Tehnium/1991/9104

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

TEHNICA MODERNA .pai

4011 — Generator AF
Convertor c.c. — c.c.

Modernizare acces RAM video

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICA .pai

Protecţie

Alimentatoare fără transformator
Identificarea dispozitivelor
optoelectronice

CG-YG.—' —..pai

Sintetizor de frecvenţă
Manipulator electronic

HI-FI . pai

Casetofon stereo

AUT OMATIZARI ...?!...... paj

Detector de proximitate
Sincronizare sunet-imagins

SERVICE .. pa<

GOLD STAR VR-317

INFORMATICA .. pai

Ansamblu caiculator-
editor-im prim antă

LABORATOR . pai

Surround sound-system

LA CEREREA

CITITORILOR . paj

Introducere în televiziune
Amplificator audio cu A2005
Frecvenţmetru

CITITORII RECOMANDA ....... paj

Lărgirea zonei de efect stereo
Cuptorul cu microunde

ÎN sprijinul

GOSPODARILOR . paj

Apă caldă de la aragaz
Executarea unui trotuar
Laborator foto în... dulap

REVISTA REVISTELOR .pa

Receptor

Releu

Voltmetru

PUBLICITATE . pa

Societatea comercială SIMEX S.A.

REVISTĂ LUNARĂ
PENTRU CONSTRUCTORII
AMATORI

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM",
BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1,

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33,

ECTORUL 1, TELEFON: 18 35 66—17 60 10/2059
PREŢUL 15 LEI

■

4011 — GENERATOR AF

AURELSAN LÂlĂROiU, CÂTĂL 8 M LĂZĂROIU

8n!rocf«cer©„ Circuitul integrat 4011 este
unu! dintre cele mai „populare* 1 circuite din
seria 4000, serie realizată în tehnologie
CMOS. El este format din patru circuite lo¬
gice identice, cu cîte două intrări fiecare.
Circuitul integrat este denumit operator cva¬
druplu cu cîte două intrări şi este destinat
funcţiei logice Şl—NU (NAND) folosită în
schemele aparatelor care lucrează în teh¬
nica digitală.

Datorită unor parametri specifici, aceste
circuite integrate se pretează la o serie de
alte aplicaţii decît cele' logice, pe care le
vom numi neconvenţionaie. Scopul prezen¬
tării acestor aplicaţii este acela de a oferi
soluţii ierftine ale unor variante clasice de
aparate, soluţii caracterizate prin simplitate,
reglaje minime, consum redus, plajă mare a
tensiunii de alimentare.

Dintr-o serie mai largă de aplicaţii necon¬
venţionale ale C.l. 4011 prezentăm alăturat
schema unui generator de audiofrecvenţă
deosebit de simplu. El se constituie într-un
aparat util pentru diferite verificări curente
în laboratorul electronistului amator. Gene¬
ratorul produce semnale în domeniul
20....20 000 Hz, oferind la ieşirile sale trei
forme de undă: sinusoidal, dreptunghiular şi
triunghiular.

Generatorul poate fi folosit pentru verifi¬
carea caracteristicii de frecvenţă a amplifi¬
catoarelor, preampiificatoarelor corectoare,
egalizoarelor, corectoarelor de ton şi pentru
acordul şi reglarea filtrelor folosite în orgile
de lumină, în instalaţii de telecomandă etc.
Este de asemenea util în reglarea regimului
de funcţionare al etajelor amplificatoare fi¬
nale din aparatura electronică de larg con¬
sum (radioreceptoare, pick-up-uri, casete-
foane, magnetofoane), în scopul obţinerii
unor distorsiuni de limitare şi de racordare
cîî mai reduse. Deoarece factorul de distor¬
siune armonică al semnalului sinusoidal
este relativ mare (cca 3%), este exclusă po¬
sibilitatea folosirii acestui generator pentru
măsurători ale factorului de distorsiune ar¬
monică. Precizăm, însă, că forma semnalului
sinusoidal este foarte bună, cu excepţia
unor uşoare asimetrii laterale, vizibile numai
pe„ un osciloscop bun.

In cadru! aplicaţiilor enumerate mai sus se
foloseşte semnal sinusoidal. Semnalul
dreptunghiular este util pentru aprecierea
comportamentului dinamic (distorsiuni tran¬
zitorii) al amplificatoarelor de putere şi al
stabilităţii lor în funcţionare.

Folosind semnai dreptunghiular se pot de¬
termina eventualele supracompensări sau
decompensări ale atenuatoarelor compen¬
sate în frecvenţă. Datorită spectrului larg al
semnalului dreptunghiular, armonicile supe¬
rioare ale acestuia pot ajunge în domeniile
UL, UM, dînd posibilitatea unor verificări ale
etajelor de înaltă frecvenţă din radiorecep¬
toare.

Generatorul poate fi făcut foarte uşor să
lucreze pe frecvenţe foarte joase (0,5—1
Hz), datorită stabilităţii foarte bune. în
această variantă poate fi folosit la modula¬
rea în frecvenţă a generatoarelor de tact ale
liniilor de întîrziere sau pentru controlul fil¬
trelor şi defazoarelor care intră în compo¬
nenţa unor dispozitive folosite în muzica
modernă.

în finalul acestei introduceri este cazul să
arătăm că valoarea' totală a principalelor
componente ale acestui generator nu depă¬
şeşte-suma de... 70 de lei (C.l. MMC4011
MICROELECTRONICA — 30 de lei; comuta¬
tor 2x3 poziţii CONECT — 15 lei; potenţio-
metru dublu ELECTRONICA — 24 de lei;
cele cîteva componente pasive se găsesc în
dotarea oricărui amator).

Parametri

Domeniu de frecvenţă: 20...20 000 Hz,
acoperit prin trei subdomenii cu factor de
acoperire 1:10, după cum urmează:

1-20...200 Hz; 11-200 ..2 000 Hz; III-2...20
kHz

Factorul de distorsiune armonică: cca 3%

Variaţia de amplitudine: ±1 dB.

Tensiunea de ieşire: proporţională cu ten¬
siunea de alimentare, reprezentînd faţă de
aceasta următorul procentaj:

dreptunghiular: 100%

triunghiular: 50%

sinusoidal: 15%.

Valorile rezultate sînt exprimate în Vvv.
Pentru semnalul sinusoidal, valoarea RMS
este de 450... 700 mV pentru o variaţie a
tensiunii de alimentare cuprinsă între 9...

15 V

Impedanţa de ieşire, pe toate ieşirile: cca

1 kn.

Variaţia frecvenţei cu tensiunea de ali¬
mentare: 1 %q/V

Curent de alimentare: cca 12 mA

Descrierea schemei

Cele mai răspîndite generatoare sînt cele
cu reţele selective de frecvenţă de tip Wien,
dublu T sau T podit. Aceste generatoare
produc numai semnal sinusoidal. Alt tip de
generator din ce în ce mai M oşit şi cu arie
largă de aplicabilitate esteAifeneratQru! de
funcţii. Funcţionarea acestuia se bazează
pe încărcarea şi descărcarea periodică ale
unui condensator; se generează simultan
semnale triunghiulare, dreptunghiulare şi si¬
nusoidale. La acest tip de generator, regla¬
rea frecvenţei se face printr-un singur ele¬
ment, spre deosebire de prima categorie, Sa
care reglarea, frecvenţei se face printr-un
dublet de rezîstoare sau condensatoare. La
generatoarele de funcţii, spre deosebire de
cele cu reţele selective, stabilizarea amplitu¬
dinii la frecvenţe foarte joase nu ridică pro¬
bleme.

Funcţionarea generatorului de funcţii pro¬
pus de noi poate fi urmărită pe schema din
figură. Generatorul propriu-zis este compus
dintr-uri circuit Schmiît realizat cu porţile 1
şi 4, un integrator format din poarta 2 şi
condensatorul de temporizare, selectat prin
intermediul comutatorului SI a. Generatorul
produce simultan semnal dreptunghiular la
ieşirea circuitului Schmitt şi semnal triun¬
ghiular la ieşirea integratorului. Datorită im-
pedanţelor mari ale intrărilor C.1.4011, ram¬

pele semnalului triunghiular au o liniaritate
bună, asigurîndu-se „din start** condiţiile ob¬
ţinerii unui semna! sinusoidal cu formă
bună. Obţinerea semnalului sinusoidal se N
face prin intermediul convertorului triun-
ghiular-sinusoidal realizat cu poarta 3, co¬
nectată în configuraţie de integrator.

Cititorul va observa că în construcţia
acestui generator se foloseşte totuşi un po-
tenţiometru dublu. Trebuie remarcat însă că
numai o secţiune a acestuia (PI a) este folo¬
sită pentru schimbarea frecvenţei. Cealaltă
secţiune se foloseşte pentru corelarea con¬
stantei de timp a integratorului (formator si¬
nusoidal) cu frecvenţa curentă. Condensa¬
toarele cuplate între ieşirile porţilor 2, 3 şi
masă preîntîmpină apariţia unor oscilaţii pa¬
razite de înaltă frecvenţă.

Detalii constructive

Aşa cum am arătat, C.1.4011 este realizat
în tehnologie CMOS; în consecinţă, se
atrage atenţia asupra respectării precauţiilor
de, păstrare,*tnanipulare şi folosire specifice.

între terminalele de alimentare ale C.l. (14
plus, 7 masa) se conectează un condensator
electrolitic de 50 mP/ 16 V şi unul ceramic de
100 nF.

Sursa de alimentare va debita o tensiune
de 12±3 V, stabilizată parametric cu o diodă
Zener PL12V sau PL13V. în lipsa acesteia se
poate folosi şi o sursă nestabilizată.

Referitor ia potenţiometrul dublu PI, tre¬
buie arătat că legea sa de variaţie determină
caracteristica de variaţie a frecventă Ui ,qer
neral, se preferă o variaţie logaritmică (ceea'
ce impune folosirea unui potenţiometru Io-
garitmic conectat corespunzător!), dar poate
fi „folosit şi un potenţiometru liniar.

în figură numerotarea porţilor nu s-a făcut
întîmplător; ea corespunde unei optimizări a
traseelor în eventualitatea realizării genera¬
torului pe cablaj" imprimat.,

Pentru adaptarea tensiunii de ieşire a ge¬
neratorului la intrări de sensibilitate mare,
se poate intercala între generator şi aparatul
verificat un potenţiometru liniar de 5... 10 fâL
Extremităţile acestui potenţiometru se cu¬
plează ia ieşirea de semnai, respectiv la
masă: pe cursor se obţine tensiunea cu va¬
loarea dorită.

Reglare 1

Deşi operaţiile de reglaj sînt extrem de
simpie, pentru ca generatorul să fie util în
toate aplicaţiile arătate anterior, va trebui să

(CONTINUARE IN PAG. 10)

MMC 4011

, ri5

PI a SR1

. lOGkn 25kR

A r-A B r ^js_

I u <p7& SR2

j Lj \IilnL® f

* y 10nF

lOOkIL 25HJI

S1b \ \12nFi\

JTJT.

/ W'

200... 2000Hz

CCNVE

t\.

Or. Ing. lOSiF LiryOVAY, YOSAVM

^ eseon m practica electro-
rtişMor (nu numai ama¬
tori) se pune problema
alimentării unui montaj dintr-o sursă
cu tensiune mai mică decît cea care
se impune. Pentru asemenea situaţii
recomand montajul alăturat, cu aju¬
torul lui obţinîndu-se dintr-o
sursă de 124-15 V c.c. atît ±12-4-15 V
(sursă dublă), cît şi 244-30 V (sursă
simplă).

După cum 'se observă, montajul
este un convertor c.c.—c.c. fără ele¬
mente inductive, ceea-ce simplifică
mult realizarea lui.

Schema electrică a montajului cu¬
prinde un oscilator RC realizat cu
circuitul integrat /?E555N, oscilator a
cărui frecvenţă .de tact este dictată
de valoarea lui CI şi R1+P.2. Ieşirea
oscilatorului este urmată de un
redresor dublor de tensiune realizat
cu elementele C3, C4, C5 şi CS, a
căror/tensiune de lucru trebuie să
■■fie minimum de două ori "tensiunea
de.alimentare (în cazul nostru 30 V),
şi'.'diodele D1—Q4. întru cît oscilato¬
rul ' lucrează ia aproximativ 5 kHz,
diodele Dl— D4 vor fi corespunzător
alese (de co/nutaţie-rapide), res¬
pectiv de tipul 1N4148, eventual
BA157.

Montajul mai conţine şi o buclă
de reglare a tensiunii de ieşire reali¬
zată prin D5, DZ1, PI şi R3. buclă

care divizează corespunzător tensiu¬
nea de ieşire şi, prin borna de adu¬
cere ia zero „ALO" a lui /3E555N,
controlează astfel oscilatorul încît
acesta să funcţioneze numai atunci
cînd 'tensiunea la ieşire scade sub
valoarea impusă prin potenţiometrul

Aşa cum este conceput şi prezen¬
tat, montajul permite obţinerea ten¬
siunilor de alimentare duble ±15 V
(12 V), respectiv 244-30 V c.c. între
bornele plus alimentare şi minus ie¬
şire. Dacă se doreşte obţinerea unor
tensiuni asimetrice sau reglabile
continuu între + Ualimentare şi

aproximativ 2,8 Ualimentare, fele-
mentele R3, PI şi DZ1 se vor înlocui
cu un singur poîenţ ic metru de* 100
kil, liniar, din - care se reglează nivelul
de ieşire dorit.

Realizarea montajului-este sirgpla
şi consider că nu necesită explicaţii.
Reglarea tensiunii de ieşire se reali¬
zează montînd între bornele O şi
Uieşire o rezistenţă de 300 0/1 W şi
un voltrnetru. Se acţionează' asupra
potenţiometrului de reglaj (Pi) pînă
cînd se obţine indicaţia dorită pe
voltrnetru. I

Curentul debitat de montaj este li¬
mitat de curentul maxim de ieşire a
lui /jE555N. Executînd montajul con¬
form schemei alăturate, acesta va
debita la ieşire o tensiune continuă
cu stabilitate mai bună de 2%, la un
curent de 50 mA. Creşterea curentu¬
lui de sarcină peste 100 mA poate
să ducă la distrugerea circuitului in¬
tegrat. Pentru cei ce doresc să reali-’
zeze montajul pentru curenţi de sar¬
cină mai mari recomand utilizarea
corespunzătoare (atenţie la legarea
terminalelor!) a circuitului /3555E,
care are rezistenţa termică joncţiu-
ne-ambiant cu 20% mai mică decît
j8E555N,>deci disipă căldura mai bine
şi funcţionează lejer la această sar¬
cină sporită.

ACCES RAM
VIDEO

■ Sfcudarst: EUQEN FLORE A =

repun posesorilor de mi¬
crocalculatoare personale
1 compatibile ZX-Spectrum
varianta „Mărăcineanu", o îmbunătă¬
ţire în ceea ce priveşte modui'de ac-,
ces al memoriei video.

■în schema originală, ceasul proce¬
sorului este oprit de către controle¬
rul memoriei video pe durata afişării
ecranului (mai precis cît este afişat
PAPER-uf). Această modalitate de
control al ecranului duce la scăde¬
rea sensibiiă a vitezei de lucru a
procesorului, precum şi a efectului
de pîipîire a unor figuri ce se depla¬
sează ■ pe ecran. Un alt dezavantaj
este şi acela.că nu se pot rula unele
programe (de exemplu COM-
MANDO, PROFANATION eîc.}.

Pe placă se adaugă montajele din
figurile 1, 2 şi 3, respectiv două
diode,'O capsulă CDB400, precum şi
integratul 8212, cu roi de a separa
cele două magistrale de date (VD 0
—VD7 — magistrala date video; D0
—D7 — magistrala de date proce¬
sor). Se taie traseele corespunză¬
toare lui LÂV32C şi AVML, conec-

tîndu-se în locul lor semnalele
LAV32C-nou şi AVML-nou.

în continuare se fac modificările
din figura 4 asupra porţilor 411 şi
420 existente în calculator. Pentru
identificarea ior mai uşoară am de¬
senat şi semnalele ce intră în aces¬
tea (se poate folosi schema calcula¬
torului dată în cartea „Proiectarea

sistemelor cu microprocesor" —
Stăncescu şi colectivul). Practic se
aduce semnalul PI la pinii 3/411,
respectiv 4/420 (sînt notate în figură
cu ►).

în mod analog se procedează şi
cu modificările din figura 5.

La pinul 13/408 se conectează PI
(iniţia! era P2), iar la pinul 9/400 se

conectează P0 (iniţial era-PI).

» Cu aceasta se încheie practic
operaţia de modificare.

Trebuie reţinută următoarea ob¬
servaţie: !a conectarea lui 8212 se
separă intrările de ieşirile memorii¬
lor RAM ce compun RAM-VIDEO
(4 000//—8 000//). prin urmare se
deconectează pinii 14 şi 2 de ia fie¬
care din cele 8 cipuri 4116. Cele opt
intrări (pin 2) de date se conectează
ia magistrala de date a procesorului,
iar cele opt ieşiri formează magis¬
trala date video (pin 14).

Modificarea permite accesul mi¬
croprocesorului pe durata cîî P2
este pe nivel coborît (ca ia HC85
sau COBRA), reaiizîndu-se astfel
compatibilitatea perfectă cu calcula¬
torul ZX — Sinclair Spectrum. Pe
durata cît este activ controlerul vi¬
deo, semnalul Pi comandă selecta¬
rea adreselor atributelor (nivel co¬
borît), -precum şi pe cea a informa¬
ţie,! de pixei (nivel ridicat).

în figura 6 este arătată forma
acestor semnale.

INIŢIERE

RQNfOiS

Printre dispozitivele de protecţie
instalate de către posesorii de auto¬
turisme la portierele şi/sau capotele
acestora, pe post de „antifurt", se
numără şi mai puţin cunoscutul, ză¬
vor electromagnetic. Este vorba, în
esenţă, despre un electromagnet su¬
ficient de puternic, conceput a func¬
ţiona ferm la tensiunea acumulato¬
rului (uzual 12 V), care este prevă¬
zut cu o armătură mobilă, cu arc de
reţinere, precum şi cu o articulaţie
adecvată, ce permite acţionarea
unui zăvor. în starea de repaus ză¬
vorul este închis prin forţa arcului,
deschiderea putînd fi făcută doar
prin alimentarea, pentru un timp
scurt, a electromagnetului.

Nu ne vom referi aici la construc¬
ţia propriu-zisă a ansamblului elec¬
tromagnet plus zăvor, pe care fie¬
care şi-l poate imagina şi realiza în
funcţie de materialele disponibile. în
acest sens atragem doar atenţia că
se impune asigurarea unei funcţio¬
nări ferme, cu riscuri minime de
blocare mecanică ori de întrerupere
sau degradare a circuitului electric
de alimentare. Motivele sînt evi¬
dente.

Vom face în schimb cîteva preci¬
zări şi observaţii practice referitoare
la modul de conectare şi de co¬
mandă a deschiderii, bineînţeles din
exteriorul autoturismului. Astfel, în
figura 1 este prezentată o primă va¬
riantă, în care ansamblul electro-
magnet-zăvor (EM+Z) este racordat
în permanenţă la plusul acumulato¬
rului, urmînd ca minusul să i se
aplice, la momentul dorit şi pentru
un timp scurt, prin scurtcircuitarea
la masă (M) a bornei „flotante" Bl.
Se subînţelege că această bornă tre¬
buie să fie bine izolată faţă de caro¬
seria maşinii şi amplasată într-un
loc ferit de atingeri accidentale.
Există nenumărate soluţii posibile
pentru comanda deschiderii, de la
un simplu fir conductor (C) care să
scurtcircuiteze borna Bl la masă şi
mergînd pînă la ingenioasa metodă
prin acţionarea cu cheia sau cu şu¬
rubelniţa a unui „nevinovat" şurub
ce şi-a modificat puţin rolul său
aparent pe caroserie.

Această variantă de conectare are
însă mai multe neajunsuri, printre
care în primul rînd riscul nefuncţio-

nării atunci cînd tensiunea acumula¬
torului este scăzută excesiv. Este
însă foarte simplu să inversăm pola¬
ritatea, mutînd punctul flotant al an¬
samblului EM+Z de la minus la plus,
aşa cum se arată în figura 2. Con¬
tactul de alimentare (deschidere) se
stabileşte aici prin scurtcircuitarea
bornei B2 cu B3, ambele bine izo¬
late faţă de caroserie (masă). în si¬
tuaţia cînd acumulatorul este prea
descărcat pentru a mai putea asi¬
gura acţionarea fermă a zăvorului,
nu avem decît să alimentăm ansam¬
blul din exterior, de la o sursă auxi¬
liară de tensiune (Uaux), între borna
B2 şi masă. Este util să avem pregă¬
tit din timp un punct sigur de masă,
Ml, prin apropierea bornei B2, sub
forma unui şurub, a unei borne etc.

Un alt neajuns al montajelor pre¬
cedente îl poate constitui degrada¬
rea bornelor, ca urmare a acţionări¬
lor repetate, datorită scînteilor ce se
produc la întreruperea curentului
prin bobina EM (curentul poate
atinge valori de ordinul amperilor,
iar inductanţa bobinei este şi ea
semnificativă). Pentru înlăturarea
acestui inconvenient, figura 3 vă su¬
gerează introducerea unui releu de
comandă, Rel, încapsulat şi prevăzut
cu o pereche de contacte k robuste,
normal deschise. Contactul de ac¬
ţionare se stabileşte între bornele
B3 şi B4 şi el se referă de această
dată la circuitul de alimentare a re¬
leului Rel (curent mult mai mic şi
scîntei uşor de înlăturat prin intro¬
ducerea unei diode adecvate, după
metoda cunoscută). A fost păstrată,
de asemenea, posibilitatea de ali¬
mentare din sursa auxiliară de ten¬
siune, între bornele B2 şi Ml.

în fine, soluţia din figura 4 com¬
plică puţin lucrurile, obligîndu-l pe
meticulosul posesor să aibă asupra
sa o sursă independentă de ten¬
siune, Ux (baterii), cu valoarea
ştiută numai de el şi plasată într-o
plajă relativ restrînsă, U al — U a2 .
într-adevăr, dacă notăm cu U ul şi
U a2 tensiunile diferite de anclanşare
fermă a releelor Rell, respectiv Rel2
(fie U„i < U u2 ) şi aplicăm la bornele
A—B tensiunea Ux, vom observa că:

— pentru Ux < U al , ambele relee
rămîn în repaus;

— pentru U a i < U v < U a2 , releul

Rell anclanşează, iar Rel2 rămîn’eîn
repaus; în consecinţă, contactele k2
rămîn închise, iar contactele kl se
închid, alimentînd ansamblul EM+Z;

— pentru Ux > U<, 2 , ambele relee
anclanşează iniţial, dar Rell revine
rapid în repaus prin deschiderea
contactelor k2; în consecinţă, con¬
tactele kl se redeschid practic in¬
stantaneu, nepermiţînd acţionarea
zăvorului.

Selecţionarea unor relee cu ten¬
siuni rezonabile de anclanşare
fermă şi du un ecart convenabil U„,
— U u2 nu constituie o problemă,
cum nu ne este foarte greu nici să
construim un mic stabilizator „de
buzunar", cu valoarea Ux (cît mai
puţin uzuală!) plasată orientativ în
mijlocul plajei U„, — U u2 .

<î

.ki

Contacte îl» r
% N.D. ReUjjjr-

' v y

u aux

"U" Acum.
12V

EH *7.

IDENTIFICAREA ŞI TESTAREA

DISPOZITIVELOR

OPTOELECTRONICE

(URMARE DIN NR. 2/1991)

2. LED-ul

Dioda electroluminescentă (pre¬
scurtat LED, de la Light Emitting
Diode) este, în general, dispozitivul
optoelectronic cel mai uşor de iden¬
tificat, atunci cînd avem de-a face
cu un LED „obişnuit", cu emisia în
domeniul luminii vizibile. într-ade-
văr, aceste LED-uri se recunosc
uşor prin faptul că au, de regulă,
două terminale, iar capsula lor este
din material plastic transparent, co¬
lorat (roşu, portocaliu, galben,
verde), forma şi dimensiunile ei pu¬
tînd varia într-o gamă extrem de
largă, în funcţie de producător, cu¬
rentul maxim suportat, destinaţie
etc. Cele mai răspîndite capsule sînt
cilindrice (secţiune circulară, triun¬
ghiulară, pătrată, dreptunghiulară
sau alte forme destinate alăturării
sub formă de „bară"), dar există şi
conice, „punctiforme" (LED-uri de

curenţi mici, pînă la 1—3 mA) etc.

în serie mare sau mică s-au pro¬
dus şi numeroase tipuri de LED-uri,
duble, care emit — din aceeaşi
capsulă — două culori diferite, în
funcţie de terminalele conectate
(trei sau patru), ori doar în funcţie
de polaritatea aplicată celor două
terminale existente.

De asemenea, se dezvoltă tot mai
mult producţia LED-urilor cu emisie
în domeniul infraroşu (IR), utilizate
îndeosebi în telecomandă. Pe aces¬
tea este mult mai greu să le „ghi¬
cim" după aspectul capsulei (plastic
incolor sau fumuriu, cel mai frec¬
vent însă capsulă metalică „de tran¬

zistor", cu fereastră transparentă cu
lupă), ori după numărul terminalelor
(două sau trei, al treilea de obicei
conectat intern la unul din cele¬
lalte).

Prin urmare, nici măcar în cazul
banal al LED-ului nu putem pune
prea mare bază pe aspectul capsu¬
lei, în vederea identificării sigure.
Cît priveşte testarea, lucrurile par
însă mult mai simple, cu toate că
mai există încă începători (şi vor
exista întotdeauna) care „încearcă"
LED-urile la baterie, ca pe nişte „be-
culeţe". Un cunoscut mi s-a plîns
recent că a ars un pumn de LED-uri
în acest fel, deşi păreau bune, noi.

iar la început luminau frumos.

Fără prea multă teorie, se cuvine
totuşi să amintim că LED-ul, aşa
cum arată şi denumirea lui şi cum
sugerează -simbolul încetăţenit (fig.
8), este în fond. o diodă semicon¬
ductoare. Prin urmare, cu capsula
obturată (în întuneric), va trebui să
punem în evidenţă această compor¬
tare cu ohmmetrul: conducţie bună
(rezistenţă foarte mică)- în polarizare
directă, cu plusul pe anod şi minu¬
sul pe catod, respectiv blocare prac¬
tic totală (rezistenţă foarte mare) în
polarizare inversă.

Teoria şi practica demonstrează
că toate diodele semiconductoare
au proprietatea de a emite anumite
radiaţii electromagnetice atunci cînd
sînt polarizate direct, peste un prag
specific de tensiune. Electronii care
au participat temporar la conducţie,
sub aportul energetic al agitaţiei ter¬
mice, revin în banda de valenţă, res¬
tituind surplusul de energie sub

TEHNiUM 4/1991

t freJ mgestiile prezentate în cele ce
urmează se referă la alimentarea cu
tensiune continuă joasă a unor
montaje electronice nepretenţioase
avîr.d un consum de curent redus
(miiiamperi — zeci de miliamperi),
dar cu regim de funcţionare înde¬
lungată, eventual chiar permanentă.
In astfel de situaţii excludem de la
bun început ideea de folosire a ba¬
teriilor uscate, destul de costisitoare
şi încă greu de procurat. Dacă, din
aceleaşi motive de cost sau indispo¬
nibilitate, ori din considerente de
gabarit, greutate, manoperă etc., eli¬
minăm şi soluţia clasică a transfor¬
matorului coborîîor de tensiune, de¬
vine foarte tentant să ne readucem
aminte metoda alimentării fără
transformator, prin intermediul unor
condensatoare adecvate, conectate
direct ia reţea.

Principiul acestei metode a fost
tratat pe larg în revista şi almanahul
„Tehnium", aşa că nu vom reveni
asupra lui aici. Vă propunem doar
să analizăm împreună, pe scurt, cî-
îeva exemple concrete experimen¬
tate cu bune rezultate.

1. Allm®irttator 12 V/20 mA

Exemplul din figura 1 a fost
„proiectat" pentru alimentarea unui
medalion luminos cu LED-uri ce so¬
licită o tensiune de cca 12 V, la un
curent de maximum 20 mA. Elemen¬
tul „cheie" din montaj îl reprezintă
condensatorul CI, nepolarizat, cu
tensiunea maximă de lucru de peste
310 V (valoarea de vîrf a reţelei de
200 V). Teoretic se vor folosi con¬
densatoare la minimum 400 V, dar
practic — cu o atentă verificare
prealabilă şi cu asumarea riscurilor
implicate — am obţinut rezultate
foarte bune şi cu condensatoare de
250 V.

Reactanţa capacitivă XC1 a lui CI
dictează aproape exclusiv intensita¬
tea curentului absorbit de la reţea,
date fiind valoarea foarte mare a lui
R1 şi valoarea relativ mică a lui R2
(despre ale căror roluri vom vorbi
mai departe).

Reamintim câ această reactanţa
(impedanţă) are expresia

şi rezultă în ohmi atunci cînd
exprimăm pe CI în farazl şi pe f în
hertzi (1=50 Hz).

Pentru un curent maxim de sar¬
cină (prin RS) de cca 20 mA, la care
va trebui să mai adăugăm aproxima¬
tiv 5—10 mA prin dioda Zener DZ
(pentru a rămîne în regim de stabili¬
zare), adică în total pentru un cu¬
rent de cca 25—30 mA, rezultă
orientativ o impedanţă totală în serie
cu intrarea în punte de cca 220
V/(25—30) mA ~ 7 300—8 800 fl,.Tot
cu aproximaţie, putem scădea din

aceasta valoarea de cca 1,2—1,5 kfî
a lui R2, rezultînd X C j =“6 000—7 500
O, adică o capacitate pentru CI de
cca 0,43—0,53 mF. Ţinînd cont de to¬
leranţele mari de fabricaţie, putem
selecţiona exemplarul convenabil
pentru CI din familia 0,47 yuF/400 V.

Rezistenţa R1, în paralel cu intra¬
rea, are roiul bine cunoscut de a
descărca rapid condensatorul CI
după ce scoatem din priză ştecherul
cordonului de alimentare de la reţea
(altfel ştecherul poate să „curen¬
teze" chiar la mai multe ore de la
deconectare).

Rezistenţa R2 s-a introdus ca ele¬
ment de limitare iniţială în curent,
cînd condensatorul se poate com¬
porta cu un scurtcircuit, punînd în
pericol integritatea tuturor compo¬
nentelor aflate după el. Cu valoarea
de cca 1,2—1,5 kO indicată în
schemă, curentul iniţial este limitat
la maximum 220 V/(1,2—1,5) kfl*®
147—183 mA. O parte din acest su-

ALIMENTATOARE

FARA |

TRANSFORMATOR

riscuri. Una peste alta, ştiind şi că
diodele Zener de tip PL12Z au un
curent maxim IZM de numai 79 mA,
am preferat să montez de la început
în locul lui DZ două diode de tip
PL6V2Z legate în serie (IZM=150
mA).

în funcţionare normală, ia un cu¬
rent din reţea de cel mult 30 mA,
puterea disipată de Rl«l,5 kO este

C-j R 2

0,27f0,B3 1,2H5kJi
pF 3W ^

>40 OV A

U=220Vrv 0,5fi W
o ( 50 Hzj

pracurent iniţial este preluată de
condensatorul C2 (de filtraj), restul
revenindu-i diodei stabilizatoare DZ,
ambele elemente cu rezistenţă dina¬
mică net inferioară consumatorului
RS preconizat.

Este greu de făcut un calcul pre¬
cis şi sigur, iar un rezultat pozitiv
singular nu poate fi generalizat fără

—

PR \

& * _L

1PM4...8

, ° z 2

c 2 u

u R5 n

(12V)4

■-O^LC

cablaj (clasic) pentru un montaj de
tipul celui din figura 1, dar proiectat
pentru cca 18 V/10 mA. S-au folosit:
Ci =0,22 mF/ 250 V; R1=1 Mfî/0,5 W;
R2=1,5 kH/3 W; PR=1PM4; DZ=
3xPL6V2Z şi C2=470 mF/ 40 V. Prin
suprimarea unei diode Zener şi redi-
mensionarea spaţiului necesar lui
Ci =0,47 mF/ 400 V, se ajunge uşor la
cablajul montajului din' figura 1 (se
observă poziţia puţin diferită a lui
R1).

O altă variantă particulară de ca¬
blaj este cea din figura 3, corespun¬
zătoare aceleiaşi scheme de princi¬
piu, dar” adaptată pentru o sarcină
de 12 V/5 mA. Aici s-au folosit Ci =
0,1 mF/250 V, R2 = 2 kH/1 W şi DZ =
2 xPL 6V2Z, restul ca mai înainte (po¬
ziţia lui R1 diferită).

Experimentarea montajelor de
acest gen impune anumite precauţii
specifice datorită. riscului permanent
de „curentare". înainte de a atinge
*cu mîna piesele montajului, pe par¬
cursul probelor, se va scoate obliga¬
toriu ştecherul din priză şi se vor

C 2 =47O-f1Q00uF
> 35 V '

de cca 1,35 W. Reducînd pe R1 la
1,2—1 kft, puterea disipată (căldura)
scade simţitor, simultan însă cu
creşterea riscului pentru DZ. Se va
stabili experimental un compromis
optim, în funcţie şi de posibilităţile
de. autoventilaţie interioară.

în figura 2 este sugerată o va -"
riantă de amplasare a pieselor şi de

r — ——i r+ 1

f-G E. h |

•i l‘Ţi /] C 21

*1** e|

scurtcircuita toate condensatoarele
de reţea.

Chiar şi ulterior, pe parcursul uti¬
lizării montajelor, există riscuri de
curentare dacă nu se ţine cont de
poziţiile fază-nul ale prizei de reţea
de la care se face alimentarea.

(CONTINUARE IN NR VIITOR)

Pagini realizate de fiz. ALEX. MĂRCULESCU ;< :

formă de radiaţie electromagnetică. posibilitatea ca dispozitivul nostru

Deoarece frecvenţa radiaţiei emise să fie vreun alt tip de „diodă" optoe-

este cu atît mai mare cu cît bariera lectronică (fotodiodă, celulă foţovol-

de potenţial a joncţiunii este mai ri- taică), dacă am decis cumva să re-

dicată, producătorii s-au străduit (şi nunţăm la testările descrise anterior,

au reuşit, chiar cu un randament Pentru că a venit vorba despre
foarte bun) să mărească din ce în ce aceste testări, trebuie să precizăm

mai mult acest prag, împingînd suc- că LED-urile pot manifesta o anu-

cesiv zona de emisie dinspre infra- mită fotosensibilitate în polarizare

roşu (specific siliciului) spre spec- inversă, uneori chiar pronunţată (în

trul vizibil — roşu, portocaliu, gal- special LED-urile IR). Pentru a le

ben, verde, chiar albastru (deşi deosebi net şi sigur de celelalte

acestea din urmă nu s-au răspîndit componente bazate pe joncţiunea

încă prea larg), experimentînd în semiconductoare (fotodiodă, celulă

acest scop diverse combinaţii semi- fotovoltaică), avem la dispoziţie toc-

conductoare pe bază de galiu, arse- mai criteriul menţionat mai sus, a!

niu, fosfor, azot etc. (cum ar fi pragului de conducţie, dar mai ales

Ga As, GaAsP, GaP, GaN). proba „decisivă" a testării funcţio-

Am făcut aceste precizări pentru nale propriu-zise: punerea în evi-

ca începătorii să nu se mai mire denţă a proprietăţii emisive.

cînd vor găsi valori semnificativ di- Aceste două criterii pot fi reunite
ferite ale tensiunii directe de prag în într-o verificare simultană, bineînţe-
cazul LED-urilor de diverse culori. Ies prin luarea unor măsuri acoperi-

mergînd practic de la cca 1,2 V toare de protecţie în ceea ce pri-

(LED-uri IR) pînă la cca 2,5—3 V veşte curentul direct aplicat. într-a-

(LED-uri verzi), poate chiar mai sus. devăr, există LED-uri cu un curent

în plus, observaţia ne permite să maxim ce variază de la 1—3 mA

excludem prin metode foarte simDle pînă la 50—100 mA sau chiar mai

mult. De aceea se recomandă să trăm aici în detalii — este să dedu-

„lucrăm" iniţial cu un curent direct cern curentul maxim suportat de

de cel mult 3—5 mA, folosind o dispozitiv. într-o etapă ulterioară,

sursă de tensiune continuă joasă, după ce ne-am convins că este LED

uzual 3—12 V (peste 2,5—3 V, din şi bun, putem redimensiona rezis-

motivele arătate), înseriată obligate- tenţa de limitare R, crescînd treptat

rlu cu o rezistenţă adecvată, R (fig. curentul direct şi urmărind variaţia

9). corespunzătoare a tensiunii directe.

Pentru LED-urile cu emisie în do¬
meniu! vizibil, problema este ca şi —

rezolvată. Mult mai greu — şi nu in- (CONTINUARE ÎN NR. 6)

TEHNIUM 4/1991

ADRIAW MOLDOVA^, Y03C2!

iWianipulatorul descris asi¬
gură o viteză de transmitere între
40 şi 300 de semne pe minut.
Oscilatorul (bază de timp) este
realizat cu două porţi CI 2.2 şi C!
2.3 din CI 2 de tip CDB400, a că¬
rui frecvenţă poate fi reglată cu
ajutorul potenţiometrului R<.

Dioda D, are rolul de a asigura
ca durata primului impuls să fie
egală cu a celorlalte care sînt
generate în continuare. în poziţia
„PUNCTE", la ieşirea porţii CI
2.1 apare „1“ logic, care permite
funcţionarea oscilatorului şi for¬
marea de către bistabilul CI 1.2 a
punctelor. De la ieşirea inver-
soare a bistabiluiui CI 1.2 impul¬
surile se aplică pe intrarea 13 a
porţii CI 2.4, la ieşirea căreia,
prin intermediul tranzistorului T r ,
este conectat reieul.

Ieşirea 8 a bistabiluiui CI 1.2
se leagă, de asemenea, la intra¬
rea bistabiluiui CI 3.2, la a cărui
ieşire (8) se obţin impulsuri
egale ca lungime cu două
puncte, care se aplică, la rîndul
lor, la cea de-a doua intrare a
porţii CI 2.4. Pentru formarea
punctelor, bistabilul CI- 3.2 nu
basculează deoarece pe intrarea
R are aplicat „0“ logic de la ieşi¬
rea bistabiluiui CI 3.1 (terminalul
6 ).

Trecerea manipulatorului în
poziţia „LINII" permite bascula¬
rea bistabiluiui CI 3.2, iar la ieşi¬
rea porţii CI 2.4, care lucrează ca
sumator, se vor obţine impulsuri
egale ca durată cu durata a trei
puncte.

Bistabilele CI 1.1 şi CI 3.1 lu¬
crează ca elemente de memorie,
astfel îr.cît, chiar dacă se trece
cheia în poziţia opusă sau neu¬
tră, imediat după începerea unui
semn, se asigură transmiterea in¬
tegrală a semnului care a fost în¬
ceput, precum şi a pauzei de
după acesta, „ egală cu durâta
unui punct. în timpul formării
semnului sau a pauzei, bistabi-
leie sînt aduse în starea zero. Ele
sînt aduse în starea iniţială „1“
pe fiecare front crescător al im¬
pulsurilor de la ieşirea bistabilu¬
iui CI 1.2.

Pentru ca bistabilul CI 3.1 să
nu revină în poziţia iniţială
înainte de vreme, la intrarea D a
acestuia se aplică „0“ logic de la
ieşirea inversoare a bistabiluiui
Ci 3.2, adică el poate reveni în
starea iniţială numai după trans¬
miterea integrală a unei linii şi a
pauzei respective.

L 1f L 2 , L 3 sînt şocuri de radio-
frecvenţă realizate pe toruri de
ferită 7x4x2, avînd 50—80 de
spire CuEm 0=0,22 mm.

BIBLIOGRAFIE: ■

Revista Radio nr. 9/1982.

TEHNIUM 4/1991

TOFON STEREO

log. BAP3BU POPESCU

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Este posibilă funcţionarea independentă a celor două filtre în regim Dolby
B sau Filter ori funcţionarea combinată Dolby B + Filter.

Prin, intermediul potenţiometrului semireglabil P9, semnalul audio este
aplicat amplificatorului de audiofrecvenţă realizat cu tranzistoarele
T14—Tl6 şi piesele aferente, care are rolul de a amplifica semnalul pînă la
nivelul necesar căştilor şi VU-metrului.

Amplificatorul are o schemă clasică şi nu prezintă particularităţi deose¬
bite; în scopul îmbunătăţirii performanţelor sînt prevăzute o reacţie negativă

R 1

1N4001

1,5Kn[

1 «2 2

_£=—£-

r PL15Z «=

l 2 {J«3
qf/25\( 22Kn

de curent (prin R58) şi o reacţie negativă de tensiune (prin R57).

Curentul de repaus (cca 5 mA) şi tensiunea mediană (12 V) se stabilesc
modificind, dacă este necesar, valorile rezistenţelor R*59 şi R57.

Prin intermediul condensatorului C42, semnalul de audiofrecvenţă este
aplicat VU-metrului şi, prin divizorul R64—R65, căştilor.

VU-metrul (a cărui schemă este prezentată în figura 2) este cei original
folosit în casetofonul EM 2001, completat cu un indicator de nivel de vîrf
(peak level), realizat cu tranzistoarele T8, T9.

VU-metrul propriu-zis este format dintr-un amplificator logaritmic realizat
cu tranzistorul TI şi piesele aferente, un generator de curent realizat cu
tranzistorul T2 şi etajele echipate cu tranzistoarele T3—T7, care asigură co¬
manda LED-uriior.

Indicatorul de nivel de vîrf permite semnalizarea depăşirii nivelului +3dB
pe oricare din cele două canale în cazul apariţiei unor semnale de amplitu¬
dine mare şi durată redusă.

Comutarea înregistrare-redare se realizează de către comutatorul K1, ac¬
ţionat de pîrghia corespunzătoare clapei „înregistrare".

La acţionarea lui K1, comutarea pe poziţia „înregistrare" este asigurată şi
de către grupurile de contacte a două relee miniatură RS 76488.

Amplificatorul de înregistrare este realizat după o schemă modernă, de
calitate, cu tranzistoarele TI7—TI9 şi piesele aferente.

La intrare se remarcă două circuite care permit reglarea nivelului nominal
de înregistrare, R66, P4 în poziţia Fe 2 0 3 şi R68, C43,'R67, P5 în poziţia Cr0 2
care asigură în plus şi o corecţie în domeniul frecvenţelor medii.

Semnalul de audiofrecvenţă este amplificat de tranzistorul T17 (compen¬
sează atenuarea introdusă de circuitul de intrare) şi prin intermediul rezis¬
tenţei R73 este aplicat grupului R74—C46, care formează caracteristica de
frecvenţă în domeniul frecvenţelor joase şi etajului de amplificare realizat cu
tranzistoarele T18 şi T19.

Acesta este realizat în varianta cu sarcină dinamică (generator de curent),
permiţînd obţinerea unei impedanţe de ieşire mari şi deci a unui curent de
înregistrare practic constant în banda audio.

Sarcina dinamică este realizată de tranzistorul T19, pe baza căruia, prin
condensatorul C50, se aplică tensiunea de ieşire.

Întrucît pentru componenta alternativă Ti9 este repetor pe emitor, dato¬
rită condensatorului C50 tensiunea din circuitul de bază este practic egală
cu cea din circuitul de emitor şi deci acesta va prezenta o impedanţă de ie¬
şire mare.

în domeniul frecvenţelor medii, corecţia este realizată de circuitul
C47-R83.

în domeniul frecvenţelor înalte, corecţia este realizată de circuitul oscilant
LI—C48, acordat pe frecvenţa de 16 kHz; rezistenţa R82 determină valoarea
ridicării caracteristicii de frecvenţă (cca 18 dB faţă de 400 Hz).

Semnalul audio amplificat şi corectat este aplicat capului magnetic prin
intermediul filtrului L2—C51, acordat pe frecvenţa generatorului de ştergere
şi premagnetizare.

Generatorul de ştergere şi premagnetizare foloseşte schema şi compo¬
nentele originale din construcţia casetofonului EM 2001.

Potenţiometrul semireglabil P6 serveşte la stabilirea curentului de şter¬
gere, P8 serveşte la reglarea curentului de premagnetizare în poziţia Fe 2 0 3 ,
iar P7 la stabilirea curentului de premagnetizare şi ştergere în poziţia Cr0 2 .

Performanţele obţinute depind de calitatea capului magnetic; autorul a fo¬
losit un cap magnetic universal de fabricaţie japoneză de calitate medie, de
tip TR666, cu inductanţa L = 140 mH.

Performanţele pot fi îmbunătăţite prin folosirea unui cap magnetic de cali¬
tate superioară.

Componentele active folosite de autor au fost următoarele:

TI = BC415C; T2 = BF245; T3, T8, T9, T11, T13, T17, T18, T19 = BC413C
(BC173C); T4, T5, T6, T7, T14 = BC171B; T20, T21 = BC171B; T12 =
BC179B; TIO = BF245; T16 = BC337; T15 = BC327; Dl, D3, D4, D6, D7 =
1N4148; D2, D5 = EFD108.

Punerea în funcţiune şi regiarea

Montajul ă fost realizat pe o placă de circuit ale cărui dimensiuni sînt
identice cu ale montajului original; filtrul dinamic de zgomot a fost realizat
pe două module de circuit plantate vertical în placa de bază.

Comutatorul original „DNL ON-OFF" a fost folosit la comutarea filtrului
dinamic de zgomot.

Comutatorul „Metal ON-OFF" a fost folosit la comutarea filtrului Dolby B.

în figura 3 este prezentată sursa suplimentară de tensiune negativă nece¬
sară alimentării preamplificatorului; în figura 3, Tr. 1 reprezintă transforma¬
torul de reţea original pe care a fost bobinată o înfăşurare de 15 V.

Pentru simplificare nu a mai fost prezentată şi schema alimentatorului ori¬
ginal şi a stabilizatorului electronic de turaţie.

în scopul micşorării zgomotului de fond, transformatorul de reţea a fost
plasat într-o casetă metalică fixată în exteriorul casetei aparatului; sursa de
alimentare de —15 V a fost realizată pe o placă de dimensiuni reduse de cir¬
cuit, fixată de suportul-ecran al blocului de alimentare original (schema este
simplă şi nu necesită explicaţii detaliate).

Montajul prezintă interes pentru constructorii amatori prin soluţiile adop¬
tate (comutarea electronică a capului universal, preamplificatorul corector,
filtrele de zgomot, preamplificatorul de înregistrare etc.).

în cazul realizării practice se recomandă ca verificarea şi reglarea să se
facă pe blocuri funcţionale, urmărindu-se tensiunile indicate pe schemă.

Reglarea în poziţia „redare" se face astfel:

Pe un casetofon de calitate se înregistrează un semnal de 400 Hz la nivel
nominal (0 dB).

La redare, din potenţiometrul semireglabil PI se urmăreşte obţinerea unei
tensiuni de 580 mV, măsurată cu un voltmetru electronic conectat între ar¬
mătura pozitivă a lui C24 şi masă; tensiunea obţinută la ieşirea filtrului de
zgomot (măsurată între capătul lui R33 şi masă) este de cca 460 mV.

Din semireglabilul P9 se reglează nivelul tensiunii aplicate VU-metrului,
care va trebui să indice nivelul de „0 dB“ (LED-ul D7 complet aprins).

Indicatorul de nivel de vîrf se reglează astfel: mărind semnalul la intrarea
VU-metrului astfel încît LED-ul D8 (+ 2 dB) să fie complet aprins şi LED-ul
D9 (+ 5 dB) să fie parţial aprins. Din P3 se urmăreşte aprinderea completă a
LED-ului D10 (+ 3 dB).

Filtrul dinamic de zgomot se reglează astfel: în poziţia redare, folosind o
casetă neînregistrată se acţionează cursorul semireglabilului P3 începînd cu
capătul inferior (conectat la D2) pînă la dispariţia zgomotului de fond.

Reglarea în poziţia „înregistrare" se poate face astfel: se fixează potenţio-
metrele semireglabile P4, P5, P6, P7, P8 în poziţia mediană.

Aplicîndu-se un semnal de 5-f-IO mV/16 kHz în baza lui T17 se ajustează
poziţia miezului bobinei LI (2,1 mH, provine de la magnetofonul „Maiak
203", punct roşu) astfel încît tensiunea alternativă măsurată la ieşirea ampli¬
ficatorului de înregistrare să fie maximă.

Circuitul oscilant L2, C51 se reglează astfel: se conectează milivoltmetrul
electronic între armătura negativă a lui C49 şi masă şi se urmăreşte ca, ac-
ţionînd asupra miezului bobinei L2, să se obţină un minimum al tensiunii'al¬
ternative (avînd frecvenţa oscilatorului de ştergere şi premagnetizare) măsu¬
rate.

Reglarea nivelului nominal de înregistrare se face astfel: în poziţia Fe 2 0 3 ,
cu o casetă corespunzătoare se fac cîteva înregistrări de probă ale unui
semnal de 400 Hz şi nivel nominal 0 dB pe VU-metru şL460 mV la ieşire,
astfel încît să se obţină la redare tot un semnal de 0 dB (460 mV) pe
VU-metru, pentru aceasta acţionîndu-se asupra lui P4.

Operaţia se repetă în poziţia Cr0 2 .

Se face menţiunea că înaintea acestei operaţii, tensiunea alternativă mă¬
surată pe capul de ştergere (cu un voltmetru Ţ20) este de cca 16 V pe pozi¬
ţia Fe 2 0 3 şi de cca 25 V pe poziţia Cr0 2 .

Curentul de premagnetizare se reglează astfel: în poziţia Fe 2 0 3 se înregis¬
trează separat două semnale de 400 Hz şi 14 000 Hz, urmărindu-se obţine¬
rea la redare a unor semnale identice ca valoare; aceasta se obţine acţio-
nînd asupra lui P8.

Semnalele audio vor avea nivelurile de —20 dB (46 mV) sub nivelul nomi-
naj.

în poziţia Cr0 2 se procedează la fel, acţionîndu-se în acest caz asupra lui
P7.

Pentru obţinerea unor rezultate optime se recomandă ca operaţiile de mai
sus să se repete de 2—3 ori.

Curba de răspuns obţinută cu o casetă BASF LH-EI este prezentată în fi¬
gura 4.

Corect executat şi reglat, montajul oferă deplină satisfacţie.

/9r

. Cablajul este văzut dinspre partea piacată.

. Filtrul de zgomot se plantează pe placa de bază. în interiorul dreptun-
jlui din zona haşurată {acesta se decupează).

. Conexiunile între blocurile funcţionale şi între montaj şi comutator se
lizează cu cablu ecranat 'sau- cu conductor liţat, după caz.

. Cele trei găun 0 3,2 se execută în funcţie de carcasă.

. Rezistenţa R4 din figura 1 (nr. trecut) a fost optimizată'ulterior ia va-
-ea de 100 kH (în loc de 150 kH).

Ivi ontajui propus ars nume¬
roase aplicaţii., dintre care amintim:
traductor de ; poziţie, detector de
piese metalice feromagnetice, în
scopul sesizării sau numărării ior,
întrerupător etc.

Schema eiectricâ de principiu este
prezentată în figura 1 şi se compune
dintr-un oscilator LC, un etaj de de¬
tecţie, un etaj de amplificare, un cir¬
cuit basculant trigger-Schmitt şi un
etaj de ieşire care are ca sarcină un
LED bec sau releu. Dacă montajul
se fososeşte în circuite de numărare,
se renunţă ia etajul de ieşire, iar
semnalul logic se culege de la ieşi¬
rea ci rc u itulu i bas cu lanţ t r i g -
ger-Schmitt. Elementul de bază al
schemei îi constituie un G.l. logic de
ţip CDB400E. Oscilatorul este reali¬
zat cu ajutorul porţilor PI şi P2, cir¬
cuitul detector este realizat cu dio¬
dele Dl, D2, tranzistorul TI consti¬
tuie etajul de amplificare, circuitul
trigger-Schmitt este realizat cu por-

duce, iar LED-u! D3 va lumina.

Bobina L se realizează pe o jum
tate de miez de tip „oala 1 (fig 2)
trebuie să aibă o inductanţa i
aproximativ 1,5 mH. Dimensionări
se face în funcţie de dimensiuni
miezului şi inductanţa specifica
acestuia.

După realizare. în prima fază
reglează oscilatorul as'tfeh conectîi
osciloscopui în punctul A, se r
glează R2 pînă cînd se obţine o ar
plitudine maximă la 6 formă cit rr
dreptunghiulară a oscilaţiilor. !
aşază apoi pe bobină o piesă fer
magnetică şi oscilaţiile trebuie slî
ceteze, în caz contrar se reglea
din nou R2 pîna ia obţinerea pun
tutui optim. In continuare, cu ajut
fui lui R4, se reglează pragul de I
cru al triggeruiui, menţinînd pie
feromagnetică la o distanţă de 5-
mm faţă de bobina L, distanţă
constituie sensibilitatea maximă
lucru...

PROXIMITATE

ţlle P3, P4, iar tranzistorul T2 con¬
stituie etajul de ieşire pentru LED-ul
D3.

Cîn<j în apropierea bobinei nu
există nici un obiect metalic fero-
magnetic, amplitudinea oscilaţiilor
este maximă, tranzistorul Ti con¬
duce, ieşirea triggeruiui este în „0“

logic şi tranzistorul T2 este blocat.
La apropierea de bobină a unui
obiect metalic feromagnetic, ampli¬
tudinea oscilaţiilor scade, tensiunea
de pe condensatorul C3 scade, tran¬
zistorul TI se blochează,, triggerul
basculează şi obţinem, la ieşirea lui
„1“ logic; tranzistorul T2 va con-

2 000 Hz. Şe trece comutatorul SI si în cele¬
lalte două poziţii; da^ă limitele de jos; res¬
pectiv 20 Hz şi 2 kHz, nu corespund, se ta¬
tonează valorile condensatoarelor de 220
nF, respectiv 2,2 nF. Se verifică factorul de
acoperire; este posibil, pentru anumite
exemplare de circuite integrate, ca factorul
de acoperire pentru domeniul 2—20 kHz să
fie mai mic de 1:10. Se va încerca o uşoară
corecţie din condensatorul de 10 nF (notat
cu asterisc) sau din semireglabilu! SR1. în
acest din urmă caz se va constata o mărire
a factorului de acoperire al celorlalte subao-
menii, o eventuală suprapunere la capetele
acestora nederanjînd prea mult.

în final se reglează convertorul îriunghiu-
iar-sinusoidal. Se cuplează osciloscopul ia
ieşirea de semnai sinusoidal. La rotirea
cursoarelor potenţiometruiui PI din punctul
A în B, în toate cele trei poziţii aie comuta¬
torului SI, variaţia amplitudinii semnaluiuj
sinusoidal nu va trebui să depăşească 2 db
(±1 dB); pentru aceasta se vor regla cores¬
punzător semiregiabiiu! SR2 şl, eventual,

condensatorul de 1 nF.

Ultimele reglaje vizează obţinerea unei
forme de undă cît mai bună. Se poziţio¬
nează potenţiometrul PI în punctul A şi se
trecb comutatorul ST prin toate poziţiile
Dacă semnalul nu este sinusoidal, se va ac¬
ţiona în sensul măririi rezistenţei de 150 kP
Se poziţionează cursoarele potenţiometruiui
PI în poziţia B. Dacă semnalul nu este sinu¬
soidal, se va acţiona în sensui micşorării re¬
zistenţei de 150 kfî.

Concluzii

în montajul experimentat de noi cu rezul¬
tate bune, am folosit un circuit integrat
MMG4011 (MICROELECTRONiCA). Facem
această precizare deoarece în aplicaţii ne-
oonvenţionaie, rezultatele sînt reproductibile
numai dacă se folosesc circuite integrate de
la firma indicată de autor. De exemplu, folo¬
sind un alt circuit Integrat în montaiui de
mai sus, respectiv V4Q11. s-au obţinui rezul¬
tate satisfăcătoare numai cu tensiuni de ai';
nentare reduse la 5—6 V.

(URMARE DIN PAG. 2)

folosim pentru reglare şi etâlonare un osci¬
loscop şi eventual un frecvenţmetru digital.
Pentru început se fac reglajele care vizează
limita de jos a fiecăruj subdomeniu de frec¬
venţă şi apoi fixarea factorului de acoperire
de 1:10. §e cuplează osciloscopul (şi even¬
tual frecvenţ metrul) la ieşirea de semnal
dreptunghiular. Se poziţionează cursoarele
potenţiometruiui PI în punctul A, iar
cursoafble potenţiomeîrelor semireglabiie
SFII şi SR2 la jumătatea cursei. Comutatorul
SI se pune în poziţia iî. Se alimentează
montajul cu 12±6 V. Pe ecranul osciloscopu¬
lui apare un semnai dreptunghiular cu fac¬
tor de umplere 1:1, a cărui frecvenţă va tre¬
bui să fie de 200 Hz. în caz contrar, se va
tatona valoarea condensatorului de 22' nF
pînă la obţinerea frecvenţei de 200 Hz. După
aceasta se poziţionează potenţiometrul PI
în punctul B. Se ajustează semireglabilu!
SR1 pînă cînd frecvenţa semnalului va.fi de

ţTiHMiUM 4/1S91

NET-IMAGINE

Propun cititorilor revistei trei
scheme de sincronizatoare su-
net-imagine pentru proiecţia dia¬
pozitivelor. Variantele din figurile
1 şi 2 utilizează ca suport banda
magnetică de magnetofon, iar
cea din figura 3 utilizează pentru
înregistrarea impulsurilor bandă
de. casetofon. L~.„,

în figura 1 este prezent sincrc-
nlzatorul care utilizează ca
preamplificator 'circuitul" integrat. ..

J3A741. Cîştigui preampiificaforu-
iu' este dat de raportul R1/R2 şi 100

este reglabil din R1. Separarea
coponentei continue pentru a nu
se închide prin capul magnetic
se realizează prin CI. Frin con¬
densatorul C3 semnalul se aplică v
montajului care „simte" existenţa
semnalului de pe bandă. Din
semnalui sinusoidal înregistrat
pe bandă, de ia un generator de
semna! sinusoidal cu nivel de 0,5
V, se aplică alternanţa pozitivă în
baza primului tranzistor, care
este prepolarizat prin R5, R6 şi
C9 lă limita Imediat inferioară
conducţieu Semnalui este aplicat
din colectorul lui TI mai departe
ţriggerului format din T2 şi T3.
în repaus, T2„este în conducţie, I

iar ,T3 blocat. în prezenţa semna- r—j

lului, TI conduce, T2 este blo- I

cat, T3 conduce şi releu! Re este
pus sub tensiune.

în figura 2 sincronizatorul are
un preamplificator realizat cu
componente discrete. Principiul
de funcţionare este acelaşi cu al
celui din figura 1, reglajui ampli- pj
ficării făcîndu-se din rezistenţa
de reacţie Rv—60 kft, care poate
fi modificată. De menţionat, că în
figura 3, prin utilizarea a două ma 9 n ®* ! 5 i
etaje identice, semnalul cules de z=lOO'-iL
capul magnetic este mult mai
mic decît la sincronizatoarele din
figurile 1 şi 2 şi de aceea acest
montaj este recomandabil să fie
utilizat pentru casetofoane. De
asemenea, trebuie precizat faptul q *
că diodele Dl şi D2 (Dl pune la
rnasă alternanţa negativă a sem- pA /4i
naiului cules de pe bandă) sînt
cu germaniu tocmai datorită am¬
plitudinii mici a semnalului.

Din semireglabilul R6 se asi¬
gură ca TI să fie la limita supe¬
rioară de blocare (în absenţa
semnalului), iar valoarea lui C4 a
fost aleasă astfel încît montajul
să nu fie sensibil la zgomote de
pe bandă sau la paraziţi. O-va¬
loare prea mică a lui C4, în jur
de 10 ,uF, face ca montajul să fie
sensibil şi la zgomote.

EFC1G8

i^ VfjF/25V

4,7uF/25V

magnetic

z=100-0.

■ IN 4001

ÎBG107

EFD10S

4,7uF/2SV

’CS
4,7juF/25V

IN 4001

V C6 |
2200jjF/25V

9 8

6 7

14 13

1 2

J. _

MM!

Wmm

GOLD STAR

VR-317

LSC I GOBP'
LM3065N

Televizorul Gotd Stai VR-3W recep¬
ţionează emisiunile TV a!b~n©gru din
benzile VHF şi UHF. Semnalul de frec¬
venţă intermediară este amplificat şi
detectat de două circuite - integrate
IC-201, tip UPC595C sau MC 1352 şi
IC202, tip UPC596C sau MC 1330.

Semnaiul de frecvenţă intermediară
sunet este amplificat şi dernodulat în
circuitul integrat IC401, tio LM3065N.

în- rest sînt utilizate tranzistoare se¬
lecţionate special.

Alimentarea cu energie electrică este
stabilizată electronic.

'VHF

TUNER

UHF

TUNER

TR90
KTD8B0
TIP3 i i

fceeo i caso*

TR604
2SA 473-0
MUE 9450
K-SA 034-0
MDS 9450

■ TRg02 : . ,
SS9025i^/®
MPS87O0T
KTCI0i5-O/:'

TR704
KTC2233
KSD362
MJEi3004
MJEI3006

CR704

V06C

IN 4003GP

TR703

'a99022 : ©¥®r !

MPS9483T
KTA562TM- O/

KTCI959 Y

TEHNIUM 4/1991

!ng, VAB1LS BORZA, Alba

■pţ-op'j'- centru pasionaţii caicuia-
ioarttor .personale realizarea ansam-
• ■ i . ' 'V.cui^tor-editor de îexte-im-
' -s. - - varFn-.a optimă pen¬
ai c .>C. - - j . IM-S CU impri-

•_ HikW* ÎGRAF oau SC A IvfP.

cîe lexte utilizat este ori¬
care din variantele cunoscutului
. ~»SWORD !s care s-au tăcut rr.oaU
'=cc-(. A fost necesară includerea
unui program In cod-maşină pentru
a corela posibilităţii© calculatorului
TiM-S cu ale editorului >de texte.
Diaiogui cu imprimanta se face pe
. interfaţa serială de tipul RS 23C, în '
regimul BUFFER BUSY, la viteza de
transmisie a datelor de 2 400 bauds.
,în aceste condiţii, utiiizîndu-se im-
primantele de tip SCAMP sau
IGRAF, rezultatele au fost foarte \
bune..

Din punct de vedere al performan¬
ţelor obţinute, editorul -oferă posibi¬
litatea scrierii elongate f a tipăririi cu
supraimprimare, a saltului la pagina
nouă, a tipăririi cu un număr variabil
de caractere pe rînduî imprimantei,

C5 D5 E5 F5 3E Ol 32 10

00 32 11 7E 3A 06 7B 30

04 7B EB ED 52 EB 23 CO
3A 10 7B C6 01 FE 02 CA

06 0.0 CD 05 79 06 OA CD

CO CI ED 43 OC 7B 3A OE

7B FE 01 CA A6 79 3£ 01

3A 06 7B Oi 00 00 4F ED

30 3C 3D CA CC 79 06 20

32 OF 7B 06 00 CD D5 79

FE 00 CA CC 79 06 OC CD

00 32 11 7B ED- 4B OC 7B

22 03 7B Dl ED 53 OA 78

F5 ED 5B OA 70 D5 3A 07

F5 7E FE SE C2 10 7A F1

05 79 CD 36 79 C3 F5 79

CD D5 79 06 OF CD D5 79

C2.41 7A FI 06 20 CD D5
CD D5 79 CD 36 7.9 C3 F5

20 CD 05 79 06 1B CD 05

79 C3 F5 79 FE SA C2 77

1B CD 05 79 06 34 CD D5

39 C2 92 7A FI 06 20 CD

35 CD D5 79 CD 36 79 C3

06 20 CD 05 79 CD D5 79

79 CD 67 79 F5 7E 06 30

91 4F 78 FE 00 C2 CB 7A

C3 F5 79 3E OA 81 05 CA

OE 7B FI CD 36 79 C3 F5

32 1.1 7B FI 06 20 CD 05

46 CD D5 79,CD 36 79 C3

Tabelul 1: Fişierul cu coduri hexa¬
zecimale.

Pentru a crea spaţiul necesar in¬
troducerii programului BASIC 1 este
necesara ştergerea instrucţiunilor
din BASIC ale editorului prin execu¬
tarea instrucţiunii NEW (nu se dă
RESET!}. S# introduce în continuare
programul din tabelul 2.

4 RAND0MÎ2E USR 64330s CLS '

5 PRINŢ " Aşteptat! va rog”

^ 10 LEI i ==— i s LET, u=~ls LET w=0

20 LET i*i+ls IF 1*2420 THEN
00 TO 500

30 LET h*PEEK (32Q00-M)

. 40 IF h<48 THEN 80'TO 20

50 GO SUB 100? LET i = i+-ls LET 1 '"
hl*h*16: LET h«PEEK ( 32000+ i)
60, GO SUB 100s LET hl ~hî+h .

70 LET u*u+i ''

■ 83 LET w=4*ht •. '

87 POKE' C31000+U)»hl '

90 LET hiGO TO 20
iOO IF h <58 THEN LET h=h-48
110 IF h>58 THEN LET--h*h-55
120 RETURN Ţ ' ■ ' ,

500 CLS

, 510 PRINŢ 1 '• AT 4 r ,5; “Tot al ul de ve
rit iţiMW .:
520 PRINŢ • ■ ■ AT 6,5? "Corect i

Realizat";AT 8,5?"61332 M ;
AT S r 20|w-

530 IF y**6X332 THEN PRINŢ AT 16
T 5?“Se inearca-editorul fara a d
a RESET introduc modifi-c

ari Ie in BASIC* H 8 STOP 1
540 PRINŢ AT 16,4r M Verificaţi
toate datele in-t roduse t RANDOM
IZE USR 64330 )."i STOP

Mod^fleărll® progra¬
mului BASIC al edito¬
rului

în tabelul 3 sînt iis-,
tate toate instrucţiunile'
unde se (ac modificări.

Tabelul 3: Modifică-
riie făcute,în textul BA¬
SIC al editorului

Cu modificările fă¬
cute se poate verifica
•funcţionarea ansam¬
blului calculator-edi-
tor-im pri mantă, d înd
comanda de tipărire a
fişierului cu codurile
hexazecimale (introdus
anterior), iâr în lipsa
imprimantei se poate
ieşi cu BREAK din sta¬
rea de aşteptare â cal¬
culatorului. >

lulia

a tipăririi blocurilor din text, cît şi o
facilitate deosebită, care constă în
..tipărirea dedduă ori a fiecărei linii
din text pe un rînd ăl imprimantei
(tipăreşte .aceeaşi .pagină de două
ori).

Modificarea, editorului de lexte
presupune:

— introducerea unui orogram su¬
plimentar în cod-maşină;

— modificarea programului BA¬
SIC ai editorului., Ţ

. Introducerea programului supli¬
mentar în sod-maşlnă

Programui în cod-maşină are o
lungime de aproximativ 500 de oc¬
teţi şi se introduce în memoria cal¬
culatorului începînd de la adresa
31000. Pentru aceasta se va crea cu
ajutorul editorului un fişier cu co¬
duri hexazecimale (din linia 1 şi co¬
loana 1 ale editorului), identic cu cei
din tabelul 1, care vă fi introdus în
memorie cu‘ajutorul unui program
BASIC (notat BASIC 1), care ulte¬
rior ya fi şters.

Comenzile pentru
imprimantă

O parte a acestora
se introduc în textul
de tipărit şi sînt repre¬
zentate de caractere
grafice, introduse în
mod grafic (exemplu
dreptunghi negru),
intr-un singur caz, ca¬
racterul grafic trebuie
urmat de două cifre
-zecimale, fără biancuri
între cele trei carac¬
tere.

CAPS şi 1 Start ca¬
ractere eiongâte;

CAPS şi 2 Stop ca¬
ractere elongate;

CAPS şi 3 Start su-
praimprimare;

CAPS şi 4 Stop su¬
praimprimare

CAPS şi 5 Start 6 li¬
nii pe inch;

CAPS şi 6 Start 8 li¬
nii pe inch;

CAPS şi 7 xx (urmat
de două cifre zecimale
xx)

— fiecare linie din
text Se imprimă de
două ori pe aceeaşi li¬
nie a imprimantei ia
distanţa xx biancuri;

CAPS şi 7 00 (urmat
de două cifre zero)

— listarea devine
normală, fără dublarea

, liniilor la imprimantă;

CAPS şi 8 Salt la pa¬
gina nouă;

La comenzile proprii
editorului s-a adăugat
una referitoare la nu¬
mărul de caractere de
tipărit pe un rînd ai im¬
primantei (se pot tipări
oricîte caractere per¬
mite imprimanta pe un
rînd, faţă de 64 cît per¬
mite editorul nemodifi¬
cat).

Avînd o anumită ex¬
perienţă de progra¬
mare, este posibilă şi
modificarea paginii
HELP a editorului, in-
troducîndu-se corect
coduriie de control la
imprimantă (pagina
HELP precede partea
în cod-maşină a edito¬
rului).

15 POKE 23609,100 s CLEAR 31999
î GO SUB 4000 î PRINŢ AT 10,5î FL
ASH lî"Do NOT stop the tape"? A
T 1,0: 1 LOAD ""CODE : LOAD “ t aswo
rd"C0DE s CLS s PRINŢ AT 10,6; F
LASH 1;"Stop the tape"s GO SUB 1
lî LET a=USR 59081: GO TO 10
240 LET i = 12î PRINŢ AT i,0;"Fin
ish at line? (last)": GO SUB 600
Os IF THEN GO TO 247

245 LET a*64«<INT VAL a$)

250 LET wl*64: CLS î PRINŢ AT 1

2,3;"Introduceti nr. de earecter
e pe rind daca este diferit de 6
4 : INPUT w$

251 ÎF w$<>"" THEN
LET w1*VAL

252 POKE 31494, wl

253 LET y=32000-t-c: GO SUB 701 Os
POKE 31490, x2 s POKE 31491, x 1
255 LET y*=32000+a: GO SUB 7010s
POKE 31492,x2: POKE 31493,xl
260 CLS : PRINŢ AT 20,0; "Apasat

i BREAK pentru a termina
listarea"

265 RANDOMIZE USR 31000

266 CLS

270 GO TO 25

705 SAVE ' "Irnp-B, V.L. "CODE 31000
500 • • .

770 PRINŢ AT 19,0;

780 VERIFY PRINŢ AT 21,0;"?
tasword: basic O.K.;?";AT 19,0;

ŢS5 VERIFY "Împ-B.V.L."CODE 310
00,500 .

790 VERIFY a*C0DE 54784,10751;
PRINŢ AT 21,20;"? m/code O.K.?"

795 PAUSE 100

796 CLS

798 GO TO 25

7000 DEF FN p(x)=PEEK x+256*PEEK

<x + l)

7010 LET xl*INT (y/256)

7020 LET x2=y-x1*256
7030 RETURN

Tabelul 2: Programul BASIC i
Avînd fişierul cu codurile din ta¬
belul 1 introduse din linia 1 şi co¬
loana 1 ale editorului, cît şi progra¬
mul BASIC introdus, acesta se va
rula cu comanda RUN. Dacă datele
din fişier sînt validate (suma totală
este corectă), se reîncarcă editorul
cu LOAD ““ fără a da RESET

Surround sound-system

Evoluţia tehnologică rapidă a con¬
dus la îmbunătăţirea continuă a pa¬
rametrilor electrici şi acustici ai apa¬
raturii de larg consum şi în special
ai aparaturii audio portabile. C-om-
pact-discul, egalizorui grafic, tune-
rui „cu sintetizare, de frecvenţă, dis¬
pozitive! de alarmă antifurt, redarea
spaţială a sunetului, timarul, meca¬
nismul cu dublă casetă şi viteză mă¬
rită "-sini astăzi echipamente întîlnite
curent în aparatura portabilă.

Pentru îmbunătăţirea audiţiei s-au
urmărit mai multe căi:

— extinderea utilizării de incinte
cu două sau mai multe cqi (facilitată
de perfecţionările în fabricaţia difu-
zoareîor şi de introducerea unor
magneţi cu proprietăţi superioare);

— realizarea de circuite integrate
specializate pentru o serie.de func¬
ţiuni: egalizoare grafice, filtre active,
lărgirea stereobazei, procesarea
semnalului monotonie în pseudoşte-
reo eîc.;

— perfecţionarea echipamentului
electronic pentru a se obţine o pu¬
tere de ieşire sporită în condiţii de
calitate superioară;

— revenirea ia soluţii anterioare,
cu sau fără îmbunătăţiri, cu sau fără
nume noi (pseudocvadrofonia, cva-
drofonia eîc ).

Menţionăm dotarea unor aparate

cu:

— DYNAMIC OPTIMUM L.OU-
DNESS (DOL), purtînd semnătura
firmei SONY;

— TURBO BASS sau BASS BO-
OST, avînd ca scop o îmbunătăţire a
redării frecvenţelor joase, avînd în
vedere că, ‘în general, datorită ca¬
racteristicilor impuse acestui gen de
aparatură (gabarit şi greutate re¬
duse), redarea frecvenţelor joase
este deficitară. Sistemul utilizează
un difuzor specializat pehtru repro¬
ducerea frecvenţelor joase, montat
în^corpul centra! ai aparatului la un
capăt al unui labirint acustic, permi-
ţînd o îmbunătăţire substanţială a
redării frecvenţelor joase. Acest di¬
fuzor este excitat de un amplificator
separat de cele două canale stereo
(L, R):

— SURROUND SOUND — sistem
de îmbunătăţire a redării sunetului
în vedere obţinerii unei reproduceri
cit mai fidele a imaginii sonore.
Apărut cu 3—4 ani în urmă, sistemul
SURROUND SOUND SYSTEM a
echipat la început aşa-zisele AV
CENTERS, care cuprindeau:

— sistem dş interconectare
într-un sistem unitar a tuturor com¬
ponentelor audio şi video, cu posibi¬
litatea selectării sursei sau progra¬
mului dorit (TV, VCR, TUNER,
CASS-DECK, TAPE etc,);

— circuit de reducere a zgomotu¬
lui şi deqi o îmbunătăţire a dinamicii
sunetului. Cel mai des utilizat circuit
- DOLBY B sau C;

— circuit DOLBY SURROUND, un
aît brevet al celebrei firme DOLBY
LABORATORIES LTD., ce permite
îmbunătăţirea sunetului stereofonic
la casete video înregistrate stereo
HI-FI:

— circuit MATRIX-SURROUND ce
permite o redare a semnalului stere¬
ofonic cu o îmbunătăţire substan¬
ţială a imaginii sonore, mult apro¬
piată de audiţia din sala de concert.
Aceasta presupune utilizarea unui
amplificator stereo cu putere mult
mai mică decît amplificatorul de pu¬
tere al sistemului audio (cuprins în
gama 2 x 20 -e 40 W) ce excită o a
doua pereche de incinte amplasate
în spatele ascultătorului. Pînă la
acest punct totul este asemănător
reproducerii cvadrofonice. in plus,
circuitul dispune de linii de întîrziere

$$mâţ ees c u

a semnalului în limitele de 5
ms — 35 ms, ceea ce permite repro¬
ducerea fenomenelor de reverbera¬
ţie şi chiar ecou ce apare în sălile
de audiţie de mari dimensiuni;

— unele echipamente AV dispun
şi de posibilitatea de.procesare digi¬
tală a sunetului şi imaginii în vede¬
rea corectării sale pentru o reprodu¬
cere de înaltă calitate;

— amplificatorul stereo pentru ex¬
citarea incintelor de spate, amplifi¬
cator ce se înscrie, evident, în nor¬
mele HI-FI, realizat de obicei cu cir¬
cuite hibride de putere..

- trebuie să menţionăm că un ast¬
fel de aparat are un preţ destui de
ridicat, situat în jurul valorii de
1 000 de dolari, fapt ce a determinat
o răspîndire destul de redusă. Desi¬
gur. producătorii şi-au adus aminte
de soluţiile mai vechi, cum ar fi pse¬
udocvadrofonia, realizabilă cu chel¬
tuieli minime şi rezultate impresio¬
nante în audiţie. în momentul de
faţă, pe piaţa bunurilor de larg con¬
sum sînt expuse un număr foarte
mare de radlocasetofoane dotate cu
sistemul SURROUND SOUND, dar
care nu este nici de departe siste¬
mul utilizat în centrul AV descris
mai sus.

Pentru uşurinţa utilizării vom
apela ia o schemă extrem de răspîn-
dită la aparatele aflate pe piaţă, in¬
clusiv la uneie aparate importate în
România. Este vorba de rezolvarea
firmei SANYO, Japonia, la radioca-
setofdnul tip M903SR-K. Pentru
uşurinţa înţelegerii schemei, aceasta
a fost împărţită în trei figuri dis¬
tincte: un circuit de intrare, egalizo¬
rui pe cinci frecvenţe, etajul final şi
de comandă.

Etajul de intrare (figura 1) cu¬

prinde un divizor rezistiv pentru
două sensibilităţi diferite. în funcţie
de sursa de semnai exterioară (CD.
AUX, TAPE), sau internă (microfon,
cap magnetic, tuner), urmat de un
etaj de amplificare cu zgomot redus
(TI. T3) şi un filtru de accentuare
comanda* electronic de tranzistoa-
reîe T2 şi T4.

Figura 2 cuprinde egalizorui grafic
realizat cu . un., circuit integrat spe¬
cializat SA3824LS, ce asigură corec¬
ţia caracteristicii de frecvenţă în
cinci puncte ale acesteia. La ieşirea
circuitului integrat sînt conectate un
circuit de reglare a balansului şi un
reglaj de volum prevăzut cu LOUD-
NESS necomutabil. Schema elec¬
trică a egaiizorului grafic cu acest
circuit integrat se poate utiliza şi in¬
dependent de restul montajului, în
contextul solicitat de constructorul
amator.

Figura 3 cuprinde etajul final de
putere al radiocasetofonului. Din
examinarea schemei se remarcă ur¬
mătoarele:

— etajele firtale sînt realizate cu
ajutorul unui circuit integrat de pu¬
tere tip LA45S7. Circuitui dispune
de pornire silenţioasă (MUTE) şi co¬
mandă exterioară pentru funcţionare
în sistem SURROUND SOUND.
Poate livra o putere de maximum
2 x 5,5 W/4H;

— difuzoarele de spate se conec¬
tează între cele două ieşiri ale circu¬
itului integrat (în punte). Pentru a
nu se periclita funcţionarea etajului
final prin reducerea prea mare ă va¬
lorii impedanţei de sarcină, incintele
de spate vor avea o impedanţă pro¬
prie de minimum 6 n/buc.

Acest mod de conectare permite,
totodată, ca puterea livrată incinte¬

lor spate să fie mal redusă compara¬
tiv cu incintele principale faţă;

— circuitul de comandă preia,, ca
semnal de comandă, o parte a sem¬
nalului util care este redresat de un
redresor cu dublare de tensiune şi
aplicat comutatoarelor electronice.

Trebuie menţionat că fără conec¬
tarea difuz-oarelor spate nu se reco¬
mandă a cţ i o n ar e a co m u tat o ruiu i
SURROUND SOUND, deoarece au¬
diţia va fi denaturată de filtrele,
care, intrînd în funcţiune, vor accen¬
tua neplăcut capătul superior ai
benzii de 'frecvenţe reproduse şi
zgomotul sursei de semnal.

Constructorul amator poate expe¬
rimenta, cu rezultate spectaculoase
în audiţie, o combinaţie formată din:

— un circuit pentru lărgirea stere¬
obazei (WIDE STEREO);

— un amplificator audio ce poate
suporta o impedanţă'de ieşire re¬
dusă pe fiecare cana! (circa 2 fi);

— o reţea pentru obţinerea unui
efect pseudocvadrofonic;

— o pereche de incinte de mici
dimensiuni plasate în spate, alimen¬
tate din reţeaua pentru obţinerea
pseudocvadrofoniei.

Aceste montaje pot fi găsite în co¬
lecţia revistei „Tehnium" sau în
unele lucrări citate în bibliografie.

BIBLIOGRAFIE;

Colecţia revistei „Tehnium"

G.D. Oprescu — „Hi-Fi ABC“
SANYO-M903 SR-K — INSTRUC
TiON MANUAL

(CONTINUARE ÎN PAG. 23)

TUNER

la pin 21
BA 3824LS

T2 \
2SC1740LN

TUNER

ia pin 22
BA 3 8 24 LS

R1GHT

7SC1740LN

TEHNIUM 4/1991:

INTRODUCERE
ÎN TELEVIZIUNE

se explică cel mai adesea surprizele
neplăcute pe care ie avem uneori
cînd, împrumutînd caseta unui cu¬
noscut, o recuperăm deteriorată,
marea majoritate concluzionînd că
respectivul are uri aparat defect.

De asemenea, s-a constatat că im¬
purităţile nu se acumulează în spe¬
cial pe traseul pe care defilează
banda, ci puţin deasupra şi dede¬
subt, cît şi cel mai adesea în într^-
fier.şi spaţiul dintre cap şi tambur,
afectînd imediat şi în mod vizibil
imaginea. Toate aceste locuri în
mod normal nu pot fi curăţate cu
ajutorul casetelor descrise anterior.
Din această cauză, în cursul ultimu¬
lui an a fost lansată o nouă casetă
care curăţă setul de capete cu aju¬
torul a patru perii speciale. Două
dintre ele sînt destinate tamburului
video, şanţurilor şi capetelor, fiind o
dată şi jumătate mai late decît
banda. Prima perie este umezită cu
alcool izopropilic, la rîndul ei ume¬
zind tamburul, cea de-a doua absor¬
bind impurităţile dizolvate şi uscînd
tamburul. Cea de-a treia perie cu¬
răţă dispozitivul de' tensionare a
benzii şi ghidajele, iar â patra ca-

bestanuî şl rola presoare. Toate pe¬
riile sînt constituite dintr-um materia!
cu coeficient de absorbţie foarte ri¬
dicat şi sudate pe suport cu ajutorul
ultrasunetelor.

Procesul de curăţare se desfă¬
şoară după cum urmează: imediat
după introducerea casetei în video-
casetofon se declanşează o tempori¬
zare ce permite mecanismelor de în¬
cărcare ale aparatului să-şi desfă¬
şoare ciclul de funcţionare. După
aceasta, un mecanism special simu¬
lează prezenţa unei casete obişnuite
pentru ca videocasetofonul să-şi
continue funcţionarea normală pe
poziţia „play“. Abia după ce toate
aceste operaţii s-au terminat, periile
ies încet-din casetă şi sînt îndreptate
spre tambur. Durata de curăţare
estr de 10—15 secunde, după care
periile se retrag în interiorul casetei.
In plus,_setul de perii este fixat pe
un cartuş ce se poate extrage pen¬
tru a spăla periile. De asemenea, un
contor indică numărul de curăţări ce
au avut loc. în aşa fel încît cel, ce
utilizează o astfel de casetă va şti
cînd este timpui să schimbe setul de
perii.

două sau mai muîte căpeîe fixate pe
un tambur ce se învîrteşte cu o vi¬
teză de 30 de ture pe secundă,
banda avînd o viteză de 23,39 mm/s
la sistemul VHS (standard play). în¬
tre bandă şi capete se formează un
spaţiu gen pernă de aer. Pentru a
împiedica o aderare prea puternică
a benzii pe tambur, cît şi circulaţia
aerului au fost prevăzute cinci şan-
»ţuri paralele pe tambur. Din practică
s-a constatat că praful şi resturile de
bandă se acumulează în aceste şan¬
ţuri şi împiedică circulaţia aerului,
creşte frecarea cu banda, care se în¬
călzeşte suplimentar, ceea ce îi
scurtează viaţa. Fenomenul de obi¬
cei continuă prin depunerea impuri¬
tăţilor chiar pe suprafaţa tamburului,
care devine deosebit de abraziv şi
distruge rapid benzile, -tăsînd urme
vizibile cu ochiul liber. în acest mod

Din nou despre capetele video
O verigă importantă în. operaţiile
de întreţinere a videocasetofoaneior
este aceea de curăţare, a capetelor
video. în mod uzual acest lucru se
face cu ajutorul unor casete special
concepute pentru acest scop; aces¬
tea pot fi cu bandă relativ abrazivă,
care prin frecare dislocă murdăria
care a aderat pe tamburui rotativ, fie
avînd banda cu o compoziţie textilă
care se umezeşte cu un lichid pe
bază de alcool şi care în cîteva se¬
cunde adună urmele de bandă şi
praful rămas pe cap.

în cazul unui videocasetofon tre¬
buie făcute cîteva remarci în privinţa
unor fenomene ce apar în timpul
funcţionării şi care îl deosebeşte de
magnetofoanele şi casetofoanele
audio. Spre deosebire de acestea
din urmă, un videocasetofon posedă

CRISTIAN I VAN CIO V ICI

Schema cablajului imprimat şi dis¬
punerea pieselor sînt date în figura
4. De remarcat este faptul câ acest
cablaj este aceiaşi pentru ambele
variante de. utilizare, modificările
pentru varianta în punte fiind cele
enumerate mai sus. Atenţie la pie¬
sele R2, R3, R4 şi R5, care au valo¬
rile diferite de la o variantă ia cea¬
laltă. De asemenea, în cazul acesta
intrarea 2 (pinul 5) se leaga ia masa
cu ajutorul unui ştrap, iar rezistenţa
R5, care era legată între condensa¬
torul C9 şi masă, va fi legată între
C9 şi CB.

Circuitul va fi obligatoriu montat
pe radiator, chiar dacă este dotat cu
protecţie termică. Se recomandă uti¬
lizarea condensatoarelor cu tantal şi -
a rezistoarelor cu peliculă metalică.

AMPLIFICATOR AUDIO
CU A2005

aceeaşi dispunere şi aceleaşi valori.
Diferenţele ce apar la varianta în
punte faţă de cea stereo sînt: intra¬
rea celui de-al doilea amplificator
este la masă, condensatoarele de
cuplare cu sarcina dispar şi reţeaua

de reacţie se modifică puţin la cone¬
xiunea în punte faţă de cea stereo.
Bineînţeles că sarcina va fi conec¬
tată între fiecare ieşire şi masă în
primul caz şi între cele doua ieşiri în
cel de-al doilea caz.

Circuitul integrat A2005V este un
dublu amplificator audio de putere.
Acelaşi circuit mai este produs de
către National Semiconductor sub
numele de LM2Q05T-M sau de către
SGS cu denumirea TDA20O5. intere¬
sul pe care îl suscită este justificat,
de performanţele obţinute, cît şi de
gabaritul foarte mic ai amplificato¬
rului stereofonic construit cu un mi¬
nimum de piese.

Performanţele circuitului sînt ur¬
mătoarele:

Tensiune de alimentare E: 4—18 V
(max. 28 V)

Curent de ieşire: 3,5 A
Putere disipată maximă: 30 W
- Curent de repaus: 115 mA
Sensibilitatea de intrare: 250 mV
Banda-de frecvenţă (la Au = 40 dB
şi Rs = 4fl): 70 kHz
Distorsiuni (E = 9 V, Rs = 4(1, Po=
0,05 W-4,1 W): 1%

Putere (E = 18 V, Rs = 4fl): 2 x 6 ( 5

ETAJ DE
INTRARE

PREAMPUFICATOR

REACŢII

-11 BOOTSTRAP

PROrECTE

TERMICĂ

PROT. ..L

DIFUZ0F— PROT.

SUPRA-

TRcirH--- tensiuni:

DIFUZOR î

CENTRARE

TEÎiSÎUNi

MEDIANĂ

Schema-bloc internă a circuitului
este cea din figura 1. Circuitul fiind
dublu, avem două căi de semnal
identice, comune fiind doar alimen¬
tarea şi circuitul de centrare a ten¬
siunii mediane. De asemenea, fie¬
care amplificator este protejat la su¬
pratensiune, are protecţie termică, a
sarcinii şi un sistem ce asigură
funcţionarea tranzistoarelor finale în
aria de siguranţă a caracteristicii fc
= f (V„) (SOAR).

Cu ajutorul acestui circuit integrat
se pot realiza două scheme: un am¬
plificator stereo cu- o putere ce
poate ajunge la 2 x IC W pe o sar¬
cină Rs=2 fi sau un amplificator
mono In punte cu o putere Po ~
12.5 W pe-o sarcină Rs = 4/i şi t =
-i- 14,4 V. Schemele folosite sînt cele
din figurile 2 (montajul stereo) şi 3
(în punte). Ele sînt foarte asemănă¬
toare. majoritatea pieselor avînd

PREAMPUFICATOR ETAJ PILOT

Isoar I ETAj F!NAL

^^tilitatea unui frecvenţmetru în laboratorul electronistului amator nu
poate fi pusă în discuţie. Un frecvenţmetru foarte simplu de realizat (cu
un singur circuit integrat) şi care poate măsura frecvenţe cuprinse între
10 Hz şi 100 kHz este cel din figură. Aparatul dispune de următoarele
game de măsură:

1) 10 Hz — 100 Hz;

2) 100 Hz — 1 000 Hz;

3) 1 kHz - 10 kHz;

4) 10 kHz — 100 kHz.

Circuitul integrat (care este „inima" montajului) este un circuit bascu¬
lant monostabil tip CDB4121E (în capsulă T0116). Funcţionarea apara¬
tului este următoarea: semnalul a cărui frecvenţă se doreşte a fi măsu¬
rată se injectează la intrare (pinul 5). Din comutatoarele cuplate cu cîte 4
poziţii, Kla şi Klb, se alege una din cele patru game de măsură. Semna¬

lul de ieşire cules pe pinul 6 este redresat de către dioda 1N4148 (sau
1N914) şi apoi filtrat de către condensatorul C5, obţinîndu-se astfel-un
semnal continuu, care este transmis prin rezistenţa R5 instrumentului de
măsură. în funcţie de sensibilitatea instrumentului se aleg componentele
R6 şi C5 astfel:

a) pentru o sensibilitate de 1 mA vom avea R6= 39 kfî şi C5 = 2,2 mF;

b) pentru 500 nA: R6 = 6,8 kfl şi C5 = 15 nF\

c) pentru 1 mA: R6 = 3,9 kfl şi C5 = 22 fiF.

Datorită faptului că prin instrument trece un curent ce depinde de
frecvenţă, este posibilă etalonarea cadranului direct în unităţi de frec¬
venţă în loc de microamperi. Tensiunea de semnal minimă ce trebuie
aplicată la intrare este de 2,5 V. Dacă amplitudinea semnalului este mai
mică, trebuie prevăzut înainte un preamplificator care să amplifice ten¬
siunea pînă la nivelul optim.

DISPERSOR

DE LA micr
MAGNETRON

BLINDAJ

CAVITATE |
REZONANTA

ALIMENTE _

DE ÎNCĂLZIT

FARFURIE —

CITITORII REC^Vj

g. SMiCQLÂE OHĂGULĂÎNJESCU

1. Gen&raiităţi

Cuptorul cu microunde — utilizat
pentru încălzirea, coacerea sau de¬
congelarea rapidă a unor alimente
— pătrunde, în uitimuî timp, tot mai
mult în bucătăriile din lumea în¬
treagă.

Motivul? Posibilitatea încălzirii în
volum, uniformă şi rapidă, a oricărui

aliment conţinînd molecule de apă 1 .

Avantajele procedeului de încăl¬
zire cu microunde sînt esenţiale (re¬
ducerea cu pînă la 75% a timpului şi
cu pînă la 80% a energiei necesare
obţinerii aceluiaşi efect termic, în¬
treţinerea simplificată prin autocură-
ţare etc.) în raport cu unele incon¬
veniente (preţ de achiziţie reiativ ri¬

dicat, încălzire slabă sau imposibilă
în cazul anumitor alimente, absenţa
prăjirii şi a colorării superficiale
etc.).

Microundele 2 sînt unde electro¬
magnetice avînd frecvenţe f = 0,3 —
300 GHz (corespunzînd unor lun¬
gimi de undă X = 1 — lO m), al că¬
ror spectru este situat între cel al
undelor radio şi cel ai radiaţiilor vi¬
zibile.

Un cîmp electromagnetic de ase¬
menea frecvenţe poate produce în¬
călzirea în volum a anumitor mate¬
riale nemetalice (întrucît cele meta¬
lice reflectă microundele), fenomen
datorat atît pierderilor prins cosrsduc-
ţie (specifice tuturor dielectricelor),
cît şi, mai ales, pierderilor prin his¬
terezis electric (specifice dielectrice-
lor polare).

S-a constatat că moleculele bipo¬
lare de apă prezintă ceie mai impor- :
tante pierderi prin histerezis electric
tocmai la frecvenţele specifice .mi¬
croundelor.

în consecinţă, toate materialele
conţinînd molecule de apă — şi în
special alimentele la care se adauga
şi moleculele de grăsimi vegetale
sau animale — pot fi încălzite în vo¬
lum, uniform şi rapid cu ajutorul mi¬
croundelor.

Se demonstrează că adinclmea de
pătrundere p a unei unde electro¬
magnetice plane într-un dielectric (p
= distanţa pe parcursul căreia 86,5%
din puterea intrată prin suprafaţa
dielectricului se transformă în căl¬
dură) este dată de relaţia:

p (cm) = -

2 7r tg 6 l/er
unde: X (cm) — lungimea de undă în
aer; ■ -

tg 8 (-) — factorul de pierderi die-

Sectrice;

er (-) — permitivitatea relativă a
dielectricului.

Dar tg 8 şi er depind nu numai de
dielectricuî (alimentul) de încălzit,
c^şi de frecvenţa cîmpului f, de tem¬
peratura T şi de gradul de umiditate
respectiv.

De exemplu, în cazul apei (pentru
f = 1—10 GHz şi T = 20—100° C)
sînt valabile relaţiile (2), (3):

er « 87 •- 0,38 T

în consecinţă, întrucît pe parcur¬
sul încălzirii, parametrii tg 6 şi e r ai
alimentelor se modifică substanţial
cu temperatura, pierderile prin his¬
terezis electric scad simultan cu
evaporarea apei (încălzirea chiar în¬
cet înd ia evacuarea totală a aces-

1 Alimentele cfe orlgin# vegetali sau ani¬
mală m api pînă la 65%,.. 75% sub forma a
milioana d@ molocuSe bipolara pa cm 3 (1),
( 2 ).

2 Cunoscut® şl sub numai® da „hiparfrac-
w@n|8“ sau „frecvenţa ultra/supra/extrem da

v fflBSŞŞS&k * r j tr iKLi.!

Ing. AURELîAN IVSATEESCU

Creşterea calităţii audiţiei muzi¬
cale este un obiectiv continuu urmă¬
rit de către iubitorii de muzică.
După cunm se ştie, în cazul audiţiilor
stereofonice, zona în care apare
acest efect este dependentă de o
serie de factori, între care cei mai
importanţi sînt cei legaţi de:

— amplasarea corectă a incintelor
acustice: distanţa dintre ele, distanţa
pînă la auditor, înălţimea la care sînt
plasate etc.;

— conformaţia şi dotarea din ca¬
mera de audiţie (suprafaţa camerei,
raportul lupgime-lăţime, volumul ca¬
merei, existenţa unor obiecte cu
proprietăţi foncabsorbante sau fo-
noreflectante puternice etc.).

Specialiştii au căutat diverse solu¬
ţii care să îmbunătăţească audiţia
într-un spaţiu dat. Rezolvările sînt
diverse, plecînd de la montaje sim¬
ple pînă la soluţii sofisticate care
cuprind cvadrofonia sau, mai nou,
sistemul Dolby Surround Sound, ce.

utilizează sisteme electronice de în-
tîrziere a sunetului şi reproducerea
cu ajutorul a patru incinte.

Vom prezenta o soluţie la înde-
mîna constructorului amator, ce fo¬
loseşte un număr mic de compo¬
nente, dar are o eficienţă foarte ridi¬
cată şi uşor sesizabilă. Schema
electrică a acestui adaptor cuprinde,
pe lîngă instalaţia stereofonică exis¬
tentă (amplificator şi incinte acus¬
tice), două circuite RC identice şi
două difuzoare de bandă largă cu
un răspuns cît mai bun în porţiunea
medie şi înaltă a spectrului.

Se observă următoarele:

— circuitele RC formate din po-
tenţiometrele bobinate de 50 H şi
condensatoarele de 100 n.F au roiul
de a atenua frecvenţele joase repro¬
duse de difuzoarele suplimentare.
De altfel, efectul stereo nu este sesi¬
zabil în acest domeniu de frecvenţă;

— difuzoarele utilizate se mon¬
tează în cutii suplimentare, de di-

G=C2=lOOjuF nepolarizat
R1-4?2= 5Oii bobinat

mensiuni apropiate de gabaritul di¬
fuzorului. Se vor prefera difuzoare
cu con supiirhentar;

— difuzoarele suplimentare se
aşază, conform figurii, la cca 30—50
cm distanţă în lateral faţă de incin¬
tele de bază;

— se va respecta cu stricteţe co¬
rectitudinea cablajului, în caz con¬
trar efectul este nul sau chiar neplă-
1 cut.

Folosirea acestui montaj permite
accentuarea efectului stereofonic pe
o zonă mai întinsă. Pentru realizarea
instalaţiei se-'va proceda astfel:

— se aşază difuzoarele suplimen¬
tare la cca 50 cm distanţă de incin¬
tele de bază;

— se reglează iniţial un canal, de
exemplu stînga. Semnalul va fi apli¬
cat numai pe acest canal;

— se reglează R2 astfel încît in¬
tensitatea semnalului ia frecvenţe
medii să fie maximă în difuzorul R+
plasat în dreapta incintei R;

— se execută aceiaşi reglaj pe ca¬
nalul dreapta (R) din R1.

Pentru R1, R2 se pot utiliza poten¬
ţiometre bobinate de la difuzoarele
de radioficare. Condensatoarele ne¬
polarizate de 100 /uP se pot obţine
prin conectarea în serie, cu borna
plus comună, a clte două condensa¬
toare electrolitice de 200—220 n? la
minimum 40 Vc.c.

TEHNIUM 4/1991

teia), iar sarcina generatorului de
microunde poate varia în limite
largi.

Microundele pot fi generate cu
ajutorul unor tuburi speciale 3 — cel
mai utilizat fiind în prezent magne-
tronul.

Un magnetron este capabil să asi¬
gure puteri de ieşire {100 W — 25
kW), randamente (55%—65%) şi du¬
rate medii de funcţionare (« 3 000
de ore) net superioare aitor dispozi¬
tive pentru microunde. 4

Frecvenţa microundelor utilizat®
în cuptoarele de uz casnic 5 a fost
standardizată (de Convenţia Interna¬
ţională de ia Geneva, 1979) ia valoa¬
rea de 2 450 MHz.

Structura generală a unui cuptor
cu microunde de uz casnic este in¬
dicată în figura 1.

Microundele generate de magne¬
tron parcurg ghidui de undă şi sînî
difuzate în interiorul unei cavităţi re¬
zonante (conţinînd alimentele de în¬
călzit) cu ajutorul unui dispersau
Atît modul de construcţie a cavităţii,
cît şi prezenţa dispersoruîui permit
realizarea unei încălziri medii uni¬
forme a alimentelor. Forma şt mări¬
mea cavităţii optimizează randamen¬
tul şi viteza de încălzire, dar deter¬
mină în mod critic tipul, forma şi vo¬
lumul alimentelor de încălzit.

Cuptoarele cu microunde — de uz
casnic sau industrial — sînt prevă¬
zute din construcţie, în mod obliga¬
toriu, cu anumite dispozitive de pro¬
tecţie (pentru evitarea efectelor dău¬
nătoare ale cîmpului electromagne¬
tic de frecvenţă atît de înaltă asupra'
corpului uman), avînd atît rolul de a
atenua puternic cîmpul în exteriorul
cuptorului {blindaje şi garnituri spe¬
ciale, eficace), cît şi pe ce! de a
bloca magnetronul ia deschiderea
uşii cuptorului 6 .

Cuptoarele cu ...microunde sînt, de
regulă, automatizate, înîrucît nece¬
sită algoritmi- de control, şi comandă
relativ simpli. In acest scop au fost
chiar concepute şi implementate rr.i-
crosisteme specializate {cu micro¬
procesor), incluse într-un singur cir¬
cuit integrat 7 .

în figura 2 este prezentată sche-
ma-bioc simplificată a unui micro-
sistem destinat automatizării unui
cuptor eiectrocasnic cu microunde.

De îa tastatură se introduc datele
necesare:

— ora şi minutul de START şi
STOP ale încălzirii;

— temperaturile necesare (facul¬
tativ);

— informaţii (codificate) privind
natura şi cantitatea alimentelor sau
temperatura superficială finală a
acestora.

Aceste date sînt simultan afişate
pe panoul de comandă, prin inter¬
mediu! unor dispozitive optoelectro¬
nice cu LED-uri, şi înregistrate
într-o memorie tip RAM.

Alte date de intrare, destinate de
asemenea afişării şi memorării, sînî:
temperatura, condiţiile de funcţio¬
nare a cuptorului (de exemplu închi¬
derea corectă a uşii, prezenţa şi
frecvenţa tensiunii de alimentare)
etc. Ele se obţin cu ajutorul unor
traductoare adecvate.

Programul de funcţionare (înre¬
gistrat în memoria tip ROM) permite
încălzirea Sa temperaturi şi cu gra-
dienţi optimizaţi în raport cu datele
introduse. Uneori, acest program
este astfel conceput încît să sesi¬
zeze eventualele inadvertenţe ale
datelor de intrare. Dacă este . nece¬
sar să se introducă noi funcţii de
control/comandă, este suficientă
modificarea programului din memo¬
ria ROM, fără să fie înlocuit tot mi-
crosistemul.

3. Precauţii şi reguli de utilizare

A. Pregătirea îitoălkirii alimentelor

— se verifică (şi eventual se ajus¬
tează) orizontalitatea poziţiei cupto¬
rului;

— se amplasează alimentele nu¬
mai în vase din. faianţă, sticlă sau
material plastic®, de dimensiuni
adecvate®.

Este interzisă utilizarea cratiţeior
emailate sau din aluminiu (precum
şi a foliei de aluminiu menajer), in¬
clusiv a vaselor şi ustensilelor de
bucătărie parţial metalice. Vasele ci¬
lindrice cu pereţi verticaii, rotunjiţi
sînt mai indicate în acest scop,
comparativ cu cele dreptunghiulare
sau avînd pereţii înclinaţi;

— nu se va declanşa funcţionarea
cuptorului fără alimente introduse

(eventual se va putea lăsa- perma¬
nent în interior un pahar cu apă);

— nu se amplasează alimentele
direct pe platoul turnant inferior, ci
.doar prin intermediul unei farfurii.'al
unui vas etc.;

— nu se vor atinge pereţii interiori
ai cuptorului;

— nu se vor obtura orificiile de ră¬
cire în timpul funcţionării;

— nu se vor încălzi sticle închise,
conserve, ouă în coajă, nuci etc.

B. Aliment® cu încălzire/ fierbe?©/
coacere perfectă: came (de toate ti¬
purile, în special de peşte), mămă¬
ligă, griş/orez — în lichid, sosuri,
creme, legume, fructe ş.a.

Timpii de încălzire sînt. introduşi
automat (uneori manual) şi trebuie
respectaţi cu stricteţe, nedeschizînd
uşa cuptorului mai devreme.

C. Precauţii necesar® (a încălzirea
anumitor alimente

— caşcavalul se introduce numai
ras şi nu felii sau bucăţi;

— toate alimentele avînd o pieliţă/
coajă trebuie înţepate în prealabil
(cu un ac), de exemplu gălbenuşu¬
rile, mereie, perele, cartofii, ficatul
etc.;

— legumele şi fructei© se încăl¬
zesc mai bine dacă sînt In cantităţi
mici, tăiate în bucăţele şi introduse
în puţină apă;

— fasolea yerde se încălzeşte
greu, iar cea boabe deioc;

— apa se încălzeşte (In mod cu¬
rios!) mult mai greu într-un cuptor
cu microunde (decît de la o sursă
clasică de căldură).

După deconectarea magnetronu-
iui este absoiuî necesar un timp de
repaus,- întrucîî fierberea mai conti¬
nuă un timp în interioru! alimentelor
(acest timp este de ordinul a 4 mi¬
nute pentru fiecare 10 minute de
utilizare a cuptorului). în unele ca¬
zuri este necesară amestecarea ali¬
mentelor în' timpul încălzirii, întreru-

pînd funcţior e , ? f

acest scop.

O practice

— întrucît încălzirea aiftpenteioş

amplasate îr ptc pe un , ?

de ia periferia, acestuia, este’ util sa
se as«. Simen s "vas astfc ?

cît ca .•'.îns ze un *rc -

— din aceleaşi motive, partea mat;,
cărnoasă va fi aşezată spre exteriori
rul vasului, p a 'c să sp t
interior;

—- două ■ sau mai multe alimente
situate în aceiaşi vas nu, trebuie să
se sup . -

se utilizează afu dster în unele
tipuri de cupte
ounerea;

— cuptorul cu microunde se

poate l

conform instrucţiunilor spem.'/e fie¬
cărui tip;,

— ia deschiderea cuptorului, după
încălzire se vor utiliza mănuşi, înîru¬
cît

sele, farfuriile introduse .- deşi nu

se încălzesc prin microunde — se
încălzesc prin conducţie termică, de

la alimente: ..' ...

Printre 'producătorii actuali cei.
mai im .

crounde pentru uz casnib se numără'
TOSHIBA, SHARP, THOMSON/
MOULINEX, EBERHARDT, HOO-

VER etc.

BIBLIOGRAFIE

'' 4 CONS7 ' _

NESCU 1 ş.a Electronică dus-
trială. E.D.P., Bucureşti, 1983
2 RĂDO )f ' ĂN SC

N. ş.a

electronice industriale, Ecl Tehnică.
Bucure ş 8
3.

Ager da /adie nistuiui, Ed.

Tehnică, Bucure

3 La twwenf© atu d® ridicat®, un lob clasle
(cu vid) ar avea - performanţe tearts redus®,
st® datorită elementelor LC parazit® al® ®§®c-
IrosSSor fşl conexiunilor acestora), c8 şl din
cauza itapuSuf finit îl® tranzit al electronilor
într® electrozi (car®, te cazul microundelor,
k« mal poate II neglijat, tetrueft este compa¬
raşi cu perioada semnalului generaţi).

4 Glislraan®, tuburi eu undi progresivă,
dted® GUWN, diod® IftSPATT etc. (1), (2),

5 Estetă şl ®5t@ valori, standardizate, cte«!I-
nat© «eluslv aplicaţi lor industrial®, ştiinţifice
s'@u medica!® al© microundelor.

8 Un cuptor cu microunde, corect con¬
ceput şl executat, trebui® si radieze cel mult
1 mW/cm 2 , ia 5 cm de uşa de acces, închisă
CD, (2).

7 De @»®plu tipurile; I

• HH.'.u- V

MENTS)

PAL, precum si cele i r x v

special® pentru mk m •><*
furii şi mm resondifios a rin
dl n faianţă, perf*!#.,. pimi
se feste®# te microunde, Introd
prealabil f© de te cuptor ii fu
1S-~20 d» Daci

utilizare; diei e încălzesc pute» \ :
produc setei®!, tw bl
s Un *»a« prea hm son 1 1

microundelor te detrimentul ailis « :

TEHN1UM 4/1991

IIM SPRIJINUL GOSPODARILOR

APĂ CALDA
DE LA ,
ARAGAZ Ec

ŢEBRENCU,

Piatra-rxiaamţ

Căldura de la arzătoare, cînd ara¬
gazul este în funcţiune în scopul
preparării hranei, poate fi captată şi
pentru încălzirea apei necesare în
treburile gospodăreşti. Instalaţia
este simplă, pentru realizarea ei fi¬
ind necesară o ţeavă din cupru sau
inox avînd un diametru de 8—10
mm.

în figura 1 este prezentată instala¬
ţia montată pe corpul aragazului (1),
la unul din arzătoare. Ţeava (4),
avînd forma şi dimensiunile din fi¬
gura 4, se montează sub grătarul
(2). Aceste dimensiuni sînt informa¬
tive, ele urmînd să fie adaptate în
funcţie de arzătorul la care este
montată ţeava. Fixarea ţevii (4) de
corpul aragazului (1) se face prin in¬
termediul unor cleme (5), în cazul
nostru trei la număr.

Forma şi dimensiunile acestei
cleme sînt prezentate în figura 3a.
Dimensiunea de 8 mm (raza şi adîn-
cimea degajărilor) este pentru cazul
în care se foloseşte ţeavă cu un dia¬
metru exterior de 8 mm. Pentru o
ţeavă cu un alt diametru, aceste di¬
mensiuni se vor adapta corespunză¬
tor.

Reperul (6) este piesa interioară
între clema (5) şi corpul aragazului
(1). Dimensiunile acestei piese sînt
prezentate în figura 3b. Cele două
piese, clema (5) şi piesa interme¬
diară (6) se vor confecţiona din ma¬
teriale izolatoare de genul textolitu-
luij sticlotextolitului etc.

îmbinarea (7), prezentată în figu¬
rile 2a şi 2b, este o îmbinare indus¬
trială de tip ERMETO. Montarea ele¬
mentelor unei astfel de îmbinări se
face astfel:

— pe capătul ţevii (1) se introduc
piuliţa olandeză (2) şi pastila de pre¬
sare (3). Apoi, cu ajutorul unui dorn
corespunzător, capătul ţevii se va
„umfla" în aşa fel încît, presată cu
piuliţa olandeză (2), pastila (3) să nu
iasă de pe capătul ţevii. La fel se vor
monta elementele de îmbinare şi pe
celelalte două capete de ţeavă care
vin de la rezervor.

Piesa intermediară prezentată în
figura 2b este piesa cu care se reali¬
zează legătura dintre două capete
de ţeavă (capătul ţevii de la serpen¬
tina (4) şi unul din capetele de ţeavă
care vine de la rezervor). Deci pen¬
tru îmbinarea celor patru capete de
ţeavă vor fi necesare două piese in¬
termediare (figura 2b).

Indicaţii de realizare

Serpentina (4) este piesa care im¬
pune, pentru realizarea ei, o mai
mare atenţie. Ţeava, înainte de în¬
doire, se umple bine cu nisip. Cele
două capete ale ţevii se astupă cu
dopuri din lemn. După această ope¬
raţie se trece la formarea serpenti¬
nei, folosind un şablon.

Fixarea clemelor (5) de corpul
aragazului se face cu şuruburi pen¬
tru tablă (şurub cu cap cilindric
bombat 4,8 x 9,5).

Pentru acest tip de şuruburi gaura
care se va executa în corpul araga¬
zului va fi de 0 3,9 mm.

Aşa cum am mai arătat, serpen¬
tina se poate monta la oricare arză¬
tor, cu modificările dimensionale
care se impun.

Cu unele modificări se pot monta
două serpentine la două arzătoare.
O serpentină avînd dimensiunile
adaptate pentru acest scop se poate
monta în cuptor.

10 .,. 40

2 3 A 5 6

< 90 - h#'

# ACEASTĂ DIMENSIUNE ESTE INFORMATIVA
FÎlND STABILITĂ ÎN FUNCŢIE DE
POZIŢÎA ARAGAZULUI FATĂ DE PERETE.

Vă propunem realizarea unui labo¬
rator foto îrstr-un dulap-nişă (cu care
au fost prevăzute multe aparta¬
mente) şi care nu este utilizat ?n alte
scopuri.

Modul de amenajare este prezen¬
tat in figura 1.

Se montează în interior un blat
basculant de 10—15 mm grosime
din placaj sau TEGO, care se agaţă
cu o sîrmă de 3 mm diametru de
uşile deschise ale dulapului. întune¬
ricul se realizează cu o perdea
groasă, amplă care acoperă operato¬
rul în timpul lucrului (figura 2). în
timpul neutilizării, laboratorul se
„pliază" ca în figura 3.

Pe uşa din stînga se montează
mici etajere pentru materialele utili¬
zate, iar în partea de sus cele trei
becuri necesare lucrului (două colo¬
rate şi unul normal).

in cazul în care nişa este pe
peretele de lingă baie, se poate
realiza în dreapta jos şi un sistem de
spălare continuă cu ajutorul a două
furtunuri care se racordează la robi¬
netul de apă rece şi, respectiv, la
sifonul din pardoseală.

Labt : ‘or foto

EXECUTAREA
I UNUI TROTUAR

i DIN BETON
j ARMAT

MIRCEA CONSTANTIN MUNTE A NU

Aşa cum aminteam în articolul in- §

titulat IGRASIA ÎN LOCUINŢE, apă- |
rut în revista TEHNIUM nr. 2 şi |
3/1986, betonomania este o practică 1
nocivă în gospodărie deoarece se f
poate favoriza apariţia igrasiei în pe- 1
reţii locuinţei, Spre a nu cădea pe §
panta ridicolului şi a ignora complet |
rolul betonului în curte, menţionăm |
că el se poate utiliza cu succes la |
executarea trotuarelor şi uneori a |
unor platforme betonate în faţa anu- |
mi tor intrări în locuinţă sau anexe. 1

în continuare vom explica modul |
de executare a unui trotuar din be- |
ton în soluţie monolită sau prefabri- §
cată.

Pentru 1 m 3 de beton sîpt nece- |

sare următoarele:

— ciment 200 kg

— balast 1,2 m 3

— nisip 0,1 m 3

— apă 150—180 I. I

In soluţie mai simplă şi la înde-

mînă, betonul se mai poate realiza şi |
prin amestecarea cimentului, cu pie- I
triş în dozaj de 1 Sa 5. .în acest |
amestec se pune apă pînă se obţine ?i
un beton de consistenţă plastică. 1

Pentru a executa un trotuar din |
beton armat sau beton simplu este |
necesară respectarea succesiunii I
operaţiilor menţionate în continuare. |

După trasarea trotuarului, lucru ce I
se face cu ajutorul cîtorva ţăruşi şi a jj
cîţiva metri de sfoară, se îndepâr- I
tează stratul de pămînt vegetal şi, în I
funcţie de natura terenului, se alege |
tipul de strat suport. Dacă după |
efectuarea săpăturii de înlăturare a
stratului vegetal se constată că solul |
este alcătuit din pămînturi uşor ta- |
sabile (pămînt vegetal, loes, argilă, |
marnă sau nisip), stratul suport se §
va realiza cu bolovani sau piatră I
spartă de dimensiuni mai mari aşe- 1
zată la 2—5 cm una de alia. Dacă
fundul săpăturii este alcătuit din
pietrişuri şi bolovănişuri cu inclu- |
ziuni de pietre mai mari, în loc de I
sîraî suport cu bolovani sau piatră |
spartă se poate utiliza un strat su- |
port mai elastic — pietriş sau bolo- |
vărsiş bine compactat cu maiul. I
Orice trotuar, ca să fie util şi pe ii
care să nu stea apa, se execută cu §
faţa văzută ia 3—8 cm mai sus decît j-
cota terenului natural din jur. în 1
acest scop, neexecutîndu-se trotuar jj
bordurat, se montează scîndurile de S
ghidaj la cotă, se verifică vizual sta- |
rea materialului suport, se prepară |
betonul, se toarnă între ghidaje şi se |
nivelează.

dină de scînduri cît mai bine în¬
cheiată. NU se va prepara betonul
direct pe pămînt, deoarece acesta
va absorbi repede laptele, de ciment,
în plus, la lopătări există şansa de a
include pămînt în masa de beton,
ceea ce diminuează foarte mult re¬
zistenţa acestuia.

Pe suprafaţa dreaptă destinată
pregătirii betonului, în funcţie de di¬
mensiunile acesteia, se depozitează
3—7 roabe de pietriş sau balast
amestecat cu nisip, peste care se
toarnă cantitatea corespunzătoare
de ciment. Se amestecă bine agre¬

gatele cu cimentul în stare uscată. |
In final se aranjează sub forma unei
farfurii, la mijloc turnîndu-se 2—3
găleţi de apă. Cu grijă ca apa să nu i
iasă afară din conturul stabilit, pe
margini se introduce în apă, cu
lopata, cîte puţin amestec de agre-
gate-ciment. Pentru a realiza o con-
sistenţă plastică de lucru, ia nevoie

se poate completa cu apă prin tur¬
bare cu stropitoarea. După ce între¬
gul amestec a fost îmbibat cu apă,
se trece la omogenizarea lui în masă
prin iopătarea betonului din stînga
spre dreapta şi invers. Amestecarea
agregatelor cu cimentul şi cu apa
trebuie să se execute cît mai re¬
pede, iar turnarea să se facă ime¬
diat, deoarece priza (întărirea) beto¬
nului începe la o oră de la prepa¬
rare.

După ce am preparat o primă can¬
titate de beton, îl aşezăm între scîn¬
durile de ghidaj în exces fată de ni¬

velul orizontal finit. Conform celor
prezentate în figură, betonul tur¬
nat se nivelează cu dreptarul aşezat
pe muchie. Dreptarul se va aşeza pe
scîndurile de ghidaj, iar cu amîn-
două mîinile se trage, mişcîndu-l în
acelaşi timp de la dreapta spre
stînga şi invers. Concomitent se va
executa şi baterea (compactarea)

:j betonului cu dunga dreptarului, jjfn
| acest mod nu vor rămîne spaţii
Şj goale între beton şi dreptar, supra-
| faţa rezultată fiind astfel plană. Nu
j este bine a turna trotuarul în cîmp

I continuu, deoarec datorit^fruscâşl
splufuî în -timpul ciclurilor de hir
gheţ-dezgheţ, oetonul va crăpa.
Pentru a preveni acest neajuns, la
distanţa de 2—3 m se vop monta
1 scînduri, locul cărora constituind
| rostul de dilatare şi flexibilitate.
| Aceste scînduri se vor scoate după

! 2—4 zile de la turnare, avînd grijă să
nu se rupă muchia betonului. Locul
rămas liber se va umple cu bitum,

| cu mortar de nisip-ciment şi cînd
i este îngust, chiar cu nisip. Rosturile
din trotuar se vor alege astfel încît
să îndeplinească şi un rol decorativ.

Suprafaţa betonului se finisează
prin sclivisire sau prin realizare de
rugozităţi. Operaţia de sclivisire pre¬
supune împrăştierea de ciment pe
suprafaţa betonului proaspăt şi nive¬
larea prin batere şi întindere cu mis-
I tria sau drişca. Pardoselile sclivisite
fiind alunecoase, nu le recomandăm
la trotuare. Aspectul rugos al beto¬
nului se obţine fie lăsînd suprafaţa
betonului aşa cum rezultă în urma
nivelării cu dreptarul, fie presărînd
s nisip de dimensiuni mai mari sau
chiar prin imprimare de modele cu
rola.

Evitarea fisurării betonului proas¬
păt turnat impune ca suprafaţa be-
| tonată să fie protejată de acţiunea
| directă a razelor solare prin acoperi-
aa cu rogojini, saci de hîrtie etc. şi
1 prin stropire cu apă timp de 6—7
I zile începînd cu ziua a doua.

Pe lîngă turnarea în cîmp coriti-
| nuu a betonului, trotuare bune se
| mai obţin şi prin realizarea acestora
; din plăci preturnate. Acestea au ma-
;• rele avantaj că prin rosturile dintre
ele creează o suprafaţă elastică.

Pentru executarea plăcilor din be¬
ton preturnate se confecţionează
; 3—4 cofraje din lemn sau metal cu
jj dimensiuni cuprinse între 30 şi 70
* cm şi grosimi de 5—10 cm. Cantita-
3 tea de beton necesară umplerii celor
j* 3—4 cofraje se toarnă în acestea, se
I finisează faţa văzută, iar după 3—4
l zile se decofrează marginile, plăcile
1 rămînînd pe suprafaţa unde au fost
j turnate încă 12—15 zile. După ce
1 s-au executat un număr necesar de
j plăci, se trece la montarea lor. Cu
l ajutorul -unei sfori se delimitează
j zona de pardosit; se creează un su-
| port corespunzător; se aşterne un
j strat de nisip gros de 3—5 cm, peste
care se montează plăcile de beton
preturnate. Aşezarea la nivel se face
prin batere cu maiul de mînă, cu un
ciocan mai mare sau chiar cu coada
unui tîrnăcop.

somc/ari pi- j&c/qj

dre prur

-*ţ are

z l£x

TEHNIUM 4/1991

Montaj ui permite recepţionarea emisiunilor MF din banda UUS 65—73 MHz.

Cele două bobine se pot procura din comerţ sau se pot construi din sîrmă de cupru emai¬
lat sau argintat {diametrul sîrmei este 0,5—0,7 mm).

Bobinele au diametrul de 3 mm; pentru LI se vor bobina 5 spire, iar pentru L2 se vor bo¬
bina 10 spire {în carcasă va fi utilizat şi miezul magnetic).

Alimentarea se face .cu 1,5 V, iar tranzistorul este de tip BF200, BF214, BF215 etc. Audiţia
se face într-o cască cu impedanţa de 2 00011

RADIO TELEVI2SA ELEKTRONIKA,
11/1989

ZOQQ/fW

Schema permite măsurarea tensiunilor pînă
la 500 V pe opt domenii.

Elementul principal îl constituie tranzistorul
SM1Q4.

In montaj se vor utiliza următoarele valori
pentru rezistoare; R1 = 2.2 +5 MO; R2 = 1 + 1
Mft; R3 = 470 + 100 kfi; R4 = 180 + 50 kfl; RS =
82 + 50 kO; RS = 47 + 10 kO; R7 = 18 + 5 kfl

Deci fiecare rezisîor trecut în schemă este
format dinir-un element fix şi un trimer pentru
a'se putea face etalonarea pe fiecare gamă.

SMm

(SMÎ03)

: SZX 19/Z 5
(SZX 19/6,8}

820kQ

JUGEND UND TECHNMC,
4/1965

R BLEU

Alimentarea acestui montaj se face cu 9 sau 12 V,
funcţie de releu! utilizat. în esenţă, montajul permite
. ieior sau foto-
anzistoar c sţ e 1\ sensibilitatea şi chiar dome-
, lină. Este, totodată, util ca
element de automatizare în acest domeniu (aprinde¬
re; au stingerea automată a unor lumini).'

Traazisîoarele din schemă sînt BC107 sau echiva¬
lente; R1, R7 =■ 10 kO; R2, R5, R6 = 4,7 kO; R3, R9 =
8 = 3,3 kH; PI = 25 kO-, Dl =

1N4007. '

schemei este pusă în evidenţă de o
diodă LED., montată în circuitul colectorului tranzisto¬
rului. T3.P = 1.00 kfl.

TEHNI&KE NOVINE,
11/1990

TEHN1UM 4/1991

SURROUND

[10QuF/16V

Cumpăr amhielaj Trsbant, FUoLlLrilAirfe cluburile şi firmele din domeniul

nou sau recondiţionat , pistoane electronicii să ne contacteze

cota 3 şi 4. Telefon 90/18 35 66. sile, Club ,A TARI" 2212 Săcel®, pentru a I® trimite oferta noastră

Vînd antenă parabolică TV - Of. 4, judeţul Braşov. Telefon (inclusiv servicii aprovizionare -

satelit , diametru! 1,2 m. Telefon 92/27 08 79. desfacere). Primim componente

984/14718. FIRMA MID - distribuitor auto- şi echipamente electronice în

Clubul •,A TARI" aşteaptă pe rizat Microelectronica , corner - consignaţie. Reiaţii la telefon

toţi posesorii de calculatoare cializează componente electro- 90/59 53 56 - luni -vineri 10-15 -

.ATARI-600, 800 şi ATARI-2800 “ nice, fioppy-discuri 5,25, dis- Biroul comercial: Bd. N. Titu -
pentru schimb de programe utili - chete etc. pentru firme de stat, iescu 16, bl. 22, etaj 14, ap. 53,

tare - jocuri la adresa: Chiţac Va - particulare şi amatori. Invităm sector 1 , Bucureşti , (6954),

Administraţia: Editura „Presa Liberă*

Redaetcr-şef: mg. I. MiHĂESCU
Secretar generai de redacţie: flz. ALEX. MĂRCULESCU
Redactori: K. FîLIP, ing. M. FLORESCU.
ing, C. iVÂNCIOVfCI, C. STÂNG ULESCU
Secretariat: M. PĂUN, M. NICOLAE
Corectură: V. STAN
Grafică: i. iVAŞCU

CITITORIÎ DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFSLATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IWÎPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFîR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR 64—6E

Tiparul executat
la Combinatul Poligrafic
Bucureşti

Rezistenţă 24 V 45 W: 800 lei
Microîntrerupător: 1 300 lei
Vîrfuri magnetice: 250 lei/buc.
NOU! SIMEX S.A. vă oferă
calculatoare compatibile
I B.M./XT cu monitor RAM 640
KB — 1 floopy 5,25“, harddisc

20 MB, imprimantă SEIKO-SI
SP 2 000 (compatibil EPSOf
preţ 350 000 lei.

Produsele beneficiază de g
ranţie la unităţile de marcă
sînt verificate metrologic.

La preţurile de mai "sus
aplică un coeficient comerc
de 5%.

^Livrare imediată!

MEA

^ ^ w

_IALA

S.A.

cu livrare imediată ur-
.arele aparate de măsură şi
jntrol din import:
VOBULOSCOP X1/50 portabil
I- 400 kHz—1,2 GHz, U.R.S.S.,
preţ 75 500 lei

VOBULOSCOP X1/53 digital

— 0-200 kHz, U.R.S.S., preţ
197 500 lei

VOLTMETRU B 734 A -

clasă precizie 0,015% de la
0—1 000 V în 5 game, preţ
72 500 lei

MULTIMETRU DIGITAL V 562

— U.I.R.C. (C.C., c.a.) şi jonc¬
ţiuni, 3V 2 digiţi, Polonia, preţ
29 700 lei

MULTIMETRU DIGITAL V 560

— U.I.R., 4V 2 digiţi, Polonia,
preţ 35 875 lei

FLUCTOMETRU ND 1481 —

Polonia, preţ 60 000 lei
DISTORSIOMETRU VN 1537

- 0,3—100 mV; 0,3—30 V max.,
50 dB, Polonia, preţ 60 000 lei

GENERATOR TV K 939 P —
Pal-Secam CCIR—OIRT, Polo¬
nia, preţ 52 500 lei
GENERATOR TV K 944 —
Pal-Secam, Polonia, preţ 82 500
lei

FRECVENŢMETRU PFL 28A

— 0—200 MHz, Polonia, preţ
79 250 lei

GENERATOR FUNCŢII

POF-1Q — lin. log. 12 MHz, Po¬
lonia, preţ 50 000 lei
GENERATOR PGS 21 —
AM— FM, semnal stereo 64
kHz—130 MHz, Polonia, preţ
142 500 lei

MULTIMETRU DIGITAL V 545

— clasă de precizie 0,002%, 5
digiţi, 1/ 2 U.I.R., Polonia, preţ
85 000 lei

MULTIMETRU ELECTRONIC

V 640 — U.I.R., temperaturi şi
dB, Polonia, preţ 17 425 lei.

MULTIMETRU ANALOG UM
112 B — U.I.R., Polonia, preţ
5 450 lei

SIMEX S.A. vă oferă avantajos
ciocane de lipit termostatate cu
control magnetic al temperaturii
la preţul de 2 770 lei, cu urmă¬
toarele caracteristici:

Transformator de separare:
220 V/24 V, 50 VA
Putere în secundar pentru în¬
călzire: 24 V; 1,8 A c.c. sau c.a.
Temperatura capului de lipire
Nr. 1: 280° C
Nr. 2: 310°C
Nr. 3: 340° C
Nr. 4: 380° C
Nr. 5: 420° C

Abaterea de ia temperatura de
lipire: max. 10°C
Putere instalată: 45 W ±5%
(consum practic 25 W)

Consumul în gol scade cu
60%

Utilizarea continuă: peste 10
ore

Durata de utilizare a vîrfului
de lipit: peste 50 000 lipituri
Piese de schimb:

Subansamblu încălzire: 2 070

r SIMEX S.A., Bd. Mareşal Ave-
rescu (fost Mlciurin) 7A, Bucu¬
reşti, telefon: 66 23 30.