Tehnium/1980/8005

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

PUBLICAŢIE LUNARĂ EDITATA DE C.C. AL U.T.C

âiiiiif

CONSTRUCŢII PEI

*1® if*! i
I InJ 1

StJfVIAFt

IN El GENERAT

RADiOTEHNiCĂ PENTRU

ELEVI...pag. 4—5

Tranzistorul bipolar
Experiment

Verificarea tranzistoareior

CQ-YO .pag. 6—7

Emiţător MA
^eceotcr sincrodină

CITITORII RECOMANDĂ . . pag. 8-9
Receptor
AVO-metru

iviinicompresor pentru aerograf
Generator oe ritm
Tranzistoare — echivalente

TEHNICA MODERNĂ .p«y. 1C-7i

Circuitul integrat TBA 570
Dispozitive optoelectronice
Atenuator RF

EXPLOATAREA AURULUI DIN

NISIPURILE ALUVIONARE .pag. 12-13

AUTO-MOTO.pag. 14-15

instalaţia de răcire

Automobilul în perioada de garanţie

Circulaţia r utieră

PENTRU TINERII DIN

AGRICULTURĂ.pag. 16

Pompă hidraulică autonomă
Sfaturi

PENTRU TINERELE

GOSPODINE.pag. 17

Poşetă-plic
Cu puţină fantezie
Decor rustic
Util

Din plută

PUBLICITATE .pag. 18-19

Radioreceptorul «Madrigal»

Casetofonul «Star»

OESIGN ..pag. 20-21

Interior '80

Finisarea structurată a pereţilor

REVISTA REVISTELOR .pag. 22

Pentru pescari
Multivibrator
Amplificator
Punte RLC
Comutator acustic

MOZAIC .pag, 23

Tehnici Yoga
Cuvinte încrucişate
Careuri cu probieme
Numismatică

POŞTA REDACŢIEI.pag. 24

Radioservice

La actuala ediţie a Tîrgulyi Internaţional de primăvară T1BCO au fost
prezente o serie de noi produse ale industriei electronice româneşti
Printre acestea, casetofonul DANA, realizat ia «Tehnoton»-8aşî, a întru¬
nit aprecierile specialiştilor şi publicului vizitator»

«Uniunea Tineretului Comunist* întregul tineret trebui® să pună în centrul activităţii însu¬
şirea temeinică a celor mai înaintate cuceriri ale ştiinţei, tehnicii, ale cunoaşterii umane, să
facă totul pentru ridicarea pregătirii profesionale şi pentru lărgirea orizontului politic şi cul¬
tural, deoarece numai astfel îşi va putea îndeplini în orice condiţii sarcinile şi misiunile încre¬
dinţate. Rolul tinerilor de azi —viitorii constructori ai comunismului — este nu numai de a
continua ceea ce s-a realizat, ci de a ridica pe noi culmi, de a da noi dimensiuni dezvoltării
societăţii, de a cuceri noi şi noi taine ai® naturii, noi domenii ale cunoaşterii umane şi de a le
pune în serviciul socialismului şi comunismului.»

(Din cuvîntarea tovarăşului NICOLÂE CEAUŞESCU la
deschiderea forumului tineretului)

ANGAJARE PROFUNDĂ Şi RESPONSABILĂ A TINEREI

GENERAŢII PENTRU ÎNFĂPTUIREA PROGRAMULUI

DE CONSTRUCŢIE REVOLUŢIONARĂ A PATRIEI

Eveniment cu o profundă rezonanţă
în viaţa organizaţiilor revoluţionare ale
tineretului — U.T.C., U.A.S.C.R. şi de
pionieri —, forumul tinerei generaţii
din patria noastră şi-a desfăşurat lu¬
crările într-o perioadă cu profunde
semnificaţii politice, la numai cîteva
luni de la istoricul forum al comuniş¬
tilor, care a adoptat hotărîri de o
excepţională însemnătate pentru viito¬
rul ţării, a declanşat noi energii crea¬
toare ale întregului nostru popor în
continuarea, pe o treaptă superioară,
a îndeplinirii Programului partidului
pentru creşterea în ritm susţinut a
economiei naţionale, afirmarea cu
putere a revoluţiei tehnico-ştiinţifice
în toate domeniile şi trecerea la o
nouă calitate în întreaga viaţă econo-
mico-socială.

Delegaţii la forumul tinerei generaţii
au ascultat cu adîncă emoţie şi fier¬
binte mîndrie patriotică magistrala cu-
vîntare rostită de secretarul general
al partidului, tovarăşul NICOLAE
CEAUŞESCU, profundă analiză şti¬
inţifică a stadiului actual de dezvol¬
tare multilaterală a patriei, strălucită
proiectare a viitorului luminos al ţării,
în care tineretul îşi recunoaşte pe de¬
plin aspiraţiile şi idealurile sale, vi-
bran- ternare de a acţiona în pri-
meleMinduri ale luptei pentru triumful
socialismului şi comunismului pe pă-
mîntul patriei, pentru apărarea păcii
în întreaga lume. Pătrunse de dra¬
goste şi atenţie faţă de copiii şi tine¬
retul patriei, cuvintele secretarului ge¬
neral al partidului au formulat cu de¬
osebită elocvenţă necesitatea mani¬
festării spiritului revoluţionar, a ro¬
mantismului revoluţionar, a abnega¬
ţiei şi dăruirii cu care tînăra generaţie
se poate afirma în vastul perimetru al
dezvoltării necontenite a patriei pe
calea socialismului şi comunismului.

Marile şantiere, cetăţile industriale,
complexele industriale, ştiinţa, învă-
ţămîntul, cultura sînt tot atîtea locuri
care solicită dăruirea, entuziasmul,
romantismul revoluţionar al tineretu¬
lui. în acest context, noi valenţe sînt
conferite în activitatea organizaţiilor
U.T.C., obligaţiei de a acorda atenţia
cuvenită organizării timpului liber,
odihnei, distracţiei, jocului. Latură cu
o deosebită pondere în educarea şi
formarea generaţiilor tinere — de la

şoimii patriei, la pionieri, la tinerii co¬
munişti, la întregul tineret —, organi¬
zarea timpului liber devine un auten¬
tic imperativ pentru ca tinerii ţării să
crească sănătoşi, viguroşi, cu o minte
înaripată, care să îmbine permanent
munca, învăţătura cu distracţia, cu
jocul, să iubească patria, partidul, co¬
munismul şi pacea.

Chemat să dezbată temeinic într-o
aprofundată şi responsabilă analiză
întreaga activitate desfăşurată de or¬
ganizaţia revoluţionară a tineretului
comunist, forumul tinerei generaţii a
stabilit importante măsuri de perfec¬
ţionare continuă a muncii organelor
şi organizaţiilor sale, de ridicare a spi¬
ritului ior revoluţionar în deplină con¬

cordanţă cu cerinţele care decurg din
hotărîrile forumului comuniştilor, din
observaţiile, orientările şi îndemnurile
cuprinse în cuvîntarea programatică
rostită de secretarul general al
partidului, tovarăşul NICOLAE
CEAUŞESCU. în acest context, Pro¬
gramul unitar privind educaţia co¬
munistă, revoluţionară prin muncă
şi pentru muncă a tinerei generaţii,
participarea tot mai activă a între¬
gului tineret la înfăptuirea Progra¬
mului Partidului Comunist Român,
elaborat din iniţiativa tovarăşului
NICOLAE CEAUŞESCU, valorifi-
cînd îndelungata experienţă comună
a organizaţiilor de copii, tineret şi
studenţi, se constituie într-un cadru

optim de perfecţionare şi ridicare la
un nivel calitativ superior a întregii
activităţi educative consacrate unirii
şi mai strînse a eforturilor generaţiilor
tinere în realizarea exemplară a obiec¬
tivelor de construcţie socialistă a pa¬
triei.

De asemenea, un att document de
mare importanţă adoptat de delegaţii
la forum, Programul privind partici¬
parea tinerei generaţii la realizarea
obiectivelor de dezvoltare econo-
mico-socială a ţării, de cercetare
şi creaţie ştiinţifică, de introducere
a progresului tehnic în perioada
1981 - 1985 , va reprezenta un esenţial
îndreptar al organelor şi organiza¬
ţiilor U.T.C. în amplul şi bogatul pro-

ces de afirmare puternică a capacită¬
ţii creatoare a tinerilor, în antrenarea
prin acţiuni specifice la asimilarea de
noi produse, la generalizarea meca¬
nizării, automatizării şi cibernefizării
producţiei, ia aplicarea imediată a re¬
zultatelor cercetării ştiinţifice.

Pentru a răspunde mai eficient aces¬
tor cerinţe şi a asigura o participare
dinamică şi concretă a tineretului la
înfăptuirea obiectivelor privind pro¬
gresul multilateral al patriei, întrece¬
rea utecistă, cea mai amplă acţiune
iniţiată de Uniunea Tineretului Comu¬
nist în toate sectoarele economiei na¬
ţionale şi învăţămînt, va fi organizată
şi se va desfăşura sub genericul «Ti¬
neretul — factor activ în înfăptui¬
rea obiectivelor deceniului ştiinţei,
tehnicii, calităţii şi eficienţei».

Această manifestare amplă, care
cuprinde practic întregul tineret al
ţării, va trebui să dobîndească noi
atribute în promovarea ştiinţei şi pro¬
gresului tehnic, în ridicarea calităţii
muncii şi a producţiei, a eficacităţii
acţiunilor întreprinse de organizaţiile
U.T.C. din industrie şi agricultură,
din institutele de cercetare ştiinţifică
şi învăţămînt.

Prin cuvîntul delegaţilor la forum
s-a reliefat necesitatea stringentă de
a se acţiona în continuare pentru per¬
fecţionarea organizatorică, pentru eli¬
minarea oricăror tendinţe de forma¬
lism, pentru a se promova spiritul
autentic de întrecere, mai ales la ni¬
velul secţiilor şi sectoarelor de pro¬
ducţie, a colectivelor de muncă.

într-o atmosferă de puternic elan
revoluţionar, de angajare hotărîtă pen¬
tru înfăptuirea neabătută a măreţelor
obiective ale Congresului al Xli-lea
al P.C.R., participanţii la forumul ti¬
nerei generaţii şi-au manifestat hotărî-
rea de a acţiona ferm pentru promo¬
varea în întreaga activitate a princi¬
piilor şi normelor muncii şi vieţii co¬
muniştilor, ale eticii şi echităţii socia¬
liste, să militeze permanent pentru
afirmarea plenară în rîndurile tinere¬
tului a înaltelor trăsături morale ce
caracterizează poporul nostru, pen¬
tru combaterea cu fermitate revolu¬
ţionară a oricăror tendinţe mic-bur-
gheze, retrograde, de fugă de munca
fizică, după o viaţă uşoară, pentru ca
fiecare tînăr să se angajeze şi să se
afirme acolo unde este mai greu,
acolo unde se făuresc caracterele,
adevăraţii revoluţionari.

Eveniment istoric cu profunde re¬
zonanţe în viaţa tineretului ţării noas¬
tre, participant activ la măreaţa operă
de edificarea societăţii socialiste mul¬
tilateral dezvoltate şi înaintare a Româ¬
niei spre comunism, forumul tinerei
generaţii a constituit un nou prilej de
concretizare a angajamentului solemn
şi unanim al tineretului patriei de a
munci, a învăţa şi crea, purtînd în
mînă şi în minte chemările vibrante
adresate cu profundă încredere şi pă¬
rintească dragoste de cel mai iubit
fiu al naţiunii noastre, tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU, strălucit
militant revoluţionar, reprezentantul
cel mai de seamă ai intereselor su¬
preme ale poporului român, al voinţei
sale de a urca neabătut spre era co¬
munismului, de a trăi într-o lume a
păcii şi progresului.

«Vă încredinţăm, mult iubite
şi stimate tovarăşe NICOLAE
CEAUŞESCU, se spune în scrisoa¬
rea adresată secretarului general ai
partidului de către forumul tinerei ge¬
neraţii, că pentru organizaţiile noas¬
tre revoluţionare de tineret şi copii,
pentru toţi tinerii patriei noastre
socialiste nu există sarcină mai
nobilă, idea! mai înălţător decîî
aceia de a continua şi duce mai
departe tot ceea ce au realizat mai
valoros generaţiile trecute, de a
conferi dimensiuni noi, superioa¬
re, dezvoltării economico-sociaie,
multilaterale a scumpei noastre pa¬
trii — România socialistă».

DINU DRĂGAN, delegat al organizaţiei munici¬
pale Bucureşti: «Raportăm congresului că tine¬
retul Capitalei, împreună cu toţi oamenii mun¬
cii, a adus, sub conducerea organizaţiilor de
partid, o contribuţie activă la realizarea planu¬
lui de producţie pe primii 4 ani al cincinalului
şi la obţinerea unei producţii suplimentare de
19 miliarde Sei. Faptul că în cuvîntarea rostită
de secretarul general aS partidului la deschide¬
rea forumului tinerei generaţii este adusă o
critică aspră la adresa acelor tineri care în loc
să muncească preferă să-şi irosească fără rost
timpul ne determină să acţionăm şi mai hotărît
pentru ca fiecare tînăr aS Capitalei să desfă¬
şoare o activitate utilă societăţii, să fie pe de¬
plin convins că nimic nu vine pe gratis, că rea¬
lizarea măreţelor obiective stabilite de Con¬
gresul al Xll-lea impune să muncim mai mult
şi mai bine, să facem sacrificii, să învingem
orice greutăţi».

CONSTANTIN FAINA, delegat al organizaţiei
judeţene Braşov: «Ideea subliniată de secretarul
general al partidului, tovarăşul NICOLAE
CEAUŞESCU, în cuvîntarea !a forumul tinerei
generaţii, potrivit căreia socialismul reprezintă
o societate a bunei gospodăriri, a economisirii
în cel mai înalt grad, a muncii sociale, va sta
la baza întregii noastre activităţi în Supta împo¬
triva risipei, contribuind şi pe această cale la
asigurarea cu materii prime a industriei».

CORNELIU OANCEA, delegat al organizaţiei ju¬
deţene Galaţi: „Colectivul de tineri din Combi¬
natul siderurgic Galaţi, răspunzînd îndemnuri¬
lor secretarului general al partidului de a ne
implica mai eficient în problemele majore ale
producţiei, se angajează în faţa congresului ca,
odată cu darea în funcţiune a Laminorului nr. 2
de tablă groasă, acesta să fie preluat integra!
de către organizaţia de tineret, fiind declarat
«Laminorul tineretului»' 4 .

STELIAN STANCIU, delegat al organizaţiei jude¬
ţene Alba: „Ne propunem ca în cel mai scurt
timp să preluăm experienţa altor întreprinderi
din ţară, care demonstrează că înfiinţarea şi
extinderea «politehnicilor muncitoreşti pentru

tineret» constituie o formă eficientă de impli¬
care a organizaţiei U.T.C. în procesul de cali¬
ficare şi policalificare".

• In întreprinderi economice, în unităţile de cer¬
cetare şi proiectare, în şcoli şi facultăţi îşi desfă¬
şoară activitatea peste 1 900 de comisii profesional-
ştiinţifice, aproape 1 600 de cercuri tehnico-apiica-
tive, forme de perfecţionare profesională şi promo¬
vare a noului, la care participă aproape o jumătate
de milion de tineri. • In 1979, tinerii au preluat spre
rezolvare 22 000 teme de cercetare, proiectare şi
producţie, iar la fazele de masă ale concursurilor de
rreaţie 339 500 de tineri au prezentat 23 640 de co¬
municări tehnice şi ştiinţifice. @ 12 600 de tineri au
fost anul trecut autori sau coautori de propuneri
de invenţii; în urma acestora, 814 invenţii au fost
brevetate, iar eficienţa lor economică antecalculată
şi postcalculată s-a ridicat la 723 milioane de iei.
® Creaţia tehnico-ştiinţifică a elevilor s-a desfăşu¬
rat în 1979 în cadrul a 90 000 de cercuri ştiinţifice
cu 2 1 35 000 de participanţi. © Din rîndul acestora,
99 800 de elevi au participat cu produse originale
la expoziţii de creaţie tehnică. 9 Pe baza contrac¬
telor şi comenzilor de cercetare, studenţii au rea¬
lizat lucrări cu o eficienţă de 313 507 mii de lei în
anul 1979. 9 Pentru rezultate deosebite obţinute în
activitatea productivă, 101 932 de tineri, muncitori,
ţărani, ingineri şi proiectanţi, au fost evidenţiaţi anul
trecut în întrecerea socialistă. ® Numeroase acţiuni
de economisire a materiilor prime, materialelor,
combustibilului şi energiei, iniţiate şi materializate
de tineri, de organizaţiile U.T.C. au adus economiei
naţionale beneficii în valoare de 642 milioane de iei.
® Lansate şi generalizate în sprijinul producţiei,
numeroase acţiuni uteciste ridică ştacheta eficien¬
ţei în multe unităţi industriale. «Linia tehnologică
a tineretului», iniţiativă declanşată în judeţul Dîm¬
boviţa, a condus la realizarea unei eficiente de
2,5 milioane de lei. Tinerii muncitori din judeţele
Teleorman şi Bistriţa-Năsăud, aplicînd iniţiativa
«Eu produc, eu controlez, eu răspund», au obţi¬
nut beneficii de circa 2 milioane de lei şi, respectiv.
17 milioane de lei. Tinerii muncitori din industria
suceveană au realizat în 1979 economii de 6,3 mi¬
lioane de lei prin aplicarea iniţiativei «Fanionul
calităţii».

TEHNiUM NR. 5/80

§ 1910 -

TEBNICĂ

sub forma unor reţele de curbe caracte¬
ristice. Dacă marcăm cu indicele 1 mă¬
rimile aferente circuitului de intrare şi
cu 2 pe cele corespunzătoare circuitului
de ieşire, distingem următoarele familii
de curbe caracteristice:

— reţeaua caracteristicilor de intrare,

ii=f(UÎ);

— reţeaua caracteristicilor de ieşire,
I 2 = f(U2);

— reţeaua caracteristicilor de trans¬
fer de curent, I 2 = f(Ii);

— reţeaua caracteristicilor de trans¬

ELEMENTE
DE CIRCUIT

mmiSTom bipoijm

fer_ de tensiune, XJ 2 = ffU t ).

începem prezentarea caracteristicilor
pentru montajul cu emitor comun, care
are ca variabile mărimile U BE = Ui;
Ib = I i ; Uce = U 2 şi Ic —1 2 « Deoarece
curenţii şi tensiunile au sensuri, respec¬
tiv polarităţi diferite, la tranzistoarele
pnp faţă de cele npn, se convine să se
ia în considerare doar valorile lor abso¬
lute, sensul real fiind dedus în funcţie
de tipul tranzistorului analizat

Reţeaua caracteristicilor de intrare este
formată din familia curbelor I B = f(U B £)
pentru Uce = constant (fig. 16). Fiecă¬
rei valori U C £ îi corespunde o curbă,
care se deplasează foarte puţin de îndată
ce U C£ depăşeşte cca 2 V. Din acest
motiv, cataloagele şi fişele tehnice ale
tranzistoarelor prezintă numai una sau
două curbe caracteristice (pentru U C £ =
=2 V, 6 V sau 10 V).

Aceste curbe sînt foarte asemănătoa¬
re cu caracteristicile tensiune-curent ale
diodei semiconductoare în polarizare
directă.

Din prezentarea anterioară rezultă că
tensiunea bază-emitor, U BE , joacă un
rol important în funcţionarea tranzisto¬
rului, ea determinînd direct valoarea
curentului de bază, I B şi, implicit, pe
cea a curentului de colector, I c (în con¬
secinţă, şi suma lor, I E ).

După cum vom vedea mai departe,
există o limită inferioară a lui U BE de
la care începe conducţia tranzistorului.
Peste această valoare, nici unul din cu¬
renţii I B , I c şi I E nu variază proporţio¬
nal cu U BB .

Există două căi pentru a face să va¬
rieze tensiunea U BE :

a) se lasă fix potenţialul emitorului
şi se variază potenţialul bazei (monta¬
jele cu emitorul comun — EC şi cu
colectorul comun — CC, fig. 13 şi 14);

b) se lasă fix potenţialul bazei şi se
variază potenţialul emitorului (montajul
cu baza comună — BC, fig. 15).

Fiecare din aceste montaje" se carac¬
terizează prin anumite relaţii de inter¬
dependenţă între mărimile de intrare
şi cele de ieşire, relaţii date de obicei

+ Ei -

FIG .18

EXPERIMENT

Circuitele de întîrziere sînt frecvent
întîlnite în schemele electronice, rolul
lor fiind acela de a asigura acţionarea
unui consumator după un interval de
timp prestabilit de la comanda de por¬
nire. De obicei, funcţionarea lor se ba¬
zează pe încărcarea unui condensator
printr-un curent limitat, tensiunea la
bornele condensatorului (sau o frac¬
ţiune din aceasta) fiind folosită pentru
bascularea unui comutator electro¬
nic.

în cele ce urmează, propunem con¬
structorilor începători experimentarea
unui montaj simplu de pornire întîrzia-
tă, care are ca element de execuţie un
tiristor. Consumatorul comandat poa¬
te fi un avertizor sonor (sonerie, sirenă
electronică), un bec, un motoraş elec¬
tric etc.

După cum se observă din schema
de principiu (fig. 1), consumatorul S
este montat în serie cu circuitul anod-
catod al tiristorului, cu sursa de ali¬
mentare (două baterii de 4,5 V, legate
în serie) şi cu întrerupătorul I. Coman¬
da tiristorului în poartă se face prin
curentul de colector al tranzistorului T.

Pentru a urmări funcţionarea mon¬
tajului, să presupunem că întrerupă¬
torul I (de alimentare) şi contactele K
(de comandă) sînt închise. Tranzisto-

M. ALEXANDRU, Beiuş

rul are astfel baza la plusul sursei
(prin R 2 şi K) şi, în consecinţă, este
blocat. La rîndul său, tiristorul este
blocat, neprimind curentul de poartă
necesar pentru amorsare. Conden¬
satorul este scurtcircuitat prin contac¬
tele K închise, aflate în paralel cu el.
Consumul montajului în această si¬
tuaţie este foarte mic (zeci de micro-
amperi), datorîndu-se în cea mai mare
parte curentului prin R t —K.

Comanda de pornire se dă prin des¬
chiderea contactelor K. Baza lui T
rămîne astfel polarizată prin grupul
R, —R 2 , dar tranzistorul nu intră ime¬

diat în conducţie, deoarece curentul
furnizat de R, este absorbit în cea
mai mare parte de condensatorul C,
care începe să se încarce. Potenţialul
punctului M (faţă de polul pozitiv)
începe astfel să crească, devenind
la un moment dat suficient pentru a
comanda intrarea în conducţie a tran¬
zistorului. Atunci cînd curentul de
colector al lui T atinge valoarea mi¬
nimă necesară porţii tiristorului pen¬
tru amorsare, tiristorul se deblochează,
închizînd circuitul de alimentare al
consumatorului S, care va începe să
funcţioneze.

Atîta timp cît contactele K rămîn
deschise, tiristorul conduce, avînd asi¬
gurat curentul de poartă necesar. La
reînchiderea contactelor K distingem
două situaţii posibile în funcţie de

natura consumatorului. Astfel, dacă
S are un consum constant de curent
sau un consum variabil, dar cu limita
inferioară mai mare decît curentul mi¬
nim de menţinere, 1^, al tiristorului
(fig. 2, curbele 1 şi 2), reînchiderea
contactelor K nu duce la blocarea
tiristorului. Consumatorul va conti¬
nua deci să funcţioneze pînă la între¬
ruperea alimentării prin deschiderea
întrerupătorului I sau pînă la epuizarea
bateriilor.

Dacă însă avertizorul S are un con¬
sum variabil, cu trecerea curentului
prin zero sau cu valoarea minimă
mai mică decît 1^ (fig. 2, curbele 3 şi
4), reînchiderea contactelor K duce
la blocarea tiristorului. Pentru a asi¬
gura şi în acest caz automenţinerea
consumatorului, în paralel cu el t>-e-

Fig.1

TEHNIUM NR. 5/80

^11

Pentru Uc£=0 curba caracteristică
porneşte din originea axelor, deoarece,
în absenţa tensiunii aplicate, curentul
este nul. Situaţia U C e=0 echivalează
cu un scurtcircuit între emitor şi colec¬
tor (fig. 17), dud ambele joncţiuni ale
tranzistorului sînt polarizate de la ace¬
eaşi sursă de tensiune. Curentul de bază
este în acest caz suma curenţilor direcţi
ai joncţiunilor de emitor şi de colector.
El rămîne însă scăzut, deoarece tensiu¬
nea U B £ aplicată este foarte mică (sute
de miiivoîţi), iar rezistenţa internă de
bază este relativ mare (sute de ohmi).

Pentru U C e>0 caracteristicile se de¬
plasează în sensul scăderii lui îs, care
devine astfel negativ la valorile mid ale
lui U BB . Pe de o parte, intervine aici
tensiunea aplicată între emitor şi colec¬
tor, care creează un curent de bază
invers, mai mare în valoare absolută
decît curentul de bază direct produs
de U BB . Pe de altă parte, descreşterea
lui l B cu creşterea tensiunii U C £ se
datorează unui proces mai complex de
variaţie în grosimea aparentă a bazei.

Luînd în considerare numai curentul
de bază direct şi excluzînd cazul U C £=0
(lipsit de interes practic), constatăm că
I B ia naştere din momentul în care
U B£ atinge o anumită valoare minimă
(de cea 0,1 V pentru tranzistoarele cu
germaniu, respectiv cca 0,4 ¥ pentru
cele cu siliciu).

De asemenea, constatăm că I B nu va¬
riază proporţional cu tensiunea de in¬
trare, U be ; el creşte la început lent,
apoi din ce în ce mai rapid. Cu alte cu¬
vinte, rezistenţa statică de intrare, expri¬
mată prin raportul U BE /I S , este pronun¬
ţat neliniară, scăzînd cu creşterea lui
U B £. Rezistenţa dinamică de intrare,
de fini tă în jurul punctului static de func¬
ţionare, P f , prin raportul AU BE /AI B =
= tga (fig. 18Î, scade şi ea rapid cu creş¬
terea lui U BB .

Neliniaritatea (curbura) caracteristici¬
lor de intrare reprezintă cel mai mare
neajuns al tranzistoarelor bipolare, fiind
principala cauză a distorsiunilor intro¬
duse in semnalele amplificate.

Variaţia lui U BB între valoarea mini¬
mă (de apariţie a lui I B ) şi maximă (co¬
respunzătoare lui I B maxim admis) este
întotdeauna foarte mică, de ordinul ze¬
cimilor de volt; de aceea AU BB se negli¬
jează adeseori în comparaţie cu cele¬
lalte tensiuni din circuit.

Fie. 3

buie montată o rezistenţă Recalculată
astfel incit să absoarbă un curent

cel puţin ega! cu De exemplu,
dacă tiristoru! are curentul de men¬

ţinere de 4 mA, putem lua R^=

pentru a nu uita convenţia. Măsurăm
apoi rezistenţa electrică a fiecărei pe¬
rechi (In total 3 perechi), cu ambele
polarităţi aplicate terminalelor. De e-
xemplu, rezistenţa între 1 şi 2 se mă¬
soară întli cu plusul ohmmetruiui pe
1 şi cu minusul pe 2 (R i2 ), apoi cu
plusul pe 2 şi cu minusul pe 1 {R 25 ).

MARK ANDRES Obţinem astfel 6 valori, pe care le
trecem intr-un tabel ca în fig. 3. Dacă
:■■■■' tranzistorul în cauză este bun, se
constată că două dintre aceste valori
sint mult mai mici în comparaţie cu

O problemă frecvent întîlnită de constructorii începători este celelalte, ete corespunzînd rezisten-

aceea a identificării terminalelor şi a tipului (pnp sau npn) pentru ţeior celor două diode in polarizare

tranzistoarele necunoscute. Soluţia cea mas simplă o constituie directă (în exemplul dat, R 21 şi R 31 ).

verificarea joncţiunilor cu ajutorul ©hmmetrului, metodă asupra Pentru siguranţă se wor consulta şi

căreia revenim prin articolul de faţă. valorile rezistenţelor inverse (R t2 şi

Ru), care trebuie să fie foarte mari,
aproximativ egale (dacă scala nu per¬
mite citirea valorilor foarte mari, de
exemplu peste ICO kQ, ie notăm eu «o).

Se ştie că un tranzistor bipolar este cele două joncţiuni se comportă ca Indicele comun a! rezistenţelor mici

alcătuit din două joncţiuni semicon- nişte diode semiconductoare obişnui- (r 2J ş j r 3J j reprezintă baza tranzisto-

ductoare alăturate, avînd comună re- te, avînd rezistenţa electrică mare în ru j u ; {&, exemplul ales, terminalul no-

giunea bază (fig. 1), care este catod condiţii de polarizare inversă, respec- tat cu 1).

comun la structura pnp şi respectiv tiv mică în polarizare directă.

anod comun la npn. Luate separat, Pentru a putea identifica terminalele ÎDiNTiFICÂREA TIPULUI

Ştiind care este baza tranzistorului,
putem deduce imediat tipul de struc¬
tură folosind valorile tabelate In fig. 3.
Astfel, la tranzistoarele pnp, rezisten¬
tele bază-emitor şî bază-coiector sînt
mici atunci cînd sînt măsurate aplicmd
pe bază minusul ohmmeiruiui şi mari
cînd .se aplică pe bază plusul Pentru
tranzistoarele npn, situaţia este in¬
versă îg exemplul dat, rezistenţele
bază-emitor şi bază-coiector sînt mia
pentru căzui cu minusul pe bază, deci
tranzistorul are structură de tip pnp.

pnP FIG .4 np "

1,5-2 kQ.

Pentru experimentarea montajului
se poate folosi în locul consumatoru¬
lui S un bec de 8 V/02 A. Se începe
prin realizarea circuitului serie for¬
mat din sursă, întrerupătorul I, bec şi
îiristcr. Apoi se leagă între poarta
tiristorului şi plusul alimentării un
potenţiometru (trimer) de 5—10 kQ,
pus iniţial pe valoarea înseriată maxi¬
mă (fig. 3). Manevrînd cursorul, se
scade treptat rezistenţa înseriată pînă
cînd tiristoru! amorsează şi becul se
aprinde. Se măsoară rezistenţa res¬
pectivă (evident, după deconectarea
ei) şi se ia pentru R 3 o valoare aproxi¬
mativ pe jumătate, pentru a ţine cont
de căderea de tensiune pe tranzistor
şi de scădere în timp a tensiunii bate¬
riilor.

în continuare se montează R 3 , tran¬
zistorul T (BC 177, BC 251, cu .8 cît
mai mare), R 2 (între 10 şi 27 kQ) şi
contactele K (normal închise). Valo¬
rile Iui R 1 şi C se aleg în funcţie de
durate intervalului de întîrziere dorii.
De exemplu, luînd C = 220juF şi pen¬
tru R t un trimer de 500 kQ —1 MQ, în-
tîrzierea poate fi reglată orientativ de
la zero la 25 de secunde. Condensa¬
torul se va lua între 50 şi 500juF, cu o
tensiune de lucru de peste 10 V.

Tiristoru! poate fi de orice tip cu
condiţia să suporte curentul maxim
absorbit de consumator.

în fig. 4 este dată o variantă de ca¬
blai pentru montajul descris.

şi tipul de structură cu ajutorul o hm¬
metrului, este necesar să se stabileas¬
că în prealabil polaritatea bornelor a-
cestuia Lucrul este uşor de realizat
dacă dispunem, în plus, de un voit-
metru care posedă un domeniu de
3 Vcc (sau 5 V). Conectînd la voft-
metru bornele ohmmetruiui, deviaţia
acului voltmetrului este normală (spre
dreapta) în cazul respectării polarităţii
(plusul la plus şi minusul ia minus)
şi inversă în cazul contrar.

Dacă nu dispunem de voitmetru,
verificăm la ohmmetru o diodă cunos¬
cută, de preferinţă una care are im¬
primat simbolul pe capsulă (F307 ete.).
Rezistenţa indicată este mică atunci
cînd plusul ohmmetruiui se află co¬
nectat la anodul diodei şi mare atunci
cînd plusul este pe catod (fig. 2).

înainte de a prezenta metoda pro-
priu-zisă de identificare, mai menţio¬
năm că rezistenţele măsurate între
terminalele tranzistorului depind foarte
mult de domeniul de sensibilitate al
ohmmetruiui (x 1 kQ, xlO kjQetc.),
acest lucru datorîndu-se diferenţelor
dintre tensiunile aplicate de instru¬
ment rezistenţei ce se măsoară. De
aceea se va utiliza o singură scală (de
exemplu xlO kQ), iar citirilor li se
va atribui doar semnificaţie relativă,
nu şi absolută.

IDENTIFICAREA BAZEI

Stabilim întîî o numerotare arbitrară
a celor trei terminate (1, 2, 3), folosind
eventual şi o schiţă de amplasare

IDENTIFICAREA

COLECTORULUI

Conectăm bornele ohmmetruiui pe
cele două terminale neidentificate, din¬
tre care unul este colectorul, iar celă¬
lalt emitorui. Să presupunem întîi că
tranzistorul este de tip pnp. Conectăm
între bază si borna minus a ohmmetru¬
iui o rezistenţă de 1-5 kjQ. Dacă re¬
zistenta indicată de instrument scade
pronunţat, polarizarea este corectă,
deci colectorul se află conectat ia
borna minus a ohmmetruiui. Dacă re¬
zistente nu se modifică sau creşte, se
inversează bornele ohmmetruiui şi se
face din nou polarizarea bazei de la
borna minus, in acest caz, rezistenţa
va scădea pronunţat, indicînd polari¬
zarea corectă a tranzistorului (colec¬
torul la minus şî emitorui Ia plus).

Pentru tranzistoarele npn se proce¬
dează ia fel, polarizarea baza făcîn-
du-se însă de la borna plus. Rezistenţa
emitor-coiector scade pronunţat a-
tunci cînd borna minus a ohmmetruiui
se află pe emitor, iar borna plus pe
cojector.

In căzui tranzistoarelor defecte (cu
una sau ambele joncţiuni străpunse
sau întrerupte), situaţia se complică.

: aree e/en-

tualebr joncţiuni valide şi a tipului
de structură, identificarea terminale¬
lor nemaiavînd sens.

In încheiere, sintetizăm rezultatele
metodei descrise prin schemele ge¬
neralizate din fig. 4. Semnele plus şi
minus marchează polaritatea bornelor

EMIŢĂTOR MĂ

Prof. BE!\SONi COMAM - YD7VO

cu radiator, puterea debitată fiind de
0,8-1 W.

Etajul final este echipat cu tranzis¬
torul T 4 . de tipul KT 904, care s-a com¬
portat bine în acest montaj,
în colectorul tranzistorului Tj. s-a

folosit un circuit de adaptare cu ante¬
nă (L s , l_ 6 , C 15 , C 16 ) acordat pe frec¬
venţa de 145 MHz, obţinîndu-se un

Emiţătorul din prezentul articol are
avantajul că este uşor de construit,
necesită piese puţine şi la îndemîna
oricărui radioamator, debitează o pute¬
re utilă în antenă de 3—3,5 W, tensiu¬
nea de alimentare fiind de 12 V (fig. 1).

Etajul oscilator este de tipul Hartley,
echipat cu un tranzistor (T^) de tipul
BC 107, asigurînd funcţionarea pe
una din armonicele impare ale crista¬
lului.

Cristalul utilizat în acest montaj
este de 14,5 MHz, iar circuitul oscilant
L 1 C 1 a fost acordat pe armonica a 5-a,
adică pe 72,5 MHz, şi a fost prevăzut
cu priză pentru cristal la 1/3 din nu¬
mărul total de spire.

Oscilatorul va trebui să livreze o
putere de radiofrecvenţă minimă de
0,1 W la o tensiune de alimentare de
12 V.

Etajul dublor este echipat cu tran¬
zistorul T 2 de tipul 2 N 3866, care are
o frecvenţă de tranziţie ridicată.

Circuitul oscilant L 2 C 2 din colec¬
torul tranzistorului T 2 este acordat
pe frecvenţa de 145 MHz.

Tranzistorul T 2 va trebui să fie echi¬
pat cu un radiator, iar puterea de exci¬
taţie pentru etajul propus va trebui
să fie de 0,5 W.

Etajul prefinal utilizează un tran¬
zistor T 3 de tipul 2 N 3866 sau 2 N 2219,
avînd în colector o bobină L 3 şi un di-
vizor capacitiv C 11( C t2 , acordat pe
frecvenţa de 145 MHz.

Şi acest tranzistor trebuie prevăzut

RECEPTA

COMSÎOERATli GENERALE
Avantajul receptoarelor sîncrodină

constă în simplitatea construcţiei şi
sensibilitatea ridicată.

Ing. VASILE fVfESARQŞ
Ing. SOAW MUWTEÂNU

în cele ce urmează, vom face cunos¬
cute cerinţele impuse diverselor etaje
ce compun acest tip de receptor.
Schema bloc a receptorului sincro-

dină este prezentată în fig. 1 .

Amplificatorului de joasă frecvenţă
îi revine sarcina principală în asigura¬
rea unei înalte sensibilităţi a recepto¬
rului — deci trebuie să aibă o amplifi¬
care mare, de cca 80—90 dB {10 000 —
30 000). La o astfel de amplificare, în
cazul unor greşeli de montaj, acesta
oscilează. Sînt deci necesare alege¬
rea unor scheme bune, cu zgomot mic,
şi o corectă amplasare a elementelor
componente.

Filtrul de joasă frecvenţă este de

asemenea unu! dintre etajele principale
ale receptoarelor sîncrodină. Acest
etaj asigură selectivitatea necesară
recepţionării semnalelor telegrafice
sau SSB şi în aceiaşi timp asigură
eliminarea semnalelor nedorite rezul¬
tate în urma mixării. Filtrele se con¬
struiesc cu elemente RLC pasive sau
cu_ elemente active.

în figura 2 prezentăm un filtru com¬
pus din inductanţe şi capacităţi, care
asigură o bandă de trecere de
cca 2,5 kHz. O serie de deficienţe fac

TEHNiUM NR. 5/80

transfer maxim de energie. Pentru efectuarea reglajului s-a co-

Consumul de curent în colectorul nectat un beculeţ de 24 V/0,1 A la

tranzistorului T 4 este de 300—350 mA. borna de antenă a emiţătorului prin-

Modulatorul este construit cu patru tr-un cablu coaxial de 50 cm, folosit

tranzistoare după principiul clasic şi ca antenă fictivă,

cuprinde: preamplificatorul (T 5 ), echi- Se alimentează cu tensiune numai
pat cu un tranzistor de tipul BC 107, etajul oscilator VFX, conectînd în se-

driverul (T 6 ), echipat cu un tranzistor rie cu colectorul tranzistorului T ± avo-

de tipul BC 107, BC 211, şi finalul metrul pe poziţia mA.

(T r şi I 3 ) în montaj contratimp, echipat Cu ajutorul unei şurubelniţe confec-
cu două tranzistoare de tipul AD 155 ţionate în întregime din plexiglas, re-

sau AD 152, la care nu se vor aplica giărn condensatorul trimer C t pînă

radiatoare (în lipsa acestora se pot la apariţia oscilaţiilor: curentul absor-

folosi tranzistoare din clasa AC 180 bit va avea valoarea de circa 15 mA.

sau AC 184, cu radiatoare). Verificăm, în acelaşi timp (prin în-

Curentul de colector In repaus al treruperea succesivă a alimentării),
celor două tranzistoare T 7 —Tg trebuie amorsarea oscilaţiilor,
să fie de 3—5 mA. Se alimentează cel de-aî doilea etaj

Pentru montarea pieselor s-a folosit (T 2 ) şi se conectează avometrul în
placa cu circuit imprimat, pe care s-au serie cu colectorul tranzistorului, re-
trasat circuitele conform fig. 2. gSîrtd condensatorul trimer C 2 pînă

Bobinele se execută fără carcasă, cînd se obţine un curent maxim de
datele înfăşurărilor fiind prezentate în aproximativ 50 mA.
tabelul alăturat. La fel se procedează şi în cazul

Condensatoarele sînt de tipul pla- etajelor p reţin al şi final, astfel încît

chetă, condensatoarele trimer au va- emiţătorul. reglat să absoarbă un cu¬
loarea de 3—12 pF, iar C 5 are o valea- reni de 400— 450 mA.

re de 10—40 pF. In momentul alinierii corecte a cir-

Transformatorul Tr. 1, care îndepfi- cultelor, becuieţu! din antenă va trebui

neşte funcţia de defazor, este de tipul si. lumineze cu o intensitate maximă,

celor folosite la receptoarele «Mama- Pentru a ne da seama dacă nu au
ia». loc fenomene de autooscîlaţie, se de-

Transformatorul Tr. 2 necesită a conectează cristalul, becuieţu! sim¬
ţi bobinat, folosind în acest scop role gîndu-se; în caz contrar trebuie să

cu secţiunea de 2,5 cm 2 , cu întrefier reluăm alinierea circuitelor şi să de-

de 0,2 mm; se bobinează în primar pistăm etajul care provoacă fenome-

2x100 de spire din sîrmă de CuEm nu! de autooscilaţie, neulralizînd aces-

$ 0,35 mm, iar în secundar 150 de spire te oscilaţii.

CuEm 0 0,41 mm. După reglarea corectă, alimentăm

Secundarul transformatorului Tr. 2 modulatorul şi lovim uşor cu degetul

este prevăzut cu un sistem de prote- microfonul pentru a vedea dacă avem

jare în caz de supramodulaţie a eta- modulaţie, fenomen ce poate fi pus

jelor T 3 şi T 4 alcătuit dintr-o diodă în evidenţă prin modificarea lumino-

stabilizatoare Z 12 , legată în serie cu o zităţii becului, după care facem cîteva

diodă D de orice tip. teste de modulaţie.

ca acest tip de filtru să nu fie prea des lelor care trec prin filtru şi, în stirşit,
utilizat (amintim numai problema asi- efectul de clopot care deranjează re-
gurării inductanţelor cu factor mare de cepţia).

calitate, alegerea capacităţilor pentru Rezultatele ceie mai bune se obţin
asigurarea benzilor de trecere dorite, cu mixere simetrice construite cu dio-
atenuarea de cca 10—13 dB a semna- de, tranzistoare, tranzistoare FET sau
MOS-FET, eventual cu circuite inte¬
grate. Montajul este de fapt un detec-

cu diode de tip «hot carrier», care căzui recepţionării semnalelor SSB
asigură un zgomot minim pentru un sau pentru producerea semnalului cu
semnal util de AF dat. Mixere de acest frecvenţa de 750—1 000 Hz în căzui

tip se pot realiza cu diode de comu- telegrafiei nemodulate A 1 .

taţie cu siliciu, dar şi cu diode obiş- La montajele mai simple, ampiifica-
nuite cu germanîu, din familia EFD, torul de radiofrecvenţă se reduce a un

simplu potenţiometru sau atenuator ia
intrare, cum este în cazul de faţă.
Rezultatele cele mai bune se obţin cu
tranzistoare FET sau MOS-FET, even¬
tual în montai cascod.

în afara montajului receptorului sin-
crodină, tipul antenei utilizate Influen¬
ţează în mare măsură rezultatele obţi¬
nute. Este necesar ca antena să fie
degajată de construcţii, eventual de
copaci. Este bine de precizat că o
sîrmă în loc de antenă duce la com¬
promiterea rezultatelor, deci începu¬
tul se face cu... antena. Se recomandă
utilizarea de antene cu coborîre de
50—75Q, care asigură o adaptare mai
bună şi un nivel de paraziţi muit redus
în comparaţie cu antenele cu coborîre
filară sau panglică de 240—300Q,
în continuare prezentăm un montaj
de receptor sincrodină simplu, desti¬
nat recepţionării benzii de 80 m, cu
performanţe deosebite, a cărui sene-
mă o putem urmări în fig. 3.

TEHNIUM NR. 5/80

încrt iegăturiie dintre acestea să fie
cît mai scurte. Extensia în bandă se
face prin scoaterea cîtorva spire şi
adăugarea în paraiei cu C 1 a unui
condensator de valoare adecvată. C 2
va rămîne în paraiei cu C i , indiferent
de banda în care se lucrează.

Condensatorul care va fi montai
pentru extensie se va lipi pe contac¬
tele bobinei. După realizarea montaju¬
lui, în locui condensatorului variabil C 1
(150—200 pF) se va monta unul de
500 pF pentru a găsi mai uşor banda.

Alimentarea receptorului se face de ia
două baterii de 4,5 ¥ legate în serie.
Antena va avea o lungime de cei pu¬
ţin 10 m.

Receptorul are o sensibilitate mare
şi selectivitate bună. în banda de
20 m, după orele 22,00, am recepţio¬
nat cu e! staţii îndepărtate ca: VOlKO
(569), KV4AA (579), VE1QS (569),
VP9DR (559), PY1DWU (569), VU2BK
(579), fără să mai amintesc staţii din
S.U.A. şi Japonia.

RECEPTOR

STEUCA UfVSQftiA* Constanţa

Doresc ca prin intermediul t
«Tehrsium» să. prezint constructorilor
amatori un. receptor pentru benzile de
radioamatori de 3,5, 7, 14 şi 21 MHz.

Deşi are o schemă simplă (fig. 1),
aparatul recepţionează în modurile de
lucru CW, SSB, MA şi MF. Primul
etaj,, echipat cu BF 214 (BF 215, BF 200),
constituie un detector cu reacţie. Par¬
tea de 'AF conţine două tranzistoare
de tip EFT 321, 322. 323 sau EFT 351,
353.

în colectorul tranzistorului T 2 se va
monta o pereche de căşti cu rezistenţa
mai mică de 150 £1, Se pot folosi căşti
telefonice care au rezistenţa în Jur
de 50 Q. Acestea se vor monta pe su-
arfu ş de aztstenţă r e. Mu
vo folos căş > o stenţa mare,
ea ia va f s*aiă T r ece r ea
de 3 i mod d ucru te altul se va
r mmm ra «t potenţi-ometru-
tui P ă cl I obţine sensibihţa-
te â n Mo etaj u se va realiza pe

o - circuit imprimat cu di-

5 c.r, ca !r, fig, 2
: aar-dâ te aha s? va
pr»n scnimbarea bcbmeOc î
a 5 ccntomc tâbev<~
ai ? ?rtu* hobinetor schimtsă-
snciu octa Bobinele, rea-
- - «văzute cu miez
to xa prin lipirea ce
;te ?or c jlot * do te tubur

- p F ‘ 7 4 5 " r d Bob narea se

- - i j c ra on satcfa*, so¬
clul şi montajul vor fi aşezate''astfel

Spire

CuEm 0

0,4

0,6

0,8

T „

Spire

l 2

CuEm 0

0,4

0,6

0,8

r î :

Rs Ra !

Ffw î R.

J, Re K7 Rv

R3 J

o*'

d i

“1

5-0

CONTACT ŞÂSÎU

Instrumentul prezentat este desti¬
nat constructorilor amatori, putînd fi
folosit ia măsurarea curenţilor şi ten¬
siunilor continue,, a tensiunilor alter¬
native şi a rezistenţelor..

.La; măsurarea tensiunilor alternati¬
ve se folosesc .pentru redresare patru
diode montate in punte, avîndu-se gri¬
jă ca fiecare diodă să admită o ten¬
siune inversă mai mare dedt cea mai
mare tensiune alternativă de pe ’gcafa
a, aratului (IM 4007, F 407, BA 159).

■. ■■■ Rezistam! R, montat în parale! pe
instrument şi care are rolul unui şunt,
■ este necesar pentru a permite trecerea
prin diode a unui curent suficient
(de 5 mA).

Funcţionarea ca. ohm metru este po¬
sibilă în trei game de măsură, reglajul
de zero făcîndu-se cu un potenţiome-
tru P == 10 kfl. Alimentarea se face
de ia o baterie de 3 ¥. Pentru un reglaj
cît mai fin pe gamele mic; de măsură,
s-au introdus în paralel cu P rezisier-
ţeie R 4 = 20 Ii şi R 5 = 2GG Ii,.

Schema a fost proiectată şi reali¬
zată practic pentru un instrument, de
50 u A şi R A = 3 kG.

Pentru comutarea pe scafa dorită
se folosesc comutatoarele K, K t> K 2 ,

Ing. CQSTACHE FLOREA,
Bucureşti

K 3 cu două poziţii şi mai multe perechi
de contacte. Schema este prezentată
pentru situaţia cu comutatoarele nea¬
păsate (vezi tabelul alăturat).

Ctnd comutatorul K este neapăsat,

=0 i 6 |

@—yu

native, iar cu K apăsat măsoară cu¬
renţi, tensiuni continue ş: rezistenţe.
Din comutatoarele K. (i = “u 2, 3} se
alege scala pentru curenţi sau rezis¬
tenţe.

£ tatonarea se face cu ajutorul unui
instrument cît mai precis, verific'lh-
du-se fiecare scală In parte. Se re¬
comandă ca în serie cu valorile stan¬
dard ale rezistenţelor ce vor fi folosite
să se pună nişte potenţiometre (se-
mireglabile) adecvate, care vor uşura
mult etalonarea.

fi Rai fi Raz riRaz pRaz flRl riRc
[jVka N^kamTlalJlOMa jj2,781^1^201

®
50pA
150 mV

jRrn

JfoOkn.

50V

JRrz.

J300xl

®
1000 v
~5G0Y

ja 5 A

MEAPĂ.SA.T

""l

*■

2 "

îs”

J r7

Kî î-1,2,3
NEAFĂSAT

J \

IJL

.. J

TEHNIUM NR. 5/50

Aparatul este destinat utilizării la un
randament maxim a unui aerograf
(care poate fi înlocuit cu orice dispo¬
zitiv de pulverizat). Aerograful este un
dispozitiv asemănător pistolului de
vopsit cu aer, dar de proporţii reduse.
Pentru a-l face utilizabil, ne trebuie o

sursă de aer comprimat capabilă să
dezvolte o presiune de minimum 2 atm.
Pentru aceasta vom procura un mini-
compresor auto pentru 12 Vcc (din
comerţ), pe care-l vom adapta la re¬
ţeaua de 220 V. Această adaptare o
realizăm cu ajutorul unui transforma-

oiomm

oi RITM

tor cu puterea de circa 200 W, care va
scoate în secundar 16 V.

Vom realiza o punte redresoare cu

4 diode de putere (EFR 135) montate
pe un radiator de aluminiu, la bornele
căreia vom alimenta minicompresorul.

Avînd nevoie de un debit de aer con¬
stant şi suficient de mare, vom executa
un rezervor tampon, confecţionat din
tablă roluită şi sudată, capabil să re¬
ziste la minimum 6 atm.

Pentru controlul presiunii din re¬
zervor putem monta un manometru
cu scala de 1-6 atm.

Pentru obţinerea unui randament
mai mare ai minicompresorului, putem
schimba supapa de aspiraţie din capul
pistonului (o lamă de oţel) cu un şîraif
de cauciuc (dintr-o cameră de minge),
astfel realizîndu-se o etanşeitate mai
bună, deci pierderi minime.

Totodată, redresorul pentru alimen¬
tarea minicompresorului poate servi
şi ia încărcarea bateriilor de acumula¬
toare auto, prin intermediul unei re¬
zistenţe de sarcină de circa 4 0,
pentru limitarea curentului de încăr¬
care.

1. Forturi racord

2. Ventil

3. Rezervor tampon

4. Supapă reglaj presiune

5. Minicompresor

8 . Manometru

7. Âmpermetru

8. întrerupător generai

S. Aerograf

10. Borne de încărcat acumulatoare

11. întrerupător redresor

12. Bec controî

Alături de orga de lumini, genera¬
toarele" de ritm sînt destinate sporirii
efectelor, luminoase, atît. în sălile de
discotecă,: di şi în apartamentul ori¬
cărui iubitor de muzică. Schema pe
care am conceput-o este simplă, com¬
portă un număr redus de piese şi —
ceea ce reprezintă un mare avantaj —
foloseşte trei tranzistoare cu germaniu.

Schema conţine un circuit astabii
cu frecvenţă reglabilă, generînd impul¬
suri la intervale de timp cuprinse între
aproximativ 2 secunde şi 0,06 secunde.
Frecvenţa de repetiţie se reglează din
potenţiomet.rui P=1 kQ, care polari¬
zează baza lui T 3 , BC 107 sau BC 108,
a cărui joncţiune emîîor-coiector pre¬
zintă o rezistenţă variabilă în circuitul
bazelor tranzistoareior T t şi T 2 . Semi-
reglabilul de 10 kQ se fixează astfel
încît astabilul să funcţioneze în poziţia

limită superioară a cursorului poten-
ţiometrului P. Tranzistorul T* are rolul
de a reduce influenţa tiristorului asu¬
pra lui T 2 ; ei are, aşadar, un roi de
tampon, curentul luat din colectorul
iui T 2 fiind neglijabil (nu influenţează
funcţionarea astabiiului). Rezistenţa
însemnată cu asterisc se va calcula,
în cazul utilizării altui tiristor, cu rela¬
ţia aproximativă R —Ug/S^, în care

este tensiunea de alimentare şi I cu-
P

rentu! mediu de poartă al tiristorului.
Personal am folosit unul cu tensiunea
de 400 V şi curentul maxim de 1 A,
pentru care rezistenţa calculată este
de 2 kQ. în timpul funcţionării, numai
tiristoru! are voie să se încălzească.
Pentru un bec cu puterea de 60 W e!
nu necesită radiator.

liftiiMUUisr

GET

EFT

343

.343

IlfJtl Uf

GET

EFT

343

Ivii

1 WwwL&i i

GET

102

EFT

333

GET

103

EFT

333

(După catalogul

GET

104

a;:

I.P.I

R.S.-Băneasa,

GET

106

180

1977)

GET

110

EFT

333

—

GC 517

EFT

323

GET

111

EFT

333

Tip

Tip 1

.P.R.S.

GC 518

EFT

323

GET

113

180

. . .

GC 519

EFT

323

GET

114

180

GC 520

180

GET

115

EFT

333

FSP

1 270

BF '

167

GC 520 K

180 K

GET

118

180

116

EFT

333

GC 522

181

GET

119

180

117

EFT

333

■ GC 522 K

181 K

GET

872

EFT

308

118

EFT

333

GC 544

EFT

333

GET

875

EFT

308

121

EFT

343

GCN 55

EFT

322

GET

887

EFT

343

122

EFT

322

GCN 56

EFT

322

GET

897

EFT

343

301

180

GD 170

155

GET

898

EFT

343

510

180

t GC 175

152

GF 100

EFT

307

512

180

' GD 017

155

GF 105

EFT

308

515

EFT

321

GET 3

EFT

343

GFT

BC •

179

518

EFT

322

GET 4

EFT

343

6FT

EFT

343

U-f., '

CIRCUITUL INTEGRAT
T8A 570

Ing. SOSIF LINGVAV

înainte de utilizarea unui circuit in¬
tegrat, posesorul trebuie să se documen¬
teze asupra tuturor parametrilor circui¬
tului respectiv, aâipra funcţiei pe care
o realizează, a legăturilor la soclu etc.
în continuare vom prezenta un circuit
integrat complex cu care se poate rea¬
liza un radioreceptor superheterodi-
nă. El cuprinde 31 de tranzistoare, 2 dio¬
de şi 31 de rezistoare. Circuitul este
denumit TBA 570, iar schema sa elec¬
trică este dată în fig 1.

Cu ajutorul circuitului integrat
TBA 570 se poate realiza un aparat
capabil să recepţioneze emisiuni cu mo¬
dulaţie în frecvenţă (MF) sau în ampli¬
tudine (MA), în benzile de unde lungi
(UL), unde medii (UM) şi unde scurte
(US). Cu ajutorul unui tuner exterior
(convertor) se pot recepţiona şi emisiuni
de unde ultrascurte (UUS). în fig 2 se
dă schema-bloc a unui radioreceptor MF,
iar în fig 3 schema-bloc a unui radio¬
receptor MF şi MA, ambele realizabile
cu circuitul TBA 570.

Analizînd schema electrică şi sche¬
mele bloc MA/MF, se observă că cir¬
cuitul integrat TBA 570 cuprinde un
stabilizator format din tranzistoarele Q 3 ,
Q 4 . Qs şi Q& un oscilator local pentru
recepţia în MA, realizat cu tranzistoa¬
rele Q., şi Q 2 , un etaj de amestec în re¬
cepţie MA (etaj ce funcţionează ca am¬
plificator de frecvenţă intermediară la

5 Tensiunea d@ audiofreevenţă

6 Câştigul (buclă deschisă)

7 Oomeniui de lucru RA A

8 Coeficientul de distorsiuni

Sensibilitatea (3 riS înainte de
limitare)

10 Raportul semnai, zgomot (IVIF) dB

11 Frecvenţa maximă de lucru MHz

12 Tensiunea stabilizată
(Terminalul 2)

§5

—

8fl

14®

MHz

1,0

1,2

1,4

C BO >

m ~W 1

uan

1 -7^9

_ _

Jggj

l^PUFÎCAl

DETECTOR

etaj de j

^_1

njmr

AJUDIO IEŞIRE (fhT

OSCILATOR

STABILĂ

i__Joc «3

l_J ra ^

ZATOR

_ _

1-[^j~-

3 schema bloc recepţia ma-mf

DISPOZITIVE Wfllliîilli

F 0 T 0 TRMZ 1 ST 0 RUL

(URMARE DIN NR. 8/1980)

Folosirea unei capsule cu lentilă
pentru concentrarea luminii pe supra¬
faţa fotosensibilă măreşte (de zeci de
ori) sensibilitatea, dar unghiul de
acceptare a luminii scade, aceste dis¬
pozitive avînd o directivitate foarte
pronunţată,

Unele firme produc ansambluri de
componente electronice, reunite în ace¬
eaşi capsulă, a căror funcţionare este ase¬
mănătoare unui fototranzistor. Vom pre¬
zenta în continuare trei astfel de dis¬
pozitive compuse, care pot fi uşor «simu¬
late» de amatori din componente discre¬
te şi utilizate în diverse aplicaţii.

Astfel «fotodarlingtonul» este un foto¬
tranzistor cuplat cu un tranzistor obiş¬
nuit în montaj Darlington (fig. 8.5).
Ambele componente sînt asamblate îm¬
preună într-o capsulă cu două terminale.
Acest dispozitiv simplifică montajul, am¬
plificarea produsă fiind foarte mare. Deza¬
vantajul «fotodar!ington»-ului constă în
valori mai mari ale timpilor de comutaţie.

Un montaj care simulează de fapt un
fototranzistor este produs de «AEG Tele-
funken» sub denumirea de BPX 28 şi
cuprinde o celulă fotovoltaică, un tran-

Fîz. IVI. fSÎEGREÂNU
Fiz. GH. BÂLLîTA

zistor şi două diode intr-o capsulă cu
patru terminale (fig. 8.6). Dioda Dj este

polarizată direct, prin ea stabilindu-se
un curent de cca 1 mA. Ea are rolul de a
menţine baza la un potenţial puţin mai
ridicat decît al emitorului, fără a produce
însă deschiderea joncţiunii emitor-bază.
Un mic surplus de tensiune generată de
celula fotovoltaică produce deschiderea
tranzistorului. S-a folosit acest artificiu
pentru a se obţine deblocarea tranzisto¬
rului la niveluri relativ scăzute de ilu¬
minare. Dioda D 2 serveşte ca protecţie
la supratensiunile generate de înfăşura¬
rea unui releu ce se montează în colector.

Ansamblu] din fig. 8.7 este numit
«fototranzistor pentru tensiune alterna¬
tivă» (Siemens, BPX 78). De fapt, este
vorba de două fototranzistoare şi două
diode într-o aceeaşi capsulă cu trei ter¬
minale. El poate fi alimentat cu tensiune
alternativă, ceea ce este util în unele
circuite electronice. în timpul oricărei
alternanţe, unul dintre cele două foto¬
tranzistoare este şuntat de dioda care
conduce, iar celălalt este polarizat corect
şi prin el trece un curent proporţional cu
iluminarea în schema din fig. 8.7, borna

NU lentilă
sticlă
NU lentilă
plastic

NU fereastră
sticlă
DA lentilă
sticlă
DA lentilă
sticlă
DA lentilă
sticlă
DA lentilă
plastic
DA lentilă
plastic

DA fereastră
sticlă

TEHNIUM NR. 5/80

FIG.1 SCHEMA ELECTRICA A CIRCUITULUI INTEGRAT TBAS70

recepţia MF), format din Q 7 , Q 8 şi Q g .
Semnalul de medie frecvenţă este ampli¬
ficat în etajul de F.I, format din tran-
zistoarele Q n , Q 12 , Q i3 , Qis, Qie,
Qj. 7 , Q i s şi Q 3 9 - Detectorul MA este
format din tranzist oarele Q 22 şi Q 23 ,
precum şi dioda D 2 . Prin tranzistoarcle
Qjo şi Qj 4 se realizează controlul auto¬
mat al amplificării (RAA)l La recepţia
semnalelor MF, funcţia. limitat orului este
realizată prin Q 20 şi Q 2J . Semnalul
de audiofrecvenţă este amplificat prin
lanţul format de tranzist oarele Q 24 -Q 3 o-
Etajul de ieşire, care poate debita cca
80 mV semnal de audiofrecvenţă, con¬
ţine tranzistorul Q 31 .

In cele ce urmează, se dau valorile li¬
mită maxime absolute ale curenţilor şi
tensiunilor de alimentare (indicele arată
numărul piciorului circuitului, conform,
capsulei prezentate în fig 4). Picioruşele
9 şi 16 sînt comune. Valorile se referă
la temperatura de 25°C.

1. Tensiuni (valori, maxime): V t = 18 V;
V 7 =• î8 V; V,=-3 V; V 8 =8 V; V 4 =8 V;
V,! = 18 V; V s =4 V; V J4 = 1 V.

2. Curenţi (valori maxime): I, 0 =5 mA;
ln=«0 mA; I 2 = l ft = l 12 = I, 3 =.J l<j =;
= 80 fi A,

Terminalele neindicate nu. se conec¬
tează..

Domeniul temperaturilor de funcţio¬
nare: — 25°C... ~t ?0‘ C

Domeniul temperaturilor de stocare:
— 55°C.... -4 125°C

ATENUATOR
DE RF

de ieşire se află practic la potenţialul
masei atunci cînd cele două fototran-
zistoare sînt iluminate puternic, iar la
întuneric pe această bornă regăsim ten¬
siunea alternativă de alimentare.

în tabelul alăturat sînt rezumaţi prin¬
cipalii parametri ai fototranzistoarelor
ce se produc în ţară, la Centrul de cer¬
cetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică
pentru semiconductoare din Bucureşti,
iar în fig. 8.8 se dau dimensiunile şi
aspectul capsulelor. Este vorba de foto-
tranzistoare npn cu siliciu, iară contact
de bază, de uz general, care satisfac în
mare parte necesităţile curente.

APLICAŢII ALE
FOTOTRA NZIS T OARELOR
Schema cea mai generală de conectare
în circuit a unui fototranzistor este cea
din fig. 8.9. Ieşirea se poate face pe emitor
sau colector, după cum se doreşte obţi¬
nerea unui semnal pozitiv sau nul la
ieşire atunci cînd fototranzistorul este
iluminat. De multe ori se montează
numai rezistenţa corespunzătoare termi¬
nalului de pe care se face ieşirea.

Dacă fototranzistorul are terminal de
bază, atunci pe acesta se poate aplica
o tensiune de polarizare din exterior,
la fel ca la un tranzistor obişnuit. Devine
astfel posibilă reglarea electrică a sen¬
sibilităţii la lumină sau blocarea foto-
tranzistorului, respectiv şi acţionarea lui
printr-un semnal electric suprapus peste
cel datorat fluxului luminos.

In fig 8.10 este dată schema unui releu
fotoeîectric al cărui element fotosensibi!

este un fototranzistor. Două etaje ampli¬
fică curentul pînă la un nivel suficient
acţionării unui releu sau altui consuma¬
tor cu rezistenţa de minimum 250. La
lumină, toate tranzistoarcle conduc ta
sarcina este alimentată.

Pentru comutarea bruscă din starea,
de repaus în cea acţionată, chiar la va¬
riaţii lente ale luminii se poate folosi
un triger Schmitt ca în fig 8.11. Foto¬
tranzistorul este prevăzut cu contact
de bază şi este inclus chiar iii circuitul
basculant. Releul sau alt consumator
din colectorul tranzistorului final este
alimentat atunci cînd fototranzistorul
este iluminat.

O variantă de triger adaptată pentru
acţionarea unei lămpi de semnalizare a
poziţiei este prezentată în fig. 8.12 Becul
se aprinde automat la întuneric şi se
stinge la lumină, permîţînd astfel econo¬
misirea energiei electrice şi funcţionarea
fără supraveghere.

Figura 8.13 reprezintă schema etaju¬
lui de intrare al unui montaj detector
de impulsuri luminoase cu frecvenţe din
domeniul audio pînă la aproximativ
100 kHz. Impulsurile luminoase pot fi
folosite pentru o «barieră de lumină»,
pentru telecomandă optică modulată în
frecvenţă, pentru transmiterea optică a
unui semnal de audiofrecvenţă etc. Pre¬
lucrarea ulterioară a semnalului de la
ieşirea montajului se face conform scopu¬
lui propus.

In schemele de mai sus (cu excepţia
celei din fig 8.11) se pot folosi foto-
tranzistoarele indigene din seria’ROL.

în schema alăturată este prezentat
un divizor de tensiune, cu ajutorul
căruia se poate obţine o atenuare de
pînă ia 50 dB, eiimsnînd astfel riscul
inter modulaţiilor pe care poate să Se
producă în radiorecepţie un post lo¬
cal puternic.

Montajul este economic şi cuprinde
ca element activ un tranzistor FET cu
canal N de tip BF244A, 2N3819,
2 N4416 etc. Pentru recepţia semnale¬
lor foarte slabe, puntea divizoare este

scoasă din circuit prin închiderea co¬
mutatorului K<. Inductanţele de 1 mH
vor fi cu capacitate cit mai mică (exe¬
cuţie compartimentată). Reglarea ate¬
nuării se realizează din potenţiome¬
tre R 2 de 10 k£> (liniar). Tensiunea de
alimentare va fi bine stabilizată şi fil¬
trată. Comutatorul K 1 şi întrerupătorul
K 2 vor fi montate pe axa comună cu
potenţiometre R 2 . Alimentarea se face
dintr-o sursă dublă cu tensiunea cu¬
prinsă între 5 şi 12 V.

TEHNMJ M NR. 5/80

AURULUI

DIN NISIPURILE

j se găseşte In nisipurile aluvio¬
nare aie rfurilor Arieş, Ampoi, Crişu!

ib ş t, \ sie Lotrului, Buzău,
afluente. O parte
din • = i prc e din filoanele pe

; - z îpele, întrucît filonul

cons stenţă mai moale

. _ sseşte şi în sedimente
e pe Valea Pianului
de s îşi numitele Placers.

păla ea aurul i lir nisipurile exis¬
tente în rîuri se face cu hurca. Aceasta ■
este un plan înclinat pe care se întinde
o bucată de cergă bătută la piuă în
ţesătura căreia se reţine aurul (even¬
tual alt material de acest fel sau chiar
blană de oaie).

Pe burcă se aşterne nisipul luat din
rîu, se nivelează puţin şi se toarnă
peste ei apă. Nisipul este spălat pe
planul înclinat, iar particulele de aur
sînt reţinute în ţesătură (care în Munţii
Apuseni se numeşte herci). După un
timp oarecare, herciul este întors cu
faţa în jos şi clătit bine într-un vas sau
într-un joinp (o baltă amenajată pe
mai).

Spre sfîrşitul zilei de lucru se'trece
la «scurtarea» nisipului obţinut din
spălarea herciului (concentrarea), care
se face cu şeitrocul mocănesc (vas

de copac) se adună în şeitroc. pentru
concentrare. Şeitroc
mai mic dedt şeitrocul mocănesc ş
se acţionează prin legănare şi bătaie.
Astfel, într-o margine a şeitrocuiui
este introdusă o verigă în care se
bagă degetul gros a! mîinii stingi şi cu
care se leagănă şeitrocul, iar cu mîna
dreaptă, cu care se îndrumă legănarea,
se loveşte ritmic fundul, bineînţeles
tot în prezenţa apei. Aurul depus pe
fundul şeitrocuiui este cules într-o
minge de lut, care se păstrează de la
fiecare operaţie zilnică de spălare pînă
sîmbăta, cînd se evaluează cantitatea
de aur realizată într-o săptămînă de
muncă.

Sîmbătă mingile de lut cu conţinut
de aur se prelucrează din nou prin
frecare într-un mojar cu pistilul sau
prin înmuiere şi spălare într-un li¬
ghean, După decantarea nămolului
se face reconcentrarea sedimentului
de aur, care trece apoi ia topit

După o metodă mai veche, aurul
este topit în creuzete făcute din pă-
mînt cu adaos de cenuşă din oase.
în urma topirii, aurul rămas în creuzet
mai conţine argint, care este separat
prin a doua topire în alt creuzet curat,
la care, în loc de fondant (salpetru şi
sodă calcinată), se introduc sare des-

15 ori mai mare deert în nisipurile mai
sus menţionate, însă aceste operaţii
de exploatare se pot face numai pe
timp de secetă, cînd apa este mică,

O mare concentrare de amalgam
se găseşte în locul de deversare a
fostelor ape reziduale în Crişu! Aib,
la locul numit şteampuriie vechi dintre
Brad şi Gura Barza, De aici s-a scos
amalgam cu 45% aur într-o cantitate
foarte bogată.

Concentrări de aur în sedimente se
mai cunosc şi în fostele tăun de limpe¬
zire de ta fostele şteampuri, de exem¬
plu la şteampuriie de !a Dealul Unguru¬
lui (Stănija). Tăurile de limpezire de la
scurgerea reziduurilor provenite de la
şteampuri conţin şi ele mari cantităţi
de aur. O parte din aceste tăuri au fost
acoperite în decursul anilor de sterilul
aruncat pe haldă, însă tocmai tăul
acoperit este ce! mai bogat şi merită
a fi exploatat.

Identificarea aurului în sedimente
vechi se mai poate face şi prin culoarea
pe care o au aceste sedimente, de¬
oarece, în anumite condiţii, aurul este
însoţit şi de alte minerale, care cu
timpul au oxidat, cum este cazul dun-

nurî sa : a

Locuri - .

menta e irul ip -

mai sîni asca - fac

pungi sub :

Scula

pancărul cu coadă gă, : nsra se
scot probe din aceste pun stfe

c 6 s oe este cascade e e 1 . S. -
nijei, din apropierea pîrîului Corfa,
unde în punga de sub cascadă s-a
adunat amalgam în cantitate rentabilă
de exploatat. Nu este exclus ca astfel
de pungi să se mai găsească şi în alte
multe locuri.

De remarcat că rîpeie de pe Valea
Tisei (confluentă cu Valea Stănijei)
sînt aproape toate pe filoane.

Prima rîpă pe Valea Tisei pe dreapta
spre amonte este săpată pe un filon
de un metru grosime şi cu un conţinut
mare de aur (33 g/t), care dincolo de
drum, pe Dealul Fetei se întîlneşte cu
alte filoane care au concentraţii mari
în diverse elemente metalifere (plumb,
argint, antimoniu şi pirită). Exploatarea
filoanelor se face de către întreprinde¬
rile miniere, dar ceea ce s-a erodat din

cioplit din lemn de nuc) prin smucire şi
legănare în prezenţa apei. Cu acest
concentrat se sfîrşeşte o zi de lucru.

Concentratul, o dată pe săptămînă,
se freacă într-o piuliţă de fier, adău-
gîndu-se cîteva picături de mercur tot
în prezenţa apei; particulele de nisip,
devenite pulbere fină, sînt eliminate
sub formă de apă tulbure, iar aurul,
aliindu-se la rece cu mercurul, produce
amalgamul de aur cu mercur.

La spălarea aurului din aluviuni sedi¬
mentate se mai foloseşte jgheabul
lung (roman). Jgheabul are pe fund
nişte crestături; în el apa trebuie să
curgă în permanenţă şi să spele nisipul
pe care din ambele părţi îl încarcă mai
mulţi oameni. La sfîrşitul zilei de lucru
se înclină lateral jgheabul, iar nisipul
concentrat din crestături se spală prin
aruncare de apă în fiecare crestătură.

Nisipul colectat cu un şpaclu de
cauciuc (sau, pe vremuri, cu o coajă

hidratată (prăjită) şi galiţă (suifat de
fier). Răcirea conţinutului se face fără
mişcarea creuzetului.

După scoaterea din creuzet, calupul
sau lingou! de metal prezintă o linie
distinctă: în partea de jos este aurul
pur, iar în partea de sus argintul. Des¬
părţirea se face cu un cuţit plasat pe
linia de separare, cuţit care se loveşte
cu un ciocan. în cazul aurului din
aluviunile de la Pianul de Sus, lingoul
mai conţine o cantitate mică de platină.
Lingoul din celelalte aluviuni (Lotru,
Olt, Arieş, Ampoi) conţine aur pur.

Concentrări de aur am remarcat
în aluviunile din marile cotituri, unde
viiturile îşi micşorează viteza, precum
şi în locurile în care albiile rîurilor se
lărgesc şi viteza apelor scade. Acolo,
în partea dinspre sedimente (plajă),
aurul este răspîndit mai uniform în
nisip. în locurile în care se poate
excava pînă ia stratul de lut din albia

gilor oxidate din sedimentele vechi de
pe Valea Sebeşului, nu departe de
Valea Pianului.

Locurile cu astfel de sedimente nu
pot fi exploatate individual, ci de către
mai mulţi asociaţi, deoarece separarea
aurului trebuie făcută cu jgheab lung,
unii încărcînd nisipul în jgheab, iar
alţii reglînd debitul de apă. Eventual
se utilizează o pompă puternică cu jet
de apă, care să disloce roca sedimen¬
tată spre a fi îndrumată spre jgheab.
Manipulantul jetului de apă trebuie să
aibă multă îndemînare pentru a regla
debitul de sediment şi de apă.

Locul ales pentru spălare să fie
bine studiat; în prealabil să se facă
probe cu şeitroace, cercător sau cu
ligheanul. Astfel se studiază sursa de
apă, locul de amplasare a pompei,
locui de depozitare a nisipului spălat
şi eventual valorificarea acestui nisip
spălat pentru a nu colmata cursul

ele este indicat a se căuta în aluviunile
din văile din apropierea acestor con¬
fluenţe.

Nu numai în nisipuri se găseşte aur,
ci şi în bolovani. Bătrînii spălători de
aur, în timp ce înlăturau pietrele, îşi
dădeau seama după dimensiunile lor
că sînt puţin mai grele decît cele
obişnuite şi, trecînd la spargerea lor,
găseau aur nativ.

La efectuarea lucrărilor pe rîul Olt şi
pe alte rîuri inferioare este bine ca un
prospector cu multă experienţă să ia
probe la faţa locului, pe care să ie
efectueze cu mijloacele cunoscute:
proba cu şeitrocul sau cu ligheanul.

Aur se mai obţine şi din nisipurile
exploatate pentru industria sticlei sau
pentru industria construcţiilor trecute
prin instalaţii de separare cum este
jgheabul lung. Acest aur revine aproa¬
pe gratuit.

TEHNIUM NR. 5/80

CM1HHH UTNIU
IE EBMBU31ÎIII

INSTALAŢIA
DE RÂClkE

în mod nejustificat instalaţiei de ră¬
cire a motorului nu i se acordă atenţia
cuvenită sub raportul economiei de
combustibil. Experienţe de laborator,
ca şi probe de parcurs au arătat că
nerespectarea regimului termic al mo¬
torului are consecinţe de netăgăduit
asupra consumului de carburant. Atît
regimul termic prea ridicat, cît şi tem¬
peraturile excesiv de mici determină
creşterea consumului. Astfel, tempe¬
raturile prea înalte fluidifică uleiurile
şi unsorile, coborîndu-le vîscozitatea
sub limita realizării unei lubrifieri co¬
recte. Din acest motiv, frecarea dintre
piese capătă caracter semiuscat, coe¬
ficientul de frecare creşte, înrăutăţind
randamentul mecanic şi mărind cota
de energie transformată în căldură.

Pe de altă parte, funcţionarea moto¬
rului la regimuri de temperatură prea
coborîte intensifică transferul de căl¬
dură spre agentul de răcire, reducînd

□r. ing. EV1. STRATULAT

astfel energia ce se transformă în
lucru mecanic. Efectul este nu numai
scăderea puterii motorului, ci şi creş¬
terea importantă a consumului de car¬
burant; experimental s-a stabilit că
funcţionarea motorului la temperaturi
ale lichidului de răcire cuprinse între
45 şi 50° C are ca urmare majorarea
consumului de carburant cu 12—14%.

Nerespectarea regimului termic al
motorului mai poate avea şi alte con¬
secinţe economice nefavorabile. Din
cauza ungerii defectuoase, uzura mo¬
torului se măreşte, ca şi cînd automo¬
bilul ar fi circulat un număr de kilo¬
metri suplimentar. Rulajul, acest echi¬
valent, este cu atît mai mare cu cît
abaterea de temperatură de ia dome¬
niul optimal este mai importantă, aşa
cum se relevă în graficul 1. Se înţelege
că aceasta înseamnă, de fapt, redu¬
cerea vieţii motorului, o mai timpurie
scoatere a sa din funcţiune.

DE CE CREŞTE
TEMPERATURA?

Creşterea temperaturii peste limita
normală se produce mai ales vara şi
poate avea diverse cauze, începînd
cu cele legate de rulajul maşinii. Chiar
cu o instalaţie de răcire bună, dacă se
menţine un regim de sarcină la cote
ridicate, concomitent cu o viteză de
trafic inferioară (ca în cazul urcării
unei pante lungi, de exemplu, cu ma¬
şina încărcată, în etajele inferioare ale
cutiei de viteze şi cu motorul ambalat),
se produce o încălzire excesivă a
motorului din cauză că energia ter¬
mică evacuată în sistemul de răcire
întrece capacitatea acestuia de disi¬
pare a căldurii în aer. Fireşte că rulajul
în aceste condiţii, la regimuri de tura¬
ţie inferioară, este şi mai periculos,
deoarece transferul de căldură prin
sistem se reduce şi mai mult, ca urma¬
re a micşorării turaţiei ventilatorului şi
pompei de apă.

Dar cauza cea mai frecventă a atin¬
gerii unei temperaturi excesive este
legată de starea tehnică a organelor
instalaţiei de răcire şi a traseului de
circulaţie a lichidului refrigerator. Cu
timpul, datorită sărurilor conţinute în
apă, pe pereţii interiori ai radiatorului
şi ai canalizaţiilor sistemului de răcire
se formează cruste calcaroase; aces¬

tea constituie nişte pereţi care repre¬
zintă veritabile ecrane termice ce în¬
răutăţesc transferul de căldură, re¬
ducînd eficienţa sistemului de răcire,
în aceste zone temperatura pieselor
motorului creşte nedefinit.

în acelaşi timp, prezenţa acestor de¬
pozite îngustează traseele de circula¬
ţie a agentului de răcire, micşorîndu-i
debitul şi înrăutăţind şi mai mult răci¬
rea.

lată de ce sistemul de răcire trebuie
să fie curăţat periodic de aceste sedi¬
mente calcaroase, care, să reţinem,
se îndepărtează tot mai greu pe mă¬
sura creşterii grosimii lor.

Există mai multe soluţii tehnice de
îndepărtare a depozitelor din radiator
şi din canalizaţiile sistemului de răcire,
lată două mai uzuale: ia 10 litri de apă
încălzită la 90° C se adaugă un kilo¬
gram de sodă calcinată. Soluţia se
introduce în sistem, după care moto¬
rul este pus să funcţioneze cca 30 de
minute la o turaţie ceva mai ridicată
decît cea de ralanti; după aceasta, sis¬
temul se goleşte şi se spală cca 40 de
minute cu apă curată din reţea, care
se introduce pe ia bazinul inferior,ast¬
fel încît circulaţia ei să se facă în sen¬
sul invers celui normal; presiunea apei
nu trebuie să depăşească 1 bar, pentru
a nu periclita radiatorul şi racordurile.

~40 -20 0 20 40 60 80 90100 °C

TEMPERATURA LICHIDULUI DE RĂCIRE

MTOMOBIlin

in PfBIBABA Dl BARAHTIl

După cumpărare, automobilul nou
trebuie obligatoriu prezentat la revi¬
ziile periodice înscrise în certificatul
de garanţie. Neprezentarea în terme¬
nele legale la unitatea autoservice
unde a fost repartizat atrage după
sine pierderea garanţiei.

în cele ce urmează,ne propunem să
explicăm celor interesaţi cum să-şi
privească automobilul în perioada de
garanţie, în general, şi ce să ceară să i
se remedieze la o revizie.

CAROSERIA

— Aripile trebuie să fie aşezate sime¬
tric, să nu aibă deschideri mari ia
îmbinare şi în zona farurilor.

— Uşile automobilului să se închidă
şi să se deschidă uşor, atît din inte¬
rior cît şi din exterior, fără a fi obligaţi
a împinge cu umărui ia deschiderea
din interior sau să tragem ori să le
trîntim energic Sa închidere: uşile să
nu se deschisă din exterior cînd sînt
încuiate cu cheia sau cînd au puse
siguranţele; geamurile uşilor să se

Ing. M. MUŞATESCU

ridice şi să coboare cînd manevrăm
maneta destinată acestor operaţiuni.

— Să se verifice ca în interiorul ca¬
roseriei să nu intre apă în timpul spă¬
lării şi pe ploaie, iar în cazul în care
există astfel de situaţii să se localizeze
zona de neetanşeitate pentru a putea
fi mai uşor de remediat.

— Să se strîngă toate şuruburile la
întreaga caroserie şi toate şuruburile
părţilor mecanice ataşate caroseriei.

— Scaunele să gliseze în ambele
sensuri, iar spătarul rabatabil să se
manevreze uşor atît la coborîre cît şi la
ridicare.

ACCESORIILE ELECTRICE

— Să se controleze farurile cu aju¬
torul aparatului destinat acestui scop
şi să se urmărească funcţionarea co¬
rectă a tuturor luminilor de poziţie,
frînă şi avertizare de viraj, de aseme¬
nea, să nu se omită controlul funcţio¬
nării corecte a semnalizării cu farurile
(efectuată cu maneta de Sîngă volan).

— în interiorul caroseriei, lampa de

plafonieră să se aprindă la deschide¬
rea uşilor din faţă sau la nevoie din
butonul de acţionare. La bord să se
aprindă şi să funcţioneze toate lămpile
de control, şi anume la punerea con¬
tactului să se aprindă becurile roşii
de ia aitemator şi presiune şi să se
stingă la pornirea motorului; să se
aprindă, unde există, becurile de con¬
trol cînd sînt aprinse luminile pentru
circulaţia pe timp de noapte, becul de
atenţionare cînd maneta frlnei de mînă
este trasă, becul de atenţionare cînd
lumina farurilor este pe faza lungă, ca
şi becul cu funcţionare intermitentă,
care atrage atenţia asupra funcţionării
semnalizatoarelor de viraj.

— Unde există brichetă să se veri¬
fice funcţionarea ei prin împingerea în
locaş şi să se constate dacă sare în-
afară în poziţia iniţială, iar filamentul
metalic din capul brichetei dacă este
incandescent.

— Manetele (butoanele) pentru pu¬
nerea în funcţiune a semnalizărilor
farurilor, şterg ătoa re lor, claxonului şi
a avertizorului luminos prin faruri să
funcţioneze la solicitare fără între¬
rupere, iar manevrarea lor să fie uşoa¬
ră.

— Unde există spălător de parbriz
electric sau mecanic, să se acţioneze
maneta (butonul) spre a verifica dacă
duzele de pe caroserie, din faţa par¬
brizului, aruncă pe geam jetul de apă
necesar spălării cu ajutorul ştergătoa-
relor.

Se continuă cu controlul şi cu alte
elemente ajutătoare pentru funcţio¬
narea automobilului.

— Pedalele frînei şi ambreiajuiui nu
trebuie să atingă podeaua în poziţia
limită şi să revină rapid în poziţia ini¬
ţială, şi, pentru că este vorba despre
frînă şi ambreiaj, să vedem asupra
căror probleme să ne îndreptăm aten¬
ţia.

— Instalaţia de frînă hidraulică nu
trebuie să prezinte pierderi de lichid
la pompa centrală, la cilindrii receptori
sau la ţevile de legătură şi furtunurile
de cauciuc ale sistemului de frînare.
Dacă autoturismul este prevăzut cu
servotrînă, se va observa să nu existe
pierderi pe lîngă garnituri.

Şi, pentru faptul că avem capota
ridicată, să observăm dacă paharul
are lichid de frînă suficient şi dacă
furtunurile de legătură dintre radiator,
pompa de apă, motor şi calorifer au
scurgeri de lichid. Nu este rău să pri¬
vim şi în zona garniturii de chiulasă şi
a pompei de apă pentru acelaşi motiv.
De asemenea, se controlează mane¬
vrabilitatea uşoară, în ambele sensuri,
a cablului de şoc care este legat la
carburator deoarece blocarea lui pro¬
duce un consum mare de benzină şi
chiar oprirea motorului.

în cazul în care aţi sesizat că direc¬
ţia automobilului are joc anormal, se
blochează sau se manevrează greu,
trebuie să atrageţi atenţia celui care
va face revizia automobilului.

După efectuarea operaţiunilor pre¬
văzute în prescripţiile tehnice privi¬
toare Sa revizie şi la remedierea tuturor
defecţiunilor constatate, se trece ia
încercarea automobilului pe traseu.
Aici se urmăreşte ca ambreiajui să

TEHNIUM NR. 5/86

CIRCULAŢIA RUTIERA

OPORTUNITATEA

SEMNALIZĂRII

TEMPERATURA LICHIDULUI DERĂCtRE(°C)^

La motoarele ale căror chiulase sau
blocuri sînt confecţionate din aliaje
de aluminiu se recomandă utilizarea
unui amestec format din 0,5 litri de
acid clorhidric, 0,25 kg de urotropină
tehnică şi 7 ml de alcool anulic, com¬
pletat cu apă pînă la capacitatea de
10 litri. Cu acest amestec se lasă să
funcţioneze motorul pînă cînd tempe¬
ratura atinge 65—70°C. Apoi siste¬
mul se goleşte şi se reumple cu apă
curată, cu ajutorul căreia motorul va
funcţiona 15 minute. După evacuarea
apei, la spălare se introduce o soluţie
în compunerea căreia intră 5 grame de
sodă calcinată şi 5 grame de bicarbo¬
nat de potasiu la 1 litru de apă; pentru
omogenizarea amestecului este ne¬
cesară încălzirea sa prealabilă pînă la
40—45°C. Cu această soluţie motorul
va fi lăsat să funcţioneze 15 minute,
după care ea este evacuată, se spală
sistemul cu apă curată ca mai sus şi
se reface plinul cu lichidul de răcire.

Capacitatea de răcire a radiatorului
mai poate fi redusă şi în cazul murdări¬
rii sale exterioare. Impurităţile aduse
în stupul radiatorului odată cu aerul
de ventilaţie la care se adaugă lichidele
scurse (ulei, lichid antigel etc.) acţio¬
nează ca şi crusta de calcar din inte¬
rior: reduc secţiunea de circulaţie a
aerului şi se opun transferului normal
de căldură de la radiator la aer.

La deteriorarea răcirii corecte poate
contribui şi ventilatorul atunci cînd
cureaua sa este slăbită, ruptă sau
murdară cu un lubrifiant care provoacă
patinarea ei, situaţii în care ventila¬
torul şi pompa de apă sînt acţionate
parţial sau deloc.

cupleze şi să decupleze uşor şi com¬
plet, cursa liberă a pedalei ambreiaju-
lui să fie 20—25 mm, iar plecările să fie
line şi fără trepidaţii. Schimbarea vite¬
zelor să se facă uşor şi fără zgomot, în
fiecare treaptă a cutiei de viteze, iar
manevrarea volanului direcţiei să fie
uşoară şi fără întreruperi. Trebuie
să reţinem că manevrarea volanului
întîmpină o rezistenţă relativ uşoară,
dar ea este continuă pe întreaga cursă;
la eliberare, volanul trebuie să revină
de la sine la poziţia neutră.

Este necesar ca frînele să asigure
o oprire uniformă şi lină pe toate roţile
şi să nu producă blocarea roţilor decît
la solicitare energică, iar frînarea să
păstreze automobilul pe direcţia de
mers. O defecţiune la sistemul de
frînare este absolut obligatoriu să fie
remediată prin controlul direcţiei cu
aparate, pentru a evita deraparea auto¬
mobilului şi uzura prematură a pneuri¬
lor. După mai multe frînări, roţile nu
trebuie să fie încălzite excesiv, iar Sa
eliberarea pedalei automobilul să ru¬
leze norma! în virtutea inerţiei, oprin-
du-se lin.

Roţile nu trebuie să aibă joc axial,
proba se face mai evident cu roata
ridicată de Ia sol.

Tot în timpul rulării, temperatura
lichidului de răcire trebuie să fie de
35—90°C, aceasta putînd fi controlată
la. unele automobile cu aparatul de
control special de la bord, iar la altele
cu ajutorul unui termometru. Tempe¬
ratura uleiului din motor nu trebuie
să întreacă pe cea a apei cu mai mult
de 20°C şi, în aceiaşi timp, tempera-

în sfîrşit, motorul se mai supra¬
încălzeşte cînd termostatul se deschi¬
de insuficient sau este biocat în pozi¬
ţie închis, situaţii care, fireşte, impun,
de obicei, înlocuirea acestei piese.

ClND MOTORUL
RĂMÎNE RECE!

Dacă temperaturile înalte afectează
consumul într-o măsură mai mică dar
măresc uzura, regimurile termice co-
borîte se fac simţite mai acut asupra
economiei de carburant. Acest ultim
fenomen este reprezentat în graficul 2 ,
în care se constată că ia orice viteză
de rulaj consumul de combustibil este
strîns legat de temperatura lichidului
de răcire. Automobilul va consuma
cu atît mai mult cu cît agentul de răcire
va fi la un nivel cît mai coborît. De
aceea se impune ca motorul să func¬
ţioneze cu precădere în domeniul tem¬
peraturilor optimale (80—95°C) atît din
punct de vedere al proceselor energe¬
tice şi al frecării cît şi economic.

Cauza care duce cel mai adesea la
răcirea exagerată a motorului este
defectarea termostatulu» în poziţia des¬
chis. în această situaţii®, ei nu-şi mai
îndeplineşte rolul de u opri circulaţia
lichidului de răcire prin radiator cînd
temperatura sa este mai mică de 60—
70°C şi astfel motorul continuă să fie
răcit intens, deşi nu este necesar.
Tot din acest motiv, perioada de încăl¬
zire a motorului pînă la atingerea tem¬
peraturii normale de regim se prelun¬
geşte, afectînd consumul. Din graficul
precedent se vede că, în funcţie de
regimul de rulaj, consumul de combus¬
tibil creşte cu 30—90% şi mai mult
cînd motorul nu are temperatura nor¬
mală, ceea ce înseamnă mai concret
o risipă de 2—6 litri de carburant la
100 km. Se înţelege acum grava eroare
care se comite atunci cînd în loc de a
schimba un termostat defect se folo¬
seşte maşina fără această piesă, mai
ales în anotimpurile reci, cînd tempe¬
ratura normală a motorului nu mai
poate fi atinsă.

Uneori vremea foarte rece împiedică
realizarea temperaturilor de regim nor¬
male chiar cînd elementele sistemului
de răcire sînt în bună stare. în aceste
cazuri aplicarea unei huse pe calea
de acces al aerului spre radiator este
absolut necesară.

tura din cutia de viteze nu trebuie să
fie_ mai mare de 70°C.

în timpul funcţionării, motorul nu
trebuie să aibă bătăi, iar la oprire să
nu continue să meargă, deşi i s-a
desfăcut contactul electric. La acţio¬
narea cheii de contact, motorul să
pornească uşor atît cald, cît şi rece
(la rece ne vom ajuta de şocul de por¬
nire, ce nu va fi însă folosit şi la moto¬
rul cald).

Verificarea funcţionării motorului
este operaţiunea cea mai grea. Auto-
mobiîiştii spun (şi vă veţi însuşi curind
această expresie) că motorul trebuie
să funcţioneze «rotund». Cum adică
rotund? Să nu aibă zgomote suspecte,
să funcţioneze egal, fără încetineli şi
accelerări, fără opriri. Bineînţeles, nu
trebuie să uităm că motorul este încă
nerodat.

în timpul funcţionării motorului, să
urmărim să nu existe pierderi de com¬
bustibil ia ţevile de legătură ale pom¬
pei de combustibil sau la rezervorul
de combustibil.

Pe timpul probei pe traseu să nu se
producă zgomote !a suspensie sau
caroserie.

Este indicat a se controla în plus
nivelul şi concentraţia electrolituiui
din bateria de acumulatoare şi pre¬
siunea în pneuri. Toate defecţiunile
apărute pe timpul parcursului de pro¬
bă reclamă întoarcerea automobilului
în atelier, unde se vor face remedierile
necesare.

Automobilul va reveni în atelier la
revizia următoare la numărul de kilo¬
metri înscrişi pe certificatul de garan-

în‘condiţiile actuale, cînd îndeosebi
doi factori: creşterea continuă a gra¬
dului de aglomeraţie a drumurilor şi
sporirea numărului de începători în
circulaţie fac ca traficul să devină tot
mai dificil,.problema semnalizării şi
asigurării în realizarea manevrelor cu
autovehiculul capătă valenţe noi. Este
vorba, în primul rînd, de oportunitatea
semnalizării, componentă importantă
a conduitei preventive. Elementul esen¬
ţial al acestei probleme este alegerea
momentului semnalizării. Pare para¬
doxal, dar, în unele cazuri, semnaliza¬
rea schimbării direcţiei de mers a
jlfj unui autovehicul poate fi absolut inu¬
tilă, iar în altele de-a dreptul derutantă.
Pilotul care semnalizează manevra res¬
pectivă transformă această măsură
importantă menită să avertizeze pe
ceilalţi conducători de autovehicule
asupra intenţiei sale de manevrare în¬
tr-o formalitate. Cel care, de pildă,
semnalizează ia dreapta ocolind o
statuie ori o zonă unde se circulă în
giraţie, păstrîndu-se de fapt direcţia
de mers înainte, creează confuzie,
deoarece semnalizarea sa poate fi
interpretată ca o intenţie de virare pe
artera din dreapta La fel de derutantă
este semnalizarea spre stînga înaintea
unei curbe în aceeaşi direcţie, ţinînd
seama că cei din spate şi din faţă pot
înţelege că respectivul pilot intenţio¬
nează să vireze pe un drum lateral spre
stingă.

Pentru ca semnalizarea să fie efi¬
cientă, discutînd tot pe planul oportu¬
nităţii semnalizării, aceasta trebuie să
fie făcută din timp, de aşa natură încît,
în raport cu viteza de deplasarea autor
vehiculului, cei din spate şi din faţă
£ să poată avea condiţii (timp, spaţiu)
pentru a putea ţine seama de semnali¬
zarea respectivă. De aceea, distanţa
(50 m în localităţi şi 100 m în afara
acestora) cerută de lege pentni efec¬
tuarea semnalizării înainte de schim¬
barea direcţiei de mers poate fi mai

ţie sau ia o eventuală operaţie de re¬
mediere a unui alt defect.

Nu putem încheia fără a mai reco¬
manda ca rodajul maşinii să fie făcut
în condiţiile precizate de uzina con¬
structoare, condiţie obligatorie şi ho-
tărîtoare pentru buna şi îndeiungata

Colonel VICTOR SEDA

mare, îndeosebi în cazul vitezelor mai
ridicate. Nu este nimic greşit în acest
lucru.

Bineînţeles că exagerările şi în acest
caz pot fi derutante. în intenţia de a
vira la stînga, punerea în funcţiune a
semnalizatoarelor cu un kilometru sau
doi înaintea realizării manevrei poate
fi derutantă, în sensul că cei din spate
pot aprecia că respectivul a uitat să
întrerupă funcţionarea semnalizatoru¬
lui şi, în consecinţă, să se angajeze
în depăşire tocmai în momentul în
care cel în cauză trece la executarea
virajului. De bună seamă că şoferul
care obişnuieşte să conducă preven¬
tiv nu face asemenea greşeli, ci rulează
prudent în spatele autovehiculului res¬
pectiv pînă se convinge despre inten¬
ţiile de manevră ale acestuia. Dar
cum, pe de o parte, nu toţi conduc încă
preventiv şi, pe de alta, în circulaţie
sînt mulţi şoferi cu puţină experienţă
semnalizarea trebuie făcută la momen¬
tul oportun.

De importanţă vitală este însă asi¬
gurarea. Inutile sînt toate semnalizări¬
le dacă pilotul nu se asigură temeinic
înainte de a efectua manevra de de¬
păşire, de virare, de trecere de pe o
bandă pe alta. Lipsa semnalizării în
condiţiile în care pilotul se asigură
nu este o abatere majoră, semnaliza¬
rea formală, fără asigurare, constituind
însă una dintre cele mai mari greşeli
în circulaţie, cu consecinţe dintre cele
mai grave.

Imaginaţi-vă că aveţi în faţă un
«mastodont»— un tren rutier— care
semnalizează şi virează în acelaşi timp
la stînga în condiţiile în care dv., la
volanul unui autoturism, aţi început o
depăşire, fiind în poziţie paralelă cu
imprudentul. Bineînţeles că există, în
spiritul conduitei preventive, soluţii
şi pentru ieşirea din această situaţie,
dar care nu în toate cazurile pot fi
aplicate. Şi atunci urmările sînt de
imaginat!

funcţionare a automobilului. Orice gra¬
bă sau defecţiune în rodarea maşinii
poate avea repercusiuni asupra dura¬
tei şi bunei sale funcţionări ulterioare,
pe lingă faptul că defecţiunile create
din vina dv. atrag pierderea dreptului
ia garanţie.

«JL» nJu %$* «A® «A® «A® «A# «A» ^ «A® A® «A® «A® "A® «A® «A® «A® «A»

«y»

TEHNIUM NR. 5/80

HOgR

mnife

fCOMTRAPlOlîTĂ

dată pentru toate cazurile în care do¬
rim o alimentare cu apă şi nu dispu¬
neri de circuit de energie electrică
.{ia cabane, exploatări forestiere izo-
ate etc.).

în continuare enumerăm părţile com¬
ponente ale instalaţiei, cu menţiunea
că dimensiunile constructive se vor
stabili în funcţie de cursui de apă dis¬
ponibil, de necesităţi şi de materialele
existente.

1. Canalizare. Se dimensionează
astfel Incît cursul de apă să fie inte¬
gral preluat şi presiunea în conductă
să fie ridicată pînă ia o vaioare care
să provoace Ieşirea apei prin orifi¬
ciul superior a! canalizării, chiar cu
orificiile ovale deschise.

2. Conductă curbă. Se poate uti¬
liza o piesă standardizată din cele pen-

dispune admisia apei în rezervorul
ermetic. Se realizează dintr-o bilă de
rulment, aieasă corespunzător diame¬
trului conductei obturate.

S. Supapă cu bilă Are rolul de
a permite admisia apei în conducta de
ieşire.

10. Conductă de ieşire Se reali¬
zează din ţeavă de 1/2” şi permite,
printr-un robinet, golirea pentru pe¬
rioadele în care nu se utilizează in¬
stalaţia (robinetul nu este figurat în
desen).

11. Pernă de aer.

12. Volumul apel în rezervorul er¬
metic.

13. Suportul greutăţii de echili¬
brare.

14. Teul d© racordare Se execută
prin sudură din ţeavă de 1".

tru îmbinarea conductelor.

3. Rezervor ermetic. Se realizează
prin sudare şi se montează filetat în
teul de ţeavă 14.

4. Supapă Se realizează din alu¬
miniu prin strunjire şi are un orificiu
In care se înşurubează suportul greu¬
tăţii ia

5. ©rentat® de echilibrare Se di¬
mensionează în cursui reglării.

6 Corpul superior al supapei.
Are un sistem de criticii a căror su¬
prafaţă trebuie să reprezinte cei puţin
50% din suprafaţa canalizării în sec¬
ţiunea din dreptul supapei 8.

7. Ferestre ovale.

a Supapă cu bilă Are rolul de a

15. Garnituri de etanşara Se exe¬
cută din cauciuc de cameră auto şi
se dispun în toate îmbinările cu filet,
avînd rolul suplimentar de a constitui
scaunul supapelor cu bilă.

16. Arcuri de echilibrare. Se exe¬
cută din sîrmă de arc şi nu trebuie
decît să asigure o închidere uşoară
a supapelor respective.

17. Şuruburi. Se folosesc pentru
fixarea flanşelor şi a instalaţiei pe fun¬
daţie.

18. Piuliţă olandeză Construcţie
tip, serveşte la racordarea conductei
de ieşire la instalaţie.

19. Suportul instalaţiei.

20. Fundaţie.

SFATURI

• Un sistem simplu de udare într-o-
grădină este prezentat In continuare.

în vederea confecţionării acestuia
este necesară In primul rînd o ţeavă
metalică sau din material plastic lungă
de 50.—70 cm, cu un diametru de
g AŞ-dm, pe care o astupăm la un capăt
Practicăm pe întreaga ei lungime un
număr variabi de orificS {# 3 mm). De
cliăiai capăt: racordări furtunul pen-
tiu udat Ţeava astfel aranjată se în¬
fige în pămîit te 30—40 cm de plante,
apa alungind fc-acest mod direct 1a
vîrf urile t#ădăc|§fl§ir.
în momentul m care considerăm

că plantele din jurul ţevii au absorbit
apă suficientă, instalaţia se mută în
alt ioc.

• Este bine ca pomii fructiferi din
grădină să aibă trunchiul crescut drept.
Aceasta se realizează prin legarea
pomului încă tînăr de un arac.

Acesta, se confecţionează dintr-un
lemn de esenţă tare (fag, stejar) şi se
compune din două părţi prinse Intre
ele cu un şurub lung şi contrapiuliţă,
astfel reaiizîndtt-se spaţiul necesar
creşterii pomului (în grosime şi înăl¬
ţime), ca şi prinderea lui de arac.

POMPĂ .

IDRAULIGĂ AUTONOMA

Img. m. FLORESCU

tuat în partea superioară a construc¬
ţiei, va sfîrşi prin a se umple

Aerui are rolul de acumulator de
energie, fenomenul desfăşurîndu-se
ca şi cum apa ar trece direct din ca¬
nalizare în conducta de ieşire îa fie¬
care lovitură, de berbec din instalaţie.

Să facem un caicul pentru a ne: da
seama de volumul pe care trebuie să-f
aibă rezervorul spre a asigura .canti¬
tatea de apă pentru 24 de ore Acesta
este dat de formule.

D-h-R-24

0 = -

unde ani' notat cu Q volumul .rezer¬
vorului, cu D debitul orar ai cursu¬
lui de apă, cu h înălţimea căderii de
apă utilizate, cu R randamentul berbe¬
cului (circa 30%), cu H înălţimea b
care se ridică apa.

Un calcul simplu ne arată că pentru
o cădere de apă de 1 metru, ct un de¬
bit orar de 300 de litri putem ridica în
24 de ore o cantitate de 1® de litri
ia o înălţime de 12 metri

Reglarea instalaţiei se rezumă la
echilibrarea supapei 4 prin greutatea 5.
Dealtfel, pentru oprirea- instalaţiei este
suficient să împiedicăm ridicarea su¬
papei.

Construcţia nu prezintă o dificulta¬
te deosebiţi, ea fiind realizată din pie¬
se filetate şi sudata Dimensiunile nu
sînt critice, eie depinzînd de parame¬
trii cursului de apă disponibil; în plus,
tipul supapelor 8 şi 9 poate fi modi¬
ficat de constructor. Dimensiunile re¬
zervorului ermetic sînt aproximativ SCO
mm diametru şi 400 mm înălţime.

Rezervoru l-tem pon va trebui să fie
completat cu un sistem de prea-piin,
care si elimine surplusul de apă neu¬
tilizată In 24 de ore.

Deoarece preţul instalaţiei este scă¬
zut şi ea utilizează o formă a energiei
hidraulice care altfel s-ar pierde, pom¬
pa hidraulică autonomă este recoman-

ln cele ce urmează, supunem aten¬
ţiei dv. un dispozitiv deosebit de inte¬
resant, care are ia bază binecunos¬
cutul fenomen a! «berbecului hidrau¬
lic». Acest fenomen, în general foarte
dăunător în instalaţiile hidraulice, poa¬
te fi folosit pentru ridicarea apei ia
înălţimi de pînă ia 30 de metri cu un
minimum de cheltuieli. Pentru funcţio¬
narea instalaţiei este necesar un curs
de apă cu un debit de cei puţin 300
de litri pe oră, cu o cădere de numai
1 metru. Este evident că în formele
clasice acest debit este insuficient
pentru acţionarea unei Instalaţii hi¬
draulice. In instalaţia prezentată însă,
puterea este majorată datorită func¬
ţionării în impulsuri.

Să urmărim funcţionarea acestei
pompe pe baza schiţei de principiu
prezentate alăturat
Apa, adusă prin cădere forţată ia
intrarea în canalizarea 1, deplasează
în sens ascendent supapa mobilă 4,
situată în partea superioară a conduc¬
tei curbe 2. Supapa 4, ridicîndu-se,
obturează orificiile ovale 7, situate In
corpul superior a! supapei 6. Astfel,
accesul apei este brusc întrerupt, pro-
ducîndu-se prima lovitură a berbecu¬
lui. Presiunea în canalizare creşte foar¬
te mult şi deschide supapa cu bilă 8,
slab echilibrată de resortul 15. în
acest fel, o cantitate mică de apă este
trimisă în rezervorul ermetic 3 (iniţial
acesta este gol). Supapa 4 este îm¬
pinsă în jos de greutatea 5, şi ciclul
se repetă prin deschiderea orificiilor.
Se obţine astfel o comprimare a per¬
nei de aer 11, închisă deasupra apei 12.
Cînd presiunea din rezervorul erme¬
tic 3 egalează presiunea din conduc¬
te de ieşire 10, se deschide supapa 9
şi o cantitate de apă este transferată
în conductă. Chiar dacă această can¬
titate este foarte mică, fenomenul des¬
făşurîndu-se cu o frecvenţă mare, re¬
zervorul pentru depozitarea apei, si-

O poşetă modernă gen plic putem
confecţiona uşor după modelul pe
care-l prezentăm (fig. 1). în vederea
realizării ei avem nevoie de o bucată
de piele (piele sintetică sau material
textil) cu dimensiunile de 50x50 cm.
Pe acest materia! marcăm cu linie
întreruptă locurile de pliere şi tăiem,
totodată, unul din colţuri astfel încît
colţul opus să devină capacul poşetei
(fig. 2).

Cu ajutorul unei preducele practi¬
căm la o distanţă de 1 cm de la margine
şi ia 1.5 cm distanţă între ele o serie

de orificii, exceptînd latura de pe care
s-a tăiat colţul (fig. 3). în continuare
pliem materialul pe liniile marcate şi
trecemja montarea propriu-zisă a po¬
şetei. îmbinarea celor două feţe se
face cu ajutorul unui şnur de culoare
asortată sau cu o cureluşă din piele.
Operaţia începe prin introducerea şnu¬
rului prin orificii din vîrfui capacului
spre stînga, respectiv spre dreapta,
pînă în colţul de jos şi înapoi. De ca¬
pătul şnurului montăm «nasturele»
pe care-i executăm rulînd o fîşie para¬
lelipipedică din pielea rezultată din
colţul decupat. Gaica pentru încuie¬
toare o realizăm introducînd în ori¬
ficiile practicate o bucată de şnur sau
o cureiuşă (fig. 4). Noua poşetă poate
fi căptuşită cu satin.

Forma poşetei propusă şi prezen¬
tată poate fi schimbată, metoda de
iucru rămînînd aceeaşi.

Nu necesită o tra¬
tare spesiaiă; pen¬
tru curăţirea haine¬
lor se poate folosi
orice fel de dizol¬
vant (benzină, neo-
falină).

Rufele pot fl alM-

1 . •' 'i ; :' - fi jşc iodifi-

cat "ntr.an atrăgător obiect decora¬
ţi'./ ui aplicăm o

(material
e : - 3S şi !a mijloc
şi a ena 1 ''
co tinuaredecu-
te arme din care montăm
: 5 stă şi

o cravată (vezi figura). O pălărie cu
bor lat, confecţionată din aceiaşi mate¬
rial, poate deveni capacul coşului de

în căzui în care nu avem un coş de
hîrtîe, putem realiza şi singuri unu! din
carton, peste care lipim materialul
textil cu desenul dorit

A Ibi ea . F r se

face cu aifoăstreaiă.
Nu se vor folosi pro¬
duse pe loază d® ciot

Curăţirea haine¬
lor se face numai cu
benzină uşoară.

care dorim să-S realizăm.

După ce am adunat dopuriie, ie
sortăm după mărimea diametrului şi
tăiem rondele de aceeaşi grosime
(1—1,5 cm). Aşezăm rondelele pe o
suprafaţă plană după un mode! ales.
Acestea se prind între ele cu ajutorul
unei sîrme subţiri, astfel încît fiecare
să fie fixată de cete alăturate. Pentru
o rezistenţă mai mare, covoraşul se
lipeşte cu prenadez pe o bucată de
burete subţire sau pe material textil.
O variantă de covoraş este prezentată
în fotografia alăturată.

Un covoraş pentru baie deosebit
de simplu, estetic şi util se poate rea¬
liza din plută.

In vederea confecţionării acestuia
avem nevoie, în primul rînd, de un
număr mare de dopuri din plută. Pu¬
tem folosi dopuri vechi, care nu mai
sînt utilizabile la astupatul sticlelor.
Numărul dopurilor necesare se alege
funcţie de mărimea covoraşului pe

Pe o buturugă sau pe o bucată de
lemn pe care am găsit-o în timpul
unei plimbări prin pădure, putem rea¬
liza un frumos şi original, aranjament
floral tip mozaic.

Lemnul pe care urmează să aranjăm
mozaicul din flori trebuie, .în primul
rînd, uscat, după care se rindeiuieşte
una din suprafeţe. Aceasta poate să
rămînă la culoare natur sau se fini¬
sează şi se iăcuieşte cu lac incolor.
După ce am realizat suportul, trecem
la următoarea operaţie, care constă
în decuparea, din material textil de
diferite culori, a formelor de flori şi
frunze. Acestea, la rîndul lor, se lipesc
cu prenadez sau aracet pe lemnul
pregătit astfel încît, în final, să re¬
zulte un buchet înainte de a lipi defi¬
nitiv florile, cozile şi frunzele, este bine
să aranjăm orientativ mozaicul.

Corespunzător cu înălţimea şi gro¬
simea buturugii (lemnului), aceasta
poate fi aplicată pe perete sau aşezată
pe podea, pe un suport, ca obiect
de_ decor rustic.

în desenul pe care-l prezentăm, este
dată doar una din multele variante de
aranjare.

TEHNIUM NR. 5/80

Denumirea aparatului

RADIORECEPTORUL M

ost»

un prnilu» nou do toartă calitate,
•N*3f:?- r ‘3î' »> construi n ’otmpnn-
■■tovoa pentru pioduso ia«UoUjhn»ct;
fio ft’ţt f-or-surn ş? ut;h ; pyfjit?nte de
■>.;u f t errn. :î;c «un l-' U f. oua->:

■ ţ E!HNOT ON»- Saşi.

Acest «parai este de tip portabil
dosi mai: recepţiei semnalelor eu
mnoidaţie de amplitudine MA din
■şarra undelor lungi, medii şi scurt«>
-■ a semnalelor MF dm gama un-
ctrascurte.

Gamele de frecvente recepţio¬
nau- sînt astfei dispuse: UL 150-
m kHz; UM: 525-1605 kHz: US7
5,9-16 MHz; UUS: 65-73 MHz.

Radioreceptorul Madrrga!-2 are
în componenta sa 7 tranzistoare,
6 dtooe. c punte redresoare şi un
circuit .-ntegrat.

SCHEMA ELECTRICĂ

. Intrarea pentru modulaţia, de amplitudine con¬
ţine un etaj convertor-autooscilator cu tranzis¬
torul T 2®1=BF25S. Acest etaj se transformă în
amplificator pentru semnale MF.

Semnalele MF slnt aplicate unui amplificator

T101 (BF255X apoi etajului convertor-autoosci¬
lator T ÎG2 (BF 255).

Semnalul MF rezultat cu frecvenţa de 10,7 MHz
este aplicat (prin comutator) tranzistorului T 201,
apoi amplificatorului de frecvenţă intermediară
MA-SSF. Acest amplificator conţine tranzistoarele
T_301 (BF 22-# şi T 302 (BF 224), care au ca sarcină
discriminatorul pentru MF şi detectorul pentru
MA. Amplificatorul de audiofrecventă este for¬
mat din circuitul integrat TBA 780 K. Sarcina
acestui circuit este formală dîntr-un difuzor cu
im pedanta de 5 lî şi puterea de 2,5 VA, Puterea
de ieşire maximă utilă este de cel puţin 1 W, cu
distorsiuni sub 10%.

CARACTERISTICI TEHNICE

. m ^ 8 ^ limitată de zgomot ia un raport serr

de 20 dB pe MA şi 26 dB pe MF ia o putere de 50 mW ia ieşire rr
UL: 1,5 mV/m; UM: 1 mV/m; US: 200 //V; UUS: 25 uM. '

B_ SELECTIVITATEA la un dezacord de ±9 kHz pe MA s
pe MF mai bună de: MA: 22 dB; MF: 26 dB.

C ATENUAREA SEMNALULUI DE FRECVENTĂ eg£
venţa imagine, minimum: UL: 30 dB; UM: 26 dB; UUS:'26 dB

D. EFICACITATEA RAA: mai bună de 40 dB.

E. CARACTERISTICA DE FRECVENTĂ LA REDĂRI

TSCA cu o neuniformitate de 14 dB în limitele: 315...2 500 Hz
315 5 000 Hz pentru MF.

i |\TEHNIU!Vl\ I
PUBLICITATE

Apoifo

Pescăruş

Alfa

Cosmos

Albatros

Jupiter

Madrigal

Gloria

Magazinele comerţului de stat pun
la dispoziţia cumpărătorilor următoa¬
rele tipuri de radioreceptoare portabile:

TEHNIUM NR. 5/80

star

MC 12

MAGNETOFONUL

DATE TEHNICE

Magnetofonul cu casetă MC 12
este un aparat portabil, pentru uz
general. El este destinat înregis¬
trării şi redării semnalelor sonore
di,n gama de frecvenţe 80—8 000 Hz,
utiîizlnd benzi magnetice în casete
de tip COMPACT-CASSETTE.

Magnetofoanele cu casetă se
bucură de o largă apreciere pe
plan mondial datorită dimensiu¬
nilor reduse, consumului mic de
energie, precum şi unei manipulări
simple.

Dintre datele tehnice mai im¬
portante ale magnetofonului MC 12
menţionăm:

• înregistrare: monofonică, pe
două piste

• viteza benzii magnetice: 4,76
cm/s

• gama de frecvenţe: 80—8 000
Hz

• dinamica: minimum 40 dB

• timpul de rulare rapidă: 120 s
(pentru casete C 60)

• puterea de ieşire: 0,4 W.

• antrenare: cu ajutorul unui mo¬
tor de curent continuu, prevăzut
cu stabilizare electronică a tura¬
ţiei

• intrări: — radio/microfon —

0,2 mV

— picup — 100 mV

• ieşiri: — difuzor suplimen¬

tar (8Q)

— amplificator

„ (0,5 V/10 kll)

• alimentare: de la baterii cu
7,5 V (5 baterii R 14 în serie) sau
de la reţeaua de 220 V/50 Hz.

• consum mediu de curent (în
cazul alimentării la baterii): 120 mA

• difuzor: 8 0/0,5 W

• dimensiuni: 245 mm x 140
mm x 68 mm.

ELEMENTE DE COMANDĂ

1. Butonul potenţiometrului pen¬
tru reglajul nivelului de înregistra¬
re, respectiv reglajul volumului de
redare.

2. Clapa «A» înregistrare. Clapa
este blocată şi poate fi acţionată
numai la introducerea unei casete
neasigurate împotriva ştergerii,

3. Clapa «<£» pentru rebobinare
rapidă. Această clapă nu este cu
autoblocare, impunîndu-se apăsa¬
rea ei în tot timpul rebobînării,

4. Clapa START. La acţionarea
acestei clape, aparatul se conec¬
tează şi începe redarea,

5. Clapa STOP. La acţionarea a-
cestei clape, aparatul este deco¬
nectat şi se produce eliberarea
oricărei clape care a fost acţionată
anterior.

6. Clapa «j^» pentru bobinare
rapidă. Clapa nu este cu auto¬
blocare, impunîndu-se apăsarea ei
în tot timpul bobinării.

7. Indicatorul de nivel a! modula¬
ţiei. în poziţia redare este utili¬
zat ca voltmetru pentru indicarea
tensiunii bateriilor.

8. Mufă universală «Intrare-leşi-
re».

9. Mufă de comandă a aparatu¬
lui şi alimentare exterioară în cu¬
rent continuu.

10. Mufă pentru difuzor supli¬
mentar.

11. Compartimentul casetei.

12. Sistem fixare mîner,

13. Mufă de racordare la reţea.

14. Containerul bateriilor.

15. închizător pentru containe¬
rul bateriilor.

Casetofonul STAR poate fi
cumpărat de la raioanele spe¬
cializate ale comerţului de stal
Preţul unui casetofon este de I
2 058 de lei, sumă în care se in¬
clud şi accesoriile menţionate

în prospect. I

TEHNIUM NR. 6/80

Problemele ridicate de iluminatul
bucătăriilor şi băilor par la prima ve¬
dere mai uşor de rezolvat.

Tocmai această părere, din nefe¬
ricire de largă circulaţie, a dat naştere
unor regretabile erori, soldate, în ma¬
rea majoritatea cazurilor, cu cheltuieli
inutile şi remedieri provizorii provenite
din neconcordanţa între mobilierul a-
chiziţionat şi poziţia corpului de ilu¬
minat.

Vom fi surprinşi că noua noastră
bucătărie modulată nu mai este atît
de frumoasă ca în magazin, iar, ca un
mare neajuns, o permanentă umbră
aruncată de corpul nostru asupra me¬
sei «de lucru» ne irită persistent.

Putem evita asemenea surprize dacă
ţinem cont de regula iluminării stricte
a locului, despre care am vorbit şi în
numerele trecute.

Datele prezentate sînt valabile pen¬
tru mobila de bucătărie modulată care

E. VARGHEŞ, designer

se găseşte în comerţ în numeroase
variante şi la preţuri accesibile. Privind
fig. 1 , ne vom lămuri imediat că sub
conturul apos care reprezintă un «aba¬
jur» se găseşte montat un tub fluores¬
cent de 40 W, care va arunca o lumină
albă puternică pe masa-dulap.
Abajurul este necesar pentru evita¬
rea «strălucirii» disconfortante şi poa¬
te fi confecţionat dintr-un teu vechi,
lung de 125 cm, de la care folosim nu¬
mai rigla care poate fi prinsă uşor cu
două sau trei colţare pe partea infe¬
rioară a modulului cu trei uşi, mascînd
tubul fluorescent (să nu uităm să
vopsim în culoarea mobilei «origina¬
lul» nostru abajur).

Rigla trebuie montată ca o streaşină
pentru a da posibilitatea iluminării
restului bucătăriei prin reflexie, ferind
în acelaşi timp ochiul de lumina di¬
rectă a tubului (fig. 2 a).

Cititorul care nu dispune de atît

spaţiu în bucătărie poate folosi în
locul dulapului suspendat triplu, ca şi
în locul mesei-dulap cu trei uşi, un
modul mai îngust, cu numai două uşi.

în acest caz, corpul de iluminat va fi
compus din două tuburi fluorescente
de 23 W fiecare, dar se poate folosi şi
un singur tub cu rezultate mulţumi¬
toare.

Tipul de mobilă recomandat este
bucătăria «Lucica», iar culorile pot fi
alb şi portocaliu; recomandarea cu¬
lorii portocalii în bucătărie este justifi¬
cată de acţiunea stimulentă a acestei
culori atît asupra «randamentului» gos¬
podinei, cît şi asupra digestiei.

Masa din bucătărie este mai plăcut
iluminată dacă mutăm lampa din mijlo¬
cul tavanului deasupra mesei. Soluţia
este elegantă şi uşor de realizat dacă
procurăm din comerţ o lampă cu abajur
metalic (portocaliu) pe care o suspen¬
dăm într-un cîrlig (atenţie la montarea
dibluiui!) deasupra mesei, respectînd
indicaţiile din numerele anterioare pri¬
vitoare ia montarea acestor lămpi (fig.
2 b).

Această soluţie pentru iluminarea
bucătăriei pare să fie cea mai bună şi
aparent unică (nici cele mai presti¬
gioase lucrări de specialitate nu abun¬
dă în variante!).

Să nu uităm că lumina zilei ridică şi
ea probleme, dacă în anumite ore ale
zilei soarele bate direct în fereastră.

In această situaţie, putem evita con¬
trastul mare între lumină şi umbră
mascînd fereastra cu o perdefuţă trans¬
lucidă, care va difuza plăcut lumina
în toată bucătăria.

Perdeluţa poate fi făcută dintr-un
material ieftin, subţire şi înflorat pre¬
dominantă fiind culoarea albă, monta¬
rea ei neridicînd probleme.

Să vorbim acum şi despre iluminarea
băii. Soluţia optimă de iluminare ne
este dată chiar de către constructor,
care montează un bec de lampă deasu¬
pra oglinzii.

Putem îmbunătăţi iluminarea mon-
tînd în locul globului opal o lampă
2x20 W cu difuzor de lumină, lampă
care se găseşte uneori în comerţ
gata asamblată.

Acolo unde spaţiul permite, se pot
monta 2 tuburi de 20 W în dreapta şi în
stînga oglinzii (soluţia cea mai bună).

Montajul se va face în aşa fel încît
iumina tuburilor să se reflecte în o-
glindă. Oglinzile mari de cristalit care
coboară pîna la nivelul lavoarului nu
reprezintă un lux sau o extravaganţă;
suprafaţa mare reflectată aduce o îm¬
bunătăţire a iluminării camerei de baie.
în acest caz nu mai este posibilă mon¬
tarea poliţei de baie din sticlă sau
porţelan deasupra chiuvetei. Totuşi
putem depozita arsenalul nostru de
cosmetice pe un biat construit în
continuarea lavoarului sau inciuzîndu-l
(vezi fig. 3).

Materialul din care vom confecţiona
blatul este PAL 10 mm grosime sau
panel de 18 mm.

Construcţia cere o anumită înde-
mînare, pe care, dacă nu o avem,
trebuie să o lăsăm în sarcina tîmplaru-
lui. După montarea pe două console
metalice a hiatului de lemn, în aşa fel
încît să cuprindă şi iavoarul, vom trece
la vopsirea lui cu cîteva straturi subţiri
de vopsea de ulei sau poliiac atît în
exterior, cît şi dedesubt.

Vom mozaica apoi cu grijă întreg
blatul cu mozaic sau faianţă mică,
lipirea plăcilor făcîndu-se cu prenadez.
Tehnologia este simplă: se unge blatul
cu prenadez pe toate părţile pe care
lipim mozaicul (se întinde cu un şpa¬
clu), de asemenea, ungem cu prenadez
dosul fiecărei plăcuţe de faianţă sau
mozaic. După cîteva minute de zvîn-
tare aşezăm cu grijă plăcuţă lîngă
plăcuţă, lăsînd un rost cît grosimea
unei cărţi de vizită. Plăcuţele ce vor
înconjura iavoarul trebuie fasonate cu
atenţie pentru a nu permite scurgerea
apei în rostul dintre chiuvetă şi plă¬
cuţe. Odată montate toate plăcile,
umplem rosturile dintre ele cu ciment
alb şi aracet, iar după uscarea cimen¬
tului se curăţă cu apă caldă şi se
lustruiesc cu o cîrpă uscată toate
feţele mozaicate. Blatul ar putea fi
faianţat cu acelaşi model de faianţă
ca al pereţilor băii (atenţie însă la
fasonarea plăcilor mari!). Ansamblul
blat-chiuvetă-oglindă ar putea arăta
ca în fig. 4.

Putem completa «mobilierul» came¬
rei de baie cu un taburet rotativ cu
înălţimea reglabilă, iar dacă pe biat
mai rămîne puţin ioc şi pentru un vas
cu flori nu -1 vom ocupa cu altceva.

Fig. 1

1) Modul suspendat cu 2 uşi; 2) modul
suspendat cu 3 uşi; 3) mască chiuvetă;
4) masă-duiap; 5) maşină de gătit.

decupaj

^_ 7

rff 0

I ' MASA .. ' "J

Fig. 2 a

1 ) Abajurul lămpii;2) lampă
fluorescentă 4® W (2® W);
3) modul suspendat; 4) ma¬
să-duiap.

Fig. 2 b

1) Vechiul Soc de lampă;

2) cîriig în dibiu; 3) lampă
cu abajur metalic; 4) buclă
de reglare a înălţimii lămpii.

hiatul faianţat

TEHN1UM SMR. 5/88

FINISAREA
STRUCTURATĂ
A PEREŢILOR

Finisarea în relief a tencuielilor este
cunoscută sub denumirea de calcio-
vecchio, deoarece marea majoritate
a acestor lucrări se fac cu intenţia
imitării tencuielilor vechi de var, care
se macină neuniform în timp sub ac¬
ţiunea factorilor de mediu.

Folosind acelaşi material de bază,
dar cu ajutorul unor tehnici de prelu¬
crare diferite, se pot realiza tencuieli
structurate de forme diverse, cu un
aspect decorativ deosebit.

Finisarea în relief este un procedeu
aplicabil suprafeţelor interioare, în ma¬
rea majoritate a cazurilor pe pereţi şi
rareori pe tavane. Fotografiile alăturate
demonstrează varietatea posibilităţilor
de structurare, ele fiind, desigur, nu¬
mai cîteva exemple.

Trebuie spus că efectul estetic este
dependent de îndemînarea lucrătoru¬
lui, finisarea în relief fiind o lucrare
manuală prin însăşi natura ei.

Etapele de lucru sînt: pregătirea
tencuielii; prepararea compoziţiei (pas¬
tei) de lucru; aplicarea pastei; colora¬
rea suprafeţelor.

1. PREGĂTIREA TENCUIELII

Straturile vechi de zugrăveală (in¬
clusiv straturile de calcio-vecchio) se
îndepărtează.

Operaţiile de chituire se pot face
şi cu aceeaşi pastă folosită pentru
executarea structurii sau cu pastă
de ipsos pentru acoperirea micilor
fisuri.

Suprafaţa se curăţă cu peria şi e-
ventual cu o cîrpă. Este de dorit ca
suprafaţa destinată finisărilor în re¬
lief să fie cît mai rugoasă, astfel în cît
să aibă o cît mai bună aderenţă. în
acest scop este de dorit ca tencuiala
să fie drişcuită cu drişca mare.

Pentru închiderea porilor şi pentru
mărirea aderenţei pastei de lucru se
aplică 1—2 straturi de grund cu solu¬
ţie de clei. Dacă tencuiala este de
ipsos sau a fost gletuită cu ipsos, se
aplică întîi 1—2 straturi de soluţie
de clei 10 la sută. Aplicarea soluţiei
de clei şi a grundurilor se face după
verificarea planeităţii peretelui ten-
cuit. Dacă este nevoie, se va şlefui
tencuiala cu glaspapir.

Pe o tencuială care nu este de
ipsos, s-ar putea aplica un strat de
soluţie de săpun lichid 10 la sută pen¬
tru închiderea porilor, după care se
dă grundul.

O reţetă de grund ar fi următoarea:

clei animal (uscat) 0,3 kg

humă 4,0 kg

oxid galben 0,5kg

ulei vegetal fiert 0,1 kg

apă... pînă la completarea unui vo¬
lum total de 10 I.

Irig. CĂLIN VASILESCU

Aplicarea pastei de lucru se face
după uscarea grundului.

2. PREPARAREA PASTEI DE
LUCRU

în continuare se dau cîteva compo¬
ziţii pentru pasta de lucru, alegerea u-
neia sau alteia fiind în funcţie de ma-

terialele disponibile şi de
propusă pentru lucrare.

calitatea

REŢETA 1

ipsos

4,0 kg

humă (caolin)

4,0 kg

clei solid

2,0 kg

ulei vegetal fiert

0,25 kg

apă

6,1 1

REŢETA 2

ipsos

10,0 kg

humă (caolin)

7,0 kg

clei solid

1,2 kg

ulei de in dublu fiert

0,5 kg

apă

10,0 1

Întîi se înmoaie huma cu apă şi

apoi se adaugă ipsosul. După uni¬
formizarea amestecului se introduc
cleiul şi uleiul în mod treptat şi ames-
tecînd bine. Se obţine o pastă cu vîs-
cozitatea smîntînii. Se recomandă tre¬
cerea ei, înaintea utilizării, printr-o
sită cu 225 de ochiuri/cm 2 .

REŢETA 3

ipsos-alabastru 10,0 kg

humă (caolin) 3,0 kg

clei solid 1,0 kg

apă 8,0 I

Modul de preparare este asemănă¬
tor cu cei de la reţetele anterioare.
Cleiul se prepară însă în prealabil sub
formă de soluţie şi se adaugă în a-
ceastă stare. Se recomandă adăugarea
de ulei vegetal (ulei de in) fiert pentru
îmbunătăţirea compoziţiei (în propor¬
ţie de 3—5 la sută din greutatea ames¬
tecului ipsos-humă).

REŢETA 4

praf de cretă 1,0 kg

praf de marmură 0,5 kg

clei (animal sau de cazei-
nă) soluţie 10 ia sută 0,5 kg

ulei vegetal 0,03 kg

apă... pentru atingerea consistenţei
smîntînii.

REŢETA 5

ulei vegetal fiert 2,0 kg

fimis 1,0 kg

alb de zinc 5,0 kg

ceară de albine (albită) 0,25 kg

Această reţetă pe bază de ulei este
mult mai costisitoare. Se lucrează în
reliefuri mici şi nu necesită o colorare
ulterioară. Ceara de albine treouie să
fie curată.

3. APLICAREA PASTEI

Aplicarea pastei şi uscarea ei tre¬
buie să se facă în condiţiile unei tem¬
peraturi de peste- 18°C, pentru a se
evita desprinderile şi fisurile.

Aplicarea se poate face prin stro¬
pire sau prin prelucrare. Grosimea
stratului este de 1—3 mm, în funcţie
de modelul dorit şi de procedeul de
lucru. Se pot aplica două straturi a-
tunci cînd se urmăreşte diferenţierea
de adîncimea unor porţiuni structurate
faţă de unele netede. Cel de-al doilea
strat se aplică peste primul, proaspăt
întărit. Grosimea nu va depăşi 6—8 (10)
mm.

Aplicarea prin stropire se face fie
cu ajutorul unei perii sau bidinele cu
fire din paie de orez îmbibate cu pastă
şi peste care se trece cu o baghetă,

fie cu un mănunchi de nuiele sau bi¬
dinea din iarbă de mare care, îmbi¬
bate cu pastă, se lovesc de o baghetă
(fig. 1).

Există, de asemenea, posibilitatea
folosirii aparatelor de stropit, mici
.dispozitive manuale prevăzute cu un
rezervor şi un ax cu palete care azvîrle
pasta. Este de presupus însă că ama¬
torul dornic să-şi realizeze singur o
astfel de lucrare va apela la primele
metode, care sînt foarte accesibile.

Prin stropire se realizează finisaje
calcio-vecchio propriu-zise. Uniformi¬
tatea stropirii se asigură prin menţine¬
rea unei distanţe constante faţă de pe¬
rete, printr-o deplasare egală de-a
lungul peretelui, prin folosirea acele¬

iaşi paste ca reţetă şi consistenţă.

In funcţie de uneltele utilizate, de
distanţa pînă la perete, de intensitatea
stropirii, de vîscozitatea pastei de lu¬
cru se obţin stropi mai mari sau mai
mici, respectiv o structură mai grosie¬
ră sau mai fină.

Stropirea cu pastă se face în cîteva
reprize. După o primă stropire rară se
revine de 2—3 ori, pînă la uniformiza¬
rea suprafeţei şi atingerea reliefului
dorit.

Imediat după uscare, vîrfurile pro¬
eminente se îndreaptă prin şlefuire
cu glaspapir sau se teşesc uşor cu o
drişcă de lemn sau cu o placă de
lemn. Printr-o teşire mai puternică se
obţine o suprafaţă deosebită, cu al¬
ternanţe de planuri şi adîncituri.

Aplicarea pastei prin prelucrare pre¬

supune două faze. într-o primă fază
se întinde pe suprafaţa de lucru un
strat uniform de pastă, care în faza
a doua se structurează. Evident, pasta
trebuie să fie încă plastică pentru
cea de-a doua fază. Pasta se aplică
iniţial cu şpaclul, drişca metalică, mis¬
tria sau cu o bidinea. Stratul obţinut
se netezeşte cu o drişcă.

Uneltele folosite pentru realizarea
structurii sînt de o mare varietate,
multe dintre ele nefiind convenţionale.
Se folosesc perii cu părul tare, de
orice formă, piepteni metalici sau de
lemn, perii cu burete de cauciuc, tu-
fere de cauciuc, cîrpe, role de cauciuc
cu modelele în relief etc.

Cînd se lucrează cu rola, trebuie
ştiut că aceasta se spală din timp
în timp pentru a evita prinderea şi us¬
carea parţială a pastei în zonele relie¬
fate.

Figura 2 redă aplicarea şi netezirea
pastei cu drişca. Un al doilea strat
subţire este întins la puţin timp cu un
ruiou de cauciuc inelat (fig. 3). Ruloul
se poate face uşor dintr-o bucată de
furtun pusă pe un miez de lemn găurit
axial pentru sîrma cadru suport. în
cauciuc se practică nişte inele dispu¬
se la distanţe inegale. Vîrfurile se te¬
şesc cu un şpaclu, insistîndu-se mai
mult sau mai puţin (fig. 4 şi 5).

Procedeul folosit pentru structura
din fig. 6 este diferit. S-a utilizat o
mică placă metalică aproximativ drept¬
unghiulară, presată mai mult sau mai
puţin în materiai.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHN1UM NR. 5/80

S|;

;s' >' \i

i Mi

PESCARI

Bazat pe observaţia că peştii sînt
atraşi de unele sunete sau ultrasunete,
au fost concepute în acest sens genera-

toare electronice. Montajul prezentat este
un multivibrator oe debitează semnal
dreptunghiular a cărui frecvenţă poate fi
modificată din potenţiometru.

Difuzorul este de tip miniatură cu
impedanţa de 75 £2, dar poate fi folosită
şi o cască telefonică. Cele două tranzis-
toare sînt BC 107.

întregul montaj se introduce într-o
pungă de plastic şi se scufundă în apă
la locul dorit.

«POPULAR ELECTRONICS» —
S.U.A.

MULTIVIBRATOR

Montajul conţine o singură capaci¬
tate de cuplaj între emitoarele tranzis-
toarelor. Valorile rezistoarelor din emi-
tor determină forma impulsurilor.

Rezistorul R 4 evită saturaţia tranzis¬
torului T 2 . Rezistoarele din colectoare

au valoare mică spre a favoriza fron¬
turi cît mai bune ale impulsurilor. Cu
valorile din schemă se obţine un sem¬
nal dreptunghiular cu frecvenţa de

10 MHz.

«TOUTE L'ELECTRONIQUE» —
FRANŢA

AMPLIFICATOR

PUNTE RLC

Utilizînd ca element indicator o cas¬
că de 2 000 D., cu ajutorul aparatului
a cărui schemă electrică este prezen
tată alăturat, se pot măsura rezistenţe
cuprinse între 0,1 O şi 12 MG, induc-
tanţe între 10 >4 H şi 1 200 H şi capaci¬
tăţi între 1 pF şi 12 000jaF.

Generatorul de semnal este un os¬

cilator de audiofrecventă alimentat de
la 4,5 V.

Transformatorul oscilatorului se fa¬
ce pe un miez cu secţiunea în jur de
8x8 mm.

înfăşurarea 1—2 are 2 000 de spire
CuEm 0,15; înfăşurarea 3—4 are 1 500
de spire CuEm 0,15, iar înfăşurarea
5—6 are 600 de spire CuEm 0,2.

Din potenţiometreie P-. P 2 sau P 3
se face acordul fin pentru rezistenţe,
capacităţi, respectiv inductanţe. Tran¬
zistorul este un BC 107.

«AMÂTERSKE RADIO» -
R.S. Cehoslovacă

COMUTATOR ACUSTIC

Montajul serveşte pentru declanşarea sînt: R x = 150 kQ; R 2 = 12 kQ; R 3 =

bliţului cu ajutorul unui impuls acustic.
Astfel, putem fotografia trecerea unui
glonţ de la o armă cu aer comprimat
printr-un bec sau printr-un geam. Mi¬
crofonul se instalează lîngă armă. Zgo¬
motul plecării glonţului provoacă de¬
clanşarea bliţului Materialele utilizate

= 42kQ; R 4 =4,7 MQ; R 5 = 10 kQ; R 6 =
= 1,2 kQ; Pj = l MQ; P 2 = 100 kQ; Q
C 2 C 3 C 4 = 0,1 nF ; Di = lN914, ICI 741,
IC2 MC 1411; Th = tiristor 400 V/4 A;
M = microfon piezoelectric.

«HOBBY» - R.F.G.

Montajul realizat cu piesele indicate
în schemă debitează 0,4 V în banda
40-800 MHz. Amplificarea globală este
28 dB. Montajul se poate folosi ca am¬
plificator de antenă sau amplificator
distribuitor pentru semnale TV.

Bobinele Li, L 2 şi L 3 au cîte 5 spire
CuEm 0 0,5, cu diametrul bobinelor
de 3,5 mm.

Bobina L 4 este un şoc de radiofrec-
venţă realizat pe un miez de ferită.

«ANTENA» —ITALIA

12V

28 nnA

IVpF

680 pF

!H° 75 n

TEHNIUM NR. 5/80

TEHNICI

YOGA

Yoga în varianta sa japoneză (Zen)
pune un accent special pe munca
manuală zilnică, fără de care, indiferent
de nivelul practicianului, eforturile me¬
ditative rămîn sterile. Mai mult, Yoga
a studiat minuţios locul mîinii în arhi¬
tectura morfofuncţionalăa unităţii fiin¬
ţei noastre, descoperind relaţii ne¬
aşteptate. S-a constituit astfel un ca¬
pitol aparte — Mudras — în care sînt
consemnate numeroase poziţii ale de¬
getelor în raport cu ansamblul mîinii:
unele calmează, altele tonifică, unele
ne modifică fiziologic (de pildă ne
permit să respirăm fără efort cu întreg
toracele sau numai cu partea dorită!),
în fine, altele stimulează celebrele
meridiane descrise de acupunctură
sau ascut concentrarea mentală. O

variantă simplă a acestor mudras o
vom studia data viitoare, reţinînd as¬
tăzi un exerciţiu accesibil şi polivalent
ce ne ajută să depăşim nervozitatea
sau apatia, ne dezvoltă voinţa şi ne
face să_ redescoperim... bucuria mîini-
lor. 9 începem prin încălzirea palme¬
lor (ca la palmare) <9 apoi strîngem
bine pumnii de cîteva ori la rînd, tot
ni&i tare, Tnîndu-i închişi 3—5" (şi
respirînd profund) 9 ne relaxăm şi,
închizînd ochii, devenim brusc atenţi
în noi, remarcînd pur şi simplu exis¬
tenţa mîinilor # lăsăm freamătul sîn-
gelui şi al muşchilor ce-şi revin să
urce în conştiinţă ca o «imagine»
senzorială # ne mulţumim să «pri¬
mim» senzaţiile, relaxîndu-ne odată
cu ele • cînd starea mîinilor s-a nor¬
malizat, reluăm întreg exerciţiul (con¬
tracţii repetate plus relaxare recep¬
tivă) de 2 ori • se recomandă lucrul
în picioare, mai rar pe scaun sau
culcat @ terminăm scuturînd mîinile,
căscînd şi întinzîndu-ne bine.

Prof. MAHIQ VASILESCU

999

Un restaurant numit «Trei», cele¬
bru prin rigurozitatea respectării con¬
diţiilor impuse de cifra 3, era deservit
de trei oameni, mesele aveau trei
picioare, scaunul de asemenea, la o
masă luau loc doar trei persoane,
fiind doar trei scaune. Se serveau trei
feluri de băutură din trei pahare.

într-o zi, s-a comis o crimă. A fost
împuşcat barmanul — unul dintre cei
trei. Nu erau decrt trei consumatori la
o masă. La interogatoriu cei trei au

declarat următoarele:

A. «în momentul împuşcăturii eram
cu paharul la gură».

B. «în momentul focului de armă
aşezam un capac de sticlă de bere la
un picior al mesei pentru că se mişca».

C. «Cînd s-a tras, tocmai duceam
la gură furculiţa cu friptura».

Şi totuşi unul dintre cei trei este
criminalul.

Prof. DUMITRU CĂTĂISIOIU

CUVINTE ÎNCRUCIŞATE

ELECTRICE

ORIZONTAL:

1) A trece prin plus şi minus — Locuri
de odihnă; 2) Transportă energia elec¬
trică — La hidrocentrală — Pe auto¬
turismele din Babadag; 3) Tensiune
de bază — Poate produce şi energie
electrică — Ministerul Energiei Elec¬
trice; 4) Apare şi nu este — Pentru
agrement şi odihnă; 5) Foarte mare —
Joule şi Amper — De neam trac;

6) Pe portativ — Alimentează Hidro¬
centrala de la Assuan — Acustic;

7) Instigaţi — Reţea electrică! 8) Can¬
tităţi de cărbune — Se evaporă foarte
repede; 9) Multiplicator — A forţa;
10) Constant — Din cafea; 11) Parte
componentă a mecanismelor de pre¬
cizie — Notaţii pe instrumentele de
măsură); 12)... Banat— Acţiune.

VERTICAL:

1) Face parte din instalaţia electrică a
automobilelor (p!.); 2) în el se pot face
experienţe electrice, dar şi chimice —
Oţel; 3) tub gol! — în Rin! — Pregătit
pentru cultura inului; 4) Produse vesti¬
mentare— Obişnuită; 5) Radu Udrea—
Continent — Este dat de un amper
şi un voit; 6) în borne! — Liceul «Tudor
Vladimirescu»— Unitate de presiune;
7) Compus din mai multe metale —
Pozitivi şi negativi; 8) Aur — Cel mai
bun — Locul sigiliului; 9) Curent con¬
tinuu — Mare consumator de energie—
Calciu; 10) Are magnet; 11) Audiţie
de înaltă fidelitate — De rîs; 12) Tip
de condensator electric.

I. ALEXANDRU

ii! i

ÎS | II

Q | II

• s m m

3 7 ® 2 .11

i: 3

* 8 i

is s

5| ,

jl ;

CMHIMI CU F

1. înscrieţi în primul careu numerele
de la 1 la 32 fără a le repeta, astfel ca pe
fiecare orizontală şi verticală suma lor
să fie 66.

2. Careul al doilea este identic cu
următorul, totuşi problemele pe care
vi le propunem sînt diferite. într-un
careu suma numerelor de la 1 la 20
trebuie să fie 42 atît pe orizontală, cît
şi pe verticală. în celălalt, suma nume¬
relor de la 1 la 10 utilizate de cîte două
ori, o dată cu semnul plus şi o dată

cu semnul minus, trebuie să fie zero
atît pe orizontală, cît şi pe verticală,

3. Numerele de la 1 la 9 pot fi înscrise
în careul cel mai mic astfel ca suma lor
să fie 15 pe orizontală, pe verticală şi
pe cele două diagonale.

NUMISMATICĂ

Numismatica, o pasiune veche a
colecţionarilor, este ştiinţa care stu¬
diază monedele. Acestea constituie
o probă intangibilă a existenţei unei
societăţi organizate, reprezentînd a-
testări istorice de primă importanţă.
Mai mult, figurile imprimate (uneori
în metale preţioase) sînt adeseori au¬
tentice opere de artă.

Moneda povesteşte de multe ori mai
bine decît o carte istoria unei ţări.
Deşi foarte interesantă, o colecţie
numismatică nu este uşor de realizat.
Pentru început orice colecţionar ama¬
tor care doreşte să se profileze în
acest domeniu trebuie să ţină seama
de o serie de reguli. în primul rînd
este nevoie de o anumită specializare.

DEZLEGAREA JOCULUI
DIN NUMĂRUL 4/1980:

TRANSPORTURI
1. LOCOMOTIVĂ; Z TREN - SE-

Este, fără îndoială, dificil să începi o
colecţie cu toate monedele lumii con¬
temporane. începeţi, de pildă, cu or¬
ganizarea unei colecţii de monede ro¬
mâneşti, indiferent de vechimea lor.
Este recomandabil ca fiecare piesă
din colecţie să o aveţi în dublu exem¬
plar pentru a-i putea prezenta ambele
feţe. Cîteva cuvinte despre întreţinerea
pieselor numismatice: monedele de
aur şi argint se întreţin uşor prin
ştergere cu amoniac. Acesta distruge
oxizii formaţi la suprafaţă. Piesele de
cupru şi bronz se pot spăla cu apă
caldă şi săpun. Monedele care conţin
staniu şi plumb în aliaj se şterg uşor
cu o perie şi se acoperă cu o substanţă
protectoare (de exemplu vaselină).

NIN; 3. CAR — SIRENA; 4. SCUTER
— T; & S — UNA — ABUR; & CĂRU¬
ŢĂ - ARE; 7. UVI - I - CRIC,
& FI — COLAC — L; a UAP — NA¬
RATA; ia NT - FACE - OM; 11.
DIRA — ATENA; IZ AEROSTATE

SOLDUR SORIN — Bucureşti

Vor fi publicate în limita spaţiului

disponibil,

MATEI VASSLE — Saîaţî
Mu există un cod al culorilor pentru
tranzistoare, O bară de ferită ruptă îşi
pierde calităţile magnetice. Tranzis-
toarele EFT 323 pot fi montate şi în
locul tranzistoarelor EFT 353 în mon¬
taje de .amplificatoare de tensiune.

Un indicator cu bec cu neon poate
pune în evidenţă prezenţa unei ten¬
siuni, dar nu poate da informaţii des¬
pre valoarea unui condensator sau

BULĂUCĂ D. — Suceava

Vom publica unşje metode de depa¬
nare în limita spaţiului revistei.

POP OViDîtJ — Tg. Lăpuş

Siguranţa de 3 A asigură protejarea
etajului final. Mixerul la care vă referiţi
poate fi montat , ia intrare. Rezultatele
în urma schimbării unor îrsmz^igtoare
se pot vedea numai- experimenta!.

La alimentare puteti monta orice
diode ce suportă un curent direct de
2 A.

EWÂLD FRAUNHOFFER— Orăşiie

O schemă gata experimentată cu
rezultate bune pe ambeie standarde

nu deţinem, dar vă sugerăm să experi¬
mentaţi dv. un sistem.

Luaţi pe o plăcuţă separată şi mon¬
taţi un amplificator cu TAA 661, avînd
circuitele acordate pe 5,5 MHz. Este
mai simplu şi mai eficace. Sau căutaţi
un sistem de comutare a bobinelor
L 201, L 202 si L2Q3 cu aiteie care în
combinaţie cu celelalte piese să furni¬
zeze semnalul de 5,5 MHz.

Aşteptăm de la dv. rezultatele aces¬
tui experiment
ONEA NICOLÂE — Brăila
Diodele redresoare nu se folosesc
şi ia detecţie. Reţeaua se poate redre¬
sa direct, fără transformator. Se pot
monta diode sau seleniu. Nu ştim ce
înseamnă 5 CW.

CIOBANU FLORIN — iaşi
Voltmetrul la care vă referiţi poate_fi
folosit numai in curent alternativ. In
schema interfonului T t -T 3 sînt EFT 353,
iar T 4 -T 5 sînt EFT 323.

STELIAN LiVSU — Bucureşti
Utilizaţi montajul şi îa 9 V; funcţio¬
nează si aşa.

VÂSÎLE ŞTEFAN — Iaşi

Calculul legării rezistoarelor este
acelaşi, indiferent dacă circuitul este
utilizat în curent alternativ sau în cu¬
rent continuu. Schema de comutaţie
proiectată de dv. nu funcţionează.
PETRÂCHE CORNEL — Lugoj
Construcţia difuzoarelor inclusiv a

magneţilor impune instalaţii ce depă¬
şesc posibilităţile constructorilor a-
matori.

ALBU ŞTEFAN — Mehedinţi
Revedeti funcţionarea claviaturii.
GURGU MARIN — Bucureşti
în locul căştilor puteţi cupla un de¬
codor stereo. Semnalul stereo rezul¬
tat va reproduce integral banda audio
de la emisie, pe care puteţi apoi să o
înregistraţi pe magnetofon.

nemeş Alexandru— jud. Timiş

Convertorul ia care vă referiţi poate
fi adaptat şi pentru alte canale.
MÂRIUS L.M. — Ciuj-Napoca
Bara de susţinere a antenei este
metalică, reprezentînd nulul antenei;
or, tocmai această bară trebuie co¬
nectată la pămînt prin metodele cu¬
noscute.

CRISTEA VASSLE - Galaţi
Nu există difuzoare speciale pentru',
circuite integrate. Difuzoarele montate
trebuie să corespundă ca împedanţâ
si putere.

GÂYRILĂ IOAM — Adjud
Caracteristicile unui lanţ HI-FI sînt
stabilite de norme tehnice. Compara-;
fia între produsele diverselor firme nu
intră în profilul publicaţiei noastre. In-"
registrăriie mono pe un magnetofon 1 .;
stereo ia redare vor fi tot mono.

I. «VI.

Radioreceptorul ROYAL este produs de’întreprin- oscilatorul local este prevăzut cu un control automat

derea «Tehnoton» din laşi şi este de tip staţionar. ai frecvenţei (dioda D 101-BB 103).

Aparatul lucrează în gamele de unde lungi, medii, Radioreceptorul funcţionează cu alimentare numai
scurte şi ultrascurte. în gama undelor ultrascurte, de la reţeaua de Curent alternativ cu tensiunea de 220 V.

Redactor-şef: mg, IOAN EREMSA ALBESCU
Secretar responsabil de redacţie; ing. IL1E MIHĂESCU

Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN WATEESCU

CITITORI! ©IN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESfNDU>SE LA
ÎLEXSM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-I IM¬
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—07. TELEX 11226,
BUCUREŞTI,STR. O DE¬
CEMBRIE Nit 3.

Tiparul sxecataî ia
Combinatul poligrafic «Tas» Scînteii»