ÎN CINSTEA ANIVERSĂRII Â 60 DE
N f Ti ARE UNIUNI!
MERETULUt COMUNIST.. ..........
Telex U.T.C.
Concurs „Tehnium“
In atenţia constructorilor ama¬
tori
Scurtcircuit
RADIOTEHNICĂ PENTRU
ELEVI...
Amplificatoare AF cu impe-
danţă mare de intrare
Identificarea dispozitivelor se¬
miconductoare
Adaptor
Calcularea filtrelor de separaţie
CQ-YO...
Transceiver BLU în banda de
144—146 MHz
Filtre active
CITITORII RECOMANDĂ.
Regulator de iluminare
Comutator electronic •
HI-FI...
Orgă de lumini
Etaje preamplificatoare Cu am¬
plificare fixă
PENTRU CERCURILE TEHNICO-
APLICATIVE.
Liburnă romană din secolul al
ll-lea e.n.
AUTO-MOTO.
Pilotajul iarna
Măsurarea unghiului de închi¬
dere
TEHNICĂ MODERNĂ.
Vizualizarea, semnalelor elec¬
trice
Circuitul integrat 555
FOTOTEHNICĂ.
Punct, linie, suprafaţă
Vizorul unghiular
Tuburi pentru lămpile fulger
Defecte în procesul color
LA CEREREA
CITITORILOR.
Transverter 28-144 MHz
PUBLICITATE.
i.A E i.-Titu
REVISTA REVISTELOR.
Generator de impulsuri
174 YH7
144/28 MHz
Metronom
MAGAZIN TEHNIC.
Automat pentru...
Montaj ..recuperat"
Cuvinte încrucişate
POŞTA REDACŢIEI.
Radioservice
® Colectivele unităţilor indus¬
triale din judeţul Olt, in care ute-
cistii deţin o pondere masivă, au
onorat exemplar sarcinile de plan
în perioada scursă de la începutul
anului. Succesele s-au materiali¬
zat în importante cantităţi supli¬
mentare de produse solicitate atît
de beneficiarii interni, cît şi de cei
de peste hotare. Dintre acestea
menţionăm livrarea peste preve¬
derile planului a 98 tone de ţevi
din aluminiu, 53 tone de electrozi
siderurgici şi nipluri de grafit, 36,5
km de cabluri electrice de forţă,
110 tone de utilaje tehnologice
destinate industriei alimentare,
100 000 mc gaze de sondă şi al¬
tele.
® Specialiştii laboratorului uzi¬
nal ai întreprinderii de tractoare
din Braşov, extinzînd cercetările
în domeniul utilizării în producţie
obţinută această performanţă
de asemenea, ae concepţie
a fenomenului fizic al termoelec-
tricităţii, au obţinut un succes re¬
marcabil, determinînd printr-o me¬
todă rapidă conţinutul de siliciu
din fonta cenuşie pe cale termo-
statică, rezultat deosebit de im¬
portant pentru ridicarea calităţii
la turnare. Aparatura cu care a
fost obţinută
este,
proprie.
© Aproape 1 000 de tineri din
centrele industrial-agrare Rovinari
si Motru s-au angajat să recupe¬
reze, în cadrul acţiunii „Recupe¬
rare, reconditionare, refolosire",
150 tone de fier vechi, 600 bucăţi
de role, 500 de suporturi banda,
320 bucăţi de traverse.
• Tinerii de la Combinatul side¬
rurgic Hunedoara au realizat
peste plan într-o săptămînă re¬
cord 200 tone de oţel si au recu¬
*111111111
1. Federaţia română de radioama¬
torism organizează concursul 7EH-
WlUfvl în unde scurte (CW, fone,
mixt) si în unde ultrascurte.
2. DATELE, ORELE: UUS: et. 1,
luni 22 martie 1982, 20—22 UTC, et.
2, luni 5 aprilie 1982, 20—22 UTC.
US: et. 1, luni 29 martie 1982,
15—17 UTC.
3. CATEGORII DE PARTICIPA¬
RE: a) staţii individuale ai căror ope¬
ratori vor împlini pînă la 31.12.1982
cel mult 25 de ani, indiferent clasa
de' autorizare;
b) staţii de ciub-echipe ai căror
operatori trebuie de asemenea să
îndeplinească condiţiile de mai sus;
c) staţii individuale sau de club ai
căror operatori au depăşit vîrsta de
25 de ani.
4. FRECVEMŢE: US: 3,5—3,8
MHz; UUS: 144—146 MHz, conform
planului I.A.R.U.
5. APELUL CONCURSULUI:
TEST VO sau APEL YO.
SCHIMBURI: RS(T) + două cifre
reprezentînd vîrsta în ani a operato¬
rului + prefix judeţ sau BU.
perat 200 tone de fier vechi, 20
tone de cărămidă refractară, 2
tone de hîrtie, 2 tone de plăci
marmură.
© Producţia suplimentară de
200 000 de lei realizată de 400 de
utecişti din 17 unităţi din judeţul
Covasna s-a materializat în; lu¬
crări de împachetat 300 de mo¬
toare electrice, confecţionarea a
30 de cutii de viteze, 10 garnituri
de mobilă, transportarea si depo¬
zitarea a 200 mp de cherestea.
© Tinerii de la întreprinderea de
mase plastice Năsăua s-au anga¬
jat să realizeze o producţie supli¬
mentară în valoare de peste
800 000 de lei.
© Fiecare dintre cei 7 500 de
utecişti din principalele unităţi in¬
dustriale din judeţul Bihor au’rea¬
lizat într-o săptămînă record o
producţie suplimentară în valoare
de p.este 750 000 de lei.
* în cadrul iniţiativei „Linia
tehnologică cu cea ’mai înaltă pro¬
ductivitate", peste 600 de tineri de
ia întreprinderea de sîrmă şi pro¬
duse din sîrmă şi de ia fntreprin-
6. PUNCTAJ: 4 pct/QSO între
staţii de la pct. 3 a şi b, 2 pct/QSO
între staţii de la pct. 3 a şi b şi cele
de la pct. 3 c.
7. MULTIPLICATOR: etapă, fie¬
care prefix judeţ + BU, mai puţin ce!
propriu.
8. SCORUL _
— PE ETAPĂ: numărul punctelor
din legături se înmulţeşte cu multi¬
plicatorul;
— FÎNÂL: suma scorurilor din
etape se înmulţeşte cu numărul eta¬
pelor lucrate.
9. CONDIŢII SPECIALE: se vor
respecta prevederile Regulamentului
de radiocomunicaţii şi ale Regu¬
lamentului general de organizare şi
desfăşurare a competiţiilor de unde
scurte si unde ultrascurte ediţia
1982.
10. LOGUR1: CONTEST LOG tip
F.R.R., pe care se copiază numai:
— banda MHz; datele; orele UTC;
— indicativul corespondentului
fără prefix YO;
— numărul de control (vîrsta) +
prefix judeţ transmis la prima legă¬
tură;
— numărul de control (vîrsta) +
W î
il§1 li ,T * ’ri IIfB ! Wi
I ii I m I cil
Revista Tehnium, în colabo¬
rare cu Federaţia română de
modeiism, va organiza în cursul
acestui an un concurs de creaţie
tehnico-apiicativă cu caracter de
masa în domeniul modelismului,
ia următoarele categorii:
— aeromodele;
— navomodele;
— aiitomodeie;
— rachetomodele;
— accesorii şi dispozitive pen¬
tru modeiism (noi motoare,
surse de energie, staţii de tele¬
comandă etc.Ţ
Organizat atît în scopul popu¬
larizării modelismului, cît si ai
stimulării creaţiilor originale în
domeniul aplicaţiilor practice, în
educaţia tehnico-stiinţifică a ti¬
neretului şi pregătirii cadrelor
de înaltă calificare pentru indus¬
trie şi apărarea patriei, concur¬
sul nc-stru se va adresa tuturor
iubitorilor de tehnica, indiferent
de vîrsta si preocupări.
Punctajul se va acorda con-
derea de contactoare din Buzău
s-au angajat să realizeze peste
sarcinile de plan 15 tone de piese
turnate pentru tractoare, 10 tone
de corp metalic, 200 transforma¬
toare de 0,5 V.
• Printre numeroasele iniţiative
şi acţiuni ia care participă tinerii
de la întreprinderea „indepen¬
denţa" din Sibiu se numără eco¬
nomisirea a 1 400 tone de com¬
bustibil convenţional plus costul
manoperei perceput de institutul
de specialitate care întocmea pînă
acum bilanţul energetic.
® Uteciştii din cadrul Şantieru¬
lui naţional al tineretului de la
Combinatul minier Rovinari au
produs în luna ianuarie 1982 peste
50 000 tone de cărbune faţă de
35 000 de tone în aceeaşi perioadă
a anului trecut.
• într-o singură săptămînă,
uteciştii de la întreprinderea de fe¬
rite şi produse ceramice si de la
întreprinderea „Bărăganul" din Ur-
ziceni au realizat o producţie re¬
cord de peste 800 000 de iei.
• Organizaţiile U.T.C. de la In-
prefix judeţ şi BU recepţionate la
fiecare legătură;
— multiplicator;
— puncte.
SUMMARY tip F.R.R. care împre¬
ună cu CONTEST LOG se comple¬
tează folosind si modelele anexate.
11. DECLARAŢIA: de pe fisa
SUMMARY se va data si semna (la
staţiile de club semnează toţi opera¬
torii).
12. ADRESA PENTRU LOG: RA-
DIOCLUBUL JUDEŢEAN propriu.
13. TERMEN' PENTRU LOG: US
18 aprilie 1982; UUS: 11 aprilie
1982.
14. CLASAMENTE: separate pen¬
tru fiecare, .concurs, astfel:
— indi/iduaLpcî. F a;
— echme pct. 3 t
— rest ut, staiiifar pct. 3 c — parti¬
cipanţi de onoare.
Radioamator" clasaţi pe locul i
primesc cipfcma, placheta si insigna
„Tehnium", prim" 6 casaţi la fiecare
categoric primesc c/oloma F.R.R..
toţi participanţii primesc clasamen¬
tul oficial.
form regulamentelor în vigoare
aîe Federaţiei române de mode- j
iism şi a* unor criterii de punc¬
tare cş le vom publica' ulterior
care vor ţine seama de caracte¬
rul inedit’ al "lucrării, tehnicitate, ..
soluţii constructive şi tehnolo¬
gice etc.
Concursul va fi dotat cu nu-
meroase premii în obiecte de
modeiism, staţii de telecomandă i
si motoare termice sau electrice, |
lemn de balsa sau dive se acce- ■
sorii. In cadru! concursului ,*or f i j
acordate premii speciale de • I
lamentul concursului.
nm : ' " 382
îreprinderea de prelucrare a ma¬
selor plastice din Bucureşti contri¬
buie la recuperarea a 300 tone de
materii prime secundare, precum
si la economisirea la nivelul aces¬
tui an a unui milion de kWh.
® Brigăzile de la cuptorul şi li¬
nia tineretului ale Combinatului si¬
derurgic Hunedoara s-au angajat
să realizeze peste plan 10 tone de
oţel şi 20 tone de laminate.
’® Printre angajamentele utecis-
îilor de la Institutul de inginerie
tehnologică şi proiectare pentru
secţii si uzine metalurgice din Bu¬
cureşti se numără: încheierea
proiectării de utilaje, echipamente
si instalaţii pentru tehnologia de
desulfurar’e a fontei lichide pentru
capacităţile modul de 800 000 si
1 000 000 tone de fontă pe an, ela¬
borarea proiectelor de execuţie şi
a detaliilor de execuţie pentru re¬
cuperarea căldurii la cuptoarele
de feroaliaje de la Combinatul me¬
talurgic Tulcea, elaborarea şi în¬
scrierea unui număr de 20 de bre¬
vete de invenţii care vor fi apli¬
cate Jn industrie.-
; s In cadrul iniţiativei „Educaţie,
'economie, energie 11 , peste 3 500 de
tineri din întreprinderile munici¬
piului Ploieşti vor participa ia Iu-,
crări de reparaţii şi recondiţionări
a unor piese si subansambluri.
Valoarea acestor lucrări echiva¬
lează cu peste 150 000 de iei.
© „Săpîămîna calităţii muncii"
de la începutul lunii februarie a
constituit pentru tinerii din colec¬
tivele de muncă aie unităţilor in-
Aspect de muncă de la
I.U.P.S.-Botoşani.
dustriale din municipiul Bîrlad în¬
deplinirea următoarelor obiective:
reducerea coeficientului de rebut
cu 5% şi reducerea cheltuielilor
materiale, energie si combustibil
cu 5%.
® Peste 3 500 de tineri din 7
unităţi economice din judeţul Con¬
stanţă au participat la acţiuni de
muncă în sprijinul producţiei, rea-
lizînd lucrări m valoare de peste
100 000 de lei.
a Peste 500 de tineri de la
Schela de extracţie Videle au par¬
ticipat, între 8 şi 14 februarie, la
„Săptămîna record în producţie şi
pentru recuperarea materialelor
refoiosibile", reaiizînd suplimentar
100 tone de ţiţei şi colectrnd peste
200 tone de’ ’fier vechi.
• Comitetul municipal Sibiu al
U.T.C. a organizat la Casa de cul¬
tură a ştiinţei si tehnicii pentru ti¬
neret o consfătuire pe tema:
„Crearea U.T.C. - moment memo¬
rabil în istoria mişcării revoluţio¬
nare a tineretului din România".
o CoiŢiitetu! organizaţiei U.T.C.
de la întreprinderea „Electroar-
ges" a organizat un simpozion cu
tema „60 de ani de ia crearea
U.T.C.".
© Comitetui organizaţiei U.T.C.
de la Combinatul siderurgic din
Călăraşi a organizat o consfătuire
cu tema: „Antrenarea tinerilor la
activitatea de creaţie tehnico-^îi-
inţificâ. sarcină de importanţa
majoră în activitatea organizaţii¬
lor U.T.C.".
O vizită în cîteva magazine spe¬
cializate pentru aprovizionarea con¬
structorilor amatori îţi poate oferi
oricînd surprize plăcute şi... mai pu¬
ţin plăcute. Nu putem afirma, de la
început, că în acest domeniu cu zeci
si sute de mii de beneficiari, elevi,
studenţi, muncitori, specialişti, pa¬
sionaţi de tot felul şi de toate vir¬
atele, lucrurile merg „ca pe roate".
Mai sînt, nu numai pe ici pe colo,
destule beţe în aceste roţi care pro-
voacă nemulţumirea constructorilor
amatori, pierderea unui volunŢ deloc
neînsemnat de timp şi nervi. în rai-
dul-anchetă efectuat ia sfîrşitul anu¬
lui trecut în cîteva magazine am în-
: tîinil deştule situaţii-problemă care
ar trebui să pună mai serios pe gîn-
duri atît pe responsabilii comerţului
cu componente necesare hobiştilor,
cît şi pe cei care, în cadrul întreprin¬
derilor de profil, dirijează producţia
acestora.
UN MAGAZIN DE NOTA ZECE Şt
CÎŢIVA FURNIZORI CORIGENŢI
Un prim popas l-am făcut la ma¬
gazinul „DiocJa“, unitate comercială
complexă care poate satisface atît
cerenle constructorilor amatori din
Capitală, cît şi ale celor din provin¬
cie. Numai în anul 1981 aici au fost
yîndute mărfuri în valoare de 16 mi¬
lioane de iei, pentru solicitanţii din
ţară expediindu-se piese, compo¬
nente electronice, tranzistoare etc.
în valoare de peste 2,5 milioane de
lei (rezoivrndu-se astfei peste 16 OOO
de solicită!';). Magazinul este, în ge¬
nerai, bine aprovizionat, preţurile
sînt corect afişate, toate sortimen¬
tele de mărfuri fiind expuse în mod
corespunzător. Diverse scheme de
aparate tehnice şi electronice,
scheme de montaje ce asigură înlo¬
cuirea unor tuburi (mai greu de gă¬
sit) cu altele mai des prezente în
rafturi constituie o civilizată şi com¬
petentă invitaţie adresată cumpără¬
torilor.
Să notăm că de renumeie magazi¬
nului se leagă nemijlocit şi activita¬
tea responsabilului acestuia, tovară¬
şul Matei Stăncioiu, om inimos şi
bun cunoscător nu numai a! tainelor
comerţului, cît şi ai principalelor do¬
menii ce interesează pe clienţii
„Diodei".
Dintr-o convorbire avută cu res¬
ponsabilul magazinului aflăm cîteva
din piedicile puse în drumul produ¬
selor către beneficiari. Astfel, în ma¬
gazia întreprinderii „Electronica" din
Pipera se află încă o serie de com¬
ponente, ansambluri selectoare, mo¬
dule, plăci circuite (circa 20 de arti¬
cole), care nu au preţ de achiziţie
pentru a se înscrie în circuitul co¬
mercial normai.
O serie de alte repere nu sînt pre¬
zente unde ar trebui să fie, adică în
rafturile magazinului, la dispoziţia
cumpărătorilor. Dintre acestea no¬
tăm: doze de picup, componente
pentru casetofoane, tuburi electro¬
nice TV şi radio, transformatoare
bioching pentru televizoare, trans¬
formatoare de sunet, role presoare,
diverse tipuri de rezistoare şi bo¬
bine. De asemenea lipsesc încă din
magazin (şi nu numai de la „Dioda",
ci şi din alte magazine cu raioane
specializate pe piese de schimb) rul¬
menţi 1008 şi 6202, motoare de as¬
pirator, rotoare motor, rotoare pen¬
tru maşinile de găurit MG-4 (instru¬
ment indispensabil atelierelor
constructorilor amatori), palete, fur¬
tunuri, racorduri, potenţiometre
pentru aparatele de radio „Jupi-
îer“-2. Pe iîngă faptul că aceste
piese de schimb sînt absolut nece¬
sare reparării unei largi game de
produse electrocasnice cu folosinţă
îndelungată (cum ar fi aspiratoare,
maşini de spălat, uscătoare, rîşniţe,
fiare de călcat, maşini de cusut etc.
etc.), ele pot fi folosite şi pentru di¬
verse alte finalizări de către con¬
structorii amatori.
Printre principalele unităţi indus¬
triale debitoare comerţului şi impli¬
cit cumpărătorilor se numără (şi nu
de azi, de ieri) „Electroargeş" şi
„Tehnoton“-laşi. Se pare că repeta¬
tele semnale ale „Scurtcircuit“-ului
i-au lăsat pînă acum indjferenţi pe
producătorii respectivi. Rămîne însă
un mister cum ar rezolva conducă¬
torii întreprinderilor vizate obţinerea
pe cale legală a unor astfel de piese
de schimb necesare remedierii
„omeneştilor" defecte ale aparatelor
menţionate.
RECLAMA E SUFLETUL COMER¬
ŢULUI Şi...
...toată lumea cunoaşte recordu¬
rile de afluenţă înregistrate la maga¬
zinul „Bucur-Obor".
Ne-am oprit, nu tocmai întîmpiă-
tor, la raionul cu piese de schimb
necesare constructorilor amatori.
Un ochi neavizaî n-ar fi putut dis¬
tinge tranzistoarele 6D241B de cir¬
cuitele integrate TBA950, TAA661
etc., fişele cu preţurile fiind aşezate
invers. Preţurile diodelor indică, de
fapt, o serie de tranzistoare. Braţele
de picup au drept generic indicaţia:
„Butoane" (?!). Chiar dacă o serie
de preţuri sînt afişate vizibil (la tu¬
buri electronice, de pildă), majorita¬
tea lor sînt prezente pe două sau
trei categorii de produse. în ceea ce
priveşte solicitudinea şi competenţa
celor ce vînd asemenea produse,
acestea se rezumă la: „avem, n-a¬
vem, încercaţi la «Dioda» sau în altă
parte".
în loc de un autentic sfat, de un
ajutor util pentru tînărul constructor
amator, de o îndrumare avizată (aşa
cum la „Dioda" ie-am văzut materia¬
lizate prin indicarea unor articole
tehnice ce propuneau echivalenţe
de tuburi, adaptări, modernizări), la
raionul de specialitate de la „Bu-
cur-Obor“ te întîmpină indiferenţa,
plictisul şi praful, generos lăsat să
acopere componente electronice de
mare valoare.
DIN NOU ABSENTE NEMOTIVATE
DSNTR-UN MAGAZIN MODEL...
...am înregistrat şi la unitatea co¬
mercială „Tehnometal" nr. 212, din
Calea Dorobanţilor, bloc 6, bine cu¬
noscută de constructorii amatori.
Deşi magazinul este bine aprovizio¬
nat cu miezuri de ferită, contoare,
fişe, socluri, atenuatoare, bobine de
diverse tipuri etc., o serie de pro¬
duse sînt şi aici îndelung aşteptate
de cumpărători. De la banalele ba¬
nane radio (preţ 1,60 lei), utilizabile
pentru voltampermetre, pentru apa¬
ratele radio de maşină, la potenţio-
metrele duble de 10,25 şi 100 k.Aşi
potenţiometrele contrast de 5QJ1, de
ia întrerupătoare reţea pentru televi¬
zoare „Diamant" şi „Sport" la antene
radio şi difuzoare de 8 W pentru
aparatele „Bucur" produse de „Teh-
noton“-lasi, de la tuburile electro¬
nice PY 88, PFL 200, PL 84, PL 500,
PCF 801 la dozele de picup (prove¬
nite din import), absenţele se înşira
cu o consecvenţă demnă de o cauza
mai bună.
Soluţia remedierii acestor aspecte
ar putea cuprinde:
a) aprovizionarea ritmică a maga¬
zinelor de specialitate cu toate com¬
ponentele solicitate de cumpărători;
b) respectarea contractelor în¬
cheiate cu M.C.i. de către toate uni¬
tăţile industriale producătoare {in¬
clusiv cele ale cooperaţiei);
c) stabilirea operativă a preţurilor
de achiziţie pentru toate produsele
apte pentru intrarea în circuitul co¬
mercial;
d) asigurare® pieselor de schimb
pentru toate tipurile de aparate pro¬
venite din import.
Aceste sugestii nu sînt inedite nici
pentru cei vizaţi în rîndurile prece¬
dente, nici pentru conducerile mi¬
nisterelor de care depinde buna
aprovizionare a constructorilor ama¬
tori. Le repetăm aici cu credinţa că
în anul de graţie 1982 vom primi şi
un răspuns concret pe care să-l pu¬
tem oferi cititorilor noştri.
CĂLIN STĂNCULESCU
TEKNIUM 2/1982
în încheiere vom prezenta cîteva
dintre schemele practice de amplifica¬
toare cu impedanţă mare de intrare
propuse în articolul menţionat.
Montajul din figura 18 conţine un
singur etaj (repetor pe emitor), tranzis¬
torul lucrînd cu un curent de colector
foarte mic, de cca 100 pA. Reacţia bo-
otstrap este aplicată atît rezistenţelor
de polarizare a bazei, cît şi circuitului
de colector (combinaţie a celor discu¬
tate la figurile 12 şi 15). Aceste artificii
asigură o impedanţă de intrare de cel
puţin 0,5 Mfî, pînă la frecvenţe mi¬
nime de lucru de cca 50 Hz.
Pentru a depăşi impedanţa de in¬
trare de cca 1 MO sînt necesare în mod
normal două etaje cu tranzistoare bi¬
polare. Un exemplu tipic îl reprezintă
amplificatorul din figura 19, care are o
impedanţă de intrare de 1,5 Mii şi o
impedanţă de ieşire de cca 30 O. El
conţine două tranzistoare de structură
opusă (npn-pnp), cu cuplaj direct.
Montajul din figura 20 este tot cu
două tranzistoare, dar de data aceasta
OC202 IOQuFj
în „cascadă" de repetoare pe emitor.
Conexiunea bootstrap este aplicată, tu¬
turor elementelor de şuntare, fapt ce
asigură o impedanţă de intrare de or¬
dinul a 10 MO. Valorile condensatoa-
Desigur, aceste montaje necesită o
realizare îngrijită, cu piese de bună ca¬
litate (condensatoare cu tantal, rezis-
toare cu peliculă metalică, tranzistoa-
rele recomandate), pentru a atinge
performanţele menţionate,
tuie însă un ghid teoret
pentru constructorii înc
doresc să experimentezi
toare cu impedanţă mar*
de bază ale dispozitivului. Data de fa¬
bricaţie permite să se aprecieze „vîrs-
ta“ dispozitivului (cu o oarecare apro¬
ximaţie şi cea a aparatului demontat).
Totodată, ea poate da indicii (relative,
evident) cu privire la performanţele
produselor, avîndu-se în vedere per¬
manenta perfecţionare a tehnologiilor
de fabricaţie. Data este de regulă codi¬
ficată printr-un grup de 3 sau 4 cifre.
Ultimele două cifre corespund numă¬
rului de ordine al săptămânii de fabri¬
caţie, iar primele două (respectiv
prima) corespund ultimelor două (res¬
pectiv ultimei) cifre ale anului de fabri¬
caţie. De exemplu, 7 932 sau 932 în¬
seamnă săptămîna a 32-a din anul
1979. în cel de-al doilea caz, codifica¬
rea fiind ambiguă (anul ar putea fi şi
1969!), avem nevoie de informaţii su¬
plimentare pentru a stabili deceniul de
fabricaţie.
SISTEMUL EUROPEAN (PRO-E-
LECTRON) de codificare a dispoziti¬
velor semiconductoare datează din
1966 şi cuprinde cele mai multe infor¬
maţii despre natura componentelor.
Codul este alcătuit din două litere, ur¬
mate de numărul de serie.
Prima literă indică materialul de
bază al părţii active, după cum ur¬
mează: A — germaniu, B — siliciu,
C — arseniură de galiu.
A doua literă indică funcţia de bază
a dispozitivului:
A — diodă: de semnal, mică putere
B — diodă: cu variaţie de capaci¬
tate (varicap)
C — tranzistor: mică putere, audio-
frecvenţă
D — tranzistor: putere, audiofrec-
venţă
E — diodă: tunel
F —tranzistor: mică putere, înaltă
frecvenţă
G — indicator pentru componente
„diverse" (de exemplu, oscila-
' toare)
H — diodă: sensibilă la cîmp mag¬
netic
L — tranzistor: putere, înaltă frec¬
venţă
N — cupîor optic
P — detector de radiaţii
Q — generator de radiaţii
R — dispozitiv de comandă şi co-j
mutaţie: mică . putere (de
exemplu, tiristor)
S — tranzistor: mică putere, comu¬
taţie
T — dispozitiv de comandă şi co¬
mutaţie: putere
U — tranzistor: putere, comutaţie
X — diodă: multiplicatoare, cu ten¬
siune abruptă
Y — diodă: redresoare, putere
Z — diodă: de referinţă sau stabili¬
zatoare de tensiune, de supri¬
mare a tranzitoriilor.
Numărul de serie poate cuprinde:
— trei cifre, de la 100 la 999, pentru
dispozitivele de uz curent;
— o literă (X, Y, Z etc.) şi două ci¬
fre, de la 10 la 99, pentru dispozitivele
de uz profesional (litera din acest grup
nu are o semnificaţie fixă).
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
Tendinţa firească şi tot mai răspin-
dită de recuperare şi reutilizare a unor
piese din aparatele electronice ieşite
din uz (radioreceptoare, magneto-
foane, instrumente de măsură etc.) a
făcut ca numeroşi constructori ama¬
tori să intre în posesia unor dispozitive
semiconductoare despre care nu ştiu
mare lucru — adeseori nici măcar ce
sînt (nu este de mirare, de cînd cu tiris-
toare în capsulă de tranzistoare BD
sau AD, cu circuite integrate în cap¬
sulă de tranzistoare etc.). Alăturat ne
propunem să venim în sprijinul ama¬
torilor începători pentru a descifra,
măcar în parte, informaţiile inscripţio¬
nate pe capsulă, bineînţeles în cazul fe¬
ricit cînd marcajul nu a fost şters.
cu posibilităţi de înlocuire reciprocă,
pe baza unor cataloage de echivalenţe.
Acestea sînt codificate de regulă în sis¬
temul alfanumeric (grupări de litere şi
cifre), după unul din standardele cu¬
rente (european, american sau japo¬
nez). în afară de acestea mai există
produse specifice fiecărei firme (pro¬
duse „ale casei"), ca şi pioduse pentru
beneficiari speciali, a căror codificare
se face într-o manieră proprie pro¬
ducătorului sau conform indicaţiilor
beneficiarului. Identificarea lor este de
aceea foarte grea, adeseori practic im¬
posibilă.
Informaţia înscrisă pe capsula dis¬
pozitivelor semiconductoare cuprinde,
de regulă, trei elemente: simbolul în¬
treprinderii producătoare, numărul de
identificare şi data de fabricaţie.
Simbolul producătorului ne arată în
ce catalog să căutăm produsul respec¬
tiv, iar numărul de identificare este cel
care ne ajută să găsim caracteristicile
De la început precizăm că ne referim
numai la produsele „standard", adică
de fabricaţie curentă, realizate simul¬
tan de mai mulţi producători (firme),
TEHNIUM
ADAPIOI
M. ALEXANDRU
Montajul descris în continuare re¬
prezintă un milivoltmetru AF care se
cuplează la intrarea unui multimetru
obişnuit (AVO-metru), pus pe un do¬
meniu de voltmetru alternativ cu 1 V
la cap de scală, permiţînd astfel măsu¬
rarea tensiunilor alternative mici în
trei domenii de sensibilitate: 1 mV, 10 mV
şi 100 mV, respectiv 10 mV, 100 mV şi 1 V
la cap de scală. El are impedanţa de in¬
trare de aproximativ 1 Mii, impe¬
danţa de ieşire de cca 150 il şi banda
de trecere la 1 dB (domeniul frecvenţe¬
lor de lucru) între 8 Hz şi 50 kHz.
Tensiunea alternativă de măsurat
(de exemplu, semnalul AF debitat de
un microfon, de o doză etc.) se aplică
unui divizor (atenuator) »cu trei poziţii
selectabile din comutatorul K. Evi¬
dent, nu se va conecta la intrare o
sursă cu tensiunea mai mare decît do¬
meniul maxim (100 mV, respectiv
1 V), iar măsurătorile se vor începe
toate cu K în poziţia corespunzătoare
domeniului maxim.
Condensatorul C'i (facultativ) are
rolul de izolare, înlăturînd eventuala
„fugă" în curent continuu a montaju¬
lui măsurat, prin divizorul rezistiv
R - IC.
Primul etaj, echipat cu tranzistorul
•Ti în montaj cu colectorul comun (re¬
petor pe emitor), este adaptor de im-
pedanţă între circuitul de intrare şi
etajul următor. t»
Amplificatorul realizat cu tranzis-
toarele T? şi Ţ.i, ambele în montaj EC
şi cuplate galvanic între ele (baza lui Ti
în colectorul lui T ; ), fixează cîştigul
global, adică amplificarea totală în
tensiune a montajului. Baza lui T> este
polarizată de rezistenţa R? prin jonc¬
ţiunea bază-emitor a lui Ti. Rezistenţa
de sarcină R<j din colectorul lui T.: este
precedată de un filtraj suplimentar al
alimentării (grupul Rs—Cj). Conden¬
satorul Ca, a cărui valoare poate fi op¬
timizată experimental, elimină tensiu¬
nea alternativă reinjectată în opoziţie
de fază în baza lui T; din emitorul lui
Ti, conducînd astfel la ameliorarea
benzii de trecere. (Se observă -că rezis¬
tenţa Rn din emitorul lui Tţ este decu¬
plată prin C?. Cu toată capacitatea sa
mare, acest condensator nu are la frec¬
venţe ridicate o impedanţă suficient de
mică pentru a scurtcircuita complet la
masă componentele alternative din
emitor).
Tensiunea amplificată este preluată
din colectorul lui Tţ sub impedanţă
medie. Este necesar, prin urmare, un al
patrulea etaj (cu T 4 ) pentru a coborî
impedanţa de ieşire a adaptorului la
cca 150 il, valoare ce permite prelua¬
rea semnalului de către orice voltme¬
tru alternativ obişnuit, puţin sensibil,
dar cu bandă largă de trecere.
Condensatorul de ieşire G, izolează
componenta continuă a alimentării,
iar rezistenţa Rik preîntîmpină conse¬
cinţele unui eventual scurtcircuit la ie¬
şire.
După realizarea practică, montajul
se reglează pentru un cîştig total în
tensiune G = I 000, adică astfel încît
să se obţină la ieşire 1 V ţ > pentru ten¬
siuni de 1 mV, 10 mV, respectiv
100 mV,/ aplicate la intrare (cu K în
poziţia corespunzătoare). în acest
scop se manevrează rezistorul variabil
Ri-, care, prin Ri. ( „ reinjectează în emi¬
torul lui T 2 , în opoziţie de fază, o frac¬
ţiune din tensiunea de ieşire.
O particularitate importantă a sche¬
mei este aceea că, prin îndepărtarea
condensatorului de decuplaj C4, cîşti¬
gul în tensiune scade de cca 10 ori.
După o reajustare din Ri: se poate sta¬
bili astfel un cîştig G = 100, ceea ce
permite transformarea domeniilor men¬
ţionate în 10 mV, 100 mV, respectiv 1 V„
pentru 1 V t ., la ieşire. Alimentarea adapto¬
rului se poate face de la o baterie minia¬
tură, consumul fiind de ordinul cîtorva
miliamperi.
Tranzistoarele T|—T 4 - sînt npn, cu
siliciu, de orice tip, cu factorul fi peste
200 (de exemplu BC238, BCÎ09,
BC173 etc.). Se vor selecţiona exem¬
plare cu zgomot propriu redus.
Divizorul R|—R 4 se realizează cu re-
zistoare de precizie (± 1 %), eventual
sortate în prealabil la o punte.
Tensiunea maximă de ieşire este de
cca 2,5 V, dar se va prefera conectarea
unui voltmetru alternativ cu 1 V la cap
de scală. Sînt utilizabile şi alte domenii,
(1,2 V, 1,5 V etc.), dar în acest caz sen¬
sibilitatea de intrare pentru deviaţia la
cap de scală se modifică în mod cores¬
punzător.
în încheiere menţionăm că montajul
se reglează şi se instalează definitiv în-
tr-o casetă metalică, avînd şi rolul de
ecran. De asemenea, cordoanele de in¬
trare vor fi obligatoriu din cablu ecra-
BIBLIOGRAFIE: „Le Haut-Par-
leur", nr. I 662.
CALCULARE!
mmm
DE SEPII' .
Stimulaţi de articolul „Dialog cu ci¬
titorii", apărut în numerele 10 şi
11/1981 ale revistei noastre, numeroşi
cititori ne-au solicitat soluţii pentru
calcularea „pînă la capăt" a unor filtre
de separaţie pentru cazuri particulare
de boxe cu două difuzoare. Revenim
de aceea asupra subiectului cu un
exemplu concret, şi anume ne propu¬
nem să calculăm elementele filtrului
derivaţie pentru boxa din figura 1 , cu
următoarele date iniţiale ale proble¬
mei: •
■— Dif. 1 = difuzor de înalte frec¬
venţe, cu impedanţa Z t == 4 O;
— Dif. 2 = difuzor de joase frec¬
venţe, cu impedanţa Zţ = 4 fi;
— impedanţa rezultantă a boxei să
fie Z — 4 fi, independentă de frec¬
venţă;
— frecvenţa de separaţie, la care pu¬
terea se distribuie în părţi egale pe cele
două difuzoare, să fie fi = 2 000 Hz.
Conform relaţiilor prezentate în articolul
menţionat (cu Zi = Z 2 = R = 4 fi), dedu-
î = -AI - 4(fi) ^
cern. L 27rf, 2 • 3,14 • 2 000(Hz)
= 0,000318 H « 320 M H; C =
_ 1
2 * 3,14 • 4(fi) • 2 000(Hz)
w 0,0000199 F *= 20 uF.
Alegerea poate să pară exagerată, dar di¬
mensionarea bobinei şi a condensatoru¬
lui în aceste condiţii corespunde cu atît
mai bine situaţiilor în care se folosesc di¬
fuzoare de putere mai mică.
Puterea maximă „garantată" a bo¬
xei va fi tot de 50 W, concluzie ce se
desprinde uşon din condiţia impusă ca
impedanţa totală să fie independentă
de frecvenţă. într-adevăr, să consi¬
derăm că ne aflăm la frecvenţa infe¬
rioară a benzii audio, fi = 20 Hz.
Reactanţa inductivă a bobinei devine
aici de cca 0,04 fi, iar reactanţa capa-
citivă a condensatorului de cca 400 fi.
Practic deci, întregul semnal de la in¬
trare este dirijat către difuzorul de
joase, care suportă maximum 50 W.
Analog (dar „pe dos") se petrec lucru¬
rile la frecvenţa superioară audio, cînd
aproape întregul semnal este preluat
de difuzorul de înalte, tot de 50 W.
(Este adevărat că, pe măsură ce ne
apropiem de frecvenţa de separaţie fi,
puterea maximă suportată de boxă
creşte, dar trebuie să ţinem cont de si¬
tuaţiile cele mai nefavorabile, adică de
extreme.)
O putere P de 50 W pe o impedanţă
Z de 4 fi c oresp unde unui curent
1 r p
eficace hj = 1 / ~ 3>54 A, respectiv
unui curent de vîrf 'I de cca 5 A (I =
C|=40juF G>=40jjF
izolaţie între ele, cu bobipaj în acelaşi
sens şi cît mai strîns posibil). Rezulta¬
tul îl va constitui o bobină cu diame¬
trul exterior de cca 34 mm şi avînd re¬
zistenţa ohmică de cca 0,15 fi. Con¬
structorii mai exigenţi pot verifica (la
o punte L de precizie) inductanţa re¬
zultată, efectuînd eventualele mici re-
care, legate în serie ca în figura 2 .
A doua concluzie este că va trebui
să realizăm bobina cu. un conductor
suficient de gros, pentru a nu se încălzi
apreciabil la un curent eficace de 3,5 A
(cazul cel mai nefavorabil, cînd în¬
treaga putere de 50 W este distribuită
difuzorului de joase). Mai intervine
aici şi cerinţa ca rezistenţa ohmică a
bobinei să fie neglijabilă în comparaţie
cu impedanţa difuzorului. Ţinînd cont
şi de dorinţa (firească) de a obţine o bobină
cît mai mică, putem alege — ca un com¬
promis — conductorul CuEm 0 1 mm
tuşuri ce se impun.
Calculul bobinelor fără miez fero-
magnetic a fost prezentat în revistă (de
exemplu, în numerele 3. şi 7/1978).
Reamintim cunoscuta formulă empi¬
rică, suficient de precisă pentru ne¬
voile constructorilor amatori, cu aju¬
torul căreia se poate determina induc¬
tanţa unei bobine cu mai multe stra¬
turi:
L(pH)«
0,08 • D 2 • N-
3D + 9b -F 10c
unde N = numărul total de spire, D =■ dia¬
metrul mediu al bobinei =Aei__JA
Pentru a merge mai departe, trebuie
să ţinem cont şi de puterea boxei, res¬
pectiv a difuzoarelor utilizate. Motivul
este evident: atît bobina, cît şi conden¬
satorul trebuie să suporte fără în¬
călzire apreciabilă curenţii maximi de
lucru. Vom presupune în continuare
că ambele difuzoare au puterea de 50 W.
= 12 • L ;/ ).
Prima concluzie este că trebuie să
alegem un condensator care să suporte
curentul de vîrf de 5 A. Se poate folosi
un condensator nepolarizabil de 20 fxF
sau, în lipsă, se recurge la o combi¬
naţie nepolarizabilă de două conden¬
satoare electrolitice de cîte 40 pF fie-
(eventuai mai gros, dar nu mai subţire).
în varianta confecţionării unei bo¬
bine fără miez, o soluţie posibilă este
următoarea: pe o carcasă cilindrică
avînd diametrul de 20 mm şi lungimea
de 20 mm (fig. 3) se bobinează 140 de
spire CuEm 1 mm, în 7 straturi de cîte
20 de spire (straturi suprapuse fără
b = lungimea bobinajului şi c = grosi¬
mea bobinajului = —— . Rezul¬
tatul se exprimă în microhenry (mH)
dacă D, b şi c sînt exprimate în centi¬
metri.
(CONTINUARE IN NR. VIITOR)
5
TEHNIUM 2/1982
T1ANSCEIVEB BLU
în BANDA BE
144-146 MHZ
THIFU DUMITRESCU, Y03BAL
10AIM CUZIMEŢOV, Y03AD
PETRE EIMOREJEVSCHI, YQ3CTW
Radioamatorilor cu o bogată experien¬
ţă în realizarea aparaturii le prezentăm un
transceiver BLU (144—146 MHZ), a
cărui schemă de principiu, concepută în
patru blocuri funcţionale, o descriem în
cele ce urmează. Astfel: placa Bi, amplifi¬
cator de radiofrecvenţă recepţie, ce cu¬
prinde şi convertorul de la 144—146 MHz
la 10,7 MHz, comun pentru recepţie şi
emisie; placa B:, amplificator de ra¬
diofrecvenţă emisie, cu putere utilă de
3 W; placa Bi, amplificator de radio¬
frecvenţă intermediară emisie-recepţie
pe 10,7 MHz, detector de produs, se¬
parator şi oscilator de frecvenţă pur¬
tătoare, preamplificator de audiofrec¬
venţă pentru recepţie, amplificator de
audiofrecvenţă pentru emisie şi siste-'
mul de RAS.
Oscilatorul variabil, VFX (placa B 4 ),
a fost publicat în nr. 12/1981 al revistei
„Tehnium“ şi nu apare pe schema ală¬
turată.
La recepţie, semnalul captat de an¬
tenă este amplificat de cele două etaje
echipate cu tranzistoarele BFY90 din
placa Bi. Nu vom insista asupra date¬
lor de construcţie şi reglaj deoarece
montajul este asemănător cu cele pu¬
blicate în numere anterioare ale revis¬
tei noastre.
Convertorul de frecvenţă de la
144—146 MHz la 10,7 MHz (placa B,),
utilizat la recepţie şi emisie, are în com¬
ponenţă diodele D|—D 4 (1N4148)
şi este similar cu cel folosit în oscilato¬
rul variabil, VFX, în frecvenţa de
133,3—135,3 MHz.
Amplificatorul de radiofrecvenţă
pentru emisie (placa B:) este format
din tranzistoarele Tj (BF215), T>
(BFX89), Tj (BFW17), T 4 (2N3375).
Etajele amplificatoare formate din Ţi
şi Ţ> funcţionează în clasă A, iar'Ti şi
Ti în clasă ABi. Circuitele acordate de
la intrarea şi ieşirea etajelor" amplifica¬
toare trebuie reglate astfel încît să se
obţină o bandă globală de trecere de
2 MHz între 144 MHz şi 146 MHz.
Semnalul de frecvenţă intermediară,
obţinut în convertorul de frecvenţă
(placa Bi), se aplică plăcii Bi. Funcţiu¬
nile tranzistoarelor din această placă
sînt: Ti (BC251), amplificator clasa A
şi T: (de acelaşi tip), repetor pe emitor,
ambele formînd amplificatorul de mi¬
0,85 CuEm
6
1,5
1,5
0,85 CuEm
6
4,5
1,5
0,85 CuEm
6
4,5
1,5
0,85 CuEm
6
4,5
1,5
0,85 CuEm
6
1,5 şi 4,5
1,5
0,5 CuEm M
4 I
-
_
0,5 CuEm M
-
_
-
0,5 CuEm M
- i
-
-
Se bobinează pe tor de fe¬
0,5 CuEm M
—
—
-
rită cu fir dublu
0,5 CuEm M
_Lj
_L
0,85 CuEm
6
1
1,5
0,85 CuEm
6
3
1,5
0,85 CuEm
6
-
1,5
0,85 CuEm
6
-
1,5
0,85 CuEm
6
- •
1,5
0,85 CuEm
6.
-
1,5
0,85 CuEm
6
-
! 1,5
0,85 CuEm
6
-
1.5
0,85 CuEm
6
, 1,5
0,1 CuEm
_
_
: _
Carcasă Fi 10,7 MHz
0,1 CuEm
-
_
_
Se bobinează peste LI
0,35 CuEm
—
— -
—
Tor de ferită 10x7x1,5
0,35 CuEm
—
'.. —
Se bobinează cu fir dublu
0,35 CuEm
—■
— •
1 ~
Tor de ferită 10x7x1,5
0,35 CuEm
-
3
-
Se bobinează opus lui L5
0,35 CuEm
—
_
_
Tor de ferită 10x7x1,5
0,35 CuEm
-
3
—
Se bobinează opus lui L7
0,35 CuEm
—
7
—
Tor de ferită 10x7x1,5
0,35 CuEm
-
-
-
Se bobinează opus lui L1C
crofon. Potenţiometrele montate la in¬
trarea lui Ti (10 kfi) şi respectiv în
emitorul lui Ti (2,5 kO) servesc la re¬
glarea nivelului optim de audiofrec¬
venţă pentru emisie.
Oscilatorul de purtătoare şi* etajul
separator sînt echipate cu tranzistoare
de tipul BF214, BF215.
Cristalul de cuarţ Xi este folosit la
obţinerea semnalului BLU (laterala
superioară) şi respectiv a frecvenţei
purtătoare pentru lucrul în CW.
Mixerul echilibrat are în compo¬
nenţă două diode (1N4148), selecţio¬
nate pentru a avea parametrii identici.
Amplificatorul de frecvenţă inter¬
mediară (10,7 MHz) are două etaje cu
tranzistoarele T 5 , T ( , şi este utilizat la
recepţie. Tranzistorul T 7 este amplifi¬
cator BLU pentru emisie.
Filtrul trece-bandă este realizat din
cristale de cuarţ, în număr de patru, a
căror frecvenţă de oscilaţie trebuie să
se încadreze în relaţiile:
Xî = X* (diferenţa nu mai mare de
25 Hz);
X 2 = X 4 (diferenţa nu mai mare de
25 Hz);
X 2 diferit de Xi cu 1,8 kHz pentru o
bandă de trecere a filtrului de 3 kHz.
Frecvenţa de oscilaţie a cristalului
de cuarţ Xi va fi situată la —20 dB pe
flancul inferior al filtrului.
•Tranzistoarele T« şi T> sînt montate
în lanţul de audiofrecvenţă care ser¬
veşte etajul final de AF şi sistemul de
RAS, la recepţie.
Detectorul compus din D? şi D< co- ,
mandă baza lui Tio, din colectorul
căruia se culege tensiunea de comandă
RAS.
Circuitele de automatizare ale trans-
ceiverului (trecerea de la recepţie la
emisie, comutarea BLU — CW) repre¬
zintă o soluţie practic verificată cu re¬
zultate bune. Frecvenţa purtătoare la
emisie, în mod de lucru CW, se obţine
prin dezechilibrarea mixerului echili¬
brat. Releele utilizate trebuie să fie de
bună calitate, de performanţele lor
mecanice şi electrice depinzînd buna
funcţionare a întregului ansamblu.
FIIIBE ACTIVE
Teoria filtrelor active a apărut de foarte
mult timp, bazele acesteia fiind puse de Mil-
ler, Nyquist, Bode şi alţii. Primele circuite
active iu fost realizate cu triode. Obţinerea
unor circuite amplificatoare cu cîştig mare,
a unor surse controlate de tensiune etc. pu¬
nea destule probleme din cauza volumului
mare de componente, consum de energie
exagerat etc.
Apariţia circuitelor integrate liniare a dus
la eliminarea problemelor enumerate. La
Ing. A UMORI AM NICOLAE
modul general, un circuit de filtru activ este
un cuadripol care stabileşte o relaţie liniară
între o informaţie de intrare (tensiune, cu¬
rent, fază etc.) şi o informaţie . de ieşire.
Această relaţie liniară este funcţie de . timp
(răspuns la impuls) sau de frecvenţa semna¬
lului de intrare (răspuns armonic). Pentru
realizarea acestei, funcţii, sînt folosite numai
rezistenţe şi condensatoare.
Faţă de filtrele pasive, filtrele active nu
utilizează inductanţe, lucru ce duce la ur¬
mătoarele avantaje:
— dimensiune mieă, ceea ce permite reali¬
zarea lor sub forma unui integrat hibrid;
— reglarea unui filtru activ este mult mai
uşoară decît a unui filtru pasiv;
— absenţa inductanţelor elimină proble¬
mele cuplajelor parazite;
— sînt stabile la variaţii mari de tempera¬
tură;
— se obţine o amplificare a semnalului.
Filtrele prezentate în continuare, pot fi
utilizate în etajul de audiofrecvenţă al unui
transceiver SSB. în figura 1 se prezintă un
filtru trece-jos cu banda de trecere.de 2 700 Hz
la —3 dB. Este un filtru cu contrareacţie
multiplă sau în structură Rauch. Funcţia de
transfer este de tip Butterworth. Caracteris¬
tica unei astfel de funcţii este răspunsul
asimptotic la o dreaptă înclinată la 12 dB/
octavă (fig. 2). Formulele pentru calculul
unui astfel de filtru sînt:
6
TEHNIUM 2/1982
Pentru realizarea unei benzi de trecere în¬
tre 300 Hz şi 2 700 Hz (suficientă pentru
transmisiuni SSB pentru radioamatori), pe
lingă filtrul trece-jos este necesar şi un filtru
trece-sus cu frecvenţa de trecere la 300 Hz.
Schema din figura 3 realizează o astfel de
funcţie. Este o configuraţie cu contrareacţie
multiplă (Rauch). Caracteristica realizată
este tot de tip Butterworth (fig. 4), cu căde¬
rea de 12 dB/octavă. Pentru calculul unui
asemenea filtru se pot folosi formulele:
=-: '-5 / -£- =
C, = Cv= c,
■ = c.
Se observă dualitatea faţă de filtrul trece-
jos. (în locul rezistenţelor s-au conectat con¬
densatoare şi invers.)
înseriind cele' două filtre se obţine o ca¬
racteristică similară celei din figura 5. - Neli-
niaritatea în zona centrală a benzii este sub
0,5 dB. în cazul în care se alege raportul
2 - 2
Ri/R .2 < g, respectiv Ci/C: < ş, se obţine o
caracteristică similară celei din figura 6. Cele
două supracreşteri din marginile benzii de tre¬
cere se întind pe o porţiune de (4,3...4,4%) • cu„.
în' figura 7 se poate vedea un filtru de
bandă (300—3 400 Hz) compus din două ce¬
lule de filtru cu contrareacţie simplă. Ampli¬
ficatorul CI-1, împreună cu reţeaua RC
adiacentă, realizează o caracteristică trece-
jos cu frecvenţa de rezonanţă la 300 Hz.
Pentru calcul se pot folosi formulele:
Rţ'CiCr ’ • '
C ' = AC:A= TT
2 ’
ficarea etajului este unit
pot folosi formulele:
R'i =
C| R R'
1
C 2to„ ’
ă. Pentru calcul se
JRj_ _ JL
R't 2 ’
.., 1 _ 2 _
_ C Vito),,
în figura 8 se prezintă o schemă de filtru tre-
ce-bandă care realizează o caracteristică foarte
abruptă (fig. 9) în zona 3 OO0...5 000 Hz. Cir¬
cuitul integrat CI-f împreună cu reţeaua RC
adiacentă realizează o celulă cu contrareac¬
ţie simplă. Următoarele două amplifica¬
toare, împreună cu reţelele RC adiacente,
realizează cîte o funcţie de transfer de ordi¬
nul doi. Sînt reţele cu sursă controlată, de¬
numite Sallen şi Key.
BIBLIOGRAFIE:
1. Electronics, iunie 1970
2. Electronic Engineering, aprilie 1972
3. Electronic Design, ianuarie 1970
4. Toute I’Electronique, nr. 363, 373
5. Active filters,. Electronics, Mac Graw
HilI • —
TEHNIUM 2/1982
7
: . 3IIME
în articolul de faţă propunem ama¬
torilor dispuşi de experimentare şi cer¬
cetare un regulator de curent alterna¬
tiv cu triac cu element de comandă de
tip nou — ATS-ul.
Regulatorul de curent alternativ cu
schema electrică din figura 1 foloseşte
ca element de reglaj un triac de mică
putere şi mare sensibilitate, comandat
cu ajutorul unui ATS (Asymetrical A
C Trigger Switch) realizat cu elemente
discrete, conform schemei din figura 2.
Dipolul ATS poate livra impulsuri
pozitive şi negative simetrice, cu am¬
plitudinea de 3,5—6,5 V, în funcţie de
diodele Zener utilizate. Caracteristica
sa curent-tensiune, în cazul utilizării
diodelor Zener de 4,7 V. este dată în fi-
gun, 4.
Pentru a înţelege funcţionarea regu¬
latorului de curent, să analizăm întîi
circuitul ATS-ului.
ATS-ul constă din două perechi de
tranzistoare (vezi fig. 2) montate imi-
tînd structura tiristoarelor. Cele două
grupări sînt puse în .legătură anti-para-
lel. Pentru a evita bascularea la ten¬
siuni mici, joncţiunile de emitor ale
tranzistoarelor npn sînt forţate cu aju¬
torul rezistoarelor Ri, respectiv R 4 . în
acest mod intrarea în conducţie a
grupărilor (Ti, T;> şi Ti, T 4 ) depinde de
conducţia diodelor Zener D i , D_-:, D-i,
montate în serie. Pentru sensul direct
(plus pe anod şi minus pe catod), con¬
ducţia se declanşează în momentul
atingerii tensiunii U : + 2 U,/,/. S-a no¬
tat cu .U; tensiunea Zener (pentru po¬
laritatea inversă), iar cu U,/,/ tensiunea
de deschidere a diodelor Zener în sens
direct.
Conducţia prin dioda D-i declan¬
şează un curent de bază prin tranzis¬
torul T>, deci conducţia acestuia. Cum
colectorul tranzistorului T> este legat
la baza tranzistorului .Ti, şi acesta
intră în conducţie. Datorită legăturilor
bază-colector dintre cele două tranzis¬
toare, gruparea lor intră în conducţie
prezentînd o rezistenţă electrică foarte
mică, deci între anod şi catod apare o
cădere de tensiune relativ mică
(0,8—0,9 V). în acelaşi timp, gruparea
tranzistoarelor T? şi T 4 este blocată,
deoarece joncţiunile lor sînt polarizate
invers.
în sens invers (minus pe anod şi plus*
pe catod), fenomenele au loc în mod
Ing. EKART I IVIRE, Turda
asemănător, conducţia însă se declan¬
şează la o tensiune 2 U 2 + U m (D.-ţ şi
D Z 3 fiind polarizate invers, iar D i în
sens direct). Conducţia se declanşează
f rin gruparea tranzistoarelor Ti şi T t .
n conducţie, această grupare prezintă
o cădere de tensiune mai mare datorită
diodei D 4 , polarizată în sens invers,
montată în colectorul tranzistorului Ti.
Valoarea acesteia va fi în jur de
U- + (0,8—0,9 V). Alegînd diode Ze¬
ner cu aceeaşi tensiune (acelaşi tip), se
obţine o caracteristică asimetrică, dar
căderi de tensiune (variaţii de ten¬
siune) de aceeaşi valoare.
Revenind la schema regulatorului
de curent din figura 1, se observă că, în
funcţie de poziţia potenţiometrului P,
pe condensatorul Ci apare o cădere de
tensiune sinusoidală, decalată' faţă de
tensiunea reţelei (vezi fig. 5). în mo¬
mentul atingerii valorii tensiunii de
basculare, In sens direct, a ATS-ului,
.acesta intra în conducţie, descărcînd
condensatorul Ci pe rezistenţa R şi
joncţiunea de comandă a triacului,
care intră în conducţie (punctul A din
diagrama U, = f(t)). în continuare,
tensiunea pe condensatorul Ci, păs-
trînd caracterul sinusoidal, creşte în
sens negativ. între timp, triacul, în
momentul trecerii prin zero a tensiunii
şi a curentului (sarcina fiind rezistivă,
•' între acestea decalajul = este nul), se
stinge. Cînd tensiunea pe condensato¬
rul Ci atinge valoarea de basculare în
sens invers, ATS-ul intră în conducţie
şi condensatorul este descărcat pe re-
zistorul Ri şi joncţiunea de comandă a
triacului, vezi punctul B din diagrama
U, = f(t). între timp, tensiunea între
anozii triacului a schimbat polaritatea,
deci se îndeplinesc condiţile necesare
intrării în conducţie a acestuia. în con¬
tinuare fenomenele se repetă, cu perio¬
dicitatea tensiunii de alimentare.
Datorită caracteristicii asimetrice a
ATS-ului, se asigură - ca unghiul de
aprindere să aibă aceeaşi -valoare în
cele două alternanţe (pozitiv şi nega¬
tiv). Acelaşi lucru se poate obţine şi cu
diac, dar cu montaje speciale de în¬
cărcare şi descărcare a condensatoru¬
lui.
Forma impulsurilor generate cu aju¬
torul ATS-ului pe rezistorul Rj şi jonc¬
ţiunea de comandă a triacului se arată
în figura 5.
Pentru a reduce solicitarea triacului
la creşterea tensiunii, între anozii aces¬
tuia se leagă un grup format dintr-un
O
ii .9 9
& ;• >-
J. 0----0
/0 o^Ofţ---o
h
° fl-9 Vo.
op“^°6-^-00-c,-0
T
condensator C: şi un rezistor R> în se¬
rie, care taie yîrfurile de tensiune şi re¬
duce viteza de creştere.
în cazul sarcinilor de tip becuri cu in¬
candescenţă, creşterea de curent di/ dt
, poate lua valori periculoase. Pentru a
îimita Viteza de creştere a curentului se
montează în serie cu becul de sarcină o
bobină de şoc de 1—10 mH, realizată
pe un miez de ferită de tip oală sau
inel. &
zătoare, de fiecare dată se măsoară o
rezistenţă electrică de 60—220 k!2. Se
conectează apoi pe scala de 10 kîî
(scală pe care instrumentul lucrează cu
o baterie de 15 V) şi se măsoară între
electrozii ATS-ului construit, pentru
ambele sensuri, rezistenţe mici de ordi¬
nul 100—2 000 O. Valorile citite pen¬
tru cele două sensuri vor diferi, deoa¬
rece montajul are o caracteristică asi¬
metrică.
275\-
2S0l-
2251-
Montajul se realizează pe placă im¬
primată, conform figurii 6. înaintea
montării triacului se verifică ATS-ul. f$Q
în acest scop se foloseşte un aparat de .
măsură de tip MAVO-35. ^
în poziţia ohmmetru, pe scala de 100-
1 k(L se verifică ATS-ul în cele două
sensuri posibile. în cazul montajului
corect executat, cu piese corespun- 00-
1 1
!_[...-. 1_i .i i
i
8 ;
f . 6 Ş
? 1 0
1 :
■
i } ~1 7 -i
1- s
50
75
100
125 *
150
175 A
\m
225
250
275
.
|
f .
1_!_
__
î U ..
F;y ‘ N -
/Mx :v
1 ! \ Vv
r .m
v
1—
I—
8
TEHNIUM 2/1982
în paginile revistei „Tehnium" au
fost publicate mai multe scheme de co¬
mutatoare electronice cu ajutorul că¬
rora se putea lesne transforma un osci¬
loscop banal cu un singur spot într-un
osciloscop cu două spoturi. Toate
aceste comutatoare permiteau afişarea
mărimilor de analizat sub formă dis¬
continuă. Din acest motiv, frecvenţa
maximă a semnalului de analizat era li¬
mitată de frecvenţa multivibratorului
care comanda cele două amplificatoare,
în plus, datorită afişării prin puncte, se
puteau pierde detaliile în cazul regimu¬
rilor tranzitorii ale semnalului de anali¬
zat.
Schema comutatorului prezentat în
continuare înlătură toate aceste deza¬
vantaje şi, în plus, prin completarea
schemei după cum se va arăta măi de¬
parte, poate afişa pe ecranul oscilosco¬
pului un număr oricît de mare de sem¬
nale.
Schema bloc a comutatorului este
prezentată în figura 1 şi ea se compune
din:
— două circuite basculante bistabile,
B, şi b 2 ;
— trei porţi Şl—NU cu cîte trei in¬
trări, S„ Si, S,;
, — un circuit ŞJ—-NU cu două in-
basculant astabil, G;
— trei amplificatoare, A„ A 2 , A,;
— două circuite NU, N, şi N 2 ;
— trei comutatoare cu 2x3 con¬
tacte;
— un comutator cu 6 x 3 contacte.
tip „Zefir".
Funcţionarea schemei se poate ur¬
mări pe figura 1. Impulsul de tact, im¬
puls care a fost preluat din generatorul
bază-timp al osciloscopului (şi anume
frontul corespunzător cursei inverse a
spotului pe ecran) comandă cele două
bistabile. Fiecare impuls primit de cele
O verificare mai bună se realizează cu-
montajul din figura 3, care permite tra¬
sarea caracteristicii curent-tensiune.
Pentru a obţine un ATS cu perfor¬
manţe superioare sînt necesare:
— selectarea diodelor Zener după
tensiunea de referinţă;
— selectarea diodelor, Zener după
rezistenţa inversă (cit mai mare);
— selectarea tranzistoarelor după
■curentul rezidual I ceo (cît mai mic);
— selectarea unor tranzistoare cu fac¬
tor de amplificare relativ mic (fi < 200).
Pentru a obţine o funcţionare sta¬
bilă a regulatorului de curent, capaci¬
tatea condensatorului Ci, rezistenţa R
şi potenţiometrul P se stabilesc prin ta¬
tonări. Cu valori adecvate se obţine un
reglaj stabil în limitele 30 V—205 V,
în cazul alimentării de la reţeaua
de 220 V.
LISTA DE MATERIALE
Triac: 4 A/400 V, de sensibilitate
medie sau mare
Tranzistoare: Ti, T 4 — BC107A,
BC107B, BC170B, BC171A, BC171B;
T 2 , T, — BC177A, BC177B, BC179A,
BC179B
Diode Zener: D ; ,, D r2 , D-i, D- 4
— identice, cu tensiunea Zener între
4,7 V şi 6,8 V, de 1 W
Rezistoare (cu peliculă de carbon):
R—4,7 kn/0,5 W, ± 20%; R,—(100+
+18)0/0,25 W, ± 20%; R,-10n/0,5 W,
+ 20%; R,, R»—82—330 0/0,5 W, +20%
Potenfiometru (pelicular): P =
=? 50—100 kO/liniar, 0,5 W
Condensatoare: Ci—2X100 nF/250V,
PMP; C>—47—100 nF/500 V ceramic
BIBLIOGRAFIE:
Knuppertz, Iniţiere în tiristoare;
, Neumann, Thyristoren Eigenschaf-
ten und Anwendungen;
Anuar Radiotechnica, 1975.
VIOREL JOLOEŞj Lugoj
două bistabile modifică stările logice la
ieşirile E t , E, ale acestora. Stările logice
ale ieşirilor sînt „citite" de către circui¬
tele ŞI—NU. Fiecare circuit ŞI—NU va
avea la ieşire nivel logic „0“ dacă toate
intrările sînt la nivel logic „1“. Starea
de „0“ logic la ieşirea circuitului
ŞI—NU va deblpca amplificatorul co¬
respunzător (amplificatorul comandat
de poarta respectivă) şi astfel semnalul
de analizat aplicat la intrarea amplifica¬
torului va trece la ieşirea acestuia, co-
mandînd intrarea Y a osciloscopului.
Deoarece cele trei porţi ŞI—NU lu¬
crează pe rînd, datorită modului de co¬
nectare, amplificatoarele vor comanda,
de asemenea, pe rînd intrarea Y a osci¬
loscopului.
Circuitul basculant astabil şi cele pa¬
tru comutatoare permit afişarea pe
ecranul osciloscopului a oricărui semnal
din cele trei, ca semnal de referinţă, iar
celelalte două se afişează alternativ
timp de cîteva secunde. în acest regim
de funcţionare, ecranul osciloscopului
este mai puţin „aglomerat" şi se pot
face mai uşor urmărirea şi analiza sem¬
nalelor.
în continuare se prezintă un ciclu
complet de funcţionare a comutatoru¬
lui.
a) înaintea primului impuls de tact,
ieşirile bistabilelor B, şi B 2 sînt la nivel
logic „1". Comutatoarele K,, K 2 , K ,, K 4
sînt pe poziţia 0. Cele trei porţi
ŞI—NU au pe intrări următoarele stări
logice:
S,: a 0 = 1; b„ m 1; c„ = 1
S,: a, = 1; b, = 0; c,= 1
S,: a 2 = 0; b 2 = 1; c 2 = 1
Deci poarta S, are toate intrările la
nivel logic „1", ieşirea la nivel logic „0"
şi amplificatorul a, deblocat, coman-
dînd intrarea Y a osciloscopului. Cele¬
lalte două porţi, S 2 şi S 3 , au una din in¬
trări la nivel logic „0", deci ieşirile la
nivel logic „1“ şi amplificatoarele A, şi
A, sînt blocate.
b) După primul impuls de tact, nive-
ieşirea acesteia se obţine nivel logic
„l“,.care se aplică pe intrările de iniţia¬
lizare ale celor două bistabile Bi, B 2 .
Primind impuls, cele două bistabile
schimbă stările logice la ieşirile Ei şi E 2
astfel: Ei trece la „1" logic, E 2 trece la
„1" logic. în această situaţie este din
nou comandată poarta Si, care va de¬
bloca amplificatorul Ai şi deci pe ecra¬
nul osciloscopului se afişează din nou
primul semnal de analizat. După carfe
ciclul se repetă.
Folosind ca impuls de comandă im¬
puls de la generatorul bază de timp, se
asigură vizualizarea continuă a fiecă¬
rei mărimi de analizat, deoarece fie¬
care amplificator este deblocat pe în¬
treaga durată a cursei directe a spotu¬
lui pe ecranul osciloscopului. în acest
caz se poate folosi oricare din domeni¬
ile generatorului bază de timp al osci¬
loscopului, domeniu care se alege în
funcţie de frecvenţa semnalului de
analizat.
(CONTINUARE ÎN PAG. 17)
lurile logice la ieşirile bistabile vor
fi: E, = „0“ logic, E 2 =„1“ logic.
Cele trei porţi, S,, S 2 , S,, au pe in¬
trări următoarele stări logice:
S,: a„ = 0; b„ = 1; c„ = 1
S 2 : a, m 1; b, = 1; c, = 1
S ? : a 2 = 0; b 2 = 0; c 2 = 1.
Singura poartă cu toate intrările la
„1" logic este S 2 . La ieşirea acestei porţi
vom avea „0" îogic şi deci amplificato¬
rul A 2 este deblocat, comandînd intra¬
rea Y a osciloscopului.
Celelalte două porţi, S, şi S,, au cel
puţin una din intrări la nivel logic „0".
In consecinţă, la ieşirea acestora avem
„1“ logic şi deci cele două amplifica¬
toare, A, şi A 3 , sînt blocate.
c) După cel de-al doilea impuls de
tact, stările logice la ieşirile celor două
bistabile vor fi: E, =.„1“ logic,
E 2 = „0“ logic.
Cele trei porţi, S,, S 2 , S 3 , au pe in¬
trări următoarele stări logice:
S,: a„ = 1; b„ = 0; c„ = 1
S 2 : a, = 0; b, = 0; c, = I
S,: a 2 = 1; b 2 = 1; c 2 = 1.
în acest caz, doar poarta S, are toate
intrările la „1“ logic. Ieşirea acesteia va
fi la „0“ logic, amplificatorul A, deblo¬
cat, iar pe ecranul osciloscopului vom
avea cel de-al treilea semnal de anali¬
zat.
Cele două porţi S, şi S 2 au una din
intrări la „0" logic, deci la ieşire „1“ lo¬
gic, iar amplificatoarele A! şi A 2 sînt
blocate.
d) După al treilea impuls de tact, ie¬
şirile celor două bistabile au următoa¬
rele stări logice: E, = „0“ logic, E 2 =
„0“ logic.
Se poate uşor constata că în această
situaţie toate cele trei porţi S,, S 2 , S, au
cel puţin una din intrări la nivel logic
„0". în acest caz toate ieşirile sînt la ni¬
vel logic „1“ şi deci amplificatoarele A„
A 2 , A, sînt blocate.
în această situaţie, doar poarta S 4
are ambele intrări la nivel logic „0". La
TEHNIUM 2/1982
9
16
0B6A DE LUMI!
Semnalul util provenit de la radio,
magnetofon, picup, microfon eîc.
este preluat de către montaj (fig. 1)
prin intermediul transformatorului
Tr. cu raportul de transformare de
1/10, apoi, prin intermediul poten-
ţiometrului P, este distribuit celor
trei canale. Semnalul ajuns la intra¬
rea unuia din canale este filtrat cu
ajutorul unor filtre L C.
Pentru frecvenţe joase- se folo¬
seşte filtrul trece-jos, pentru medii
filtrul trece-bandă, iar pentru banda
superioară filtrul trece-sus (fig. 2).
După filtrare, semnalul este ampli¬
ficat şi aplicat pe poarta unui tiristor
care prin amorsare va modula cu¬
rentul de alimentare a becurilor res¬
pective.
Transformatorul Tr. se constru¬
ieşte pe un miez din tole E + I avînd
secţiunea de 1 cm 2 . Atît primarul, cît
şi secundarul se vor bobina cu
sîrmă de CuEm 0 0,15 mm. Prima¬
rul conţine 250 de spire, iar secun¬
darul 2 500 de spire.
L 1( L 2 şi L 3 se bobinează pe mie¬
zuri folosite la transformatoarele mi¬
niatură, avînd: 1,-200 de spire, L 2
şi L 3 —550 de spire, toate cu con¬
ductor CuEm 0 0,15 mm.
Dacă se folosesc alte tipuri de
miezuri, va trebui modificat şi bobi-
najul, astfel încît să rezulte aceleaşi
inductanţe.
T,-T 6 sînt tranzistoare npn, de tip
BC 171 sau echivalente.
Tiristoarele folosite vor fi alese în
funcţie de puterea becurilor coman¬
date. Astfel, pentru 60 W este nece¬
sar un tiristor care să aibă tensiunea
maximă 500 V_ şi curentul maxim
admis de 1 A. în cazul folosirii altor
tiristoare s-au prevăzut R 3 şi R 5 se-
mireglabile, pentru a fi posibilă ajus¬
tarea curentului de excitaţie.
Pentru a spori efectul, becurile se
vor amplasa conform figurilor 3 sau
4. Indiferent de dispunerea lor, culo-
ing. GHEORGHE lOAM
rile cu care vor fi vopsite se vor
alege astfel încît lungimile lor de
undă să fie proporţionale cu lungi¬
mile de undă ale sunetelor pe care
le reprezintă. Astfel, pentru frec¬
venţe joase se va alege culoarea cu
lungimea de undă cea mai mare
(din spectrul vizibil), roşu, pentru
frecvenţele medii galben, iar pentru
frecvenţele înalte albastru.
în cazul amplasării becurilor con¬
form figurii 3, în timpul audierii unei
înregistrări de bună calitate se va
crea impresia de rotire într-un sens
sau altul a celor patru axe de sime¬
trie. Am trecut pe figură şi cel de-al
patrulea canal pentru cazul în care
se^ foloseşte şi un canal de pauză.
în cazul realizării variantei din fi¬
gura 4, cercul format de becuri îşi
va modifica diametrul în funcţie de
alternanţa sunetelor joase, medii şi
înalte.
Şi într-un caz şi în altui, tot acest
joc de lumini va urmări fidel dina¬
mica piesei muzicale, amplificînd-o
şi _sporindu-i efectul.
în cazul figurii 3, becurile se vor
colora numai la suprafaţa panoului.
Porţiunea din bec ce nu este vizibilă
din exterior se va vopsi în negru,
pentru ca lumina unuia să nu le in¬
fluenţeze şi pe celelalte. Tot cu ne¬
gru se va vopsi şi panoul frontal.
Montajul electronic se va intro¬
duce într-o cutie (fig. 5), preferabil
din plastic, care va avea pe panoul
frontal potenţiometreie de reglaj şi
becurile de control. Aceste becuri
sînt de 24 V (folosite în telefonie);
consumul lor redus (0,05 A) face
posibilă alimentarea lor de ia re¬
ţeaua de 220 V prin intermediul
unui condensator cu hîrtie de
0,5 hE/ 250 V (fig. 6). Ele se vor co¬
necta în paralel cu circuitul de ali¬
mentare a becurilor de pe canalul
respectiv. Astfel, în timpul reglării
semnalului la unul din potenţiome-
)R
)/?
L
)G
n
\ A .
y
>*
, . - 20000 ((Hz)
© © 0
© © ®
© © © © ©
® © ©
PENTRU CANAL
DE PAUZĂ
® © ®
o © ® ® ®
/® ^ ® ® \ l /y y *1
f (?) (S\ ($) _ Ca) \ REGLARE RESLARE semnal pentru
^ w ©—-—--4 IO BECURI SEMNAL FIECARE CANAL
© _ ® ri X24V
® _ ®
y ®. ® ® ® ©. ® © CoW mL )
\ © © @ © ® / ţ
V © ® 10 BECURI /C~\24 v/o,Obh
® ® yQ
N. \U o t telefonic
/ %■ R 4 f
/Q&A A
BC107 BC107
. BC1D7 „ BC 107
tre nu mai este necesar să urmărim
panoul cu becuri colorate, fiind sufi¬
cient să urmărim becul de control
de deasupra lui, a cărui lumină va fi
modulată după aceeaşi lege ca şi
becurile de pe panoul aparţinînd
aceluiaşi canal.
Tiristoarele se vor monta obligato¬
riu pe radiatoare din tablă de alumi¬
niu, avîndu-se grijă ca aceste radia¬
toare să nu atingă alte componente
din montaj. Pentru securitate, tre¬
buie să se ţină seama ca montajul
să fie legat la nulul reţelei de curent
alternativ.
Pentru protecţia tiristoarelor la
scurtcircuit s-a prevăzut cîte o sigu¬
ranţă fuzibilă de 0,6 A în circuitul
anodic.
O a doua variantă a acestui mon¬
taj se obţine prin înlocuirea tiristo-
ruiui de pe fiecare canal cu circuitul
din figura 7, numit indicator de nivel
în trepte. în acest fel vom obţine o
modulare atît în funcţie de frecvenţa
semnalului, cît şi în funcţie de am¬
plitudinea lui. Becurile de pe fiecare
canal vor avea aceeaşi culoare şi
vor fi montate pe coloane (fig. 8).
Se poate încerca vopsirea becuri¬
lor de pe coloană astfel încît intensi¬
tatea culorii să scada pe măsură ce
urcăm pe coloană. în acest fel, pe
măsură ce semnalul creşte în ampli¬
tudine, culoarea becului ce mar-
 MONTAJULUI
chează nivelul atins va fi din ce în
ce mai vie. în concluzie, pe panou
vom avea oscilaţii atît pe verticală,
cît şi pe orizontală.
Becurile folosite sînt de 6 V/0,05 A
(telefonice). Ele pot fi înlocuite cu
LED-uri, înseriindu-le cu rezistenţe
care să limiteze tensiunea lor de ali¬
mentare la valoarea nominală.
Ri— R 5 se ajustează astfel încît
pentru semnal minim să se aprindă
numai L,, iar celelalte să se aprindă
progresiv pe măsură ce semnalul
creşte în amplitudine. Tranzistoarele
T,—T s sînt de tip npn, cu un curent
de colector Ic >100 mA.
O
o
o
o
©
o
®
©
o
®
®
®
©
®
1©
TEHNSUM 2/1982
Prof. M VORNICU
în foarte multe cazuri electronistul plificatoare, montajele se pretează
amator este pus în neplăcuta situa- numai pentru microfon sau pentru
ţie de a vedea că o sursă de semnal semnale care au suferit anterior co-
audio furnizează un semna! prea recţii pentru doză magnetică,
mic pentru a putea fi introdus Analog cu montajul din figura 1
într-un etaj final de amplificare şi este etajul de amplificare din figura
atunci este necesar să se introducă 1 2, la care factorul de amplificare
între sursă şi final un nou etaj de este 1. Această schemă poate fi fo-
amplificare. Asemenea montaje losită pentru separarea alternanţelor
există în toate publicaţiile de specia- la semnalul de ieşire,
litate, dar nu întotdeauna pot fi în figura 3 este dată schema unui
adaptate cu succes deoarece în ma- etaj amplificator cu două tranzis-
rea lor majoritate amplificarea este toare. Prin simpla schimbare a valo-
de ordinul sutelor şi în puţine cazuri rii rezistenţei Rx, montajul amplifică
de ordinul zecilor sau unităţilor. de lOOx sau de 300x (vezi tabelul nr.
în articolul de faţă prezentăm mai 2). Diferenţele dintre factorii de dis-
multe scheme de etaje de amplifi- torsiuni se datorează, evident, dife-
care cu amplificare fixă, avînd unul, renţei de amplificare. Tranzistoarele
două sau trei tranzistoare. în figura pereche npn/pnp au factori mari de
1 este dată schema unui etaj de am- amplificare şi zgomot redus. Con-
plificare în montaj cu emitor comun densatorul de 390 pF a fost prevă-
şi care poate amplifica un semnal zut pentru a elimina tendinţa de os-
de 3x, lOx, 30x sau chiar de lOOx cilaţie.
(vezi tabelul nr. 1) prin simpla modi- Figurile 4 şi 5 indică două mon-
ficare a valorii rezistenţelor Rx şi taje de amplificare cu mici diferenţe
Ry. Neînsemnatele schimbări ale între ele, dar care pot amplifica de
acestui montaj (alimentat la 12 V) 1 OOOx, respectiv 300x.
implică mari variaţii ale factorului de Montajul din figura 4, în ciuda
amplificare, după cum reiese din ta- amplificării mari (1 OOOx), are un
belul nr. 1. Trebuie să precizăm că factor de distorsiuni foarte redus
amplificarea este liniară, schemele (0,4% la 1 kHz). Impedanţa de in-
nefiind prevăzute cu circuite de co- trare este de 220 kfl, iar cea de ie-
recţie, aşa încît, folosite ca pream- şire de circa 1 kil Rezistenţa de
IDENTICE CU CELE DIN FIG.4.
V
A R ? 1
ANTA
A
B
C D
FIGURA
1
1
1 1
TENSIUNEA DE ALIMENTARE
12 V
12 V
12 V 12 V
AMPLIFICARE
1 GOx
30x
lOx 3x
FACTOR DE DISTORSIUNI
< 0,3 °/o 1 <0,3°/o
< 0,3 °/o < 0,3°/o
IMPEDANŢA DE INTRARE
1,5 kJl
1,8 kil
2,2 kil 2,2 kil
IMPEDANŢA DE IEŞIRE
2 kil
2 k il
2 kil 2 kil
VALOAREA REZISTENŢEI Rx
ion
47 ii
220 il 680 11
VALOAREA REZISTENŢEI Ry
1 kil
1 kil
820 il 27011
1
VARIANTA
'U V
FIGURA
3 3
« TENSIUNEA DE ALIMENTARE
12 V 12 V
L AMPLIFICARE
300x lOOx
FACTOR DE
DISTORSIUNI
0,6 °/ 0 0,3 °/o
IMPEDANŢA DE INTRARE
100 kil 120 kil
IMPEDANŢA DE IEŞIRE
1 kil 1 kil
VALOAREA REZISTENŢEI
Rx
1»8H 8,2X1
47X1 montată la ieşire are drept factor de distorsiuni de 0,3%, impe-
scop să mărească stabilitatea sarci- danţa de intrare 220 kfi, iar cea de
nii de ieşire. Ca preamplificator (cu ieşire de 1 kil. Montajul lucrează în
ieşire liniară), montajul lucrează în banda de frecvenţă de 20 Hz
banda de frecvenţă 20 Hz—25 kHz —25 kHz ( ± 1 dB) şi este alimentat
(± 1 dB). tot la 12 V. Toate montajele trebuie
Montajul din figura 5, foarte puţin în mod obligatoriu să fie ecranate
diferit de cel din figura 4, are un cu tablă de fier de 0,15—0,% mm
factor de amplificare de circa 300, grosime.
T1 = BC 559 C, BC 560, BC 415.
T2= BC549C, BC 414, BC 413.
T3 = BC157 B, BC557, BC415,BC416.
SĂ CUNOAŞTEM LEGILE ŢĂRII
în urma numeroaselor seri- în mod ordonat, raţional si efs--
sori primite la redacţie privind cient.
construirea şi utilizarea radioe- Decretul prevede că deţine-
miţătoarelor de către tineri, rea, construirea, instalarea,’ ex-
prezentăm cititorilor noştri ur- per-imentarea sau folosirea
mgtoarele precizări: emiţătoarelor radioelectrice
In Buletinul Oficial al Repu- sînt admise numai pe baza,au-
bliciî Socialiste România nr. 92 torizaţiei dată, în. condiţiile le-
din 27 noiembrie 1981 a fost gji, de Ministerul Traosporturi-
publicat Decretul nr. 340 din 26 for si Telecomunicaţiilor,
noiembrie 1981 privind regimul Prin urmare, un radioamator
emiţătoarelor radioelectrice. de recepţie, spre exemplu, nu
Reactualizînd şi completînd are voie’ să construiască un
Decretul nr. 544 din 29 iulie emiţător radioelectric decît
1969 privind organizarea evi- daca obţine în prealabil autori-
denţei staţiilor de radioemisie zatie de'emisie-receptie; un râ¬
pe care îl înlocuieşte, noul de- dioamator de emisie-receptie
creţ constituie o importantă are voie să construiască un
măsură pentru întărirea ordinei asemenea emiţător, dar numai
şi disciplinei în folosirea spec- cu caracteristici care nu depă-
tru-lui frecvenţelor radioelec- sesc pe cele permise pentru
trice, resursă naturală limitată clasa autorizaţiei sale.
ce se impune a fi valorificată
TEHNIUM 2/1982
11
LIBUBNl ROMANĂ
DE PE COLUMNA LUI TRAIAN
Roma a stăpînit marea o jumătate modelul iniţial
sîcTi e pn d n2rin e a H- N - ,e ' n ' pîna î n Mod elul prezentat este o reconsti-
de război roCÎ SS de pi Măslin? dT'pe coTu^fm
St ‘Se Mat' nosfrum""! h aV ’ nd m ° d da ° sa “ a ollei ptenTate £
construrtiiior • „ te j? nica plan, şi reconstituiri din secolul tre-
acestui d c on ^nrn trSm P i' ndU ‘ Se Cut a,e celebriior Jal. Corazzini, de
areoafe este net ltl ih man la Roerie ’ sau mai a Proape de noi
miHtmLI finii! f d liburne ’ nave Rodger, ce nu au beneficiat de pla-
bune Dpî rn mmhat 51 manevrabile, nurile navelor romane autentice gă-
bune pentru combaterea pirateriei şi site pe fundul lacului Nemi în 1931
d ? Tinind ^eama slde modul de 9 ?i
L U .?^ Sau . mes ? J - e ’ acest . t,p d e nava prezentare a scdnelor ce scot în
st a n d a^ d ° a° f Iote Inr^nman “n* 3 ! 6 eviden t a prin scară personajele, dar
dintre cele maf inmSS? Unele şi de detaliile constructive ce permit
ţări ce nf s a nâ!t P ra ? a P recierea dimensiunilor navei, alâ-
prezentate în liter^f.r! ’n» f puţ . m turi de calculul puterii necesare
tate se o se c î rîf,,m P n a f ' : pentru P ro P ulsie în susul Dunării
T raian ® găsesc pe Columna lui numai prin rame, am estimat urmă-
T?i aln ;J =a ? h cdns f cin j a a P a,tici Pării toarele dimensiuni:
flotei la războaiele dacice. Lunaimea c
Prezenţa flotei romane pe Dunăre Lăţimea . 2 Î'a m
este certă încă de la începutul mile- Pescaiul."no m
niului, ea participînd în anul 13, sub Nr de vîslaVi. 0,8 ™
Pâ ţ ii C A% e g a yssis V, Gaiefele cTpTru- zalelor
ceau Pe pade n d a i r n classZTpoS ^ Jt %'pSdeSa Tntre^eî" £
Kota at s U i' stabiles a t S e ia p n e Du^rcils^is Stundf sau '"n^rmă de ptT C J \
SXK, C Aeg b y a ş Z ş e u^ a Barb0Si ’ ^ or ~ ■? 5™ de P'^e'IÎ
Flota are un rol hotărîtor în ră 7 montau intarituri şi coaste false, pe
boaiele duse de Traian pentru ane- kiT^rl^r.f^ 0 ' r Xate . fil 5! e bord aju-
nei fund clar reprezentate îmbarca- Arest tin Ho iiKnrr>-
rea trupelor la Drobeta cu rai si ma A ?,_ b P de l'burna avea o punte
teriale, cît şi debarcarea lor în tim- F en / I \ ral . a ?' două pasarele în ambele
pul primului război (101—102) Po- Hesanf 1 circulaţia trupelor de
dul de peste Dunăre (construit de rnffa t - A< ? tlvinc ! pe Dunare - unde
fe P a 0 , ?r d u°p r l. Z2T ‘ ^ verosjmŢcâ frZ tl%o S
s^oSIzfli' dim" P8 SltnSLla'SdSKrS
potrivă creşte, ea aprovizionînd tru- retrase ^ilrnat^ " aVeie 83 f ' f ° St
«as J5 «^j»îs5
«f ixxxzszsR
rul anului 66 e.n., fiind compusă din vela era de tio nătrat n t
X°S d n a?e V Vic, 3 se 00 d°es d p e re m a a oTal;i S " ~ da
formaţiune navală, încă d P e la ocupa- ££ lijTJmp 3 3JUt3 echipajul ce tra '
rea cailor ? recesh_de pe .«ora, in 9 , im Ş, 7 ^ t iu„i,or de luptă, pen-
sub comanda unui prefect al litora- săaeli amMănîT ' 133 * 81 .' 3 a b0lovanl-
lului maritim ce se aăsea la Tomis sa 9 e t | sau lănci aruncate de pe mal,
cum au fo m s, Ce ve S s e .a 1 ? e p(, a mJS %
F'accus, Asiaticus ai Aruntius gu^ou ,, ^^ ,n 1 XS £
Dintre comandanţii flotelor fiu- "'în^Duna s..h a ^,,i ^
IKMuf 'LSSeîSd^T ,‘V ddada da S % ™l, n r?
3 ir• ^iŞrr^ţ^Haj^
Liburnele îsi traq numele de la In- UlLa- 9 ’ î esăt uri din in sau cînepă
cuitorii coastelor dalmatice, care în d CuîorNe^utmifltk pentru ceielalte -
acele vremuri erau temuti piraţi si Hin răliJf- utl ! lzat f erau Preparate
îndrăzneţi navigatori ei realizînd un ^ ^ ^ aş P 1 naturale amestecate cu
tip de galeră 9 cu două e rS!r? de cald' OoerTTe în Z J 3
rame, cu caracteristici manevrierp si „ # ^ p ? r P v e n cazul navelor de
nautice superţoaîe t“So ,un „ du J '?? ulul d ^ si după
greoaie de pînă atunci Romanii au miTin° araîa cercetări arheologice
ssss^WnM dî ^1 11 r
mensiun.lor şi adoptarea a două rîn- pentrS 'tele^maortâ 1 ' h 4 Ch,3r
ouri de rame in locul unuia, cît avea IxecuHn^e cu^âfutorul^tSfc
Ing. CRiSTIAW CRĂCiUWQIU
Or. ing. ÎV3. STRATULAT
Aţi avut vreodată prilejul să cobo-
rîţi iarna o mică pantă la capătul că¬
reia, înainte de o intersecţie, să apă¬
saţi pe frînă avînd senzaţia că ma¬
şina îşi accelerează mersul în loc să
oprescă? Dacă nu, poate că vreo¬
dată, pe un drum cu gheaţă, inten-
ţionînd să luaţi un viraj, aţi constatat
că manevra volanului nu are nici un
efect asupra direcţiei de mers? Sau
de cîte ori aţi încercat să urcaţi vreo
pantă cu roţile motoare învîrtiridu-se
fără să reuşiţi să avansaţi măcar un
centimetru? Acestea sînt situaţii ti¬
pice în care se află un conducător
auto ce îşi asumă riscul unei călăto¬
rii cu maşina în sezonul zăpezilor.
Cum se poate ieşi din astfel de cir¬
cumstanţe nu numai neplăcute, ci
chiar periculoase?
Prima condiţie a posibilităţii de a
executa corect manevrele necesare
este perfecta stabilitate a omului la
volan. Poziţiile incorecte şi instabili¬
tatea mai ales laterală a corpului la
postul de conducere nu numai că
împiedică efectuarea unor manevre
cu fineţe, ci chiar, uneori, le face
imposibile. Un şofer care, pentru
a-şi menţine echilibrul, se „agaţă"
de volan, poate fi sigur că nu va pu¬
tea acţiona eficient pentru a ieşi
dintr-un derapaj. De aceea, centura
de siguranţă trebuie să fie bine an¬
corată şi strîns aplicată pe corp,
trupul trebuie să fie sprijinit bine de
spătarul banchetei, iar picioarele să
fie folosite, după posibilităţi, pentru
a îmbunătăţi echilibrul lateral.
Modul de prindere a volanului de¬
pinde de şofer; părerile sînt împăr¬
ţite chiar printre aşii volanului. De
pildă, Mario Andretti şi Stirling
Moss ţineau volanul cu o mînă pla¬
sată în cel mai înalt punct al aces¬
tuia, iar cealaltă se sprijinea lateral
spre partea de jos; însă, în timp ce
primul avea mîna plasată superior
uşor flexată, celălalt prefera ca mîna
să fie perfect întinsă. Un cunoscut
instructor al pilotajului pe timp de
iarnă, William Milliken, formula ast¬
fel părerea sa în legătură cu aceas¬
ta: „Pentru a corecta un derapaj, şo¬
ferul trebuie să dispună de suficient
spaţiu între torsul său şi volan, ast¬
fel î’ncît să poată roti volanul, în caz
de nevoie, cu unghiuri mari şi sufi¬
cient de repede. Dacă staţi prea
aproape de volan, tot ce se poate
face este o rotaţie cu jumătate de
tură şi asta este insuficient pentru
un autoturism obişnuit 11 .
Cum se conduce?
Fiecare tip de automobil are o
personalitate care imprimă condu¬
cerii pe timp de iarnă anumite trăsă¬
turi. O părere foarte răspîndită este
că autoturismele construite după
soluţia „totul în spate" sînt imbata¬
bile la rulajul în condiţii de aderenţă
precară, dacă şoferul stăpîneşte per¬
fect calităţile maşinii. Se pare că
avantajul masei mari repartizate pe
osia motoare este notabil în acest
caz, iar la urcarea pantelor devine
decisiv. Desigur, greutatea mai mică
ce încarcă roţile directoare are
efecte nefavorabile asupra menţine¬
rii direcţiei, de aceea practica veche
a testării maşinii cu portbagajul aflat
în faţă are consecinţe salutare asu¬
pra îmbunătăţirii direcţiei.
Autovehiculele construite după
soluţia „totul în faţă" pâr totuşi mai
stabile şi aceasta pentru că tracţiu¬
nea pe roţile anterioare înscrie mai
uşor automobilul în traseul dorit, pe
drumuri alunecoase. Astfel de ma¬
şini sînt adaptabile la acest gen de
mers, dar manifestă o pregnantă
tendinţă de instabilitate a părţii pos¬
terioare. Defectul poate fi corectat
parţial prin încărcarea suplimentară
a portbagajului, avînd grija de a
plasa lestul cît mai aproape de osia
din spate (dacă se poate chiar dea¬
supra ei), deoarece îndepărtarea lui
către extremitatea posterioară poate
duce la devierea laterală a punţii din
spate. Este necesar să se reţină că,
spre deosebire de soluţia prece¬
dentă, încărcarea majoră a punţii
din faţă în acest caz măreşte perico¬
lul de blocare a roţilor* respective la
frînare; de aceea, se impune în rulâj
păstrarea unei distanţe de securitate
mai mari decît la cel’elaite tipuri. în
sfîrşit, urcarea pantelor alunecoase
cu o maşină cu tracţiune pe faţă
este mai dificilă datorită descărcării
roţilor motoare.
Autoturismele clasice (motor fa-
ţă-tracţiune spate) îmbină dezavan¬
tajele celor două soluţii prezentate.
Masa motorului plasat spre faţa ma¬
şinii măreşte tendinţa de blocare a
roţilor directoare în timpul frînării
iar masa mică repartizată pe roţi!
motoare micşorează tracţiunea.
Aceste maşini reclamă un plus d
îndemînare şi atenţie la conducer
•pe timpul iernii.
Rezultă deci că fiecare tip de ma¬
şină are propriile sale dispoziţi
„temperamentale", cunoaşterea
acestora fiind strict necesară pentr
evitarea accidentelor iarna. Există
totuşi şi cîteva reguli generale, iar
ceea ce le caracterizează pe cel
mai importante este conducerea c
fineţe. Ambreiajul, acceleraţia, frî-
nele şi volanul trebuie să fie mane¬
vrate cu cea mai mare delicateţe.
Orice manevră bruscă a acestora
poate provoca pierderea controlului
maşinii, iar în cazul că aceasta a in¬
tervenit, o poate amplifica pînă i
dezastru. Această „regulă de aur" a
conducerii în anotimpul rece este
dictată de necesitatea de a menţine
cu orice preţ aderenţa roţilor cu so¬
lul, de a evita orice alunecare a roţi¬
lor pe sol — lateral sau în direcţia
de mers.
Cum se atacă un viraj?
Există două situaţii neplăcute la
un viraj pe o şosea alunecoasă: de¬
rapajul roţilor din faţă sau al celor
din spate. Fenomenele trebuie dife¬
renţiate nu numai pentru că se pro¬
duc diferit, ci şi pentru că evitarea
S
x U*
\
V>:
x §
8
w-
w
\ ' C:
X
v
V
V'
\'
14
ior nu se face în acelaşi mod.
Mecanismul derapajului roţilor din
faţă poate fi urmărit în figura 1, în
cazul atacării unei curbe spre
stînga.
Cînd se roteşte volanul pentru a.
schimba direcţia de mers a maşinii
începînd din poziţia b, dacă drumul
este foarte alunecos aderenţa roţilor
din faţă se poate pierde, maşina
continuînd să-şi păstreze traseul
rectiliniu, cu toate că în fazele ur¬
mătoare (c,d,e...) volanul este tot
mai mult rotit în sensul virajului, iar
frînele nu au fost acţionate. Dacă
însă se apasă pe pedala de frînă, ca
reacţie firească, atunci rezultatul
poate fi şi mai râu. în situaţii tipice
maşina continuă să meargă înainte,
ieşind din şosea.
Ce trebuie făcut pentru a evita
aceasta? Să urmărim figura 2. Ime¬
diat ce simţiţi că vehiculul nu mai
este sensibil la manevra de viraj
(poziţia b), redresaţi lin volanul (po¬
ziţia d) şi acţionaţi delicat frîna. în
nici un caz ’ nu apăsaţi pe frînă
înainte ca volanul să fie redresat.
Pedala de frînă trebuie apăsată în
impulsuri, aşa după cum se vede pe
desen. Pe durata parcurgerii poziţii¬
lor a şi e se frînează uşor, pînâ la li¬
mita de aderenţă. Cînd vehiculul
şi-a redus viteza suficient, se reîn¬
cepe manevra de virare (poziţia f);
în timpul acesta evitaţi cu străşnicie
să acţionaţi frînele sau pedala de
acceleraţie, aceasta din urmă va pu¬
tea fi apăsată numai după ce vehi¬
culul a început să ruleze pe porţiu¬
nea rectilinie a şoselei ce succede
curba.
Cînd pierderea de aderenţă se
manifestă mai întîi la roţile din
spate, vehiculul evoluează aşa cum
se poate urmări în figura 3. Derapa¬
jul începe imediat ce s-a încercat să
se rotească volanul pentru a ataca
virajul. Orice încercare de corectare
a direcţiei de mers înrăutăţeşte situ¬
aţia. Derapajul roţilor din spate con¬
tinuă, iar maşina se roteşte în jurul
axei sale; evoluţia periculoasă se
termină, de regulă, cînd vehiculul se
opreşte cu faţa în sensul inv.ers rula¬
jului normal. Cum trebuie să se pro¬
cedeze in acest caz?
Luaţi piciorul de pe pedaia de ac¬
celeraţie de îndată ce simţiţi o alu¬
necare a părţii din spate-a maşinii şi
rotiţi volanul’în sensul invers ai vira¬
jului (fig. 4). în acest fel roţile direc¬
toare vor readuce vehiculul în direc¬
ţia de mers normală, ceea ce va
scoate maşina din derapaj, repunînd
puntea din spate sub control la vi¬
teze moderate. Să nu uităm că ma¬
nevrarea volanului trebuie începută
din vreme, înainte ca axa longitudi¬
nală a vehiculului să se abată cu
mai mult de 15° de la axa drumului,
fiindcă, în caz contrar, bruscarea in¬
versă a volanului nu mai este
efigace.
Este cunoscută si o altă metodă
de ieşire din derapajul punţii poste¬
rioare practicată de piloţii de curse,
dar succesul aplicării ei presupune
o experienţă competiţională care
lipseşte celor mai mulţi amatori. Se-
sizînd începutul derapajului (fig. 5,
poziţia b), şoferul- contrabrachează
rapid volanul şi apasă uşor pe pe¬
daia de acceleraţie pentru a deter¬
mina învîrtirea roţilor din spate. Ast¬
fel, maşina va continua să se depla¬
seze lateral, dar urmărind traseul
curbei şi reducînctu-şi treptat viteza,
între timp, poziţia volanului se re¬
dresează treptat. Cînd axa maşinii
devine paralelă cu cea a şoselei, iar
roţile din faţă sînt aproape paralele
cu axa drumului, se poate relua ru¬
lajul normal. Repetăm că pentru un
şofer neexperimentat procedeul este
plin de riscuri.
Oprirea
Pe sol alunecos oprirea .nu este
întotdeauna un procedeu simplu de
efectuat.
Specialiştii volanului susţin că nu
este indicată încercarea de a reduce
viteza prin cuplarea unui etaj infe¬
rior al cutiei de viteze şi frînarea cu
motorul, din cauza complicaţiei ma¬
nevrării şi deoarece pe această cale
se pot produce şocuri, şi, în orice
caz, efectul frînării este inferior, în-
trucît frînarea nu este integrală, pro¬
cesul efectuîndu-se numai pe roţile
motoare.
Se pare că totuşi frînarea prin im¬
pulsuri este cea mai eficientă, dacă
procedeul este aplicat corect. Teoria
frînării intermitente se sprijină pe
ideea folosirii la maxim a transferu¬
lui de forţă pe roţile din faţă în tim¬
pul frînării. Se ştie că forţa de frî-
nare Ff este proporţională cu forţa
de apăsare a roţii pe sol F (fig. 6 ).
Cînd, pentru un anumit coeficient
de aderenţă , forţa de frînare în¬
trece produsul ’f F, roata se blo¬
chează şi începe patinarea. Dar
forţa care se repartizează pe roţile
din’ faţă creşte în timpul frînării din
cauza inerţiei maşinii. Ideal ar fi ca
şoferul să sesizeze tocmai momen¬
tul următor în care se va produce
inegalitatea Ff > F, iar roţile vor
■c
F f = vpF
începe să patineze. Dar practic nici
un şofer nu poate face asta. Astfel
încît, de regulă, fie că frîna nu este
acţionată suficient de tare, fie că in¬
tensitatea apăsării conduce la blo¬
carea roţilor.
Frînarea pulsatorie intermitentă
realizează un compromis acceptabil.
Aşa cum s-a schematizat în figura 7,
roţile vehiculului se acţionează cu
intermitenţă; la apăsarea pe frînă
(a), viteza maşinii se va reduce, dar,
prin blocarea roţilor (mai probabil a
celor două din spate dacă nu există
repartitor), maşina va începe să pa¬
tineze; înainte ca deplasarea auto-
mobiliului să devină complet necon¬
trolabilă, frîna se eliberează (b); ro¬
ţile vor începe din nou să se învîr-
tească, restabilind mersul, după
care se efectuează o nouă frînare
(c), o nouă reyenire (d), pînă cînd
viteza vehiculului coboară pînă la
nivelul dorit. încă o dată; în timpul
frînării nu se va manevra volanul!
Frecvenţa frînărilor este discuta¬
bilă. Unii dintre piloţii încercaţi sus¬
ţin că succesiunea manevrelor ară¬
tată trebuie făcută atît de repede cît
permite musculatura şoferului; alţii
susţin că o frecvenţă tfe cinci-şase
acţionări pe secundă este suficientă,
Ff
Ff
în timp ce cunoscutul instructor
specialist în rulajul de iarnă A. Cud-
worth accepta chiar o apăsare pe
secundă.
Mai important este faptul că frec¬
venţa nu trebuie să fie constantă;
pedala de frînă va fi acţionată la în¬
ceputul procesului mai rapid, după
care frecvenţa acţionărilor se va re¬
duce pe măsură ce maşina îşi înceti¬
neşte mersul, mărind forţa de apă¬
sare pe pedală.
Să mai reţinem că este complet
neindicată frînarea continuă, deoa¬
rece singurul efect sigur Va fi un de¬
rapaj cu tmiQ patru roţile şi pierde¬
rea totală a eoniroiuiui direcţiei.
Pentru o mai bună înţelegere a celor
ce urmează, trimitem mai întîi pe citi¬
tor la articolele din „Tehnium" nr.
1/1978 p. 14, nr. 3/1978 p. 14 şi nr.
4/1978 p. 14, referitoare ia reglarea
aprinderii la motoarele auto. Prezen¬
tul articol este o completare... electro¬
nică a articolelor sus-citate.
Cu un bun aparat de măsură, con¬
trolul stării unghiurilor de închidere la
un motor auto devine o problemă la
îndemîna oricărui automobilist ama¬
tor. Condiţiile pe care trebuie să le în¬
deplinească un asemenea aparat sînt:
1 ) să folosească un instrument de
măsură cu 500 nA cap de scală, 2) să
funcţioneze liniar şi 3) să fie indepen¬
dent de variaţiile de temperatură.
Construcţia acestui montaj nu nece¬
sită o investiţie prea mare. Partea sa
esenţială o constituie sursa de curent
constant, care se compune din tranzis¬
torul T 3 şi circuitul integrat /3A 723 —
regulator de tensiune —, ambele de fa¬
bricaţie românească.
i iMSHiom
M. VRÎNCEAîMU
Atunci cînd contactele de întreru¬
pere sînt deschise, tranzistoarele Ti şi
T 2 conduc şi curentul de colector al lui
Ti trece prin T 2 . Dacă se închid con¬
tactele, Ti şi T 2 se închid în aşa fel încît
curentul de ieşire al sursei-trece acum
prfp aparatul de măsură şi Ci se în¬
carcă. Deoarece contactele se închid şi
se deschid alternativ, ele dau conden¬
satorului Ci o tensiune medie care co¬
respunde coeficientului de manipulare
ai întrerupătorului.
Cu cît mai mult timp sînt închise
contactele, cu atît este mai mare ten¬
siunea aplicată pe Ci şi cu atît este mai"
mare deplasarea acului pe scala mi-
croampermetrului.
Pentru punerea în funcţiune a apa¬
ratului, acesta trebuie conectat la ten¬
siunea de alimentare şi contactele rup-
torului să fie închise. Cu ajutorul lui P.
se pune microampermetrul la cap de
scală (500 mA). în această poziţie, un¬
ghiul de închidere este de 100%.
Recomandăm celor ce vor să con¬
struiască acest dispozitiv să gradeze
scala microampermeţrului în procente
(de la 0% la 100%). în acest caz, fie că
citim unghiul de închidere direct în
procente, fie că vom face o socoteală
simplă pentru a obţine valoarea un¬
ghiului în grade:
unghiul în grade =
valoarea procentuală X 3,6
numărul cilindrilor
Mai simplu, pentru autoturismele'
cu 4 cilindri, 3,6 : 4 = 0,9, deci:
unghiul în grade = valoarea în pro¬
cente X 0,9.
Pentru autoturismele cu 2 cilindri,
3,6 : 2 = 1,8 şi deci:
unghiul în grade = valoarea procentu¬
ală X 1,8.
Dacă, de exemplu, citim pe scala in¬
strumentului de măsură o valoare pro¬
centuală de 72%, atunci, pentru un
motor cu 4 cilindri, avem:
72X 0,9 = 64,8, deci 64,8°. Dacă
transformăm zecimala, obţinem rezul¬
tatul în grade şi minute: 64°48'« 65°.
Pentru un motor cu doi cilindri,
72 X 1,8 = 129,6°, deci 129°36'.
TEHNIUM 2/1982
15
ai sâw ELO
' ::IRIGE
Deşi au o vechime apreciabilă, din
epoca electronicii cu tuburi, dispozi¬
tivele fluorescente folosite pentru vi¬
zualizarea semnalelor electrice sînt
actuale şi acum, sub forma nouă a
afişajelor numerice, adaptate tehni¬
cii semiconductoarelor şi miniaturi¬
zării.
Catodoluminescenţa, fenomen
care stă la baza funcţionării acestor
dispozitive, constă în emisia de lu¬
mină dintr-o substanţă (numită „lu-
minofor"), atunci cînd este supusă
bombardamentului cu electroni ra¬
pizi. Cauza o constituie excitarea
electronilor din atomii luminoforu-
lui, pe seama energiei primite de ia
electronii incidenţi. Revenirea la sta¬
rea iniţială se face spontan, cu ce¬
darea acestei energii sub formă de
radiaţie luminoasă. Se foloseşte de¬
numirea „fluorescenţi" pentru feno¬
menul descris, deoarece dezexcita-
rea se face rapid (persistenţa luminii
este mică).
Cele prezentate mai sus pot fi de¬
monstrate cu un dispozitiv ca acela
din figura 57. Electronii puşi în li¬
bertate de un filament incandescent
sînt acceleraţi spre anodu! constituit
dintr-un strat de luminofor. Ciocnin-
du-l, ei provoacă emisia de fotoni
din acesta.
Indicatorul optic de acord
(„Ochiul magic") a fost mult timp
utilizat pentru a indica nivelul ma¬
xim al purtătoarei de radiofrecvenţă
în radioreceptoarele cu tuburi (acor¬
dul exact pe post) şi nivelul instan¬
taneu al semnalului la înregistrarea
pe magnetofoane. Un asemenea tub
electronic (fig. 58) conţine un fila¬
ment, un anod pentru accelerarea
electronilor şi un strat subţire de lu-
minofor depus pe peretele de sticlă.
O zonă luminoasă apare în locul
Fiz. GH. BĂLUŢĂ
unde electronii bombardează lumi-
noforul. O tijă metalică (grilă) situ¬
ată în apropierea catodului, supusă
la un potenţial negativ în raport cu
acesta, „despică" în două fluxul de
electroni şi' produce pe ecran o
zonă de umbră. Mărimea umbrei
este proporţională cu negativarea
grilei, determinată la rîndul ei de
semnal. Diverse geometrii ale elec¬
trozilor produc regiuni luminoase de
forma celor indicate în desen.
La începuturile tehnicii digitale
s-a folosit un tub asemănător celui
descris, pentru indicarea cifrelor
(fig. 59). Fasciculul electronic era
deviat de doi electrozi pentru defle¬
xie (pe care se aplicau anumite ten¬
siuni fixe) în zece locuri diferite pe
peretele tubului, notate de ia 0 la 9.
O cifră era „afişată" prin iluminarea
pătrăţelului corespunzător.
în ultimii ani, afişarea fluorescentă
a fost aplicată la aparatura numerică
(inclusiv ceasuri de masă, calcula¬
toare de buzunar etc.) sub forma re¬
prezentată în figura 60. într-un tub
plat de sticlă (vidat) se găsesc un fi¬
lament liniar, un set de grile meta¬
lice (site fine, practic transparente)
şi mai multe ansambluri de cîte 7
segmente ce pot afişa cifrele. Fie¬
care segment, format din material
fluorescent, poate fi conectat indivi¬
dual la tensiune pozitivă şi devine
astfel luminos. Din segmente se for¬
mează o cifră, apoi în momentul ur¬
mător se afişează cifra alăturată prin
activarea electrodului-grilă (ciclul se
repetă de mai multe ori într-o se¬
cundă). Alimentarea filamentului
(încălzit fără a fi incandescent, pen¬
tru a nu deranja vizibilitatea) se face
la 3-5 V, iar anodul necesită circa 50
V, tensiune obţinută de obicei
printr-un mic convertizor tranzistori¬
zat. Consumul total este puţin mai
redus decît în cazul LED-uriîor, iar
vizibilitatea este comparabilă cu a
acestora. Se folosesc de ■ preferinţă
placă
luminofor
•foton I -4__2
(lumină)! 2 ^
cu'ei filament
« ^__
59| c suport
H segmente
(luminofor)|
luminofori cu emisie în verde, zonă
spectrală unde ochiul uman are senr
sibilitatea maximă.
în sfîrşit, o altă formă de afişaj
fluorescent cu segmente, permiţînd
vizualizarea foarte intuitivă a unui
semnal electric, este prezentată în
figura 61. Sînt 100 de segmente v su-
prapuse, a căror aprindere este co¬
mandată de un montaj care digitali-
zează semnalul electric. Se afişează
o suprafaţă luminoasă a cărei înăl¬
ţime este proporţională cu semnalul
şi totodată poate fi citită cu precizie
bună (1%).
Tubul catodic este un dispozitiv
care permite afişarea pe ecran, prin
emisie de lumină, a imaginilor, gra¬
ficelor şi caracterelor alfanumerice.
Denumirea este o prescurtare de la
„tub cu raze catodice", sau, mai co¬
rect, tub a cărui funcţionare se ba¬
zează pe efectele, electronilor emişi
de un catod. Un exemplu de tub ca¬
todic este tubul cinescop (pentru
prezentarea imaginilor în mişcare),
înţîlnit la toate televizoarele actuale.
în figura 62- este dată o secţiune
printr-un tub catodic. El are un înve¬
liş de sticlă ce serveşte ca suport
pentru electrozi şi izolează spaţiul
interior (vidat) faţă de atmosferă. Un
aşa-numit „tun electronic", ce cu¬
prinde un filament, un catod, o grilă,
lentile electrostatice şi un anod,
produce electroni, pe care îi accele»
rează şi îi concentrează într-un fas¬
cicul fin ce este îndreptat spre su¬
prafaţa ecranului. Un sistem de de-
flexie (electrostatic ca în desen, sau
ia dimensiuni mari ale tubului, elec¬
tromagnetic) orientează fasciculul în
punctul dorit pe ecran. Cea mai
frecventă este deflexia în coordo¬
nate rectangulare, dar se foloseşte
şi cea în coordonate polare. Ecranul
este un strat de luminofor aflat pe
faţa interioară a peretelui
— aproape plan — al tubului. în lo¬
cul unde fasciculul electronic „bom¬
bardează" ecranul, luminoforul este
excitat şi emite lumină. Un observa¬
tor aflat în afară vede prin sticlă un
punct luminos (spot). Prin deplasa¬
rea spotului pe suprafaţa ecranului
şi prin variaţia intensităţii fasciculu¬
lui se obţin diverse străluciri ale
punctelor şi se produc — prin con¬
trast de iluminare sau de culoare —
imagini, grafice ori alte simboluri.
Poziţia şi strălucirea spotului sînt
comandate prin semnale electrice
(tensiuni sau curenţi) aplicate siste¬
mului de deflexie şi respectiv grilei.
în tuburile pentru osciloscop se
foloseşte adesea „postaccelerarea"
pentru a creşte sensibilitatea defle-
xiei. Fasciculul electronic suferă ac¬
ţiunea sistemului de deflexie într-o
porţiune a traseului aflată în ime¬
diata apropiere a tunului, unde vi¬
teza electronilor este redusă şi ei
sînt uşor deviaţi de cîmpuri slabe.
Urmează apoi ^o accelerare supli¬
mentară, la cîţfva kilovolţi sau zeci
de kilovolţi, care transferă electroni¬
lor o energie suficientă pentru a
produce străluciri mari ale ecranu¬
lui.
Multe tuburi catodice au „ecran
aluminizat", adică un strat de alumi¬
niu, gros de cîteva zecimi de micron
(deci transparent pentru electronii
acceleraţi la tensiuni suficient de
mari), care este depus peste lumino¬
for, pe partea interioară. El împie¬
dică pătrunderea luminii emise spre
interior (îmbunătăţeşte contrastul) şi
o reflectă către exterior (creşte efi¬
cienţa luminoasă).
Luminoforul se caracterizează
prin „persistenţă" şi „culoare". Per¬
sistenţa (sau remanenţa) este timpul
cît durează emisia de lumină după
ce a- încetat excitarea cu electroni
acceleraţi. Există luminofori cu per¬
sistenţă mare (secunde sau minute)
pentru unele aplicaţii medicale, mi¬
croscopie electronică, radar etc. Mai
frecvent sînt utilizaţi cei cu persis¬
tenţă mică (sutimi de secundă) pen¬
tru ’ televiziune, osciloscoape ş.a.
EH
m
Culoarea luminii emise es:.e '
ţie de natura luminoforuluî ş
substanţele „activatoare" apă
acestuia. Se întîlnesc verfele
uneori, galbenul pentru imagini
tinate operatorilor, deoarece s(
bilitatea ochiului este mare f
aceste culori. Cînd trebuie foto
fiat ecranul, se preferă albaştri
violetul, pentru care_ emulsia f
este mai sensibiiâ. în televiziu
alb-negru, din motive estetice se
losesc amestecuri de luminofori
emit culori complementare d
senzaţia de lumină albă. în TV cc
se utilizează luminofori ce prod
culorile verde, roşu şi albastru, pr
excitarea lor în proporţii diferite c
ţinîndu-se toată gama coioristi
necesară.
O aplicaţie largă îşi găsesc tut
rile catodice în aparatura de calcu
unde prezentarea literelor, cifrei
desenelor şi altor simboluri se fai
adesea pe ecranul suficient de m
al unui asemenea dispozitiv.
O metodă relativ simplă de scrie
a caracterelor alfanumerice
ecran constă în utilizarea aşa-nut
tului „tipar de liniuţe". Un bioc elec
tronic cu memorie comandă, la an
mite intervale de timp, intensificar
spotului ce execută un baleiaj obiş
nult (linii şi cadre, ca în TV). Astf
din liniuţe se pot scrie datele nec
sare (fig. 63), eventual suprapu.
peste o imagine.
Alte metode renunţă la baleiajul
cu linii. Spotul este adus în loc
unde trebuie afişat caracterul şi apoi
execută o mişcare de „scriere"
acestuia, din linii drepte (fig. 64) c
drepte combinate cu arce (fig. 65)
comandat de un bloc electronii
special.
S-au creat tuburi speciale pentr
afişarea caracterelor grafice (tubu
caractron), ce conţin în interior m
triţă, constituită di’ntr-o placă meta¬
lică în care sînt decupate literele, c
frele şi simbolurile ce trebuie afişate!
(fig. 66). Fasciculul este deflect
mai întîi în aşa fel încît să trea
prin „gaura" respectivă, unde ia pro¬
filul caracterului dorit. Apoi este d
flectat la locul necesar pe ecra
unde caracterul, uşor mărit, este afi¬
şat. în acest mod, succesiv, se
„scrie" toată suprafaţa ecranului.
Pentru a înlătura inconvenientul
unei matriţe fixe, s-au realizat tuburi
speciale, cu matriţă optică ampla¬
sată în exterior. Imaginea unei plăci
foto — pe care sînt înregistrate ca¬
racterele dorite de utilizator — este
proiectată pe un fotocatod al tubulu
şi serveşte la modelarea corespun¬
zătoare a fasciculului electronic.
Menţionăm că există posibilitate
memorării imaginilor sau datelor de
pe ecran (tuburi cu memorie), astfel
că scrierea se face o singură data ş
persistă apoi timp îndelungat.
De asemenea, prin intermediul tu¬
bului catodic operatorul poate „con
versa" cu calculatorul, în sensul c
poate indica pe ecran (cu un
„creion" special) un anumit punct
unde trebuie făcută o corectură, c
pildă, iar calculatorul identifică ş
memorează acest punct. „Creionu
conţine o fotodiodă care sesizează
momentul în care spotul ajunge în
punctul respectiv (se intensifică I
mina) şi, prin măsurarea decalajulu
de timp faţă de începerea baleiajulu
pe cadru, se determină care este
punctul atins de operator.
Un plus de informaţii îl poate reda
tubul catodic color. Schema unui tip
răspîndit de., „cinescop color (cu
mască perforată) este dată simplifi
cat în figura 67. Trei tunuri eiectro
nice produc tot atîtea fascicule car
deflectate împreună, converg într-o
perforaţie a unei măşti metalice şi
apoi lovesc ecranul în trei puncte
foarte apropiate (vezi detaliu! din fi¬
gura 68). Acolo se găseste un triplet
de, puncte de luminofor, astfel aşi
zate încît unul din fa&cicuie cade pe
Juminoforui cu emisie în verde, altul
rn roşu şi a! treilea în albastru.
Ochiui percepe de la distanţă com¬
binaţia celor trei culori, care, în
funcţie de intensităţile celor trei fas¬
cicule, poate da senzaţia oricărei
nuanţe coloristfce din spectru. Difi-
TEHNIUM !
1
balon _
(sticlă sau metal) 7^-^,
£== ==_ 5 i s
RBFD
t r Li H
EFGH
1 2 2 k
1 EGH
63
54
fiBCD
EFGH
123
65
X-A
zF7 T
21 -
66
matritâ
tunuri
mască -
perforată'
67
triplet
de spoturi
cultăţile sînî legate de construcţia
măştii metalice (cu circa 500 000 de
perforaţii) si depunerea unui număr
de trei ori mai mare de puncte de
luminofor. Operaţiile se fac prin fo-
togravură. întreg sistemul de elec¬
trozi trebuie să fie foarte rigid pâo-
tru a nu da aberaţii cromatice la în¬
călzire sau şocuri mecanice.
Ne oprim aici cu incursiunea în
domeniul dispozitivelor pentru vizu¬
alizarea semnalelor electrice. Desi¬
gur, nu am epuizat toate sistemele,
folosite şi menţionăm ca exemple
nediscutate: cristalele lichide, mij¬
loacele de copiere electrostatică (tip
xerox), tuburile catodice cu memo¬
rie, convertoarele electrooptice, sis¬
temele TV pentru proiecţie pe
ecrane mari (unele folosind laserul).
i K 4
INI. TURTUREAIMU
Circuitul integrat liniar 555 este
un temporizator cu cele mai diverse
aplicaţii. A intrat în producţia de se¬
rie la I.P.R.S.—Băneasa cu indicati¬
vul /3E555-N în capsulă de plastic cu
8 terminale în două şiruri (DIL- 8 ) şi
/3E555-H în capsulă metalică (TO-
99). Firmele străine produc circuitul
555 cu preambulul de litere codifi¬
cate caracteristice producătorului
(LM, MC, NE etc.).
Montajele realizate cu acest circuit
se caracterizează prin simplitate, pre¬
cizie şi piese auxiliare aferente reduse
ca număr.
Schema de principiu a unui genera¬
tor de semnale dreptunghiulare folo¬
sind ca oscilator circuitul integrat 555
este dată în figura 1. Condensatorul C
se încarcă prin rezistenţele şi Rb de
la sursa de alimentare (Vcc). Tensiu¬
nea pe condensatorul C oscilează între
+ Vcc/3 şi % + 2Vcc/3. Perioada osci¬
laţiei este T = 0,69 • (R^ + 2R fi ) • C.
Descărcarea periodică a condensato¬
rului se face prin rezistenţa R fl şi tran¬
zistorul de- descărcare din interiorul
circuitului integrat.
Realizarea unei scheme practice de
generator de semnale dreptunghiulare
este redată în figura 2. Se remarcă
identităţile cu schema din .figura 1 .
Astfel, R/i = 1 kft, iar Rb se selectează
cu ajutorul comutatorului rotativ
Kia — Kib, valorile fiind de 3,3 Mft —
330 kn - 33 kft.
Prin această alegere se obţine un
semnal a cărui frecvenţă creşte sau
scade de zece ori în raport de poziţia
selectată de comutatorul rotativ K 2 .
Condensatoarele trebuie să fie de
calitate bună (cele de valori mici cu po.-
listiren sau mică, iar de la 1 juF în sus cu
tantal). Condensatorul de 1 000 fiF nu se
recomandă întrucît această valoare nu se
fabrică cu tantal, iar electroliticele obiş¬
nuite au curenţi de fugă destul de mari la
această valoare. Piesele componente no¬
tate cu asterisc se vor folosi numai în ra¬
port de cerinţe. • Indicatorii! cu LED
(roşu) nu este obligatoriu; el este însă util
pentru controlul funcţionării monta¬
jului.
Aparatul se pune în funcţiune cu
ajutorul comutatorului K 3 , sau pentru
intervale scurte prin butonul K 4 .-
Comutatorul poate funcţiona folo¬
sind ca generator de tact un circuit
basculant astabil independent. în acest
caz afişarea semnalelor se face ca la un
comutator electronic obişnuit, prin
puncte succesive. în plus, se limitează
frecvenţa maximă a semnalelor de
analizat, pierzind eventualele detalii la
regimuri tranzitorii rapide. Cele pre¬
zentate pînă aici indică o funcţionare
prin afişarea în permanenţă a celor trei
semnale.
în cazul în care dorim să urmărim
propagarea unui semnal într-un mon¬
taj, amplificator de exemplu, ar fi util
ca pe ecranul osciloscopului să fie
afişate permanent semnalul de refe¬
rinţă şi, prin alternare, semnalele din
diferite puncte ale montajului.
Comutatorul prezentat permite func¬
ţionarea automată în acest regim. Pentru
aceasta schema a fost completată cu un
circuit basculant astabil cu perioada de
repetiţie de 4 —5 secunde şj patru comu¬
tatoare.
Această completare face posibilă
alegerea oricărui semnal ca semnal de
referinţă şi afişarea alternativă, timp
de 4—5 secunde, a celorlalte două.
Funcţionarea este prezentată în cele
ce urmează.
a) Comutatorul K 4 se trece pe po¬
ziţia 1, pregătind comanda porţilor Si,
S 2 , S 3 . Comutatorul Ki se trece pe po¬
ziţia 1 . în acest caz poarta Si va func¬
ţiona normal, iar cele două porţi-S 2 şi
S 3 vor fi blocate, pe rînd, timp de
4—5 secunde. Semnalul de referinţă
este, în acest caz, cel aplicat amplifica¬
torului Ai.
b) Comutatorul K» pe poziţia „1“, Ki
pe poziţia „0“, iar K 2 pe poziţia „1“. în
acest caz poarta S 2 va funcţiona nor¬
mal, iar celelalte două porţi Si şi S 3 vor
fi blocate, pe rînd, timp de 4—5 se¬
cunde. Semnalul de referinţă va fi cel
aplicat amplificatorului A 2 .
c) Comutatorul K 4 pe poziţia „1“, Ki,
Ki pe poziţia „0“, iar K 3 pe poziţia „ 1 “.
Ca urmare, poarta ,S 3 va funcţiona
normal, iar porţile Si şi S 2 vor fi blo¬
cate alternativ cîte 4—5 secunde. Sem¬
nalul de referinţă va fi de această dată
cel aplicat amplificatorului A 3 ,
Anularea acestor regimuri se poate
face simplu, prin trecerea comutatoru¬
lui K 4 pe poziţia „ 0 “, cînd aparatul
permite afişarea din nou a celor trei
semnale în permanenţă.
Acest comutator a fost conceput cu
componente discrete. El însă se poate
uşor realiza şi cu circuite integrate.
Tensiunea de alimentare este de 9 V.
Alimentarea se poate face de la un ali¬
mentator separat, din osciloscop sau
de la baterii.
Se recomandă realizarea comutato¬
rului pe circuit imprimat şi introduce¬
rea acestuia într-o carcasă (cutie). Pe
panoul cutiei se vor monta bornele de
intrare şi ieşire, borna pentru impuls
de tact (dacă *se foloseşte un multivi-
brator independent, borna nu mai este
necesară), potenţiometrele de pe in¬
trările celor trei amplificatoare, comu¬
tatoarele Ki, Kţ, Kj, K 4 , bornele pen¬
tru alimentarea cu energie a montaju¬
lui (se poate folosi o sursă încorpo¬
rată), precum şi un buton de cuplare la
sursa de alimentare.
Schema de principiu este redată în
figura 2.
LISTA DE PIESE
Rezistoare:
Ri = R 2 = 1 kfl; Rj = R 4 = 10 kfl;
Rs = R ft = 33 kfl; R 7 = 1,6 kfl; R g =
= 1 kfl; R 9 = 39- kfl; R,,, = R n =
= 1,8 kft; R12 = Rn = 8,2 kft; R u =
= 1,2 kft; Ris = 39 kft; R l( , = i kft;
Rn = 68 kft; Ris = 47 kft; R„ =
= 10 kft; R 2 o = 3,3 kft; R,, = ! kft;
R22 = 39 kft; P, = 250 kft; P 2 = 0,5 Mft.
Condensatoare:
C, = C 2 = C, = 4,7 nF; C 4 = C< =
= 100 juF/12 V; C 6 = C 7 = 68 nF.
Diode:
Toate de tip F 107 sau echivalente.
Tranzistoare:
Tj, T 2 , T 3 , T 4 , T s , Tb, T s =BC 107, BC 171;
T? = oricare din seria BF (BF 214).
Punţi redresoare echivalente
B 35 C 800
1 PM 05
B 35 C 2000
3 PM 05
B 35 C 3200
3 PM 05
B 40 C 500
3 PM 05
B 40 C 600
3 PM 05
B 40 C 800
1 PM 05
B 40 C 1000
1 PM 05
B 40 C 1500
3 PM 05
B 40 C 1500/1000 SI
3 PM 05
B 40 C 2000/1500 Sj
3 PM 05
B 40 C 3200/2000 SI
3 PM 05
B 40 C 3200/2200 Si
3 PM 05
B 40 C 3200/2200
3 PM 05
B 60 C 800 SI
1 PM 1
B 60 C 1000 SI
1 PM 1
B 70 C 800
1 PM 1
B 70 C 2000
3 PM 1
B 70 C 3200
3 PM 1
B 80 C 500
1 PM 1
B 80 C 600
3 PM 1
B 80 C 800
1 PM 1
B 80 C 800 SI
1 PM 2
B 80 C 1000
1 PM 1
B 80 C 1500
3 PM 1
B 80 C 1500/1000 SI
3 PM 1
B 80 C 2000/1500 SI
3 PM T
B 80 C 3200/2200
3 PM 1
B 80 C 3200/2000 SI
3 PM 1
TEHNIUM 2/1982
17
PUNCT,
IM,
I FATĂ
!ng. V. CĂLINESCU
Realizarea şi analizarea unei fotografii ne sînt facilitate de cunoaşterea
unei sume de reguli compoziţionale, reguli de esenţă estetică, reguli bazate
pe mecanisme de percepţie şi psihologie umană.’
Intenţia autorului constă în a analiza succint elementele discrete şi an¬
samblul creat de ele în cadrul imaginilor fotografice. Cititorul va înţelege că
este vorba de o simplă introducere în estetica fotografică, un abecedar res-
trîns, care, asociat cunoştinţelor de ordin tehnic, va contribui ia realizarea
fotografiilor reuşite din colecţia personală şi poate a unor lucrări de artă fo¬
tografică.
Imaginea, fotografică în cazul
nostru, este, un ansamblu complex
alcătuit dintr-o serie de elemente
discrete, primare (puncte, linii, con¬
tururi, suprafeţe, volume, variaţii de
culoare, lumină şi întuneric) care
conţine un mesaj adresat simţurilor,
imaginaţiei, psihicului uman.
Fie că este vorba de o simplă re¬
dare a realităţii, fie că este o repre¬
zentare elaborată, imaginea fotogra¬
fică trebuie să reprezintă’ un întreg
capabil de a transmite o informaţie
sau un mesaj artistic în mod clar şi
complet. Modul în care elementele
primare alcătuiesc imaginea poate
ajuta sau îngreuna transmiterea că¬
tre privitor a ideii sau a semnificaţiei
dorite. Modalitatea de asamblare a
elementelor primare, în virtutea unor
reguli şi principii estetice, reprezintă
compoziţia imaginii.
Rezolvarea compoziţională a ima¬
ginii este aproape întotdeauna fac¬
torul decisiv care conferă valoare
sau nonvaioare unei lucrări, în speţă
fotografiei. Privitorul unei fotografii
asimilează imaginea dată printr-un
proces compus din trei faze: per¬
cepţia fizică, analiza intelectuală şi
percepţia psihică. Desigur, această
succesiune este valabilă în general
pentru orice lucrare de artă, dife¬
renţa constînd în modul perceperii
fizice.
Perceperea fizică se realizează
prin intermediul simţurilor suscepti-
bilizate de lucrarea de artă, în cazul
fotografiei de văz sau de văz şi auz
dacă este vorba de o proiecţie sono¬
rizată de diapozitive sau de un film.
Prin percepţia fizică se preiau date
cumulate privind conţinutul imaginii,
aspectul exterior (prezentarea lucră¬
rii), tehnica folosită.
Procesul intelectual preia datele
percepute anterior şi le analizează,
constituind mintal mesajul lucrării în
ansamblu. Scopul acestui proces
este înţelegerea lucrării de arta, în¬
ţelegere la care concură spirituT
nostru critic.
în urma sumării percepţiei fizice şi
analizei mintale, privitorul îşi for¬
mează o impresie estetică la care
concură tehnica de realizare a lu¬
crării, modul de prezentare, bagaju!
cultural personal, simţul critic, mo¬
dul personal de ierarhizare valorică
etc.
Asimilarea mesajului lucrării de
artă se încheie prin percepţia sa psi¬
hică, respectiv prin apariţia unor le¬
gături sufleteşti, a unor sentimente.
Uzual ne referim la emoţia artistică
provocată de lucrarea de artă.
Referindu-ne strict la lucrările fo¬
tografice, vom prezenta pe scurt
factorii de bază care contribuie ia
formarea impresiei estetice. Este
vorba de subiectul lucrării, realiza¬
rea tehnică, prezentarea şi titlul lu¬
crării.
Subiectul reprezintă elementul'de
fond al lucrării, fiind în esenţă pur¬
tătorul mesajului dorit de artistul fo¬
tograf. Subiectul este de dorit origi¬
nal pentru ca impactul cu ochiul pri¬
vitorului să fie surprinzător. Subiec¬
tul trebuie bine pus în evidenţă prin
izolarea sa în context artistic de res¬
tul elementelor din imagine. Un su¬
biect simplu este totdeauna prefera¬
bil unuia complicat deoarece înţele¬
gerea sa se face rapid şi procesul
emoţional se declanşează direct.
Compoziţia imaginii trebuie să fie
astfel făcută încît redarea subiectu¬
lui să rezulte dintr-un tot unitar.
Lipsa de unitate a compoziţiei defa~*
vorizează subiectul.
Realizarea tehnică este latura de¬
pendentă de nivelul mijloacelor şi
procedeelor folosite, pe de o parte,
şi de acurateţea de care a dat do¬
vadă fotograful în utilizarea acestor
mijloace şi procedee, pe de altă
parte. Tehnica fotografică actuală se
caracterizează prin varietate, preci¬
zie, flexibilitate, calităţi care susţin
fotograful în cele mai diverse situaţii
de lucru.
Prezentarea este de extremă im¬
portanţă, ea putînd duce ia creşte¬
rea valorii unei lucrări fotografice
sau, dimpotrivă, la diminuarea ei.
Felul hîrtiei unei fotografii, formatul,
încadrarea, caşerajul, rama, ecranul
de proiecţie, iată o serie de ele¬
mente care contribuie esenţial la
prezentarea lucrărilor fotografice.
Titlul este un element conex al lu¬
crării care contribuie la înţelegerea
mesajului dorit de autor. Desigur că
un titlu plat şi care nu contribuie cu
nimic la procesul de înţelegere nu
reprezintă o contribuţie reală în es¬
tetica fotografiei sau diapozitivului
privit. Sînt cazuri, în speţă în foto¬
grafia abstractă sau cea documen¬
tară, cînd titlul este indispensabil
pentru înţelegerea corectă a lucrării.
înainte de a trece la analizarea ce¬
lor mai simple elemente discrete ale
imaginii, să luăm în considerare mo¬
dul în care ochiul uman percepe
imaginile, fără a fi vorba de con¬
strucţia şi proprietăţile ochiului ca
aparat optic.
Ochiul percepe întîi contururile,
elementele de desen, apoi volumele,
suprafeţele, culorile şi montarea lor.
Anaiiza imaginii aflate pe retină nu
se face simultan pe întreaga supra¬
faţă. Există o succesiune de puncte
pe care se concentrează atenţia,
puncte numite de atracţie. Parcur¬
gerea lor şi percepţia corectă a
obiectului vizualizat depind atît de
starea de sănătate a ochiului şi a
sistemului nervos, cît şi de expe¬
rienţă, educaţia vizuală, sensibilita¬
tea şi afectivitatea persoanei.
Ordinea parcurgerii imaginii prin
punctele sale de atracţie este deter¬
minată de compoziţie. 'Secretul unei
lucrări reuşite constă şi în ştiinţa
compoziţiei astfel realizate încît
punctele de atracţie compoziţională
să corespundă unei traiectorii a miş¬
cării ochiului cît mai naturală. Mesa¬
jul lucrării fotografice va fi cu atît
mai repede şi uşor perceput cu cît
compoziţia poate să ofere ochiului
eiementeie discrete ale subiectului
într-o ordine apropiată de modul fi¬
resc ai explorării vederii.
Fotograful va trebui sa stăpî-
nească modul în care elementele
discrete a!e imaginii sînt percepute
pe plan psihologic în concordanţă
cu o serie de reguli de bază privind
proporţiile, ritmul, asamblarea su¬
prafeţelor distincte, îmbinarea culo¬
rilor etc.
Eiementul discret de bază este
punctul. O înşiruire de puncte alcă¬
tuieşte o linie. O linie închisă alcătu¬
ieşte un contur, iar un contur în¬
chide c suprafaţă. Un ansamblu de
suprafeţe alcătuieşte un volum.
Perceperea diferitelor obiecte sau
părţi din imagine nu se face în mod
izolat, ci în ansamblu! dat. Apar ast¬
fel fenomene de interacţiune care
sînt exprimate de aşa-zise forţe psi¬
hologice, forţa avînd un profund ca¬
racter dinamic. Aceste forţe conferă
pe plan psihologic starea de ten¬
siune sau de echilibru a unei ima¬
gini. O imagine piină de tensiune nu
este totdeauna purtătoarea unui me¬
saj artistic, tensiunile putînd fi greu
definite, disparate. Compensarea
forţelor psihologice duce la o ima¬
gine echilibrată, armonioasă, mult
mai propice transmiterii unui mesaj
artistic,
Interacţiunea părţilor imaginii
poate duce ia percepţii diferite de
realitate, percepţii datorate dinamis¬
mului forţeior psihologice. în figu¬
rile 1 şi 2 se află două iinii paralele
şi egale, interacţionate cu un sistem
de linii radiale. Eie apar inegale în
figura 1, dar prin rotirea întregului
ansambiu devin egale. Se observă
totodată că eie apar mai distanţate
în zona centrală. Toate aceste
efecte se datorează forţelor psiholo¬
gice.
PunctuS reprezintă mai mult. decit
o componentă de bază în formarea
unei imagini. Luat de sine stătător,
el indică o poziţie, devine un centru
de polarizare a atenţiei. Punctul din
figura 3 concentrează întreaga su¬
prafaţă a imaginii. Două puncte (fi¬
gura 4) redau spaţiului înconjurător
o parte din energia concentrata de
un unic punct, dar în acelaşi timp
potenţează o direcţie în cîmpul ima¬
gine. Mai multe puncte conferă spa¬
ţiului din jur şi mai multă personali¬
tate, diminuîndu-se importanţa dis¬
tanţei dintre eie şi pierzîndu-se su¬
gestia’ de direcţie.
Gruparea de puncte (figura 5), si-'
milare sau nu, formează zone de
acumulare tensională, şugerînd su¬
prafeţe energetice care atrag atenţia
privirii.
Linia poate fi dreaptă, curbă,
frîntă, continuă, întreruptă; ea poate
avea grosimi diferite.
Liniile sugerează unele.senti¬
mente. Astfel, o linie dreaptă în¬
seamnă stabilitate, demnitate dacă
este continuă, dacă este frîntă poate
transmite o stare emoţională, dacă
este groasă, poate sugera curaj şi
forţă.
Liniile, verticale dau senzaţia de
18
TEHMfUM 2/1982
înălţime şi zvelteţe,, inducînd în pri¬
vire’ senzaţia gravităţii.
Liniile orizontale sugerează pla-
neitate, echilibru, dînd senzaţia de
calm.
Utilizarea exagerată a unuia din
cele două feluri de linii duce la mo¬
notonie şi oboseşte ochiul. îmbina¬
rea celor două feluri de linii în ace¬
eaşi imagine contribuie la formarea
unei senzaţii de echilibru.
Liniile oblice sînt dinamice, con¬
feră privirii direcţie şi energie de
mişcare, lată cum, plecînd de la
echilibrul dat- de cele două linii per¬
pendiculare din figura 6, se obţine o
senzaţie' de tensiune transformînd
verticala într-o oblică (figura 7). în
funcţie, de înclinare şi sens, liniile
oblice sugerează ascensiunea, efor¬
tul sau, dimpotrivă, coborîrea, pră¬
buşirea.
Liniile curbe au cu totul alte sem¬
nificaţii. Ele dau imaginii flexibili¬
tate, graţie.
Liniile curbe limitîhd o concavitate
au un, caracter vesel, spre deosebire
de cele convexe, care sugerează
tristeţea. în acest sens vom aminti
clasicele măşti, simboluri ale artelor
scenice, care redau bucuria şi triste¬
ţea prin modificarea curburii buzelor
şi liniei ochilor.
Liniile curbate pe verticală şi lini¬
ile spirale sugerează instabilitate,
rostogolire.
Liniile curbe combinate cu linii
drepte verticale şi orizontale sînt ac¬
centuate, caracterul lor curb deve¬
nind mai evident.
Liniile curbe repetate dau senzaţia
de propagare, de mişcare.
Figura 8 redă cîteva linii curbe
simple.
Liniile frînte, în funcţie de lungi¬
mea lor şi unghiul de frîngere, pot
exprima energie, forţă, dar şi nesi¬
guranţă, nervozitate. Figura 9 redă
cîteva exemple de linii frînte.
Figura 10 reprezintă două succe¬
siuni de linii, orizontale şi respectiv
verticale, care prin alternanţa şi va¬
riaţiile de lungime şi grosime suge¬
rează ritm şi dau o senzaţie de ar¬
monie, fără ca prezenţa altor ele¬
mente să fie necesară.
Liniile, fie închise, fie deschise,
vor delimita în planul imaginii su¬
prafeţe de forme, mărimi şi culori
diferite.
Suprafeţele, la rîndul lor, inflGen-
ţează efectul estetic al imaginii în
funcţie de o serie de caracteristici.
Suprafeţele luminoase insuflă „li¬
nişte, calm, bună dispoziţie. Opus;
suprafeţele întunecate dau o senza¬
ţie de gravitate, de nelinişte, de tris¬
teţe sau chiar de pericol.
Suprafeţele mari sînt statice, su-
gerînd monotonie şi influenţează
psihicul puternic, în funcţie de cu¬
loare. 'Suprafeţele mici dau viaţă
imaginilor, sugerează varietate şi, în
funcţie de culori, exprimă mişcare,,
influenţînd în mod plăcut ochiul. O
imagine alcătuită însă din prea
multe suprafeţe mici şi similare ca
formă poate duce la monotonie şi
devine neinteresantă.
Forma suprafeţelor are un rol im¬
portant. Astfel, o suprafaţă rectan¬
gulară aşezată cu partea mare în jos
va sugera stabilitate şi soliditate. O
suprafaţă triunghiulară va fi stabilă
doar aşezată cu baza în jos; aşezată
cu vîrful în jos, va da senzaţia de
răsturnare, de rostogolire.
Despre volume ne vom limita a
spune că redarea lor este o ches¬
tiune de suprafeţe în pian, senzaţia
de spaţiu depinzînd în principiu de
jocul lumină-umbră.
manei
unanim
Un accesoriu extrem de util al
aparatelor fotografice de tip mono-
reflex este vizorul unghiular. El se
foloseşte la fotografierea unor su¬
biecte care presupun dificultăţi sau
chiar imposibilitatea apropierii
capului de vizorul aparatului foto¬
grafic. Exemplul tipic îl constituie
fotografierea de la nivelul solului.
Totodată, vizorul unghiular utilizat
în tehnica fotografierii prin micros¬
cop, precum şi în tehnica*de fotore-
producere permite o vizare comodă,
evitînd oboseala rapidă a ochiului şi
corpului care trebuie să stea aplecat
peste aparat. De obicei, vizorul
poate fi rotit faţă de ocularul iniţial,
vizarea făcîndu-se sub diferite un¬
ghiuri faţă de aparatul fotografic
(într-un plan paralel cu cel al imagi¬
nii). Imaginea vizată este similară cu
cea obtenabilă la o vizare directă, fi¬
ind redresată sus-jos şi stîn-
ga-dreapta.
De obicei, vizoarele unghiulare
dispun de un dispozitiv de reglare
dioptrică (1) într-o plajă medie de
± 6 dioptrii, permiţîndu-se astfel o
adaptare comodă în cazul persoane¬
lor cu deficienţe de vedere. O apă¬
rătoare (2, fig. 1) previne pătrunde-
C. VASILE
rea de lumină parazitară din mediul
înconjurător.
Figura 2 prezintă vizorul montat
pe un aparat fotografic „PLC 2 Pen-'
tacon“, iar în figura 3 se exemplifică
folosirea vizorului în tehnica micro-
fotografierii.
Tuburile sovietice care echipează
lămpile electronice ce se găsesc la
noi în ţară sînt din familia IFK. Cifra
care urmează indică puterea. Pentru
IFK 40, 60, 120, tensiunea de lucru
este de ordinui 300—500 V.
înlocuirea tubului dintr-un montaj
se poate face dacă tensiunea de lu-
Numeroşi cititori, realizatori ai
montajelor de lămpi fulger electro¬
nice, şi-au exprimat dorinţa de a cu¬
noaşte principalele caracteristici ale
tuburilor cu descărcare în xenon in¬
dicate în scheme.
Redăm mai jos familia tuburilor
XB de producţie R.D.G.
cru este în plaja dată şi dacă
puterea este similară sau eventual
uşor superioară.
Desigur, dimensiunile tubului pot
împiedica o eventuală înlocuire dacă
nu există spaţiul necesar în reflecto¬
rul lămpii sau dacă forma este com¬
plet diferită.
Dominantă albăstruie necorectabilă
1. Debalansare, exagerată a negativului, ca urmare a unei developări
greşite.
2. Fotografierea într-un mediu bogat în radiaţii ultraviolete fără filtru
UV.
3. Folosirea hîrtiilor de tip CN pentru negative cu mască.
Remedii:
1. Respectarea riguroasă a schemei de prelucrare.
2. Utilizarea filtrului UV la altitudini mari şi la mare, în orele cînd radia¬
ţiile ultraviolete sînt intense.
3. Utilizarea hîrtiilor pentru filme cu mască (tip MCN).
Dominantă galbenă-portocalie necorectabilă
Apare ca urmare a fotografierii la iumina artificială cu temperatură de
culoare scăzută (2 700—2 800 K), pe unele materiale negative color de cali¬
tate medie.
Remedii:
Folosirea unor filme negative de bună calitate, evitarea surselor de -
mină cu temperatură de culoare scăzută.
Tip
Energia
(Ws)
Lungime
(mm)
Tensiune de
lucru (V)
Forma
XB 82-00
40
72
400-700
•' drept
XB 82—20
40
65
350-500
drept
XB 82—30
35
48
400—600
drept
XB 81—00
150
42
380—500
„U“, fără soclu
i XB 81—62
200
84
360-500
„U“, soclu
tip european
XB 83—00
165
47
350—1 000
inelar
TEHNIUM 2/1982
19
RTER
28-144 MHz
Transverterul este un aparat
auxiliar care schimbă banda de
lucru, permiţînd trecerea în VHF
a semnalelor ISB, USB şi AM şi
are ca element de bază în cazul
de faţă un transceiver pentru
banda de 28-30 MHz.
Schema completă a transver-
terului este prezentată alăturat.
Se pleacă de la un oscilator
pe trioda lui ECF 86 (VI) ce are
la bază un cristal cu cuarţ pe
frecventa de 38,667 MHz
(OVERTQNE 3). Semnalul osci¬
latorului este amplificat de pen-
toda tubului ECF 86 şi apoi apli¬
cat la .intrarea lui V2 (EL 183),
care funcţionează ca triplor de
frecvenţă (38,667 x 3 = 116
MHz). Frecvenţa de 116 MHz
este selectată de L3C1 şi prin
cuplaj cu L4C2 semnalul- ajunge
la intrarea lui V3 (QQE 03/12).
Pe catodul lui V3 soseşte şi
semnal de la ieşirea emiţătorului
pe 28 MHz, deci QQE 03/12 este
în acest caz mixer.
Puterea aplicată la mixare are
valoarea de 5 Wvv. Prin aduna¬
rea celor două semnale' 116
MHz + (28-30)MHz= 144-146
MHz.
Semnalul din banda de 2 m
este selectat de circuitul L5C3 şi
prin L6C4 aplicat pe grila lui V4
(QQE 03/12). Tubul V4 lucrează
în clasa AB1 cu un curent ano-
dic de repaus de 25 mA şi un
curent de vîrf de ordinul a 100
mA în transmisiuni SSB.
Partea de recepţie are la in¬
trare un MOSFET (Q1) ca am¬
plificator VHF, urmat de un etaj
mixer tot cu un MOSFET (Q2).
în mixer (Q2), semnalul oscila¬
torului local este preluat prin
L13 de la înfăşurarea L3.
Semnalele rezultate prin mi¬
xare (28-30 MHz) sînt selectate
de circuitul L12, apoi trimise la
intrarea transceiverului.
Bobinele sînt construite astfel:
Li =15 spire CuEm 05, diame¬
tru 6 mm cu miez de ferită.
L2=12 spire (la fel cu LI).
L3=5 spire CuEm 1, diametrul
interior al bobinei 12 mm, lungi¬
mea bobinei 22 mm, priză me¬
diană.
L4=3 spire CuEm 1, lungimea
bobinei 10 mm, diametru inte¬
rior 12 mm, priză mediană.
L5= 5 spire CuEm 1, diametru
interior 12 mm, lungime 15 mm,
priză mediană.
L6=3 spire (în rest la fel cu
L5).
L7=4 spire CuEm 1, diame¬
tru interior 12 mm, lungime 12
mm, priză mediană.
L8=1 spiră din cupru izolat cu
plastic, diametrul spirei 12 mm,
se plasează la mijlocul lui L7.
L9=4,5 spire CuEm 1, diame¬
tru interior 6 mm, priză la spira
1,5 pentru antenă şi spira 3 pen¬
tru GL.
L10=la fel cu L9, priză la spira
3.
L11=identic cu L10.
L12=15 spire CuEm 05, pe un
suport cu diametrul de 6 mm, cu
miez de ferită.
L13=2 spire CuEm 05, înfăşu¬
rate peste L3.
I.
Trecerea de pe emisie pe r
cepţie şi invers se face cu într
rupătorul notat Inv. cara c
mandă releul şi tensiunea pe
grilele ocran ale tuburilor V3 şi
V4 (în poziţia emisiei).
Ansamblul fiind în-, poziţia „re
cepţie“, se ajustează miezul bo
binei L12 pînă -se aude în difu
zor semnal maxim (zgomot de
fond). La bobina L3 se-cuplează
un undametru şi se ajustează
bobinele LI şi L2 pînă se obţine
semnal maxim pe 116 MHz.
Utilizînd apoi un generator
VHF pe 145 MHz, se acordează
bobinele L9, L10, LII pînă se
obţine un raport semnal/zgomot
optim. Montajul fiind în regim
„emisie", se conectează o an
tenă fictivă la ieşire şi se ajuş
tează C2, C3, C4 şi C5 pînă se
obţine semnal maxim pe sar
cină. Eventual se verifică dacă
maximumul de radiofrecvenţă la
ieşire corespunde unui mini
mum de curent anodic. Acordul
cu antena se verifică cu un un
dametru (pentru cîmp electro
magnetic), ajustînd C6 şi reajus
tînd C5.
După „Le Haut-Parleur“
3AUÎ
f uf ± l V4 V4 *_,
¥1 / ECF86 ^ _ r _jf V2 i EL183 • - Ţ/^ QQE 03/12 I QO£03/12y^\ I
I ^H. (£) - 2 , vjr 4 H *■«* n * 1
J 47k»i |lL_R 7t,F
jî 7 »F I 30 pF
I _u i
H pi cJ ’.wi
1 -r*-— HII--T I
l||--- L ,-|[|----|R F -
BZX6l/C15i 220il
470 jiF I 1W
1»“/ B cî 2 95 f T 2 ™ 0 / (+12V)
I 6,3 V 220U 220kft
V1 V2
mA \Z/0/l50mA
4 ( 7nF^ 4,7nFşj= 4/nF =j» 4,7nF
ife Wffl,
r4'-
a
2x 10«F Ii 2 x 270 V
pWSi If 120mfi
l * SI 2 x BYX10
t 1^--
220k a 220 k H
„,100 (.F iaOOJi §3,511*1
450V flOW feafe. flOWbab. 4 >5GV^
) 0B2 iS) 0Ă2
Noile modele de întrerupătoare
ST pentru circuitele de lumină —
realizate de ÎNTREPRINDEREA DE
APARATAJ ELECTRIC DE INSTA¬
LAŢII TITU — vă aşteaptă în maga¬
zinele de specialitate ale comerţului.
O parte dintre ele le puteţi vedea în
fotografiile alăturate, abstracţie fă-
cînd bineînţeles de gama variată a
culorilor în care se realizează. Ceea
ce nu se vede însă privind fotografi¬
ile este concepţia nouă de realizare
a acestor întrerupătoare, în variantă
multifuncţională, avînd la bază un
modul comun. Ele au fost astfel
proiectate încît prin simple modifi¬
cări de conectare să poată fi utili¬
zate ca întrerupătoare simple, între¬
rupătoare de sonerie, întrerupătoare
cu revenire (pentru automatele de
scară) sau comutatoare.
Noua gamă cuprinde întrerupă¬
toare simple şi duble, ambele cate¬
gorii fiind realizate atît cu butoane
mici, cît şi cu butoane mari (cla-
pete).
Modulul comun încorporează sis¬
temul de basculare, realizat cu re¬
sort lamelar, ceea ce conferă o
funcţionare mai sigură şi, totodată,
un consum redus de metal.
Un avantaj major al noilor modele
de întrerupătoare TI reprezintă mon¬
tarea pe faţă a firelor de la circuitul
de lumină comandat. Veţi înţelege
mai bine acest avantaj atunci cînd
veţi avea de înlocuit un model vechi
de întrerupător la instalaţia electrică
din apartamentul dv. Se ştie că, la
îndoiri repetate, conductoarele in¬
stalaţiei (de regulă din aluminiu)
riscă să se rupă, putînd crea astfel
probleme serioase. Montarea pe faţă
a firelor preîntîmpină aceste îndoiri
repetate, uşurînd totodată operaţia
de înlocuire.
Pentru informaţii suplimentare privind produsele I.A.E.I. si con¬
diţiile de iivrare adresaţi-vă la ÎNTREPRINDEREA DE APARATAJ
ELECTRIC DE INSTALAŢII TITU, str. Gării nr. 79, judeţul Dîmbo¬
viţa, telefon: 14 79 55, telex: 17228.
BCW80
15Q 4 ) [§70Q] 6 )
3CW65
BCW66
800 150 350 5 ) [§358] 5 )
800 150 350 5 ) [§358] 6 )
800 200 1550 §390 |
800 200 1550 Ş390
BCX22
BCX24
BCX41
800 150 350 5 ) [ <358] 6 ) I 100
BCX54
BCX55
BCX56
1000 150 3000 7 ) [30] 6 )
1000 150 3000 7 ) [30] 6 )
1000 150 3000 7 ) [30] 6 )
OCX 70
175 4 ) [§5Q0] 6 ) 250 (>150)
BCX73
BCX74
BCX94
BCY58
BCY5S
BCY65E
izînd pentru T, un tranzistor
16 (TUJ) şi 2N2926 pentru T 2
se poate construi un generator
C, = C 2 = C 4 = 10 nF, prin reglajul
lui R ! se obţine o variaţie a frecven¬
ţei între 100 Hz şi 10 000 Hz cu du¬
rata între 50 şi 500
>înt aplicate
formează un
'ii. Montînd
BCY86
50 | 200 1000 §450
,LE HAUT-PARLEUR
800 150 350 5 ) ( <280j £ ) j >25 0
150 * T150 15C [380]®) i >230
83X45
8SX.46
SSX47
40 7 1000 200 5000 j §200 | >50
60 7 1000 • 200 5000 : §200 1 >50
80 7 1000 ' 200 5000 | §200 j >50
Rin3 ; 9k{l J
Construit pe principiul unui muiti-
vibrator cu tranzistoare complemen¬
tare, montajul este foarte uşor de
construit şi are dimensiuni foarte
mici.
Din potenţiometru se obţine regla¬
rea numărului de impulsuri între 30
şi 240 pe minut.
;tare pr<
alăturat;
necta o doză de picuj
am. 8
,JUGEND UND TECHNIK
o de 1 ist Konstruktor
5/1980
x 3SK51
Transpunerea benzii de 2 m în
banda de 10 m este facilitată de un
montaj adecvat al cărui oscilator lo¬
cal foloseşte un cuarţ de 116 MHz.
Tranzistorul T t este amplificator
de radiofrecvenţă pe 144 MHz, sem¬
nalul de la ieşirea sa fiind aplicat
mixerului T 2 , unde soseşte şi sem¬
nalul de la oscilatorul local.
Din secundarul transformatorului
Tr.1 se culege semnal de 28 MHz.
i. r
iiŞlM „ «
A 1|T J
T 1 1— -
(‘"fiol
8SX62
BSX63
40 5
60 5
3000
3000
200
200
5000
5000
§200
§200
70 (>3Q)
70 (> 30)
2M 2220
60
30 5
800
175
1800
§300
>250
2N 2221
60
30 5
800
175
1800
' §300
>250
2M2221 A
75
40 6
800
175
1800
§300
>250
2M2222
60
| 30 5
800
175
1800
§300
>250
2 N 2222A
75
40 3
800
175
1800
§300
>250
Acest automat constituie o construc¬
ţie electromecanică ce poate fi reali¬
zată, ca divertisment, de orice con¬
structor amator.
CUVINTE ÎNCRUCIŞATE
Prin introducerea în „puşculiţă 11 a
unei monede (25 de bani) se pune în
mişcare un sistem mecanic simplu şi
din „depozit 11 sint scoase mici obiecte
(gumă de mestecat, bomboane etc.).
Odată introdusă moneda, aceasta
acţionează întrerupătorul Sj, care
pune în mişcare motorul. .Acesta ro¬
teşte discul (k), care închide întrerupă¬
torul Saţ Motorul rămîne în funcţiune
chiar dacă S; s-a închis între timp.
După o rotire completă, se întrerupe
Sa, motorul se opreşte. Astfel este pus
în mişcare întregul sistem de pîrghii.
ORIZONTAL: 1) Ciocan de lipit ®
Centimetru, gram, secundă (abr.). 2)
uchid cu multiple întrebuinţări ®
Termen din rezistenţa materialelor.
I) Staţie aeriană. 4) Maşină cu di¬
verse utilizări în agricultură © Nu-
■ mar (abr.). 5) Plantă furajeră ® A
percepe sunete. 6) Plantă erbacee
perenă originară din ţările calde ®
Prelungire protoplasmatică. 7) Prile¬
juieşte o cercetare sistematică. 8)
Pînze freatice ® Păsări de pradă ©
Prima şi ultima dintre litere. 9) Sem¬
nul scăderii © Altă formă pentru
zero. 10) Documente • Instrument
muzical de suflat.
VERTICAL: 1) însuşit ® Metal bun
conducător de electricitate. 2) Ari¬
pioară de comandă la avion ® Pică¬
tură. 3) Fundaţie pentru o şosea sau
cale ferată. 4) Unealtă de prelucrare
prin lovire (pl.) • în duet! 5) Tip de
nor cu înălţimea medie de 500 m. 6)
Fără ambalaj • Stratul superficial al
scoarţei Pămîntului. 7) Minus ® Uni¬
tate de forţă în sistemul CGS. 8) Ve¬
che unitate de lungime ® Cauză,
motiv (înv.) ® în fugă! 9) Elemente
de construcţie ® La telefon. 10) Igie¬
nic, cu microbii îndepărtaţi.
10 X 2.0 I 0
Pentru realizarea automatului avem
nevoie, în primul rînd, de o foaie de
placaj sau planşetă din PAL cu dimen¬
siunile de 360 X 400 mm care se fini¬
sează prin rindeluire şi şlefuire cu hîr-
tie abrazivă. în continuare pregătim
şipcile din esenţă moale, cu o grosime
de 10 mm: 20 X 110 (a), teşită la unul
din capete la 45°; 20 X 250 (b); 20 X 45
(d); 250 X 15 (e); 170 X 10 (Ij, îngustată
pe o lungime de 70 mm la 5 mm; 140 X 25
(g); 110 X 12 ( h): 160 X 10 (i); 90 X 20 (j).
Mai avem nevoie de o şaibă (disc) cu
montarea automatului. Modul de re;
lizare a montajului este dat în figura’ i
cablajul se face pe spatele plăcii c
cui (k) se practică o scobitură. „Depo¬
zitul 11 cu obiecte se montează fixînd pe
placa de bază şipcile (j). Diblurile (m)
ajută la susţinerea tijei de plastic (o).
KR1STA FiLIP
compo-
a putea opri motorul, pe dis-
nente, trecem,
Valorii;
Cu un număr redus de piese, schema
poate fi foarte utilă la reglarea diferite¬
lor montaje construite de dv. Piesele ce
se utilizează vor fi verificate cu atenţie
înainte de a fi montate. Condensatoa¬
rele se aleg pentru o tensiune de lucru
de 250 V, cele din circuitul de înaltă
frecvenţă fiind de preferinţă cu dielec-
tric ceramic.
Transformatorul de audiofrecvenţâ
are un raport de transformare 1 : 3, cu
bobinajul mai mic spre anod. Rezis¬
tenţa în curent continuu a înfăşurări¬
lor trebuie să fie de ordinul sutelor de
ohmi s secţiunea fiind de minimum
1 cm 1 " Schema se alimentează cu ten¬
siune pentru filament corespunzătoare
pentodei folosite (nu pot fi utilizate
pentode de putere), tensiunea anodică
fiind între 125 şi 220 V, filtrată. Dacă
la funcţionare nu apare componenta
de joasă frecvenţă, trebuie inversate
capetele uneia din înfăţişările trans¬
formatorului. Datele constructive ale
bobinelor sînt prezentate în tabel.
zor ieşit din uz puteţi realiza acest r;
diogenerator (de tip heterodină modt
lată) care acoperă benzile de unc
lungi, medii şi scurte. în schemă se fi
loseşte aceeaşi lampă pentru ambe.
oscilatoare (o pentodă de tip 6J1, 6J:
EF80 etc.). între grila unu şi catod :
obţine purtătoarea de înaltă frecvenţi
iar între supresoare şi anod modulaţi
de joasă frecvenţă. Separarea se fac
cu un şoc de radiofrecvenţă S, care :
obţine din bobina de unde lungi a uni
receptor vechi. La nevoie se poate îi
locui şocul cu o rezistenţă de 2 kl
Magnetofonul a fost inventat în 1887 de
profesorul Paul Janet de la Sorbona.
Ochelarii si îngheţata au apărut prima
oară în vremea domniei iui Nero, împăra¬
tul căruia îi piăcea zăpada duice şi care,
fiind miop, privea luptele de gladiatori
printr-un smarald.
Primul ziar din lume a apărut în anul
1191 la Beijing pe hîrtie din fire de bam¬
bus.
Bicicleta este pomenită prima oară în
documente chineze datînd din anui 2300
î.e.n. Prima bicicletă moderna a aparut în
anui 1842 în Anglia, fiind construită
Mac Milian.
Frigiderul a fost inventat în 1867
francezul Charles Teliier din Amiens.
Primele conserve ambalate în cutii rr
taiice apar în Anglia în anul 1810, cc
struite de englezul Dufanty.
în urma cu 100 de ani au apărut, s
egida firmei „Remington" (care fabri
arme şi unelte agricole), primele mas
de scris, realizate de americanul Crisî
pher Sholes.
Recea CQoerir.'- îr paieoar ns
20 78i x Ic 69
.ISTA
ş
V-lâJîIl!
WARCU EUGEN — Tulcea
Mufa pentru înregistrare o conec¬
taţi chiar în punctul de ieşire a dis¬
criminatorului aparatului de radio.
Acelaşi lucru este vaiabil şi pentru
televizor.
Dacă pe magnetofon apare un
proaram radio, trebuie să decuplaţi
intrarea AF cu un condensator de
1 . 3 nF.
in paginile revistei vom trata şi
procedee fotocolor.
CUCERZÂNi OVSDIU — CSuj-Na-
poca
Vă recomandăm să construiţi o
orgă de lumini după o schemă mai
MOGOŞ MARCEL — Buzău
Un alimentator pentru receptorul
„Pescăruş" se poate construi cu un
transformator de sonerie şi o punte
redresoare 1PM05, apoi un grup sta¬
bilizator tranzistor — diodă Zener.
Montaje de acest fel găsiţi în pag.
4—5.
Ş3NCU EUGEN — Botoşani
Am publicat o schema pentru ca-
setofon .în Almanahul Tehnium’82.
8ÂCIU SEVER — Bucureşti .
Nu deţinem schema şi modul de
construcţie a unui emiţător în infra-
sunete.
CIQDÂRU NiCQLÂE — Bucureşti
Dacă doriţi putere audio mai
mare, nu modificaţi aparatul „Bu¬
cur", ci montaţi un amplificator su¬
plimentar.
Schema receptorului „Superson"
nu o deţinem.
CONSTANTIN ION — Costeşti
Construiţi montajul de sesizor aşa
cum a fost publicat; dacă nu deţineţi
piesele componente, alegeţi altă
schemă.
NICOARĂ SILVIU — Oraşul Victoria
După aspect, un tub electronic
este defect dacă zona din dreptul
gheterului este de culoare albă sau
prezintă porţiuni care se dezlipesc
dacă tubul prezintă fisuri sau este
spart.
DRAGHIA MIRCEA — Medgidia
Fiind vorba de o instalaţie indus¬
trială, nu vă putem indica ce modifi¬
cări puteţi face senzorilor. Conduce¬
rea întreprinderii are documentaţia
instalaţiei pe care o puteţi consulta
şi dv.
MARINESCU DAN — Braşov
Ne pare rau, dar nu ne putem pro¬
nunţa asupra unor scheme conce¬
pute după criterii personale sau pre¬
luări modificate întîmplător.
SIMA MIHAI — jud. Dolj
Puteţi construi un miniemiţător
sau radiotelefon numai dacă sînteţi
deţinătorul autorizaţiei de radioama¬
tor’.
POPA OCTAVSAN — Cluj-Napoca
Montaţi un comutator basculant
(de formatul celor de ia lămpiie de ,
birou). Se găseşte la magazinele cu*
produse electrice.
STÂNGI Li ALEX. — Alexandria
Nu aparatul este vinovat că apar
paraziţi de la autovehicule.
Nu deţinem datele constructive
ale capului magnetic „Sony".
FEKETE 1STVÂN — Oradea
La aparatul de radio „Sokol" nu se
poate monta un bloc UUS.
Tubul PL500 este amplificator fi¬
nal în deviaţia pe orizontală (linii).
Pe unele canale inferioare pot fi
recepţionate emisiuni radiodifuzate
în UUS.
PETRESCU FLORIN — Slatina
Solicitaţi un bloc de canale la ma¬
gazinul „Dioda" din Bucureşti, B-dul
1 Mai nr. 126.
ŞUŞORCĂ MÂRIUS — Timişoara
Difuzoare de putere mare şi
bandă largă de frecvenţă, indigene
şi străine, se găsesc în magazinele
de specialitate.
GHEORGHIŢĂ ION - Braşov
Nu ne putem pronunţa asupra
montajelor apărute în alte publicaţii.
BLAGOE RADU — Timişoara
Fiind vorba de un defect de fabri¬
caţie, numai un iaborator poate re-*
media defectul, respectiv echilibra¬
rea gamei de frecvenţe înregistra¬
re-red are.
DRAGHIA MARSUS - Lugoj
Radioclubui Timişoara primeşte
corespondenţa ia P.O. Box 10(, Ti¬
mişoara.
EF 80 si ECC 85 funcţionează pe
144 MHz.
OSZ ZOLTAN - Vatra Dorrsei
Dacă nu aveţi piesei© componente
solicitate de schemă, vă recocnan
dăm să '•enunţaţi. Consultînd colec¬
ţia „Tehnium" veţi găsi şi alte voit-
metre electronice mai moderne.
IRIGA MARIUS - Bucureşti
Nu puteţi înlocui tiristoareie cu
schema oroDusă.
PETRESCU EMIL - Zimnicea
Nu deţinem nici noi chiar toate
schemele.
Fenomenele sesizate reflectă un
anumit defect în etajul final audio.
Vă recomandăm să consultaţi un
specialist (eventual din Bucureşti).
STĂNOIU CRISTIAN - Bucureşti
■BDW 51 şi 52 nu au echivalente
i.P.R.S. Montajul trimis nu îndepli¬
neşte condiţiile de publicare.
MOCA GH. ’ — Arad
Un oscilator pe 172,753867 MHz
se poate construi destul de uşor —
eventual adaptaţi un oscilator de la
receptoarele ce lucrează în banda
de 2 m. Determinarea exactă a Lec-
venţei se face pe un frecvenţmetru
digital la un laborator de metrologie.
Detector de metale „ultrasensibir
nu avem.
PITORODESCHI NICU - Orăştie
Magnetofonul defectîndu-se în
termenul de garanţie, cooperativa
avea obligaţia să-l repare. Dacă
acest lucru a fost refuzat, trebuia să
restituiţi magnetofonul magazinului
de la care a fost cumpărat. Desigi-
lînd aparatul s-a pierdut garanţia.
I.M
MĂINESCU FILIP —
Bucureşti
UNIVERSUM — VTC
23017 este un aparat £
staţionar ce conţine un?,,
receptor şi un caseto-
fon stereo. Radiore¬
ceptorul funcţionează
în UL, UM, US si UUS
(CCIR).
Amplificatorul repro¬
duce semnale din
gama 30—20 000 Hz,
cu o putere de 2x20 W
(sinus) pe sarcina de
4X1.
Alimentarea aparatu¬
lui se face de ia 220 V.
în acest număr pu¬
blicăm schema elec¬
trică a receptorului şi
în numărul viitor
schema electrică a ca-
KM ' > I
C m “ cs "’
yA i e=Lr$
uMf'
2 1B R H ri 1B
Redactor-şef: mg. IOAN EREMIA ALBESCU
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI,STR. 13 DE-