce nu ar 
putea atinge altfei valoarea de 
99,8%. 

Gama de lungimi de undă reflec¬ 
tate depinde de raportul indicilor de 
refracţie ai straturilor dielectrice de¬ 
puse. Constructorul amator ce pre¬ 
zintă realizarea sa nu a putut pro¬ 
cura oglinzi cu un coeficient de re¬ 
flexie mai mare de 99,5%, dar lase¬ 
rul a funcţionat foarte bine. 

Laserul este excitat prin interme¬ 
diul unor descărcări în gaze la înaltă 
tensiune. Schema de alimentare a 
electrozilor o avem în figura 8 . Un 
autotransformator variabil furni¬ 
zează curent înfăşurării primare a 
unui transformator pentru tuburi cu 
neon ce dă 20 mA la 9 000 V. Sem¬ 
nalul de ieşire se redresează cu aju¬ 
torul unei punţi cu 4 diode şi se 
| aplică în paralel cu tubul laserului 
unui condensator de 0,1 11 F cu o ten¬ 
siune admisibilă de 15 kV. între 
electrozi se montează o rezistenţă 
de 100 MO, cu puterea de 1 W. 
Atunci cînd tensiunea dintre elec¬ 
trozi ajunge la circa 5 000 V, gazul 
din tub se ionizează şi astfel poate 
conduce electricitate, permiţînd 
condensatorului să se descarce prin 
tub. Arcul de înaită tensiune du¬ 
rează circa o microsecundă. După 
modul de reglare a autotransforma- 
torului, putem obţine cîteva sute de 
descărcări pe secundă. La o aseme¬ 
nea frecvenţă, lumina ce părăseşte 
laserul pare a fi continuă. 

Deoarece un condensator cu ase¬ 
menea valori nu este uzual, fiind di¬ 
ficil de procurat, recomandăm con¬ 
fecţionarea sa din bucăţi de placă 
de circuit imprimat. Aria necesară 
de placă, în metri pătraţi, se deter¬ 
mină cu formula: a = ct/d £>, unde & 
= 8,85 x 10 - 12 F, c este capacitatea 
în farazi, t este grosimea stratului de 
dielectric (sticlotextolit) exprimată 
în metri, iar d este constanta di elec¬ 
trică a stratului izolator, acelaşi sti- 
clotextoiit, şi are valoarea 4,8. Ten¬ 
siunea de străpungere a acestui ma¬ 
terial este de 95 kV pe milimetru de 
^grosime. 

După calculul suprafeţei utile se 
decupează condensatorul plan cu o 
cotă mărită cu cîte 10 mm pe fiecare 
latură şi se înlătură stratul de cupru 
din această zonă pentru a evita des¬ 
cărcări spontane. După lipirea ter¬ 
minalelor, placa se acoperă pe am¬ 
bele feţe cu epoxi sau cu lac nitro 
pentru izolare. 

Electrozii utilizaţi provin de la tu¬ 
burile cu neon din comerţ. în mod 
normal aceştia sînt acoperiţi cu un 
amestec de carbonaţi de bariu şi de 
stronţiu suspendaţi într-un strat de 
nitroceluloză. în scopul protejării 
acestora la arc electric, după mon¬ 
tare şi etanşarea tubului, ei au fost 
încălziţi cu curenţi de înaltă frec¬ 
venţă, induşi din exterior cu ajutorul 
unei bobine ce înfăşoară tubul de 
sticlă în care se găseşte electrodul 
şi al unui condensator variabil legat 
în paralel cu bobina. Excitarea mon¬ 
tajului se face din exterior la o pu¬ 
tere de,circa 50 W şi la înaltă frec¬ 
venţă. încălzirea electrodului duce 
la descompunerea nitrocelulozei, 


(URMARE DSM NR. TRECUT) 

carbonaţii fiind transformaţi în oxizi 
şi eliberînd dioxid de carbon. Oxizii 
protejează electrozii la arc electric, 
lungindu-le viaţa, iar bariu! şi stron¬ 
ţiu! metalic rezultate vor înlătura 
prin reacţie chimică o mare parte 
din gazele active şi nedorite din tub. 

Pentru realizarea vidului în tub s-a 
utilizat o pompă de vid mecanică cu 
două trepte, legată ca în figura 9. 

Vom utiliza pentru prima dată 
pompa de vid la confecţionarea fe¬ 
restrelor Brewster. Astfel vom aşeza 
la capetele tăiate la unghiul cores¬ 
punzător şi şlefuite plăcile de sticlă 
plane în timp ce pompa este conec¬ 
tată. Dacă prelucrarea a fost efectu¬ 
ată corect, capaceie — lamele de 
sticlă — vor fi ,supte" pe capetele 
tubului, stînd singure în poziţia de 
montaj atît timp cît există diferenţa 
de presiune. Orice ciupitură a su¬ 
prafeţei de aşezare poate duce la 
pierderi de aer şi deci la o proastă 
etanşare. 

Dacă etanşarea este bună, se pre¬ 
linge epoxi pe marginea de contact 
a tubului cu placa din stînga şi apoi 
cu cea din dreapta, pe ambele peri¬ 
metre ovale, cu ajutorul unei seringi 
din plastic. 

înainte de lipirea plăcuţelor, se 
prelinge cu grijă mercur în cavitatea 
centrală. Mercurul utilizat trebuie să 
fie foarte pur şi eventual distilat, 
asemănător celui utilizat ta termo¬ 
metre. Cavitatea cu mercur se ră¬ 
ceşte înaintea funcţionării pompei 
de vid cu gheaţă carbonică, pînă 
cînd mercurul îngheaţă. Apoi se 
montează ferestrele Brewster aşa 
cum am descris anterior. Răcirea 
mercurului se poate face şi cu aju¬ 
torul unui extinctor cu zăpadă car¬ 
bonică în timpul unui exerciţiu auto¬ 
rizat de pază contra incendiilor. 

După ce au fost lipite lamele de 
sticlă ale ferestrelor Brewster, 
mercurul fiind îngheţat, se proce¬ 
dează ia o încălzire a tubului laseru¬ 
lui cu flacăra unui bec Bunsen, pen¬ 
tru a desprinde de pe pereţii tubului 
moleculele aderente de gaz. Se co¬ 
nectează electrozii la transformator 
după ce au fost încălziţi pentru oxi- 
dare. Se deschide robinetul de la 
balonul cu heliu şi şe lasă să pă¬ 
trundă gaz inert în tubul laserului, la 
o presiune de cîţiva torn. Descărca¬ 
rea ce apare în timp ce heliu! a pă¬ 
truns în incintă curăţă tubul. O dată 
heliul pompat afară din tub, se in¬ 
troduce o nouă cantitate şi proce¬ 
deul se repetă pînă cînd descărca¬ 
rea în tub capătă culoarea roz. în 
acest moment se reglează presiunea 
heîiului ia o valoare cuprinsă între 
0,5 şi 1 torr. 

Se introduce incinta cu mercur 
într-un vas cu apă la o temperatură 
de 40—45°C, după ce ă fost încăl¬ 
zită treptat pentru a nu se sparge. O 
dată mercurul difuzat în tub, se re¬ 
glează oglinzile pînă cînd laserul în¬ 
cepe să lucreze. 

Pentru alinierea iniţială a oglinzi¬ 
lor se poate utiliza metoda din fi¬ 
gura 10. Vom folosi două plăci din 
carton, textolit sau tablă, cu cîte o 
gaură de 1—1,5 mm, ce au fost 
montate pe axa tubului ca în figură. 
Se înlătură suportul unei oglinzi prin 
demontarea de placa principală şi în 
locul ei se montează un spliter, ce 
ar putea fi placa de sticlă de pe 
masa mobilă a unui simplu 
microscop. Cu ajutorul unui bec cu 
filament de mică putere se trimite 
un fascicul de-a lungul tubului prin 
cele două orificii şi se reglează cu 
ajutorul şuruburilor poziţia oglinzii, 
pînă cînd observatorul obţine strălu¬ 
cirea maximă a fasciculului reflectat. 
Reglajul se face mai uşor cu un aju¬ 
tor. Se montează cealaltă oglindă şi 
se demontează din prinderea de pe 
şasiu, repetîndu-se reglajul efectuat 
în partea cealaltă. Dacă prinderea 
pe şasiu a suportului oglinzii a fost 
executată corect şi rigid, prin mon¬ 
tarea suportului reglat se presupune 
că reglajul se păstrează, ceea ce 
este aproximativ 'adevărat. 

Vom nota pe şasiu care oglindă a 


fost demontată ultima oară şi pentru 
a pune în funcţiune laserul vom 
-efectua cîteva încercări de ajustare 
a reglajului asupra ei, dar numai cîtl 
un şurub şi cu un număr de frac¬ 
ţiuni de tură. f 

Pentru a îmbunătăţi caracteristi¬ 
cile funcţionale ale laserului avem 
posibilitatea să variem presiunea ga 7 
zului din tub, să creştem tămpera» 
tura din incinta cu mercur şi să în¬ 
cercăm diverse valori ale condensa¬ 
torului sursei de alimentare. 

Pentru prelungirea duratei de 
funcţionare a aparatului se reco¬ 
mandă inversarea alimentării elec¬ 
trozilor după circa 10 ore de func¬ 
ţionare şi reînnoirea heîiului din tub 
la a ci rea 5 ore. 

înainte de a trece la lucrul cu la¬ 
serul, trebuie să menţionăm că 
există posibilitatea unor evenimente 
neplăcute dacă nu lucrăm respec- 
tînd anumite norme de protecţie, atît 
de construcţie cît şi de exploatare a 
laserului. 

O rază laser de foarte mică putere 
poate fi periculoasă pentru retină, 
dacă pătrunde în ochi direct sau re¬ 
flectată de obiecte din încăpere. Cu¬ 
rentul de înaltă tensiune furnizat de 
sursă constituie un pericol de şocuri 
neplăcute, mai ales dacă lucrăm cu 
laserul în montaje optice în semiîn¬ 
tuneric. Pentru înlăturarea pericolu¬ 
lui de scurtcircuit şi electrocutare 
vom acoperi cu epoxi sau lac toate 
conexiunile. O atenţie deosebită tre¬ 
buie acordată lucrului cu mercurul. 
Acesta se evaporă nu numai la tem¬ 
peraturi înalte, ci şi la temperatura 
camerei. încăperea în care vom în¬ 
cărca mercurul în tub trebuie să fie 
foarte bine ventilată, fiindcă vaporii 
sînt otrăvitori. 

Deoarece marea majoritate a 
componentelor uzuale sînt foarte 
ieftine, estimăm valoarea părţilor ce 
se pot cumpăra din comerţ ia circa 
500—600 lei. Rămîn componentele 
ce trebuie confecţionate şi care ri¬ 
dică piedici insurmontabile pentru 
foarte mulţi. Pentru a-i tempera pe 
cei prea entuziaşti le reamintim: 

«Tubul de sticlă al laserului se 
confecţionează manual de către un 
muncitor calificat în cazul laserelor 
primitive sau prototip. Pentru cele 
industriale se execută scule şi dis¬ 
pozitive. 

• Două lasere identice pot fi pro¬ 
duse numai de către firmele indus¬ 
triale cu tradiţie şi reputaţie. Orice 
laser executat în condiţii de con¬ 
structori de amatori nu este identic 
cu schiţele de execuţie, fiecare 
adaptînd ce găseşte sau ce are la 
dispoziţie. Nici dv. nu veţi reuşi să 
construiţi unul identic cu cel con¬ 
struit anterior. 

® Este dificilă procurarea sticlei 
optice pentru ferestrele Brewster. 

® Oglinzile constituie o problemă, 
deşi lasere se produc la I.A.U.C.- 
Bucureşti şi la I.F.T.A.R.-Măgurele. 
Nu pot fi utilizate lentile de ochelari 
la confecţionarea oglinzilor deoa¬ 
rece curburile folosite în construcţia 
lor sînt de maximum 120—140 mm. 

• Heliul este relativ greu de pro¬ 
curat, chiar şi în cantităţi mici. El 
poate fi înlocuit cu argon, acest gaz 
fiind utilizat în cantităţi industriale la 
instalaţiile de sudură cu gaz inert. 

® Mercurul este foarte scump şi 
dificil de procurat, 

® Reglajul oglinzilor este îndelun¬ 
gat şi dificil pentru cei mai puţin 
meticuloşi. 

® Pompa de vid nu este în dota¬ 
rea tuturor laboratoarelor de fizică 
din licee, sau dacă este nu funcţio¬ 
nează la parametrii necesari, 

După lecturarea acestui articol 
sperăm că aţi sesizat uriaşul progres 
tehnic realizat în acest domeniu în 
numai două decenii. Dacă la început 
un laser de mică putere costa cîteva 
zeci de mii de dolari, deci sute de 
mii lei, astăzi un laser asemănător 
celui prezentat costă 150—170 de 
dolari, deci echivalentul a cîteva mii 
lei. Scăderea spectaculoasă a preţu¬ 
lui, de cîteva zeci de ori în ultimii 
zece ani, şi micşorarea gabaritelor 
sînt martorii progresului tehnic în 
acest domeniu al laserelor de mică 
putere. 


TEHNIUM 7/1985 


3 





APLICAŢII AO 

Pagini realizate de fîz. A. iVIĂRCULESCU 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


Montajul din figura 8 reprezintă 
un indicator de semnale alternative 
parazite, fiind deosebit de util la de¬ 
pistarea traseelor mascate ale con¬ 
ductoarelor de reţea sau a altor 
surse perturbatoare de joasă frec¬ 
venţă. 

Circuitul are la bază tot un ampli¬ 
ficator operaţional în buclă des¬ 
chisă, alimentat de data aceasta de 
la o sursă diferenţială de tensiune 
( ±6 V) şi prevăzut cu potenţiometrul 
pentru efectuarea reglajului de 
offset. 

Semnalele alternative parazite, 
captate de senzorul S (un disc me¬ 
talic cu diametrul de cîţiva centi¬ 
metri), ajung la intrarea inversoare a 
operaţionalului prin cordonul de le¬ 
gătură (ecranat, cu ecranul pus la 
masă) şi prin rezistenţa de limitare 
R 2 . Intrarea neinversoare a AO este 
pusă la masă prin R 3 . Semnalele sînt 
amplificate cu un cîştig foarte mare 
(datorită buclei deschise), iar ten¬ 
siunea de ieşire a operaţionalului 
este redresată de dioda D 1t filtrată 
de condensatorul Ci şi apoi aplicată 
în baza tranzistorului T, prin inter¬ 
mediul divizorului R 4 —R 5 . Primind 
polarizare negativă în bază, tranzis¬ 
torul intră în conducţie şi comandă 
anclanşarea releului, care la rîndul 
său poate acţiona, prin contacte de 


lucru normal deschise, un indicator 
sau un avertizor dorit. 

Montajul are o sensibilitate foarte 
mare de intrare (pînă la cca 1 
mVef), ceea ce face ca releul să an- 
clanşeze prin simpla atingere cu 
mîna a plăcii senzor. 

Reglajul de offset se efectuează 
astfel încît releul să fie adus foarte 
aproape de pragul de anclanşare, în 
absenţa semnalelor parazite de in¬ 
trare. Practic se manevrează poten¬ 
ţiometrul Pt pînă la anclanşarea re¬ 
leului, apoi se dă uşor înapoi, pînă 
la „căderea 11 releului. în fine, ne asi¬ 
gurăm că prin atingerea senzorului 
cu mîna releul anclanşează ferm. 

în funcţie de nivelul paraziţilor din 
mediul ambiant, rezistenţa R-, poate 
fi optimizată experimental, utilizînd 
pentru probe un trimer de 1 MO. 

Amplificatorul operaţional este de 
tip 0A741 sau echivalent. Numerota¬ 
rea pinilor pe figură corespunde 
capsulei DIL cu 2 x 4 terminale şi 
capsulei cu 8 terminale dispuse cir¬ 
cular. La realizarea finală este bine 
să se ecraneze montajul într-o cutie 
metalică. 


O altă categorie importantă de 
aplicaţii ale amplificatoarelor opera¬ 
ţionale în configuraţie de compara¬ 
tor este aceea a circuitelor de tem¬ 
porizare. Vom ilustra principiul de 
funcţionare în cazul unui montaj de 
pornire întîrziată, pe baza exemplu¬ 
lui simplificat din figura 9. 

Intrării neinversoare a operaţiona¬ 
lului i se aplică în raport cu masa un 
potenţial pozitiv fix, avînd valoarea 
U,v = R 2 • U/(R-, + R 2 ). Acest poten¬ 
ţial poate fi stabilit arbitrar între 
zero şi U, prin alegerea adecvată a 
rezistenţelor R 1f R 2 (eventual poate 
fi făcut reglabil prin introducerea 
unui potenţiometru), el dictînd nive¬ 
lul de încărcare a condensatorului 
pentru care ieşirea operaţionalului 
basculează în starea de saturaţie ne¬ 
gativă. 

La conectarea şlimentării, con¬ 
densatorul C începe să se încarce 
prin rezistenţa R, dioda Dt fiind blo¬ 
cată. Tensiunea U c de la bornele 
condensatorului, aplicată între intra¬ 
rea inversoare a AO şi masă, creşte 
exponenţial după legea U ( = 
U(1-e~' //ÎC ). în momentul în care U, 


depăşeşte valoarea lui Um ieşirea 
AO basculează în saturaţie negativă, 
tranzistorul- T 1 intră în conducţie,-re¬ 
leul este atras şi prin contactele sale 
de lucru este acţionat consumatorul 
dorit (de exemplu, un avertizor so¬ 
nor). t 

Oprirea consumatorului se face 
întrerupînd alimentarea montajului 
(se deschide întrerupătorul K şi re¬ 
leul revine în repaus). în acest mo¬ 
ment, condensatorul începe să se 
descarce rapid prin dioda p., — care 
poate acum conduce, nemaiavînd 
plusul alimentării aplicat în catod — 
şi prin rezistenţele R 1( R 2 , cu valoa¬ 
rea însumată de cel mult 2—3 kfi. în 
funcţie de valoarea sa, condensato¬ 
rul se descarcă în fracţiuni de se¬ 
cundă pînă la cîteva secunde, pre¬ 
gătind astfel montajul pentru o nouă 
acţionare temporizată, care se co¬ 
mandă prin închiderea întrerupăto¬ 
rului K. 

Durata temporizării, T, este dic¬ 
tată, pe de o parte, de către con¬ 
stanta de timp r = RC (r în secunde, 
R în ohmi, C în farazi), care repre¬ 
zintă timpul de încărcare a lui C 


K U42V 


R t ni,5Wl 



J 741^-c!l-l^)2N 1 2905 

u r __L ^ 

uJuMOA PA741 J~ ~ 

T D!l2x7 D,ŢlN4007 l7HR el. 


Rl Ri,r]1,5KA Li 

, p T i[\jl1 

]m --X,. R 3 T, 

J|m - 741 >-C>i-(?)2N290i 

_ \ + yS 1,5kA. 

‘'T (3A741 I " 

R 2 [j560JI DIL2*7 A. J-, , 

T D 2 T*«xrc[nteL 


■J* J 120 

c 3 c 4 

47nF 100 fjF 




c* 

10 C 0 pF^ 

* Sortat Oţ 
pentru pier- ■ 
deri foarte 47 ^ 
mici 


D 2 -1N4007 



temporizata 


prin R pînă la cca 63% din valoarea 
tensiunii de alimentare, U, iar pe de 
altă parte, de către raportul rezisten¬ 
ţelor R-i şi R 2 , care stabileşte pragul 
de basculare a comparatorului. Pen¬ 
tru simplificare, putem face ca pra¬ 
gul de basculare să fie chiar 63% 
din U (luînd R 2 « 1.7.R,), caz în care 
durata temporizării, T, va coincide 
practic cu constanta de timp r = RC. 
Astfel, pentru C = 50 nF şi R = 1 MO 
va rezulta T = 50 s; pentru C= 100 
mF şi R=1 Mfî, T=100 s; pentru C= 
1 000 /xF şi R = 1 MO, T = 1 000 s etc. 

Pentru a obţine o temporizare re¬ 
glabilă în intervalul (O—T), se înlo¬ 
cuieşte R cu un potenţiometru de 
aceeaşi valoare, înseriat cu o rezis¬ 
tenţă mică de limitare (sute de 
ohmi). 

Transpunerea montajului în va¬ 
rianta cu oprire întîrziată se face in- 
versînd între ele bornele de intrare 


4 


TEHNIUM 7/1985 






plăcii, prin intermediul unui şurub?. 
S-ar putea ca unele precizări să 
pară banale chiar şi începătoriloj', 
dar, din păcate, tocmai aceste pro¬ 
bleme mărunte ne dau adeseori bă¬ 
taie de cap în timpul lucrului, putînd 
conduce şi la accidente costisitoare, 
în acest sens am insistat atent asu¬ 
pra accesului uşor, pe faţa plăcii; lâ 
unele puncte esenţiale din schemă 
(punctul median, masa, ieşirea, emi- 
toarele, respectiv colectoarele „iran- 
zistoarelor finale, bornele rezistoare^ 
lor de reacţie din emitoarele finale- 


tare (sîrmă de cupru 0 2 mm, cosi¬ 
torită), prinse în şuruburi prin inter¬ 
mediul unor papuci şi racordate la 
două cordoane liţate; acestea, la rîn- 
dul lor, au fost imobilizate prin cîte 
o buclă „ţesută" în placă. 

în porţiunea nehaşurată a fost 
schiţată amplasarea unor piese mai 
mult sau mai puţin permanente, 
care echipează majoritatea scheme¬ 
lor actuale de amplificatoare AF cu 
etaj final în contratimp. Este vorba 
de rezistoarele de reacţie din femi- 
toarele tranzistoarelor finale 


1« i 1111:11 

uiţia 

^ Icmonim _ 


turiu şi o pensetă). 

în cele patru colţuri vor fi fixate 
şuruburi de 3—4 mm diametru, pre¬ 
ferabil mai lungi, imobilizate cu piu¬ 
liţe de o parte şi de alta a plăcii pe 
la jumătatea lungimii lor, pentru a 
oferi distanţarea de suport pe am¬ 
bele feţe (nu ca în fotografie, unde 
şuruburile sînt petrecute în între¬ 
gime pe spate). 

Zona haşurată din desen va fi 
marcată prin înţepare cu un dorn, 
folosind o bucată adecvată de hîrtie 
milimetrică lipită pe placă; se va 
trasa un caroiaj echidistant de 5 
mm x 5 mm, găurile se vor da la în¬ 
ceput cu un burghiu de 1—1,2 mm 


şi apoi se vor lărgi la 2,5 mm, după 
care se debavurează marginile cu 
un burghiu de 6—7 mm, rotit cu 
apăsare foarte uşoară. Am optat 
pentru orificii cu diametrul mare din 
două considerente, şi anume din ne¬ 
cesitatea de a fixa unele piese în şu¬ 
ruburi (cum este cazul celor două 
BD-uri cu radiatoare, din fotogra¬ 
fie), ca şi datorită uşurinţei cu care 
pot fi astfel implantate şi scoase 
piesele, chiar cu urme de cositor pe 
terminale, sau cele care au termina¬ 
lele distanţate „nestandardizat". 

Pe spatele plăcii, de-a lungul ce¬ 
lor două laturi mari, au fost montate 
două bare permanente de alimen- 


(0,4—0,5 O, bobinate, din constan- 
tan emailat), prinse în şuruburi, prin 
intermediul unor papuci, de conden¬ 
satorul de ieşire (4 700 yuF/40—63 V) 
şi „de grupul R-C de 10 0—0,1 ,uF. 

în plus, au mai fost montate per¬ 
manent o mufă mamă pentru difu¬ 
zor, un soclu cu siguranţă înseriat 
pe traseul de alimentare cu plus, 
cele două triplete de cordoane liţate 
care conectează la montaj tranzis- 
toarele finale, un divizdr rezistiv 
(180 0—910 O), legat în paralel cu 
ieşirea (atenuator pentru audiţie în 
cască atunci cînd se efectuează 
probe cu sarcină fictivă) şi avînd 
punctul median accesibil pe faţa 


lor etc.), de avantajele acestui pro¬ 
cedeu putîndu-se convinge repede 
oricare amator. Ca să dăm numai un 
exemplu, folosirea şuruburilor de 
prindere a rezistoarelor bobinate nu 
este un simplu moft sau o manie; 
ele oferă puncte utile la măsurarea 
curenţilor şi a tensiunilor, pentru a 
nu fi obligaţi să întoarcem placa de 
fiecare dată, cu riscuri sporite de a 
greşi sau de a avea ghinion. 

Revenind la fotografie, se observă 
că zona perforată poate găzdui lejer 
componentele amplificatorului, cu 
suficientă rezervă de spaţiu pentru 
diverse adăugiri ulterioare, chiar de 
etaje suplimentare. 


ale operaţionalului, aşa cum se mai mare din valoarea tensiunii de 
arată în figura 10. întrerupătorul de alimentare, prin creşterea pragului 
alimentare a fost înlocuit aici de basculare, Uat. Soluţia cu con- 

printr-un buton cu revenire, B, care densatoare de valori mari este limi- 

se apasă un timp scurt pentru a da tată de creşterea simultană a pierde- 

comanda de pornire (anclanşarea rilor în dielectric (care, la rîndul lor, 

releului). O pereche suplimentară de impun folosirea unor rezistenţe de 

contacte normal deschise ale releu- încărcare relativ mici). Soluţia cu 
lui, asigură automenţinerea aii- valori mari pentru R, folosind con- 
mentării atît timp cît acesta este densatoare mici, cu pierderi neglija- 

atras, scoţînd de sub tensiune între- bile, este preferabilă, dar are şi ea 

gul montaj la încheierea,duratei de limite care ţin de creşterea influen- 
temporizare. Cu valorile indicate, ţelor perturbatoare, ca şi de perfor- 
oprirea întîrziată poate fi reglată din manţele amplificatorului operaţional 
potenţiometru! P, în intervalul apro- utilizat (impedanţa de intrare, curen- 

ximativ (0—1 000 s). tul de polarizare de intrare, etc.). 

Extinderea domeniului de tempo Mărirea pragului de basculare, U, v , 
rizare presupune fie mărirea valo- ar putea conduce, teoretic, la durată 
rilor lui R sau C (eventual ale ambe- infinită de temporizare, dar practic 
lor simultan), fie „forţarea" încărcă- şi aici intervin limitări legate de re- 
rii condensatorului la un procentaj zistenţa „de fugă" a condensatorului 


(care formează un divizor cu R, îm- Pentru a încheia acest capitol, 
piedicînd încărcarea lui C pînă la propunem în figura 11 un montaj de 

valoarea tensiunii de alimentare), ca oprire întîrziată a unui consumator 

şi limitări ce ţin de performanţele de reţea, cu durata maximă a tem- 

operaţionalului. porizărîi de cel puţin o oră. Experi- 

Folosind condensatoare electroli- mental s-a utilizat unul din cele 

tice foarte bune, cu tantal sau alu- două amplificatoare operaţionale cu 

miniu, de valori nu prea mari (pînă intrare pe J-FET conţinute în 

la 1 000 /xF). rezistenţe de încărcare capsula TL083CN, dar se pot folosi 

peliculare, cu valori de ordinul me- orice alte operaţionale singulare 

gaohmilor şi amplificatoare opera- asemănătoare, 

ţionale avîrid etajul de intrare pe Valoarea totală a rezistenţei de în- 
J-FET-uri sau MOS-FET-uri, metoda cărcare (P + R-,) poate fi mărită la 

descrisă permite obţinerea lejeră a cel puţin 10 MO, în funcţie de scopul 

unor durate de temporizare de ordi- urmărit si de piesele disponibile 

nul orelor. Astfel de montaje îşi gă- (condensator foarte bun, ecranarc). 
sesc nenumărate aplicaţii practice, 
ca de exemplu deconectarea auto¬ 
mată de la reţea a receptoarelor ra¬ 
dio sau TV la o oră dorită, pornirea 

întîrziată a unor consumatori etq. (CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


5 


TEHNIUM 7/1985 







pentru banda de 
144,(H4!J Iii 

(URMARE DIN NR.TRECUT) 


de reacţie am utilizat R 57 ca poîen-, 
ţiometru de panou pentru a obţine 
un reglaj continuu al benzii de tre¬ 
cere, acest lucru fiind util la recepţia 
CW. Cuplajul între IC30 şi intrarea 
IC31 se face prin condensatorul 
C 104 şi potenţiometrul P 2 . Schema 
utilizată pentru TBA810AS este cla¬ 
sică. Pentru o mai amplă documen¬ 
tare se poate consulta „Manual de 
utilizare — Circuite integrate liniare" 
— voi. 1. Tot lanţul de audiofrec- 
venţă realizat cu IC30 şi IC31 are o 
sensibilitate de 0,3 mV pentru o pu¬ 
tere de ieşire de 50 mW pe l\ =4 fi. 
în orice caz, amplificarea iui IC30 
nu trebuie să depăşească 20dB. 

Deoarece pentru un semnal pe in¬ 
trarea IC30 mai mare de 150 mV 
apar distorsiuni mari, am impus eta¬ 
jelor din amplificatoarele de frec¬ 
venţă intermediară ca U AFmax _ < 
150 mV. Acest lucru a determinat 
utilizarea pentru circuitul de RAS a 
unui montaj special pe care îl vom 
analiza în continuare (fig. 10 ). 

Din blocul ARF-Rx pornesc prin 
cablu coaxial de 50 fi un semnal 
pentru lanţul Fi de FM, AM şi prin 
alt cablu coaxial 50 fi un semnal 
pentru lanţul Fi de SSB-CW. Din 
acest motiv, intrarea amplificatorului 


de frecvenţă intermediară 10,7 MHz 
este făcută printr-un filtru III de 
adaptare a impedanţelor, realizaf cu 
C 55 L 5 C 5 6 . Deoarece T 8 are o impe- 
danţă mare de intrare, s-a polarizat 
poarta 1 printr-un divizor format din 
R 2 g şi R30. care adaptează corect in¬ 
trarea amplificatorului ia ; filtrulf de 
intrare prin C 57 . Poarta 2 a lui tJ se 
polarizează prin R 27 -şi R 28 , dar este 
acţionată şi cu tensiunea de RAS 
din IC28. Pentru ca J 8 , !ă .anumite 
valori ale tensiunii de intrare, să 
poată deveni un atenuator variabil 
comandat de tensiunea de RÂS, 
s-au utilizat, pentru polarizarea sur¬ 
sei, dioda D s şi, grupul RC, format 
din R 3 iC 64 C 65 . Întîrzierea la acţio¬ 
nare se obţine cu condensatorul C®. 
Pentru adaptarea impedanţelor de 
ieşire (T a ) şi intrare (IC28 şi IC29) 
se utilizează un repetor—tranzistor 
T g . Din sursa lui se culege semnal 
pentru lanţul FM şi AM. 

Pentru recepţia FM ne-am oprit 
asupra unui circuit integrat cu per¬ 
formanţe deosebite şi datorită faptu¬ 
lui că conţine toate funcţiile nece¬ 
sare, unui modul de frecvenţă inter¬ 
mediară din receptoare moderne, de 
înaltă fidelitate (/3M3189). Datorită 
celor trei, amplificatoare de Fi conţi- 


Stabilitatea şi măsurarea precisă 
în timpul traficului a frecvenţei de 
lucru, sensibilitatea, selectivitatea şi, 
în ultima vreme, datorită aglomerării 
staţiilor în benzile de UUS, un nivel 
ridicat de intermodulaţie sînt para¬ 
metri de care orice radioamator tre¬ 
buie să ţină seama la construcţia re¬ 
ceptorului de trafic. 

Pentru că ideea de la care am 
pornit la realizarea transceiverului a 
fost obţinerea, în final, a unui aparat 
care să poată lucra în condiţii grele 
de trafic, am ţinut seama de aceşti 
parametri şi de aceea schemele âu 
fost concepute special pentru obţi¬ 
nerea unor performanţe egale sau 
superioare altor aparate similare. 
Dacă stabilitatea frecvenţei depinde 
de stabilitatea VFO-ului, iar măsura¬ 
rea frecvenţei de lucru se face digi¬ 
tal, sensibilitatea şi selectivitatea 
sînt obţinute în special în blocurile 
de frecvenţă intermediară FM, AM şi 
SSB-CW. Un rol important în obţi¬ 
nerea parametrilor enunţaţi revine 
blocurilor PAF şi FAF, realizate cu 
două circuite integrate de largă utili¬ 
zare, /3A741 şi TBA810AS. 

în schema din figura 9 se observă 
utilizarea lui IC30 (j8A741) şi ca filtru 
activ pentru frecvenţe cuprinse între 
300 Hz pînă la 3 500 Hz. în reţeaua 


YQ3CM, Y03CTW 




+10VTxCW/ 


TEHN1UM 7/1935 






nute are o sensibilitate de 12 /uV la 
—3 dB înainte de limitare pentru* 
frecvenţa de 10,7 MHz. La limita de 
inteligibilitate însă putem considera 
sensibilitatea sub această valoare, 
practic coborînd pînă la 8 /uV fără ca 
raportul semnal-zgomot să se strice. 
Pentru a avea siguranţa în funcţio¬ 
nare dorită, am considerat, la 
proiectare, o sensibilitate de 10/uV. 
Datorită amplificării de 20 dB reali¬ 
zată cu T 8 se obţine la intrarea 
lanţului Fi, pe mod de lucru FM, o 
sensibilitate de 1 /xV. Măsurătorile au 
fost realizate cu o deviaţie de frec¬ 
venţă de ±3kHz. Un avantaj al utili¬ 
zării circuitului /3M3189 este posibili¬ 
tatea conectării la pin 13 a unui in¬ 
strument indicator cu o sensibilitate 
de 150 juA. Cu ajutorul potenţiome- 
trului P, se poate acţiona asupra 
pragului de squelch. O menţiune 
specială este necesară pentru circu¬ 
itul format din L 8 ,C 79 şi L 9 . Bobinele 
se realizează pe carcasă Fi de 

10,7 MHz. în cazul în care nu se va 
obţine între punctele de minim şi 
maxim ale „S“-ului o distanţă de 
maximum 10 kHz se vor face încer¬ 
cări cu număr diferit de spire pentru 
a găsi un raport LC optim. 

Pentru modul de lucru AM am uti¬ 
lizat circuitul integrat TBA570A, 
care conţine, de asemenea, etaje 
specializate pentru recepţia semna¬ 
lelor MA. Datorită circuitului de 
RAA conectat intern cu o dinamică 
de 60 dB, nu a mai fost necesară 
comutarea acţionării reglajului su¬ 
plimentar pe poarta a 2-a a lui T 8 , 
acesta fiind acţionat tot pe pin 15 de 
la IC28. Pentru a adapta corect ieşi¬ 
rea primului amplificator de frec¬ 
venţă intermediară cu intrarea celui 
de-al doilea, am utilizat două circu¬ 
ite acordate, cuplate prin C 81 (Li 2 C 8 , 
L 13 C 82 ). La pinul 5 se obţine o ten¬ 
siune de audiofrecvenţă dependentă 
de tensiunea de intrare în lanţul de 
Fi şi de gradul de modulaţie. Pinul 3 
se conectează la masă printr-o re¬ 
zistenţă R 38 decuplată cu C 83 , 
transformînd de fapt mixerul inte¬ 
grat într-un amplificator. 

Ieşirile de audiofrecvenţă de FM, 
AM şi SSB—CW se comută cu aju¬ 
torul unui sistem de comutare, ne- 
decuplînd tensiunile de alimentare 
din lanţul FM şi AM. Acest lucru 
permite existenţa unei indicaţii la in¬ 
strumentul I conectat în lanţul de 
FM chiar dacă recepţionăm un sem¬ 
nal AM sau SSB—CW. 

Intrarea lanţului de audiofrecvenţă 
se conectează la sistemul de comu¬ 
tare prin intermediul contactelor re¬ 
leului R C w care, la emisie, pe mod 
de lucru CW, cuplează monitorul de 
telegrafie (CWM) la PAF-Rx, indife¬ 
rent ce mod de lucru alegem la re¬ 
cepţie. 

Amplificatorul de frecvenţă inter¬ 
mediară pentru SSB şi CW are părţi 
comune cu blocul GFSC (filtrul 
SSB). De aceea îl prezentăm legat 
de partea de emisie (fig. 12). 

Pentru ca semnalul SSB-CW să 
poată fi demodulat, este necesar să 
refacem purtătoarea. Această frec¬ 
venţă este generată de blocul BFO 
(fig. 11), ce funcţionează numai pe 
modul de lucru SSB-CW. Se utili¬ 
zează şi la emisie pentru a genera 
frecvenţa purtătoare necesară obţi¬ 
nerii semnalului SSB. Pentru a avea 
posibilitatea utilizării celor două 
benzi laterale se folosesc două cris¬ 
tale de cuarţ, Q 3 şi Q 4 , decalate cu 
frecvenţa pe flancurile inferior şi su¬ 
perior ale filtrului SSB. 

Comutarea se face poiarizînd 
tranzistoarele T 10 sau T-,*,, în funcţie 
de banda laterală dorită. Tranzisto¬ 
rul T 12 oscilează pe frecvenţa cuar- 
ţului din circuit, prin C 12 3 semnalul 
aplicîndu-se (cules din emitor) tran¬ 
zistorului T 13 , utilizat ca amplifica¬ 
tor. în colectorul lui T 13 , printr-un 
circuit LC acordat pe frecvenţa cen¬ 
trală a filtrului SSB, se culege sem¬ 
nalul pentru detectorul de produs 
sau modulatorul echilibrat (la emi¬ 
sie). Deşi frecvenţa generată de 
cristalul de cuarţ nu variază sensibil 
cu tensiunea, pentru a obţine o sta¬ 
bilitate foarte bună a purtătorului, 


am stabilizat tensiunea de alimen¬ 
tare a oscilatorului cu tranzistorul 
T 14 şi dioda D 6 . Prin C 127 L 16 se cu¬ 
lege semnalul RF prin două cabluri 
coaxiale de 50 n, cuplate la genera¬ 
torul SSB şi la detectorul de produs. 


LISTA DE PIESE 

R 27 = 15 kfi; R 28 . R 35 . R 51 , R 56 — 1 kO; 
R 29 , R 42 , R 52 , R 53 , R 70 = 10 kfi; R 30 , FT 39 , 
Rso = 22 kfi; R 31 . Râ9 — 270 fi; R 32 = 
120 kfi; R 33 , R 36 , R 48 , Râ 2 = 100 fi; R 34 





_ c /. 23 T tv\ 

Ţ 11 



Ifgj 

T 

C 121 £ Cl m 


81_ 


T M ¥ 



= 100 kfi; R 37 = 390 fi; R 38 = 620 fi; 

R40, Rs 4, Ras, R 7 i = 3,3 kfi; R41, R47 = 

2,7 kfi; R43 = 68 fi; R 4 4 = 330 fi; R 45 , R 46 
= 56 kfi; R 4 9, R54, R72 = 470 fi; R54 = 
240 kfi; R 5 7 = 10 kfi; R 58 , R 6 ., R 6S = 56 fi; 
R59, Rso = 2 kfi; R63 = 1 fi; Rs6 = 5,6 
kfi; R 67 , R73 = 120 fi; P,, P 2 = 100 kfi; 
*C 55 = 620 pF; C121, C56, C62 = 47 pF; 
C57, c 68 , C 6 9 , C70 = 4,7 nF; Cm, C 58 , 
C94, C64, C66, C«. C.72, C76, Cl 14, Cl22, 
Ci24, C126, C120 = 10 nF; C59, C74, C75- 


C85, C 92 — 22 nF; C6 7 , Cw, Cs 3 , C 93 , C 98 , 
C 101 , C 102 , Cl05, C 112 , Cl29 = 0,1 mF; Câ 3 , 
c 78 , C 123 = 15 pF; C 65 = 1 mF/6,3 V; C 71 , 
C 90 = 10 mF/16 V; C.25, C 73 , C 79 , C 80 , 
C 82 — 120 pF; Cl 2 7, C 77 , Css, C 8 7, Cs8, C 95 , 
C 96 = 1 nF; Csi = 10 pF; C 84 = 50 n F/ 
16 V; C 8 9, Cm. C1 13 - 1 000 mF/10 V; 
C 97 = 47 m F/10 V; C 99 = 0,5 yuR C,oo = 5,6 
nF; C 103 = 0,2 m F; Ci 04 = 0,15 M F; C 10 6, 
C 107 , Cm, C 109 = 100 /xF/16 V; Cu» = 

6,8 nF; C„, = 33 nF; C„ 5 , C„* = 56 


5 "Mi; i -C|J. 


Praf. MIHAI CORUŢIU 


pF; Ci 16 , C, 1 7 = 10-40 pF; Cm = 33 
pF; D 4 = PL 6 V 8 Z; D 5 = DZ4V7; D 6 = 
PL9V1Z; T 8 = RCA 40673; T 9 = 
BFW10; Tio, Tu = BC108A; T 12 , T , 3 = 
BF180; T , 4 = BC107; L 5 = 4,49 M H. Se 
bobinează pe carcasă Fi = 10,7 MHz; 
L ft = 12 spire. Se bobinează pe carcasă 
Fi = 10,7 MHz CuEm 0 0,09 mm; L 7 
= 100 /xH. Şoc RF; L, 5) L 8 , L„, L 12 , L 13 
= 9 spire. Se bobinează pe carcasă 
Fi = 10,7 MHz CuEm 0 0,09 mm; L 9 
= 1 spiră. Se bobinează peste L 8 
CuEm 0 0,09 mm; L 10 = 1 spiră. Se 
bobinează peste L u CuEm 0 0,09 
mm; Li 4 = 1 spiră. Se bobinează 
peste Ln CuEm 0 0,03 mm; Li« = 2 
spire. Se bobinează peste L ]5 CuEm 
0* 0,09 mm; IC28 = /3M3189, 
CA3189, LM3189, TCA3189; IC29 = 
TBA 570 A; IC30 = j8A741 J; IC31 = 
TBA810AS. 


Etajul echipat cu tranzistorul T 2 
funcţionează ca un amplificator de 
tensiune. Semnalul amplificat este 
luat de pe colectorul lui T 2 şi aplicat 
prin condensatorul C 4 unui circuit 
redresor format din diodele 03 şi D 2 . 
După redresare, semnalul este filtrat 
cu ajutorul condensatorului C 6 . 

Toate rezistoarele utilizate în 


Montajul alăturat reprezintă un in¬ 
strument capabil să indice intensita¬ 
tea semnalului primit de către un ra¬ 
dioreceptor. Scala instrumentului 
este gradată de la valoarea SI la va¬ 
loarea S9, conform unei variaţii lo- 
garitmice. Valoarea S9 corespunde 
unui semnal de 100 mV la intrarea 
radioreceptorului. Celelalte gradaţii 
scad din 6 dB în 6 dB, conform ta¬ 
belului. 

Pentru indicaţii sub S6, precizia 
S-metrelor este, în general, scăzută 
datorită faptului că nivelul semnalu¬ 
lui de intrare tinde să se confunde 
cu zgomotul de fond. Acest incon¬ 
venient poate fi eliminat folosind un 
amplificator de tensiune, care pre¬ 
cede instrumentul de măsură al 
S-metruiui. Un astfel de amplificator 
trebuie să îndeplinească, printre al¬ 
tele, următoarele condiţii: 

a) să aibă o impedanţă de intrare 
mare, pentru a nu perturba circuitul 
de detecţie; 

b) să aibă o impedanţă de ieşire 


mică şi nivelul curentului să fie sufi¬ 
cient de ridicat pentru a putea pilota 
un instrument de măsură mai puţin 
sensibil şi mai robust decît în cazul 
utilizării unui instrument de măsură 
sensibil şi, în consecinţă, delicat şi 
costisitor. 

Montajul din figură prezintă o 
impedanţă de intrare mai mare de 1 
MH. Sensibilitatea instrumentului de 
măsură utilizat poate fi cuprinsă în¬ 
tre 1 mA şi 5 mA, iar tensiunea de 
alimentare este de 12 V-4-15 V. 

Semnalul care trebuie măsurat 
este aplicat pe poarta tranzistorului 
T, (cu efect de cîmp), care prezintă 
o mare impedanţă de intrare. Se 
poate utiliza orice tranzistor cu efect 
de cîmp cu canal N, cu condiţia de 
a modifica valoarea rezistorului R 3 , 
pentru a obţine un cîştig- maxim în 
tensiune pe baza tranzistorului T 2 . 

Semnalul cules între drena tran¬ 
zistorului Tt şi rezistorul R 2 este 
aplicat pe baza tranzistorului T 2 cu 
ajutorul condensatorului de cuplaj C 2 . 



montaj au o putere de 1/8 W, cu ex¬ 
cepţia lui R 1f care are 0,5 W. 

Conectarea S-metrului descris la 
un radioreceptor nu prezintă dificul¬ 
tăţi deosebite. Semnalul aplicat la 
intrarea S-metrului este luat de la 
ieşirea ultimului etaj de F.l. al radio¬ 
receptorului. 

Deoarece nivelul semnalului va¬ 
riază în funcţie de tipul receptorului 
utilizat, este necesar să se prevadă 
un reglaj al sensibilităţii la intrarea 
amplificatorului. Pentru aceasta se 
va utiliza un potenţiometru sau un 
simplu divizor format din două re- 
zistoare. Pentru a diminua influenţa 
divizorului asupra etajelor radiore¬ 
ceptorului, cele două rezistoare tre¬ 
buie să prezinte o rezistenţă totală 
de cel puţin 100 kft. De asemenea 
este necesar să se folosească un 
condensator de cuplaj de 10 mF/16 V. 


ârcyc/aţÎQ 

N/vetul 

Jf 

0,3$ 

S£ 

0,78 

53 

1,50 

54 

3,/e 

te 

6,25 

te 

72,50 

tT7 

25 

te 

50 

59 

100 


TEHNIUM 7/1985 


7 




introducere 
în proiectarea 



Obţinerea unor rezultate optime în 
funcţionarea incintelor acustice are 
la bază cunoaşterea legilor fizicii şi 
în special ale acusticii, care guver¬ 
nează producerea şi propagarea su¬ 
netelor. O cunoaştere, chiar dacă nu 
aprofundată, a unor elemente ale 
acestor legi va ajuta constructorul 
amator în obţinerea rezultatelor do¬ 
rite în construcţiile pe care le abor¬ 
dează în acest domeniu, iar pe iubi¬ 
torul de muzică redată cu înaltă fi¬ 
delitate să-şi aleagă corect incinta 
acustică de care are nevoie în func¬ 
ţie de amplificatorul de putere de 
care dispune. Aprecierea calităţilor 
unei incinte poate fi astfel mai judi¬ 
cios realizată, pe criterii muit mai si¬ 
gure decît opiniile unor „cunoscă¬ 
tori" dotaţi cu o ,solidă cultură 
Hi-Fi" provenită din lectura pros¬ 
pectelor de reclamă ale diferitelor 
firme producătoare de echipament 
audio. 

în cele mai multe cazuri, conside¬ 
rentele de proiectare a unei incinte 
acustice implică relaţiile existente 
între următorii factori: 

— mărimea incintei; 

— eficienţa incintei; 

— limita inferioară de frecvenţă 
reprodusă; 

— tipul de incintă ales (închisă, 
deschisă etc.). • 

Elementele fizice implicate în 
aceste relaţii sînt incinta pro- 
priu-zisă şi difuzorul pentru repro¬ 
ducerea frecvenţelor joase, care îm¬ 
preună determină 75% din costul in¬ 
cintei acustice. Cei patru factori 
specificaţi mai sus sînt corelaţi ma¬ 
tematic, astfel că, dispunînd sau fi- 
xînd valori pentru trei dintre aceştia, 
al patrulea poate fi determinat. Pen¬ 
tru cele mai multe incinte acustice, 
eficienţa este direct proporţională 
cu mărimea, tipul incintei şi cubul 
răspunsului în frecvenţă şi este re¬ 
prezentată de un număr ce arată 
procentajul din puterea electrică li¬ 
vrată de amplificator, care se 
transformă în putere acustică, per¬ 
cepută de urechea umană. Procen¬ 
tajul care exprimă eficienţa este cu¬ 
prins între limitele 0,1 %—10%. Se 
observă randamentul extrem de scă¬ 
zut al transformării puterii electrice 
în putere acustică, peste 90% din 
energia electrică livrată de amplifi¬ 
cator transformîndu-se în căldură 
disipată de bobina difuzorului în 
mediul ambiant. 

Mărimea incintei este dată de vo¬ 
lumul interior al acesteia. 

Frecvenţa joasă care intră în cal¬ 
cul este frecvenţa pentru care răs¬ 
punsul coboară la jumătate (—3 dB) 
faţă de frecvenţa considerată. 

Tipul incintei poate fi notat cu un 
număr care va reprezenta construc¬ 
ţia acesteia. 

Ecuaţia care - leagă acest sistem de 
factori şi stabileşte o relaţie mate¬ 
matică între ei o vom nota prescur¬ 
tat EIS (ecuţia de interdependenţă a 
elementelor sistemului) şi este ur¬ 
mătoarea: 



Sng. AUHELSAfSS MATEESCU 

n = 10~9 -f3 3 • V • k, 
unde n = randamentul (eficienţa) 
transmisiei, considerînd radiaţia 
îhtr-un semispaţiu, ca de exemplu în 
apropierea unui perete, f 3 = frec¬ 
venţa la care răspunsul coboară la 
jumătate faţă de frecvenţa supe¬ 
rioară (—3 dB), V = volumul inte¬ 
rior al incintei (în I), k = coeficient 
care desemnează tipul incintei (în¬ 
chisă, deschisă, bassreflex etc.). Va¬ 
loarea coeficientului k variază într-o 
arie largă, cuprinsă între 0,25 şi 20, 
din care cauză are o deosebită im¬ 
portanţă pentru performanţele incin¬ 
tei, pentru alura curbei de răspuns 
în apropierea punctului din care în¬ 
cepe coborîrea curbei de frecvenţe 
joase. 

Efectul modificării variabilelor din 
ecuaţia de mai sus poate fi mai uşor 
înţeles prin exemplificare. Astfel, co- 
borînd frecvenţa f 3 cu o octavă, 
menţinînd neschimbate valoarea 
randamentului şi coeficientul k, vo¬ 
lumul V al incintei creşte foarte mult 
(de cca 8 ori). Această creştere a 
volumului nu implică numai modifi¬ 
carea construcţiei incintei, ci şi a di¬ 
fuzorului pentru reproducerea frec¬ 
venţelor joase, ce nu poate rămîne 
acelaşi pentru o incintă cu un volum 
sporit considerabil. 

în figura 1 sînt prezentate curbele 
de răspuns pentru trei incinte la 
care se păstrează acelaşi volum şi 
aceeaşi frecvenţă de cădere cu 
—3 dB, de 40 Hz. Incintele sînt sis¬ 
teme Butterworth închise de ordinul 
doi (curba B 2 ), de ordinul patru 
(curba B 4 ) şi de ordinul şase (curba 
B 6 ). Aceste sisteme au coeficientul k 
de 1,4; 3,7 şi respectiv 9, ceea ce 
conduce la valori diferite ale randa¬ 
mentului pentru condiţiile alese. 

în figura 2 se prezintă modificarea 
răspunsului în frecvenţă dacă siste¬ 
mele sînt reproiectate pentru acelaşi 
randament şi acelaşi volum interior 
(^ 1>3 ^ ^ 2.3 ^ W)- 

Din cele prezentate mai sus se 
constată că nu se pot face alegeri 
întîmplătoare ale parametrilor atunci 
cînd se doreşte un anume rezultat. 
De exemplu, un volum mic şi o efi¬ 
cienţă ridicată exclud obţinerea unui 
răspuns în frecvenţă foarte jos. Să 
exemplificăm utilizînd ecuaţia pre¬ 
zentată. 

O incintă închisă cu volumul inte¬ 
rior de 3,3 I, proiectată pentru un 
randament de 0,5% (o valoare mo¬ 
derată), destinată să lucreze lîngă 
un perete, va avea o coborîre a 
curbei de răspuns în jurul valorii de 
100 Hz dacă este bine proiectată, 
altfel coborîrea curbei de răspuns va 
începe de la o frecvenţă mai mare. 
Proiectarea pentru o coborîre a 
curbei de răspuns începînd cu o oc¬ 
tavă mai jos (punctul de —3 dB de¬ 
plasat de la 100Hz la 50Hz) impune 
modificări substanţiale. De exemplu, 
mărirea cu o octavă a curbei de răs¬ 
puns la frecvenţe joase la o incintă 
cu dimensiunile de gabarit impuse 
înseamnă reducerea de 8 ori a ran¬ 


damentului, ceea ce conduce la uti¬ 
lizarea unei puteri de 8 ori mai mari 
din amplificator (dacă acesta o are). 
Dacă se doreşte menţinerea acelu¬ 
iaşi randament, aceasta implică o 
incintă cu un volum de opt ori mai 
mare, cu toate consecinţele ce de¬ 
curg din aceasta. 

Tipurile de incinte acustice sînt 
divizate în mod obişnuit în: 

— incinte închise; 

— incinte deschise; 

— labirinturi acustice. 

în cadrul acestei împărţiri sînt cu¬ 
prinse un număr foarte mare de so¬ 
luţii constructive, fiecare prezentînd 
calităţi şi defecte specifice. în cadrul 
fiecărei diviziuni (tip de incintă) se 
întîlnesc foarte multe variante con¬ 
structive pentru care se obţin curbe 
de răspunş specifice (curbă plată, 
cu pantă accentuată sau prezentînd 
o accentuare mai pronunţată), con¬ 
form figurii 3. Curba plată (A) a răs¬ 
punsului în frecvenţă mai este nu¬ 
mită şi curbă de răspuns Butter¬ 
worth de ordinul doi, denumire pro¬ 
venind de la filtrul electric de frec¬ 
venţă purtînd acelaşi nume. Variind 
parametrii ecuaţiei EIS, am văzut că 
se pot obţine performanţele impuse. 
O incintă acustică deschisă, de 
exemplu o incintă bassreflex bine 
proiectată, poate asigura un răspuns 
bun în frecvenţă cu un randament 
de două pînă la trei ori mai bun de¬ 
cît o incintă închisă avînd aceleaşi 



dimensiuni de gabarit şi acelaşi răs¬ 
puns în frecvenţe joase. Incinte 
acustice de tip deschis care ak inte¬ 
grate circuite de corecţie a curbei 
de răspuns pot asigura o creştere a 
randamentului de 5—6 ori fără a sa¬ 
crifica răspunsul incintei la frec¬ 
venţe joase. s 

în cele prezentate pînă la acest 
punct nu se menţionează mărimea 
difuzorului pentru reproducerea 
frecvenţelor joase, deoarece aceasta 
nu intervine în relaţia EIS: Mărimea 
difuzorului pentru reproducerea 
frecvenţelor joase, ca şi unele ele¬ 
mente constructive ale acestuia in¬ 
tervin în stabilirea următoarelor ele¬ 
mente ale incintei: 

— nivelul acustic furnizat de in¬ 
cintă; 

— tipul incintei (închisă, deschisă 
etc.); 

— limita inferioară a curbei de 
răspuns; 

— excursia maximă a membranei 
difuzorului, pentru ca în corelaţie cu 
ceilalţi parametri, impuşi sau ce se 
caută a fi obţinuţi, să nu se pericli¬ 
teze „viaţa" difuzorului prin depla¬ 
sări ale membranei peste limitele 
constructive. 

Atunci cînd procedează la proiec¬ 
tarea şi construirea unei incinte 
acustice, constructorul amator este 
bine să cunoască un minimum de 
date despre difuzoarele pe care le 
va utiliza pentru a fi scutit de rezul- 


8 


TEHNIUM 7/19W 




taîe nesatisfăcătoare sau chiar de 
nedorit, cum ar fi distrugerea unui 
difuzor de frecvenţe joase prin utili¬ 
zarea sa într-un tip de incintă pentru 
care nu este destinat. Se cunoaşte 
faptul că în incintele deschise de tip 
bassreflex membrana difuzorului are 
o excursie mare, din care cauză fir¬ 
mele producătoare asigură o con¬ 
strucţie adecvată şi un material po¬ 
trivit pentru rila de suspensie a 
membranei. Difuzoarele pentru frec¬ 
venţe joase care echipează incintele 
de tip închis, chiar dacă aparent nu 
au deosebiri esenţiale faţă de pri¬ 
mele, totuşi diferă prin materialul 
utilizat la suspensia membranei, ca 
şi prin mărimea cursei membranei. 
Utilizarea unui astfel de difuzor des¬ 
tinat să lucreze în incinte închise în 
construcţia unei- incinte deschise va 
conduce la o reproducere deformată 
a sunetului, la zgomote de „ciocan" 
provenind de la izbirea de către bo¬ 
bina mobilă în şasiul difuzorului şi 
în scurt timp la distrugerea prema¬ 
tură a acestuiă. 

Deoarece difuzoarele pentru frec¬ 
venţă joasă nu pot reda tot spectrul 
audio, în componenţa incintelor 
acustice sînt cuprinse şi-difuzoare 
pentru redarea frecvenţelor medii şi 
înalte, ca şi reţele de separare pen¬ 
tru delimitarea domeniului de lucru 
al fiecărui difuzor. în cadrul proiec¬ 
tării incintei se va ţine cont de volu¬ 
mul (relativ mic) pe care îl ocupă 
aceste componente. Contribuţia 
acestor elemente la performanţele 
totale ale incintei este foarte impor¬ 
tantă. 

Un alt element ce intervine în per¬ 
formanţele incintei este materialul 
utilizat pentru construcţie, alături de, 
modul cum este lucrat. Este greşită 


utilizarea de materiale subţiri, de 
proastă calitate, sau care au frec¬ 
venţa proprie de rezonanţă în inte¬ 
riorul benzii de frecvenţă reproduse 
de incinta acustică. Pentru con¬ 
structorii amatori se recomandă plă¬ 
cile aglomerate din fibre lemnoase 
(PAL), cu grosimea de minimum 
20 mm, material utilizat şi de majo¬ 
ritatea constructorilor industriali. O 
atenţie deosebită trebuie acordată 
execuţiei, deoarece calitatea aces¬ 
teia se va reflecta pregnant în per¬ 
formanţele totale ale incintei, mer- 
gînd pînă la compromiterea întregii 
lucrări. 

Unul din parametrii specificaţi în 
notiţa tehnică a oricărei inGinte 
acustice este nivelul presiunii so¬ 
nore, măsurat în decibeli, la distanţa 
de 1 m faţă de incintă şi aplicîndu-i 
acesteia o putere electrică de 1 W. 
Pentru înţelegerea acestui parame¬ 
tru, menţionăm că valoarea de 0 dB 
corespunde unei presiuni sonore de 
2 x IO' 4 dyne/cm 2 . La valoarea de 
130 dB, presiunea sonoră provoacă 
dureri ascultătorului, putînd con¬ 
duce la distrugerea ireversibilă a 
urechii interne. Diferenţa de la 0 la 
130 dB reprezintă o variaţie de la 
cel mai scăzut nivel la cel mai ridi¬ 
cat de IO 13 ori, elocventă mărturie a 
sensibilităţii şi perfecţiunii urechii 
umane. 

în cadrul unei audiţii muzicale se 
face o distincţie între pasajele muzi¬ 
cale cu un nivel sonor ridicat şi ni¬ 
velul sonor la un moment dat (tran¬ 
zitoriu), care poate atinge valori 
înalte. Astfel, nivelul mediu al unui 
pasaj muzical poate fi pentru cîteva 
secunde sau mai mult la valoarea de 
95 dB (de exemplu), dar în cadrul 
acestui pasaj să apară, pe durate de 


ordinul milisecundelor, vîrfuri de ni¬ 
vel sonor cu 10 — 15 dB mai mari 
decît media de mai sus. Acestea sînt 
cauzate de vîrfurile de semnal pro¬ 
venind de la ciocănelul unui pian ce 
loveşte coarda, sunetul iniţial al ală¬ 
murilor sau impactul unei tobe. 
Aceste vîrfuri, pentru a fi redate co¬ 
rect, fără a, fi „tăiate" sau distorsio¬ 
nate, necesită o rezervă de putere 
suficientă a, amplificatorului, ca şi 
capacitatea incintei de a prelua co¬ 
rect vîrfuri de putere de valori mari. 
Aceasta explică tendinţa actuală de 
utilizare „casnică" a unor amplifica¬ 
toare de puteri mari, uneori depă¬ 
şind 100 W/canal şi incinte ce admit 
puteri comparabile cu ale amplifica¬ 
toarelor. Vom întări cele spuse pre- 
cizînd că atunci cînd se ascultă mu¬ 
zică la niveluri mai mari decît în 
mod obişnuit, nivelul mediu sonor 
atinge 90—100 dB pentru muzica 
clasică, cu vîrfuri de '105—110 dB, 
iar în cazul muzicii rock şi disco ni¬ 
velul mediu şi cel de vîrf pot avea 
valori cu 5—10 dB mai mari decît în 
cazul muzicii clasice. 

Dacă aceste niveluri sonore le 
considerăm în putere acustică într-o 
cameră de locuit, la o distanţă de 
4—5 m depărtare de incinte, atunci 
1 W acustic este necesar pentru a 
produce un nivel sonor de 115 dB. 
Dacă ţinem seama de randamentul 
de transformare a puterii electrice în 
putere acustică, se ajunge uşor la 
concluzia că sarcina amplificatorului 
de putere şi mai ales a incintelor 
acustice nu este deloc uşoară. 

Dacă avem în vedere introducerea 
în viitor pe scară largă a înregistrări¬ 
lor de tip digital, care vor ridica di¬ 
namica înregistrărilor actuale de la 
55—65 dB la 90—95 dB minimum, 


ca şi lărgirea benzii de frecvenţăjn- 
registrată, cerinţele impuse incinte¬ 
lor acustice vor creşte foarte mfjlt; 
chiar şi în momentul’ actual acestea 
reprezintă punctul nevralgic al unui 
lanţ de reproducere electroacustică. 

Reproducerea semnalelor de frec¬ 
venţă foarte joasă şi mare intensi¬ 
tate va implica difuzoare pentru c|re 
excursia membranei să fie minimă 
pentru un nivel acustic impus. în 
momentul actual, un difuzor care să 
radieze o putere acustică de 1 W la 
o frecvenţă în jur de 40 Hz are di¬ 
mensiuni mari şi un preţ nu prea ac¬ 
cesibil. Dacă vom căuta un difuzbr 
actual care să se încadreze în con¬ 
diţiile impuse de înregistrările digi¬ 
tale, vom considera exemplul unui 
difuzor pentru frecvenţe joase cu 
diametrul membranei de 30 cm, 
aflat într-o incintă închisă, plasată 
iîngă un perete (radiaţie într-un se- 
mispaţiu) care este excitat pentru a 
radia o putere acustică de 1 W la 
frecvenţa de 25 Hz. Excursia mem¬ 
branei difuzorului trebuie să atingă 
în aceste condiţii valoarea de 
10 cm, valoare ce se apropie de im¬ 
posibil. 

lată că posibilităţile viitorului vor 
necesita o atenţie deosebită pentru 
realizarea unor difuzoare şi incinte 
acustice care să se ridice la nivelul 
celorlalte componente ale lanţului 
electroacustic, să preia puteri ridi¬ 
cate păstrînd totodată fidelitatea 
mesajului sonor şi care să se înca¬ 
dreze armonios în spaţiile de locuit. 

BIBLIOGRAFIE 

Colecţia STEREO REVIEW - 1981 
F?ay Newman, ,A systematic ap- 
proach to loudspeaker design" 
Electro—Voice Inc., august, 1981 


SURSA DE TENSIUNE 


Unul dintre accesoriile importante 
în laboratorul electronistului îl con¬ 
stituie alimentatorul cu tensiune re¬ 
glabilă. Particularitatea montajului 
constă în faptul că tensiunea mi¬ 
nimă este de 0,7 V. Reglarea tensiu¬ 
nii se face cu PI (liniar), iar reglarea 
curentului cu P2 (liniar). O altă par¬ 
ticularitate a schemei constă în ali¬ 
mentarea cu tensiune stabilizată a 
integratului /3A723. Pentru verifica¬ 
rea rapidă a funcţionării corecte a 
montajului se indică tensiunea în di¬ 
ferite puncte (notate cu x) la Uieşire 
= 20 \Aşi lieşire = 1 A. P2 este re¬ 
glat pentru 2 A. P2 limitează curen¬ 
tul la o valoare prestabilită (se poate 
etalona butonul de acţionare). Mă¬ 
surătorile au fost făcute cu MAVO 
35. Montajul a fost experimentat şi 
construit la C.P.Ş.P.-Timişoara şi 
funcţionează cu 'rezultate foarte 
bune. 

QTC deYO -QIC deYO 


(op. Y08: AJG & AHH) 5. Durdeu Vasile Y05BLA 


CUPA „CONGRESUL AL XII-LEA 

3. Suceava 


2 . 

Casa Pionierilor 


d) Juniori echipe 

AL U.T.C." 

4. Timişoara 



Oraviţa 

Y02KHV 

1 . 

Casa Pionierilor 


5. Prahova 



(op. Y02: BBA & BV) 



Măcin Y04KRH 




3. 

A.S. „Energo“-Reşiţa 

Y02KJA 


(op. Y04: CAH & DCZ) 

Concurs republican de telegrafie 

CONCURSUL „F.R.R. 


(op. Y02: BLO & GZ) 


2 . 

Radioclubul jud. 

sală, aprilie 1985, Galaţi 

— TEHNIUM" — 

1985 

4. 

Radioclubul jud. 



Gorj Y07KFR 

a) Individual 




Arad 

Y02KBQ 


(op. Y07: CEG & CKQ) 

1 . Poteraşu Marian 

a) Seniori individual 



(op. Y02: AMU & IU) 


3. 

Liceul Industrial 

2. Lux Karl 

1. Frunzetti Dan 

Y08AHL 

5. 

Radioclubul jud. 



nr. 1 Ploieşti Y09KIG 

3. Tudorică Marian 

2. Pănoiu Alexandru 

Y09HP 


Dolj 

Y07KAJ 


(op. Y09: AEL & IG) 

4. Patelis Dan 

3. Aleea Marcel 

Y04ATW 


(op. Y07: AOT & CKP) 

4. 

Radioclubul jud. 

5. Varlam Valentina 

4. Dăncilă Marius 

Y03CD 

c) Juniori individual 



Tulcea Y04KCC 

b) Echipe Qudeţe) 

5. Florea Constantin 

Y08BSE 

1 . 

Cobilinschi Sorin 

Y04UC 


(op. Y04: BBH & WS) 

b) Seniori echipe 


2 . 

Herşcu Iţic 

Y08AQK 

5. 

A.S. „Automatica"- 

1 . Constanţa 

1. Radioclubul jud. 


3. 

Rovenţa Daniel 

Y07CMK 


Mediaş Y06KKK 

2. Bucureşti 

laşi 

Y08KAE 

4. 

Orza Ovidiu 

Y02DFA 


(op. Y06: AYZ & CVA) 



TEHNIUM 7/1985 


9 



(URMARE DÎN NR.TRECUT) 

Acest lucru se realizează cu aju¬ 
torul grupurilor de diferenţiere 
Rt-Ct şi al barei cu diode. Grupul 
de diferenţiere creează creneluri 
pozitive şi negative, aşa cum s-a ex¬ 
plicat anterior, iar diodele lasă să 
treacă doar crenelurile negative. 
Trenul de impulsuri -pe bara de 
diode arată ca în figura 8b. Diodele 
mai au şi rolul de a evita interacţiu¬ 
nea între etaje, împiedicînd semna¬ 
lul de ieşire să se întoarcă pe in¬ 
trare. 

De pe bara cu diode, trenul de im¬ 
pulsuri ajunge la intrarea formatoru¬ 
lui de semnal, alcătuit din T 5 şi T 6 . 
în repaus, T 5 este în conducţie, iar 
T 6 este blocat. Tensiunea în punctul 
„a“ este deci +9V. Un impuls nega¬ 
tiv, cum sînt de altfel toate impulsu¬ 
rile de pe bara cu diode, îl va bloca 
pe T 5 , care la rîndul său îl va de¬ 
bloca pe T 6 . Punctul „a“ va fi pus la 


Ing. VASILE PODASCĂ 


masă pe durata impulsului. La ieşi¬ 
rea din formator se va obţine astfel 
un semnal care nu este altul decît 
cel din figura 4. Timpii de separaţie 
sînt determinaţi de valoarea rezis¬ 
tenţei din baza lui T 5 (100 kiî) şi au 
valoarea de 0,3 ms. 

Deoarece toată partea de fabri¬ 
care a impulsurilor este sensibilă la 
variaţii de tensiune, este necesară o 
stabilizare a tensiunii de alimentare. 
Acest lucru se realizează cu dioda 
Zener şi condensatorul electrolitic 
de mare capacitate prevăzute în cir¬ 
cuit. 

b. RECEPTORUL 

Schema de principiu a radiore¬ 
ceptorului este arătată în figura 9. 
Se observă că este vorba de un apa¬ 
rat de tip superheterodină. După 
cum rezultă din schemă, receptorul 
conţine un oscilator local pilotat de 
cristalul de cuarţ, executat cu tran¬ 


zistorul T 1t un etaj de amestec cu T 2 
primul etaj de amplificare frecvenţă 
intermediară (T 3 ), al doilea etaj am¬ 
plificator de frecvenţă intermediară 
(T 4 ), etajul de detecţie (D,) şi etajul 
de stabilizare a tensiunii (T 5 ). 

Amplificarea FI este controlată de 
cele două sisteme de reglaj automat 
al amplificării (RAA) care funcţio¬ 
nează în felul următor: 

— în absenţa semnalului în an¬ 
tenă, tranzistorul T 3 este polarizat 
cu ajutorul circuitului RAA1, format 
din rezistenţele de 33 kiî, 4,7 kil, 
dioda Dt şi bobina din MF3; 

— tranzistorul T 2 este polarizat 
prin RAA2, format din rezistenţa de 
4,7 kfî, din emitorul tranzistorului T 3 ; 

— în prezenţa semnalului de in¬ 
trare componenta continuă care 
apare pe dioda Dt prin detectarea 
semnalului de frecvenţă interme¬ 
diară duce la scăderea tensiunii ba- 
ză-emitor a tranzistorului T 3 , adică a 
curentului de colector, a pantei şi 
respectiv a amplificării, micşorarea 
amplificării fiind cu atît mai puter¬ 


SEMNAL DE IEŞIRE 
DÎN RECEPTOR 


nică cu cît este mai mare nivnlu 
semnalului la intrare. Totodată, k 
ducerea curentului de colector a 
tranzistorului T 3 implică scăderea 
tensiunii pe rezistenţa din emitoruJ 
acestuia si respectiv a amplificări 
lui T 2 . 

Reglajul automat al amplificări 
este absolut necesar în cazul radio¬ 
receptoarelor de telecomandă care 
lucrează în condiţii foarte grele, dis 
tanţa dintre emiţător şi receptor pu- 
tînd varia de la aproximativ 1 m pînă 
la sute sau mii de metri. în absenţa 
RAA, semnalul ar fi puternic distor¬ 
sionat, în special în cazul distanţelor ; 
mici. Cristalul din oscilatorul local 
se alege astfel încît f emisie— f os¬ 
cilator = 455 kHz. 

Etajul de intrare, compus din bo¬ 
binele L 1t L 2 , L 3 şi condensatoarele 
de 18 pF, 10 pF, 2,2 pF, a fost astfel 
ales încît să permită trecerea unei 
benzi de frecvenţe foarte înguste 
pentru mărirea selectivităţii radiore¬ 
ceptorului. 




_njuuui_/ 


înnnnn 


C. DECODORUL 

Semnalele de comandă captate şi 
detectate de receptor se aplică la in- . 
trarea unui circuit electronic, care 
are misiunea de a le reda forma ini¬ 
ţială şi de a le orienta către cele pa¬ 
tru ieşiri. Redarea formei iniţiale 
este absolut necesară deoarece la 
ieşirea din receptor semnalele sînt 
deformate (fig. IQa). Acest lucru se 
datorează benzii înguste de trecere 
a radioreceptorului. Circuitul elec¬ 
tronic care permite realizarea aces¬ 
tor sarcini este redat în figura 11. 

Primele două tranzistoare,. T, şi 
T 2 , refac semnalul aşa cum se arată 
în figura 10b. 

Tranzistorul T 3 joacă rol de între¬ 
rupător pentru aducere la zero a sis¬ 
temului de identificare şi numărare 
realizat cu tranzistoarele T 4 —T 1? . 
Sistemul de numărare este alcătuit 
din cinci circuite bistabile, constru¬ 
ite cu tranzistoare complementare 
de tip pnp-npn. 


1 


TEHNIUM 7/1985 









ff't 


l's! 


r 


TREN DE IMPULSURI EMIS DE EMITATOR 


ÎTTŢ. 

/ 


IEŞIREA JE‘ DIN PRIMUL BÎSTABÎL 


_JL 


Jt 


IEŞIREA JET DIN AL DOILEA BISTABIL 


Pentru a înţelege modul de funcr 
ţionare a sistemului de numărare, sa 
vedem mai întîi cum funcţionează 
un circuit basculant bistajDil cu trari- 
zistoare complementare. în figura 12 
este redat un astfel de circuit. Se 
observă că Ta este montat în emitor 
comun, curentul său de bază trebui 
ind să traverseze Tb. Tranzistorul Ti 
este montat în colector comun, cu¬ 
rentul său de bază trebuind să 
traverseze Ta. Dacă circuitul este 
pus sub tensiune, cele două tranzis- 

+ V 


±ft 


n 


IEŞIREA.E2 DIN AL TREILEA BISTABIL 


f D > f M 


ft 


b ~ f M 


rb 


IEŞIREA.E 3 DIN AL PATRULEA BISTABIL 


f D= f M 


±ft 


IEŞIREA.EU DIN AL CINCILEA BISTABIL 


f D< f M 


-V 1 


- 0 V 
-0 1/ 
-0 V 




Intrare semnal de la decodor s j 

| -fer ] 

L " 

I 

SEMNAL LA INTRARE 

— 


«Jt 



pr 7 

r-rtzĂ-j 

L €f 



ov 


SEMNAL DIFERENŢIAT 


ITÎAT 

-V 


CRENEL POZITIV CARE 
BASCULEAZĂ MONOSTABILUL 


r 


■ ° = POTENT IC METRU SERVO - 4,7 K/t LINIAR 

GAURA DE FiXARE 


L. SEMNAL FABRICAT DE MONCSTABIL 
Ju- (VARIABIL ÎN T/MP FUNCTÎE DE POZIŢIA 
POTENTtOMETRULUi SErVOULU) ' 


\ pentru distantlerul ^ Ql/ e - . . 
x metalic * 9V.Ştab. la 


47ji 

O- 


lOOnF 

HH 


IV. Ştab. la * 13,5 V 

T 

U» . 


22 K Ql Qx 

HdH 


© 



>o/r-© 


/ 


© 


De la codor 


© 

> 

-v 





SRF 


□ 


L5 


100kQ 







’ La potentio - 
• / metrul 
1 manşei I 


• \La potnţio- 
metrul _ 
- J manşei j£ 


f/WVE 


30 


rAAAAtn 


15 


35 


L3: 13SPiRE CU PRIZA LA 6% SPIRE Li ; 5 SPIRE 


toare se blochează unul pe altul şi 
tensiunea în punctul E este nulă. 
Trimiţînd un impuls negativ, prin in¬ 
termediul condensatorului C, tran¬ 
zistorul Ta se deblochează pentru 
moment, permiţînd trecerea curen¬ 
tului de bază pentru Tb. Acesta în¬ 
cepe la rîndul său să conducă, lă- 
sînd să treacă curentul de bază pen¬ 
tru Ta, care devine conductor. Ast¬ 
fel, întreg ansamblul a basculat, tre- 
cînd în starea de conducţie. în 
punctul E se va regăsi astfel tensiu¬ 
nea +V. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 

11 


TEHNIUM 7/1985 









SCHEMA MECANICA 



Pezujnmko nodmopnaza/SaHus 
[ noanexurnoUNULl wtff 
\ « J/A 0/Y 

\ ^ 


<§rrwjK ■BÎMM 

S. 7/7. <7*& 


k!nu( negeşiomjîEL 

/ Jneped /j/j. jj-j- 

ţ/fM. n^uermiO 

~7. /M0X7 / 


m±M2 

/r îi(TS*irm. 





PezuMooSna 


y^\nodmoonaoiCuSQMu>si 

\v 

/ Pezţjjiuoofaa 


’ nodMomku 


s. /ea <7/9 


Pez yjujjwSm u cutk/A 

n^u3Kurig_ u/xuSo§_ 

K ŞonoS i6 m_u3J!3ă— 


CnaiKO U,H/iTHH~Z21 r0CT 9U3-60(ftmnex) 


«=> Wcvw £ -38 rOCT S.SS5- 70 (Z movKu). 

<fc® rro'c , /70 n?js&j'o' / ys/aâ* r-30 /wor3£*-?# 
(7/n ove/cj 


Mechanische Abbildung 

Cxewa KHHeMaTHMecsiaR jieKionpoTSiWHoro MexaHHSwa 


13 






O mare parte dintre mecanicii 
auto, conducătorii auto - amatori şi 
chiar profesionişti efectuează — din 
obişnuinţă — lucrări de demonta- 
re-montare şi de reparaţii, fără a 
avea întotdeauna scule corespunză¬ 
toare. 

La repararea subansamblurilor 
OLTCIT şi în speţă a motoarelor nu 
este indicat acest sistem de lucru 
deoarece, din cauza unor eventuale 
erori, pot apărea defecţiuni grave 
(neetanşări, piese care se slăbesc 
datorită vibraţiilor ş.a.), datorită 
condiţiilor de funcţionare a motoa¬ 
relor (regimuri de turaţie mari, către 
7 000 rot/min, în situaţii de excep¬ 
ţie). 

Pentru demontarea motorului 
M-031, mai întîi se fixează pe banc 
cu suportul N şi piciorul O, prezen¬ 
tate anterior, după care se demon¬ 
tează în ordine (caracterul de nou¬ 
tate a lucrării impune această pre¬ 
zentare în amănunt): ventilatorul (cu 
ajutorul extractorului G), filtrul de 
aer împreună cu suportul său, sepa¬ 
ratorul de ulei împreună cu tuburile 


Or. Ing. TRAI AN CANŢÂ 


de cauciuc, schimbătorul de căl¬ 
dură, ambreiajul cu volantul, filtrul 
de ulei (folosind cheia K), conduc¬ 
tele de răcire şi colectorul de aer, 
reniflardul, ghidul jojei de ulei, ra¬ 
diatorul de ulei (folosind cheia L), 
pompa de benzină cu tija de acţio¬ 
nare, manocontactul presiunii de 
ulei şi conducta de ungere către 
chiulâse, capacele de chiulase, 
chiulasele şi tijele împingătoare, ci¬ 
lindrii şi tacheţii (observaţie: dacă 
urmează a se refolosi cilindrii, pis¬ 
toanele şi bolţurile Io/, se impune 
reperarea acestora). în continuare 
se scot pe rînd cele două pistoane, 
prin demontarea siguranţei bolţuri- 
lor şi apoi prin extragerea axului 
piston cu ajutorul dornului M. Se 
demontează în continuare şurubu¬ 
rile de fixare a semicarterelor, su¬ 
portul filtrului de ulei şi după încli¬ 
narea motorului cu 90° pe semicar- 
terul dreapta se scot capacul pom¬ 
pei de ulei şi şuruburile de asam¬ 
blare a semicarterelor (fig. 8). în fi¬ 
gură s-au notat piesele componente 
astfel: 1 — semicartere; 2 — ansam¬ 


blu cilindru-piston-bolţ-segmenţi; 3 
— buşon magnetic; 4 — ghid jojă 
ulei ungere; 5 — antretoază; 6, 7 — 
bucşă centrare; 8 — ureche cauciuc; 
9 — buşon; 10, 11 — garnitură; 12, 
13 — garnitură cupru; 14, 15, 16 — 
garnitură torică; 17, 18 — prezon; 
19—24 — şurub; 25, 26 — piuliţă; 
27 28 — rondelă. 

Montarea pieselor şi subansam¬ 
blurilor motorului M-031 

După demontarea pieselor moto¬ 
rului în cauză este necesar să se 
controleze şi să se verifice dimen¬ 
sional piesele principale: cilindrii, 
pistoanele, segmenţii, cuzineţii, dis¬ 
tribuţia ş.a. După verificarea şi spă¬ 
larea pieselor, este necesară pregă¬ 
tirea pieselor şi a unor subansam¬ 
bluri; mai întîi se montează segmen¬ 
ţii în pistoane în ordinea: segment 
de ungere 1 — raclor 2 şi de com¬ 
presie 3, „U-FLEX" (fig. 9), avînd 
grijă ca marcajul furnizorului să fie 
orientat către capul pistonului. Pen¬ 
tru montarea cilindrilor, pistoanelor 
şi bolţurilor trebuie respectată împe¬ 
recherea pieselor, operaţiile de 
montare fiind: ungere cilindru, pis¬ 
ton, segmenţi, montare siguranţe la 
bolţuri, orientare fante segmenţi la 
120°. După plasarea bucşei H pe 
baza cilindrului se introduce pisto¬ 
nul cu segmenţii prin bucşă în cilin¬ 
dru. Se are în vedere faptul că să¬ 
geata „b“ de pe capul pistonului in¬ 
dică sensul de montaj şi trebuie să 
fie montată către distribuţie. La baza 
cilindrului se pune o garnitură nouă, 
pentru a asigura o etanşare cores¬ 
punzătoare. 

Pregătirea chiulaselor. Mai întîi se 
demontează axele culbutoarelor 
(cheia D pentru şuruburi) şi supa¬ 
pele (dispozitiv I), care se rodează 
cu dispozitivul A, avînd grijă să fie 
îndepărtate urmele de pastă de şle¬ 
fuit. în continuare se montează în 
ordine: supapele şi culbutoarele (se 
strîng şuruburile la cuplul de 208 



daN.m). 

Pregătirea pompei de ulei constă 
din controlul jocului axial al pinioa- 
neior cu ajutorul ansamblului B, jo¬ 
cul maxim admis fiind de 0,Î0 mm. 

Pregătirea semicarterului dreapta 
constă din verificarea montării ştif- 
turilor de centrare ale arborelui co¬ 
tit, ale arborelui cu came şi ale se¬ 
micarterelor, garniturile şi semicuzi- 
neţii. La semicarterul stînga se mon¬ 
tează supapa by-pass, supapa de 
descărcare, buşonul cu garnitura de 
cupru şi semicuzineţii. 

Montarea motorului M-031 se face 
în următoarea ordine: 

A — în semicarterul dreapta: am- 
bielajul (după ungerea cu ulei a fu¬ 
surilor arborelui cotit, în semicarte¬ 
rul dreapta se montează ambielajul, 
cu atenţie privind fixarea în ştiftul 
de centrare şi poziţionarea cuzinetu- 
lui palier faţă al arborelui cotit), ar¬ 
borele cu came (după ungerea cu 
ulei a fusurilor arborelui cu came, 
se montează garnitura de etanşare a 
pompei); apoi se montează ansam¬ 
blul arbore cu came şi pompă de 
ulei în semicarter, cu atenţie pentru 
a corespunde reperele de pe roţile 
de distribuţie şi ştiftul de centrare 
* introdus în cuzinetul faţă al arbore¬ 
lui cu came, corpul pompei de ulei 
(pe garnitura de etanşare), ecranul 
antispumă. 

B — în semicarterul stingă: după 
ungerea cu mare atenţie a jumătăţii 
din lăţimea planului de separaţie al 
semicarterului (pentru a nu curge 
soluţia de etanşare „Formetanch“ 
între cuzinet şi carter), se aşază se¬ 
micarterul stînga peste semicarterul 
dreapta, centrîndu-l cu atenţie. Apoi 
se montează în ordine: şuruburile de 
asamblare a semicarterelor (verifi- 
cînd existenţa rondelelor plate), ca¬ 
pacul pompei de ulei (folosind ex¬ 
clusiv garnitură de etanşare nouă), 
şuruburile de fixare a palierelor (cu 
rondelele plate, la cuplul de 3,7 
daN.m), şuruburile palierului faţă 
(2,6 daN.m), şuruburile carterului 
(1,7 daN.m), şuruburile capacului 
pompei de ulei (1,4 daN.m), supor¬ 
tul filtrului de ulei (1,8 daN.m). 

C — Montarea simeringurilor 
(obligatoriu piese noi). Se montează 
în ordine: simeringul spate (după 
ungerea cu ulei a părţii exterioare a 
simeringului şi a alezajului respec¬ 
tiv, folosind un dispozitiv de pre¬ 
sare, codificat de constructor 
D.10—146), simeringul faţă (după 
ungerea respectivă, simeringul este 
presat cu o ţeavă, cu diametrul exte¬ 
rior de 45 mm, diametrul interior de 
31 mm şi lungimea de 100 mm; se 



14 


TEHNIUM 7/1985 







verifică distanţa de 0,5 mm între su¬ 
prafaţa carterului şi simering). 

D — Montarea ansamblurilor cilin- 
drului-piston. Se montează în or¬ 
dine: tacheţii (unşi), garnitura 
(nouă, la baza cilindrului), ansam¬ 
blul cilindru-piston pe bielă (săgeata 
de pe capul pistonului să fie orien¬ 
tată către distribuţie), bolţul pisto¬ 
nului (cu un dorn, D.00—106), sigu¬ 
ranţa pistonului. Apoi se introduce 
complet cilindrul în piston. 

E — Montarea chiulaselor. Se 
montează în ordine: tijele împingă- 
toare în cilindri (cu atenţie, pentru a 
fixa capătul sferic către culbutor), 
chiulasele (cu verificarea garniturii 
de etanşare), piuliţele de fixare ale 
chiulaselor (1 daN.m), conducta de 
ungere a chiulaselor, manocontactul 
de presiune ulei (2,3 daN.m), şuru¬ 
burile racord (1,2 daN.m), radiatorul 
de ulei cu tabla de protecţie (este 
obligatoriu a monta garnituri noi la 
conductele racord); racordurile se 
strîng cu cheia S.10—141 la cuplul 
de 1,7 daN.m, şurubul de fixare su¬ 
perioară prin introducerea a două 
distanţiere între suporturile de fixare 
a radiatorului de ulei pe carterul 
motor (1,7 daN.m). 

F — Montarea pompei de benzină. 
Se montează în ordine: tija de co¬ 
mandă (după' ce a fost unsă cu 
ulei), distanţierul (prin rotirea manu¬ 
ală a motorului, pentru a aduce tija 
în punctul cel mai de jos; se verifică 
cu un şubler de adîncime ca tija să 
depăşească distanţierul cu minimum 
0,8 mm; în caz contrar se poate re¬ 
duce din grosimea distanţierului), 
pompa de benzină (după ce în prea¬ 
labil s-a umplut cu vaselină locaşul 
levierului; cuplul de strîngere 1,4 
daN.m). _ 

G — înlocuirea bucşei autolubri- 
fiante. Cu ajutorul unui extractor 
(D.00—108 şi D.00—601) se scot si- 
meringul 2 şi bucşa autolubrifiantă 1 
din capul arborelui cotit (fig. 10). 
După ce a fost menţinută în ulei 
timp de o oră, se montează o nouă 
bucşă autolubrifiantă, respectînd 
cota L = 5 mm, faţă de capul arbo¬ 
relui cotit, folosind un dorn, care 
asigură condiţia de mai sus 
(D.00—107). Apoi se montează si- 
meringul 2 (suprafaţa cu marca fa¬ 
bricantului spre exterior). 

H — Echiparea motorului se face 
în ordinea inversă a demontării pie¬ 
selor, prezentată anterior, cu res¬ 
pectarea condiţiilor: a — strîngerea 
chiulaselor să se facă numai după 
montarea şi. strîngerea ansamblului 
colector admisie-evacuare (ordinea 
de strîngere: piuliţă superioară faţa 
— piuliţă superioară spate — piuliţă 
inferioară, la cuplul 1,9 daN.m); b — 
la montarea capacelor de culbu- 
toare (după reglarea culbutoarelor 
la 0,20 mm — admisie şi evacuare) 
trebuie acordată o mare atenţie gar¬ 
niturii de etanşare, pentru a evita 
pierderea (totală) a uleiului. De alt¬ 
fel, după pornirea motorului este 
obligatorie verificarea etanşării şi 
deci a montării corecte a capacelor 
de culbutoare (cuplul 0,6 daN.m). 

După ce s-au montat pe motor 
toate piesele, urmează montarea 
ambreiajului, asigurîndu-ne că dis¬ 
cul culisează liber pe arborele de 
comandă al cutiei de viteze. Se fi¬ 
xează mecanismul de ambreiaj pe 
volantul motor, centrîndu-se discul 
cu un dorn (cod D.10—147), se 
strîng şuruburile la 1,2 daN.m. (se 
verifică culisarea dornului în timpul 
strîngerii şuruburilor). 

Evident, pentru depistarea corectă 
a unor defecţiuni, care pot apărea 
din diferite motive (mai ales datorită 
unei întreţineri şi exploatări neco¬ 
respunzătoare), cel mai indicat este 
a se apela la serviciile unităţilor 
SERVICE specializate, dotate cu 
S.D.V.-uri specifice prezentate mai 
sus, precum şi datorită unei expe¬ 
rienţe necesară efectuării unor astfel 
de lucrări. 

MOTORUL M-036 (AUTOTURISM 
OLTCIT CLUB); 

Motorul codificat M-036, cu cilin¬ 
dreea de 1 129 cmc, echipează au¬ 
toturismele Oltcit Club şi Axei, ex¬ 
portate în Franţa. 


Lipsa combustibililor hidrocarbonaţi clasici a făcut ca 
atenţia specialiştilor să se îndrepte tot mai mult spre purtă¬ 
torii de energie neconvenţionali. Printre aceştia se numără 
şi biogazul, produs secundar al zootehniei, care poate aco¬ 
peri o parte din necesităţile energetice ale transporturilor şi 
agriculturii. De curînd în R.D.G. a fost pusă la punct o in¬ 
stalaţie de acest gen care constă dintr-un reactor, unde se 
produce fermentarea anaerobă a materiei prime, şi un ga- 
zometru din care produsele rezultate prin fermentaţie sînt 
trimise într-un dispozitiv de filtrare şi separare a compo¬ 
nentelor nefolosibile (dioxid de carbon, hidrogen sulfurat şi 
apă); de aici biogazul poate fi trimis spre înmagazinare 
într-un rezervor, de unde se alimentează autovehiculele. 
Biogazul mai poate fi tratat într-un refrigerator de tip Stir- 
iing şi, lichefiat la —161,5°C, este îmbuteliat într-un rezer¬ 
vor criogenie la o presiune de 0,15—0,5 MPa (aproximativ 
1,5—5 kgf/cm 2 ) de unde se pune la dispoziţia consumatori¬ 
lor. 

Instalaţia a fost experimentată pe un autobuz IFA W 50, 
pe un tractor ZT 300, ca şi pe un autoturism Polski Fiat 
1 500, prilej prin care s-a demonstrat că astfel alimentate 
autonomia vehiculelor se situează la nivelul alimentării cu 
combustibilii de bază. 



încercările de a implementa moto¬ 
rul diesel şi pe motociclete datează 
încă din deceniul trecut şi au deve¬ 
nit foarte intense de cînd benzina a 
început să lipsească. Dar pînă astăzi 
dificultăţile ridicate de producţia de 
serie nu au putut fi încă învinse, lată 
că, de curînd, s-a anunţat că în In¬ 
dia firma Greaves Lombardini Ltd. a 
început producţia unui motor diesel 
destinat motocicletelor. Este vorba 
de modelul 520 A, monocilindric, ră- 


* 


cit cu aer. împreună cu Asociaţia In¬ 
diană de Cercetări în Transporturi, 
firma a efectuat experimentări de 
parcurs montînd motorul pe motoci¬ 
cleta Enfild 350, care se constru¬ 
ieşte în India de mai multă vreme. în 
timpul probelor vehiculul a parcurs 
200 000 km fără defecţiuni. Cel mai 
atrăgător este însă consumul: dacă 
la suta de kilometri varianta cu ben¬ 
zină consumă 4 I, modelul diesel 
cere numai 1,54 I! Ţinînd seama că 


în India, ca şi în majoritatea statelor 
lumii, preţul motorinei este mai co- 
borît decît cel al benzinei, perspecti¬ 
vele tentativei indiene nu sînt deloc 
rele, cu toate deficienţele cunoscute 
ale friotorului diesel: zgomotos, tre¬ 
pidant, mai greu şi cu putere speci¬ 
fică mai mică. 

Caracteristicile motorului Greaves 
Lombardini sînt: cilindree 325 cm 3 , 
raport de compresie 18, putere 5 kW 
(7 CP) la 3 600 rot/min, pornire au¬ 
tomată. 

De menţionat că acelaşi motor 
este montat şi în Guineea pe moto¬ 
ciclete 325 Diesel ce se fabrică în 
această ţară. 


1. CARACTERISTICI Şl PARTI¬ 
CULARITĂŢI CONSTRUCTIVE. Tip 

motor: M-036 (cilindreea 
1 129 cmc); placa de identificare a 
motorului (G11/631); număr cilindri: 
4, orizontali, opuşi; alezaj x cursă, în 


mm (74 x 65,6); raport volumetric 
(9/1); putere efectivă maximă 
(57,4 CP — DIN, la 6 250 rot/min); 
cuplul maxim (8,2 kgf.rrî DIN, la 
3 500 rot/min); răcirea (forţată, cu 
aer); ungerea (sub presiune, reali¬ 


zată cu o pompă tip „Eaton", antre¬ 
nată prin cureaua de distribuţie; fil¬ 
trul de ulei are o supapă „by-pass" 
încorporată); carburator (SOLEX 
sau CARFIL Braşov, 28 CIC 4, re¬ 
per: CIT 234),; aprinderea (clasica, 
cu ruptor-distribuitor montat pe ar¬ 
borele cu came stînga şi bobină de 
aprindere); distribuţia (doi arbori cu 
came în cap, antrenaţi cu ajutorul a 
două curele de distribuţie, cu întin¬ 
dere reglabilă); ordinea de aprin¬ 
dere: 1—4—3—2 (fig. 1; săgeata in¬ 
dică faţa autoturismului). 


* în „Tehnium" nr. 7/1983 şi 
8/1983 s-a prezentat descrierea mo¬ 
torului M-036. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


ÎNTRE ŢIGARĂ Şl 
EŞAPAMENT 

Se ştie că gazele de eşapament 
emise de autovehicule conţin sub¬ 
stanţe nocive organismelor vii, cum 
sînt oxidul de carbon, unele hidro¬ 
carburi şi oxizii de azot, care au dus 
la elaborarea unor draconice norme 
naţionale şi internaţionale privitoare 
la limitarea poluării. Dar este mai 
puţin cunoscut că cercetări recente 
au descoperit că 85% din toate com¬ 
ponentele gazelor de eşapament se 
găsesc şi în fumul produs de arde¬ 
rea ţigărilor! Mai mult decît atît, no¬ 
xele emise prin fumat sînt mult mai 
periculoase, deoarece ele conţin în 
plus nicotină, arsen, poloniu, rubi- 
diu şi cesiu. Şi totuşi împotriva fu¬ 
matului nu există reglementări inter¬ 
naţionale cu valoare de lege. Râ- 
mîne de cercetat dacă fumătorii nu 
au cumva încorporat un sistem cata¬ 
litic depoluant, care însă din ce în 
ce mai des se dereglează, ducînd la 
cazuri fatale! 


u 


RUPT0R 

DISTRIBUITOR 




e 0 


BOBINA 






MOTOR 


r 




1-4-3 -2 


TEHNIUM 7/1985 


15 












O categorie importantă de lucrări 
fotografice este constituită de repro¬ 
ducerea diverselor originale cu ca¬ 
racter grafic, desene, texte, picturi 
etc. Faţă de fotografia curentă, re¬ 
producerea presupune condiţii deo¬ 
sebite de lucru, condiţii care, corect 
îndeplinite, permit obţinerea unor 
bune rezultate. 

Eliminînd cazurile de folosire a 
unor instalaţii speciale, automatizate 
într-o mare măsură, cum sînt cele 
pentru reproducerea documentelor 
pentru uzul întreprinderilor, ne vom 
referi în cele ce urmează la tehnica 
de reproducere accesibilă fotografi¬ 
lor amatori. Avem în vedere particu¬ 
larităţile tehnicii respective privind 
aparatura utilizată, materialele foto- 
sensibile şi developarea acestora şi 
condiţiile specifice de fotografiere. 

1. APARATURA 

Aparatura necesară pentru repro¬ 
ducere implică aparatul fotografic şi 
optica aferentă, instalaţiile de repro¬ 
ducere (stative şi surse de ilumi¬ 
nară), filtre şi alte accesorii. 

Aparatul fotografic va fi obligato¬ 
riu de tip reflex, principial monoo- 
biectiv. Această cerinţă derivă din 


Ing. VAS1LE CĂLINESCU 

necesitatea eliminării erorii de para- 
laxă,. dată fiind distanţa mică de la 
care se face fotografierea. Dacă se 
foloseşte un aparat reflex biobiectiv, 
va fi necesar ca întîi să se determine 
încadrarea corectă. Acest lucru se 
face în felul următor: 

— în fereastra filmului aparatului 
fotografic se pune un geam mat sau 
o foaie de calc astfel încît cu obtu¬ 
ratorul deschis să se controleze di¬ 
rect imaginea dată de obiectiv (desi¬ 
gur, cu capacul aparatului desfă¬ 
cut); 

— cu aparatul fixat în poziţia de 
lucru (pe trepied sau pe suportul 
stativului de reproducere) se înca¬ 
drează o figură-cadru care să per¬ 
mită controlul (figura 1). Aceasta se 
face pe o coală din carton cu latu¬ 
rile proporţionale cu formatul imagi¬ 
nii, latura maximă fiind ceva mai 
mare decît latura maximă a lucrării 
de fotografiat. Figura-cadru se fi¬ 
xează cu pioneze sau bandă adezivă 
pe planşeta dispozitivului de repro¬ 
dus după ce a fost centrată faţă de 
fereastra filmului. 


în această poziţie se începe foto¬ 
grafierea încadrînd lucrările de foto¬ 
grafiat după diviziunile figurii-cadru. , 
Modificîndu-se distanţa de iucru ca 
urmare a fotografierii unor lucrări 
de dimensiuni mai mici, se va avea 
în vedere ca în vizor să se menţină 
aceeaşi încadrare (evident, decalată 
faţă de imaginea din fereastra apa¬ 
ratului) ca la momentul iniţial. 

Succesiunea dată de operaţii pen¬ 
tru luarea în considerare a erorii de 
paralaxă permite şi utilizarea unor 
aparate nerefiex, în care caz însă se 
va verifica cu rigurozitate dacă dis¬ 
tanţele marcate pe obiectiv cores¬ 
pund cu cele reale, astfel încît să se 
obţină imagini clare. în acest sens 
figura-cadru are formă dreptunghiu¬ 
lară, în ciuda faptului că aparatele 
reflex biobiectiv au format pătrat. 

Pentru determinarea cît mai co¬ 
rectă a expunerii este de dorit ca 
aparatul să dispună de măsurare in¬ 
terioară a luminii. în orice caz, este 
necesar să existe la îndemînă un ex- 
ponometru precis şi sensibil. 

Ca obiectiv se va folosi obiectivul 
aparatului pînă la distanţa minimă 
pentru care a fost construit sau 
obiective speciale pentru reprodu¬ 
cere. Aceste obiective sînt corectate 
cromatic şi geometric pentru dis¬ 
tanţe mici şi foarte mici, spre deose¬ 
bire de obiectivele normale, care se 
corectează pentru infinit. Se pot fo-* 
losi şi obiective de foarte bună cali¬ 
tate pentru aparatele de mărit. Utili¬ 
zarea obiectivelor speciale de repro¬ 
ducere permite obţinerea unor re¬ 
zultate excelente la distanţe oricît 
de mici. De regulă, aceste obiective 
sînt de tip apocromat, de exemplu 
Apotessor (Zeiss) sau Aporonar 
(Rodenstack). 

Rezultate bune se obţin şi cu 
unele obiective normale corectate şi 
în zona distanţelor mici, cum ar fi 
Tessar (Cari Zeiss-Jena) sau Indus- 
tar. 

în locul aparatului de fotografiat 
se poate folosi şi aparatul de mărit. 
Există de altfel încărcătoare cu film 
speciale pentru a echipa anumite 
modele de aparate de mărit. în con¬ 
diţiile actuale însă, cînd aparatele 
fotografice reflex sînt atît de răspîn- 
dite, nu se mai justifică folosirea 
aparatelor de mărit. 

împreună cu aparatul de fotogra¬ 
fiat se vor folosi filtre de diverse cu¬ 


lori şi filtre polarizante, după pum se 
va vedea mai departe, iar fatunci 
cînd distanţa de fotografiere este' 
foarte mică, inele prelungitoare şi. 
după caz, inele inverspare. 

Instalaţiile de reproducere de uz 
general sînt dispozitive care permit 
fixarea aparatului de fotografiat la o 
înălţime convenabilă faţă de lucra¬ 
rea de fotografiat, lucrare aşezată 
pe o planşetă şi iluminată uniform 
de un număr par de surse de lumină 
artificială. Asemenea instalaţii se pot 
achiziţiona ca atare sau se’ pot Im¬ 
proviza folosind planşeta şi coloana 
aparatului de mărit. Figura 2 redă i 
principial o astfel de instalaţie. ■ 
Există o multitudine de variante 
constructive. Un dispozitiv simplu 
este cel din figura 3, care pdate fi 
improvizat cu uşurinţă dintr-o placă 
din lemn aşezată pe 4 picioare fixe 
sau pe 3 picioare reglabile de la un 
trepied fotografic. Aparatul este 
prins lateral cu o bridă convenabilă, 
folosindu-se filetul de prindere sau 
prin intermediul obiectivului fixat cu 
un inel adecvat pe filetul frontal. Şi 
mai simplu se aşazâ numai aparatul 
pe placa suport, obiectivul trecînd 
printr-un orificiu adecvat. 

Indiferent de soluţia constructivă 
a dispozitivului utilizat, condiţia 
obligatorie este aceea ca între pla¬ 
nul filmului şi planşetă să existe un 
paralelism perfect. Comună dispozi¬ 
tivelor arătate este poziţia verticală 
de lucru, cea mai comodă. Există 
cazuri în care nu se poate evita fo¬ 
tografierea pe orizontală, cazul ta¬ 
blourilor care nu pot_fi scoase de pe 
perete, de exemplu. în aceste cazuri 
aparatul de fotografiat va fi aşezat 
pe un stativ sau trepied uzual. Ilumi- 



16 


TEHNIUM 7/1985 








narea se va asigura cu un rvumâr 
par de lămpi fixate pe suporturi spe¬ 
ciale care să permită reglajul înălţi¬ 
mii. Figura 4 prezintă o astfel de si¬ 
tuaţie. In pLus, există un paravan ne¬ 
gru în faţa aparatului fotografic, pa¬ 
ravan prin care trece numai obiecti¬ 
vul. Rolul său este de a elimina re¬ 
flexele nedorite date de sticla de 
protecţie a tabloului. 

Există de asemenea bancuri bri- 
zontale de reproducere, dar are că¬ 
ror complexitate şi dimensiuni depă¬ 
şesc posibilităţile amatorilor. 

Ca surse de lumină se folosesc 
becuri nitraphot sau cu halogeni de 
250—1 000 W montate în reflectoare 
astfel încît lumina dată să nu cadă 
pe obiectivul aparatului fotografic. 

Se folosesc totdeauna aceste 
surse în număr par şi de putere 
egală, repartizate de o parte şi alta a 
lucrării fotografiate la aceeaşi dis¬ 
tanţă şi sub un unghi de 45° faţă de 
axa optică a aparatului fotografic. 
Lumina dată trebuie să se reparti¬ 
zeze perfect uniform. O verificare 
simplă a uniformităţii iuminii se face 
plasînd un creion sau o tijă oarecare 
perpendicular pe suprafaţa ilumi¬ 
nată. Umbrele lăsate (cîte una pen¬ 
tru fiecare sursă) vor fi egale în ca¬ 
zul unei repartiţii uniforme a luminii 
(figura 5). Totodată se vor folosi be¬ 
curi identice şi ca tip, nu numai ca 
putere (compoziţia spectrală a lumi¬ 
nii trebuie să fie identică pe întreaga 
suprafaţă, cel puţin cînd lucrările fo¬ 
tografiate sînt în culori). Becurile 
vor fi mate sau opale. 

Unghiul de iluminare poate fi mo¬ 
dificat, în principal, prin mărirea lui 
peste 45°, pentru a evita sau atenua 
formarea reflexiilor atunci cînd su¬ 
prafaţa fotografiată este lucioasă. 
Dacă astfel nu se elimină reflexiile, 
nu mai rămîne decît să se folo¬ 
sească un filtru polarizant. 

Din considerentele arătate folosi¬ 
rea iămpilor fulger electronice sau 
chimice nu este indicată, neputîn- 
du-se controla modul de formare a 
reflexiilor. Totuşi, pentru lucrări per¬ 
fect netede, cu suprafaţă mată, se 
poate încerca folosirea lămpii fulger 
fiş montată pe aparat, fie lateral la 
45°, în care caz se lucrează cu două 
lămpi sau cu una declanşată succe¬ 
siv în cele două poziţii (aparatul fo¬ 
tografic fiind pe B şi încăperea nei¬ 
luminată). 

Folosirea luminii de zi este de 
asemenea posibilă, chiar indicată în 
unele cazuri. Se va urmări ca pe lu¬ 
crare să nu cadă umbre de la 
trepied, aparat sau operator. 


2. MATERIALELE FOTOSENSIBILE 
Ş! DEVELOPAREA ACESTORA 

Desenele liniare şi textele alb-ne- 
gru se fotografiază pe pelicule puţin 
sensibile, nesensibilizate cromatic, 
avînd 3—10 DIN, cum sînt filmele 
document sau filmele pozitiv. Deve¬ 
loparea se face în revelatoare ener¬ 
gice, de regulă cu hidroxizi. Prin ex¬ 
tensie, este cazul tuturor originale¬ 



lor pe fond alb cu scris de culoare 
închisă. 

Lucrările grafice conţinînd semito¬ 
nuri, griuri sau culoare, redate 
alb-negru se fotografiază pe mate¬ 
riale de sensibilitate ceva mai mare, 
respectiv 10—15 DIN. Developarea 
se face în revelatoare normale, cînd 
numărul nuanţelor este limitat, sau 
în revelatoare compensatoare de 
granulaţie fină, cînd gama de semi¬ 
tonuri este mai bogată. Sensibiliza¬ 
rea filmelor este pancromatică, 

în cazul reproducerii picturilor în 
alb-negru şe pot folosi şi filme ceva 
mai sensibile, 15—20 DIN, develo¬ 
pate fin sau extrafin. Sensibilizarea 
filmelor va fi pancromatică. Cînd re¬ 
producerea se face în culori, se fo¬ 
losesc filme negativ sau diapozitiv 
de 15—21 DIN, developate îngrijit, 
conform reţetarului dat de producă¬ 
tor. în această situaţie se va da cea 
mai mare atenţie acordării luminii 
folosite cu temperatura de culoare 
pentru care a fost echilibrată peli¬ 
cula fotosensibilă. Ca principiu se 
recomandă folosirea luminii de zi di¬ 
fuze, abaterile de culoare corecta- 
bile (dominantele) şi necorectabile 
(datorate imperfecţiunii peliculei) fi¬ 
ind mai mici şi mai uşor determi¬ 
nate. 

Totodată este de menţionat ex¬ 
trema utilitate a scalelor de control, 
cu cîmpuri gri şi color, graţie cărora 
în cazul peliculelor negativ se facili¬ 
tează îndepărtarea dominantelor, iar 
în cazul peliculelor diapozitiv se 
controlează corecta expunere. Scala 
de control se aşază la marginea ta¬ 
bloului sau chiar pe el, cîrid se face 
un clişeu iniţial de probă. Demon¬ 
strative sînt reproducerile din figu¬ 
rile 6 şi 7 ale aceluiaşi tablou. Scala 
cuprinsă în imagine probează că 
primul clişeu a fost supraexpus (cu¬ 
lori nesaturate, dispariţia unor nu¬ 
anţe de gri), imaginea corectă fiind 
cea din al doilea clişeu (culorile 
scalei corect redate). Fotografierea 
s-a făcut pe material diapozitiv OR- 
WOCHROME UT18. 

3. ASPECTE SPECIFICE 

Lucrarea fotografiată trebuie să 
fie plană, fără cute sau pliuri. Dacă 
lucrarea a fost iniţial pliată, se va în¬ 
tinde cu grijă şi se va fixa cu pio¬ 
neze la colţuri. Dacă nici aşa nu se 
obţine o bună planeitate, se va 
presa lucrarea sub un cristal (geam) 
curat şi fără defecte de structură. 

Determinarea expunerii pentru de¬ 
sene şi texte se face pe o bucată de 
carton gri (18%) plasată peste origi¬ 
nal. în celelalte situaţii se proce¬ 
dează la o expunere medie dată de 
exponometru sau la expunerea indi¬ 
cată de sistemul de măsurare inte¬ 
rioară a luminii cu care este dotat 
aparatul. în acest ultim caz se va 
face o confruntare cu valoarea ex¬ 
punerii determinată cu exponome- 
trul. Atenţie, a nu se neglija corecţia 
impusă prin mărirea tirajului obiecti¬ 
vului la mici distanţe atunci cînd nu 
se efectuează o măsurare interioară 


a luminii! Acelaşi lucru este valabil 
şi în cazul utilizării filtrelor. 

în cazul în care pe lucrarea 
originală sînt pete, eliminarea lor se 
face folosind filtre de aceeaşi cu¬ 
loare cu pata. Densitatea filtrului se 
poate alege vizual, privind lucrarea 
prin filtre pînă cînd pata devine ne¬ 
observabilă. 



O nouă peliculă negativă desti¬ 
nată luării de imagini la lumină de zi 
sau lumină artificală este actual¬ 
mente livrată de firma QRWO prin 
perfecţionarea cunoscutei NC 19. 
Este vorba de pelicula ORWOCO- 
LOR NC 21 care se caracterizează 
printr-o sensibilitate mărită (21 
Dl N/100 ASA/90 GQSŢ), printr-o 
mai bună redare a culorilor şi prin 
granulaţie fină. 

Puterea de rezoluţie este de cca 
145 linii/mm, iar factorul de contrast 
0,7. Pelicula este echilibrată pentru 
o tenlperatură de culoare de 5 500 
K. Producătorul informează că noul 
material este mai bine echilibrat ca 
raport al curbelor sensitometrice 
monocrome, că dispune de o latitu¬ 
dine de poză mai mare, că eficienţa 
măştii de compensare a efectelor 
parazitare este mai bună, ceea ce pe 
ansamblu oferă pozitive cu culori 
mai curate şi strălucitoare. 

Fotografierea la lumina artificială 
oferită de lămpile cu incandescenţă 
presupune folosirea unui filtru de 
conversie de tip Bl2 (de exemplu, 
filtrul ORWO K 13). 

Prelucrarea filmelor NC 21 se face 
conform procesului 5168. Prelucra¬ 
rea după vechiul proces 5166 duce 
la pierderi calitative. Evident, aceste 
recomandări sînt cele general vala¬ 
bile pentru materialele fotosensibile 


Originalele vechi, îngălbenite ■■(de 
exemplu, fotografii vechi) se foto¬ 
grafiază pe filme ortocromatfce, 
eventual cu filtru galben. 

Dacă se urmăreşte mărirea con¬ 
trastului semitonului, se vor folosi 
filtre de culoare complementară cu¬ 
lorii care trebuie evidenţiată. Astfel, 
albastrul va fi mai accentuat folo¬ 
sind un filtru portocaliu, iar galbenul 
şi roşul folosind un filtru a albastru,. 

Desenele cu fond uniform' albăs? 
trui, cum sînt copiile pe hîrtie oza- 
lid, se fotografiază cu filtru * roşu 
(portocaliu) pe film pancromatic. 
Dacă scrisul este albastru, atunci se 
va folosi tot un filtru roşu pe film 
pancromatic sau galben pe film or- 
tocromatic. 

Folosind filme cu sensibilitate în 
infraroşu şi eliminînd spectrul vizibil 
cu un filtru roşu închis se pun în 
evidenţă scrierile vechi şi şterse, 
greu lizibile. 

Fotografierea unor originale cu 
suprafaţă texturată (fotografii cu mi- 
crofisuri superficiale sau pe suport 
raster, filigran etc.) se face sub apă, 
practic plasîndu-ie într-o tavă cu 
apă. Stratul de apă (1—2 cm) de 
deasupra originalului are un efect 
difuzant. 

Adaptarea la specificul operaţiilor 
de reproducere va fi cu atît mai fa¬ 
cilă cu cîî fotograful amator dispune 
de o practică fotografică generală 
mai îndelungată. 



color destinate luării de imagini. 

Pelicula NC 21 se livrează în for¬ 
matele standard 135—36, 135—20 şi 
120 . 

Familia peliculelor diapozitiv este 
reprezentată de asemenea printr-o 
noutate, respectiv pelicula ORWO- 
CHROM UT 23, avînd sensibilitatea 
de 23 DIN (160 ASA/130 GOST). 

îmbunătăţirile structurale aduse 
au permis nu numai mărirea sensibi¬ 
lităţii (faţă de vechile produse UT 18 
şi UT 20), dar şi creşterea conturan- 
ţei şi a calităţii redării detaliilor. 

Puterea de rezoluţie este de cca 
65 linii/mm, iar factorul de contrast 
1,7. Echilibrarea peliculei cores¬ 
punde la o temperatură de culoare 
de 5 500 K. 

UT 23 este o peliculă cu posibili¬ 
tăţi mărite de utilizare, permiţînd 
luarea de imagini în condiţii mai di¬ 
ficile de iluminare, în condiţiile unei 
deplasări cu viteze mari, în tehnică 
şi medicină. 

. Prelucrarea se face conform pro¬ 
cesului 9165, utilizat şi ia celelalte 
pelicule diapozitiv ORWO (UT 18, 
UT 20, UK 17). 

Pentru început se oferă formatul 
135—36. 

Păstrarea la temperaturi mai mici 
de 4° C este recomandată pentru ga¬ 
rantarea 1 menţinerii proprietăţilor 
sensitometrice. 


IMPORTANT i 

ÎN ZILELE DE 12-13 OCTOMBRIE A.C. VOR AVEA LOC, 
LA PIATRA NEAMŢ, SIMPOZIONUL NAŢIONAL DE COMU¬ 
NICĂRI TEHNICO-ŞTIINŢIFICE ALE RADIOAMATORILOR ŞI 
CAMPIONATUL NAŢIONAL DE CREAŢIE TEHNICĂ, MANI¬ 
FESTĂRI ORGANIZATE ÎN CADRUL FESTIVALULUI NAŢIO¬ 
NAL „CÎNTAREA ROMÂNIEI". ACESTE MANIFESTĂRI SÎNT 
ORGANIZATE DE FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE RADIOAMATO¬ 
RISM CU SPRIJINUL REVISTEI „TEHNIUM". 

TOŢI RADIOAMATORII CARE DORESC A PREZENTA RE¬ 
FERATE TEHNICE ÎN CADRUL SIMPOZIONULUI SAU LU¬ 
CRĂRI ÎN CADRUL CAMPIONATULUI SÎNT RUGAŢI A LUA 
LEGĂTURA CU FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE RADIOAMATO¬ 
RISM SAU CU REVISTA „TEHNIUM". 


TEHNIUM 7/1985 


17 





S PTOF 
pentru 


banda de 80 m 


Student KAZS8VS8R RAOVAMSKY 
Petroşani 


Montajul descris în continuare 
permite recepţiortarea staţiilor cu 
modulaţie în amplitudine din gama 
undelor scurte (3,5 MHz) şi a sem¬ 
nalelor telegrafice dacă reacţia-se 
reglează ia pragul intrării în oscila¬ 
ţie. 

După cum se poate urmări pe 
schema, electrică de principiu (fig. 
1), primul tranzistor 7, iucrează ca 
amplificator refiex cu reacţie. Pentru 
reglarea reacţiei se utilizează con¬ 
densatorul variabil C 6 . 

Semnalul provenit din antenă 
trece prin condensatorul de adapta¬ 
re C, şi ajunge la înfăşurarea L-, de 
pe bara de ferită. Postul dorit este 
selectat de către circuitul acordat 
C 2 -L 2 . Prin cuplaj inductiv semnalul 
ajunge la înfăşurarea L 3 , unde este 
aplicat amplificatorului RF realizat 
cu 7V O fracţiune din semnalul am- 


pe bara de ferită prin L 4 realizînd 
reacţia. 

Din colectorul lui 7, semnalul este 
detectat şi aplicat din nou tranzisto¬ 
rului 7 1( care de această dată ampli¬ 
fică audiofrecvenţa. Şocul permite 
trecerea componentei de audiofrec- 
venţă spre etajul următor de amplifi¬ 
care realizat cu ajutorul lui 7 2 . Audi¬ 
ţia se face în căşti. 

Bobinele se realizează pe man- 
şoane de carton care să poată cu- 
iisa pe bara de ferită (fig. 2) şi au: 
L, —- 3 spire, L 2 — 28 spire, L 3 — 3 
spire, L 4 — 4 spire din sîrmă CuEm 
0 0,35. 

Şocul se realizează pe o „oală“ de 
ferită şi are 200 de spire din sîrmă 
CuEm 0 0,1 mm. 

După terminarea şi verificarea 
montajului se alimentează de la o 
sursă de 9 V şi se efectuează regla¬ 
jele după cum urmează: prin C, se 



leglează adaptarea antenei la circui- „funcţionare nu trebuie să depă- 
tul de intrare, cu ajutorul lui C 3 se şească 8mA. 
face intrarea în banda de frecvenţă, 
iar prin culisarea bobinelor L 3 şi L 4 BIBLIOGRAFIE: 

spre L 2 se alege punctul de sensibi- „Tehnium" nr 2/1981, p. 8 

litate şi selectivitate maxime, de ase- Almanah „Tehnium" ’82, p. 33—34 

menea şi gradul brut de reacţie, re- Gh. Antonescu, D. Ciulin — „Re¬ 

glajul fin efectuîndu-se prin C 6 . ceptoare radio" 

Consumul în condiţii normale de 


INEL REDUCŢIE 


-i/|0,05]A| 


VfOHEL OLTEANUi Susursşti 


Sînt destul de muiţi fotoamatori 
care au auzit de aşa-numifuî foto¬ 
grafiat cu obiectivul întors. Metoda 
se foloseşte pentru obţinerea unor - 
imagini'de calitate superioară în ma- 
crofotografiere. Aceasta deoarece 
lentilele din faţa obiectivului, aşa 
cum este el montat în mod normal 
în aparat, sînt foarte bine corectate 
pentru reducerea aberaţiilor de sfe- 
ricitaîe, aberaţii care pot denatura 
vizibil calitatea imaginii în macrofo- 
tografiere. Ineiui de reducţie a cărui 
realizare este prezentată mai jos 
este destinat să permită fotografie¬ 
rea cu obiectivul întors. 

1. Prezentare generai® şi domeniu 
de folosinţă. Ineiui de reducţie se 
prezintă sub forma unui inel metalic 
filetat la exterior în două trepte, fi¬ 
ind destinat macrofotografierii cu 
obiectivul întors, cu aparat# foto la 
care prinderea obiectivului nse reali¬ 
zează cu filet M42x1. Este evident. 
că acest mod de fotografiere se 
poate aplica doar !a ! fotoaparaîele 
de tip reflex monoobiectiv. 

2. Materiale necesare. Pentru con¬ 
fecţionarea inelului-de reducţie este 
necesar un disc gros de cel puţin 6 
mm dintr-o bară de oţel sau alumi¬ 
niu cu diametrul mai mare de 49 
mm. 

3. Execuţie. După debitarea semi¬ 
fabricatului’acesta se găureşte la in¬ 
terior ia 0 39. Apoi se prinde în uni¬ 
versalul strungului folosindu-ne de 
această gaură, după care piesa, de- 
groşată la 0 49, se filetează la exte¬ 
rior în două trepte: un filet M 49x0,75 
necesar fixării inelului în . montura 
pentru filtre a obiectivului şi un fiiet 
M42x1 necesar montării inelului în 

■ carcasa fotoaparatului. Piesa se mai 

- poate obţine şi prin executarea ope¬ 
raţiilor de găurire şi fiietare pe un 
semifabricat mai iung de 6 rnm, 


după care acesta se va tăia la lăţi¬ 
mea indicată. Indiferent de metoda 
folosită, nu se va prinde în universa¬ 
lul strungului nici una din părţile fi¬ 
letate, aceasta putînd duce la dete¬ 
riorarea fil,etelor. Se recomandă o 
strunjire fină care să asigure o rugo¬ 
zitate Ra=6,3 sau 12,5. După găurire 
şi fiietare muchiile se vor teşi cu 
0,5x45°, iar filetele vor fi rectificate 
cu hîrtie abrazivă fină. Se va evita 
folosirea pilei, indiferent de fineţea 
dinţilor, deoarece o micşorare cît de 
mică a diametrelor filetate poate ge¬ 
nera jocuri sau blocarea inelului o 
dată montat. După realizarea aces¬ 
tor operaţii suprafaţa piesei va fi fi¬ 
nisată cu hîrtie abrazivă fină şi va f\A 
decapată cu spirt. în funcţie de rnglp 
terialui aies, piesa se va bruna<^^^ 
eloxa, avînd grijă să nu mai^By 
atinsă cu mîna goală pîna la termi¬ 
narea operaţiei de acoperire, chig/l 
mică. Un brunaj sa u.j^R a j^M^ r’ 
executat, cît şi un d dŞlp .aj ip ifer 
împiedica pe parcursul folosirii fne- 
luiui desprinde/Kde aşchii de oxid 
care se pot^a^a pe lentjfjie obiec¬ 
tivului (se. pot zgîfia la ştergere), pe 
oglindă<4(31/ pentaprismă (care este 
bine să nu fie şterse) sau pot intra 
în mecanismujkde declanşare, împie¬ 
dicând buna^lprhcţionare a fotoapa¬ 
ratului. 

4. Mod de folosire şi observaţii 

generale. Inelul se introduce mai în- 
tîi cu partea fiietată M49x0,75 în 
montura pentru filtre a obiectivului, 
după care obiectivul se demontează, 
se întoarce şi se introduce cu partea 
filetată M42x1 rn carcasa fotoapara¬ 
tului. Folosirea inelului se limitează 
la obiectivele care au comutator 
pentru închiderea auto/manual a 
diafragmei (de tip Pentacon Auto 
1,8/50 sau Hellios 44-M), cele auto¬ 
mate (de tip Domiplan 2/50) sau 


— |XlQ05 lA 1 

electrice (tip Pentacon electric 
1,8/50), pierzîndu-şi posibilitatea de 
închidere a diafragmei. Autorul a 
preferat folosirea oţelului pentru 
confecţionarea inelului deoarece 
aluminiul, cu duritatea lui scăzută, 
poate provoca înţepenirea inelului în 
montură, iar procedeul eloxării este 
mai dificil de realizat pentru un, 
amator, inelul a fost conceput cu fi¬ 
letele de M49x0,75 şi respectiv 
M42x1, deoarece obiectivele avînd 
aceste filete pentru filtre şi, respec¬ 
tiv, pentru prinderea în carcasa fo¬ 
toaparatului sînt cele mai răspîndite. 
Inelul se pretează şi la folosirea lui 
împreună cu inele distanţiere, dar 
trebuie avut în vedere faptul că ra¬ 


porturile de -mărire şi dimensiunile 
formatului fotografiat nu mai cores¬ 
pund cu cele calculate pentru folo¬ 
sirea inelelor distanţiere cu obiecti¬ 
vul montat neîntors (aşa cum este el 
în mod normal montat). De aseme¬ 
nea, trebuie ţinut seama că prin fo¬ 
losirea inelului şi a obiectivului în¬ 
tors scade distanţa minimă de foto¬ 
grafiere dintre obiectul de fotogra¬ 
fiat şi planul filmului (0,33 m la Pen¬ 
tacon Auto 1,8/50; 0,18 m ia Flekto- 
gon 2,8/35 sau 0,65 m la Hellios 
44-M), deoarece distanţa dintre pla¬ 
nul ultimei lentile şi planul filmului 
se măreşte. Inelul realizat din oţel, 
conform desenului şi indicaţiilor de 
mai sus, nu va cîntări mai .mult de 
18,5 g, greutate care nu va influenţa 
cu nimic manevrabilitatea aparatu- 


18 


TEHNIUM 7/1985 







Student 1LSE DAVID, Craiova 

Cu acest convertor este posibilă C3, C 4 =1,5 pF; C & C & C 7 , C 8 =1 nF; 
recepţia emisiuniior TV transmise pe C 9 = 12 pF; C 10 şi C lt sînt condensa- 

canalele 21—50 cu un televizor pre- toare de trecere de 1 nF; CT V CT 2 , 

văzut cu recepţia canalelor 1—5. Cf 3 = trimere 3—12 pF; L h L 3 

Dimensiunile carcasei sînt date în sînt formate din sîrmă de cupru, de 

milimetri, înălţimea acesteia avînd 20 preferinţă argintat, cu grosimea de 1 
mm. Trecerile din interior sînt făcute mm şi lungimile; L h L 3 = 25 mm şi 

prin găuri de grosime corespunză- L 2 = 20 mm pe porţiunea cuplajului 

toare, conductorul fiind izolat pe cu L V L 4 = 10 spire din CuEm 0 0,2 

porţiunea trecerii, iar lipiturile la mm pe 0 3 mm, fără carcasă şi 

masă se fac direct pe carcasă. avînd lungimea de 5 mm. L 6 = 8 spire 

La borna A se conectează antena,.... cu priză la spira 4, din Cu 0 0,8 mm 

iar la borna B se conectează mufa pe 0 8 mm, cu pas de 1 mm între 

televizorului, legăturile cu converto- spire. 

rul fiind făcute cu cablu ecranat. Din semireglabilul S se stabileşte 
Piesele componente au următoarele regimul de funcţionare al tranzisto- 
valori: fl 1= 1,5 kO; fl 2 =2,2 kfî; fî 3 =820 rului T, iar din CT V CT 2 şi CT 3 se 
S= 5kn;T=BF181:Ci = 3,3pF;C , face acordul D e frecvenţa’dorită. 



SFATURI 

PRACTICE ÎN GOSPODĂRIE 

lipi nai 

^ Sng. ViOREL PĂDUCU, Bucureşti 

Cea mai curentă operaţie de cură- de muşte se curăţă cu un detergent, 
ţâre a mobilei constă în înlăturarea prin frecare cu o cîrpă umezită cu 
urmelor lăsate de degete. Acestea apă. Locul se usucă apoi prin fre- 

se elimină prin frecare locală cu o care cu o cîrpă uscată. Se poate uti- 

cîrpă moale, înmuiată în apă în care liza, de asemenea, frecarea cu o 

s-au adăugat cîteva picături de ămo- cîrpă muiată în ceară de albine sau 

niac, după care se freacă repede cu ceară de parchet, 
o fianelă uscată pentru recăpătarea Petele de sînge se scot prin tam- 
lustrului. Dacă petele sînt produse ponarea locului cu o cîrpă umezită, 

de o substanţă grasă, se face o După fiecare tamponare se şterge 
pastă din magnezie şi benzină, care repede cu o cîrpă uscată ca să nu 

se aplică pe locul respectiv timp de se formeze pete de apă. Dacă se 

cîteva ore. constată mătuirea locului, este ne- 

Petele de pe mobila lăcuită provo- cesar ăjaci^G ărea unui strat de lac. 
cate de picături de apă se înlătură MobWieruF metalic se curăţă de 
prin frecare cu o cîrpă umezită cu m^jfiff^rie...şfc def.paterii grase cu 
apă, pe care se toarnă puţin alcocd^ aiuiPifcjare^»^ muiate în alcool 
sau gaz. Dacă mobila este vopSii^ 7 sau benzină. Se va feri să se atingă 
cu baiţ, petele de apă se elimină , lemnâţp cu aceste substanţe, pen- 
prin frecare de mai multe ort cu un trii a nu se forma pete. Urmele de 

dop de plută arSg^^Mieme^^pe Wgină de pe părţile metalice şi de 

recomandă deaii& ra pe mobilierul metalic se scot prin 

scrum de ţiga lBlcaMaiMS te^tTOra frecare cu 'o pastă care se poate 

după 3—4 ore ■ prepara astfel: se topesc 10 g de pa- 

Mobila cu pate ■'de cerneală se rafină, se toarnă în 100 g ulei mine- 

freacă cu o cîrpăwheziiă cu apă, pe ral, apoi se amestecă cu pulberi 

care se picură zeamă de lămîie (acid bine pisate din diatomit (40 g), praf 

citric). In cazul urmelor lăsate de de piatră ponce (40 g), carbonat de 

obiecte fierbinţi pe suprafaţa mobi- calciu (40 g) şi nisip silicios foarte 

iei, se încearcă înlăturarea lor prin fin (40 g). Mobilierul din metal lus- 

frecare uşoară cu o cîrpă pe care se truit se curăţă de rugină cu o pastă 

presară scrum de ţigară. Dacă mo- care se prepară prin topirea la un 

bila este lustruită, în scrumul de ţi- foc moale, fără fierbere, a următoa- 

garâ se adaugă o picătură de ulei. relor substanţe: bucăţele de săpun 

Peteie iăsate de obiectele fierbinţi 150 g, carbonat de calciu 20 g, car- 

se pot elimina şi prin frecare rapidă bonat de magneziu 10 g, oxid de 

cu un capăt de dop de plută ars şi fier 10 g, tartrat de potasiu 10 g, apă 

muiat în gaz. Cînd se foloseşte ulei 100 g. După topire, se toarnă pasta 

sau gaz, se va acţiona cît mai iute, într-o cutie metalică şi se lasă să se 

deoarece aceste substanţe pot pro- răcească. Pasta se aplică pe locui 

duce, ia rîndui lor, pătarea suprafe- care trebuie curăţat cu ajutorul unei 

ţei mobilei. Urmele de murdărie şi cîrpe, apoi se freacă pînă dispar pe- 



BAZĂ D£ TIMP M î 
JOASĂ FRECVENTĂ 

PENTRU 



IV1IHASL SPlRESCUj Bucureşti 
Deoarece majoritatea osciloscoa- cu vopsea, 
pelor moderne posedă baze de timp P3 are rolul de a stabili punctul de 
| la frecvenţe mari şi cu scheme din funcţionare al lui T4 şi, în mare, 

I: ce în ce mai complexe, în cele de mai amplificarea Ja ieşire, prin scăderea 

I jos vom prezenta o schemă de bază sau creşterea reacţiei din colectorul 

;; de timp de joasă frecvenţă, simplă, lui T5 în baza lui TI. 

i" eficientă şi care printr-un comutator Calitatea dintelui de ferăstrău de- 
poate înlocui baza de timp de înaltă pinde de factorul beta al tranzistoa- 

p frecvenţă în cazul reglajelor pe osci- . relor TI şi T2. Deoarece la ridicarea 
loscop ale amplificatoarelor de pu- calităţii dintelui mai contribuie şi 

tere, ale corectoarelor de frecvenţă acordarea amplificatorului T4—T5, 

etc. Această bază de timp poate amatorii pot monta pe comutatorul 

coborî pînă la 8 Hz, fără distorsiuni, K un al doilea galet sincron, care să 

1 cu un nivel de ieşire suficient de comute aceleaşi valori de condensa- 

ridicat. toare, acestea constituind, împreună 

în funcţie de condensatorul de pe cu R6, un filtru pentru frecvenţa 

comutatorul K se va obţine gama de realizată din TI şi T2. 
frecvenţă, iar plaja de lucru în cadrul Aceasta conduce la creşterea ni- 
gamei se va obţine din 'potenţiome- velului de ieşire şi mai ales la 

trul PI. stabilirea nivelului de ieşire egal pe 

Prin faptul că la bornele rezisten- toate gamele de lucru şi totodată la 

ţei R6 se cuplează semnalul de realizarea unui dinte perfect, 
sincronizare ce trebuie adus de la Din colectorul lui T5, printr-un 
amplificatorul Y şi care ar conduce ccyidensator Cx, se pot prelua frec- 

la deformarea semnalului la ieşire, a venţe dreptunghiulare corespunza- 

fost necesară introducerea lui P2, toare frecvenţelor în formă de dinte 

care are sarcina să refacă această de ferăstrău, 
deficienţă, fiind apoi fixat definitiv 


8Hz/o,8V+20kHz/l,2V INTRARE SINCRONIZARE 



tele de rugină. astfel pregătită, se şterge cu mişcări 

In afară de înlăturarea petelor în- repezi cretonul şi se usucă folosind 

tîmplătoare, mobila trebuie curăţată cîrpe uscate. Tapiţeria de pluş se 

periodic. Astfel, mobila '■albă din curăţă cu o cîrpă muiată într-un 

lemn de brad sau tei se spală cu amestec de alcool (o parte) şi eter 

apă, săpun şi sodă, cu o perie sau o (3 părţi). Tapiţeria de catifea se cu- 

cîrpă. Apoi se limpezeşte cu apă în răţă cu tărîţe calde sau nisip cald, 

care s-a dizolvat sare de lămîie ori curat, care se presară pe toată su- 

cu apă în care s-au fiert foi de prafaţa; se lasă astfel circa 2 ore, 

ceapă sau paie (pentru a se obţine o apoi se mătură bine cu o măturică, 

culoare uşor gălbuie) şi se usucă Tapiţeria de mobilă făcută din ţesâ- 

bine cu o cîrpă curată. Mobila vop- turi care nu. suportă apa se curăţă 

sită se curăţă cu apă şi săpun, folo- cu miez de pîine proaspătă. Tapiţe- 

sind o cîrpă şi nu peria. După ce se ria de piele pătată-de grăsime se 

limpezeşte cu apă în care s-a turnat şterge cu neofaîină, iar petele lăsate 

puţin oţet, se usucă şi se lustruieşte de dulciuri se curăţă cu apă caldă şi 

prin frecare cu o cîrpă moale. Mo- săpun. Dacă pielea este- decolorată, 

bila de stejar se curăţă cu peria mu- se spală cu apă şi săpun, se usucă 

iată în benzină, după care se şterge bine, apoi se acoperă cu un strat 

imediat cu o cîrpă curată. ’Se aplică subţire şi uniform de baiţ dizolvat în 

un strat subţire de ceară, se lasă apă şj se lasă să se usuce. Se aplică 

circa 2 ore, apoi se freacă bine cu un strat de lichid protector pentru 

molton. Mobila care imită stejarul se piele procurat din comerţ ori prepa- 
şterge cu o cîrpă muiată în ulei rat din 3 foi de clei de peşte dizol- 

amestecat cu terebentină şi se ius- vate în 1/4 I apă caldă. După ce se 

truieşte frecînd cu o cîrpă din mol- usucă, se dă un strat de ceară şi se 
ton. lustruieşte cu o cîrpă moale de mol- 

Mobila tapiţată cu creton se cu- ton. 
răţă cu apă caldă şi săpun, în care Mobila din împletituri de salcie, 
s-au turnat cîteva picături de amo- stuf, trestie, papură etc. se curăţă de 

niac. Se moaie puţin o cîrpă în apa praf cu o perie ori cu aspiratorul. 


19 


TEHNSUM 7/1S85 











irig. CONSTANTIN DUMITRU, 
ing. MARIUS CIORICA, 
ing. BOGDAN COJQCARU 



SETUL DE INSTRUCŢIUNI AL /jlP 
Z80-CPU 


Setul de instrucţiuni al lui Z80 poate fi 
divizat în următoarele grupuri funcţio¬ 
nale: 

— instrucţiuni pentru transferarea da¬ 
telor (între registrele interne ale CPU sau 
între CPU şi memorie, respectiv porturi 
l/O); 

— instrucţiuni aritmetice pe cuvinte 
de 8 şi 16 biţi; 

— instrucţiuni logice, deplasări şi ro¬ 
taţii; 

— instrucţiuni cu efect asupra biţilor 
individuali (fie în memorie, fie în regis¬ 


trele interne); 

— instrucţiuni de salt condiţionat sau 
nu şi reîntoarceri din subrutine; 

— instrucţiuni de control ale CPU. 

Sumarul pe care îl vom prezenta în 

“continuare, bazat pe această împărţire 
funcţională a setului de instrucţiuni, fo¬ 
loseşte mnemonica .din limbajul de 
asamblare, operaţia simbolică şi o des¬ 
criere a operanzilor sau a efectului gene¬ 
ral al operaţiei (limbajul simbolic folosit 
este cel descris în numărul anterior). 


şi deci: 


în care: 

U/? este o tensiune de referinţă, 
foarte stabilă; 

R 0 este rezistenţa totală, aparat de 
măsură-rezistenţă adiţională; 

R« este o rezistenţă etalon, de 
precizie; 

R, este rezistenţa de măsurat. 
Dacă se alege R*<R 4 , rezultă 
\ Mma ^ U«/R 0 . 

O soluţie foarte elegantă de reali¬ 
zare a schemei este utilizarea unui 
circuit p A723, deoarece: 

— atît sursa de referinţă cît şi 
A.O. sînt integrate în aceeaşi capsu¬ 
lă, de aici rezultînd performanţe 
electrice şi termice bune; 

— capabilitatea relativ mare de 
curent la ieşire (maximum 150 mA); 

— realizarea simplă a protecţiei la 
scurtcircuit. 

întinai rezultă schema din figura 
2. în. acest caz, U* =7,15 V 
(6,8 V—7,6 V). Pentru calcule 
Ur = 7 V. Se alege un instrument de 
măsură cu l o =100juA, Rt = 3 kfî 
(uzual). 

Rezultă R 0 = Ur/Iq = 70 k£1. (Se 
realizează dintr-o rezistenţă de 
56 kîl şi un semireglabil de 22 kîl.) 
Condensatoarele de filtraj pe ali¬ 
mentare vor fi ceramic (0,1 juF) şi 
tantal (5 uf). Pentru R/?=47 îl cu¬ 
rentul maxim debitat este U c = 
0,6 V/47 îl = 13 mA. 

La deducerea relaţiei (1) s-a con¬ 
siderat A.O. ideal, avînd rezistenţa 
de intrare infinită. Pe domeniile mari 


de rezistenţe, rezistenţa de intrare în 
A.O., R,„ devine supărătoare. Luînd 
pentru R ( „ o valoare "'tipică 
R„ = 3,3 Mîl, pentru scara de 1 Mîl, 
Rfc.ll Re = 1 Mn, adică R e = 1,35 Mîl. 

Acest impediment se poate re¬ 
zolva cu schema din figura 3. Pozi¬ 
ţia normală a lui K1 este 1. Poziţia 2 
a fost introdusă pentru măsurarea 
rezistenţelor mai mici. Pentru 100 îl 
cap de scală, cu R* = 1 kîî se co¬ 
mută K1 pe poziţia 2. Conform rela¬ 
ţiei (1) rezultă R 0 = 7 kîl, adică 
R a = 4 kîl. 

Pentru mărirea impedanţei de in¬ 
trare se folosesc 2 tranzistoare ca 
repetoare. Ele se aleg astfel încît să 
aibă un cîştig static de curent fw 
minim 100 la l c = 10 /uA, de exemplu 
LM394 (sau KC810). Varianta 
aceasta are avantajul cuplării ter¬ 
mice excepţionale şi al unei bune 
împerecheri a tranzistoarelor. Se 
poate încerca cuplarea a 2 tranzis¬ 
toare BC109 pe un şunt termic co¬ 
mun. 

Toate rezistenţele sînt cu peliculă 
metalică. Rezistenţele etalon vor fi 
cu toleranţa 0,5%, iar rezistenţele de 
1 Mîl vor fi 1%. Decuplarea circuitu¬ 
lui p A723 se face cu un condensa¬ 
tor cu tantal şi unul ceramic, care se 
vor plasa cît mai aproape de 
capsulă. 

Schema poate măsura rezistenţe 
între 5 îl şi 10 Mîl. în domeniul 
100 îl—1 Mîl eroarea maximă este 
de 0,5%, iar pe scările de 100 îl, res¬ 
pectiv 10 Mîl, maximum 2% (este 
dată practic de clasa de precizie a 
instrumentului folosit). 





20 


TEHNIUM 7/1985 









CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR 

TELEVIZIUNE 


unde reflectate sau difractate de ob¬ 
stacole mai apropiate sau mai înde¬ 
părtate de amplasamentul de recep¬ 
ţie sau mai rar chiar de unde tro- 
posferice. Propagarea undelor pe 
mai multe drumuri produce efecte 
negative (atenuarea semnalului, dis¬ 
torsiuni şi ecouri), cu atît mai pro¬ 
nunţate cu cît raportul dintre inten¬ 
sitatea undei principale şi a celei se¬ 
cundare (reflectate) este mai mic. 

Cînd avem de a face numai cu o 
singură undă secundară, cea reflec¬ 
tată de un sol plan, efectul însumării 
acestora se traduce de cele mai 
multe ori printr-o variaţie a atenuării 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


Revenim asupra cîtorva relaţii an¬ 
terioare pentru a face unele pre¬ 
cizări. Expresia (4) referitoare la 
zgomotul termic intro dus de antenă 
(Uef = l/4.k.T.Af.R) la o instalaţie 
dată are toţi termenii constanţi, cu 
excepţia temperaturii absolute, T, 
care este dată de temperatura de 
zgomot a mediului ambiant. Deoa¬ 
rece nu putem schimba după voie 
temperatura ambiantă a antenei, 
puterea de zgomot generată de 
aceasta nu poate fi modificată. Expre¬ 
sia (8) este o relaţie empirică expri- 
mînd factorul de zgomot al recepto¬ 
rului mediu, F(dB) = f 2,5..f(MHz), 
în funcţie de domeniul de frecvenţă 
al canalului recepţionat. Factorul 
de zgomot al instalaţiei de recepţie 
poate fi îmbunătăţit prin utilizarea 
unui receptor mai bun sau a unui 
amplificator de antenă cu un factor 
de zgomot mai bun ca al receptoru¬ 
lui. Spre deosebire de cazul antenei 
(element pasiv), în cazul elemente¬ 
lor active este posibilă coborîrea 
temperaturii primului sau primelor 
etaje prin introducerea acestora în 
medii frigorifice (nu se aplică decît 
în instalaţii profesionale). 

Ţinînd seama de dorinţa obţinerii 
unui raport semnal/zgomot cît mai 
bun (imagine excelentă), în expresia 
(10) în relaţia Ur(dBu) = S/Z(dB) + 
F(dm+8(dB) nu se poate interveni 
decît asupra valorii semnalului util 
prin creşterea cîştigului antenei sau 
amplasarea acesteia într-un loc mai 
degajat, cu o valoare de cîmp mai 
ridicată. în acest caz amplificatorul 
de antenă permite compensarea 
pierderilor datorită lungimii mai 
mari a cablului de coborîre. Uneori, 
mai ales în cazul recepţionării unor 
staţii situate la mare distanţă, valoa¬ 
rea cîmpului suferă variaţii în timp 
cu atît mai pronunţate cu cît staţia 
recepţionată este mai depărtată sau 
mai obturată, cînd pe direcţia aces¬ 
teia se interpun obstacole de relief. 
Din acest motiv la realizarea instala¬ 
ţiei de recepţie trebuie să ne asigu¬ 
răm cu o rezervă de semnal util mai 
mare. 

Efectul variaţiei semnalelor slabe 
se manifestă pe televizor prin creş¬ 
terea intensităţii granulaţiei zgomo¬ 
tului de fond. Uneori variaţiile pot fi 
atît de importante încît treptat ima¬ 
ginea utilă se îneacă în zgomot. 
Efectul creşterii supărătoare a zgo¬ 
motului de fond se simte şi pe su¬ 
net, dar ceva mai tîrziu decît impre¬ 
sia neplăcută de pe imagine, dato¬ 
rită utilizării pe canalul de sunet a 
unei benzi mai înguste şi a modula¬ 
ţiei de frecvenţă. Acesta este unul 
din motivele pentru care în cazul te¬ 
leviziunii clasice (analogice) preocu¬ 
parea principală se concentrează în 
ameliorarea calităţii imaginii, sune¬ 
tul fiind de regulă mai „rezistent". 

PROPAGAREA UNDELOR PE MAI 
MULTE DRUMURI 

Variaţia în timp a nivelului semna¬ 
lului (fadingul) se datorează însu¬ 
mării vectorilor undelor ce sosesc la 
locul de amplasare a antenei pe 
două sau mai multe drumuri. De re¬ 
gulă, în cazuri fericite, este vorba 
numai de unda directă şi unda re¬ 
flectată de sol. Dar sînt şi nume¬ 
roase ocazii cînd avem de a face cu 


Fig. 3: Atenuarea reflexiilor sau perturbatorilor prin an¬ 
tene sau sisteme de antene de recepţie (Isina = A/2) 

Eu — cîmp util 
Ep — cîmp perturbator 


Ing. VICTOR SOLCAN 

semnalului (unde staţionare) pe 
înălţime (fig. 1). Cu cît înălţăm an¬ 
tena mai mult, cu atît amplitudinea 
variaţiilor intensităţii se reduce iar 
amplitudinea medie a cîmpului 
Creşte. De aici o importantă conclu¬ 
zie privind înălţarea şi degajarea an¬ 
tenei de recepţie. Fenomenele nu 
sînt aceleaşi în toate cazurile, mai 
ales în teren accidentat, dar, statis¬ 
tic vorbind, aceasta este situaţia cea 
mai frecventă. 

Cînd undele secundare provin din 
reflectare sau difractare de obsta¬ 
cole situate pe diferite direcţii şi la 
distanţe mai mari în jurul amplasa¬ 


mentului de recepţie, se produc 
ecouri sau imagini fantomă simple 
sau repetate, ale căror poziţie şi In¬ 
tensitate pe ecranul televizorului 
sînt funcţie de diferenţa de drum 
(implicit de timp) între sosirea undei 
principale şi a celei secund-are, cît şi 
de proprietăţile reflectante (supra¬ 
faţa, poziţia, structura şi orientarea) 
ale obstacolelor respective sau 
uneori şi cele difractante (muchiile 
sau fantele obstacolelor). Cînd dife¬ 
renţa de drum este mai mică decît o 
microsecundă, efectul de ecou' de¬ 
vine mai puţin supărător, iar uneori 
începe să predomine efectul ce dis- 
torsionează forma semnalului, pro- 
vocînd accentuări sau ştergeri de 
contururi, scăderea definiţiei, distor¬ 
siunea culorilor etc. 

Este greu, dacă nu chiar imposi¬ 
bil, de făcut o clasificare compietă 
şi corectă a efectelor ecourilor, dar 
din experienţele efectuate pînă în 
prezent se poate spune că la un ra¬ 
port între unda directă şi cea reflec¬ 
tată mai mare de 32 dB efectele ne¬ 
gative devin neglijabile. în cazul 
unor diferenţe de timp de propagare 
a undelor secundare faţă de unda 



0 * 



-s.uj 

recepţie 


Fig. 1: Variaţia cîmpuiui Ex cu înălţarea antenei, datorită 
însumării undei directe Ed şi reflectate Ep în teren neacci¬ 
dentat 

-——-Ex în polarizare orizontală (H) 

-—- —~Ex în polarizare verticală (V) 

- —-— Ex în cazul unei reflexii ideale 


, XCm).d(m ) 
4 hţ (m) 



/ _ecou impuls JT 

Semnal 

■ transmis 


recepţionat 
cu un ‘ecou 
nesuplritor 

supărător 


UL>32 dB 
U^<32dB 

A. O 


!2A| 


Fig. 2A: Ecouri de ia distanţă medie (a) şi mare (b). 
Fig. 2B: Ecou şi distorsiuni ia semnate rectangulare: 

a) distorsiune acceptabilă; 

b) distorsiune supărătoare. 


= c.t = 3.10 8 .4,5. IO - * 
= 13,5.102 = 1 350 m 


Al 2 = 3. IO 8 .18. IO' 6 
Al 2 = 5 400 m 




frecvenţe înalte 
accentuate 

directă mai mici de 2 jus pot fi tole¬ 
rate şi rapoarte de amplitudine mai 
mici, 32- dB, pînă în momentul în 
care, raportul scăzînd mult, intervin 
distorsiunile semnalelor (fig. 2A şi 
2B). 

Combaterea efectelor propagării 
pe mai multe drumuri se poate ob¬ 
ţine prin folosirea unor antene de 
recepţie directive, amplasarea »şi 
orientarea optimă a acestora. 

Ţinînd seama de inevitabilitatea în 
perspectivă a folosirii mai eficiente a 
canalelor de televiziune, trebuie să 
amintim influenţa deosebit de nega¬ 
tivă a ecourilor intense apropiate 
sau depărtate asupra transmisiilor 
informaţiilor suplimentare numerice 
(teletextul) şi importanţa deosebită 
a unor măsuri cît mai perfecţionate 
de atenuare şi eliminare a influenţei 
undelor secundare (fig. 3). 

Trebuie să arătăm că din interfe¬ 
renţa undelor directe şi indirecte, în 
afară de producerea unor unde sta¬ 
ţionare în plan vertical, se produc şi 
unde staţionare în plan orizontal, 
motiv pentru care de multe ori şi o 
simplă deplasare a antenei de re¬ 
cepţie în pian orizontal ne poate si¬ 
tua într-un cîmp util mai mare. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 7/1985 









Cu două tranzisîoare se poate 
realiza un microemiţător modulat în 
frecvenţă care lucrează în banda 
80—108 MHz. Semnalul audio apli¬ 
cat acestui emiţător provine de la un 
microfon, deci întregul montaj poate 
fi utilizat ca microfon portabil. Re¬ 
cepţia semnalului se poate face cu 


un receptor dotat cu gama respec¬ 
tivă de frecvenţe. Alimentarea se * 
face cu 1,5 V. 

Reglajul frecvenţei se face cu fri- 
merul C 2 , iar intrarea în oscilaţie cu 
trimerul C 3 . 

TEHNIÎCKE MO VINE, 10/1985 


Schema este compusă dintr-un 
oscilator cu TUJ şi un grup de trei 
tiristoare care permit aprinderea a 
trei becuri sau a trei grupuri de be¬ 
curi. 

Becurile se aprind într-o anumită 


ordine, 1—2—3, după care ciclul se 
repetă. Alimentarea montajului se 
face de la o sursă de 24 V—2 A. Vi¬ 
teza de deplasare a luminilor se re¬ 
glează din potenţiometrul P(1MH). 

RÂD50TECHNSKA, 1/1985 




h2 r . V Th 3 

|| F 3 x ST 103/2 



A C3 

3 x 1N914 




METR Pf - 


întregul aparat este construit cu glează- din R 2 , iar ritmul, respectiv 

elemente discrete, semnalul acustic cadenţa, se reglează din R, şi R 5 . 

fiind emis de un difuzor. Programa- Alimentarea se face cu 9 V. 
rea duratei de funcţionare se re¬ 


face cu 9 V Montajul este destinat a fi montat diate în condiţii optime semnale de 

în autoturisme, alimentarea asigu- la aparate de radio sau casetofoane. 
B L£8£TROM 4 / 188 S rîndu-se de la acumulatorul de 12 V. 

’ 53,03 Cu acest amplificator pot fi au- MODELIST &QNSTRUX7GR, 

9/1984 



KFS03-8 KFSIT' 


KFOT7 KPSO3-0 
fKFA-10-) 



40M, ŢN4.0M ; 3Br 
3 Bt 


yT1,VT2 213168 VB1-VB4 2D560Ş 


j£ '““WH 

in i m | 

CI ^ M3 

390 i m J 

li >KM503* 


fm 


\.C9 92120 


C80JMK BF/ 

HI— 

U IM 


m ^ 

KT3156 

ne VT3 , 

ni „ KT315E 


Etajul cu tranzistorul KT315A este 
un oscilator pilotat cu cuarţ, care 
pentru emisie primeşte alimentare 
prin manipulator şi livrează aproxi¬ 
mativ 1 W. La recepţie, acest oscila¬ 
tor generează semnal de amestec cu 
semnalul din antenă. Mici corecţii 
ale frecventei oscilatorului se obţin 
din C 9 (5—15 pF). 

Alimentarea se face cu 12 V. 


TEHNiUM 7/1985 




AA12- 2A 


.— EXPO RTÂTO R 

elbctrCDimum 

ÎNTREPRINDEREA DE COIV1ER1 
BUCUREŞTI-ROMÂNiA STR. ALEXANi 


TEHNIUM 7/1985 





















mă § ,i m 

Kg T 1 “fel 


MARJA ION — Bacău 

Vi se va expedia răspuns şi prin 
poştă, cu lămuriri suplimentare la 
preamplificator. 

Luaţi în considerare ce scrie pe 
difuzor sau în prospecte, nu ce pă¬ 
rere îşi exprimă neiniţiaţii. 

POPA ROMEO - laşi 
Dacă aparatul recepţionează 
unele staţii în UUS, înseamnă că nu 
este defect şi adaptînd o antenă • 
adecvată se va putea recepţiona şi 
programul III. 

Dacă nu recepţionează nimic cînd 
este apăsat butonul UUS, va trebui 
verificat aparatul. 

MARCUS FRÂNCISC — Satu Mare 
Circuitul integrat la care vă referiţi 
nu are echivalent. 

OANCESCU DORIN — Suceava 
Revedoţi în colecţia „Tehnium" ar¬ 


ticolele referitoare la eioxarea alu¬ 
miniului. 

ANGHEL NICOLAE — Giurgiu 

Semnalele la care vă referiţi apar¬ 
ţin staţiilor TV din Danemarca, Sue¬ 
dia şi Norvegia. în amplificatoarele 
de antenă se folosesc etaje simple 
pentru stabilitatea în funcţionare. 
ALISTAR ION - jud. Neamţ 
Verificaţi întîi dacă aveţi semnal la 
detecţie. Schema aparatului „Paci¬ 
fic" a fost publicată în almanah. 
PÂPP ELMER - jud. Bihor 
Vom mai publica detectoare de 
metal. 

BUTYLA L. — Cluj-Napoca; BICA 
DANIEL - Piteşti; EFTIMIE BOG¬ 
DAN - Brăila; NICOLESCU ADÂ- 
NIŞ — Buzău 

Vom reveni asupra celor solicitate 
TUMAR ANTAL — Ploieşti 
Respectaţi conexiunile din cabla¬ 
jul imprimat. 

DSADRU LUCIAN - jud. Hunedoara 

Injectaţi semnal în grila tubului şi 
reglaţi miezul bobinei pînă indicaţia 
voltmetrului este minimă. 




53 53 = 


ROTARU NICULSŢĂ - Bistriţa-Nă- 
săud 

Montaţi condensatoare trimer 
10—40 pF. 

TURCU VASILE - Brăila 

Bobinaţi pe carcase. 

DOBRE NONI - Constanţa 
Verificaţi partea mecanică a între¬ 
gului magnetofon — puneţi cîte o 
picătură de ulei la lagăre şi motorul 
va funcţiona normal. 

DINU GHEORGHE - jud. Argeş 
Zgomotul din difuzor provine din 
potenţiometru. Spălaţi potenţiome- 
trul cu spirt. 

FUMUREANU GH. - Rm. Vîlcea 

Tranzistoarele la care vă referiţi 
nu au echivalente. 

STOICA TEODOR - Roşiorii de 
Vede 

Defectul este din etajul baleiaj pe 
verticală. 

STELESCU RADU - Jud Mehe¬ 
dinţi 

Dacă apare o dungă orizontală pe 
ecran, defectul este din baleiajul de 
cadre. Verificaţi legăturile ia regleta 
ce face contact cu bobinele de de- 
flexie (eventual alte conexiuni din 
acest traiect) şi apoi tubui PCL 85. 
MÂDA GAVRIL - Arad 
Vă vom transmite cele solicitate. 
ANDRSCI LIVIU - Galaţi 
In magnetofon s-a defectat osci¬ 
latorul de ştergere şi premagneti- 
zare. Reparaţi acest etaj. 


DUMITRAŞCU GH. - Bucureşti 
Nu este vorba de un semna! 
foarte puternic, ci de un semnal 
foarte mic. Totul se remediază tel 
din antenă. Probabil, locul undfe 
este antena dv. nu primeşte semnal 
suficient, fiind obturată de alte blo¬ 
curi. încercaţi înălţarea an.tenei cu 
cîţiva metri şi eventual deplasarea; 
ei în' alt punct. Amplificatorul este 
util cîhd se recepţionează cît de cît 
semnal. Aşa-numiţii „purici" pe 
ecran nu sînt altceva decît'vizuali¬ 
zarea zgomotului. 

ANDRIESCU D. - laşi 
îmbunătăţirea recepţiei se poate 
face numai cu antene eficace; mon¬ 
taţi eventual 4 antene. Modificarea 
blocului de canale se poate face nu¬ 
mai de un specialist. 

MOLDOVÂN PETRICĂ — Cluj- 
Napoca 

Defectul se poate remedia numai 
prin măsurători. Faceţi inversarea 
legăturilor de la bobinele de deflexie 
baleiaj cadre. Dacă aceeaşi porţiune 
din ecran rămîne întunecată, tubul 
este defect, dacă partea întunecată 
se mută în partea de jos a ecranului, 
defectul este în etajul de baleiaj. 
SERBULEA SORIN - Breaza 
Verificaţi redresorul casetofonu- 
lui; se pare că nu mai poate debita 
curentul cerut de motor şi amplifi¬ 
cator (la nivel mare). 

i. M. 


LĂZĂRESCU FLOREA - Galaţi 

Radiocasetofonul STR 500 FL conţine componente discrete şi un 
circuit integrat. Alimentat cu 6 V din baterii sau reţeaua electrică, de¬ 
bitează o putere maximă de 1,5 W ţp un consum de 8 W. Casetofonui 
lucrează pe două piste (înregistrare-redare mono). 

Receptorul acoperă gamele 87,5—108 MHz, 535—1 605 kHz şi 
150—300 kHz. Frecvenţa intermediară pentru FM este 10,7 MHz, iar 
pentru AM este de 455 kHz. 

Jranzistoarele din blocul UUS pot fi înlocuite cu BF200 sau BF214. 

în numărui viitor vom publica partea de casetofon şi amplificatorul 
AF de putere. 



Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU 
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA 
Secretar responsabil de redacţie; ing. ILIE MiHĂESCU 
Redactor responsabil de număr: flz. ALEXANDRU MÂRCULESCU 
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU 


CITITORI! DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILATE- 
LIA S ‘ - SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ. 
P.O.BOX 12—201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GR1VIŢEI 
NR. 64—66. 


Administraţia