ADRESA REDACŢIEI: TEHMIUM-BL
OF. P.T.T R 33, SECTORUL “1, TEL!
LUCRAREA PRACTICĂ DE
BACALAUREAT .
Instrument muzical
iniţiere în
Radioelectronică .
Capacimetru liniar
TAA320
CQ-YO .
Generator de frecvente
Oscilatorul Clapp
HI-FI .
Filtru dinamic reducător d
zgomot — DNF
Inductanţe simulate
LABORATOR .
Aplicaţii ale circuitului inte
grat ROB3028
TEHNICĂ MODERNĂ .
Microcalculatorul L/B 881
AUTO—MOTO .
Autoturismele „OLTCIT"-
Service
Minivehîcul electrocinetic
CITITORII RECOMANDĂ ......
„Spray" electric
Desfundarea peniţelor
Rotring
Semnalizare
Tester
Stabilizator
LOCUINŢA NOASTRĂ .
Igrasia în locuinţă
fototehnică.
Emulsii fotosensibile cu să
ruri de crom
Cum folosim aparatul
FED MICRON
Folosirea inelelor distanţiere
REVISTA REVISTELOR.
Automat
Voltmetru
Capacimetru
Oscilator
PUBLICITATE ..
Radioreceptoare portabile
SERVICE .
Radiocasetofonul MAJA
microcmxulatorul
(CITIŢI ÎN PAG. W)
Circuitele integrate logice oferă
posibilitatea realizării instrumente¬
lor muzicale electronice. în artico¬
lul de faţă se prezintă calculul şi
realizarea practică a unui instru¬
ment muzical pe o singură voce
(deci fără posibilitate de acompa¬
niament). Datorită faptului că frec¬
venţa practică a notelor prezintă o
eroare mai mică de 0,1%, aparatul
poate fi folosit pentru acordarea in¬
strumentelor muzicale.
Pornindu-se de la faptul că între
aceeaşi notă situaţă în octave înve¬
cinate ordinul de multiplicare a
frecvenţei este 2, realizarea unui in¬
strument muzica! eiectronic presu¬
pune generarea unui semnal aflat în
octava a 8-a şi apoi divizarea lui cu
2 P , unde p este diferenţa dintre
octave.
Generarea semnalelor corespun¬
zătoare cu frecvenţa etalon a note¬
lor muzicale se poate realiza utili-
zînd un generator astabi! de frec¬
venţă cu cuarţ şi apoi divizînd
această frecvenţă cu ajutorul unei
matrice de diode de tip ROM. Ast¬
fel, considerînd frecvenţa cuarţului
fcuarţ Şi frecvenţa unei note din oc¬
tava 8, prin împărţirea celor două
valori se obţine coeficientul de de¬
multiplicare:
k. = <1)
moţă
Aceşti factori de demultiplicare
trebuie să fie rotunjiţi la numere în¬
tregi, ceea ce face ca frecvenţa
practică a notei obţinute să difere
Prof. NICOLÂE DĂRĂBAN,
Cîmpfa Tur*»
de frecvenţa standard. Condiţia de
înaltă fidelitate este realizată dacă
eroarea practică este mai mică de
0,1%.
Pentru implementarea matricei
ROM cu diode este necesară stabili¬
rea coeficientului de demultiplicare
maxim dat de raportul:
Jcuar ţ
''nmax ^ w
Numărul de ranguri n al demulti¬
plicatorului este dat de relaţia
2" '.9 knmax (3) care reprezintă numă¬
rul de circuite integrate basculante
bistabile, matricea comandînd "sta¬
rea CBB-urilor prin setarea sau ini¬
ţializarea lor (din semnalele matricei
de diode iniţializăm intrările S şi R).
Organizarea internă a memoriei
ROM cu diode se face calculînd
forma cuvîntului care produce divi¬
zarea frecvenţei cuarţului prin coe¬
ficienţii de demultiplicare. Pentru
aceasta se defineşte numărul de
completare N a unui cuvînt ca fiind:
N - 2 n - k n (4)
unde n este numărul de ranguri. De
asemenea, numărul de completare
poate fi scris ca o sumă a puterilor
lui 2:
N = £ i" 1 (5)
unde i este numărul rangurilor care
trebuie transformate în starea lo¬
gică „1“, iar m este numărul maxim
de ranguri de care avem nevoie
pentru a transforma această stare.
De exemplu, considerînd f C uarţ —
= 3,186 MHz şi f a Do = 4 186 Hz, coe¬
ficientul de demultiplicare este k„ =
761,1 = 761, pentru care se obţine
frecvenţa practică f£, 0 =4 186,69 Hz,
ceea ce presupune o eroare .Af =
0,0014%. Cunoscînd coeficientul de
demuitiplicare k„ pentru nota Do
din octava 8 se calculează numărul
de ranguri n = 10 (condiţia 2 10 =
= 1 024 > 761) şi numărul de com¬
pletare N = 2 10 - 761 = 263. Des¬
compunem numărul N în puteri ale
lui 2 după relaţia (5); astfel se obţine
N = 2° + 2 1 + 22 + 2A Numărul de
ranguri care trebuie transformate înlj
starea unitară pe intrarea § este dat?
de relaţiile:
ii - 1 = 0 ' i, = 1
i -1 = 1 j, = 2
ii — 1 = 2 i, = 3
ig - 1 = 8 i, = 9
deci vor fi conectate CBB-urile: pri¬
mul, ai doilea, al treilea şi al nouălea
la intrarea S; celelalte GBB-uri vor fi
legate la intrarea R. Avantajul unei
astfel de matrice ROM constă în
faptul că acţionarea for rapidă nu
depinde de coeficienţii de demulti¬
plicare.
A/o/u
aeram
â
Kn .
f ct/orf
f »
f. iSFÂNZi
f. PfÂcr/c
T tiz
âroorao
ăjTf*
Da
76//*76/
9/66,0
0/86,59
0,00/9
8935,0
0087,3/
0,052
/G?
678,57*678
*9698,6
0689, /
O, O/
640,12*640
0978,0
m/r
0,0025
Mi
604,09*604
5279,0
5270, ââ
0,0 ţş
fa .
570/*570
5587,0
5589,07
0/033
fa #
638/7*538
5920,0
592/, 98
tSof
507,9*508
6272,0
~627fâ"~~~'
0,0/5
isof®
979/7*080
6690,8
6637,5
0/09
fa
952,55*053
7090,0
7033//
0,097
lo 9
$27/*927
7058,6
706135
0,036
ti
OOS/ftifod
,7902,2
j 7905,70
o/tioo
ToM / •' co£ncf£/vr// orMoi f/pi /cj /?£
» £#o#/i£ pmcr/c£
Cin - CIt4 = CDB474E — demul¬
tiplicator de octavă;
CI.?— Cir = CDB400E; R„ = R l7 =
... = Rr = 1,5 kO; Rif, = Rik = .. = R.Vs
= 1 kiî — circuit pentru evitarea
apariţiei deformării şi a întîrzierii
semnalelor scurte de impuls.
în figurile 2 şi 3 se dă cablajul im¬
primat, iar în tabelele 1 şi 2 se dau
valorile frecvenţelor pentru notele
muzicale.
Pentru realizarea unui instru¬
ment muzical pe două voci este ne¬
cesară realizarea a 12 asemenea
aparate. Se va ţine cont de faptul că
circuitele logice ŞI-NU trebuie să
aibă un coeficient de derivaţie mai
mare de 30.
eipiu, în care componentele au ur¬
mătorul rol:
CI, = CDB400HE; R, = R: = 1 ktt;
C, - 47 pF; C> = 18 pF; C, = 4,7 nF —
generator de înaltă frecvenţă;
CI: = CDB400HE — decuplarea
generatorului de sarcină şi fazarea
semnalului;
D|—Dun = EFD108; R,-Ru = 4,7
kO — matrice ROM cu diode;
Ci;—CI- = CDB478E — demulti¬
plicator de frecvenţă;
CU = CDB430E; CU = CDB400E;
Cli» = CDB420E - sumator SAU
Pentru divizarea frecvenţei cuar-
ţului se folosesc zece CBB-uri JK,
care sînt implementate să lucreze
ca divizori ai puterilor lui 2. Semna¬
lele culese de pe ieşiriie Q sînî in¬
troduse într-un circuit logic SAU.
Semnalul astfel obţinut este intro¬
dus într-un divizor de frecvenţă prin
2 P , format din CBB-uri de tip D, care
divizează frecvenţa notei din octava
8, obţinîndu-se, cu ajutorul unui co¬
mutator de octave, frecvenţele no¬
telor din octavele 0,1..., 7.
In figura 1 se dă schema de prin-
BI8LI0GRAFSE:
1. G. Grisîn, Radio, nr. 3/1980, p.
2. Gh. Mitrofan, Generatoare de
impulsuri liniar variabile, Edi¬
tura Tehnică, Bucureşti, 1980.
3. Colecţia „Tehnium".
(CONTINUARE ÎN PAG. 17)
ţÂBLAV C/#CU/r /âtPR/MAT
TEHNIUM 2/1986
CAPACIMETRU
LINIAR
Pagini realizata da fiz. A. MArCULESCU
Instrument® cu o utilitate indis-
cutabilă în laboratorul constructo-
rilor amatori, capacimetrele sînt to¬
tuşi frecvent evitate de către aceş¬
tia, fie din cauza complexităţii sche¬
melor, fie pentru motive mai mult
sau mai puţin obiective privitoare la
performanţele montajelor, la exi¬
genţele recomandate de autori
pentru calitatea componentelor uti¬
lizate etc.
Alăturat propunem o schemă
simplă de capacimetru cu indicaţie
liniară, care utilizează ca instru¬
ment de măsură un miliampermetru
c.c. cu deviaţia maximă a acului la
1 mA (poate fi obţinut, prin şuntare
adecvată, din orice microamperme-
tru c.c. cu scala divizată liniar), iar
ca element activ un amplificator
operaţional de tip /iA741 sau simi¬
lar. Montajul este recomandat pen¬
tru măsurarea condensatoarelor de
orice tip, cu capacitatea de pînă la
ImF. De exemplu, pentru un instru¬
ment gradat 0—10 sau 0—100, se
pot alege ca domenii de măsurare
0—100 pF, 0—1 nF, 0—10 nF,
0—100 nF, 0—1 mF.
Singurul inconvenient al monta¬
jului constă în necesitatea realizării
prealabile a unui generator sinusoi¬
dal de audiofrecvenţă, cu cîteva
trepte fixe de frecvenţă şi nivel (se
pretează foarte bine acestui scop
oscilatoarele în punte W'ien, descrise
pe larg în numerele 8—9/1984
ale revistei; la ieşirea oscilatorului
se va adăuga un etaj repetor cu un
tranzistor, pentru obţinerea unei
impedanţe joase de ieşire, reco¬
mandabil sub 1 kii).
Analizînd schema capacimetru-
lui, observăm că ea reprezintă de
fapt un amplificator de audiofrec¬
venţă cu operaţionalul în configu¬
raţie inversoare, avînd drept „rezis¬
tenţă" de intrare reactanţa capaci-
tivă a condensatorului Cx de măsu¬
rat (X Cx -- 1/2rrfCx), iar ca rezistenţă
de reacţie pe R t , de valoare fixă.
Pentru o frecvenţă f dată, cîştigul în
tensiune al amplificatorului este (în
modul) Gv - R,/X Cx - 27rfR : Cx,
deci direct proporţional cu capaci¬
tatea Cx, de unde şi liniaritatea indi¬
caţiei acului în funcţie de variaţia
lui Cx.
Instrumentul M este montat în
diagonala plus-minus a punţii re-
dresoare Di— D. t , aceasta din urmă
fiind plasată în bucla de reacţie ne¬
gativă a amplificatorului, în serie cu
rezistenţa de limitare R.,. Ieşirea
amplificatorului debitează pe gru¬
pul serie R* + r 3 , care serveşte la
etalonarea capului de scală.
In ceea ce priveşte etalonarea
propriu-zisă, sînt posibile mai
multe aranjamente practice, după
cum constructorului îi vine mai
uşor să regleze frecvenţa generato¬
rului de la intrare sau tensiunea
eficace la bornele acestuia. Să con-:
siderăm un domeniu oarecare de
măsurare, de exemplu 0—1 nF. Evi¬
dent. pentru valoarea maximă a lui 1
Cx, adică pentru Cx •- 1 nF, acul in¬
strumentului va trebui să indice la
cap de scală, ceea ce înseamnă că
instrumentul va fi parcurs de un cu¬
rent cu intensitatea medie de 1 mA,
O variantă comodă de calibrare
constă în realizarea deviaţiei ma-
UTIL
Proprietatea becurilor cu incan¬
descenţă de a „stabiliza", între anu¬
mite^ limite, curentul ce le traver¬
sează în raport cu tensiunea aplicată
la borne este cunoscută si utilizată în
montajele electronice atunci cînd
pretenţiile de stabilitate nu sînt prea
ridicate, beneficiindu-se în schimb
de simplitatea şi larga accesibilitate
ale metodei. Un exemplu tipic de
acest fel îl reprezintă stabilizarea
amplitudinii de ieşire la oscilatoarele
în punte Wien (vezi „Tehnium" nr.
8/1984, pag. 5).
în cele ce urmează propunem
constructorilor începători analiza¬
rea unui alt exemplu în care metoda
oferă o soluţie simplă şi eficientă
pentru o problemă practică destul
de delicată, in esenţă, este vorba
despre limitarea curentului absor¬
bit de un releu electromagnetic,
atunci cînd tensiunea disponibilă
de alimentare prezintă variaţii sem¬
nificative în timp.
Concret, să presupunem că avem
o sursă de tensiune continuă, U, va¬
riabilă în plaja (10 V -f 24 V), de la
care dorim să alimentăm în perma¬
nenţă un releu electromagnetic,
Rel. De exemplu, în cazul în care
sursa U este un stabilizator reglabil
alimentat de la reţea, releul poate
avea rolul de a cupla automat la ie¬
şire un generator autonom (baterii,
acumulator etc.) în momentul între¬
ruperii tensiunii de reţea.
Este evident că în asemenea con¬
diţii va trebui să alegem un releu cu
anclanşare fermă la o tensiune mai
mică de 10 V. Să presupunem că
avem un releu cu tensiune nomi¬
nală de lucru U re , nom = 6 V şi rezis¬
tenţa bobinei R rel = 200 11 (deci cu
un curent nominal de 30 mA). Efec-
tuînd în prealabil cîteva probe ex¬
perimentale cu acest releu, s-a con¬
statat că el începe, de fapt, să
anclanşeze ferm de la tensiunea
U re i min = 5 V (i mjn -- 25 mA) şi poate
fi supravoltat pînă la U re , max f 9 V
Omax -- 45 mA), fără încălzirea peri¬
culoasă a bobinei.
Dacă am apela la soluţia clasică
de limitare a curentului prin releu
introducînd în serie cu bobina
acestuia o rezistenţă R adecvată
(fig. 1), dificultatea problemei ar
consta tocmai în alegerea acestei
rezistenţe astfel ca releul să func¬
ţioneze ferm şi în siguranţă deplină
pentru întreaga plajă de variaţie a
tensiunii U._ Pentru a asigura anclan-
şarea fermă a releului, la dimensio¬
narea lui R trebuie luată în
considerare valoarea minimă a ten¬
siunii de alimentare, U m j n » 10 V
Rezultă în acest caz: R = (U min —
—Urel min)/lmin = (10 V—5 V)/25 mA =
= 200 ll.
Valoarea obţinută nu corespunde
însă din celălalt punct de vedere, al
siguranţei în funcţionare. Într-a-
devăr, pentru tensiunea maximă de
alimentare, U mpx = 24 V, curentul
prin circuit ar fi I = 24 V/(200 n +
* 200 11) -"= 60 mA, ceea ce în¬
seamnă o tensiune la bornele releu¬
lui de 12 V. L.a o funcţionare înde¬
lungată, o astfel de suprasolicitare
a releului este periculoasă sau în
orice caz contraindicată, bobina sa
putîndu-se încălzi excesiv, chiar
pînă la deteriorarea izolatorului, ur¬
mată de scurtcircuit între spire etc.
(releul menţionat are bobinajul
executat cu conductor CuEm
0 0,16 mm).
După cum arătam la început, am
preferat limitarea curentului absor¬
bit de releu prin introducerea în se¬
rie cu bobina acestuia a unui bec cu
incandescenţă (fig. 2). Repetat pe
scurt, principiul „stabilizării" de cu¬
rent cu bec serie este următorul:
pentru tensiuni mici la bornele be¬
cului (mult sub valoarea nominală a
acestuia), curentul absorbit este şi
el mic, filamentul rămîne relativ
rece, rezistenţa sa ohmică avînd o
valoare scăzută; pe măsură ce
creşte tensiunea aplicată, implicit şi
curentul prin bec, filamentul se în¬
călzeşte, rezistenţa sa creşte cores¬
punzător, ducînd la o tendinţă con¬
trară, de scădere a curentului. Prac¬
tic se stabileşte un echilibru dina¬
mic, concretizat prin creşterea neli¬
niară a intensităţii curentului I în ra¬
port cu tensiunea U B aplicată, după
o curbă avînd forma celei din figura
3. Desigur, corespondenţa exacta
I - F(U b ) este o funcţie caracteris¬
tică pentru fiecare exemplar de bec
în parte (la o anumită temperatura
ambiantă), dar alura curbei rămîne
în esenţă aceeaşi.
Graficul din figura 3 a fost trasat
pe baza determinărilor experimen¬
tale, folosindu-se un exemplar de
bec miniatură de 12 V/50 mA, sortat
în prealabil pentru a corespunde
scopului propus. Vom înţelege mai
bine modul în care s-a făcut
această sortare dacă vom consi¬
dera dependenţa inversă, U B f(l).
reprezentată în figura 4, curba 1. In¬
tr-adevăr, pentru tensiunea minimă
4
TEHNIUM 2/1986
xime a acului pentru tensiunea me- valoarea maximă înseriata), asi-
die de ieşire de 1 V (componentele . gurăm deviaţia acului la cap de scală
R şi R< au fost alese de fapt în pentru tensiunea de ieşire de cca 1,1
această idee, permiţînd ajustarea V ef , măsurată între punctul i şi masă.
fină a rezistenţei totale de ieşire în La nevoie, pentru satisfacerea aces-
jurul valorii de 1 kit). Să nu uităm tei condiţii putem ajusta fin frec-
însă faptul că prin redresarea bial- venţa generatorului în jurul valorii de
ternanţă a tensiunii alternative si- 1,8 kHz.
nusoidale, între valoarea medie şi Cu aceasta, etalonarea domeniu-
valoarea eficace a tensiunii apare lui este încheiată, putîndu-se trece
relaţia U ef = 7rU med /2! 2 « 1,11 U mec i. la măsurarea altor condensatoare
Prin urmare, unei tensiuni medii de ' conectate la bornele Cx, pentru
ieşire de 1 V îi va corespunde valoa- p are instrumentul va indica liniar
rea eficace de cca 1,11 V ef . intre zero şi 1 nF. Precizia măsu-
Revenind la etalonarea domeniu- retorilor depinde de numeroşi fac¬
ilii propus, să introducem în montaj ton (precizia instrumentului şi a
condensatorul Cx - 1 nF şi să condensatorului folosit pentru eta-
aplicăm la intrare o tensiune sinu- * on . ar J ®. , 1 stabilitatea generatorului,
soidală cu frecvenţa f şi valoarea variaţiile mai pronunţate ale tempe-
eficace U, Să presupunem, de ratuni ambianţe etc.), dar în orice
exemplu, că generatorul ne oferă aaz se R ot asigura uşor erori rela-
frecvenţă reglabilă, în trepte fixe de tive maxime de ordinul citorva_ pro-
nivel. Fie U, -- 1 V (se subînţelege, c ® n *®' * otai , acceptabile daca ne
valoarea eficace). Pentru a obţine la gjncUm la abaterile reale ale capa-
ieşire U 0 « 1,11 V, trebuie să asi- citaţii condensatoarelor obişnuite
gurăm un cîştig al amplificatorului ' a ^ a cie valorile nominale inscripţio-
de cca 1,11 ori, adică să alegem nate -
frecvenţa generatorului astfel ca în mod similar se stabilesc condi-
reactanţa condensatorului Cx -- 1 nF ţjile de etalonare pentru toate do-
să fie de cca R /1,11 ■ 100 k£1/1,11 « meniile propuse. De exemplu, în ta-
90 kl>. Rezultă f = 1/2 tCxX Cx = 1/2 • belul alăturat este indicată una din
3,14 • 10 “ (F) • 90 ■ 10 (ii) 1 770 Hz« variantele posibile, care implică
1,8 kHz. existenţa unui generator sinusoidal
Selectăm din generator această cu nivel fix de ieşire de 1 V pentru
frecvenţă, alimentăm circuitul şi ur- frecvenţele de 18 kHz, 1,8 kHz, 180
mărim indicaţia instrumentului. Prin Hz şi 18 Hz, respectiv cu nivel fix de
ajustarea fină a lui R 2 (iniţial pus pe 0,1 V pentru frecvenţa de 18 Hz.
de alimentare, U m j n = 10 V, noi tre- pentru o tensiune aproximativ
buie să-i asigurăm releului un cu- egală cu U B - U max — U,et max 24 V
rent de cel puţin l min = 25 mA, res- — 9 V -- 15 V; în exemplul conside-
pectiv o tensiune la borne U £e i m m rat am obţinut U B 14,8 V (chiar
5 V. Prin urmare, vom căuta un dacă becul, nominal de 12 V/50 mA.
bec care să absoarbă curentul l mjn - este aparent supravoltat, el suporta
25 mA pentru o tensiune la bor- fără pericol curentul de 45 mA, ten-
nele sale de aproximativ U B ■ ■ U min — siunea sa nominală fiind o valoare
Tfffi 320
| Circuitul integrat monolitic TAA320 condensator etc.). De asemenea, el
| este compus, în esenţă, dintr-un poate fi folosit în numeroase alte
I tranzistor MOSFET şi un tranzistor aplicaţii care solicită impedanţe
| bipolar npn (combinaţie cunoscută mari, ca de exemplu în circuitele de
I sub simbolul MOST), incluse într-o temporizare, în adaptoarele de im-
| capsulă metalică TO-18 aşa cum pedanţă etc.
se arată în figura Dispozitivul Dintre principalele caracteristici
î este destinat în primul rînd ampli- tehnice indicate în catalogul firmei
. ficării în audiofrecvenţă, în cazurile producătoare (PHILIPS, Bipolar
S care impun impedanţă ridicata de jCs for radio and audio equipment,
| intrare (de exemplu, pentru dozele ICi 01-83) menţionăm:
| cu cristal, pentru microfoanele-
| tensiunea drenă-sursă (pentru-V GS = 0): — V DS •- max. 20 V
1 curentul de drenă: — l D - max. 25 A
tensiune grilă-sursă (pentru l 0 = 0): — V GS0 = max. 20 V
■| rezistenţa grilă-sursă: r GS > 100 Gf 1
| puterea totală de disipaţie (T amb 25 C): P t0{ max. 200 mW
| domeniul temperaturii ambiante de lucru: T amtr -20 C 4- +125 C
| admitanţa de transfer: typ. 75 mii 1 (40-+120)
Pentru a preîntîmpina străpunge- talizat. Acest inel va fi îndepărtat la
1 rea stratului de oxid de către ten- utilizare, după conectarea integra¬
li siunile electrostatice acumulate pe tului în montaj. O măsură suplimen-
1 poartă (favorizate de rezistenţa tară de protecţie o constituie cosi-
I foarte mare poartă-sursă), termina- torirea terminalelor cu letconul de-
| lele dispozitivului sînt scurtcircui- conectat de la reţea.
| tate cu ajutorul unui inel elastic me-
I-1
- U rel mln = 10 V - 5 V = 5 V. In
cazul exemplarului ales am obţinut
U B (25 mA) «5,1 V.
O aţtă condiţie impusă becului este
determinată de limita superioară a
tensiunii de alimentare, U max - 24 V,
cînd la bornele releului va trebui să
asigurăm o tensiune cel mult egală
cu U re i max 9 V ’ care corespunde
unui curent prin releu egal cu l mnx =
= 45 mA. Prin urmare, becul ales va
trebui să aibă curentul de 45 mA
aproximativă, de la care exempla¬
rele concrete se pot abate frecvent
cu 2—3 V).
Pentru generalizarea celor ară¬
tate mai sus, în figura 4 s-au repre¬
zentat paralelele la axele de coor¬
donate U = U ni j n , u — U ni ax Ş* res_
pectiv I - lmin. I Imax. care delimi¬
tează zona permisă de lucru în ca¬
zul montajului din figura 2. Mai pre¬
cis, curba de variaţie a curentului I
prin grupul serie releu + bec în func¬
ţie de tensiunea U aplicată poate
lua orice poziţie care intersectează
laturile„ad şi cb ale dreptunghiului ■
adbc. în exemplul din figură s-a
considerat o situaţie limită, anume
o caracteristică I—U care trece
aproximativ prin punctele extreme
a şi b. Această caracteristică a re¬
zultat prin însumarea grafică a or¬
donatelor corespunzătoare curbe¬
lor 1 şi 2, ceea ce revine la a scrie
ecuaţia fundamentală pentru circu¬
itul din figura 2:
U = U re , + U B = l-R re i + f(l)
Practic, pentru soluţionarea pro¬
blemei propuse corespunde orice
tip de bec miniatură (I > 50 mA,
U B nom - 12 -+- 24 V), a cărui caracte¬
ristică U B = f(I) satisface condiţiile:
U B (l mi n) - fdmln) ^ U min “ U rel mi n
Uedmax) = fdmax) ^ U max - U re , max
Sortarea becului se reduce astfel
la măsurarea tensiunii U B pentru
cele două intensităţi extreme de cu-
u,u B ,u rel rf
(V) 7
i
u=0 max jc
_U=Ufnjn
rent şi alegerea unui exemplar care
să satisfacă aproximativ inegali¬
tăţile de mai sus.
In încheiere, menţionăm că me¬
toda descrisă poate fi aplicată în
numeroase alte situaţii practice,
chiar la curenţi mai mari, existînd şi
becuri special construite pentru
acest scop. Deşi nu este vorba pro-
priu-zis de o stabilizare în curent,
adeseori limitarea oferită de acest
procedeu este salvatoare în cazul
unor fluctuaţii semnificative ale
tensiunii de alimentare, indiferent
dacă se lucrează în curent continuu
sau alternativ.
x ;*•
i J»
"5U-Ş>
70
T $
/ i ^
^ .-@ Urel
-#
2 4 6
10 20 30 40 50
TEHNIUM 2/1986
5
iim »- jamm* ssmgfr -mm»
mm
mmm
w
8ng. ÂNDPlÂN NICOLAE, Y030KSVS
Pentru cazul în care nu se dis¬
pune de cristalele de cuarţ nece¬
sare VFX-ului prezentat în nr.
1/1986, se descrie în continuare un
generator care utilizează ca frec¬
venţă de bază valoarea de 10,7
MHz, presupusă a fi chiar purtătoa¬
rea SSB din transceiver sau recep¬
torul de trafic. De asemenea, crista¬
lele de 10,7 MHz sînt mult mai uşor
accesibile radioamatorilor.
După cum se poate urmări pe
schema-bloc din figura 1 , ia o in¬
trare a mixerului Ml se aplică frec¬
venţa de 10,7 MHz, iar la „cealaltă
semnalul de 200 kHz furnizat de un
oscilator L.C. în acest caz se obţine
o frecvenţă de 10.5 MHz, care se se¬
lectează cu ajutorul filtrului FTB 1.
Stabilitatea acestei frecvenţe este
dată de cea a oscilatorului FO. Din
cauza frecvenţei foarte joase a os¬
cilatorului FO, s-a constatat o de¬
viaţie de cca 1—2 Hz în prima oră de
funcţionare, după care s-a stabili¬
zat. Deci, practic, semnalul de 10,5
MHz are o stabilitate excelentă
pentru scopul propus. în acest mod
se pot utiliza şi alte cristale în locul
lui 10,7 MHz, diferenţa pînă la 10,5
fiind compensată din oscilatorul
FO. De ia ieşirea filtrului de bandă,'
frecvenţa de 10,5 MHz urmează
două căi. Cu ajutorul generatorului
de armonice GA şi al filtrului de
bandă FTB 2 se obţine frecvenţa de
21 MHz, iar la ieşirea divizorului D
rezultă 3,5 MHz, care se filtrează cu
ajutorul circuitului FTB 3. în acest
fel, pentru banda de 7 MHz s-a obţi¬
nut semnalul F x ’ -- 3,5 MHz (vezi ta¬
belul din articolul VFX), iar pentru
banda de 14 MHz semnalul de 10,5
MHz, care a rezultat la ieşirea filtru¬
lui FTB 1.
Frecvenţa de 21 MHz, mixată în
etajul M2 împreună cu semnalul de
3,5 MHz, ajută la obţinerea frecven¬
telor F x ’ necesare benzilor de 21 şi
28 MHz.
Dezavantajul constă în acoperi¬
rea parţială a benzii de 28 MHz
(28—28,5 MHz). Obţinerea celor¬
lalte subgame ar duce la o compli¬
care exagerată a schemei electrice
(fig. 2). Oscilatorul FO este realizat
cu tranzistoarele Ti, T : şi Ti. Bobina
Li se realizează pe un miez oală de
ferită cu inductanţa specifică A L -
100. Conţine 55 de spire din CuEm
0 - 0,2 mm. Se poate realiza pe
orice ait tip de miez cu modificarea
corespunzătoare a numărului de
spire. Semnalul de 10,7 MHz se cu¬
lege chiar de ia ieşirea oscilatorului
XOI (VFX), înfăşurarea L. :
Mixerul Ml utilizează circuitul inte¬
grat ROB025 (CI— 1 ). La ieşirea aces¬
tuia se conectează filtru! de bandă
FTB 1 (Li, Li, U). Semnaiul filtrat este
amplificat de tranzistoareie Ta, Ti.
Frecvenţa de 10,7 MHz se aplică si¬
multan generatorului de armonice
(D;) si divizorului D, realizat cu circui¬
tul integrat CDB492E (CI—2). Frec¬
venţa dublată (21 MHz) se filtrează cu
ajutorul circuitelor rezonante L,, C„ -e
L-C” si se amplifică cu tranzistorul T,
(FTB 2).
Bobineie Lj—L- se realizează în
aer, avînd diametrul interior de
7 mm, iar sîrma din CuEm 0 — .
0,6...0,8 mm. Lj, L.j, L 4 conţin cîte &
spire, Lş are 3 spire, L. ( ,, L.- cîte 5
spire, iar L- conţine 3 spire.
De ia ieşirea divizorului, semnalul
dreptunghiular de 3,5 MHz se fil¬
trează cu ajutorul circuitului rezo¬
nant Li, C:r, (FTB 3). Cele două frec¬
venţe rezultate la ieşirile filtrelor
FTB 2 şi FTB 3 se mixează cu ajuto¬
rul circuitului integrat ROB025
(CI—3). La ieşirea acestui .mixer
(M2) rezultă suma (24,5 MHz) şi di¬
ferenţa (17,5 MHz), care reprezintă
tocmai frecvenţele necesare VFX-
ului pentru benziie de 21 şi 28 MHz.
Deoarece amplitudinea acestor
două semnale este foarte mică, a
fost necesară introducerea unui
amplificator realizat cu tranzistoa¬
rele T- şi Tn. Cuplarea frecvenţelor
de 3,5 şi 10,5 MHz se realizează di¬
rect la filtrul FTB 4 fără a mai fi am¬
plificate. Lio, L.i i, L.i 5 şi L.u, conţin cîte
6 spire din CuEm 0 = 0,6...0,8 mm şi
avînd diametrul interior de 7 mm.
PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE.
REGLAJE
După ce s-a verificat corectitudH
nea montării tuturor componente¬
lor, se dezlipesc ia cîte un terminal
toate rezistoarele care sînt conec¬
tate la +12 V (Riu, R m , Rr, R.„, R „
R 25 , Ru) şi cursorul comutatorului
K. Se aplică tensiunea de alimen¬
tare, iar în emiţătorul tranzistorului
Ti se cupiează un osciloscop şi un
frecvenţmetru. Pe osciloscop se
observă forma de undă care trebuie
să fie sinusoidală, iar pe frecvenţ¬
metru se citeşte valoarea frecven¬
ţei. Dacă frecvenţa este diferită de
200 kHz, se reglează corespunzător
miezul bobinei.
în continuare se cupiează osci¬
loscopul în colectorul tranzistoru¬
lui Ts prin intermediul unei rezis- •
tenţe de cca 2...3 kîi, şi se dezli¬
peşte capătul condensatorului CL
dinspre circuitul integrat CI—1,
care se conectează la un generator
de radiofrecvenţă ce furnizează un
semnal de cca 50 mV. Se conec¬
tează în montaj rezistenţele Ru şi
Ri 7 - Se reglează frecvenţa genera¬
torului la valoarea de 10,7 MHz. Prin
apropierea sau depărtarea spirelor
bobinei L; se urmăreşte obţinerea
unui minim pe ecranul oscilosco¬
pului. După aceea se reglează frec¬
venţa pe 10,5 MHz şi din reglajul bo¬
binelor 1.2 şi L .4 se urmăreşte obţine¬
rea unui maxim. Această operaţie
fiind terminată, se conectează în
montaj condensatorul C». La pinii 2
şi 3 ai mixerului se conectează
frecvenţa de 10,7 MHz. Se alimen¬
tează circuitul integrat Ci—1 prin li¬
pirea terminalului rezistenţei Rm,
după care se retuşează acordul bo¬
binei L;. pentru obţinerea unui ma¬
xim de semna! în colectorul tranzis¬
torului R- Apoi se cuplează frec-
venţmetrul la pinul 9 al circuitului
integrat CI—2 şi osciloscopul la
capătul caid al bobinei L, şi se li¬
peşte R<] în montaj. Se reglează re¬
zistenţa P pînă cînd frecvenţmetrul
indică 3,5 MHz. Din miezul bobinei
La se reglează maximumul pe osci¬
loscop. După efectuarea acestui re¬
glaj se trece osciloscopul în colec¬
torul tranzistorului T,„ Din genera¬
tor se injectează un semnal (21
MHz, cu amplitudinea de cca 200
mV) în anodul diodei D:. Cuplarea
se realizează printr-o capacitate de
10 pF. Se conectează în montaj re¬
zistenţa Rin.
Condensatorul Cr se decu¬
plează din montaj la unul din ca¬
pete. Prin apropierea sau depărta¬
rea spirelor bobinelor L<, şi L-, se
efectuează reglajul pe maxim de
semnal în colectorul tranzistorului
Tf„ Se decuplează generatorul şi se
lipeşte la loc Cu, apoi se retuşează
acordul bobinelor L», şi L-.
înainte de a alimenta mixerul M 2
(CI—3), se efectuează- reglajul fil¬
trului de bandă FTB 4. Se conec¬
tează Rm şi cursorul comutatorului
K la tensiunea de +12 V, iar oscilo¬
scopul în colectorul tranzistorului
Tx. Se trece comutatorul pe poziţia
3.5 MHz şi se reglează miezul bobi¬
nei Li; pe maxim de semnal, după
care se trece comutatorul K pe po¬
ziţia 10,5 MHz şi se reglează spi¬
rele bobinei L.u şi cuplajul prin in¬
termediul bobinelor L- şi L.u, astfel
încîî să se obţină un maxim,
în continuare se trece comutatorul
K pe poziţia 17,5 MHz, iar generato¬
rul se cuplează în baza tranzistoru¬
lui T-, prin intermediul unui con¬
densator de 10 pF. Frecvenţa gene¬
rată va fi de 17,5 MHz şi amplitudi¬
nea de cca 50... 100 mV. Se reglează
bobinele L.h> şi Li, pentru obţinerea
unui maxim de semnal. Aceeaşi
operaţie se efectuează şi pe poziţia
24.5 MHz. După efectuarea acestor
reglaje se deconectează generato¬
rul şi se alimentează circuitul inte¬
grai _ CI—3 prin lipirea rezistenţei
R 22 - în fina! se retuşează acordul pe
ultimele două poziţii ale comutato¬
rului.
6
TEHNIUM 2/1986
!LAPP
Prof. MIHAI CORLITSU,
Liceul sa C. A. Rosetti 81 - Bucureşti
Montajele care produc oscilaţii ziţia „închis" către poziţia "des-
electromagnetice, numite şi oscila- chis", tensiunea de ieşire ’de înaltă
toare, au foarte multe aplicaţii în frecvenţă scade,
aparatura electronică. Ele sînt foio- în figura 3 este prezentată
site în radioreceptoarele superbe- schema electrică a unui oscilator
terodină pentru a realiza schimba- Clapp care utilizează un tranzistor
rea de frecvenţă sau sînt utilizate cu efect de cîmp şi două tranzis-
pentru producerea heterodinării cu toare bipolare. Tensiunea de ali-
frecvenţa intermediară în cazul mentare a montajului nu este cri-
recepţiei semnalelor telegrafice. tică, fiind cuprinsă între 15 V şi 20 V.
Aceste montaje sînt folosite şi ca Tensiunea de alimentare a tranzis-
excitatoare în emiţătoarele radio torului cu efect de cîmp este stabili¬
sau ca generatoare de calibrare. zată cu ajutorul unei diode Zener de
Aceste exemple nu epuizează, 12 V. Se remarcă în circuitul osci-
fără îndoială, domeniul lor vast de lanţ prezenţa diodei 1N914, care
aplicabilitate. are roiul de a micşora amplitudinea
Dintre condiţiile esenţiale pe care oscilaţiilor produse.
metru electronic prevăzut cu o rare se găseşte că tensiunea este
sondă de Î.F. în cazul în care con- nulă, aceasta înseamnă că oscilato-
structorul nu dispune de un astfel rul nu funcţionează. în acest caz
de instrument, va folosi un rezistor trebuie să fim foarte atenţi la rezis-
cu rezistenţa de 50 ki 1. tenţa internă a volîmetrului, care
Etajul separator prezintă o impe- poate dezamorsa oscilaţiile. Pentru
danţă mare de intrare, astfel încît el a evita acest lucru este recomanda-
nu influenţează circuitul oscilant. bi! să se folosească o scară mai
Cei de-ai treilea etaj, prevăzut tot mare a volîmetrului (de exemplu
cu un tranzistor de tipul BF173, este 50 V, în loc de 10 V). Evident, lectura
un amplificator aperiodic în coiec- nu va fi mai precisă, dar ceea ce
torul căruia semnalul de 5 MHz are contează este să se constate numai
o valoare de aproximativ 1 V ef . în prezenţa unei tensiuni negative pe
cazul în care se urmăreşte obţine- poartă. Un alt procedeu este acela
rea unui nivel mai ridicat, este sufi- de a măsura tensiunea pe sursă,
cient să se folosească un circuit unde trebuie să găsim aproximativ
acordat în colectorul acestui tran- valoarea de 2,5 V. Cu o şurubelniţă
ziştor. şe scurtcircuitează poarta la masă.
în figura 4 este arătat etajul am- în acest caz, oscilaţiile încetează
plificator prevăzut la ieşire cu un fi!- şi tensiunea sursei trebuie să
tru de bandă pentru obţinerea unei crească. Dacă această tensiune nu
tensiuni 0 de aproximativ 3 V e{ . Cele creşte, înseamnă că oscilatorul nu
două înfăşurări ale filtrului de funcţionează,
bandă sînt realizate pe acelaşi su- în cazul în care se găseşte pe
port, ia o distanţă de 4 mm una de poartă o tensiune pozitivă, trebuie
alta. Această distanţă determină să schimbăm tranzistorul cu efect
coeficientul de cuplaj între cele de cîmp.
două circuite oscilante şi deci influ- Se poate verifica funcţionarea
enţează banda de trecere a filtrului oscilatorului şi în alt mod, anume
(5 MHz la 5,5 MHz). Cele două în- ascultînd semnalul produs într-un
trebuie sa le îndeplinească un etaj
oscilator menţionăm, în continu¬
are, următoarele două:
a) stabilitatea în frecvenţă;
b) constanţa amplitudinii semna¬
lului generat.
Trebuie precizat de la început că
îndeplinirea acestor două condiţii
de bază este relativ dificil de reali¬
zat.
Vom prezenta In cele ce urmează
unul dintre cele mai stabile oscila¬
toare ’Cu frecvenţă variabilă, şi
anume oscilatorul Clapp. Acesta
comportă asemănări remarcabile
cu un altul, numit oscilatorul Col-
pitts. în figurile 1 şi 2 se poate ob¬
serva marea asemănare între
aceste două oscilatoare. Diferenţa
constă în legarea elementelor cir¬
cuitului oscilant: la oscilatorul Col-
pitts condensatorul C v şi bobina L.
sînt legate în paralel (fig. 1), în timp
ce la oscilatorul Clapp (fig. 2) aces¬
tea sînt legate în serie.
Atît într-un montaj cît şi în celă¬
lalt, cele două condensatoare de
reacţie Ci şi C 2 servesc la întreţine¬
rea oscilaţiilor. Valoarea ridicată a
acestor condensatoare la oscilato¬
rul Clapp (1 nF şi chiar mai mult)
contribuie la obţinerea unei mari
stabilităţi în frecvenţă.
O altă caracteristică a oscilatoru¬
lui Clapp constă în faptul că osci¬
laţiile produse prezintă armonice
cu amplitudini foarte mici. Aceasta
constituie un avantaj care, pe lîngă
stabilitatea în frecvenţă, permite
evitarea acordării emiţătoarelor pe
frecvenţe nedorite.
Oscilatorul Clapp prezintă şi dez¬
avantaje. Unul dintre acestea
constă în faptul că banda de frec¬
venţe produse este îngustă, ceea ce
explică utilizarea lui pe scară mică
în benzile de radiodifuziune. To¬
tuşi, pentru benzile de radioama¬
tori, care sînt mai puţin întinse,
acest inconvenient este minor.
Un al doilea dezavantaj constă în
faptul că tensiunea de ieşire nu este
constantă; ea scade o dată cu creş¬
terea frecvenţei, adică rotind buto¬
nul condensatorului variabil din po-
Gu scopul de a evita, producerea
oscilaţiilor parazite, în circuitul dre-
nei şi în circuitul porţii au fost puse
două rezistoare de 33 ii şi respectiv
de 6,8 12. Rezistorul de 6,8 li, mon¬
tat în circuitul porţii, nu trebuie să
depăşească valoarea indicată pen¬
tru că aceasta ar influenţa negativ
factorul de calitate a! circuitului os¬
cilant. în iocul celor două rezistoare
pot fi utilizate trei perle din ferită fi¬
xate pe terminalele tranzistorului
cu efect de cîmp.
Semnalul cu frecvenţa de 5 MHz
produs de oscilator este cules de pe
sursa tranzistorului BF245 şi apli¬
cat, prin intermediul unui conden¬
sator şi al unui rezistor R, pe baza
tranzistorului tampon. Condensa¬
torul are o capacitate de valoare
mică (8,2 pF) (pentru a decupla cît
mai mult posibil etajul oscilator de
restul montajului. Valoarea rezisten¬
ţei R (care are roiul de a reduce ni¬
velul semnalului aplicat pe baza
tranzistorului următor) va fi deter¬
minată experimental. Ea are ordinul
de mărime de zeci de kiloohmi şi se
determină astfel încît la ieşirea
montajului (colectorul celui de-al
doilea tranzistor BF173) tensiunea
să fie 1 V e f (Î.F.). Această determi¬
nare se va face cu ajutorul unui volt-
făşurări conţin fiecare 60 de spire
din sîrmă de cupru emailat de 0,2
mm şi sînt realizate pe o carcasă cu
un diametru de 8 mm. La fiecare
capăt al carcasei se află, cîte un
miez reglabil din ferită. în aceste
condiţii se obţine pentru fiecare bo¬
bină o valoare a inductanţei de
aproximativ 12 juH.
Cele două rezistoare cu rezis¬
tenţa de 8,2 kll, situate în circuitele
oscilante care formează filtrul de
bandă, au rolul de a amortiza aceste
circuite pentru ca nivelul semnalu¬
lui de ieşire să fie aproximativ con¬
stant în, întreaga bandă de Î.F.
în cazul în care se utilizează un
filtru de bandă, este necesar să se
limiteze amplificarea, mărind va¬
loarea rezistorului R situat în baza
primului tranzistor 8F173 pînă la cî-
teva sute de kiloohmi. Valoarea
exactă va fi determinată experi¬
mental, aşa cum s-a arătat mai 1
înainte. Cu scopul de a obţine ace¬
laşi rezultat se poate micşora capa- 1
citatea condensatorului de cuplaj i
dintre sursa tranzistorului cu efect i
de cîmp şi rezistorul R.
Pentru a verifica funcţionarea
montajului se îoloseşte un voltme- $
tru „electronic prevăzut cu o sonda
de Î.F., care se conectează la sursa
receptor, tie fundamentala, fie una
din armonice (a treia se găseşte în
C?
-T-
io
V 7 >
QF
ă3si\ W T
w |i I Cf
L iW (],
J ^
7777 I
\£em J \seo îi
/TX
,S 0 V pf
InF âBOM
|W n V n n
\j /^\j /4J Ţ
£iof
seporaâjr
*>>B ^ 7 âpF
/mire semnat
tranzistorului cu efect de cîmp. Fn
cazul în care se măsoară o tensiune
de Î.F. de aproximativ 1 V ef sîntern
siguri că oscilatorul funcţionează.
Această verificare se va face cu
condensatorul variabil complet în¬
chis (5 MHz). Rotind apoi butonul
condensatorului variabil, „ se con¬
stată că tensiunea de Î.F. scade
lent. Dacă în cursul acestei operaţii
oscilatorul încetează să funcţio¬
neze, tebuie să micşorăm capacită¬
ţile condensatoarelor de reacţie,
care pe schemă sînt de 1 nF fiecare.
în absenţa voltmetrului menţio¬
nat putem folosi şi unu! obişnuit cu
care măsurăm tensiunea pe drenă
(aproximativ 12 V), pe sursă (apro¬
ximativ 2,5 V) şi pe poartă (aproxi¬
mativ -1,5 V). Dacă la ultima măsu-
banda de 14 MHz, iar a patra în"
banda de 21 MHz).
După ce ne-am asigurat de func¬
ţionarea oscilatorului, trebuie să
verificăm etajele cu cele două tran-
zisîoare bipolare. Tensiunile şi cu¬
renţii lor sînt identici. Astfel, curen¬
tul absorbit este de 4 mA, iar tensiu¬
nile sînt: pe colector 14 V, pe bază
4,6 V, iar pe emitor 4 V: Chiar şi în
cazul în care cel de-a! doilea tran¬
zistor BF173 ese prevăzut la ieşire
cu un filtru de bandă, cele trei ten¬
siuni sînt tot timpul aceleaşi.
Pentru reglajul de frecvenţă se va
folosi un dip-metru (a se vedea re¬
vista „Tehnium" nr. 3/1985). Pentru
o verificare mai precisă se va utiliza
un frecvenţmetru sau un receptor
bine calibrat.
TEHNIUM 2/1986
7
FILTRU DINAMIC
REDUCATOR
DE Z60M0T-DNF
Ing. ALEXANDRU HARBIC
Filtrul dinamic reducător de zgo¬
mot poate elimina fluierăturile de
pe bandă, zgomotele atmosferice la
transmisiile radio, zgomotele înre¬
gistrărilor pe discuri etc. Acest
echipament reducător de zgomot
adiţional la un echipament HI-FI
îmbunătăţeşte substanţial calitatea
audiţiei şi nu necesită codificarea şi
decodificarea semnalului audio,
ceea ce îl face compatibil pentru
orice fel de sursă audio.
în esenţă, DNF este un filtru au¬
dio trece-jos controlat în tensiune,
a cărui frecvenţă de tăiere este în
continuă schimbare, în concor¬
danţă cu caracteristica sursei au¬
dio, eliminînd zgomotele perturba¬
toare.
Asemănător cu sistemul DNL
(Philips), DNF-ul acţionează asu¬
pra semnalelor audio de nivel
scăzut, sau, în absenţa acestora,
asupra zgomotelor, restituind inte¬
gral semnalele de înaltă frecvenţă
de nivel ridicat. Frecvenţele de la
care DNF începe atenuarea se nu¬
mesc frecvenţe de tăiere.
Circuitul DNF analizează perma¬
nent semnalul de intrare în funcţie
de amplitudine, frecvenţă şi persis¬
tenţă. Aceşti factori determină lăţi¬
mea benzii de frecvenţă de trecere
în orice moment, la fel de repede cît
se schimbă filtrul trece-jos. Mo¬
mentele de pornire şi oprire ale
acţiunii filtrului variază în funcţie de
programul muzical, eliminînd sem¬
nalele perturbatoare.
Frecvenţa de tăiere variază între
1,5 kHz şi 20 kh'z, cu o pantă de
cădere de maximum 9 dB/octavă
(fig. 2).
Echipamentul poate fi utilizat
atît pentru redare cît şi pentru înre¬
gistrare de programe muzicale.
A, FRECVENŢA DE TAIERE 1,5KHz
Este cunoscut faptul că realiza¬
rea unor bobine care să prezinte o
anumită inductanţă şi care trebuie
să aibă un factor de calitate dat şi în
acelaşi timp un gabarit impus re¬
prezintă o problemă dificilă pentru
constructorul amator. De multe ori
acesta nu deţine date complete de
proiectare sau nu poate găsi mate¬
rialele necesare realizării practice a
bobinei. O dată cu dezvoltarea şi
perfecţionarea continuă a sisteme¬
lor de lucru cu amplificatoarele
operaţionale, s-a pus problema
găsirii unei scheme electrice care
să deţină caracteristicile funcţio-
Ing. EMIL MARIAN
nale ale unei inductanţe. Astfel au
apărut inductanţele simulate. Ele
prezintă faţă de cele realizate în
mod obişnuit următoarele avantaje:
— gabarit redus;
— fiabilitate sporită în funcţio¬
nare;
— stabilitate la variaţiile tempe¬
raturii mediului ambiant;
— posibilitatea reglajului în trepte
sau continuu al factorului de cali¬
tate.
Articolul de faţă îşi propune repre¬
zentarea unei scheme electrice des
folosite pentru realizarea unei in¬
ductanţe simulate. Se precizează
că acest tip de „bobină" este din
cele cu un punct legat obligatoriu la
masa montajului. Curentul de lucru
este impus de tipul amplificatorului
Vm *3
o-
operaţional folosit. Analizînd schema
electrică prezentată în figura 1, re¬
zultă următoarele relaţii de calcul
Schema
simulate
inductanţei
Schema electrică a unui filtru de
bandă care utilizează inductanţa si¬
mulată.
Cx CoRiGt
Schema electrică a unui filtru L.C
serie utilizînd o inductanţă simulată
8
TEHNIUM 2/1986
LISTA DE MATERIALE
CONDENSATOARE
Schema de principiu este prezen¬
tată în figura 1.
DESCRIEREA CIRCUITULUI. Fil¬
trul audio trece-jos controlat în ten¬
siune este alcătuit din circuitele inte¬
grate Cil şi CI2 (AOI şi A02), corr-
. form figurii 3, Cîştigul amplificatoru¬
lui operaţional AOI este dat de ra¬
portul A = R3/R5 = 10 000 11/1 000 11
= 10 .
La frecvenţe joase, reactanţa ca-
pacitivă a condensatoarelor C4 şi
C5 este foarte ridicată, ceea ce de¬
termină ieşirea A02 să acţioneze ca
o sursă de impedanţă scăzută. La
frecvenţe înalte, în mod normal, im-
pedanţa condensatoarelor C4 şi C5
descreşte şi prin efect de bootstrap
R5 acţionează ca şi cum ar creşte
Astfel, amplificarea devine mai
mică şi filtrul atenuează frecvenţele
înalte în mod energic.
Pentru a varia punctul de tăiere al
filtrului, tranzistorul T (FET) are ca¬
pacitatea de a şunta semnalul in¬
trării neinversoare a A02 la masă.
Figura 2A prezintă situaţia in care
T este deschis şi frecvenţele înalte
sînt atenuate, iar figura 2B prezintă
situaţia filtrului cînd semnalul este
scurtcircuitat la masă.
Semnalul de control aplicat în
poarta tranzistorului face ca banda
de trecere a filtrului trece-jos sa se
autoajusteze pentru orice frecvenţă
între 1,5 şi 20 kHz, ceea ce dă carac¬
terul dinamic- al filtrului. Astfel,
semnalele de frecvenţă. înaltă şi
unele armonici ale frecvenţelor fun-
C ; — 1 /jF/ 50 V, electrolitic; C 2 -
680 pF, ceramic; C 3 1 p. F/50 V,
electrolitic; C 4 - 0,022 fiF /100 V,
mylar: C 5 0,022 jiF /100 V, rriylar;
C 6 -- 0,1 riF/100 V, mylar; C 7 = 0,01
mF/ 100 V, mylar; C 8 = 0,1 nF, mylar;
C 9 s=?‘ 1 000 jjlF/35 V, electrolitic;
C 10 -- 1 000 juF/ 35 V, electrolitic;
C„ -" 1 000 /uF/35 V, electrolitic;
C 12 - 1 000 mF/ 35 V, electrolitic.
REZISTOARE
R, = 47 kll, 0,25 W, 5%; R 2 4,7 kll,
0,25 W, 5%; R 3 - 10 kll, 0,25 W, 5%;
R 4 •= 100 11, 0,25 W, 5%; R 5 ■- 1 kll,
0,25 W, 5%; R 6 - 39 kll, 0,25 W, 5%; :
R 7 = 2,2 kll, 0,25 W, 5%; R 8 - 11 kll,
0,25 W, 5%; R 9 = 100 kll, 0,25 W, 5%;
damentale joase trec, în timp ce
semnalele perturbatoare (zgomote)
nemascate de programul muzical
sînt atenuate.
CONSTRUCŢIE. Montajul este
relativ uşor de executat, cu perfor¬
manţe ridicate. In funcţie de piesele
componente aflate la dispoziţia
constructorului, acesta poate rea¬
liza singur cablajul imprimat cir
unul, două circuite pe canal, sau cu
un singur circuit integrat pentru
CARACTERISTIC! TEHNICE (la cele mai slabe condiţii de
funcţionare):
— reducerea zgomotelor
— panta filtrului (maximum)
— răspuns în frecvenţă
— bandă de trecere minimă (filtrul
nu acţionează)
— dinamică
— raport semnal/zgomot (S/N)
— distorsiuni de intermodulaţie
— ieşire
— ieşire (maximum)
— impedanţă de intrare
— impedanţă de ieşire
— putere consumată
15 dB ia 10 kHz;
9 dB/octavă;
20 Hz — 20 kHz -i
0,5 dB;
1 500 Hz;
> 100 dB;
> 85 dB la 2V c.a. ieşire,
20 Hz 4 - 20 kHz;
< 0,01% la un raport de frecvenţe
de 4:1 tipic < 0,005;
2 V/10 000 11;
10 V/10 000 11;
47 kll; '
100 11
(220 V c.a., 50 Hz), < 8 W.
R-io - 1 Mii, 0,25 W, 5%; R„ 1 MII,
0,25 W, 5%; R 12 = 10 11, 0,5 W, 5%;
R,3 10 11, 0,5 W, 5%;
COMPONENTE ACTIVE
AOI, A02 - /ÎA741, varianta cu
componente discrete pe fiecare ca¬
nal;
(AOI - A02) + (AOI' - A02)
- /fM324; /1M2902 (I.P.R.S.); M A4136
(Fairchild) — varianta cu amplifica¬
tor unic cvadruplu;
T fet ; T fet 2N5458; BF245;
Dv; D 2 ; D 3 ; D 4 - 1N4002; 1N4007;
D 5 — diodă Zener , de 33 V sau
diode Zener înseriate pentru 33 V:
St — siguranţă fuzibilă de 0,5 A
Alimentator stabilizat: c:U - ±15 V
la minimum 50 mA.
ambele canale.
La proiectarea cablajului este
bine să se ţină cont de evitarea bu¬
clei de masă. De asemenea, trebuie
respectate indicaţiile de manipu¬
lare şi plantare ale tranzistorului j-
FET. Se înţelege că vor fi selectate
numai componente de bună cali¬
tate.
CALIBRARE. Introducînd DNF-
ul între ieşirea unui casetofon, pick-
up sau tuner şi intrarea unui ampli¬
ficator, echipamentul, executat co¬
rect, va funcţiona de prima dată.
Pentru a sesiza efectele DNF-ului
se utilizează o bandă magnetică
ştearsă sau porţiunea de capăt (in¬
terioară) a unui disc L.P. Se por¬
neşte DNF-ul prin comutatorul K,
din sistemul de alimentare ales, iar
comutatorul K 2 se trece în poziţia
„off“. Mărind volumul amplificato¬
rului la un nivel la care se sesizează
zgomotul de fond, se acţionează
comutatorul K 2 în poziţia „on", ceea
ce va duce la dispariţia zgomotului.
Bibliografie:
POPULAR ELECTRONICS, apri¬
lie 1979.
-*2v
Ri 4- R; + jwCRjRs
Z = Ri + R: + jftiCRiR:
Deoarece z = R + jwL, rezultă
{
C
G
R
R
50 Hz
1 /uF
4,2 ,uF
1,5 kli
1,5 kll
200 Hz
0,27 aiF
1 mF
1,5 kll
1,5 kll
800 Hz
68 nF
0,27 /uF
1,5 kll
1,5 kll
3,2 kHz
18,8 nF
68 nF
1,5 kll
1,5 kll
12,8 kHz
4 nF
16,8 nF
1,5 kll
1,5 kll
De aici se observă că impedanţa rezistenţă, ale căror valori s-au ex-
care rezultă din relaţiile de calcul se plicat anterior,
comporta ca o bobină înseriată cu o
(CONTINUARE ÎN PAG. 11)
9
TEHNIUM 2/1986
mumii mmmm
R0B 3028
îng. CRISTIAN COLONATI, YD4UB
Circuitul integrat ROB3028 este
definit ca un amplificator diferenţial
cascodă, cu sursă de curent con¬
trolată, proiectat a fi folosit în echi¬
pament industrial şi de telecomuni¬
caţii ce lucrează în gama de frec¬
venţe de la zero la 120 MHz. Circui¬
tul se caracterizează şi prin posibili¬
tatea de funcţionare în etajele am¬
plificatoare de frecvenţă interme¬
diară cu controlul automat al ampli¬
ficării în condiţiile unei game relativ
largi a curentului de lucru, precum
şi ca etaj de amestec echilibrat, de¬
tector de produs, amplificator cas¬
codă, amplificator diferenţial echi¬
librat, multiplicator de frecvenţă.
Schema de principiu şi conexiu¬
nile la capsulă sînt prezentate în fi¬
gurile 1 a şi 1 b. Notaţia terminalelor
este făcută atît pentru capsula
uzual fabricată în R.S.R. (CIP 2x7
pini), cît şi pentru capsula rotundă.
Cîteva dintre performanţele şi va¬
lorile parametrilor de funcţionare
se pot rezuma astfel:
— bandă de frecvenţă 0 ^-120
MHz (- 3dB);
— cîstig diferenţial în tensiune
40 dB;
— curent de polarizare AGC 1,5 mA;
--tensiune de alimentare maxi¬
mum ~15 V cu o disipaţie de 500 mW.
Din punct de vedere funcţional,
circuitul este conceput special pen¬
tru valorificarea principiilor ampli¬
ficării diferenţiale. ROB3028 func¬
ţionează excelent ca etaj de ames¬
tec şi detector de produs. Utilizarea
lui în scheme adecvate, cu pre¬
cauţia de a păstra un regim liniar de
funcţionare a elementelor active,
asigură obţinerea produselor de
amestec (suma şi diferenţa frecven¬
ţelor tensiunilor aplicate).
Pentru un semnal aplicat ambe¬
lor intrări, precum şi lui Q3, co¬
manda sursei de curent, se obţine
dublarea frecvenţei semnalului de
intrare.
Utilizarea circuitului în regim ne¬
liniar, supraexcitat, conduce la
obţinerea unor produse de amestec
care conţin multiplii pari şi impari ai
frecvenţei de intrare pînă la armo¬
nica de ordinul 10 sau chiar mai
mult, practic fără atenuări sesiza¬
bile în banda de frecvenţă a circui¬
tului.
Dintre multiplele montaje prezen¬
tate în literatura de specialitate am
selecţionat cîteva scheme reprezen¬
tative cu aplicaţii directe în tehnica
radiocomunicaţiilor, şi anume:
— amplificator de RF sau FI
echilibrat, cu intrare acordată sau
aperiodică (pe şoc), precum şi un
lanţ de amplificare de FI — 500 kFiz
.(fig. 2a, b, c, d);
— mixer echilibrat acordat şi
aperiodic (fig. 3a, b);
—• detector de produs (fig. 4);
— oscilator—multiplicator (fig! 5),
precum şi un util exemplu de detec¬
ţie activă folosit într-un receptor cu
conversie directă (fig, 6).
Circuitele acordate cu bobinele
L.1 --L2--L.3 aie filtrului RF la intrare şi
BFO-ului, avînd acord simultan din
condensatorul variabil 3 x 20 pF, se
pot realiza pe una din frecvenţele
benzilor de 3,5; 7; 14 MHz. O mare
atenţie se va acorda stabilităţii
BFO-ului; tensiunea de alimentare a
FET-utui stabilizată, construcţie
mecanică robustă.
Semnalul de BFO este injectat
circuitului 3028 printr-un conden¬
sator de 5 pF.
Semnalul de audiofrecvenţă obţi¬
nut ca urmare a detecţiei se aplică
prin transformatorul 10:1 filtrului de
JF şi apoi unui etaj amplificator de
audiofrecvenţă. Este prevăzută o
sarcină audio pentru căşti de mare
impedanţă (2 000 -f 4 000 ii), dar
orice altă schemă de amplificare
audio poate fi adaptată corespun¬
zător.
Calitatea ansamblului este legată
direct de stabilitatea oscilatorului,
sensibilitatea montajului fiind deo¬
sebit de bună, mai mică de 1 -e 2 ,uV
Banda largă de frecvenţă, precum
şi parametrii schemei interne îl re¬
comandă ca utilizare în aplicaţii de
înaltă calitate.
BIBLIOGRAFIE:
Catalog I.C.S.I.T. — S.
QST — februarie 1977
The radio amateur handbook, 1980
Ham — QTC, 1980 —1981
n 500KHZ-
FI 500KKZ*
SSB
DE LA
FILTRUL
500KHZ
FiG 2d: LANŢ DC AMPLIFICARE DC FI -500KHZ
TEHNIUM 2/1986
Cu acest tip de circuit se pot rea¬
liza diverse scheme electrice pen¬
tru diferite funcţii.
în figura 3 este prezentata
schema electrică a unui filtru de tip
„opreşte-bandă“ care utilizează in-
ductanţa simulată.
Relaţiile de proiectare sînt ur¬
mătoarele:
/ R \
A 20 IO, ( 1 - R . R )
C -- 1 - —
27rf„(R, + R : )Q
_ _ C ,(R i + R.:) Q
R R
De obicei se cunosc frecvenţa de
tăiere f„, atenuarea filtrului A şi fac¬
torul de calitate Q. Avînd ca necu¬
noscute C, C„ Ri, R; şi R, se aleg în
mod convenabil R şi eventual R ,
după care se rezolvă sistemul de
ecuaţii prezentat anterior. în figura
4 este prezentată schema electrică,
împreună cu valorile componente¬
lor, a unui filtru de tip NOTCH pen¬
tru frecvenţa de 50 Hz. Se remarcă
prezenţa rezistenţelor semiregla-
bile, cu care se pot ajusta frecvenţa
centrală 1, şi factorul de calitate Q ai
filtrului.
în figura 5 este prezentată schema
electrică a unui egalizor de frec¬
venţă cu 5 octave, . care funcţio¬
nează utilizînd inductanţe simulate
în circuitele de corecţie. Utilizînd
relaţiile de proiectare aie inductan-
ţei simulate, constructorul amator
poate găsi şi alte aplicaţii, avînd
grijă să respecte în special pres¬
cripţiile pentru amplificatorul ope¬
raţional cu care lucrează, mai ales
în privinţa frecvenţei maxime de lu¬
cru.
BIBLIOGRAFIE:
Wireless World, 1980
TEHNIUM 2/1386
11
MICROCALCULATOEUL
(URMARE DIN NR. TRECUT)
H (H
NICOARA PAULIAN YD3NP
ION RUSOVICI Y03JF
ROMEO BURADA Y09CPR
CUPLAREA CU TELEVIZORUL
Comunicarea dintre utilizator şi
microcalculator se face prin inter¬
mediul claviaturii şi a monitorului
TV (interfaţa dintre om şi maşină).
In numărul trecut am văzut cum se
realizează claviatura, acum vom
rezolva problema cuplării semnalu¬
lui video la un televizor obişnuit.
Desigur, se poate folosi un monitor
TV profesional, dar cum acest lucru
nu este posibil întotdeauna, vom
face apel la televizorul din casă.
Interfaţarea microcalculatorului
cu televizorul se poate face in
două moduri: fie cuplind semnalul
video direct la intrarea amplifica¬
torului video al televizorului, fie
prin intermediul unui modulator RF
la borna de antenă. In primul caz
se va obţine o calitate foarte bună
a imaginii dar este necesară o
intervenţie în televizor pentru a
monta o mufă de cuplare; deasemeni,
operaţiunea nu se poate face decît
pe un televizor care are transfor¬
mator de separaţie faţă de reţeaua
de curent alternativ (de ex. tip
"Sport"). Pentru a evita acciden¬
tele verificaţi cu atenţie dacă
tipul de televizor pe care II veţi
utiliza respectă condiţia de sepa¬
rare galvanică faţă de reţeal In
cazul televizoarelor portabile tip
"Sport", sint date două posibili¬
tăţi de cuplare: pentru TV cu tran-
zistoare (fig. 1) şi pentru TV cu
circuite integrate (fig.2).
In cazul în care modificările de
mai sus nu sint posibile, în fig. 3
este prezentat un modulator RF care
poate fi realizat intr-o cutie din
tablă de conserve de mici dimensi¬
uni montată chiar pe mufa BNC exte¬
rioară microcalculatorului. Elemen¬
tele de circuit sint date pentru
canalul 8 TV, dar pot fi uşor modi¬
ficate pentru alte canale. Evident,
calitatea imaginii va fi mai scăzu¬
tă datorită spectrului larg de
frecvenţă al semnalului video gene¬
rat de microcalculator (8 HHz),
faţă de lărgimea amplificatorului
de medie frecvenţă a televizorului
(5,5 MHz), dar posibilitatea cuplă¬
rii la orice televizor compensează
acest dezavantaj.
MONTAREA MECANICĂ ŞI CABLAREA
MICROCALCULATORULUI
In figura 4 sint date citeva
sugestii de montare mecanică iar in
figura 5 este dat planul de cablare
generală a microcalculatorului. Se
recomandă respectarea riguroasă a
tipului de conectoare .utilizat pen¬
tru ■ a m «sigura compatibilitatea.
Intr-o primă .'fază nu este necesară
■■montarea fi cablarea tuturor conec¬
toarelor, cel mai important fiind
■■ insă cel notat în schemă cu "MIŞC*.
Se va asigura ©'ventilaţie prin
c / ct • tu» Pi? s*. ficientă rns.
găuri re a plicii., da bază şi & capa-
mandată folosirea tablei de alumi¬
niu pentru a evita pătrunderea
cimpurilor de radiofrecvenţă gene¬
rate de emiţătoare, pe de o parte
sau afectarea unor instalaţii de
recepţie din. apropiere, datorită
sursei de alimentare sau a calcula¬
torului propriu-zis. Montarea
întrerupătorului de reţea şi a
butonului de RESET se va face pe
spatele cutiei, pentru a se evita
acţionarea lor accidentală. Trans¬
formatorul de reţea utilizat poate
fi cel de la televizorul "Sport".
POZIŢIONAREA JUMPERILOR
înainte de montare, sau in cazul
in care se schimbă tipul de EPROM
utilizat, este necesară o repozi-
ţionare a jumperilor din placă. Mai
jos este dată semnificaţia şi modul
de legare a acestora:
- J1 = linia de HOLD a procesoru¬
lui; se leagă 1 cu 2 pentru lucru
normal sau 2 cu 3 in conjuncţie cu
un alt BUS-MASTER exterior.
- J2, J3 = tipul de EPROM utilizat
pentru generatorul de caractere;
pentru 2708 se leagă J2, 1 cu 2 şi
J3, 2 cu 3; pentru 2716 se leagă
J2, 2 cu 3 şi J3, 1 cu 2.
- J4 = semnalul video: 1 cu 2
normal; 2 cu 3 inversat.
- J5, J6 şi J7 = configurarea după
tipul de EPROM utilizat in sistem.
Atenţiei nu se poate utiliza decit
un singur tip de EPROM in toate
soclurile de pe placă (adică ori
2708 de ia un capăt Ia altul ori
2716 etc.).
se leagă 2708 2716 2732
J5 1 cu 6 2 cu 6 3 cu 6
2 cu 7 3 cu 7 4 cu 7
3 cu 8 4 cu 8 5 cu 8
1 cu 3 1 cu 2 1 cu 2
Placa de bază a microcalculatoru¬
lui L/B881 poate fi expandată ex¬
tern folosind conectorul KA, care
conţine toate BUS-urile şi semnale¬
le importante ale sistemului. Orga¬
nizarea memoriei interne a micro¬
calculatorului este pe 4 pagini de
cite 16 kbytes, astfel:
* de la 0 la 3FFF - pagina de ROM
(EPROM)
* de la 4000 la 7FFF - prima pagi¬
nă de RAM
* de iâ 8000 la BFFF - a doua
pagină de RAM
* de la C00© la FFFF - a treia
pagină de RAM în care se află şi
zona ecranului, stiva şi variabi¬
lele monitorului, fiind singura
pagină absolut necesară microcalcu¬
latorului .
In ce priveşte expandarea cu
circuite de intrare/ieşire, subli¬
niem că BUS-urile de date fi con-
collector, lucruri de care trebuie
ţinut seama cind se proiectează un
controlor extern. Deasemeni, se va
urmări ca adresele perifericelor
externe să nu se suprapună peste
cele ale perifericelor din sistem,
care sint:
* de la 0 la 1F (int. controller
şi timer)
* de la 30 la 3F (USART)
* de la 60 la ?F (interfeţe para¬
lele )
Tot pe conectorul KA este scos şi
semnalul BUSEN (către 8228), care
are un ştrap la masă pe placă ce
trebuie eliminat in cazul utiliză¬
rii externe.
In continuare sint date semnifi¬
caţiile diferitelor conectoare şi
insistăm asupra importanţei respec¬
tării standardizării propuse la
legarea lor, ' pentru a permite in¬
terconectarea unor periferice ex¬
terne .
Semnificaţia pinilor conectoarelor
la placa L/B881
0.HEMU.GATE1.PA42
1 .MEMR.GATE0.PA41
2 .BUSEN.GATE2.PA52
3 .HLDA.CLK0.PA51
4 .I/OU.CLK1.PA62
5 .I/OR.CLK2.PA61
6 .NC.SYNC.PA72
7 .NC.VIDEO.PA71
8 .NC.0UT2.PA32
9 .NC.IR6.PA31
Semnificaţia pinilor
conectoarelor externe
. OUTO.PA22
. IR2.PA21
.IR0.PA 12
.INTA.PAI 1
. IR3.PA02
. IR4.PA01
17 .DO.RESIN.NC
18 .Al.NC.NC
19 .Dl.INT.GND
20 .A2.NC.PC72
21 .D2.RXRDY.PC71
22 .A3.NC.PC62
23 .D3.RXD.PC61
24 .A4.RX/TXCL0CK.PC52
25 .D4.0UT1.PC51
26 .A5.....NC.PC42
27 .D5.NC.PC41
28 .NC.DTR.PC02
29 .D6.NC.PC0I
30 .A6.DSR.PC12
31 .D7.TXRDY.PC11
32 .A7.SYNDET.PC22
33 .NC.CTS.PC21
34 .A8.TXEMPTY_PC32
35.. .....NC.TXD..PC31
36 .A9.RTS........ PB02
37 .NC.NC.PB01
38.. .... .A10.NC---PBÎ2
39 .READY..NC... PBtl
40 .AII....MC.........PB22
41 .NC....- ,-5V (VBB). .PB2Î
42 .AÎ2....,Fî 2 (CLK),P872
43.. .....HC.........RESET OUT.,PB7I
44.. .... » A13> ,6NS.. _ :eS62
4-5V ; (VCO..P842
+12V (VbD>,PB41
1. HEMU
2. BUSEN
3. I/OU
4. AO
5. Al
6. A2»
7. A3
8. A4
9. A5
10. A6
11. A7
12. A8
13. A9
14. A10
15. AII
16. A12
17. A13
18. A14
19. A15
20. HEHR
21. HLDA
22. I/OR
23. HOLD
24. UAIT
25. DO
26. Dl
27. D2
28. D3
29. D4
30. D5
31. D6
32. D7
33. READY
34. RESIN
35. GND
36. RESET
37. FI2 TTL
* Conectorul V24 serial port
1. Protective ground
2. Tx Data
3. Rx Data
4. RTS
5. CTS
6. DSR
7. Signal Ground
20. DTR
' Conectorul portului paralel
opţional
* Conectorul PSPY
(pentru alimentări in exterior)
In numărul viitor vom continua
descrierea etapelor de punere
funcţiune z microcalculator!/
prin publicarea 1 ist insului gene?
minim nicir
TRANSMISIA
După cum s-a prezentat anterior,
constructiv, transmisia autoturisme¬
lor OL.TCIT este identică, puterea
motoarelor impunînd constructoru¬
lui dimensionarea şi alegerea unor
soluţii corespunzătoare pentru fie¬
care element al acesteia (în tabelul 1
se prezintă comparativ unele parti¬
cularităţi constructive ale organelor
transmisiei autoturismelor OLTCIT
Special, Club şi Axei).
Transmisia autoturismelor OLTCIT,
,.totul în faţă“, prin soluţiile construc¬
tive adoptate (greutate dimensiuni,
Caracteristicile tehnice princi¬
pale ale ambreiajelor OLTCIT: tipul
ambreiajului — cu diafragmă — 160
DBR 210 la Special şi 180 DBR 285
la Club, identic cu ambreiajul auto¬
turismului Citroen Visa Super; di¬
mensiuni, în mm, ale garniturilor de
fricţiune (160 x 112 x 3,2 la Special
şi 180 x 127 x 3,2 la Club); efortul
maxim la pedala de debreiere (160
N), jocul rulment de presiune —
diafragmă (1—1,5 mm), cursa de
debreiere a mecanismului (7,5 —
8,5 mm, max.), cursa liberă a peda¬
lei de ambreiaj (20—25 mm), grosi¬
mea discului de presiune cu garni¬
turi, în mm (7,4 la Special şi 7,7 la
Club), cursa nominală necesara
pentru debreiere, în mm (96,3 —
109), tipul rulmentului de presiune
(cu bile, etanş). Pentru recunoaş- .
tere, discul de presiune este de tip
butuc cu amortizor cu 6 resoarte —
care au culorile următoare: 3 negre
şi 3 roşii (la Club) şi 1 gri, 1 alb şi 4
verzi (la Special).
La* montarea ambreiajului trebuie
respectate cuplurile următoare, în
(daN.m): e = 6,7 — volant pe arbore
cotit; f - 1,8 — placă de presiune pe
volant şi 5,1 fixare cablu ambreiaj
(fig. 1 şi 2). Totodată, trebuie avut în
□r. ing.TRAIAN CANŢĂ
materiale, parametri funcţionali, fiabi¬
litate etc.), se situează la nivelul celor
mai moderne realizări actuale.
1. Ambreiajul. Construcţia am¬
breiajului — după VERTO — reali¬
zează o cuplare lină şi progresivă a
transmisiei faţă de motor şi o decu¬
plare uşoară şi rapidă la schimba¬
rea vitezelor — calităţi care îi asi¬
gură o funcţionare îndelungată,
fără probleme (practic fără întreţi¬
nere), cu condiţia ca ambreiajul să
fie reglat corespunzător şi totodată
exploatat corect.
Denumirea caracteristicii
Treapta de viteze
1
II
III
IV
V
Mers
înapoi!
Cutia de viteze pt. Oltcit Special
._ : _
Nr. de dinţi pinioane arbore primar
ii
18
28
34
-
Nr. de dinţi pinioane arbore
secundar
50
45
46
39
_
46
Raport de transmisie
4,545
2,500
1,643
1,147
-
4,182
Viteză în km/h la 1 000 rot/min ale
motorului
5,18
9,44
14,36
20,56
...
5,64
Cuplu conic diferenţial
» 8/35
Cutia de viteze pentru Oltcit Club
Nr. de dinţi pinioane arbore primar
11
17
26
32
11
Nr. de dinţi pinioane arbore secundar
42
39
39
33
-
46
Raport de transmisie
3,818
2,294
1,500
1,031
-
4,182
Viteză în km/h la 1 000 rot/min ale
motorului
6,55
10,90
16,68
24,26
-
5.98
Cuplu conic diferenţial
8 33
Cutia de viteze pentru AXEL 11R şi
AXEL Entreprise
Nr. de dinţi pinioane arbore primar
17
26
32
11
Nr. de dinţi pinioane arbore secundar
42
39
39
33
-
46
Raport de transmisie
3,818
2,294
1,500
1,031
-
4,182
Viteză în km/h la 1 000 rot/min ale
motorului
6,94
11,55
17,68
25,75
_
6,33
Cuplu conic diferenţial
9/35
Cutia de viteze pt. AXEL 12TRS şi
AXEL 12TRS Entreprise
Nr. de dinţi pinioane arbore primar
11
17
26
30
34
11
Nr. de dinţi pinioane arbore secundar
42
39
39
34
31
46
Raport de transmisie
3,818
2,294
1,500
1,333
0,917
4,182
Viteză în km/h la 1 000 rot/min ale
motorului
6,76
11,25
17,22
22,79
28,34
6,17
Cuplu conic diferenţial
9/35
14
Subansambluri
OLTCIT SPECIAL
(motor 625 cmc)
OLTCIT CLUB
(motor 1 130 cmc)
AXEL
(motor 1 300 cmc)
Ambreiaj
tip 160 DBR 210
tip 180 DBR 285
tip 180 DBR 285
Cutie de viteze
tip G, cu 4 trepte de mers înainte şi
o treaptă de mers înapoi
acelaşi tip ca la Oltcit Special, dar
cu rapoarte diferite
tip G, cu 4 şi 5 3
inainte şi una de men
tabelul 2)
e de mers
înapoi (vezi
Diferenţial
8/35 (4,375)
8/33 (4,125)
9/35 (3,889)
Arbori de
transmisie
cu articulaţii tip „TRIPODĂ" şi
„RZEPPA“ la extremităţi
identic, cu arbori de la Oltcit
Special
identic, cu arbori de la Oltcit
Special
vedere faptul că şurubul d al axului
furcii se montează cu soluţie de
etanşare-frînare (tip l.octite).
'* în Tehniunvnr. 9 şi 10/1983 s-au
prezentat caracteristicile tehnice
principale şi .funcţionale' ale. trans¬
misiei.
întreţinerea şi repararea ambre-
iajuiui. Considerînd figura 1, se pot
prezenta piesele ambreiajului, care
se uzează în timpul exploatării în¬
delungate şi normale a automobilu¬
lui OL.TCIT (indiferent de tip): gar¬
niturile de fricţiune (a), rulmentul
de presiune (b) şi cablul ambreiaju-
lui (c). Dacă ambreiajul are regla¬
jele conform recomandărilor uzinei
constructoare, funcţionează nor¬
mal şi este exploatat corect de către
conducătorul autoturismului, nu se
pun probleme deosebite privitor la
întreţinerea lui — ansamblul avînd
un mare grad de fiabilitate compa¬
rabil cu nivelul actual din construc¬
ţia de autoturisme. O exploatare
corectă şi normală a ambreiajului
presupune: a fi folosit (cCiplat-de-
cuplat) fără şocuri, a nu menţine
apăsată pedala de ambreiaj deoa¬
rece conduce la uzura rapidă a rul¬
mentului de presiune şi a ansam¬
blului diafragmă. în timpul exploa¬
tării autoturismului, cu ocazia revi¬
ziilor periodice (la fiecare 20 000
km), trebuie să se verifice cursa li¬
beră „a“ a pedalei de ambreiaj (fig.
2). După cum se observă din figură,
comanda mecanică a ambreiajului
se face cu ajutorul unui cablu flexi¬
bil 1, care face legătura între furca 2
a ambreiajului şi pedala 3 de acţio^
nare a ambreiajului.
Prin apăsarea furcii ambreiajului,
se verifică existenţa jocului ia capă¬
tul ei (în zona de agăţare a cablului
flexibil), care, în limite normale, este
cuprins în domeniul 3—4,5 mm;
acestui joc îi corespund un joc al
ambreiajului de la 1—1,5 mm (între
diafragmă şi rulmentul de presiune)
şi o cursă liberă „a“ a pedalei-de am¬
breiaj de 20—25 mm (fig. 2).
Practic, pentru reglarea ambreia¬
jului se slăbeşte piuliţa superioară 4
(aflată în habitaclul autoturismului,
lîngă pedala de ambreiaj), după
care se acţionează asupra manşo¬
nului filetat 5, pentru a se aduce
cursa „a“ în domeniul recomandat
de constructorul autoturismului.
După executarea reglajului se
strînge piuliţa superioară 4 la cuplul
de 4—5,1 daN.m. La fiecare 15 000
km, de asemenea, se prevede o un¬
gere a cablului şi a articulaţiei am¬
breiajului. Repararea pieselor am¬
breiajului în mzuI defectării (în
general, patinarii sau necuplării
unei trepte a cutiei de viteze), după
cum este normal, trebuie să se
facă de către personalul specializat
al atelierelor SERVICE. Condiţiile
de funcţionare specifice suban¬
sambluri ambreiaj impun, în gene¬
ral, înlocuirea unor piese ca rul¬
mentul de presiune, discul, placa
de presiune şi cablul de ambreiaj.
Ca la orice tip de autoturism,
după o funcţionare îndelungată
(80 000—100 000 km), la căderea
unei piese a ambreiajului se reco¬
mandă a se efectua înlocuirea între¬
gului ansamblu datorită gradului de
uzură şi oboseală avansată a restu¬
lui de piese care-l compun.
2. Cutia de viteze şi diferenţialul.
Fabricată de către CitroSn în mai
multe tipuri (tabelul 2), după mode¬
lul „G“, în funcţie de destinaţia lor,
este mecanică, cu 4 sau 5 viteze
pentru mers înainte, sincronizate,
fără priză directă şi cu o treaptă
pentru mers înapoi.
Cutia de viteze are carcasa co¬
mună cu diferenţialul, formată din
două părţi A şi B, asamblate în plan
longitudinal, la extremităţi fiind
carcasa ambreiajului C şi un capac
D al cutiei de viteze (fig. 3). Pe fi¬
gură se prezintă, totodată, diferite
elemente de fixare, buşonul de go¬
lire ş.a. (1 — bucşe de centrare; 2, 3,
6, 9 — buşon; 4 — buşon golire ulei;
5 — obturator; 8, 10—14 — rondelă;
15, 19—20 — şurub; 21—23 — pre-
zon; 24—26 — piuliţă; 27 — piuliţă
înfundată).
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
]r?nnnmnnr
julwuil
KW
!
m
în căutarea celei mai convenabile
soluţii de utilizare a altor combusti¬
bili şi a altor tipuri de motoare, cer¬
cetătorii au ajuns ia concluzia una¬
nimă că şi electromobilul va intra în
competiţie. Pe lîngă randamentul
cel mai ridicat, e! este lipsit de polu¬
are chimică şi sonoră.
Faptul că, deocamdată, marile
avantaje oferite nu sînt valorificate,
mai ales în situaţia crizei energe¬
tice, nu i-a făcut pe unii cercetători
să-şi piardă optimismul.
Cu toate obstacolele tehnice (ba¬
terii grele, iar altele scumpe, ce tre¬
buie instalate pe automobil, cît şi
schimbarea profilului fabricilor în
întreaga lume), totuşi electromobi-
lele circulă, deşi în număr mai re¬
dus.
Dintr-un studiu asupra motoare¬
lor şi sistemelor de tracţiune, este
prevăzut ca la sfîrşitul secolului să
ia avînt tracţiunea electrică.
Ing. DUMITRU COOĂUŞ
Bazat pe documentaţia consul¬
tată, autorul prezentului articol a
ajuns la concluzia că forma cea mai
elegantă şi practică a rezolvării pro¬
blemei în cauză este tracţiunea hi¬
bridă — electrică 4- cinetică. în
acest scop a fost construit experi¬
mental minivehiculul electrocinetic
edat în figura A. El este multifunc¬
ţional. ca bicicletă separată, încor¬
porată şi cu remorcă. Detaşarea ce¬
lor două părţi se face simplu, din
două şuruburi. Atît bicicleta, cît şi
cadrul remorcii posedă elemente
de tracţiune electrică distincte, cît
şi surse de alimentare separate.
La asamblarea celor două părţi —
bicicletă + remorcă (fig. B), electro¬
motoarele debitează putere în para¬
lel,
în figura C se prezintă schiţa am¬
plasamentului pieselor: bicicleta cu
acumulator cu plumb de 12 V/25 Ah
şi electromotor reversibil în genera¬
tor, acţionat de două pinioane cu
clichet (1); şasiul remorcii, executat
din ţeavă 0 20 mm (2); roata trac¬
toare cu pinion 0 200 mm (3); gene¬
ratorul de c.c. cu magneţi perma¬
nenţi (4); electromotorul cu am¬
breiaj variabil prin rotor centrifugal
(5); volant 0 180 mm (6); bateria de
acumulatoare de 12 V/75 Ah.
Puterea electromotorului este de
500 W, greutatea vehiculului asam¬
blat de 35 kg, iar viteza maximă de
40 — 50 km/h.
De remarcat că prin plasarea ce¬
lei de-a treia roţi (a bicicletei) în
partea din spate, se consolidează
stabilitatea şi robusteţea construc¬
ţiei la greutate.
La denivelări de teren, în pantă, la
pornire, frînare, energia nu se
pierde, ci se înmagazinează în vo¬
lant, care, ajutat la suprasarcina
sau demarare de pedale, reduce
consumul de energie din acumula¬
toare, astfel încît să se menţină o în¬
cărcare constantă, egală aproape
cu consumul. Se încearcă alimen¬
tarea prin impulsuri.
Instalaţia electrică este clasică,
asemănătoare cu cea auto-moto, în
plus avînd comanda automată, prin
tiristoare, a energiei consumate.
mm . 1 »// m
; W : ' j^pHpHIRMpr ţ 11
lysfC. £
TEHNIUM 2/1986
15
Fig. 2: Secţiune A—A
Ing. C, RÂMBU
lai 7mm
După utilizarea conţinutului, re¬
zervoarele de spray de diferite di¬
mensiuni şi nuanţe coloristice pot fi
transformate, cu oarecare ingenio¬
zitate şi îndemînare, în obiecte
plăcute şi folositoare, redîndu-le în
acest fel o a doua „viaţă 11 .
Printre aite posibilităţi de refolo-
sire a acestor rezervoare recomand
confecţionarea unor suporturi es¬
tetice pentru creioane, tocuri, pi¬
xuri etc., prin combinarea potrivită
a dimensiunilor şi culorilor, precum
şi „spray-ul electric 11 descris în con¬
tinuare.
Se alege, după gust, modelul co-
loristic al rezervorului şi dimensiu¬
nea potrivită pentru două baterii de
1,5 V tip R20. Se taie, cu uh briceag
sau dăltiţă, ambele capete ale re¬
zervorului, după care orificiile se
ajustează la dimensiunile din figura
1 şi figura 2. Restul operaţiilor sînt
simple, rezultînd din detaliile figuri¬
lor, astfel:
1 — capac original translucid
(superior);
2 — beculeţ electric de 2,2 V sau
2,5 V;
3 — fasung beculeţ (de scală ra¬
dioreceptor); 4
4 — şaibă metalică în contact cu
rezervorul;
5 — şaibă izolatoare;
6 — şurub de contact între be¬
culeţ şi polul pozitif’al bateriei elec¬
trice (izolat de masa rezervorului);
7 — tub de carton pentru „rigidi-
zarea“ bateriilor;
8 — arc metalic pentru contac¬
tul polului negativ al bateriei cu
masa rezervorului (prin 9);
9 — lamelă elastică de fixare a
capacului inferior;
10 — suport metalic sau masă
plastică (capac inferior);
11 — .nituri de fixare a lamelei
elastice (2 bucăţi);
12 — şurub de fixare a arcului
de contact;
13 — baterii 1,5 V tip R20
(2 bucăţi).
Pentru simplitatea construcţiei,,
întreruperea curentului se face prin
deşurubarea beculeţului. Utilizarea
„spray-ului electric" se poate face
cu capacul superior (alb translucid)
montat, cînd lumina produsă de be¬
culeţ este mată (plăcută), sau fără
capac, atunci cînd este necesară o
iluminare mai puternică.
OBSERVAŢIE: arcul se montează peste
lamela elastică cu şaibă şi piuliţă de
şurubul 12.
Fig. 3 : Detaliu capac baterii
Este cunoscut faptul că aceste ti¬
puri de peniţe, utilizate, la trasarea
cu tuş pe calc, se mai înfundă, prin
concurenţa mai multor factori, du-
cînd la enervări sau, şi mai grav, la
neterminarea unor lucrări.
înfundarea se datorează unui
dop de tuş uscat care se creează în
vîrful capilarului, împiedicînd curge¬
rea tuşului.
Întrucît aceste peniţe sînt scumpe,
s-a impus .necesitatea recondiţio¬
năm lor.
Cele mai mari şanse de desfun¬
dare le au peniţele la care tija de
sîrmă ce cu lisează în inter iorul ca¬
pilarului nu s-a rupt.
Pentru început este recomanda¬
bil a se încerca desfundarea pe cale
mecanică, cu ajutorul unei scule
confecţionate ca în figura 1.
Se pot construi mai multe scule,
la care vîrful de sîrmă de arc să di¬
fere în funcţie de orificiul capilaru¬
lui. Minerului i se practică în preala¬
bil un orificiu pentru centrare şi o
mai bună prindere prin lipire cu’co-
sitor a vîrfului de arc.
Datorită lungimii mici a vîrfului de
arc, flexibilitatea scade şi prin intro¬
ducerea sa în vîrful peniţei se în¬
depărtează dopul de tuş.
Dacă dopul de tuş uscat şi calc
este mai vechi, mai bine prins în ca¬
pilar, se recomandă utilizarea me¬
todei şi a dispozitivului din figura 2.
Corpul 1 reprezintă o butelie din
plastic în care a fost şampon, în al
cărei capac 2 s-a practicat o gaura
de 0 6, după care s-a montat ştuţul
filetat 3, strîns pe capac, cu piuliţa 4.
Capacul împreună cu ştiftul se
montează pe corpul 1, în care se
găseşte apă.
Peste ştuţul 3 se presează un fur¬
tun de cauciuc care are 0 5 fa inte¬
rior.
La celălalt capăt ăl furtunului se
presează peniţa rotring pînă se as¬
tupă gaura laterală.
Cu o flacără se încălzeşte vîrful
peniţei care, datorită secţiunii
foarte mici, devine roşu în timp
scurt. Datorită presiunii rezultate
prin strîngerea buteliei 1, cenuşa
rezultată prin arderea dopului de
tuş uscat este expulzată în exterior,
apa răcind în acelaşi timp vîrful pe¬
niţei.
Cum corpul peniţei este terrno-
plast, operaţia trebuie executată cu
multă fineţe pentru a nu topi sau de¬
forma zona de îmbinare dintre tubul
capilar şi corpul peniţei.
Recomandabil este ca flacăra să
nu fie liberă, ci să iasă printr-un aju¬
taj mic, cum ar fi un ac de seringă
mai mare sau o brichetă cu gaz, cu
flacăra reglată la mic.
Metoda arderii dopului de tuş us¬
cat şi expulzarea lui cu ajutorul unei
presiuni poate fi aplicată cu succes
şi în industrie, unde peniţele de în¬
scriere a valorilor pe diagramă sînt
din tub capilar lung.
în această situaţie se va schimba
diametrul furtunului şi al ştuţului la
valoarea dimensiunii peniţelor utili¬
zate.
în felul acesta se pot reintroduce
în circuitul economic foarte multe
peniţe, care la o întreprindere mare
se cifrează la mii de bucăţi anual şi
cum tubul capilar pentru fabricarea
lor se importă, apare şi mai evidentă
economia ce se poate obţine prin
utilizarea metodei.
DESFUNDAR
PENITELOH fiţi
ANDREI PETRU. Galaţi
TEHNIUM 2/1986
tooK.
SEMNALIZARE
Ing. KAZIMIR RADVANSKI
Pe timp de noapte, unele zone
periculoase pentru accesul unor
neavizaţi trebuie puse în evidenţă.
Avertizorul prezentat emite pe timp
de noapte impulsuri luminoase cu
frecvenţa de circa 1 Hz, iar pe timp
de zi îşj încetează automat funcţio¬
narea. în cazul circulaţiei rutiere,
avertizorul poate fi folosit la semna¬
lizarea pe timp de noapte a puncte¬
lor de trecere pentr u “pietoni.
Elementul esenţial al schemei îl
constituie circuitul integrat /3E555,
folosit ca basculant astabil, la care
comanda de intrare în funcţiune se
realizează pe terminalul ALO(4). Se
cunoaşte că dacă terminalul ALO
este pus la masă, oscilatorul îşi în¬
cetează funcţionarea şi este liber să
oscileze dacă tensiunea terminalu¬
lui ALO este crescută peste 1 V.
Pe timp de zi, fototranzistorul FT
este iluminat, tranzistorul - T t con¬
duce şi pune terminalul ALO la
masă, nu se produc oscilaţii iar be¬
cul L este stins. O dată cu lăsarea
întunericului, tranzistorul T 1 începe
demarează, tranzistorul T 2 co¬
mandă tiristorul Th care se des¬
chide, iar becul L va ilumina inter¬
mitent. Dacă se doreşte schimba¬
rea frecvenţei de oscilaţie, se va
modifica valoarea lui R 3 . Reglarea
pragului de intrare în funcţiune se
realizează cu ajutorul ajustabilului
să treacă în stare blocată şi în mo¬
mentul în care tensiunea în colecto¬
rul său depăşeşte 1 V, oscilatorul
ţine 100 de spire din conductor
CuEm 0 0,8 mm, pe un miez de fe¬
rită şi împreună cu Cş constituie un
filtru de antiparazitare. Grupul
R g —C 4 serveşte la protecţia tiristo-
rului împotriva supratensiunilor.
La realizarea practică, fototran¬
zistorul FT se montează în aşa fel
~7 «01 ISn
■4. I .
[ C £L mL
j
R 2 . Alimentarea se face direct de la
reţeaua de 220 V c.a. prin
D3—Rio~-Dg—C 3 . Bobina şoc con-
sau alte surse artificiale de lumină.
(URMARE DIN PAG. 3)
densităţii şi nivelului electrolitului
pe timpul exploatării acumulatoa¬
relor. El se compune dintr-o car¬
casă în care se găsesc dispuse
sursa de alimentare şi elementele
de indicare. în partea inferioară a
carcasei este fixată o tijă cu trei
contacte, kl, k2, k3. Lungimea tijei
şi distanţa dintre contacte se deter¬
mină practic. Schema de principiu
este dată în desen.
Funcţionarea se bazează pe în¬
chiderea circuitului între cele trei
contacte de către electrolitul din
bacul acumulatorului. Dacă nivelul
electrolitului este inferior normei,
contactele kl şi k2 nu se închid, cu¬
rentul nu circulă şi indicatorul mi-
croampermetrului nu deviază. La
introducerea tijei în bacul unui acu¬
mulator ce are nivelul electrolitului
normal, se închid contactele kl şi
k2. Curentul urmează circuitul ba¬
terie, contact k2, eiectrolit, contact
kl, rezistenţele R1 şi R2, microam-
permetru, baterie. Indicaţia apara¬
tului va fi direct proporţională cu
densitatea electrolitului. Scala apa¬
ratului va fi împărţită în sectoare co¬
lorate sau gradată în cifre. Indicaţia
microampermetrului mai arată şi
faptul că nivelul electrolitului este
corespunzător. Dacă nivelul elec¬
trodului este mai mare decît cel op¬
tim, circuitul curentului va fi: bate¬
rie, contact k2, eiectrolit, contact
k3, bec, baterie. Aprinderea becului
semnalizează nivelul excesiv al
electrolitului peste plăcile acumu¬
latorului.
Astfel determinăm foarte comod
şi în timp scurt simultan nivelul
electrolitului, cît şi densitatea aces¬
tuia la orice acumulator. Realizat cu
materiale puţine, recuperate, cu
preţ redus, testerul este foarte util
tuturor celor ce exploatează acu¬
mulatoare.
STABILIZATOR
Buna funcţionare a televizoarelor
depinde de stabilitatea tensiunii de
alimentare. La scăderea tensiunii,
funcţionarea corectă a televizorului
este cel mai mult afectată de scăde-
îng. ALEXANDRU BROSCOI,
Cluj-Napoca
r rea temperaturii filamentelor tubu-
3 rilor electronice.
, Schema prezentată este un stabi-
i lizator de curent alternativ (0,3 A)
care nu necesită o sursă suplimen-
A/o/a
4/-2 40 -Kh
Deocomb ar/ere c/ufa
c/m/// /s?7hgrar
acfavo
â
= /OZ0-Kn
f>i//er//e A// 2
/
2505673? tC
Do
263
2 * 12 * 12 * 12 ^
9 /
/ / a a a a a t 0
Do *
306
2 8 i2 s i2‘ i f2'
9 0
Pe
3f/6
Z*/2 6 +2‘'-/ 2**2*
9 a
/ 0 / / 0 / a f a
pe "
38*f
2*12*
9 0
0 oo.a 00 / /o
///'
7/20
2*i2 7 t2 S l2*
9 a
0 /oâta t/ 0
£0
450
" 2 8 iz' r i 2 6 12 *i 2 l
9 0
/ t 0 ao77t 0
7o*
4â6
2 a +2 7 +2 e +2*+2 *
9 a
/0 / oai / /0
sa/
5/6
2*1-2*
9 a
0 /ooob 00 /
—&r~~
5W
2°/2 S - .' "
/a 0
a 0 00 / 00 a/
Da
57/
2 9 *2 s 12*Zz 7 i 2 7 Zz v ~"
to /
n (T taoa~r
/0 w
597
2 9 i 2 6 12‘ 4 i-2 i /2 d
lo 7
0/0/0/00/
S/
62/
2^+2 *> 2 S 1-2 *12*+2 0
ta t
p / /a ti 07 /
ro6e/ 2 \ COâf/C/â/vr// D£ COAfPl£7A/?£ ,
mr/?/c// #om
tară de alimentare şi se prezintă ca
un simplu dipol. Stabilizatorul de
curent se poate folosi numai la tele¬
vizoarele ce au tuburile alimentate
în serie direct de la reţeaua de cu¬
rent alternativ, printr-o rezistenţă
de limitare a curentului de mini¬
mum 100 ii.
Pentru instalare se scoate din re- <
zistenţa aflată în serie cu filamentul
tuburilor electronice echivalentul a
100 n, în locul căruia se înseriază
stabilizatorul de curent. Cum pe
această rezistenţă avem o cădere
de tensiune de 30 V (la 0,3 A, curen¬
tul normal de alimentare a tuburilor
electronice), stabilizatorul va men¬
ţine un curent constant într-o plajă
de variaţie a tensiunii de 30 V. Deci,
după montarea stabilizatorului, te- '
levizorul va funcţiona corect şi la o
cădere a tensiunii de reţea de 30 V
(190 V).
Pentru stabilirea corectă a curen¬
tului de 0,3 A, se introduce în serie
cu filamentele tuburilor electronice
un ampermetru de curent alternativ 1
şi se ajustează rezistenţa R5 (con¬
fecţionată din nichelină) pînă avem
o valoare corectă a curentului.
Tot dispozitivul va fi instalat într-o
cutie bine izolată, cu orificii de aeri¬
sire. Tranzistorul TI (2N3055) se va
monta pe un radiator cu o suprafaţă
de răcire de aproximativ 200 cm 2 .
200/JF/ 70V
—%-
îr177
jj>N3055j
100/16W
TEHNIUM 2/1986
17
. 11RTH ’RQll I
SVS1RCEA CONSTANTIN MUNTEANU, Oţelu-Ftoşu
a apei. Acumularea progresivă în
timp a apei în fundaţii şi socluri
conduce în faza următoare la ume-
zirea zidăriei. Demn de reţinut este
faptul că o ascensiune capilară da¬
torită lipsei de hidroizoîaţie se ma¬
nifestă în toată secţiunea zidăriei,
chiar dacă gradul de umezire al pe¬
retelui interior diferă de cel al pere¬
telui exterior. Apa pătrunsă în ziduri
îşi măreşte volumul prin îngheţ, dis-
trugînd treptat tencuiala şi chiar
zidăria.
în figura 1 se observă cum apa ce
întreţine igrasia a distrus tencuiala
la niveiul soclului, apoi a urcat, în-
cepînd să distrugă şi zidăria. De¬
gradarea faţadei casei s-a datorat şi
faptului că, fiind orientată spre
miazăzi, a beneficiat din plin de în¬
soriră. Căldura degajată de soare a
accelerat evaporarea apei la nivelul
peretelui exterior. Apa acumulată
în exces la suprafaţa exterioară a
peretelui a contribuit, prin în¬
gheţare, ia distrugerea tencuielii şi
a zidăriei.
Depăşirea cu mortar a hidroizo-
iaţîeî fa tencuirea exterioară a zidu¬
rilor, în timpul operaţiei de tencuire
a faţadelor nu se urmăreşte întot¬
deauna cu atenţie linia orizontală
sau verticală a hidroizolaţiei. Orice
depăşire cu tencuială, în jos, peste
hidroizoîaţie înseamnă realizarea
unei punţi continue prin care apa
trece încet, dar sigur, din fundaţie
în zidărie (fig. 2a). Dacă infiltraţia
apei în fundaţie, sociuri şi apoi în
zidărie este întreţinută şi amplifi¬
cată de surse externe (trotuare im¬
permeabile, socluri joase, absenţa
jgheaburilor şi burlanelor etc.),
consecinţele nefaste merg de ia
simpla umezire'a tencuielii pînă ia
distrugerea zidăriei şi insaîubriza-
rea locuinţei.
în zona de legătură cu soclul, ten¬
cuiala se va opri ia nivelul hidroizo¬
laţiei, deasupra acesteia, conform
figurii 2b. în acest mod apa va staţi¬
ona sub nivelul hidroizolaţiei. S
Un fenomen asemănător se în-
tîmplă şi atunci cînd tencuiala so¬
clului depăşeşte hidroizolaţia în
sus, atingînd tencuiala (fig. 3a).
Modul corect de rezolvare a unei
asemenea greşeli este prezentat în
figura 3b, pentru greşeala o dată
făcută remedierea, constînd în des¬
facerea tencuielii şi păstrarea liniei
neutre (nivelul hidroizolaţiei).
Executarea unei izolaţii hidro¬
fuge foarte înguste. La executarea
hidroizolaţiei la fundaţie se lu¬
crează uneori în grabă; nu se amor¬
sează bine suprafaţa fundaţiei; se
aşterne bitumul în suprafeţe dis¬
continue şi mai ales se taie cartonul
foarte îngust (atît cît este lăţimea
zidăriei). După realizarea hidroizo¬
laţiei se execută zidăria şi acope¬
rişul, se fac instalaţiile, se zugră¬
veşte, se pune pardoseala şi... peste
cîţiva ani apar surprizele — zone
umede la partea inferioară a ziduri¬
lor.
Cauza umezelii, care se află după
îndelungi frămîntări, este cartonul
asfaltat tăiat prea îngust (fig. 4a).
Remediere există şi ea constă în de-
caparea tencuielii ia partea infe¬
rioară a zidurilor, în zona de contact
cu soclu! casei.
re i ensr®
om bâtei
Igrasia, ca proces fizico-chimic
complex, este fenomenul care se
manifestă prin umezirea perma¬
nentă a zidurilor la partea inferioa¬
ră, umezire care poate avansa sau
rămîne constantă la o limită oare¬
care. Igrasia se datorează, în princi¬
pal, infiltraţiilor de apă pe la partea
inferioară a construcţiilor (prin fun¬
daţii şi socluri), ridicîndu-se din
acestea în ziduri prin fenomenul de
capilaritate şi absorbţie.
Pămîntul din jurul clădirilor, fun¬
daţiile, soclurile şi zidurile conţin
apă în cantităţi variabile, permiţînd
migrarea acesteia prin ele în funcţie
de dimensiunile părţilor compo¬
nente. Golurile din materialele de
construcţie absorbante se pot asi¬
mila cu tuburi capilare, apa ridicîn-.
du-se în ele la înălţimi variabile,
care sînt:
— în nisipuri fine, 10 — 50 cm;
— în argile, 400 — 500 cm.
. Golurile mici din unele materiale
de construcţie, pe lîngă faptul că
asigură circulaţia apei prin fenome¬
nul de capilaritate, mai permit şi
inundarea întregului material în sec¬
ţiunea de contact cu umezeala.
Această proprietate este caracte¬
ristică în special argilelor şi explică
de ce în zidurile de cărămidă
„crudă", nea-rsă, aflate în perma¬
nent contact cu umezeala, apa
avansează repede şi se menţine un
timp mai îndelungat.
Circulaţia apei în ziduri este
oprită atunci cînd în calea acesteia,
deasupra fundaţiei, se aşază stra¬
turi impermeabile, numite hidroizo-
laţii. Cele mai simple hidroizolaţii se
alcătuiesc din bitum şi carton asfal¬
tat, în straturi succesive.
In anumite condiţii, pe suprafeţe
drepte sau înclinate la elemente din
beton, se execută hidroizolare, prin
aplicarea unei tencuieli cu mortar
de ciment în următoarele straturi:
— stratul suport (0,5 cm) dozaj
de nisip-ciment 1:1;
— stratul propriu-zis (2—3 cm)
dozaj de nisip-ciment 1 : 1,8;
— strat de protecţie (0,5 cm) do¬
zaj nisip-ciment 1 : 1,5.
Pentru îmbunătăţirea proprietăţi¬
lor hidroizolante, în mortar se intro¬
duc şi adaosuri hidrofuge. Hidroi-
zolaţiile rigide cu mortar de ciment
se execută la soclurile clădirilor şi
la pereţii interiori ai subsolurilor.
Cauzele sau, mai corect spus,
greşelile de construcţie datorită
cărora apa din fundaţii şi socluri se
infiltrează în zidărie sînt multiple, în
continuare prezentîndu-le pe cele
mai cunoscute şi mai des întîlnite.
Absenţa izolaţiei hidrofuge ia
fundaţie. Faptul că între fundaţie şi
zidărie nu este aşezat un strat hi-
droizolant facilitează realizarea
unei legături şi continuităţi aproape
perfecte între aceste două ele¬
mente ale construcţiei. Majoritatea
clădirilor vechi care nu au hidroizo¬
laţii au fost invadate în decursul
timpului, în mod lent, de umezeala
provenită din ascensiunea capilară
tenca/aB exfer/o ar <
•fenouioio soc/u/uf.
■hidrofZo/aHe
a /7 CO'/O'Ay
. hidro/zo/aHe*
coreei
■ feneu/a/o ex ten o ora.
- zidărie --—
■fencuia/c soctutui*
< hidroizoîaţie ■
corei
TEHNIUM 2/1986
în funcţie de cît este cartonu! de
lat sub zid se adoptă una din ur¬
mătoarele soluţii:
— crearea unui rost de ventilare
a zidăriei ia partea inferioară;
— completarea cu bitum si car¬
ton asfaltat în interiorul şi exteriorul
porţiunii afectate (fig. 4b);
— realizarea rostului de ventilare
pe o parte a zidăriei şi completarea
cu bitum pe cealaltă parte.
Rezemarea pardoselilor din ci¬
ment sciivisit, peste hidroizolafie,
pe tencuiala interioară a pereţilor.
Funcţia şi destinaţia încăperilor
unor locuinţe presupun ca pardo¬
seala să fie executată din materiale
diverse. în încăperile care repre¬
zintă spaţiul locuibil (sufragerii,
dormitoare, camere de zi) pardose¬
lile se vor executa cît mai izolante
(din parchet, scînduri, plăci aglo¬
merate etc.) pentru a nu se pierde
căldură prin ele. Pe holuri (datorită
circulaţiei mari), în cămări (pentru a
se păstra un mediu cît mai răcoros),
în băi şi bucătării (pentru că se lu¬
crează cu multă apă) se execută
pardoseli din ciment sciivisit, din
mozaic sau din plăci de gresie.
în blocurile de locuit, pentru par-
dosirea dormitoarelor şi sufragerii¬
lor se foloseşte curent,covor P.V.C.
pe suport textil sau mochetă etc.
Folosirea covorului P.V.C. pe su¬
port textil şi chiar a mochetei nu
este recomandabilă în locuinţele
individuale, deoarece suportul din
beton pe care se aplică este în legă¬
tură directă (prin intermediul um¬
pluturii) cu terenul umed din jurul
locuinţei. Sub covorul P.V.C. se pot
acumula vapori de apă din condens
sau difuzaţi prin fenomenul de ca-
pilaritate. Această umezeală uşu¬
rează dezvoltarea mucegaiului şi
menţine un aer insalubru în locu¬
inţă.
Executarea pardoselii din ciment
sciivisit, mozaic sau similare presu¬
pune existenţa sau realizarea unui
suport care întotdeauna este al¬
cătuit din beton. Dacă peste fun¬
daţia casei, înaintea executării zidă¬
riei pereţilor, s-a turnat o placă din
beton armat, problema suportului
este rezolvată, iar dacă nu, trebuie
turnat acest strat de beton în spaţiul
destinat pentru pardoseala scllvi-
sită. Pentru realizarea stratului de
beton se scoate umplutura dintre
ziduri pe o grosime de cca 10—15
cm. După aşezarea unui strat de
pietriş compactat se toarnă un be¬
ton slab, se izolează hidrofug obiş¬
nuit la acelaşi nivel cu izolaţia fun¬
daţiilor.
Acest mod de lucru prezentat în
figura 5a este cel corect, dar nu se
respectă întotdeauna.
Lucrînd repede, fără grijă şi pri¬
cepere, uneori se realizează supor¬
tul pentru pardoseală conform figu¬
rii, 5b, astfel:
— se scoate umplutura de
pămînt şi se pune în locul ei pe cca
jumătate din înălţime un strat de
pietriş;
— peste pietriş se toarnă stratul
de beton. La turnarea acestui strat
de beton se urmăreşte sau nu ca
partea iui superioară să fie sub ni¬
velul hidroizolaţiei sau cel mult în
dreptul ei.
Prin aşezarea stratului de sclivi-
seaiă, de mozaic sau a mortarului
de poză pentru plăcile de gresie se
realizează, pe contur, o legătură
peste hidroizolaţie între aceste
straturi şi tencuiala peretelui.
Uneori, pentru a nu murdări pere¬
tele la spălarea scliviseiii, a mozai¬
cului sau a plăcilor din gresie, se
realizează o scafă sau o plintă pe
conturul încăperii, mărind prin
aceasta suprafaţa de contact direct
din straturile suport ale pardoselii şi
tencuială.
Prin comiterea greşelii descrise
mai sus se permite circulaţia apei în
zidărie şi tencuială, uşurînd apariţia
şi menţinerea igrasiei.
Atunci cînd betonul de pardo¬
seală este gata turnat, pentru a nu
se crea denivelări între pardoseala
încăperilor, se poate executa izola¬
rea între pardoseala propriu-zisă şi
perete, conform soluţiei prezentate
în figura 5c.
Executarea trotuarelor etanşe în
Jurul clădirilor. Apa din precipitaţii,
căzută pe sol, se acumulează !a
partea superioară a acestuia pentru
ca în zilele călduroase să se eva-
pore în atmosferă. Apa pătrunsă în
soi se difuzează spre zonele mai us¬
cate, aflate în contact direct cu at¬
mosfera. Dacă în jurul clădirii (care
poate să nu aibă izolaţie hidrofugă
ia fundaţie, cazul prezentat în figura
6 ) sau, cazul cel mai des întîlnit, la
faţada acesteia se află un trotuar
etanş din asfalt sau beton sciivisit,
apa din sol în drumul ei spre zone
mai uscate se infiltrează în elemen¬
tele construcţiei aflate în contact
direct cu atmosfera sau se difu¬
zează în zonele învecinate care nu
au suprafaţa etanşă (ronduri de
flori, gazon etc.). Suprafaţa etanşă
a trotuarelor nu permite evaporarea
apei, motiv pentru care aceasta se
difuzează înspre acele elemente ale
construcţiei prin care se poate eva¬
pora.
Drumul ciclic al apei în natură, al¬
cătuit din: cădere din precipitaţii,
acumulare în sol, evaporare prin
soclu, zidărie şi tencuială, contri¬
buie !a saturarea în timp, orice pre¬
cipitaţii ulterioare influenţînd nive¬
lul de creştere a umezelii în ziduri.
O realizare constructivă care
contribuie la evaporarea apei din
perimetrul subteran al locuinţei,
prin fundaţii şi ziduri, este aplicarea
pardoselilor din parchet pe suport
din beton, prin intermediul unui
strat de bitum. Acest strat hidroizo-
lant stopează vaporii de apă şi ieşi¬
rea prin pardoseală, apa fiind ne¬
voită să migreze spre socluri şi în zi¬
duri.
Trotuarele etanşe, deşi sînt utile
circulaţiei şi asigură scurgerea ra¬
pidă a apei de ploaie, fără infiltraţii
urmate de ridicări sau de coborîri
ale solului, sînt dăunătoare con¬
strucţiilor deoarece permit acumu¬
larea apei sub ele printr-un feno¬
men asemănător condensării.
Executarea de* trotuare mult mai
late decît streaşină casei asigură
udarea permanentă cu stropi de
ploaie a soclului casei sau, cînd
acesta nu este prea înalt, a zidăriei
tencuite.
Trotuarele sînt totuşi utile, func¬
ţia şi utilitatea lor sînt de necontes¬
tat, motiv pentru care trebuie exe¬
cutate astfel încîî să rezolve şi pro¬
blema evacuării apei din zona apro¬
piată locuinţei.
Realizarea unui şanţ sau a unei ri¬
gole late de 10—15 cm între trotuar
şi fundaţie şi umplerea cu piatră
spartă sau chiar înierbarea au
efecte binefăcătoare pentru elimi¬
narea apei.
"Trotuarele din jurul clădirilor tre¬
buie să fie executate din dale de be¬
ton, din bolovani de rîu, din
cărămidă refractară cu rosturi înier-
bate, deci din acele materiale care
permit eliminarea apei din teren
prin ele sau prin rosturi.
în zonele rurale şi micile oraşe
din provincie se betonează întreaga
suprafaţă a curţii cu beton bine scli-
visit. Această „betonomanie", care
din păcate se extinde tot mai mult,
favorizează apariţia igrasiei în zi¬
duri deoarece betonul sciivisit are
proprietăţi asemănătoare cu cele
ale unui strat etanş din asfalt.
La executarea pe străzi a săpătu¬
rilor pentru diverse reţele utilitare
(apă, canalizare, telefonie etc.)
există posibilitatea întreruperii con¬
tinuităţii pînzei de apă freatică. O
dată distrus echilibrul natural ai te¬
renului, apa pătrunde în alte stra¬
turi, ajungînd în zona fundaţiilor.
Pe lîngă aceste cauze prezentate,
defecţiunile în funcţionarea, insta¬
laţiei de apă şi canalizare a locuinţei
sînt surse importante de pătrun¬
dere şi menţinere a umezelii în zi¬
duri.
Igrasia pătrunsă într-o locuinţă
se poate datora uneia sau mai mul¬
tora din cauzele menţionate mai
sus, ce pot acţiona singular sau
concomitent. La stabilirea cauzelor
şi ia luarea măsurilor de înlăturare a
igrasiei trebuie acordată o atenţie
mare tuturor fenomenelor deoa¬
rece prin neglijarea unuia singur se
anulează efectul oricăror măsuri,
umezeala persistînd în continuare.
(CONTINUARE ÎN NR. ViîTQR)
TEHNIUM 2/1986
19
£MUt$fl
foiDsewsigiie ou
SERURI K CROM
O categorie aparte de lucrări fo¬
tografice o reprezintă cele care fo¬
losesc emulsii fotosensibile coloi-
dale neargentice. Suportul emulsiei
este de regulă metalic, dar poate fi
şi din material plastic sau alte mate¬
riale. Utilizarea acestor emulsii de¬
rivă din necesitatea formării unor
straturi fotosensibile sub formă de
pelicule subţiri continue, aderente
şi care să nu conţină substanţe cris¬
talizate.
în practică asemenea emulsii se
folosesc în tehnica tipografică pen¬
tru realizarea formelor de impri¬
mare, în electronică pentru obţine¬
rea cablajelor imprimate, a scalelor
de radio şi a panourilor unor apa¬
rate.
Caracteristic tuturor acestor
aplicaţii este faptul că pe suportul
respectiv se formează imagini al¬
cătuite din zone acoperite cu emul¬
sie şi zone neacoperite. Zonele
acoperite sînt protejate astfel, pro¬
tecţie necesară în etapele ulte¬
rioare, cînd pe cale chimică se
atacă suprafaţa suportului. Ca
exemplu cităm realizarea cablajelor
imprimate. Circuitele propriu-zise
se formează după un clişeu negativ
prin contact. în dreptul părţilor lu¬
minate emulsia se întăreşte, restul
emulsiei se înlătură prin spălare şi
placa se corodează chimic. Cuprul
din zonele fără emulsie este înlătu¬
rat, rămînînd astfel numai circuitele
dorite.
Masa emulsiei este constituită
din coloizi naturali (albumine, gela¬
tine, cleiuri animale, gumă arabică)
sau sintetici (alcool polivinilic, deri¬
vaţi polivinilici, poliamide, poliacri-
laţi etc.). Sensibilizarea se face cu
săruri de crom (bicromaţi). Coloizii
naturali sînt solubili în apă, pe cînd
cei sintetici, cu mici excepţii, în sol¬
venţi organici. Sensibilitatea spec¬
trală a acestor emulsii se situează
între 370 şi 470 nm.
în cele ce urmează vom prezenta
cîteva reţete accesibile amatorilor
(fotografi, electronişti etc.) pe baza
de coloizi naturali.
Menţionăm că sensibilitatea
acestor emulsii este redusă, nece-
sitînd expuneri lungi în lumină bo¬
gată în radiaţii ultraviolete. Cu aju¬
torul lor amatorul poate să-şi reali¬
zeze circuite imprimate, panouri
frontale pentru aparate electronice,
scale radio etc. Ca original serveşte
un clişeu sau desen pe calc sau alt
material transparent, la scara 1:1.
Transferul imaginii se face exclusiv
prin copiere prin contact.
Emulsiile din această categorie
se prepară înaintea utilizării, iar
după aplicarea pe suport se prelu¬
crează imediat.
Recapitulînd, rezultă că:
— prin expunere la lumină se
obţin zone tonate (întărite) şi zone
netonate;
— zonele netonate se îndepăr¬
tează prin spălare cu apă (sau alt
solvent al emulsiei respective), pro-
Ing. VASILE CĂLINESCU
ces care este, de fapt, developarea
emulsiei.
Developarea se face cu apă la
temperatură normală. în cazul
emulsiilor cu gelatină este nece¬
sară apă caldă la 30—40°C. Develo¬
parea se poate face în baie sau sub
jet. Emulsia netonată trece întîi
printr-o fază de umflare, după care
se dizolvă în apă şi poate fi înde¬
părtată. îndepărtarea se face prin
uşoară agitare, prin acţiunea unui
jet de apă sau printr-o uşoara
acţiune mecanică cu un tampon
textil. Se va acorda atenţie să nu se
în lipsa albuminei cristalizate se
poate folosi albuşul de la un ou
(bătut spumă), în care caz se mic¬
şorează cantitatea de bicromat de
amoniu la 3 g. Această soluţie cu
albuş este mult mai fluidă decît
prima.
Reţeta 2 — Emulsie cu albumină
Este similară cu prima, dar diferă
cantităţile substanţelor. Se folo¬
sesc la 500 ml apă doar 1,5 g bicro¬
mat de amoniu, dar mai multă aibu-
mină, respectiv 50 g. Se adaugă
amoniac pînă la obţinerea culorii
galben-pai.
Această reţetă este potrivită de¬
punerii pe celuloid.
Reţeta 3 — Emulsie cu clei de
peşte
Se prepară două soluţii:
— soluţia A: 300 cm 3 clei de
peşte (soluţie) din piei uscate de
morun în 500 ml apă distilată rece;
— soluţia B: 50 g bicromat de
amoniu în 300 ml apă distilată rece.
După completa dizolvare şi omo¬
genizare a celor două soluţii se
amestecă şi se păstrează 24 de ore
la loc rece şi ferit de lumină. Se fil-
Siria. Emulsiile cu clei sau gelatină
doar se încălzesc, dar la cca 230°C.
în practica amatorilor se poate
renunţa la această întărire supli¬
mentară dacă atacul chimic al su¬
portului nu se face cu acizi.
Reamintim că în acest articol nu
se fac referiri la emulsiile cu coloizi
sintetici.
Etapele de lucru pentru obţinerea
imaginilor sînt:
1. Curăţarea, degresarea şi înăspri¬
rea suportului (placă, de regulă).
Este o operaţie extrem de impor¬
tantă pentru asigurarea aderenţei
emulsiei pe placa-suport. Placa tre¬
buie să fie perfect curată, fără im¬
purităţi de orice natură. Pentru o
bună aderenţă, suprafaţa trebuie să
prezinte un anumit grad de rugozi¬
tate.
Curăţarea se face de regulă prin
spălare cu detergenţi şi îndepărta¬
rea mecanică a impurităţilor ade¬
rente. Urmează o clătire, după care
se face degresarea într-o soluţie
adecvată. înăsprirea suprafeţei se
face tot chimic, ca principiu general
prin atac cu o substanţă alcalină
îndepărteze şi zone tonate printr-o
developare prelungită sau forţată,
avînd în vedere faptul că şi zonele
tonate suferă un proces uşor de
umflare.
Guma arabică se developează în
soluţii de clorură de calciu clorura
de magneziu, tiocianat de amoniu
etc., dat fiind faptul ca in apa şi zo-
‘ nele tonate se umflă mult şi pot fi în¬
depărtate.
Zonele tonate se pot colora cu
culori solubile în apă, de exemplu
culori de anilină. Colorarea se face
anterior developării (sau develo¬
pării complete), dispariţia culorii în
zonele în care se îndepărtează
emulsia permiţînd şi controlul de¬
velopării. Curent se folosesc cerne¬
luri de copiere, cerneluri litografice
etc.
în continuare redăm cîteva reţete
de astfel de emulsii. Prepararea,
păstrarea şi depunerea lor se fac la
lumină roşie (portocalie) sau în se¬
miîntuneric.
Reţeta 1 — Emulsie cu albumină
Se face o soluţie din 500 ml de
apă (distilată, de dorit) călduţă, cu 4
g bicromat de amoniu, 20 g albu¬
mină (cristalizată). Se adaugă amo¬
niac (picături) pînă cînd soluţia de¬
vine galben deschis (galben-pai).
După preparare se filtrează soluţia
astfel obţinută.
treaza.
Reţeta 4 — Emulsie cu clei de
peşte
Se dizolvă 185 g clei de peşte în
500 ml apă distilată, după care se
adaugă 15 g bicromat de amoniu
sau de potasiu. Se filtrează.
Reţeta 5 — Emulsie cu clei de
piele
Se fac două soluţii:
soluţia A: se dizolvă 100 g clei
de piele în 550 ml apă caldă
(30—40° C);
— soluţia B: se dizolvă 35 g bi¬
cromat de amoniu în 350 ml apă
caldă.
Se amestecă cele două soluţii,
după care se adaugă 20 ml amo¬
niac.
Developarea emulsiilor pe bază
de clei se face în apă, la tempera¬
tura apropiată de 18°C.
în practica industrială se în¬
tăreşte imaginea formată din emul¬
sie tonată prin încălzire -şi cu un
adaos de răşini. Astfel, emulsiile cu
albumină necesită o încălzire la cca
120 C, după o prăfuire cu asfalt de
Pe un suport cruciform, 1, prevă¬
zut cu caneluri în care culisează ecli-
seie de fixare 2, se aşază placa de
emulsionat, 3. Ectisele sînt indepen¬
dente, aşezîndu-se în funcţie de
mărimea plăcii. Fixarea ecliselor se
face cu cîfe un şurub, ca în detaliu.
De la o roată cu miner, 4, prin inter¬
mediul unei curele subţiri, 5, se trans¬
mite un moment de rotaţie la supor¬
tul solidar cu arborele 6, prevăzut cu
un canal de curea.
Acţionarea este normală. Raportul
de multiplicare este de minimum 5.
sau acidă. Se .poate face şi o
înăsprire mecanică prin şmirgheîu-
ire foarte fină, în care caz operaţia
precede curăţarea şi degresarea.
Ca exemplu, plăcile de aluminiu se
înăspresc într-o soluţie de hidroxid
de sodiu sau potasiu,„ pînă cînd de¬
vin mate şi rugoase. în cazul sticlei
înăsprirea poate lipsi, dar suprafaţa
trebuie să fie perfect curată.
2. Depunerea emulsiei
Se face pe placa umezită pînă la
îndepărtarea apei.
3. Uniformizarea şi uscarea
emulsiei
Se realizează prin centrifugare în
centrifuge specializate, prevăzute
cu încălzire electrică pentru uscare.
Amatorii vor face o depunere în¬
grijită prin înclinări repetate ale
plăcii astfel încît stratul de emulsie
să fie cît mai uniform. Uscarea se
face la temperatura ambiantă, la în-
20
TEHN1UM 2/1986
FED MICRO
FED Micron este un aparat auto¬
mat de tip „compact", recomandat
în special celor care fotografiază
ocazional şi nu vor să aibă pro¬
bleme tehnice, dar şi celor mai pre¬
tenţioşi — posesori ai unor camere
reflex — ca un al doilea aparat, uşor
de transportat şi mînuit. Dimensiu¬
nile sale sînt 113 x 75 x 60 mm, iar
greutatea 460 g.
Aparatul foloseşte film de 35 mm,
în casete 135 şi permite obţinerea a
36 de imagini cu formatul 24 x 36
mm, Transportul filmului se face cu
o pîrghie; antrenarea peliculei se
asigură pe ambele margini perfo¬
rate. Contorul de imagini revine au¬
tomat la zero cînd se deschide ca¬
pacul cutiei.
Vizarea este directă, printr-un
sistem optic care marchează prin
cadru luminos cîmpul fotografiat.
Un telemetru cu suprapunerea ima¬
ginilor, cuplat cu punerea la punct a
obiectivului, acţionează într-o zonă
circulară din centrul vizorului.
Obiectivul 1-81, nedemontabil,
este un grandangular 2,8/38 mm, cu
patru lentile (două lipite) tratate an-
tireflex. Punerea la punct se poate
face între 1 m şi infinit.
Obturatorul-diafragmă are două
lamele şi este plasat în spatele
obiectivului. Întîrzierea cu care se
închid lamelele determină timpul de
tuneric, plasînd placa perfect ori¬
zontal. Se poate încerca încălzirea
zonei cu o aerotermă sau prin pla¬
sarea adecvată în apropierea unei
plite electrice.
Pentru uniformizarea emulsiei se
poate face apel şi la un dispozitiv
simplu ca acela din figură.
4. Expunerea
Se face la lumină naturală (la
soare) sau artificială (lămpi cu neon
sau becuri cu incandescenţă puter¬
nice). în industrie se folosesc lămpi
cu arc electric. Placa şi clişeul se
aşază în rame prevăzute cu geam
presor care să asigure contactul
uniform. Amatorul va folosi o placă
de sticlă fără defecte care să asi¬
gure presarea.
Durata expunerii se determină
experimental. Informativ, ordinul
de mărime este de 2—5 minute la
lumină solară şi de 4—10 minute la
lumină artificială.
5. Colorarea
Dacă este necesară, se face prin
aplicarea colorantului dorit (cerne¬
lii), cu un val de gelatină, prin imer-
sare sau prin şpriţuire fină. Se poate
face şi după developare, cel puţin
pentru emulsiile pe bază de clei.
6. Developarea
Se face aşa cum s-a mai spus. Ve¬
rificarea developării este facilitată
de colorarea anterioară a emulsiei.
7. Uscarea
Se face în aer liber sau sub un cu¬
rent de aer.
8. întărirea
(Dacă este cazul, aşa cum s-a mai
'spus.)
Dacă s-a urmărit obţinerea unei
scale sau panou, procesul este gata,
pentru protecţie efectuîndu-se o
lacuire.
Dacă imaginea este doar o etapă
intermediară, se efectuează coro-
darea suportului cu agent chimic
potrivit.
Astfel, în cazul circuitelor impri¬
mate se foloseşte clorură ferică.
Fiz.GHEORGHE BĂLUTÂ
expunere, iar măsura în care se
deschid acestea dă efectul de dia-
fragmare.
Aparatul lucrează în regim „ma¬
nual" sau „automat". Pe „manual",
fără a fi nevoie de baterie, sînt posi¬
bile:
— lucrul la timp constant 1/30 s şi
diafragma fixată de fotograf, în
trepte standardizate, în domeniul
2,8 — 16. Este situaţia tipică pentru
utilizarea blitzului;
— lucrul la diafragmă complet
deschisă şi timp lung de expunere
(B). Se foloseşte la lumină slabă,
împreună cu fixarea pe trepied a
aparatului.
Pe poziţia „automat" (A), apara¬
tul îşi reglează singur timpul de ex¬
punere, simultan cu diafragma,
după un program prestabilit de
constructor. Reglajul se face în
funcţie de lumina primită de la su¬
biect, avînd ca parametru sensibili¬
tatea peliculei folosite.
Schema electrică a sistemului de
reglare automată a expunerii este
simplă (fig. 1). Un fotorezistor este
înseriat cu bateria, instrumentul de
măsură şi un rezistor de limitare a
curentului. Alte două rezistoare, în
paralel pe elementul fotosensibil şi
respectiv pe instrument, ajustează
sensibilitatea acestora. O dia¬
fragmă limitează lumina primită de
fotorezistor, în funcţie de sensibili¬
tatea filmului.
Se remarcă lipsa unui întrerupă¬
tor, de unde obligativitatea păstrării
aparatului cu obiectivul (şi implicit
fotorezistorul montat alături de el)
acoperite cu capacul negru de pro¬
tecţie. Aceasta duce la reducerea
consumului din baterie la o valoare
neglijabilă (20 /uA).
Bateria folosită este un element
cu mercur RŢ 53, de 1,35 V şi avînd
o capacitate de 0,2 Ah. Dacă tensiu¬
nea bateriei diferă sensibil de cea
nominală, expunerea este influen¬
ţată.
Deviaţia acului instrumentului
este transformată în valori ale tim¬
pului de expunere şi ale diafragmei
viVlmtiiim
prin intermediul unui mecanism a
. cărui parte „principală este schiţată
în figura 2. în momentul apăsării pe
declanşator, o piesă „palpatoare"
glisează de sus în jos, între două
piese pentru ghidare, şi este oprită
de acul instrumentului. Funcţie de
poziţia acului (deci de iluminarea
subiectului), cursa palpatorului este
mai mică sau mai mare; ea este
transformată în valori timp-dia-
fragmă printr-un mecanism cu pîr-
ghii ce comandă gradul de deschi¬
dere şi viteza lamelelor obturatoru-
lui-diafragmă. Simultan, un ac indi¬
cator vizibil în partea dreaptă a
vizorului indică valorile exponome-
trice stabilite între 2,8—1/30 şi
14—1/650.
Dacă expunerea necesară este
mai mare decît 2,8—1/30, declanşa¬
rea nu se produce. Această decizie
este luată datorită unui al doilea
palpator, paralel cu cel reprezentat
în figura 2, care detectează faptul
că acul instrumentului nu s-a de¬
plasat sensibil din poziţia de zero.
Aparatul lucrează „cu memorie",
adică execută fotografierea cu da¬
tele exponometrice pe care le-a
stabilit în momentul apăsării par¬
ţiale a declanşatorului, indiferent
de modificările ulterioare ale ilu¬
minării. Faptul se datorează blocă¬
rii mecanice a acului instrumentu¬
lui atunci cînd este apăsat de palpa¬
tor.
Memoria poate fi folosită cu suc¬
ces pentru corectarea expunerii în
cazul fotografierii unor subiecte cu
contrast foarte mare (de exemplu la
subiecte în contralumină). Neco¬
rectat, aparatul automat face o me¬
die între strălucirea puternică a sur¬
sei de lumină din cadru şi ilumina¬
rea redusă a părţii subiectului în¬
dreptată spre obiectiv. Expunerea
astfel stabilită nu permite înregis¬
trarea unor detalii ale subiectului.
Se poate corecta expunerea, în
sensul măririi ei, dacă măsurătoa¬
rea se face apropiindu-se mult de
subiect sau dacă se foloseşte o su¬
prafaţă cu reflectivitate medie
(palma, de pildă), aşezată în apro¬
pierea fotorezistorului. Se memo¬
rează această expunere, apoi se
face încadrarea dorită şi se efectu¬
ează declanşarea, prin apăsarea
pînă la capăt a declanşatorului.
Cu o construcţie robustă — car¬
casă şi mecanism în întregime me¬
talice — aparatul are o bună fiabili¬
tate.
FOLOSIREA
INELELOR
VIOREL OLTEAMU
în afara situaţiilor cînd fotoama-
torii posedă obiective care permit
realizarea de macrofotografii prin
însăşi construcţia lor (cum este
cazul obiectivului FLEKTOGON
2,8/35, care permite realizarea de fo¬
tografii de la 18 cm, sau PENTA-
CON AUTO 1,8/50 la care distanţa
1 minimă de fotografiere este de 33
cm), macrofotografiile se pot rea¬
liza doar cu ajutorul inelelor distan-
ţiere. Inelele distanţiere se pot rea¬
liza chiar de fotoamatori sau pot fi
cumpărate din comerţ. Indiferent
de modul lor de obţinere, trebuie
avut în vedere faptul că între
distanţa focală a obiectivului şi lăţi¬
mea inelelor există o strînsă legă¬
tură, fiecare set de inele fiind pro¬
iectat pentru un obiectiv cu o anu¬
mită distanţă focală. în funcţie de
reglarea obiectivului (pe distanţa
minimă de fotografiere sau pe <=<=) şi
de combinaţia de inele folosite se
pot obţine diferite scări de mărire şi
se pot fotografia formate de diverse
mărimi. în tabel se prezintă dimen¬
siunile cîmpului fotografiat şi scara
de mărire corespunzătoare diferite¬
lor combinaţii de inele (inele PEM-
TACON, care se pot procura din
comerţ) ataşate la un obiectiv PEN¬
TAGON AUTO 1,8/50. Valorile din
tabel corespund reglării obiectivu¬
lui pe 33 cm şi pe =. Pentru obiec¬
tive cu altă distanţă focală sau inele
avînd alte lăţimi decît 7; 14; 28 mm
valorile din tabel îşi pierd valabilita¬
tea. Dimensiunile cîmpului fotogra¬
fiat sînt în milimetri, iar valorile
scării de_ mărire se interpretează în
sensul că valoarea 0,42 reprezintă o
imagine formată pe peliculă de o
mărime egală cu 0,42 din mărimea
ei reala
jjaţîmea
inelelor '
.mrp.)
":/!>■ 0 : mensLntle cimpuL'
fotograf of
• Scara de
m&rf.re 444 ' :
m 0,3 3
oo
m 0,33
00
7
86x128
172x257
. 0,28
0,14
14
57x86
86x128
0,42
0,28
7 + 14
43x64
57x86
0,56
0,42
23
34x51
43x54
. 0,70
: j?| 0,56
7+28
28x43
34x51
0,84
0,70
14+28
25x37
28x43
0,98
0,84
7+14+28
21x32
25*37
0,38
TEHNIUM 2/1986
21
Automatul sesizează micşorarea
intensităţii luminii în mediu, co-
mandînd aprinderea unei lămpi su¬
plimentare.
Elementul sesizor este o foto¬
diodă care, prin intermediul unui
amplificator şi al unui triger, co¬
mandă anclanşarea sau declanşa¬
rea unui releu.
Contactele releului stabilesc cir¬
cuitul de alimentare a unui bec.
RADiOTECHNIKA,
11/1985
IN 400.1 24 V;< 0,1 A
LOR 03
Acest instrument poate măsura
pe şase scale tensiuni pînă la 300 V.
Impedanţa de intrare este de apro¬
ximativ 10 MII. Tranzistorul FET
poate fi şi de tipul 2N3819. Reglajul
pe fiecare scală se face din poîen-
ţiometrele R10 — R15, toate de 5
kîl Potenţiometru! R19 reglează
scala zero.
Rezistorul R1 care se montează
are valoarea de 2:2 MO.
B 40 C 500
zi ^
5.6 V
4'0QmW
100jj/35V
220V/18'
FUNKAMATEUR»
11/1985
Semnalul de la acest oscilator are
amplitudinea de aproximativ 3 V şi
acoperă banda de frecvenţă cu¬
prinsă între 50 Hz şi 20 kHz, deci
acoperă gama de audiofrecvenţă.
Condensatoarele Ci şi C: sînt de
100 mF; C? = C 4 = 1 nF, C -■ 1 000
/.<F. iar C,. = 200 mF. Dioda Di este
1N914. Alimentarea se face la 20 V.
AMÂTERSKE RADIO,
11/1973
cinci divizoare cu 7490 ne oferă
semnal de 100 kHz, 10 kHz, 1 kHz,
100 Hz şi 10 Hz şi în acest fel se pot
măsura condensatoare cu valoarea
cuprinsă între 100 pF şi 10 mF.
Instrumentul indicator este un
microampermetru de 100 rA.
Metoda de măsurare cu acest apa¬
rat constă în făptui că elementul Cx
este inclus în timpul de basculare al
unui circuit monostabil. Valoarea
tensiunii de ieşire este proporţională
cu durata impulsurilor, deci cu
valoarea condensatorului supus
măsurătorii. Generatorul (74124)
emite o frecvenţă de 1 MHz. Cele
6V/50m4 R t
1G/3V
KA206 KF51?\
LE HÂUT PÂRLEUR, 1 563/1976
RADIO"
RECEPTOARE
PORTABIL?
ŞONG
GAMMA
SOLO 100
SOLO 300
SOLO 500
DERBY
GLORIA
RADIO
PORTABILE 1
în autoturism
3 lungimi de undă — j
aceste performanţe sînt
1 330 lei.
asigurate de radioreceptorul LIRA
G10RIA
TEKNIUM 2/1S8S
23
DEMIAN HORAŢIU — Braşov
Verificaţi pe unde se aplică sem¬
nal pentru înregistrare de la recep¬
tor şi prin intermediul unui cablu
coaxial introduceţi şi semnal de la
alt casetofon. bineînţeles decuplînd
receptorul.
în blocul UUS cuplaţi pe fiecare
circuit oscilant cîte un condensator
de 20 pF.
FLOREA COSTîN — Bucureşti
Luaţi legătura cu autorul sau edi¬
tura.
MIRCEA MARIUS — Craiova
Tranzistorul BEY90 se constru¬
ieşte la noi şi se utilizează în ampli¬
ficatoare de antenă. înlocuiţi MP42
cu EFT353.
NEDELCU FLORiN - Ploieşti
Vom publica cele solicitate.
MĂRCULESCU GABRIEL — Bucu¬
reşti
Tehnica înregistrărilor video va fi
continuată în paginile revistei.
MUŞAT GHIŢA — Corabia
Urmăriţi rubrica foto.
APOSTU DĂNUŢ — Tecuci
Construiţi antene Yagi cu 3, maxi¬
mum 5 elemente pentru canalele 1
şi 2 TV.
MOCANU CĂTĂLIN — Paşcani;
ŞERBAN CĂTĂLIN — Craiova
Nu deţinem documentaţia solici¬
tată.
URZICĂ FLORIN — jud. Botoşani
Numai după ce obţineţi autorizaţia
de radioamator puteţi aborda con¬
strucţia emiţător-receptorului.
FRUMUŞANU RADU - Bucu¬
reşti
Cablul de legătura între amplifica¬
tor şi difuzor poate avea 40 m,la in-
terfonul la care vă referiţi,
TOMA ION — jud. Buzău
Funcţionarea anormală a caseto-
fonului provine din uzura pronun¬
ţată a capului magnetic.
IONESCU ADRIAN — Bucureşti
Transmisiile TV via satelit pentru
marele public se fac în banda
10—-12 GHz. Informaţia TV este apoi
transpusă în unul din canalele ben¬
zii V cu ajutorul unui convertor.
OPRIŞAN GABRIEL - Sibiu
Puntea redresoare admite 80 V şi
1 500 mA.Triacul lucrează la 1 A si
50 V.
La restul întrebărilor găsiţi răs¬
puns în revistă.
MITRUŢ NICULAE — Oradea
Controlaţi starea capului magne¬
tic.
ION MARIN — Bistriţa
Revedeţi colecţia „Tehnium“.
NETEJARU LUCIAN - Giurgiu
Semnale video şi sunet se extrag
direct de la detectoarele respective.
MILITARU IOAN — jud. Gorj
Tranzistorul AF139 poate fi utilizat
în preamplificatoare UIF. în rest ci¬
tiţi în revistă.
MATVIN ION — jud. Neamţ
Nu posedăm schiţele construirii
unui balon.
MARTON ALEXANDRU — jud. Bis¬
triţa
Schema amplificatorului A2020 a
fost publicată în nr.10 din 1980.
OSMAN OVIDIU — jud. Mehedinţi
Nu deţinem documentaţia orgii
Vermona.
TĂCU CONSTANTIN — Tîrgovişte
înlocuiţi diodele cu EFD108.
ENESCU FLORIN — Braşov
Renunţaţi la schema cu circuit in¬
tegrat şi construiţi un VU-metru cu
tranzistoare.
RADU NELU — Buzău
Pe baza de ferită bobinaţi 75 de
spire pentru circuitul oscilant şi 7
.soire.pentru cuplaj., „ _
CACIOABĂ D. — Braşov
Schema receptorului Gloria a fost
publicată în nr. 2 din 1981 şi în al¬
manahul „Tehnium" 1982.
COSMA FLORIN — Cluj-Napoca
Luaţi legătura cu autorii prin in¬
termediul redacţiei.
DRĂGHICI SORIN — Comăneşti
Experimentaţi şi comunicaţi-ne re¬
zultatele!
LÎNCĂ MARIAN - jud. Olt
La televizorul Modern verificaţi şi
înlocuiţi condensatoarele de filtraj,
în casetofon verificaţi comutatorul
înregistrare-redare; probabil este
oxidat — poate fi curăţat cu alcool.
CRĂCIUNAS SORIN - Dej
Preamplificatorul la care vă referiţi
funcţionează şi la viteze mici de de¬
plasare a benzii magnetice.
HOTĂRAN SAMUEL - Sibiu
Materialul trimis de dv. a fost reţi¬
nut spre publicare.
VLADU MARIUS - Slatina
Simpla denumire Blaupunkt nu ne
indică despre ce aparat este vorba.
ILIE DANIEL — Balş
Nu posedăm schema solicitată,
dar un specialist cu bunăvoinţă vă
poate identifica firele dezlipite.
CRĂCIUN SIMION — jud. Bacău
Un convertizor 12/220 V—100 W a
fost publicat în „Tehnium" 11/85,
pag. 12.
NEDELCU MIRCEA - jud. Tele¬
orman
Nu deţinem documentaţia soliei -
tata. t. m.
iţ CfeStotji
-.dhH frr
fia
5 !ţp.#j
ÎP
Redactor-şef: îng. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie; ing. ILIE MIHÂESCU
Redactor responsabil de număr: flz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică; ADRIAN MATEESCU
Administraţia
Editura Setate!»
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.G.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66.
Tiparul executat la
Combinatul Poligrafic - Casa Scînteii-