Tehnium/1980/8002

umm 


PbBb 


• ,... 


PUBLICAŢIE LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. 


... .,,- v 


ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ, PRODUCŢIE p. £ 
RADIOTEHNICĂ PENTRU ELEVI p. 't 

Elemente de circuit tranzistorul bipolar 
Betametru 

CITITORII RECOMANDĂ p. ( 

Corector de ton 
Amplificator 

Orgă de lumini cu diode luminescente 
Radioreceptor 

PUBLICITATE p. I 

Televizorul cu circuite integrate 

ATELIER. p . 1C 

Amplificator 5 W, 

Pentru bancul de tîmplărie 
Capacimetru 

CQ-YO.p. 12 

RTTY 

AUTO-MOTO p 14 

Consumul raţional de combustibil. 

Instalaţia de aprindere 

Circulaţia rutieră. Conduita preventivă 

TEHNICĂ Şl SPORT p. 16 

Bicicleta: remedierea unor defecţiuni 

PENTRU TINERII 

DIN AGRICULTURĂ p. 17 

Creşterea găinilor în gospodărie 

FOTOTEHNICĂ p. 18 

Diapozitivul 24 x 36. Geamuri pentru 
ramele româneşti 
Fotografia , pe ţesături 

TEHNICĂ MODERNĂ.p. 19 

Fotodioda 

PENTRU TINERELE GOSPODINE p. 20 
Parapragu! «Melarina» 

Un cordon modern 
îngrijirea încălţămintei 

INTERIOR '80 p. 21 

REVISTA REVISTELOR • • • p. 22 

Regulator de tensiune 

Receptor US 

Sincrodină 

Detector de produs 

MOZAIC .p. 23 

Recondiţionarea tolelor 
Semn de carte 
Mic dicţionar fiiateiic 
Cuvinte încrucişate 

POŞTA REDACŢIEI p. 24 

Radioservice 


ÎN PAGINA 12 
















































«îndatoriri importante în ridicarea nivelului şcolii, în întreaga activitate de educare revolu¬ 
ţionară a tineretului revin Uniunii Tineretului Comunist, asociaţiilor studenţeşti şi organiza¬ 
ţiilor pionierilor, care trebuie să cultive mai intens în rsndul copiilor şi tinerilor pasiunea pentru 
ştiinţă, tehnică şl cultură, pentru munca concretă, creatoare de valori materiale şi spirituale, 
să le dezvolte simţul datoriei faţă de societate, faţă de popor.» 

Din Cuvântarea tovarăşului MICOLÂE CEAUŞESCU 
la Congresul educaţiei şi învăţământului 



Recent în primul forum ia scară complex (aero şi navomodeie, radio- 

naţională al lucrătorilor din şcolile de electronică, automatizări, foto, comu- 

toate gradele organizat din iniţiativa nicaţii etc.). Cîteva cifre sînt eiocven- 

tovarăşului SMICQLÂE CEAUŞESCU, te în atracţia deosebită a tinerei gene- 

Congresul educaţiei şi învăţământului, raţii pentru aceste activităţi: în ţară 

a redefinit dinamismul unui domeniu fiinţează în prezent 105 383 de cercuri 

aşezat pe baze noi, elaborat într-o tehnico-aplicative şi ştiinţifice, în ca- 

concepţie revoluţionară, unitară, ori- drui cărora activează 2 288 422 de eievi, 

ginaiă şi de iargă perspectivă de către adică aproximativ 75 la sută din 

secretarul general a! partidului, pe populaţia şcolară, 

principii cum ar fi: orientarea pregăti- Policalificarea şi politehnizarea, 
rii cadrelor pe profiluri largi, strînsa drept componente ale procesului edu- 


foiie de cupru; Gheorghe Bica din fică destul de iargă, mai puţin Capi- 

Buzău solicită relee de tip PN4, diode tala, unde constructorii pot procura 

1N4005, rezistoare de 47 kQşi 100 kQ, piesele dorite fie în cadrul cercurilor 

condensatoare electrolitice K 50-3, tehnico-aplicative, fie, mai rar, prin 

K 50-6, de 200 juF şi 500 jjF, ASexan- magazinele de specialitate, 

dru Cuciovan din Cluj-Napoca ne Este un adevăr ce nu trebuie argu- 
scrie despre iipsa tiristoarelor; Con- mentat că nivelul cunoaşterii este di- 

stantin HVlifran din Craiova anunţă ferit în căzui în care participi ia con- 

alte pfăse rare: BC 125, BC 126, BD 135; struirea unei maşini faţă de căzui în 

Victor Dumitrescu din Piteşti anunţă care înveţi doar s-o mînuieşti. Să de- 

iipsa circuitelor imprimate; S^seuşor prinzi lucru! la o maşină nu este greu, 

Popoacă din Brăila ne spune că (mi- mai aies dacă aceasta efectuează o 


Bază materială adecvată 
pentru constructorii amatori 


legătură cu producţia- şi cercetarea 
ştiinţifică, politehnizarea compiexă şi 
policalificarea. Prin materializarea a- 
cestor principii avem astăzi un învă- 
ţămînt activ, larg deschis spre cerin¬ 
ţele vieţii, care asigură o pregătire 
multilaterală tinerei generaţii, laolaltă 
cu capacitatea unei integrări imediate 
şi eficiente în opera de dezvoltare a 
structurilor social-economice, a ţării, 
concretizînd astfel prin fiecare fapt 
de muncă o contribuţie dinamică la 
progresul multilateral al patriei. 

Politehnizarea şi, implicit, policali¬ 
ficarea sînt concepute drept căi de 
informare şi de contact nemijlocit, 
direct, cu producţia bunurilor mate¬ 
riale, cu lumea meseriilor, cu univer¬ 
sul de muncă industrială încă din etapa 
de precalificare a tinerei generaţii în 
şcoala generaiă şi în gimnaziu. Aici 
se pun bazele şi se dezvoltă capaci¬ 
tatea de adaptare ia condiţiile tehno¬ 
logice şi moral-psihologice ale viitoa¬ 
rei meserii pe care tinerii o aleg dintr-o 
gamă complexă ce acoperă practic 
structurile dezvoltării economiei na¬ 
ţionale. Un loc important, a cărui pon¬ 
dere nu mai necesită demonstraţii su¬ 
plimentare, în complexul proces edu¬ 
caţional instituţionalizat în şcoala con¬ 
temporană îl ocupă educaţia tehnică 
a tinerilor, care beneficiază astăzi nu 
numai de condiţii optime de instruire, 
dar şi de o multitudine de forme în 
care se pot depista şi afirma aptitu¬ 
dini şi deprinderi tehnice, ce lărgesc 
astfel posibilităţile de orientare, re- 
orientare şi reciclare profesională. 

Mişcarea de creaţie ştiinţifică pen¬ 
tru tineret «Ştiinţă-tehnică-producţie», 
o reţea complexă de cercuri tehnico-' 
aplicative organizate în casele pionie¬ 
rilor, în cluburile tineretului, în casele 
de cuitură, facilitează milioanelor de 
eievi, studenţi, tineri din producţie 
activităţi pe profiluri îndeobşte cunos¬ 
cute sub genericul unui amatorism 


caţional, asigură o raportare directă 
!a exigenţele unei noi calităţi solicitate 
astăzi în toate domeniile de activitate. 
Prelungirea instruirii şi, mai ales, a 
autoinstruirii în cercurile tehnico-apli¬ 
cative devine astfel o latură implicit 
legată de finalităţile educative ale mun¬ 
cii orientate generos şi constructiv 
spre activităţi ce nu mai necesită for¬ 
mule coercitive, ci, dimpotrivă, sînt 
hrănite cu pasiune şi competenţă. 

Eficienţa economică şl implicit so¬ 
cială a activităţii constructorilor ama¬ 
tori rămîne un adevăr axiomatic. Din 
şcoală, principal izvor teoretic şi prac¬ 
tic al opţiunilor lucide pentru un drum 
în viaţă, educaţia tehnică se prelun¬ 
geşte atît în cercurile amintite, sub în¬ 
drumarea unor instructori pasionaţi, 
autentici mentori în profesiunile viito¬ 
rului, crt şi în activitatea individuală a 
celor care, de pildă, practicînd radio¬ 
amatorismul sau miniautomatizările, 
sînt oricînd capabili să-şi utilizeze ca¬ 
lităţile solicitate de aceste domenii la 
locul de muncă, în şcoală sau în pro¬ 
ducţie. 

Dar activitatea acestor milioane de 
tineri pasionaţi nu se poate desf㬠
şura fără o bază materială corespun¬ 
zătoare cerinţelor specifice fiecărui 
profil. Dacă în linii mari această bază 
este asigurată în urma eforturilor or¬ 
ganizaţiilor U.T.C., ale pionierilor şi 
sindicatelor, aceasta nu înseamnă că 
nu mai există probleme (şi încă se¬ 
rioase) în acest domeniu. Un argu¬ 
ment îl constituie şi solicitările urm㬠
toare selectate din miile de scrisori 
primite anul trecut la redacţie. 

George Caraivan din comuna Stă- 
neşti, judeţul Ilfov, menţionează 
absenţa cataloagelor de produse rea¬ 
lizate ia S.P.R.S.-Băneasa; ioan Măr¬ 
gineanul din Turda ne anunţă că lip¬ 
sesc regiete cu bobine de acord şi 
oscilatoare; Mîeofae Ud rea din Ţăn- 
dărei nu găseşte textoirt placat cu 


nune!) se găsesc rezistoare de 2 W 
şi 3 W, dar lipsesc cu desăvîrşire con¬ 
densatoare fixe şi electroiitice de 
6-30 V şi rezistoare de 0,25-0,5 W; iar 
Sirrsion Carabelea din Săvineşti, ju¬ 
deţul Neamţ, ne semnalează lipsa unor 
tuburi 6 K6, 6 A7, 6 K7, 6 A10 C, 6 X6C. 

Am menţionat doar o mică parte din 
solicitările şi lipsurile semnalate de 
cititorii noştri, toţi constructori ama¬ 
tori — elevi, studenţi, tineri munci¬ 
tori —, a căror activitate este serios 
perturbată de absenţa unor piese de 
schimb, a unor componente electro¬ 
nice şi electrotehnice — materiale şi 
subansambluri mecanice necesare 
montajelor pe care doresc să ie fina¬ 
lizeze. 

Se poate lesne observa că exem¬ 
plele alese ilustrează şi o arie geogra- 


singură operaţie, întrebarea este dacă 
asemenea activitate îi apropie pe tînăr 
în mod efectiv de tehnică, dacă îi oferă 
un orizont corespunzător sau îi cre¬ 
ează numai deprinderi productive în¬ 
guste. 

Nu aceiaşi lucru se poate spune în 
cazul cînd iucrul începe cu şurubel¬ 
niţa, mai precis, cu demontarea şi 
montarea unor mecanisme, mai întîi 
simple, apoi mai complicate. 

La noi în ţară s-a demonstrat că 
elevii de liceu ajung să realizeze uşor 
astfel de lucruri complicate ca, de 
exemplu, executarea registrului arit¬ 
metic al unui calculator electronic. în 
ciuda complexităţii, lucrarea nu cere 
scule pretenţioase — cîteva şurubel¬ 
niţe, pensete, pensule, cuţite de di¬ 
verse forme executate din pînze stri- 






tre propunerile avansate a căror con¬ 
cretizare poate fi extrem de utilă în 
rezolvarea problemelor încă existen¬ 
te în acest domeniu. 

• înfiinţarea cîte unui magazin pro¬ 
filat pentru constructorii amatori în 
fiecare oraş reşedinţă de judeţ şi în 
Capitală. Cu o denumire şi, mai ales, 
o aprovizionare adecvată, această re¬ 
ţea comercială ar putea satisface pen¬ 
tru început solicitările celor interesaţi 
(Alexandru Ceauşeanu, student, 
Facultatea de metalurgie Bucureşti). 

• întreprinderile din reţeaua eco¬ 
nomică a M.I.C.M., M.I.Ch., M.E.F.M.C., 
care realizează sau pot asimila pro¬ 
duse similare din import, să producă 
titluri deficitare ca: motoraşe, com¬ 
ponente de mecanică fină, subansam¬ 
bluri de automatizare, hîrtie împînzi- 
tă, anvelope şi motoare pentru mo- 
deîism şi carturi, repere de alumi¬ 
niu etc. Se impune, de asemenea, 
introducerea în circuitul comercial a 
stocurilor supranormative, cît şi va¬ 
lorificarea superioară a pieselor de¬ 
calibrate. Acestea pot fi valorificate 
prin transfer ia şcoli, case de cultură 
sau ale pionierilor pentru asigurarea 
dotării cercurilor tehnico-aplicative 
(ing. Doina Dumitrescu, profesor, 
Liceul industrial nr. 21 Bucureşti). 

• în circuitul comercial, produsele 
necesare constructorilor amatori ar 
trebui să se valorifice numai pentru 
membrii cercurilor tehnico-aplicative 
pe bază de legitimaţie. Altfel, putem 
asista la o proliferare a comerţului 
ilicit cu asemenea piese, fenomen ce 
primejduieşte atrt prestigiul comerţu¬ 
lui şi al producătorilor, cît şi buna 
credinţă a amatorilor (ioachim Irî- 
mia, maistru, Liceul «Spiru Haret» 
Bucureşti). 

La aceste propuneri adăugăm ne¬ 
cesitatea stringentă a respectării 
contractelor comerciale de către 
întreprinderile producătoare, asi¬ 
gurarea unei repartiţii comerciale 
mai echitabile pentru componente 
radio (50 la sută — UCECOM; 20 la 
sută — CENTROCOOP; 30 la sută 
în reţeaua comercială, din care pes¬ 
te 15 la sută destinate Capitalei), 


mult un punct de atracţie pentru con¬ 
structorii amatori. Păstrînd sub titu¬ 
latura de «Artizanat» o parte din ve¬ 
chiul profil al «Cutezătorilor» (plus 
un raion de parfumerie-cosmetice, 
care nu rimează nici măcar cu firma 
actuală), acest magazin satisface în 
mică măsură solicitările cumpărăto¬ 
rilor. 

Lipsesc la întîlnirea cu constructo¬ 
rii amatori plăci şi baghete din lemn 
de balsa, material necesar aero şi 
navomodeliştilor, elice pentru aero- 
modele şi navomodele, motoraşe de 
1,5 cm 3 şi 2,5 cm 3 cu autoaprindere, 
hîrtie pentru împînzit aripile şi fuzela- 
jul. Există bujii şi ace pentru jiclor, 
dar elementele de motor lipsesc cu 
desăvîrşire. 


realizarea de către întreprinderi, în 
condiţiile Decretului Consiliului de 
Stat nr. 465, a livrărilor către con¬ 
sumatori ale materialelor refolosi- 
bile, printr-un sistem eficient şi 
elastic ce conduce la o valorifica¬ 
re superioară, cu înalte valenţe 
educaţionale, a materialelor ce pot 
fi refolosite în cercurile tehnico- 
aplicative. 

Ca o soluţie, calea cea mai scurtă 
în procesul de valorificare poate fi 
colectarea de aparate, mecanisme, 
subansambluri ieşite din uz ce pot 
fi recircuiate prin aceeaşi reţea de 
magazine de profil tehnic pe care 
am propus-o mai înainte construc¬ 
torilor amatori. Desfacerea directă, 
nemijlocită într-o reţea comercia¬ 
lă profilată este necesar a fi dubla¬ 
tă de repartiţia cu prioritate a ma¬ 
terialelor refolosibile din întreprin¬ 
deri (ce nu pot intra în circuitul 
propriu de producţie) cercurilor 
tehnico-aplicative, a căror activi¬ 
tate se desfăşoară sub egida orga¬ 
nizaţiilor U.T.C., de pionieri şi sin¬ 
dicatelor. 

Un deziderat major rămîne reali¬ 
zarea Sa scară naţională a unui sis¬ 
tem centralizat de aprovizionare a 
acestor cercuri, sistem coordonat 
de U.T.C., C.N.S.T. şi M.E.I. în co¬ 
laborare cu M.C.I., pentru satisfa¬ 
cerea ritmică, flexibilă a tuturor 
exigenţelor materiale avansate în 
activităţile constructorilor amatori., 
ale membrilor cercurilor tehnico- 
aplicative, inclusiv In activitatea 
atelierelor-şcoală. 

Componentă organică a triadei în- 
văţămînt-cercetare-producţie, activita¬ 
tea cercurilor tehnico-aplicative, a con¬ 
structorilor amatori trebuie să-şi g㬠
sească în orice domeniu condiţii opti¬ 
me de desfăşurare, deoarece numai 
succesul acesteia condiţionează ni- 
veiul educaţiei tehnice, devenită azi 
o componentă sine-qua-non a per¬ 
sonalităţii viitorului specialist, care va 
trăi, se va forma şi va munci în dece¬ 
niul ştiinţei, tehnologiei, calităţii şi 
eficienţei. 


cate de ferăstrău. Nici materialul nu 
este scump: tranzistoare cu defecte 
de fabricaţie şi resturi placate pentru 
circuite imprimate. 

Un alt aspect, deloc minor, mai poa¬ 
te fi luat în considerare: în contextul 
atragerii masive a tineretului în pro¬ 
cesul creării nemijlocite de bunuri 
materiale şi al diversificării substan¬ 
ţiale a serviciilor la domiciliu, necesa¬ 
rul de solicitări poate întrece, în anu¬ 
mite domenii şi în anumite momente, 
capacitatea de satisfacere din cartea 
societăţii. Or, pr»ntr-o educaţie teh¬ 
nică activă, în cercuri, prin mij¬ 
loace de propagandă în masă, o 
parte din serviciile de întreţinere 
şi reparaţii care nu solicită grad 
înalt de calificare pot fi preluate de 
tineri, degajînd nu numai impor¬ 
tante capacităţi de forţă de muncă 
spre sectorul industrial, dar şi for- 
mînd premisele unor substanţiale 
economii de energie, materii pri¬ 
me şi timp. 

în acest context, recentul Decret al 
Consiliului de Stat privind recupera¬ 
rea şi valorificarea resurselor mate¬ 
riale refolosibile prevede indicaţii cla¬ 
re pentru unităţi socialiste, întreprin¬ 
deri, centrale, în vederea obţinerii unui 
grad înalt de utilizare a acestora, fapt 
care presupune şi o valorificare în 
scopuri direct educative, menită să 
asigure formarea de deprinderi şi apti¬ 
tudini tehnice, instruirea şi policalifi¬ 
carea tinerilor. 

Valorificarea resurselor materia¬ 
le refolosibile implică sistarea ca¬ 
sării rebuturilor sau a unor aparate 
uzate, reintroducerea lor în circuit, 
cu valori noi de întrebuinţare, în 
cadrul căruia utilizarea în cercuri 
tehnico-aplicative nu poate fi de- 
cît binevenită. 


CORIGENŢI LA LIVRĂRI 


Printre produsele care interesează 
pe membrii cercurilor tehnico-aplica¬ 
tive, o pondere însemnată o au cele 
necesare radioamatorilor. La baza co¬ 
mercială a I.C.R.M. ni se dau cîteva 
detalii în legătură cu livrările: între¬ 
prinderea «Electronica» a fost în 1979 
restanţieră la cîteva tipuri de difu¬ 
zoare (din 3 000 de difuzoare de 6 W 
nu s-a livrat nimic, la fel s-a întîmplat 
cu 600 de difuzoare încasetate de 6 W). 
întreprinderea «Tehnoton»-laşi a li¬ 
vrat numai 500 de potenţiometre din 
cele 8 000 comandate, potenţiometrele 
comandate tot la «Electronica» au 
fost livrate de-abia la începutul lunii 
octombrie. Deşi s-au contractat cu 
I.P.E.E.-Curtea de Argeş rezistoare 
chimice cu valori mai mari de 10 MA, 
acestea nu au fost livrate. I.P.R.S.- 
Bâneasa nu a onorat comenzi pentru 
condensatoare electrolitice de 


O modalitate comercială utilă constructorilor amatori ar constitui-o 
organizarea unei reţele de magazine de prezentare şi desfacere a princi¬ 
palelor întreprinderi producătoare de piese de schimb şi elemente con¬ 
structive necesare activităţilor tehnico-aplicative. în Capitală există un 
singur magazin cu acest profil, al întreprinderii de cabluri şi materiale 
electroizolante (Bd. Republicii nr. 57), care pune la dispoziţia amatorilor 
conductoare, plăci de pertinax, textolit, sticlotextoirt placat, cabluri de 
sudură, benzi de sticlă şi terilenă. Acest exemplu ar putea fi urmat de 
I.P.R.S.-Băneasa, «Electronica»-Bucureşti, «Electroargeşw-Piteşti, Intre- 

f trinderea de ferite Urziceni, întreprinderea de conductoare Tg. Mureş, 
ntreprinderea «Steagul roşu»-Braşov (pentru motoare de carturi), etc. 


CALIN STĂNCULE5CU 


4 700 jjF/ 40 V, de 3 300 juF/25 V şi 
4 700 ju¥j25 V, precum şi pentru cir¬ 
cuitul integrat TDA 1170 şi pentru 
diodele: BA 244, BAX 157, BB 125, 
DRRI, DRR 114, DRR 204, DRR 404, 
6 DRR2, 6 DRR4. I.P.E.E.-Curtea de 
Argeş nu livrează pentru circuitul co¬ 
mercial trimeri ceramici 6-25 pF, 10- 
40 pF, 10-60 pF, pentru că nu s-a rea¬ 
lizat documentaţia de preţ. Aceeaşi 
întreprindere nu respectă valorile de 
structură la o serie de rezistoare chi¬ 
mice, oferind doar cîteva valori. 


ACE DE JICLOR Şl BUJII LA. 
«ARTIZANAT» 


în Bucureşti, cu ani în urmă, maga¬ 
zinul cu o emblemă atît de iubită şi 
sugestivă «Cutezătorii» reprezenta un 
autentic şi bogat punct de aprovizio¬ 
nare pentru aero şi navomodelişti, 
pentru amatorii de montaje electro¬ 
nice, pentru radioamatori, pentru foto¬ 
grafii amatori. 

Care este situaţia astăzi a acestui 
magazin, rămas doar în scriptele co¬ 
merciale cu titlul «Cutezătorii», dar cu 
o firmă — «Artizanat» —, care nici 
măcar nu acoperă profilul desfacerii, 
deoarece înăuntru nu se găsesc nici 
măcar produsele specifice denumirii 
de pe firmă. Situat în centrul Capita¬ 
lei, în incinta Hanului lui Manuc, un 
excelent vad comercial, acest maga¬ 
zin nu mai reprezintă, din păcate, de 


ÎN LOC DE CONCLUZII, 
CÎTEVA PROPUNERI 


în decursul prezentei anchete am 
avut prilejul să stăm de vorbă cu nu¬ 
meroşi constructori amatori — elevi, 
studenţi, îndrumători de cercuri teh¬ 
nico-aplicative. Transcriem cîteva din- 


Lîngă raionul de aero şi navomodelism, un ra¬ 
ion de cosmetice-parfumerie (?!). Nu este cam lip¬ 
sită de logică apropierea, stimaţi responsabili din 
comerţ? 








ELEMENTE 
DE CIRCUIT 

ruMismoi mm 

Fiz. A. MÂRCULE5CU 

După mai bine de trei decenii de Sa inventarea sa, tranzistorul con¬ 
tinuă să rămfnă unul dintre elementele de bază ale circuitelor electronice, 
chiar dacă tehnica modernă tinde să-l înlocuiască treptat cu alte dispo¬ 
zitive complexe, cu randament energetic şi performant® net superioare 
(circuite integrate logice şi liniare, microprocesoare, ţiristoare etc.). 

Oricum, pentru constructorul începător, cunoaşterea modului de 
funcţionare şi ă posibilităţilor de utilizare practică a tranzlsf oarelor re¬ 
prezintă o necesitate fundamentală, ia a cărei argumentare renunţăm 
pentru a nu crea impresia că vrem să forţăm o uşă deschisă. 

Aşa cum v-aţi obişnuit la rubrica de faţă, noul serial îşi propune o 
sumară trecere în revistă a subiectului — de data aceasta tranzistorul 
bipolar: structura sa fizică şi principiul de funcţionare, modalităţile cu¬ 
rente de conectare în circuit, curbele caracteristice, funcţiile de bază, 
relaţiile mai importante de calcul şi regulile de utilizare practică. 


— de tip npn, cu o zonă centrală 
p, adică avînd conducţia majoritară 
prin goluri. 

Reprezentarea schematică a acestor 
structuri şi simbolurile convenţionale 
de circuit sînt arătate în fig. 1. 

Zona centrală a tranzistorului se nu¬ 
meşte bază, una din zonele extreme 
se numeşte emitor, iar cealaltă co¬ 
lector. Cele două joncţiuni pn sînt 
astfel formate între ba?ă şi emitor 
(joncţiunea emitorului), respectiv între 
bază şi colector (joncţiunea colecto¬ 
rului). O reprezentare sugestivă (dar 
şi utilă pentru verificare) a tranzisto¬ 
rului ca îmbinare a două joncţiuni 
este cea din fig. 2. Trebuie să preci¬ 
zăm însă că reversul nu este valabil, 
adică, alăturînd ca în fig. 2 două jonc¬ 
ţiuni semiconductoare (diode), nu va 
rezulta un tranzistor. O condiţie esen¬ 
ţială a funcţionării ansamblului ca 


anume în opoziţie — ar rămîne relativ 
independente: una ar fi străbătută de 
curentul său direct, care creşte pro¬ 
nunţat cu tensiunea de polarizare, iar 
cealaltă ar fi parcursă de curentul in¬ 
vers de saturaţie, practic independent 
de tensiunea aplicată joncţiunii. în 
realitate, influenţarea celor două jonc¬ 
ţiuni — adică producerea efectului de 
tranzistor — este posibilă tocmai da¬ 
torită grosimii extrem de mici a bazei, 
care face ca sarcinile electrice injec¬ 
tate de emitor în bază să ajungă în 
cea mai mare parte la colector. 

Cele trei regiuni au conectate fire 
metalice de legătură, numite termi¬ 
nale. întregul ansamblu este introdus 
într-o capsulă metalică sau din răşină 
epoxidică, accesul electric la joncţiuni 
fiind asigurat prin terminale. 

Mărimile electrice care caracterizea¬ 
ză un tranzistor sau un montaj cu 



Tranzistoarele sînt dispozitive semi¬ 
conductoare alcătuite din două sau 
mai multe joncţiuni pn între regiuni cu 
moduri de conducţie diferite (a se 
vedea în prealabil serialul despre dioda 
semiconductoare, apărut în numerele 
4-9/1979), îndeplinind diverse funcţii 
de conversie a mărimilor electrice, 
cum sînt redresarea, generarea de 
oscilaţii, amplificarea. In continuare 


ne vom referi numai la tranzistoarele 
cu două joncţiuni, care se mai numesc 
şi bipolare, de fapt cele mai răspîndite 
în montajele abordate de amatori. 

După natura zonei centrale, tranzis- 
toareie bipolare se împart în două ca¬ 
tegorii: •. 

— de tip pnp, la care zona centrală 
este un semiconductor n, adică avînd 
conducţia majoritară prin electroni; 


FIG.2 \e 


tranzistor este aceea ca distanţa dintre 
joncţiuni să fie extrem de mică (de 
ordinul micronilor), adică regiunea ba¬ 
ză să fie foarte subţire. Dacă baza ar 
avea grosimea comparabilă cu a celor¬ 
lalte zone, joncţiunile legate din 
punct de vedere electric în serie, şi 


c 


tranzistoare sînt însoţite de indicii E, 
B şi C, arătînd că se referă la emitor, 
bază-sau colector (de exemplu, lp 
Ig, Iq)- Alteori, pentru a preciza la 
cine se referă o mărime, este necesară 
o indexare dublă, cum este cazul ten¬ 
siunilor (de exemplu, U^g = tensiu- 






BtîÂMtm 


M. ALEXANDRU, Beiuş 
Montajul descris fn continuare serveşte la măsurarea curentului re¬ 
zidual de colector (Iq B q) Ş* a factorului de amplificare tn curent (fi) 

pentru tranzistoarele pnp şi npn de mică putere. Ambele măsurători 
sfnt cu citire directă, folosindu-se domeniile de 6 mA — 0,6 mA — 60 jiA 
(sau 5 mA —0,5 mA —50juA) ale unui AVO-metru. Schema este concepută 
ca un adaptor la instrumentul universal de măsură, dar ea poate fi reali¬ 
zată şi independent, ataştndu-i un microampermetru (50—60 /iA) prevăzut 
cu şunturi pentru domeniile menţionate şi cu un comutator suplimentar 
pentru selectarea sensibilităţii. 


MĂSURAREA CURENTULUI 
REZIDUAL I cbo 

Să presupunem pentru început că tran¬ 
zistorul verificat este de tipul pnp. Co¬ 
mutatorul Ki se trece în poziţia PNP, 
comutatorul K 2 în poziţia I cbo, iar K 3 
în poziţia ZERO. Urmărind figura 1, 
observăm că schema echivalentă în a- 
ceastă situaţie este cea din fig 2, adică 
montajul clasic de măsurare a curentu¬ 
lui rezidual de colector. Rezistenta R 3 
de 6 kfi limitează la cca 2 mA indicaţia 
instrumentului, protejîndu-1 astfel în ca¬ 
zul verificării unor tranzistoare cu jonc¬ 
ţiunea bază-colector străpunsă. Instru¬ 
mentul se află iniţial pe domeniul de 
6 (5) mA, fiind trecut succesiv pe 0,6 mA 
şi 60 (xAl, pentru o citire cit mai precisă. 

Pentru tranzistoarele de tip npn se 


trece Ki în poziţia NPN, schema echiva¬ 
lentă fiind cea din fig 3. 

ECHILIBRARE 

(REGLAJ ZERO) 

Să considerăm din nou un tranzistor 
de tip pnp; Trecem comutatorul K, pe 
PNP, K 2 în poziţia ZERO-/? şi K 3 m 
poziţia ZERO, obţinînd astfel schema 
echivalentă din fig 4. Se observă că 
instrumentul de măsură (iniţial pus pe 
domeniul de 6 mA) este conectat în dia¬ 
gonala unei punţi alcătuite din cele două 
surse de tensiune, rezistenţa R 3 şi jonc¬ 
ţiunea E-C a tranzistorului verificat. 
Baza tranzistorului este polarizată prin 
grupul serie R 1 -P 1 -P 2 -P 3 , toate cursoa- 
rele potenţiometrelor fiind iniţial în po- 



NPN «—KI ■ 
Z J3° 4 "~’ K2‘ 


TEHNIUM 2/80 












REGIM BLOCAT NORMAL 



nea colector-bază). minus, opus, după cum se ştie, sen- 

O aită convenţie se referă ia orien- sului real de deplasare a electronilor), 
tarea săgeţii din simbolul emitorului După modul de conectare în circuit, 
(fig. 1), care indică întotdeauna sensul mai precis după natura tensiunilor a- 
curentului electric prin terminalul emi- plicate celor două joncţiuni, distingem 
tor (sensul convenţional de la plus la trei tipuri sau condiţii de funcţionare 




a tranzistorului. Astfel, aplicînd jonc¬ 
ţiunii emitorului o tensiune de polari¬ 
zare directă, iar joncţiunii colectorului 
o tensiune de polarizare inversă (fig. 3), 
regimul de lucru se numeşte activ 
(sau în regiunea activă). După cum 
vom vedea mai departe, acest regim 
de lucru este cel mai des utilizat, el 
caracterizînd funcţionarea tranzisto¬ 
rului ca amplificator şi ca generator 
de oscilaţii. 

O a doua modalitate de funcţionare 
este în regim blocat, care poate fi 
normal (cu rezistenţa de sarcină în 
circuitul colector-bază) sau invers (cu 
sarcina în circuitul emitor-bază). Acest 
regim se caracterizează prin tensiuni 
inverse de polarizare pentru ambele 
joncţiuni (fig. 4), fiind specific func¬ 
ţionării tranzistorului în circuite de 
comutaţie. 

Funcţionarea tranzistorului în regim 
de saturaţie este caracterizată prin 
tensiuni de polarizare directă pentru 
ambele joncţiuni (fig. 5), avînd aplicaţii, 
ca şi regimul blocat, în circuitele de 


comutaţie (sau operarea în impulsuri). 

Trebuie precizat că schemele pre¬ 
cedente au un caracter didactic, mon¬ 
tajele reale folosind, de cele mai multe 
ori, o singură sursă exterioară de ten¬ 
siune pentru polarizarea ambelor jonc¬ 
ţiuni. Pentru exemplificare, în fig. 6 
sînt reprezentate trei modalităţi de ob¬ 
ţinere a regimului blocat fără utilizarea 
unei surse exterioare de polarizare în 
circuitul emitor-bază. 

Anticipînd prezentarea ulterioară a 
curbelor caracteristice, este semnifi¬ 
cativ să menţionăm aici delimitarea 
grafică a regimurilor de funcţionare a 
tranzistorului ca zone sau regiuni adia¬ 
cente în planul l^—U^g pentru i £ = 
constant. Astfel, demarcaţia între re¬ 
gimul activ normal şi cel blocat o re¬ 
prezintă linia 1^=0, iar trecerea de la 
regimul activ normal la cel saturat se 
facetraversînd dreapta 1)^=0 (fig. 7). 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


ziţia maximă (rezistenţa înseriată maxi¬ 
mă). Ajustăm cele trei potenţiometre 
(Px, P 2 — reglaj grosier, P 3 — reglaj 
fin) astfel încît acul instrumentului să 
revină la zero. în această situaţie pun¬ 
tea este echilibrată, diferenţa de poten¬ 
ţial la bornele instrumentului fiind nulă. 
Aceasta înseamnă că pe R 3 avem o c㬠
dere de tensiune de 6 V, ded că rezis¬ 
tenţa este străbătută de un curent de 
1 mA. 

Pentru tranzistoarele npn se trece K : 
în poziţia NPN, în rest procedîndu-se 
analog Se obţine schema echivalentă 
din fig 5. 

MĂSURAREA FACTORULUI fi 

Comutatoarele K x şi K 2 rămîn în po¬ 
ziţiile precizate la echilibrare, instrumen¬ 
tul este pe domeniul de 6 mĂ, iar cursoa- 
rele potenţiometrelor ' corespund echili¬ 
brului punţii Trecem comutatorul K 3 în 
poziţia fi, obţinînd schema echivalentă 
din fig 6 pentru pnp, respectiv fig 7 
pentru npa 

Baza tranzistorului primeşte acum 
prin R 2 un curent suplimentar de pola¬ 
rizare (o diferenţă de curent AI B ), rezul- 
tînd o creştere AI C a curentului de co¬ 
lector, proporţională cu factorul fi: 
Al c = fi-Al B . Această creştere este'indi¬ 
cată de instrument ca o valoare abso¬ 
lută I = AI C deoarece acul era pe divi¬ 
ziunea zero la curentul de 1 mA prin 


colector. 

Valoarea rezistenţei R 2 (1,15-1,16 MO) 
a fost astfel aleasă încît creşterea curen¬ 
tului de bază să fie de 10 uA; s-a ţinut 
cont şi de căderea medie de tensiune pe 
tranzistor (de 0,4-04 V) scăzînd-o din 
tensiunea totală de 12 V. 

Prin urmare, valoarea factorului de 
amplificare este: /? = AI C /AI B =I (mA)/ 
0,01 (mA), adică fi =1001 (mA). Fac¬ 
torul fi se obţine, deci, înmulţind cu 100 
indicaţia instrumentului exprimată în 
miliamperi. 

Cu valorile din schemă pentru R i5 
Px şi P 3 , montajul permite măsurarea 
factorului fi în intervalul 5-600. La ne¬ 
voie, citirile se pot face şi pe alte do¬ 
menii ale instrumentului (0,6-140-50- 
60 mA), cu condiţia ca exprimarea cu¬ 
rentului să se facă tot în miliamperi. In¬ 
tervalul de măsurare poate fi extins pînă 
la 1 000, îuînd pentru Pi valoarea de 
10 MO. 

INDICAŢII CONSTRUCTIVE 

Pentru a nu avea probleme cu varia¬ 
ţia de tensiune în timp, se recomandă 
alimentarea montajului de la un stabili¬ 
zator dublu (2x6 V). Se poate utiliza, 
de exemplu, schema alimentatorului di¬ 
ferenţial publicată în nr. 10/1979 ai re¬ 
vistei noastre. 


5 


TEHNIUM 2/80 








200|iF 


+12f15V 


CORECTOR 

DE TON 

Ing. LAURENŢIU GIURGEA 

Schema alăturată se adaptează la 
magnetofoanele tranzistorizate «Tes¬ 
la» B3 şi B4, permiţînd reglarea inde¬ 
pendentă a tonurilor joase şi înalte, cu 
eficacitatea de ±20 dB la 20 Hz, res¬ 
pectiv ±20 dB la 20 kHz. 

Circuitul primeşte tensiune din pi¬ 
cioruşul de la mufa de alimentare a 
amplificatorului AZZ 941. La alte tipuri 
de magnetofoane, alimentarea monta¬ 
jului se va face printr-o rezistenţă în- 
seriată,astfel aleasă încît la un curent 


emu 

recomandă 


de 2 mA să cadă pe ea surplusul de 
tensiune. 

Toate rezistoarele sînt de 0,25 W, 
iar condensatoarele cu tensiunea de 
lucru de 15 V. Pentru T, se poate lua 
orice tranzistor npn de joasă frecvenţă 
(105 NU 70, EFT 377, AC 181, BC 107, 
BC 108 etc.). T 2 poate fi EFT 323, 
EFT 353, AC 180 etc., cu factorul de 
amplificare cît mai mare. 

Montajul se intercalează între curso¬ 
rul potenţiometrului de volum şi in¬ 
trarea amplificatorului de putere. în 
masca magnetofonului (fig. 2) se taie 
cu traforajul, după liniile punctate, 
două orificii dreptunghiulare de dimen¬ 
siunile celui pentru potenţiometrul de 
ton. Se demontează difuzorul şi plăcu¬ 
ţa cu potenţiometrul de ton. Se taie 
cele două capse ce ţin fixată placa de 
textolit de plăcuţa de tablă şi în locul 
ei se capsează circuitul imprimat ai 



noului montaj. Cele două potenţiome¬ 
tre se fixează pe două bucăţi de cablaj 
imprimat care se lipesc perpendicu¬ 
lar pe placa montajului. Atenţie! Pe 
plăcuţa iniţială a reglajului de ton se 
află şi atenuatorul de tensiune (R 13 = 
10 kO şi R fi =4,7 kO), care adaptează 
puterea pentru cazul utilizării difuzo¬ 
rului propriu. Acesta trebuie de ase¬ 
menea montat pe noua plăcuţă. 

Conectarea circuitului se face astfel: 
firul care mergea la R* se leagă la in¬ 
trarea montajului, iar ieşirea se leagă 
la R 3 . Firul de masă se leagă la masa 
montajului, iar firul de alimentare (nu 



FIG. 2 


exista înainte) se aduce de la picio¬ 
ruşul 5 al mufei amplificatorului. între 
picioruşele 5 şi 2 (masă) ale mufei st> 
conectează condensatorul de 200 


AMPLIFICATOR 


Constructorilor amatori care posedă 
circuitul integrat amplificator de pu¬ 
tere TBA 810 AS (echivalent cu MBA 
810 AS) le propunem spre experimen¬ 
tare montajul alăturat, capabil să de¬ 
biteze, fără distorsiuni apreciabile, 3- 
5 W pe un difuzor cu impedanţa de 
4il. 

Dispunerea terminalelor pentru a- 
cest circuit este arătată în fig. 1, iar 
schema de principiu a montajului este 
cea din fig. 2. 

în lipsa unui difuzor de mare putere 
(5-10 W), montajul poate fi experimen¬ 
tat şi cu un difuzor de 411/3 W (de la 
radioreceptoarele «Gloria»), bineîn¬ 
ţeles cu limitarea la cca 2 W a redării 
nedistorsionate. 

înainte de utilizare, circuitul integrat 
trebuie echipat cu un radiator din ta¬ 
blă de aluminiu de 1 mm grosime, cu 
suprafaţa de cca 20 cm 2 . Acesta se 


M. ALEXANDRU 

prinde cu şuruburi M 3 de lamelele- 
radiator ale integratului (R), conec- 
tîndu-se obligatoriu la masă. O va¬ 
riantă de radiator este prezentată în 
fig. 3. Faţă de planul hîrtiei, zonele A 
şi B se îndoaie la 90° în jos, iar «ure- 



FIG.1 


TBA810AS - MBA 810AS 
Cheia deasupra 
Terminalele în jos 




chile» de prindere, C şi D, la 90° 
în sus. 

Este indicat ca toate piesele să fie 
verificate înainte de montare. Reglajele 
necesare se reduc la ajustarea trime- 
relor Rj (valoarea nominală=100 kQ) 
şi R 2 (valoarea nominală=250 D, va¬ 
loarea de montaj=5Q-100 Ci) şi la ale¬ 
gerea optimă a condensatorului C 2 *, 
în jurul valorii indicate. 

Dacă sursa de semnal AF utilizată 
ia intrare prezintă un «fîşîit», chiar 
foarte slab, montajul îl amplifică mult, 
făcînd aproape imposibilă audiţia nor¬ 
mală. Se încearcă în acest caz conec¬ 
tarea unui condensator C* cu valoa¬ 
rea cuprinsă între 0,5 şi 10 nF, în para¬ 
lel pe Rt. 

Masa 'montajului (minusul) se va 
conecta electric la carcasa metalică 


în care se ecranează amplificatorul, 
împreună cu radiatorul integratului şi 
cu corpul potenţiometrului de volum. 

Semnalul AF de intrare trebuie să 
fie de ordinul a 50 mV. Rezultate foarte 
bune s-au obţinut introducînd semnal 
AF de la un radioreceptor simplu 
(acord, unul sau două etaje RF şi 
detecţie). 

Reamintim că identificarea termina¬ 
lelor la circuitele integrate se face, de 
regulă, astfel: aşezăm circuitul cu ter¬ 
minalele în jos, orientîndu-l pe lungi¬ 
me în direcţia privirii, cu latura mică 
fără cheie spre noi. Numărătoarea în¬ 
cepe cu 1 de la primul terminal situat 
lîngă cheie, pe latura stîngă, conţi 
nuînd pe contur pînă la 12 (respectiv 
14, 16 etc.), ultimul fiind situat lîngă 
cheie, în dreapta. 


RADIORECEPTOR 


Mă numesc Stan Petrică, am 16 ani 
şi sînt elev în clasa a X-a la Şcoala 
generală nr. 14 din Drobeta-Turnu 
Severin. 

Pasiunea mea ©ste electronica. 
Sînt abonat îa revista «Tehnium» şi 

Cu acest radioreceptor se pot 
asculta programele radiodifuzate 
din gama undelor medii. Bobina L 
va avea 90 de spire din CuEm cu 
diametrul cuprins între 0,1 mm şi 


am realizat multe din schemele pre¬ 
zentate. Prin intermediul revistei pro¬ 
pun constructorilor începători un 
montaj interesant de radioreceptor 
cu patru trarszistoare. 

0,3 mm, cu priză la spira 7 de !a 
masă. Bobinajui va avea lungimea 
de 40 rnm. Miezul bobinei este un 
baston de ferită lung de 10-12 cm. 
Dioda poate fi de orice tip (EFD108). 


TEHNiUM 2/80 











ODGĂ DE IliMINI 
H DIODE lUMfNESCENTE 


Autorul acestui articol, fizicianul Valentin Pascu din Suceava 
(Bd-ul George Enescu, nr. 13, Bl. E65, sc. D, ap. 2), este un colabora¬ 
tor vechi al revistei noastre, care a publicat mai multe articole in¬ 
teresante şi apreciate de cititori. De data aceasta, ei propune con¬ 
structorilor amatori un montaj de efect, realizat cu componente 
electronice moderne. 


Pe panoul unui amplificator sau al 
unui casetofon se poate monta o orgă 
de lumini care foloseşte ca sistem de 
afişare cinci sau zece diode luminescente, 
în funcţie de varianta mono sau stereo 
a aparatului. Montajul prezentat mai 
jos pentru varianta stereo este compa¬ 
tibil şi cu cea mono, prin eliminarea 
unuia dintre canale, cu specificaţia că, 
în acest din urmă caz, lanţul de diode 
punctiforme D[...D 8 (comun ambelor 
canale) trebuie să rămînă. 

Vom urmări funcţionarea dispozitivu¬ 
lui pentru un canal (stingă), aceasta 
extinzîndu-se şi asupra canalului sime¬ 
tric (fig 1 ). 

Semnalul de audiofrecvenţă colectat 
de la borna caldă a potenţiometrului de 
volum-stînga este redresat de diodele 
Dg-D 10 , filtrat de condensatorul € 3 , 
după care se aplică pe poarta tranzisto¬ 
rului cu efect de cîmp T> sub forma 
unei tensiuni continue variabile. în felul 
acesta, variaţia intensităţii semnalului 
audio este impusă curentului de drenă, 
care alimentează matricea S montată 
ca sarcină. La un curent de drenă cres¬ 
cător între valorile I min - Im»*, diodele 
luminescente se vor aprinde începînd 
cu Li, pe al cărei circuit se află grupul 
de rezistoare înseriate R1-R2-R3-R4. în 
continuare, odată cu creşterea curentu¬ 
lui de drenă, Lj va rămîne aprinsă şi, 
cînd se atinge tensiunea de deschidere 
a grupului de diode DrD 2 , se aprinde 
şi L 2 . Pentru L 2 , rezistorul R 2 este 
scos din circuit, căderea de tensiune , pe 
acesta fiind suplinită de căderea pe 
grupul de diode DrD 2 . în mod asem㬠
nător urmează aprinderea, în ordine, a 
celorlalte diode pînă cînd, la valoarea 
maximă a curentului de drenă, toate 
diodele luminescente sînt aprinse. 


Caracterul aleatoriu al variaţiei sem¬ 
nalului audio va produce un interesant 
joc de lumini pe şirul diodelor lumines¬ 
cente. Efectul este şi mai pregnant dacă 
şirul diodelor de pe canalul dreapta 
este astfel aşezat încît aprinderea aces¬ 
tora să se producă în ordine inversă 
(fia 3). 

In fig. 2 este redat circuitul imprimat 
(faţa placată), cu poziţionarea pieselor. 
Diodele luminescente dispuse pe două 
rînduri, cîte unul pentru fiecare canal, 
vor fi lipite direct pe circuitul imprimat, 
iar pe faţa plantată a acestuia, corpu¬ 
rile diodelor vor fi încastrate într-o mon¬ 
tură de plastic sau de metal nichelat, 
care va ieşi prin panoul aparatului. Pe 
acelaşi circuit imprimat au fost montate 
şi etajele de atac cu cele două tranzis- 
toare. Dacă locul nu permite, această 
parte poate fi separată (linia punctată I) 
sau, mai mult, blocul diodelor poate fi 
separat complet (linia II), dar în acest 
caz apare inconvenientul folosirii unui 
mănunchi de 17 fire de conexiune între 
subansambluri 

Punerea în funcţiune nu necesită ope¬ 
raţii deosebite. La testare, în locul re- 
zistorului R 5 se montează un potenţio- 
metru, care se va regla în aşa fel încît 
să fie îndeplinite două condiţii: cînd lip¬ 
seşte semnalul audio, zgomotul de fond 
al părţii anterioare intrării să nu aprindă 
dioda luminescentă Li; la cel mai slab 
semnal sonor să înceapă emisia de lu¬ 
mină a diodei 

Se poate folosi orice tranzistor cu 
efect de cîmp de tip P — canal, simplu 
FET sau MOS-FET. Diodele lumines¬ 
cente pot fi de orice tip, cu tensiunea 
de lucru de 1,5-2 V, iar lanţul de diode 
foloseşte tipuri cu germaniu, punctiforme. 


CANAL STÎNGA MATRICE S 



Etajul de ieşire este format din- 
tr-o pereche de tranzistoare com¬ 
plementare conectate în clasă B, 
acest etaj fiind cuplat cu un difuzor 
de 15X1. Capacitatea condensato¬ 
rului variabil este de 454-450 pF. 

Bobina se fixează pe baston a- 
proape de unul din capete. Se în¬ 
cearcă recepţionarea unui post de 


radio şi, cînd a fost recepţionat, se 
deplasează bobina pînă cînd au¬ 
diţia devine mai pronunţată. 

Tot pentru o amplificare mai 
mare se manevrează şi potentio- 
metrul de 10 kQ. 

Alimentarea se face de la două 
baterii de 4,5 V legate în serie sau 
de la un mic stabilizator de 9 V. 



i 


1 



CAMPIONATUL OL CREAŢIE 

TEHNICĂ 70 ’ 

ÎN ATENŢIA PARTICIPANŢILOR 

Campionatul de creaţie tehnică YO primeşte în¬ 
scrieri pînă la data de 30 aprilie 1980. 

Cei care doresc să participe la concurs vor trimite 
la redacţia revistei «Tehnium» — Piaţa Scînteii nr. 1, 
Bucureşti, cod 71341 — o scrisoare de înscriere, în care 
se vor anunţa tema şi descrierea tehnică a ei (sau mai 
multe teme, aparate). Răspunsurile, privind accepta¬ 
rea participării la campionat, vor fi expediate de la 
redacţie pînă la data de 15 mai 1980. 

Aparatele vor fi trimise pe adresa Federaţiei române 
de radioamatorism — P.O. Box 05-50 pînă la data de 
1 iulie 1980. . 

Decernarea premiilor va avea loc la Bucureşti între 
1 şj 10 august 1980. 

în perioada 1-10 septembrie 1980 se, va organiza în 
Bucureşti o expoziţie cu aparatură selecţionată şi pre¬ 
miată în cadrul Campionatului YO. 

în afara premiilor şi menţiunilor oferite de organi¬ 
zatori, revista «Tehnium» şi Federaţia română de radio¬ 
amatorism, mai sînt acordate premii de către Institutul 
centra! de cercetări electronice Bucureşti; întreprinde¬ 
rea de aparate electrice de măsurat Timişoara; între¬ 
prinderea «Tehnoton»-laşi; I.P.R.S.-Băneasa; întreprin¬ 
derea «Electronica»-Bucureşti. 

Informaţii suplimentare se vor obţine la telefon 
17.60.10, interior 1102 sau 1734. 


TEHNIUM 2/80 


7 















| Denumirea 
; televizorului 


Diagonala 

ecranului 


Aconto 

15°„ 


ost 

Snagov 


Diamant: 

Diamant 


OifiMANT ZfiS 


TEHNIUM 

PUBLICITATE 


cu circuite integrate, 































SEMNIFICAŢIA SIMBOLURILOR DE 3 
CIFRE UTILIZATE LA DENUMIREA CO¬ 
MERCIALĂ A TELEVIZOARELOR 

Prima cifră 

1. Selector electronic de foarte înaltă frec¬ 
ventă (FiF), benzile l-ll, III, respectiv pentru 
canalele 1-12. 

2. Selector electronic de foarte înaltă şi 
ultraînaltă frecvenţă (FIF-UIF) pentru benzile 
l-ll, HI, IV, V, respectiv pentru canalele: 1-12 
şi 21-60. 

A doua cifră reprezintă numărul de circuite 
integrate 

2. Două circuite integrate. 

5. Cinci circuite integrate. 

6. Şase circuite integrate. 

A treia cifră reprezintă varianta de pre¬ 
zentare. 

Exemplu: Televizorul «Diamant»-261 poate 
recepţiona programele din benzile l-V, din 
domeniul FIF-UIF — canalele 1-12 şi 21-60 
(prima cifră 2), este echipat cu 6 circuite in¬ 
tegrate (a doua cifră 6) şi conceput în prima 
[■ variantă de prezentare (a treia cifră 1). 


Dacă se constată o anomalie în funcţionarea televizorului dv. 
sau dacă televizorul îşi încetează funcţionarea, înainte de a 
apela ia serviciile cooperativei, verificaţi: 

— Dacă aparatul este conectat la reţea. 

— Daca antena este conectată la televizor. 

—- Dacă poziţia butonului de selectare a canalelor şi a bu¬ 
tonului de reglaj fin nu a fost modificată. 

— Dacă defectul provine de la postul de emisie. 

Cînd anunţaţi unitatea de depanare vă recomandăm să pre¬ 
cizaţi: 

Tipul televizorului pe care îl posedaţi. 

— Dacă ecranui se luminează, însă lipsesc imaginea şi su¬ 
netul. 

— Dacă există imagine fără sunet sau sunet fără imagine. 

— Dacă imaginea este instabilă ori prezintă alte defecţiuni. 


ANEXE 


Odată cu televizorul veţi primi un plic care conţine: 

Instrucţiuni generale de folosire. 

Instrucţiuni de folosire specifice televizorului dv. 

Schema de principiu. 

Adaptor de impedanţă 300/75 jQ,. 

Fişă pentru cablul de antenă. 

Siguranţe fuzibile. 

La televizoarele portabile se mai livrează: 

— o mufă de alimentare pentru acumulator; 

,— un conector portsiguranţă pentru alimentarea de la acumulator. 


AMPLASAREA 

TELEVIZORULUI 


La amplasarea televizorului 
va trebui să ţineţi cont de ur¬ 
mătoarele indicaţii: 

— Televizorul trebuie aşezat 
ceva mai jos decît nivelul ochiu¬ 
lui. 

— Fondul din spatele televi¬ 
zorului se recomandă să fie de 
culoare deschisă. 

— Se va evita ca razele de 
lumină să cadă direct pe su¬ 
prafaţa ecranului. 

— Se va evita amplasarea te¬ 
levizorului iîngă surse de căl¬ 
dură (calorifer sau sobe). 

— în timpul funcţionării tele¬ 
vizorului, orificiile de aerisire 
prevăzute în placa din spate se 
vor lăsa libere. 

— La mutarea televizorului 
într-o cameră cu temperatură 
mai ridicată este indicat să nu 
se folosească decît după cca 
2-3 «re. 

Nu se recomandă utilizarea 
teievizoruiui în spaţii mici, lip¬ 
site complet de aerisire sau 
aşezarea vaselor cu lichid "(vase 
cu fiori, de exemplu) deasupra 
teievizoruiui, întrucît, prin răs¬ 
turnarea lor accidentală, lichi¬ 
dul poate pătrunde în interiorul 
televizorului, producînd avarii. 


ALEGEREA TELEVIZORULUI 

La alegerea televizorului va trebui să ţineţi cont în primul I 
\ rînd de mărimea diagonalei ecranului tubului cinescop. 

Diagonala ecranului este distanţa dintre două colţuri opuse 
' măsurată în centimetri. 

Astfei, puteţi găsi în magazine televizoare cu diagonale ' 

I aie ecranului de 31 cm, 44 cm, 47 cm, 50 cm, 61 cm şi 65 cm. | 

Pentru o vizionare optimă a programelor este necesar ca | 
distanţa între telespectator şi ecran să nu fie mai mică decît 1 
| distanţa care rezultă din înmulţirea diagonalei ecranului cu > 
i: cifra 6. 

Astfel, dacă încăperea permite să vă instalaţi televizorul în I 
aşa fel încît distanţa între locul unde veţi sta pentru vizionare 
? şi televizor să fie de cca 3,5 m, atunci televizorul cel mai indicat ; 
va fi cel care are diagonala ecranului de 61 cm, căci 6x61= f 
366 cm, adică 3,66 m. 


ANTENA ŞS CABLUL DE COBORÎRE 

Antena fol6sită are rol determinant asupra calităţii ima¬ 
ginii recepţionate. 

în locuinţele unde nu există instalaţie de antenă colec¬ 
tivă,pentru alegerea tipului de antenă şi a modului de insta¬ 
lare este necesar să aveţi în vedere condiţiile locale de 
recepţie, şi anume: 

— distanţa faţă de emiţător; 

— relieful locului; 

— tipui materialului din care este construită locuinţa 
(beton armat, cărămidă etc.); 

— amplasarea locuinţei în raport cu clădirile învecinate. 

Avînd în vedere considerentele de mai sus, este necesar 

ca înainte de a cumpăra antena să consultaţi un specialist, 
care vă va indica tipul cel mai adecvat condiţiilor de re¬ 
cepţie în zona în care se află locuinţa dv. 

in cazul locuinţelor care dispun de instalaţie de antenă 
colectivă problema se rezumă ia a conecta, printr-un 
coaxial avînd impedanţa caracteristică de 75Q, televizorul 
la priza de antenă instalată în apartament. în cazul în care 
vă aflaţi în apropierea postului de emisie puteţi 
rezultate bune o antenă de cameră 


ELEMENTE DE NOUTATE 

Producţia televizoarelor echipate cu cir¬ 
cuite integrate reprezintă o etapă nouă 
din punct de vedere tehnic în activitatea 
întreprinderii «Electronica». 

Această concepţie a avut ca rezultat 
reducerea greutăţii teievizoruiui, reduce¬ 
rea cu 33% a consumului de energie 
electrică de la reţea, uşurarea activităţii 
de depanare, majoritatea etajelor funcţio¬ 
nale fiind realizate pe module deconec- 
tabiie. 

Strălucirea ecranului fiind suficient de 
mare, televizoarele oferă o recepţie bună 
a emisiunilor şi în încăperi luminate. 

Datorită marii stabilităţi în funcţionare, 
numărul de reglaje este mult mai redus 
decît la celelalte televizf&re, iar acţiona¬ 
rea asupra lor devine necesară ia inter¬ 
vale de timp foarte mari. 

Funcţionarea este normală ia variaţii 
ale tensiunii de reţea de la 187 V la 242 V 
(prin încorporarea unui stabilizator), ne- 
maifiind nevoie de un stabilizator extern. 


diamant 253 


CONDIŢII DE GARANŢIE 

Televizorul este garantat de întreprinderea «Electronica» 
un an de zile de !a data cumpărării. 

ies din garanţie aparatele la care a fost deteriorat sigiliul 
sau a căror reparare a fost încredinţată unor persoane ne¬ 
autorizate de unitatea de depanare, unitate indicată de maga¬ 
zinul de la care aţi cumpărat televizorul în certificatul de ga¬ 
ranţie. 


TEHNiUM 2j80 









ATELIER 


BWW^W^MSI—Mi 


AMPLIFICATOR 51 


Mă numesc Frunză Florin, locuiesc In Brăila şi stnt elev la Liceul 
industrial nr. 1 din localitate. Sînt un pasionat al electronicii şi la 
satisfacerea acestei pasiuni o contribuţie deosebită a avut-o re¬ 
vista «Tehnium». Pînă în prezent am fost doar un «consumator» 
al materialului publicat de dumneavoastră, dar, considerînd că 
de acum am acumulat suficiente cunoştinţe în domeniu, suficientă 
experienţă practică, doresc să contribui şi eu cu diverse articole 
la realizarea sumarului acestei reviste. 


tranzistoare de putere, de exemplu 
AD 162, AD 155, AD 152 (pentru 5 W) 
sau ASZ 15-18 (pentru 12 W). 

Pentru protejarea tranzistoarelor fi¬ 
nale, în emitorul acestora se montează 
cîte o rezistenţă de 0,5 Q realizată prin 
bobinarea pe corpul unei rezistenţe de 
2 W a unui fir de nichelină, constan- 
tan etc. Pentru protecţia termică, tran- 
zistoarele finale vor fi prevăzute cu ra¬ 
diatoare eficiente. Este recomandabilă 
montarea tranzistoarelor direct pe şasiu, 
acesta jucînd rolul unui radiator de mari 
dimensiuni Tranzistoarele se izolează 
faţă de şasiu cu foiţe de mică. Pentru 
un mai bun contact termic între tranzis¬ 
tor şi şasiu, foiţa de mică va fi acoperită 
pe ambele părţi cu o pastă care se obţine 
din capsulele tranzistoarelor defecte. 

Alimentatorul (fig 2) este foarte sim¬ 


plu, fiind realizat cu un transformator 
de reţea cu secţiunea miezului de 4 cm 2 , 
cu următoarele date: primar = 2 750 de 
spire CuEm 0 0,22 mm; secundar = 109 
spire 0 0,70 mm pentru 5 W, respectiv 
219 spire 0 0,85 mm pentru 12 W. 

Pentru obţinerea puterii de 12 W se 
fac următoarele modificări în schemă: 
R 14 = l kQ; R 18 = R 20 =1 kfi; R,- = 
= R 19 = 220 Q; T 3 =AD 152; T 4 şi T 5 = 
= ASZ 15, 16, 17, 18; se alimentează 
montajul la 24 V, folosind varianta a 
doua a înfăşurării secundare a transfor¬ 
matorului de reţea. 

Potenţiometrul Pi serveşte la reglajul 
volumului, P 2 la reglarea tonului în do¬ 
meniul frecvenţelor joase, iar P 3 la frec¬ 
venţele înalte. 

Menţionez că am realizat această 
schemă practic şi am avut satisfacţii 
deosebite. 


>WD2 


Printre particularităţile mai impor¬ 
tante ale schemei alăturate (fig 1) men¬ 
ţionăm: 

1. Etajul final funcţionează bine şi cu 
tranzistoare de calitate mai slabă (fac¬ 
torul p mic), nefiind necesară împere¬ 
cherea perfectă a acestora. 

2. Prezintă un grad de distorsiune 
foarte scăzut (sub 1%), printre altele, şi 
datorită faptului că nu conţine etajul 
defazor alcătuit din tranzistoare com¬ 
plementare. 

3. Tranzistoarele finale prezintă o mai 
marfe siguranţă în funcţionare datorită 
faptului că sînt conectate capacitiv cu 
celelalte etaje ale amplificatorului. 

4. Nu necesită sursă de tensiune sta¬ 
bilizată 

5. Poate funcţiona de Ja acumulato¬ 
rul autoturismelor. 

Schema conţine cind tranzistoare cu 
germaniu, de tip pnp: două tranzistoare 
de mică putere, cu zgomot de fond re¬ 
dus (EFT 353); un tranzistor de putere 
medie, de exemplu AC 180 K (pentru 
5 W) sau AD 152 (pentru 12 W); două 


C14j200|aF 

C6 Jt 4,7nF 


amr 

log. 

]R4 

J22ka 


220nF 4 RlOr 


iri 2 Kn 100uF hî?J 


R16 3,9 ko. CIO 20ţiF 


BANCUL DE TÎMPIĂRIE 


Renunţînd la penele cu ajutorul c㬠
rora se fixează cel mai adesea pe 
bancul de tîmpiărie, din atelierele şco¬ 
lare, materialul lemnos ce urmează a 
fi supus prelucrării, vă recomandăm 
să realizaţi şi, bineînţeles, să folosiţi 
următoarea soluţie constructivă a unui 
dispozitiv de strîngere (clemă) care 
serveşte aceluiaşi scop. Un asemenea 
dispozitiv pe care vi-l prezentăm în 
cele ce urmează permite fixarea rapidă 
şi trainică de suprafaţa bancului de 
tîmpiărie a unor piese brute din lemn 
cu lungimi variabile. Elementele com¬ 
ponente ca şi dimensiunile lui sînt cu¬ 
prinse în fig. 1. După cum se vede, 
sînt necesare un ştift (OL 45) şi o 
cornierâ din duraiuminiu. Ştiftu! se 
prinde de cornieră prin nituire. Căp㬠
tui, nitului se va tăia. 

în fig. 2 se indică modui cum anume 
se foloseşte clema de strîngere (a). 
Ea se aplică peste platbanda b, prev㬠


zută cu mai multe orificii, avînd o dis¬ 
tanţă între ele egală cu mărimea pasu¬ 
lui şurubului folosit la fixarea clemei. 
Prinderea ei se realizează prin intro¬ 
ducerea ştiftului clemei de strîngere în 
oricare din orificii. Banda metalică se 
fixează cu şuruburi de bancul de tîm- 
plărie în aşa fel încît ea să iasă în afară, 
peste faţa bancului. După această 
operaţie se execută, trecînd un burghiu 
prin toate orificiile benzii, locaşuri în 
faţa bancului de tîmpiărie, locaşuri co¬ 
respunzătoare orificiilor menţionate şi 
avînd fiecare adîncimea de 50 mm. 
Montînd pe rînd clema de strîngere în 
orificiile existente pe faţa bancului de 
tîmpiărie şi strîngînd bine şurubul fo¬ 
losit pentru prinderea ei, se obţine o 
fixare durabilă a pieselor brute de 
lemn, de orice lungime, ce urmează 
a fi supuse prelucrării lor. 

MARIA PĂUN 















CAMCIMETRH 


Una dintre caracteristicile principale 
care deosebesc aparatul descris de ca- 
pacimetrele obişnuite constă în modul 
său de funcţionare. De obicei, capaci- 
metrele măsoară valoarea capacităţii ne¬ 
cunoscute prin introducerea condensa¬ 
torului într-o punte alimentată în cu¬ 
rent alternativ. Valoarea se citeşte pe 
un instrument etalonat în subunităţi 
sau unităţi de microfarad. 

Schema prezentată în fig. 1 se bazează 
pe un principiu cu totul diferit, care 
oferă avantajul preciziei şi al lărgirii 
domeniului. 

Capacitatea necunoscută este încăr¬ 
cată cu tensiune pînă la o valoare de 
referinţă. Timpul necesar depinde de 
valoarea capacităţii necunoscute. Pen¬ 
tru evitarea impedimentului de crono- 
metrare, această operaţie se face auto¬ 
mat, iar indicaţia valorii se realizează 
direct în microfarazi pe cadranul unui 
instrument gradat liniar. 

înainte de a intra în analizarea sche¬ 
mei, reamintim că, la încărcarea unui 
condensator cu o sursă de tensiune 
constantă, tensiunea la borne creşte expo¬ 
nenţial, iar dacă încărcarea se realizează 
cu o sursă de curent constant, tensiunea 
creşte liniar, într-un interval de timp dat. 

Folosind acest principiu clasic, s-a 
realizat schema instrumentului alăturat 
(fig. 1 şi 2). Schiţa panoului este redată 
în fig. 3. Urmărind schema, vedem că 
tranzistoarele Ti şi T 2 , cu piesele afe¬ 
rente, formează cîte o sursă de curent 
constant (independente). Sursa formată 
din Ti, diodele cu siliciu Di-D 2 , re¬ 
zistenţa R 6 şi una dintre rezistenţele 
comutabile din grupul Ri-R s asigură 
alimentarea condensatorului necunoscut. 
Comutatorul Ki permite selectarea do¬ 
meniului de măsură Comutatorul K 2 , 
în poziţia arătată în schemă, şuntează 
la masă curentul generat. Acţionînd 
acest comutator în poziţia 3, se porneşte 
încărcarea capacităţii necunoscute. Da¬ 
torită principiului arătat, rezultă o creş¬ 
tere liniară a tensiunii la bornele con¬ 
densatorului. 


N, TURTUREANU 

Circuitul integrat CI 1 (741) este un 
amplificator operaţional folosit în sche¬ 
mă drept comparator. Astfel, borna ne- 
inversoare (+) este conectată la R 8 , de 
la care se culege tensiunea de referinţă. 
Borna inversoare (—) este legată la con¬ 
densatorul necunoscut. Dacă această 
tensiune depăşeşte cu cîţiva milivolţi 
valoarea de referinţă ieşirea compara¬ 
torului (CI 1) comută brusc de la +12 V 
la -12 V. 

Tensiunea de ieşire a comparatorului 
comandă a doua sursă de curent con¬ 
stant, formată din T 2 , diodele cu siliciu 
D3-D4-D5 şi rezistenţele R 10 -Rn. 

Condensatorul Q se încarcă de la 
această sursă. Comutatorul K 2 (prin 
secţiunea K2B) asigură scurtcircuitarea 
acestui condensator înainte şi după efec¬ 
tuarea măsurătorii. !n timpul măsur㬠
torii, atît K2A cît şi K2B sînt deschise 
(poz. 3). Curentul constant al sursei for¬ 
mate din T x îl încarcă pe condensatorul 
necunoscut, iar sursa formată din T 2 
încarcă pe C t . Tensiunea creşte liniar. 
La atingerea valorii de referinţă, compa¬ 
ratorul basculează iar dioda cu siliciu 
D 6 se polarizează invers, oprind astfel 
încărcarea lui Ci- Întrucît acest conden¬ 
sator se încarcă liniar şi numai în inter¬ 
valul de timp pînă la bascularea com¬ 
paratorului, tensiunea măsurată la borne 
este direct proporţională cu capacitatea 
condensatorului necunoscut (C x ). 

Pentru a evita descărcarea lui Q în 
timpul măsurătorii, acest condensator 
trebuie să fie electrolitic^ de bună cali¬ 
tate (curent de fugă cît mai mic). 

De asemenea, instrumentul de măsură 
trebuie să prezinte o rezistenţă internă 
(respectiv, sarcina pe bornele condensa¬ 
torului) de o valoare cît mai mare. 
Această condiţie se realizează prin cir¬ 
cuitul integrat CI 2 (741) intercalat între 
instrumentul de măsură de 1 mA şi bor¬ 
nele condensatorului Rezistenţa adiţio¬ 
nală R 13 * (I kD) se alege în funcţie de 
instrumentul folosit, în aşa fel încît la 
o tensiune de 1 V, acesta să indice cap 
de scală (1 mA). 


De remarcat că în locul instrumentului 
se poate utiliza şi un multimetru, core- 
lînd valoarea lui Rj$ şi reglînd în mod 
corespunzător pe R 8 - Ajustarea acestor 
valori se face pentru a obţine cît mai 
exact 1 mA, respectiv 1 V, în cazul fix㬠
rii la bornele C a unui condensator eta¬ 
lon de 1 /uF. Comutatoarele K 2 şi K 2 
vor fi potrivite pe poziţii corespunz㬠
toare. Condensatorul C 2 a fost inclus 
în circuitul lui T t pentru prevenirea 
autooscilaţiilor. Estp recomandabilă folo¬ 
sirea- în acest scop a unui condensator 
cu poiistiren sau mică. 

Rezistenţele R 9 şi R 12 protejează am¬ 
plificatoarele operaţionale în cazul unei 
eventuale opriri a reţelei de alimentare, 
cînd Q şi Ci sînt încărcate. Descărcarea 
acestor condensatoare prin amplifica¬ 
toarele operaţionale ar putea cauza dis¬ 
trugerea integratelor. 

De remarcat că tot pentru evitarea 
acestui neajuns se foloseşte în exploata¬ 
rea normală poziţia nr. 1 a sectoarelor 
K2C şi K2D, cu care se întrerupe cir¬ 
cuitul de alimentare (+12 V şi -12 V). 
în acest fel, la punerea în funcţiune, 
rotirea comutatorului K 2 pe poziţia «M㬠
sură» (poz. 3) se face prin trecerea obli¬ 
gatorie prin poziţia «Repaus» (poz. 2), 
care asigură descărcarea condensatoa¬ 
relor Q şi Cj. Această operaţie preala¬ 
bilă de descărcare a condensatoarelor 
este obligatorie la fiecare măsurare efec¬ 
tuată, pentru eliminarea tensiunilor re¬ 
ziduale care afectează precizia măsur㬠
torii Menţionăm acest lucru pentru a 
sublinia importanţa contactelor 2 şi 3 
de la comutatorul K 2 , sectoarele A şi B. 

Sursa stabilizată de alimentare (fig. 2) 
nu prezintă particularităţi deosebite. Con¬ 
sumul mic permite folosirea unei sche¬ 
me simple, stabilizarea realizîndu-se nu* 
mai prin folosirea diodelor Zener 
(DZ1-DZ2). Comutatorul K 3 întrerupe 
alimentarea transformatorului. Indicaţia 
vizuală a funcţionării s-a realizat prin 
becul cu neon Ne-1, prevăzut cu rezis¬ 
tenţă limitatoare adecvată 

ETALONAREA 

Se reglează zeroul mecanic al miliam- 
permetrului. Se conectează apoi un con¬ 
densator etalon de 1 uF la bornele C x . 
Comutatorul Ki se potriveşte pe pozi¬ 
ţia «x I». Se porneşte alimentarea prin 
K 3 , iar K 2 se roteşte în poziţia «Re¬ 


paus». Se menţine în această poziţie 
aproximativ 30 de secunde. Se trece 
apoi K 2 în poziţia «Măsură». Acul in¬ 
strumentului va devia pînă la o anumită 
valoare Se va regla imediat potenţio- 
metrul trimer R 8 pînă cînd acul instru¬ 
mentului indică exact cifra 1 (cap de 
scală). în caz de nevoie, se ajustează va¬ 
loarea lui R 13 . Este însă de preferat ca 
valoarea acestei rezistenţe să fie ajus¬ 
tată corect în prealabil în aşa fel încît 
convertirea exactă a tensiunii măsurate 
în mitiamperi (1 volt «-*1 miliamper) să 
fie asigurată cu precizie. 

Etalonarea pe un singur domeniu este 
suficientă, restul domeniilor fiind impli¬ 
cit etalonate de rezistenţele R 1 -R 5 . Se 
repetă operaţia de etalonare după o oră 
de funcţionare. 

Folosind un miliampermetru cu clasa 
1,5 la sută şi rezistenţe sortate pentru 
grupul R 1 -R 5 , clasa de precizie a apa¬ 
ratului va fi de 2 la sută. Utilizînd rezis¬ 
tenţe nesortate, cu o clasă de precizie 
de 4 la sută sau 10 la sută precizia 
aparatului va fi între 3 la sută şi 6 la 
sută dacă erorile rezistenţelor nu sînt 
la limitele extreme opuse. 

MODUL DE LUCRU 

Efectuarea măsurătorilor este deose¬ 
bit de simplă. Manevrele sînt identice 
cu cele descrise la operaţia de etalonare. 

Timpul de încălzire pentru regim nor¬ 
mal este de un minut. Menţionăm că 
norma de abateri admisibile de la va¬ 
loarea nominală la condensatoarele elec¬ 
trolitice este deosebit de largă în spe¬ 
cial spre valorile mai mari. Se reco¬ 
mandă din acest motiv testarea valorii 
pe un domeniu cu un ordin de mărime 
mai mare decît valoarea nominală mai 
ales la valori apropiate de cap de scală. 
Astfel, la măsurarea unui condensator 
de 100 juF se testează prima dată dome¬ 
niul x 1 k. Dacă s-a măsurat o valoare 
mai mică de 100 ţiF, se poate repeta 
operaţia pe domeniul x 100. Această 
prudenţă este utilă pentru a evita şoca- 
rea miliampermetrului. 

La măsurarea condensatoarelor cu o 
capacitate necunoscută (s-a şters inscrip¬ 
ţia), se va folosi pentru testare domeniul 
cu valoarea cea mai mare. 

Aparatul permite măsurarea conden¬ 
satoarelor cu dielectric de orice fel (hîr- 
tie, plastic, electrolitic), iar domeniul 
larg (10 nF -10 000 /xF) al capacimetru- 
lui este încă un avantaj tot atît de im¬ 
portant. 









După cum s-a arătat în numerele 
trecute, «gălăgioasele» maşini telex 
pot fi înlocuite cu echipamente în în¬ 
tregime electronice, lucru posibil în 
urma dezvoltării tehnicii componen¬ 
telor integrate MS! şi LSI. 

Trebuie spus, de la început, că se 
presupune că cei ce vor trece la con¬ 
struirea acestui echipament au un 
minimum de cunoştinţe în domeniul 
circuitelor integrate digitale, în mod 
special TTL. 

Autorii au experimentat în august 
1978 o primă variantă de VDU (Video 
Display Unit), A 841 fiind o urmare fi¬ 
rească, după numeroase optimizări în 
schema logică a prototipului, pentru 
o variantă economică. S-ar putea ca 
unora să li se pară total nepotrivit a 
spune «economic» privind schema, de 
principiu, dar trebuie relevat că s-au 
folosit, pe cît posibil, C.l. de fabricaţie 
internă. Există astăzi, desigur, C.l. spe¬ 
cializate, astfel că un VDU poate fi 
realizat doar cu un număr de 12-15 
capsule, dar procurarea lor nu este 
încă la îndemîna radioamatorilor. 

In fig. 1 este dată schema bloc. Sem¬ 
nalul RTTY serie este preluat de 
UART (Universal Asynchronous Re- 
ceiver Transmitter). Acesta are rolul 
de a transforma semnalul serie în 
paralel şi, de asemenea, semnalul 
paralel provenit din tastatură îl trans¬ 
formă serie. După transformarea co¬ 
dului Baudot în codul ASCII (cu aju¬ 
torul a două PROM-uri), semnalele 
sînt înregistrate în 6 memorii RAM 
de cîte 1 024 de biţi fiecare. Adresele 
memoriilor sînt multiplexate. Astfel, 
pe perioada citirii memoriilor, adresele 
sînt baleiate de numărul de citire ali¬ 
mentat dintr-o bază de timp care fur¬ 
nizează concomitent şi semnale de 
sincronizare pentru TV de 15 625 şi 
50 Hz pentru linii şi, respectiv, cadre. 
La înscrierea în memorii, adresele se 
comută pe numărătorul de înscriere, 
alimentat de impulsurile de «strobe» 
provenite din UART. înscrierea în me¬ 
morii se face doar pe perioada impul¬ 
sului de sincronizare linii, pentru a nu 
produce o «clipire» a caracterelor de 
pe ecran. Semnalele înregistrate în 
memorii sînt transmise generatorului 
de caractere (un ROM de 2 560 de biţi), 
care le organizează în sistemul de 35 
de puncte (5 x 7). Caracterele sînt scoa¬ 
se paralel din generator şi transfor¬ 
mate serie cu un registru de deplasare 
de 8 biţi. Acesta constituie semnalul 
video peste care se suprapun infor¬ 
maţiile de sincronizare, obţinînd sem¬ 
nalul video complex ce poate fi livrat 


LISTA 15 

CIRCUITELOR INTEGRATE 17 

18, 19, 27, 28, 

umărul C.l. Tipul 31, 32, 41, 42, 

43 

AY 5 — 1013 (G.I.), 20, 21, 22, 23, 
TMS 6011 (TE- 24 
XAS) etc. 

74188 



7403 
7490 
7420 

7404 

2513 (Signetics) 

74165 

74121 

7430 

7440 


r~ 3 i i 

A ^rr /* & - 

—|4o UART 35 - 

tift /*■ 

ff 


f 2 H 

1 lo PROM3 Y 


IMICOARĂ PAULIAN - YQ3 BEJ 
ŞTEFAN BORDEAfSÎU - YQ3 OP 
DAIM L8VIU VOsGULESCU - VQ3 JX 


£ 


4 u n & 3* & .■ 3$ /? 


-•—!— m LTRS^ţ-J-.. „1 

HI 5 ' M; 

_u_« f Hrf 

j-L® *tzn 

I I S_16 I I 


ca atare unui monitor TV (sau televi¬ 
zor domestic, imediat după detecţia 
video, înainte de sincroseparatorul de 
impulsuri) sau poate modula un mic 
emiţător cu cuarţ pe unul din canalele 
TV şi aplicat direct la borna de antenă 
a unui televizor obişnuit. 

în continuare ne vom referi la sche¬ 
ma generală a VDU din fig. 3. Organi¬ 
zarea ecranului s-a făcut pe 16 rînduri 
a cîte 64 de caractere. S-a considerat 
că această variantă este mai aproape 
de cele 76 de caractere pe rînd ale 
unei maşini telex obişnuite cu coală. 

finind cont că o linie TV are 64^s 
şi că trebuie prevăzute nişte margini 
de separaţie ia începutul şi sfîrşitul 
rînduiui, de asemenea că impulsul de 
sincronizare linii are 4-12>n.s, atunci 
s-au ales 98 de intervale convenţio¬ 
nale, din care 64 sînt caractere, 14 sînt 
începutul rînduiui, 14 la sfîrşitul său 
(biancuri) şî6jjs s-au alocat impulsului 
de sincronizare (tig. 2-). în acest scop 
s-a foiosit un numărător (C.i. 27, 28) 
blocat (cu porţile 29, prin 6 şi 30, pin 6) 
la 98. E! este alimentat din oscilatorul 
cu cuarţ (10,5 MHz +2%) după o divi¬ 
zare iniţială cu 7 '(1*5 MHz). Din divi- 
zorui cu 98 se obţin semnalele de sin¬ 
cronizare linii (poarta 29, pin 8), sem¬ 
nalele de comutare a multiplexorului 
de adrese (poarta 30, pin 10) şi cele 
de baleiere a adreselor de citire (C.l. 
27, pinii 8, 9, 11 şi C.l. 28, pinii 1, 8, 9). 
De asemenea, se alimentează num㬠
rătorul de cadre (C.l. 41, 42, 43) cu un 
semnal de 31,2 kHz din B6 (C.l. 28, 
pin 8). 

Numărătorul de cadre are un ciclu 
de numărare de 625 (reacţia de oprire 
este obţinută cu ajutorul porţilor 44, 
pin 6 şi 33, pin 11, plus porţile interne 
de pe linia de reset a numărătoarelor 
41, 42 şi 43). Tot de aici sînt scoase, 
pe lîngă semnalele de sincronizare 
(C.l. 46), şi semnalele de inhibare în 
porţiunile de sus şi de jos ale ecra¬ 
nului pentru a obţine o margine de 
separare (C.l. 45, pin 11). Inhibarea se 
face acţionînd asupra numărătorului 
de citire a rîndurilor (C.l. 32) pe linia 
de reset. 

După cum am arătat mai devreme, 
UART-ul scoate paralel (pinii 8, 9, 
10, 11, 12) informaţia recepţionată din 
T.U. serie. Datorită faptului că genera¬ 
toarele de caractere au fost prevăzute 
pentru coduri de calculator (în speţă, 
ASCII), trebuie efectuată o conversie 
a codului Baudot. Această funcţie 
este realizată de către cele două 
PROM-uri (C.l. 2 şi 3). Programarea 
lor se va face după cum se va arăta 









II 3 2 - 

IZ PROM 3 . 

» F,Gs i 


-14 - 5 - 

bf a 

fS—\K 'f - 

+5V .... 


ui u>\ q| 

/%\ vp 

tsTk i 




Ai UrTVtel 





/ " 

_Lj 

// 

£_L_ — 

5 

H - 


38 

-1- , 


r K cu 


m\ /2o\ 

'T T**T T& \ *T T*9 

Ai hi i ah i 


■bh m mmmmm 


In numărul viitor, întrucît ele sînt ne¬ 
programate din fabrică. La ieşirea lor 
se găseşte informaţia din UART, de 
data aceasta însă, în codul ASCII şi 
este aplicată pe intrările celor 6 RAM- 
uri (Random Access Memory). Pe de 
altă parte, UART furnizează şi impul¬ 
suri de strobe (pin 14) care comandă, 
prin intermediul unor condiţionări, nu¬ 
mărătorul de înscriere (C.l. 17, 18 şi 
19). De asemenea, sînt decodate şi 
comenzile de CR (C.l. 15, pin 6), LF 
(C.l. 15 pin 8) care acţionează cores¬ 
punzător în numărătorul de înscriere, 
precum şi funcţiunile WRU (C.l. 4, 


pin 8) şi BELL (C.l. 4 pin 11), care pot fi 
eventual folosite extern. Funcţiunea 
BELL acţionează trigerul Schmidt (C.l. 
38) montat ca oscilator audio ce poate 
comanda un mic difuzor sau o cască. 
Pe de altă parte, din numărătorul de 
înscriere s-a decodat caracterul nr. 57 
de pe rînd, cu poarta 38, prin 8, care, 
prin intermediul monostabilului 37, 
porneşte acelaşi oscilator audio de 
BELL. în acest mod, operatorul este 
avertizat că se apropie sfîrşitul rîn¬ 
duiui în curs, spre a da comenzile de 


MARGINEA IMP. DE MARGINEA 
DIN DREAPTA I SINC. i DIN STiNGA 
[ECRANULUI LINII | ECRANULUI 


RESETAREA 

NUMĂRĂTORULUI 


12 


TEHNIUM 2/80 









I 




_ w NUMĂRĂTOR - 

ADRESE _ 

ÎNSCRIERE 

CR şi LF. Acestea nu sînt absolut 
necesare în cazul unui VDU (care îşi 
întoarce, automat «carul» în cazul ter¬ 
minării rîndului), dar pentru o maşină, 


situaţia este diferită. 

Multiplexorul de adrese este format 
din C.l. 20, 21, 22, 23, 24 şi este coman¬ 
dat de către poarta 40. Datorită num㬠


rului mare de intrări ce trebuie coman¬ 
date, pentru C.l. s-a ales o poartă de 
putere (7 440). Se observă că grupurile 
de adrese de înscriere A1-A10 se g㬠


sesc alternativ cu grupurile de adrese 
de citire B1-B10 ia ieşirile Q1-O10 ale 
multiplexorului. Acestea din urmă co¬ 
mandă direct intrările de adresare a 
memoriilor, ce sînt legate în paralel, 
înscrierea informaţiilor în memorii se 
face atunci cînd pinul 3 (de la memorii 
— WRITE) trece în «0» logic. Acesta 
survine din «strobe» de la UART, 
condiţionat fiind de poarta 30, pin 8, 
încît înscrierea să se facă numai pe 
perioada impulsului de sincronizare 
linii a televizorului. Tot aici se găseşte 
şi sistemul de ştergere a ecranului, 
prin poarta 13, pin 6, se trece pinul 3 
al memoriilor în zero şi prin poarta 12, 
pin 11, se acţionează UART-ul, care 
va fi dezafectat. Programarea PROM- 
uriior este astfei făcută încît ele vor da 
echivalentul blancului în ASCII, care 
va fi înscris în toate locaţiile memoriilor. 


13 


TEHNIUM 2/80 
























AUTO- 

HOTO 


CONSUMU! RATIOMJU 
DI COMBUSflBU 

mmm 

’ SE APRINDERE 

Dr. îng. M. STRATULAT 


Poate că nici unul din sistemele 
auxiliare ale motorului cu carburator 
nu are o influenţă funcţională mai în¬ 
semnată asupra performanţelor de e- 
conomicitate ca instalaţia de aprin¬ 
dere. Statisticile arată că în mai bine 
de jumătate din defecţiunile al căror 
efect este creşterea consumului de 
carburant responsabilă este instalaţia 
de aprindere. De aceea păstrarea ne¬ 
alterată a caracteristicilor tehnice no¬ 
minale ale motorului cu aprindere prin 
scînteie depinde într-o măsură hotă- 
rîtoare de starea şi reglajele acestui 
sistem. 

Fiindcă trebuie să se înţeleagă că 
oprirea intempestivă a motorului (care 
impune noi tentative de pornire), în¬ 
cercările nereuşite de a porni motorul, 
funcţionarea cu întreruperi, supraîn¬ 
călzirea motorului, funcţionarea cu ra¬ 
teuri, toate acestea constituie situaţii 
neplăcute care mijlocesc şi o risipă 
de benzină, iar cauzele se cer depistate 
şi rezolvate prompt. Pentru uşurarea 
localizării pricinilor care prilejuiesc 
risipa de benzină, şi a căror origine 


se află în instalaţia de aprindere, al㬠
turat se prezintă un tablou sinoptic 
al acestora. 

După cum rezultă din examinarea 
tabelului, toate organele instalaţiei de 
alimentare: bobinele de inducţie, rup- 
torul, condensatorul, distribuitorul, bu- 
jiile şi chiar şi fişele, pot fi surse de 
creştere a consumului, de aceea este 
bine să fie examinate pe rînd pentru 
a se stabili defecţiunile lor mai frec¬ 
vente. 

Bobina de inducţie se poate defec¬ 
ta în urma dezizolării înfăşurărilor pri¬ 
mară sau secundară ori a întreruperii 
mai ales a acesteia din urmă. Cînd 
izolaţia înfăşurării primare se deterio¬ 
rează, se produce reducerea intensi¬ 
tăţii scînteii electrice şi, adesea, ar¬ 
derea contactelor ruptorului în urme 
creşterii curentului din circuitul pri¬ 
mar. întreruperea înfăşurării secunda¬ 
re nu atrage după sine, de obicei, 
efecte sensibile, deoarece curentul 
secundar are tensiune ridicată, poate 
conturna temporar locul întreruperii. 
Mai devreme sau mai tîrziu, o astfel 


de bobină va ceda cînd locul întreru¬ 
perii se va lărgi. Pînă atunci funcţio¬ 
narea bobinei devine nesigură dato¬ 
rită reducerii considerabile a energiei 
secundare. 

în circuitul primar este intercalat un 
ruptor compus, între altele, dintr-o 
camă şi două contacte (platine), între 
care, la deschiderea maximă, trebuie 
să existe un joc de 0,3...0,5 mm. Ne- 
respectarea acestei distanţe înrăut㬠
ţeşte performanţele motorului; astfel, 
o deschidere prea mare face ca la 
turaţii înalte bujia să producă o scîn¬ 
teie prea slabă, în timp ce un joc prea 
mic înrăutăţeşte funcţionarea la turaţii 
coborîte. Controlul distanţei între con¬ 
tacte se poate face cu ajutorul lerelor, 
dar rezultatele obţinute sînt corecte 
numai cînd contactele se află în bună 
stare. Dacă ele sînt erodate, aşa cum 
se vede în figura 1, atunci măsurarea 
nu se mai poate face corect, lată de ce, 
înainte de verificarea jocului, este ne¬ 
cesar a se face controlul stării con¬ 
tactelor şi, eventual, să se restabi¬ 
lească geometria lor normală. 

Foarte des, contactele ruptorului se 
ancrasează, se oxidează sau ard; în 
astfel de cazuri, rezistenţa în circuitul 
primar creşte, fapt care conduce la re¬ 
ducerea intensităţii scînteii electrice 
prin descărcarea parţială a energiei 
din primar prin contacte. Pe de altă 
parte, starea contactelor, ca şi jocul 
dintre ele, provoacă şi modificarea 
momentului producerii scînteii (avan¬ 
sul la aprindere), înrăutăţind arderea 
şi mărind consumul. Aceiaşi lucru se 
întîmplă şi atunci cînd ruptorul are 
contactele incorect poziţionate reci¬ 
proc sau cînd ele sînt uzate. 

O altă sursă de risipire a combusti¬ 
bilului o constituie uzura camei rup¬ 
torului. Unghiul de închidere a contac¬ 
telor, cît şi acela în care acestea stau 
deschise, are valori strict determinate. 
Unghiul de închidere influenţează în 
mare măsură procesul de restabilire 
la nivel maxim a curentului primar 
după o rupere. Prin uzura camei sau 
nerespectarea jocului nominal între 
contacte, acest unghi se modifică, în¬ 
răutăţind scînteia, iar dacă uzura nu 
este uniformă la toate proeminenţele 
camei, distribuirea scînteilor electrice 
la cilindri nu mai este uniformă, avînd 
efecte negative asupra performanţelor 
economice. Acelaşi efect îl are slăbi¬ 


rea arcului ruptorului, care face ca la 
turaţii mari contactul mobil să nu mai 
urmărească fidel profilul camei, iar 
motorul să funcţioneze cu întreruperi, 
în schimb, un arc prea tare uzează 
contactele prin şoc şi apăsare, la fel 
ca şi suprafaţa de sprijin a braţului 
contactului mobil pe camă. 

Una dintre cele mai frecvente cauze 
de neajunsuri o constituie modificarea 
avansului ia producerea scînteii elec¬ 
trice, determinată nu numai de dere¬ 
glarea avansului aşa-zis static, ci şi 
de abaterile promovate de defecţiunile 
dispozitivelor de reglaj vacuuma- 
tic şi centrifugal. Pentru a înţelege 
mai bine roiul acestora, în figura 2 a 
fost reprezentată variaţia consumului 
specific de combustibil în funcţie de 
avansul la aprindere, exprimat In grade 
de rotaţie a arborelui motor şi^avînd 
ca origine punctul mort interior înspre 
comprimare. Se observă că avansul 
la aprindere prezintă o singură valoare 
optimală, yţ 0 , la care consumul spe¬ 
cific de benzină este minim. Abateri 
aparent neînsemnate de la această 
valoare, de exemplu +3 grade, pro¬ 
voacă creşterea obiecţionabilă a con¬ 
sumului, fapt care pledează pentru c 
corectă stabilire şi strictă menţinere 
a acestui parametru de reglaj. 

Pe de aită parte, dacă se menţine 
neschimbată turaţia şi se deschide 
treptat obturatorul (clapeta de acce¬ 
leraţie), se constată că fiecare nouă 
poziţie a acestui organ impune o nouă 
valoare optimală a avansului din punct 
de vedere al consumului, astfei încît 
unirea tuturor punctelor de consum 
minimal conduce la ideea de avans 
reglabil în raport cu deschiderea ob¬ 
turatorului; această funcţie o îndepli¬ 
neşte dispozitivul vacuumatic (fig. 3). 

Aceeaşi observaţie se poate face şi 
în privinţa turaţiei; păstrind neschim¬ 
bată poziţia clapetei de accelerare, 
pentru fiecare nou regim de turaţie 
motorul impune o anumită valoare a 
avansului la aprindere, pentru a obţine 
un consum minim. De această dată 
se obţine o curbă de reglaj a avansu¬ 
rilor optime în funcţie de turaţie (fig. 4), 
operaţie pe care o realizează dispozi¬ 
tivul centrifugal. 

Cele două dispozitive, vacuumatic 
şi centrifugal, prezente în construcţia 
instalaţiei de aprindere, fac deci să se 
modifice avansul la aprindere după 





14 


TEHNIUM 2/80 








CIRCULAŢIA RUTIERA 

CONDUITA PREVENTIVA 


Colonel VICTOR BEDA 


legile trasate în figurile 3 şi 4. Prin 
urmare, de starea şi corecta funcţio¬ 
nare a acestor organe depinde com¬ 
portarea motorului din punct de vedere 
economic la toate regimurile sale func¬ 
ţionale, Dereglările acestor două dis¬ 
pozitive incluse în acelaşi corp cu 
ruptor-distribuitorul pot proveni din 
pierderea etanşeităţii conductelor sau 
înfundarea lor, ruperea membranei re¬ 
gulatorului vacuumatic sau pierderea 
caracteristicilor elastice ale arcurilor, 
înţepenirea contragreutăţilor şi uzura 
pieselor în mişcare ale dispozitivului 
centrifugal. în afară de toate acestea, 
funcţionarea regulatorului vacuumatic 
mai poate fi influenţată şi de starea 
filtrului de aer şi a carburatorului. Un 
filtru de aer îmbîcsit măreşte depre¬ 
siunea care solicită acest dispozitiv, 
înrăutăţind caracteristica sa funcţio¬ 
nală, tot aşa cum un carburator mur¬ 
dar, cu canalizaţia de vacuum obturată 
parţial sau total, poate vicia caracte¬ 
ristica de avans oferită de dispozitiv, 
lucru de care nu se ţine seama întot¬ 
deauna în exploatare. 

Condensatorul poate fi străpuns 
în urma degradării izolaţiei sale, se 
poate întrerupe sau i se pot defecta 
conexiunile. în toate aceste cazuri, 
motorul funcţionează cu întreruperi la 
toţi cilindrii, cu efectele nefavorabile 
uşor de intuit în privinţa consumului. 

Distribuitorul scînteii electrice la 
bujii în ordinea de funcţionare a cilin¬ 
drilor, montat în acelaşi corp cu rup- 
torul, se poate defecta prin străpun¬ 
gerea capacului sau a rotorului (lu¬ 
lea), prin fisurare sau datorită oxidării 
şi ancrasării contactelor sale, ca şi prin 
blocarea sau deteriorarea cărbunelui 
central. 

Bujiile suferă în primul rînd de co¬ 
roziunea electrozilor, care le modifică 
geometria şi distanţa dintre ei. Mai 
rar se poate produce fisurarea sau 
spargerea izolaţiei, iar după un număr 
prea mare de ore de funcţionare apare 
modificarea caracteristicilor electro- 
izolante ale acesteia. 

în toate aceste cazuri, ca şi atunci 


cînd lipseşte garnitura bujiei sau se 
adaugă una în plus, motorul funcţio¬ 
nează neregulat, cu rateuri în eşapa¬ 
ment, se opreşte sau nu trage, deoa¬ 
rece scînteia electrică fie că nu se 
produce, fie că este prea slabă şi, ca 
urmare, aprinderea amestecului se fa¬ 
ce aleatoriu; desigur, arderea înrăut㬠
ţită conduce ia un consum specific 
de carburant sporit. Nu este lipsit de 
interes să se sublinieze că la un mo¬ 
tor cu patru cilindri scoaterea din 
funcţiune a unei bujii măreşte con¬ 
sumul de benzină cu 30%. 

Este de la sine înţeles că respectarea 
valorii calorice a bujiei este strict ne¬ 
cesară pentru funcţionarea economică 
a motorului. întrebuinţarea unei bujii 
nepotrivite din acest punct de vedere, 
chiar dacă nu are pentru un moment 
efecte sesizabile, provoacă în regim 
de sarcină medie sau maximă fie ar¬ 
deri lente însoţite de supraîncălzirea 
motorului — ca urmare a faptului că 
bujia nu poate atinge temperatura de 
autocurăţire —, fie autoaprinderi pro¬ 
vocate de temperatura foarte ridicată 
la care ajunge, în general, o bujie cu 
valoare calorică mai mică decît cea 
necesară. 

în sfîrşit, fişele pot provoca func¬ 
ţionarea anormală a motorului, cu în¬ 
treruperi sau scoaterea din funcţiune 
a unor cilindri, avînd consecinţe uşor 
de ghicit asupra consumului. Defec¬ 
ţiunile fişelor pot consta în întreru¬ 
perea lor, punerea la masă, deterio¬ 
rarea rezistenţelor antiparazit sau a 
porţiunilor terminale. 

în legătură cu toate cele arătate pînă 
acum este necesar să se reţină faptul 
că instalaţia de aprindere este consti¬ 
tuită din organe cu influenţă majoră 
asupra consumului şi ale căror defec¬ 
ţiuni nu pot fi detectate, de cele mai 
multe ori, decît cu aparatură speciali¬ 
zată, cum sînt testerele electronice. 
Motiv suficient de convingător pentru 
a ne determina să ne îndreptăm paşii 
periodic şi cu încredere către staţiile 
service prevăzute cu astfel de echi¬ 
pamente. 


Conduita preventivă în circulaţie: o 
noţiune nu numai din ce în ce mai 
bine cunoscută, dar şi aplicată în viaţă 
de_ către participanţii la traficul rutier. 

Începînd cu acest număr, ne vom 
strădui să explicăm «tainele» condui¬ 
tei preventive în circulaţie. 

De la început trebuie să subliniem că 
normele conduitei preventive intere¬ 
sează pe toţi participanţii la trafic şi 
trebuie respectate de către toţi partT : 
cipantii la traficul rutier. Argumentul 
principal care susţine această afirma¬ 
ţie este că fără respectarea normelor 
de circulaţie şi de conduită preventivă 
de către toţi, absolut toţi participanţii 
la trafic — pietoni, biciclişti, motorişti- 
motociclişti, şoferi de autoturisme, de 
autovehicule grele, de autobuze, trac¬ 
torişti, căruţaşi etc. — nu se poate 
realiza o circulaţie sigură, fără pericole, 
o circulaţie civilizată. 

Este foarte adevărat, de la pilotul 
motoretei, motocicletei, autoturismu¬ 
lui, în general de la posesorii de per¬ 
mis de conducere, se cere mai mult. 
Nu se poate compara pericolul pe care 
îl poate reprezenta, la un moment dat, 
pe drum un şofer de autocamion im¬ 
prudent ce pilotează, să zicem cu 
70 km/h, un mastodont de 20 de tone 
cu un pieton imprudent care, veţi zice 
dv., în cel mai rău caz, îşi riscă doar 
propria sa viaţă. Pilotul colosului poate 
produce — în cazul unei încălcări grave 
a regulilor de circulaţie — o catas¬ 
trofă, soldată cu numeroase victime. 
Din pricina unei banale neatenţii, con¬ 
cretizată în aplecarea pentru ridicarea 
foii de parcurs căzută pe podea, el 
poate intra, pe sensul opus de mers, 
în coliziune cu un autobuz ori poate lua 
cu «asalt» un autoturism, urmările 


crea pericole pentru circulaţie nevi¬ 
novatul pieton, după cum am văzut, 
total dezarmat în faţa blindajului auto¬ 
vehiculelor uşoare şi grele, blindaj 
nu numai metalic şi deseori materia¬ 
lizat în lipsă de civilizaţie, de respect 
pentru restul participanţilor la trafic? 
Bineînţeles că da: Este de ajuns să 
arăt că anual 350— 400 de accidente 
grave sînt cauzate de pietoni care, în 
final, scapă nevătămaţi! Lucrurile se 
întîmpiă cam aşa: pietonul ţîşneşte pe 
drum ori pe stradă la cîţiva metri în 
faţa autovehiculului a! cărui şofer, în- 
cercînd in extremis salvarea impru¬ 
dentului, virează brusc spre stînga, 
pătrunde pe sensul opus, unde se 
ciocneşte frontal cu alt autovehicul. 
Alteori, el încearcă să ferească victima 
manevrînd volanul spre dreapta, unde 
loveşte vehiculul care rulează pe ban¬ 
da I ori ajunge pe trotuar, acroşînd 
pietonii. în afara localităţilor, asemenea 
încercări dea salva viaţa imprudenţilor 
se soldează cu intrarea autovehicule¬ 
lor în pomi sau în decor. 

Bineînţeles că în multe cazuri culpa, 
cum spun juriştii, este comună, în 
sensul că la imprudenţa pietonilor se 
adaugă şi cea a conducătorilor de au¬ 
tovehicule care rulează cu viteze ne¬ 
adecvate condiţiilor concrete de trafic. 
Din pricina vitezei prea mari, la care 
se asociază deseori şi neatenţia, pilo¬ 
ţii nu pot preveni accidente care în 
mod normal ar putea fi evitate. 

Şi alţi participanţi mai slabi pot pro¬ 
duce nu puţine necazuri circulaţiei. 
Biciclistul, care circulă normal la prima 
vedere, care rulează cuminte pe dreap¬ 
ta cît mai aproape de acostament, îşi 
aduce deodată aminte că trebuie să 
vireze la stînga pentru a intra într-o 



CAUZE POSIBILE 


I Motorul 
I nu porneşte 


I Motorul 
I se opreşte 


1. Deteriorarea, slăbirea sau oxidarea contactelor 
conexiunilor sau conductoarelor 

2. Scurtcircuitarea sau întreruperea înfăşurării se¬ 
cundare a bobinei 

3. Arderea rezistenţei adiţionale a bobinei 

4. Oxidarea, ancrasarea sau arderea contactelor rup* 
torului 

5. Ruperea arcului contactelor ruptorului 

6. Străpungerea distribuitorului (capac sau rotor) 

7. Străpungerea condensatorului 

8. Blocarea axului ruptorului 

9. Branşarea incorectă a fişelor 

10. Punerea la punct greşită a aprinderii 

11. Distanţa incorectă între electrozii bujiilor 

12. Cauzele de ia pct 1-8 j 

13. Defectarea sau ancrasarea bujiilor i 


Motorul func¬ 
ţionează cu 
întreruperi 
la ralanti 

Motorul 
funcţionează 
cu întrerupere 
la turaţie 
ridicată 


14. Legături slăbite la bornele bateriei acumulatoare 

15. Cauzele de la pct 1 şi 13 j 


16. Cauzele de la pct 1 şi 2 
I 17. Joc mare între contactele ruptorului 


I întreruperi 
la un cilindru 


I întreruperi 
la toţi cilindrii 


j - Motorii] se 


unor asemenea accidente fiind uşor 
de imaginat chiar de către cele mai 
neavizate persoane. 

Să fim deci de acord asupra acestui 
prim aspect după care: gradul de pericol 
creat pe căile rutiere de diversele cate¬ 
gorii de participanţi la trafic este diferit. 
Un biciclist care circulă cu 10—15 km 
pe oră nu poate crea pe artera rutieră, 
nici pe departe, acelaşi pericol în com¬ 
paraţie cu un autoturism care circulă 
cu 80 km/h. 

Şi gradul de vulnerabilitate al parti¬ 
cipanţilor la trafic nu este acelaşi. 
Pietonul este total handicapat în faţa 
autovehiculului greu, a autoturismu¬ 
lui, a motocicletei, a motoretei şi 
chiar a bicicletei. (S-au înregistrat 
destule cazuri de accidente mortale 
din pricina lovirii unor pietoni — în¬ 
deosebi bătrîni şi copii —• de către... 
biciclişti). 

Problema se cere analizată şi din 
acest punct de vedere. Poate oare 


curte ori pe o stradă laterală. Manevra 
lui creează literalmente panică atrt în 
rîndul celor care circulă în spatele lui 
(aceştia frînează brusc, încearcă cu 
mai mult sau mai puţin succes să vi¬ 
reze ia stînga), cît şi în rîndul celor 
care circulă din sens contrar (care 
procedează cel mai adesea aproxima¬ 
tiv la fel cu cei din prima categorie). 

Această conduită nu preventivă, ci 
inconştientă, a unor biciclişti provoacă 
anual accidente soldate cu cca 75—100 
de morţi şi peste 300 de răniţi grav, 
căci conducătorii de autovehicule, în- 
cercînd să-i ferească, intră în coli¬ 
ziune cu alte autoturisme, autocamioa¬ 
ne, nimeresc în pomi ori pur şi simplu 
în decor. 

De unde concluzia că, pe cît de 
«slabi» sînt unii participanţi la trafic, 
pe atît de grave pot fi uneori consecin¬ 
ţele lor. în numărul viitor, despre fac¬ 
torii conduitei preventive. 









































la aranjarea bilelor (intr-un pat de va¬ 
selină) în cuvetă. Numai după o probă 
prealabilă se montează ghidonul şi 
sistemul de frînare. 

în timpul rulării şi al unei exploatări 
nerationaie pot interveni defecţiuni — 
mai precis descentrări ale roţilor. Care 
sînt cauzele şi cum putem îndepărta 
această deficienţă? Datorită greutăţii 
corpului, cît şi unui mers pe un drum 
accidentat, spiţele roţilor se slăbesc 
sau se îndoaie şi, implicit, roata se 
descentrează şi fulează. în vederea 
remedierii acestei deficienţe, se răs¬ 
toarnă, în primul rînd, bicicleta şi o 
sprijinim pe ghidon şi şa. Nu se scot 
roţile din furcă! Spiţele îndoite sau 
ruginite se înlocuiesc cu alteie noi 
care, la rîndul lor, trebuie să aibă di¬ 
mensiunile celor vechi. Spiţele de¬ 
teriorate se deşurubează întîi din niplu 
şi după aceea din inelul de susţinere 
cu o cheie specială (fig. 3). După 
aceste operaţii se trece la centrarea 
roţii. Roata care se centrează se ro¬ 
teşte uşor, uniform şi foarte încet în 
jurul axei şi stabilim locul unde este 
descentrată. Aceasta se face ţinînd 
în ambele mîini bucăţi de cretă care 
marchează pe anvelopă locul. Dacă 
roata bate într-o parte, atunci se strîng 
(slăbesc) două-trei spiţe diametral o- 
puse deformării. Pentru a ne da seama 
cît trebuie strînsă sau slăbită o spiţă, se 
începe cu o jumătate de rotire a niplu- 
lui. Operaţia se repetă pînă cînd roata 
este centrată. După aceasta urmează 
strîngerea uniformă a tuturor spiţelor. 
Pentru a nu pierde ordinea, este indicat 
să începem strînsul lor în dreptul ven- 
tilului. La terminare, roata se învîrteşte 
foarte încet şi uniform pentru a stabili 
dacă am lucrat bine şi corect. 

Este bine ca la fiecare 100 km rulaţi 


să verificăm spiţele şi în general sta-j 
rea roţilor. jj 

O altă defecţiune frecventă poate 
apărea la lanţul de transmisie. După 
o îndelungată folosire, lanţul suferă 
o întindere care este greu vizibilă, 
dar care se simte chiar la pedalare. 
Dacă lanţul este foarte întins, adică 
săgeata lui nu mai este cea indicată 
(f=10—15 mm), atunci acesta trebuie 
înlocuit. | 

în vederea remedierii defecţiunilor 
la lanţul de transmisie se îndepărtează 
bolţul de legătură şi siguranţa şi se 
scoate de pe roata de angrenaj şi de 
pe roata dinţată a butucului din spate.; 

Pentru ca aceste operaţii să se facă 
uşor, bicicleta se răstoarnă şi se spri¬ 
jină pe ghidon şi şa. Zaiele defectate 
ale lanţului se îndepărtează şi se în¬ 
locuiesc cu altele noi (fig. 4, 5). Dacă 
trebuie să montăm un lanţ nou, aces¬ 
tuia i se potriveşte iungimea cerută 
îndepărtînd sau adăugînd zale. îna¬ 
inte de montarea lanţului, acesta se] 
spală în petrosin şi se unge cu un 
strat fin de ulei industrial (vaselină 
fină). După ce am montat lanţul nou] 
sau am înlocuit zalele uzate, se verifică 
săgeata lanţului. Pentru acest lucru 
lăsăm bicicleta sprijinită pe ghidon şi 
şa şi învîrtim de pedale. în acest fel 
putem urmări uşor săgeata şi modul 
în care zalele calcă pe roţile dinţate,] 
KRISTA FILIP 


EKEĂ UNOR DEFECŢIUNI 


Deseori observăm o blocare a ghi¬ 
donului sau o manevrabilitate greoaie 
a sa. Astfel de defecţiuni se pot re¬ 
media desfăcînd întregul ansamblu, 
în vederea efectuării acestei operaţii, 
vom demonta, în primul rînd, roata din 
faţă cît şi aripa, aşezînd bicicleta pe 
un stativ. Se continuă cu demontarea 
manetei de frînă, cablului de frînă şi 
a furcii. Următoarea etapă constă în 
slăbirea piuliţei M8 (D) de la mufa 
ghidonului (A) şi separarea de tija 
ghidonului (B). Se îndepărtează în 
continuare şi tija din cadrul bicicletei 
(C, vezi fig. 1). Acum urmează operaţia 
de demontare a sistemului direcţional. 
Pe rînd demontăm: contrapiuliţa, ron- 
dela de siguranţă, cuveta superioară, 
bilele cuvetei superioare, cuveta in¬ 
ferioară, bilele şi îndepărtăm furca 
faţă (vezi «Tehnium» nr. 11/79, pag. 20, 


fig. 1). Dacă tija ghidonului iese foarte 
greu, o deblocăm aşezînd o bucată 
de lemn pe ea şi aplicăm cîteva lovi¬ 
turi de ciocan (fig. 2). Fiecare piesă 
demontată se spală în benzină sau 
petrosin, se stabileşte gradul de uzură 
şi deteriorare. Piesele defecte se în¬ 
locuiesc cu altele noi. Dacă observăm 
defecte ia bile (chiar dacă acestea 
sînt aproape invizibile), ele trebuie în¬ 
locuite. Nu este ^indicat să se folo¬ 
sească bile noi şi vechi. După ce am 
înlocuit piesele deteriorate, se trece 
la remontarea ansamblului, dar îna¬ 
inte de montare toate piesele se spală, 
se usucă şi se ung cu un strat fin de 
ulei tehnic (vaselină fină). Montarea 
se face în ordinea inversă demontării. 
Se strîng toate piuliţele şi se probează 
rotind tija ghidonului în toate direc¬ 
ţiile. La reasamblare trebuie avut grijă 

















PERTU! 
TINERII 
GRICUlTURâ 

CREŞTEREA GĂINILOR 
li GOSPODĂRIE 


Or. ing. ALEXANDRINA ÂDLER 


Continuînd seria articolelor menite 
să orienteze tinerii în practicarea — cu 
eficienţă — a unor variate activităţi, 
materialul de faţă le oferă, de data 
aceasta, îndrumările specialistului în 
vederea amenajării unui adăpost pen¬ 
tru creşterea păsărilor. 


în orice încăpere nefolosită din peri¬ 
metrul gospodăriei se poate amenaja 
un adăpost pentru creşterea păsărilor, 
în cazul găinilor ouătoare se apreciază 
că se pot întreţine 4 păsări Sa fiecare 
metru pătrat de pardoseală într-un 
adăpost cu înălţimea de cca 2 m. 

Nu vom insista asupra măsurilor 
ce trebuie luate înainte de punerea în 
folosinţă a localului, deoarece curăţi¬ 
rea şi dezinfecţia acestuia se fac după 
metodele îndeobşte cunoscute. în ca¬ 
zul în care acesta a mai fost folosit 
pentru creşterea păsărilor sau altor 
specii de animale, se impune dezin¬ 
fectarea cu formalină (4% concen¬ 
traţie, cîte 250 g soluţie la 1 m 2 ) sau 
monocloramină (2% concentraţie, 1 li¬ 
tru la 3 m 2 ). 

Ceea ce trebuie verificat pentru a 
hotărî dacă o încăpere poate fi folosită 
în scopul creşterii păsărilor se referă 


la gradul de luminozitate şi posibilit㬠
ţile de aerisire existente. în privinţa 
iuminozităţii, se consideră suficient ca 
suprafaţa ferestrelor să reprezinte a 
10-a parte din cea a pardoselii. Există 
recomandarea ca marginea de sus a 
ferestrelor să se găsească ia 20 cm 
sub nivelul tavanului, iar marginea de 
jos la 30 cm distanţă de podea (fig. 1). 
La calcularea spaţiului ce trebuie să 
existe între marginea inferioară a fe¬ 
restrei şi podea se ţine seama de făp¬ 
tui că aceasta va fi acoperită cu un 
aşternut gros de 20-25 cm, realizat de 
obicei din rumeguş de lemn (înainte 
de completarea aşternutului, spaţiul 
liber de sub geam va avea în total 
55 cm). 

O deosebită atenţie trebuie să se 
acorde posibilităţilor de ventilaţie în 
încăpere. Cel mai eficient sistem de 
ventilaţie se realizează prin construi¬ 
rea coşurilor de ventilaţie. Un aseme¬ 
nea coş este prezentat în fig. 2. Ei este 
construit din scînduri cu grosimea de 
20 mm şi are în secţiune latura pătra¬ 
tului de 40 cm. în interior, coşul este 
împărţit în 4 compartimente, fiecăruia 
corespunzîndu-i cîte un orificiu pentru 
ventilaţie, situat în partea superioară 
a coşului, adică cea care depăşeşte 


nivelul acoperişului (cca 60 cm). 

în interiorul adăpostului, coşul de 
ventilaţie se aşază cu capătul deschis 
la o distanţă de 30 cm de aşternut. 
Un asemenea coş de ventilaţie asigură 
o bună aerisire într-un adăpost în 
care se găsesc 100-120 de găini. 

în căzui unui efectiv de păsări re¬ 
dus, aerisirea se face prin orificii si¬ 
tuate între sau deasupra ferestrelor, 
debitul de aer reglîndu-se prin blocuri 
de lemn prinse în balamale lateral. 

După ce problemele aerisirii se con¬ 
sideră rezolvate, se poate trece la uti¬ 
larea localului în vederea populării cu 
păsări. în primul rînd, trebuie să se 
confecţioneze patul de stinghii, care 
serveşte ca loc de odihnă şi de dormit 
găinilor. Aceste stinghii se confecţio¬ 
nează din bare de lemn cu secţiunea 
de 6x4 cm, calculîndu-se că este ne¬ 
cesar 1 m de stinghie pentru 5-6 p㬠
sări. Distanţa între stinghii este de 
35 cm. între ultima stinghie şi peretele 
adăpostului se lasă o distanţă de 
25 cm. Stinghiile se pot fixa într-un 
cadru de lemn, prins în balamale de 
un suport fixat în spatele patului. în 
acest mod stinghiile se pot ridica, 
lăsînd posibilitatea de a se curăţa 
locul de sub ele cu mai puţin efort. 
Gunoiul produs de păsări în timpul 
şederii lor pe stinghii se acumulează 
pe o platformă, care trebuie plasată ia 
90 cm distanţă de podea. Lăţimea plat¬ 
formei depăşeşte cu 25 cm prima 
stinghie din faţă. Ţinînd seama că 
platforma este frecvent supusă ope¬ 
raţiilor de curăţire a gunoiului, se re¬ 
comandă să fie construită din scîn¬ 
duri mai groase (40 mm), prevăzute 
cu şipci de susţinere pe partea dinspre 
podea (fig. 3). 

Locaiui destinat ca adăpost pentru 
găinile ouătoare mai trebuie dotat, de 
asemenea, cu cuibare. Acestea se 
aşază pe iîngă paturi sau într-o latură 
a încăperii, in cazuri speciale, cuiba¬ 
rele se pot amenaja într-o încăpere 
alăturată sau se construiesc anume 
în acest scop, pe lîngă adăpost. în 
fig. 4 se prezintă un cuibar obişnuit, 
simplu, care nu permite evidenţa stric¬ 
tă a găinilor ce-i folosesc pentru de¬ 
punerea ouălor. Un sistem modern de 
cuibare, recomandat pentru cei inte¬ 
resaţi să cunoască productivitatea fie¬ 
cărei păsări în parte, este expus în 
fig. 5. Acesta se instalează la o distan¬ 
ţă de 80 cm de podea; ia confecţio¬ 


narea lui se ţine seama de recoman¬ 
dările specialiştilor privind spaţiul ne¬ 
cesar ce trebuie asigurat pentru o 
găină ouătoare: 30 cm lăţime, 40 cm 
înălţime şi 40 cm adîncime. 

Sistemul descris prezintă o serie de 
particularităţi în legătură cu accesul 
păsării în cuibar, asigurat de modul 
de construcţie al uşiţei (fig. 6). Aceas¬ 
ta se închide automat, urmînd ca pa¬ 
sărea să fie eliberată numai prin in¬ 
tervenţia îngrijitorului, ceea ce permite 
tinerea strictă a evidenţei producţiei 
de ouă. Indiferent de tipul de cuibar 
folosit, se recomandă ca numărui a- 
cestora să fie cel puţin 20 la un efectiv 
de 100 de găini. 

Pentru o îngrijire corectă a păsări¬ 
lor în adăpost, acesta mai trebuie pre¬ 
văzut cu următoarele utilaje: baia de 
nisip, hrănitorul pentru concentrate, 
hrănitorul pentru substanţe minerale, 
adăpătorul. 

Baia de nisip se găseşte, de obicei, 
plasată în faţa cuibarelor. Ea reprezin¬ 
tă o lădiţă de lemn cu latura de 30 cm, 
cu suprafaţa de 100 cm 2 , care, pe 
lîngă nisip, mai conţine cenuşă şi 
insecticide. 

Hrănitorul pentru concentrate este 
alcătuit din cutii de Semn prevăzute în 
interior cu un perete înclinat, iar la 
bază prezentînd un jgheab. Amestecul 
de concentrate se scurge treptat în. 
jgheab, pînă la golirea cutiei. Lungi¬ 
mea unui hrănitor poate fi de 1 — 
1,50 m; el are un singur jgheab cînd 
este fixat la perete şi două jgheaburi 
cînd se găseşte în mijlocul adăpostu¬ 
lui (fig. 7).*Un asemenea jgheab este 
suficient pentru cca 50 de găini. 


(CONTINUARE ÎN PAG. 19) 




TEHNIUM 2/80 







FDTfi- 

nmm 



„Geam''I „Geam" II 




BUPOZiîSVUI 24>36 

GEAMURI PENTRU 
RAMELE ROMÂNEŞTI 




O problemă ce se ridică în faţa foto- 
amatorilor care realizează diapozitive 
este aceea a protejării clişeelor mon¬ 
tate în rame împotriva zgîrierii şi a de¬ 
formării termice. 

Ramele pentru diapozitive de pro¬ 
ducţie românească (fig. 1) nu au pre¬ 
văzute prin construcţie geamuri de 
protecţie. Atît zgîrierea, cît şi defor¬ 
marea peliculei o resimt amplificat 
posesorii de aparate fotografice cu 72 
de poziţii (CEAIKA 2, CEAIKA 2M 
etc.) la care într-o ramă intră două 
poziţii. Cînd se alternează fotografie¬ 
rea pe lungul şi pe latul formatului, se 
ajunge la situaţia montării într-o ramă 
a două imagini ce provin din porţiuni 
diferite ale peliculei iniţiale, ambele 
fotografiate, bineînţeles, în aceiaşi 
sens. 

Pentru început, trebuie procurat din 
comerţ un sul de acetofan (de la ra¬ 
ioanele cu articole foto) cu lăţimea de * 
250 mm şi grosimea de 0,08 mm. 

Pentru realizarea unor «geamuri» 
de diapozitive din acest material, se 
taie pe lăţimea sulului fîşii de 30x 
250 mm, după care se realizează drept- 


Studenfi NARCIS CERBU, 
Bucureşti 

unghiuri cu dimensiunile de 30 x 75 mm 
pe o fîşie intrînd materialul pentru 3 
diapozitive (fig. 2). Aceste dreptun¬ 
ghiuri prezintă o curbură, de unde şi 
necesitatea îndoirii lor ca în fig. 2 a, 
şi nu ca în fig. 2 b. Se foloseşte 
această curbură remanentă pentru a 
compensa forţele de atracţie eiectro- 

Canaîu! ramei 





statică dintre film şi geamuri, ca şi 
pentru o încastrare aproape perfectă 
a ansamblului film-geamuri în canalul 
w ramei. în final se realizează între film 
Rama şi geamuri un strat aproximativ uni¬ 
form de aer. 

După ce se îndoaie dreptunghiurile 
pe jumătatea lungimii lor, se intro¬ 
duce filmul în V-ul format şi întreg 
; i ansamblul se aşază în canalul ramei. 




FOTOGRAFIA 
PE ŢESĂTURI 


în scopuri decorative se pot realiza 
fotografii pe diferite ţesături. Astfel, 
se pot confecţiona abajururi deosebit 
de interesante şi originale folosind 
procedee fotografice. 

Ţesăturile indicate sînt cele subţiri, 
cu structură regulată, neflauşate. Pre¬ 
gătirea ţesăturii este o operaţie im¬ 
portantă care trebuie executată foarte 
corect. Ţesătura aleasă se spală bine, 
dacă este nevoie se menţine în apă 
caldă pentru a «intra», astfel încît 
atunci cînd va fi uscată dimensiunile 
să devină stabile. Clătirea ţesăturii va 
fi abundentă, atît cu apă caldă cît şi 
cu apă rece, pentru eliminarea com¬ 
pletă a urmelor de săpun sau deter¬ 
gent. Nu se vor folosi detergenţi cu 
adaos de chimicale oxidante (pentru 
înălbire). Ţesătura aleasă trebuie să 
fie uni, albă sau în culori deschise. 
Ţesătura se calcă umedă, pentru ca 
să_ fie perfect netedă. 

în următoarea fază de lucru se im¬ 
pregnează ţesătura cu o emulsie foto- 
sensibilă. Emulsia, folosind ca mate¬ 
rial de bază albumina, se prepară ast¬ 
fel: Îrî250 ml de apă distilată se dizolvă 
20 g de albumină, 2 g de bromură de 
potasju şi 3 g de bromură de amoniu. 


Ing. C. VASILESCU 

Soluţia astfel obţinută se ţine 12-24 
de ore într-o sticlă bine Închisă, în- 
tr-un loc întunecos şi răcoros. înainte 
de depozitare, soluţia se agită bine. 
Cantitatea de emulsie este în funcţie 
de suprafaţa materialului textil ce ur¬ 
mează a fi impregnat, ca atare, canti¬ 
tăţile de substanţe de mai sus se vor 
multiplica după necesităţi. 

Ţesătura, pregătită aşa cum s-a ar㬠
tat, se introduce în soluţie, lăsîndu-se 
să se impregneze bine. Se usucă în- 
tr-un mediu fără praf, în stare întinsă, 
pentru a nu forma cute. în acest scop 
se va prinde cu cîrlige pe o sfoară 
perfect întinsă, atîrnîndu-se eventual 
şi în partea inferioară cîrlige la distanţe 
egale. 

Emulsia, impregnată acum în ţes㬠
tură, se sensibilizează cu o soluţie de 
azotat de argint. în 250 ml de apă dis¬ 
tilată se dizolvă 30 g de azotat de ar¬ 
gint. Operaţia de sensibilizare se face 
în camera obscură folosind o lumină 
galbenă. Ţesătură se întinde pe un 
geam curat şi se toarnă soluţia de 
azotat de argint în mod uniform. Se 
poate folosi un pulverizator, ceea ce 
permite o răspîndire uniformă a solu¬ 
ţiei şi un consum redus. Ţesătura se 


usucă la întuneric, la temperatura me¬ 
diului ambiant. Astfel s-a obţinut o 
ţesătură fotosensibilizată, substanţa 
fotosensibilă fiind bromură de argint 
care se formează în emulsia de al¬ 
bumină. 

O emulsie mai puţin sensibilă, pe 
bază de clorură de a/gint, se obţine 
folosind o altă reţetă. în 250 ml de apă 
distilată se pun 20 g de albumină şi 
se amestecă bine prin batere cu telul 
5-10 minute (sau folosind lin mixer 
electric). Soluţia se lasă să se limpe¬ 
zească şi se prepară în acest timp o 
altă soluţie,*dizolvînd în 250 ml de apă 
distilată 2 g de clorură de sodiu şi 
2 g de clorură de amoniu. Soluţia lim¬ 
pezită de albumină se amestecă cu 
cea de-a doua soluţie, se agită bine 
într-o sticlă, care se lasă 12-24 de ore 
bine închisă. 

Expunerea ţesăturii fotosensibile se 
face prin copiere într-o ramă de copiat. 
Negativul va trebui să aibă dimensiuni 
adecvate; eventuai se-poate realiza un 
montai de negative, lipindu-le cu bandă 
adezivă. Desigur, dacă necesităţile de¬ 
corative o cer, se pot folosi pozitive, 
obţinîndu-se imagini negative. Expu¬ 
nerea se face ia lumina zilei (lumină 
difuză), aşadar, negativul va fi deasupra 
ţesăturii. Dacă suprafaţa este relativ 
mare, se va presa negativul (sau mon¬ 
tajul de negativei cu o placă de sticlă 
curată şi de o nună transparenţă. 

Timpul de expunere se va determina 
experimental. In principiu, expunerea 
durează pînă cînd în zonele transpa¬ 
rente ale negativului apare o coloraţie 
bronz-aurie. Părţilor întunecate ale ne¬ 
gativului le corespunde o coloraţie 


Cînd a mai rămas circa un sfert din 
clişeu afară, se taie surplusul de ace¬ 
tofan (fig. 3). 

Se va căuta ca înainte de montare 
să se îndepărteze orice urmă de praf 
de pe geamuri şi de pe film cu o pensu¬ 
lă cu păr moale (de veveriţă). 

Dacă se face îndoirea ca în fig. 2 b 
şi (sau) se şterg cele două geamuri 
şi filmul cu o cîrpă moale, se obţine 
o electrizare ce duce la puncte de con¬ 
tact între acestea, urmate de formarea 
unor franje de interferenţă de tipul 
inelelor lui Newton (fig. 4), 


gălbuie. Verificarea se face în semi¬ 
întuneric, eventual numai într-un colţ, 
pentru a nu afecta contururile în cazul 
în care o expunere suplimentară este 
necesară. 

Pentru ca imaginea formată să ca¬ 
pete consistenţă, ea se tratează într-o 
soluţie de tonare-fixare. 

Soluţia A: în 250 ml de apă distilată 
se dizolvă 31 g de azotat de plumb 
sau acetat de plumb. 

Soluţia B: în 375 ml de apă distilată 
se dizolvă 95 g de tiosulfat de sodiu. 

Soluţia de tonare-fixare se obţine 
amestecînd şi agitînd soluţiile A şi B 
cu 24 de ore înainte de întrebuinţare. 
Dacă este nevoie, soluţia se filtrează 
înainte de a fi utilizată. 

Durata de imersiune a ţesăturii pen¬ 
tru tonare-fixare este de 7-10 minute, 
timp în care se formează o imagine 
brună. 

Ultima fază de lucru constă într-o 
spălare în apă curgătoare cel puţin o 
oră, urmată de uscarea ţesăturii într-un 
loc ferit de soare. Ţesătura se calcă 
cu_ fierul la o temperatură moderată. 

în final vom reda cititorilor modul 
în care se poate obţine albumina ne¬ 
cesară realizării reţetelor descrise. Se 
bate spumă cu telul sau cu mixerul 
un volum de 200 cm 3 de albuş de ou, 
care se lasă apoi să se limpezească. 
Albuşul limpezit se toarnă pe un geam 
foarte curat şi se lasă să se usuce 
într-un mediu lipsit de praf. Se obţin 
astfel 30-35 g de albumină. 

Desigur, obţinerea unor rezultate 
ireproşabile presupune o anumită î.n- 
demînare, care se cîştigă făcînd cîte- 
va lucrări de probă. 


TEHNIUM 2/80 







IfiiliiI 


APLICAŢII 

Un circuit foarte simplu pentru măsu¬ 
rarea intensităţii luminii, utilizabil de pil¬ 
dă în scopuri fotografice, este arătat în 
fig. 7.11. O sursă de tensiune polarizează 
fotodioda. Curentul său invers, liniar cu 
iluminarea, este măsurat cu un instru¬ 
ment a cărui sensibilitate trebuie să fie 
conformă cu nivelurile de iluminare ce 
trebuie măsurate. Potenţiometrul permite 
reglarea indicaţiei la cap de scală pentru 
etalonare. O variantă mai perfecţionată a 
acestui montaj este cea din fig. 7.12. In¬ 
troducerea unui etaj de amplificare cu 
un tranzistor permite folosirea unui in¬ 
strument mai robust, de exemplu de 1 mA, 
şi măreşte sensibilitatea la lumină. 

Figura 7.13 reprezintă o schemă cu 
amplificarea sporită, în etajul final folo- 
sindu-se ca sarcină un releu ce se poate 
utiliza la diverse comenzi de automati¬ 
zare. La lumină, un curent apreciabil 
intră în baza lui T,, deblocîndu-1. Ca 
urmare, T 2 îşi micşorează curentul de 
colector, iar T 3 şi-l măreşte; releul an- 
clanşează şi închide contactele de lucra 
Atunci cînd lumina are variaţii lente de 
intensitate, pentru a uşura regimul ter¬ 
mic al tranzistorului final şi a face ca 
anclanşarea şi declanşarea releului elec- 


Fiz. M. MEGREANU 
Fiz. GH. BĂLLfJĂ 


tromagnetic să fie ferme, se poate utiliza 
o schemă cu circuit basculant Schmitt 
(fig. 7.14). Tranzistoarele T 2 şi T 3 , cuplate 
prin rezistenţa de emitor comună, con¬ 
stituie circuitul basculant; el este prece¬ 
dat şi urmat de cîte un etaj amplificator 
de curent continuu. Atunci cînd nivelul 
de iluminare al fotodiodei creşte (chiar 
lent), Tţ intră treptat în conducţie şi ten¬ 
siunea în colectorul său scade. La un 
anumit prag, reglabil cu potenţiometrul 
de 15 kf2, T 2 se blochează, iar T 3 intră 
brusc în conducţie. Ca urmare, T 4 con¬ 
duce şi releul anclanşează. Astfel, T 4 lu¬ 
crează în regim de comutaţie şi poate 
comanda o sarcină importantă fără a 
depăşi puterea disipată maximă admisă. 
Cînd nivelul de iluminare se micşorează, 
fenomenele se petrec în sens invers, iar 
releul declanşează. 

în schemele prezentate se poate utiliza 
oricare dintre fotodiodele cu siliciu in¬ 
dicate în tabel, în funcţie de scopurile 
urmărite şi de posibilităţi. 




7.12 BC 109 



12V 


7.13 


3xBC 108 



(URMARE 
DIN PAG. 5) 


O cutie adecvată pentru montarea 
aparatului este caseta pentru păstrarea 
diapozitivelor (de la magazinele cu ar¬ 
ticole foto). Alimentatorul se instalează 
pe fundul cutiei, iar betametrul propriu- 
zis pe capac. Poziţiile comutatoarelor 
vor fi marcate prin inscripţiile din sche¬ 
mă (PNP, NPN etc.). Bucşele pentru 
conectarea instrumentului şi soclul pen¬ 
tru tranzistor trebuie să asigure con¬ 
tacte ferme. Potenţiometrele pot fi li¬ 
niare sau logaritmice. 

Piesele cu valori critice sînt rezisten¬ 
ţele R 2 şi R 3 , care trebuie sortate la 
punte sau ajustate prin grupare serie- 
paralel. 

în realizarea acestui montaj, autorul 
a folosit o schemă de principiu recoman¬ 
dată de radioamatorul Y03 AVE. 




(URMARE DIN PAG. 17) 


Hrănitorul pentru substanţe mine¬ 
rale este mai mic şi prevăzut cu un 
singur jgheab. Alături de el trebuie 
să se găsească o vergea metalică 
pentru omogenizarea conţinutului ca¬ 
re, de obicei, absoarbe umiditatea din 
aer (praf de scoici, cretă, cărbune, 
pietriş etc.) — fig. 8. 

Adăpătorul trebuie să asigure apă 
proaspătă — la discreţie — păsărilor. 
Acesta se poate confecţiona dintr-o 
sticlă sau dintr-un vas cilindric de ta¬ 
blă care se aşază cu gura în jos într-o 
farfurie înaltă de cca 5 cm. La margi¬ 
nea vasului se crestează un mic ori¬ 
ficiu prin care apa se scurge pe măsură 
ce se goieşte farfuria. Un vas cu ca¬ 
pacitatea de 5-6 litri asigură apa nece¬ 
sară pentru cca 100 de găini, cu condi¬ 
ţia de a fi umplut de 2-3 ori pe zi 
(fig. 9, 10). 

Pe scurt, acesta este utilajul necesar 
pentru întreţinerea păsărilor într-un 
adăpost de capacitate redusă. Prezen¬ 
ţa în faţa adăpostului a unui teren aco¬ 
perit cu iarbă — de preferinţă lucernă 
sau trifoi — sporeşte capacitatea pro¬ 
ductivă a păsărilor, asigurîndu-le un 
aport de hrană proaspătă, bogată în 
vitamine pe toată durata sezonului 
cald. In acest caz trebuie luate măsuri 
pentru ca păsările să aibă şi în timpul 
cît se găsesc la iarbă verde hrănitoa¬ 
rele şi adăpătoarele necesare. 


TEHN1UM 2/86 


19 









i PlîîfEi 


mmmi 

muiiu” 


Parapragul este menit să etanşeze 
partea de jos a uşii, dar, în acelaşi timp, 
poate avea şi o altă funcţionalitate 
ambientală, de natură estetică: sus- 
pendîndu-l de un cui, punîndu-l pe 
fotolii sau canapele în camera copiilor, 
va fi o adevărată bucurie pentru aceş¬ 
tia, amuzîndu-i copios. 

Pentru «omida» din imagine — «Me- 
larina» — s-au folosit: 60 cm de cergă 
sintetică pufoasă bej; două sculuri de 
melană tip «Irina» (unul maro-roşcat, 
iar altul roşu-rubiniu, fiecare de 100 g); 
cîteva fire de melană albă, albastră şi 
neagră; 80 cm de şifon; 7 m de şnur 
roşu răsucit, mătăsos; 50 cm de elas¬ 
tic; materiale secundare textile mărun- 
ţite pentru umplerea burdufului. 

Parapragul tip omidă pe care vi-l pro¬ 
punem se compune din două părţi 
distincte: capul şi trunchiul. Preferind 
un trunchi mai voluminos, s-a confec¬ 
ţionat, în mod special, un săculeţ din 
şifon, cu lungimea de 80 cm şi dia¬ 
metrul de 27 cm, lăsînd unul dintre 
capete desfăcut, în scopul umplerii 
lui. După ce trunchiul este gata, se 
coase şi la acest capăt, urmînd ca 
apoi să se fixeze, în cîteva puncte 
foarte strînse, capul «Melarinei» — o 
minge uşor ovalizată — cu dimensiu¬ 
nile: lungimea de 30 cm, iar diametrul 
de 32 cm. 

Respectînd aceleaşi dimensiuni şi 
pentru husa ce urmează s-o realizăm 
din cergă sintetică, la cele două capete 
ale trunchiului şi la partea inferioară 
a capului vom executa tigheluri prin 
care vom introduce elastic pentru des- 
făţarea uşoară în vederea spălării. 

Husa destinată capului va avea for¬ 
ma, de asemenea, ovalizată. Cu mela¬ 
nă albă şi albastră se brodează ochii 
luminoşi şi expresivi, genele cu mela¬ 
nă neagră, iar gura cu roşu aprins. 

Pentru a-i spori farmecul, se fixează, 
cosind pe creştet, în părţi repartizate 
în mod egal, fire de melană maro-roş- 
cat (cîte 45 cm de fiecare parte), din 
care se vor împleti două codiţe legate 
cu funde, realizate din şnurul rămas. 
Nu trebuie uitat însă bretonul, lung de 
10 cm, mătăsos, care îi va adăuga 
«Melarinei» un aer ştrengăresc. Din 
aceeaşi melană se va executa şi se va 
fixa codiţa (cîteva fire maronii, lungi 
de 9 cm). 

După ce s-au îmbinat cele două părţ. 


Din şnur gros de mătase sau bum¬ 
bac (alb sau colorat), din sfoară, de 
asemenea albă sau colorată (după 
dorinţă), se confecţionează cu ajuto¬ 
rul unor mici fragmente de piele (roşie, 
neagră sau orice altă culoare) un cor¬ 
don modern, ce poate fi purtat la pan¬ 
taloni dintr-un material uşor, la o fustă 
sau o rochie din ţesătură de lînă sau 
bumbac. Bucăţile de piele pot proveni 
din mănuşi vechi sau din genţi de 
damă care nu mai sînt folosite. Ele 


se vor aplica peste capetele sforii sau 
şnurului, ascunzîndu-le şi împodo 
bind, totodată, în mod elegant, cor 
donul obţinut. 

Modul de confecţionare a cordonu 
lui reiese clar din desenele alăturate. 
Ele prezintă mai multe variante de cor 
doane: mai late sau mai înguste, cu 
mai multe sau mai puţine fragmente 
de piele. 

M. P. 


HM m00H MOBtRM 


M. PETROVICI 

ale parapragului, de la baza codiţei, 
cu ajutorul şnurului răsucit, se vor de¬ 
limita (prin strangulare) segmentele 
«omizii» — 7 intervale — la distanţe 
egale, din 10 în 10 cm, în lungimea 
corpului, în aşa fel încît şnurul să fie 
petrecut peste trunchi strîns şi înno¬ 
dat fără întrerupere, ca la coletele 
poştale. 

Cînd se ajunge la nivelul gîtului, 
pentru a-l marca mai bine, cu şnurul 
rămas se formează o fundă. Şi inven¬ 
tivitatea îşi poate croi drum mai de¬ 
parte... fixînd pe partea dorsală a cor¬ 
pului, în punctele de încrucişare ale 
şnurului, 7 pompoane roşii, bogate, 
pufoase şi bine rotunjite. 

Pentru executarea pompoanelor în¬ 
trebuinţăm două cartoane suprapuse 
(copertele unui bloc obişnuit de de¬ 
sen). Trasăm, cu ajutorul compasului, 

7 cercuri cu diametrul de 7 cm. Din 
centrul fiecărui cerc, tot cu compasul, 
vom contura alt cerculeţ în interiorul 
celui mare, diametrul lui fiind de 2 cm. 
Se decupează cele două cercuri con¬ 
centrice, apoi cerculeţele din interio¬ 
rul fiecărui cerc mare, totul în dublu 
exemplar. 

Vom trece melana roşie, în patru 
fire, printr-un ac mare, aţa fiind cît se 
poate de lungă, apoi, ţinînd cîte două 
cercuri suprapuse, înfăşurăm aţa pe 
grosimea cercului din mijloc spre ex¬ 
terior, fixînd nodul în partea dinafară, 
îmbrăcăm cercul de jur-împrejur cu 
melană în mai multe straturi suprapu¬ 
se, pînă cînd umplem orificiul, mic. 
Desigur, nodurile rezultate trebuie în¬ 
totdeauna să fie situate în partea ex- 
rioară a cercului mare. Cînd cercul 
este complet îmbrăcat, introducem 
vîrful foarfecelui între cele două car¬ 
toane pentru a tăia, exact la jumătate, 
firele de pe întreaga circumferinţă, ţi¬ 
nînd strîns cercul pentru ca firele t㬠
iate să nu se deplaseze. 

Se pregăteşte o aţă tare, de prefe¬ 
rinţă în nuanţa pompoanelor, care se 
trece printre cele două cercuri de car¬ 
ton legînd strîns mijlocul firelor tăiate, 
iar firul rămas se foloseşte ia prin¬ 
derea pomponului de şnurul răsucit. 

Rotunjirea pompoanelor cu foarfe¬ 
cele şi fixarea lor constituie ultimele j 
operaţii. | 




HUJIEEl 


ÎNCĂLŢĂMINTEI 


— Pentru o folosire mai îndelungată, 
încălţămintea va fi curăţată şi unsă cu 
un strat subţire de cremă de ghete sau 
de ceară. Un strat mai gros de cremă 
dăunează pielii, producînd în ea cr㬠
pături. 

— O dată pe săptămînă, încălţ㬠
mintea de piele se şterge cu o cîrpă 
umezită cu terebentină sau cu ben¬ 
zină. în felul acesta petele şs resturile 
de cremă dispar. Se întinde apoi un 
strat subţire de cremă şi cu o cîrpă 
sau cu o perie se obţine lustrul ne¬ 
cesar. 

— Pentru încălţămintea din piele 
moale, albă sau în culori deschise nu 
se foloseşte peria. Acest gen de în¬ 
călţăminte se curăţă în felul următor: 
se şterge suprafaţa de piele cu o cîrpă 
de lînă, apoi cu o altă cîrpă curată se 
întinde peste ea o cremă incoloră sau 
în culoarea pielii şi se lasă pentru 
uscare o noapte. Dimineaţa se şterge 
cu o cîrpă de lînă sau de catifea. în¬ 
călţămintea albă sau în culori deschise 
se şterge o dată pe săptămînă cu o 
cîrpă înmuiată în lapte sau smîntînă. 


— Dacă se observă că încălţămir 
tea de antilopă începe să lucească, 
aceasta se şterge cu o bucăţică de 
piele sau se curăţă cu o perie din păr 
aspru. 

— încălţămintea lăcuită nu se v 
ţine în apropierea surselor de călduri 
Cînd acest gen de încălţăminte n 
este purtată, trebuie, din cînd în cînd. 
să fie ştearsă cu o cîrpă înmuiată î 
lapte, elasticitatea feţei încălţămintei 
de iac o asigură ungerea acesteia c 
ulei de ricin sau cu glicerina. Locurile 
cu luciul vătămat se şterg cu ceapă 
tăiată, după care se_ lustruiesc cu 
cîrpă moale, uscată. în lipsa glicerinei 
se foloseşte vaselină. Tot pentru un 
lustru frumos, încălţămintea de lac 
poate fi dată, uneori, cu albuş de ou. 

— Este interzisă uscarea încălţ㬠
mintei ude iîngă surse de căldură. 
Pentru uscare se procedează în telul 
următor: se îndepărtează, cu apă rece, 
murdăria (sfatul acesta nu se aplică 
şi la încălţămintea de antilopă sau din 
velur) şi se umplu bine ghetele, pan¬ 
tofii etc. cu hîrtie. După cîteva ore, 
umezeala este absorbită de hîrtia din 
interiorul încălţămintei. 

— Pingelele din piele au o mai 
mare durată de utilizare şi devin mai 
puţin permeabile dacă sînt impregnate 
cu ulej de in fiert săli cu gudron ve¬ 
getal. în acelaşi scop se poate folosi 
şi un amestec, în părţi egale, de ceară 
galbenă şi grăsime de berbec cu care 
se ung pingelele de mai multe ori. 

Pentru impregnarea feţei şi a pin¬ 
gelelor încălţămintei de vînătoare şi 
sportive se utilizează un amestec pre¬ 
gătit în felul următor: se topesc la foc 
slab, într-un vas, 50 g de parafină şi 
se adaugă: 200 g de ulei de in fiert, 
100 g de soluţie de lipit cauciuc şi 
100 g de terebentină. Pentru a obţine 
elasticitatea materialului pe care ur¬ 
mează a fi folosit amestecul, se com¬ 
pletează cele de mai sus cu 100 g de 
ulei de ricin. După impregnare, încăl¬ 
ţămintea se lasă pentru uscare cîteva 
'zile. 

MARIA PĂUN 


20 


TEHNIUM 2/80 










E 

S 

I 

G 

N 



Fig. 6 


INTERIOR'80 

E. VARGHEŞ, designer 

în numărul trecut am sugerat două .nu durează mai mult ca manevra de 
variante de amplasare a garniturilor extensie a unei canapele industriale, 
de hol, una din garnituri fiind con-- Pentru restul garsonierei, o variantă 
struită de amator după principiul mo- de mobilare este prezentată in fig. 4. 
ciulelor Aici vedem amplasată lingă fereastră 

Vom relua ideea aplicînd-o la mobi- o masă obişnuită 60x100 cm cu 4 
larea funcţională a unei garsoniere fo- scaune, un perete despărţitor format 
losind patru module cu spătar si două dintr-un dulap scund cu 3 uşi, peste 
fără spătar (taburete). ' care este montată o aşa-zisă «grilă». 

Un fragment din planul unei garso- formată din rafturi dimensionate după 


prindă toate piesele). într-unul din 
numerele viitoare ne vom ocupa de 
construcţia unui asemenea corp, ca 
şi de construcţia unei grile. Dar oricît 
de ingenios vom mobila o încăpere, 
nu vom putea crea o ambianţă adec¬ 
vată fără o iluminare potrivită. 

Lumina zilei care pătrunde în înc㬠
pere pe ferestre poate fi «filtrată» prin 1 — cutie de lemn 
perdele, de obicei, albe sau colorate 2—diblu 
în nuanţe foarte pastelate Trebuie să J - c Jjb |ast|c pen tru 

evităm perdelele cu model in ţesătură, r eg |£ fea înălţimii 
deoarece, pe lîngă o importantă ab- 5 _ difuzor lumină 
sorbţie de lumină, mai au şi efectul 
destul de neplăcut al unei suprafeţe 
cu model «frămîntat», greu de supor¬ 
tat cu restul lucrurilor din încăpere şi 
foarte obositor. 

în orice caz, vom evita perdelele cu 
flori brodate cu roşu sau alte culori 
vii, care vor deveni inevitabil puncte 
de concentrare vizuală obsesivă şi 
care vor «deturna» privirea de la restul 
încăperii, oricît de rafinat ar fi mobilată. 

•Perdelele se vor monta pe galerii vop¬ 
site în culoarea zugrăvelii sau tapetate 
cu tapetul din încăpere. Se mai îm¬ 
bracă galeriile şi cu stofă din tapiţeria 
mobilei existente sau se pot furnirui 





niere este reprezentat în fig. 1, unde 
vedem aşezate 6 module în varianta 
«colţ de conversaţie». 

Să privim acum fig. 2 — în noua va¬ 
riantă, cele 6 module s-au asamblat 
într-un confortabil pat de două per¬ 
soane. 

Pentru ca modulele să nu se depla¬ 
seze în timpul nopţii, vor fi prinse între 
ele cu ajutorul unor piese metalice în 
formă de U (scoabe), conform fig. 3. 
Piesele se confecţionează din tablă 
de fier de 1,5 mm grosime. Pentru a 
nu împiedica închiderea capacului, se 
va pili în cantul peretelui lăzii un lăcaş 


mărimea obiectelor ce le vom aşeza, 
în ceea ce priveşte asocierea obiecte¬ 
lor, trebuie să fim foarte precauţi; 
alături de cîteva cărţi frumos legate 
se mai pot aşeza sfeşnice de argint 
sau cupe, unul sau două obiecte de 
ceramică artistică, o colecţie de pipe 
şi multe flori. Trebuie să avem în ve¬ 
dere că prin această «grilă» trebuie să 
treacă lumina de la fereastră, deci să 
nu o încărcăm excesiv. Deşi a devenit 
o obişnuinţă ca o mulţime de instalaţii 
acustice să fie stivuite pe rafturi de 
bibliotecă, «la vedere», considerăm că 
este mai practică montarea lor într-un 




natur, după care se lăcuiesc incolor 
mat (palux). în comerţ se găsesc ga¬ 
lerii băiţuite şi lustruite care se potri¬ 
vesc numai la mobila băiţuită şi lus¬ 
truită. Galeriile din profil de aluminiu 
se pot folosi mai ales în bucătării, 
unde avem contururi decorative de 
aluminiu la mese şi dulapuri. 

în fig. 5 vă sugerăm două variante 
de coasere a perdelelor. Pentru a şti 

(CONTINUARE ÎN PAG. 23) 


mmmm 


adîncime egală cu grosimea dulap special, care le fereşte de praf 
scoabei. în timpul zilei, scoabele pot şi de loviri accidentale. Dacă totuşi 
sta în lăzi. Pentru a evita deplasarea dorim să le lăsăm la vedere, este mat 
pernelor, vom coase pe două părţi ale comod să le montăm lîngă fotolii, pe 
pernei cîte un şiret lat şi subţire la o masă special construită şi amplasată 
culoarea stofei, pe care îl vom înnoda într-un colţ; dacă numărul aparatelor 
sub capac. După închiderea lăzii, şi- şi volumul lor sînt mari, atunci se pune 
returile strînse sub capac nu mai per- problema construirii unui colţ muzical 
mit deplasarea pernei. Asamblarea (prin amenajarea unui corp cu rafturi 
modulelor în formă de pat şi invers dimensionate în aşa fel incit să cu- 




1 — măsuţă pătrată 

2 — lampă 

3 — măsuţă de servit 

4 — corp cuprinzînd aparatură 
audio, cărţi, obiecte etc. 



HJ 


galerie 


rana 


ou 










SUPORT SOCLU 


l/f 


I 


- TUB FLUORESCENT 


© 



© 


2 


©, 


-SOCLU (FASUNG) 


bucătărie 

5 — corp bibliotecă dulap 

6 — comodă cu grilă 
? — masă 

8 — scaun 







TEHNIUM 2/80 


21 






REVISTELOR 


REGULATOR 
DE TENSIUNE 


Prin deschiderea convenabilă a unui anumite limite. D, este F 407, iar tiris- 

ţiristor se poate regla tensiunea de torul trebuie să reziste la 500 V şi 5 A. 


ieşire a montajului. 

Cu această tensiune aplicată unui 
motor, turaţia sa poate fi variată în 


Dl 3 

r 

^Rl 33 k 

' ' —>-Tt 


220 v r 

1 r 2 




J240k - 

-Ci 47pF/25V = 

m C 2 

10 k i 



400 pF 

.A" 

R 3n 

~1 


—- 

1,5kljl 

Ijyrl R 4 IO/ 6 W 

-- (A 


RECEPTOR US 


Receptorul este destinat comunica¬ 
ţiilor radio prin sateliţi în banda de 10 m 
pentru emisiuni telegrafice (CW) şi cu 
bandă laterală unică (SSB), acoperind 
zona de frecvenţe cuprinsă între 29,3 şi 
29,6 MHz. Semnalul recepţionat este 
amplificat de tranzistorul cu efect de 
cîmp de tip BF 245 şi aplicat etajului 
mixer ce conţine două diode KD 514 
(diode Schotky). în locul lor pot fi mon¬ 
tate două diode de detecţie cu contact 
punctiform Tot la mixer soseşte şi com¬ 
ponenta semnal de la oscilatorul local 
(tranzistor BC 107), care generează sem¬ 
nal cu frecvenţa cuprinsă între 14,6 şi 
14.8 MHz Alimentarea- oscilatorului este 
stabilizată cu o diodă PL8V2Z. In urma 
mixării celor două semnale se obţine 
audiofrecvenţa, ce se aplică prin L s 
amplificatorului AF. Acesta poate debita 
semnal îh căşti cu impedanta mai mare 
de 50 Q. 


Bobinele se construiesc pe carcase cu 
diametrul de 6 mm şi miez de ferită. 
Astfel, L 1} L 2 şi L 3 au cîte 7 spire CuEm 
0 0,25. L 3 are priză la spira 2, L 4 are 
12 spire CuEm 0 0,25 cu priză la spira 4, 
iar Ls are 400 spire CuEm 0 Q,09 bobi¬ 
nate într-o oală de ferită. Circuitele de 
intrare se acordă pe 29,45 MHz. Dio¬ 
dele V 2 , V 3 , V u sînt IN914. Tran- 
zistoarele pot fi înlocuite astfel: V 8 , V 9 , 
V 10 — BC 177, V 12 — AC181, iar 
V 33 — AC180. L 5 se poate bobina direct 
pe un miez de ferită. Sensibilitatea mon¬ 
tajului este mai bună de 0,5 (iV. 


«RADIO» — U.R.S.S. 


SINCR0DINĂ 


Elementul principal îl constituie tran¬ 
zistorul MOS FET 50673. 

în grila 1 (G 1) este construit osci¬ 
latorul local tip Colpitts. Pe grilă 2 se 
aplică semnalul provenit din antenă. 
Atît circuitul de intrare, cît şi oscila¬ 
torul sînt acordate simultan printr-un 


condensator 2x30 pF. Din drena tran¬ 
zistorului, prin intermediul unui filtru! 
trece jos,se culege semnalul de audio- 
frecvenţă. 


«RADIO COMMUNICATION» — 
Anglia 


10Ka AF 


«ftfSLODY TECH^SSK» — 
R.P. Polonă 


I" F I 


r ?fc 




DETECTOR 

DE PRODUS 


Cu două tranzistoare BC 108, BC 109 
se poate realiza un detector de produs 
cu parametri ridicaţi. Pe baza tranzis¬ 
torului 1 se introduce semnalul recep¬ 
ţionat, iar pe baza tranzistorului 2 
semnalul de la oscilatorul local. 


Colectoarele celor două tranzistoare 
au ca sarcină comună o bobină de 
1 mH de pe care se culege şi semnalul 
rezultat. 



10 lnF^_ 


VB KT208M 
f/7* 20OK 


V3, VW KT 10^B VtZMiillA 

._ x X!1*20Gk 


1,5... 2,5 m A 


018 W X Z08 


Luci ante care voi fi ui¬ 
mise spre publicare redac- 
tiei noastre vor fi scrise citel, 
iar desenele chiar daca sînt 
în creion vor trebui să res¬ 
pecte normele STAS Art. 
colele nepublicate nu vor fi 
restituite autonlor 




LI LZ r-fH 
05 4=|5js 

1,0X208 


J- 4, J —I™ UIU mU Un VA 

ŢO,OJJ X*0B 

\Jt , 


JL 

UWk 

vi11 

AM 


f CISTSL 

m tz\ 

O/J 0/6200 ffR } 


070,1 K/J 8.2 K 


V6 KT3/25 V7 £8145 


- h2ir 

V/3 M0/6A 


TEHNIUM 2/80 


I 




RECONDIŢIONAREA 

TOLELOR 


în practică se ridică de foarte multe 
ori problema rebobinării unor trans¬ 
formatoare sau confecţionării de trans¬ 
formatoare noi din tole vechi, cu urme 
vizibile de coroziune (rugină). Tolele 
ruginite nu sînt utilizabile pentru con¬ 
fecţionarea transformatoarelor, deoa¬ 
rece prin ruginire se reduce secţiunea 
utilă a miezului şi creşte volumul to- 
ielor. Curăţirea prin metode mecanice 
(polizor, hîrtie abrazivă, perie de sîrmă 
etc.) nu dă rezultate eficiente. Proble¬ 
ma se poate rezolva prin dizolvarea 
chimică a ruginei şi pasivarea toîelor 
împotriva coroziunii ulterioare cu peli¬ 
cule chimice rezistente, urmată de o 
eventuală lăcuire: 

Rezultate optime se obţin după ur¬ 
mătorul tratament; 

1. Spălare şi degresare 

Tolele demontate se aşază într-un 
vas emailat sau din piastic şi se aco¬ 
peră pentru 24 de ore cu o soluţie de 
10-15% hidroxid de sodiu (sodă caus¬ 
tică, NaOH). 

De pe tolele astfel degresate şi în¬ 
muiate se desprind uşor urmele de 
vopsea, hîrtie etc. 

2. Decapare 

Tolele degresate se tratează cu o 
soluţie de 7-14% acid fosforic (H 3 POJ. 

Tratamentul durează 10-30 de mi¬ 
nute (ia straturi foarte groase de ru¬ 
gină — pînă la o oră), timp în care 
tolele sînt agitate de mai multe ori. 
Toieîe astfel decapate se spală cu 
apă şi se usucă la un loc cald. 

3. Protecţia anticorosivă 

Tolele decapate în acid fosforic se 

acoperă cu un strat de fosfat de fier 
foarte subţire. Acest strat prezintă 
proprietăţi anticorosive dacă este ceva 


ORIZONTAL 

1, Măsurători radio; 2) Curent elec¬ 
tric (pi.) — Masa constructorului ra¬ 
dio; 3) Dan şi Petrică, constructori 
radio — înmagazinează muzică — Bun 
contra paraziţilor; 4) în eter— Festive 
sau nu; 5) Radioreceptor — Notaţie 
la circuite integrate — A aduna; 6) 
Radio fără baterii — Constantin Ca- 
zacu — Tip de tub electronic; 7) Vine 
de la telex; 8) Lumea undelor — A 
şaptea e fiimul; 9) Partea din avai a 
piciorului de pod — Ore!; 10) Cap de 
mufă! — Perforaţii tehnice. 


mai gros. îngroşarea stratului de fos¬ 
fat se face într-una din soluţiile de 
fosfatare preparate după cum urmează; 

Baia a) Se dizolvă într-un litru de 
apă 30 g de azotat de zinc, Zn(N0 3 ) 2 
şi 300 g de soluţie 10% acid fosforic 
(H 3 P0 4 ). Se adaugă, încet, soluţia 
concentrată de hiroxid de potasiu 
(KOH) pînă cînd începe formarea unui 
precipitat alb. 

Baia b) într-o soluţie de acid fos¬ 
foric 7-8% se adaugă 50 g de azotat 
de sodiu (NaN0 3 ) şi oxid de zinc 
(ZnO) pînă cînd acesta nu se mai 
dizolvă. 

Baia c) Se dizolvă 50 g de azotat 
de zinc şi 50 g de fosfat primar de 
sodiu (NaH 2 P0 4 ). 

Cu una dintre soluţiile a, b sau c, 
încălzită la 40-6G°C, se acoperă într-un 
vas din piastic tolele timp de 10-30 de 
minute. Se agită toieie, schimbîndu-ie 
poziţia în vas. Toieie astfel tratate se 
spală cu apă şi se usucă la cald. 

Stratul complex de fosfaţi de zinc 
şi fier astfe! format are proprietăţi 
anticorosive deosebite şi, totodată, 
este şi un bun izolator electric, lucru 
important la construcţia transforma¬ 
toarelor, nemaifiind necesară adău¬ 
garea foliilor de hîrtie. 

~ 4. Lăcuirea 

Lăcuirea toielor fosfatate este obli¬ 
gatorie doar pentru aparatura ce ur¬ 
mează să funcţioneze în mediu coro¬ 
siv, Toieie fosfatate se lăcuiesc cu 
orice lac pe bază de ulei. Aplicarea se 
face la diluţii mari de lac în solvent, 
pentru a obţine straturi cît mai subţiri 
şi se realizează prin pulverizare. 


VERTICAL 
1) Localizare radio — Grup; 2) In¬ 
strument de măsură; 3) Dragu Petre; 

— Pentru mecanismele radiorecepto¬ 
rului; 4) Personaj al lui Creangă — 
înregistrări pe disc sau bandă; 5) Marcă 
de radio— Pe margini rar! 6) Deplasez 

— Pe ţărm; 7) Difuzor sau... — în ze¬ 
firi; 8) Tub gol! — Teze pe dos — 
Plantă (pl.); 9) Ghidaj pentru aero¬ 
nave; 10) Arată pe scală — Febră fără 
temperatură; 11) în secţiune! — Blin- 
dări. 

IOAN ALEXA 



SEMN 
DE CARTE 

Pentru acest semn de carte avem 
nevoie de 20-25 cm de panglică or¬ 
namentală, cîteva fire de melană tip 
«Irina», 10-15 cm de panglică (lată 
de 5-6 cm) de mătase (albă sau 
roză) şi o bucată de carton. în pri¬ 
mul rînd realizăm capul tăind din 
carton forma feţei (0 5 cm), peste 
care se aşază un strat subţire de 
vată. Totul se îmbracă acum cu 
panglică de mătase. Din firele de 
melană se împletesc codiţele, care, 
ia rîndul lor, se lipesc pe partea 
din spate a capului, încadrînd şi 
faţa. Pe panglică desenăm chipul 
unei fete. La sfîrşit lipim panglica 
ornamentală. 



MIC DICŢIONAR 
FILATELIC 

Âpareiaj — desen care imită modul 
de aşezare a elementelor unei zidării 
aparente, cu cărămizile dispuse tipic, 
în speciai ia zidurile de faţadă ale unui 
edificiu. Acest tip de desen a fost uti¬ 
lizat ia ornamentarea cadrului din ju¬ 
rul cercului perlat, !a mărcile clasice 
româneşti din anii 1866—1877. 

Bandă — ansamblu alcătuit din mi¬ 
nimum trei mărci poştale identice, ne¬ 
separate, în poziţie orizontală sau ver¬ 
ticală; ştraif. 

BureiaJ — desen executat din linii 
fine, încrucişate sau paralele, care 
serveşte drept fond şi din care se de¬ 
taşează desenul principal al mărcii 
poştale. 

CartofUie — disciplină care se ocu¬ 
pă cu colecţionarea, studierea şi ex¬ 
punerea, după anumite criterii tema¬ 
tice, ştiinţifice, artistice etc., a cărţilor 
poştale ilustrate. 

Central — prezentarea unei mărci 
poştale în cadrul lăsat de dantelură 
sau de tăieturile marginale, care îl se¬ 
pară de mărcile învecinate. Un bun 
centraj se caracterizează prin inte¬ 
gritatea timbrului, cu marginile egale 
pe toate cele patru părţi (margini, în 
principiu, egale cu jumătatea spaţiului 
care separă două timbre). 

Coală — ansamblu format, în ge¬ 
neral, din 50 sau din 100 de mărci 
poştale, nedesprinse una de alta, de 
obicei de formă dreptunghiulară, mai 
rar de altă formă, grupate în rînduri 
de cîte 10, tipărite pe aceeaşi foaie 
de hîrtie şi variind între ele după tipul 
de imprimare sau după dimensiunile 
lor. 

Colită — coală miqă de hîrtie pe 
care este imprimat un ansamblu al¬ 
cătuit din una sau din mai multe mărci 
poştale, identice sau nu, acoperind o 
suprafaţă mai mare decît a mărcilor 
cuprinse şi avînd, uneori, pe margini, 
inscripţii sau ornamente legate de 
tema sau de ocazia cu care a fost lan¬ 
sată respectiva emisiune. 

Dantelat — cu marginile dinţate, 
zimţate, perforate. Această perforare 
a fost făcută, iniţial, pentru a uşura 
separarea timbrelor din aceeaşi coală. 
Cuvîntul dantelat este urmat, întot¬ 
deauna. de o cifră ce indică numărul 
de dinţi conţinuţi pe o lungime de 
2 cm, care poate fi imediat evaluată 
cu ajutorul odontometruiui. 


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 



Ing. IOSIF LINQVAY 


PRIN RADIO 


' MIUM 2/8© 



cît material este necesar, trebuie să 
tăiaţi din hîrtie de ziar nişte ştraifuri 
pe care le lipiţi cap la cap şi le pliaţi 
după model; întinzînd pliurile hîrtiei şi 
măsurînd lungimea totală, aflăm cît 
material trebuie să cumpărăm pentru 
perdelele noastre. Cînd avem un perete 
întreg cu geamuri, galeria şi perdelele 
vor avea lungimea întregului perete, 
iar înălţimea va fi aleasă în aşa fel 
încît perdeaua să «cadă» pînă aproape 
de podea (aproximativ 5 cm). 

Vă prezentăm mai jos o variantă in¬ 
teresantă de iluminare acentrică cu 
lămpi fluorescente mascate într-un 
difuzor de lumină original, de efect şi 
uşor de construit. Instalaţia electrică 
o lăsăm pe seama electricianului au¬ 
torizat, singurul în măsură să reali¬ 
zeze o lucrare corectă. în centrul ta¬ 
vanului se montează o cutie de lemn 
vopsită în culoarea zugrăvelii, unde 
montăm droselul, condensatorul şi 
starterul. De aici plecăm cu un cablu 
cu 3 fire, care va face o uşoară săgeată 
pe tavan pînă la punctul nou unde vom 
agăţa lampa (atenţie la diblul din ta¬ 
van, care trebuie să fie foarte bine 
încastrat!); de aici, cablul se agaţă în- 
tr-un cîrlig şi coboară pînă la o înălţi¬ 
me pe care o putem regla dintr-o bu¬ 
clă, conform fig. 6. Construcţia lustrei 
este simplă şi uşor de dedus din fig. 7. 
Cele patru socluri se prind două cîte 
două pe cîte o bucată de tablă; cele 
două bucăţi de tablă, cu soclurile 
montate şi găurite la centru, se mon¬ 
tează pe o tijă de metal ţ& 4 mm 3 falcia- 
tă la capete, care se distanţează pre¬ 
cis cu ajutorul unui tub de PVC tăiat 
în aşa fei încît să permită introduce¬ 
rea uşoară a lămpilor în socluri. 

Difuzoru! de lumini se construieşte 
dintr-un ciorap, pantalon din bumbac 
alb sau material sintetic alb, căruia îi 
tăiem vîrful şi introducem în ei cercuri 
de sîrmă galvanizată 0 2 sau 2,5, su¬ 
date la capete. Cercurile vor fi de di¬ 
verse diametre şi se vor monta ia dis¬ 
tanţe diferite, în funcţie de gustuî fie¬ 
căruia. 

23 






WELTMANtf H. — Sibiu 
Releu cu anclanşare la 2,5 V se 
poate găsi foarte greu; deci schema 
propusă nu este publicabilă, 

PÂUU IQAN — Craiova 
Adresaţi-vă unei cooperative spe¬ 
cializată în depanări radio-TV 
STĂNESCU DAN — Bucureşti 
Pentru osciloscop se folosesc tuburi 
catodice cu deflexie eleetrostatică;deci 
nu cele pentru televizoare. 

Sperăm că aparate produse la Ti¬ 
mişoara se vor găsi în curînd în co¬ 
merţ. 

CH1RILĂ O. MARIUS — Ocna 
Mureş 

Aşteptăm alte montaje — acesta este 
nepublicabil. 

TEODOSIU DAN — Bucureşti 

Schema propusă de dv. este copiată 
greşit din alte lucrări. 

SIMIONOVICI VIRGIL — Cluj- 
Napoca 

Nu cunoaştem cartea la care vă 
referiţi. 

CJUCĂ MIHAI — Brăila 

Am reţinut sugestiile dv. 

COMAN BENOIU — Slatina 

Am reţinut materialul spre publicare. 


STAN PETRICĂ — Drobeta- 

Turnu Severin . 

Reveniţi cu alt material. 
GOLUMBOVICI DAN — Bucu¬ 
reşti; FIROÎU DANIEL-Bucureşti 
In limita spaţiului disponibil. 
DANCIU MIHAI — Vişeul de Sus; 
MOZEi iOAN — jud. Arad; ALBERT 
TQMA — iaşi; BiRĂU LUIGI - 
Hunedoara; H. ONISIUC - Saşi; 
BĂDICA LIVIU — Ploieşti; SVAN- 
CIU N. — Brăila; PASCU DAN - 
Bucureşti; AVASILICHIOAIEI C. 
— Botoşani 

Materialele primite de la dv. nu în¬ 
deplinesc condiţii de publicare. 
BERCEA VALERIU — Timişoara 
Materialele publicate la rubrica «Re¬ 
vista revistelor» nu totdeauna au pre¬ 
zentat toate detaliile constructive, din 
lipsă de spaţiu. Construiţi un compre¬ 
sor de dinamică după articolul publi¬ 
cat în 1975, nr. 1, pag. 10. 


IOANIDA COSTEL — Argeş 

Amplificatorul de antenă publicat în 
nr. 10/79 nu poate fi realizat dec'rt cu 
tranzistoarele indicate în schemă. 

TOTE GK IOAN — Zimnicea 

Schema trebuie experimentată Vă 
recomandăm să folosiţi o schemă pu¬ 
blicată în «Tehnium». 


BABUŞ VLADIMIR — Ploieşti 

Intrarea unui decodor stereo se cu¬ 
plează la ieşirea discriminatorului din 
receptor. Ieşirile decodorului se cu¬ 
plează la cete două amplificatoare AF. 

HURMUZ CĂLIN — laşi 

Materialul trimis la redacţie ş mai 
fost publicat în «Tehnium». 


2SC634A 


2SC633A 


REC/PB AMP SECTION 


SERVO AMP SECTION 


GRIGOROV BORSS — Tuicea 

Partea de înregistrare-redare magnetică a complexului TC-219 este 
stereo, montată cu elemente clasice. 

In schemă sînt prezentate preamplificatoarele, oscilatoarele de ştergere 
şi premagnetizare, precum şi sistemul de reglare automată a vitezei motorului. 

Valorile componentelor şi tipul diodelor şi al tranzistoarelor sînt arătate 
pe schemă. 


if T n 

4 ■ 


£ 

'u (F) 


1 u 


MU V_ ~L ' 


Tu 



_ Lowr 

■ L3L 



uu 

fi 

fei 

iff 


5