Tehnium/1987/8701

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

AORE SĂ R EO A C ŢIEI: TEHMiUM - BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎfMTEU fSIR. 1, COD
OF. P.T.T.R. 33, SECTORUL 'l, TELEFON 17 60 IO, IIMT. 2059, 1151 ' '

DRAGOSTE PROFUNDĂ
Şl RECUNOŞTINŢĂ FIERBINTE
A TINEREI GENERAŢII A PATRIEI
NOASTRE SOCIALISTE .........

INIŢIERE ÎN

RADIQELECTRONICĂ ...

Calculul transformatoarelor

Avertizor

Ohmmetru liniar

CQ-YO .

Din lucrările Simpozionului
naţional ai radioamatorilor
Transceiver TR4-SSB-CW

LABORATOR ..

Redresoare automate
Amplificator formator pentru
, intrare de frecvenţmetru

HI-FI ....

Amplificator de audiofrec-
venţă de mare putere
Interfon

Recondiţionarea înregistră¬
rilor vechi de pe discuri de
patefon

INFORMATICĂ . .

Modul multifuncţional

AUTO—MOTO .

Autoturismele Oltcit: Service
Trabant 601: Carburatorul 28
H 1-1

ATELIER . .

Sistem de developare

LOCUINŢA NOASTRĂ .........

Recuperări de căldură în
locuinţă

FOTOTEHNICĂ .

Dispozitiv automat pentru
mixajulilurmnării
Alegerea parasolarului şi cal¬
cularea unghiului de cîmp

REVISTA REVISTELOR

Tx-4 W
Filtru

Circuitul A2030H
Releu

Tînăra generaţie a patriei noastre aduce
un fierbinte omagiu şi cele mai alese gînduri
tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, tovarăşei
ELENA CEAUŞESCU cu prilejul aniversării

zilelor de naştere.

SERVICE .

Radioreceptorul AIWA
AR-888

„Adresez chemarea de a împleti strîns învăţămîntul cu activitatea de cercetare,
dar mai cu seamă cu producţia! învăţaţi şi munciţi! Trebuie să nu uităm nici un mo¬
ment că făurim o societate a muncii libere, în care în procesul diviziunii socialiste a
muncii, fiecare trebuie să-şi aducă contribuţia activă la dezvoltarea materială
şi spirituală a patriei noastre. Numai prin muncă — înţelegînd prin aceasta com¬
plexitatea muncii materiale fizice şi intelectuale ca un tot unitar, dialectic — vom
asigura şi formarea unui bun specialist şi muncitor pentru toate domeniile de activi¬
tate, vom asigura adevărâţi conducători ai industriei, ai economiei, ai României
socialiste şi comuniste!"

MICOLAE CEAUSESCU

DRAGOSTE PROFUNDA Şi
RECUNOŞTINŢĂ FIERBINTE A
TINEREI GENERAŢII A PATRIEI
NOASTRE SOCIALISTE

Aniversarea zilei de naştere, a'
peste 50 de ani de activitate revolu¬
ţionară a secretarului general al
partidului, preşedintele Republicii,
tovarăşul NICQIAE CEAUŞESCU,
puterea de simbol şi semnificaţie a
acestei zile rămîn expresia ce o dăm
celor mai calde şi mai alese senti¬
mente, omagiul înălţător pe care tî-
oăra generaţie, alături de întregul
popor, îl aduc celui ce se află cu bi¬
nemeritată, statornică şi vie preţu¬

ire în fruntea destinului nostru na¬
ţional.

Ctitor de' epocă nouă, secretarul
general al partidului îndrumă pas
cu pas, cu căldură şi încredere pă¬
rintească, destinele tinerei genera¬
ţii, călăuzind permanent, cu înaltă
grijă şi exigenţă comunistă, în¬
treaga activitate a Uniunii Tineretu¬
lui Comunist, învestită cu sarcina
de înaltă răspundere de a repre¬
zenta o puternică şcoală de for¬

mare şi educaţie patriotică şi revo¬
luţionară, prin muncă şi pentru
muncă a întregului tineret.

în acelaşi timp, gîndurile de fierbin¬
te dragoste şi profundă recunoştin¬
ţă ale tinerei generaţii se îndreaptă
spre tovarăşa academician doctor
inginer ELENA CEAUŞESCU,
prim-viceprim-ministru al guvernu¬
lui, preşedintele Consiliului Naţio¬
nal al Ştiinţei şi Învăţămîntului, sa¬
vant .'de renume mondial, personali-

TEHNIUM 1/1987

tate ştiinţifică proeminentă a cărei
activitate strălucită a ridicat conti¬
nuu chimia românească, creînd o
operă ştiinţifică de mare valoare te¬
oretică şi practică, militînd pentru
transformarea ştiinţei în instrument
al păcii, al progresului social.

Pe întreg cuprinsul ţării, pretutin¬
deni acolo unde munceşte, trăieşte
şi învaţă tineretul, în întreprinderi şi
pe ogoare, în şcoli şi facultăţi, în in¬
stitute de cercetare, pe şantiere de
muncă patriotică, activitatea sa vi¬
zează nemijlocit realizarea unei noi
calităţi şi a unei superioare efi-
cienţe în toate domeniile. Munca
pentru ţară constituie temelia trai¬
nică pe care se cultivă şi se afirmă
trăsăturile moral-politice înaintate
ale tineretului zilelor noastre, cres¬
cut şi educat în spiritul concepţiei
revoluţionare despre lume şi viaţă a
partidului nostru, al principiilor şi
normelor muncii şi vieţii comunişti¬
lor, ale eticii şi echităţii socialiste. El
se afirmă cu perseverenţă pentru

triumful noului, pentru eliminarea a
tot ce este vechi şi perimat şi nu mai
corespunde cerinţelor progresului,
intereselor generale ale societăţii.

Vibrantul răspuns al tuturor tine¬
rilor ţării, votul unanim exprimat la
referendumul din 23 noiembrie
1986 a reprezentat un grăitor anga¬
jament de muncă şi luptă al tinerei
generaţii de a înfăptui neabătut
obiectivele stabilite de Congresul al
Xlll-lea al Partidului Comunist Ro¬
mân, de a traduce în viaţă, la fiecare
loc de muncă, preţioasele îndru¬
mări şi indicaţii ale secretarului ge¬
neral al partidului, cel care, cu
deosebită clarviziune politică, a con¬
siderat întotdeauna tineretul ca o
imensă forţă socială participantă în
primele rînduri ale construcţiei socie¬
tăţii socialiste multilateral dezvoltate.

Nenumăratele iniţiative de pace
ale preşedintelui României socia¬
liste, nenumăratele apeluri la redu¬
cerea încordării militare, măsurile
concrete de reducere a cheltuielilor

ŞTIINTA ROMÂNEASCĂ ÎN SLUJBA
RACII Şl PROGRESULUI

Tinerii cercetători din ţara noas¬
tră, ca de altfel întreaga generaţie
tînără, crescută şi formată în perioa¬
da istorică ce cu mîndrie o numim
„EPOCA NICOLAE CEAUŞESCU",
se âflă în primele rînduri ale efortu¬
rilor pentru utilizarea în folosul oa¬
menilor a rezultatelor cercetării şti¬
inţifice, în spiritul vocaţiei pentru
pace a poporului nostru, vocaţie re¬
cunoscută şi apreciată astăzi în în¬
treaga lume, graţie iniţiativelor şi
contribuţiei preşedintelui Republi¬
cii Socialiste România, tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU.

Beneficiem în munca noastră de
îndrumarea înţeleaptă a tovarăşei
academician doctor inginer ELENA
CEAUŞESCU, savant şi om politic
de renume mondial, a cărei prodi¬
gioasă activitate contribuie decisiv
la afirmarea principiilor perene şi
generoase prin care ştiinţa poate şi
trebuie să contribuie în exclusivi¬
tate la fericirea şi nu la distrugerea
oamenilor.

Comitetul Naţional Român „Oamenii
de ştiinţă şi pacea", al cărui preşedinte
este tovarăşa academician doctor
inginer ELENA CEAUŞESCU, mili¬
tează ca inteligenţa şi forţa crea¬
toare ale umanităţii să fie puse în
slujba păcii şi progresului, ca ome¬
nirea să utilizeze uriaşele capacităţi
ale ştiinţei şi tehnicii în scopul lichi¬

dării decalajelor dintre naţiuni, era¬
dicării subdezvoltării, construirii
unei lumi mai bune şi mai drepte, a
păcii şi prieteniei între popoare.

Participînd la concretizarea obiec¬
tivelor prioritare ce revin cercetării de
fizică şi energeticii nucleare, tinerii
cercetători de pe Platforma Măgurele
raportează că, în anul care a trecut,
au proiectat, omologat şi executat
numeroase aparate, instalaţii şi echi¬
pamente pentru energetica nucleară
şi marea industrie. Acestea vor con¬
tribui la asigurarea unei palităţi supe¬
rioare a produselor din diferite ramuri
ale industriei, la modernizarea' uni-
' tăţilor noastre productive, sarcină
de mare importanţă, formulată de
secretarul general al partidului în
cadrul Congresului Ştiinţei şi învă-
ţămîntului.

Amintim în acest sens proiectele
de instalaţii şi echipamente pentru
unităţile Centralei nuclearo-elec-
trice Cernavoda, realizate în secţiile
Institutului de Reactori Nucleari
Energetici.

Tinerii din Institutul de Fizică şi
Inginerie Nucleară au contribuit la
proiectarea, iar cei din Fabrica de
Aparatură Nucleară la realizarea
practică a instalaţiilor de nitrurare
şi placare ionică, a pompelor şi
agregatelor de vid preliminar şi
înalt, instalaţii tot mai mult soliei-

şi efectivelor militare, răspunsul
unanim al poporului român la che¬
marea vibrantă a secretarului gene¬
ral al ' partidului demonstrează
voinţa de pace a naţiunii noastre,
vocaţia^ umanistă a unei naţiuni
care ca un singur om acţionează
pentru construirea paşnică a viito¬
rului ei luminos.

Rod al unei gîndiri novatoare, al
cunoaşterii profunde a fenomene¬
lor noi şi a evoluţiei evenimentelor,
al înaltei competenţe şi responsabi¬
lităţii faţă de cauza socialismului şi
păcii, politica generoasă de promo¬
vare a acţiunilor concrete de dezar¬
mare semnifică în acelaşi timp ma¬
rea dragoste şi grijă manifestate
permanent de tovarăşul NICOLAE
CEAUŞESCU pentru prezentul şi
viitorul tinerei generaţii, care are în
faţă un strălucit model de patriot şi
revoluţionar, de comunist de aleasă
omenie, pentru care nu există ţel
mai scump decît acela de a face to¬
tul, de a-şi consacra întreaga ener¬

gie şi putere de muncă binelui şi fe¬
ricirii poporului, înfloririi continue a
naţiunii socialiste, ridicării Româ¬
niei pe cele mai înalte culmi de pro¬
gres şi civilizaţie, victoriei cauzei
socialismului şi păcii.

într-o singură voinţă şi într-un
singur gînd, uteciştii, toţi tinerii Ro¬
mâniei socialiste folosesc acest
moment sărbătoresc pentru a-şi
reafirma cele mai alese senti¬
mente de dragoste, stimă şi recu¬
noştinţă faţă de tovarăşul NICOLAE
CEAUŞESCU, faţă de tovarăşa
ELENA CEAUŞESCU, asigurîndu-i
în acelaşi timp că omagiul cel mai
frumos care se poate aduce de că¬
tre tînăra generaţie în momentul
unor aniversări dragi poporului
nostru îl reprezintă munca avîntata
pentru ţară, pentru binele şi măreţia
poporului, pentru triumful cauzei
.partidului.

CĂLIN STĂNCULESCU

tate de către economia naţională.
Cu rezultate remarcabile se pre¬
zintă cercetătorii şi muncitorii tineri
din Institutul de Fizica şi Tehnolo¬
gia Aparaturii cu Radiaţii, prin reali¬
zarea de lasere pentru prelucrări in¬
dustriale, măsurători de viteze de
deplasare a pieselor mobile, alinieri
pe distanţe mari, măsurători ultra-
sensibile de poluare a mediului am¬
biant etc.

Rezultate la fel de interesante şi
de largă aplicabilitate au fost obţi¬
nute de tinerii care studiază acea
stare de agregare a materiei mai rar
întîlnită pe Pămînt, dar dominantă
la scară cosmică, care este plasma,
în acest domeniu, preocupările se
întind de la aşa-numitele plasme
„reci" pînă la plasma termonu¬
cleară, de la care se aşteaptă rezol¬
varea problemelor energetice ale
umanităţii. Sînt de amintit, de ase¬
menea, realizările tinerilor care
contribuie la promovarea unor teh¬
nologii noi, neconvenţionale, cum'
sînt tehnologiile nucleare, sudura
cu fascicul de electroni, polimeriza-
rea în cîmp de radiaţii gama sau
prelucrările în vid; a celor din cadrul.
institutului de Fizica şi Tehnologia
Materialelor, care produc materiale
noi, de tip ceramic, semiconductor
sau supraconductor, cu aplicaţii
largi. în defectoscopia ultrasonicâ,
industriile electronică şi electroteh¬
nică.

Vocaţia paşnică a ştiinţei româ¬
neşti a fost reconfirmată elocvent şi
cu ocazia referendumului din 23
noiembrie 1986, manifestare a pro¬
fundului democratism al orînduirii
noastre socialiste, cînd noi toţi, cer¬

cetători, proiectanţi, tehnicieni,
muncitori, am exprimat deplina
adeziune la politica de dezarmare şi
pace promovată cu consecvenţă de
Partidul Comunist Român, materia¬
lizată strălucit în numeroasele- ini¬
ţiative şi acţiuni ale secretarului
său general, tovarăşul NICOLAE
CEAUŞESCU; avînd drept obiectiv
asigurarea tuturor condiţiilor ca
poporul, ţara noastră să-şi poată în¬
făptui planurile de dezvoltare so¬
cialistă într-un climat de linişte, co¬
laborare şi deplină securitate inter¬
naţională.

lată de ce, acum, gîndurile noastre 1
se îndreaptă cu recunoştinţă spre
arhitecţii patriei noastre socialiste,
tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU,
tovarăşa ELENA CEAUŞESCU, cei
care constituie pentru toţi tinerii ţă¬
rii modelul suprem de gîndire şi cu¬
tezanţă revoluţionară. Luna ianua¬
rie este deja o lună înscrisă în ma¬
rea carte a istoriei cu litere nepieri¬
toare,’o lună în care noi, tinerii cer¬
cetători, ne unim glasurile, alături
de întregul popor, într-o urare ve¬
nită din tot sufletul şi cu toată căl¬
dura sentimentelor noastre de dra¬
goste şi recunoştinţă: La mulţi
ani, mult iubite si stimate tovarăşe
NICOLAE CEAUŞESCU, mult sti¬
mată tovarăşă ELENA CEAUŞESCU!

DANIEL GHEORGHE CĂTA,
secretarul Comitetului U.T.C.,
Centrul Naţional de Fizică
Bucureşti-Măgurele

" — — BENEFICIARI! UNUI CONCEPT MODERN

z - - DE INVĂŢĂMINT; ŞCOALA, TÎNĂRA

-- GENERAŢIE, VIITORUL NOSTRU -

Cuvintele abia pot- cuprinde bucu¬
ria noastră, a celor tineri, a celor ce
se pregătesc acum pe băncile şcolii
pentru a deveni muncitori şi specia¬
lişti de nădejde, apărători şi continu¬
atori a tot ce s-a înfăptuit sub condu¬
cerea Partidului Comunist Român,
sub dreapta şi înţeleaptă îndrumare
a secretarului său general, tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU.

Este un motiv de profundă dra¬
goste şi permanentă recunoştinţă
faptul că fiecare dintre noi ştim că,
de peste două decenii de cînd în
fruntea partidului si ţării se află to¬
varăşul NICOLAE CEAUŞESCU,
învăţămîntul s-a bucurat constant
de o atenţie prioritară, de preţioase
sfaturi pentru ca tînăra generaţie
cuprinsă în şcolile de toate gradele
să beneficieze de continue perfec¬
ţionări, de o puternică înzestrare
materială pentru tot mai strînsa sa

legare de ştiinţă, de cercetare şi de
producţie.

Astăzi procesul de învăţămînt
constituie una dintre cele mai fertile
şi, totodată, dintre cele mai origi¬
nale şi generoase teze de politică
educaţională a secretarului general
al partidului, politică transpusă în
practică de către Consiliul Naţional
ai Ştiinţei şi Învăţămîntului, sub
conducerea înţeleaptă a tovarăşei
academician doctor inginer ELENA
CEAUŞESCU, ce are în vedere per¬
fecţionarea continuă şi simultană a
competenţei profesionale, împlini¬
rea valenţelor de creativitate, spori¬
rea gradului de informare ştiinţi¬
fică, precum şi aplicarea rapidă a
creaţiei ştiinţifice şi tehnice în prac¬
tică.

Beneficiem în şcoala în care învă¬
ţăm şi muncim de cabinete de spe¬
cialitate, bine dotate, de ateliere-

şcoală în care realizăm anual o pro¬
ducţie căreia mereu îi depăşim co¬
tele de plan, de instalaţii video care
îmbogăţesc calităţile instruirii prin
prezentarea de filme didactice. De
asemenea, informatica este astăzi,
la noi în şcoală, un domeniu fami¬
liar. încă din clasa a Vl-a elevii se fa¬
miliarizează cu limbajul calculatoa¬
relor, iar cei din clasele a IX-a parti¬
cipă şi ei la descifrarea tainelor dia¬
logului cu instrumentele celei mai
înaintate tehnici.

Avem cele mai bune condiţii de
viaţă şi învăţătură, avem profesori
competenţi şi exigenţi, zi de zi sim¬
ţim dragostea părintească a condu¬
cătorilor iubiţi, tovarăşul NICOLAE
CEAUŞESCU, tovarăşa ELENA
CEAUŞESCU. Le-am ascultat în¬
demnurile . şi ne-am format din
exemplul lor personal de cutezanţa
revoluţionară un model, un ideal

scump inimilor noastre tinere.

Un procent foarte bun de promo-
vabilitate, o exigenţă mereu sporita
faţă de disciplina şcolară, rezulta¬
tele bune ale uteciştilor şcolii noas¬
tre în cadrul acţiunilor de munca
patriotică sînt doar cîteva din fap¬
tele noastre, ale elevilor, pe care le
dedicăm cu toată dragostea şi cu
profunda noastră recunoştinţă ce¬
lor mai ilustre personalităţi ale isto¬
riei noastre contemporane, cărora
spre binele naţiunii le dorim ani
mulţi, sănătate şi fericire.

ROXANA DEZÎDERATU,
secretara Comitetului U.T.C.,
Şcoala Generală nr. 85

TEHNIUM 1/1987

fără izolator, în mm 2 ).

Pentru transformatoarele mici,
care beneficiază de o răcire mai
slabă a înfăşurărilor, se admite în
general o densitate de curent j de
2—2,5 A/mm 2 . în cazul înfăşurărilor
secundare cu spire puţine, plasate
la exteriorul carcasei, se pot lua şi
valori de 3, chiar 3,5 A/mm 2 , fără ris¬
cul unei încălziri periculoase (dar
cu cădere de tensiune mai accentu¬
ată la curenţi mari). Considerînd o
valoare medie de 2,5 A/mm 2 , diame¬
trul conductoarelor (fără izolator)
rezultă:

terminate cu uşurinţă două mărimi
caracteristice şi anume aria secţiu¬
nii transversale, S şi aria ferestrei, F.
Pentru precizarea acestor mărimi,
în figura alăturată este redată o ve¬
dere în perspectivă a pachetului de
tole de tip E. Aria S reprezintă pro¬
dusul dintre grosimea pachetului şi
lăţimea elementului central al tolei
E, exprimat în centimetri pătraţi, iar
aria ferestrei, F, produsul dintre î-
nălţimea elementului central al tolei
E şi distanţa de la acesta la un ele¬
ment lateral, exprimat în milimetri
pătraţi.

Pentru a accepta puterea primară
P, fără pierderi substanţiale în mie¬
zul magnetic, pachetul de tole tre¬
buie să aibă-o arie a secţiunii trans¬
versale cel puţin egală cu:

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Prima etapă constă în a deter¬
mina puterea maximă transferată în
sarcină de către înfăşurarea secun¬
dară:

~ 0,71 • f\ (10)

Pentru înfăşurările interioare cu
număr mare de spire (care nu bene¬
ficiază de o răcire eficientă) se
poate lua acoperitor

d = 0,8- f\ (11)
în .relaţiile (10) şi (11) d reprezintă
diametrul conductorului conside¬
rat fără izolator,, iar I intensitatea
maximă a curentului (eficace) care
urmează să străbată înfăşurarea
respectivă.

Urmează o etapă neglijată ade¬
seori de . constructorii începători,
anume aceea de a verifica dacă în¬
făşurările necesare (calculate) în¬
cap în fereastra rniezului pe care
vrem să-l utilizăm. în acest scop se
calculează aria totală ocupată efec¬
tiv de secţiunile transversale ale
conductoarelor din toate înfăşură¬
rile. La secţiunea spirelor se va ţine
cont de diarrietrul conductorului in-
cluzînd şi izolatorul, d iz (s iz 0,8 •
•d 2 z ). Se înmulţesc numerele de
spire cu secţiunile corespun¬
zătoare şi se adună pentru toate în-

Dacă miezul disponibil este mai
bun (permeabilitate magnetică mai
mare), cu atît mai bine; va rezulta o
uşoară supradimensionare care
conferă transformatorului o „mai
mare siguranţă în exploatare. între
noi fie vorba, puţini sînt însă con¬
structorii amatori care, o dată cu
procurarea unui pachet de tole, mai
au şi curiozitatea sau posibilitatea
să-i determine permeabilitatea mag¬
netică.

Pentru transformatoarele de re¬
ţea, tensiunea primară Ui este şi ea
cunoscută, teoretic, Ut = 220 V (va¬
loare eficace). Ne bazăm şi aici pe
medie (media valorilor eficace, de¬
sigur), fluctuaţiile inevitabile nefi-
ind, în general, semnificative. Pen¬
tru consumatori mai pretenţioşi se
poate pune problema stabilizării
tensiunii secundare, de care nu ne
ocupăm în prezentul articol.

Din expresia (3) şi valoarea
cunoscută U^ deducem curentul
maxim absorbit de primar:

tai ft. (4>

U, 220 V

Este vorba, desigur, de maximumul
valorii eficace; repetăm tocmai
pentru ca începătorii care au auzit
de valori medii, maxime şi eficace
să„nu facă vreo confuzie.

în majoritatea cazurilor, amatorii
îşi construiesc transformatoarele
folosind ca miez magnetic pachete
de tole de tip E-H din fier-siliciu,
montate întreţesut (o tolă E intro J
dusă pe o parte a carcasei, urmă¬
toarea pe partea cealaltă ş.a.m.d.,
l-urile ocupînd spaţiile rămase li¬
bere). La un astfel de miez pot fi de¬

unde S este în centimetri pătraţi şi P,
în waţi. O marjă de siguranţă de
10—20%, atunci cînd e posibil, este
foarte bine venită şi nu conduce la o
supradimensionare supărătoare.

La rîndul ei, secţiunea transver^
sală a miezului, astfel calculată, de¬
termină numărul (minim accepta¬
bil) de spire pe volt din înfăşurări.
Pe baza experienţei acumulate, se
consideră ca optimă pentru înfăşu¬
rarea primară (pentru tole de cali¬
tate medie) valoarea:

unde U 2 se exprimă în volţi şi l 2 în
amperi (ambele valori eficace), re-
zultînd P 2 în waţi.

Dacă transformatorul este prevă¬
zut cu mai multe înfăşurări secun¬
dare (U 2 —1 2 , U” 2 —1" 2 etc.) care
trebuie să funcţioneze sau să poată
funcţiona simultan la capacitatea
maximă, puterea totală P 2 se calcu¬
lează prin însumarea tuturor produ¬
selor de forma (1), adică:

(n-, — în spire pe volt, S — în centi¬
metri pătraţi, iar 55 — o constantă
empirică),

Datorită pierderilor suplimentare
sub forma căderii de tensiune pe
conductoarele de bobinaj, mai ales
ia curenţi mari, numărul de spire pe
volt din înfăşurarea secundară
poate fi majorat cu pînă la 10%,
adică se poate lua:

Dacă avem mai multe înfăşurări
secundare, care însă vor funcţiona
„pe rînd“ (cîte una singură o dată),
vom considera drept P 2 pe cel mai
mare dintre aceste produse.

Pasul următor îl constituie apre¬
cierea randamentului de transfer,
întotdeauna energia este transfe¬
rată din primar în secundar cu anu¬
mite pierderi (în miezul magnetic, în
conductoarele de bobinaj, prin ra¬
diaţie etc.), deci randamentul trans¬
formării este inevitabil subunitar.
Pentru materialele feromagnetice
uzuale, cu respectarea orientativă a
modului de calcul descris, se poate
conta în medie pe un randament de
cca 80%, adică:

de unde deducem o altă mărime im¬
portantă — puterea absorbită în pri¬
mar:

P 1 ~1,25-P 2 . (3]

CARACTERISTICI ALE CONDUCTOARELOR DE BOBINAJ (CuEm)

Pagini realizata de flz. A. MĂRCULESCU

Imax(mA) la densit. de curent
j 2 A/mm 2 j 2,5 A/mm 2 j 3 A/mm 2

Rezistenţa
specifica
\IV m)

(spire/cm)

făşurările. Rezultatul astfel obţinut
se înmulţeşte cu 2,5—3, pentru a
ţine cont de spaţiile goale dintre
spire, de spaţiile ocupate de car¬
casă, de hîrtia izolatoare dintre
straturi etc. Pachetul de tole ales
trebuie să aibă aria ferestrei F mai
mare sau egală cu valoarea calcu¬
lată mai sus.

. în încheiere, prezentăm un tabel
cuprinzînd principalele mărimi ca¬
racteristice ale conductoarelor de
bobinaj (CuEm), pentru diametrele
uzuale.

n 2 ~1,1- ni (7)

Cunoscînd tensiunile Ut şi U 2 , ca
şi numerele de spire pe volt n, şi n 2 ,
putem acum determina numerele
de spire Nt şi N 2 din primar, respec¬
tiv din secundar:

0,123 2,21

0,149 1,537

0,18 0,983

0,21 0,682

0,231 0,552

0,255 0,457

0,285 0,354

0,317 0,282

0,337 0,245

0,394 0,1806

0,444 0,1383

0,501 0,1092

0,551 0,0885

0,609 0,0731

0,659 0,0615

0,709 0,0524

0,759 0,0452

0,81 0,0394

0,872 0,0346

0,911 0,0306

0,972 0,0274

1,022 0,0245

1,087 0,0221

1,291 0,0154

1,493 0,01128

1,595 0,00984

1,696 0,00865

1,898 0,00684

2,1 0,00556

Etapa următoare o constituie ale¬
gerea diametrelor minime pentru
conductoarele de bobinaj. De la în¬
ceput precizăm că în această pri¬
vinţă orice supradimensionare este
bine venită din toate punctele de
vedere, cu excepţia considerente¬
lor de gabarit şi de cost. Diametrele
minime sînt determinate, cum e şi
firesc, de valorile maxime ale cu¬
renţilor ce vor străbate înfăşurările,
factorul limitant constituindu-l
densitatea de curent maximă ad¬
misă pentru pierderi neglijabile,

(J — în A/mm 2 ; I — în A; s — aria sec¬
ţiunii transversale a conductorulu

TEHNtUM 1/1987

In numeroase situaţii practice
este util să dispunem de un circuit
care să ne avertizeze sonor atunci
cînd temperatura într-o anumită in¬
cintă (încăpere) a scăzut sub o va¬
loare de prag prestabilită. Această
problemă poate fi rezolvată foarte
simplu şi suficient de precis apelînd
la cunoscutul oscilator de relaxare
realizat, de exemplu, cu un amplifi¬
cator operaţional.

Schema de principiu a unui astfel
de montaj este dată în figura 1. Se
poate folosi practic orice termistor
(R th ) cu coeficient negativ de tem¬
peratură, cu valoarea ^nominală în¬
tre 2 ki 1 şi 200 k£1. în funcţie de
acesta şi de pragul de temperatură
dorit se alege valoarea trimerului
R 1t care serveşte la stabilirea pra¬
gului (amorsarea oscilaţiei în mo¬
mentul scăderii temperaturii sub
prag). Condensatorul Cj poate
avea valori de zeci pînă la sute de
nanofarazi, urmărindu-se obţine¬
rea unui ton cît mai strident,, pentru J
a fi uşor perceput.

Principiul de funcţionare a fost
descris pe larg în cadrul grupajului
„Aplicaţii AO“. Pe scurt, oscilaţia
circuitului amorsează în momentul
în care valoarea lui R th depăşeşte cu
foarte puţin (cca 1%) valoarea re¬
glată a lui R,. La scăderea tempera¬
turii (în incinta în care este plasat
termistdrul), rezistenţa ohmică a
acestuia creşte, depăşind la un mo¬

ment dat pe R 1t şi oscilaţia amor¬
sează.

Deşi simplă şi eficientă, schema
are două neajunsuri care îi limi¬
tează aplicabilitatea: necesitatea

plică puţin montajul, aşa cum se
arată în figura 2. Alimentarea cu
tensiune unică este aici posibilă
graţie divizorului R 4 —R 5 , care asi¬
gură punctul median de masă; con¬
densatorul C 2 reduce impedanţa in¬
ternă a celor două surse astfel
obţinute. Puterea debitată în difu¬
zor este substanţial mărită prin in¬
tercalarea reDetorului pe emitor în

A0=pA741
(2x7 pini)

SCi 0Rth r 3 hiookJi

unei surse diferenţiale de alimen¬
tare (±5 V -r ±15 V^necritică), pe de
o parte, şi puterea redusă debitată
în difuzor sau cască, pe de altă
parte. Ambele inconveniente se în¬
lătură însă simultan dacă vom com-

contratimp realizat cu tranzis-
toarele T,, T 2 (de exemplu,
AC 181—AC 180).

Cele două soluţii pot rezolva la fel
de bine şi problema avertizării la
depăşirea unui anumit prag de tem- 1
peratură prestabilit; este suficient
să se înlocuiască reciproc poziţiile
elementelor Rt şi R th .

R 4 M4,7Wl

C2 4 \L,

HOOpf"-Xio

iDif. 5 A V > j

JlC.T.) R 2 f]100kiL

!Ci |tjJRth R 3 niOOkJL

Cjfo.

2 100^7 .R 5 U**7WL

Printre multiplele variante de ohm-
metre liniare ce pot fi realizate cu
un amplificator operaţional de uz
curent se numără şi schema alătu¬
rată, avantajoasă îndeosebi .în cazul
măsurării rezistenţelor mici (pînă la
cca 100 mii la cap de scală). Exem¬
plul numeric a fost calculat pentru
un instrument indicator cu 1 mA la
cap de scală şi pentru cinci domenii
de măsurare, între 100 mii şi 10 kil,
dar schema poate fi uşor adaptată
pentru alte sensibilităţi ale instru¬
mentului, respectiv alte domenii de
măsurare dorite.

făcut pentru a obţine variaţii ne¬
semnificative ale curentului prin R x
(mai mici de ±0,2%) atunci cînd re¬
zistenţa' necunoscută variază de la
zero la valoarea corespunzătoare
capului de scală, pe fiecare dome¬
niu în parte.

Masa sursei diferenţiale de ±9 V
care alimentează milivoltmetrul se
va lega direct la generatorul de cu¬
rent constant, ca o măsură de pre¬
cauţie pentru diminuarea căderilor
de tensiune parazite pe firele mili-
voltmetrului.

Etalonarea aparatului se reali¬
zează folosind rezistenţe R x cunos¬
cute şi acţionînd corespunzător
asupra elementelor semireglabile
R u şi R 12 . Pentru început se trece
comutatorul K pe domeniul de 10 11,
se scurtcircuitează bornele R x şi se
aduce acul instrumentului la zero
din R 14 (reglajul de offset). înlătu-
rînd scurtcircuitul la R x , acul tre¬
buie să devieze peste capul de
scală. Operaţia nu este periculoasă
pentru timp scurt, graţie limitărilor
asigurate de R 11( R 12 şi R 13 , în serie
cu instrumentul. Se scurtcircui¬
tează din nou bornele R^, se trece
comutatorul K pe domeniul de 100
mii şi se urmăreşte obţinerea unei
deviaţii minime a acului, prin retu-
şarea fină a poziţiei lui R 14 . Practic
trebuie să obţinem o citire mai mică

de 2 mii. Dacă acest lucru nu este
posibil, înseamnă că firul conduc¬
tor 0 V a fost prost conectat sau
avem rezistenţe semnificative în
bornele scurtcircuitate.

Etalonarea propriu-zisă se poate
efectua pe un singur domeniu, bi¬
neînţeles dacă s-au folosit rezis-
toare de precizie în grupul R 2 ~ R a .
De exemplu, cu comutatorul K pe
domeniul 1 kil, se montează R x -
1 kil (±1%) şi se reglează indicaţia
acului la cap de scală, din trimerul
R 12 .

Schema se compune din două
blocuri distincte, anume un genera¬
tor de curent constant (realizat cu
tranzistorul T, şi piesele aferente),
care debitează pe rezistenţa necu¬
noscută R x , şi un milivoltmetru c.c.
(operaţionalul cu piesele aferente),
care măsoară căderea de tensiune
produsă de acest curent la bornele
lui R x .

. Operaţionalul (/ÎA741 sau simi¬
lar) lucrează în configuraţie de am¬
plificator neinversor de tensiune
continuă, cu cîştigul de cca 100 (1 +
R 9 /R 10 ). Grupul R 12 + R 13 , plasat la
ieşire, se calibrează la etalonare la 1
kil, deci pentru ca instrumentul de
1 mA să indice la cap de scală, ten¬
siunea de ieşire trebuie să fie de
1 kil • 1 mA = 1 V, respectiv tensiu¬
nea de intrare trebuie să fie de cca
1 V : 100 = 10 mV.

Generatorul de curent utilizează
tranzistorul T-i în montaj repetor pe
emitor, potenţialul bazei fiind stabi¬
lit la cca 5,6 V cu ajutorul diodei Ze-
ner, DZ. Prin urmare se obţine în
emitor un potenţial constant de cca
5 V. Această tensiune stabilizată
alimentează, rezistenţa fl x prin in¬
termediul uneia dintre rezistenţele
R 3 -t R e , care dictează practic cu¬
rentul prin R x (pentru fiecare do¬
meniu în parte, rezistenţa adiţio¬
nală corespunzătoare este mult mai
mare ca R x ). Acest aranjament s-a

TEHNIUM 1/1987

DIN LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI NAŢIONAL
AL RADIOAMATORILOR — CRAIOVA 1988

RECEPTORUL

Dublă schimbare de frecvenţă

— prima medie frecventă varia¬
bilă de la 6 r 6,5 MHz’

— a doua medie frecvenţă fixă
pe 500 kHz

Sensibilitatea

COSSSSTÂWTSN TUDOSIE,
Y07Â0T

Selectivitatea

Stabilitatea

Scala

■ 0,2 /uV pentru un
semnal S9
- 3 kHz pentru SSB
(0EM—500)

— 0,6 kHz ' pentru
CW (EM0—0,6 C)

— cca 150 Hz/h

— cu afişaj electro¬
nic avînd rezo¬
luţia sute de hertzi

Două VFO-uri încorporate
Atenuator cu reglaj continuu la intrare
pentru cca 40 dB
Calibrâtor - — cu cristal pe
100,000 kHz

RIT — cu variaţie de

frecvenţă >2 kHz

Sistem CAA — cu constantă len¬

tă sau rapidă

Audio — 3 W/8 n

EMIŢĂTORUL

Benzile de lucru — 3,5; 7; 10; 14; 18;

21; 24; 28; 28,5
MHz

Modul de lucru— SSB şi CW

Puterea — pentru lucru sta¬

ţionar 100 W sau
3 W folosind ali¬
mentatorul

— pentru lucru por¬
tabil 3 W la 12 V
sau 8 W la 22 V
(baterii)

— care permite vi¬
zualizarea semna¬
lului la ieşirea
transceiverului

— cu afişaj care
măsoară toate ten¬
siunile de aiimen-

AMTQ/to ©L

tare ale transcei¬
verului

VOX — care comută au¬

tomat la voce sau
manipulaţie trans-
ceiverul pe emisie
Generator — pentru controlul
în cască sau difu¬
zor atunci cînd se
lucrează în tele¬
grafie

Mufe — pentru înregistra¬

re pe bandă mag¬
netică, cît şi pen¬
tru lucru în RTTY.

în figura 1 este prezentată sche-
ma-bloc a transceiverului TR4-
SSB-CW.

Semnalul din antenă intră prin
borna QRP sau QRO şi, cu ajutorul
releelor RL1 sau RL3 care sînt în
poziţie „normal închis", ajunge la»»
amplificatorul de radiofrecvenţă
ARF,

Aici este amplificat şi redat pri-

@ AHT QRP

mului mixer MX1 în care ajunge şi
semnalul de la oscilatorul cu cris¬
tale OSC. După o primă mixare,
toate benzile de radioamatori de US
sînt transpuse într-o medie frec¬
venţă variabilă între 6 4- 6,5 MHz
(MF1).

Semnalul variabil se aplică la mi¬
xerul MX2 care împreună cu VFOA
sau VFOB se transformă într-o me- ;
die frecvenţă de 500 kHz (MF2),
egală cu frecvenţa filtrelor de SSB şi
CW.

Cu ajutorul unui releu miniatură
care în poziţie „normal închis"
alege calea R (recepţie), semnalul
de 500 kHz este aplicat primului
amplificator AFI1, trece prin filtrul
SSB 0EM-5OO si este din nou ampli¬
ficat de AFI2, AFI3, AFI4.

Aşa cum se observă din schema-
bloc, între etajele AFI3 şi AFI4 se
găseste filtrul de telegrafie EM0-
0,6 C care poate fi conectat sau de¬
conectat. Detectorul de produs D
formează semnalul audio, care prin

Fig. I Schema bloc a transceiverului

-l | AFIj 1 - 1 0£»-soo] - -» | AFlj

(- J T t j SISTEMUL ]

ŢHJiJ

Sîrmă

0 carcasă

Bandă

130

0,3

3,5

200

—

0,4

^10

100

0,4

fio

'10

0,4

1 10

3 . !

• 9

0,6

I 8

0,6

I 8

8 ••

—

0,6

JL?

—

0,6

3 ’ i

3 i

~ '

0,6

28,5

c __

t .t h

1«, 1

~CT Ţcv* Iji

ERF si mixerul )

Frecvenţa

10 MHz

* 240

13,5 MHz

180

4 MHz

1,2 N

40, /^|

8 MHz

300

12 MHz

200

15 MHz

100

40 / >

18 MHz

40 dBBSEBw

22 MHz

22,5 MHz

TEHNIUM 1/1987

OSC CRISTAL

amplificatorul de joasă frecvenţa grafic G.C.CW, iar pentru pornirea
AMP JF se ridică la cca 3 W. automată a VOX-ului se comută ge-

Etajele ARF, AFI2, AFI3, AFI4 se neratorul de comandă telegrafie
găsesc sub controlul automat al G.C.T.

amplificării CAA cu constantă lentă Instrumentul de măsură S se
sau rapidă. poate comuta pe trei poziţii:

Sistemul CAA poate fi şi deco- 1 — citirea curentului anodic de
nectat, iar în acest caz reglarea am- la QRO

plificării se face manual. 2 — citirea tensiunii de RF din

Citirea intensităţii semnalului se antenă

face pe scala S a unui miliamper- 3 _ citirea intensităţii semnalu-
metru cu mai multe funcţiuni, mon- lui la recepţie „S“.

tat pe panoul frontal.

Pentru evitarea pornirilor instan- AMPLIFICATORUL DE RF Şl

tanee ale transceive'rului pe emisie, MIXERUL 1 LA RECEPŢIE

la semnale puternice din difuzor, la

ieşirea lui AMP JF este un etaj ANTI Sînt prezentate în figura 2 şi sînt
VOX ce transformă semnalul audio formate din două etaje: un amplifi-

în tensiune continuă şi se aplică la câtor de radiofrecvenţă ARF cu

VOX pentru blocarea acestuia în MOSFET de tipul BF960 şi un mixer

pauze de emisie. cu MOSFET de tipul 3N204.

Pentru situaţii deosebite se poate Semnalul din antenă se aplică pe
folosi calibratorul CAL cu frecvenţa borna AR a unui potenţiometru cu

de 100,000 kHz. buton pe panoul frontal şi care asi-

Citirea frecvenţei de lucru a lui gură o atenuare cu reglaj continuu

TR4-.SSB-CW se face pe DISPLAY de cca 40 dB.

CU rezoluţia de sute de hertzi. Pe cursorul potenţiometrului apar

Fia. 4 . VFO A şi mixerul 2 la recepţie

La emisie, semnalul audio prove- două diode pentru protecţia tran-

nit din MIC intră în modulatorul zistorului de la intrare în caz de su-

MOD şi de aici se împarte în două pratensiuni de RF sau descărcări

căi: una spre VOX şi alta spre mo- atmosferice.

dulatorul MOD ECH. La ieşirea Sin Etajul amplificator este de tipul

MOD ECH se obţine semnalul DSB, cu circuit acordat la intrare şi la ie-
care ajunge la releu pe borna E şire. •

(emisie) şi se aplică etajului AFI1. Pentru, preîntîmpinarea autoosci-
De fapt, etajele AFI1 şi AFI2 sînt co- laţiilor, în circuitul de drenă s-a

mune la recepţie şi emisie. Astfel, la montat o rezistenţă de 270 şi cupla-

ieşirea lui AFI2 se obţine semnalul jui se face pe o priză la B3.

SSB cu frecvenţa de 500 kHz ce se Asupra etajului amplificator de

aplică lui MX3, care, ajutat de VFOA radiofrecvenţă acţionează contro-

sau VFOB, îl transformă într-o me- Iul automat al amplificării CAA.
die frecvenţă variabilă de la 6 la 6,5 Schimbătorul de frecvenţă MX1

MHz. foloseşte un tranzistor de tipul

Semnalul variabil ajunge în MX4, 3N204 cu ieşirea aperiodică pe

unde se mixează cu OSC şi dă la ie- şocul de radiofrecvenţă S.
şire toate benzile de radioamatori în Pentru comutarea benzilor, în

US. 1 aceste etaje se folosesc patru galeţi

După mixerul MX4 este un ampli- a 1 x 9 contacte ce fac parte din an-

ficator acordat pe toate benzile a samblul comutator monocoman-

cărui ieşire se duce la RL3. dat. Condensatoarele variabile CVI

De aici, la alegere, după modul de şi CV2 provin de la un condensator
lucru portabil sau staţionar, se folo- de tip „Mamaia", la care s-au de-

sesc fie prefinalul PFQRP şi finalul montat rotorul şi statorul. Am scos

QRP sau prefinalul PFGRO şi fina- plăci una da şi una nu, atît din rotor,

Iul QRO cu ajutorul lui RL3. cît şi din stator, apoi la remontare

Pentru vizualizarea semnalului la am obţinut un CV cu o capacitate

ieşire se foloseşte MONITORUL. între 15 şi 56 pF. Acest variabil are

Voltmetrul digital măsoară toate buton pe panou,

tensiunile de alimentare provenite Bobinele le-am confecţionat după

din alimentator. datele din tabelul 1 pe carcase de

Alimentatorul se foloseşte pentru PVC cu miez pentru 3,5—7 MHz-şi

lucru! în staţionar cu putere QRO fără miez pentru restul benzilor,

de. 100 W sau QRP de 3 W. Acolo unde lipseşte miezul am

în portabil cu alimentare din ba- montat trimer. Sîrma de bobinaj

terii nu este necesar alimentatorul. este de cupru emailat.

Releul RL1 comuta antena pe emi- în cadru! proiectării şi experi-
sie sau recepţie, iar RL2 comută mentării schemelor pentru aceste

transceiverul de pe recepţie pe emi- două etaje am folosit tranzistoare

sie. de tipul BF256, care, montate după

Pentru autocontrol, în timpul indicaţiile din figura 2, dau rezultate,
emisiei în telegrafie se comută au- foarte bune.

tomat generatorul de control tele- în această situaţie recomand res-

18 zk

Fig.3. Oscilatorul cu cristal zz ze

ZZ,5 Z8,S

2* BF2 56

Fig.5. VFOB şi mixerul 3 la emisie

pectarea cu stricteţe a valorilor re- în tabelul din figura 3 se arată va-
zistenţelor din grila felului al doilea, iorile cuarţurilor pentru toate ben-

al amplificatorului de RF, care sînt zile de radioamatori în US.
alese pentru tensiunea de 12 V aii- Semnalul de ieşire se culege prin

mentare şi cu CAA între 1 V şi 9 V. bobina LI, montată peste L2, la

Şocul S l-am confecţionat pe cor- capătul rece al acesteia,
pul unui rezistor de 100 ii 1 W, pe Pentru sistemul DISPLAY se cu-
care după curăţare am bobinat în lege un semnal de 0,6 V RF prin re-
fagure universal patru galeţi a 100 petorul BC107.
spire Cu sîrmă de 0,15 email — bum- Bobina L2 se confecţionează pe o
bac. carcasă 0 8 şi are 12 spire cu sîrmă

de cupru-email de 0,4 mm, iar LI—5
OSCILATORUL CU CRISTAL spire cu sîrmă cupru-email de 0,2

mm peste capătul rece al lui L2.în-
Este prezentat în figura 3 şi folo- tre bobine se găseşte o foiţă de nă¬
şeşte un tranzistor de tipul 40673, tron.

iar la ieşire-are un repetor pe emitor Pentru acordarea circuitului os-
cu BC107. Dintre schemele experi- - cilant de la ieşire se comută capa-
mentate pentru acest oscilator am cităţile şi trimerele din tabelul 2. ^

optat asupra a două tipuri, dintre Comutarea cuarţurilor şi a capa-
care: unul cu MOSFET şi altul cu cităţiior pe circuitul'de ieşire din os-

BF180. La schema cu MOSFET am cilator se face cu doi galeţi de 1 x 9

reuşit să obţin cam acelaşi nivel al contacte ce fac parte din ansamblul

semnalului de ieşire pentru toate comun a! comutatorului de game.

cuarţurile, adică 2,5 V RF ±0,2 V

.abatere. La varianta cu BF180 nive- VFOA Şl MIXERUL 2 LA -

Iul este de cca 2 V cu ±0,5 V aba- RECEPŢIE (fig. 4)

tere. La montarea definitivă a tran-

sceiverului aceste.niveluri nu afec- Oscilatorul cu frecvenţă variabilă
tează puterea totală de ieşire pe VFOA de la 6,492 la 7,016 MHz şi

emisie, iar la recepţie nu se observă mixerul al doilea la recepţie MX2.

modificări faţă de montajul cu VFOA este de tjpul CLAPP cu
MOSFET. tranzistorul BF256. în grila oscilato-

Osoilatorul este de tipul cu circuit rului găsim dioda 1N4148 cu rol de

de ieşire acordat pe fundamentala limitare a variaţiilor de amplitudine

cuarţului sau pe armonica A3, con- în cadrul gamei de frecvenţă. Reac-

form tabelului 2. Circuitul acordat ţia se aplică pe divizorul capacitiv

de ieşire este format din bobina L2, de 500 pF stiroflex, care face parte

care este unică, i,ar schimbarea integrantă din circuitul de acord

frecvenţei se face prin comutarea format din L, CVI şi capacităţile cu

capacităţilor C şi CT. mică 100 pF şi 30 pF care stabilesc

Pentru îmbunătăţirea formei sem- gama de lucru,
naiului la ieşire am slăbit cuplajul
drenei cu circuitul acordat prin

montarea unei rezistenţe de 27 n. (CONŢI? IM ' *

TEHNIUM 1/1987

WW : B U * SOARE

r, 11 mi #% &> ăa jik^s % fs l
Jl a. w

Dr. ing. IOSIF LINGVAY, YOSAVM,

<v 220 V
50 Hz

eleefcromâst CAROL ZEKANY

După cum este cunoscut, factorii
principali care duc la distrugerea
bateriilor de acumulatoare, în spe¬
cial a celor ce intră în echiparea au¬
tovehiculelor, sînt:

—-balanţa energetică deficitară,
fără încărcare exterioară suplimen¬
tară;

— suprasolicitarea în timpul por¬
nirilor de motoare reci, în special
iarna.

Aceste deficienţe se înlătură
aproape total prin:

— încărcarea suplimentară a ba¬
teriei, utilizînd un redresor alimen¬
tat de la reţea;

— reglarea corectă a regulatoru¬
lui de curent de pe automobil;

— utilizarea unui redresor legat
în paralel pe bornele acumulatoru¬
lui pentru pornirile motoarelor reci
pe„timp de iarnă.

în cele ce urmează se dau cîteva
soluţii constructive de încărcătoare
de acumulatoare, urmînd ca acei
interesaţi să-şi construiască va¬
rianta potrivită, în funcţie de desti-
najie şi posibilităţile materiale.

In figura 1 se prezintă un redresor
simplu, fără decuplarea curentului
de încărcare a bateriei şi fără posi¬
bilităţi de citire şi reglare a curentu¬
lui de încărcare. Utilizarea acestui
tip de încărcător este recomanda¬
bilă pentru încărcări de corecţie de
scurtă durată, cu urmărirea perma¬
nentă a comportării electrolitului
din ceiulele acumulatorului (la
„fierberea" electrolitului se între¬
rupe încărcarea), precum şi ca re¬
dresor ajutător la pornirile motoa¬
relor reci pe timp de iarnă.

Transformatorul Tr. va fi de 250 VA
şi 2 x 12 V în secundar pentru varianta
constructivă pentru autoturisme şi de
minimum 500 VA şi 2 x 24 V în secun¬
dar pentru autocamioane ' cu insta¬
laţia electrică de 24 V. Diodele redre-
soare Di—D 2 vor fi de tipul D50NO5
sau echivalente pentru autoturisme,
respectiv KS1060, KU290 pentru au¬
tocamioane. Desigur, montajul se
poate realiza şi cu transformator fără
priză mediană, dar în acest caz se
va utiliza un redresor dublă-alter-
nanţă în punte, aşa cum ilustrează
figura 2. Diodele vor fi din seria ce¬
lor de 40 t- 50 A, montate pe radia¬
tor suficient de mare.

Aceste redresoare (fig. 1—2) se
utilizează cu precădere pe timp de
iarnă la pornirea motoarelor reci,
pentru protejarea bateriilor la su¬
prasolicitare la curent. La redre¬
soare se montează cabluri de legă¬
tură cu secţiunea de cel puţin 6
mm 2 . Redresorul se leagă în paralel
pe baterie, se lasă să se încarce ba¬
teria 10 -r 20 de minute, după care
se porneşte motorul „la cheie".
După porrţirea motorului, la 2 -n. 5
minute se opreşte redresorul şi se
scot cablurile de legătură şi cordo¬
nul din priză.

în figura 3 se prezintă un redresor
relativ simplu, fără posibilităţi de re¬
glare a curentului de încărcare, însă
cu decuplare automată a încărcării,
cînd bateria este complet încărcată..
Recomand utilizarea montajului în
varianta de 12 V, urmînd ca bateriile
autocamioanelor cu instalaţia de 24
V (două baterii de 12 V) să fie în¬
cărcate separat. Montajul cuprinde
un tiristor de putere — elementul de
comandă — şi un tiristor de mică pu¬
tere, ca element de reglaj. Cu acest
montaj se pot completa montajele

din figurile 1 şi 2 sau se realizează in¬
dependent cu un transformator de
putere mai mică, de 150 -t- 200 VA,
numai pentru încărcări de corecţie,
nu şi pornire.

Diodele sînt de 10 -t- 20 A sau se
pot folosi punţi redresoare din seriile
10 20 PM sau echivalente. Acest tip

de încărcător are avantajul că nu ne¬
cesită o supraveghere permanentă
întrucît se opreşte automat la termi¬
narea ciclului de încărcare şi elimină
riscul supraîncărcării bateriei, deci
al distrugerii ei.

Ca dezavantaj se reaminteşte
lipsa posibilităţii de reglare şi citire
a curentului de încărcare.

Becul Li va fi de 12 V/2 W şi se va

ZHf

rentului de încărcare în plaja 0 -t- 25 A;

— întreruperea automată a reţele
la sfîrşitul încărcării bateriei, la ba
terii cu-tensiunea nominală de 12 V

— cuplarea automată a reţele
cînd, datorită descărcării prin cor
sumatori sau autodescărcare, ten
siupea la bornele bateriei scade sub
13,5 V;

T16N05

aprinde puternic la sfîrşitul ciclului
de încărcare, semnalizînd sfîrşitul
acesteia. Potenţiometrul Pi se va
regla în aşa fel încît decuplarea să
aibă loc la 14,5 V la bornele bateriei
deJ2V.

. în figura 4 se prezintă un montaj
similar cu cel din figura 3, Insă
acesta elimină dezavantajele pri¬
mului prin aceea că tiristorul de pu¬
tere este comandat în poartă nu
„totul sau nimic", ci dintr-un gene-
. rator cu tranzistor unijoncţiune,
TUJ, deci există posibilitatea re¬
glării curentului de încărcare într-o

> L1

12 V/ 2 W

R2 1N4001

Baterie

iLSW TINO5

470/iF

20Sj1 1
Tr1 D1 " 4

f A

15-20A

ÎskW

J L! or. AL

plajă largă, în funcţie de capacita¬
tea bateriei puse la încărcat şi de
scopul urmărit. De asemenea, s-a
intercalat şi un ampermetru în serie
cu tiristorul pentru a se putea regla
curentul în funcţie de capacitatea
acumulatorului. Ampermetrul va fi
de 15 -f- 25 A la capăt de scală.

La sfîrşitul procesului de în¬
cărcare Li va lumina puternic, indi-
cînd sfîrşitul procesului. Pentru cei
,ce nu posedă tranzistor unijonc¬
ţiune se dă schema unui simulator
în figura 7. Şi în acest caz Pi din fi¬
gura 4 se va regla astfel ca decupla¬
rea să aibă loc la 14,5 V la bornele
bateriei.

în figura 5*se prezintă schema
unui redresor complex care asigură
următoarele servicii:

— posibilitatea reglării si citirii cu-

Thl f Ţr2
T16N05TN-V (
T22N05 Mujnll

« m
3,3KJ_

n1=n2=200s

£=0,2CuEm

+ R4
Baterie 1.2K

I ^iD5

PL 6 V 8 j|ioK

TINO,5

TEHNIUM 1/1987

Colectivul redacţional al revistei
TEHNIUM aduce călduroase mulţu¬
miri tuturor colaboratorilor şi cititorilor
care au avut amabilitatea să-i adreseze
felicitări cu ocazia Zilei Republicii şi a
Anului Nou 1987. i

EFT323 1 R5

faTI {] 3.3K

/C\r2T EFT 373-AC181

IOOKq

DLB
Verde 1
Thi D13
iu PL10V

Sm - 1 i Ni M/A +

n2 D6W1N4001

T jf D7 “1DC6V2B
EFT323 r~-

R43.3K

10-56K

PL10V >

DRD2

, BC107
R10
1 3,3 K

— protecţia redresorului şi a ba¬
teriei la legarea inversă a acesteia;

— încărcarea la tensiune nomi¬
nală a bateriei în funcţie de tempe¬
ratura ambiantă (ţinînd cont de co¬
eficientul termic al tensiunii elec¬
tromotoare a bateriilor plumb/acid
sulfuric, de -4 mV/°C pentru baterii

de 12 V).

— posibilitatea încărcării de corec¬
ţie la curent constant a celulelor inde-

D8-9 IN4001

pendente sau a grupurilor de celule
între 2 V şi 28 V, în acest caz nefiind
întreruptă încărcarea la sfîrşitul pro¬
cesului pe poziţia M (manual).

Avînd în vedere serviciile mai sus
enumerate, se observă că acest tip
de redresor se recomandă pentru:

— încărcarea la tensiune nomi¬
nală a bateriilor auto de 12 V;

— operaţii de corecţie-egalizare
de tensiune pe celule şi grupuri de
celule;

— redresor tampon automat pen¬
tru baterii staţionare de pînă la 250
Ah.

Montajul se compune practic din
două părţi mari, una de „citire" a
tensiunii ’de pe bornele acumulato¬
rului şi comandă a primarului trans¬
formatorului de reţea şi alta de re J
glare a curentului de încărcare.

AMPLIflCAlOR-FORMATOR PENTRU

INTRARE DE FRECVENŢMETRU

Ing. GEORGE PIIMTILIE, Y03AVE

La reuşita unui frecvenţmetru intrarea de numărare a frecvenţme- cere cît mai largă,
foarte mult contează performanţele trului propriu-zis. Un amplificator După numeroase încercări, mon-
amplificatorului de intrare, forma- de calitate trebuie să aibă o sensibi-

tor de semnale TTL, care comandă litate cît mai mare la o bandă de tre- (CONTINUARE ÎN PAG. 23)

TEHNIUM 1/1987

semnalizează această situaţie pen¬
tru a obliga utilizatorul să intervină
pentru întreruperea alimentării şi
înlăturarea cauzei (scurtcircuit la
ieşire). Diodele D7 şi D8 protejează
tranzistoarele finale atunci cînd
sarcina amplificatorului are un pu¬
ternic caracter inductiv.

T20, T21, LED-ul D9 formează un
circuit care semnalizează depăşirea
tensiunii semnalului de la intrare
aplicat amplificatorului, caz în care
distorsiunile armonice depăşesc 1%.

LED-ul D10 indică alimentarea
cu energie a amplificatorului.

Modul de conectare în punte (fig.

2) permite obţinerea unei puteri de
ieşire mari, suficientă pentru sono¬
rizări în aer liber.

Pentru a corespunde acestor
scopuri, amplificatorul se va con¬
strui numai cu componente de
bună calitate, sortate şi verificate
cu atenţie. Se recomandă:

— utilizarea rezistoarelor cu peli¬
culă metalică şi toleranţă mică (1%);

— condensatoarele electrolitice
să aibă tensiuni mari de lucru (63 V);

— tranzistoarele din etajele dife¬
renţiale vor fi împerecheate pentru
reducerea distorsiunilor de racor¬
dare (crossover);

— tranzistoarele ce formează
grupurile Darlington din final vor fi
atent împerecheate.

Alimentarea montajului pentru
obţinerea puterii nominale se face
de la o sursă dublă de ±35 V. Mon¬
tajul este deosebit de stabil şi func^
ţionează foarte bine de la tensiuni
de ±4 V pînă la ±40 V. Pentru a nu
mări inutil gabaritul transformato-
rului de alimentare, ca şi pentru
obţinerea unei bune separări între
canale, se va prefera utilizarea a
două transformatoare separate, cîte
unul pentru fiecare etaj final.

Se recomandă utilizarea unui
temporizator ia pornire care să cu-

tf+iSSd

LISTA DE PIESE W

Ri = 27 kfi; R 2 = 10 kfi; R 3 = 100 kifl
R 4 < = 100 O; R. - = 100 fi; R< „ = 2,2 kîfl
Rid,ii = 2,2 kfi; R„.,j = 2,2 kfi; Ru - 1 kflfl
Ri< = 27 kn; R ,*.,7 = 1 kfi; R,„ = 22 kill
R„ = 220 fi; Rai = 1 kfi; R ;i = 2,2 kfi; R^s+l
= 2,2 kfi; R ; 4 = 1 kfi; R : , = 220 fi; R ; * =1
= 1 kfi; R- = 1 kfi; R> = 220 fi; R 2 , = 1 kfljl
Rj„ = 2,2 kfi; Rîi = 2,2 kfi; R 3 : = 15fi;R»=i
= 100 fi; R 34 = 15 fi; R 33 = 100 fi; R« = 4701
fi; R 3 ? = 680 fi; R 3 » - 200 fi; R 3 v = 0,33 0/S|
W; R 40 = 0,33 fi/5 W; R 4 , = 0,1 fi/5 W; R»; =!
= 680 fi; R 43 - 0,33 fi/5 W; R 44 = 0,33 0/5W; !
R 45 = 0,1 fi/5 W; R 46 —— 10 fi/3 W; R 47 = 1 Mfi;:
R 4S = 47 kfi; R 49 = 10 fi/3 W; R» = 1,2 kfi;
Rs, = 6,2 kfi; R?; = 1,2 kfi; R 53 = 5,6 kft;
R ?4 = 470 a

C, = 47 mF/25 V; C_ = 2,2 ^F/25 V; Ci =
= 100 IX F/63 V; C 4 = 0,1 ,uF/100 V; C< = 100
n F/63 V; C* = 0,1 mF/ 63 V; C = 470 pF;
C* = 220 pF; Cq.io = 100 mF/ 25 V; C, , = 47
pF/500 V; Cu = 47 pF; Cu = 0,1 /uF/100 V;
Cu = 47 pF; Cu = 1 nF/100 V; C>„ =
= 1 nF/100 V; C17 = 47 pF; Cu = 47 pF; C» =
= 0,1 iuF/100 V; Ca, = 22 pF.

Ti 2 = BC256; T 3 4 = BC174; T, =
= BD140; T 6 = BD139; T 7 = BD140; T» =
= BD139; T» = BD140; T„, = BD239; Tu =
= BD240; T. 2 = BC256; Tu = BC174; T i4 =
= BD44Q; T, 5 = BD439; Tu .,7 = BDY29
(SDT9209, 9309); Tu.» = BOY29

(2N6258, KD503); D, 4 = 1N4004; D< =
LED (roşu); D* = BA157; D 7 ,« = 1N4007
(1N4004 -h 6); D 9 = LED (roşu); Dm = LED
(verde-galben); Li = 2 uH.

Amplificatorul audio prezentat în
materialul de faţă a fost executat
după schema publicată în figura 1 şi
este compus din două etaje finale
identice care pot lucra în două mo¬
duri:

— separat, în regim stereo, cînd
amplificatorul poate fi utilizat şi
pentru audiţii de înaltă fidelitate;

-—-în regim monotonie, cu cele
două etaje conectate „în punte“
(„bridged" în Ib. engleză), caz în
care puterea debitată pe sarcina
depăşeşte suma puterilor separate
livrate de către fiecare etaj în parte.

Caracteristicile tehnice ale unui
etaj final sînt următoarele:

— puterea nominală de ieşire pe.
sarcină de 4H şi 8fî în cele două re¬
gimuri de funcţionare este de:

R. = 40 R, = 80

stereo 2 x 95 W 2 x 70 W

mono

(punte) 280 W 210 W

— sensibilitatea la intrare 775
mV (0 dB);

— banda de frecvenţă reprodusă
de amplificator pentru o atenuare
de:

— 0,5 dB cap de bandă: 20 Hz —
20 000 Hz;

— 1 dB la cap de bandă: 16 Hz —
30 000 Hz;

— separarea între canale pentru
un semnal cu frecvenţa de 10 kHz
este de circa 75 dB;

— coeficientul de distorsiuni ar¬

monice totale (THD) este sub 1%;

— raportul semnal-zgomot mi¬
nim 90 dB;

— valoarea raportului între ten¬
siunea de ieşire şi unitatea de timp
este de 10 V/yus (slew rate);

— impedanţa de intrare circa 20

kn.

Funcţionarea amplificatorului.

Schema electrică este dată în fi¬
gura 1. Se observă că amplificatorul
are o configuraţie tipică de amplifi¬
cator operaţional de putere.

Intrarea este formată din două
etaje diferenţiale alimentate din ge¬
neratoare de curent constant (TI +
T2 şi T5; T3 + T4 şi T6). Tranzistorul
T9 este în montaj „superdiodă" şi se
va fixa cu o bridă de radiatorul tran-
zistoarelor finale, fiind izolat de ra¬
diator cu o foiţă de mică unsă cu va¬
selină siliconică. R20 permite regla¬
rea curentului de repaus al amplifi¬
catorului în lipsa semnalului. Pentru
evitarea distorsiunilor şi funcţiona¬
rea corectă a amplificatorului atît la
puteri mici cît şi la putere nominală,
se recomandă reglarea curentului
de repaus la circa 100 mA. Se re¬
marcă utilizarea cîte unei perechi
de tranzistoare de putere pe fiecare
ramură,a amplificatorului pentru a
se obţine o capabilitate de curent
mărită pentru funcţionarea în punte
pe o sarcină de 40.

Tranzistoarele T12 şi T13 reali¬
zează protecţia tranzistoarelor fi¬
nale la supracurent. LED-ul D5

pleze incintele după 3—5 secunde
de la cuplarea alimentării cu ener¬
gie, conform unei scheme publi¬
cate în paginile revistei “Tehnium".
Sînt astfel protejate incintele acus¬
tice de curenţii de tranziţie ce au va¬
lori mari la cuplarea alimentării şi
totodată se evită şi bufnitura ce
apare în difuzoare în acest caz.

Tranzistoarele T7, T8 vor fi prevă¬
zute cu radiatoare de circa 20 cm 2 ,
TT0 şi T11 cu radiatoare de circa 50
cm 2 , TI4 şi TI5 cu radiatoare de
circa 100 cm 2 , iar tranzistoarele fi¬

nale cu radiatoare de circa 300 cm 2
fiecare.

Deoarece componentele de care
dispune fiecare constructor au ga¬
barite diferite, nu a fost dată rezol¬
varea cablajului imprimat, acesta
rămînînd la dispoziţia constructo¬
rului.

Se va avea grijă ca traseele să fie
suficient de late pentru a permite
circulaţia unor curenţi de valori
mari. Se preferă cositorirea cabla¬
jului.

Obţinerea unei bune fiabilităţi, ca
şi a parametrilor tehnici prezentaţi,
este condiţionată de acurateţea
execuţiei şi calitatea componente¬
lor.

Bobina LI are 16 spire bobinate în
două straturi (9+7 spire) pe un ca¬
libru de lemn cu 07 mm. Conducto¬
rul utilizat este CuEm 00,8 mm. Se
obţine o inductanţă de aproximativ
2yuH.

Executat corect şi respectînd re¬
comandările, singurul reglaj este
cel al curentului de repaus.

BIBLIOGRAFIE:

1. Colecţia revistei RADIO
(U.R.S.S.), 198-5—1986
Colecţia revistei RTE (R.P. Bulga¬
ria), 1985

TEHNIUM 1/1987

L3 » L2 'ş. LI

Instalaţia de interfon prezentată
se remarcă prin următoarele carac¬
teristici specifice:

— număr mare de posturi abonat
(peste 20);

— posibilitatea oricărui abonat
de a lua legătura cu oricare din res¬
tul abonaţilor fără a fi nevoie de in¬
tervenţia unui operator la staţia dis¬
pecer;

— legătura dintre staţia dispecer
şi restul abonaţilor se face prin trei
fire neecranate;

— lungimea maximă a cablului
de legătură pe care a fost experi¬
mentată instalaţia — 3 km;

— instalaţia (staţia dispecer) este
prevăzută cu protecţie şi semnali¬
zare în cazul apariţiei unui scurtcir¬
cuit pe reţea sau la atingerea-aces¬
teia cu „pămîntul".

Schema interfonului prezentată
alăturat, deşi în aparenţă compli¬
cată, este uşor de construit. Partea
principală a interfonului o consti¬
tuie amplificatorul de medie putere
(5—6 W), realizat cu tranzistoarele
T,-—'T 4 şi blocul de alimentare,
compus din transformatorul de
reţea Tr.1 şi celula de redresare şi
filtrare (fig. 1).

Transformatorul de reţea şi ce¬
lula de redresare-filtrare trebuie di¬
mensionate astfel ca între punctul B
din schemă şi masa M să avem o
tensiune de 22 Vcc la un curent de 1
A. Tranzistoarele finale T 3 şi T 4 se
vor monta pe radiatoare din alumi¬
niu în formă de „U" cu suprafaţa de
aproximativ 30 cm 2 fiecare. Rezis¬
tenţa R 4 se va alege în jurul valorii
notate în schemă, astfel ca între
punctul A şi masa M să avem jumă¬
tate din tensiunea de alimentare.

Rezistenţele semireglabile R, şi
R 7 se vor regla numai după monta¬
rea şi conectarea tuturor abonaţilor.

în cazul în care ulterior se mai fac
modificări pe linie (se mai mon¬
tează alte posturi), se face o nouă
reglare a acestor rezistenţe pentru
ca semnalul să fie clar şi nedistor-
sidnat.

Lampa B-, din schemă serveşte ca
semnalizare şi totodată ca protecţie
în cazul în care firul de alimentare
spre abonaţi L 3 are atingere cu
„pămîntul“ sau scurtcircuit cu firul
L v Lampa B 2 serveşte ca semnali¬
zare şi totodată ca protecţie în ca¬
zul unui scurtcircuit între firele L t şi
L 3 sau atingerea firului Lt cu
„pămîntul".

Autotransformatorul Tr.2 de ie¬
şire (adaptarea liniei) se va realiza
pe un pachet de tole cu secţiunea
de 2,5—3 cm 2 -

GEORGE COMAN

înfăşurarea 1—2 are 50 de spire
GuEm 0 0,45 mm, iar înfăşurarea
2—3 are 300 de spire CuEm 0 0,3
mm, ambele bobinate în- acelaşi
sens.

Schema unui abonat al acestui
interfon este prezentată în figura 2.
Ea se compune dintr-un amplifica¬
tor de microfon care se găseşte în
comerţ şi un difuzor de radioficare
cu carcasă tip R-20039.

Potenţiometrul original al difuzo¬
rului se va desfiinţa, locul acestuia
fiind luat de rezistenţa, R 8 cu valoa¬
rea cuprinsă între 1,5 şi 5 kn.

Condensatorul C 7 se va monta pe
contactele comutatorului dublu K 1t
care în schemă se află în poziţia re¬
cepţie.

Transformatorul difuzorului de
radioficare rămîne neschimbat.

2,2jj TI
;BC172

22 bcÎ£

C4330p
R4 39K

lR6 T ,

10K_ I 2

500 0,^1

R 3 n 25 od

2N905 T3

^° 2 y I

ilBl

Rtl Uq ; # ■
;H®BDÎ36

Abonaţi |Abonat21

Abonat 41 |Abonat5| (Abonatn|

ÎNRESISTRARtlOR VECHI

Mulţi colecţionari de discuri do¬
resc să transfere înregistrările pe
bandă magnetică.

Cu această ocazie se pot face co¬
recţii aie semnalului audio în vede¬
rea atenuării zgomotelor datorate
uzurii discurilor ca şi corectarea ca¬
racteristicii de frecvenţă, puternic
neliniară, a înregistrării.

In literatura tehnică de speciali¬
tate există un mare număr de
scheme ce permit corectarea sem¬
nalelor audio, reducerea zgomote¬
lor în anumite benzi de frecvenţă
etc., scheme utilizînd filtre pasive
sau active, componente discrete,
amplificatoare operaţionale de uz
generai sau componente speciali¬
zate. Aceste variante presupun cu^
noştinţe mai avansate, experienţă
în execuţie, o investiţie mai impor-

MIHAI ANDREESCU

tantă etc. Prezentăm în figurile ală¬
turate două filtre pasive ce se pot
construi cu minimum de compo¬
nente şi care dau rezultate foarte
bune pentru investiţia şi munca
cheltuită.

în figura 1 este prezentat un mon¬
taj care permite corecţia frecvenţe¬
lor medii în sericul atenuării aces¬
tora. înregistrările vechi au o pre¬
dominanţă a acestor frecvenţe care
poate merge pînă la distorsionarea
puternică a unor vîrfuri de semnal.

La înregistrări se plasează curso¬
rul lui P, ia masă şi se reglează din
P 2 semnalul pentru un sunet cît mai
plăcut, nedistorsionat. Dacă nu se
obţin rezultate bune numai din P 2 ,
se intervine şi din P, pentru obţine¬
rea unui semnai optim

Montajul din figura 2 permite re¬

C/=C3 =0,2

C?2 ** rxy/inr

pS - a/,>}

/WÂO. f -1

X X 1

cS = C2 - 277/i^ s/sra/Xe*

ducerea fîşîitului (hiss) supărător
datorat uzurii discurilor. Filtrui per¬
mite atenuarea frecvenţelor de
peste 5 000 Hz. Panta atenuării se
reglează din potenţiometrul P-|. Se
recomandă ca aparatul cuplat la ie¬
şire să aibă o impedanţă de mini¬
mum 47 kn. R 2 nu se va elimina din
montaj în scopul creşterii semnalu¬
lui la ieşire deoarece intervine în
calcului impedanţei de ieşire a fil¬
trului.

Se recomandă utilizarea de rezis¬

tenţe cu peliculă metalică şi con¬
densatoare cu pierderi reduse, de
bună calitate (mylar, stiroflex).

* Cele două montaje se introduc
într-o cutie metalică din tablă sub¬
ţire de oţel cositorită, prevăzută cu
mufe de intrare şi ieşire. Pe cutie se
prind potenţiometfele, iar restul
pieselor se montează pe termina¬
lele acestora.

BIBLIOGRAFIE:

Popular Electronics, 1983

TEHNIUM 1/1987

BD135

BD235

B0435

2N3055

Valoarea dorită a tensiunii date
de sursă se poate ajusta cu ajutorul
potenţiometrului R 3l care modifică
simultan atît tensiunea de ieşire po¬
zitivă, cît şi cea negativă, dar men¬
ţine constant raportul acestora în
cazul în care amatorul doreşte să
realizeze o sursă de tensiune dublă
reglabilă, de exemplu de la ±2 V la
±16 V, atunci potenţiometrul R 3 se
va monta pe panoul aparatului, de
unde se va conecta pe circuit prin
intermediul a trai fire de legătură
Pentru dimensionarea elemente¬
lor sursei pornim de la următoarele
date:

V.i — tensiunea minimă de la ie¬
şire;

V 2 — tensiunea maximă de la ie¬
şire;

h — curentul maxim de limitare a
sursei pentru tensiunea V,;

l 2 — curentul maxim de limitare a
sursei pentru tensiunea V 2 .

Sursa trebuie să se regleze între
şi V 2 cu ajutorul potenţiometru¬
lui R 3 . Schema simplificată a stabi¬
lizatorului de tensiune este dată în
figura 4, unde V r este tensiunea de
referinţă â circuitului integrat
/ÎA723 şi are valoarea de 7,15 +0,25 V.

Tensiunea de ieşire se stabili¬
zează la o valoare pentru care dife¬
renţa de tensiune dintre intrarea in-

versoare şi neinversoare a amplifi¬
catorului de eroare din interiorul
circuitului integrat /ÎA723 este zero
Daca punem condiţia ca la un ca-
pat al cursei potenţiometrului R, la
ieşire să avem tensiunea V 1t iar la
celalalt capăt tensiunea V? obţi¬
nem relaţiile:

v, = v, —5^5i±l_. ,

(Ri+r 3 )/r 2 +1
V - w R 5 /R 6 + 1 __

2 r Ri/(R 2 ~R 3 ) - r (1)

Pentru determinarea valorilor re¬
zistenţelor R„ r 2 , r 3> r 5 si R se
aleg iniţial valorile lui R, şi R 3 f iar
din relaţiile (2) se determină R 2 şj
raportul R 5 /R 6 : 2 *

Fiz. DRAGOŞ FĂLIE

cu cel al calculatorului britanic
SPECTRUM.

Toate componentele sursei, ex-
ceptînd transformatorul de reţea,
se montează pe un singur cablaj im¬
primat dublu placat, care este dat în
figurile 2 şi 3. în general, radiatorul
necesar tranzistoarelor T 2 şi T 5 este
o bucată de aluminiu cu aproxima¬
tiv aceleaşi dimensiuni cu cele ale
cablajului imprimat de care se >
poate fixa cu patru sau două şuru¬
buri. în cazul în care puterea disi¬
pată pe tranzistoare este mai mare
decît cea care poate fi disipată de
un astfel de radiator, tranzistoarele
T 2 şi T 5 se vor monta pe un radiator
separat, dimensionat corespun¬
zător, iar conexiunile dintre tranzis¬
toare şi circuitul imprimat se vor
face prin intermediul a sase fire de
legătură.

Sursa de tensiune propusă spre
realizare este de tip dublă ai cărei
parametri se pot situa într-o gamă
largă de valori. Tensiunea de ieşire
poate fi aleasă între 2 V şi 30 V şi se
poate ajusta în jurul undi valori' do¬
rite sau se poate regla continuu în-
ţr-un anumit domeniu. Curentul de
ieşire maxim se poate alege între
50 mA şi 1 A. Cele două tensiuni
date de sursă sînt de polarităţi
opuse şi au valori egale cu o aba¬
tere maximă de ±0,2 V. Egalarea
celor două tensiuni se realizează
prin împerecherea rezistenţelor R 1?
şi R 14 cu o precizie de ±1 p/o.

Domeniile de curent şi tensiune
se pot alege din gamele menţionate
mai sus prin schimbarea valorilor
unor componente din montaj. Valo¬
rile componentelor se pot afla prin
efectuarea unor calcule simple date
mai jos sau folosind programul de
calcul de la sfîrşitul articolului, care
este scris în limbajul BASIC al cal¬
culatorului românesc HC85, similar

Pentru a limita consumul din
diţia 3 de referin ' ă impunem şi.cog-

R i - R 2 - R 3 > 1 k.n.

Circuitul de protecţie la curent
este de tipul cu „caracteristică în¬
toarsa , adică pentru tensiunea V
curentul se limitează la valoarea | 2 .

BC 251E

C 71°, 04 7/y F

4,7 Kn

20Kn

BC 251B

150a

pentru

1M4004

517 PL8V2

TEHNIUM 1/1987

' "Ube »" UBE . " R£© a "
II — '*; II, I£ = " ; 13
"UI*" UI , "U2*"; U£
”9.7 = " ; Rfi , "R8 = " ; RB

60 PRINŢ "Introduceţi

de" ‘"re ferinta"

90 INPUT "ur =";UR
'Ur=";UR
’P=R3=";P
: R3 = ";P .

* R1 a " ; R’3
‘ Rl = "; R3

100 PRINŢ
110 IMPUT
120 PRINŢ
130 IMPUT
14-0 PRINŢ
150 LET K = U1/U£

160 LET R4 *P / 11 -K i
170 PRINŢ "R2 = " fR4
180 LET X = U2 + (R3* Cl-K)
190 INPUT "R5=";Ri
£00 PRINŢ "R5=";R1
210 LET R2*R1/CX — 1)

220 PRINŢ "R6=";R£

"Introduceţi

"R6 = " ; R2 , ".R2 = " ; R4-
"R6 = " ; R2 , " R2 = " ; R4

£30 PRINŢ
apropiate
pentru R6
24.0 IMPUT
£50 PRINŢ

£60 LET X2-1+R1/RS
270 LET RT=R3+R4+P
£80 LET U1 =UR * X 2 * R 4. /RT
290 LET U2=UR*X2*(R4+P) /RT
300 PRINŢ "Ul = ";UI."U2 = ";US
310 INPUT "LPRINT Y/N ";P$

320 IF fi$="y " THEN GO SUB 650
330 PRINT "Daca doriţi un n o ur c I
ateul cu noi valori pen t ru R6/R2
sau R5 introduceţi 1 sau 2"!

340 INPUT " £ 1 *R6/R£ *2*R5 *3*CO
nt. "R$

350 IF R $ = " 1" THEN GO TO £40

360 IF R$="2" THEN GO TO 190

370 IF R$ ="3" THEN GO TO 400

380 GO TO 130

390 REM

4©0 REM CIRCUITUL DE PROTECŢIE

410 REM

420

PRINŢ

"Ci r c

ui. tul de proiect

e. asigura"

' ' "UI

/11

aprox.= U2/r

43©

INPUT

"UI = "

; u i

■^2 = "; U2

440

PRINŢ

"Ula"

; ui

"U2a";U2

450

INPUT

" 12 = *‘

; 12

"Ube = ”UBE

IRlh

PRINŢ

" TP = "

; 12

"Ubea";UBE

470

INPUT

" R20 =

"R7a";Rfi

480

PRINŢ

" R20 a

" ; R

"R7a";Rfi

498

LET RB

ăRfi *(U2+UBE3 /12/R

508

PRINŢ

" R8 a "

; RB

518

LET 11

a R fi * (U1 + U B 4 3 /R B / R

520

PRINŢ

" 11 a "

; 11

53©

PRINŢ

"Introduceţi o vaioar

standard!

-za ta

pentru R8

540

560

570

5S0

590

600

610

6.20

630

640

650

INPUT "R8=";R6
LET I3=Rfi*(U2+UBE)/RB/R
LET IleRfl-* (Ul+UBE) /RB/R
PRINŢ "II-" ; II.. ”12 = ".; 13
LET îs c=Ra*Ube /Rb/P.

PRINŢ "isca";Isc

INPUT "LPRINT 7 Y/N fi$

IF R$="y" THEN GO SUB 71©
INPUT " con t i nua t i <: /n " a $
IF a $ = "C" THEN GO TO 760
GO TO 47©

6 /

LPRINT
LPRINT
@ LPRINT
0 LPRINT
90 LPRINT
iTilTi RFTLIRN

•• "Ui = " ; UI,

' U2 = "

"R5 = " ; R1, "R6 = " .; R2
" R1 a " ; R3 , " R2 a " j H.4
"R3 = " ; P

710 LPRINT
720 LPRINT
730 LPRINT
740 LPRINT
750 RETURN
760 REM

I 770.REM CALCULUL LUI Uef
780 REM

790 PRINŢ '"Calculul lui Uef"
800 INPUT ,, iaa";i2/’U2 = ,, ;v2
810 PRINŢ "12 a "; i2,"U2 = ";y £

820 INPUT "C2=";c '

830 PRINŢ "du -ripiui pe conden
sa to r"

840 PRINŢ "C2 = "; C . *

850 LET du ai 2/100>C
860 PRINŢ "dUa";du
870 IF du>=12 THEN PRINŢ '"C2 p
rea MiC": GO TO 82©

880 PRINŢ "Ua -margine de sigur
anta" ' "Us -tensiunea pe eiementu
l serie"'"Ud -cadera de tensiune
pe diode"

890 LET ua=2: LET us =3
900 LET Uda'l

910 PRINŢ "Ua=";ua."Uda";ud
920- PRINŢ "Us a" ; us
930 LET uef=1,1*(ua+(v£+us+du+u
d 3 / 3 Q R £3

940 PRINŢ '"Ue f=";ue f
950 IF Uef > = .9*40/SQR £ THEN PR
INT '"Uef prea mare redimensiona
ti "'“sursa": GO TO 320
96© INPUT "continuaţi c /.n “; a $
970 IF a $a"n" THEN GO TO 82©

930 REM

990 REM CALCULUL RADIATORULUI
1000 REM

1010 PRINŢ '"Calcului radiatorul
jui pentru un tranzistor"'"Supraf
ata totala a radiatorului va fi
egala cu syma suprafeţelor*'

1020 prinţ '"Ud -caderea de tens
iiune pe didde aproximativ IU"

1©30 LET Ud =1

I 104© INPUT "Uefa";uef,"CS = ";C
î1058 PRINŢ "Ue f a”;uef,"C2=";c
! 1060 PRINŢ "I--curentul maxin de
b i t a t de una"'" din surse la. t

I ensiunea UI"

1070 INPUT "Ula";VI,"îs"; i
1080 PRINŢ "Ula";vi,"I=";i
1©90 PRINŢ "Pt -puterea disipate
pe T2 sau""" T5"

1100 LET p a i * (1.1 «ŞiSJft 2* (uef -Ud /
5OR £ 3 —V 1 — 1 / t £00 C i 3
1110 PRINŢ "Pt ="■; p
1120 PRINŢ "T.j . -tempera tura .jonc
! tiun ii"'"Ta -tempera tura aeru iui

| 1130 INPUT "T.j = " ;T .j , "Ta a" ; Ta '
114© PRINŢ "T.ja" ;T,i, "*Taa";Ta
1150 IMPUT " R j C a " Rlj C , " Ri = " ; R i
î 1160 PRINŢ "R j C a" ; R j c , "Ri =" ; Ri'

: 117© LET x= (Tj-Ta)/P-Rjc-Ri
: 1180 TF X<=0 THEN PRINŢ '"Putefâ

disipată e prea roare.alegeţi

alt tranzistor": GO TO 1120

i 19© LET a=(l/( x *Pt . 15/30© 3 ) t (1 /-

.73

i 120© PRINŢ *"fia";a
1210 PRINŢ "fiaiecivi*".; a/ 20 ; "cm"
1220 PRINŢ '"Daca sursele debite

aza aceiaşi.curent atunci fit=2

i *A"

1238 PRINŢ "fial0cm*“;a/10;"cm"
1248 INPUT "continuaţi c/n ";a$
1250 IF a$a"n" THEN GO TO 113©
1260 STOP

iar pentru tensiunea V 1 curentul se
limitează la valoarea I< l 2 .

Această limitare de curent este utilă
în cazul unei surse de tensiune re¬
glabilă pentru limitarea puterii disi¬
pate pe tranzistoareie T 2 şi T 5
atunci cînd sursa furnizează la ie¬
şire o tensiune V, <§ V 2 .

Circuitul de protecţie simplificat
pentru ramura de sus a sursei (+)
este dat în figura 5.

Limitarea de curent începe atunci
cînd: R

(u 0 - i 0 r 2 o * u BE2 ) •

(4) '
h 2 o

Se observă că \ J\ 2 = iar cu¬
rentul pentru scurtcircuit la ieşire
este:

- . ^6E

R 8 R 20

Se poate alege R 20 ~ U 2 /(20-l 2 ),
iar din relaţia (4) se determină ra¬
portul R 7 /R 8 ; R 8 se alege astfel ca

R s » U,/(0,5 / 2 mA).

Pentru partea cealaltă de sursă
tensiunea U BE2 este suplinită de
dioda D 6 , iar R 18 , R 13 şi R 19 cores¬
pund respectiv cu R 7 , R 8 şi R 10 şi se
calculează în mod analog.

Grupul D 4l R 10 şi D 5 , R 17 este o
protecţie ia scurtcircuit suplimen¬
tară. Elementul serie T 2 se blo¬
chează atunci cînd căderea de ten¬
siune pe ei depăşeşte tensiunea de
stabilizare V z a diodei Zener D 4 .
Tensiunea de stabilizare a diodelor
Zener D 4 şi D 5 se stabileşte cu re¬
laţia:

V z ~ 1,6 ■ U' ef V, -'2V (6)

Tensiunea de 2 V este o margine
de siguranţă, Iar U ef este tensiunea
eficace în gol cată de transformato¬
rul de reţea. Această protecţie se
recomandă cînd \J : este mai mare
de 4 V. Componentele D 4 , D s , R 10 şi
R 17 se vor monta după testarea şi
reglarea sursei.

in figura 6 este indicată dispune¬
rea componentelor pe placa de cir¬
cuit imprimat.

Tensiunea eficace U ef pe care
trebuie să o avem în sarcină la bor¬
nele celor două înfăşurări ale trans¬
formatorului de reţea se determină
cu relaţia:

U ef = 1,1 x [U a + (V 2 + U s -

+ .AU +U d )/| 2]

TEHNIUM 1/1987

Al :■ 'H-MBfB

CONTROLUL Şl REGLAJUL
ÎNĂLŢIMII FAŢĂ

La efectuarea lucrării de control al
înălţimii faţă a autoturismelor tre¬
buie să se respecte următoarele
condiţii: autoturism fără încărcă¬
tură* presiune corectă în pneuri şi
suprafaţă p ! an-orizontală de am¬
plasare a autoturismului.

înălţimea autoturismului se mă¬
soară între sol şi lagărul suportului
inferior, cu ajutorul tijei A: 223 ± 10
mm la Oltcit Club şi 23O±10 mm la
Oltcit Special. Se precizează că se
face media celor două înălţimi
măsurate şi că între ele nu trebuie
să fie mai mult de 10 mm. în caz
contrar, trebuie refăcut reglajul
înălţimii autoturismului.

Pentru reglarea înălţimii faţă,
după ce se suspendă puntea faţă,
se demontează barele de torsiune
şi se „îndreaptă" lama de flexiune.
Se modifică poziţia barei de tor¬
siune în prinderea pe braţ şi în su¬
portul de pe lama de flexiune. Roti¬
rea barelor de torsiune cu un dinte
în cele două prinderi modifică înăl¬
ţimea autoturismului cu 3—12 mm.
Reglajul efectuat pe o parte modi-

Dr. ing. TRAIAN CANŢĂ

fică reglajul şi pe cealaltă parte a
autoturismului.

Sensul de rotaţie al barelor de
torsiune la efectuarea reglajului se
prezintă în figura 4 (barele privite
prin spatele suportului lamei de fle¬
xiune).

B. PUNI EA Şl SUSPENSIA SPATE

Executarea unor operaţii de con¬
trol şi reglaj impune următoarele
condiţii iniţiale: autoturismul tre¬
buie să fie în stare goală şi „gata de
drum", cu 5J de benzină în rezervor,
în continuare se verifică înălţimea
spate, care trebuie să fie de 324 ±10
mm între traversa tubulară a punţii
spate şi planul de sprijin al roţilor pe
sol şi înălţimea faţă (după cum s-a
arătat anterior). Observaţie. înălţi¬
mile se reglează prin rotirea barelor
de torsiune în suportul lor în altă
poziţie a canelurilor.

Alte caracteristici tehnice de care
trebuie să se ţină seama: jocul late¬
ral al braţelor punţii spate (2 mm);
convergenţa (închiderea roţilor
spate către faţă), care nu este regla¬
bilă (2—5,6 mm), se poate controla
cu autoturismul aşezat pe o supra¬

faţă orizontală cu aparat optic sau
cu un dispozitiv; rulmenţii spate
(fig. 5) sînt menţinuţi în alezaj de o
bucşă — piuliţă strînsă ia cuplul de
37,5 daN-m; fuzeta este fixată pe
braţ cu un şurub strîns la cuplul de
î-9,5 daN-m.

CONTROLUL Şl REGLAJUL
ÎNĂLŢIMII SPATE

înălţimea spate, identică pentru
gama de autoturisme Oltcit (324
±10 mm), se verifică cu autoturis¬
mul fără încărcătură — între planul
de sprijin al roţilor şi partea de jos a
tubului traversei punţii spate —,
după ce mai întîi s-a verificat pre¬
siunea pneurilor. Se măsoară înălţi¬
mile de fiecare parte a autoturismu¬
lui, se face media, iar diferenţa să
nu depăşească 10 mm.

La remontarea barelor de tor-
siune spate, după reglaj se are în
vedere respectarea iniţială a mon¬
tării barelor (stînga-dreapta), se
curăţă caneiurile, se ung cu vase¬
lină (tip S.l. 33) şi se folosesc garni¬
turi noi.

REPARAREA PUNŢILOR Şl
SUSPENSIEI

în condiţii normale de exploatare
şi solicitare a autoturismelor, pie¬
sele de la legătura cu solul au o re¬
zistenţă şi fiabilitate care permit uti¬
lizarea îndelungată a autoturisme¬
lor fără operaţii de întreţinere şi re¬
paraţii.

La punţile şi suspensia autoturis¬
melor, uneori, datorită rulării în vi¬
teză pe drumuri neamenajate sau
lovirii unor obstacole, mai ales în
cazul unui accident de circulaţie, se
impune executarea în „Service" a
unor lucrări de demontare şi înlo¬
cuire a unor piese. Se menţionează
că dacă s-au refăcut unele părţi ale
caroseriei este necesar a se exe¬
cuta reglarea şi controlul unghiuri¬
lor direcţiei şi înălţimile faţă şi
spate.

Astfel, la puntea faţă se pot exe¬
cuta lucrări de înlocuire şi reparare
a următoarelor categorii de piese:
braţ superior, braţ inferior, butuc
faţă, pivot, amortizor faţă, lamă de
flexiune.

Similar, la puntea spate se pot

IHi

- o

executa reparaţii ca: demontare-
montare punte spate, pentru exe¬
cutarea unor înlocuiri de piese
componente, repararea unui an¬
samblu braţ şi butuc spate etc.

PUNTEA FAŢĂ

A. ÎNLOCUIREA BRAŢELOR -

INFERIOR 2 Şl SUPERIOR 1 -
ALE PUNŢII FAŢĂ (FIG. 6)

Pentru executarea acestor lu¬
crări sînt necesare următoarele
S.D.V.-uri: extractor de rotule, dis¬
pozitiv pentru verificarea unghiului
de fugă, dispozitiv pentru reglarea
unghiului de fugă şi tije de poziţio¬
nare la înălţimea nominală. în fi¬
gura 6 s-au notat cu: 1 — braţ supe¬
rior; 2 — braţ inferior; 3 — ax braţ; 4

— rotule; 5 — rotulă braţ inferior; 6

— piacă sprijin; 7 — siguranţă; 8 —
palier; 9, 10 — deflector; 11, 17, 18,
19 — rondelă; 12 — buşon obtura¬
tor; 13 — garnitură etanşare; 14 —
bucşă cu ace; 15 — şurub; 16 —
placă fixare palier pe caroserie; 20,
21, 22 — piuliţă.

La demontarea braţului superior,

după demontarea roţii, a conducte¬
lor din zona de fixare superioară a
amortizorului pe braţul superior
(conductele antizgomot, de ieşire
«din schimbător şi cutia inferioară la
Oltcit Special şi conductele de ac¬
ces aer cald în instalaţia de încălzi-
re-ventilaţie şi cutia inferioară la
Oltcit Club) ş: a capacului lateral de
acces, după ridicarea braţului infe¬
rior, care se poate face cu ajutorul
cricului, se decuplează (fig. 1): ro-
tula de direcţie 3 rotulele 1 ale
braţului superior (cu ajutorul ex-
ţractorului), fixările — superioară şi
inferioară — ale amortizorului.
Această operaţie este necesară din .
' două motive: datorită deformării
braţului 1, la accidentarea autotu¬
rismului, sau din cauza uzurii avan¬
sate a rotulelor 4 de fixare pe caro¬
serie (fig. 6).

La montarea oraţuîui superior,

operaţiile se succed invers demon¬
tării, cu următoarele observaţii: la
fixarea superioară a urechii amorti¬
zorului să se folosească un cuplu
de strîngere de 2,7 daN-m pentru
amortizoare tip „Boge" sau de 5,7
pentru amortizoare IPA-Sibiu sau
„Allinquant"; verificarea stării bur¬
dufurilor de la bieletele de direcţie.
Culorile amortizoarelor: faţă — gri
(Oltcit Special), bleu (Oltcit Club)
şi gri pentru puntea spate, comune
pentru Oltcit Special şi Club.

La demontarea braţului inferior,
după suspendarea părţii faţă a au¬
toturismului, se execută: decupla¬
rea rotulelor 2, 3 şi 5 de pe portfu-
zetă (fig. 1) cu ajutorul unui extrac¬
tor de rotule, amortizorul şi apoi
braţul inferior, numai după ce s-a
reperat poziţia iniţială a barei de
torsiune. Dacă nu s-a. executat
această operaţie, se modifică înălţi¬
mea faţă şi trebuie avute în vedere
operaţiile prezentate anterior (în
funcţie de înălţimea obţinută prin
montarea într-o anumită poziţie a
barei de torsiune, se reface monta¬
jul prin încercări pînă la egalizarea
înălţimilor faţă stînga-dreapta).

La montarea braţului inferior se
execută: verificarea stării garnituri¬
lor de etanşare a rotulelor; se pozi¬
ţionează braţul inferior (fără a se
strînge cele 4 şuruburi de fixare pe'
caroserie), se controlează şi re¬
glează unghiul de fugă (operaţie
obligatorie la fiecare demontare a
braţului),, se cuplează amortizorul
(prin ridicarea braţului inferior cu
ajutorul cricului) şi rotulele, folo-
sindu-se piuliţe cu autofrînare noi.
După ce s-a verificat dacă articu¬
laţia tripodă (spre cutia de viteze)
nu este decuplată, se montează
roata şi se iasă autoturismul pe sol.

(CONTINUARE M NR. VIITOR)

TEHNSUM 1/1987

(URMARE DIN NR. TRECUT)

La acest nou carburator se re¬
glează poziţia plutitorului, a clapetei
de acceleraţie, a celei de aer (şocul),
momentul de intrare în funcţiune a
îmbogăţitorului şi, fireşte, ralantiul.

1. Reglajul plutitorului

înainte de a monta capacul carbu¬
ratorului se procedează la ajustarea
poziţiei plutitorului. în acest scop, ca¬
pacul se întoarce cu plutitorul în sus
şi se deformează lamela de sprijin A,
pînă la realizarea cotei 17,6 mm, con¬
form figurii 2. Măsurarea se face cu
ventilul închis şi într-o altă porţiune
decît cea a lipiturii plutitorului. De
fapt, acesta este un prereglaj deoa¬
rece verificarea finală se face după
montarea capacului, măsurînd cota
efectivă a nivelului combustibilului în
cameră sub presiunea de 0,0045 MPa
(ceea ce corespunde aproximativ
presiunii exercitate de o coloană de
combustibil înaltă de 600 cm); în
acest scop se foloseşte un tub cu
diametrul interior de 6 mm, iar
măsurarea se face de la nivelul su¬
prafeţei superioare a corpului car¬
buratorului, cota nominală trebu¬
ind să fie 26±1,5 mm, aşa cum se
arată în figura 3.

2. Reglajul poziţiei clapetei de
acceleraţie

Întrucît ia acest tip de carburator
reglajul turaţiei de ralanti nu se mai
face acţionînd asupra clapetei de
acceleraţie, iar circuitul de mers în¬
cet este prevăzut cu un sistem de
reglare a emisiei de CO, poziţiona¬
rea iniţială a clapetei de acceleraţie
are o importanţă esenţială în com¬
portarea carburatorului la ralanti.

Pentru reglare este necesar un
comparator al cărui palpator să
aibă o lungime de 20 mm, montat
într-un suport, aşa cum se vede în
figura 4.

înainte de reglare, carburatorul
se demontează de pe autovehicul,
se spală cu grijă la exterior şi se
suflă cu aer comprimat, observînd

Or. ing. Ml HAI STRATULAT

atent gradul de curăţenie al perete¬
lui interior ai camerei de carburaţie
în zona clapetei de acceleraţie.

Este absolut interzisă suflarea cu
aer comprimat a orificiului de venti¬
laţie a camerei de nivel constant
(prin canalizaţia 5, fig. 1); de aceea
în timpul curăţării cu aer a camerei
de carburaţie se va scoate în prea.-
labil furtunul de legătură al canali¬
zaţi ei menţionate. Nerespectarea
acestei condiţii poate duce la defor¬
marea plutitorului. Se verifică apoi
planeitatea flanşei de sprijin a car¬
buratorului, se slăbeşte contrapiu¬
liţa şurubului 1 (fig. 3) de fixare a
poziţiei clapetei de acceleraţie (fo¬
losind o cheie tubulară de 7 mm) şi
apoi se desface şurubul pînă cînd
clapeta se închide complet. în con¬
tinuare, carburatorul se plasează
ca în figura 4 şi se montează com¬
paratorul cu dispozitivul de fixare
pe camera de carburaţie; aparatul
se socoteşte bine fixat dacă vîrful
palpatorului se deplasează foarte
aproape de peretele camerei de
carburaţie, fără însă să-l atingă şi se
sprijină pe marginea conturului cla¬
petei.

în această poziţie, indicatorul
comparatorului se aduce la zero,
după care se începe strîngerea lină
a şurubului 1 pînă cînd pe cadran se
citeşte indicaţia 0,05 + 0- 05 mm
(ceea ce corespunde unei deschi¬
deri unghiulare de 0,2 + 0,2 grade).
Se strînge apoi contrapiuliţa fixînd
şurubul de reglare în această po¬
ziţie, avînd însă grijă ca în timpul
acestei operaţiuni reglajul să nu fie
deteriorat, şi, în final, se asigură
piuliţa pe şurub prin aplicarea unui
strat de vopsea.

Ca la toate carburatoarele cu ast¬
fel de circuite de mers încet, regla¬
jul poziţiei clapetei de acceleraţie
trebuie făcut foarte minuţios, deoa¬
rece abateri poziţionale foarte mici
fac imposibilă stabilirea turaţiei de

ralanti în limitele prescrise de con¬
structor sau creează pericolul înţe¬
penirii clapetei în poziţie închisă.

3. Reglajul pornirii

Pentru asigurarea pornirii uşoare
cînd motorul este rece, sînt nece¬
sare o strictă interpoziţionare şi de¬
plasare reciprocă a celor două cla-
pete ale carburatorului: cea de acce¬
leraţie şi cea de aer (şocul). La car¬
buratorul 28 H 1-1 aceasta înseamnă
că atunci cînd clapeta de aer este
complet închisă, cea de acceleraţie
trebuie să aibă o descchidere un¬
ghiulară de 16+1 C , ceea ce cores¬
punde unui joc dintre marginea ei şi
peretele camerei de carburaţie de
1+0,1 mm. Şi acest reglaj reclamă
demontarea carburatorului de pe
motor; în prealabil se verifică dacă
este bine fixată camera de carbu¬
raţie la corp cu cele şase şuruburi al
căror moment de strîngere este de
2,5±0,5 Nm.

Prin acţionarea pîrghiei de co¬
mandă se deschide puţin clapeta de
acceleraţie 1 (fig. 2) şi se introduce
între marginea ei şi perete o tijă per¬
fect realizată la diametrul de 0,9 mm,
înţepenind-o în această poziţie în lo¬
cul de maximă deschidere.

Cu clapeta de aer închisă com¬
plet se desface contrapiuliţa şuru¬
bului 1 (fig. 5) şi se acţionează şuru¬
bul pînă cînd capătul său abia iâ
contact uşor cu suportul 2 al pîr¬
ghiei de legătură cu clapeta de aer,
astfel încît clapeta de acceleraţie să
nu mai poată fi mişcată. Contrapiu¬
liţa se strînge în această poziţie în
care tija de reglaj cu diametrul de
0,9 mm trebuie să poată fi. deplasată
relativ uşor între peretele camerei
de carburaţie şi clapeta de accele¬
raţie, dar o alta groasă de 1,1 mm să
nu poată fi introdusă în acest interj
stiţiu.

4. Reglajul îmbogăţitorului

După cum se ştie, îmbogăţitorul
trebuie să intre în funcţiune numai
atunci cînd este necesar un spor de
putere: la depăşiri în alură rapidă, la
urcarea unor pante etc.

Procesul are loc, se înţelege, în
detrimentul economicităţii, deoa-,
rece el se realizează prin îmbogăţi¬
rea amestecului. Intrarea în func¬
ţiune a acestui dispozitiv se efectu-,
ează prin deschiderea supapei sale
care intervine după ce clapeta de
acceleraţie a parcurs o distanţă un¬
ghiulară de 38+3°; aceasta cores¬
punde unei deplasări a marginii cla¬
petei de 7,95+0,4 mm şi unui joc în¬
tre aceasta şi peretele camerei de
carburaţie de 4,2+0,3 mm.

Pentru reglarea momentului acţi¬
onării supapei îmbogăţitorului, car¬
buratorul trebuie scos de pe motor,
după care se demontează capacul
camerei de nivel constant, pentru a
putea avea acces la tija 12, care co¬
mandă supapa îmbogăţitorului 13
(fig. 1). S-a văzut că acest moment in¬
tervine numai după ce s-a consumat
suma jocurilor din lanţul cinematic
care leagă cama 11 de supapa 13.
Pentru a respecta condiţia menţio¬
nată de deschidere a clapetei de ac¬
celeraţie, acest joc măsurat pe tija 1
(figura 6) trebuie să fie de 23+1 mm.

Mărirea cursei totale, realizată
prin deşurubarea piuliţei de reglare
2, face ca îmbogăţitorul să intre în
funcţiune mai tîrziu, iar vehiculul să
răspundă leneş la comenzile de ac¬
celerare şi invers, înşurubarea piu¬
liţei 2 determină intrarea prea tim¬
purie în funcţiune a îmbogăţitorului
— fără ca aceasta să fie necesar —.
prilejuind o inutilă risipă de carbu¬
rant.

în amănunt, operaţiunea de re¬
glare decurge astfel: după demon¬
tarea carburatorului de pe motor se
verifică şi, eventual, se reglează po¬
ziţia de ralanti a clapetei de accele¬
raţie, aşa cum s-a descris anterior.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 1/1987

In precedentul articol (vezi numărul
trecut) v-am prezentat developarea în
doză cu bandă Korex sau rolă spiralată,
cu avantajele şi dezavantajele sale.

Acum prezentăm cel de-aî doilea sis¬
tem de developare uzual, şi anume cel cu
ramă sau tambur deschis. în principiu
acesta are forma din figura 1. Dimensiu¬
nile tamburului depind de pelicula prelu¬
crată ca în tabelul 1.

Ing. JVL FLORE'SCU

18, o gură de ventilaţie-uscare 19, care
este racordată la un uscător de păr cu un
furtun de cască 20.

Această construcţie se poate realiza
simplificat astfel: fiecare vas de soluţie
are un furtun propriu de legătură cu
cuva, accesul soluţiei din borcan fiind
reglat cu un robinet de laborator sau,
mai simplu, cu o clemă pe furtun. Solari-
zarea se poate face cu o simplă înlătu-

TidijI peliculei LunyWr.ea j Diametru! j Număr de j Lungi
■ ' ■■ j peliCiuei j tamburului spire j tambL

•n 30 m

Tamburul se poate realiza fie din PVG
sau polistiren, fie din lemn. Prima soluţie
este cea. mai recomandabilă, dată fiind
rezistenţa mare la acţiunea soluţiilor de
developare. în acest caz asamblarea se
face prin lipirea cu un adeziv obţinut prin
dizolvarea în solvenţi organici a deşeuri¬
lor'' provenite din prelucrarea pieselor
constitutive. Distanţa între baghetele
tamburului este aproximativ egală.cu pa¬
sul de rulare a peliculei. Grosimea ba¬
ghetelor este de circa 4 mm, secţiunea
pătrată cu colţurile rotunjite fiind cea
mai indicată.

Axul tamburului va avea un diametru
mare (6—10 mm), dat fiind faptul că el
asigură rigidizarea întregii construcţii.
Rularea pe tambur se face prin agăţarea
capătului peliculei pe o baghetă, rulînd
apoi egal pînă. la sfîrşit, care se asigură
prin agăţare sau lipire cu bandă adezivă.
Rularea se face cu emulsia spre exterior.

în cazul în care se realizează tamburul
din lemn, el va fi protejat cu mai multe
straturi de palux, pentru a împiedica de¬
formarea lui la umezeală. Procesul de lu¬
cru decurge în două poziţii ale tamburu¬
lui (figura 2). în poziţia A, articulaţiile
sînt montate în poziţia extremă, tambu¬
rul fiind parţial imersat în tava cu soluţie
de lucru. în această poziţie se asigură o
rotire continuă cu circa 1 rotaţie pe se¬
cundă. Poziţia B, cu tamburul ridicat,
serveşte la operaţiile de rulare-derulare,
solarizare şi uscare.

Avantajul sistemului de developare cu
tambur constă în simplitatea dispozitivu¬
lui şi în reducerea riscului de zgîriere a
peliculei la manipularea pe rolă. Deza¬
vantajele sînt: necesitatea lucrului în în¬
tuneric, consumul mai ridicat de soluţii şi
oboseala accentuată la rotirea tamburu¬
lui.

Avantajele sistemului ne-au condus la
ideea realizării unui sistem complex,
care să asigure developarea în regim au¬
tomat sau semiautomat, cu eliminarea
tuturor dezavantajelor de mai sus. Apa¬
ratul de developat propus este prezentat
în_figura 3.

în compoziţia acestuia intră tamburul
1 , care este prevăzut suplimentar cu un
ghidaj elicoidal pe toată lungimea. Tam¬
burul se introduce pe circa 45% din înăl¬
ţime în cuva de developare 2. Cuva este
rigidizată în cutia 3 şi este prevăzută cu
ştuţuri de admisiune şi evacuare a so¬
luţiei (4 şi 5). Pe postamentul cutiei 6 se
montează un motor 7, care antrenează
prin cureaua 8 fulia 9, solidară cu axul
tamburului. Pe o poliţă 10 se află insta¬
late borcanele cu soluţii 14, alimentarea
cu apă — racordul 11 —, cuva de ames¬
tec 15. Borcanele se recomandă să fie în¬
chise într-o cutie rigidă pe montantul
vertical 12 şi acoperită cu capacul 13.

Peste tambur se aplică capacul 16.
Acesta este prevăzut cu un sistem de în¬
chidere 17, care împiedică accesul lumi¬
nii în instalaţie, cu o lampă de solarizare

Lungimea Pasul
tamburului spirelor

- rare a capacului, uscarea fiind, realizată
de asemenea cu capacul ridicat. în acest
caz soluţia constructivă este relativ simi¬
lară cu cea a dozei .acţionate electric.

Vom detalia mai jos unele elemente de
construcţie care sînt comune realizării
unui sistem’cu funcţionare manuală sau
automată.

în figura 5 se evidenţiază modul de
realizare a spiralei pe tambur. Pentru în¬
ceput trebuie să atragem atenţia că, spre
deosebire de tamburul deschis de mai
sus, aici recomandăm soluţia tamburului
închis, care conduce la reducerea sub¬
stanţială a consumului de soluţii (volu¬
mul efectiv de soluţie fiind de numai
3,5—3,6 I pentru filmele de 16 mm/30,5 m).

Tamburul se realizează astfel: se taie
cele două capace circulare din PVC cu
grosime de cîrca 8—10 mm. Se fixează
capacele pe un ax metalic de 6 mm dia¬
metru (obligatoriu cromat) şi se fixează
prin lipire cu adezivi epoxidici. După ce
ne-am asigurat că procesul de lipire este
încheiat, trecem la îmbrăcarea tamburu¬
lui cu folie de PVC care se poate procura
din librării. Lipirea foliei se face cu mare
atenţie, pentru a asigura etanşarea per¬
fectă pe toată circumferinţa. Folia se su¬
prapune pe o lăţime de 10 mm în zona de
închidere. Lipirea se face cu un adeziv de
tip PCD, obţinut prin dizolvarea PVC în
dicloretan (12—25% PVC). Acest adeziv
se utilizează exclusiv în aer liber! în
timpul lipirii se va evita focul, vaporii de
solvent fiind inflamabili. Suprafeţele se

asperizează cu şmirghel fin, se pensu¬
lează cu dicloretan şi apoi cu adeziv. Li¬
pirea se va face repede, viteza de uscare
a adezivului fiind mare. în acest sens se
recomandă o lipire la temperaturi pînă la
20 -C şi o umiditate a aerului cît mai re¬
dusă.

Uscarea completă durează circa
24—36 ord! După acest interval se va ve¬
rifica etanşeitatea tamburului. Eventua¬
lele scăpări se pot corecta cu un adeziv
mai concentrat, numai după ce ne-am
asigurat că am eliminat orice urmă de li¬
chid din interiorul şi exteriorul tamburu¬
lui.

Pe suprafaţa tamburului se lipesc cu
acelaşi adeziv baghetele suport cu o gro¬
sime de circa 3,5—4,5 mm. După usca¬
rea completă ă acestora se montează
spirala de ghidare. Aceasta se realizează
din tub de PVC plastifiat de circa 2—3
mm diametru. Asamblarea se face prin li¬
pire cu adeziv, fiind posibilă şi o fixare cu
segmente de ace cu gămălie din inox,
montate cald. Această soluţie este reco¬
mandată în cazul tamburului realizat din
lemn.

Tamburul din lemn este mai greu de
realizat, chiar dacă materialul este poate
mai accesibil, şi de aceea nu vom descrie
în detaliu realizarea lui, menţionînd nu¬
mai că înainte de a fi utilizat trebuie să
impregnăm perfect cu palux întreaga
construcţie.

în figură am notat 1 — tambur, 21 —
baghete longitudinale, 22 — spirala, 23
— ace de montaj. Pasul indicat în figură
corespunde peliculei cu lăţimea totală
de_ 16 mm (detaliu A).

în figura 6 prezentăm sistemul de în¬
chidere a capacului la cutia maşinii, car^
asigură opacitatea. Notaţiile corespund
cu figura 3. Este recomandabil ca atît cu¬
tia, cît şi capacul să fie realizate din masă
plastică pentru a asigura stabilitatea în
timp la acţiunea soluţiilor chimice utili¬
zate. în acest caz asamblarea sistemului
de închidere se face prin lipire cu ade¬
zivi.

Sistemul de admisiune a aerului de us¬
care este prezentat în figura 7. Racordul
20 este adus la un trunchi de piramidă
realizat din tablă 24, care se montează
etanş pe capacul 16. La montare se mai
utilizează o ramă 25, prevăzută cu o
plasă metalică subţire, care asigură in¬
tercalarea pe circuitul aerului cald a unui
filtru 27, realizat dintr-un strat de filtru ce
se procură ca piesă de schimb la hotele
de bucătărie METAFIL. Asamblarea se
face cu şuruburi sau chiar nituri, dacă
realizăm capacul integral din tablă. Se va
face o etanşare corectă prin chituirea
asamblării si vopsire

in figura 8 prezentăm corpul lămpii de
solarizare 18. Acesta constituie în ace¬
laşi timp şi sistemul de evacuare a aeru¬
lui de uscare. în corpul 18, realizat din
tablă, se montează lampa 28, cu două so¬

cluri 29. în spatele lămpii se montează
fund fals din tablă, situat la circa 8—'I^H
mm de fundul corpului 18. Acesta ac«H

peră o serie de circa 25—30 orificii de
mm diametru, făcute în corpul lămpii 18|^|
împiedicînd pătrunderea luminii. : jH
Montarea se face cu ajutorul a douâ|H
rame metalice 30, între care se monteazâîjM
un ecran din material plastic mat alb;|H
care are la margine practicate orificiilM
pentru aerul de uscare. Dacă lampa esteJM
egală sau mai mare în lungime decît tam- : jM
burul, acest ecran poate lipsi. Alimenta-®
rea lămpii se face numai printr-un sisterr U
electronic cu convertizor, pentru a oer- JM
mite aprinderea instantanee. Se poate®
utiliza oricare dintre sistemele prezen-®
tate de revista noastră, cu condiţia să co- ■
respundă puterii tubului ales după crite-f®
riul lungimii. 1

Cuva de amestăc prezentată în figura®
9 are două variante de construcţie, pen-Ţ*
tru admisiunea soluţiilor şi pentru evaill
-cuarea lor. ■■■'v®

în principiu este formată dintr-o gale- Jfl
rie 15, pe care se montează electrovenţi-Tl
lele sau robinetele, precum si racordul 1
de apă de şpălare li. Legătura cu cuva'J
de developare se face prin tubul 5. Sîste>i
mul de evacuare are aceeaşi structurări
cu diferenţa că electroventilele se mon-rf
tează sub galerie. T§

Scherna-bloc a circuitului soluţiilor
este prezentată în figura 10.

în partea' superioară se află borcanele ,
cu soluţie 14, de tipul celor de laboratorî!i
cu racord de golire la partea inferioară.'p
Prin ventilele 32 acestea se leagă la gale- |
ria 15, la care se racordează şi apa de'.1
spălare prin racordul 11 şi ventilul 33. j
Galeria de amestec este legată cu cyva 1
2. Galeria de evacuare 34 asigură fie tre- =
cerea soluţiilor uzate, spre recipientele 1
39, prin ventilele 35, fie a apei de spălare, >
prin ventilul 37, la racordul canal 38.

Electroventilele utilizate au o construc¬
ţie specială, din masă plastică, pentru a
rezista la acţiunea soluţiilor (figura 11).

Ele se compun din. corpul inferior 41,
corpul superior 42, bobina 43 şi elemen¬
tul mobil 46. în partea superioară se află
un racord 42’, care se poate realiza şi di¬
rect din corpul superior 42. Elementul
mobil se compune din conul de etanşare
47, corpul 44 şi piesa magnetică 45. La
alimentarea bobinei, elementul mobil se
ridică şi deschide calea soluţiei prin ven¬
til. Ventilele de acest tip se utilizează nu¬
mai pe circuitul soluţiei, pe circuitul de
spălare fiind utilizate ventile electrice
clasice pentru apă. în figurile 12, 13 si 14
sînt prezentate detalii de construcţie ale
ventilelor. Piesa 45 se introduce în
lăcaşul piesei 44, care apoi se lipeşte cu
multă atenţie cu conul 47. Cele două cor¬
puri se asamblează de asemenea prin li¬
pire. Bobina se dimensionează pentru o
tensiune de lucru de 24 V curent conti¬
nuu şi are circa 2 000 de spire cu conduc¬
tor de 0,25—0,3 mm diametru. Ea se bo¬
binează direct pe corpul asamblat al ven-
tilului şi se izolează cu lac.

Dacă dorim să realizăm un sistem cu
un grad oarecare de automatizare, este
necesar să ne prevedem un sistem de
control asupra nivelului soluţiilor din
cuva 2, şi anume un senzor care să ne

FIGURj îs

-i!

4 /■_-

rrrxT-

F ~7

% .

'/■ V

Jll

LE ii

Kl*

\'.'y

5 -J

_ —n ~~~—

rŢ- 1 •

1 ——_

\ îHîfi

——ti

aHFff

A B

TEHNIUM 1/1987

«5 02

■IGURA 5

FIGURA

12 ,3

-M

3 9 ,3 91 [3 9

1) U__^l2o—,

, I- 41 M

3 cSi

•41

FIGURA 14

FIGURAU

FIGURA 12

3 "-U-U-ĂiS-K

J ifi

FIGURA 17

.FIGURA 15

anunţe umplerea cuvei la nivelul de lucru
şi unul care să ne anunţe golirea com¬
pletă a cuvei. Senzorii 48 se realizează ca
în figura 15, prin încastrarea într-o piesă
din PVC a doi pini de wrapare auriţi 49.
Acest element se lipeşte cu atenţie într-o
deschidere practicată în cuva 2, ca în fi¬
gura 17.

Galeriile se realizează din PVC sau po-
listiren de 1,2—2 mm grosime, ca în fi¬

gura 16. Racordul de apă 50 se montează
lateral, iar racordul de evacuare spre
cuvă 51, care se leagă la furtunul 5, se
montează la extremitatea opusă a gale¬
riei, care va avea acest capăt mai jos de-
cît celălalt cu cîţiva milimetri pentru a
uşura golirea.

(CONTINUARE \N NR. VIITOR)

TEHNIUM 1/1987

fstk mmim

if f^f Wîl R (Sg «Pfe m

iîiv ;

iM MfiflMI
f M W VY71VV1'

In cadrul locuinţei, fiecare în¬
căpere ca spaţiu bine determinat
prin pereţi, pardoseală şi tavan are
ntotdeauna o temperatură interi¬
oară diferită jde cea a mediului în¬
conjurător. în încăperi, tempera¬
tura de sub tavan poate fi uneori
dublă sau chiaf 1 triplă faţă de cea de
la nivelul pardoselii. Datorită aces¬
tei diferenţe de temperatură, care
atrage după sine o diferenţă de pre¬
siune, aerul cald mai uşor se ridică,
locul lui fiind luat de aerul rece ce
pătrunde pe la neetanşeităţile tîm-
plăriei.. Aerul este în continuă miş¬
care datorită curenţilor ce se cre¬
ează la circulaţia pe uşi şi absorbţiei
la aparatele de încălzire. Cu Cît tem¬
peratura aerului exterior locuinţei
este mai scăzută,cu atît se face mai
simţită circulaţia de aer rece în inte¬
rior. Acest lucru se observă mai
ales iarna. Pentru a diminua canti¬
tatea de aer rece ce poate intra în
încăperi trebuie depistate locurile
neetanşe, urmînd a se lua măsuri în
consecinţă.

(ETANŞĂRI.

în completarea celor prezentate
în articolul „Etanşarea uşilor şi fe¬
restrelor" apărut în „Tehnium"
11/1985, prezentăm alăturat modul,
de înlăturare a unei surse de aer
rece în locuinţă, mai puţin obser¬
vată — rostui dintre tocui tîmplăriei
de lemn şi zidărie. Normele prevăd
ca, la montarea uşilor şi ferestrelor,
pe partea tocului dinspre zidărie să
se fixeze carton asfaltat. în acest
fel, lemnul tocului nu va prelua umi¬
ditate de la zidărie şi de la tencuială.
Dacă acest carton asfaltat lipseşte,
tocul se umezeşte, uscarea în timp
a lui permiţînd apariţia unui rost de
2—3 mm. Prin acest rost pătrund în
încăperi cantităţi masive de aer
rece.

Pentru etanşare (conform figu¬
rii 1) se demontează pervazul (3),
iar în rostul dintre zidărie (1) şi toc
(2) se introduc materiale de umplu¬
tură (4), fîşii de carton, pastă de
ipsos, bucăţi textile etc. După um¬
plerea- golului, pe faţa văzută a pe¬
retelui se va lipi o fîşie de hîrtie (5)
astfel încît să acopere rostul, dar să
/ fie complet acoperită de pervaz.
Pervazul se va monta la loc prin ba¬
tere în cuie.

APARATE DE ARDERE

O problemă- mâi delicată legată
de aerul rece ce se infiltrează în în¬
căperi este arderea din focare. în
procesul de ardere se consumă oxi¬
gen luat din aerul încăperii. Fumul,
funinginea şi bioxidul de carbon, ca
produse principale de ardere, nu
sînt componente care să compen¬
seze lipsa de oxigen, motiv pentru
care nu se ţin în încăperi, ci se eva¬
cuează pe coşuri. Cum aer se con¬
sumă mereu la arderile din focare,
oricît de etanş am realiza îmbinările
tîmplăriei (să nu le lipim, prin
absurd), în ^încăperi tot va pătrunde
aer rece. îmbunătăţirea parametri¬
lor de ardere şi preluarea de aer
pentru ardere din afara încăperii
sînt cele mai eficiente metode de
stopare a afluxului de aer (întotdea¬
una în exces) spre focare. îmbu-

mm ni

SVSUi\5TEAI\SU s OTELU-ftOŞU

nătăţirea parametrilor de ardere se
asigură prin menţinerea unor sobe
cu plitele în perfectă stare de etan¬
şeitate, prin astuparea tuturor sur¬
selor de aer fals la focar sau coş şi
prin utilizarea la strictul necesar â
aparatelor de ardere.

Absorbţia aerului necesar arderii
din afara încăperii este o idee nova¬
toare care trebuie materializată cu
multă grijă pentru a nu contraveni
normelor în vigoare.

IZOLAREA PODURILOR

Necesitatea căldurii în locuinţă
se face simţită la* noi în ţară înce-
pînd din luna octombrie şi pînă în
luna aprilie a anului următor. Pen¬
tru a nu pierde inutil căldura din
aerul încăperii la contactul cu tava¬
nul, este necesar ca, peste acesta,
în pod, să se execute termoizolaţie.
Ca materiale termoizolatoare se pot
folosi vata minerală, pîsla, polieste-
, rul, rumeguşul, deşeurile de carton
de la ambalarea mobilei, scindările,
lipitură din argilă amestecată cu
paie etc.

Pentru exemplificare prezentăm
în continuare două moduri de izo¬
lare termică a podurilor în diferite
situaţii de execuţie a tavanului, cu
folosirea diverselor materiale izola¬
toare.

Izolarea termică a tavanului
alcătuit din tencuială pe trestie apli¬
cată pe scînduri (fig. 2)

în soluţia cea mai urgentă, dar nu
cea mai utilă şi economică, tava¬
nele se execută prin baterea scîn-
durilor (2) în grinzi (1). De jos în
sus, peste scînduri, prin batere în
1 cuie şi rigidizare cu sîrmă zincată

de 0,5—0,75 mm diametru, se
1 fixează un rînd de trestie sau şipci.

Peste trestie sau şipci se execută
tencuiala tavanului (3). De cele mai
multe ori, la executarea caselor nu
■ prea interesează podurile, locatarii

mulţumindu-se să asigure etanşa¬
rea streşinilor şi a calcanelor. O
* dată cu trecerea anilor, cînd treptat

cresc şi pretenţiile de confort, mai
devreme sau mai tîrziu se vor ana-
1 liza şi pierderile de căldură prin ta-
1 van. Se va ajunge foarte repede la
concluzia că tavanele trebuie izo¬
late termic la partea din pod. Cum
se procedează: lateral, la mijlocul
fiecărei grinzi (1), longitudinal de o
parte şi de alta, se bat cu cuie rigle
î (4) de aproximativ 4—5 cm latura.

Peste rigle se aşază transversal
1 bucăţi de scîndură (5), iar peste

acestea, pînă la faţa superioară a
, grinzilor, se pune stratul de mate-

a rial termoizolant (6). Dacă se folo-

j seşte rumeguş ca material izolant,

peste scînduri se vor pune hîrtie, fo-
j lie plastică sau carton asfaltat, pen¬
tru a împiedica scurgerea acestuia
printre rosturile scîndurilor.
î, Peste rumeguş se va pune o lipi-
e tură de argilă de 2—3 cm grosime,
n

e Izolarea în pod a planşeelor din
beton armat folosind saltele din
>r fiîslă, vată minerală sau plăci din

ii , polistiren,expandat (fig. 3)
e

i- Unele locuinţe proprietate perso¬
nală mai recent construite, precum

şi apartamentele ultimului nivel din
blocurile cu acoperişuri alcătuite
din şarpantă de lemn au tavanul
executat dîntr-un ’ planşeu de beton
armat (1), tenciiit (3). Elementele
de lemn ale acoperişului se rea¬
zemă pe planşeul de beton armat.
Pentru încăperile mai reci, tavanele
din beton armat joacă rolul de punţi
termice (zpne sensibile la umezire
şi favorabile dezvoltării mucegaiu¬
lui negru). Pierderile de căldură
prin betonul tavanului fiind mari,
trebuie ca planşeul să fie izolat în
pod. Peste planşeu (1), între grinzi
(2) se pun saltfele sau plăci de mate¬
rial termoizolant (4) sau chiar un
mortar slab ce conţine cca 50% ru¬
meguş. Peste grinzi se bat în cuie
scînduri sau lăturoaie. Peste scîn¬
duri se va întinde o lipitură de argilă
ce va împiedica răcirea pernei de
aer (6).

RECUPERAREA CĂLDURI! DIN
GAZELE DE ARDERE

Specialiştii în domeniu au con¬
cluzionat că nu de surse de energie
se duce lipsă în prezent, ci de inven¬
tivitate concretizată în tehnologii
utile de producere a energiei din re¬
surse neconvenţionale,. la preţuri
care să concureze energia corn-'
bustibililor minerali.

Pentru buna gospodărire a energii
giei trebuie să se acţioneze pe cele m
trei direcţii principale: I

— stăvilirea risipei; |

— folosirea în scopuri strict nece- 1

sare; ]

— recuperarea unei părţi din 1
căldura gazelor de ardere, deoa-;:i
rece este ştiut că sursa de energieşS
cea mai bună este economisirea M
energiei.

în continuare prezentăm un sis- l
tem simplificat al unei instalaţii J
pentru producerea de apă calda
menajeră folosind căldura gazelor
arse de la sursele termice aflate în -1
funcţiune în locuinţă (maşina de;
gătit din bucătărie). Apa caldă pro-
dusa se poate utiliza în baie la la-
voar şi duş, iar în bucătărie la chiu¬
vetă.

Montarea unei serpentine în
focarul maşinii de gătit (fig. 4)

Soluţia propusă se bazează pe;
ideea creării unei miniinstalaţii de în¬
călzire . centrală care, prin circuitul
serpentină (1) — conductă de tur
(2) — vas de expansiune (V.E.) -
conductă- de retur .(5) şi prin serpen¬
tina (4) introdusă în circuit, să în-

y , 3 Si

ii 5 6

2 5 2 3 4

/ 3

TEHNIUM 1/1987

calzească apa din bazinul (3) ampla¬
sat în podul casei.

Printr-un circuit complet separat
(6-7-8) se asigura circulaţia apei
reci la bazin şi a celei încălzite la
consumatori. Schema funcţională a
instalaţiei este următoarea: prin
conducta (10) se introduce apă în
reţeaua instalaţiei de încălzire,

, după care prin conducta (6), cu ro¬
binetul (11) de pe conducta de go¬
lire (9) închis, bazinul se-umple cu
apă. Instalaţia funcţionează atunci
cînd robinetele (11) de pe conduc¬
tele (9) şi (10) sînt închise şi cînd
cele de pe conductele (2), (5), (6)
sînt deschise. Făcînd focul în
maşina de gătit pentru diverse ne¬
voi cdrente (încălzirea încăperii,
preparare mîncare etc.), apa se în¬
călzeşte în serpentină (1), urcă prin
conductă (2), iar prin serpentina (4)
încălzeşte apa din bazinul (3) aflat'
în pod. Apa mai rece coboară prin
conducta (5), iar după încălzirea în
focar îşi reia circuitul. ascendent.
Pentru preluarea dilatărilor gene¬
rate de- încălzirea apei, instalaţia
este prevăzută în punctul cel mai
înalt cu un vas de expansiune (V.E.).

Cînd este nevoie de apa caldă, se
acţionează robinetele aflate pe cir¬
cuitul de consum (8). Prin scăderea
nivelului apei din bazin (3) robine¬
tul cu plutitor (7) permite intrarea
apei reci din circuitul de aducţiune
(6). Pentru siguranţă în funcţionare
bazinul este prevăzut cu. o con¬
ductă de preaplin (12) ce asigura
evacuarea surplusului de apa pe
acoperiş. Inexistenţa conductei de
preaplin ar permite, la o defecţiune
a robinetului cu plutitor, ca podul
sa fie inundat cu apa.

O atenţie deosebita trebuie acor¬
data punctului de preluare a apei
calde din bazin. Apa calda, fiind mai
uşoară, se ridica deasupra celei
reci, conducta de consum (8) ra-
cordîndu-se la partea superioara a
bazinului (3). sub nivelul static al
robinetului cu plutitor (7). Tija pluti¬
torului trebuie astfel reglata încît in¬
trarea apei reci sa fie oprita atunci
cînd nivelul apei din bazin este*
peste punctul de racord al conduc¬
tei de evacuare apă calda (8): în ca/
contrar nu se poate asigura evacu¬
area acesteia.

TEHNIUM 1/1987

Bazinul metalic (3) din pod se
poate executa din tablă zincată sau
neagră, vopsită periodic, avînd
forma cilindrică sau paralelipipe¬
dică. Bazinul trebuie izolat termic la
fund şi la suprafaţa laterală, iar la
partea superioară se va acoperi cu
un capac. La realizarea instalaţiei
hu trebuie neglijate circuitele de
.golire (9), (10) a apei din bazin şi a
reţelei de încălzire. Periodic se va
urmări ca în vasul de expansiune să
existe mereu apă; la scăderea nive¬
lului se va completa cu apă de
adaos prin racordarea unui furtun
la reţeaua din casă şi la robinetul
(11) de pe circuitul (10) de umplere-
golire sau prin turnare directă în va¬
sul de expansiune.

Orientativ, prezentăm dimensiu¬
nile părţilor componente ale insta¬
laţiei:

I — serpentină, . cu. diametrul

mediu de 200 mm şi înălţi¬
mea de 80—100 mm, reali¬
zată din ţeavă de 3/4" sau

1";

2, 5 — conducte de tur şi retur,
executate din ţeavă nea¬
gră de 3/4";

3 — bazin metalic cu volum de

80—150 I, confecţionat
din tablă de 1 mm grosime;

4 — serpentina de încălzire,

lungă de aproximativ 3—
5 m, executată de prefe¬
rinţă din ţeavă de cupru
cu diametrul minim de
12 mm;

6 — conducta de alimentare cu

apă rece; se execută din
ţeavă zincată de 1/2”;

7 — robinet cu plutitor, confec¬

ţionat din tablă cositorită;

8 — conducta de evacuare apă

caldă, executată din ţeavă
zincată de 1/2” sau 3/4”;

9 — conducta de golire a apei

din bazin; se realizează
din ţeavă zincată de 1/2”;

10 — conducta de umplere (sau
de golire) a apei din insta-:
laţia de încălzire, execu¬
tată din ţeava neagră de
1 / 2 ”;

II — robinete de trecere cu

ventil de 1/2” sau 3/4”, în
funcţie de diametrul ţevi¬
lor pe care sînt montate;

12 — conducta de siguranţă
(preaplin), executată din
ţeavă neagră sau zincată
de. 1/2”;

V.E. — Vas de expansiune de
6—10 I, executat din tablă -
de 0,5—1 mm grosime (o
găleată din tablă zincată
este foarte potrivită ca vas
de expansiune).

în locul serpentinei (1) se poate
monta un element de calorifer (A)
de 300 x 250 x 3 sau 218 x 9 în
spaţiul destinat recipientului de în¬
călzire a apei prevăzut la maşina de
gătit

Avantajele instalaţiei pentru pro¬
ducerea de apă caldă menajeră sînt
numeroase, cele mai importante
fiind:

— se foloseşte sursa de căldură
existentă în locuinţă;

— reţeaua de încălzire, prin cir¬
cuitul liber aflat la presiunea at¬
mosferică (prin V.E,), nu constituie
pericol, nefiind sub presiune;

— evacuarea apei calde se co¬
mandă direct de la robinetul aflat la
punctul de consum, robinetul cu
plutitor permiţînd intrarea în bazin
a apei reci de schimb;

— se evită apariţia condensului
pe peretele exterior al bazinului de¬
oarece destul de rar se va folosi în¬
treaga apă caldă din el;

— VARA, INSTALAŢIA SE POA¬
TE RACORDA LA UN SISTEM DE
ÎNCĂLZIRE SOLARĂ, ce se va
amenaja pe acoperişul locuinţei. Se
va folosi astfel o sursă de energie
gratuită, aflată la îndemîna tuturor.

Folosirea energiei solare pentru
producerea de apă caldă menajeră

Soarele este izvorul principal şi
nesecat de energie, care încălzeşte
Pâmîntul. Din cauza absorbţiei at¬
mosferice, pe pâmînt ajunge o
putere de 1 kW/mp, dar, datorită alter¬
nanţei zi-noapte, succesiunii ano¬
timpurilor şi nebulozităţii straturilor
străbătute de razele solare,se poate
conta pe un flux de aproximativ 0,2
kW/mp. Această energie a razelor
solare este demnă de luat în seamă,
motiv pentru care alături de cea ge-
otermalâ şi eoliană formează clasa
energiei reproductibile sau reînnoi-
bile. Cea mai simplă formă de cap¬
tare a energiei solare este cea prin
expunere directă, temperatura cor¬
pului expus radiaţiilor solare putînd. _
să ajungă pînâ la circa 6(f C. Dacă.
însă corpul în cauză (de exemplu, o
serpentină prin care trece apa) este
introdus într-o cutie prevăzută cu
geam (fig. 6), temperatura poate
ajunge pîna la 15CF C.

Peptru a extinde aria de folosire a
instalaţiei de producere a apei
calde menajere prezentată în figu¬
ra 4, în continuare descriem modul
de racordare a acesteia la o insta¬
laţie de încălzire solară. în ziua sta¬
bilită pentru montarea captatorului
Solar, după stingerea focului din
maşina de gătit, se goleşte de apa
instalaţia de încălzire. Se demon¬
tează serpentina (1) din focar, iar în
punctele de racord la conductele
de încălzire (poz. 2 şi 5 din figura 4)
se pun dopuri de închidere. Se scot
dopurile de închidere aflate în teurile
din purfctele „a” şi „b", în locul lor
racordîndu-se conductele captato¬
rului solar (poz. 13 şi 14 din figura
5). Instalaţia de încălzire solară se
umple cu apă tot prin conducta (10)
de la partea inferioară a instalaţiei,
avînd grijă ca robinetul (11) de pe
conducta de retur (5) şi cel de pe
conducta de umplere cu apă rece
(10) din figura 4 să fie deschise.
După umplerea, instalaţiei (lucru ur¬
mărit în vasul de expansiune, V.E.)
şi închiderea celor două robinete,
în noul montaj apa va circula tot
prin gravitaţie, pe traseul: punct „a”
— serpentina (4) — punct „b” —
conducta de retur (14) — captator
solar — conducta de tur (13) — ş.a.
m.d.

Captatorul solar (fig. 6) se com-
. pune din cutia de lemn (1), izolată la
interior cu termoizolaţia (2). Peste
termoizolaţie se pune o placă meta¬
lică (3) — recomandabil din tabla
de cup'ru de 0,5 mm grosime — vop¬
sită în negru. Deasupra plăcii meta¬
lice se fixează cît-mai etanş o ser¬
pentină (4) din ţeavă de oţel, alumi¬
niu sau cupru, cu diametrul de
12—20 mm. Serpentina se fixeaza
prin piuliţele olandeze (6) de noile
conducte de tur şi retur (13) şi (14)
La partea superioară cutia captato¬
rului este închisă cu un geam tras
transparent, de 3—5 mm grosime

în montajele descrise mai sus s-a
considerat că instalaţia produce
apă caldă iarna prin folosirea
căldurii din focarul maşinii de gătit,
iar vara prin utilizarea energiei so¬
lare.

Instalaţia poate funcţiona prin fo¬
losirea concomitentă a ambelor
surse de energie, în acest caz apa
pentru încălzirea bazinului circu-
lînd pe un traseu mai lung.

Folosirea ambelor surse de ener¬
gie se va evita iarna, deoarece tem¬
peratura scăzută a aerului exterior
în care -este expus captatorul solar
diminuează parametrii termici ai in¬
stalaţiei.

mnsm

Dispozitivul a cărui prezentare
urmează în rîndurile de faţă ser¬
veşte realizării unei iluminări pro¬
gresive a două lămpi (cu incandes¬
cenţă),, respectiv a două aparate de
proiecţie sau proiectoare (lămpi de
studio). Utilizarea cea. mai intere¬
santă a dispozitivului constă în co¬
manda a două aparate de proiectat
diapozitive în cadrul unor specta¬
cole specializate (diaprograme, de
exemplu), obţinîndu-se treceri de la
o imagine la alta prin înlănţuiri lumi¬
noase, dispărînd astfel momentul
de întunecare bruscă, specific pro¬
iecţiei de diapozitive, la schimbarea
imaginilor.

Dispozitivul este astfel conceput
încît, prin separarea circuitului de
comandă de alimentare, a lămpilor,
permite folosirea atît a suerelor ali¬
mentate direct la reţea, cît şi a celor
de joasă tensiune, prin intermediul
unor transformatoare adecvate.

înainte de a trece la prezentarea
propriu-zisă a dispozitivului, men¬
ţionăm că el este preluat din lucra¬
rea „Elekronikbastelbuch fiir Foto-
und Fiimamateure", de Hagen laku-
baschk, VEB Fotokinoverlag, Leip-
zig, 1981.

Schema generală a dispozitivului
este redată alăturat. Partea de ali¬
mentare, compusă din Tr.1, Dl, D2,
D5, D6 şi TI, furnizează tensiunile
de lucru, respectiv +5 V stabilizată
şi 8 V nestabilizată, pentru circui¬
tele de comandă şi aprindere. Cir¬
cuitul de putere care alimentează
lămpile Lai, La2, este alcătuit din ti¬
ristoarele Th 1, Th2, pentru Lai, res¬
pectiv Th3, Th 4- pentru La2, conec¬
tate în antiparalel pe baza princi¬
piului de comandă prin întîrziere
de fază. Condensatorul de 0,1 ix F şi
rezistenţa de 47 n din circuitul de
putere sînt pentru antiparazitare şi
compensaţie. Este posibilă şi intro¬
ducerea unor dresele în acelaşi
scop.

Tiristoarele sînt amorsate graţie
transformatoarelor Tr, 2 şi. Tr. 3, rea¬
lizate pe miez de ferită. înfăşurările
LI, L2. L3 se realizează pe secţiuni' :
distincte şi in condiţiile, unei foarte
bune izolări, avînd în vedere faptul
că lucrează la tensiunea reţelei.
Terminalele înfăşurărilor se exe¬
cută astfel încît să se excludă orice
posibilitate de atingere între ele. în
cazul în care se conectează termi¬
nalele pe placă de circuit imprimat
se va asigura o distanţă de rnini-
'mum 10 mm între trasee. Conexiu^
nile pentru L2 şi L3 se scot pe
puncte cositorite şi legăturile cu ti¬
ristoarele se fac cu fir aerian bine v
izolat. Se recomandă ca toate cone¬
xiunile cu potenţial ridicat, inclusiv
cele ale bobinelor L2 şi L3, să se
facă separat faţă de placa de circuit
imprimat care conţine restul com¬
ponentelor.

Pentru fiecare circuit de putere
corespunzător celor două lămpi
este prevăzut un circuit de amor-

Sng. VASILE GĂLItMESGU

sare. Astfel, pentru Lai (Tr.2) circu¬
itul corespunzător este alcătuit din
G1, C3, T11, T5, G2, G3, G4 şi T2.
Cu elementele D7, D8 şi T4 se asi¬
gură pentru ambele circuite de
amorsare impulsuri sincrone la
frecvenţa reţelei. Colectorul tran¬
zistorului T4 este conectat pentru
cca 0,1 ms la masă, astfel încît se
declanşează monostabilul (alcă¬
tuit, pentru Lai de exemplu, din G1
şi cuplajul Darlington T11, T5)

cu Gl, respectiv G5. Durata de men¬
ţinere este pentru acţionare manu¬
ală de 0,5...9,6 ms, reglabilă cu po-
tenţiometrul PI (comutatorul Sla,
b pe poziţia manual), corespun¬
zătoare unui defazaj de 10 ...170*.
După epuizarea timpului de menţi¬
nere a monostabilului se deschid
T5 şi ieşirea G2 astfel încît se de¬
clanşează un al doilea monostabil,
G3—G4, care are un timp de menţi¬
nere fix de cca 0,12 ms. Pe această
durată este deschis T2 şi prin în¬
făşurarea LI a transformatorului
Tr.2 se, dă un impuls de amorsare în
înfăşurările secundare LI şi L2, im¬
puls care determină intrarea în con-
ducţie pe o semialternanţă a unuia
din tiristoarele Ţhl sau Th2.

Asemănător lucrează circuitul de
aprindere a lămpii La2, cu G5, C4,
Ti3, T8, G6, G7, G8, T3 şi Tr.3. în
ambele cazuri PI este utilizat astfel
încît acesta asigură un reglaj în
contratimp continuu al ambelor
sarcini. Se impune ca C3 C4. în
poziţia mediană a potenţiometrului
P2, lămpile Lai şi La2 furnizează o
iluminare egală de intensitate mij¬
locie. Rezistenţă R1 trebuie astfel
aleasă ca în poziţia maximă a lui PI
(cursorul la capăt spre R2) lampa
Lai să fie complet stinsă sau să lu¬
mineze foarte slab. Acelaşi lucru
trebuie să se întîmple cînd PI se
află în poziţia cealaltă extremă, fapt
care impune determinarea ekactă a
rezistenţei R2. Este de dorit ca R1 şi
R2 să aibă valori cît mai mari. Dacă
lampa nu se stinge complet în pozi¬
ţiile extreme ale cursorului lui PI,
se modifică uşor valorile condensa¬
toarelor C3 şi C4 (de exemplu, se
conectează în paralel o capacitate
de 22...33 nF), avîndu-se însă grijă
ca valoric C3 să rămînă egal cu C4.

Valorile rezistenţelor R2 şi R4 se
mai verifică o dată şi în regim de lu¬
cru automat pe baza criteriului stin¬
gerii complete (sau unei foarte
slabe iluminări) a lămpii care tre-,
buie închisă.

Pentru , stingerea automată se
acţionează comutatorul S1a,b în
poziţia „automat 11 . Astfel, dacă
lampa Lai luminează, lampa La2
este stinsă şi invers, procesul aprin¬
derii/stingerii desfăşurîndu-se auto¬
mat. Jumătăţile potenţiometrului
PI sînt înlocuite prin două surse de
curent constant (T6 şi respectiv
TIO). Unghiul de amorsare rezultă
în această situaţie din valoarea C3
(C4) şi curentul de încărcare (cu¬
rentul de colector al T6, respectiv
TIO) care variază între 0,08 şi 1,5
mA. Viteza de aprindere/stingere a
lămpilor este dependentă de valo¬
rile condensatoarelor CI şi C2.
Dacă mixajul Iluminării se impune
simetric, atunci CI C2. Dacă se
doreşte ca una din lămpi să se

DATE TEHNICE

Gl—G4, G5—G8, G9—G12 D100

(D200 etc.); Th1...Th4 ST103/4; T1...T3

SF126E... F (.> 250); TI va avea radia¬
tor; T4...T10 SS216 (ii 80; pentru T4,

H 250); TI 1...T14 KF517; KFY18 (pnp-

Si; /l 60); Dl...D6 SY200; SY320 (1 A);

D7...D17 SAY12...32; ZD1...ZD3

SZX21/5.6; LE Dl VQA12..-.33.

Tr.2, Tr.3; — oală ferită 26 x 16; ,. m

— ferită cu AL 1 600...2 500 |

(de exemplu Manifer 163);

— LI, L2, L3 au 180 de spire
CuEm de 0,12 mm, în seci
ţiuni distincte. LI va.fi sec¬
ţiunea mijlocie. S-au notat
cu A — începutul înfăşu¬
rării şi E — sfîrşitul îrlS;
fâşu rării.

■ Notă: S-au menţinut în desen. şi texifj|
.simbolurile şi notaţiile folosite. în -lucraţii
rea menţionata.

aprindă/stingă mai repede decît
cealaltă, se vor modifica valorile
pentru CI şi C2. Deşi la proiecţia
diapozitivelor se utilizează de re-
' gută un ciclu simetric de aprinde-'
re/stingere, pentru efecte speciale
ne putem gîndi la introducerea mai
multor condensatoare conectabile
cu un întrerupător în trepte
(200/500/1 00.0/2 000 n F, de exem¬
plu). Aceste condensatoare se în¬
carcă între 0,75 V şi 4,3 V, impunînd
modificarea curentului de colector
pentru T6 (TIO) şi respectiv a un¬
ghiului de amorsare pentru tiris-
toare.

De exemplu, CI se încarcă atunci
cînd T12 este deschis. T12 cu D13
şi D14 alcătuiesc o nouă sursă de
curent constant care furnizează
modificarea liniară de tensiune ne-
- cesară lui CI pentru procesul de
aprindere/stingere., T12 va furniza
un curent de colector de 2 mA. Din
această valoare un curent de 1 mA
circulă prin sursa permanentă de
curent constant T7 (cu R5, ZD2), iar
un curent de 1 mA va servi în¬
cărcării condensatorului CI pînă la
atingerea valorii maxime de 4,3 V
prin intermediul tranzistorului T12.
Pentru procesul invers se scoate
din funcţiune tranzistorul TI2 şi

âo

TEHNIUM 1/1987

IIEGIR»

şi CAiGuiAi» mmm becimp

VIOBEL OLTEANU

Unul din accesoriile utile oricărui Pentru ca un parasolar o dată
amator de fotografii este parasola- achiziţionat să nu ne facă surprize,
rul. trebuie să se ţină seama, în primul

Parasolarul se dovedeşte util atît rînd, de unghiul de cîmp al obiecti-

în ceea ce priveşte asigurarea lenţi- vului, de forma deschiderii, iar în

lelor obiectivului contra intemperii- cazul parasolarelor de formă cilin-

lor sau şocurilor mecanice, cît mai drică trebuie avute în vedere diame-

ales în asigurarea unui plus de con- trul şi lungimea parasolarului. Un

trast (prin limitarea luminii reflec- parasolar care va cuprinde între la-

tate de mediu şi care cade pe obiec- turile sale un unghi mai mic decît

tiv,) şi permiterea fotografierii în unghiul de cîmp al obiectivului va

contraiumină. Reamintim aici că determina apariţia unui efect nega-

fotografierea în contraiumină nu în- tiv vizibil imediat (la aparatele cu vi-

seamnă fotografierea sursei de Iu- zare prin obiectiv şi care vizează în-

mină, ci a obiectelor aflate între treaga imagine fotografiată şi nu

sursa, de lumină şi aparatul de foto- doar o parte a ei, asa cum fac apara-'

grafiat, sursa de lumină putîndu-se tele din seria ZENIT): marginile

afla în axa optică a aparatului sau imaginii apar mai mult sau mai

lateral faţă de aceasta. Parasolarele puţin înnegrite, după cum diferenţa

se prezintă sub o mare diversitate, dintre cele două unghiuri este mai

din acest motiv ele putînd fi clasifi- mare sau mai mică. Un parasolar cu

cate după mai multe criterii:. un unghi mai mare cu mult decît un-

a) după forma corpului parasola- ghiul de cîmp nu va ecrana cores-

rului, acestea pot fi: punzător sursa de lumină în cazul

— în formă de trunchi de con; fotografierii în contraiumină. Si-

— în formă de trunchi de pira- tuaţia ideală pare a fi atunci cînd

midă; unghiul parasolarului este egal sau

— în formă de burduf (cilindric cu puţin mai mare decît unghiul dă,

sau tronconic); cîmp al obiectivului. Desigur, pro-

— în formă cilindrică etc. blema unghiului se pune la paraso-

b) după forma deschiderii prin lareie în formă de trunchi de con

care se fotografiază, pot fi: sau de piramidă. La parasolarele ci-

— cu deschidere pătrată; lindrice, această, condiţie este înlo-

— cu deschidere dreptunghiu- cuită de aceea a unor diametre şi

Iară; lungimi astfel âlese încît să nu aco-

— cu deschidere circulară; pere unghiul de cîmp. Dar cum

— cu deschidere dreptunghiu- aflăm unghiul de cîmp? Prima posi-

lară cu marginile teşite etc. bilitate este oferită de prospectul

c) după modul de prindere de sau cartea tehnică primită o dată cu

obiectivul aparatului, pot fi: aparatul sau cu obiectivul la achizi-

— prindere cu filet (unele tipuri ţionarea lor. în cazul în care aces-

au şi un inel de siguranţă ataşat de tea lipsesc, datele le putem afla din

corpul lor, care permite fixarea în cataloage ale firmelor producă-

orice poziţie a parasolarului pe toare respective. Dar atenţie! Nu

obiectiv); toate obiectivele care au aceeaşi

— prindere cu baionetă; distanţă focală au şi acelaşi unghi

— prindere prin presare (au un de cîmp. De exemplu, obiectivul

inel de cauciuc de un diametru HELIOS-40-2-1,5/85 are unghiul de

puţin mai mare decît al filetului pen- cîmp de 28 , iar obiectivul JUPI-

tru filţre); TER-9-2/85 are unghiul de cîmp de

— făcînd corp comun cu obiecti- 29 .

vul, care îi permite strîngerea sau în cazul în care nu dispunem de
destinderea lui (cum este, de exem- aceste două posibilităţi, nu ne

piu, obiectivul PENTACON AUTO rămîne decît să-l determinăm noi,

2,8/135) etc. determinare ca/e se poate realiza în

d) după materialul folosit pentru două moduri. în primul caz, aplica-

construcţie, parasolarele pot fi: bil obiectivelor standard (spre deo-

— din aluminiu; sebire de superangulare sau de te-

— din alamă; leobiective, obiectivele standard

— din mase plastice etc. normale au în faţa primei lentile a

Clasificarea poate continua, cea obiectivului un trunchi de con striat

de mai sus nefiind exhaustivă dar, circular, determinat de carcasa

indiferent de forma sau modul de obiectivului), se măsoară cu ajuto-

prindere, funcţionarea parasolaru- rul unui şubler cu ciocuri (cu mare

lui este foarte simplă: se fixează pa- atenţie să nu zgîriem lentila) diame-

rasolarul în obiectiv şi se fotogra- irul lentilei (d) şi diametrul mare al

fiază. Nu tot atît de simplă este însă trunchiului de con din faţa lentilei

şi alegerea lui. (D). Se scad cele două valori şi re-

condensatorul CI se descarcă cu în raport de 2:1 faţă de curentul de

un curent de 1 mA, Pentru celălalt colector al tranzistorului T7 (T9).

circuit de aprindere, respectiv C2, Aceasta se realizează prin ecbili-

se asigură acelaşi mod de lucru prin brarea rezistenţei R5 pentru Lai şi

TI4, D16, D17 (încărcare) şi T9, R6, R6 pentru La2. Cele două rezistenţe

ZD3 (descărcare). se aleg astfel ca timpul de aprindere

Tranzistoarele TI 2 şi TI4 sînt să fie egal cg cel de stingere,

acţionate alternativ astfel încît dacă Pentru o valoare C1^=C2=1 000 mF,
CI se încarcă, C2 se descarcă şi in- timpul de aprindere/stingere este de

vers. Tensiunea de descărcare este cca 2,5 s. Pentru alte valori de timp

limitată la 0,7 V (astfel încît T6 şi se modifică valoarea C1-C2, aşa

TIO să fie în apropierea tensiunii de cum s-a mai spus.

blocare) prin D10 pentru CI şi D15 Cu butoanele Ta2 (comandă La2)
pentru C2. DII şi Dl2 asigura ten- şi Tal (comandă Lai) se acţio-
siunea dă referinţă de 4,4 V. nează mixajul iluminării.

Conectarea în contratimp a tran- Pe intrarea E se poate interveni cu
zistoarelpr T12 şi T14 se face graţie contactul K al unui releu dintr-un
monostabilului G11, G12. dispozitiv de sincronizare. Orice

Pentru un bun efect optic se im- acţionare pe intrarea E determină

pune ca timpul de aprindere.să fie schimbarea stării de funcţionare a

egal cu cel de stingere (referitor, lămpilor Lai si La2.

evident, la lămpile Lai, La2). De
aceea, curentul de colector al tran¬
zistorului T12 (TI4) trebuie sa fie (CONTINUARE ÎN PAG. 23)

zultatul se împarte la doi. Cîtul obţi- Obiectul vizat va trebui să fie bine
nut se, împarte la adîncimea acestui fixat şi perfect vertical. Se împarte

trunchi de con (a). Valoarea obţi- 1/2 din înălţimea obiectului vizat la

nută reprezintă valoarea tangentei distanţa pînâ la el (folosindu'-se

jumătăţii unghiului de cîmp (<./2). aceleaşi unităţi de măsură), iar va-

Din tabele sau cu ajutorul unui cal- loarea obţinută va reprezenta va-

culator se determină unghiul (prin loarea tangentei jumătăţii din un-

funcţia arctg) şi se înmulţeşte cu ghiul de cîmp. Din tabele sau cu

doi, valoarea obţinută fiind valoa- ajutorul calculatorului se- află cărui

rea unghiului de cîmp (a). unghi îi corespunde acea valoare a

De exemplu, un’ obiectiv PENTA- tangentei şi rezultatul se înmulţeşte
CON. AUTO 1,8/50 are următoarele cu doi. Acesta va fi unghiul de cîmp.
valori măsurate: diametrul lentilei De exemplu, un metru liniar va fi

.29 mm, diametrul mare al trunchiu-’ vizat complet pe diagonala cadrului

lui de con 36,5 mm, diferenţa lor de la distanţa de 3 m, folosind un

este 7,5. Jumătate din 7,5 împărţit la anumit tip de obiectiv. Jumătatea

9 mm cît este adîncimea face 0,416. de metru (50 cm) împărţită la valoa-

La această valoare a tangentei cores- rea distanţei (300 cm) va da valoa-

punde un unghi de 22^3712", rea 0,166, căreia îi corespunde tan-

care înmulţit -cu doi ne va da un genta unui unghi de 9 C 2744".

unghi de cîmp de 45 t 14'24", va- Această valoare înmulţită cu doi ne

loare care nu' este departe de va da un unghi de cîmp de 18 55"28”.

adevăr. Desigur, această metodă se poate

A doua metodă ne ajută să deter- aplica şi în cazul obiectivelor stan-/
minăm unghiul de cîmp pentru su- dard.

perangulare sau teleobiective, fiind Avînd calculate unghiurile de

diferită de prima deoarece, în cîmp, vom putea să ne alegem cu

aceste cazuri, prima lentilă a obiec- uşurinţă parasolarul corespunză-

tivului se află chiar în planul feţei tor, care să-şi îndeplinească optim

obiectivului, şi - nu retrasă. Metoda funcţiunile. Unghiurile de cîmp cal-

constă în următoarele: avînd apara- culate pentru fiecare obiectiv ne

tul fixat în trepied, se vizează un vor ajuta şi la alegerea unui blitz co~

obiect cu o lungime (L) bine deter- respunzător, avînd unghiurile de

minată (este de preferat un metru iluminare cel puţin egale cu unghiul

de tîmplărie deschis complet). Vi- de cîmp al obiectivului folosit,

zarea trebuie, efectuată respectînd Calculul lungimii unui parasolar

următoarele condiţii: axa optică a cilindric este mai laborios. în cata-

aparatului se va afla la 1/2 din înălţi- loage unghiul de cîmp este prezen-

mea obiectului vizat (în cazul me- tat sub forma a două valori în care

trului se va afla la 50 cm), iar vizarea cea mai mare reprezintă valoarea

se va face astfel încît obiectul să fie lui pe orizontală, iar cea mai mică

cuprins în toată lungimea lui pe dia- valoarea lui pe verticală, aceasta

gonala cadrului imaginii (în cazul din cauza limitărilor impuse de for-

metrului acesta se va încadra, de matul dreptunghiular al cadrului,

exemplu, între colţul dreapta-sus şi valoarea obţinută de noi din calcule

colţul stînga-jos). Ne, apropiem sau fiind valoarea reală a unghiului de

depărtăm T de obiect pînă cînd cîmp a! obiectivului luat în sine.

acesta se va încadra complet în dia- De asemenea, pentru înţelegerea

gonala imaginii şi citim distanţa (1) celei de-a doua metode trebuie rea-

pînă la el pe inelul distanţelor de pe mintit că imaginea formată pe peli-

montura obiectivului (sau se mă- culă este generată de un con de Iu- 1

soară cu o ruletă). Din condiţiile de rnină cu diametrul bazei egal cu

mai sus rezultă că se va folosi doar lungimea diagonalei cadrului. în fi-

un aparat monoobiectiv care să vi- gura 1 sînt prezentate elementele

zeze întreaga imagine fotografiată primului model de calcul, iar în fi-

(se exclud astfel aparatele din seria gura 2 elementele celui de-al doi-

ZENIT care vizează doar 20 x 28 lea-

mm din cadrul de 24 x 36 mm).

TEHNIUM 1/1987

7 v •• ■

Emiţătorul lucrează în CW pe 3,5
MHz. Manipularea se face prin tran¬
zistorul T 2 — 2N3638. Etajul de pu¬
tere este MOSFET IRF510.

Transformatoarele TR1 şi TR2 au
cîte 2x11 spire CuEm 0 0,6 pe tor '
de ferită. Bobinele L 2 şi L 3 au cîte
16 spire CuEm 0 0,6 bobinate pe to¬
ruri de ferită.

RADiQTECHNIKA, 11/1986

U -Ol

L r

T“ 1

3,Ş L|

MHz '

Li ’ -2 -3 Art

.13 2 2pb 2,2uH ' 2,2 uH. vw/5Cfl

|~ 82 o Ţfr..ş ~|Î8oo Ţ 20

S ^

2N2222

2NB053

IRF510

Eliminarea armonicilor generate
în special de emiţătoarele tranzisto¬
rizate se poate concretiza folosind
filtre.

Un asemenea filtru este prezen¬
tat alăturat, filtru care se cuplează
între ieşirea emiţătorului şi antenă.
Bobinele sînt construite astfel: L 1 =
l_ 2 ■= 21 spire; L 3 = L 4 = 15spire;.L 5 =
L 6 = 11 spire; L 7 = L 8 = 9 spire; L 9 =
L 10 = 7 spire. Toate bobinele se
construiesc pe miezuri toroidale de
ferită cu sîrmă CuEm. 0,6. Filtrul
poate fi folosit pînă la puteri de 60 W.

QST, 7/1981

k n 1

Una din utilizările acestui circuit
este în construirea amplificatoare¬
lor audio de putere. în exemplul
alăturat este prezentat un filtru-am-
plificator pentru orgă de lumini. Pri¬
mul filtru admite trecerea semnalu¬
lui cu frecvenţa pînă la 270 Hz, fil¬
trul de medii are banda de trecere
cuprinsă între 300 Hz şi 1,2 kHz, iar
filtrul de înalte permite trecerea
semnalelor cu frecvenţa mai mare
de 860 Hz.

JUGEND UND TECHNIK, 10/1986

|P Ifjf j

Itl

Montajul electronic permite ca la
un semnal acustic sau optic să se
anclanşeze un releu electromeca¬

nic care prin contactele sale reali¬
zează o comandă electrică.

în montaj sînt folosite tranzis-
toare tip BC107 şi un circuit 4039
(tehnologie MOS).

Sensibilitatea montajului, res¬
pectiv pragul de acţionare, se stabi¬
leşte din R13.

FUNKAMATEUR, 10/1986

TEHNIUM 1/1987

SISTEMUL CAA

(URMARE DIN PAG. 7)

Asupra circuitului de acord acţio¬
nează capacitatea diodei BB139
cînd se alimentează cu tensiune
stabilizată borna RIT printr-un po-
tenţiometru de pe panoul frontal
sau din interior.

După etajul oscilator am montat
un etaj separator cu ieşire pe emi-
tor, apoi etajul final al oscilatorului
care ridică nivelul de ieşire la 3 V RF
cu o variaţie spre capetele gamei de
- 0,1 V.

Condensatoarele de cuplaj între
oscilatbr-repetor şi repetor-final
sînt de tipul cu mică.

Alimentarea lui VFOA se face din

mică şi cu o toleranţă de 0,1% ce pot
lucra într-un mediu de —20 la
+41 C.

Bobina circuitului oscilant L este
confecţionată pe o bară de călit
0 10 mm şi are 28 spire cu sîrmă de
cupru-email de 0,5 mm. Bobina *13
are 20 spire cu sîrmă de cupru de
0.3 mm, iar L4—8 spire cu sîrmă de
0,2, bobinată peste ll3, la capătul
rece al acesteia. La ieşirea MR a os¬
cilatorului am montat un etaj repe¬
tor pe emitor cu BC107, care li¬
vrează semnal la DISPLAY cu un ni¬
vel de 0,6 V prin borna DA.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

ARj . AF1 z

Fig.6. Amplificatorul AFÎ, D,AMRJF

JzJ F h AFI^

Fig. 9. Oscilatorul de purtătoare

1 ,_ ,T

H BM0 0.6 C 1 4= S:

4l r~

rr.T’r"5f tri!

Hb-M I I

VOLUM Ţ
AUDIO. I M [

J +*

T. ii t" ii i—— &

AMP. JF

Fia./ Sistemul CAA , modulatorul echilibrat

A A ^

5+r

MOD ech % 8 - ModulatorVOX, generator, nmanda
în telegrafie _

sursa stabilizată de 12 V, iar a osci¬
latorului propriu-zis dintr-un stabi¬
lizator separat realizat cu dioda Ze-
ner PL 8V2. Tot de aici se alimen¬
tează şi RlT-ul. în acest fel am obţi¬
nut o foarte bună stabilitate de frec¬
venţă, luînd în considerare şi pie¬
sele componente ale etajului osci¬
lator, care pînă la 200 pF sînt cu

I (URMARE DIN PAG. 21)

Astfel, dispozitivul de mixaj în co¬
nexiune cu un dispozitiv de sincro-
| nizare (după banda de magnetofon
1 sau casetofon) asigură o proiecţie
1 complet automatizată a diapoziti¬
velor prin înlănţuirea imaginilor fur¬
nizate de două aparate de proiecţie,
într-un asemenea caz, pentru efec¬
tuarea de probe se blochează intra¬
rea E prin comutatorul S2, butoa¬
nele Tal şi T2 rămînînd îh func¬
ţiune. -

Dioda LED 1 serveşte exclusiv
semnalizării existenţei tensiunii de
alimentare.

Transformatorul. Tr.1 are ■ un rol
important de protecţie prin separa¬
rea de reţea a circuitelor de co¬
mandă. Pe condensatorul C6 se vor
măsura cca 6,5 V, iar pe C5 cca -8 V.

Necesarul de curent al dispoziti¬
vului este de cca 60 mA.

Pe înfăşurarea LI a transforma¬
toarelor Tr.2 şi Tr.3 se aplică un im¬
puls de amorsare de cca 0,3 A. Din
această cauză, pentru a nu apărea
cuplaje parazite şi implicit comenzi
greşite prin acţionarea nedorită a
circuitelor monostabile, se impune
ca legăturile cu D3 şi LI, respectiv
D4 şi LI (pentru Tr.2, respectiv
Tr.3), să fie separate de alte legături
şi duse direct la C8. Totodată cone¬
xiunile emitoarelor tranzistoarelor
T2 şi T3 se fac separat de alte iegă-
turi direct la polul negativ al con¬

densatorului C8.

Pe picioruşele 7 şi 14 ale circuite¬
lor integrate Dl00 se conectează
uzualele condensatoare de 22 nF.
Tiristoarele vor corespunde puterii
lămpilor utilizate; în principiu ele
trebuie să suporte 1 kW. Dacă
lămpile Lai, La2 au peste 250 W, .ti¬
ristoarele vor fi obligatoriu prevă¬
zute cu radiatoare din tablă. Pentru
tiristoarele indicate, de exemplu, ra¬
diatoarele vor fi din tablă de alumi¬
niu cu dimensiunile 80 x 80 x 2 mm.

Radiatoarele vor fi izolate între
ele avînd în vedere tensiunea de lu¬
cru.

Caseta dispozitivului rămîne de
realizat în funcţie de posibilităţile
constructorului. Pentru manevrare
vor fi scoase pe panou butoanele
corespunzătoare lui PI, SI (comu¬
tator cu două secţiuni). Tal, Ta2,
S2. Dacă este cazul, se prevede un
comutator în trepte pentru conec¬
tarea condensatoarelor CI şi C2 de
valori diferite.

Dacă la primele probe se con¬
stată că lampa care trebuie să se
stingă luminează încă sau clipeşte,
înseamnă că rezistenţele R1...R4 nu
au valorile potrivite.

Transformatoarele Tr.1, Tr.2, Tr.3
se vor introduce în carcase izola¬
toare din considerente de pro¬
tecţie.

(URMARE DIN PAG. 9)

tajul care a prezentat cele mai bune
performanţe este cel din figură.
Banda de trecere este de 50 Hz-50
MHz, la un semnal de intrare de 20
| mV.

Cele două tranzistoare de la in¬
trare sînt repetoare pe sursă, res¬
pectiv pe emitor, care realizează o
adaptare corectă a impedanţei mari
| de intrare a amplificatorului (care
este de 1 Mii) şi impedanţei mici de
j intrare (de 470 fi) a amplificatorului
diferenţial de bandă largă de tipul
ROB733.

Cele două diode de tipul 1N4148
conectate în paralel pe poarta tran¬
zistorului de la intrare (BF256) au
rolul de limitare a semnalului care
se aplică acestui, tranzistor.

La obţinerea benzii de trecere de
50 MHz şi a sensibilităţii de 20 mV a
contribuit folosirea circuitului inte¬
grat SN74LS00. în caz că se utili¬
zează un circuit integrat CDB400H
sau CI 150, sensibilitatea va fi ţie or¬
dinul a- 50 mV.

Toate condensatoarele electroli¬
tice sînt de tipul cu tantal. Decupla¬
rea pe alimentarea cu 5 V a circuite¬
lor integrate se va face chiar lînga
terminalul respectiv al acestora.

Cele două rezistenţe de 1 kn care
realizează o divizare a tensiunii de 5
V trebuie să fie riguros egale între
ele (chiar dacă valoarea absolută a
acestora diferă puţin de 1 000 11).

TEHNIUM 1/1987

Rugăm cititorii revistei câre doresc să trimită materiale spre publi¬
care să ie redacteze citeţ şi inteligibil, să prezinte atit modul de funcţio¬
nare ai montajului, cit şi detaliile constructive şi de reglaj. Totodată să
fie consemnate rezultatele măsurătorilor şi tipul instrumentelor de mă¬
sură utilizate, acolo unde este cazul.

Schemele, executate conform normelor STAS, să aibă trecute tipul
şi valoarea pieselor componente, valori ale tensiunilor şi curenţilor în
diferite puncte.

ONEŢ DOREL - Salonta

Luaţi semnal de la ieşirea discri¬
minatorului printr-un cablu ecranat
şi îl introduceţi direct în decodor —
nivelul semnalului 1 este adecvat şi
nu este nevoie de modificări în apa¬
rat. De la ieşirea decodorului apli¬
caţi cele două semnale unui ampli¬
ficator stereo.

Ca să aveţi o recepţie de calitate
folosiţi antene Yagi cu cel puţin 7
elemente pentru fiecare canal.

La antene puteţi' înlocui ţeava cu
bară.

Dacă la receptor cuplaţi o antenă
exterioară, micşoraţi valoarea con¬
densatorului de cuplaj.

CHIOSEAN ION - Mediaş

în instrumentul de măsură puteţi
monta potenţiometrul şi condensa¬
torul semivariabil (trasaţi scala cu
repere în jurul axului potenţiome-
trului).

Pentru folosirea oricărui emiţător
este necesară o autorizaţie. Montaţi
instrumentul în locul căştilor, dar
atenţie.la etalonare.

VOLOC ADRIAN - Brăila

Construiţi un amplificator simplu
cu două tranzistoare sau folosiţi un

circuit integrat specializat pream-
plificator,stereo.

Trimerul !a care vă referiţi poate fi
folosit şi la reţea de 50 Hz.

Toate accesoriile pentru „Dia¬
mant" 220 le procuraţi de la maga¬
zine, iar în instrucţiuni şînt preci¬
zate normele de exploatare.

CAZMA NiCOLAE — Roman

Este mai dificil să înlocuiţi PCL85
cu două tuburi, dintre care unul
EF80. Căutaţi în magazine tubul
original sau utilizaţi un PCL82 (cu
modificările în cablaj)..

O antenă parabolică poate recep¬
ţiona, pe canalul pentru care a fost
realizată, semnale TV din, orice
standard.

TĂBUŞ LUC5ÂN - Galaţi

Verificaţi alimentarea casetofo-
nului, şi în acelaşi timp verificaţi
dacă TBA790 nu se supraîncăl¬
zeşte.

JIANU RELU — Craiova

în selectorul de canale MATSU -
SHITA în punctul B se aplică tensiu¬
nea de alimentare a etajului, iar în
punctul X o tensiune negativă pen¬
tru deschiderea diodei de comu¬
tare.

GHIOCEL ŞTEFAN — Tîrgovişte

Vom publica în curînd schema
unui amplificator IF—TV pentru
6,5 MHz şi 5,5 MHz.

PETROV ŞTEFAN — Bucureşti
Schimbarea selectorului implică

multiple măsurători ale tensiunilor
de alimentare si RAS.

DIMA ALEXANDRU — Adjud

Vă trimit prin poştă schema unui
converti zor de ,100 W..

ONISII ANTONIO — Fălticeni;
ILIUŢĂ DAN — Galaţi

Construcţia unui ansamblu re¬
ceptor pe 11 GHz depăşeşte deo¬
camdată posibilităţile practice ale
unui constructor amator.

GECK IOSIF — Arad (Str. Tracto¬
rul Roşu 4)

Am publicat adresa completă; cei
care doresc o colecţie „Tehnium"
completă să ia legătura cu dv.

MIRON ANDREI — Caransebeş

După ce procurăm schema soli¬
citată vă trimitem o copie.

POHL RUDOLF — Bacău

Vă expediem prin poştă o copie a
articolului despre cifru.

POPOVICi RADU — Sighetul
’ Marmaţiei

Nu in toate cazurile, BF200 se
poate înlocui cu BF214. Utilizaţi şi
un circuit 555 cu 14 terminale.

ALEXANDRU ŞERBAN — jud.
Maramureş

Mulţumim pentru amabilele dv.
felicitări şi aprecieri.

LUPU LIVIU - laşi

Bobinaţi 12 spire 0,35 pe carcasa
cu diametrul 6 mm. Experimentarea
unui emiţător impune deţinerea
unei autorizaţii.

MUCUŢĂ GHEORGHE - Brăila

Ideea comenzii prin cablu a tele¬
vizorului este practic realizabilă.
Costul şi complicaţia tehnică nu
justifică această construcţie.

TRĂILESCU DORIN — Jud. Ca-
raş-Severin

Am publicat în 3/’86 amplificator
pentru benzile IV—V TV.

COMĂNOIU 'FLORIN, — Tîrgo-
viste

înlocuiţi BFY90 cu BFX89.

CETVEROUSOV CONSTANTIN -
Hunedoara

Adresa solicitată este: Editura Al- 1
batros, Piaţa Scînteii 1, Bucureşti '
79784.

MUNTEANU AURELIAN - jud.'
Vîlcea

Folosiţi în amplificator tranzis¬
toare BF200.

MEZEI SEBASTIAN — Deva

înlocuirea blocului selectorului
este bine să fie efectuată de un spe¬
cialist.

aiBwa^ai»*S8

IANCU ROMEO —
Reşiţa

Receptorul AIWA AR-
888 are în componenţa
sa ca element activ un
singur circuit integrat
,de tipul TA7641BP
care îndeplineşte toate
funcţiunile necesare
unui aparat superhete-
rodină. De remarcat
faptul că alimentarea
este asigurată cu 3 V.

Semnalul IF are frec¬
venţa 455 kHz. Sarcina
optimă de lucru este de
4 11

Redactor-şef; ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA

Secretar responsabil de redacţie: îng. iLIE MIHÂcSCU
Redactor responsabil de număr: flz. ALEXANDRU MăRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

Administraţia
Editura S * ‘

[I NP E & 1431U

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE FOT ABONA
FRIN „ROMPRESFILATE-
L!A“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
1037S, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEi
NR. 64—66.

• Tiparul uxtL-iit.it la
Coiiibinaiui ibiliurativ • Casa Seînftii