Tehnium/1980/8009

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

■nu hi t iun l ~ u ”■■ •"' ■ 1 “ ■ j .■* i

CONSTRUCŢII PEMTPy A^SÂTQRI

SLJIV1AR

ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ. PRODUCŢIE
RADSOYEHNICĂ PENTRU ELEVI
Tranzistorul bipolar
Comutatoare electronice
Circuitul basculant astabil

CQ-Y©.

Bip-Tone

Cuplor pentru antenă
Compresor de dinamică
Multiplicator cu varactor

CITITORII RECOMANDA.

Automat pentru lumină
Alimentator diferenţial
Adaptarea cablajelor
Generator
Lumină dinamică
Fecvenţmetru

O idee cu microîntrerupătoare

TEHNICĂ hfODE&MA .

Releu fotoelectronic cu lumină moduia
Ohmmetru electronic
Dispozitive optoelectronice
ECONOMISIREA ENERGIEI ....
Izolaţia termică

ATELIER.

Capacimetru numeric

AcJTU VL'T .

Carburatorul Jikov 32 EDSR
Toţi am fost începătorii

DESIGN...

Interior '80

PENTRU TINERELE GOSPODINE
! Husă pentru radiocasetofon
| Colţ de lucru

î Etajeră

Ş FOTOTEHNICĂ.

I Proiecţia diapozitivelor

t Filme AGFÂ-Gevsert

I Grade de sensibilitate

Codificarea hîrtiei AGFA-Gevaert
v CALCULATORUL DE BUZUNAR .

PUBLICITATE.

întreprinderea de aparate electrice de
măsurat Timişoara

, REVISTA REVISTELOR.

î BFY 90

Indicator pentru reţea

Tester
VU-metru
Corector de ton

MOZAIC.

Carnet editorial
Şah

Cuvinte încrucişate
Yoga şi somnul

Radioservice

pag. 2-3
pag. 4-5

pag. 6-7

pag. 8-9

pag. 10-11
ită

pag. 12
pag. 13
pag. 14-15

pag. 16
pag. 17

pag. 18-19

pag. 20
pag. 21

pag. 22'

pag.. 23

pag. 24

UN NOU AN UE ÎNVĂŢĂMÎNT
UHU SEMNUL CALITĂŢII

CREŞTERI SEMNIFICATIVE PENTRU
ROMÂNEASCĂ

I In î ou' în de Invăţâmfrsî copulaţia
şcolară m reprezenta 28,2% din totalul
îopc aţiei ţi îl faţa ds 25,4% cît repre¬
zenta In anul precedent şi 21,6% cit
nregîstrat h *865—1966:

j mării îtodenţ io- i are vor In
n cete 134 de facultăţi va depăşi

greşul întregii noastre societăţi.

Nu mai este astăzi un secret pentru
nimeni că, încă de pe băncile şcolii,
ingeniozitatea, fantezia, spiritul de cre¬
ativitate îşi găsesc un cadru adecvat
pentru afirmarea personalităţii tineri¬
lor. Mărturie au stat, nu cu mult timp
în urmă, numeroasele expoziţii ale
realizărilor elevilor, în care şi-au aflat
locul o mare gamă de aparate, insta¬
laţii, montaje, maşini-unelte funcţio¬
nale, panouri didactice etc. 3 alături de
numeroase repere preluate din pro¬
ducţia întreprinderilor.

începutul noului an de învăţămînt
impune organizaţiilor U.T.C. din şcoli
şi consiliilor asociaţiilor studenţilor
comunişti din facultăţi preocupări spo¬
rite pentru afirmarea potenţialului teh¬
nic şi ştiinţific existent pentru lărgi¬
rea gamei de acţiuni menite să pro¬
moveze activitatea de creaţie ştiinţifi¬
că şi tehnică, pentru urmărirea înde¬
plinirii planurilor de producţie, pentru
o colaborare şi mai strînsă cu tinerii
din întreprinderi sau unităţi de cerce¬
tare şi proiectare. Acţionînd cu fer¬
mitate pentru legarea tot mai strînsă
a învăţămîntului cu cercetarea şi pro¬
ducţia, factor determinant pentru reali¬
zarea unui învăţămînt modern, de înal¬
tă eficienţă, tineretul studios nu-şi va
precupeţi eforturile pentru a obţine
rezultate tot mai bune la învăţătură, în
munca de cercetare, pentru a-şi însuşi,
la un nivel tot mai înalt, cele mai noi
cunoştinţe, pentru a deveni buni con¬
structori ai socialismului, cetăţeni de
nădejde ai patriei.

Exprimîndu-şi adeziunea totală la
politica internă şi externă a partidului,
adînca preţuire faţă de neobosita ac¬
tivitate a tovarăşului NiCOLAE
CEAUŞESCU, pentru binele ţării,
pentru ridicarea României socialiste
pe cele mai înalte culmi de progres şi
civilizaţie, elevii, studenţii, cadrele di¬
dactice se angajează cu toată răspun¬
derea pentru ca noul an de învăţămînt
să marcheze o nouă etapă de perfec¬
ţionare a procesului instructiv-educa-
tiv, care să permită trecerea la o cali¬
tate superioară în şcoala românească
de toate gradele.

de " peşte .12" ori:

.■# înr aceeaşi, perioadă numărul "bur-
- sfertlor a crescut'...cu aproape -38-GOG;
pentru elevi şi cu circa 24 00G pentru"

# ih ultimii 10 ani numărul elevilor
din liceele industriale a crescut de

ii ■ doriri *n silvice ..a circa 35 ori,

domeniul fizicii, chimiei, biologiei, con¬
servării resurselor de energie etc. Ri¬
dicarea calitativă a nivelului ştiinţific
al lucrărilor prezentate fie de elevi, fie
de studenţi a reflectat atît o angajare
efectivă în colective de cercetare for¬
mate din cadre didactice şi specialişti
din producţie şi institute specializate,
cît şi un grad sporit de documentare
a autorilor prin abordarea unor lucrări
de referinţă cu caracter fundamental
şi de noutate în domeniul informaţiilor.

Extinderea şi diversificarea cercuri¬
lor ştiinţifice din şcoli, case ale tine¬
retului, întreprinderi şi institute de
cercetare, iniţierea unor noi forme de
activitate în domeniul cercetării şi crea¬
ţiei ştiinţifice şi tehnice vor asigura în
acest an de învăţămînt valorificarea
mai concrete a unui imens potenţial,
care, în cadrul unui sistem de educaţie
ştiinţifică şi tehnică, va putea participa
activ şi concret— cu soluţii şi realizări
practice, echivalate, nu rareori, In con¬
siderabile valori materiale — la pro-

Tradiţionaîul început de an şcolar
marchează cu plenitudine cîteva per¬
manenţe ale formării pentru muncă şi
viaţă a tinerei generaţii.

Astăzi educaţia, aşa cum se prac¬
tică nu numai în şcoală şi facultate,
ci şi în afara acestora, este strîns le¬
gate de nevoile societăţii, de produc¬
ţie, de proiectarea şi cercetarea ştiin¬
ţifică.

Greutatea specifică a educaţiei şi
formării pentru viaţă a tinerilor aflaţi
în băncile instituţiilor de învăţămînt,
începînd de la cel general şi terminînd
cu cel superior, se află tradusă în
gradul de integrare nu numai a pre¬
ocupărilor, dar şi a acţiunilor practice,
în munca productivă şi creaţia ştiin¬
ţifică.

Progresul întregii noastre societăţi,
faptul că în cincinalul viitor un rol tot
mai important revine ştiinţei, faptul că
începe deceniul în care vor fi realizate
în mare sarcinile făuririi societăţii so¬
cialiste multilateral dezvoltate acordă
învăţămîntului românesc un loc tot
mai important în organizarea temeinică
a calificării forţei de muncă, în per¬
fecţionarea pregătirii profesionale, în
asigurarea unei legături şi mai strînse

cu_ producţia şi cercetarea.

în prezent sistemul de învăţămînt
asigură şcolarizarea corespunzătoare
a întregului tineret, formarea cadrelor
necesare pentru toate sectoarele de
activitate economico-socialâ. Devenite
o fructuoasă tradiţie în pregătirea ti¬
nerei generaţii pentru viaţă, practica în
producţie va reprezenta circa o treime
din programele de învăţămînt, asigu-
rînd însuşirea deprinderilor necesare
exercităţii unor profesii utile care să
permite o rapidă încadrare în pro¬
ducţie.

Fapt elocvent pentru încetăţenirea în
fiecare unitate de învăţămînt a princi¬
piilor integrării îi constituie procentul
de peste 90 la sută (din unele profile,
chiar sută ia sută) al lucrărilor de
diplomă cu caracter aplicativ fie în
producţie, fie pentru autodota rea la¬
boratoarelor şi ateliereior-şcoală. Atît
în învăţămîntul mediu, cît şi în cel
superior a crescut ponderea activităţii
de cercetare ştiinţifică, numeroase se¬
siuni de comunicări pe pian local,
interjudeţean sau naţional evidenţiind
puternicul spirit creator al elevilor şi
studenţilor, orientarea tinerilor cer¬
cetători către probleme prioritare în

1. In ateliere-şcoală
cu o dotare tehnică su¬
perioară elevii liceelor
industriale deprind tai¬
nele meseriilor.

2. Viitorii specialişti
în metalurgie se fami¬
liarizează cu procesele
prelucrării ia cald în
halele de producţie pi¬
lot ale institutului poli¬
tehnic din Bucureşti.

TEHUSSUM 9/80

LUCRAREA DE MHIHA-
IN PRO ECT APLICATIV

Dispozitivul manual de îndoit pro¬
fite din sîrmă este simplu de con¬
struit, accesibil tuturor atelierelor de
lăcătuşărie sau celor cu profil artizanal.

Dispozitivul este alcătuit din trei
părţi principale:

— pîrghia de acţionare;

— sistemul de role de îndoit profile;

— placa de bază.

Pîrghia de acţionare confecţionată
din OL 37 este astfel executată pentru
a putea fi utilizată la mai multe dimen¬
siuni de sîrme.

In acest scop se frezează în ea o
gaură eliptică, gaură în care se va
monta rola mică mobilă, cea care în¬
doaie efectiv sîrrna.

Distanţa dintre cele două role —
roia mare fixă şi rola mică mobilă —
se poate modifica prin slăbirea şi apoi
strîngerea piuliţei de fixare, funcţie de
dimensiunea sîrmei.

Sistemul de role de îndoit profite
este alcătuit din două role profilate:

— roia mare, pe care se execută
îndoirea:

-— roia mică, ce execută îndoirea.

Ambele sînt construite din GLC 45.

Rom mare, ia sin du! ei, este alcătuită
din doua se mi role: superioară şi infe¬
rioară- Cete ricuă semirofe se asam-

rr.c * : e * ■ r •/ 4 < v trei

1 ‘ • - 1 1 c r ( t

Ir. cazul în cate dorim să executăm
c u.uu'C'1 ' tre¬

bui, 'pentru a scoate sima: îndoită sub

formă de cerc, să scoatem manivela
împreună cu rola mică de îndoire. în
acest caz, operaţia de îndoire ar fi
puţin productivă.

Pentru mărirea productivităţii, am
adoptat această soluţie a rolei din
două bucăţi asamblate prin ştifturi.
După executarea profilului este de
ajuns să ridicăm rola mică. Asambla¬
rea în vederea unei noi operaţii se face
foarte uşor, prin introducerea ştiftu-
rilor fixate într-o semirolă în găurile
celeilalte semirole. Rola mare este
fixată în placa de bază construită din
OL 37 şi care are formă de T. Placa
de bază are lungimea egală cu lungi¬
mea fălcilor menghinei în care se
prinde.

Pentru a confecţiona rolele cores¬
punzătoare îndoirii tuturor dimensiu¬
nilor de sîrmă, vom proiecta trei se¬
turi de role avînd următoarele dimen¬
siuni: setul 1 —06 şi 0 8; setul 2 —
p 10 şi 0 12; setui 3 — a 14 şi & 16.

La fiecare set de role vom utiliza o
singură manivelă cu o gaură eliptică
şi cu lungimea de 70 cm. Cele 3 seturi
de role vor fi confecţionate din cîte
două role cu următoarele dimensiuni:
setul 1 — roia mare R t =50 mm, rola
mică p —30 mm; setul 2 -— R 2 — 80 mm,
fj—30 mm; setul 3'— Rj=100 mm,
G=-30 mm Distanţele (C) dintre tete
două role corespunzătoare celor 3 se¬
turi sînt Cj—42 mm; C 2 —57 mm;
C ; ţ—■ 67 mm.

Placă suport

Semirolă inferioară'fixă AS 19-02

OLC 45

jŞaîfeă Grower

STAS 7664-66

14.10, 13J Piuliţă hexagonală
Wt 16x1,5

STAS 4071-71

5, 5.

Ştift de fixare ghid

STAS 7805-66

Semirolă sup. te-fixă

3 .

S. 12.

11 .

Plrghie

As/9-04

OL 37

Şaibă

STAS 2241-56

OL 3?

Rolă mică mobilă

I OL

m 1 HBAIl

Prin inaugurarea unei noi rubrici, «Scurt¬
circuit», fa începutul acestui an, am dorit să
venim r sprijinul activităţii cercurilor tehnico-
aţ 1 h ai ve din şcoli şi întreprinderi, de fa caseie
pion eriîor şl ale t neretului, precum şi In spri¬
jinul muncii tuturor categoriilor de constructori
amatori.

Numeroasele scrisori primite la redacţie după
cj iii la prin tio' anei e»t «te-au confirmat juste¬
ţea punctelor de vedere ce abordau fie aprovi¬
zionarea reţelei comerciale cu aparate electrice
de măsură şi control, fie absenţa unei game
diverse de produse pentru pasionaţii diferitelor
discipline, precum şi utilizarea mai judicioasă
a spaţiilor comerciale, fie calitatea aprovizionă¬
rii cu accesorii şi piese de schimb pentru bici-
clişfi sau prezenţa insuficientă m magazine a
seturilor de jocuri electronice şi electrotehnice.

Din păcate, ecoul articolelor noastre care
vizau probleme concrete ale muncii amatorilor
■a fost aproape inexistent în faţa organelor res-
ponsal te <j reic varea acestora Ministerul Co-

erţu nterior respectiv d rect! ie de spec a-
‘ tete nu a tspu s a criticiie aaresaîe în «Teh-
nium» n §80, c a propunerile avansate în
«Tehnium» ne 2/1980, nici ia problemele pre¬
zentate te «Tehnium» nr. Q/1S80. Scrisoarea re¬
dacţiei noastre înregistrată la M.C.I. sub numă¬
rul 08675/13.02,1980. nu a primit nici pînă astăzi

răspuns, des* conform prevede? o înscrise In
■Legea presei, acest răspuns trebuia să fie de
mult adus fa cunoştinţa cititorilor, in urma unei
anchete efectua.© fa 1 mişoara, m s-au dat toate
asigurările ca at arate e cer* <_e ele măsură şi
< l t 7. ~ vl ->; ! cit
mai repede introduse In circuitul comercial cu
condiţia concretizării aprobărilor ce ţin de Mi¬
nisterul Comerţului Interior.

în ceea ce priveşte aprovizionarea radioama¬
torilor, a celor care activează în cercuri' aplica¬
tive sau de creaţie tehmeo-ştiinţif icâ, am primit
răspuns numai de la întreprinderea de piese
radb şi semiconductor! Băneasa, care, în esenţă,
ne comunică următoarele: nu s-au înregistrat
restanţe ia fondul pieţei, In fiecare an s-au rea¬
lizat depăşiri faţă de contractele încheiate Ini¬
ţial, iar preţurile cu amănuntul se obţin numai
fa solicitarea M.C.L (deşi f.P.R.S.-Băneasa a
insistat în repetate rînduri pentru obţinerea aces¬
tor preţuri, nu s-a putut obţine finalizarea aceste?
acţiuni).

Am primit de asemenea, asigurarea că
f.P.R.S.-Băneasa poate livra comerţului orice
cantităţi din sortimentele în fabricaţie care au
fixate preţuri cu amănuntul. Aducînd mulţumiri
conducerii LP.R.S.-Băneasa (director comercial:
mg. Mihal Petrescu. şei serviciu desfacere: mg.
Fiorin Dobre) pentru răspunsul prompt şi com¬
petent ne întrebăm de ce şi celelalte unităţi
producătoare nu ne-au răspuns la problemele
acordate (şi lista lor cuprinde î.P.E.E.-Curtea de
Argeş, «Tehnoîon»-Saşi, «Electronica»-Bucu-
reşti şi nu în ultimul rînd, din nou. Ministerul
Comertufui Interior).

Sperăm că aceste rînduri vor avea în sfîrşit
un răspuns din partea forurilor responsabile.

de care dep nete, n ultimă instar i cal tea
muncii şi activităţii constructorilor amatori, a
cercurilor tehnico-aplicative şi de creaţie teh-
nico-ştiinţifică. în voluminosul pachet de scri¬
sori. primit zilnic fa redacţie găsim, de asemenea,
alături de noi propuneri de materiale, construc¬
ţii inedite realizate de cititorii revistei, numeroase
solicitări privind procurarea materialelor {Paul
Ivanov — Roman, Dumitru Harpa — Sinaia,
Marius Radu — Hunedoara, Vast Se Vieoan-
Sâ — Vatra Dorneî, Bogdan Ciorăneseu —
Bucureşti, Lică Enache— Brăila, Silviu fiaco-
vei — Botoşani), pnvmf 1 procurarea cai tioa. je-
lor de echivalenţe pentru tranzistoare (Comei
Tufă— Piteşti, Vasile Coroian — Căşei, Cluj),
a diferitelor volume de specialitate (Victor Nla»
rinescu — Lugoj, Ma»an Iinw — Lugoj,
Dumitru Cantaragiu — Rm. Sărat) etc.

Procurarea, materialelor destinate realizării
construcţiilor şi montajelor publicate în revistă
rărnîne o problemă, personală a constructorilor
amatori Pentru lămurirea unor detalii construc¬
tive şi pentru evitarea pierderilor de timp, în
cadrul articolelor propuse de cititori oferim şi
adresa autorilor pentru ca cei ce doresc să.
abordeze construcţia respectivă să. poată lua
legătura direct In noua rubrică a. revistei, «Car¬
net editorial», oferim informaţii despre noile
volume ce pot Interesa pe constructorii amatori,
în aceiaşi- timp, printr-o colaborare cu editurile,
de specialitate, vom publica titlurile aflate în
planurile tematice In viitorii 2-3 ani.

Mulţumind în încheiere tuturor cititorilor re¬
vistei, îi aşteptăm din nou la un dialog con¬
structiv cu noi propuneri de articole, teme pen¬
tru rubrica «Scurtcircuit», relatări despre suc¬
cesele 'obţinute în activitatea lor.

TEHNIUM 9/80

RADIO-
TIHNICĂ
PEHTEU ELEVI

ELEMENTE
DI CIRCUIT

TRAHIISIORUI BIPOLAR

Fiz. A. MARCULESCU

Dacă unul dintre cele trei terminale
ale tranzistorului nu este conectat la
montajul exterior, se zice că el este în
circuit deschis (open). Tranzistorul este
în acest caz parcurs de un singur curent,
acelaşi pentru ambele terminale conec¬
tate. Pentru o uşoară recunoaştere, se
obişnuieşte ca acest curent să fie marcat
printr-un grup de trei indici, alcătuit din
simbolurile terminalelor conectate, după
care se adaugă litera O (confundată
uneori cu cifra zero), pentru a înlocui
iniţiala terminalului neconectat. Există
trei curenţi de acest fel — numiţi curenţi
reziduali — şi anume I CEO , ’ I CB0 şi
I B£0 , după cum terminalul în circuit
deschis este baza, emitorul sau colec¬
torul. Cel mai frecvent utilizat este cu¬
rentul T cbo (fig. 39). Emitorul fiind ne¬

conectat, efectul tranzistor nu se poate
în acest caz produce. Curentul rezidual
I cbo este format numai din purtători
minoritari de sarcină
Atunci cînd baza este neconectată
(fig. 40), joncţiunea BE nu poate fi pola¬
rizată direct, ded curentul purtătorilor
majoritari este nul. Joncţiunea BC este
însă polarizată invers (de către o frac¬
ţiune din tensiunea U cc ), ded apare şi
în acest caz curentul I CB0 , format din
purtători minoritari. De exemplu, în ca¬
zul unui tranzistor npn, curentul l CBO este
format din electroni care circulă de la
bază spre colector. Prin pierderea de
electroni baza devine mai pozitivă adică
se creează în ea goluri suplimentare
pentru a căror recombinare se absorb
electroni din emitor. Cum, pentru a com¬

pensa un gol din bază sînt necesari
(fi + 1) electroni injectaţi de emitor, pen¬
tru recombinarea a I C bo goluri vor trebui
(jS+1) I CBO = îc£o electroni. Se observă
astfel că I CB o joacă aid rolul curentului
de bază. Evident, tranzistorul nu func¬
ţionează neavînd posibilitatea de con¬
trol al curentului prin bază

Foarte rar utilizat, curentul rezidual
Ibeo (fig- 41) este lipsit de interes prac¬
tic, tranzistorul manifestîndu-se în acest
caz numai prin joncţiunea sa bază-emi-
tor, în polarizare directă (ded ca o
diodă obişnuită).

Revenind la curentul I C£0 , amintim
că el mai poate fi întîlnit şi sub alte
forme, anume atund cînd baza nu este

în circuit deschis, d se află scurtcircui¬
tată la emitor (I C£ , fig 42), cînd tran¬
zistorul este blocat prin polarizarea in¬
versă a joncţiunii EB (I C£/ , fig 43) sau
cînd baza este legată la emitor printr-o
rezistenţă R (I C£JÎ , fig. 44). Comparînd
aceste valori pentru un tranzistor dat,
în aceleaşi condiţii (U cc , temperatură),
se constată următoarea ordine de mă¬
rime: Ice/. < Ices<Ice.r<Iceo- Rezultă
că tranzistorul (mai precis circuitul său
emitor-colector) poate fi blocat şi mai
mult decît prin lăsarea bazei în circuit
deschis. Aceste observaţii sînt utile în
special pentru montajele cu tranzistoare
funcţionînd în regim de comutaţie.

■■■: Si J J iM i: i

Ca aplicaţie a circuitului basculant
bistabil prezentat anterior, propunem
spre experimentare constructorilor în¬
cepători un comutator universal, com¬
pas dintr-un triger Schmitt (T :l şi T 2 , cu
piesele aferente) şi un etaj' suplimentar
de amplificate în curent conţinuţi (T 3 ).
Ei poate fi utilizat ca'dispozitiv de tem¬
porizare, fotoreleu, avertizor de umidi¬
tate, termostat, tester pentru rezistenţe
■şi condensatoare etc.

Montajul (fig. 12) se alimentează de
la o sursă de tensiune continuă, de 12 ¥,
bine filtrată, consumul său fiind de cca
0,2 A. în locui, becului se poate monta
şi un releu de 12 V, pentru comandarea
una: consumatori de putere alimentaţi
de .la reţea, în acest caz 1 se va conecta,
în paralel cu bobina releului, o diodă
în opoziţie pentru protejarea tranzisto¬
rului T 3 împotriva - tensiunilor inverse
de autoinducţie.

După efectuarea conexiunilor conform
schemei trebuie ajustate trimerele R 2 şi
R 5 . Cu baza lui f) liberă, becul trebuie
să ardă normal (căderea de tensiune pe
el sa fie de cca i 1,5 V); montînd între

s: r ■. .

(obţinută prin înscriere), becul trebuie
să se stingă complet căderea de ten¬
siune pe el fiind practic nulă. Trimerele

gură aceste situaţii descrise (în paran¬
teze sînt trecute valorile R 2 şi R 5 pentru
montajul experimentat de autor).

Cu aceste reglaje, comutatorul este
gata de lucru, avînd poziţia normală cu
becul aprins. Pentru a inversa logica de
lucru, adică pentru a obţine poziţia nor¬
mală cu becul stins, este suficient să
montăm între B şi C o rezistentă de
5-15 Mft

înainte de a trece la aplicaţii, este util
să măsurăm aproximativ cele două pra¬
guri de comutaţie, adică valorile limită
Uf şi U a ale tensiunii de intrare pentru
care se produce bascularea. în acest scop
conectăm 3a bornele A, B şi C un divi-
zor rezistiv (fig 13), cu R 2 fix — de
exemplu 1 Mfi — şi R. variabil (106 kQ).
Deplasînd cursorul potenţiometrului R-,,
marcăm poziţiile sale corespunzătoare
pragurilor de basculare,- apoi- dezlipim
divizoruî şi măsurăm cele două braţe.
Efectuăm raportul lor, pentru fiecare
prag apoi folosind regula de trei simpli
şi cunoscînd tensiunea totală aplicată
divizoruîui (12 V), deducem valorile U B şi
' x experimentat s-au obţi¬
nut U/>wO,75.V şi Uss»0,6 V, valori su¬
ficient de apropiate pentru a putea con¬
sidera că avem, de fapt. un singur prag.

Putem utifizşfâ pfaet - t -

tează un divizor rezistiv, unul din ele¬
mentele sale fiind variabil în funcţie de
un parametru fizic (temperatură, umidi¬
tate, intensitate luminoasă etc.) sau în
timp (încărcarea unui condensator prin¬
tr-o rezistenţă). Divizoruî se reglează
astfel ca în condiţii normale becul să fie
stins, iar atunci cînd parametrul fizic
depăşeşte limita prestabilită becul să se

aprindă Desigur, se poate utiliza şi lo¬
gica inversă

DISPOZITIV DE TEMPORIZARE

Conectînd la intrare divizoruî din figu¬
ra 14, se obţine un releu de temporizare
cu durata reglabilă La închiderea între¬
rupătorului I becul se aprinde şi rămîne

cmcuiw

uuciuir

ASTABIl

IVSARK ÂWORES

Continuăm prezentarea unor
montaje simple cu tranzistoare,
ocupîndu-ne în acest articol de
circuitul basculant astabil, cunos¬
cut sub denumirea de multivibra-
tor.

în varianta sa cea mai răspândită,
multivibratorul are schema de principiu
din figura 1 pentru varianta cu tranzis¬
toare de tip pnp, respectiv cea din figu¬
ra 2 pentru npn. Cele două tranzistoare,
T t şi T 2 , au m circuitele de colector re-
zistoarele R C1 , respectiv R C2 , iar bazele
lor sînt polarizate prin R B1 , respectiv
R B2 . în plus, schema mai conţine două
condensatoare, Q şi C 2 , fiecare conec¬
tat între baza unui’ tranzistor şi colec¬
torul celuilalt, asigurînd astfel influen¬
ţarea reciprocă în funcţionare a celor
două tranzistoare.

FUNCŢIONARE

Ne vom referi la varianta cu tranzis¬
toare de tip pnp. Datorită polarizărilor
prevăzute în baze, la conectarea alimen¬
tării ambele tranzistoare încep să con¬
ducă. Simultan, condensatoarele Ci şi C 2
încep să se încarce prin rezistenţele de
colector R ţl , R C 2 şi rezistenţele jonc¬
ţiunilor emitor-bază ale" tranzistoarelor.
Deoarece montajul nu poate fi niciodată
realizat cu o simetrie perfectă (neidenti-
tatea valorilor C,-C 2 , R c rRc 2 >. Rsr

astfel pînă cînd tensiunea la bornele con¬
densatorului atinge pragul de comuta¬
ţie. Alegînd adecvat valorile P şi Ci, se
pot obţine temporizări pînă la ordinul
sutelor de secunde (de exemplu, pentru
Ci = 470 şi P = 10 MO, durata
maximă a fost de 8 minute).

FOTORELEU

Cu di vizorul din figura 15, unde FD
este o fotodiodă, un fototranzistor sau
o celulă fotovoltaică, se obţine un foto-
releu al cărui bec luminează în întune¬
ric şi se stinge automat la iluminare
exterioară (de zi sau artificială). Sensi¬
bilitatea se reglează din potenţiome-
trul P. La amplasarea fotodiodei trebuie
avută grijă ca lumina emisă de becul
montajului să nu ajungă direct pe ea.

AVERTIZOR DE UMIDITATE

între bornele B şi C se montează un
potenţiometru de 100 kfi-5 MO (fig. 16),
iar între A şi B se conectează o sondă
prevăzută cu doi electrozi depărtaţi între
ei cu cîţiva milimetri Racordarea son¬
dei se va face cu cablu ecranat. Atunci
cînd electrozii sînt «inundaţi» de un li¬
chid bun conducător de electricitate,
rezistenţa R x a sondei scade brusc şi
releul comută avertizînd situaţia prin
aprinderea becului. Din potenţiometru
se reglează sensibilitatea, în funcţie de
geometria sondei de conductivitatea elec¬
trică a lichidului etc. Montajul poate fi
instalat şi ca avertizor pentru depăşirea
unui nivel dat al lichidului într-un re¬
cipient.

Lăsăm pe seama cititorului experi¬
mentarea montajului ca tester pentru
rezistenţe şi condensatoare, ca termostaî
electronic (traductorul va fi un termis-
tor), ca releu acustic etc.

R B2 , PrPi etc.), unul dintre tranzistoare
şe va bloca mai repede, de exemplu T 2 .
în consecinţă punctul B din colectorul
său primeşte un potenţial mai negativ
şi condensatorul C 2 continuă să se în¬
carce, tranzistorul T 3 intrînd în^ satura¬
ţie ; condensatorul Q se descarcă După
un anumit timp însă potenţialul creat
de C 2 în baza lui T 3 duce la blocarea
lui T x . Acum potenţialul în A devine
mai negativ şi C x începe să se încarce,
ducînd la intrarea în saturaţie a lui T 2 .
Condensatorul C 2 se descarcă Ciclul se
repetă astfel prin intrarea succesivă în
conducţie a celor două tranzistoare.

în punctele A şi B potenţialele variază
periodic, în opoziţie ae fază, forma sem¬
nalelor fiind aproximativ dreptunghiu¬
lară (fig. 3). Duratele stărilor cvasista-
ţionare în care tranzistoarele conduc la
saturaţie sînt determinate de valorile Cj,
C 2 , R B1 şi R B2 prin relaţiile:

tj «0,69-CfR^ şi t 2 *0,69-C 2 'R B1 .

Dacă în particular, schema este si¬
metrică din punct de vedere al valorilor
pieselor, utilizînd totodată tranzistoare
cu factorii de amplificare beta cît mai
apropiaţi (de fapt, acesta este cazul cel
mai frecvent întnnit), semnalele vor avea
aceeaşi formă în ambele colectoare (fig. 4),
bineînţeles rămînînd în opoziţie de fază.

Pentru ca tranzistoarele să intre efec¬
tiv în saturaţie pe perioadele lor de con¬
ducţie, valorile rezistenţelor alese trebuie
să satisfacă relaţiile:

Rbi<0i‘Rci şi Rb 2 <02-R C7f respec¬
tiv, în cazul montajului simetric, relaţia
Rb<j8Ro

APLICAŢII

Avînd o schemă deosebit de simplă
cu piese puţine si nepretenţioase, multi-
vibratorul este frecvent utilizat în^ con-
structiile amatoriceşti. îl putem întîlni
astfel’ ca generator’ de audiofrecvenţă
(ton pentru aparatele Morse, pentru pun¬
ţile RC în curent alternativ, pentru so¬
nerii electronice şi sirene, pentru depa¬
narea etajelor de amplificare AF etc.),
ca metronom, ca lampă filatoare cu un
singur bec sau cu două becuri ce se
aprind şi se sting în opoziţie etc.

Ca aplicaţie la cele prezentate ante¬
rior, propunem constructorilor începă¬
tori experimentarea unui montaj simplu
de lampă filatoare utilizînd în locul
becurilor cu incandescenţă două diode
electroluminescente (LED-uri), conform
schemei din figura 5. Valorile pieselor
au fost alese pentru alimentarea la 6 V
şi în cazul folosirii unor LED-uri cu un
curent maxim admis de cca 20 mA. Rea-
lizînd montajul în variantă miniaturală
(de exemplu, conform cablajului din
fig. 6), el poate fi introdus în cutia unui
aparat (alimentator, radioreceptor etc.)
şi utilizat ca indicator de funcţionare.
Efectul este sporit dacă LED-urile sînt
în culori diferite (de" exemplu, roşu şi
verde).

F.IG.1 FIG .2

FIG.3

MII

Un material frecvent utilizat pentru confecţiona¬
rea rezistoarelor de putere este constantanul, aliaj
special avînd coeficientul de variaţie cu temperatura
arezistivităţii electrice extrem de redus (cca 2.10-5
°C). Tabelul alăturat vine în ajutorul constructorilor
amatori, indicînd, pentru cîteva valori uzuale ale
diametrului, rezistenţa liniară specifică a sîrmei
de constantan, r| şi curentul maxim l max . pentru
care temperatura conductorului nu depăşeşte 100°C.

d (mm)

rfiUm)

1 (A)

max 1

0,1

63,7

0,29

0,5

2,55

1,9

0,64

4,3

0,16

0,04

IMPORTAHT!

Articolele care vor fi trimise spre publicare redacţiei noastre vor fi scrise
citeţ, iar desenele, chiar dacă sînt executate în creion, vor trebui să respecte
normele STAS. Precizăm să redacţia nu publică scheme de principiu sau lu¬
crări aflate In fază de proiect Rugăm cititorii revistei să adauge la articolele
propuse bibliografia utilizată conţinsnd titlul publicaţiei, numărul, anul de apa¬
riţie şi pagina.

Lucrările propuse pentru publicare pot fi însoţite de fotografii ale monta¬
jelor sau aparatelor realizate, indicaţiile constructive trebuie să cuprindă
obligatoriu lista de materiale utilizate. Originalele nu se restituie, ele rămfntnd
în arhiva revistei «Tehnium».

TEHNIUM 9/80

Ing. IOAN MU.NTEAIMU

Traficul în benzile de radioamatori,
în special în SSB, este uşurat dacă
trecerea pe recepţie este însoţită de
transmiterea automată a unui sem¬
nal — un scurt 'ton, litera «K» sau
«BK» în telegrafie etc.

în porţiunii© de DX aie benzilor de
radioamatori în generai este un QRfv»
care cu greu poate fi străpuns. Dacă
staţia proprie are un Bip-tone, de mul¬
te ori se sesizează numai acesta şi
utilitatea sistemului apare mai eviden¬
tă cînd staţia DX revine, cerînd repe¬
tarea chemării numai a staţiei cu Bip.

In cele ce urmează vom prezenta
un astfel de montaj care transmite un
scurt semna! — un ton de circa
1 kHz — , împreună cu schema cabla¬
jului imprimat.

funcţionarea ambelor montaje se
bazează pe următorul principiu: ia
sfîrşiîul emisiei, cînd se comandă ma¬
nual trecerea pe recepţie, Tx~ui este
menţinut încă un scurt timp pe emi¬
sie, perioadă în care se transmite
prin intrarea de microfon un ton, lite¬
ra «K» sau «BK» în telegrafie. în am¬
bele cazuri se comandă linia (din Tx
sau Transceiver) de PTT.

Pentru realizarea primului montaj
au fost imaginate diferite variante, de
la cele mecanice cu relee pînă fa uti¬
lizarea unor circuite integrate logice.

Pe scurt, funcţionarea schemei ală¬
turate (fig. 1) este următoarea: cînd
butonul PTT-intrare este închis (emi-

CUPIiOE

PENTRU

ANTENĂ

Y03CO

O antenă, oricît de bine dimensionată
ar fi, prezintă totuşi pentru etajul final
din emiţător o sarcină cu valoare com¬
plexă ce conduce la o încărcare neadec¬
vată a acestui etaj. Este deci indispen¬
sabil de a recurge la o metodă care
transformă sarcina reactivă intr-o sar¬
cină nereactivă. Montajele folosite în
acest scop, cunoscute sub denumirea de
«transmatch», elimină componentele ca-
pacitive şi inductive. Montajul prezentat
alăturat comportă un sistem cuplor-
adaptor şi un măsurător de unde sta¬
ţionare.

Cuplorul propriu-zis se compune din
bobina L, şi condensatoarele variabile
CVj şi CV 2 . Bobina L, este de formă
circulară., construită rigid (eventual pe
o carcasă sau rigidizată), pe care se poate
deplasa un cursor, inductanţa sa fiind
de aproximativ 28 uH. CV, este un con¬
densator dubiu pe ax (2 x 100 pF) care

ne încă în funcţiune. In acest timp,
poarta «b» comandă pornirea gene¬
ratorului de ton şi, pentru 0,5 secunde,
la intrarea microfonului se aplică to¬
nul semnalînd sfîrşitul tranşei de emi¬
sie. După încărcarea condensatoru¬
lui Ci, poarta «a» blochează tranzis-

prin schimbarea valorilor condensa¬
toarelor Cz şi C 3 . Amplasarea piese¬
lor şi cablajul imprimat sînt arătate
în figura 2.

Alimentarea montajului se face din
staţia unde se montează, prin alege¬
rea corespunzătoare a valorii rezisto-

o-vo

WBHSBS&i

sie), poarta «O» a circuitului integrat
deschide prin D-, tranzistorul 2N22Î9,
care, fiind legat pe linia de PTT, por¬
neşte emisia staţiei. Porţile «c» şi «d»
constituie generatorul de ton de circa
1 kHz, a cărui ieşire este legată prin
cablu ecranat la mufa de microfon.
Valoarea rezistorului R 4 se alege în
aşa fel încît tonul transmis să nu
supramoduieze partea de emisie.
Funcţionarea generatorului de ton

PTT
IEŞIRE
(LA Txj

!2~50Kil

2X1H4H8

0 R4 1

Z-PL5V1

PTT INTRARE

CDB400
S N 7400 etc
1LB553

I-

LA INTRAREA DE MICROFON

este comandată de poarta «b». Pe
emisie generatorul de ton nu funcţio¬
nează. Cînd eliberăm cutonui PTT (in¬
trare), înceoe să se încarce conden¬
satorul C, de 100 pF. Pentru circa
0,5 secunde (pe perioada încărcării
condensatorului C,) emiţătorul rămî-

torui 2N2219 şi, în acelaşi timp, opreş¬
te funcţionarea generatorului de ton.
Tranzistorul, la rîndul său, opreşte
emisia.

Lungimea tonului transmis se poate
regla prin alegerea valorii condensa¬
torului Ci, tonul putîndu-se modifica

se montează izolat faţă de şasiu. La fel
şi CV 2 (100 pF) trebuie bine izolat faţă
de masă.

Reflectometrul se compune dintr-o
bucată de cablu coaxial lungă de 36 cm.
Se scoate izolaţia de pe cablu şi se mişcă
puţin tresa metalică. La 8 cm de fie¬
care capăt al cablului se răreşte puţin
tresa metalică. Se introduce apoi prin-
îr-un orificiu (între tresă şi cablu) un fir
izolat (fir de conexiuni) care se scoate
prin celălalt orificiu al tresei.

Montarea reflectometrului se face ca
în schema electrică prezentată, cu spe¬
cificaţia că rezistorul cu valoarea de 33 fi
trebuie să fie neinductiv, iar instrumen¬

tul indicator să aibă o sensibilitate de
100 jjA (cel puţin).

Utilizarea transmatch-ului se face în
felul următor:

La intrarea reflectometrului se cuplea¬
ză etajul final al emiţătorului (cu circui¬
tul acordat). Se comută reflectometrul în
poziţia «Direct». Se roteşte axul poten-
ţiometrului de 5 kQ astfel încît indicaţia
instrumentului să fie la 3/4 din scală.
Condensatoarele CV, şi CV 2 se fixează
pentru capacitate maximă.

Se trece apoi reflectometrul pe pozi¬
ţia «Reflectat» şi se acţionează asupra
bobinei L, astfel încît indicaţia instru¬
mentului să fie minimă. Se acţionează

+12t300V

ruîui Rş, funcţie de tensiunea pozitivă
disponibilă. După amplasarea piese¬
lor se aplică tensiunea de alimentare
şi, dacă circuitul integrat este bun,
montajul funcţionează fără alte re¬
glaje suplimentare.

apoi şi asupra condensatoarelor CV, şi
CV 2 , urmărindu-se diminuarea indica¬
ţiei instrumentului.

Se poate verifica apoi unda directă
prin reacordarea etajului final RF şi,
trecîndu-se iar pe «Reflectat» şi acţio-
nînd prin L„ CV, şi CV 2 , se obţine în
final anularea undei reflectate. Dacă, de
exemplu, pentru banda de 20 m (14 MHz)
se găsesc două puncte de acord pentru
elementele transmatch-ului, atunci se va
folosi punctul în care bobina are va¬
loare minimă şi condensatoarele au va¬
loare maximă.

Bibliografie:

«Le Haut-Parleur» 1642.

SVL OSOâs YOH BQY, Osrohoi

etaje şi polarizării automate, montajul
nu este sensibil nici la diferenţe de tem¬
peratură. In cazul folosirii unui micro¬
fon mai puţin sensibil, se decuplează
din montaj R 3 şi C 4 , amplificarea cres-
cînd la aproximativ 60-100, în funcţie
şi de factorul de amplificare al tranzis-
toareîor folosite. In sfirşit, se poate in¬
sista asupra măririi factorului de ampli¬
ficare prin deconectarea rezistenţei Rn
şi trecerea emito.ru] iri lui T 2 direct la
masă, caz în care amplificarea etajului
creşte la aproximativ 250. In varianta
experimentală s-a lucrat în situaţia cu
R 3 şi C 4 decuplate, amplificarea fiind

siuni mai mari se tatonează valoarea
lui R 6 pentru o tensiune de 9-12 V în
C 9 , consumul montajului fiind de 5-7 mA,
Montajul a fost prevăzut cu ecrane me¬
talice între etaje, pentru a nu intra în
reacţie, care se pot confecţiona din tablă
subţire de alamă sau cupru. în varianta
definitivă, montajul încape împreună cu
bateriile In cutia microfonului MD9,
fiind chiar proiectat pentru această va¬
riantă. Cutia va fi ecranată în întregime,
mai cu seamă pentru a putea lucra in
benzile superioare. In 3,5 şi 7 MHz s-a
lucrat cu montajul neecranai şi nu s-au
observat pătrunderi de RF. Piesele folo¬

site au fost de tip miniatură cu tole¬
ranţă 2%.

LISTA DE MATERIALE:

T b T* T 3 , T 4 , T s = BC —108 B;
Pi = 100 kfi P? ~5 kfi P, = 10 kfi,
P 4 =50 kfi; Di, D 2 = 1 N 4148 (EFD 108)'
Ri = 15 kfi, R 2 = 120 kfi, R 3 = 180 kfi,
BU = 2 kfi, Rs * 200 fi R„ se tato¬
nează R 7 = 10 kfi, Rs = 3 kfi, R 9 =
= 820 a-Rto = 47 kfi R;i = 1 kfi;
Cî - 22 nF, C 2 şi C 7 = ICO nF, C 3 =
= 100 r>F, C* = 10 pF. C s = 100 uFi
12 V, C 6 - 10 pF/12 V, Q = 100 ţxF /
12 V, C* = 200 «F/25 V.

Realizarea unei legături la distanţă,
pe lingă limitarea benzii de trecere a
amplificatorului de JF, mai impune şi
înlăturarea variaţiilor bruşte ale inten-
1 vii sau

depărtării de microfon. In acest sens,
a afecta a ate modu’aţiej. di¬
namica vorbirii poate fi micşorată în
anumite limite prin folosirea compre¬
sorului de dinamică Crescînd puterea
debitată de etajul final, se înlătură efec¬
tele nedorite ale sub sau supramoduîării;
la recepţie compresorul aduce 1-2 grade S
în plus ' -

traficului). Schema propusă (fig. l\ inspi¬
rată' din «Tehnium» ar. 1/1978 cu unele
modificări, a. fost experimentată în tra¬
fic, in condiţiile oferite de banda de
3.5 MHz, deosebit de interferată seara
de numeroase staţii. Controalele primite
au fost deosebit de bune, subliniindu-se
penetraţia deosebită, fără a fi obosi¬
toare, şi creşterea inteligibilităţii la re¬
cepţie. Trebuie menţionat că rezultate
bune se obţin numai la un reglaj corect
şi folosind piese de bum calitate, cu to¬
leranţe cît mai mici Tranzistoarele se
vor selecţiona cu un factor de zgomot
cît mai mic şi cu un factor de amplifi¬
care de 250-350, cele mai bune fiind din
seria BC. Montajul conţine 5 tranzis-
toare, din, care Ti este un atenuator va¬
riabil comandat de nivelul semnalului
de ia ieşire; T 2 şi T 3 slut amplificatoare
ale semnalului, iar T 4 şi T s împreună
cu diodele Di şi D.j, în schemă de de¬
tecţie cu dublare a tensiunii, au rol de
grup de comandă a compresiei Pentru
obţinerea unei dinamici normale a vor¬
birii grupul R 7 ~Cs realizează o mică
mtîrziere de timp, fără de care vocea
devine artificială. în funcţie de sursa de
semnai respectiv microfonul folosit, am¬
plificarea totală a etajului T 2 -T 3 se poate
modifica după dorinţă. în cazul folosirii
unui microfon cu preamplifîcator, mon¬
tajul rămîne ca atare, amplificarea eta¬
jului T 2 -T 3 fiind de numai 8-10 ori da¬
torită puternicei reacţii negative, obţi¬
nută prin Rn, neşuntată de condensa¬
tor. Datorită cuplajului galvanic între

suficientă. După stabilirea variantei opti¬
me, conectînd o pereche de căşti cu
Z=2OO0 fi la ieşire, cu P 4 (care re¬
glează nivelul de ieşire) la maxim, se
ascultă semnalul dat de microfon (P t -
P2-P3 în poziţie medie). Pentru un sem¬
nai clar şi nedistorsionat se roteşte uşor
P 2 , apoi, apropiind şi îndepărtînd mi¬
crofonul 20-60 cm, se reglează P 3 (pragul
de compresie) pentru un semnal clar,
perfect inteligibil, la care vocalele şi
consoanele trebuie să se audă corect în
acest, moment se poate cupla la emisie,
stabilind din P 4 nivelul, pentru o încăr¬
care corectă a etajului final şi o anclan-
şare fermă a releului de vox (dacă există).
Se încearcă rotirea lui Pi din care se
mai poate îmbunătăţi uşor dinamica.
Primele reglaje se vor face obligatoriu
în căşti (montajul, funcţionînd necorect,
produce efecte deosebit de supărătoare
amatorilor aflaţi pe recepţie). Pentru mo¬
dificarea timbrului se schimbă valoarea
capacităţilor C 2 şi C 7 prin mărire sau
micşorare, pînă cînd tonul obţinut sa¬
tisface pe constructor. Alimentarea se
face ia 9 V, caz în care rezistorul R 6 nu
se montează, iar la folosirea unei ten-

emiţăîorui de 14-4 MHz pe putere maxi¬
mă, pentru a fi făcute ultimele retuşuri.

întregul montaj se închide într-o cutie
metalică.

Randamentul tripîorului va fi de cca

Mi ■■MHHHHBHHi

60% în cazul folosirii unor piese de
bună calitate; în caz contrar, randa¬
mentul scade mult, avînd în vedere frec¬
venţa de lucru foarte ridicată.

MULTIPLICAM

CUMBAGM

TR1FU DUMITRESCU

Un tripior de frecvenţă (144/432 MHz)
uşor de construit, dar care necesită
atenţie la realizarea lui, este montajul
pe care vi-l prezentăm în continuare.
Deoarece performanţele depind de li¬
niile de acord cuprinse în cablajul im¬
primat, acesta din urmă va trebui să fie
executat cu multă grijă.

Din schema electrică (fig. 1) obser¬
văm că triploru! propriu-zis este urmat
de un filtru de bandă care elimină com¬
ponentele nedorite ce pot apărea prin
multiplicare.

Desenul cablajului la scara 1:1 (fig. 2)
este văzut dinspre partea plantată şi se
realizează din sticiotextoiit cu grosimea
de 4 mm.

Dioda varacîor este de tipul BÂY 66,
cu o putere maximă disipată de 20 W,
sau BAY 96, cu o putere maximă disi¬
pată de 40 W.

Circuitul de intrare este acordat în
banda de 144-146 MHz.

Bobina fi este din sîrmă argintată

PETRE EiMDREJEVSOMî

p 1,2 mm şi are 5 spire, cu un diametru
al bobinajuîui de 8 mm.

Circuitul L,C 3 se acordează pe
288 MHz. Bobina fi are 4 spire cu un
diametru de 6 mm şi se confecţionează
din sîrmă argintată 0 1,2 mm. Toate
condensatoarele de acord vor fi pe su¬
port de ceramică, izolate cu aer. Se pot
folosi şi condensatoare cu izolaţie cu
mică.

Valorile pieselor sînt indicate în sche¬
ma de montaj. Pentru acordul monta¬
jului se procedează astfel: se conec¬
tează la ieşirea tripîorului o sarcină fic¬
tivă, prevăzută cu un indicator al puterii;
la intrare se conectează emiţătorul de
«2 m» (pentru început se va injecta o
putere de numai 2-3 W). Se acţionează
apoi trimerele C A , C K şi CL pentru o in¬
dicaţie maximă â puterii. Se acordează
circuitul de rejecţie din trimerul C 3 , de
asemenea pentru putere maximă.

Circuitul de intrare (C 2 ) se acordează
ultimul, pentru ca mai apoi să se treacă

TEHNIUM S/80

220Vef

aprinse pînă cînd tensiunea pe conden¬
sator depăşeşte valoarea dată de divizo-
rul R 3 , R 4 , moment în care la ieşirea
comparatorului apare tensiune negativă
ce blochează tranzistorul T 2 şi releul RL
nu mai este atras, iar alimentarea becuri¬
lor întreruptă. Ciclul se reia ia o nouă
apăsare a oricărui întrerupător. Dacă
dorim ca lumina să se aprindă numai la
etajul corespunzător întrerupătorului pe
care-i apăsăm, se adaugă şi schema de¬
senată la culoare.

Timpul de funcţionare poate fi reglat
liniar în intervalul 0-60 s.

Ing. FLOREA CQSTACHE,
Bucureşti

Montajul poate fi folosit la acţionarea
automată a luminilor pe scările blocu¬
rilor de locuinţe, în locurile unde nu este
necesară lumină decît un scurt timp.
Schema (fig. 1) se caracterizează prin
simplitate şi printr-o funcţionare sigură.
Ea este compusă dintr-un generator de
curent constant, alcătuit din tranzisto¬
rul Ti şi elementele R b D 7 , R 2 , care
permit o reglare liniară a timpului de
aprindere a luminii. Prin acţionarea ori¬
cărui întrerupător K.-, normal deschis,
condensatorul C este descărcat pînă la
o tensiune minimă de 0,6 V. In acest
moment, comparatorul CI îşi schimbă
starea, avînd la ieşire o tensiune pozitivă
care determină deschiderea tranzistoru¬
lui T 2 şi atragerea releului RL care co¬
mandă aprinderea becurilor. ’ Ele rămîn

PIESE UTILIZATE:

Ti = BC 177, BC 251; T 2 = BC 107,
BC 172; C = 1 000 nF/16 V; DZ =
= PL 4 V 3 Z; R 2 = potenţiometru
semireglabil, 100 kîQ; Rj = 560 Q/
0,5 W; R 3 = 47 kQ/0,5 W; R 4 = 18 kO/
0,5 W; R 5 = 2 k£î/0,5 W; CI = /zA 741;
Rs = 47 D/0,5 W; + E = 12 V; - E =
= —12 V; P — 10 kO, semireglabil.

Releele sînt de 12 V/220 Q, miniatură;
D'. D", D x -D n , D'r- D; - 1 N 4001.

Montajul se realizează pe cablaj im¬
primat (fig. 2) şi se poate introduce
într-o cutie din tablă sau material plastic.

Pentru alimentare se poate folosi orice
schemă cu tensiune dublă alcătuită cu
stabilizatoare parametrice.

Modificarea timpului se realizează con¬
tinuu din R 2 , iar în trepte prin schimba-

fîo.2

rea condensatorului C.

Se recomandă plasarea în serie cu R 2 a
uniri rezistor cu valoarea în jur de
100 0/0,5 W.

Contactele releelor desenate sînt nor-

punde unei capsule metalice cu 8 pi¬
cioare, însă In figura 2 cablajul cores¬
punde atît unei astfel de capsule, cît şi
uneia cu 14 picioare.

Vederea cablajului este dinspre faţa
plantată cu . piese. Porţiunea A se va
repeta de n cri.

BD 132, BD 237 — BD 238 <
3D 139 — BD 140 dacă. nu s
de la sursă un curent mai mare
Ele se vor monta pe radiatoa:
prafaţa de cca 50 cm 2 .

Diodele redresoare D x -D 4 p
seria 1 N 4001 — 1 N 4007.

Reglajul tensiunilor de ieşire
conectînd, între bornele +15 \
respectiv între —15 V şi 0 V,
metru de tensiune continuă şi
semireglabilele R 3 , respectiv R s
Transformatorul se reaîizeaz
miez cu secţiunea de 6,8 cm 2 ,
primar 1 610 spire CuEm 0,35
în secundar 300 de spire CuEm

cu priză mediană

Se recomandă ca între primar şi se¬
cundar să se bobineze un singur strat
de sîrmă CcEm 0,3 mm; unul din ca¬
pete rămîne în interior, iar celălalt se
leagă la masa „paratului, avînd rol de
ecran dec', ostatic (evident, ecranul se
izolează de înfăşurările primarului şi se¬
cundarului de exemplu prin folii din
material plastic).

Condensatoarele C 3 şi C 5 vor fi dis¬
puse cît mai apropiat de picioruşele in¬
tegratelor, avînd terminalele cît mai
scurte (eventual se lipesc pe spatele plăcii

Prof. MIHAI VORNICU
OOREL IQiMeSCU
tegrate fiA 723, de fabricaţie româneas¬
că. Se recomandă utilizarea unor tran-
zistoare cu siliciu, de tipul BD 131 —

Prezentăm alăturat o sursă dublă de
tensiune fixă ( + 15 V şi —15 V, cu pol
comun), realizată cu două circuite in¬

ii 2200/25V

VAS1LE ÎV5E3ÂHOŞ,
Mediaş

2200/25V

Cablajul imprimat asigură realizarea
în timp relativ redus a unui montaj
estetic şi compact. în prezent un număr
crescînd de radioamator: au adoptat
acest mod de execuţia a montajelor
cu tranzistoare şi circuite integrate.

Multe scheme publicate sînt însoţite
şi ds desenul plăcii de cabla] imprimat,
în generai la scara 1:1. Adesea, radio¬
amatorii «entuziaşti» încep cu execu¬
ţia cablajului imprimat, pentru a con¬
stata apoi că piesele de care dispun
ei nu se potrivesc în găurile prevăzute;
încep lucrări de punere de acord, re-
zultînd în final un montaj neuniform,

cu zone prea înghesuite şi altele prea
«aerisite», cu piese montate «în aer» etc.

Pentru adaptarea cablajului imprimat
3au pentru proiectarea unuia nou, re¬
comand constructorilor amatori urmă¬
torul procedeu:

1. Se aleg şi se verifică piesele cu
care se va realiza montajul.

2. Fără a scurta terminalele, se rea¬
lizează eventual montajele «în aer»,
pentru a verifica funcţionarea lor,

3. Se procură o placă de polistiren
(folosit ca izolant termic la diverse
echipamente frigorifice), cu dimensiuni
de cca 200x200x20 mm, oricum mai

Dl -4 IN 4002

Ci 1 ,C12 — jlA 723 C
TI - BD 237!BD 139
T2-8D 238,80140

ERECVENTMETRU

GENERATOR

S. MĂRIM

Particularitatea schemei alăturate o
reprezintă gama largă a frecvenţelor ge¬
nerate în funcţie de raportul braţelor
potenţiometrului P (poziţia cursorului)
şi de valoarea condensatorului G Ast¬
fel, pentru un condensator de 0,47-1 /iF,
montajul generează oscilaţii cu frecvenţa
de ordinul sutelor de hertzi sau al kilo-
hertzilor (reglaj din P), iar pentru C =
= 1 000 fiF montajul se transformă în
metronom cu perioada bătăilor de ordi¬
nul secundei. Perioada depinde direct
proporţional de valorile Rn şi Q fiind
influenţată şi de raportul R 3 /R 4 . Rezis¬

tenţa R 3 limitează curentul de poartă al
tiristorului la valoarea maximă admisă.

Difuzorul poate fi de 3-8 fi la 0,5-3 W,
iar tiristorul de orice tip.

Prin alegerea adecvată a valorilor R 1;
R 2 şi P, montajul poate fi realizat şi
pentru alte tensiuni de alimentare decît
cea indicată.

Mă numesc Aldea Adrian şi sînt elev
în clasa a IX-a la Liceul «Spiru Haret»
din Bucureşti Sînt un abonat vechi al
revistei «Tehnium» şi am realizat, pe
baza schemelor publicate în această re¬
vistă, numeroase montaje care mi-au
dat o deosebită satisfacţie. Scriind aceste
rînduri, îmi permit să vă felicit pentru
tematica variată pe care o prezintă re¬
vista «Tehnium», în special pentru ru¬
bricile destinate nouă, începătorilor. Reu¬
şind să-mi aprofundez unele cunoştinţe
în domeniul electronicii, propun ama¬
torilor un aparat simplu pentru măsu¬
rarea frecvenţelor în gama 10 Hz-100 kHz,
Tranzistorul lucrează ca amplificator

şi limitator. Aparatul nu este extrem de
precis, dar prezintă avantajul citirii direc¬
te a frecvenţei pe care o măsurăm. Tran¬
zistorul folosit este de tip EFT 333 sau
EFr 343. Prin diferenţierea semnalului
de către unul din cele patru condensa¬
toare rezultă impulsuri cu polaritate
negativă şi pozitivă Impulsurile rezul¬
tate se aplică pe grupul de detecţie, for¬
mat din diodele D r D 2 . Tensiunea ce se
formează la bornele A şi B este propor¬
ţională cu frecvenţa măsurată, astfel în-
cît instrumentul de măsură se poate
etalona direct în hertzi. Instrumentul are
sensibilitatea de 100 fi A.

LUMINA RINAMICÂ

Elev. CĂLIN DAN, Gîmpina

Constructorilor amatori care doresc Cele două bistabile J-K formează un

să experimenteze un montaj de «Lumină numărător pînă la 3, decodificarea fă-

dinamică», destul de simplu şi eficient, cîndu-se cu 3 porţi ŞI-NU, fiecare co-

le prezentăm schema următoare. mandînd un tiristor. Generatorul de tact

Realizat cu două circuite integrate de este preluat după revista «Tehnium» şi
producţie românească montajul satis- construcţia lui nu necesită comentarii,

face cel’e mai rafinate gusturi, putînd fi Pentru o mai uşoară înţelegere a func-
folosit de la simplu divertisment elec- ţionării, s-au indicat formele impulsu-
tronic pînă la ghirlande pentru pomul rilor în diferite puncte,
de iarnă sau la confecţionarea de pa- Numărul becurilor este determinat de
nouri demonstrative pentru autodotarea tiristoarele folosite. Reglarea vitezei «de
laboratoarelor şcolare. curgere» se face din potenţiometrul P

Principiul de funcţionare este simplu. (150 kfi).

Cz 0,1 pF

mare decît viitorul cabla] imprimat şi păturilor «valabile» cu un creion ascu-
indiferent ce grosime. ţit, cu care se şi desenează schematic

4 . Pe această placă se prinde o foaie piesa pe hîrtie şi se scrie alături ce re-

de hîrtie, recomandabil cu pătrăţele prezintă (C 2 , R 14 . etc.).

sau chiar milimetrică, pe care cu un 7. Cu un creion colorat (indicat ca-
creion se trasează 3 laturi ale viitorului rioca) se unesc punctele conform sche-

cabîaj (în funcţie si de placa disponi- mei electronice (eventual cablajului mo¬
bilă). del).

5. Urmărind schema de cablaj, pre- 8 . Se scoate foaia, se pune peste o
cum şi schema electronică, se implan- placă de pertinax cuprat şi se însem-
tează pe rînd piesele (cu terminalele nează centrele găurilor,

scurtate şi îndoite) în placa de polisfi- Restul procedurilor sînt cele obiş-
ren, p.i.i foaia de hîrtie. Se urmăreşte nuite, cu observaţia că piesele sînt cu

aranjarea pieselor cu respectarea dis- terminalele gata îndoite, montajul mer-

tanţeior între ele, funcţionai şi estetic. gînd foarte rapid. în acest mod se pot

S. După implantarea tuturor pieselor, obţine plăci imprimate adaptate la pie-

cînd ii s-a definitivat locul fiecăreia, se sele de care dispunem, cu toate avan-

scot una cîte una, marcînri locul înţe- tajele ce decurg din aceasta.

RNICRRÎNTREROPĂTOARE

C. VASILESCU

Automatizarea aprinderii şi stinge- nare se înţelege acea parte din sistem

rii luminii în unele incinte se poate face care determină funcţional starea cir-

cu ajutorul unor microîntrerupătoare cultului electric. Un astfel de element
montate adecvat Astfel de microîntre- este, de exemplu, uşa unui bar pre-

rupătoare se găsesc ca piese de văzut cu iluminare interioară (fig. 1).

schimb pentru aparatele electrocas- în spatele magnetului 1 de ia siste-
nice. mul de închidere a uşii se află micro-

Elementul de acţionare al microîn- întrerupătorul 3, a cărui pîrghie 2, în¬
trerupătorului poate fi un buton, o doită în funcţie de necesităţi, este
pîrghie simplă, o pîrghie cu rolă, un acţionată de uşă.
ştift etc. De la caz la caz, se va ţine La deschiderea uşii se închide cir-
cont de particularităţile constructive cuitul electric şi se aprinde becul din

în alcătuirea montajului. Tensiunea şi interior. Cu 4 s-a notat o folie din ma-

amperajul suportate de microîntreru- terial plastic care protejează omul de

pător (notate pe el, de obicei) vor fi atingerea accidentală a bornelor de

superioare tensiunii şi amperajului legătură ale microîntrerupătorului, cu
consumatorului. 5 holzşuruburile de prindere, iar cu 6

Multe microîntrerupătoare dispun firele de legătură,
de două circuite, unul normal închis în figura 2 este un alt exemplu:
şi altul normal deschis. Conectarea aprinderea şi stingerea automată a

în circuit se va face cu contactul cerut luminii într-o cămară la deschiderea

de schema de lucru: contactul nor- şi închiderea uşii. în acest caz, 1 re-

mal închis, cînd elementul de acţio- prezintă folia de protecţie, 2 — holz-

nare stă închis, şi contactul normal şuruburile de prindere, 3 — microîn-

deschis, cînd elementul de acţionare trerupătorul, 4—pîrghia de acţionare,
stă deschis. Prin elemente de acţio-

TEHMIUM 9/80

TEHNICA

MODERNĂ

Releele fotoelectrice simple funcţio¬
nează defectuos cînd lumina ambiantă
este intensă. Chiar dacă se Iau pre¬
cauţii ca fotodetectoru! să aibă direc-
tivitate pronunţată şi să nu «vadă» de¬
ci! sursa de iumină destinată iui (fig. 1 a),
se produce adesea următorul fenomen:
obiectul ce se interpune Intre sursă şi
detector reflectă spre acesta o parte
din lumina ambiantă (fig. 1 b). Dacă ea
este intensă, releu! nu mai sesizează
obiectul respectiv, deoarece lumina sur¬
sei este înlocuită cu lumina ambiantă
în timpul cit fasciculul este obturat.
Pentru evitarea acestui inconvenient,
se poate diferenţia sursa de lumina
ambiantă prin caracterul continuu sau
periodic al emisiei.

In continuare va fi descris un astfel
de releu fotoelectric ce sesizează nu¬
mai lumina cu intensitate variabilă (mo¬
dulată în amplitudine) şi nu este sen¬
sibil la lumina continuă (cum este cea

Fiz.GHEORGHE SALUTĂ

naturală, de pildă). Schema bloc a
montajului este prezentată în figura 2,
iar cea detailată în figura 3. în aceste
desene s-au notat cu «a»,.., «e» punc¬
tele unde se indică forma semnalului
(fig. 4), pentru a uşura înţelegerea func¬
ţionării şi, eventual, reglajul cu osci¬
loscopul.

Să presupunem că în situaţia iniţială
fotodioda primeşte lumină cu un grad
oarecare de modulaţie sinusoidală
(zona I a primului grafic din fig. 4).
Iluminarea variază deci între limitele
şi E” r Caracteristicile curent-tensiune
ale fotodiodei corespunzînd acestor li¬
mite sînt date în figura 5. Fie R, va¬
loarea rezistentei de sarcină. Punctul
de funcţionare oscilează între poziţiile
P\ şi P}’ , iar tensiunea pe dispozitiv
variază sinusoidal cu cantitatea ă U,.
Dacă valoarea vîrf la vîrf a tensiunii al¬
ternative în punctul «a» depăşeşte cca
30 mV, aceste oscilaţii vor fi suficient

amplificate de T, şi T„ pentru ca în
colectorul celui din urmă să apară im¬
pulsuri de tensiune cu forma din figu¬
ra 4 b. Ele încarcă prin Q t condensato¬
rul C n , care le integrează, şi tensiunea
în «ci> este aproape continuă (fig. 4 c),
depăşind pragul de basculare ai Înge¬
rului Schmitt realizat cu T,, T*. Astfel
T 3 conduce, iar T* este blocat (fig. 4 d).
Prin sarcina amplificatorului de curent
continuu constituit din T, şi T, nu
trece curent (fig. 4 e) şi releu! este de¬
clanşat,

Anclanşarea releului se produce în
trei situaţii:

a) Dacă dispare lumina modulată
(zona ti în primul grafic din fig. 4), ceea
ce se întîmplă cînd un obiect obturează
sursa de impulsuri, dar pe fotodetector
ajunge lumina ambiantă continuă.

b) Dacă fotodioda este în întuneric
(zona III), cînd sursa de impulsuri este
obturată, iar lumina ambiantă nu există.

c) Dacă fondul luminos continuu este
mult prea mare (zona IV). Acest caz
poate apărea accidental; releu! va am-
etanşa, deşi nu a fost obturat fasciculul
de lumină modulată. Este o «alarmă
falsă», totuşi utilă pentru că ne averti¬
zează asupra creşterii iluminării am¬
biante peste nivelul admis de montaj.

în toate aceste trei situaţii anclanşa¬
rea releului se produce datorită dispa¬
riţiei componentei alternative a tensiu¬
nii de pe fotodiodă. Ca urmare, dispar
impulsurile în «b», iar tensiunea în «c»
scade sub pragul de basculare al În¬
gerului; T :i se blochează $1 \ conduce.
Tensiunea în «d» scade, iar curentul
prin releu (în «e») creşte ia valoarea
maximă, producînd anclanşarea.

Pare paradoxală dispariţia compo- ■
nentei alternative în situaţia c. Făptui
se explică totuşi simplu privind figu¬
ra 5 şi observînd cum curbele cores¬
punzătoare nivelurilor de iluminare mare
E’ 2 , E” 2 nu se mai intersectează cu
dreapta de sarcină R, deci fotodioda
este saturată (conduce curentul maxim
permis de sarcină). Componenta alter¬
nativă AE 2 reapare dacă se alege o re¬
zistenţă de sarcină dar această

componentă este mai mscâ din cauza
pantei mai mari a dreptei. De aceea,
reglajul potenţiometrului din schemă
se face acceptînd un compromis între
sensibilitatea generală (ridicată atunci

cînd rezistenţa de sarcină este mare) şi
suportarea de către montaj a unui fond
luminos continuu important (care ne¬
cesită o rezistenţă mică).

în continuare prezentăm cîteva date
referitoare la sursele^ de lumină modu¬
lată în amplitudine. în figura 6 s-a re¬
prezentat variaţia în timp a intensităţii
luminoase a unor asemenea surse:
becuri de 0,3 şi 0,07 A, alimentate la
reţeaua de curent alternativ, direct sau
printr-o diodă serie, precum şi tuburi
fluorescente. Se observă creşterea gra¬
dului de modulaţie în cazul folosirii cu¬
rentului redresat monoalternanţă şi în
cazul becurilor de curent redus. De
fapt, inerţia termică a filamentului este
dată de diametru! său, care se alege
în funcţie de curentul ce-i străbate şi
este independent de tensiunea nomi¬
nală. Deşi au modulaţie mare, tuburile
nu sînt recomandabile ca surse pentru
releul nostru, pentru că există o nepo¬
trivire pronunţată între spectrul luminii
emise de ele (în vizibil, spre albastru)
şi sensibilitatea siliciului (maximă în
înfraroşui apropiat).

Practic, sursa poate fi constituită
dintr-un bec de 3,8 V/0,3 A, montat în
reflectorul unei lanterne de bună cali¬
tate şi alimentat de la înfăşurarea de
5 V a unui transformator de sonerie
prîntr-o diodă 1N40Q1. Cînd nu dispu¬
nem de reţea, alimentarea se poate
face dintr-un multivibrator cu frecventa
de aproximativ 10 Hz, caz în care mo¬
dulaţia luminii ajunge la 100%. Releu!
«simte» lumina acestui proiector de ia
distanta maximă de 2-6 m, în funcţie
de reglajul sensibilităţii. Corespunză¬
tor, fondul luminos continuu pe care
îl acceptă fără ca fotodioda să intre în
saturaţie este de 100 de ori mai intens
decît componenta modulată a luminii.
De asemenea, este acceptată şi o lu¬
mină ambiantă cu, un grad mai redus
de modulaţie sau cu intensitate mai
mică. Măsura în care o asemenea lu-
'mină (prezentă aproape întotdeauna în
încăperi iluminate artificial) d^-anjează,
funcţionarea montajului trebuie deter¬
minată experimental, în condiţiile con¬
crete de lucru.

Montajul poate fi folosit şi pentru
realizarea unei telecomenzi optice, prin

(CONTINUARE ÎN PAG. 18)

OBMHETRU

ELECTRONIC

A. NiCOLAE

Aparatul descris în continuare per¬
mite citirea directă a valorilor rezisten¬
ţelor pe scala unui miliampermetru gra¬
dat de la 0 la 1 mA sau de la 0 la 100.
Marele avantaj al schemei este acela că
are scala liniară, adică deviaţia acului
este proporţională cu rezistenţa de mă¬
surat.

Pentru un miliampermetru cu 1 mA
la cap de scală, suma dintre rezistenţa
de 2,9 kfî şi rezistenţa internă a instru¬
mentului trebuie adusă la 3 kfiţ, astfel
incit tensiunea de 3 V furnizată de dioda
stabilizatoare să producă un curent de
■ 1 mA.

Rezistenţele utilizate în montaj tre¬
buie să, fie de precizie (1%). Aparatul se
alimentează de la o sursă de tensiune
continuă de 30 V. Rezistenţa de măsu¬

rat Rx se conectează la bornele A-B.

Curentul prin Rx este independent de
valoarea acestei rezistenţe. Aducerea la
zero se obţine automat prin scurtcircui¬
tarea bornelor A-B. Dacă acul nu indică
zero, se acţionează asupra reglajului me¬
canic al instrumentului

Dioda D 2 , în şunt pe miliampermetru,
protejează instrumentul împotriva cu¬
rentului excesiv cînd nici o rezistenţă
nu este conectată ia bornele A-B,
Verificarea aparatului se face conec-
tînd la bornele acestuia rezistenţe cu
valori cunoscute.

în cazul în care nu se respectă valo¬
rile indicate în schemă, nici gradaţiile
0-100 nu mai corespund, fiind necesară
o nouă trasare a scalei.

iii 11 f ii

npVABf 0f"T!

li *

Există o diversitate foarte mare de
cuploare optice. Teoretic, se pot folosi
orice fel de dispozitiv fotoemisiv (bec cu
incandescenţă sau cu descărcare, diode
electroluminescente) şi orice tip de foto-
deiector (celulă fotovoîtaică, foîorezis-
tenţă, celulă fotoelectrică, fotodiodă, fo-
totranzistor, fototiristor etc.}, cu condi¬
ţia ca spectrul de emisie să corespundă
într-o măsură oarecare cu sensibilitatea
spectrală a detectorului de lumină (fig.
11.2). Fiecare combinaţie compatibilă
are avantajele şi dezavantajele ei Prac¬
tic se folosesc pe scară largă diodele
electroluminescente cu emisie în infra-
roşu, cuplate optic cu fototranzistoare,
fototiristoare şi fotodiode cu siliciu.

Figura 11.3 înfăţişează structura reală
a unui cuplor optic. Emiţătorul (diodă
electrolu minescentă) şi receptorul (foto-
tranzistor) sînt înglobate într-un mate¬
rial transparent, distanţa dintre ele fiind
de ordinul milimetrului. Capsula dispo¬
zitivului este opacă. Parametrii prin care
se caracterizează un cuplor sînt destui
de numeroşi. Dispozitivul fotoemiţător
şi cel fotodetector au, fiecare în parte,
caracteristicile lui specifice, asupra că¬
rora nu vom mai insista. Vom enumera
numai parametrii ansamblului.

Tensiunea de lucru este tensiunea care
poate să existe între emiţător şi detec¬
tor fără pericolul străpungerii dielec-

tricului. Ea are valori de ordinul kilo-
volţilor.

Rezistenţa de izolaţie între intrare şi
ieşire este de ordinul sutelor sau miilor
de megaohmi.

Capacitatea de cuplaj între circuitul
emiţătorului şi al detectorului are valori
de ordinul picofarazilor. Doar o valoare
necorespunzătoare a acestui parametru
poate produce o reacţie între ieşire şi
intrare.

Factorul de transfer (sau cîştigul în
curent) este raportul dintre variaţia cu¬
rentului la ieşire şi variaţia corespunză¬
toare a curentului la intrare. El exprimă
eficacitatea transferului semnalului elec¬
tric prin cuplor. Valorile sale sînt sub-
unitare, cu excepţia cazurilor cînd foto-
detectorul este un fototranzistor sau un
fotodarlington; în aceste cazuri, cîşîi-
gul poate fi supraunitar, cu valori de
ordinul zecilor sau al sutelor.

Caracteristica de transfer (curentul de
ieşire m funcţie de curentul de intrare)
este practic liniară în cazul cuptoarelor
compuse din diode electroluminescente
şi celule fotovoltaice, fotodiode sau foto¬
tranzistoare. Pentru alte combinaţii emi-
ţător-detector, aspectul ei se poate de¬
duce uşor, de la caz la caz, luînd în con¬
siderare suprapunerea modurilor de va¬
riaţie a intensităţii luminii emiţătorului
în funcţie de curentul de intrare şi res¬

szolcnt

LED

" 11.3

foto -

%tranzistor

pectiv, a curentului de ieşire în funcţie
de iluminarea detectorului.

Aplicaţiile cuploareîor optice sînt nu¬
meroase. Se folosesc cu precădere in cal¬
culatoare şi instalaţii de automatizare,
pentru transmiterea informaţiei către
unul sau mai mulţi receptori evitîndu-se
astfel interacţiuni nedorite. Separarea
galvanică a circuitelor telefonice între
care se transmite unilateral un semnal
este posibilă cu ajutorul cuploareîor
(transformatoarele obişnuite sînt «rever¬
sibile»). Modularea curentului continuu
de valoare mică în scopul transformării
în curent pulsant, ce poate fi uşor ampli¬
ficat, se poate face prin folosirea cuptoa¬
relor cu fotorezistenţă.

Există aşa-numitele relee «solid sta¬
te», dispozitive cu patru terminale ce au
funcţii identice cu ale releelor obişnuite.
La intrarea tor se aplică tensiuni şi cu¬
renţi mici (de exemplu 5 V/20 mA), iar
ieşirea se conectează în serie cu reţeaua
de curent alternativ şi cu sarcina; în
circuitul de ieşire, curentul poate fi de
zeci de amperi. Ele conţin un cuptor
optic, un triger integrat (eventual şi un

etaj de amplificare), precum şi un triac
de putere.

In continuare vom da cîteva aplicaţii
ce-i interesează pe cititori, aceştia putînd
simula un cuptor în modul arătat în
figura 11.1. Schema din figura 11.4 re¬
prezintă o modalitate de control de 3a
distanţă a volumului sonor la un radio¬
receptor, televizor etc., fără a conduce
semnalul audio prin cablul de teleco¬
mandă. Practic, prin acţionarea comu¬
tatorului pe poziţia 2 se înlocuieşte po-
tenţiometrul de volum R printr-o foto-
rezistenţă înseriâtă cu o rezistenţă fixă
R 0 . Iluminarea becului (alimentat în cu¬
rent continuu) este controlată de la dis¬
tanţă. Variaţia iluminării modifică va¬
loarea rezistenţei electrice a fotorezis-
tenţei, ceea ce are drept efect creşterea
i nivelului sonor.

Dacă se foloseşte un cuptor cu diodă
electr ol uminescentă şi fotodiodă, se poa¬
te imagina uşor o schemă pentru ma¬
nipularea emiţătoarelor de putere ale
radioamatorilor. Manipulatorul este in¬
trodus în circuitul diodei electrolumi¬
nescente, iar fotodioda în etajul co¬
mandat.

Amorsarea unui tiristor poate fi făcu¬
tă cu ajutorul unui cuplor optic atunci
cînd este necesară izolarea circuitului de
comandă faţă de reţea O schemă de
principiu este dată. în figura 11.5.

TEHMItJiI §/8®

ECONOMfllfA ENERGIEI

IZOLAŢII TliilOl

In actualui context de creştere ge¬
nerală a costului energiei, de mare
importanţă este micşorarea oricăror
pierderi, chiar dacă acestea par neîn¬
semnate ia prima vedere.

La nivelul locuinţelor noastre, prin¬
cipalele forme de energie consumată
sînt cea electrică şi cea termică. în
rîndurile de faţă ne vom referi ia posi¬
bilităţile de economisire a energiei
termice indiferent de modul în care
aceasta este furnizată. în principiu,
este vorba de economisire prin îmbu¬
nătăţirea izolaţiei termice.

Se apreciază că prin deficienţele
de execuţie ale elementelor care au
şi rol de izolator termic, un aparta¬
ment poate avea pierderi medii de 30%,
în cazuri extreme chiar de 50%. Com¬
pensarea acestor pierderi, chiar par¬
ţială, duce ia creşterea temperaturii
din apartament, fără creşterea canti¬
tăţii de căldură furnizată de elemen¬
tele de încăizDe sau la reducerea
costuriior de încălzire prin micşorarea
corespunzătoare a timpului de func¬
ţionare sau a temperaturii de regim a
elementelor de încălzire.

strucţia locuinţei unde se pot face
îmbunătăţiri ale izolaţiei termice, pro¬
blemele constructive urmînd a-şi găsi
rezolvarea în condiţiile concrete ale
fiecărei situaţii reale.

ACOPERIŞUL

Îmbunătăţirea izolaţiei termice a
acoperişurilor reprezintă pentru locu¬
inţele Individuale o apreciabilă creş¬
tere a temperaturii.

Soluţia constă în plasarea unor pa¬
nouri izoiante din vată minerală în
intervalele dintre grinzi.-..Figura 1 pre¬
zintă o astfel de operaţie. Panourile
sînt îmbrăcate într-o folie reflectori¬
zantă care micşorează suplimentar
pierderile prin radiaţie.

PODUL

Tot în căzui locuinţelor individuale,
o altă operaţie de izolare termică utilă
este cea a podelei podului (implicit
se poate spune a tavanului încăperi¬
lor). Izolarea se face cu vată minerală

ing. V. CĂUNESCU

sau alt material izolant.

PEREJII

Pereţii pot fi izolaţi atît la exterior
cît şi la interior. Izolarea exterioară
este foarte eficientă, dar presupune
un volum de muncă mai mare şi poate
costa mai mult. Din figura 3 se observă
că această operaţie constă în realiza¬
rea unui al doilea zid. plasîndu-se pa¬
nouri izoiante intermediare.

Izolarea exterioară se poate face,
eventual parţial, pe acele părţi a!e
clădirii supuse vînturilor predominante
şi în acele zone care nu corespund
unor încăperi cum sînt sufrageriiie,
dormitoarele, camerele de iucru.

Izolarea interioară se realizează aco¬
perind pereţii cu panouri din vată
minerală, poiistiren etc. Desigur, pa¬
nourile trebuie acoperite, operaţie ce
se realizează cel mai simpiu şi mai
bine cv plăci ;--rv."?oase.

Piacne pi ■ msste natur, băiţuite
sau acoperiT-j prin tapete sau zugră¬
vire.

Dacă sub încăperi se află o pivniţă
relativ mare, se poate dovedi nece¬
sară o operaţie de izolare care se rea¬
lizează fie prin introducerea de mate¬
riale izoiante între parchet şi struc¬
tura ds bază, fie prin utiiizarea unor
ţesături textile groase pe întreaga su¬
prafaţă a camerelor, peste parchet sau
linoieum.

ALTE IZOLAŢII

De la caz ia caz, sînt posibile şi
alte operaţii de izolare termică. Ceie
mai uzuaie sînt ceie de protecţie a
ţevilor cu apă caldă şi a celor de ter-
moficare.

Foarte des este nevoie să se efec¬
tueze unele operaţii mai mici de izo¬
lare termică pentru, etanşeizarea uşi¬
lor şi ferestrelor. în acest scop se
vor astupa cu ipsos sau prin chituire
toate spaţiile sau crăpăturile prin care
se stabileşte un circuit de aer direct
exterior-interior.

Pe contururile părţilor ce se pot
deschide se lipeşte de obicei bandă
adezlyă tip PURFiX sau eventual ma¬
teriale textile groase de 2-5 mm.

O sursă importantă pen
ti'u sporirea temperaturi
în iocuinţă rămîrn
nătăţirea izolaţiei

izolarea termică exteri¬
oară cu ajutorai panouri¬
lor izoiante intermediare.

Sn interior, izolarea
realizează cu diverse
terials: panouri din
rsn. vată mineraiă sic.

Acoperirea
izoiante se fac
lemnoase.

Protejarea instalaţie
ţevi Capă caldă,
care) este o operaţie
§ă de protecţie.

CMCIMETRS NUMERIC

Măsurarea digitală a rezistenţelor este
o tehnică obişnuită care nu implică pro¬
bleme deosebite şi aproape toate multi-
metrele numerice posedă o gamă pentru
ohmmetru.

în cazul măsurării numerice a capa¬
cităţilor situaţia se complică puţin, ma¬
joritatea capacimetrelor digitale avînd o
gamă restrînsă de măsură. în materialul
de faţă se prezintă un capacimetru nu¬
meric cu mare precizie a măsurătorilor,
care satisface cele mai pretenţioase de¬
terminări. El este deosebit de util atît
în practica radioamatorilor, cit şi în
laboratoare sau în procesul de producţie.

Principalele avantaje ale acestuia faţă
de un aparat analogic (cu citire pe un
instrument gradat) sînt: citire uşoară şi
precisă; uşurinţă şi rapiditate în ma¬
nipulare; eroare de măsură constantă
în orice domeniu de măsură.

Pentru a fi accesibil şi amatorilor de
construcţii cu circuite integrate, nu s-a
prevăzut o memorie tampon, iar afişajul
are numai trei cifre. Dacă este necesar,
se poate mări numărul celulelor de afi¬
şare fără nici o dificultate. Afişajul se
poate realiza cu tuburi Nixie, LED-uri
sau cristale lichide.

Schema poate fi împărţită în patru

părţi:

1) convertor capacitaîe-tîmp (Ci-5);

2) generator de bază de timp;

3) bloc de reluare automată a măsu¬
rătorii; . •

4) bloc de numărare şi afişare a va¬
lorii Cjc v

1) Principiul de măsurare a! unui ca¬
pacimetru numeric se bazează pe un tra-
ductor capaciîate-timp în care un ampli¬
ficator cu o impedanţă foarte mare de
intrare şi amplificare ridicată lucrează
cu o reacţie pozitivă, depinzînd de ra¬
portul Rj/R 2 . Bucla de contrareacţie
conţine elementele R 7 , R» şi C*. 'La pu¬
nerea sub tensiune, C*.nu. este'încărcat,

.•Fiind'' cuplat pe intrarea inversoare •(—.)'
■a amplificatorului, tensiunea de ieşire va
" : ayea'::p:' : valoare''' : U BISC '. 'Din'.această cauză,
Cţ se încarcă lent prin intermediul re¬
zist or ului R ? sau R s , pînă cînd cele două
intrări (+) şi (-) au acelaşi potenţial.
Tensiunea de ieşire se va diminua pînă
la o valoare U min . Cu cit amplificarea
este mai mare, cu atît bascularea va fi
mai rapidă. Se obţine astfel o tensiune
de ieşire dreptunghiulară, a cărei pe¬
rioadă este t = K-R-C*, unde K este o
constantă ce depinde de raportul Rx/R 2 .
Această durată este proporţională cu R
şi C*. R fiind constantă, rezultă o func¬
ţie de C x .

; Pentru a obţine o plajă “mare de mă¬
surare, se utilizează un comparator de
tipul CDB 2711. Viteza mare de răspuns,
cit şi nivelul compatibil cu al circuitelor
integrate de tip TTL iî face deosebit de
util Pentru a putea lucra cu o tensiune
unică de'alimentare, s-a prevăzut un di-
vizor de tensiune pe intrarea (+). Adap¬
torul comportă 7 poziţii de măsură gru¬
pate astfel:

1.-2 corespund relaţiei 1 pF = 1 /.:s;

34 corespund relaţiei 1 nF = 1 pi s;

5-7 corespund relaţiei 100 nF — 1 pis.

Cînd ia bornele C x nu se cuplează
nici o capacitate, se observă oscilaţii
care duc la afişarea unor capacităţi pa¬
razite de 5-8 pF, Pentru a elimina eroa¬
rea, se conectează în paralel pe- intrarea
C x un trimer ce se reglează astfel încît
valoarea capacităţii parazite să fie de
10 pF. Această cantitate se va scădea
din valoarea indicată (totală).

2) Generatorul de bază de timp furni¬
zează unitatea de timp cu ajutorul că¬
reia se măsoară perioada oscilaţiei furni¬
zată cie adaptor. Valoarea acesteia este
proporţională cu C* Am arătat că 1 pis
corespunde unei capacităţi de 1 pF, 1 nF
şi 100 pF- In aceste cazuri, timpul de
I pis se poate obţine uşor de la un osci-

!ng, AMDRIAîSi NICQLÂE

mai multe game, s-au generat baze de
timp multipli de 1 pis. m acest fel s-au
obţinut cele 7 poziţii de măsurare. De¬
oarece măsurarea se face pe 10 perioade
ale oscilaţiei generatorului, rezultă o
bază de timp de zece ori mai mică pen¬
tru aceleaşi domenii. Acestea sînt:

1) 0,1-99,9 pF-( x 0,1 pF);

2) 1-999 pF-( x 1 pF);

3) 0,1-99,9 nF-( x 0,1 nF);

4) 1-999 nF-( x 1 nF);

5) 0,1-99,9 piF-( x 0,1 piF);

6 ) 1-999 piF-(x 1 juF);

7) 0,1-99,9 mF-(X 0,1 mF).

Pentru a obţine baza de timp, s-a
plecat de la un oscilator cu cuart pe
1 MHz (CI-4; P 2 ; P 4 ). Trimerui de
40 pF ajută la fixarea frecvenţei de
1 MHz. Poarta Pi (CI-4) are rol de am-
plificator-separator. De la ieşirea aces¬
teia, semnalul cu T = .1 pis este trecut
la poziţiile 1 şi 3 ale comutatorului
Ki şi ia intrarea unui divizor decadic
(CI-3), în scopul obţinerii următoarei
baze de timp (10 pis). Se obţin astfel
încă 3 domenii de măsurare (2, 4 şi 5).
Domeniul nr. 6 necesită o bază de timp
de 100 pis, care se obţine printr-o nouă
divizare a frecvenţei de 100 kHz (CI-2).
Ultimul domeniu se obţine dacă baza
de timp are o durată de 10 ms. Deoarece
este vorba de capacităţi cu valoare mare,
nu se justifică introducerea a încă două
circuite de divizare. O precizie de 1-3%
în cazul capacităţilor cu o valoare mai
mare de 1 000 piF este suficientă pentru
orice construcţie electronică Astfel, baza
de timp de 10 ms se obţine de la un
oscilator cu 3 porţi (Pi, P 3 , P 4 ) din
capsula CDB 400 E (CI-1). Potenţiome-
trul P 5 serveşte la reglarea frecvenţei
oscilatorului pe 100 Hz.

3) Blocul de reluare automată reali¬
zează o reluare periodică a măsurării.
Este necesar deoarece întăreşte convin¬
gerea operatorului că valoarea citită
este corectă El se compune dintr-un
numărător CDB 493 (CI-6) ce are rolul
de a număra perioade ale frecvenţei date
de adaptor, un decodificat or prin inter¬
mediul căruia se extrag stările 1, 3, 5, 7,
stări ce ajută la delimitarea timpului de
numărare a impulsurilor bază de timp
şi furnizează impulsuri necesare opririi
măsurătorii pe un timp dat de circuitul
basculant monostabil CDB 4121 (CI-9).
De asemenea, el şterge informaţia acu¬
mulată în numărătoarele CI-10, CI-11,
CI-12. Poarta P 4 (CI-7) împreună cu
poarta P 3 (CI-4) formează un circuit
basculant bistabil «latch», care comandă
trecerea sau oprirea impulsurilor bază
de timp prin poarta P 2 (CI-7). Impulsu¬
rile furnizate de convertor trec prin
poarta Pi (CI-7), punctul A şi ajung ia
numărătorul CI-6 (punctul C). Un ciclu
de numărare durează mai mult de 10 stări.
Pentru a se putea folosi un decodifica-
tor binar-zecimal a fost necesar un arti¬
ficiu, şi anume se pleacă cu ciclul de
numărare din starea 7. La apariţia aces¬
tei stări, în punctul D nivelul devine 0 lo¬
gic. «Latch»-ul trece în starea cores¬
punzătoare nivelului logic 1 la ieşirea
porţii P 4 (CI-4), punctul H. In acest
moment impulsul bază de timp trece
prin poarta P 2 (CI-7) şi ajunge la blocul
de numărare-afişare. Trecerea impulsu¬
rilor bază de timp durează timp de
10 perioade ale semnalului dat de con¬
vertor. Numărătorul CI-6 ajunge în sta¬
rea 15, după care trece în zero. La apa¬
riţia stării 1, decodificatoruî furnizează
un nivel logicO în punctul E, iar «latch»-ui
trece în starea corespunzătoare nivelu¬
lui logic 0 la ieşirea porţii P 4 (CI-7),
oprind numărătoarea. Intre starea 7 şi
starea 1 a numărătorului s-au scurs
10 perioade ale semnalului dat de con¬
vertor. Numărarea continuă pînă ce apa¬
re starea binară 3. Semnalul logic 0
(punctul F) comandă circuitul basculant
monostabil Acesta furnizează un sem¬

nal logic 0 în punctul B şi blochează
poarta Pi- Timpul de blocare este dat
de o constantă RC şi se poate regla prin
intermediul unui potenţiometru. Acest
timp reprezintă durata de afişare, mo¬
ment în care operatorul poate citi va¬
loarea capacităţii C*. Timpul se calcu¬
lează cu formula:

t = 0,69 RC

Cînd circuitul basculant monostabil
revine în starea iniţială Q = 1 (nivel
logic în punctul B) se reia numărarea
impulsurilor venite de la convertor. După
încă două impulsuri numărătorul ajunge
în starea 15 şi în punctul G apare un
nivel logic 0. Acum se anulează cifra
afişată (aducere ia zero a numărătoare¬
lor CI-10, CI-11, CI-13) Din starea 5
numărătorul CI-6 trece în starea 6, mo¬
ment premergător unui nou ciclu de
numărare-afişare.

4) Blocul de numărare-afişare conţi¬
ne 3 capsule numărătoare de tipul
CDB 490 E. Ieşirile sînt legate ia un de-
codificator binar — 7 segmente. Acest
tip de decodificator poate alimenta orice
afişaj care funcţionează la o tensiune
mai mică de 30 V şi un curent în jur
de 20 mA. între decodificator şi afişaj
s-au prevăzut rezistenţe de limitare ale
curentului maxim, în scopul evitării dis¬
trugerii diodelor iuminescente.

TEHMSSJM S/Se

. - ... : s-. .

EMBIMIBIBL
JII8YII illl

DESCRIERE Şl FUNCŢIONARE

Or. Sng. ÎVS. STRATULAT

Motoarele autoturismelor de fabri- buratorulul. In camera de nivel con-
caţie cehoslovaca «§koda» 105 S, stant se găseşte un plutitor (fig. 2, re-

105 L, 120 S, 120 L, 120 LS şi 120 GLS perul 5), articulat la peretele carbura-

sînt echipate.cu carburatoare tip Ji- torului cu ajutorul unei pfrghii 4, pe
kov 32 EDSR. Particularităţile prind- care se sprijină acul de închidere 3,
paie ale acestui carburator de tip in- montat înir-un sediu şi prevăzut cu un
versat sfnt organizarea generală cu arc. Roiul acestuia din urmă este de
două camere de carburaţie funcţie- a amortiza oscilaţiile plutitorului pro-
nînd în serie, cu comandă vacuuma- vocate de rulajul vehiculului pe trasee
tică, şl existenţa unui dispozitiv eiec- denivelate. Camera de nivel constant
tromagnetic de întrerupere a alimen- este legată cu atmosfera printr-o ca¬
târii ia oprirea motorului. nalizaţie care comunică cu filtrul de

Ca orice carburator, în compunerea aer.
sa intră o cameră de nivel constant, Benzina intră prin ştuţul 1, străbate
camerele de amestec, precum şi cir- sita filtrantă 2 şi pătrunde în camera
cultele şi dispozitivele auxiliare: cir- de nivel constant pe lîngă acul de în-
cuitul principal (de compensare), cir- chidere 3, într-o cantitate care de-
cuitul de mers încet şi- repriză, îmbo- p in de de poziţia acestuia, deci de ni-
găţitorul, pompa de accelerare, dis- velui la care se află plutitorul. An-
pozitivul de oprire şi starteruî. Vede- sa molul descris are rolul de a furniza
rea generală a carburatorului este pre- camerelor de amestec exact atîta ben¬
zen tată în figura 1. zînâ cîf cere motorul pentru o func¬

ţionare economică şi fără poluare
CAMERA DE NIVEL CONSTANT obiecţîonabilă. Dar această situaţie
nu se realizează decît dacă cursa acu-
Constituie un rezervor-tampon în- lui şi înălţimea plutitorului sînt corect
tre carburator şi pompa de benzină, reglate, iar presiunea de refulare a
în care nivelul combustibilului se men- pompei de benzină nu depăşeşte
ţine la o distanţă de 20±1 mm sub 30„kPa (~0,3 kgf/cm 2 ).
planul de separare al capacului car- în sfîrşit, camera de nivel constant

mai este prevăzută cu un dispozitiv mentară de aer este furnizată motor u-
automat de aerisire care evită «îneca- iui pe lingă cuiul 5 al treptei secun-v

rea» motorului în timpul pornirilor dare, care reglează cantitativ aerul

după staţionări scurte. Se ştie că.în sosit sub obturatorul 10 prin canali-r
timpul funcţionării normate carbura- zaţia. 12. Faţă de schemele clasice,.'
torul este mai rece decît motorul, iar trebuie să se reţină că la acest car -■
camera de nivel constant este venti- bursier şurubul 3 serveşte pentru re-;

lată prin avalul filtrului. După oprire glaju! cantitativ si amestecului, iar cu

ventilaţia încetează, iar carburatorul şurubul 5 se efectuează o reglare caii-;
începe să se încăizească de ia pereţii tativă care mijloceşte variaţia turaţiei,

motorului. Ca urmare, în camera de între limitele 700-1 000 roi/min. Pe de

nivel constani se formează vapori care, altă parte, pentru a interzice alimen-

îmbogăţind artificial amestecul la ur- tarea motorului cu contactul tăiat

mătoarea încercare de pornire, vor (după oprirea motorului), situaţie care

îngreuna acest proces. Pentru a pre- prilejuieşte risipă de carburant şi ?n-
veni aceasta, camera este legată cu treţine funcţionarea nedorită a. moto-
atmosfera prin canalizaţia 7 (fig, 6), * rului prin autoaprinderi, jiclorui de ra-
controlată de supapa 8. Prin deschi- ianti 1 este controlat de o supapă 13,

derea obturatorului treptei primare comandată electromagnetic de dispo-

înainte de pornire, vaporii de benzină zitivul 14. Acesta închide automat su-

vor fi evacuaţi în atmosferă, papa ia tăierea contactului şi o re¬

deschide odată cu restabilirea aces-
CIRCUITUL PRINCIPAL tuia.

Trecerea de la. mersuî încet la func-

Circuitul principal (fig. 2) are rolul ţionarea în regimuri de sarcină mij-

de a furniza motorului un amestec locie constituie o situaţie critică, în

bine preparat în regim economic. Prin- timpul căreia cilindrii motorului înce-

cipiu! funcţiona! se bazează pe frîna- tează să mai fie alimentaţi deoarece

rea vacuumatică a combustibilului,pe circuitul de ralanti este scos din tune-

măsura creşterii turaţiei şi sarcinii.cu ţionare, iar cel principai nu este încă

aer adiţional (compensare pneurnati- amorsat Acest regim tranzitoriu, nu¬
că). în compunerea acestui circuit mit repriză, este asigurat prin canali-

intră jicloareîe principale 6 şi 7, jicloa- zaţiiie de repriză 15 şi 16, care prelun-

rele de aer (compensatoare) 8 şi 9, gesc funcţionarea circuitului de mers

precum şi tuburile emulsoare 10 şi 13. încet în prima parte a deschiderii

Benzina este dozată de jicloareîe 6 obturatorului.

şi 7, pătrunde în tuburile emulsoare 10 Tranziţia pentru intrarea în funcţiu-
şi 13, unde se amestecă cu aerul livrat ne a treptei secundare este mijlocită

de jicloareîe compensatoare 8 şi 9 şi de un circuit asemănător celui de

de aici ajunge în camerele de amestec mers încet al primei trepte, format de

ale celor două trepte, primară (12) şi jiclorui de benzină 6, jiclorui de aer 7

secundară (11), prin canalizaţiile 14, şi tubul de amestec 17, de unde ames-

care debuşează în secţiunile minime tecul este dirijat în camera de amestec

ale difuzoarelor mici 15. De reţinut a treptei secundare prin canaiiza-

că, deşi constructiv şi principial siste- ţia 11.

mele principale ale celor două trepte în sfîrşit, pentru a evita intrarea în
sînt asemănătoare, ele diferă dimen- funcţiune a sistemului de mers încet

sionsl; jiclorui de combustibil şi difu- al primei trepte ia turaţii şi sarcini

zorul treptei primare au secţiuni mai maximale, este prevăzută canalizaţia

mici, în timp ce jiclorui compensator de anulare a depresiunii 18.

a! acestei trepte este mai larg decît Se remarcă lipsa şuruburilor de re¬
ce! al treptei secundare. glare a poziţiei obturatoarelor, pre¬

zentă în construcţia circuitului de ra-

CIRCUiTUL DE MERS ÎNCET [anti al majorităţii carburatoarelor ac-
ŞS DE REPRIZĂ tu a le.

Are rolul de a asigura alimentarea CIRCUITUL PUTERILOR

cilindrilor motorului la turaţia de ra- MAXIME

Ianti şi la sarcini care nu depăşesc

15% din sarcina totală; totodată, ei Denumit îmbogăţitor (sau uneori
asigură trecerea lină de la funcţiona- impropriu economizor sau econostat),

rea în regimul de mers încet ia sar- acest circuit suplimentar mijloceşte

cini parţiaie (repriza). Asigurarea a- realizarea performanţelor maximale de

cestor funcţiuni este realizată prin putere şi turaţie cu preţui renunţării

mijlocirea unui jicior de ralanti 1 şi a la caracterul economic al funcţionării

unui jicior de aer 2, prezente numai motorului, printr-o îmbogăţire exce-

în construcţia primei trepte (fig. 3). sivă e amestecului carburant. Pentru

Jiclorui de benzină se alimentează realizarea acestui regim, care inter-

din avaiul jicloruiui principal, deci din vine numai cînd obturatoarele sînt to-

puţul emulsoruiui, iar aerul este fu mi- tai sau aproape total deschise, iar tu-

zat printr-o canalizaţie, care debuşează raţia tinde spre limita maximă, în ci-

în avaiul filtrului de aer. Arnbeie corn- iindri se trimite un spor de benzină

ponente ale amestecului ajung prin prin canalizaţia 1 , care debuşează în

canalele 7 şi 8 la cuiul de reglaj 3, pe difuzorul mic ai treptei secundare

lîngă care se strecoară în camera de (fig. 4). Benzine livrată de jiclorui îm-

amestec a primei trepte, sub obtura- bogăţitor 2 este amestecată cu aerul

torul 9 al acesteia. O cantitate supli- sosit prin jiclorui de aer 3, iar srneste-

T1HNIUM 9/SC

cui astfel format este dozat cantitativ
de jiclorul 4. Circuitul intră în func¬
ţiune automat cînd depresiunea din
difuzorul 5 atinge un anumit nivel mi¬
nim, determinat de deschiderea obtu¬
ratorului 6 şi de creşterea turaţiei.

STARTEROL

Şi în privinţa circuitului care pre¬
pară amestecul la pornirea motorului
acest tip de carburator prezintă de¬
osebiri faţă de construcţiile clasice —
prevăzute cu clapetă de aer (şoc). ES
este prevăzut ca un starter, care se
alimentează cu benzină din camera
de nivel constant prin jiciorul 2 (fig. 5);
benzina este iniţial aspirată prin tu¬
bul 3 şi supapa 4 în interiorul serta¬
rului rotativ 1. Tot aici pătrunde şi aer
dozat de jiclorul 5, iar amestecul car¬
burant este dirijat apoi prin canaliza-
ţia 8 în camera de amestec a primei
trepte. Imediat după pornire ameste¬
cul este sărăcit deoarece, după con¬
sumarea lichidului din puţul tubului 3,

3 £ * f

TREAPTA I TREAPTA JL

benzina este dozată cantitativ de ji-
clorul 2. La creşterea turaţiei — pe
măsura încălzirii motorului — sărăci¬
rea amestecului este şi mai mult ac¬
centuată de coborîrea supapei 4 îm¬
potriva arcului ei; în acest feî, secţiu¬
nea de curgere a benzinei prin supapă
se reduce proporţional cu creşterea
depresiunii, deci cu mărirea turaţiei.
După atingerea regimului normal de
ralanti, sertarul 1 se închide, acţso-
nînd asupra pîrghiei 7.

Începînd de la 1 ianuarie 1979, în
construcţia carburatoarelor jiclorul de
aer 5 a fost înlocuit cu un orificiu de
diametru egal, iar supapa 4 şi arcul
ei au fost îndepărtate. La carburatoa¬

rele fabricate pînă ia 31 decembrie 1978
supapa şi arcul lipsesc de asemenea,
dar există două canale de aer cu dia¬
metrul de 3,0...3,3 mm în preajma tu¬
bului 3, practicate în capacul carbu¬
ratorului.

POMPA DE ACCELERAŢIE

Serveşte pentru realizarea creşte¬
rilor rapide de viteză sau cuplu şi este
de tipul cu membrană comandată me¬
canic de o camă 1 (fig, 8), plasată pe
axu! obturatorului treptei primare
(camă care comandă printr-un arc şi
pîrghia 9 a supapei 8 de aerisire a
camerei de nivel constant). La deschi¬
derea rapidă a obturatorului, membra¬
na 2 se deformează, pompînd în ca¬
mera de amestec un spor de benzină
pe iîngă supapa de refulare 10 şi prin
pulverizatoru! 3. Aspiraţia benzinei în
pompă o efectuează un arc, lichidul
fiind apelat din camera de nivel con¬
stant pe iîngă supapa de aspiraţie 11.
Excesul de benzină sau benzina pom¬
pată ia acţionarea lină a obturatoru¬
lui (cînd nu se urmăreşte o accele¬
rare rapidă) este re tu mat în camera
de nivel constant prin orificiul cali¬
brat 4.

ACŢIONAREA OBTURATORII»

LUI TREPTEI SECUNDARE

Cele două obturatoare ale carbura¬
torului funcţionează în serie. Pînă ia
deschiderea obturatorului treptei pri¬
mare pe o cursă unghiulară de 43°
obturatorul celei de-a. doua trepte este
blocat mecanic în poziţia închis de o
pîrghie şi un arc. Dacă obturatorul
primei trepte este acţionat în conti¬
nuare, atunci treapta, secundară este
deblocată şi intervine în funcţionare
un dispozitiv vacuumatic compus din
camera de vacuum 1, legată prin ori¬
ficiile 5 şi 6 (fig. 7) cu secţiunile mi¬
nime ale difuzoareîor mari din cele
două camere de amestec. Membra¬
na 3 a camerei de vacuum acţionează
mecanic obturatorul treptei secunda¬
re în funcţie de poziţia membranei 3,
deci de valoarea depresiunii din cele
două camere. Cu cit turaţia, şi sarcina
sînt mai mari, cu atît depresiunea
este mai mare, arcul 2 este mai com¬
primat, iar obturatorul treptei a doua
se deschide mai mult Cînd obtura¬
torul treptei primare este închis de
şofer, depresiunea se reduce, arcul 2
închide obturatorui celei de-a doua
trepte, iar dispozitivul mecanic de blo¬
caje îl fixează în poziţia închis.

în numărul viitor se vor prezenta
normele de întreţinere şi reglajul aces¬
tui carburator.

TOTI AM FOST ÎNCEPĂTORI!

Colonel VICTOR BEOA

Unii conducători auto încearcă o
plăcere sadică atunci cînd au posibi¬
litatea să şicaneze un începător ori
mai cu seamă o începătoare, uitînd,
bineînţeles, că şi ei au purtat cîndva
«lămîia» pe parbriz şi la vremea res¬
pectivă nu le-a plăcut deloc cînd alţi
parteneri de trafic cu vechime mai
mare la volan, privindu-i cu aere de
superioritate, le făceau tot felul de
feste.

Trebuie să fim de acord că şicana-
rea începătorilor este o dovadă crasă
de lipsă de civilizaţie, de bun simţ,
dar, în acelaşi timp, reprezintă o mare
imprudenţă. Nu o dată timorarea în¬
cepătorilor, intimidarea şi şicanarea
lor în cele măi diverse chipuri s-au
terminat cu accidente.

Pe banda a doua de circulaţie ru¬
lează un începător, Ce-i drept, faptul
că circuiă cu viteză relativ mică stin¬
ghereşte. deranjează pe ceilalţi parti¬
cipanţi la trafic. Cum rezolvă proble¬
ma însă un tînăr care pilotează o ma¬

şină frumoasă şi dichisită nevoie mare.
Se apropie în viteză şi frînează lite¬
ralmente la cîţiva centimetri de bara
de protecţie spate a maşinii din faţă
şi începe să claxoneze şi să semna¬
lizeze disperat cu fază mare, cerînd
celui dinainte să tragă urgent pe
dreapta.

în alte cazuri, pentru a dovedi no¬
vicilor cît de grozavi sînt, «avansaţii»
îi dublează şi apoi trec pe dreapta, în
faţa lor, ştergîndu-le mai, mai capota,
încît aceştia, spre a nu fi acroşaţi, frî¬
nează puternic pentru a ie face loc «te¬
merarilor».

Am văzut chiar şs alte forme de şi-
canare, mai bine zis de derutare a în¬
cepătorilor. «Avansatul» trece val-vîr-
tej în faţa celui cu lămîia pe fereastră
şi apoi frînează brusc pentru a privi
prin oglinda retrovizoare faţa îrsspăî-
mîntată a începătorului îngrozit de
iminenţa coliziunii cu cel din faţă.

Bineînţeles că asemenea figuri fă¬
cute de «avansaţi» reprezintă în ace¬

laşi timp o dovadă de crasă inconşti¬
enţă din partea lor, deoarece nu o dată
aceştia au căzut victima propriei lor
ignoranţe. Procedînd în acest fel, nu
demult, pilotul unei «Lada»-1500 s-a
ales cu o lovitură care i-a sfărîmat în
întregime partea din spate a maşinii.
Trecînd în faţa maşinii pilotate de o
tînără şi frumoasă începătoare, a in¬
tenţionat să vadă cum va proceda
aceasta cînd se va trezi cu «Lada»
frînînd puternic la cîţiva metri în faţa
sa. Şi a văzut!

Derutarea începătorilor introduce în
circulaţie stări de tensiune şi nervo¬
zitate. Este cunoscut din practică că
mulţi, foarte mulţi începători conduc
inhibaţi, complexaţi şi în această stare
continuă să se afle încă mult timp după
obţinerea permisului cu scoarţe roz.

Dacă acum 10-15 ani «integrarea»
în trafic se făcea relativ uşor, străzile
fiind mai aerisite, circulaţia mai re¬
dusă, în prezent gradul înalt de aglo¬
merare a drumurilor şi străzilor, difi¬

cultăţile circulaţiei pun serioase pro¬
bleme «şoferilor stagiari».

Este uşor de dedus în acest context
cît de dăunătoare, de periculoase chiar
sînt atitudinile de şicanare, de deru¬
tare a începătorilor.

Aceste atitudini iresponsabile in¬
troduc elemente de pericol, de ten¬
siune într-un trafic rutier care din
multe motive se desfăşoară şi aşa cu
dificultate, mai ales pe anumite dru¬
muri, străzi ori în anumite zile, ore etc.

Derutarea începătorilor, care se
«realizează» în numeroase cazuri sub
forma unor injurii, apostrofări, ame¬
ninţări, reprezintă pericole nu numai
pentru novici şi pentru ignoranţii care
o practică, ci pentru toţi participanţii
ia trafic de pe sectorul respectiv al ar¬
terei rutiere.

Recent, un începător înspăimîntat
de apariţia bruscă* a unui mastodont
în spatele lui, a pierdut controlul vola¬
nului, intrînd pe sensul opus de mers.
Coliziunea s-a soldat din fericire fără
victime. Trei autoturisme au fost însă
serios şifonate.

Stimaţi automobiiişti, motorişti, mo-
tociciişti, nu uitaţi deci că toţi am fost
cîndva începători!

TEHNBUM 9/80

Asaltate de exodul populaţiei rurale
şi sufocate de sporul demografic, ora¬
şele se extind ca suprafaţă şi înălţime
într-un ritm nemaiîntîlnit. Cea mai mare
parte a populaţiei se mută în clădiri
noi, confortabile, unde indicele de ca¬
litate al habitatului este foarte ridicat.
Partea «umbrită» a acestei transfor¬
mări calitative este adaptarea greoaie
a omului la noile condiţii de locuit. Fi¬
reşte, casa veche cu ogradă, pod, ma¬
gazie etc. oferea un spaţiu fizic mai
mare, iar trecerea la apartamentul din
blocul de locuinţe cu spaţii de depo¬
zitare restrînse îl pune pe om într-o
mare dilemă privind calitatea de dis¬
pensabil sau indispensabil a unor obi¬
ecte. Designerii de mobilier au venit
primii în ajutorul oamenilor, propunîn-
du-le o nouă modalitate de mobilare
a casei cu dulapuri multifuncţionale,
paturi, fotolii şi mese extensibile, pie¬
se de mobilier modulate, în conse¬
cinţă, un arsenal de piese noi, repro-
iectate sau inventate. Peretele dulap
a creat, de-a lungul a 25 de ani de cînd
se fabrică ca produs de mare serie,
cele mai mari animozităţi între parti¬
zanii funcţionalităţii mobilierului şi ar¬
tiştii decoratori, partizani ai echilibru¬
lui între piesele de mobilier şi preocu¬
paţi de realizarea unei ambianţe. Este
şi firesc să fim împotriva unui perete
întreg umplut pînă la tavan de rafturi
şi dulapuri, senzaţia care predomină
în vecinătatea unei asemenea piese
este ameninţarea căderii întregului
eşafodaj. Totuşi în unele apartamen¬
te mai mici construirea unui dulap-
bibliotecă pe întreaga întindere a unui
perete este necesară. Aşa-zisele «bi¬
blioteci» ce se găsesc în comerţ nu
corespund tot mereu necesităţilor
noastre de depozitare şi nu ocupă în
mod economic spaţiul pe care li-l
destinăm.

Soluţia este proiectarea şi construi¬
rea de către noi înşine a dulapului
multifuncţional. înainte de a trece la
proiectarea lui, vom face o schiţă
scara 1:10 a încăperii uhde dorim să-l
amplasăm. Această schiţă va fi în¬
tocmită sub formă de releveu. Adică

E. VARGHEŞ, designer

vom perimetra atît podeaua cît şi pe¬
reţii pe care vom monta complexul.
Pe planşa reprezentînd peretele vom
delimita prin linii orizontale şi verti¬
cale spaţiile destinate cărţilor, obiec¬
telor şi spaţiile cu uşi pentru depozi¬
tări. Pentru aceasta vom grupa obiec¬
tele pe gabarite, de exemplu: cărţile
care au latura mare de 18 cm vor avea
nevoie de un spaţiu între rafturi de
maximum 22 cm, dar nu mai mic de
20 cm, iar pentru colecţiile de reviste
legate care vor avea latura mare de
aproximativ 35 cm spaţiul dintre raf¬
turi se va alege cu 2 cm mai mare,
adică 37 cm. în acest fel se vor trasa
pe planul peretelui spaţiile destinate
cărţilor. Pentru diferite obiecte de artă
(bronzuri, sticlărie, ceramică etc.) vom
alege spaţii aerate, care să le pună în
valoare. Dacă în corpul dulapului vom
monta televizorul, va trebui să ţinem
cont de necesitatea aerisirii lui, deci
spaţiul rezervat lui îl vom dimensiona
cu mai multă generozitate, prevăzînd
eventual şi găuri de aerisire pe placa
din spate a compartimentului.

Vom avea în vedere ca înălţimea to¬
tală a complexului să nu fie mai mare
de 185-190 cm, pentru a nu crea un
dezechilibru mare între el şi celelalte
piese de mobilier mult mai scunde.
Dimensiunile optime ale unui com¬
plex multifuncţional sînt date în fi¬
gura 1. El seamănă mult cu aşa-zisele
biblioteci ce se găsesc în comerţ,
avantajul construirii lui de către citi¬
tor constă într-o dimensionare mai
echilibrată, o mai bună structură de
rezistenţă şi posibilitatea de a ocupa
complet un anumit spaţiu căruia îi
este destinat.

De asemenea şi materialele pot fi
de mai bună calitate (exemplu, panel
în locul P.A.L.-ului furniruit).

Construcţia este semidemontabilă,
fiecare tronson fiind compus din două
părţi suprapuse avînd punctul de se¬
paraţie însemnat. Desigur, dimensiu¬
nile sînt orientative, cititorul putîn-
du-le modifica în funcţie de necesităţi.
Vom mai ţine cont de faptul că
P.A.L.-ul nu permite o asamblare si¬

gură cu şuruburi, deci nu va fi folosit
pentru confecţionarea uşilor şi latu¬
rilor în care se prind balamale. în
consecinţă, vpm folosi pentru aceste
piese panelufde brad sau tei.

De asemenea trebuie să ţinem cont
de grosimea materialelor folosite pen¬
tru ca gabaritul tronsoanelor să nu se
modifice şi să nu avem neplăcuta sur¬
priză ca pentru 5-6 cm să fim nevoiţi
a reconstrui un întreg tronson, sau
să nu putem aşeza cărţile în rafturi
pentru 2 sau 3 cm.

Vom evita barurile încorporate, ca
şi mesele de scris (secretaire) ataşate
complexului. Vom mai evita încorpo¬
rarea canapelei sau fotoliilor între
tronsoane, chiar dacă spaţiul cîştigat
este mai mare. Tot mereu colţul de
conversaţie se va aşeza în opoziţie cu
dulapul complex, evitînd alăturarea
pe acelaşi perete a pieselor de mobi¬
lier cu mari diferenţe de înălţime.
Tronsoanele destinate păstrării hai¬
nelor lungi le vom aşeza într-unul din
capetele peretelui mai puţin expus
privirilor. In mare, cam acestea sînt
regulile de care trebuie să ţineţi cont
la proiectarea dulapului complex.

Ca soluţie constructivă vom alege
îmbinările cu aracet gros de tîmplărie
şi cuie cu capul îngropat. Pentru a
rigidiza montajul, vom folosi o placă

de placaj pe care o vom aplica pe spa¬
tele rafturilor sau spaţiilor închise şi
care este piesa principală de rezis¬
tenţă. Acest placaj trebuie să fie bine
uscat şi să aibă o bună pianeitate
deoarece de calitatea placajului folo-
sit_ depinde rigiditatea tronsoanelor.

îmbinările se mai pot realiza şi cu
dopuri de lemn, însă acest gen de
lucrare este mai pretenţios şi nece¬
sită un utilaj complex.

Uneltele necesare sînt: ferăstrău
«coadă de vulpe»; rindea dublă; bor-
maşină cu burghie diferite sau o coar-
bă; dreptar (vinclu metalic); ruletă sau
metru de tîmplărie; cîteva dălţi bune
de lemn (de preferat cele chinezeşti);
şurubelniţe; ciocan; un dorn pentru
îngropat capetele cuielor; un ferăstrău
cu dinţi mici (bomfaier); prese meta¬
lice cu şurub (potcoavă); cleşte de
cuie; banc de tîmplărie (vezi nr. 7/1979
din colecţia «Tehnium»).

Materialele necesare: panel de 15-
18 mm (eventual planşete de desen
125x100 cm sau 125x2Q0 cm); P.A.L.
10-12 mm; placaj de fag 3-5 mm; fur¬
nir de bază; furnir de faţă (paltin, ste¬
jar); colţare metalice; cuie, şuruburi;
glaspapir diferite granulaţii; aracet;
prenadez; chit de cuţit etc.

în numărul viitor vom reveni cu de¬
talii amănunţite de construcţie.

pLAtO

Îuga perae

Schiţă ajutătoare pentru ridicarea
complexului.

Releveul locului unde vom monta
complexul.

IMoiă: punct de separaţie în¬
tre părţile tronsonului.

TEHNIUM 9/80

U9A

HUSA PENTRU
RADIOCASETOFON

Pentru a evita zgîrierea sau depu¬
nerea de praf pe radiocasetofon, este
bine ca acesta să fie protejat cu o
husă. Dacă aparatul este staţionar,
materialul folosit poate fi mal uşor,
mai puţin rezistent — din bumbac
sau ferocei —, iar în căzui în care
este portabil husa trebuie să fie mai
rezistentă — din doc, taifun, mol¬
ton etc. sau piele sintetică (PVC).
Totodată amintim că nu trebuie făcute
neapărat nişte investiţii suplimenta¬
re — pentru confecţionarea husei
putem folosi un material pe care îl

avem în casă.

în vederea confecţionării ei, măsu¬
răm mai întîi înălţimea (h), lungimea
(I) şi lăţimea (b) a aparatului şi tre¬
cem imediat la realizarea unui tipar
din hîrtie (fig. 1) la scara 1:1. După
aceasta „verificăm dacă am croit bine
tiparul. în continuare întindem mate¬
rialul pe masă şi aplicăm pe el tipa¬
rul, prinzîndu-i, pentru ca să nu se
deplaseze, cu ace cu gămălie. Pentru
a nu avea pierderi mari de materia!,
colţurile rezultate din răscroială se
pot utiliza pentru părţile laterale şi

w H fc £

p LEI!

Jn liniştit colţ de !u~ru îi pu.em
amenaja uşor, transfor. nînd o parte
din podul casei sau o mansardă ne-
iocuită. Astfel delimităm acel spaţiu
cu scînduri, plăci din PFL sau PAL şi
ie îmbrăcăm cu tapet, rogojini sau
pînză de sac. Avînd «camera» reali¬
zată, trecem ia mobilarea ei simplă,
odihnitoare şi fără investiţii mari. Un
corp de bibliotecă «Colentina» (cor¬
pul B-G-1), care poate fi cumpărat
din unităţile specializate, se compune
din trei părţi detaşabile (deci poate fi
uşor aranjat aşa cum se arată în foto¬

grafia alăturată). Corpurile 1, 2 şi 3 se
fixează pe perete la diferite înălţimi,
în continuare, confecţionăm din fier
forjat mal muife bare, construind din
eie o bibliotecă simplă. Pe aceste
bare se aşază scînduri de esenţă
moaie (brad) sau PFL care în prea¬
labil s-au finisat şi lăcuit cu lac in¬
color. Lungimea bibliotecii este varia¬
bilă, ea poate să. ocupe întregul pe-
.ete sau numai o parte. în cazul în
care nu folosiţi un corp de bibliotecă
«Colentina» sau «Dana», vă propu¬
nem să utilizaţi un corp din mobila
de bucătărie tip «Loredana» (corpul
D-S-2, 637 de iei, ori D-S-1, 240 de
iei). La aceste corpuri sînt necesare
cîteva modificări. Corpul nu se fixează
pe perete pe orizontală, aşa cum se
află în construcţie, ci pe înalt. Raftu¬
rile acestui corp trebuie deci şi ele
reaşezate. Uşa dulapului se poate uşor
transforma Intr-o masă de lucru în
momentul în care se deschide. Un
capăt ai tăbiiei este prins de corp prin

capacu! husei. Tăierea materialului
se face cu 1-2 cm mai mare decît
cel a! tiparului pentru a avea rezerve
în „momentul montării husei.

în partea de sus a husei se prevede
un tiv mai iat, iar în el se introduce un
elastic puternic, astfel încît să se
strîngă în jurui mînerului aparatului
(fig. 2). Suplimentar se poate coase
şi un capac, care la rîndul lui este
prins de husă cu nasturi.

Pentru o rezistenţă mai mare, col¬
turile husei se întăresc (se dublează)
cu bucăţi mici de PVC. De asemenea,
pentru a proteja aparatul de loviri
bruşte (şocuri), husa poate fi dublată,
iar între cele două feţe se introduce
o fîşie subţire de burete.

Astfel de huse se pot confecţiona
nu numai pentru radiocasetofon, este
bine ca şi radioul, magnetofonul sau
chiar televizorul să fie protejate cu o
husă. în acest caz se .face, de ase¬
menea, întîi un tipar, după care şe
croieşte husa din materialul ales. în

cazul magnetofonului,la mînerui aces¬
tuia pe husă se montează un fermoar.
Dacă husa pe care dorim s-o coasem
va fi din PVC, acesta nu trebuie nea¬
părat ciţşut cu maşina; pe margini, se
fac cu preduceaua orificii şi se intro¬
duce un şnur sau cel mai simplu se
capsează la margine.

"mu reaîizaeă ds KPS3S1 / Fi Li - 1

intermediul unor balamale, iar celă¬
lalt capăt se sprijină pe picioare, con¬
struite de noi, detaşabile. Ele se fixea¬
ză de masă cu ajutorul unor şuruburi
lungi cu piuliţe sau fluture. Pentru a
avea înălţimea potrivită la masa de
lucru, corpul se fixează pe perete Ja
o înălţime de 0,75 m de la podea. în
momentul neutilizării tăblia se ridică,
în faţa mesei de ’ucru se aşază un

scaun de birou sau unul din garnitura
«Bonanza». De asemenea, pentru a
completa mobilierul încăperii, putem
construi o canapea sau un şezlong.
Ca decor aplicăm pe pereţi diferite
aplice şi tablouri. O perdea poate
acoperi fereastra.

Podeaua o acoperim cu carpete
ţărăneşti sau linoleum.

Pentru a păstra diferite obiecte ne¬
cesare în baie, dar neutiiizate zi de
zi, vă sugerăm ideea de realizare a
unei etajere. în ea se pot depozita
spray uri, şamponul, trusa de bărbie¬
rit etc... clesoongestionînd în acest fei
cristalul montat deasupra chiuvetei.

m vederea construirii etajerei avem
nevoie de scînduri de esenţă moaie
(brad) sau plăci din PFL cu o grosi¬
me de 1,5 cm, cuie sau hcizsuruburi,
un adeziv (prenadez, aracet gros de
tîmpiărie sau clei de oase) şi geam
mat. Din materialul lemnos fasonăm
două plăci de 60 x 20 cm (1), două de
20x30 cm (2) şi una de 30 x 60 cm (3),
pe care !e finisăm prin rindeluire şi
şlefuire cu hîrtie abrazivă. Montarea
se face fixînd cu adeziv plăci le (2) pe
laturile înguste ale unei piăci (1), peste
care aşezăm, cealaltă placă (1); astfel
am realizat rama. în continuare se
fixează piaca (3), spatele etajerei. Pen¬

tru o, consolidare mai bună plăcile se
prind între eie din ioc în loc cu holz-
şuruburi sau cuie. Placa se poate
vopsi sau lăcui cu lac incolor. Etajera
se închide cu geam mat sau cu o
perdea din material textil ori polieti¬
lenă, Plăcile laterale pot fi şi pirogra-
vate, după care se lăcuiesc.

Ea se montează pe peretele opus
căzii, acoio unde nu avem instalaţii
sanitare, deasupra faianţei, sau se
poate monta chiar şi deasupra uşii de
ia intrare. Se fixează în perete cu aju¬
torul unor şuruburi lungi cu piuliţe,
care au fost anterior montate în perete
prin intermediu! unui diblu.

Etajere asemănătoare se pot cum¬
păra din unităţile specializate, costul
lor fiind cuprins între 136 şi 279 de iei,
dar, reaiizînd-o singuri, facem consi¬
derabile economii, in acelaşi timp, ea
are avantajul că poate fi montată pe
hol sau în bucătărie.

Sng. V. CÂUNE8CU

rat de programul sonor prin filtrare.
Tot prin filtrare se elimină din progra¬
mul sonor frecvenţele inferioare valorii
de 180 Hz, astfel încît să nu apară co¬
menzi nedorite asupra aparatului de
proiecţie.

înregistrarea sonoră se poate face de
la două surse primare, un picup şi un
microfon, cu ajutorul montajului din
fig. 1 {mixer-filîru-ampiificator>

în continuare se prezintă cîteva mon¬
taje electronice simple cu ajutorul că¬
rora se poate face sincronizarea între
bandă şi diaproiector în cazul celui mai
simplu echipament de înregistrare, res¬
pectiv un magnetofon sau casetofon
mono.

înregistrarea programului sonor şi a
semnalelor de sincronizare se face pe
aceeaşi pistă. Semnalul de sincronizare,
avînd'o frecvenţă de 150 Hz, este sepa-

Semnalele primare se mixează cu po-
tenţiometrele P t şi P 2 , semnalul comun
fiind obţinut după tranzistorul T,. în
poziţia «înregistrare» (comutatorul K)
se realizează amplificarea şi filtrarea sem¬
nalului sonor, frecvenţele sub 180 Hz
fiind anulate. La «redare», circuitul lu¬
crează invers, toate frecvenţele peste
180 Hz fiind anulate. Astfel semnalele
de sincronizare I s vor putea fi culese în
mod distinct.

Semnalele de sincronizare se obţin
cu ajutorul montajului din figura 2,
care este un generator simplu RC Frec¬
venţa generată este de aproximativ
150 Hz Tranzistorul T 4 va avea facto¬
rul de amplificare mai mare de 50. în¬
registrarea se face apăsînd tasta P.

Semnalul de sincronizare se aplică re¬
dresorului din figura 3, comandînd ulte¬
rior, prin intermediul unui mic amplifi¬
cator, releul de comandă al aparatului
de proiecţie. Cu potenţiometrul P 4 se
reglează pragul de anclanşare al releului.

Tensiunea de alimentare a montaje¬
lor este de 12 V, stabilizată Schema de
alimentare din figura 4 este relativ sim¬
plă, puţind fi folosită cu bune rezultate.

Toate tranzistoarele sînt cu siliciu, de
tip npn, ai excepţia lui T s , care este
pnp. Se poate folosi orice tranzistor de
mică putere (150-500 mW) avjnd U C£
mai mare sau egală cu 15 V. Tranzisto-
ruî T s poate fi ş cu germania

flMl

km-

Filmele aib-negru AGFA-GEVA-
ERT destinate lucrărilor fotografice
curente sînt cunoscute sub denumi-;;
rea de ISO PAN, Ele se produc în
4 sorturi: Isopan IF-17 Di N/70 ASA;
Isopan ISS-21 DÎN/100 ASA; iso-
pan-22 Dl N/125 ASA; Isopan ISU-27
DIN/400 ASA.

Filmele ISOPAN asigură obţinerea
unor rezultate de calitate, avtnd pro-:
prietăţi bune'privind granulaţia, con¬
trastul, puterea de rezoluţie, desigur
raportate la sensibilitate. Abateri de
îa expunerea corectă cu ±3 trepte
de diafragmă sînt posibile în condiţiile
obţinerii unor fotografii satisfăcătoa¬
re. Developarea filmelor ISOPAN s& :
face optimal în revelatoarele ATO-
MAL, REFINAL ROD IN AL

Isopan IF se distinge printr-o gra-j
nulaţie foarte fină şi printr-o mare:;
putere de rezoluţie, ce@a ce permite
înregistrarea celor mai mici detalii şi

IOf.F

Q °~ll |

I WREB1STRARE

°SL_

--or:

■* oJ ___ MIXARE

--°l REDARE 1 AMPLIFICARE

r" ? îs filtrare

0 -H2Y

|500kft T r I ^ rr Y ^ I

Ţ 27ka 47 " F JU t-z 1 lOrtf- IDnf JŞJ

l ydka . -i-f |_ r _||_4 — 10 uf

" jHH

MAjko. MlOka fjlOOxL IjlSkzx [j4,7fJj500k

0,4-YpF

3°Hh| 2*7 ka .

5 KP

]4,7kJj500kaJI

iMâGKIEDrai

1 casetofqn 1

GENERATOR

OţîpF U ^nP

• •—-if—®—jf—«-T” l)T 4 I IMzx

rTTn^^

3,& fk& [[3,6 Ni Ls^iSO !

-nkxa. LjJko. Lîkk Likrt ; pF |

i - - i - 1 -4-—i /sv

REDRESOR

M4,7ka

2DkJr r-v

v ICnF aipF 10 pF Dl

Hh —

executarea de copii la rapoarte de
mărire extreme. Asigură rezultate opti-'
me în fotografierea peisajelor, a plan¬
telor şi animalelor mici, m fotografie¬
rea la- mică distanţă, în arhitectură,
natură moartă, reproduceri.

Isopan ISS şi Isopan asigură foto¬
grafierea !n condiţiile de iluminare
curente aie mediului ambiant; granu-
laţia este fină, negativele au o bună
strălucire şi contrast. Ele corespund
utilizărilor celor mai diverse, atft pen¬
tru iluminare naturală cft şi artificială
(blitz, becuri niîraphot),

Isopan ÎSU se foloseşte normal în
condiţii de iluminare redusă sau cîrsd
se Impune utilizarea unor timpi de
expunere foarte scurţi. Granulaţia este
satisfăcătoare; se impune folosirea
revelatorilor de granulaţia fină şi uitra-
fină. Se obţin imagini de bună cali¬
tate, cu contrast bun şi o putere sa¬
tisfăcătoare de redare a detaliilor.

Utilizarea unor filtre la fotografiere
duce la modificarea expunerii.

Folosind aparate cu expunere auto¬
mată, se ţine cont de filtru, micşorînd

hOQ </ WAPRQECT0R

ALIMENTATOR

âv-TT

-j

Diodele D, şi D 2 cu germanii)., de
acelaşi tip, vor avea o tensiune de lucru
de minimum 20 V, admiţînd curenţi de
100-200 mA, Puntea PD va trebui să
aibă o tensiune de lucru de minimum
15 V şi curentul maxim de 0,5 A.

Transformatorul Tr. este de mică pu¬
tere Recomandăm un transformator de
sonerie, la care se vor mai bobina cîteva
zed de spire în secundar.

Releu! «Rel» va avea tensiunea no¬
minală de 12 V şi un curent de lucru
sub 200 mA.

Tranzistorul T Ă trebuie să poată su¬
porta un curent de 500 mA.

(URMARE D.W PAS. 10)

trimiterea unui tren de impulsuri lumi¬
noase spre fotodiodă. Aceasta din urmă
poate fi de tip ROL 22, cu un unghi
mai mare de acceptare a luminii, dar
şi sensibilitate mai redusă. Condensa¬
torul C. ( trebuie mărit Ia 1-3 /tlF pentru
ca declanşarea releului să se facă după
un număr mai mare de impulsuri pri¬
mite, evitînd astfel comenzile false da¬
torate variaţiilor accidentale ale luminii
incidente.

TEHNIUM mo

sensibilitatea filmului pe inelul sau
tamburul destinat sensibilităţii. Co¬
recţia se face aplicînd valorile în DIN
din tabelul nr. 1 sau luînd valorile
date direct în tabelul nr, 2.

Desigur, valorile cuprinse în aceste
tabele sînt principial valabile şi pentru
filme de altă producţie avînd aceeaşi
sensibilitate nominală.

Filmele ISOP AN sînt pancromatice.
Redarea culorilor ia lumină de zi se
face într-o scară de griuri corectă.
La lumină artificială există diferenţe
de redare faţă de scara de gri a ochiu¬
lui, dar nu este totuşi nevoie de nici
o corecţie de sensibilitate la culori.
Orientativ, prezentăm în tabelul nr. 3
modul de redare a culorilor în pro¬
cente.

în figura alăturată sînt date curbele
de înnegriră pentru filmele ISOP AN
Schema tip de- developare a filmelor
ÎSOPAN este prezentată In conţi-
nuare.

TABELUL NR. 1

1. Revelare

Se poate face în orice revelator;
rezultatele optimale sînt cele obţinute
folosind unul din revelatorii Atomal,
Refinal, Rodinal, Timpii de develo¬
pare (ia 20°C) sînt daţi în tabelul nr. 4
(în minute).

Durata efectivă este în funcţie de
gradul de contrast pe care dorim să-i
dăm negativelor. Abateri de la valo¬
rile date sînt posibile în funcţie de
contrastul subiectelor fotografiate. Va¬
lorile date corespund unor intervale
de iluminare normale ale subiectului,
fotografia făcîndu-se pe hîrtie specială
sau normală.

2. Spălare

Înainte de fixare, filmul se clăteşte
scurt cu apă curgătoare. Eventual se
poate folosi o baie de întrerupere,

3. Fixare

Se face înir-un fixator acid (5-10 mi¬
nute) sau Intr-unui rapid (3-5 minute).

4. Spălare finală

Se face timp de 20-30 de minute în
aoâ curgătoare.

Filtru

Factor de
corecţie

Corecţia în
grad© DIN

Corecţia în trepte
de expunere

galben

deschis

1,4

-1

—0,5

galben

mediu

2,0

—3

-1,0

galben

verzui

2,®

-3

-1,0

oranj

4,0

-2,0

n IF

ISOPS

ÎS0C3

i iSS ^

n iSli

t0 .Ţfi 3,0 ~4D 5,0 igL

6JM0f Bt SIHSIBIIITAU

în practica fotografică şi cinemato¬
grafică se folosesc pe plan mondial
mai multe sisteme de determinare şi
apreciere a sensibilităţii materialelor
fotosensibiie. Pentru utilizator este
important să poată echivala sensibili¬
tatea diferitelor materiale fotosensibiie
la valorile unui sistem utilizat cu pre¬
ponderenţă. Vom da în continuare un
tabel restrlns de echivalenţe, fotoama-

torului rămînîndu-i sarcina de a citi
cu atenţie ambalajul materialelor foto¬
sensibiie nou folosite.

Tabelul cuprinde sistemele DIN (gra¬
de germane), GOST (grade sovietice),
ASA (grade americane), BSI (grade
engleze), Scheiner, Weston şi ISO.

Sensibilitatea indicată a materialului
se obţine în condiţiile de developare
standard date de firma producătoare.

DIN

GOST

ASA şi BSI

Scheiner

Weston

ISO

aritmetic

iogaritmic

Europa

America

10°

19°

16°

22°

19°

25°

22°

21°

27°

24°

18 !
. i

28°

”1

§9

■■■■

30°

27°

22 j

130

125

32°

29°

100

24 ]

180 j

280

| 34°

! 34°

1.....

31°

160

300

488

j 37°

| 37°

m°

320

| i

838

| 4C°

î 43°

37°

640

5. Uscare filme tip Agepon sau F 905 (dilutie

înainte de uscare, filmul se ţine 1+200).

1-2 minute într-un detergent pentru

TABELUL MR. 2

Film

DIN

Sensibilitate echivalentă

galben

deschis

gaiben

mediu

galben

verzui

oranj

isopan IF

14 •

isopan ISS

isopan

(4 ;

Isopan ISU

21 1

TABELUL MR. 3

Tipul iluminării

Film

Roşu

Gaiben

Verde j Albastru !

Lumină de zi
(blitz)

100

L_L®.J

ISS

106

■■■■--

120 |

ISU

106

55 i 149

Lumină artificială
(Nitraphot B)

140

186 1 60 1 90

____i_ .._.j

ISS

170

100

85 \

8SU

130

§5

SC* |

TABELUL NR. 4

FILMUL

ATOMAL

REFIWAL

RODEUAL

1J-25

RODIN AL

1 -t-SO

isopan IF

10—12

7—9

4-5

■ «

isopan ISS

10—12

7—9

S-**7

0—11

Isopan ISU

10—12

7—9

&~iî

(Pentru Isopan aceleaşi valori ca ia Isopan ISS)

CBBIFICAMA

Hîmi

ABFA-BtVAFBT

1 C. VASILE

Pentru uşoara identificare sortimen¬
tală a hîrtiei AGFA GEVAERT, punem
ia dispoziţia celor interesaţi modul ei
de codificare.

Partea literală se referă la tipul
emulsiei fotosensibiie şi ia gradaţia
ei. Astfel, se disting următoarele no¬
taţii;

B-Brovira — hîrtie pe bază de bro-
mură de argint pentru măriri. Micile
schimbări de tratament nu modifică
tonul imaginii.

PR-Portriga Rapid — hîrtie pe bază
de clorobromură de argint, cu sensi¬
bilitate ridicată, pentru măriri puter¬
nice. Asigurăo granulaţie mai fină
decît Brovira, în funcţie de tipul reve-
P latorului, se pot obţine tonuri diferite
% a!e imaginii.

| RR-Record Rapid — hîrtie cu ciorc-
8 bromură de argint, cu grad de alb
1 ridicat al suportului. Tonalitatea se
1 modifică în funcţie de revelator,
p Pentru gradul de contrast se foio-
I sesc notaţiile:
i EW (1) — foarte moale
1 W (2) — moaie
| S (3) — special
| ■ N (4) — norma!

jj K (4) — normal-speciaf (pentru Por¬
ii triga Rapid)

H (5) — contrast

EH (6) — foarte contrast

Cifreie din paranteze corespund co¬
dificării internaţionale pentru gradul
de contrast.

Prima cifră, care este 1, se asociază
grosimii hîrtiei. Suportul poate fi sub¬
ţire (hîrtie) sau gros (carton). Grupul
este format dintr-o cifră sau două la
hîrtiile subţiri şi din trei cifre ia carton.

A doua cifră din notaţie se referă
la culoarea de fond a imaginii: 1 — alb,
2 — chamois, 3 — fildeş.

La hîrtiile subţiri, pentru culoarea
albă nu se mai pune cifra a doua.

Ultima cifră desemnează tipul su¬
prafeţei:

1 — lucios;

2 — semimat;

2a — semimat granulat;

3 — mat;

4e — granulat mat;

7 — raster;

8—filigran {filigran mat);

9 — cristal (filigran lucios).

Exemple

BN 117 — hîrtie tip Brovira, norma¬
lă, carton, alb, raster;

PRH 111 — hîrtie tip Portriga Rapid,
contrast, carton, alb. lucios;

RRS1 — hîrtie tip Record Rapid,
specială, subţire, aibă, lucioasă.

TEHNfUM S/80

Apariţia circuitelor integrate pe scară
largă a pus la îndemîna publicului cal¬
culatoarele de buzunar, strălucită reali¬
zare tehnologică, ce răspunde nevoii co¬
tidiene de a rezolva probleme mate¬
matice.

Expresie a miniaturizării extreme în
domeniul tehnicii de calcul, calculatorul
de buzunar se deosebeşte de omologul
său superior prin modul de execuţie al
programelor. Aceste programe, cores¬
punzătoare tastelor de care dispune un
calculator de buzunar, sînt concepute de
programator şi introduse de fabricant
într-o memorie al cărei conţinut nu mai
poate fi modificat de utilizator, printr-o
activitate cunoscută sub numele de «firm-
ware». Fără a renunţa la conceptul de
«firmware», calculatorul obişnuit rulea¬
ză programe ce pot fi lesne modificate;
această calitate improprie calculatorului
de buzunar conferă calculatoarelor mari
flexibilitate, exploatată de utilizator prin
activitatea cunoscută sub numele de
«software».

în concluzie, putem reţine ideea că în
timp ce' calculatorul de buzunar pără¬
seşte banda de montaj, dotat cu inteli¬
genţa necesară pentru rezolvarea unei
game de probleme matematice limitate,
în acelaşi stadiu, calculatorul mare oferă
infinit mai multe posibilităţi de dezvol¬
tare şi utilizare a capacităţii sale de cal¬
cul prin activitatea de «software».

Pentru claritatea expunerii ne vom
referi în continuare la un calculator de
buzunar ipotetic, un model simplu care
oferă 7 funcţiuni înscrise pe taste (+,
x 2 , yfîC°/ 0 , M +, M —).

Din punct de vedere funcţionat, el
este compus din 3 blocuri distincte:

1 . unitatea centrală (procesorul);

2 . blocul de introducere a operaţiilor

CULM

BUZUNAR

Sng. GH. SAMOILĂ

blocul, cel mai important din configu¬
raţie. Ea recunoaşte orice funcţie intro¬
dusă de la tastatură şi execută, în con¬
secinţă, un program al cărui rezultat
este afişat. Pentru aceasta ea dispune de
o structură compusă din:

— un bloc aritmetic;

— o memorie de comandă.

Structura unui astfel de calculator

este prezentată în figura 1 .

Blocul aritmetic conţine:

—- un registru de intrare;

— un registru de lucru;

— un registru acumulator;

— un registru de memorie.

Registrul de intrare este totdeauna

afişat. El conţine cifrele introduse de la
tastatură şi rezultatele tuturor opera¬
ţiilor, cu excepţia celor M+ şi M-.

Registrul acumulator este utilizat în
toate operaţiile aritmetice şi memorează
o copie a registrului de intrare referi¬
toare la toate rezultatele. Aceasta per¬
mite introducerea unui alt număr în
registrul de intrare, iără să se piardă un
rezultat intermediar.

înmulţirea şi împărţirea necesită 3 re¬
gistre pentru memorarea înmulţitorului
sau a împărţitorului. Pentru aceasta este
utilizat registrul de lucru, împreună cu
registrul acumulator şi registrul de in¬
trare.

Registrul de memorie este utilizat nu¬
mai pentru a memora un număr ce va
fi utilizat ulterior. Este complet protejat
faţă de celelalte operaţii şi poate fi mo¬
dificat numai de comenzile de memorare
MS, M+ şi M —.

Memoria de comandă conţine progra¬
mele necesare transferurilor între regis¬
trele blocului aritmetic. Ea conţine 3 zone:

— o zonă dedicată programelor ce
realizează citirea tastaturii, deci introdu-

cuvinte de comandă în memoria de co¬
mandă;

— o zonă dedicată afişării rezultatelor.

INDICAŢII DE UTILIZARE
PENTRU CALCULATOARELE
DE BUZUNAR

Vom prezenta indicaţii de utilizare
pentru un calculator ştiinţific de tipul
TI-30, care, avînd un caracter general,
pot fi utile şi pentru alte tipuri de cal¬
culatoare de buzunar. Prezentarea face
apel la cunoştinţele dumneavoastră ele¬
mentare de matematică, reîmprospătîn-
du-le unora, completîndu-le altora, în
aşa fel încît utilizarea calculatorului să
fie făcută eficient, exploatîndu-i toate
posibilităţile de calcul.

CONSIDERAŢII DE UTILIZARE A
BATERIEI

Utilizaţi bateria de 9V standard care
asigură cca 20 de ore de funcţionare.
Nu lăsaţi bateria în aparat, atunci cînd
nu utilizaţi calculatorul vreme îndelun¬
gată, deoarece scurgerea lichidului din
baterie duce la distrugerea contactelor
tastaturii şi a circuitului imprimat prin
oxidare.

Afişarea unor caractere nenumerice,
ciudate pe display, este un semn că viaţa
bateriei este terminată.

în cazul în care intenţionaţi să utili¬
zaţi un alimentator de la reţea confec¬
ţionat ad-hoc, trebuie luate precauţii
speciale deoarece la pornire creşterea
«în rampă» a tensiunii de 9 V se dove¬
deşte cîteodată incapabilă de a anula
conţinutul registrelor interne ale calcu¬
latorului. Este necesar ca după pornire
să acţionaţi tasta O N/C de două ori,
asigurîndu-se în acest fel iniţializarea
aparatului.

AFIŞAJUL

Pentru a verifica afişul, apăsaţi tasta
| O N/C] , apoi apăsaţi tasta 8 pînă ce
afişajul se umple cu fi- Trebuie să fie
8 cifre şi toate aprinse (verificaţi aprin¬
derea tuturor segmentelor)

Se pot introduce 8 cifre zecimale în
calculator; introducerea în continuare a
altor cifre este ignorată (intern totuşi
calculatorul lucrează pentru precizie, cu
11 cifre zecimale).

Apăsaţi 1 ON/C | de două or) apoi
apăsaţi tasta f~+/— I de schimbare a
semnului. în acest fel se’ introduc nume¬
rele negative.

Afişajul, comod, este realizat din 8 cifre
zecimale, fiecare cifră fiind formată din
8 segmente, fiecare segment fiind, de
fapt, o diodă luminoasă.

TASTA | OFF | ŞI ECONOMISIREA
ENERGIEI

Apăsarea tastei | OFF [ conduce la

tastă, calculatorul intră în programul
de economisire a energiei bateriei astfel:

1. După 25-30 de secunde, afişajul
(care consumă cea mai multă energie)
se reduce la un singur punct zecimal, care
se plimbă de la stînga la dreapta Ime¬
diat ce se acţionează o nouă tastă, afişajul
«revine la vi aţă». S e recomandă acţio¬
narea tastei | EXC [ de două ori, pentru

ca registrele interne să nu fie afectate.

2. Cînd calculatorul continuă să plim¬
be punctul zecimal, după 7 pînă la 14 mi¬
nute, se deconectează automat ca şi cum
s-ar fi acţionat tasta [ OFF [ .

Aceste două calităţi salvează cam 50%
din viaţa bateriei. Problema «spinoasă»
a uitării calculatorului în funcţiune este
astfel rezolvată.

TASTELE DE BAZA [T] HEU

EH] m ^ H

Funcţiile de bază ale calculatorului
sînt înscrise pe tastele de mai sus. Ele
sînt reprezentate de cele 4 operaţii ( + ,

-,x, + ).

Sistemul de operare algebric (S.OA.)
al calculatorului vă permite să introdu¬
ceţi o problemă matematică ce con ţine
cele 4 operaţii şi, apăsînd tasta 1 = 1, să
obţineţi rezultatul.

Cînd apăsaţi tasta 1 = | , toate opera¬
ţiile care aşteaptă să se producă în inte¬
riorul calculatorului sînt încheiate, obţi¬
neţi rezultatul şi calculatorul este liber
să rezolve următoarea problemă:

Exemple:

f + | | —.| Din totalul de 5 000 de

piese existente în magazie, în data de
24 aprilie sînt extrase în două rate
2 312 piese şi 1 798 de piese şi se pri¬
mesc 2 000 de piese. Care este stocul
existent la sfirşitul zilei?

Apăsaţi Afişaj/Stoc existent

5 000 [□ 2 312 □□ 1 798 JT] 2 000 Q
2 890 | x | j + [ . O tonă de nisip costă
200 de lei. Cît vor costa 450 kg?

Apăsaţi Afişaj

(200) j“Tj 1 000 fx] 450 = 90

S.O.A. —SISTEMUL DE OPERARE
ALGEBRIC

Matematica este o ştiinţă care nu per¬
mite două răspunsuri diferite la aceeaşi
serie de operaţii. Datorită acestui fapt,
matematicienii au stabilit o serie de re¬
guli universal acceptate, cînd sînt mai
multe operaţii amestecate în acelaşi cal¬
cul. De exemplu:

3 + 10-2x14 + 7 = ?
are un singur răspuns corect (îl cunoaş¬
teţi? Este 9).

Puteţi pune această problemă direct
în calculatorul cu S.OA. în ordinea de
la stînga la dreapta şi veţi obţine răs¬
punsul corect (nu toate calculatoarele
pot însă face aceasta). Un calculator cu
sistem de operare algebric primeşte toate
numerele şi operaţiile problemei le sor¬
tează şi aplică toate regulile operaţiilor
matematice, lăsîndu-te să vezi şi rezul¬
tatele intermediare. Un calculator cu
S.OA. face operaţiile în următoarea or¬
dine :

1. Funcţia cu variabile singure sin,
cos, tg, log, Inx, x 2 , yfx, l/x, %, INV

2. Funcţia exponenţială % şi radicali

C/7GNV y*)

3. înmulţiri şi împărţiri

4. Adunări şi scăderi

în final |j=J încheie toate operaţiile.

TASTELE HI Q] — PARANTEZELE

într-o gamă variată de probleme este
necesară specificarea unei anumite or¬
dini a operaţiilor. Parantezele fac posi- '
bilă aceasta. Punînd o serie de numere
şi operaţii în paranteză, specificaţi cal¬
culatorului: «rezolvă întîi această mică
problemă ajungi la un singur rezultat
pe care-1 foloseşti apoi în restul calcu¬
lului».

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 9/80

DE APARATE ElIGTRICi
AT TIMIŞOARA

7.5 mV (clasă 1,5)
1-2,5-10-25-100-250-500-1 000 V

(clasă 1)

Curent alternativ:

2.5 mÂ (clasă 7,5)

25-250 mA-1-5 A (clasă 1,5)
Tensiune alternativă:

oc U 9

10-50-250-500-1 ’OOO V (clasă 1,5)
Rezistente: 6 domenii între 0,5 fi şi
20 Mfi (clasă 1,5-1)

Nivel AF: -10 dB ... +10 dB
Greutate — cca 2 kg.

Este un aparat precis, portabil, fo¬
losit pentru măsurarea tensiunilor (c.a.
şi c.c.), a curenţilor (c.a. şi c.c.), a
rezistenţelor şi a nivelului de audio-
frecvenţă. Se caracterizează prin do¬
meniu larg de măsurare, scară mare
(cu oglindă), sensibilitate ridicată şi
întrebuinţare comodă.

QOMENSI DE MĂSURARE

Curent continuu:

50-250 M-1-5-25-100 mA-1-5 A

(clasă 1)

Tensiune continuă'.

Este un instrument universal, por¬
tabil, de gabarit redus. Măsoară cu¬
renţi şi tensiuni continue, tensiuni al¬
ternative şi rezistenţe. Are 18 domenii
de măsură, scară gradată cu oglindă,
sensibilitate mare.

Se foloseşte pentru măsurarea cu¬
renţilor şi tensiunilor continue şi alter¬
nativei Are clasa de precizie 2,5%,
lungimea scării de 50 mm, rezistenţa
inţernă (U — şi U~) de 1 kfi/V, că¬
derea de tensiune (I — şi I —-) de 1 —
1,4 V.

DOMENII DE MĂSURARE

Curenţi (i— şi 1—): 1-5-50-500 mÂ.
Tensiuni (U- şi U~): 10-50-250-500 V.
Greutate — max.200 g.

5DmÂ

DOMENSS DE MĂSURARE
Curent continuu:

50 /iA—1-10-100-600 mA (clasă 2,5%)
Tensiune continuă:

3-30-100 V; 300-600 V (ciasâ 2,5%)
Tensiune alternativă:

30-100-300-600 V (clasă 5%)
Rezistenţe:

x 1 0x10 0x100 Oxl 000 fi (clasă 2,5%)
Greutate: cca.0,55 kg.

ISCOrnA

BFY 90

Tranzistorul BFY 90 este de tip npn radiofrecvenţă sau amplificatoare de

cu siliciu, în capsulă metalică. Are antenă pentru TV şi radioamatori,

frecvenţa de tranziţie 1,4 GHz, un Prezentăm schema electrică recoman-

cîştig în putere de 23 dB la 200 MHz. dată de constructor.

Este destinat a lucra în etajele de

intrare, cum ar fi amplificatoare de I.C.C.E. — BUCUREŞTI

" - -U ’ '3 ” '3. " 3 - , ' ' - . c - : 3 , - - _

mentează un amplificator dife- cate). în schemă se pot deci planta

ycare compară diferenţa de ten- numai îranzistoare care suportă ten¬

ie fa î 7 R 3 cu tensiunea de re- siuni ridicate.

1 ie *5 Montajul se reglează Se pot deci utiliza tranzistoare din
maniera ca cele două becuri cu etajele finale video din receptoare-

TESTER

Aparatul conţine două tranzistoare, cifra 0 sau cifra 1. Pe afişaj mai există
un circuit integrat şi o celulă de afişaj. şi electrodul pentru punct; cînd acesta
Măsurătorile indicate sînt între 0,4 V luminează, indică prezenţa impulsului,
care reprezintă starea zero şi 2,4 V

care reprezintă starea unu. Elementul «RADIO» — U.R.S.S.

de afişaj este conectat ca să indice

YU- METRU

Primul tranzistor este montat ca re-» dicator are o sensibilitate de 200-
petor pe emitor, asigurînd în felul 400 jj A. Reglajul la cap de scafă a!
acesta o impedanţă de intrare în jur instrumentului se face din potenţio-
de 500 kQ. Semnalul amplificat de metrul de 4,7 kfl.
următorul tranzistor este apoi redre¬
sat de dioda 1 N 914. instrumentul în- xLE HAUT-PARLEUR»->

TEHWSUM m

CARNET

EDITORIAL

In colecţia «Auto», publicată sub egida Editurii tehnice, semnalăm o intere¬
santă lucrare realizată de C. Negrea şi T. Pavelescu — Âmbreiajul şi cutia
de viteza Adresîndu-se la un nivel accesibil atît amatorilor cit şi specialiştilor,
volumul contribuie fa cunoaşterea temeinică a funcţionării instalaţiilor şi meca¬
nismelor din componenţa autovehiculelor, facilitînd efectuarea într-un mod cali¬
tativ superior a operaţiilor de întreţinere, a reparaţiilor curente şi a reglajului.

Autorii prezintă în cuprinsul volumului construcţia, funcţionarea şi exploa¬
tarea tehnică a diverselor tipuri de ambreiaje şi cutii de viteze cu care sînt echi¬
pate autovehiculele cu mare pondere în parcul naţional, din producţia internă
şi din import.

SAH

Vă puteţi confecţiona uşor un
set de piese pentru jocul de şah
coîecţionînd bolţ uri, nituri, şuru¬
buri şi piuliţe, obişnuite' sau fluture,
de diverse mărimi. După dimen¬
siune şi după poziţia piuliţelor pu¬
teţi apoi stabili rolul lor- pe tabla
de joc a. unui original şah.

Pe o masă sînt 10 fiştcuri cu cîte 10
monede fiecare Unul dintre fişieuri con¬
ţine bani falşi, care nu se deosebesc de
cei autentici decît prin greutate, fiind mai
uşori sau mai grei cu un gram. Cunoscînd
greutatea unei monede adevărate (10 gra¬
me), din cîte cîntăriri puteţi detecta fişicul
cu bani falşi?

YOGA SI SOMNUL

Tradiţia popoarelor — făurită în mi¬
lenii de observare amănunţită a vie¬
ţii — a stabilit fără tăgadă^ că «noap¬
tea e un sfetnic buni». într-adevăr,
cîţi dintre noi nu am simţit, după un
somn profund odihnitor, că ţîşneşte,
clară, din străfundul minţii noastre,
soluţia unei situaţii aparent fără ieşi¬
re, sau a cărei rezolvare ne scăpa
seara printre degete. Dealtfel, utiliza¬
rea somnului drept «perioadă activ-
pasivă» s-a impus deja în ansamblul
tehnicilor de stimulare a creativităţii.
Explicaţia constă în faptul că în timpul
somnului — cu cît acesta este mai
profund, mai punctat de vise, cu atît
mecanismele subconştientului, pro¬
gramate anterior prin interesul ma¬
nifestat pentru o anume problemă,
tind să se rezolve mai rapid. Să re¬
marcăm însă cele două condiţii ma¬
jore: H o cît mal profundă preocu¬
pare cotidiană pentru problema de
rezolvat şi@ un somn ci mai adine,
mas dens, primul pas reprezentîndu-l
totala desprindere d® respectiva
problemă — odată cu urcarea în
pat Să reţinem că tocmai lipsa acestei
deconectări, continuitatea gîndurilor
reprezintă adesea cauza primară a

insomniilor! Exerciţiul propus azi în¬
cearcă să remedieze exact această
fază crucială pentru somnul nostru.
• Deci, iată-ne întinşi la orizontală,
în poziţia preferată, în întunericul plă¬
cut... • închidem ochii şi căscăm din
toate puterile, întinzîndu-ne cît mai
bine. • încercăm să imaginăm bolta
albastră a cerului şi urmărim, tot ima¬
ginar, zborul cu unghiuri şi volute
neaşteptate ale unei păsări minuscu¬
le. • Pentru mulţi faza aceasta este
suficientă. • Oricum, dacă mai sîn-
tem conştienţi, continuăm, luînd amin¬
te la respiraţia noastră. • Urmărim li¬
niştiţi pasărea pe boltă, simţind cum
aerul intră şi iese singur pe nas. •
Nu intervenim, observăm, ca şi
cum ar respira altcineva (este un
amănunt major, prezent în debutul
multor tehnici psihorespiratorii din
Yoga integrală). • Rămînem aşa, li¬
niştiţi, bine dispuşi, tot mai calmi şi
mai destinşi, adresînd corpului (a că¬
rui prezenţă, tot mai vagă, abia o mai
bănuim) un foarte serios şi cald
«noapte bună» (sau «refacere totală»,
«odihnă totală» etc.). • Dormiţi...

Prof. MÂRIO VASiLESCU

DE CINCI ORI?

1. Cubul, bila, cilindrul; 2. Se şterge cifra 2 de la sfîrşit şi se adaugă
în faţă; 3. In plută — 480 m/s; în aer — 333 m/s; 4. O virgulă; 5. De 22
de ori cu condiţia să nu se pornească de la o poziţie în care ele sînt
suprapuse.

ORIZONTAL:

1. «Piatra» Buceglior (2 cuv.). 2. în
vilă! — Popas turistic în Parîng —
Trecut prin ploaie. 3. Aşezare turisti¬
că în Munţii Gutin — în brazii de mun¬
te. 4. «Escaladează» crestele de mun¬
te — Cete! — Arbore fructifer tropi¬
cal. 5. Tum pe jumătate — Intrare în
sat! — Loc de odihnă şi agrement 6.
Acesta (pop.) — împodobite cu ffori
— Un înscris pe case (abr.). 7. Bază
turistică în judeţul Braşov — Un pa¬
har cu bere. 8. Cabană turistică în
zona Suharduiui — Nave Ea fundul
mării. 9. Zonă turistică în Carpaţii
Orientali — în cetină! — Mai mult
decît un turist obişnuit 10. Emite! —
Cabană în apropierea lacului Bodi.
11. Trecătoare în munţi — «Urlătoa-
rea» de la Buşteni. 12. Sculaţi de di¬
mineaţă — Vîrful din Bucegi.

CUVINTE ÎNCRUCIŞATE
VERTICAL:

1. Un munte şi o cabană (2 cuv.).
2. Popas turistic în Delta Dunării —
O iau speologii în peşteră. 3. în Car-
paţi! — Drumul marcat pe munte. 4.
Trei în Ardeal — Popas de munte pi¬
toresc — intrare în Sinaia! 5. Cabană
din masivul Ţarcu — Plată la moară.
6. în casă! — întreprindere comercială
de stat — Veche măsură. 7. Bogăţia
Apusenilor — Un nume de fată —
Drumul dus-întors pe aceeaşi potecă.

8. Ţesătură de iînă— Caută izvoarele.

9. Cabană în Munţii Banatului — Vîrf
de munte 10. Comună în judeţul Su¬
ceava cu un monument istoric din
sec. XVII — «Infern». 11. Lac de
munte — în vulcani — Prima notă.
12. Ca piatra de munte — Prinde
păstrăvi.

fi.

[ ■ 5!

VACANŢA MARE

1 Băiat — Mame; 2. Elev — Comes; 3. Lizuca — Ode; 4. Ici — Aser

— N; 5. Ge — lsac — Pi; 6. A — As — Roman; 7. Natale — Ip; 8. Con

— Semn; 9. Semon — Coca; 10. Puişor — Rat.

TEHNîUPfl 9[m

Desigur, puteţi monta un aparat de
radio pe autoturismul dv. Modul cum
se execută o instalaţie de antiparazi-
tare a fost publicat de curînd la ru¬
brica «Auto-Moto». Pentru măsură¬
tori de rezistoare găsiţi materiale apă¬
rute în paginile 4-5.

ROTH LADISLAU — Sighişoara.
Neavînd mufa intermediară, procedaţi
în felul următor: magnetofonul să func¬
ţioneze pe redare; cu o cască deter¬
minaţi pe care picioruşe din mufă aveţi
semnal. Determinarea se face faţă de
masa magnetofonului. Deci de la a-
ceste picioruşe se ia semnal pentru
alt magnetofon sau amplificator. Se
trece apoi magnetofonul pe poziţia în¬
registrare (se apasă stopul), cu un
vîrf de şurubelniţă se testează picio¬
ruşele din mufă care corespund aces¬
tui mod de lucru. Depistaţi aceste le¬
gături; se pot confecţiona cabluri pen¬
tru înregistrare şi pentru redare.
DRAGH1Ă TUDOR - jud. Ilfov.
Trebuie să determinaţi dacă este vorba
de un defect în televizor sau de cîmp
electromagnetic slab.

Dacă ştiţi un loc în care se recep¬
ţionează bine, probaţi televizorul aco¬
lo ca să vă daţi seama cum funcţio¬
nează, apoi încercaţi să vă faceţi o
antenă.

APOPE5 DAN — Bacău. Dacă sem¬
nalul recepţionat este slab, montaţi pe
acoperişul blocului o antenă cu 3 ele¬
mente orientată spre emiţător. Dacă
şi aşa recepţia este de slabă calitate,
montaţi un amplificator de antenă,
preferabil chiar pe antenă.

Ceas pentru aparatul de mărit am

publicat; revedeţi colecţia «Tehnium»
pe anii 1978-1979.

OPRIŞ MARIN — jud. Dolj. Fiind
un aparat de producţie industrială şi
din fenomenele pe care le prezintă,
rezultă că depanarea poate fi făcută
numai de o cooperativă specializată.
FLEŞERIU ADRIAN — Deva Re-
dînd fără distorsiuni casete înregis¬
trate înseamnă că partea mecanică
nu este dereglată. Trebuie să verifi¬
caţi partea electron ică,cînd casetofo-
nul este pe «înregistrare», şi anume
dacă apar sau nu oscilaţii. Verificarea
o puteţi face cu o cască, prin tatonări
în montaj.

VAIDA MIHÂI — jud. Caraş-Seve-
rin. Puteţi monta un selector de ca¬
nale, asigurîndu-i alimentare electrică
separată.

POPA CORNEL — Braşov. în locul
tranzistoarelor BFX 89 se pot monta
direct BFY 90 fără modificări în sche¬
mă.

DOARĂ TOMÂ —jud. Vîlcea Mon¬
tajul la care vă referiţi a fost experi¬
mentat cu tranzistoareie notate pe
schemă.

DRĂGHSĂ VLAD1M8R — Âdjud.
Vom prezenta în numerele viitoare ale
revistei cîteva tipuri de centrale elec¬
trice eoliene. Radioreceptorul dv, are,
potenţiometrul defect. La capăt de
cursă nu face contact şi amplificato¬
rul de audiofrecvenţă intră în auto-
oscilaţie. Pentru sensibilizarea apara¬
tului reacordaţj circuitele oscilante,

LIV1U OCT AVIAN — Oradea. Ve¬
rificarea reţelei electrice se poate face
cu un tub cu neon înseriat cu un re-
zistor de 30-100 kA- Introdus în borna
la care este conectată faza, becul va
lumina. Asemenea becuri se găsesc
în comerţ sub forma unor creioane.
Tiristorul BTX 18 este echivalent cu
tiristorul românesc T08N.

POENĂRU CGSTEl — jud. Vran-
cea. Pe un transformator obişnuit nu
pot fi plasate trei bobine şi conectat
apoi la reţeaua trifazică.
DUillTRESCU SON — Iaşi. Nu ne
putem pronunţa asupra rezultatelor
după ce efectuaţi modificări.
SERBAU MIHÂI — Dumeştî. Frec¬
venţa de 50 Hz a reţelei electrice nu
poate fi modificată,

MEZIN DAN — Timişoara. HAIRI
SUL1MÂN — Drobeta-Tr. Severin.

Amplificatorul are identice tranzistoa¬
reie 1 şi 3. A fost experimentat cu pie¬
sele indicate în schemă şi nu ştim
cum se va comporta aducîndu-i mo¬
dificări.

HOTAR IONEL — Bucureşti. Re¬
ceptoarele de televiziune prevăzute a
lucra în FIF (foarte înaltă frecvenţă)
şi UIF (ultraînaltă frecvenţă) au la in¬
trare două convertoare de semnal,
unul pentru FIF şi celălalt pentru UIF.
Aceste convertoare au rolul de a
transpune semnalul provenit din an¬
tenă în domeniu! frecvenţei interme¬
diare — cale comună a televizorului.

O lucrare care vă poate da şi multe
scheme practice pentru UIF a apărut
în Editura tehnică, colecţia «Radio-TV»
intitulată: «Recepţia emisiunilor de te¬
leviziune în UIF», de E. Statnic.
BUCUR GHEORGHE — Aiiîn Tepe.

Partea de radiorecep¬
tor din complexul SL74
lucrează în banda unde¬
lor medii, scurte şi ul¬
trascurte. Pentru ultra¬
scurte are un etaj de in¬
trare amplificator şi un
etaj mixer autooscîlator,
ambele echipate cu iran-
zistoare 2SC461 echiva¬
lente cu BF255 (I.P.R.S.).

Intrarea în unde scurte
şi medii „se face prin
tranzistorul 2SC460, tran¬
zistor, care lucrează ca.
amplificator şi pentru un¬
dele ultrascurte.

Amplificatorul de frec¬
venţă intermediară (10,7
MHz şi 455 kHz) conţine
un tranzistor 2SC535 şi
unul 2SC4-6G. Tranzisto¬
rul 2SC460 este echiva¬
lent cu BF254, iar 2SC535
este echivalent cu BF255,

2 SC 450(8) j

2SC460(A)

2SC535(A)

CITITORII DIN SI RĂI-
NĂTATE SE POT ABQ-

. ..

ILEXIM — DEPARTA¬
MENT IL EXPORT IM
PORI R i 1. O. BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUliŞYI^STfl 13 0»E«
CEHBRiENflX

Redactor-şef: ing. iOAN EREMIA ALBESCIi
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE illHĂESCU

Prezentarea artistică-grafscă: ADRIAN MATEESCU