Tehnium/1982/8206

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

REVISTA LUNARA EDITATA DE C.C. AL U.T.C.

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

ÎN ACTUALITATE:

LUCRAREA PRACTICĂ
DE BACALAUREAT ....

S Reglajul şi comanda acţio¬
nărilor de forţă

Generator de semnale drept¬
unghiulare

RADIOTEHNICĂ PENTRU
ELEVI .......

Tranzistorul cu efect de
cîmp

Experiment

Modul multifuncţional

CERCURILE

TEHNICO-APLICATIVE ..

1N4148

MEMORATOR T .

Tranzistoare bipolare.
Capsule-conexiuni

AUTO-MOTO .

Avertizoare la uşi şi stopuri
PENTRU TINERII
DIN AGRICULTURĂ ...................

Crescătorie de iepuri

FOTOTEHNICĂ ..

Analizorul de culoare

ATELIER .

Redresoare

LOCUINŢA NOASTRĂ .

Iluminatul modern — ilumi¬
nat economic

REVISTA REVISTELOR .

Tx 27 MHz
Balans stereo
Rx 3,5 MHz
-Litera K

MAGAZIN TEHNIC .

Ce ştim despre terotehnică
Cuvinte încrucişate

POŞTA REDACŢIEI ...

CVI

2x_500_pFj

LUCRAREA PRACTICA RE RACALAHREAT

REGLAJUL
81 CRMANRA
ACŢIONARILOR

REIRRTA
CU AJHTURHL
AMPLIRINEI

Grupul şcolar „Tehnoton" din laşi se numără printre importantele pepiniere ale for¬
ţei de muncă pentru o ramură de vîrf a economiei naţionale - industria electronică. Dealt¬
fel, calitatea producţiei întreprinderii tutelare, cunoscută în ţară şi în lume, depinde logic
şi de calitatea pregătirii absolvenţilor acestui grup şcolar, formaţi şi instruiţi de un valo¬
ros corp didactic. Producţia elevilor a echivalat în decutsul anului trecut cu valori impor¬
tante, o serie de repere fiind preluate direct din planul întreprinderii „Tehnotorf. Este de
menţionat faptul că printre beneficiarii producţiei semnate ae cei peste 1 500 de elevi ai
grupului şcolar ieşean se mai numără şi alte întreprinderi economice cu profil mecanic
sau agricol.

lin procent de 100% de lucrări practice de bacalaureat cu caracter aplicativ mate¬
rializează finalizarea integrării învăţămîntului cu producţia, majoritatea lucrărilor fiind
destinate autodotării laboratoarelor, cabinetelor şcolare şi atelierelor-şcoală. Am ales din¬
tre aceste lucrări două teme care ar putea deveni un model util şi pentru absolvenţii altor
licee industriale din ţară, şi anume: REGLAJUL Şl COMANDA ACŢIONARILOR DE FORŢA CU
AJUTORUL AMPUDINEI, realizată de absolventul CONSTANTIN LUCA, sub îndrumarea pro¬
fesorului ing. MIHAI VASILACHE, şi GENERATOR DE SEMNALE DREPTUNGHIULARE, reali¬
zată de absolventa EMIMA DASCĂLU, sub îndrumarea profesorului ing. PAUL STOIAN.
Constructorii amatori care doresc amănunte despre aceste lucrări se pot adresa profesori¬
lor îndrumători pe adresa liceului. (C.S.)

în sistemele modeme de acţionare
electrică a utilajelor industriale, deci
şi a maşinilor-unelte, un loc impor¬
tant îl are în prezent reglarea auto¬
mată a regimurilor de funcţionare în
sarcină ale acţionării, în conformi¬
tate cu cerinţele procesului tehnolo¬
gic respectiv.

în timpul procesului de producţie,
la executarea unor operaţii se im¬
pun porniri dese ale maşinilor de lu¬
cru, schimbarea sensului de rotaţie,
reglajul vitezei în limite largi sau
menţinerea strict constantă a vitezei
de lucru şi, în general, executarea
de diferite manevre în funcţie de
desfăşurarea procesului tehnologic.
Imposibilitatea executării tuturor
acestor operaţii manual, precum şi
complexitatea schemelor cinematice
ale diferitelor maşini au dus la dez¬
voltarea unor sisteme de comandă
şi reglaj din ce în ce mai complexe,

Datorită acestui fapt, utilajele de
înaltă productivitate sînt acţionate în
prezent de grupuri de maşini co¬
mandate de aparate electromagne¬
tice, relee contactoare, regulatoare,
al căror număr se poate ridica la
zeci şi chiar sute de elemente. Re¬
ducerea consumului de energie cere
şi mai mult ca dispozitivele de acţio¬
nare electrice şi electronice să fie
raţionalizate şi perfecţionate la ma¬
ximum. Rezolvarea acestei probleme
prin utilizarea comenzilor cu relee şi
contactoare duce într-o măsură şi
mai mare ja complicarea schemelor
existente. în ultimul timp, folosirea
unor maşini speciale de mică putere
duce la soluţionarea favorabilă a
problemei. Folosirea acestor maşini
a permis să se poată reduce în mai
mare măsură cantitatea de utilaj fo¬
losit, mărindu-se rapiditatea sche¬
melor de comandă.

Amplidina este o maşină de cu¬
rent continuu cu cîmp transversal
care este utilizată ca amplificator de
putere, debitînd o putere amplificată
de 300—500 ori, însă proporţională
cu semnalul primit.

Maşina are atît rotorul cît şi stato¬
rul executate din tole. Pe stator sînt
aşezate înfăşurarea de excitaţie pen¬
tru doi poli (înfăşurrre care pri¬
meşte semnalul), înfăşurarea de co¬
mutaţie şi înfăşurarea de compensa¬
ţie. Pe colector sînt prevăzute patru
rînduri de perii, periile T, şi T 2 , situ¬
ate pe axa neutră şi scurtcircuitate
între ele, şi periile U şi Le, situate
pe axa polilor de excitaţie. Dacă se
alimentează înfăşurarea de excitaţie
cu semnalul O'e, se creează un flux
inductor slab pe axa longitudinală
l-l’. Acesta induce în bobinajul indu-
sului o t.e.m. care produce curentul
i t de valoare mai mare. ce se închide

prin periile Tj, T 2 . Curentul i ţ care
circulă prin bobinajul indusului pro¬
duce la rîndul său un flux de reacţie
«transversal, orientat după axa t-t’,
care induce în bobinajul indusului o
t.e.m. E, ce poate fi măsurată la pe¬
riile U, L 2 . Prin periile L,, 1^ ampli¬
dina debitează în circuitul exterior o
putere amplificată faţă de puterea
primită în bobinajul de excitaţie.
Pentru îmbunătăţirea comutaţiilor
periilor L 1; Lş, pe stator este prevă¬
zut un bobinaj de comutaţie, iar
pentru compensarea fluxului de
reacţie ce îl produce curentul princi¬
pal, se prevede un bobinaj de com¬
pensaţie repartizat uniform în cres¬
tături.

în general, schemele de acţionare
cu amplificatoare rotative de tip am-
plidină sînt foarte comode întrucît
aproape întreaga comandă este tre¬
cută asupra circuitelor înfăşurării de

GENERATRR

UE SEMNALE
RREPTHRGHIULARE

Generatorul de semnale dreptun¬
ghiulare este un instrument indis¬
pensabil pentru lucrul în laboratoare
în domeniul de înaltă fidelitate şi de
electronică în general.

Generatorul furnizează un semnal
dreptunghiular de mare simetrie şi
permite reglajul compensaţiei circui¬
telor de contrareacţie de joasă frec¬
venţă de bandă largă.

în acest generator este posibil să
se varieze frecvenţa în mod conti¬
nuu de la 20 la 200 Hz (respectiv în
raport 10 pe fiecare gamă).

Semnalul de la ieşire este reglabil.

Reglarea se poate face în mod con¬
tinuu de la 0 la 20 Vvv.

— Banda de frecvenţe: 20 Hz —

20 kHz în trei game:

20 Hz — 200 Hz;

200 Hz — 2 kHz;

2 kHz — 20 kHz

— Tensiunea de ieşire: maximum
20 Vvv

— Impedanţa de ieşire: 600 ft

— Circuit integrat folosit: ^A 709

— Alimentarea: 220 V/±15 V.

DESCRIEREA CSRCUITULUS

Circuitul electric al generatorului

este prezentat în figură. Este un os- R este formată din potenţiometrul
cilator de tip RC cu două'bucle de R 6 conectat la intrarea neinversoare

reacţie. Ca amplificator se foloseşte 3 a circuitului integrat şi care este

un amplificator operaţional integrat limitat superior şi inferior de rezis-

mA 709. toarele R 5 şi R 7 . Cu ajutorul acestuia

Reacţia pozitivă este introdusă se variază în mod continuu frec-

printr-un circuit RC. C este unul din venţa în gamă, valoarea superioară
cele trei condensatoare, C 6 , C 7 , C 8 , şi inferioară fiind limitate de către

montate la intrarea inversoare 2 a R 5 = 100 kH şi R 7 = 1,8 kH.

circuitului integrat prin intermediul Cînd comutatorul Kt se află pe
comutatorului K,. Valorile acestora poziţia 1 circuitul de reacţie este

determină cele trei game de frec- format din R 8 şi C§. Condensatorul
venţă. C 6 începe să se încarce şi, cînd

TEHNIUM 6/1982

r LA 194 *lB3 £ 6 l®2I

t € a

ţii l ^'vX\bobinaj DE
//\ \ \ A ^' E

T $>

FUNCŢIONARE

AMPLIDINĂ

FUNCŢIONARE

EXCITAŢIE

MOTOR

g.c.

STINSA

FUNCŢIONARE
MOTOR C.C
DREAPTA

excitaţie. Prin aceste circuite trecînd
curenţi mici, numărul de aparate ne-
cesare se reduce cu peste 50 %, re-
ducîndu-se în acelaşi timp şi dimen¬
siunile lor.

Schema de acţionare cuprinde ca
elemente principale o amplidină şi
un motor de c.c. Pentru acţionarea
amplidinei se foloseşte un motor
asincron trifazat. Alimentarea exci¬
taţiei amplidinei se realizează cu
ajutorul punţii redresoare P u iar ali¬
mentarea indusului motorului de c.c.
se realizează cu ajutorul punţii P 2 .

Pentru variaţia tensiunii pe înfăşu¬
rarea de excitaţie a amplidinei se fo¬
loseşte rezistorul R.

Se porneşte motorul asincron ac-
ţionîndu-se asupra butonului B^
care închide circuitul bobinei con¬

tactorului G,, care închide contac¬
tele din circuitul motorului.
Printr-un contact al lui C, se reali¬
zează menţinerea în poziţie cuplat.
Pentru excitarea amplidinei se acţio¬
nează asupra butonului B 3 , care în¬
chide circuitul bobinei contactorului
C 4 , care îşi închide contactele din
circuitul de excitaţie al amplidinei.
Totodată se realizează printr-un
contact C 4 menţinerea în poziţia cu¬
plat a contactorului. La închiderea
contactelor contactorului C 4 ampli-
dina este excitată şi debitează ten¬
siune, alimentînd astfel circuitul de
excitaţie al motorului de c.c. Acest
circuit este prevăzut cu un contact
c t pentru protecţia supraîncărcării
motorului de antrenare MA în cazul
în care ar porni odată cu excitaţia

SEMNALIZARE FUNCŢIONARE EXCITAŢIE moTORCC MOTOR CC
COMANDĂ AMPLIDINA AMPUDINA M $°* a CC - dKa

amplidinei. Pentru pornirea acestuia
în sensul de rotaţie dorit, se acţio¬
nează după caz asupra butoanelor
B 2 sau B 3 , care închid circuitele bobi¬
nelor contactoarelor C 2 , respectiv
C 3 . Acestea îşi închid contactele din
circuitul indusului motorului care,
avînd alimentată excitaţia, se va roti
în sensul dorit. Pentru oprirea moto¬
rului se acţionează asupra butonului
B,, iar pentru oprirea motorului de
acţionare a amplidinei se acţionează
asupra butonului B,.

Pentru protecţia la scurtcircuit a
motorului de antrenare a amplidinei
s-au prevăzut siguranţe fuzibile în
circuit, iar pentru protecţia la supra¬
sarcină s-a introdus în circuit un re¬
leu termic. Alimentarea cu tensiune
a punţilor redresoare P 3 şi P 2 se
face de la un transformator de ten¬
siune cu mediane în circuitul secun¬
dar.

Pentru observarea funcţionării co¬
recte a schemei, aceasta a fost pre¬
văzută cu lămpi de semnalizare care
indică buna funcţionare şi sensul de

rotaţie al motorului, după cum ur¬
mează:

L 3 — semnalizează prezenţa ten¬
siunii în schemă

Le — funcţionarea amplidinei

L 3 — alimentarea excitaţiei ampli¬
dinei

L* — rotaţia într-un sens al moto¬
rului de c.c.

Lg — rotaţia în celălalt sens al
motorului de C.c.

Lg — prezenţa tensiunii în schema
de comandă.

Pentru protecţia diferitelor ele¬
mente ale schemei de acţionare
contra scurtcircuitelor sînt prevă¬
zute siguranţe fuzibile, după cum
urmeaeă:

S 2 — pentru protecţia primarului
transformatorului

S 3 , S 4 — pentru protecţia secun¬
darului transformatorului

S 5 — pentru protecţia schemei de
comandă

Sb — pentru protecţia punţii re¬
dresoare P|

S 7 — pentru protecţia punţii re¬
dresoare P 2 .

Pentru a observa cu ce tensiune
se alimentează excitaţia motorului
de c.c. este instalat un voltmetru de
c.c. pînă la 40 V, iar pentru a ob¬
serva curentul pe care îl ia motorul
de c.c. este prevăzut un ampecrmetru
de 10 A. Schema de comandă mai
este prevăzută şi cu un contact de
protecţie a releului de suprasarcină
al motorului principal.

atinge valoarea de basculare, apare
tensiune de ieşire deoarece genera¬
torul sesizează încărcarea conden¬
satorului pe borna inversoare. încăr¬
carea şi descărcarea condensatoru¬
lui determină durata şi deci frec¬
venţa semnalului la ieşire. Perioada
semnalului este dată de relaţia T = 2
R's C 6 , unde R ' 6 este R 7 şi rezistenţa
potenţiometrului pînă la cursor.

Frecvenţa semnalului devine:

T 2(R 7 + R)C 6
Pentru R = R s => f = 21 Hz, ceea
ce reprezintă limita inferioară a pri¬
mei game.

Montajul generează o oscilaţie si¬
nusoidală, care este limitată şi
transformată în oscilaţie dreptun¬
ghiulară de către tranzistorul T, din
primul etaj de amplificare. Acest
tranzistor joacă rolul de amplificator
lirnitator cu două praguri de limi¬
tare. Primul prag se determină prin
nivelul tensiunii de intrare U in „(t) ia
care tranzistorul este saturat. în re¬
gimurile de tăiere şi saturare coefi-

LÎSTA DE PIESE COMPONENTE

C: - 1 000 mF/25 V R, = R-> = 12 kO
= 1 000 ,uF/ 25 V R, = 100 kn
C 3 = 1 000 mF/25 V R., = 47 O

C 4 = 10 pF R< = 100 kiî

C 5 = 2,7 pF R 6 = 22 kH

C s = 1 mF R- = 1,8 ka

Cv = 100 nF R* = 560 O

C 8 = 10 nF Rq = 39 CI

D, = 1N4148 R,o = 39 O

D 2 = 1N4148 R 11 = 560 O

L = bec control R 12 = 2,2 kO

cientul de transfer este zero
(K ilm 0), tensiunea de ieşire nu de¬
pinde practic de cea de intrare şi
este egală cu U cb = E c — l c0 R c — E c
în regim de tăiere şi cu U,* 0 în

regim de saturare. Pentru formarea
impulsurilor cu fronturi abrupte se
alege punctul de funcţionare în
apropierea nivelului U c = E c /2. în
acest caz prin lirnitator trec regiu¬
nile cele mai abrupte ale sinusoidei
şi, în condiţiile unei amplificări mari,
impulsurile de ieşire au fronturi
scurte (E c = +15 V, R c = 25 k CI). Bu¬
cla de reacţie negativă este consti¬
tuită din diodele D! şi D 2 şi rezistoa-
rele R,, R 2 si R 3 . Potentiometrul se-
mireglabii R 3 = 100 kO, al cărui
cursor este conectat ia borna 2 a cir¬
cuitului integrat şi ale cărui extremităţi
merg ia diodele D 1 şi D 2 (1N4148),
permite în timpul punerii la punct
reglajul simetriei semnalului drept¬
unghiular. Valoarea potenţiometru-
iui R 3 este limitată de R 3 şi R 2 . în
cele două bucle de reacţie avem
amplificări egale.

Rezistoarele R-n = 560 CI, R 10 =
= 39 n, R 9 = 39 D şi R 8 = 560 CI
formează împreună cu poten¬
ţiometre R 12 un divizor de semnal.

Potenţiometre R 12 (de 2,2 kft)
permite reglajul amplitudinii semna¬
lului dreptunghiular ce se culege pe
mufa I-,. Alimentarea montajului se
obţine de ia reţea printr-un transfor¬
mator. Sistemul redresor este com¬
pus dintr-o punte redresoare la ieşi¬
rea căreia se găsesc două conden¬
satoare de filtraj C 3 şi C 2 .

în paralei cu primarul transforma¬
torului este conectată o lampă de
control cu neon, L.

de la F.R.R.

REZULTATE ALE RADIOAMATORILOR

1. CAMPIONATUL REPUBLICAN DE UNDE SCURTE 3,5 MHz
(4 ETAPE) IANUARIE 1982

a) seniori

1 Giurgea Andrei Y03AC 77 250 pct campion R.S.R

2 Bucur Virgil Y09BCM 65 460

3 Constantinescu Costel Y03ACX 63 999

b) seniori echipe

1 Radioclubul jud. IAŞI Y08KAE 70 500 pct campioană R.S.R.

op. Y08BAM & Y08AHH

2 Casa pionierilor Oraviţa Y02KHV 63 489

3 Radioclubul jud. Constanţa Y04KCA 57 453

c) juniori

1 Crisan Mircea Y05CBX 41 301 pct campion R.S.R.

2 Obradov Slobodan YQ2CEQ 37 371

3 Limona SîeiiCă Y04FM 36 978

d) juniori echipe

1 Institutul politehnic laşi Y08K6X 47 196 pct campioană R.S.R.

op. Y08BDR & Y08CJP

2 A.S. - Azomureş Ţg. Mureş Y06KNI 36 936

3 Casa pionierilor Rîşnov Y06KNR 36 283

TEHNIUM 6/1982

1111 :

TEHNICA

PENTRU ELEVI

«91

CI EFECT IE CliP

Fiz. A. IVIĂHCULESCU

Pentru a funcţiona corect în regi¬
mul de lucru dorit, FET-ui trebuie
polarizat static, adica terminalelor
sale trebuie sa le aplicam în repaus
(în absenţa semnalului de intrare)
anumite potenţiale continue fixe în
raport cu masa. Alegerea acestor
potenţiale este echivalenta cu sta¬
bilirea unor valori de repaus ale cu¬
renţilor prin terminale. Se spune —
ca şi în cazul tranzistorului bipolar
— ca stabilim punctul static de
funcţionare.

Practic, polarizarea se realizează
prin alegerea adecvata a valorilor
pentru rezistenţele de sursa, drena
şi poarta, aşa cum vom vedea mai
departe. Reţeaua de polarizare tre¬
buie proiectata cu grija, ea avînd
totodată rolul de a remedia (com¬
pensa) doua neajunsuri mari ale
FET-urilor, anume dispersia para¬
metrilor de semnal mic cu tempe¬
ratura şi împraştierea mare a para¬
metrilor pentru tranzistoarele de
acelaşi tip (presupuse identice).

Ne vom referi în continuare la
funcţionarea FET-ului ca amplifi¬
cator liniar. Ca şi la tranzistorul bi¬
polar, analiza se face în planul ca¬
racteristicilor de ieşire, b = f(Vos)
pentru Vgs = constant (parame¬
tru). După cum se observa în figura
8 , putem distinge trei zone cu com¬
portări diferite ale curbelor carac¬
teristice:

— zona ohmică (I), în care
curentul l D . creşte cu creşterea
tensiunii Vds, la început aproxima¬
tiv proporţional (de unde şi atribu¬
tul de ,,ohmica“), apoi tot mai lent;

— zona de saturaţie (II), unde
curentul de drena creşte foarte
puţin cu Vds, putînd fi presupus te¬
oretic constant (practic saturaţia
nu este totala, l D continuînd să mai
crească);

— zona de clacaj sau de ava¬
lanşă, în care caracteristicile pre¬
zintă un cot abrupt, Suînd o poziţie

■O+E

Vg$ < 0 pentru canal N
\fes >0 pentru canal P

aproape verticala (datorita feno¬
menelor de avalanşa şi de multipli¬
care a purtătorilor de. sarcina).

Primele doua zone sînt separate
între ele printr-o curbă (mai exact
o parabola), determinata ca locul
geometric ai punctelor de pe ca¬
racteristici pentru cârje Vds = Vp —
-Vgs (mărimile Vds, V p şi Vqs se
iau în valoare absolută). Acestea
sînt tocmai punctele în care curen¬
tul Id „atinge" valoarea de saturaţie
pentru Vgs dat, marcînd deci „ieşi¬
rea" curbelor caracteristice din por¬
ţiunile de neliniaritate pronunţată.

Reamintim că FET-ul cu jonc¬
ţiune prezintă conducţia maximă a
canalului (deci valoarea maximă a
lui Id) pentru Vgs — 0 şi conducţia
minima (Id ^ 0) pentru Vgs = vp
(mărimea V^ se numeşte valoare
de prag, de închidere sau de stran¬
gulare a tensiunii poartă-sursă).
Regăsim în figura 8 marimea V P
(în modul) ca abscisa a punctului
în care caracteristica Vgs = 0
„intra" în zona de saturaţie.

Tranzistorul poate fi utilizat
practic în oricare din zonele men¬
ţionate, în funcţie de scopul ur¬
mărit. Pentru funcţionarea în regim
de amplificator liniar, există în pia¬
nul caracteristicilor de ieşire o aşa-
numită regiune permisă, determi¬
nată de limitările de tensiune, cu¬
rent şi putere ale tranzistorului, ca
şi de neliniarităţile mai pronunţate
ale caracteristicilor, regjiune în in¬
teriorul căreia trebuie să se situeze
în permanenţă punctul instantaneu
de funcţionare. Mai precis, frontie¬
rele regiunii permise de funcţio¬
nare (zona haşurată din figura 9)
sînt:

— caracteristica lD=f(Vos) pen¬
tru Vgs = 0;

— curba de disipaţie maxima,
Vds ' Io = Pdmax(° hi P erbo| a în pla¬
nul Vds ~ Id), care separă regiunea
de funcţionare sigură, Vds * b < Pdmax

(spre origine) de cea de funcţionare
nesigură, V D s • I d > P dm ax (spre zona
de avalanşă);

— dreapta V D s = Vosmax, care li¬
mitează tensiunea drenă-sursă la
valoarea maximă sau de străpun¬
gere, notată şi V (B r)dss;

— dreapta b = 0, cu semnificaţie
şi justificare evidente şi

— graniţa regiunii de saturaţie,
adică parabola V D s = V P - v G s des_
pre care am vorbit mai înainte.

Putem spune că în interiorul zo¬
nei permise de funcţionare carac¬

teristicile sînt aproximativ drepte şi
paralele. Tocmai această particu¬
laritate justifică alegerea zonei
pentru funcţionarea în regim liniar,
deoarece — după cum vom vedea
mai departe — deplasarea punctu¬
lui de funcţionare (în jurul poziţiei
statice) pe 6 dreaptă de sarcină cu¬
prinsă în această zonă se face prin
variaţii proporţionale ale mărimilor
Vgs şi Vds (altfel spus, amplificarea
în tensiune este liniară în jurul
punctului static).

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Se poate auzi cum „pîipîie“ un bec ali¬
mentat la tensiunea alternativă de reţea?
Fireşte că da - şi încă foarte simplu. Nu
trebuie decît să plasăm în faţa sa un ele¬
ment fotosensibi! (fototranzistor, fotocelulă,
fotodiodă etc.) care să transforme variaţiile
intensităţii luminoase cu frecvenţa reţetei
(deci insesizabile pentru ochi) în variaţii ale
unor mărimi electrice (rezistenţă, curent,
tensiune), iar pe acestea din urmă să le
aplicăm în circuitul de intrare al unui ampli¬
ficator AF. Traducîorul elecîroacustic co¬
nectat Sa ieşirea amplificatorului (difuzor,
cască) va „transforma" la rîndui său varia¬
ţiile curentului electric în sunete, adică toc¬
mai ceea ce trebuia demonstrat.

iată şi o schemă simplă (fig. 1)care per¬
mite o demonstraţie mult mai convingă¬
toare. Amplificatorul AF este realizat cu un
circuit integrat BA741, (uA741 etc.), cîşîigu!
său In tensiune ajustîndu-se prin alegerea
adecvată a valorii lui R 2 (între 500 k n şi
2 Mxi). Reamintim că numerotarea picioru¬
şelor începe de la cheie spre stînga, atunci
cînd capsula este privită dinspre tata opusă

MARK AfyORSS

terminalelor. Cifrele trecute între paranteze
corespund capsulelor cu 2x7 terminale.

Ca eiement fotosensibil se utilizează un
fototranzistor de orice tip, chiar unul „con¬
fecţionat" prin pilirea capsulei unui tranzis¬
tor obişnuit {vezi nr. 7/1977 al revistei
„Tehnium"). Alimentarea se face de ia bate¬
rii (9 V sau 2x4,5 V în serie) sau de la un
redresor filtrat avînd tensiunea de 9-12 V.
In locul căştilor CT la ieşire se poate cupla
un amplificator AF simplu (0,5-2 W) care să
permită audiţia într-un difuzor.

Prezentată in glumă în ceie de mai sus,
problema transformării luminii modulate în
semnale sonore şi viceversa are, în reali¬
tate, nenumărate aplicaţii practice. Ea re¬
prezintă, totodată, si un pasionant domeniu
de experienţe pentru constructorii amatori,
de ia mici automatizări şi telecomandă pînă
la transmiterea la distanţă a vorbirii prin
intermediul luminii modulate.

Montajul din figura 2 permite modularea
fasciculului luminos emis de dioda electro-
luminescentă (LED) „în ritmul" semnalelor
sonore produse în faţa microfonului M.

TEHNIUM 6/1982

"lilITIFlICIIIlili

m, ALEXANDRU, Bsiuş

(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT)

Mai mult, deoarece 7 31 şi 7 42 se AMPLIFICATOR AF SIMPLU

deschid la semialternanţe opuse

(succesive), semnalul de intrare ar O primă aplicaţie a modulului
trebui să varieze cu 2. Vo E(J 1 j n ^ 2,2 TDA 1420 (integrat sau „imitat" prin

V de la blocarea unuia pma la des- componente discrete) o constituie

chiderea celuilalt, fapt ce se traduce chiar amplificatorul simplu din fi-

prin distorsionarea apreciabilă a gura 5.

semnalului de ieşire la nivel mic de Etajul pilot este relizat cu tranzis-
redare. torul T 5 (npn, cu siliciu, joasă frec-

Prin urmare, schema trebuie pre- venţă, mică putere, zgomot propriu

văzută cu un sistem de polarizare redus), în montaj cu emitorul comun

statică şi de comandă (excitaţie) în şi cu cuplaj galvanic (direct, fără

alternativ care să îndeplinească ur- condensator) la ieşire. Pentru a cal-

mătoareie condiţii: cula valoarea rezistenţei de colector,

1 ) să asigure în repaus o difer R c , trebuie să se ţină cont de carac-

renţă de potenţial între bazele B, B’ teristicile diodelor D 3 -D 5 , presupuse

egală aproximativ cu 2. V BEmin 2,2 identice. Astfel se va alege un cu-

V; ' rent de colector (pentru T 5 ) în re-

2 ) să furnizeze simultan celor paus, Iq 0 , care să producă o cădere

două baze aceeaşi componentă al- de tensiune de cca 2,2 V pe grupul

ternativă de comandă; D 3 -D 5 . Pentru diodele „conţinute" în

3) să asigure în repaus un poten- capsula lui TDA1420, valoarea aces-

ţial al bazelor aproximativ egal cu tui curent este de cca 5 mA. (Ca-

potenţialul punctului S, adică de cca racteristica unei astfel de diode este

V cc /2 (evident, baza lui T 42 fiind cu asemănătoare celei din figura 6 , de

cca 2,2 V „mai negativă" decît baza unde se vede că, la un curent direct

lui T 31 j. de 5 mA, căderea de tensiune pe o

Toate aceste condiţii sînt îndepli- joncţiune este de cca 0,73 V, deci

nite prin montarea între bazele B, B’ pe trei joncţiuni de cca 2,2 V.) Lu-

a celor trei diode (cu siliciu) înse- înd l co = 5 mA şi V c ~ = 33 V, putem

riate în sensul de conducţie şi prin deduce valoarea lui R^ din condiţia

introducerea unui etaj suplimentar ca în repaus tensiunea colector-emi-

de comandă (etaj pilot sau de exci- tor a lui T 5 să* fie V cc /2. Obţinem

taţie), aşa cum se arată în figura 5. l Cmax = 2. I C0 = 10 mA, de unde

R c ^ v cc /l cmax= 3 . 3 kil. Dreapta de
sarcină a lui T 5 are astfel poziţia in-
— % dicată în figura 7.

f ^ _ Dacă vrem să fim mai exigenţi,

putem „corecta" valoarea V cc din re- avem grijă ca valoarea curentului de-

laţia precedentă scăzînd din ea că- repaus, l D0 (egală practic cu l c0 ) să

derile de tensiune, la curentul ma- fie mai mare decît valoarea maximă

xim de 10 mA, pe cele trei diode în- a curentului de comandă a bazelor;

seriate (cca 0,8 V x 3= 2,4 V). în caz contrar, scăderea curentului

jl. prin D cu valoarea A i Brnax ar con-

w duce la funcţionarea dispozitivului

în cazul realizării montajului cu în porţiunea neliniară (de „cot") a

componente discrete, se pot folosi caracteristicii. Vom vedea mai de-

pentru D 3 -D 5 diode cu siliciu de tip parte că pentru montajul analizat

1N914, 1N4148, BA100. înseriind trei această condiţie este satisfăcută,
diode de-acelaşi tip, se obţine un Calculul divizorului de polarizare
dispozitiv D care se comportă tot ca R & , R& este foarte simplu şi nu-l

o diodă, dar are un prag de deschi- vo«m repeta aici (a fost prezentat pe

dere de trei ori mai mare şi, în ge- larg în ciclul „Tranzistorul bipolar"),
neral, la acelaşi curent direct, o că- Cu cele arătate mai sus, funcţio-

dere proprie de tensiune triplă. Ca- narea schemei din figura 5 este uşor

racteristica sa, pe care o putem de urmărit. Rezistenţa de sarcină Rq

trasa experimental prin puncte, are reproduce, amplificat în tensiune şi

forma din figura 8 . Punctul static de în curent, semnalul AF aplicat ia in-

funcţionare, P, îl vom alege astfel ca trare, punctele B şi B’ fiind supuse

el să corespundă unei căderi de ten- aceloraşi ' variaţii alternative (rezis-

siune Vp Q egaiă cu diferenţa statică tenţa dinamică a grupului D 3 -D 5

necesara între bazele lui T 3 şi T 4 este practic nulă).

(cca 2,2 V dacă toate tranzisîoareie

sînt cu siliciu). în plus, trebuie să (CONTINUARE !w NR. VIITOR)

Preamplificator ui are,o schemă clasică, fo- nu depăşească valoarea limită admisă (20
Sosind un circuit integrat BA741. Din P, se sau 25 mA).

reglează amplificarea maximă nedistorsio- Pentru o bună sensibilitate a „emiţătoru-

nată a semnalului. La ieşire a fost adăugat lui", se recomandă ca microfonul M să fie

un etaj suplimentar (tranzistorul T şi pie- cu cristal, cu diafragma cît mai mare. Con-

sele aferente) pentru a putea „comanda" structorii începători pot încerca să foio-

LED-uri cu un curent maxim de pînă la sească în locul microfonului un.difuzor mi-

25 mA. Potenţiometrul P 2 se reglează astfel niatură (4-8 A) cuplat cu un transformator

ca. la semnalul maxim-, curentul prin LED să ridicător cu raportul 1:10 - 1:20. Emiţătorul

se „cuplează" cu receptorul din figura 1 , bucura să audă şi să recunoască fie şi un

adică LED-ul se orientează spre fototranzis- fluierat propriu transmis de la gură la ure-

tor, la o distanţă de cîţiva centimetri. Vor- che prin intermediul luminii. Pentru a mări,

bind în faţa microfonului, se ajustează am- distanţa de comunicaţie este nevoie de

plificările celor două montaje astfel încît în LED-uri speciale, cu „bătaie" mai lungă a

cască să se audă mesajul transmis. „Fideli- fasciculului de lumină (eventual în infra-

tatea" redării depinde foarte mult de călită- roşu),

tea traductoarelor (M, FT, LED), mai ales de
geometria lor. Oricum, începătorul se va

6/1982

Pentru a veni în sprijinul cercuri¬
lor de navomodele cu dotare mate¬
riala medie, prezentam un model
simplu, adecvat pentru teleco¬
mandă sau autopropulsate, la o
mărime de 80 — 100 cm.

Corpul se realizează pe coaste,
învelite cu baghete sau cu fîşii
transversale din placaj de 1 mm,
acordînd o atenţie deosebită încas¬
trării tuburilor portelice si cirmei.

Principalele caracteristici sîr'
Lungimea între perpendiculare...20

Laţimea maximă.4,7

Pescaj.,.1,1

Deplasament..41,4 t

Corpul se colorează în roşu, cu
opera vie verde. Puntea este gri
deschis, iar suprastructurile albe.

Gabaritul corpului permite, la o
scară convenabilă de construcţie,
amplasarea unor acumulatoare de
motocicletă, ceea ce conferă navei
un timp de funcţionare îndelungat.

; EEE

TEHNIUM 6/1982

mmm

Prof. DORIN SITÂRUj
Şcoala generală nr= <4 S Deva

Faţă de alte scheme de interfon, Montajul este compus dintr-un
montajul alăturat prezintă următoa- etaj de preamplificare, realizat cu
rele avantaje: circuitul integrat juA 741 şi amplifi-

— volum extrem de redus, putînd catorul de putere, realizat cu TBA
fi realizat pe o plăcuţă de circuit im- 790 K.

primat cu dimensiunile de 5x10 cm; Etajul de preamplificare este exci-

— număr redus de piese; tat prin intermediul unui transforma-

— sensibilitate extrem de mare, tor cu raportul de transformare

putînd capta sunetul produs prin 1:10 — 1:20 (se va folosi un trans-
vorbire la volum sonor normal, de la formator de ieşire de la aparatele de
4—5 m distanţă de difuzor; radio portative). Amplificarea aces-

— zgomot de fond aproape ine- tui etaj poate fi variată cu ajutorul

xistent. potenţiometrului semireglabil P<.

Semnalul amplificat de acest etaj legate conform schemei,
este transmis prin condensatorul de Numărul de corespondenţi este
0,1 jj F şi potenţiometrul P 2 pe pinul practic nelimitat, legîhd pentru
7 al circuitului amplificator AF. aceasta în paralel cu D 2 un număr
Aşa cum se obişnuieşte la inter- corespunzător de difuzoare, fiecare

foarie, acelaşi difuzor joacă rol şi de linie avînd un întrerupător, cu ajuto-

microfon, comutarea vorbire-ascul- rul căruia se selecţionează postul

tare rea!izîndu-se fie cu o cheie tele- dorit. Pentru acest scop se pot fo-

fonică, fie cu un comutator de tip losi claviaturi de tip „Neptun“. Ali-

„Zefir", folosit pentru schimbarea mentarea se face de la o sursă cu

undelor la aparatele de radio porta- tensiunea de 9 V, bine filtrată,

tive. Personal am foiosit un comuta¬
tor de tip „Zefir" cu 2x9 picioruşe,

' ' • ' .. - ' „

MG fii 18

VASIIUS DEACONU,
Bucureşti

Dacă numărul peştilor din acvariu
este prea mare, se recomandă rări¬
rea efectivului sau completarea con¬
ţinutului de oxigen al apei din acva¬
riu cu ajutorul diferitelor dispozitive
de aerare. Unui dintre aceste dispo¬
zitive este aeratorul, electric cu
membrană. Acesta funcţionează în
curent alternativ sau continuu şi,
dacă este bine construit, poate
aproviziona cu aer 10—15 acvarii.

Confecţionarea dispozitivului nu.
costă mult, iar consumul de curent
este foarte redus. Zgomotul neplă¬
cut care se produce poate fi atenuat
prin aşezarea aparatului pe un bu¬
rete sau pe patru putere de cauciuc
■ şi acoperirea instalaţiei cu o car¬
casă .

în figura 1 este prezentată o va¬

riantă de pompă de acvariu.' Com¬
presorul (reper 1) este executat din
materiale uşor de procurat. Corpul
se confecţionează prin strunjire din
bronz, alamă, duraluminiu etc.
Membrana se realizează dintr-o mă¬
nuşă de protecţie din cauciuc. Tija
filetată, care se montează prin inter¬
mediu! a două şaibe şi a! unei piu¬
liţe de membrană, face iegătura cu
Sameia elastică prin intermediul a
două piuiiţe M3. Corpul compreso¬
rului se montează pe suportui cu
pufere prin intermediul unei plăci de
cauciuc şi se strînge cu o tijă file¬
tată în aşa fel încît aerul să .nu iasă
decît pe ţeava 0 3, de unde, prin in¬
termediul unui furtun subţire,
ajunge în acvariu. Supapa de pre¬
siune şi de absorbţie se execută
dintr-un cauciuc foarte subţire
(dintr-o mănuşă foiosiiă de gospo¬
dine* ia bucătărie). Se mai poate
executa şi din lameiă de arc de 0,03
mm.

Lamela eiastică (reper 2) este exe¬
cutată din lamă de oţel de arc cu
grosimea, de 0,5 — 1 mm. Dimen¬

siunile acesteia diferă în funcţie de
mărimea electromagnetului pe care
putem să-l procurăm.

Şurubul de reglaj (reper 3) re¬
glează distanţa dintre lamelă şi elec-
tromagnet prin intermediu! arcului
(reper 4). Arcu! se execută din sîrmă
de arc 0 0,6 mm. Electromagnetui
(reper 5) conţine un miez, o carcasă
şi o bobină. Miezul se execută din
toie de ferosiliciu E 8, grosimea pa¬
chetului fiind de aproximativ
20 mm. Bobina conţine 3 200 de
spire CuEm 0,1 mm.

Carcasa (reper 6) se confecţio¬
nează din tablă sau masă plastică.

Suportui cu pufere (reper 7) este
realizat din iemn, masă plastică sau
textoiit.

Acest tip de pompă reprezintă
doar o sugestie, fiecare amator, în
funcţie de posibilităţile sale tehnice
şi fantezia proprie, poate modifica şi
dezvolta propunerile noastre.

Electromagnetui se va alimenta
direct de la reţeaua de 220 V.

Membrana

Fig. 1 —• Schema unei
pompe electrice de aer cu vi-
brator-membrană: 1) compre-
sor-vibrator; 2) lamelă elas¬
tică; 3) şurub de reglaj; 4) arc;
5) electromagnet; 6) carcasă;
7) suport cu pufere.

Fig. 2 — Schema unui com-
presor-vibrator.

absorope\

LamoekohI }

Supapa fi/e
pr&smt

430

Pj-T

PAIAIII

Circuitul alăturat o să vă
amuze, desigur, dar numai
după ce îi veţi descoperi se¬
cretul. Căci, deşi este vorba
de două becuri obişnuite de
reţea (40-75 W/220 V), a şi
b, două întrerupătoare obiş¬
nuite (deschis-închis), A şi B,
o priză de reţea (220 V^) şi
conexiunile corespunzătoare
unui montaj serie, funcţiona¬
rea circuitului este foarte
stranie. Astfel, cu ambele în¬
trerupătoare închise, amîn-
două beciurile luminează, iar
cu A şi B deschise becurile
sînt stinse. Dacă însă A este
închis şi B deschis, lumi¬
nează numai becul a, iar dacă
B este închis şi A deschis, iu- ,
minează numai becul b. 'Mai
mult, dacă soclurile (duliile)
celor două becuri se inver¬
sează între ele în circuit, în¬
trerupătorul A va continua să
comande becul a, iar întreru¬
pătorul B becul b. Nimic nu
este ascuns în placa de lemn
pe care s-a instalat circuitul
şi nici sub ea. Care este to¬
tuşi secretul construcţiei?

MARIAÎM AGRIŞAfHJj
Arad

Propun constructorilor începători
un radioreceptor cu reacţie pentru
banda de 80 m, pentru recepţiona-
rea emisiunilor CW, SSB şi MA.

Montajul se realizează pe placă de
sticlotextolit cu dimensiunile de
70/120 mm. Bobinele au o carcasă
cu miez reglabil de 0 5 mm. Li are
4 spire CuEm 0,4 mm, iar L 2 are 12
spire CuEm 0,6 mm. Bobinele se
realizează una lîngă alta. Din con¬
densatorul Cvi se reglează acordul
fin, iar din Cv 2 acordul brut în
bandă. De menţionat faptul că Cvi
şi Cv 2 nu sînt pe acelaşi ax. Cv i se
realizează scoţînd lamelele dintr-un
condensator variabil stricat şi lăsîn-
du-i doar două lame, respectiv una
pe stator şi una pe rotor. Din poten-
ţiometrul P-i se stabileşte modul de
recepţie (respectiv CW, . SSB sau
MA), Pi dozînd reacţia tranzistorului
Ti (AF139).

Potenţiometrul P 2 serveşte la re¬
glarea nivelului audiţiei. Partea de
AF este un amplificator clasic în
contratimp cu transformator (din¬
tr-un radioreceptor „Albatros"). Tr.
este transformator defazor, iar Tr 2

transforrnator.de ieşire.

Poate fi folosit oricare alt amplifi¬
cator audio, de exemplu unul cu un
circuit integrat TBA 790, fapt ce
duce ia miniaturizarea montajului.

Alimentarea etajului de RF este

stabilizată cu ajutorul unei diode
Zener (PL9V). Tranzistoarele finale
sînt prevăzute cu radiatoare de tip
steguleţ.

„MAIAK-203

GHEORGHi

Din fabricaţie, magnetofonul „Maiak“-203 Super nu
este prevăzut cu declanşare automată pentru deco¬
nectarea aparatului în momentul terminării benzii.
Neajunsul se poate înlătura prin adăugarea cîtorva
componente active şi pasive, conform schemei pre¬
zentate. Elementul de comandă este constituit
dintr-un fototranzistor fără contact pe bază, în
capsulă metalică TO-18, cu fereastră de sticlă, de tip.
ROL 31 (cu lentilă). Comutatorul afiîndu-se în poziţia
a ll-a în momentul terminării benzii de magnetofon,
la apariţia semnalului luminos, traductorul optic îşi
micşorează rezistenţa, negativînd baza tranzistorului
T u T 2 blocîndu-se. Tranzistorul T 3 va fi în stare de
conducţie datorită potenţialului negativ care apare în
colectorul lui T 2 . Totodată, releul va acţiona scoţînd
aparatul de sub tensiune. Pentru pregătirea magne¬
tofonului în vederea unei noi redări, comutatorul va
fi adus în poziţia unu, circuitul astabil va intra în lu¬
cru, timp în care LED-ul va semnaliza. Comutatorul
K readus în poziţia a ll-a, magnetofonul va func¬
ţiona.

MANIPULA

şip nm im

T' ş# \ y;

I. MIHÂlj Botoşani

Lucru! în teiegrafie în traficul
actual de radioamatori impune folo¬
sirea unei aparaturi adecvate.

Desigur, puţini sînt cei cate mai
folosesc clasicul manipulator, ele¬
mentele de transmisie cu mare vi¬
teză fiind mult întrebuinţate. La
schema alăturată, care în esenţă
este un generator de impulsuri cu

durată comandată, calitatea princi¬
pală o constituie forma acestora, cu
fronturi foarte abrupte şi fără supra-
creşteri pe paiier.

Montajul conţine două circuite in¬
tegrate din seria 741 şi trei tranzis-
toare.

Viteza de transmisie se reglează
din potenţiometru.

TEHNIUM 6/1982

Hm .. £ Sffr r*

Majoritatea schemelor de preampli-
ficatoare cu circuite integrate prezintă
dezavantajul folosirii unei tensiuni de
alimentare duble. In montajele alătu¬
rate acest dezavantaj este eliminat,
preamplificatorul funcţionînd cu o
sursă simplă de tensiune. Apare astfel
posibilitatea de adaptare convenabilă
a preamplificatorului la un amplifica¬
tor existent, folosindu-se pentru ali¬
mentare doar o diodă Zener şi o rezis¬
tenţă (fig. 4).

In figura f este prezentată schema
electrică a preamplificatorului (un sin¬
gur canal) pentru un picup cu doză
electromagnetică. Corecţiile curbei de
răspuns (fig. 2) sînt făcute după nor¬

mele R.I.A.A. Diagrama este realizată
pentru un semnal standard
3 mV/47 kft.

In figura 3 este prezentată schema
electrică a preamplificatorului pentru
microfon. Amplificarea montajului
este.de 40 dB pentru un semnal de in¬
trare de 2 mV, cu o neliniaritate a
curbei de răspuns mai mică sau egală
cu 1% în banda de frecvenţă
30 Hz-18 kHz.

Pentru realizarea practică a monta¬
jelor se va executa cablajul imprimat
cu legături cît mai scurte, cu „intra-
rea“ depărtată de „ie$ire“, şi se va
evita categoric formarea buclei de
masă.

Utilizînd componente de bună ca¬
litate, verificate în prealabil, con¬
structorii amatori pot obţine rezul¬
tate foarte bune cu montajul alătu¬
rat, care reprezintă un amplificator
AF de cca 15 W. Dintre caracteristi¬
cile sale mai importante menţionăm:

— tensiunea de alimentare între
24 V şi 40 V, bine filtrată, ia mini¬
mum 1 A;

— cîştigul în tensiune de cca 25;

— impedanţa de intrare (cu U rc =
40 V) de cca 47 kA;

— banda de trecere la P max
(±3 dB) între 15 Hz şi 40 kHz;

— distorsiuni sub 6,5%;

— sensibilitatea de intrare (pentru
P max ) de cca 500 mV.

Tranzistoarele utilizate pot fi: 7,,
T 2 — BC 109, BC 108, 2N2219A,
2N2222A; 7 3 , T 4 — 2N2219A,
2N3053, BD237, BD137; T 5 —
2N2905, BD238, BD138; T e , T 7 —
2N3055. Evident, 7 4 şi 7 5 , respectiv
7 6 şi T 7 , vor fi perechi, diferenţele
factorilor de amplificare nedepăşind
5—10%.

MAHSISS

Se vor folosi rezistoare cu peliculă
metalică (exceptînd fl 11( fl 12 , care
sînt bobinate) şi condensatoare cu
tensiunea nominală cît mai mare,
pentru a preîntîmpina „fuga“ în cu¬
rent continuu.

Tranzistorul T 2 joacă rolul de
„pseudodiodă“, asigurînd polariza¬
rea statică a etajului final compus
din dubleţii complementari 7 4 -7 6 şi
T 5~ h-

Tensiunea statică în baza lui 7,
este constantă, determinată de
suma căderilor pe joncţiunile ba-
ză-emitor ale tranzistoarelor 7j şi 7 3
(Uşei+ Ure 3 1,2—1,3 V). Dacă
divizorul format din R 3 şi R 4 + R 5 îşi
modifică raportul, potenţialul punc¬
tului median M se va schimba şi el
corespunzător. Prin urmare, acţio-
nînd ajustabilul R 5 putem stabili ten¬
siunea punctului M (faţă de masă) la
valoarea U cc/2 , care asigură — după
cum se ştie — o putere maximă ne-
distorsionaîă de ieşire.

Curentul de repaus prin tranzis¬
toarele finale poate fi reglat acţio-

A [dBI

Fig. 1: Schema electrică a pream-
plificâtorului pentru picup
Fig. 2: Curba de răspuns a
preamplificatorului pentru picup

Fig. 3: Schema electrică a pream¬
plificatorului pentru microfon
Fig. 4: Adaptarea tensiunilor de ":
alimentare: A - amplificator; P -
preamplificator; M - mufele de in- :
trare; V, - tensiunea amplificatoru¬
lui; V a - tensiunea preamplificato¬
rului; R - rezistenţă; D,.- diodă Ze¬
ner PL24Z.

Traseul de masă va avea grosimea
minimă de 4 mm. Se vor utiliza con¬
densatoare cu îantal şi rezistoare cu
peliculă metalică, iar circuitele inte¬
grate $ A741 se sortează în ceea ce
priveşte zgomotul de fond. Montajele
se ecranează folosindu-se tablă de
fier cu grosimea minimă de 1 mm.

Legăturile electrice sursă-semnal si
montaj-amplificaior se execută obliga¬
toriu cu cablu ecranat.

Montajul funcţionează de !a prima
încercare, oferind în ceea ce priveşte
calitatea funcţională satisfacţie de¬
plină constructorului.

Br-t

+Va

nînd asupra căderii de tensiune emi-
tor-colector pe tranzistorul T 2 , deci
modificînd raportul divizorului de
polarizare a bazei acestuia.

La ieşire se conectează un difuzor
(sau boxă) cu impedanţa de 4—8 A,

de preferinţă cu o putere de cei pu- :
ţin 25 W (pentru alimentarea la
40 V şi difuzor de 4 A, puterea
atinge 25 W sau chiar mai mult).
Redarea este mai uniformă dacă se
foloseşte un difuzor de 8 A, cu scă-

ÎEHNiUM 6/1982

iilii 11 i i lll

Ing. IM. ILIlMOIU

Amplificarea montajului este unitară.
Semnalul de intrare este amplificat şi divi¬
zat de primele două tranzistoare, 7^ şi T 2 ,
către capetele potenţiometrelor p, ...p 5 . Ur-
. mează cîte un etaj corespunzător fiecărui
potentiometru, cu tranzistoarele r 3 ...t 7

4) este cel de la radioreceptorul „Zefir". Am
dispus legarea mufei de intrare şi a celei ie
ieşire în aşa fel încît, în momentul scoaterii
montajului de sub tensiune, mufa de intrare
să fie conectată direct la mufa de ieşire,
deci semnalul nu mai trece prin corector, ci

In cazul unei bune sonorizări audiomuzi-
cale, pentru compensarea deficienţelor de
înregistrare sau pentru accentuarea anumi¬
tor pasaje se folosesc multiple scheme elec¬
tronice de corectoare de ton şi filtre.

Schema alăturată (fig. 1) reprezintă un
corector de frecvenţe foarte eficace, care se
cuplează între sursa de semnal (picup,
magnetofon) şi amplificatorul de joasa frec¬
venţă, lucrînd într-o bandă foarte largă, de
40 Hz-15 000 Hz (± 10 dB).

Aparatul este în concepţie stereofonică,
putînd însă fi realizat şi în variantă mono-
fonică, prin suprimarea unui canal. Schema
şi cablajul, figurate alăturat, reprezintă un
singur canal.

Gama de frecvenţe este împărţită în 5
subgame, şi anume 40 Hz, 200 Hz,
3 000 Hz, 7 000 Hz şi 15 000 Hz.

fl, - 560 A/v; R 2 , « 13 ,

«32, «43, «53, «63 “

56 kj\; R 3 - 6 k.n. ; R 4 ,
R 7 ,R-t 2 ,Rn, Rut, «2 ş,

«31, «36, «42, «4(

«56, «62 ~ f kf-

Rg, RgOi «23, «27.

Rai,' % " 2^ / «e ~
15 kit ; Rq, f?i4, R 2 4,

«28. «33. «38. «44. «48.

«54. «58. «64 ~ 22 An- .
«io. «ii - 47 An ; R 15 ,

«34, «45, «55, «65-'

330 ' Ri$, « 35 , «39,

510 a ; R 22 - 47a ; R,
R 2 5 - IO kn ; R

«40, «41, «50, A

R m - 39 An.

derea corespunzătoare a puterii ma¬
xime.

După realizarea montajului în
formă experimentală, se dă la mini¬
mum potenţi o metrul de volum, P
(sau, mai bine, se scurtcircuitează la
masă minusul lui Ci), iar cursorul
lui R 7 se trece în extremitatea din¬
spre R 6 . Nu este obligatorie conec¬
tarea difuzorului la ieşire. Se ali¬
mentează montajul şi se leagă un
voîtmetru (pus pe 0,6—1,2 V cc ) la
bornele lui « 12 . Se reglează R 7 astfel
încît instrumentul să indice aproxi¬
mativ 50 mV, ceea ce corespunde
unui curent de. repaus de cca
100 mA. Se trece apoi voltmetrul pe
un domeniu de 25—30 V cc şi se co¬
nectează între punctul median M şi
masă. Se ajustează R 5 astfel încît
tensiunea citită să fie exact U CC/ , 2
(respectiv 20 V, în cazul alimentării
!a 40 V). Dacă acest reglaj nu este
posibil, se corectează valoarea lui
« 4 . După aceasta se trece din nou
voltmetrul ia bornele , lui « 12) retu-
şînd — dacă este cazul — poziţia
lui R 7 pentru a citi 50 mV (pe o
scală adecvată). Amplificatorul este
astfel gata pentru proba „pe viu“, cu
semnai AF ia intrare (0,1—0,5 V) şi
cu difuzor ia ieşire. Nu uitaţi să înlă¬
turaţi scurtcircuitul destinat reglaje¬
lor.

; Corecţia frecvenţelor se face potenţiome-
I trie pe fiecare canal separat, putîndu-se ob-
| ţine efecte deosebite.

Bineînţeles că potenţiometrele pot fi du-
1 ble, în care caz frecvenţele celor două ca-
I nale se vor modela simultan. In această si¬
tuaţie masca aparatului nu va mai avea 10
I butoane de reglaj, ci doar 5. Am folosit po-
p tenţiometre cu mişcare liniară a cursorului,
I dar desigur că pot fi înlocuite cu potenţio-
ă metre cu deplasare circulară, cu condiţia de
I a avea priză la mijloc.

Direct

Mufă intrare

Mută ieşire

4?-7]

\ Canat dreapta

C—

ytorx!/ sfiala ^,

hi rări pe
potenţiometre

(etaj filtru), corespunzător unei frecvenţe
specifice, care poate fi modificată prin
schimbarea valorilor capacităţilor circuitu¬
lui respectiv.

Fiecare potenţiometru oferă posibilitatea
de corecţie a unei anumite frecvenţe. In po¬
ziţia de mijloc a cursoarelor, semnalul de
ieşire este egal cu semnalul de intrare, frec¬
venţele audio nefiind cu nimic afectate.

Cele două tranzistoare finale, r 8 şi r 9 , au
rolul de a compensa căderile de tensiune de
pe traseu şi de a realiza impedanţa de atac
necesară amplificatorului de joasă frec-
vepţă ce urmează dispozitivului corector.

In poziţia superioară, respectiv inferioară,
a potenţiometrelor, frecvenţa este accentu¬
ata sau.diminuată cu plus, respectiv minus
10 dB. In acest fel pot fi puse în evidenţă
anumite instrumente muzicale, umbrite ae
sonoritatea altora, sau înregistrate pe disc
ori bandă într-o anumită normă, pot fi dis¬
torsionate în mod voit anumite frecvenţe,
realizîndu-se nuanţe muzicale de o deose¬
bită coloratură.

Montajul se realizează pe circuit impri¬
mat, ca în figura 2, pentru varianta stereo
executîndu-se două exemplare, în afara păr¬
ţii de alimentare (fig. 3), care este comună,
fără a fi necesar a se redimensiona trans¬
formatorul.

Echipamentul de alimentare trebuie să
furnizeze o tensiune stabilizată de 18 V la
20 mA. Se poate utiliza un transformator
de sonerie păstrîndu-se bobinajul primar
(220 V), iar in locul secundarului bobinîn-
du-se 500 de spire cu conductor CuEm
0,12-0,15 mm.

Comutatorul de punere în funcţiune (fig.

Panou! franţa!

4 0 z(W 3 1 ss

SH eo corect or

Ieşire

Alimentare

Mirare

-=A=_

direct la amplificatorul de joasă frecvenţă.

întregul montaj se introduce într-o cutie
cu dimensiunile ae 400x300x120 mm, pe pa¬
nou! frontal fixîndu-se potenţiometrele, co¬
mutatorul* de punere în funcţiune şi becul de
control (fig. 5), iar în spate mufele de intra¬
re-ieşi re şi cablul de alimentare la reţea.

.TEHNIUM 6/1982

P ft IFH

iIjI i j *2® ijP A ii|

Cu un singur cristal de cuarţ
drept piesă cheie avînd frecvenţa
cuprinsă între 3 şi 4 MHz se poate
realiza un receptor care acoperă tot
domeniul undelor scurte în mai
multe game, cu cele mai bune per¬
formanţe de sensibilitate, selectivi¬
tate şi stabilitate. Acest receptor
este adecvat traficului de radioama¬
tor, mai ales în condiţiile noilor
benzi ce vor fi alocate în viitor, dar
poate fi construit de către orice
amator care doreşte să posede un
aparat de radio cu performanţe deo¬
sebite.

Prima parte a aparatului este un
convertor. Acesta se compune din:

— etaju! amplificator de radio-
frecvenţă cu tranzistoarele 7, şi T 2
în monta] cascod, acoperind banda
de frecvenţe de la 8,5 la 32,5 MHz,
cu un singur condensator variabil
C!/• de 2 x{12 — 500) pF. Amplifica¬
rea acestuia se reglează separat cu
ajutorul potenţiometruJui P,;

— etajul de amestec cu tranzisto¬
rul cu efect de cîmp T 4 ;

— etajul oscilator cu tranzistorul
T 3 şi cristalul de cuarţ Q, de 3,4
MHz. Oscilatorul poate genera pa¬
tru frecvenţe: 3,4x1 = 3,4 MHz;
3,4x3 = 10,2 MHz; 3,4x5- 17 MHz şi
3,4x7 - 23,8 MHz, corespunzîn’d
apăsării tastelor K 1b , K 1c , K 1d şi K 1e
ale comutatorului K-,, un comutator
de sesector de canale TV. Aceste
frecvenţe sînt armonicele impare ale

Ing. EUGEN BOLBQRICI,
YQTBEry

cuarţului, schema funcţionînd sigur
numai în aceste condiţii.

Pentru fiecare frecvenţă generată
de acest oscilator se pot recepţiona
două game de undă, fiecare cu în¬
tinderea de 3,4 MHz. Prima frec¬
venţă intermediară rezultată de la
convertor, avînd valoarea între 1,7 şi
8,5 MHz, se aplică celei de-a doua
părţi a aparatului: un receptor cu
simplă conversie capabil să recep¬
ţioneze acest interval de frecvenţă în
două game a cîte 3,4 MHz fiecare:
1,7—5,1 MHz şi 5,1—8,5 MHz, co-
respunzînd ceior două poziţii K 2a şi
K 2b ale comutatorului K 2 ( 8 x 2 pozi¬
ţii). Deci, pentru recepţionarea aces¬
tor benzi, radioreceptorul lucrează
în simplă conversie, fiind apăsată
tasta K 1a , care scoate convertorul
din funcţiune şi cupiează antena la •
A 2 , iar pentru celelalte benzi în du-
biă conversie, aşa cum rezultă din
tabelul 1. Rezultatele înscrise în
acest tabel reies din relaţia cunos¬
cută:

fj— f r ~ fo (MHZ)

Frecvenţa recepţionată f r este în¬
totdeauna mai mare decît frecvenţa
f 0 a oscilatorului cu cuarţ. Acesta
face ca pe toate gamele sensul creş¬
terii frecvenţei să fie acelaşi.

Receptorul cu simplă conversie
comportă următoarele etaje:

— amplificatorul de radiofrec-

venţă cu tranzistorul 7 5 ;

— etajul de amestec cu tranzisto¬
rul cu efect de cîmp T 6 ;

— etajul oscilator, format din
două oscilatoare separate, cu tran¬
zistoarele T 7 şi 7 8 . Avînd mai puţine
puncte de comutare, se obţine o
mai bună stabilitate a frecvenţei. Ali¬
mentarea se face cu tensiune stabi¬
lizată de 5,1 V, cu ajutorul diodei
Zener D 3 . Circuitele de radiofrec-
venţă sînt monocomandate cu ajuto¬
rul condensatorului variabil CV 2 de
3x500 pF avînd scara gradată;

— primul etaj amplificator de
frecvenţă intermediară pe 455 kHz
cu tranzistorul 7 9 . înaintea acestuia
se află filtrul de frecvenţă interme¬
diară cu cristalul de curăţ Q 2 (455
kHz) în punte, care este foarte util
pentru lucrul în telegrafie, realizînd
o bandă de trecere de 100—300 Hz.
Potenţiometrul P 2 permite reglarea
benzii de trecere prin variaţia pier¬
derilor din circuitul oscilant, format
din bobina L 20 şi capacitatea afe¬
rentă. Comutatorul K 3 permite elimi¬
narea cuarţului din schemă prin
scurtcircuitarea lui;

— al doilea eta] amplificator de
frecvenţă intermediară cu tranzisto¬
rul 7 10 ;

— etajul detector AM cu dioda D 4 ;

— controlul automat şi manual ai
amplificării cu dioda D 4 , tranzistorul
7 ,- 1 , amplificator de curent continuu
şi potenţiometrul P 3 . Acesta acţio¬
nează asupra tranzistoarelor 7 5 , 7 9 ,
Tio!

Frecvenţa

oscilatorului p n7i}i

cu cuart f 0 Po j? llia

(MHz)

Ka,

— etajul detector de produs, pen¬

tru recepţionarea emisiunilor CW şi j
SSB. tste un detector echilibrat.-'
Semnalul de frecvenţă intermediari j
şi cel de la oscilatorul de bătăi (cu'
tranzistorul 7 12 ) se aplică simultan
atîi pe baza, cît şi pe emitorul tran¬
zistoarelor 7 13 şi r 14 . în circuitul de
colector rezultă semnalul de ajdio- ;
frecvenţă; _ |

— amplificatorul de audiofrec-'
venţă realizat cu circuitul integrat:
T8A790 K.

Bobinele L 7 2 17 se reaiizeaza pel
carcase cilindrice cu diametru de j
5 mm, cu miezuri de ferită şi blin -' 1
daje de aluminiu conform datelor I
din tabelul 2. Aici s-au dat şi valorile -
inductanţeior pentru cazul cînd aul
torul dispune de alt fel de carcase-j
decît cele indicate. în astfel de situfj
aţii, deşi numărul de spire poate fy
diferit de cel indicat, rapoartele spi-l
relor se vor păstra aproximativ ace¬
leaşi. 1

Bobinele L, g, L, 9 , L 29 , L 2 - l 2 -,. 1

L 26 sînt bobine de frecvenţă inter-!
mediară de la receptorul . Albatros"
marcate cu roşu. Ele au cîte 70 de ]
spire din conductor CuEm 0|
0,1 mm. Bobinele L 23 , L 24 , pe aceiaşiS
miez, sînt de la aceiaşi receptor,!
marcate cu roşu şi galben. înfăşură -1
rea acordată are 70 de spire, iar cea j
de cuplaj cu detectorul are 50 din
aceiaşi conductor.

Constructiv aparatul se compune i
din trei module:

— convertorul se realizează pe o j

Ka>
' K 2a

. , 3 ’ 4 K*

K 2 .î

10,2 k

!> 2 b

K 2;i

17 '°.

23,8 K-.

r&T

receptorului
simplu convei
f; (MHz)

1,7-5.1

1,7-5,8

r 1 8 5

5,1-8,5

8,5-11,9

5,1-8,5

11,9-15,3

1,7-5,1

:; 11 uf

28,9-32 3 ; 5,1-8,5

T.1J2

n 1N4148 „,4 Di r-ti r~

1 i-r*i—rin E

,JI cOj

! ]

CVI Ţ

__2x500pFj_ _j—

ri în3,5 rv Xn 1( P !

ax > Ipr

1 T X/n , 1 ,-

1 -im „fe Sc s s

d, b

2 ri#?

1 1 1 ■ ^

I ! 1 k 2

a ÎLCXLIii

CV2 3x500pF

’IplSvIZ

B T ? I 1

î i-17 150

K 2 K2

tiilfn

rsrf j sş « •—ţ

ol L | î -şyl— - T Z fzTZZT.

__1 d -J t 1,T 2 .T 3 ,T S - BF 1 ? 3 ;T 4 ) TS-BF 24 5;Tyjgjgjli

placă de circuit imprimat pe care se
montează comutatorul K-, şi conden¬
satorul variabil CV ,. Totul se intro¬
duce într-un blindaj din tablă de
aluminiu de 1,5 mm grosime. Modu¬
lui respectiv se prinde pe panoul
frontal al aparatului astfe! ca să fie
accesibile Kj şi CI/-,;

— schimbătorul de frecvenţă al
receptorului cu simplă conversie se
realizează analog cu convertorul,
avînd pentru CV 2 posibilitatea de
cuplare cu demultiplicarea meca¬
nică şi scara gradată;

— amplificatorul de frecvenţă in¬
termediară, etajele detectoare şi am¬
plificatorul de audiofrecvenţă for¬
mează al treilea modul şi se reali¬
zează pe circuit imprimat fără blin¬
daj.

Biindarea primelor două module
şi a tuturor bobinelor este absolut
obligatorie pentru a evita interferen¬
ţele nedorite.

Legăturile de radiofrecvenţă între
module se fac cu cablu coaxial. O
deosebită atenţie trebuie acordată
cablului C dintre convertor şi recep-

COMPETIŢII INTERNE Şl INTERNAŢIONALE

iUMIE; 6 etapa 1, campionat republican unde scurte. 7 MHz

10-12 etapa 1, calificări campionat radiogoniometrle - Buzău
13 etapa 2, campionat republican unde scurte 7 MHz

24-26 etapa 2, calificări campionat republican radiogonio-

metrie - Rm. Vîicea
13-14 Fieiday cw

19-20 ASIA ssb

IULIE: 3- 4 Floarea de mina 144 si 432 MHz

10-11 etapa iudeţeana campionat creaţie tehnica

17-18 Trofeul Carpaţi 144 MHz

22-24 etapa finala campionat radiogoniometrie -
Cîmpulung Argeş

26-31 finale concursuri republicane CNOP telegrafie sala si
radiogoniometrie

3- 4 VENEZUELA ssb

10-11 Campionat IARU cw ssb

17-18 COLUMBIA cw ssb

24-25 VENEZUELA cw

Tabeiu! 2

Inducîanta

(fM)

Oiametml inimi
şi felul izolaţiei;

Număr de

spirn

Obsei valii

G. 1 |m|jf - bumbac

la 6 mm de L 2 , lăţi¬
mea 3 mm, vrac

spira lingă spiră

spiră iîngă spiră

între două distantoare
situate la 8 mm, vrac

între două distantoare
s j 1° a 8 n m vrac

spiră lingă spiră

la 10 mm de L g , între
înmoaie 5 mm.
vrac

între două distantoare
situate la 8 mm, vrac

între două distantoare
situate la 8 mm. vrac

între două distantoare
situate ia 8 mm, vrac

peste L 1t p t'p'tt

la 8 mm ri3 L, ; . întie
distanţoare 4 mm,
vrac

spiră lîngâ spiră
spiră lingă spiră
spiră lingă spiră
peste L, (j

0,7 0,6 email

0.7 0.6 eman

63 0.3 email

torul cu simplă conversie, deoarece
capacitatea lui intră în capacitatea
circuitelor oscilante de la intrare.
Este bine ca acesta să fie cît mai
scurt. Cablul de coborîre de televi¬
ziune are o capacitate de 0,875
pF/cm, lucru util de ştiut în situaţia
de faţă.

Acordarea circuitelor oscilante se
face după metodele cunoscute de
reglare a receptoarelor superhetero-
dină.

Raportul de demultiplicare trebuie
să fie de cel puţin 1/100. Recepţia în
simpjă conversie este foarte co¬

modă. în dublă conversie apare si
necesitatea acordării lui CV, pe
frecvenţa recepţionată. De aceea, pe
butonul acestuia se va monta un

disc gradat direct în MHz.

Cei ce nu urmăresc utilizarea apa¬
ratului în trafic pot elimina din

schemă cuarţul Q 2 şi detectorul de
produs, introducînd, în schimb,
banda de unde medii (0,53—1,7

MHz), folosind un comutator K 2 de
8x3 poziţii. Vor obţine astfel un re¬
ceptor cu 10 game de undă.

Cînd constructorul amator posedă
un cuarţ cu frecvenţa diferită de 3,4
MHz, va putea construi aparatul
avînd în vedere următoarele obser-

— frecvenţa minimă recepţionată
este jumătate din frecvenţa cuartu-
fui;

— toate gamele au întinderea
egală cu frecvenţa cuarţului;

— numărul de benzi rezultate se
află socotind de cîte ori se cuprinde
frecvenţa cuarţului. în domeniul un¬
delor scurte, începînd de la jumăta¬
tea frecvenţei cuarţului pînă la apro¬
ximativ 30 MHz;

— se vor ajusta circuitele de ra¬
diofrecvenţă.

în concepţia aparatului au stat la
bază soluţii adaptate de constructo¬
rii de receptoare de trafic indus¬
triale. Se ştie că oscilatoarele LC cu
frecvenţă variabilă au stabilitate
foarte bună şi îşi păstrează etalona-
rea timp îndelungat, dacă frecvenţa
lor nu depăşeşte 10—15 MHz. De
aceea, receptorul cu simplă conver¬
sie a fost proiectat să nu depă¬
şească aceste limite, în cazul de faţă
8,5 MHz. Pentru frecvenţe mai mari
lucrează oscilatorul cu cuarţ din
convertor, asigurînd astfel radiore¬
ceptorului o perfectă stabilitate si o
bună selectivitate faţă de frecventa
imagine, prima frecvenţă interme¬
diară fiind destul de mare (1 7—8 5
MHz).

2.25 0,4 e-n.Hi
1.35 0.6 email

0,1 email :-iumuc

0.1 email 'umn.ie

0,1 email bumbac

5 5 0 3 e n sil

5,7 0,3 email

|p8||l 0,1 email 4 bumbac

EFD308

cmuu

Tranzistorul — cel mai important
dispozitiv semiconductor — a deter¬
minat prin inventarea sa o creştere
fără precedent a activităţii de cerce-
tare-dezvoitare în fizica solidului şi
în inginerie. El este un dispozitiv ac¬
tiv, pe care se bazează multe circu¬
ite semiconductoare hibride şi
aproape toate circuitele integrate.

Inventat în 1948 în Laboratorul
Bell (S.U.A.), el a dat posibilitatea
înlocuirii masive a tuburilor electro¬
nice cu catod cald.

Funcţionarea tranzistorului a fost
prima oară descrisă de S. Bardeen
şi W.H. Brattain în articolul „The
Transistor, a Semiconductor
Triode“, Phys. Rev. 74,2,30 în 1948,
iar teoria curentului în tranzistoarele
cu joncţiuni a fost stabilită de W.
Shockley în „The Theory of P-N
Junctions in Semiconductors and
P-N Junction Transistor", în Bell
System Tech.J., 28,435 în anul 1949.

O primă clasificare a tranzistoare-
lor se poate face după modul în
care se realizează trecerea curentu¬
lui electric, şi anume în tranzistoare
bipolare şi tranzistoare unipolare.

In tranzistoarele bipolare, ia con-

FLOR3N EESAD

ducţia curentului electric participă
atît electronii cît şi golurile, deci
două feluri de purtători de sarcină
(purtătorii majoritari şi purtătorii mi¬
noritari).

Principala caracteristică a funcţio¬
nării unui tranzistor bipolar este fe¬
nomenul următor: printr-o joncţiune
polarizată invers trece un curent im¬
portant, datorită existenţei în veci¬
nătatea ei a unei joncţiuni polarizate
direct. Un exemplu tipic de tranzis¬
tor bipolar îl constituie tranzistorul
„cjasic" cu joncţiuni,

în tranzistoarele unipolare (mono-
polare), controlul curentului ce
trece prin tranzistor se face cu aju¬
torul unui cîmp electric. Exemplu ti¬
pic de tranzistor unipolar este tran¬
zistorul cu efect de cîmp (FET şi
MOS).

Deşi sub formă experimentală
tranzistoarele cu joncţiune (bipo¬
lare) au fost realizate aproape con¬
comitent cu cele cu efect de cîmp,
cele bipolare au avut o dezvoltare
industrială mult mai rapidă deoarece
impuneau condiţii mai uşoare din
punct de vedere al tehnologiei de
fabricaţie.

Tranzistoarele cu efect de cîmp
au început să fie fabricate în serie
mare după 1965, cînd s-a reuşit pu¬
nerea la punct a unor tehnologii
„planar" şi „MOS“ pe siliciu.

Deşi comparativ cu cele bipolare
tranzistoarele cu efect de cîmp pre¬
zintă avantaje certe în unele dome¬
nii de aplicaţie (zgomot mic la frec¬
venţe înalte, distorsiuni şi intermo-
dulaţie reduse, impedanţă mare de
intrare, curenţi reziduali reduşi, ten¬
siuni reziduale în comutaţie nule,
putere absorbită redusă etc.), ele
s-au impus mai greu atît datorită fa¬
bricării mai tîrzii pe scară indus¬
trială, cît şi datorită faptului că sînt
mai puţin cunoscute.

în aceste condiţii, azi cel mai răs-
pîndit şi mai utilizat rămîne tranzis¬
torul bipolar. Din aceste motive, da¬
tele prezentate în continuare se vor
referi numai la acest tip de tranzis¬
tor şi doar ocazional la cel cu efect
de cîmp.

Terminalele tranzistorului bipolar
sînt emitorul, baza şi colectorul, iar
la cele desemnate a lucra în înaltă
frecvenţă apare şi al patrulea
electrod, terminalul „masă".

Modul în care aceste terminaje
sînt legate la terminalele ansamblu¬
lui „capsulă" poate diferi de la un
tranzistor la altul. De aceea, în pri¬
mul rînd este important de ştiut cum
sînt efectuate conexiunile între ter¬
minalele propriu-zise ale tranzisto¬
rului şi capsulă. în lume se cunosc
peste 150 de moduri de conexiune,
dar mai răspîndite sînt cele date în
figurile 1 şi 2. în aceste modalităţi
se disting două grupe de conexiuni,
în funcţie de frecvenţa de tăiere a
tranzistorului, şi două grupe speci¬
fice puterii disipate. Pentru puteri
mici şi medii şi frecvenţe medii se
întîlnesc conexiunile tipice din fi¬
gura 1 de la 1 la 49; pentru puteri
medii şi înalte tipice sînt cone¬
xiunile 64—81,iar pentru frecven¬
ţele de lucru înalte conexiunile
50—63.

De menţionat că, deşi denumirile
de.joasă, medie şi înaltă frecvenţă şi
mică, medie şi mare putere sînt
frecvente în literatura de speciali¬
tate, nu există un consens general,
iar clasificarea generală din codul

CUPS-R.S.R. este anacronică, fiind
în ce! mai bun caz valabilă paţial
pentru tranzistoarele bipolare 1 cu
germaniu.

Aite elemente importante de iden¬
tificat sînt natura materialului semi-'
conductor şi, respectiv, polarital
lui.

Materialele de bază sînt germaniul
şi siliciul, iar polarităţiie pot fi PNP
şi NPN; se menţionează că produc¬
ţia de tranzistoare cu germaniu a
scăzut foarte mult în lume, exislîiid
clar tendinţa eliminării acestora din
fabricaţie, tendinţă anunţată' şi de
principalul fabricant de componente
semiconductoare din R.S.R.,
I.P.R.S.-Băneasa.

Azi apare din ce în ce mai evi¬
dentă necesitatea ca utilizatorii să
ştie să-şi înlocuiască diversele tipuri
de tranzistoare pe care le au în apa¬
rate şi instalaţii, atît din raţiunea că
unele din tipurile vechi de tranzis¬
toare au fost scoase din fabricaţie,
iar unele firme furnizoare de piese
de schimb nu. mai există, cît mai
ales pentru faptul că în condiţiile
dezvoltării producţiei indigene de
tranzistoare este necesara o
proiectare cu aceste componente
chiar şi în domeniul pieselor de
schimb.

Cel ce doreşte să înlocuiască un
tip de tranzistor (pe care nu mai are
posibilitatea să-l procure) cu altul
trebuie să aibă în vedere următoa¬
rele:

— un tranzistor cu germaniu
poate fi înlocuit, prin modificarea
cablajului, cu unul cu siliciu, acolo
unde tensiunea de alimentare este
mai mare de 2—3V;

— un tranzistor este un element
de joasă tensiune; de aceea, la înlo¬
cuire trebuie ţinut cont că depăşirea
tensiunii colector-bază, a tensiunii
colector-emiior şl a tensiunii ba-
ză-emitor nu este permisă;

— un tranzistor prin care circulă
un curent mai mare decît cei normal
recomandat este nefiabil, riscul de
distrugere fiind mare;

— depăşirea ariei de putere ma¬
ximă admisă duce întotdeauna \z
distrugere prin ambalare termică;

— la înlocuirea unui tranzistor de
comutaţie se va avea în vedere î
totdeauna şi timpul de evacuare a
sarcinii stocate; nerespectarea aces¬
tuia duce de asemenea la ambalare
termică prin conducţie prelungită a
curentului şi în final ia o posibilă
distrugere; •”

— atunci cînd tranzistorul înlocuit
lucrează în regim de amplificator, se
vor avea în vedere atît factorul de
amplificare în curent (în montaj cu
emiîor comun) static şi respectiv di¬
namic, dar şi produsul amplifica-
re-bandă atunci cînd dorim un cîştig
la o frecvenţă relativ ridicată;

— ia tranzistoarele de putere se
va avea în vedere diminuarea puterii
maxime admise, atunci cînd tempe¬
ratura ambiantă depăşeşte 25° C:

Ti T a ’

Ptot(Ta) = P to t ' T^~ 25 ~’ UndS

P tot — puterea disipată la 25° C, Tj
— temperatura joncţiunii şi T ă
temperatura ambiantă.

De menţionat că depăşirea tempe¬
raturii ambiante de 25° C poate apăr
rea şi în incinte închise, lipsite de
ventilaţie, în care lucrează mai mulţi
dispozitive de mare putere.

Pentru uşurarea echivalărilor
vor prezentă date minimale privind
identificarea unui tranzistor: modul
de conexiune, materialul semicon¬
ductor, polaritatea, tensiunile admi¬
sibile, curentul maxim de colector,
puterea disipată, temperatura ma¬
ximă a joncţiunii, frecvenţa de
tăiere, capacitatea de ieşire în bază
comună sau capacitatea de transfer
invers în emitor comun, cîştig ui de
curent în emitor' comun şi cu
continuu, utilizarea cea mai răspân¬
dită, firma, producătoare, tranzis¬
toare echivalente etc.

Pentru început se prezintă modali¬
tăţile de conexiune şi capsulele cele
mai utilizate. «’

(CONTINUARE IN NR. VIITOR)

în momentul cînd conducătorul
auto deschide portiera pentru a pă¬
răsi maşina, avertizorul descris mai
jos indică — printr-un scurt semnal
acustic — faptul că unii consuma¬
tori eiectrici nu au fost deconectaţi.
Se previne astfel descărcarea bate¬
riei datorită uitării în funcţiune, pe
durate mari de timp, a luminilor de
poziţie, farurilor, încălzitorului de lu¬
netă sau altor eventuali consumatori
„silenţioşi" ce nu se deconectează
prin cheia de contact.

Schema avertizorului (fig. 1) cu¬
prinde un circuit monostabil (T u T 2 )
care este declanşat de un impuls
negativ produs în momentul deschi¬
derii uşii conducătorului. Printr-un
amplificator (T 3 ) este acţionat pen¬
tru scurt timp un avertizor sonor
(buzer de curent continuu, sonerie,
generator de ton, claxon de bici¬
cletă rebobinat pentru 12 V etc.).
Declanşarea monostabilului este po¬
sibilă numai dacă unul (sau mai
mulţi) dintre consumatorii suprave¬
gheaţi este în funcţiune. Constanta
de timp a monostabilului, deci du¬
rata avertizării — circa 0,5 s cu pie¬
sele din schemă —, poate fi mărită
la dorinţă, prin creşterea de 2—3 ori
a valorii Sui r? 3 şi eventual a lui C 2 .

Diodele D A -D 6 au roiul de sepa¬
rare reciprocă a consumatorilor şi
pot lipsi dacă se doreşte suprave¬
gherea unuia singur. Soneria nu va
avea un consum mai mare de 0,2 A.

Avertizorul se conectează ia între¬
rupători de piafonieră montat ia
uşa conducătorului (). Cu Sinii
groase s-a desenat circuitul electric

Fia» OH. BĂLUJĂ

li 7T §ŞH |
r

itf J»S!

Ii S H li fi

existent ai maşinii. Dioda D , se
adaugă pe firul acestui întrerupător
şi realizează „separarea" lui faţă de
restul întrerupătoarelor de portieră
(l 2 l n ), fără a afecta însă funcţiona¬
litatea sa iniţială. Pentru a înţeiege
mai uşor cum se obţine pulsul nega¬
tiv doar la deschiderea lui I u în fi¬
gura 2 s-a redeşenaî porţiunea de

interes a circuitului. Ţinînd seama
de faptul că rezistenţă diodei este
foarte măre cînd este polarizată in¬
vers sau nealimentată şi foarte mică
în polarizare directă, se poate de¬
duce prin raţionamente simple po¬
tenţialul punctului A faţă de masă,
pentru diverse poziţii posibile ale în¬
trerupătoarelor î, şi l 2 , aşa cum este
indicat în tabel. Se observă că nu¬
mai trecerea Iui /■, din poziţia „des¬
chis" în cea „închis" provoacă scă¬
derea tensiunii în A de la + 12 V ia
0. Prin circuitul de diferenţiere
Ci~ft 2 se obţine în acel moment un
impuls negativ care trece prin D 2 şi,
blocînd pe T u declanşează mono-
stabilul, deci semnalul sonor.

întrerupătorul I nu este destinat
unei folosiri frecvente, deoarece
semnalul încetează automat după
fiecare avertizare. Ei va fi deschis

doar în situaţii deosebite (depanare
ş.a.), cînd se doreşte scoaterea din
funcţiune a montajului. La reconec-
îare se va auzi un semnal sonor da¬
torat reîncărcării lui C 2 , avertisment
fais, dar util pentru verificarea func¬
ţionării circuitului.

Alimentarea se face de la firul
plus care nu trece prin. cheia de
contact.

Lista de pies©

T 12 -BC 108 sau echivalent; r 3 =
AC ISO K-V; D,1N4003; C,= 50 nF;
Cp = 10a F/ld V; R, = 2,2 K& R 2 =
130 kn; % = 18 kfl; R 4 „ 6 = 10 kîi; R 7 =
1,8 kn.

Defectele luminilor de „stop" ale
autoturismului sînt observate, de re¬
gulă, cu mare întîrziere de către
conducător. Aceasta pentru că veri¬
ficarea lor nu poate fi făcută în tim¬
pul unui „tur de control" în jurul
maşinii decît atunci cînd o aiîă per¬
soană apasă pe pedala frinei.

Montajul extrem de simplu din fi¬
gura 1 permite un control. perma¬
nent ai stopurilor prin aprinderea la
bord a unui bec „martor" în timpul
frînărilor. Circuitul, conceput pentru

„Dacia" 1 300, sesizează intensitatea
curentului prin becurile de stop (21+
21W). Cu linii groase s-a reprezentat
montajul deja existent pe maşină.
Cînd totul funcţionează normal,'cu¬
rentul este de 3,5A şi pe rezistenţa
R, (introdusă în serie cu becurile)
cade o tensiune de 0,7V. Astfel se
asigură deschiderea tranzistorului şi
curentul de bază necesar pentru
aprinderea becului martor B. Dacă
scade curentul dintr-o cauză oare¬
care (unu! sau ambele stopuri arse,

lipsă de contact în soclu, întrerupă¬
torul de la pedală defect, conductor
întrerupt pe traseu ori lipsa contac¬
tului la masă al unei lămpi din
spate), becul de la bord nu se mai
aprinde.

Rezistorul de valoare mică, R 1;
trebuie confecţionat de constructor
din sîrmă rezistivă sau obţinut prin
montarea în paralei a unor piese
procurabile din comerţ (de pildă
5x1 fi/0,5W). Valoarea lui R, va fi
eventual modificată în limitele a +
25%, în funcţie de tranzistorul folo¬

sit, astfel ca becul B să se stingă
complet cînd curentul stopurilor
scade sub 2,8A (media între consu¬
mul unui singur stop şi consumul
ambelor becuri). Se previn astfei
avertizările faise datorate variaţiei
tensiunii acumulatorului şt dispersiei
parametrilor becurilor.

în figura 2 este sugerată amplasa¬
rea montajului (ce va fi închis într-o
carcasă' izolată, cît o cutie de chibri¬
turi) pe conductorul care pleacă de
la pedală spre; lămpile stop, sub bor¬
dul maşinii.

TEHNIUM 8/1982

CRESCĂTORIE DE IEPURI

Conf. dr. ing, SVh QĂLĂŞESCU,
ing. A. BAUMGARTEN

Printre animalele ‘domestice pu¬
ţine sînt acelea care furnizează
omului o varietate atît de largă de
produse ca iepurele de casă.

Producţia principală a iepurelui de
casă este carnea sa fină, gustoasă şi
cu mare valoare nutritivă. Apoi tre¬
buie să fie luată în considerare şi
producţia de biăniţe, deşi aceasta
este, în mod obişnuit, limitată la pe¬
rioada decembrie—martie, cînd pă¬
rul este des, bine fixat în piele şi cu
luciu corespunzător. Blăniţele iepu¬
rilor de casă sînt moi la pipăit,
uşoare la purtat, frumoase şi căldu¬
roase, se pot folosi cu succes la
confecţionarea de mantouri, man-
şoane, gulere, căciuli, mănuşi îmblă¬
nite.

Blăniţele iepurilor de casă au cu¬
lori diferite: albă, neagră, galbenă
roşcată, albastră, argintie, „chin-
chilla“, aguti, cangur, fluture. Pentru
ca nuanţa blănurilor obţinute să fie
cît mai uniformă, trebuie să se
crească o singură rasă care să fie
selecţionată într-un anumit specific
de culoare şi nuanţă.

Părul de iepure, atunci cînd blana
nu poate fi utilizată ca atare, este
cea mai bună materie primă folosită
ia fabricarea fetrului pentru pălării şi
a pîslei; de asemenea, el intră în
compoziţia unor stofe şi pături de
buna calitate. Părul de la rasa An-
gora are însuşiri deosebite, din
multe puncte de vedere superior, fi¬
ind cunoscut şi sub numele de lînă
de Angora.

Pielea tăbăcită a iepurelui consti¬
tuie o materie primă principală pen¬
tru produsele de marochinărie şi ar¬
tizanat.

La crescătoriile de tip familial se
pot urmări şi unele performanţe de¬
osebite, de exterior, crescătorul pu-
tînd participa la concursuri şi expo¬
ziţii.

O obligaţie de prim ordin a orică¬
rui crescător este de a cunoaşte fe¬
lul cum se lucrează cei mai corect
cu iepurii de casă. Fiind fricoşi din
fire, ei caută să se împotrivească la
orice manipulare şi să se apere,
uneori devenind agresivi, zgîriind
sau chiar muşcînd. De aceea trebuie
să procedăm cu blîndeţe cu ei, să-i
mîngîiem înainte de a-i prinde şi, pe
cît posibil, să le oferim un furaj pre¬
ferat. Iepurele nu se va ţine suspen¬
dat de urechi, acest procedeu fiind
greu de suportat pentru animal; el
se apucă cu o mînă de blăniţă în re¬
giunea greabănului.

Pentru uşurarea alegerii de către
crescător a unei rase de iepuri de
casă corespunzătoare intenţiilor
sale, prezentăm următoarea clasifi¬
care:

— rase grele, cu greutatea iepure¬
lui adult de peste 5,5 kg, cum este
rasa Uriaş belgian;

— rase mijlocii, cu greutatea între
3 şi 5,5 kg, cum este rasa Neo-Zee-
landez alb;

— rase uşoare, cu greutatea sub
3 kg, cum este rasa Hermeline;

— rase cu păr lung, cum este
rasa Angora;

. — rase cu păr scurt, cum este
rasa Rex.

Dintre rasele care se recomandă
pentru crescătoriile din ţara noastră
mai importante sînt următoarele:

Rasa Uriaş belgian este o rasă
mare specializată pentru producţia
de carne. Cîntăreşte în medie 5,5—8
kg şi uneori chiar 9—10 kg. Culoa¬
rea blănii este adesea asemănătoare
celei a iepurelui de cîmp, dar poate
fi şi cenuşie-deschis, sau bălţată ca¬
racteristic, albă, brună-închis pînă la
negru, alb cu negru (iepurele flu¬
ture).

Este o rasă precoce (la 5—6 luni
poate ajunge la greutatea de 4—5
kg), care se îngraşă uşor şi produce
o carne gustoasă. Are o prolificitate
mulţumitoare (produce 6—7 pui la o
fă ta re), este rustică şi se creşte
uşor, însă are blana de culoare co¬
mună şi pretinde adăposturi mai
mari şi hrană mai' multă.

Rasa Neo-Zeelandez alb este tipul
american al iepurelui, ideal pentru
producţia de carne, avînd azi o mare
rază de răspîndire în toate ţările cu
o cuniculicultură dezvoltată. Are în
medie o greutate de 4—4,5 kg şi o
conformaţie corporală frumoasă.
Blăniţa are o culoare albă imaculat,
lucitoare, cu părul (jar şi puf) des.
La vîrsta de două luni poate atinge
greutatea de 2,3—2,5 kg. Este o rasă
prolifică, cu 8—10 pui la o fătare, iar
iepuroaica îşi creşte puii cu o,afec¬
ţiune exemplară. Carnea este de
primă calitate.

Rasa Californian are o conforma¬
ţie tipică pentru producţia de carne
şi o greutate medie de 4 kg. Culoa¬
rea blăniţei este albă pe corp şi nea¬
gră pe extremităţi (urechi,’ labe,
coadă), iar ochii sînt roşii. Alături de
Neo-Zeelandez, deţine un loc de
frunte în unităţile moderne de creş¬
tere a iepurilor.

Rasa Chinchilla este o rasă mijlo¬
cie, specializată pentru producţia de
blană şi carne. Produce o blană de
calitate superioară, foarte apreciată
mai ales pentru asemănarea pe care
o are cu blana de mare valoare a
unui animal sălbatic originar din
America de Sud şi al cărui nume îi
poartă. Blana are o culoare generală
cenuşiu-argintie, cu nuanţe albastre.
Produce în aceiaşi timp şi o canti¬
tate mare de carne, iepurii adulţi
avînd 5 kg ia varietatea Chinchilla
mare şi 2,5—3,5 kg la varietatea
Chinchilla mică. Tineretul la 6 luni
ajunge la greutatea de 2—3 kg. Fi¬
ind o rasă prolifică, precoce şi rus¬
tică şi avînd o producţie bună de
carne şi blană, este crescută astăzi
din ce în ce mai mult.

Rasa Albastru viemez, specializată
pentru producţia de blană şi carne,
este o rasă mijlocie cu greutatea de
3,5—4,5 kg; la vîrsta de 6 luni puii
pot ajunge la 3,5 kg. Blana are o cu¬
loare albastru-cenuşie şi un luciu
metalic pronunţat şi uniform pe tot
corpul.

Rasa Argintiu francez este tot o
rasă mijlocie specializată pentru
producţia de blană şi carne. Greuta¬
tea medie a adulţilor este de cca 5
kg, iar a puilor la vîrsta de 6 luni de
3,5 kg. Calitatea blănii este excep¬
ţională, imitînd în stare naturală
blana vulpii argintii.

Rasa Rex, specializată pentru pro¬
ducţia de blană, se încadrează tot în
rîndui raselor mijlocii. Iepurele adult
cîntăreşte 2,5—3,5 kg, iar puii la 5
luni ating 2,5 kg. Are mai multe va¬
rietăţi de culoare: castor rex, alb
rex, albastru rex, chinchilla rex,
Alaska rex etc. Firele de păr sînt
scurte şi de aceeaşi lungime. Blana
la toate varietăţile este valoroasă,
putînd imita blănuri rare (castor,
chinchilla, jder, vulpe neagră de
Alaska etc.).

Rasa Angora este o rasă mijlocie
specializată pentru producţia de păr
care, fiind lung, ondulat şi cu fineţe,
elasticitate şi rezistenţă mare, se
poate toarce şi folosi la confecţiona¬
rea diferitelor tricotajd şi ţesături.
Producţia anuală medie de puf este
de 300—800 g de cap de iepure. Cu¬
loarea mai des întîlnită la noi în ţară
este cea albă şi albastru-cenuşie.
Greutatea corporală este de numai
2—4 kg; cu cît iepurii au o greutate
mai mare, cu atît producţia de păr
este mai mică. Rasa Angora este
prolifică (6—8 pui la o fătare).

ÂDĂROSTIREA ŞS ÎNGRIJIREA
IEPURILOR DE CASĂ

De la bun început trebuie stabilit
locui pentru amplasarea adăpostu¬
lui, care este bine să fie mai izolat,
depărtat de grajduri şi de coteţele
pentru păsări, ferit de accesul cîini-

lor şi pisicilor, dacă este posibil, sub
un şopron. Adăpostul trebuie aşeze*
în aşa fei încît vîntul dominant sa
baiă perpendicular pe spatele cuşi-
Icr. Terenul să fie uscat, să asigure
scurgerea apeior rezuitate din preci¬
pitaţii, să fie asigurată sursa de apă
potabilă.

Existenţa numeroaselor tipuri da
adăposturi se explică atît prin na¬
tura diversă a materialelor folosite la
confecţionare, prin modul diferit în
care au fost construite, cît şi prin
destinaţia urmărită, în toate cazurile
fiind necesară asigurarea condiţiilor
de zooigienă.

Prezentăm mai jos un tip de adă¬
post cu 9 cuşti individuale, adăpost
care necesită circa 0,30 m 3 scîn-
dură, 5—12 m 2 carton asfaitat (după
cum se foloseşte numai ia învelitori
sau şi ia căptuşirea pardoselii în
cuşti), 4m 2 piasă de sîrmă groasă de
1 mm cu ochiuri de 5C—80 mm.

La o cuşcă se pot deosebi 6 părţi:

— Podeaua (A), care se reco¬
mandă să fie mixtă, tip grătar — ju¬
mătatea din partea posterioară, iar
partea dinspre faţadă (numită şi '
„spaţiu de odihnă“) este continuă.
Pentru confecţionarea grătarului
sînt recomandabile materialele plas¬
tice sub formă tubulară, cu miez de
metal, pe care se pot răsuci uşor,.
permiţînd eliminarea dejecţiilor şi ;
. prevenirea îmbolnăvirii labelor.

— Placa de sub podea (B), aco¬
perită cu carton' asfaltat, înclinată j
din faţă spre spatele cuştii la un }
unghi de 40°, constituie totodată ;
plafonul cuştii aflate dedesubtul ei. 1
* — Faţada cuştii este uşa, care |

constă dintr-o ramă de lemn pe care j
este prinsă o plasă de sîrmă (C).

— Pereţii laterali sînt compacţi, j
confecţionaţi din lemn care se poate s
acoperi cu un strat de carton asfal¬
tat sau cu o plasă din rabiţ mărunt
pentru a-l proteja de roade re (D).

— Faţada secundară a cuştii este
realizată tot din lemn (E).

— Plafonul este compact, depă¬
şind dimensiunile pereţilor laterali ai
cuştii, cu streaşină atît în fată cît si
în spate, pentru scurgerea apei (F).

La aceste adăposturi trebuie pre¬
văzute cuiburi de fătare, lădite de
transportat iepurii vii şi, la f iecare
cuşcă, un vas pentru hrană si unul
pentru apă. Hrănitoarele şi adăpa-
torile se vor confecţiona dintr-un ma¬
terial greu, pentru a nu fi răsturnate.
Se poate aplica pe peretele din faţă
sau pe uşa cuştii (mai rar pe pere¬
tele lateral al cuştii) un hrănitor —.
iesle pentru nutreţuri fibroase.

Cuibul de fătare constă dintr-o lă-
diţă cu dimensiunile următoare:

— lungimea 50 cm pentru raăeie
mici şi mijlocii şi 70 cm pentru cele
uriaşe;

— lăţimea 35 cm pentru râsele
mici şi mijlocii şi 45 cm pentru cele

Nutreţ

Adulte de
reproducţie

Tineret

peste j, sub

4 juni 4 luni

Nuîreţ concentrat (vara)

Nutreţ verde (vara)

800-1 000

5Q0 i

300

Nutreţ concentrat (iarna)

90 1

Fin (iarna)

100

Radacinoase (iarna)

150

80 j

TEHNIUM 6/1982

uriaşe;

—’ înălţimea 35 cm pentru rasele
mici şi mijlocii şi 45 cm pentru ra¬
sele uriaşe;

—- orificiul de acces în cuib 18x18
cm pentru rasele mici şi mijlocii şi
22x22 cm pentru cele uriaşe. Orifi¬
ciul cuibului este de formă circulară
şi este prevăzut cu un prag de
10—15 cm înălţime. Peretele de sus
a! cuibului trebuia să fie mobil pen¬
tru a permite crescătorului să con¬
troleze cuibul.

Iarna, pereţii exteriori se pot căp¬

tuşi cu papură, stuf sau salteluţe din
paie, iar în cuşti se pun paie mai
multe pentru ca iepurii să-şi poată
face un culcuş călduros.

Pentru o crescătorie de 10—12 fe¬
mele şi 3—4 masculi sînt suficiente
trei asemenea adăposturi.

La proiectarea unei crescătorii
trebuie să se ţină seama de necesa¬
rul de apă şi furaje.

a) Necesarul zilnic de apă:

— animale de reproducţie...
0,3—0,5 l/cap;

— tineret peste 3 luni... 0,15—0,4

l/cap;

— tineret sub 3 luni... 0,05—0,1
l/cap.

b) Necesarul zilnic de nutreţ
(g/cap de animal) — vezi tabelul.

Alimentaţia iepurilor de casă este
în general’simplă, avînd în vedere
faptul că aceste animale sînt capa¬
bile să valorifice foarte bine furajele
calitativ inferioare. în acelaşi timp
însă trebuie să se ţină seama şi de
nutreţurile specifice şi de preferinţa
lor faţă de anumite furaje. Astfel,
dintre nutreţurile verzi iepurii con-

MU)

©i

(

•

r l

_ ft»

.....

A = podea
a 1 —partea grătar
a 2 —partea compactă
E = plafon înclinat
C= uşă

D = perete lateral
E = faţadă secundară
F = acoperiş

1. picior de sprijin

2. picior de sprijin

3. traversă suport

4. placă înclinată

5. ramă

6. traversă schelet

7. suport perete

8. ramă uşă

9. triunghi sprijin
10. perete spate

11. perete lateral
1.2. podea compactă

13. suport acoperiş

14. acoperiş

15. perete despărţitor

16. suport uşă

17. carton asfaltat

18. 'carton asfaltat

19. rabif ■

20. element scheiet

sumă cu plăcere lucerna şi trifoiul,
ghizcjeiul, spaceta, borceagurile ti¬
nere, iarba de livadă, secara şi ra-
piţa ca prim furaj verde de primă¬
vară, varza ca furaj verde de
toamnă, frunzele de sfeclă, porum¬
bul pînă ajunge în lapte, frunze şi
tulpini verzi de floarea-soarelui, de-

şeurile grădinilor de legume şi flori,
numeroase buruieni (păpădie, păiâ-
midă, pătlagină, urzici pălite, Ib-
bodă, ştir, muşeţel, coada-şoricelu-
lui etc.), frunze de salcîm şi dud şi
altele. Nu se admit în hrana iepuri¬
lor, fiind otrăvitoare, mătrăguna,
macul, ciumăfaia, brînduşa de
toamnă, scînteiuţa, muştarul de
cîmp etc. Fînul, în special de legu¬
minoase, este furajul de bază din
timpul iernii.

Dintre rădăcinoase se recomandă
sfecla, morcovul, topinaburul (na¬
pul) şi cartofii fierţi în amestec cu
uruieli şi făină. Se mai pot folosi
resturi proaspete de la bucătărie,
coji de cartofi, pîine uscată etc. Din¬
tre nutreţurile concentrate care se
JiTtrpduc în raţie pentru a-şi com¬
pleta substanţele nutritive rriai mult
folosite ^£>grăunţele de cereaje
‘(ovăzul, orzul,/porumbul şi griul). în
£fus, est&—fecomandabil să se
adauge din cînd în cînd în raţie
Işpte intepirşl, lapte smîntînit şi zer
proaspăt.bSărea de bucătărie este
şjrict >neceŞară în raţie, socotind
.Circa 2—3 g de cap pe zi la anima¬
lele adulte şi 0,5—2 g la tineret.

Reproducţia constituie însăşi baza
jefîcienţeL economice a creşterii ie-
î|uflt®r de casă. Spre deosebire de
alte 'mamifere domestice, iepurii de
casă se^-tmperechează tot timpul
anu!u|[ daca li se creează condiţii
(alimentaţie raţională, adăpost optim
şi linişte)( Cu o deosebită grijă tre-
, buie să se facă alegerea masculilor
|r de care depinde în mai mare măsură
cţariitatea produşilor viitori, ei fecun-
dînd 8—10 femele.

împerecherea se începe cînd fe-
iffelele au vîrsta de 6—7 luni, la ra¬
sele uşoare mai devreme şi la rasele
grele mai tîrziu. Pentru împerechere,
iepuroaica se va duce în cuşca iepu-
i T$tHfţ' 1 *împerecherea e bine să se
Jşeajsub supravegherea noastră;
âfîcş Femela refuză masculul, ea îre-
ţptrr#readusă în cuşca ei şi repetată
-încercarea în zilele următoare. După
împerechere, femela se trece în
cuşca ei şi se repetă încercarea
după 6—14 zile. Dacă femela refuză
împerecherea retrăgîndu-se într-un
colţ şi începînd să ţipe caracteristic,
.PQPputem fi sigufi că a fost fecundată şi
câ^ va avea pui.

îfl mod normal se obţin 2—4 fă-
fari pe'pn, cu un total 'de 12—25
de pui. Programul împerecherilor
poate fi următorul. .Ia 2 fă ţări pe an
4 - împerechere la 1 februarie, tătare
ţg^piarţj@-' 4 Jiţârcare la 1 mai, împe-
reâherbppdŞJunie, fătare la 15 iulie
şi înţărcare la 15 septembrie; la 3 fă¬
liri pe.an — împerecheri la 1 de¬
cembrie, 1 aprilie şi 1 august, fătări
'M 1 ianuarie, 1 mai, 1 septembrie şi
înţărcări la 15 martie, 15 iunie, 15
noiembrie; la patru fătări pe an — îm¬
perecheri la 15 martie, 1 mai, 15 iunie,
1 august, fătări la 15 aprilie, 1 iunie,
15 iulie, 1 septembrie şi înţărcări la
15 mai, 1 iulie, 15 august, 1 octom¬
brie. Se poate folosi şi metoda fătă-
rilor dese (6—9 fătări pe an) dacă
animalele sînt întreţinute în încăperi
în care temperatura nu scade sub
15° C. în acest sistem se pot obţine de
la o iepuroaică 40—60 de pui anual.

(CONTINUARE ÎN PAG. 23)

Reper

nr.

Număr

‘ ’uC '

Lăţime \
grosime
(cm)

Grosime

(cm)

Lungime
per bucata

/ M ' :

Suprafaţa

unitara

(m)

Lungime
total■

(m)

Suprafaţa

totala

im'

4X6

2,23

8,92

' 4

4x6

1,94

7,76

4X6

2,44

24,40

4X6

0,82

13,19

: -

4v6

- 7

2,73

5,46

6 .

4X6

1,48

8,88

•7

1,1x1,5

0,51 |

12,24

2.4X5

" x

26,73

36 •

8 2 8 —

. "...

- ;

- .!

io ,

17T“

—

4,65

2,40

1,63

3,26

12; ' '

2,40

1,95

5,85

2,40

2,02

2,40

4,03

1,80

0,36

2,16

1,50

0,10

0,90

0,08

5,00

• 1

7,70

0,10

0,64

5,76

19 tj

0,10 i

0,32 |

2,88

0,09

1,62

TEHNIUM 6/1982

nnn II

MIWi

ar p®i

5ng= V. CĂLiryESCU

Soluţionarea optimă a'pîoblemei determinării corecţiei de culoare ia executa-
, rea copiilor pozitive coior constă în folosirea unui analizor de culoare. Acesta'
este un dfensitornetru de culoare utilizat In cadrul unor procedee comparative de
lucru. Cunoaşterea principială a analizorului şi tehnicii de folosire constituie un
prim pas pentru realizarea unor dispozitive electronice care să simplifice munca .
‘fotografului amator în procesul cotor negaţiv-pozitiv sau diapozitiv-pozitiv.

Trebuie spus de la început că foîomultiplicatoare şi fotodiode,

anaiizoarele de culoare destinate Construcţiile mai vechi cuprindeau

utilizării curente în laboratoarele fo- foto rezistenţe sau fotoceiule.

tografice sînt aparate comparative, Unele variante folosesc în locul
dbţinîndu-se corecţiile necesare prin sondei exponometrice la nivelul me-
compararea cu o determinare de co¬
recţie făcută normal. Există anali¬
zoare de culoare de care nu ne vom
ocupa însă, care determină în mod
absolut densităţi de culoare. Aces¬
tea sînt folosite în cadrul unor acti¬
vităţi predominant industriale (în po¬
ligrafie, în industria textilă etc.), pu¬
ţind fi sau nu integrate în procese
de tip fotografic.

Există mai muite moduri de efec¬
tuare a analizei de culoare, după
cum vom vedea. într-o primă fază
de lucru este însă obligatorie execu¬
ţia unei fotografii considerate co¬
recte. indiferent de metoda de ana¬
liză. Acestei fotografii i se impune
să conţină o suprafaţă de culoare de
referinţă, uşor determinabilă ca
nuanţă şi corectitudine în redare.

Curent se foloseşte ca referinţă cu¬
loarea pielii (feţei), dar este totdea¬
una de preferat o suprafaţă albă'
sau gri (un zid, un obiect de îmbră¬
căminte, un autoturism etc.). Foto¬
grafii pretenţioşi introduc în cadrul
imaginii o scală de griuri, ce este
eliminată la operaţia de încadrare pe
pozitiv. Dealtfel, existenţa acestei
suprafeţe de referinţă se impune în
cel puţin o fotografie dintr-un lot de
imagini. Prin lot de imagini se înţe¬
lege un grup de imagini luate suc¬
cesiv într-un mic interval de timp şi
în aceleaşi condiţii .de iluminare.

Pentru fiecare iot este valabilă o
aceeaşi corecţie de culoare ce se va
determina o singură dată pe una din
imagini.

Figura 1 redă principial modul de
lucru cu analizorul:
la — se introduce negativul de
copiat în aparatul de mărit;

1b — se face analiza de culoare;

Ic — se introduce în sertarul
aparatului de mărit combinaţia de
filtre determinată;

1d — ss execută mărirea.

Există o varietate mare de anali¬
zoare de culoare care se deosebesc
prin caracteristici constructive. în
esenţă, un.analizor de culoare este
alcătuit din;

1. O sondă exponometrică spe¬
cializată, prevăzută cu trei filtre de
selecţie (galben, purpuriu, azuriu) şi'
un filtru de compensare pentru de¬
terminarea, expunerii (vezi şi artico¬
lul „Sondă exponometrică pentru fo¬
tografia color", „Tehnium" nr.

1/1982). Prin manevrarea unui buton
sau a unei pîrghii se aduce în faţa
fotoreceptorului sondei oricare din
cele patru filtre.

Ca elemente foto receptoare se fo¬
losesc în construcţiile de ultimă oră

DETERMINAREA CORECŢIEI DE-
CULOARE PRIN ANALIZA PONC-
■ . TUÂLĂ

1. Realizarea fotografiei de refe¬
rinţă, numită pe scurt în continuare
şi REFERINŢA. Se selecţionează un
negativ bine expus şi developat co¬
rect, echilibrat tonal, fără contraste
excesive. Se va avea în vedere, pe
cît posibil, să fie realizat pe tipul de
peliculă cel mai des foiosit. Este de
dorit să se dispună de cîle un nega¬
tiv de referinţă pentru fiecare tip de
iluminare folosit (lumină de zi,
becuri nitraphot, blitz electronic,
blitz chimic etc.).

Imaginea de referinţă va avea o
arie cuprinzînd figuri umane sau
alte porţiuni ale corpului, astfel încît
să redea zone de piele bine ilumi¬
nate frontal. Totodată va trebui să
existe o suprafaţă albă (fără reflexe)
sau gri neutru. Se poate folosi o
scală de griuri, dar pxisîenţa unui
obiect de nuanţă adecvată este sufi¬
cientă. Avînd In vedere faptul câ un
astfel de negativ va fi utilizat ani de
zile, se recomandă să se execute ci¬
le va imagini cu scopul unic de a
furniza fotografii de referinţă.

După negativul selecţionat se va
face o fotografie color corectă la un
format mediu (13x18 sau
18x24 cm). Obiectivul aparatului de
mărit va fi închis cu circa trei trepte
faţă de deschiderea maximă. Se
scoate negativul păstrînd filtrajul de
corecţie folosit şi deschiderea dia¬
fragmei; totodată se menţine tempo¬
rizatorul la valoarea utilizată.

2. Se pune în funcţiune analizo-

Fig. 2 — Schiţa unui anali¬
zor de culoare de tip 8ESE-
LER pmIA care foloseşte ca
element fotoreceptor un foîo-
muitlpficator. Âfişajui este
analogic.

sei de mărit un inel colector ce se
montează pe obiectiv. Acest sistem
are dezavantajul esenţial că nu ţine
cont, la determinarea expunerii, de
modificările eventuale ale raportului
de mărire.

2. Un bloc electronic de amplifi¬
care şi interpretare a semnalului fur¬
nizat de sondă. Acesta dispune obli¬
gatoriu de trei potenţiometre de me¬
morizare corespunzătoare fiecărei
treimi de spectru şi de un element
de afişare care poate fi analogic (un
micro sau miliampermetru) sau digi¬
tal (cu LED-uri). Afişarea se carac¬
terizează prin existenţa unui punct
de zero central, indicaţia puţind va¬
ria faţă de acesta în ambele sensuri.
Totodată, blocul electronic dispune
de cel puţin un potenţiometru desti¬
nat funcţiei de expunere.

Suplimentar, blocul electronic
poate fi echipat cu un temporizator,
un sistem de preluare a sensibilităţii
hîrtiei şi un sistem electronic de
aducere ia zero.

Din punctul de vedere al metodicii
de iucru sînt posibile trei căi princi¬
pale în sinteza subsîractivă a culori¬
lor: 1 ) analiza punctuală, care este.
metoda cea mai bună, asigurînd de¬
terminări corecte; 2 ) analiza punctu-
al-integrală, care este mai simpiă şi
suficient de precisă în marea majori¬
tate a cazurilor şi 3) analiza inte¬
grală, care constituie metoda cea
mai simpiă, dar adeseori imprecisă.

Vom prezenta în continuare mo¬
dul de lucru al analizorului de cu¬
loare în cadrul celor trei metode.

ruS, stingîndu-se toate luminile din
laborator, inclusiv cele inactir ce.
Se plasează sonda exponome'rică
cu fereastra fototraductorulul în.
dreptul proiecţiei suprafeţei cu cu¬
loarea pielii ori zonei de alb sau gri.
Se va urmări pe cît posibil ca poziţia
ferestrei sondei să fie pe axa cen¬
trală de proiecţie, astfel încît să se.
recepţioneze un flux maxim. Există
modele de sonde avînd posibilitatea
rotirii spaţiale a casetei - conţinînd
fotorecepiorul, ceea ce face posibilă
aşezarea în orice zonă a imaginii
proiectate. Caseta mobilă se poziţio¬
nează astfel încît să se recepţioneze,
maximumul de flux luminos.

Poziţia sondei, odată stabilită, se
menţine în continuare.

3. Se trece la programarea anali¬
zorului plecînd de la poziţia de zero
a butoanelor potenţiometrelor de
memorizare, introduc:nd în dreptul
fototraductorulul filtrele de culoare
din sondă, se vor obţine nişte indi¬
caţii .care se anulează cu ajutorul
,, potenţiometrelor respective. Ordinea
poate fi uneori importantă, în func¬
ţie de datele constructive ale anali¬
zorului. Se.recomandă .succesiunea
azuriu (CYAN), galben (YELLQW),
purpuriu (MAGENTA). Se anulează,
de asemenea, indicaţia corespunză¬
toare poziţiei de determinare a ex¬
punerii,' notată de regulă cu un
punct alb (WHiTE). Denumirile din¬
tre paranteze sînt în limba engleză
şi se folosesc la marea majoritate a
analizoarelor, posibil prescurtat (C,
Y, M).

Se reface operaţia, efectuîndu-se
* eventual mici corecţii. în această si-

îuaţie, analizorul este programat.
Altfel spus, el a memorizat un filtraj
care a dat o imagine corectă folosită '
în continuare ca element de compa¬
raţie. Analizorul poate fi acum oprit,
avîndu~se însă o deosebită grijă să
nu se modifice poziţia butoanelor de
reglare. Se aprinde' lumina inacti-
nică de laborator.

4. Se trece acum la determinarea
corecţiei pentru negativele noi. Se
introduce pelicula în aparatul de
mărit şi se aprinde becul acestuia.
Se efectuează operaţiile curente de
alegere a scării de mărire şi de re¬
glare a clarităţii. Se plasează sonda
pe planşeta aparatului de mărit ast¬
fel încît în fereastra acesteia să se
proiecteze o zonă cuprinzînd ace¬
eaşi nuanţă ca aceea pe care s-a fă¬
cut'programa rea analizorului (culoa¬
rea pielii, gri, alb).

a) Se face o analiză rapidă prin
cele trei filtre de culoare ale sondei,
urmărind a se determina treimea de
spectru cu componente de densitate
minimă, care, impiicit, nu va conta
în filtrajui de corecţie.

b) Cu selectorul sondei pe poziţia
corespunzătoare acestei treimi se
manevrează diafragma obiectivului
pînă la anularea indicaţiei.

La unele tipuri de analizoare
această operaţie se poate face elec¬
tronic dintr-un potenţiometru de
nul, nefiind necesar să se mane¬
vreze diafragma.

Deoarece majoritatea fiimeior ne¬
gative furnizează de regulă domi¬
nante portocaiii-roşii-gaibene, in¬
strucţiunile muitor analizoare de cu¬
loare indică dreot primă operaţiune
aducerea ia zero a indicaţiei pe po¬
ziţia azuriu (C).

c) în continuare se comută sonda
pentru analiza altei treimi, să zicem
galben (Y). Pe această poziţie se in¬
troduc filtre galbene în caiea fluxu¬
lui luminos pînă ia anularea indica¬
ţiei.

d) Se repetă operaţia şi pentru ul¬
tima treime, respectiv cea purpurie
(M), introducîndu-se bineînţeles fil¬
tre purpurii pînă ia anularea indica¬
ţiei.’

e) Se refac operaţiile de ia punc¬
tele b, c, d, de reguiă fiind necesare
mici ajustări suplimentare. Fiitreie
purpurii se adaugă peste cele gal¬
bene. Depăşirea filtrajului necesar
duce ia apariţia unei indicaţii de
cealaltă parte a punctului de zero,
ceea ce implică micşorarea densită¬
ţii filtrelor din culoarea respectivă.

Operaţia de determinare a filtraju¬
lui de corecţie se face cei mai rapid
şi precis ia aparatele de mărire pre¬
văzute cu capete color, datorită va¬
riaţiei continue a densităţii de cu¬
loare realizabilă de către acestea.

Pentru a evita deschideri şi închi¬
deri repetate ale sertarului pentru
filtre ai aparatului de mărit, se vor
aşeza fiitreie în faţa obiectivului sau
direct pe sonda exponometrică. Pa¬
chetul de fiitre determinat în urma
analizei se va introduce în sertarul
portfiltre.

Se atrage atenţia că în sertarul de
filtre se vor menţine permanent un
filtru UV şi un filtru antitermic, a că¬
ror influenţă trebuie prinsă în proce¬
sul de programare şi analiză. Aceste
două fiitre sînt indispensabile cînd
se folosesc filtre de corecţie din folii
de material plastic.

f) Se comută sonda pe poziţia
pentru determinarea expunerii
(punct aib) şi se regiează diafragma
pînă la anularea indicaţiei. în acest
fei se va foiosi acelaşi timp.de expu¬
nere ca ia referinţă.

Modelele mai compiexe de anali¬
zoare dispun de temporizatoare în¬
corporate. Prin manevrarea butonu¬
lui de selecţionare a timpului de ex¬
punere se acţionează şi asupra indi¬
caţiei astfel îricît la anularea aces¬
teia temporizatorul este reglat pen¬
tru noua valoare necesară. în acest
caz nu mai este necesar să se acţio¬
neze diafragma obiectivului.

La aceste modele de analizoare va
exista şi un buton de preluare a
sensibilităţii hîrtiei. Fixînd, la foto¬
grafia de referinţă, timpul de expu¬
nere cunoscut pe butonul tempori¬

COLORAREA BECURILOR PENTRU ORGA
OE LUMINI

Coiorarea becurilor în culori transparente este în general
dificilă, dar numărul mare de solicitanţi ne-a făcut să analizăm
o soluţie simplificată.

Pentru aceasta ne procurăm pulbere colorantă de anilină
în culoarea dorită şi silicat de sodiu (sticlă solubilă).

într-un mojar de porţelan se pisează foarte fin pulberea
colorantă şi apoi se amestecă treptat cu silicatul de sodiu.'

După ce se omogenizează bine amestecul, se diluează cu
apă în părţi egale şi apoi becul se colorează prin imersie.
După o uscare în aer de circa 3—4 ore, se alimentează becul
cu 50% din tensiune pînă la uscarea totală.

Suprafaţa obţinută se poate proteja suplimentar cu o lă-
cuire cu spray „Ecran".

zatorului, se reglează butonui de
sensibilitate pînă la anularea indica¬
ţiei.

5. Se execută expunerea şi deve¬
loparea fotografiei.

DETERMINAREA CORECŢIEI DE
CULOARE PRIN ANALlZA
PUNCTUAL-INTEGRALĂ

Ca accesoriu se livrează cu orice
analizor un ecran difuzant care se
poate monta în faţa obiectivului
aparatului de mărit.

Atît negativului de referinţă cît şi
celorlalte nu li se impun condiţii atît
de severe în privinţa suprafeţelor gri
sau albe. imaginile potrivite acestei
metode de analiză vor fi echilibrate,
cu tonuri multe, dar nu excesiv de
contrastante.

Etapele de lucru sînt aceleaşi ca
la analiza punctuală, c.u observaţia
că atît la programarea analizorului
cît. şi la analiză se va folosi în faţa
obiectului ecranul difuzor. Aşezarea
sondei se va face în dreptul unor
zone neutre, dar care nu sînt în um¬
bră. Desigur, expunerea hîrtiei se
face fără ecranul difuzor.

DETERMINAREA ' CORECŢIEI DE'

. :P:M. mm mm:,mmÂ inte¬
grală

Prin această metodă, existenţa
unei suprafeţe gri, albe sau „culoa¬
rea pielii" nu mai este necesară. Ne¬
gativul de referinţă şi filtrajul cunos¬
cut se introduc în aparatul de mărit,
efectuîndu-se programarea cu
sonda aşezată în centrul proiecţiei,
prin intermediul ecranului difuzor.
Analiza de culoare se face în modul
descris, folosind acelaşi ecran difu¬
zor. ■

1. Este greşită părerea că unui
film îi corespunde o singură corec¬
ţie de culoare, care apare ca urmare
a debalansării straturilor de emulsie,
debalarisare datorată procesului de
fabricaţie şi developării. Condiţiile
de iluminare duc la apariţia unei do¬
minante specifice care, neeliminată,
imprimă fotografiilor o coloraţie in¬
corectă. Nu trebuie uitat că ochiul
sesizează diferit o aceeaşi domi¬
nantă de culoare existentă la foto¬
grafiere _şi evidenţiată apoi în foto¬
grafie. în primul caz, dominanta
poate trece neobservată sau neim¬
portantă, pe cînd în al doilea devine
supărătoare, fotografia fiind oricum

privită în alte condiţii de iluminare.
De aceea, cu excepţia situaţiilor
cînd intenţionat se lasă sau se intro¬
duce o dominantă de culoare, co¬
recţia de culoare se face luînd în
considerare şi influenţa modului de
iluminare, astfel încît fotografia să
redea corect (sau cel puţin conven¬
ţional) culorile.

2 . Succesul determinărilor corec¬
ţiilor de culoare cu analizorul este
dependent în foarte mare măsură de
gradul de standardizare a procese¬
lor, materialelor şi aparatelor folo¬
site. Este de dorit să se folosească
mereu aceleaşi tipuri de peliculă,
aceleaşi procese de developare,
aceeaşi' marcă de hîrtie, aceleaşi
becuri, lămpi blitz, aparate de foto¬
grafiat, filtre de corecţie. Totodată
se va urmări respectarea strictă a
aceloraşi valori pentru parametrii de
lucru principali (temperatura de pre¬
lucrare, tensiunea de alimentare a
becului aparatului de mărit, timpii
de tratament în băi etc.).

3. Pe durata analizei de culoare
se va menţine sonda nemişcată pen¬
tru a se recepţiona permanent ace¬
eaşi zonă a imaginii. Manevrarea
butonului de selecţie a filtrelor de
analiză se va face cu grijă, pentru a
nu deplasa sonda.

4. Pentru fiecare pereche negativ/
pozitiv de referinţă se vor nota va¬
loarea filtrajului, poziţiile poîenţio-
metrelor de memorizare, timpul de
expunere,, diafragma, tipul hîrtiei şi
filtrajul notat pe ambalajul acesteia,
în acest fel se va reface rapid pro¬

gramarea analizorului.

5. Semnul plus (+) de pe instru¬
mentul indicator corespunde unei
filtrări prea mici, el indicînd că tre¬
buie adăugat. Semnul minus (-) co¬
respunde situaţiei contrare (filtrajui
este prea puternic şi trebuie dimi¬
nuat). La expunere, cele două
semne corespund la prea multă lu¬
mină, respectiv prea puţină.

6 . Se vă avea grijă ca la mărire să
nu „scape" margini luminoase
printr-o insuficientă mascare. Refle¬
xele date de aceste margini lumi¬
noase pot denatura programarea
say analiza de culoare.

7. Analiza de culoare punctuală
se va face totdeauna pe acelaşi fel
de suprafaţă ca aceea folosită la
programarea analizorului pe foto¬
grafia de referinţă. Este posibil să se
ia în considerare şi alte suprafeţe
colorate decît cele menţionate (cu¬
loarea pielii, gri, alb), de exemplu
suprafeţe uniforme de iarbă, cerul
etc. în acest fel însă se restrînge
foarte mult utilitatea referinţei.

8 . Exponometric, analizorul poate
fi folosit şi în fotografia alb-negru
atît pentru determinarea timpului de
expunere, cît şi pentru stabilirea
gradului de contrast.

9. Ecranul difuzant folosit la ana¬
liza punctual-integraiă sau la cea in¬
tegrală nu se va aşeza, de regulă,
mai departe de 10—12 mm de’
obiectiv.

10. Un bec nou ya fi utilizat pen¬
tru măriri color numai după ce a
fost lăsat să ardă 30—60 de minute.

Rg. 4 — Sonda analizorului LÂBOCQLOR PM (Gossen). Se remarcă exis¬
tenţa unui filtru difuzor care poate fi adus prin rotirea suportului în dreptul fe¬
restrei fototraductorului (fotomultiplicator). Se fac astfel analize integrale.

Fig. 3 — Schiţa unui analizor cu afişai discret, modei WALLNER CA 604.
Dispune de temporizator încorporat. Sonda este echipată cu fotodiodă şi este

TEHNIUM 6/1982

REDIiSOARi

Prezentăm în articolul de faţă
două montaje uşor de realizat de
către orice electronist amator şi
care servesc la încărcarea automată
a bateriilor auto.

în figura 1 este dată schema unui
asemenea montaj la care tranzisto¬
rul de putere este de tip pnp, un
complementar al npn-ului 2N3055
(este vorba de tranzistorul TIP 2955
sau BDX 18).

în figura 2 putem observa cea mai
indicată caracteristică pentru o în¬
cărcare normală a bateriei. Conside-
rînd că un acumulator care debi¬
tează o tensiune de 10 V (sau mai
puţin) este descărcat, deosebim pe
figură o primă fază (B—C), în care
pînă la tensiunea de 10 V bateria se
încarcă la un curent limitat (cca 2
A). Această limitare de curent îm-'
piedică suprasolicitarea de către
acumulator a dispozitivului de încăr¬
care.

Cînd tensiunea la bornele bateriei
a ajuns la 10 V, urmează o a doua
fază (D—E), în care acumulatorul se
încarcă cu aşa-numitul curent de 7

Prof. IVI. VORNICU

ajunge la 14,4 V, începe a treia fază
(F—G), în care dispozitivul de încăr¬
care furnizează un curent din ce în
ce mai mic., pînă cînd acumulatorul
ajunge la tensiunea de 16,5 V (este
deci complet încărcat) şi dispozitivul
se decuplează automat.

Acest mecanism de încărcare
poate fi urmărit în schema din figura

1. La un acumulator descărcat <sub.
10 V), curentul care circulă prin DZ
5V6, R 5 şi R 6 este foarte mic, aşa în-
cît tranzistorul T t nu este suficient
polarizat şi, ca atare, este blocat. Pe
de altă parte, potenţialul aplicat pe
intrarea neinversoare a lui CI 1 (pi¬
nul 3, dacă integratul are 4+4 pi¬
cioare), şi care se reglează din P 3 ,
este mai mic decît potenţialul de la
intrarea inversoare (pinul 2), astfel
încît ieşirea lui 741 (pin 6) este de
zero volţi.

în aceste condiţii, prin P■, sînt po¬
larizate direct tranzistoarele T 2 şi T 3 ,
prin ele trecînd un curent de încăr¬
care reglabil din P, la 2 A.

Cînd tensiunea pe bornele bateriei
ajunge la 10 V, prin divizorul
DZ 5V6, R 5 şi Rq se deschide tran¬
zistorul T|. Tensiunea de ieşire de la
741 este tot nulă, deoarece în conti¬
nuare potenţialul de pe intrarea

neinversoare este mai mic decît cel
de pe intrarea inversoare. Cu T t
deschis, la curentul ce trece spre T
şi T 3 prin P, se adaugă şi curentul
ce trece prin P 2 , iar curentul de în¬
cărcare a acumulatorului creşte şi
poate fi reglat pe porţiunea D—E
din P 2 .

Cînd tensiunea de la bornele ba¬
teriei creşte peste 14,4 V, potenţia¬
lul intrării’ neinversoare a lui 741 de¬
păşeşte potenţialul intrării inver¬
soare şi ieşirea lui 741 trece spre
plus, tinzînd către tensiunea Zener a
lui DZ 6V8 plus căderea de tensiune
pe D 2 (care acum conduce) şi pe R 3 .

Rezistenţa fl 4 introduce o reacţie
pozitivă care conduce ia o basculare
rapidă. Bascularea blochează pe T,
(porţiunea E—F), curentul de ieşire
scade brusc, iar în continuare, prin
creşterea tensiunii de ieşire a opera¬
ţionalului, tranzistoarele T 2 şi T 3 ,
conduc din ce în ce mai puţin, pînă >■
la blocarea completă (porţiunea
F-G).

REGLAJE

1. La o tensiune de ieşire de
14,4 V se reglează din P 3 tensiunea
de ieşire a amplificatorului operaţio¬
nal 741 la valoarea maximă.

2. Se împarte capacitatea acumu¬
latorului în amperi-oră la 25 de ore
şi se obţine un curent care pentru o
tensiune de 14,5—14,7 V la bornele
bateriei se reglează din P^.

3. Se reglează din P 2 şi la o ten¬
siune cuprinsă între 11 şi 14 V cu¬
rentul nominal de încărcare, obţinut
din împărţirea capacităţii bateriei la
7 ore.

Tranzistorul’de putere, ca şi pun¬
tea de diode trebuie puse obligato¬
riu pe radiatoare. în loc de puntea

B80 CIO 000 se pot folosi diode. RA
120 (R), RA 220 (R) sau 10 SI </(R)
— 10 SI 10 (R), toate de fabricaţie

românească.

Ai doilea montaj (fig. 3) funcţio¬
nează oarecum analog cu primul,
dar foloseşte un tranzistor de putere
de tip npn (2N3055), mOlt mai âşor
de procurat. La aceasta s-ar mai pu¬
tea adăuga avantajul comutării ten¬
siunii de încărcare (6 V ş[ 12 V). In¬
convenientul constă în faptul că
tranzistorul 2N3055 trebuie ales în
aşa fel încît să nu aibă „fugă ter¬
mică". Principiul de funcţionare este
următorul: tensiunea de 16—20 V
din secundarul transformatorului,
redresată prin puntea D 5 -D 8 şi fil¬
trată prin C 1} este aplicată colecto¬
rului tranzistorului de putere T 2 .
Atunci cînd curentul solicitat de ba¬
terie este prea mare, ia bornele re¬
zistenţei de putere fî 8 apare o că¬
dere de tensiune. Dacă această că¬
dere este superioară lui U BE —7 3 ,
tranzistorul T 3 îl blochează pe T 2
(montat în Darlington cu T-.).

Tensiunea continuă la bornele lui
C t este filtrată prin R,-C : . De ia
această tensiune se distribuie o
parte, care este stabilizată printr-o
diodă Zener de 3,9 V. Această ten¬
siune stabilizată care serveşte de re¬
ferinţă este trimisă pe intrarea e (+)
a comparatorului (741). Cealaltă in¬
trare a comparatorului e ■(—) pri¬
meşte o parte din tensiunea bateriei.
Rezistenţa ajustabilă permite să se
determine pragul de comutare. Dacă
bateria nu este destui de încărcată,
intrarea e (—) se află la un potenţial
inferior tensiunii de referinţă şi ieşi¬
rea comparatorului este practic la
nivelul potenţialului tensiuni: sale de
alimentare. Cînd tensiunea . bateriei

D ZJ6V8
/400mW !

/£ 72200 »jF C2
V 40 V l"=j

47jjF 40V m R2

-— hui

D 5 ...D 8

RA 120 (R); RA 220 (R);
10 SI 4 (R )-10 SI 10 C R).

ore (acest curent se calcuieaza îm¬
părţind numărul de amperi-oră. ai
bateriei la 7). Pentru un acumulator
de 45 amperi-oră, curentul de încăr¬
care pe porţiunea D—E va fi de 45:7
= 6,4 A. în momentul în care tensiu¬
nea la bornele acumulatorului

atinge 14,4 V, intrarea e (—) ajunge
la un potenţial superior tensiunii der
referinţă şi comparatorul başcu-f
lează, ieşirea cade la zero, DariirtgV;
tonul format din 7, şi T 2 se bIo-
chează şi încărcarea bateriei se în¬
trerupe automat.

Pentru punerea la punct a monta¬
jului este necesar să dispunem de o
baterie uşor descărcată, la care pla¬
săm un voltmetru pe ieşirea compa-•
ratoruiui.ş! punem încărcătorul sub
tensiune: Verificăm dacă amperme-
trul indică un .curent de cca 2,5 A
(dacă bateria este puţin descărcată),
apoi regiăm rezistenţa ajustabilă în
aşa fel încît ieşirea Sa comparator să
cadă ia zero. Sistemul funcţionează
şi rămîne să-i reglăm comutaţia la
14,4 V. Facem să varieze rezistenţa
ajustabilă în aşa fel încît Ieşirea
'in • i n ve'ul

5 o r

apoi r , jngă la. 14,4 V

tensiune controlată cu un voitmetru
plasat la bornele bateriei şi în mo¬
mentul atingerii acestei valori re¬
glăm rezistenţa ajustabilă pentru „a
obţine comutarea comparatorului. î
această situaţie, ampermetru! indi
un curent neglijabil.

LOCUINŢA

ILUMINATUL MOI1EN,

ILUMINAT ECONOMIC

;:: -*' «sa_ mmmmmmmammmmm

2. ASPECTE TEHNICE ÎN ILUMI¬
NATUL MODERN

Un prim aspect este cei referitor
la feiu! sursei propriu-zise de lu¬
mină. Vom neglija sursele cu flacără
de genul luminărilor, lămpilor şi feli¬
narelor, care nu-şi pot găsi decît
strict ocazional locul în tehnica ilu¬
minatului modern. La dispoziţia
noastră sînt două mari grupe de
surse luminoase cu consum electric
de energie: becurile cu incandes¬
cenţă şi lămpile fluorescente.

Becurile cu incandescenţă se ca¬
racterizează printr-o lumină bogată
în culori calde, ceea ce favorizează
redarea tonalităţilor calde din spa¬
ţiul înconjurător. De aceea, ele sînt
indicate pentru iluminarea spaţiilor
de tipul camerelor de zi, dormitoare¬
lor, camerelor de lucru. Lumina
emisă de becurile cu incandescenţă
corespunde intervalului
2 500—2 850 K putînd merge pînă
la 3 200 K, prin supravoltare. Strălu¬
cirea becurilor cu incandescenţă
este mare, ele neputînd fi utilizate
astfel încît să intre direct în cîmpul
vederii deoarece ar apărea efecte de
orbire momentană. Acest dezavantaj
este compensat de faptul că prin
alegerea judicioasă a plasamentului
şi felului corpului de iluminat se
poate obţine o dozare optimă a zo¬
nelor luminate cu ceie umbrite.
Becurile cu incandescenţă se fa¬
brică într-o mare varietate de forme
şi într-o gamă largă de puteri (pen¬
tru uz casnic de la 15 la 150 W). Ba¬
lonul becuiui poate fi transparent,
mat, opal, alb sau colorat. Becurile
mate şi opale oferă o lumină uni¬
formă în comparaţie cu cele ciare,
menţinîndu-se niveluri bune de in¬
tensitate. Prin colorarea în albastru
deschis a sticlei globurilor se obţin
aşa-zisele becuri solare, care furni¬
zează o lumină cu compoziţie spec¬
trală mai apropiată de cea naturală.

Principalul dezavantaj a! becurilor
cu incandescenţă constă în randa¬
mentul lor scăzut, ceea ce se tra¬

duce în costuri de exploatare relativ
mari, fapt ce anulează avantajul pre¬
ţului scăzut de cumpărare.

Lămpile fluorescente furnizează o
lumină alb-albăstruie asemănătoare
celei de zi, de 4 500—5 500 K, dar
care dă senzaţia de rece în tehnica
iluminatului artificial. Din această
cauză ele se folosesc rar în spaţiile
gen dormitor sau cameră de zi,
unde se doreşte o „climă" caldă. Pe
de altă parte, forma lor tubulară im¬
plică un volum mare al corpului de-
iluminat, ceea ce împiedică folosirea
lămpilor fluorescente în spaţii res-
trînse. Principalul avantaj al surselor
fluorescente este cel al randamentu¬
lui; pentru un acelaşi consum de
energie se obţine de 4—6 ori mai
multă lumină în comparaţie cu un
bec cu incandescenţă. Un alt avan¬
taj este cel al strălucirii uniforme şi
reduse a tuburilor fluorescente,
ceea ce permite utilizarea lor sim¬
plă, fără corpuri de iluminat care să
le mascheze. Este adevărat că, în
acelaşi timp, lumina dată favori¬
zează în mică măsură formarea unor
umbre suficient de dense pentru o
recunoaştere normală a volumelor.
Pentru a „încălzi" lumina dată de tu¬
burile fluorescente, s-au realizat şi
variante care oferă o iluminare mai
bogată în radiaţii galbene şi roşii.
Lămpile fluorescente se folosesc azi
în mod curent la iluminarea locului
de muncă, în săli, în birouri etc. în
locuinţă, ele îşi găsesc utilizarea
pentru iluminarea bucătăriilor, băi¬
lor, unor spaţii de trecere. Se fa¬
brică, de asemenea, veioze de birou
prevăzute cu un tub fluorescent.
Preţul de achiziţionare şi de insta¬
lare a unui sistem de iluminare cu
lămpi fluorescente este relativ ridi¬
cat, dar este compensat de costurile
de exploatare mai reduse decît în
cazul surselor cu incandescenţă.

Există o mare varietate construc¬
tivă de corpuri de iluminat. Ca atare,
o prezentare, chiar generală, o con¬
siderăm imposibilă. Vom încerca
însă să facem o scurtă şi neexclu¬

sivă clasificare a corpurilor de ilumi¬
nat avînd drept criterii modul de
plasare al acestora şi tipul de ilumi¬
nare furnizat.

a) Corpuri de iluminat suspeftdtM
de tavan

— Pentru iluminat general de am¬
bianţă. Sînt corpurile de iluminat de
genul lustrelor, cu unul - sa'u" = Trar*
multe braţe, iluminînd direct sau in¬
direct, prin reflectare-j|e tavan. Este
soluţia cea mai «eeconorhică şi
oferă o lumină „riemoqlelabjlă*

— Pentru iluminat local. Sînt cor¬
puri de iluminat prevăzute-cu supra¬
feţe reflectante sau abajururi trans¬
lucide, care asigura 11 umîharea unui
spaţiu determinat. CofpOnTe prevă¬
zute cu abajururi translucide furni-
“ o lumină mai moale în com¬
paraţie cu cele avînd suprafeţe re¬
flectante. Un contrast prea mare în¬
tre părţile iluminate şi cele neilumi¬
nate nu este decît arareori de dorit.
Corpurile de iluminat suspendate,
prevăzute cu abajururi pot avea şi
dublu rol: de iluminare ambiantă şi
de iluminare locală. „Abajurul"
poate fi din sticlă, pînză, hîrtie etc.

b) Corpuri de iluminat fixate pe
perete

— Pentru iluminat de ambianţă.
Este cazul cel mai des întîlnit. Se fo¬
losesc corpurile de iluminat din fa¬

milia aplicelor. Lumina dată este de
mică sau medie intensitate.

— Pentru iluminat local se folo¬
sesc corpuri de iluminat de genul
veiozelor deplasabile pe paralelo¬
gram deformabil ataşate de un pe¬
rete în imediata apropiere a unui bi¬
rou. în ultima vreme se folosesc tot
mai multe corpuri de iluminat de tip
spot, ataşate direct de perete sau
prin intermediul unor şine.
c) Corpuri de iluminat pozabile
Sînt corpuri de iluminat ce dispun
de o suprafaţă de aşezare şi pot fi
puse pe podea, pe o masă, pe o
noptieră etc. Este vorba de corpurile
de iluminat cu picior şi de veioze.

Corpurile de iluminat din această
categorie asigură, în marea majori¬
tate a cazurilor, un iluminat local.

în figura 1 sînt cuprinse cîteva
corpuri de iluminat uzuale de con¬
cepţie modernă. Se remarcă familia
compusă din lampă suspendată,
lampă cu picior şi veioze, aflate în
centrul figurii, piese cu care se pot
asigura necesităţile curente de ilu¬
minare într-o încăpere obişnuită.

3. SOLUŢII SIMPLE ÎN ILUMINA¬
TUL CASNIC

Numărul corpurilor de iluminat
dintr-o încăpere este determinat de
funcţiunile necesare şi de spaţiul ce

urmează a f : acoperit. Tipul corpuri¬
lor de iluminat este dat de rolul fie¬
căruia. Desigur că în alegere vor in¬
terveni elemente estetice şi econo¬
mice. Se va urmări ca între zonele
luminate şi cele în umbră să se cre¬
eze un echilibru astfel încît ochiul
să nu aibă de suferit la trecerea
dintr-o zonă într-alta. Sursele de lu¬
mină vor trebui astfel mascate încît
să nu intre direct îrî cîmpul vederii
normale. Se vor evita abajururile
care duc îa formarea unor pete mici
alternante de lumină-umbră. Ilumi¬
narea de ambianţă va fi „moale" şi
de, mică sau medie intensitate.

în încheiere, cîteva scurte comen¬
tarii la figurile alăturate.

Figura 2 înfăţişează o cameră de
tineret în care se pot observa trei fe¬
luri de iluminări. Una de ambianţă
dată de un corp de iluminare sus¬
pendat deasupra mesei, o iluminare
locală în dreptul fotoliului obţinută
cu o lampă cu picior şi o iluminare
intermediară dată de o mică veioză
aflată la capul patului.

Realizarea unei ambianţe plăcute
pentru conversaţie se poate obţine
cu diferite corpuri de iluminare. Ast¬
fel, în figura 3, cu lampa suspendată
se obţin o iluminare de ambianţă şi
una locală pe masă. Pentru lectură
este prevăzută o lampă cu picior.
Aceleaşi funcţiuni pot fi asigurate şi
de două veioze, ca în figura 4.

Figurile 5, 6 , 7 înfăţişează diferite
ipostaze ale iluminărîTunei mese de
lucru. Masa este pusă în dreptul
unei ferestre pentru utilizarea ma¬
ximă a luminii naturale.

In figura 5 iluminarea este asigu¬
rată de o iampă deplasabilă pe para¬
lelograme deformabile. Figura 6 pre¬
zintă varianta iluminării cu o veioză
prevăzută cu un tub fluorescent. Fi¬
gură 7 prezintă o altă modalitate fo¬
losind o lampă suspendată, deplasa¬
bilă pe o ţeavă fixată între pereţi.

Prin alegerea judicioasă a ilumi¬
nării fiecărei zone din locuinţă, din
considerente funcţionale, se poate
Obţine un nivel de iluminare sufi¬
cient de intens în condiţiile unui
consum de energie redus.

rEHNIUM 6/ î 982

m ?

JL KhGQpF
"1*22pF

|IH T

are 9 spire CuEm 0,8, iar L 5 aie 1
spire CuEm 0,8; lungimea bobifiaj~
lor este de 20 mm.

„RADIO REF, 5/1971

TX-27 MHl

Compus din 3 etaje, acest montaj
poate dezvolta o putere de 11 W în
banda de 10 m.

Ca element de stabilitate a frec¬
venţei în etajul oscilator este folosit
un cristal de cuarţ.Bobina 4 are 22
de spire din CuEm 0,4, bobinate pe
o carcasă cu diametrul de 10 mm,
la care se scot prize la spira 5 pen¬
tru conectarea colectorului şi la
spira 8 pentru Conectarea cuarţului
(cuarţ în 28 MHz).

Bobina L 2 are 3 spire bobinate
alături de 4 - în etajul oscilator se
foloseşte 2N1711.

BAIAHS

Următorul etaj are pentru alimen¬
tare un şoc de 1 mH, iar bobina 4
este compusă din 20 de spire CuEm
0,4, bobinate pe o carcasă cu dia¬
metrul de 15 mm; lungimea bobina-
jului este 20 mm. Tranzistorul T z
este tot 2N1711.

Etajul final conţine un tranzistor
BF457 (sau echivalent) ce are ca

J? ?

KCS08 i

sarcină antena cuplată printr-un fil¬
tru JT.

Bobinele 4 şi 4 se construiesc pe
carcase cu diametrul de 25 mm; 4

LA MODULATOR i

IIWIA K

Generatorul prezentat este util în
transmisiile radioamatorilor deoa
rece în momentul trecerii de pe emi
sie pe recepţie el transmite litera K
Trecerea comutatorului pe po
ziţia recepţie cuplează alimentarea
generatorului format cu tranzistoa
rele T } -T 7 .

Prin diodele D 1f D 2 , D 3 se alimen
* tează tranzistorul T 3 , intrînd în func
ţiune multivibratorul cu tranzistoare
le 7g~ 7"] 0 . în acest mod se aplică
modulatorului impulsuri ce for
mează litera K.

„AMATERSKE RADIO 11 , 5/1981

Sistemul poate compensa pierde¬
rile pe un canal prin modificarea
amplificării circuitelor integrate. La
acest montaj se poate cupla un mi¬
crofon sau o doză stereo.

Se pot monta şi circuite integrate
A741.

„RADIO 11 , 1/1982

-T RJ=33K£2 \A

■ASB0\
K i

l..Tr ţ

[jJL,,

u* I
1+jfJ

ţr i

\ K V*

r _

□ fi

fi W f\560\]
tK TK y,

y! (p

Y 5 &

tir

\0,5

s” L/f

\0,5

1 05 /pt

Eva

"0,5

HC50S «cm

f 73^2

KC508

22m 330 m A1KMOM1A

r_L p

* 1

l 5 2 jj

■ <

# ci

! &

„ 5 ... 20

JL 1,3 “i

Rlf 200 j Ă R20

C15 | | B,022 021 0B22

¥1-V5,¥10,¥12 KT3i5r
¥11 HR383 A
¥13 MH42E

bion kicisiC) fes

- LUrV 3 TQ-JS2 G33H0,068 60

Qţi! toţts w_ „ Q ’

K p2 2» ^ Q22 y^nRişIp jno3 nR2£ £ 32 n R2 I cssIrso

_IMj, 3 LEs |430 k 2200J 2,0 10,0j 380

2.k_ 1C5 l j

To*G22 TTTTT

8 6

012/

-4 =

68 I = -

010 2200

Ei »>

U1SB . (IM

Destinat radiogoniometriei, recep¬
torul este format dintr-un etaj ampli¬
ficator RF fv' 1 -~KŢ315), după care
urmează etajul oscilaîor-convGitCr
echipat cu circuitul integrat K2J
A371. Semnalul FI de 465 kHz este
trecut prin filtru! PF 1P, amplificat şi
detectat.

Acord ui receptorului 26 face din
condensatorul C 14 , iar amplificarea
în IF cu ajutorul potenţîometrului
Air-

La recepţie poate fi utilizat un ge¬
nerator de ton (V 4 -V 7 ) sau un osci¬
lator de bătăi (V 12 ).

Tranzistoarele V u V 2 , V 3 , V 4 , 14,,
V, 0 , V 12 sÎHÎ KT 315 (BF241); V„
este KJ 303 (BF 245j, ÎST este
MP 42 (ACI80).

„MGDELiST KOMSTRUKTOR 11 ,
2/1982

ÎFlL jTo/j

UîOh 1 1 P.18 J.R21 AR22 4, R26

1J 5,1 k Sj22Gk U 220 H LI 5,1 5

C2fl| .0JnŢe24. ţBJI1 0 28 a 0,01

» . I TI

1 f

„TOM."

T^sa

1«2«

!■

JJtn’

Jo3S j
31,033

* 1 .
0 36 -

,831=4= •

J18 K —_f

_[c31

^033J

U32 I

h,k

TEHNIUM 6/1982

CI ŞTIM DfSPBE .
’ rmnmiCÂ

părţile laterale spate.

Utilizarea unor astfel de mijloace pe mo¬
dele experimentale de autoturisme a dove¬
dit că se poate realiza performanţa ca pri¬
mele operaţii de mentenanţă să fie necesare
numai după 16 000 km parcurşi.

Dăm în continuare doua exemple de gre¬
şeli de poziţionare şi implicaţiile lor econo¬
mice.

In figura 1 se arată că pentru schimbarea
alternatorului trebuie demontate masca, pa¬
letele ventilatorului şi radiatorul, operaţii
care durează 6 ore, în timp ce schimbarea
alternatorului are o durată de numai 30 de
minute. Ca urmare, cheltuielile aferente sînt
(dacă se notează cu 1 cheltuielile materiale)
de 56 de unităţi, din care 24 reprezintă pier¬
derile de întrerupere a funcţionării.

In mod similar, costul înlocuirii unei cu¬
rele de ventilator, care este notat conven¬
ţional cu 1 şi se efectuează în 10 minute,
creşte la 20 pentru că accesul durează 2,5
ore şi cu încă 17 unităţi din cauza întreru¬
perii funcţionării.

Deci pentru cazurile arătate cheltuielile de
materiale reprezintă 3% din totalul cheltuie¬
lilor de întreţinere.

In figura 2 se arată că pentru înlocuirea
unui disc de ambreiaj uzat - operaţie frec¬
ventă pentru autovehiculele de tracţiune
grea rutieră - sînt necesare 12 ore pentru
degajarea carcasei ambreiajului. Cele două
rezervoare laterale de combustibil fiind le¬
gate de o conductă comună transversală,
care trebuie scoasă pentru a putea coborî
ambreiajul, este necesară şi golirea rezer¬
voarelor (deoarece acestea nu sînt prevă¬
zute cu robinete de izolate), după care se
poate demonta conducta. în timp ce schim¬
barea ambreiajului durează numai 30 de mi¬
nute şi costă convenţional 100 de unităţi,
cheltuielile pentru cele 12 ore de degajare a
ambreiajului costă 120, iar pierderile prin
întrerupere se ridică la aproape 100 de uni¬
tăţi.

Exemplele precedente, ca şi alte exemple
analizate, arată că terotehnicizarea autove¬
hiculelor şi a altor produse industriale aso¬
ciază economiilor de manoperă şi materiale
în exploatare şi reducerii pierderilor prin in¬
disponibilitatea produsului realizarea unei 0ISC mmiAJ
rezerve de timp şi de forţă de muncă în 0am/a
producţie în vederea creşterii volumului ■ -

acesteia, precum şi a productivităţii muncii.

CUVINTE ÎNCRUCIŞATE

010 ISTORIA RAOIOUIUI

Cheltuielile totale implicate de orice pro¬
dus industrial cuprind, în afară de costurile
fabricaţiei, cheltuielile reclamate de funcţio¬
narea produsului, precum şi cele ale mente-
nanţei, adică ale întreţinerii şi reparaţiilor
sale pe întreaga durată de viaţă.

La produsele la care uzura fizică şi mo¬
rală se cifrează pînă la 10 ani, cheltuielile
mentenanţei reprezintă ponderea majoră
din totalul costurilor.

Autovehiculele rutiere fac parte din pro¬
dusele la care cheltuielile mentenanţei re¬
prezintă fracţiunea majoră din cele totale,
astfel încît activităţile dedicate reducerii
operaţiilor de mentenanţă şi a materialelor
şi manoperei aferente acestora devin de o
importanţă din ce în ce mai mare.

Importanţa problemei a generat în ulti¬
mele două-trei decenii ample studii şi ana¬
lize ale posibilităţilor şi cailor de rentabili¬
zare şi raţionalizare a mentenanţei. Aceste
activităţi au stat la baza fundamentării unei
noi ştiinţe interdisciplinare, denumită tero-
tehnică (de la verbul din limba elină „tero“
care înseamnă a întreţine). Scopul principal
al terotehnicii este de a folosi toate mijloa¬
cele tehnicii şi cu precădere metode avan¬
sate în domeniul concepţiei pentru introdu¬
cerea de noi componente, subansambluri şi
instalaţii care să elimine sau să reducă sen¬
sibil operaţiile de mentenanţă şi prin
aceasta cheltuielile aferente.

Unele dintre cele mai remarcabile reali¬
zări ale terotehnicii sînt în domeniul frigide¬
relor şi televizoarelor.

în tehnica automobilului s-au realizat
pînă în prezent componente terotehnice in¬
troduse aproape .generalizat, cum sînt arti¬
culaţiile autolubrîfiante, care au desfiinţat
practic operaţiile de gresare, asigurînd în

în acest caz, femelele se pot împe-
rechea la 1—7 zile după fătare, în-
ţărcîndu-se la vîrsta de 22—28 de
zile. Această metodă se aplică nu¬
mai în cazul unei hrăniri abundente
şi al unei îngrijiri deosebite.

Gestaţia durează în medie 30 de
zile, în acest timp trebuind să îmbu¬
nătăţim condiţiile de întreţinere,
dînd în hrană mai puţine furaje volu¬
minoase (nutreţ verde, sfeclă, fîn) şi
mai multe furaje concentrate.

Cu o săptămînă înainte de fătare,
se introduce cuşca de fătare sau se
aşterne un strat de paie tăiate scurt,
pe grătar aşezînd o rogojină, o foaie
de pînză asfaltată sau polietilenă.
Femela trebuie să aibă în perma¬
nenţă la dispoziţie apă sau lapte. Cî-
teva zile înainte de fătare, de obicei
în ultima zi, femela devine neliniş¬
tită, îşi smulge părul de pe abdomen
şi îşi face un cuib bine căptuşit. Fă¬
ta rea este uşoară.

Puii la naştere sint golaşi, nu văd
şi se mişcă greu. Femela produce în
medie la o fătare 6—7 pui. Se vor
efectua din două în două zile con¬
trolul cuibului şi îndepărtarea puilor
morţi. Trebuie să avem foarte mare
prijă să nu introducem miros străin
în cuib, deci să ne spălăm pe mîini
înainte de orice ma¬
nipulare. în caz contrar, iepuroaica
mamă poate să-şi mănînce puii. în
general, iepuroaicele sînt bune
mame şi alăptează obişnuit de două
ori pe zi, dimineaţa devreme şi
seara. Sînt situaţii însă cînd mamele
nu-şi mai alăptează puii, atunci tre¬
buind făcut apel la iepuroaice doici,
dar puii trebuie mutaţi cu grijă în
cuibul femelei doică, numai în lipsa
acesteia, pînă la luarea mirosului
respectiv de către puii aduşi. După 4
zile, puii încep să se acopere cu păr,
iar la 10 zile încep să vadă. După 3
săptămîni, puii ies din cuib în căuta¬
rea altei hrane şi încep să consume
din raţia mamei.

Năpîrlirea puilor se face între 6 şi
8 săptămîni şi în nici un caz înţărca¬
rea lor nu se face acum. înţărcarea
puilor e bine să se facă la 8—12

Ing. PAN VĂITEANU

acelaşi timp şi o mai mare fiabilitate în
funcţionare.

Pentru terotehnicizarea unui automobil,
informaţiile din exploatare sînt hotărîtoare,
astfel încît controlul strict al defecţiunilor
parcului de autovehicule şi al naturii aces¬
tora printr-o corectă diagnosticare repre¬
zintă o sursă de neînlocuit pentru concepe¬
rea modificărilor ce trebuie aduse în vede¬
rea eliminării defecţiunilor, creşterii fiabili¬
tăţii şi eliminării operaţiilor de mentenanţă.

în afara componentelor terotehnice intro¬
duse pînă în prezent în construcţia automo¬
bilului, terotehnicizarea mai departe a aces¬
tuia a devenit posibilă prin:

- poziţionarea accesibilă şi uşor inspec-
tabila a rezervorului de lichid de frîna, a
preaplinului radiatorului, a rezervorului de
lichid pentru parbriz şi a nivelului electroli-
tului din baterie;

- ambreiajul cu autoajustare pe măsura
uzării discului;

- poziţionarea tubulaturii şi a tobelor de
eşapament de preferinţă sud punţi, pentru
accesibilitate uşoară la demontare şi mon¬
tare;

- amortizoarele arcurilor spirale plasate
în- gjPsriorul acestora pentru uşurinţa
schiilcării lor;

- introducerea magneţilor ceramici în
baia de ulei a motorului, cutiei de viteze şi
diferenţialului pentru prelungirea duratei ae
serviciu a lubrifiantului;

- discul frînei montat în exteriorul butu¬
cului roţii pentru a permite schimbarea sa
fără demontarea butucului şi fără întrerupe¬
rea circuitului hidraulic;

- caroseria din panouri parţiale în vede¬
rea ieftinirii reparaţiei, ca de exemplu pa¬
nouri separate pentru părţile laterale faţa şi

săptămîni; se înţarcâ mai întîi mas¬
culii (cîte unul, începînd cu cei mai
bine dezvoltaţi) şi apoi femelele. Se¬
pararea pe sexe a puilor trebuie să
se facă imediat după înţărcare sau
cel tîrziu la vîrsta de 3—3,5 luni.

Rnă la vîrsta de 5—6 luni tineretul
de acelaşi sex poate fi întreţinut pe
grupe în ocoale speciale, după care
se trec în cuşti individuale, fie că se
opresc pentru prăsilă, fie că sînt
destinaţi sacrificării pentru carne

Pentru evitarea îmbolnăvirilor, a
intoxicaţiilor alimentare, trebuie res¬
pectate în mod riguros condiţiile
igienice ale nutreţurilor, furajele
verzi să se dea puţin ofilite, să nu fie
încinse, să nu fie ude, rădăcinoasele
să fie spălate. Apa trebuie să aibă o
temperatură convenabilă. Orele fi¬
xate pentru hrăni re trebuie pe cît
posibil respectate, asigurîndu-se
2—3 tainuri, în cel de seară adminis-
trîndu-se 40—60% din totalul hranei
zilnice.

Iepurii din rasele de carne spo¬
resc în greutate prin. îngrăşare cu
0 ,8—1 kg pe lună. îngrăşarea se
poate face în 45—60 de zile dacă fo¬
losim puţine concentrate şi cantităţi
mari de furaje verzi, sfeclă, morcovi,
cartofi şi frunze de arbori, sau în
15—30 de zile cînd folosim aproape
numai furaje concentrate.

Cînd creştem iepuri de blană şi de
carne, pentru a obţine blăniţe de ca¬
litate superioară, trebuie să îngrijim
blana pe animalul viu, prin pieptă-
nare şi periere, prin evitarea în
cuşcă a murdăriei, umezelii şi căldu¬
rii prea mari, asigurînd un spaţiu cît
mai mare în cuşcă şi nepermiţînd ie¬
purilor să-şi rupă blana în bătăile
dintre ei. Recoltarea blăniţelor tre¬
buie să se facă în sezonul cel mai
potrivit, cele mai bune blănuri obţi-
nîndu-se din noiembrie pînă în mar¬
tie, de la animale în vîrstă de peste
10 luni.

Fără îndoială că/ deşi sumare, în¬
drumările prezentate în acest articol
pot servi drept bază pentru startui în
această importantă ramură a pro¬
ducţiei animaliere.

ORIZONTAL 1) Fizician italian, consi¬
derat inventatorul radioului • Miez. 2)
Prenumele francezului Baudot, cel care
reuşeşte să transmită, la 1881, 6 000 de
cuvinte pe ora e De frecvenţă ridicată
(pl.). 3) Comună lîngă Şimleu Silvaniei •
Inginer radiotehnician american, con¬
structorul unuia dintre primele radiore¬
ceptoare cu reacţie (Edwin Howard). 4)
într-un cuvînt... se duse! • Casă! • Ion
Hobana. 5) Sere! • Curent final! • Stră¬
moşi ai poporului nostru. 6) Stîlp de lavă
solidificată dintr-un crater • State din
Orientul Apropiat. 7) Fizician englez, au¬
tor al unor lucrări cunoscute în electrici¬
tate, cel care descrie pentru prima oară
fenomenul de acord sub numele de sinto¬
nie (Oliver Joseph) • Young Emil. 8)
Adevărat ® Acesta • Vechi fotbalist bucu-
reştean. 9) Camere! • Aur (înv.) • Acord
final! 10) ...Tesla, realizator al principiului
cîmpuiui magnetic rotitor pe care îi aplică
în motoarele de inducţie (deschizînd ca¬
lea electromotorului de curent alternativ)
• Instalaţie de transmitere a sunetelor
prin unde electromagnetice (cuprinde
aparate de emisie şi de recepţie). 11) Ve¬
che notă muzicală » Oraşul englez în
care fizicianul Lodge, încercînd coherorul
lui Branly, demonstrează (la Londra)
transmiterea semnalelor telegrafice prin
unde hertziene. 12) Fizician rus care în
anul 1894 produce unde cu o lungime de
cîţiva milimetri (1866—1912) • Cursă de
cai.

VERTICAL: 1) Fizician german care
descoperă în 1913 principiul reacţiei elec¬
tromagnetice, realizînd prin aceasta mări¬
rea sensibilităţii aparatelor de recepţie ®
Cu valoare zero. 2) Savantul care încă
din 1922 avea să inventeze solenoidul, iar
apoi primul electromagnet, punînd bazele
electrodinamicii (numele său desemnează
unitatea de măsură a intensităţii curentu¬
lui electric) e A avea... ce recepţiona! 3)
Curie! ® James... Maxwell, scoţianul care
stabileşte vestita teorie a electromagne¬
tismului luminii, arătînd şi natura comună
a electricităţii şi a perturbaţii lor electro¬
magnetice. 4) Artist de circ ® Oţel simbo¬
lic ® Strigătul toreadorului. 5) Fizician
danez care descoperă în anul 1819 efec¬
tul magnetic al curenţilor (Hans Chris-
tian) ® Vas de lut. 6) Came! ® Afluent al

Nevei • Salut roman. 7) Notaţie romană
pentru „duo sermis" • Intră în compo¬
nenţa aparatului de radio (sing.) • Mare
perioadă de timp. 8) Norme de tehnica
securităţii muncii (abr.) • llnitate de mă¬
sură a presiunii. 9) Genial savant şi expe¬
rimentator al fenomenelor electromagne¬
tice, descoperitor al legii inducţiei, al le¬
gilor electrolizei ş.a. (Michael) • Răpire.
10) Fluviu în Lidia antică ® Liber cugetă¬
tor • Unitate de capacitate în vechea
Chină (= 10,355 1). 11) Aparţinînd unui
popor (fem. pl.) • Separator al materiale¬
lor granulare. 12) Profesor italian care în
anul 1893 obţine unde mai puternice
(după ce Crookes, cu un an mai înainte,
enunţa problema transmiterii la distanţă a
semnalelor cu ajutorul undelor hertziene)
® Prenumele fizicianului german Hertz,
cel care a fundamentat tehnica microun¬
delor şi a telegrafiei fără fir.

Dicţionar: NEC, AOR, MGA, IIS, ILO,
DOU

TOMA MIGHINICi

TEHNIUM 6/1982

Prof. LĂDARII ION - jud. Har¬
ghita

Vom publica o instalaţie pentru
învăţarea telegrafiei.

CUICĂŞEL RADU — Bucureşti

Echivalenţele de semiconductoare
solicitate au fost publicate.

BADEA GHEORGHE — Jud. Ialo¬
miţa

Construiţi radioreceptoare simple
după schemele apărute în revista
„Tehnium" sau în cărţile din Colec¬
ţia „Cristal" a Editurii „Albatros". Se
poate construi o orgă de lumini şi
fără tiristoare, cu tranzistoare de pu¬
tere.

NUŢĂ D. — Jud. Călăraşi
Abonamente se pot face la oficiile
P.T.T R.

RADU VASîLE — Buzău
Un rezistor montat între caîod şi
masă produce o reacţie negativă,
deci o micşorare a curentului prin
tub.

Cu tiristoareie T 53 se poate con¬
strui o orgă de lumini.

VÂNEA VIOREL — Caracal
Vom prezenta construcţia unei lu¬
nete şi date despre tranzistoarele
solicitate. Legături ia terminale gă¬
siţi în acest număr.

FÎICULESCU BOGDAN — Piteşti
Nu există o cooperativă care exe¬
cută montaje electronice la cerere.
DECHGN HELMUT - Timişoara
Alimentatorul AT-1 nu este auto-
proîejat, dar prezintă suficientă ga¬
ranţie pentru alimentarea unui ra¬
dioreceptor.

întreruperea alimentării (220 V)
prin comutatorul S2 nu prezintă pe¬
ricol.

QÂNĂILĂ D.— Arad
Nu se găsesc în comerţ aiîerna-
toare 220 V—100 W şi nici plăci fo-
tovoltaice.

DOBRE ION . Piteşti

în nr. 4/1982 am publicat un filtru
TV pe canalele 6 şi 9. Folosiţi cablu
coaxial.

CÎMPEANU VICTOR - Ploieşti
Am reţinut sugestiile dv.

MATEI ALEXANDRU — Caracal
Plăci cu dispozitive de plantare
(socluri) a circuitelor integrate se
construiesc de către experimenta¬
tori. In rest, luaţi legătura cu i.N.I.D.
BOGHîCS VALERIU — Buzău
Ca instrument indicator se poate
folosi şi un VU-metru. La orga de
lumini puteţi folosi tiristoareie indi¬
cate.

Magazinul „Dioda" — Bucureşti,
Bd. 1 Mai nr. 126.

CORBEANU SILVIU - Constanţa
Am publicat şi vom mai publica
sirene bitonaie.

LÂMEŞ DORII — Bucureşti
Urmaţi un curs de radiotehnică la
Casa de cultură din str. Slătineanu
nr. 16, tel. 11.98.68.

Nu deţinem date referitoare la ar¬
ticolele apărute în revista „Autotu¬
rism".

BOGHIU CĂTĂLIN - Bacău

Schema unui receptor pentru
UUS a fost publicată.

ARDELEAN DANIEL — Bucureşti

Radarul lucrează pe frecvenţe
foarte ridicate,de ordinul gigahertzi-
ior (între 2 şi 12). Construcţia sa so¬
licită componente electronice spe¬
ciale. Dimensiunile antenei (horn
sau parabolică) depind de frecvenţa
de lucru.

BAUR HARRY — jud. Arad

La ieşire folosiţi o bobină de in¬
ducţie auto sau un transformator de
ieşire linii de la televizor.

Ieşirea are un capăt legat !a pă-
mînt şi celălalt capăt la firul pentru
protecţie (pază), care este izolat de
pămînt.

TERENTE VASILE — Bacău

Schema trimisă de dv. reprezintă
un radioreceptor reflex cu reacţie.

In amplificator montaţi
ASZ15—ASZ17.

OBROCEA CONSTANTIN — Re¬
şiţa

Construiţi un montaj experimental
în care să aveţi o sursă de curent al¬
ternativ (8—12 V) şi o sarcină (bec
auto 12 V/15 W). Legaţi în serie cu
acestea triacul (în diverse moduri) şi
determinaţi-i legăturile la terminale.

HOROPCIUC DUMITRU - Bra¬
şov

Construiţi un amplificator după o
schemă publicată. Nu vă putem fur¬
niza o schemă la cerere care să
conţină componentele enumerate de
dv.

MIHAI GHEORGHE — Piatra
Neamţ

Re vedeţi articolul „Anti parazita rea
autoturismelor"*

1STRATE REMUS — Focşani

Luaţi legătura cu Cooperativa
„Radio-progres"

CONSTANT8NESCU ILEANA —
Bucuraşi; BĂRÂTEANCâ ÂNGELA

—, jud. Dîmboviţa

în comerţ nu se găsesc radioeml-
ţătoare. Construcţia, experimenta¬
rea, deţinerea sau utilizarea unui ra-
dioemiţător sînt permise numai pe
baza unei autorizaţii eliberate de
M.T.Tc.

Examenul de radioamator se sus¬
ţine la radioclubul judeţean.

DEBRECZENI CAROL — jud. Mu¬
reş

Luaţi legătura cu radiociubui de
care aparţineţi.

MASARESCU DORU - Mehedinţi

Dacă blocul schimbător de canale
este defect, se poate înlocui cu altui
nou.

ÂRDELEÂNU GH. - Galaţi

Fiecare aparat industrial este con¬
struit cu anumite caracteristici elec¬
trice, aşa că dv., consultînd pros¬
pectul amplificatorului de la picup,
veţi constata dacă există vreo dife¬
renţă între datele din prospect şi
realitate.

La un amplificator de serie mare
nu puteţi să-i solicitaţi redări HI-FI.

CERNAT MÎHAI - Roman

Zgomotul provine din modul de
alimentare al amplificatorului. Verifi¬
caţi valoarea tensiunilor şi eventual
înlocuiţi piesele defecte.

SAV DUMITRU - Cluj-Napoca

Dacă nu găsiţi doză, schimbaţi în¬
tregul braţ al picupului.

PURICE ŞTEFAN — jud. Suceava;
iSZLAI GABRIEL — Mediaş; DUŢU
IONEL — Ploieşti; VLIAN HARA-
LAMBIE — Neamţ

Vom reveni cu articole despre del-
taplanism.

SPĂTARU P. - Bucureşti; 10-
NESCU M. — Piteşti; BOGDAN G.
- Rm. Vilcea; TOTH M. - Reşiţa;
NAGGY E. — Timişoara
Nu posedăm schemele solicitate.
NISTOR G. - Vaslui; PUIU S. -
Braşov; MATEI O. — Sălaj;
NEACŞU M. — Bucureşti; BĂDILA
F. - Piteşti

Schemele solicitate vor fi publi¬
cate.

ŞTEFĂNESCU VALENTIN - jud.
Dolj

Tuburi PL500; PY88; PCL85 etc.
se găsesc în magazine sau la coo¬
perative.

DUŢU PETRU — jud. Vîlcea

în televizor este defect modulul
sincroprocesor.

TIBA C. Oradea
Nu putem prevedea rezuitatele
electrice survenite în urma unor
schimbări de circuite integrate
PTEANCU MIRCEA — Baia Mare
Reţinem sugestia dv. şi vom pu¬
blica în curînd materiale legate de
activitatea astronomilor amatori.
OLÂRU CRISTIAN - Bucureşti
Am publicat de curînd construcţia
unui etaj suplimentar pentru
„Maiak".

SABOFF MARIAN — Bucureşti
Amplificatorul funcţionează bine
si pe impedanţa de 4 fi
SĂ SĂRMAN MARIUS — Becfean
Nu posedă scheme pentru releu
regulator la 24 V. Am publicat pen¬
tru 12 V şi, dacă le modificaţi cores¬
punzător, vă pot fi de folos.

SZENT1VANY MARIUS — Rm. VII-
cea

Construiţi o antenă Yagi pentru

canalul 2 TV.

DAN ŞTEFAN - jud. Dîmboviţa
Revedeţi colecţia „Tehnium". In
nr. 6 din 1978 a fost publicat un ge¬
nerator de semnal TV.

PARASCHIV IOH - Galaţi
în iocui boxelor de 4 Q — 8W pu¬
teţi folosi boxe de 4 fl — 16W.

La „Maiak" se pot cupla boxe de
8 fi — 20W. Antena exterioară nu
detensionează tranzistoarele.

MARIAN R. — Drobeta-Tr. Seve-
rin

Trebuie să vă construiţi în televi¬
zor o cale sunet suplimentară pe
normă CCiR.

GRUNBERGER OTTO — Timi¬
şoara

Nu deţinem date tehnice despre
staţiile TV la care vă referiţi.
MÂNEA MIHAI — jud. Călăraşi
Puteţi înlocui 1N40Q1 cu F407.
TOMA C — jud. Dîmboviţa
Montaţi la ieşirea amplificatorului
un rezistor de 4 D/15W. La intrarea
amplificatorului injectaţi semnal co¬
respunzător şi măsuraţi tensiunea
ce apare la ieşire. Din relaţia U2=PR
deduceţi puterea amplificatorului.
IONESCU CIPRIAN — Constanţa
Nu posedăm documentaţia solici¬
tată.

PODGREÂNU LAURENŢIU — Bu¬
cureşti

La orgă montaţi în locul rezistoru-
lui de 39 k O un potenţiometru din

care puteţi regla nivelul. în rest se
va publica.

ROAL STEVIN — laşi

Schimbarea polarităţii sursei de
alimentare probabil a afectat şi alte
circuite, nu numai pe UL 1490. De¬
terminarea exactă a defecţiunilor se
poate face numai prin măsurători
adecvate, efectuate într-un laborator
cu personal calificat.

BEJAN MIHAI — Bucureşti
Este dificil să construiţi un case-
tofon după o schemă industrială.
Fiecare uzină dispune de anumite
componente (valori şi gabarit), apoi
reglajele se fac după norme înte/ne
necunoscute de marele public. Vă
recomandăm să încercaţi cu o
schemă autohtonă, publicată sau
preluată.

CALINIAC CORNEL - Ploieşti

Normal ar fi ca dioda D 301 să fie
conectată în cablajul televizorului.
Dacă au fost operate unele modifi¬
cări, trebuie lăsată deconectată.

CUCERZANI OVIDIU - Cluj-Na¬
poca

I.P.R.S.—Băneasa comercializează
tiristoare prin magazinele comerţu¬
lui de stat.

CRISTEA RENâ - Craiova

Veţi primi răspuns de la autor.
OLTEANU SORIN - laşi
AY—3—8500 nu are alt echivalent.
BALINT ALEXANDRU — Bucureşti

PL 84 şi PABC 80 se găsesc în
magazine.

BADEA GHEORGHE — Bucureşti

Variaţia parametrilor televizorului
se produce datorită devalorizării
unor piese şi în specia! epuizării tu¬
burilor electronice.

APOSTOL DUMITRU — Caranse-

Nu înţelegem ia ce „bloc de de¬
tecţie" vă referiţi. Depanarea, mai
bine zis refacerea televizorului, se
poate face punct cu punct, după
schema electrică.

MIHAI Ml CU — Slobozia
Tuburile electronice EL 84 şi PL
84 sînt echivalente, cu deosebirea
că au altă tensiune de filament (EL
34 se alimentează cu 6,3 V).
CÎMPAN GH. — jud. Suceava
Numai o cooperativă poate de¬
pista defectul.

BANCU ADRIAN — Timişoara
Nu deţinem schemele solicitate. în
rest se va publica.

NĂSTâSE FLORIN ~ Jud. Prahova
Tubul PCL 86 nu este echivalent
cu PFL 200.

STOIA MÂRSUS — Cugir
Dacă nu aveţi autorizaţie de ra¬
dioamator, nu aveţi voie să con¬
struiţi o staţie de. emisie.
DUMITRESCU ŞTEFAN — Vîlcea
Din ceie două montaje propuse de
dv. va funcţiona numai radiorecep¬
torul ce conţine un circuit oscilant.
Tranzistoarele pnp primesc minus
pe colector.

VASILESCU NICOLAE — Ploieşti
Fîşîit apare din cauza amplificării
mari sau din cauza unui tranzistor
defect care trebuie înlocuit. Un sis¬
tem Dolby nu rezolvă defectul
VASILESCU MIHAI - Brăila
Mulţumim pentru aprecierile
aduse redacţiei.

Ca să puteţi oferi colecţii „Teh-
nium" pe 1980 şi 1981 vă publicăm
adresa: Str. Vizir nr. 1, bloc 39, ap.
67.

VOiCULESCU RADU — Bucureşti
Modul cum se face transmisia prin
sateliţi nu permite accesul marelui
public ia această transmisie.

1. M.