Tehnium/almanah83

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

O gazdă generoasă a

CflSfl DE [ULTURD D SE

institut»* cu porţie mereu des¬
chise pentru tînăra generaţie,
printr-un amplu program de acti¬
vităţi în care accentul este pus
pe cele cu caracter tehnico-
aplicativ, casele de cultură din
Bucureşti au un profil bine de-
Casa de cultură a secto-
jIi 1 din Capitală se poate
Iri în acest sens cu existen-
;tîvă a singurului radiocfub
ir jistrat în activităţile obiş-

►ri

ale caselor de cultură,
cadrul Radioclubului «Teh¬
ui Y03KWH activează cîte-
îci de pasionaţi ai construc-
electroniee, ai emisiei şi
ptiei — elevi, studenţi, mun¬
iţii, tehnicieni, ingineri, pro*
mţl etc. Cu participări de
ate la simpozioanele naţio-
YO, membrii radioclubului
activ construcţii interesan-
i domeniul sportului ce îi
onează, una dintre cele mai
nte fiind transceiverul, care
prezentat şi în paginile Al-
ahului «Tehnium» 1933.
tre alte construcţii realizate
e inerii ce activează în cadrul
ta loclubuiui «Tehmum» se

mai numără: punte pentru măsu¬
rări în radiofrecvenţâ, radiore¬
ceptor de trafic în unde ultra¬
scurte, frecvenţmetru digital, un-
dametru cu absorbţie, diverse ali¬
mentatoare cu energie electrică
pentru aparatura electronică, un
sistem de comandă de ia dis¬
tanţă a antenelor rotative în
două pian uri. Dealtfel, palma¬
resul tinerilor din Radîoclubul
«Tehnium» mai cuprinde 8 ti¬
tluri de campion» naţionali şi
internaţionali in traficul de radio¬
amatori, doi dintre m devenind
maeştri ai sportului. Nu este
lipsit de semnificaţie nici făptui
că la concursul republican de
creaţie tehnică au fost cucerite
7 premii şi titluri naţionale. Din¬
colo de valenţele educative ale
practicării radioamatorismului)
sport cu tradiţii incontestabile
în ţara noastră, gama activită¬
ţilor radioclubului mai cuprinde
cursuri de iniţiere şi cursuri
depanare radio-TV, susţinute
de specialişti cu experienţă. A-
ceste cursuri, frecventate anual
de mulţi tineri muncitori absol¬
venţi ai liceelor de specialitate,

studenţi, s-au dovedit a fi deo¬
sebit de utile pentru cei care,
dorind sâ pătrundă în tainele
radioului, au învăţat sâ proiec¬
teze, să construiască şi să expe¬
rimenteze aparatură proprie, de¬
venind în producţie rationaliza-
tori, inovatori şi chiar inventa¬
tori.

Animatorii întregii activităţi
la Radiociubul Y03KWH sînt
Trifu Dumitrescu Y03BAL, Pu-
iu Cuzneţov Y03AD, Petre En-
drejevski Y03CTW.

Un alt centru de mare interes
pentru tinerii care trec pragul
casei de cultură din strada Slâ-
tineanu se dovedeşte a fi cine-
ciubul «Ecran-utib, intrat re¬
cent în cel de-al 11-lea an de
activitate.

îndrumat de cineaşti cu expe¬
rienţă ca Lucian Bratu, An¬
drei Blaier, Alecu Croitoru

şi de un animator pasionat al
domeniului ca Paul Mantu, Ci-
neclubul «Ecran-util» numără
printre trofeele sale zeci de di-

tinerilor

[TORULU11

plome, premii, cucerite atît tn
competiţii destinate cmeamato-
rllor, cit şl Tn cele profesioniste,
naţionale şi internaţionale.

Este suficient să amintim aici
diplomele acordate ia fiecare
ediţie a Festivalului naţional
«Cintarea României», premiile
obţinute In cadrul concursurilor
dotate cu Cupa de cristal de
către Paul Mantii şi Măriei ca
Georgescu, distincţiile acor¬
date de prestigioase Jurii in¬
ternaţionale la Praga sau Coim-
bra (Portugalia). în prezent, se
află în curs de realizare fi peli¬
cule cuprinzînd toate genurile:
film artistic, documentar, ani¬
maţie, protecţia muncii, repor¬
taj. Cele peste 100 de titluri pro¬
duse pînă acum de membrii cine -
clubului se constituie Tntr-o im¬
presionantă «carte de vizită»

(CONTINUARE ÎN PAG 30)

înfiinţat în anul 1955, din
iniţiativa unui grup de pro¬
fesori entuziaşti de ta Insti¬
tutul politehnic dm laşi, în
frunte cu academicianul
CRISTOFOR SIMIO-
NESCU şl cu profesorul
universitar emerit ION CU-
RIEVICI, Muzeul politeh¬
nic a fost definit şi conceput
ca un mijloc de instruire şi
educare a tinerei generaţii,
în vederea cunoaşterii celor
mai valoroase cuceriri ale
ştiinţei şi tehnicii mondiale
şi naţionale, precum şi a
formării unei pregătiri şco¬
lare care să contribuie la
orientarea către profesii din
domeniul tehnic.

Iniţial, muzeul a fost pro¬
iectat ca o unitate cu profil
multiplu, de unde şi numele
de «politehnic», urmind a se
organiza după secţia Ener¬
getica, secţiile T excomu¬
nicaţii, Petrol, cărbune,
gaze, fier, fontă, oţel etc.,
în funcţie de colecţiile ce se
vor forma şi de spaţiul ce
va fl pus la dispoziţie.

Spaţiul destinat Muzeului poli¬
tehnic* compus din două mari sâfi
de la palierul Fatalului Culturii
din laşi. nu a pefmts pentru început
deci! organizarea un m singure sec¬
ţii, S-a dai prioritate secţie» Ener-
getica, cu care s-a inaugurat mu¬
zeul, la 1 martie 1951 T deoarece in
cadrul acesteia sînt implicate pro¬
bleme de bază ale fizicii (mecanică,
căldura, electricitate, structura ma-
Iertai etc.), car© $înt de mare uti¬
litate pentru Tnvâţâmîntul şcolar
şi fără de care nu pot fi înţelese

*IO

alte domenii ale te h n * cil In piua,
energetica este un domeniu dl
dezvoltării economice pe care s-a
pus fn continuare un mare accent
în ţara noastră.

Prezentarea mijloacelor de pro¬
ducere şi utilizare a formelor de
energie în evoluţia lor istorică pe
plan mondial, cu implicaţii comis
punzătoare pe plan naţional, u&te
organizată pe sectoare tematic*:
energie hidraulică, energia enliun.ţ.
energia solară, energia mareelor.
energia termică, energia electrică

Orchestrau cu ctlindru
cu stifturi fi sate instru¬
mente de percuţie (slîr-
şitul secolului XIX)

şi energia atomică.

ia fiecare sector sînt pusa în
evidentă principalele realizări în
domeniul energeticii cî»n tara noas¬
tră şl contribuţiile savanţilor ro¬
mâni.

In general, materialul comple^
mentar, cu rol deosebit in muzeele
tehnice (modelele, machetele şi

•irlâî’iiţ

tEtlTRU DE EDIKflTIE
D TIDEREIGEDERATII

MMM»

ItWIKH §

dispozitivele experimentale), est©
în stare de funcţionare» reuşind să
redea principiul de lucru al diferi¬
telor tipuri de motoare sau maşini
cuprinse în tematică.

Grafica muzeului este executată
Tntr-o manieră estetică si modernă,
sistem modul, pentru a permite
oricînd modificări sau adăugiri.
Aceasta se desfăşoară pe două
registre suprapuse: in partea infe¬
rioară sînt ilustrate momentele im¬
portante din evoluţia energeticii
pe plan mondial, cu implicaţiile sale

pe plan naţional referitoare la sec¬
torul respectiv, iar în registrul su¬
perior sînt prezentate prin panouri
monumentale mari realizări moder¬
ne ale tehnicii energetice româ¬
neşti în acelaşi sector.

Dintre exponatele mai valoroase
remarcăm cele trei maşini electrice
de ia vechea universitate ieşeană
(sfîrşitul secolului XIX), motorul
cu reacţie RD- 1 G A de ia avionul
de şcoală IAK-17, motorul cu piston
în dublă stea K-14, care a funcţio¬
nat pe avionul românesc IAR-80,

◄ Automat muzical cu
viori şi pian (1920).

o valoroasă colecţie de motoare
cu piston de diferite tipuri, precum
şt colecţia de motoare electrice,
prezentate în evoluţie.

După organizarea secţiei Ener¬
getica, activitatea desfăşurată de
specialiştii muzeului s-a canalizat
pe de o parte spre organizarea ac¬
ţiunilor cu publicult iar pe de altâ
parte pe linia îmbogăţirii, conser¬
vării şi cercetării colecţiilor, în ve¬
derea pregătirii altor expoziţii de
bază.

Astfel, în paralei cu sporirea co¬
lecţiilor de energetică şi telecomu¬
nicaţii, s-a creat o colecţie de apa¬
rate pentru înregistrarea şi redarea
sunetului, care a permis organiza¬
rea, în i% 6 , a unei expoziţii deve¬
nite definitivă şi care din primele
zile s-a bucurat de aprecierile pu¬
blicului vizitator.

Interesul manifestat faţă de
această expoziţie, aglomerarea ma¬
re de aparate expuse, precum şi
îmbogăţirea colecţie» cu noi ori
glnale valoroase sînt motivele care
au condus ia extinderea acesteia.

Aşa se face că» la 19 noiembrie
1972 , intră Tn circuitul muzeistic
ieşean secţia înregistrarea şi
redarea sunetului, reorganizată
şi extinsă» unltatesjnuzeală unică
în ţară, inedită pi irWjematica şi
modul său de organ izl^rarlsimă

pe plan mondial).

Secţia prezintă o evolu
loacelor (aparatelor) de
trare-redare a sunetului,
mâloarea grupare tem

— precursoare ale a
zicale (harpa eoiian|

— aparate cu înregistrare pe ci-
iindri cu ştifturi (cutia muzicală,
orga mecanică, ţambalul mecanic,
orchestronul etc.};

— aparate cu înregistrare pe
discuri perforate (aristonul şi sim-

Jj-

ftelormu-

viela);

fonionul);

— aparate cu înregistrare pe car¬
tele şi benzi perforate (pianul me¬
canic, pianol, orchestron);

—aparate cu înregistrare direc¬
tă; mecanică (fonograf, gramofon
şi patefon); magnetică (magneto¬
fon, casetofon); optică (aparate cu
înregistrare-redare pe peliculă fo¬
tografică).

PtanolA cu pedala acţlo-
nlfid O pianină Bfuthner
(sflrfltul ««coiului XIX).

Simfonlon cu ceasornic
fl trai diac uri cu radare
simultană (sflrfltul seco¬
lului XIX).

Dintre exponatele mai valoroase
menţionăm- almfontonul cu trei
discuri cu redare simultană, cu¬
tii te muzicale tip orchestră, colec¬
ţia de planota (piane automatei
automatul cu viori şl plan. colecţia
de fonografe şi patefoane, toate
datind de la sflrşttul secolului al
XtX-fea sau începutul secolului XX.

Atft din informaţiile oficiale pe
care le deţinem, cît şi din Impresiile
comunicate de numeroşi oaspeţi
străini care au vizitat expoziţia
reiese că aceasta se află printre
puţinele din lume. După cum se
ştie, muzee celebre de Instrumente
muzicale se află In multe oraşe ale
lumii, însă colecţii dezvoltate pe o
asemenea tematică se Intflnesc
mal rar (Fraga, Paris, Berlin, Syd-
ney, Varşovia},

Avind în vedere cerinţele mu¬
zeului de tip nou — dinamic — din
zilele noastre, relevăm de la înce¬
put că menţinerea la zi a tematici¬
lor celor două secţii a constituit
o preocupare permanentă a spe¬
cialiştilor muzeului de-a lungul ani¬
lor.

Astfel, la secţia Energetica vin
In sprijinul acestei Idei Înnoirile
tematice, realizate în trei etape, cu

prîVîfe la prezentarea în muzeu a
unor contribuţii româneşti In acest
domeniu (cele ale Iul DIIAITRIE

L EONI DA, CONRAD HAAS,
HERMAN OBERTN, GEORGE
CON ST A NT IN E SCU, HENRI
coandA, ŞTEFAN proco-
PIU,ALEXANDRU PROCAetc.)
ca rezultat al reconsiderării unor
realităţi istorice In ţara noastră,
schimbarea în două rlndurf a hărţii
energetice a României şi introdu¬
cerea primei aselenizări a omului,
Totodată, pentru a pune ia curent
vizitatorul cu cele mai remarcabile
noutăţi energetice din ştiinţa fi
tehnica mondială şl naţională s-a
iniţiat o expoziţie volantă, care se
schimbă trimestrial sau de clte
ori este cazul.

In acelaşi timp, prin ghidajele
obişnuite (pentru grupurile de tu¬
rişti) sau cele speciale (ghidaje-
lecţii), pentru elevi şl studenţi, vi¬
zitatorii sînt Informaţi la zi cu da¬
tele necesare privind tematlclle pre¬
zentate in expoziţiile de bază. To¬
tuşi la secţia Energetica s-au im¬
pus unele modernizări sau modifi¬
că^ care au fost dictate, de ritmul
Impetuos de dezvoltare a tehnicii
Tn general, Anumite creaţii tehnice
pe plan mondial figurate prin gra-
ftet, “căf% acum 20 âm reprezentau
performanţe deosebite, astăzi sînt
realizări obişnuite.

De asemenea, şi pe plan intern,
realizările moderne, ilustrate atunci
fn muzeu, nu mai sînt cele mai
elocvente.

Un asemenea muzeu care să

BraijUP .şy»lyt» Si probiernate de

baza aîe unul domeniu atît de mo¬
dem al tehnicii va fi deosebii de
util pentru oraşul nostru, consti-

Wlfrartm mf)loc Important de ini¬
ţiere a tineretului in special care
manifestă un mare interes faţă de

dezvoltarea electronicii ce stft la
baza telecomunicaţiilor.

Prezentarea tehnicii In cadrul
muzeului se va face cu ajutorul
exponatelor originale, machetelor
ţi modelelor dupâ anumite apa¬
rate istorice, care vor fi Tu general
în stare de funcţionare, precum şi
cu ajutorul graficii (desene tehnice,
fotocopii, diapozitive, stampe, texte
dezvoltate).

Pin tematica secţiei de teleco¬
municaţii menţionâm aici doar ca¬
pitolele mari şi anume: telegrafia,
telefonia, radiotehnica, televiziu¬
nea şi telecomunicaţiile prin sate-

In acest muzeu vor putea fl stu¬
diate şi admirate aparate de tele¬
grafie, teleimprimatoare şi centrale
telegrafice, telefoane şi centrate
telefonice, o frumoasă colecţie de
aparate de radio, de la cele mai
vechi pînă la cele utilizate astăzi,
generatoare de înaltă frecventă fo¬
losite la vechile staţii de emisie
din tara noastră şi televizoare, re-
prezentînd momente importante din,
evoluţia acestor aparate. In tele¬
viziune, deşi este un domeniu atîî
de nou, timpul a decis deja soarta
unor instalaţii depăşite, aşezîndu-ie
tn rlndut momentelor cheie din
istoria tehnicii, aşa cum este cazul

celui de-ai doilea car de reportaj
TV utilizat în ţara noastră sau al
uneia din primele instalaţii de tele-
cinema care se află tn patrimoniul
muzeului. Acestea vor fi cu attt
mat Interesante cu cît vor fl puse
In funcţiune, bineînţeles Tn măsura
In care vor permite piesele de care
vom dispune.

Ar fi Interesant ca In viitor să se
organizeze şi alta secţii de muzeu,
aşa cum s-a preconizat la înfiin¬
ţarea sa, dar acest Lucru nu este
posibil deoarece nu există nld
patrimoniu şi nici spaţiu de des¬
făşurare, Singura expbziţle per¬
manentă care se va mai putea or¬
ganiza Intr-un viitor mai îndepăr¬
tat şi pentru care există deja un
număr Important de aparate valo¬
roase este Tsilnica fotografică şt
cinematografică.

Dacă pînâ aici au fost expuse
puncte de vedere ale specialistului
de muzeu in legătură cu activitatea
şl rolul Muzeului politehnic, cre¬
dem că este interesant să privim
muzeul Tn cauză şi prin prisma vizi¬
tator ulu.l care a luat contact eu ex¬
poziţiile de bază ale acestuia.

In urma unei anchete psihosocio¬
logice s-a remarcat procentul ridi¬
cat de elevi ($5) şi muncitori (18)
care vizitează muzeul, fapt ce do¬
vedeşte că acesta este util în actF

Fonograf patent Edison

tmn

vita tea de documentare a tineretu¬
lui şi deci răspunde scopului pen¬
tru care a fost creat.

Semnificativă, de asemenea, ne
apare cifra care arată că aproape
50% din totul mediu (952) de vizi¬
tatori luaţi în studiu nu sînt ta prima
vizită a muzeului, ci la a doua sau
la a treia, unii dintre el menţiontnd
vizitarea de 5—10 ori.

Folosind opiniile rezultate din
acest studiu, muzeul şi-a îmbogă¬
ţit activitatea cu noi şi interesante
forme de activitate cuitural-educa-
tivâ, din care vom nominaliza doar
pe cele mai importante.

Muzeul a organizat unele expo¬
ziţii temporare la sediu sau itine¬
rante ca: Centenarul telefoniei,
Două decenţi de erft cosmică,
Radioul la a 80-a aniversare,
Din Istoria tehnicii fotografice
şi cinematografice etc. In secţia
Energetica s-au desfăşurat nume¬
roase seri muzeale sub formă de
ciclu din care menţionăm eîteva
teme: Problematica zborurilor
cosmice, Einsteln şi relativita¬
tea, Problema civilizaţiilor ex¬
traterestre, Contribuţia aviaţiei
româneşti la dezvoltarea avia¬
ţiei mondiale, De la pila electrici
la maser şî laser etc., iar la secţia
înregistrarea şl redarea sunetu¬
lui s-au organizat seri muzeale —
audiţii muzicale pe teme ce: Voci
celebre de astăzi şl de altădată,
medalioane muzicale Ludeig van
Beethoven, Edvard Grieg, Jo-
hannesGrahms, Wolfgang Ama-
dens Mozart, ciclul Momente din
istoria muzicii clasice etc. Ta¬
bloul activităţilor culturale a fost
completat de expuneri cu proiecţii,
simpozioane, lecţii-mod el In mu¬
zeu, filme documentare etc.

Referitor la modul de organizare
a secţiei Energetica,în afară de
aprecieri, vizitatorii (antrenaţi in
studiul menţionat) au precizat in
mod constant că secţia suferă din
cauza aglomerării de exponate (spa¬
ţiu insuficient) şî necesită o oare¬
care actualizare a tematicii. Aceste
concluzii au fost în perfectă con¬
cordanţă cu părerile specialiştilor
muzeului care au depus toate efor¬
turile pentru a face din Muzeul
politehnic din laşi un mijloc de
propagandă şi mai util în vederea
pregătirii profesionale a tineretu¬
lui şi a ridicării nivelului de cultură
tehnică generală a publicului vizi¬
tator,

Ing. EUGENIA UR5ESCU,

*Î3

Uniunii o Îndelungată tradiţie
în domeniul mijloacelor de învâ-
ţămînt, principalul producător al
acestora întreprinderea «Di¬
dactica» a cunoscut în ultimii
ani un spectaculos proces de
diversificare şi modernizare a pro*
ducţiei.

Cu circa trei decenii In urmă
aici se produceau pirometre, ni¬
vele cu bulă de aer. aparate pen¬
tru producerea gazelor, mulaje,
aparate şi instrumente modeste
atk ca tehnologie, cit şi ca diver¬
sitate. In decursul anilor produc¬
ţia s-a amplificat, di versifici n-
du-sc conform necesităţilor un ui
invăţămîm modem puternic ra¬
cordat la nevoile producţiei. As-
lăzi întreprinderea «Didactica»
a ajuns principalul producător
al unei bogate palete cu mijloace
de învăţămini realizate cu utilaje
modeme, concepute în concor¬
danţă cu cerinţele tehnologiilor
didactice actuale, la parametri
tchnico-cconomici ridicaţi, con¬
tribuind din plin la procesul per¬
manent de perfecţionare u învâ-
ţâmîntului românesc.

In prezent aici se realizează
produse destinate tuturor tipu¬
rilor de instituţii de învăţâmim,
începind de la grădiniţe şi termi¬
ni nd cu Invâţâmimul superior.
Printre aceste produse se numără
truse complexe pentru experienţe

ALIMENTATOR
PENTRU
EXPERIENŢE
DE ELECTRICITATE

de fizică, chimie, biologie, truse
pentru matematică, aparatură şi
accesorii de laborator de uz ge¬
neral, echipamente tehnice audio¬
vizuale, planşe îi hărţi in relief,
mulaje! preparate microscopice,
intruziuni în masă plastică.

Printre principalele atribute ale

mijloacelor de invăţămînt reali-
zale se numără mărirea fiabili¬
tăţii, un design modern, o con¬
cepţie tehnologică superioară ca¬
litativ, Demn de menţionat este
şi raptul că o mare pane din pro¬
ducţia Întreprinderii «Didactica»
este destinată liceelor industriale

îs

BREVIAR

O.S.I.M.

Marele avînt pe care l-a luat In ţara noastră mişcarea de
Invenţii şl inovaţii, faptul că o mare parte dintre animatorii
acesteia sînt tineri muncitori, tehnicieni, maiştri, specialişti,
mai puţin familiarizaţi cu legislaţia specifici, cu normele şi
precizările privind redactarea Invenţiilor, publicăm o selecţie
de materiale menite să sprijine aplicarea In producţie a celor
mal valoroase idei, apte sl te constituie In brevete şl certifi¬
cate de Invenţie.

fîeiMT' * 1 **

-vŞittbXA

tei ii iu? Hiîi»

AUtoerJe ini

W0B

>nHi

ah w» m*'m

I “ o/ .wăcM&A

I ■

<OL4a ^erm i«n

«4 > v — ‘ 1 **âi

Îndrumar pentru
Întocmirea descrierilor

DE INVENŢII

Descrierea Invenţiei trebuie ti
redea în mod dar fi pred* soluţia
tehnici şl contribuţia originali aduşi
de autor ia soluţionarea problemei
tehnice propuse» del im iţind această
contribuţie în raport cu stadiul cu¬
noscut al tehnicii din domeniul de
aplicare a invenţiei.

Textul descrierii Invenţiei cu¬
prinde următoarele capitole care ie
expun succesiv, în ordinea Indicaţi
mal jos, firi a se scrie denumirea
capitolului respectiv;
t. Titlul Invenţiei
— Conţine o formulare clari şl
concis! a problemei pe care o rezolvi
Invenţia 4rt divulgarea soluţiei teh¬
nice tare constituie însuşi obiectul
invenţiei.

— Trebuie sl fie identic cu cel din
cererea de brevet.

X Prezentarea temei tau pro¬
blemei pe care o rezolvă invenţia»
cu precizarea domeniului tehnic
la care se referă

- Constituie prima fraz! a des¬
crierii ţi poate avea următoarea for¬
mulare: «Invenţia se referă la un
aparat (dispozitiv, instalaţie»
procedeu, metodă etc) destinat
(utilizat) Ia.»,»

— Această frază reproduce In
prima sa parte titlul invenţiei
X Prezentarea stadiului cu¬
noscut al tehnicii, In problema
care face obiectul Invenţiei, cu
menţionarea dezavantajelor so¬
luţiilor cunoscute
— Se prezintă, pe dnd. In mod
succint, fără a face apel la desene
explicative, soluţiile cele mal apro¬
piate de obiectul invenţiei care au
acela;! scop, cu Indicarea pentru fie¬
care dintre acestea a dezavantajelor.

— Se recomandă ca prezentarea
fiecărei soluţii tehnice cunoscute si
înceapă cu formularea: «In «copul...
este cunoscut un aparat (proce¬
deu, instalaţie, metodă etc)» —

după care se expune pe scurt soluţia
ţi dezavantaj ui ce te are.

— [n cazul în care sînt cunoscute
mai multe soluţii tehnice, acestea se
enumera ca mai sus, indirfndu-se
totodată materialul documentar folo¬
sit— titlul articolului, revista* numir
brevet, ţara care î-a acordat etc.,
înscrise Intre paranteze.

4, Prezentarea principiali (ge¬
nerali) a soluţiei tehnice ■ in¬
venţiei, cu indicare* mijloacelor
ce elimini dezavantajele solu¬
ţiilor cunoscute

— Invenţia se expune astfel încit
si se înţeleagă problema tehnici fi
soluţia tehnici noul.

— Soluţia tehnici noul te prezinţi
în una sau mai multe fraze* Uri a
face referire la desene* punîndu-ie în
evidenţi elementele noi,

— In cazul invenţiilor complexe
(procedeu ţl instalaţie, metodă ţl
aparat etc.) se prezint! Intîl proce¬
deul sau metoda* apoi instalaţia* apa¬
ratul etc.

— Ca redactare, se poate utiliza
formularea din revendicări* firi a
se indica ţi reperele.

— Nu se vor menţiona avantajele
obţinute prin aplicarea invenţiei.

5, Prezentarea, pe scurt, a fi¬
gurilor explicative {desenele se
Întocmesc separat, Iar tn textul
descrierii se explici semnificaţia
figurilor conţinute)

— Prezentarea figurilor se face
înaintea descrierii exemplului de rea¬
lizare.

L Prezentarea unuia sau mai
multor exemple de realizare e
invenţiei

— Descrierea exemplului de reali¬
zare începe* după caz, cu prezentarea
dispozitivului (aparatului, instalaţiei)
în stare statică, dup! care ie indici
modul de aplicare sau de funcţionare.

— In cazul procedeelor se enumera
fazele (operaţiunile), indicarea suc¬
cesiunilor ţl a regi murilor de lucru
<temperaturi* presiune etc ) pentru
realizarea fiecărei faze,

— Cnd exemplul de realizare se
expune cu referire la desene* în text
se introduc reperele corespunză¬
toare fiecărui element; Introducerea
reperelor In text se face în ordinea
crescătoare a numerelor.

— Pentru a uţura introducerea re¬
perelor Tn ordinea crescătoare, se
recomandă ca ele să fie Introduse
întîl în text fi apoi transpuse în de¬
sene* pe măsura apariţiei lor în text.

Detaliile de for ml ale reperelor
se vor nota cu a*b»c****, Iar subansam-
blurile cu A* B. C*>*

— La o invenţie complexă se pre¬
zinţi Intii procedeul (metoda)* iar In
continuare aparatul* instalaţia etc.

— Se pot prezenta ţi explicaţii teo¬
retice* rezultate obţinute sau alte

precizări care uşurează înţelegerea
soluţiei tehnice.

7, Prezentarea avantajelor re¬
zultate din aplicarea Invenţiei

— Se recomandă următoarea for¬
mulare: «Invenţia prezinţi urmă¬
toarele avantaje:»*

B» Redactarea revendicări lor

— Daci Invenţia se referă la o
metodă sau un procedeu ţl aparat.
Instalaţie etc.* revendicările referi¬
toare la aparat sau instalaţie vor fi
distincte de cele de metodă sau
procedeu.

— Cînd Invenţia prezintă un carac¬
ter mai complex* o serie de elemente
poc fi dezvoltate în revendicări se¬
cundare.

— O revendicare cuprinde:

a) un preambul care conţine titlul
Invenţiei |l elementele tehnice ale
Invenţiei care fac parte din stadiul
cunoscut al tehnicii ţi

b) o a doua parte în care se preci¬
zează elementele noi ale Invenţiei*
Cele două părţi (a ţl b) sînt legate
prin expresia «carictarlzat(i) prin
aceea ci**»

— in cuprinsul revendicărilor* pen¬
tru uşurarea înţelegerii, reperele
elementelor se Introduc Intre paran¬
teze.

Întocmirea

REZUMATULUI

— Rezumatul conţine elementele
principale ale invenţiei, redactarea
Iul cuprlniînd următoarele: dome¬
niul din care face parte invenţia ţi
problema pe care o rezolvi; indica¬
rea posibilităţilor de aplicare sau
utilizare, principalele avantaje.

— Conţinutul rezumatului poate
ivea cel mult ISO de cuvinte,

— In cazul Invenţiilor din domeniul
chimiei* dacă este necesar, se va
Indica ţi formula chimici ce carac¬
terizează cel mai bine Invenţia.

ÎNTOCMIREA DESENELOR

— Desenul original (calc) se exe¬
cută pe format A4 (297 x 210 mm —*
în mod excepţional format A3—
420 297 mm), în tuţ negru, cu

respectarea normelor de reprezen¬
tare standardizate.

— O aceeaşi fiii cu desene poate
si conţină mai multe figuri; reperele
de pe figuri trebuie să se regăsească
in totalitate in text ţi invers

DESCRIEREA INVENŢIILOR

— Titlul conţine ţi soluţia in¬
venţiei.

— Titlul conţine anumite denumiri
comerciale etc,

— La stadiul cunoscut al tehnicii
se prezintă numai dezavantajele so¬
luţiilor cunoscute ţl nu soluţiile
înseşi.

— In prezentarea principială se
indică numai avantaje ţl nu soluţia
tehnică nouă cu ceea ce are ea mai
caracteristic.

— La prezentarea exemplelor de
aplicare: reperele nu sînt introduse
în ordine crescătoare in text; se
indici valori ţl dimensiuni In unităţi
de măsură nestandirdizate sau tipuri
de piese ţi materiale prin denumirea
In unităţi de măsură nestandardizate
sau tipuri de piele ţi materiale prin
denumirea lor comerciali; se indică
Instalaţia sau construcţia ca o simplă
înşiruire de elemente sau piese, fără
a se arăta înlănţuirea funcţională
dintre ele; se intercalead figuri în
cu p r i nsu I tex i u I u i descrieri i.

— La revendicări sînt menţionate
numai avantaje ţi nu soluţia tehnici
noul: se revendică dimenslunf* firi
ca acestea să fie determinat* In obţi¬
nerea efectului tehnic nou ; revendi¬
cările de metodă sau procedeu nu
sînt separate de cele referitoare la
Instalaţie* respectiv aparat etc,: con¬
strucţia nouă este arătată ca o în¬
şiruire de pieM sau subansambluri
firi a se irita legătura funcţionali
dintre ele ; te revendici unele soluţii
constructive nu prin arătarea con¬
cretă a modulul de realizare, cl prin
trimitere la figură (de exemplu:
«.„caracterizat prin aceea ci este
constituit conform figurii l**i) r
te revendici ţi alte elemente necu¬
prinse Tn descrierea exemplelor de
realizare.

— La figuri: se prezintă linii sau
haşuri divers colorate; desenele con*
i ţin texte* dimensiuni, valori; la fîe*
care figuri numerotarea reperelor
se reia de flecare dată dc 1* 2,***

ANEXE LA CEREREA PENTRU

brevetul de invenţie

La cererea pentru brevetul de in¬
venţie se anexează:

a) descrierea Invenţiei în 4 exem¬
plare ;

b) desenele explicative in 4 exem¬
plare ;

c) rezumatul descrierii Invenţiei;

d) notă cu referinţe bibliografice
In 4 exemplare;

e) declaraţia de cesiune a dreptu¬
rilor asupra invenţiei către o orga¬
nizaţie socialistă din R.S.R.;

f) dovada de plată a taxelor;

g) înţelegerea inventatorilor pri¬
vind împărţirea recompensei;

h) date tehnice sau economice ob¬
ţinute pini in prezent.

QTC deYO

DIPLOME ROMANEŞTI

YO AD (YO AII District») Dl-
ploma districtelor YO

Se acordă pentru lagătun cu
districte te româneşti de la Y 02 fa
YOft, realizate după 1 ianuarie 1960,
nstfelî

Clasa I B districte: I0W3

staţii din fiecare
district:

Clasa a li-a 6 districte; *VV2
sfat ii din fiecare
district;

Clasa a Ml-a 4 districte: V 2/1

stafii dm fiecare
district.

Prima Cifră se referă la radio-
amatorii amplasaţi tn zonele CO 15,
10 ţii 20; a doua — H 17, 21. 33, 34;
a treia la restul lumii*

VQ Oft (YO Oanube Riwf)
Diploma Dunării

Pentru legaturi tn 2 benzi cu 3/2
raţii din fiecare ţară dunăreană
(R.F.G., Austria, Cehoslovacia, Un-
gaiio. Iugoslavia, Bulgaria, Româ¬
nia, B.S.S, Moldoveneasca, R.S.S.
Ucraineană), an da de 3,5 MHz
flînd obligatorie, plus 5 # legături
cu YO pe cef puţin ^2 benzi*
3,5 MHz obligatorie, Cifra a doua
se rotară la DX-uri, care beneficia¬
ză de nbera alegere a benzilor, in
toate cazurile legăturile respective
trebuie sa fi fost făcute cu cel puţin
trei oraşe de la Dunăre. Legături
vaiabMe după 1 ianuarie 1960.

Diploma se mai ©liberează pentru
legături cu 3 din ţârii© de mai sus,
Inclusiv YO, p© 144 MHz,

YO IX (YO Large Citiea) Di¬

ploma oraşelor mari

Se acordă In trei clase pentru
legături dupâ 1 ianuarie 1960 eu
3<V2tYlfi din localităţile de mal jos:
Alexandria, Arad, Bacău, Baia
Mare, Bîrfad, Botoşani, Braşov,
Brăila, Bucureşti, Buzău, Călăraşi,
Cîmplna. Ompulung, Cfuj-Napoca,
Constanta. Craiova, Deva* Făgăraş,
Focşani r Gafati, Giurgiu, Hunedoa¬
ra, iaşi, Lugoi, Medgidia, Mediaş,
Gheorghe Gheorghiu-Dej, Oradea.
Petroşani. Piatra Meamţ* Piteşti.
Ploieşti, Reşiţa, Roman, Roşiorii
de Vede. Rîmnicu Vflcea, Sibiu.
Sighetu Marmatiei, Sighişoara, Su¬
ceava. Timişoara, Tlrgu Mureş,
Turda, Tulcea, Turnu-Severim

YO 2^2 (YO 2 on 2 metera)
Diploma celor 2 metri pentru
legături cu 2 staţii YO în banda de

144 MHz. Nu stnt valabile legăturile
la o distanţă sub 25 km sau înainte
de 1 ianuarie 1960.

YO 25 M (YO 25-th Meridian)
Diploma meridianului 25 pentru
lucru! cu Staţii din Norvegia, Fin¬
landa, R.S.S, Estonă, R.S.S. Le¬
tonă, R*S*S. Lituaniană, R.S.S. Bie¬
lorusă, R.S.S. Ucraineană, Româ¬
nia, Bulgaria, Grecia, Libia, Egipt,
Sudan, Republica Centrafricană,
Zair, Zambia,Zimbabwe, Botswana,
Republica Sud-Afrlcană, dupăl ia¬
nuarie 1960, astfel: clasele I/II/1I1
pentru legături cu 18/1^6 ţâri # cu-

CLASE DE

Diferitele emisiuni de rad loco-
municatii se clasifică după urmă¬
toarele caracteristici;

1. tipul de modulaţie al undei
purtătoare principale;

2, tipul de transmisie;

a caracteristici suplimentare.

La punctul 1 distingem:

a) modulaţie de amplitudine; se
utilizează simbolul A;

b) modulaţie de frecventă (sau
lază), se utilizează simbolul F;

c) modulaţie în impulsuri; se
utilizează simbolul P;

Pentru punctul 2 avem:

a) absenţa oricărei modulaţii des¬
tinate să transmită o informaţie:

simbol 4

b) telegrafie fără modulaţie prin-

tr-o frecvenţă audibilă: simbol 1

c) telegrafie pun manipulare prin
tot sau nimic a uneia sau mai mul-

prinzînd întotdeauna YO.

YO 45 P (YO 45-th Parallel)
Diploma paralelei 45 pentru lu¬
crul cu staţii din Franţa, Italia, Iugo¬
slavia, România, R.S.S. Ucraineană,
R.S.F.S. Rusă (UA6), R.S.S. Ka-
zahă, R.S.S, Uzbecă, China, Mon¬
golia, R.S.F.S. Rusă {UA tf), Japo¬
nia, S.U.A. (W 7, W d, W 9, W 8),
Canada (VE3), S.U.A. (W1) T Ca¬
nada (VEI), după 1 ianuarie 1960,
astfel; clasele l/l l/l II pentru legă¬
turi cu 18/12/6 tări, cuprinzind întot¬
deauna YO.

EMISIUNE

to r frecvenţe de mod u laţie aud Ibîle,
sau prin manipularea prin tot sau
nimica unei emisiuni modulatefcaz
particular: emisiune modulată ne-
manipulată): simbol 2

d) telefonie (inclusiv radiodifu¬
ziune sonoră): simbol 3

e) facsimile (cu modularea unei

purtătoare principale, Fie direct, fie
printr-o subpurtătoar© modulată In

frecvenţă): simbo! 4

f) televiziune (exclusiv imagi¬
nea): simbol 5

g) telegrafie du plex cu patru frec¬
venţe; simbol 6

h) telegrafie armonică multicale:

simbol 7

I) cazuri neprevăzute mal sus;

simbol 9

Tot astfel, la punctul 3 există si¬
tuaţiile:

a) bandă laterală dublă; nu se uti¬

lizează simbol;

b) bandă laterală unică;

— undă purtătoare redusă:

simbol A

— undă purtătoare completă:

simbol H

— undă purtătoare suprimată:

simbol J

c) două benzi laterale Indepen¬
dente: simbol B

d) bandă laterală reziduală:

simbol C

e) Impulsuri:

— modulate în amplitudine:

simbol D

— modulate tn lărgime:

simbol E

— modulate în fază (sau poziţie);

simbol F

— modulate prin impulsuri codi¬
ficate: simbol G

(După TRAFICUL
RADIOAMATORULUI de
ION MIHAIL SOSIF, Editura
Sport-turism, 1972)

In precedenta ediţie a Almanahului «Tehnlum» v-am prezentat» stimaţi cititori»
cîteva dintre principalele activităţi ale Institutului Naţional de Informare ţi Docu¬
mentare* Continuăm» cu prilejul acestei ediţii, să vă completăm informaţiile necesare
pentru utilizarea unui instrument adecvat pentru munca de cercetare ţi proiectare»
pentru tinerii inovatori ţi inventatori

—i.n.i.d.—

la dispoziţia du.

INFORMAREA CURENTA
ASUPRA LUCRĂRILOR NOU

apArute

Informarea retrospectivă pe t>ază
de bibliografii ne poate satisface în
măsura in care ne ajută să rezolvăm
o temă în lucru şi nu garantează întot¬
deauna noutatea informaţiilor oferi¬
te. Or, în condiţiile revoluţiei ştiinţi¬
fice actuale* ritmul înnoirii cunoştin¬
ţelor este extrem de rapid» informa¬
ţiile pe care le posedăm la un moment
dat dovedi ndu-se desuete după nu¬
mai ciţiva ani. lată de ce specialistul
de astăzi trebuie să înveţe continuu,
noţiunile de reciclare ţi învăţare
permanentă devenind obişnuite în
zilele noastre. A învăţa la nivelul
specialistului înseamnă, în primul
rînd, a te informa la zi cu toate nou¬
tăţile apărute In propriul domeniu
de specialitate. Accelerarea ritmului
de înnoire a cunoştinţelor a declan¬
şat însă explozia informaţională,ca¬
racterizată prin creşterea exponen¬
ţială a volumului de informaţii noi pe
unitatea de timp şi avînd drept con¬
secinţă numărul lucrărilor publicate
prin care sînt comunicate aceste in¬
formaţii. Numai în domeniul chimiei»
de pildă, apar anual aproape 400 000
de documente de diferite categorii*
cărţi, comunicări, rapoarte de cer¬
cetare, articole de reviste, teze de
doctorat, brevete de invenţii etc.
Citind 24 de ore pe zi, un specialist
în chimie nu ar putea parcurge nici
5% din totalul acestora. EL va fi
obligat deci să selecteze din masa
documentelor nou publicate pe ace¬
lea care îl oferă realmente noutăţi
relevante, date utile care sl-l com¬
pleteze cunoştinţele deja dobmdite
sau sa-i sugereze idei noi privind
căile de rezolvare a problemelor
specifice domeniului său. Pentru a
opera această selecţie, specialistul
are nevoie de un instrument adec¬
vat, care si-l informeze asupra noilor

apariţii editoriale şi* în măsura posi¬
bilului, să-i ofere. într-o formă con¬
cisă, toate informaţiile necesare se¬
lecţiei.

Apărute în ultima jumătate de
secol, unităţile specializate de infor¬
mare ţi documentare au fost create
tocmai în scopul elaborării şi difu¬
zării unor asemenea Instrumente de
selecţie, obiectul activităţii lor fiind
colectarea* analiza, înmagazî narea* m-
găstrea şi difuzarea informaţiilor pri¬
vind documentele publicate în dife¬
ritele domenii ale ştiinţei şi tehnicii.
Unele dintre aceste unităţi au un
profil multidlsciplinar* elaborînd in¬
strumente de informare în mal multe
discipline ştiinţifice (ca de pildă Insti¬
tutul Naţional de Informare şi Docu¬
mentare), altele sînt specializate în-
tr-un singur domeniu sau disciplină
ştiinţifică (ca de pildă Oficiul de in¬
formare documentară pentru Indus¬
tria construcţiilor de maşini). Biblio¬
tecile mari, cum sînt Biblioteca Cen¬
trală de Stat» Biblioteca Academiei
Republicii Socialiste România, biblio¬
tecile centrale universitare din Bucu¬
reşti şi Cluj-Napoca, oferă, de ase¬
menea, servicii de Informare şi do¬
cumentare deosebit de utile specia¬
liştilor din economia naţională.

Unităţile de informare şi docu¬
mentare oferă specialiştilor urmă¬
toarele tipuri de publicaţii şi servicii
de semnalare bibliografică:

1* Reviste de stimară Acestea
reprezintă cea mal simplă şi mai ope¬
rativă formă de semnalare bibliogra¬
fică a articolelor de revistă, constînd
în reproducerea, în limba română sau
în limba originală, a sumarelor revis¬
telor ştiinţifice pe măsură ce acestea
sosesc în fondul documentar. Su¬
marele sînt grupate tematic după
profilul revistelor, datorita însă di¬
versităţii subiectelor abordate, de
obicei» de articolele publicate în
acelaşi număr de revistă, grupajul
nu este atît de strict ca în cazul cata¬

loagelor sistematice* Cu coate aces¬
tea* prin simple parcurgere a suma¬
relor respective, specialistul îşi poate
forma (după titlurile articolelor) o
imagine generală asupra noutăţilor
apărute în domeniu şi se poate opri
la unul sau mai multe articole pe care
poate să le consulte în original.

Avantajul revistelor de sumare
constă în faptul că asigură informarea
asupra articolelor publicate într-un
domeniu de specialitate sau altul fără
ca specialistul să fie obligat să soli¬
cite din bibliotecă revistele respec¬
tive, economisind astfel atît propriul
său timp, cît şi pe cel al biblioteca¬
rului. Mai mult, ele asigură Informa¬
rea la distanţă asupra articolelor pu¬
blicate în revistele străine abonate
In numai 1—2 exemplare pe întreaga
ţară, lărgind astfel într-o măsură neli¬
mitată aria beneficiarilor care au
acces la aceste reviste.

X Publicaţii de titluri sistema¬
tizate tematic. Sînt de fapt colecţii
de referinţe bibliografice grupate
tematic şl editate la anumite inter¬
vale de timp în scopul informării
specialiştilor asupra apariţiilor de
cărţi şi articole în diferite discipline
ştiinţifice. Diferenţa faţă de revistele
de sumare constă în primul rînd
într-un grad de elaborare mai ridicat,
serviciul oferit de unităţile de infor¬
mare şl documentare constînd în
acest caz nu numai în simpla repro¬
ducere a titlurilor documentelor res¬
pective, ci, în principal, într-o gru¬
pare tematică rezultat! în urma unei
atente analize a textelor acestor do¬
cumente, în concordanţă cu cerin¬
ţele informaţionale ale beneficiarilor.
Semnalările bibliografice difuzate
prin intermediul revistelor de titluri
sînt însoţite, cel mai adesea, de
indici de clasificare zecimală, cu-
vinte-cheie sau alte elemente de
caracterizare care dau o Imagine
completă asupra conţinutului infor¬
maţional aJ lucrărilor citate. De ase¬
menea, multe dintre publicaţiile de

titluri ifnt Însoţite de indexuri pe
materii şi pe autori — instrumente
de regăsire —, care uşurează într-o
măsuri însemnată selectarea operată
de specialist.

3. Reviste de referate O se¬
lecţie mai riguroasă a documentelor
şl un nivel satisfăcător de informare,
mal ales pe probleme comune, aso¬
ciate logic cu tema în care dorim s|
ne documentăm, pot fi realizate cu
ajutorul revistelor de referate, care,
In afara referinţei bibliografice şl a
elementelor de clasificare a docu¬
mentului, oferă spre consultare fi
un scurt referat asupra acestuia, în
care este rezumat conţinutul lui in*
formaţtonal* aceentuîndu-se în spe¬
cial elementele de noutate tehnico*
ştiinţifică introduse de autor.

4 Servicii de difuzare selec¬
tivi a Informaţiilor pe profil de
beneficiar (D5§), Evoluţia tehni¬
cilor specifice de analiză documen¬
tari a creat posibilitatea automati¬
zării regăsirii şl selectării informa¬
ţiilor documentare, a utilizării calcu¬
latorului electronic nu numai fn do¬
meniul cercetări* bibliografice retro¬
spective. dar şl in realizarea unor
funcţii de selectare a documentelor
care răspund cal mal bine cerinţelor
de informare ale fiecărui beneficiar.
Au apărut astfel aşa-numiiele «sis¬
teme DSI», în cadrul cărora docu¬
mentele nou apărute, analizate din
punct de vedere al conţinutului lor
informaţional, sint descrise cu aju¬
torul unul limbaj documentar con¬
venţional şl sint apoi comparate de
către calculatorul electronic cu «pro¬
filul Informaţional» al fiecărui bene¬
ficiar în parte, descris cu a|utorul
aceluiaşi limbaj şi înmagazinat di¬
nainte In memoria calculatorului.
Aceste comparaţii se fac pentru fle¬
care referinţă bibliografică In parte,
cu fiecare profil de beneficiar, la vi¬
teza de lucru specifică calculatorului
electronic. In funcţie de rezultatele
pozitive sau negative ale acestor
comparaţii, referinţele sint expedia¬
te rapid beneficiarilor ale căror
cerinţe de Informare coincid cel mai
bine tu conţinutul de Informaţii al
documentelor respective.

Sistemele DSI reprezintă o formă
superioară de semnalare bibliogra¬
fică, ele realiztnd* pe lingi semnala¬
rea propriu-zisă, ţi selectarea surse¬
lor primare de informare şi docu¬
mentare cete mai utile specialiştilor
pe care fi deservesc,

SISTEMUL

1NFORMTR A DUCERI
Este un sistem de Informare orga¬
nizat In conformitate cu HCM. nr,
1 036/1968 în scopul evitării parale¬
lismelor în domeniul traducerilor.
Funcţionînd pe baza Evidenţei cen¬

tralizate a traducerilor ştiinţifice,
tehnice şi economice, organizată la
I.N.LD.. INFORMTRADUCERI sem¬
nalează traducerile efectuate sau în
curs de efectuare in ţările membre
ale CA.E.R. din limbi greu accesi¬
bile, Pentru traducerile efectuate In
ţară, fişele de semnalare cuprind
datele bibliografice de identificare a
lucrărilor traduse şi unitatea care a
efectuat traducerea. Puteţi obţine
xerocopll după traducerile efectuate,
existente în fondul Evidenţei centra¬
lizate a traducerilor ştiinţifice, teh¬
nice şl economice, semnalate de
I.N.LD*, compietlnd un formular de
comandă.

SISTEM CATALOAGE
INDUSTRIALE

Avlnd in vedere sarcinile activităţi!
de informare Şi documentare, de
realizare şi difuzare în economia na¬
ţională a Informaţiilor privind pro¬
dusele şl tehnologiile, l N.l.D. orga¬
nizează evidenţa centralizată a cata¬
loagelor şl prospectelor ramineşti
şi străine primite în ţari, pe baza
cărora oferă un serviciu de Infor¬
mare şi documentare prin difuzarea
«Ghidului cumulativ», care semna¬
lează. sub formă de fişe decupabile.
materiale existente în evidenţa creată
Ghidul este structurat pe părţi,
după cum urmează: cataloage de pro¬
duse şi tehnologii realizate în R.S*R.
cu colaborarea altor ţăH; cataloage
de produse şl tehnologii realizate în
alte ţâri. Flecare apariţie cuprinde
un Index tematic şi un index alfabetic
al autorilor, Iar al 13*foa număr r«p re-
zlntă un Index cumulativ anual. Mate¬
rialei e semnalate pot fl consultate la
sala de lectură a bibliotecii institu¬
tului, Iar la cererea benefici ari for
interesaţi se pot efectua xerocoph
tau fotocopii ale documentelor ori-
gmate.

BULETIN DE REPERATE DIN
LITERATURA ŞTIINŢIFICA Şl
TEHNICĂ ROMAnA

Publicaţie de semnalare, în ţară şi
peste hotare, a celor mai reprezen¬
tative realizări ale ştiinţei şi tehno¬
logiei româneşti, buletinul cuprinde,
sistematizate pe discipline şi ramuri
ale economiei naţionale, rezumate ale
articolelor apărute în revistele româ¬
neşti de specialitate- Pentru facili¬
tarea consultării, fiecare volum al
publicaţiei cuprinde şi o listă a re¬
vistelor prelucrate, un index de
autori şi un index pe subiecte. Pe
baza semnalărilor conţinute în bule¬
tin, $e pot obţine, la cerere, xero-
copiî ale articolelor originale. Bule¬
tinul este nepenodicşi apare în patru
ediţii: română, engleză, franceză fi
rusă.

adrese

utile

• Biblioteca Institutului de arhi¬
tectura «Ion Mirt cu*, str* Biserica
Enei nr, 1—5 r sectorul 1. 70108 —
Bucureşti, tel, 14 80 08.

• Biblioteca Institutului de mine,
str* Institutului nr. 20, HD—2675,
Petroşani.

• Biblioteca Institutului agrono¬
mic «Ion lonescu de la Brad»,
Aleea NL Sadoveanu nr. 3, IS —
8600, laşi

+ Biblioteca Institutului agrono¬
mic, Calea Aradului nr, 14A, TM —
1900, Timişoara.

• Biblioteca Institutului de me¬
dicina şl farmacie. Bd, Or. Petru
Groza nr, 8, sectorul 8, 76241 — ;
Bucureşti, tel. 49 30 30.

• Biblioteca Institutului de medi¬
cina şi farmacie, Bd. Piaţa Liber- L
taţii nr, 1, CJ —3400, Cluj-Napoca

• Biblioteca Institutului de medi¬
cina şl farmacie «Prof. dr* Dimltrie
Bagdasar», str. Universităţii nr, 16,

15 — 8600. laşi

• Biblioteca Institutului de medl- |
cina, str, 23 August nc 2, TM — f
1900. Timişoara.

• Biblioteca Institutului de medi- \
clnâ şl farmacie, str, Gh. Mari-
nescu nr. 38. MS — 4300, TTrgu

Mureş.

• Biblioteca Academiei de studii

economice. Piaţa Romana nr. 6*
sectorul 1, 70187 — Bucureşti, ;

tel. 11 03 30; 11 0610; 11 59 60

• Biblioteca Institutului de edu- |
cat ie fizica şi sport, str. Maior 8
Constantin Ene nr. 12, sectorul 6. ^
76102 - Bucureşti, tel. 31 44 40.

• Biblioteca Institutului de îrwA- *
ţâmînt superior, Calea Mârâşeşti,
nr, 159. BC — 5500, Bacâu.

• Biblioteca Institutului de in va- ;
ţâmlnt superior, str* Victoriei nr, 76, (
MM — 4800, Baia Mare.

• Biblioteca Institutului de învâ-
ţâmlnt superior, Bd, V.l. Lenin
nr. 124, CT — 8700, Constanţa.

• Biblioteca Institutului de tnvfl*|
ţâmlnt superior, Colea Armatei |
Roşii nr, 5, BH — 3700, Oradea

• Biblioteca Institutului de invâ-
ţâmînt superior, Bd Gh* DojanMI,
AG - 0300, Piteşti,

• Biblioteca Institutului de învâ- p
ţâmlnt superior, str. Arini nr, 1, 1
SV — 5800, Suceava.

• Biblioteca Institutului de Invâ-
ţămint superior, str, N. lorga, nr. 1,
MS — 4300, Tfrgu Mureş*

• Biblioteca Institutului de învâ-
mint superior, Bd Victoriei, jjj
nr. 3—5, SB — 2400, Sibiu.

PEtlTRU CERCURILE

C2D

cti n

O sugestivi introdu e*r« In
Iuimi modal tom ului

«Activitatea modelistîcă
constituia una dintre cele mai
eficiente mijloace de educa-
ţie tehnică a tineretului. Prin
această activitate, copiii fac
cunoştinţă cu lumea materia*
lei or, a sculelor, îşi însuşesc
nenumărate procese tehno¬
logice. Modelismul dezvol¬
tă manualitatea, precizia şi
punctualitatea^ fantezia crea¬
tivă, activitatea constructivă
devenind astfel, treptat, o ne¬
cesitate.

Montarea semifabricatelor
se poate organiza şt in cadrul
orelor de lucru manual în
clasele MV.

Fiecare model al colecţiei
noastre este funcţional- Cu
unele tipuri pot fi organizate

concursuri pentru copii. Pen¬
tru sprijinirea activităţii mo-
deitstlce sînt in curs de apa¬
riţie şi alte modele mai com¬
plexe.»

Cu aceste cuvinte Începe
atractiva invitaţie a harnicului
colectiv de oameni ai munci) de
ia întreprinderea pentru prelu¬
crarea lemnului «23 August» din
Tîrgu Mureş, care a realizat o
amplă colecţie de aera, auto şi
n avo mod ele destinate copiilor
Flecare construcţie conţine, ală¬
turi de piesele semifabricate,
pianul de montare, descrierea
amănunţită a modelului şi sfa¬
turi pentru utilizarea acestuia
pentru divertisment sau con¬
cursuri. Miniavioane, aeromo¬
dele cu praştie, aeromodele de
concurs, aeromodele planor, şa¬
lupe, navo modele tip katamaran

cu velă, automodeie cu motor
electric sfnt clteva din produ¬
sele propuse de I.P.L «23 Au¬
gust» din Ttrgu Mureş pentru
dezvoltarea practicării model to¬
mului de către cet mal tineri
constructori. Menţionăm că la
aceeaşi întreprindere se află în
curs de omologare un set de
motoare pentru modelism cu
capacităţi cuprinse între 3,5 şi
25 cm 3 . Şi acum iată cîteva
dintre modelele fabricate la
Tlrgu Mureş în cadrul unei ini¬
ţiative care ar trebui salutată cu
mai multă înţelegere şi simţ de
răspundere de către organele
competente dîn cadrul Ministe¬
rului Comerţului Interior, care
mai pun încă destule «beţe In
roate» în bunul mers al comer¬
cializării unor produse destinate,
în primul rînd, educaţiei tehnice
a tinerei generaţii. (C.S.)

mncHEin

RACHETEI

Pentru racheta madellştll care vor
să participe la probate da machete
(clasele S.5 sau S.7), începlnd cu
anul 19R2. subliniem că regula'
mântui Federaţiei române de modo-
llsm, ta concordantă cu norie indi¬
caţii ale torului internaţional F.A.I.,
a introdus noi cerinţe menite sâ
ridice gradul de competitivitate al
acestei probe.

Modellatul, pentru a susţine au¬
tenticitatea şl capacitatea de con
crettzare a machetei, In optica noi¬
lor cerinţe, va furniza următoarele
date minime despre racheta con¬
struita:

— planul rachetei, cu minimum
10 dimensiuni şl3 secţiuni transver¬
sale;

— planul machetei la scara 1:1;

— planul dispunerii culorilor şi
al înmatriculării

— trei fotograhi alb-negru sau In
culori.

Se Impune ca Informaţiile să fie
luate din surse oficiale ca: reviste,
cărţi, note tehnice, prospecte etc. t
cu trimiterile de rigoare.

Arbitrii pot aprecia pozitiv sau
negativ execuţia machetei, In
funcţie de modul cum este dotată
documentaţia tehnică a machetei.

O rachetă ce se pretează noilor
cerinţe regulamentare este «AS-
TROBEE-D», pe care o prezentăm
la acara 1:7,63.

ttAatrobee-D» este o rachetă
sondă proiectată de către Aerojet
General Corporation pentru cer¬
cetări meteorologice şl ştiinţifice
Tn regiunea O a ion o sferei de către
SPACE GENERAL CORPORA
TION.

Racheta este capabilă să ridice
o aparatură ştiinţifică de 34 kg
pînă la 22,7 kg, la înălţimi ce variază
între 145 km şl 00 km.

Propulsia rachetei se realizează
cu combustibil sofld de tipul
H.T.P.B. (hktroxil fermi nated poli-
bu Iad ie ne) ce dezvoltă o accelera¬
ţie de 21*8 g chiar din start
Motorul rachetei a fost testat
static de 5 ori In decembrie 1960,
iar la 0 iunie 1970 au fost realizate
două lansări In scopuri meteorolo-
gJce, avtnd aparatajul ştiinţific asi¬
gurat de N.A.S.A.

Lansările s-au făcut sub un unghi
de 81,6° faţă de orizontală şi după
147 s de zbor racheta a atins apo¬
geul traiectoriei. Impactul cu Pâ-
mîntul reaîizîndU’Se după 207 s.

kASTROBEE'D», varianta S/N
— 002, are o lungime totalâ de
4 027 mm, diametrul de 152,7 mm,
deschiderea stabilizatoarelor
608,7 mm, lungimea ogivei de
784,6 mm, lungimea secţiunii tele-
metrice de 3043 mm, lungimea ca¬
merei motorului de 2 507 mm etc.
Deoarece construcţia acestei

Prof. IO AN N, RADU,
aublng. LUCIAN NljA

machete nu ridică probleme deose¬
bite In executarea şi lansarea ei, o
recomandăm Juniorilor şl fetelor la
clasa S.T (machete) şi seniorilor
la S.5 C şi S.5 D (machete de alti¬
tudine).

Sugerăm ca ogiva (1) a rachetei,
secţiunea telemetrică (2), cri şi
mufa (3) să fie executate toate
deodată la strung, dintr-o singură
bucată de lemn de tei, conform
formei şl cotelor de plan.

După aceasta se vor face Incrus*
ţări In piesă pentru a putea eviden¬
ţia îmbinările dintre cele trei repere
(1), (2), (3) şi capetele şuruburilor.

Cele două antene (7) se vor con¬
fecţiona din tablă şl sTrmă conform
datelor şl formei din pian şl se vor
aplica pe secţiunea telemetrică,
diametral opus, la 15° de genera
1 oarele pe cana s-au ataşai stabi¬
lizatoarele, privind macheta de
sus (9).

Deoarece stabilizatoarele (5) ri¬
dică probleme în executarea lor,
datorita grosimii mici a materialului
cit şi profilului complex, recoman¬
dării să fie lucrate din lemn de tei.

Ataşarea se va face prin lipirea
directă cu ago pe corpul machetei,
la distanţe ce vor forma unghiuri
de 9CT intre ele.

Pe îmbinarea acestora cu corpul
machetei se vor lipi cu ago cele opt
piese redate ia reperul (6).

Direcţionalele (8) la racheta ade¬
vărată ajută Ja ghidarea pe rampa
de lansare.

Ele se vor lucra din tablă, în con¬
cordanţă cu indicaţiile din plan.
Se vor lipi pe corpul rachetei fn
două locuri diametral opuse, astfel
ca să facă un unghi de 45° cu sta-

billzatoarefe învecinate.

După ce părţile componente au
fost executate, fa dimensiuni mai
mic* eu 0,2—(M mm, se trece fa
montarea machetei, atenţi fiind fa
verticalitatea şl simetria compo¬
nentelor el.

Se dă apoi un strat de grund,
care ne permite să îndreptăm unele
neajunsuri constructive şi care,prln
şlefuire, ne va permite să finisam
macheta^ pregătind-o pentru vop¬
sire.

Coloritul se va executa conform
Indicaţiilor din plan.

Pentru a obţine figuri de culoare
cu margini drepte şl la dimensiunile
dorite, se lipeşte pe partea exte¬
rioară a figurii bandă adezivă, care
după uscare se îndepărtează uşor.
Cu mare grijă vom trasa, pe
aceeaşi parte a corpului machetei,
cale două embleme ale firmei Aero-
|et General Corporation, Acestea
vor respecta indicaţilie date Tn plan
referitoare la culori, dimensiuni şi

formă,

intre ele vom scrie cu culoare
neagră ASTROBEE-D - ADD —
010, fa cotele indicata
De asemenea vom desena şi
cele două elemente ale iul Space
General Corporation, Intre stabi¬
lizatoare, In puncte decalate la 180°,
După dotarea machetei cu motor
şi mijloc de recuperare, se cen¬
trează static şi dinamic şl apoi se
poate lansa la antrenament şl con¬
cursuri»

ABSINT/U

AUfl/U

CSI DESCHIS HAT

FXj‘3D|Iţ

NECRU HAT

eu închis mr

t9M

t* - tlM

RĂCHITA

*far provo
Contra şcotâ t
\Grga rind^nicn

-Braţ mrd
~ Vergi zburfitor

m S c

^Straiul săgeţii

Verga gobfer
mic

s5trai foc mic
. Verga tnhai

slkmprcs

'arglfar) pupa

fixare soi

Pic -—

Ghiu -

Şcota ghiutui
Şart _

Durrda

WmPm

rp n

in sticlă

Multă vreme realizarea navelor în
sticlă a constituit un mister, expli-
cin du-se cu «pitici» sau t<muguri»
care, udaţi, cresc şi.,, iese nava.
Pentru lămurirea enigmelor, vă pre¬
zentăm o navă cu vele construită
într-e> sticlă aşezată orizontal.

Nu contează numărul de catarge,
ghiuri sau alte elemente de supra-
structură sau greement, complexi¬
tatea navei fiind dictată de curajul
constructorului. Recomandăm pen¬
tru început o navă cu două catarge,
ca cea din figura 1.

Ca înzestrare materială: ciitit de
cioplit în lemn (pentru corp), bor-
maşină cu spirale (0,4/0,5/0,6 etc.)
funcţie de necesităţi, pensete, foar¬
feci.

Date fiind particularitatea con¬

strucţiei acestui model şi dificul¬
tăţile generate de lucrul în sticlă,
se adoptă o tehnologie specifică.

Plecind de la desenul de ansam¬
blu al navei, se întocmeşte o schiţă
cu minimul elementelor de gree¬
ment (la orice scară, indicat este
la scara de lucru), apoi se încarcă
această schiţă (la scara de lucru)
cu elementele de arboradă. Foarte
important este următorul lucru re-
feritor la manevrele fixe şi mobile:
se caută sâ se deseneze toate ma¬
nevrele fixe şi mobile cu care se
echipează nava pleeînd de la pupa
spre prova (sau invers), astfel Inert
să nu se ridice creionul de pe hirtle
(adică linia să fie continuă, chiar
dacă trece de mai multe ori prin
acelaşi punct). Asta ar fi ideal.

tng. MIRCEA KIRIJEBCU

Dar din considerente practice este
bine să se facă pe bucăţi. De ce se
face aşa? Penţru că, în afara sticlei,
catargele sînt culcate, iar după
introducerea navei în^ticiă acestea
trebuie ridicate; verste, ghiurile,
picurile trebuie şi ele reW^ţionate.
Aceasta se face trăgînîHj^ aţa
care le leagă pe toate.

Pentru că există frecări şij
aţei este sinuos, ac ea sta ^
trece prin prea multe Ă
fapt, toată dificultategp£onstruirii
unei nave cu vele Tţjiro sticlă aşe¬
zată orizontal se rezumă la «trasul
sforii».

0 altă problemă este determina¬
rea mărimii navei (scara de lucru).
Pentru aceasta se măsoară sticla
pe dinăuntru, pe diametru T pe care

se află lipitura sticlei (In lungul ei).
Din această cotă se scad circa
10—15 mm (funcţie de lăţimea na¬
val, flg. 2),

Odată stabilită scara, trecem la
lucru.

Corpul se face din tei, plop sau
orice alt lemn cu fibra scurtă, care
se poate ciopli uşor,

Catargul şl vergile se realizează
din lemn de prun sau bambus
(funcţie de scară), în figura 3 este
ilustrat modul în care se fixează
vergile de catarg, astfel Incit să se
permită o mică rotim a lor li jurul
punctului de prindere pentru Intra-
ducerea în sticlă.

Manevrele se execută din două
tipuri de aţă, cele fixa din aţă sub¬
ţire maro închis, cele mobila din
aţă mai subţire bej, sau de o culoare
mai deschisă dectt ceîe fixa.

Velele se execută din foiţă da
ţigări (cea mal Indicată) sau alt
material aflat la îndemînâ care să
fie subţire şi opac- Pentru a sugara
umflarea lor în vlnt, se impregnează
cu citi nilro, sau chiar cu apretol,
a rac st, după care se modelează
sau se usucă pa un calapod. Aten¬
ţie la lipirea lor pe suportII

Pentru fixarea catargului de
punte se foloseşte un sistem de
articulaţie ca fn figura 4, care sâ
permită culcarea catargului către
pupa. După poziţionarea şi fixarea
catargelor se pun şarturile începînd
de la prova către pupa (flg. 5),
fâcînd nod la ultima gaură şi restul
de aţă (de circa 30—90 cm) se lasă
către prove. Operaţiunea se tace
pentru fiecare catarg separat ba*
bord-trlbord.

în mod analog se procedează cu
contrascoîele, balanşlerele şl ce*
celelalte manevre mobile, avînd
mereu grijă ca noduJ să se faci la
capătul sforii dinspre pupa Jar spre
prova sfoara să se lase mal lungă.
Tipul de nod pentru vergi este pre¬
zentai în figura & Executarea legă¬
turii şe (ace pleclnd de la verga
sau ghiul cel mai de jos

Capetele eforilor, avînd mare
grijă să nu se încurce, se leagă cu
un cap de aţă, astfel încît să se
asigure paralelismul lor, dar şi o
alunecare relativă între fire, putînd
fi tras oricare dintre ele, celelalte
rftmînînd fixe. înainta de Introdu¬
cerea navei în sticlă, este bine să
se încerce funcţionarea sistemu¬
lui Eventual se poate folosi săpun
sau talc pentru îmbunătăţirea alu¬
necării aţei prin criticii.

Nava fiind gata, trecem la pregă¬
tirea sticlei. Nava se va aşeza pe
un pat de chit care va sugera supra¬
faţa apel. Folosind diferite pulberi

(CONTINUARE In PAG, 32)

PEI1TRII CERCURILE
TEHimOBPLItnilUE

■

JHHHW&.1

MIAU HHU i* • • mi?1

- Ir

is9 ap ilffl

IHL

.:i'X »

MMI,

CU DECOLARE Al_,

SOLUŢIE OPTIMA DIN PUNCT
DE VEDERE ECONOMIC
SI AERODINAMIC

. ! ' '-,41V

Cri za de combustibil fi determi¬
nat In aviaţie concentrarea efortu¬
rilor în vederea găsirii unor soiuri
economica Această criză eslg sim¬
ţi ffl şi de aerocluburi In activitatea
lor de formare a piloţilor in dome¬
niul planorismului soluţiile actuale
do ridicare în aer prezintă flecare
cîte un dezavantaj

a) remorcajul ia avion este o solu*
ţie costisitoare* dacă se are In ve¬
dere consumul de aproximativ
60 l/oră ş* uzura avionului*

b) remorcajul la mosor permite
un cîştig de înălţime limitat;

c) utilizarea moto planorul ui dar
sic cu un consum orar de aproxi¬
mativ 12 l/oră în urcare este o sole-
tle mal bună deci primele două.

Datorită Insă încărcării (greutate/
suprafaţă) mari, calităţile de planor
sînt diminuate.

Soluţia optimă care se Impune In
contextui descris mai sus trebuie
sâ satisfaci cerinţe de ordin tehnic
şl economic. Trebuie realizat un
compromis între caracteristicile
tehnice şl economice, care constă
Tn găsirea performantelor necesare
la un cost minim. Supraestima rea
performanţelor necesare duce la
creşterea exagerată şi nejusîifleatâ
a costului,

Din punct de vedere economic se
cere o soluţie cu un cost scăzut
da construcţie şi exploatare.

Caracteristicile de ordin tehnic
necesare şi suficiente unui planor

Ing* CALIN GOLOGAN
Ing, PAUL ANTEMIA

de club sînt:

— viteză minimă de zbor cît mai
mică;

— viteză minimi de cădere cît mai
mică;

— siguranţă în expk

— eficacitate mare a t

— fineţe* maximă reală
antă (mai mare ca 25);

— greutate mică (oferă
tare bună chiar şl Tn curenţi 1
slabi).

Nu sînţ necesare:

— o fineţe maf mare <
sară doar în competiţii);

— comportare bună la viteze mari
(peste aproximativ 150 knVh),

Aceste concluzii sînt trase Tn
urma consultării articolelor din re-

(neee>

vistete de specialitate. Soluţia care
satisface în mod optim cerinţa
economică este planorul uşor, cu
motor auxiliar, care permite deco¬
larea autonomă.

Preocupări pentru realizarea
unui astfel de aparat există pe plan
mondiali în S.U.A. fiind la ora
actuală lansat şi în curs de desfă¬
şurare un concurs de proiectare
şi constructiv

Analizlnd diversele configuraţii
existente, s-a ajuna la concluzia
Că O configuraţie «C AN ARD» (am-
penaj în faţa aripii) cu «WINGLET#
(vezi foto) direcţional la extremita¬
tea aripii este optimă* Ea oferă
următoarele avantaje:

— siguranţă în pilotai (planorul
nu se angajează”);

—* greutate mică şl compact Itate
(prin eliminarea f uz etajului poste¬
rior şl folosirea ampenajutui por¬
tant);

— oferă soluţia ideală pentru am¬
plasarea alicii (în partea postă¬
ri oară a fu/eiajului);

— domeniul de centra] mai larg
decît la varianta clasică

Tn cadrul preocupărilor existente
ia I.C. A,* Braşov pentru realizarea
unui asemenea aparat, a fost sta¬
bilită, cu metode moderne de pro¬
iectare, configuraţia geometrică. Ea
este rezultatul Îmbinării simuiâril
aerodinamice pe calculator cu opti¬
mizarea numerică. Simularea aero¬
dinamică eafeulea/â distribuţia de
torţe pe suprafeţele portante ţinlrtd
cont de interferenţele aerodinamice
dintre ete Optimizarea numerică
găseşte variabilele geometrice care

asigură maximul unei funcţii obiec¬
tiv alese cu satisfacerea restricţiilor
impusa Funcţia obiectiv aleasă a
fost viteza medie de drum, cel mal
edificator Indicator de performanţă
al unui pFanor.

Caracteristicile geometrice pen¬
tru varianta optimizată sînt urmă¬
toarele;

— greutate gol G(kgf) = 130

— suprafaţă totală (m 1 ) = 9,13

— anvergura aripii h^ (m) * 10

— anvergura ampenajului, b M —

= 5,00 30

— încărcare C/S (kgf/m 3 ) « 24,1

(cu pilot de 90 kg).

Performanţe estimate (pilot
90 kg),

— fineţe maximă = 28

— viteză minimă de zbor (km/h-
*65

— viteză minimă de cădere
(m/s * 0,87

— putere maximă motor (CP) «
- 18

— viteză ascensională maximă
(m/s) - 3

—consum orar combustibil

(l/oră) - 5-6.

Se constată ci se poate obţine o
construcţie uşoară oj performanţe
de planor bune şi cu un consum de
combustibil redus, cu alte cuvinte,
un compromis tehnico-eeonomic
optim.

• fineţe — reportul dintre por¬
tantă şl rezistenta aerodinamică

• 'angajare — fenomen aero¬
dinamic periculos, cauza multor
accidente în aviaţie.

a activităţii de la «Ecran-util»,
unde totdeauna se găsesc spa¬
ţiu, timp şi pasiune pentru pro¬
pagarea culturii cinematogra¬
fice prin vizionări, IntTlmrl cu
regizori, scenarişti, critici etc.
Complementar acestor activi¬
tăţi se desfăşoară şi munca
celor mai talentaţi fotografi, care
realizează anual apreciate ex¬
poziţii.

Gama acţiunilor găzduite de
Casa de cultură a sectorului 1
nu se rezumă la cercurile men¬
ţionate, Tot aici tinerii se pot
califica urmind cursurile cercu¬
rilor de desen tehnic şi proiec¬
tare industrială, susţinute de
specialişti din producţie, pot
participa la cercul turistic «Ad¬
mir », care are fa activ excursii
cicloturistice, coborîri cu bărci

pe rîurile ţării etc., se pot în¬
scrie la cursuri de dactilograf ie,
design*

Conduse cu competenţă şi
dăruire de către tovarăşa direc¬
toare Măria Georgescu, acti¬
vităţile Casei de cultură a sec¬
torului 1 din Bucureşti se re¬
marcă prin caracterul formativ
şi totodată aplicativ al majori¬
tăţii cercurilor cu program per¬
manent, Munca radioamatorilor
şi cineclubiştilor, autentice «ve¬
dete» în cel mai bun sens af
cuvTntului, reprezintă un exem¬
plu capabil de emulaţie şl pen¬
tru alte instituţii de acelaşi gen,
interesate mai degrabă în obţi¬
nerea unor venituri substan¬
ţiale şi mai puţin în diversifica¬
rea acţiunilor de educaţie teh¬
nică a tinerei generaţii

Apreciatele colecţii ale Editurii
«Albatros» — Cristal. Lyceum,
Sinteze-Lyceum, Mica enciclo¬
pedie pentru tineret — atestă
încă o dată perseverenţa unul har¬
nic colectiv de editori, în frunte cu
distinsul animator al educaţiei ti¬
nerei generaţii, scriitorul Mlrcea
Sinfimbreanu, în ceea ce priveşte
propagarea volumelor destinate
construrtorilor amatori.

Printre titlurile ce vor reprezenta
premierele editoriale ale sflrşttulul
acestui an şi ale anului viitor men¬
ţionăm cîteva pentru cititorii noştri:

De la electroni atică ia motorul
ionic (autori: Radu Cra marine

în Editura tehnică va apărea în
Colecţia «ftadlotelcviziune» volu¬
mul Recepţia TV *— întrebări şi
răspunsuri, semnat de Mireea şi
Mucenic Bişoiu.

Autorii, avînd o bogată expe¬
rienţă profesională şi didactici, îşi
propun să răspundă la cîteva dintre
numeroasei® Întrebări puse de către

PRODUITin EDITORIALA

’ PERTRU TinERET

Vîrgrl Spulber): prezintă aspec¬
tele unui domeniu al ştiinţei cu un
numâr mare de aplicaţii practica
Pornind de ia prezentarea teoretică
ti fenomenelor electrostatice, sînl
descrise amănunţit o serie de apli¬
caţii extrem de actuale, cum ar fi
generatoarele electrostatice, acce¬
leratoarele directe de particule, mo¬
toare ionice etc. Un volum care va
interesa, fârft îndoială, mulţi dintre
constructorii amatori este şl ce!
semnat de V total Râd ucu— Auto-
dotări gospodăreşti din mate¬
riale recuperabila Autorul pre¬
zintă o serie de construcţii de
obiecte care se pot executa din
deşeuri şl materiale recuperabile
prin operaţii simple. Adresindu-se
totodată şi imaginaţiei cititorului,
volumul sugerează ingenioase lu¬
crări din slrma, bere metalice, tablă,
lemn, textile, mase plastice. O bo¬
gată ilustraţie (116 figuri) ce înso¬
ţeşte textul prezintă, cu multe de¬
talii, tehnologia operaţiunilor refe¬
ritoare fa construcţiile propuse.
Adresată hobiştilor, cercurilor de
elevi, lucrarea lui V icrei Râd ucu
cuprinde şl o serie de triaturi bine¬
venite pentru cei ce doresc să-şi
organizeze şi să-şi doteze un ate¬
lier propriu.

Un apreciat colaborai al revistei
Tehnium, chimistul Dan l Sera-
cu va fi prezent In librării cu volu¬
mul Preparaţi singur, ce se adre¬
sează tinerilor care doresc aâ cu¬
noască aplicaţiile chimiei în do¬
menii practice şi totodată sâ pre¬
pare reţetele prezentate. Concepu¬
tă pentru un nivel mediu de cu¬
noştinţe, lucrarea cuprinde reţete
şi staturi de preparare pentru cer¬
neluri, adezivi, materiale de deve¬
lopare fotocinematograficâ. scoa¬
terea petelor, tuşuri, lacuri, mor¬
tare, zugrăveli, spoieli, tî mp târle,
prelucrarea suprafeţelor metalice,
realizarea de automodele, O scurtă
descriere a materialelor şi usten¬
silelor necesare laboratorului com¬
pletează volumul,

Armfzamente tehnice, volum
realizat de un alt colaborator al
revistei noastre, G.D. Oproscu,
se adresează tinerilor constructori
amatori dornici să realizeze mon¬
taje electronice şi diverse obiecte
pentru divertisment. Din cuprinsul
lucrării semnalăm: mlniautomatî-
zări surprizft t jocuri electronice,
fotografii trucate, atişoare dina¬
mice, construcţii realizabile eu pie¬
se româneşti şi materiale simple
aflate la în d amina bobi şt Hor,
Volumul C&utfnd realul tomnat

de Erimomf Nicolau, reprezintă o
suită de pasionante eseuri In cam
autorul explorează într-o manieră
accesibilă mari teme ale mic ro¬
şi macrocosmosului; creaţia arti¬
ficială în laborator, mecanismele
cerebrale, raporturile ştlintâftltera-
turâ etc.

Din spectacolul matematicii
{autor: Gbeorţphe Păun) conţine
o atractivă prezentare a matema¬
ticii necantitative, a unor idei şi
rezultate de mare valoare culturaJă
ce lărgesc considerabil orizontul
intelectual al cititorului. Printre ca*
pltoleîe volumului se numără; Des¬
pre limitele matematicii, Despre
adevărul «adevărurilor evidente».
Teoria catastrofelor, Intre entuzi¬
asm şi contestare, Gramatica cre¬
ierului, Ce pot şi ce nu pot face
algoritmii, Matematică şi cripto-
blglogie.

In programul Editurii «Albatros»
se află şi o traducere: Construcţii
— lupta împotriva gravitaţi«t de
Mario $ al v adori, profesor ta Uni¬
versitatea Columbia din New York,
Autorul, reputat specialist în con¬
strucţiile urbane, folosind numeroa¬
se exemple din istoria arhitecturii,
explică principatele fenomene din
acest pasionant domeniu al civi¬
lizaţiei umane, precum şl calităţile
materialelor de construcţie clasice
$1 moderne.

un cerc larg de am aton ai unei re¬
cepţii de calitate în televiziune, laţi
ckeva dintre acestea: Ce sînt nor¬
mele de televiziune şi prin ce diferi
ele? Ce sini sistemele de televiziune
in culori? Ce modificări trebuie fă¬
cute unui receptor TV pentru a ft
transformat de pe o normă pe alta?
Ce ic înţelege prin zgomotul recep¬
torului ţi cum limitează posibilită¬
ţi le recepţiei ? Care sînt principalii
parametri electrici ai receptorului?
Cum poate fl îmbunătăţită recepţia
TV la mare distanţă? Ce este recep¬
ţia prin satelit? Ce noutăţi sine in
do me n iul recepţ iei TV ?

Un titlu extrem de util este, de
asemenea. Circuite integrate ana¬
logice. Analiza ţl sinteză, pro¬
bleme rezolvate semnat de Cray
P. şl Mayer R. G.

Realizaţi de personalităţi recu¬
noscute in domeniu, profesori la
Universitatea Berketey. California,
S-U.A.I lucrarea se constituie ca un

volum de referinţă pentru specia¬
liştii din cercetare, proiectare şi
utilizarea circuitelor integrate.

Sînt prezentate elementele de cir¬
cuit reglabile în tehnici monolitice,
circuitele tipice care se îmHnest in
circuitele integrate analogice mo¬
derne, Pentru prima dată acestea
sînt prezentate legate de circuite
selective in frecvenţă ţi de zgomote.
Lucrarea este bogat completată cu
exemple şi probleme. Un colectiv
de specialişti români a completat
ediţia originală rezoîvTnd aproxima¬
tiv 200 de probleme, venind astfel
în întîmpi narea celor ce doresc să-ţi
însuşească tehnicile de proiectare,
de analiză şi sinteză cu circuite inte¬
grate analogice.

Lucrarea Tehnica sonorizării
pentru amatori, de Csabay Da¬
niei, prezintă in primul rind apa¬
raturi specifici tehnicii sunetului,
aparatură de targâ utilizare (nepro-
fesională), principiile de funcţionare

şi utilizare ale acesteia.

Extinderea şl diversificarea apa*
laturii moderne au atras după sine
sporirea numărului aparatelor Hi-Fi
fi stereofonice.

Evident, In cadrul unei cărţi, nu
există posibilitatea tratării modulul
de utilizare fi de exploatare a tuturor
mijloacelor electroacustice existen¬
te, Din mulţimea diferitelor tipuri
accesibile in anii '80, autorul (cu¬
noscut specialist şi autor al unei
serii de cărţi de larg acces pentru
radioamatori) a selectat cele mai
reprezentative, pentru a prezenta
noţiuni de utilizare şl manipulare.
Pe baza experienţei practice, se
poate afirma ci este suficientă cu¬
noaşterea. de către amator sau pro¬
fesionist, a patru-cinci tipuri de apa¬
rate din cadrul unei categorii, pentru
ca, în cel mai scurt timp, să poată fi
însuşite noi cunoştinţe despre alte
tipuri de aparate.

t . Jz-mnm i

N PAG, 28)

• • • y:;:.k

' ‘ k

I 1 M \

ţj’lltiy 4''' ', v“

(URMA

••

şi un diîuant* se colorează c
(chit obişnuit pentru geamuri).
Apoi cu o spatulâ (care ere un vîrf
drept şi altul curb) se ia cu partea
dreaptă chit şl se pu ne &v sticlă
(chitul a fost făcut mici bllufe care
să intre pe gîtui sticlei). Atent te te
murdărirea pereţilor! Dupâ ce s-a
pus o cantitate necesară de chit,
acesta se presează cu partea curbă
a spatele!; cu aceasta ocazie se fac
şi valurile,

Jn corpul navei trebuie prevăzut
un boit cam să fixeze mal
nava In chit

Spre deosebire de nava con¬
struită în sticla cu glt vertical* care
se asambla In sticlă în cazul de
faţă, nava este completă afară
Pentru a introduce nava, se culcă
catargele spre pupa (nava m va
introduce de sus tn )os) # ter vergile
şl g Nurlie se aduc ctt mai paralel
posibil cu catargele. Se va acorda
foarte mare atenţie ia vela
Se aşază sticla în poziţie verti¬
cală. Se începe Introducerea navei
prin gîtui sticlei, Dupâ Introduce¬
rea el completă se va acorda majd-
mum de atenţie pentru evitarea
pendulării modelului. De asemenea
«fc- fUi atingă «suprafaţa mărite,;
După cobortrea el pînâ în dreptul
poziţiei deflnfttve, se vaface neapă¬
rat o pauză. Apoi cu forţe proas¬
pete» calm şi încet, se înclină sticla,
astfeî încft modelul să atingă chitul
dlntr-o dată.

Adusă sticla la orizontal* cu o
tî|£i se poziţionează şl se presează
nava.

Acum începe (după cit va timp*
ca să se usuce chitul şl nava să fie
bine fixată) trasul sforilor. Mare
atenţie în încurcatul firelor în acest
caz, oi mult calm, se fixează firele
1 în poz iţia dată şl se caută descurca*
rea celor buclucaşa După ridica¬
rea catargelor* ţinind bîne de fire,
se aranjează vergile Şi velele,

In poziţie finală, funcţie do posl-
j» blHtăţi, fîrete se tîpşfc'cu o pică* '
tură de clei h ultima gaură, sau
şa {ixeaiă cu: Un- In^rMMm'pr^5

yt • J foSr.V. 11 ' "A”

■

. .smmm ., .

V «*lddetari» f 7t mm. ^

2» «Modelbau heute», 2, 3/1971;

7/1 , 98 l OI „ „ ,

X A, Bejan» M. Bujenfţă; «Dic¬
ţionar de marină», Ed, militară,
tfţll '

A L Sa nţ oro: «dl Model Ista Na¬
valei td, M popii, Milano, IST®,

3 a

I Kh

dioamaiorismut se numără printre uflKirl le
mco-apllcatlve cu mare adeziune In rindul
constructorilor amatori, graţie posIblITiâţilor ce
le creează In stabilirea de legaturi intre oamenii
de diferite profesii şi vîrste, In vehicularea unei
mari cantităţi de informaţii.

Fiecare radioamator esie in primul rmo con¬
structor de echipament radloeiectronic, receptoa¬
re-emiţătoare, surse de energie* antene ete„ In
teiul acesta câpăfînd cunoştinţe teoretice şl de¬
prinderi practice, elemente de mare importanţă
în pregătirea profesională a tinerilor; cu ajutorul
aparatelor construite se stabilesc legături —
acele minunate QSQ-urt momente de reală
v îndreptăţită satisfacţie.

Capitolul care urmeaza este afcaiuit dinu-o
suită de articole ce conţin schemele şi dalele
constructive ale unor aparate simple sau mai
complexe, conţimnd în special componente indi¬
gene, dar toate avînd performanţele tehnice
impuse cerinţelor actualului trafic de radioama¬
tori*

REPRODUCERI DUP&
REVISTA „RADIO ROMÂN’*

A seara* ta un ceas destul de
îirziu, ne-am adunat t îţi va intelec¬
tuali la profesorul şi prietenul nos*
tru Ionel Slmlonescu, avlnd Intre
noi şi pe Brâteseu-Voineştl, care*
deşi oaspe de departe, e socotit
lot ieşean, Tn înţelesul cel bun şl
nobil al cuvlntului. Ne-um adunat
ca să ascultăm un haul-parleur,
un instrument ultramodern de ra¬
diofonie, instalat Intr-o frumoasă
odaie naţională, conservatoare* ve¬
che şi patriarhală— amintind vre¬
murile bun (celor noastre, a crino¬
linelor* a droşteior, cu rezoare de
Viena şi cu patru cai înaintaşi, a
surugiilor şl slujitorilor In costume
albaneze, a lenei şl taclalelor orien¬
tale, a muzical lui Barbu şl a celor
dintllu valsuri revoluţionare. Con¬
trastul Intre decor şi instrumentul
acela simplu şl straniu a pus In
mine cea dlntîiu împunsătură de ac
ager: un fel de nedumerire. Dom¬
nul locotenent Zapan, specialist
In asemenea drâc&ril, a Întors pu¬
ţină vreme spre noi masca Iul de
zlmbet şl tăcere, atît cît i-a trebuit
să ne răspundă la salutări; apoi a

pipăit lâdlţa misterioasă căutîndu-l
anume Inele, buton* şi încheieturi.
Dlntnodată în cornetul mort, vopsit
şl lăcuit, percepurăm o voce vie.
O voce care suspina melodios şi
dulce romanţe regelui din Thule.
O cîntaJn aceleaşi clipe, o soprană,
în actul al doilea în Faust* la opere
din Vlena, Şl noi o auzeam la laşi,
în Sârftrie—intr-un decor din vre¬
mea eind nu erau încă inventate nici
drumurile de fier.

Această a doua impresie, lovi¬
tura acelui glas care venea de ta
o n]ie de kilometri, prietenos, cald
şi apropiat, a fost mai prelungă,
mai stăruitoare şl mal adîncă decît
Intîla*

Trebuie să mărturisesc că eram
nou la cea dlrrtîiu audiţie, N aşi
putea să lămuresc pentru ce n-am
avut curiozitatea să mă îngrămă¬
desc în primele momente ia cei»
dîntiiu demonstraţii radiofonice.
Ştiam ştiinţifice?te despre ce-i vor¬
ba şi aveam convingerea că trebuie
să aştept perfecţionarea aparate¬
lor. Ce poate să fie mai mult— îmi
spuneam — decH un telefon fără

Radio POST RECEPTOR

... x tu doim înmpi

literaţii

O Interesantă cerere de
autorizaţie

Cel mai neaoş dintre prozatorii
generaţiei noastre, di. Mihalţ Sado-
veanu* este un pasionat amator ra-
d loto ni st; dovadă cele două arti¬
cole ale sale, reproduse şi de
«Radio Român», după revista lite¬
rară «Lumea»,

Cererea de autorizaţie adresată
de Domnia-Sa Direcţiei generale
P.T.T. sfîrşeşte glumeţ cam cu
următoarele cuvinte:

«Nădăjduiesc că in calitatea mea
de membru al Academiei Române,
vă sunt destul de cunoscut ca să
fiu scutit de certificatul de bună
purtare.,,»

Un foarte bun şi foarte selectiv
aparat receptor îşi poate construi
fiecare amator* urmînd schema
de mai jos. Ea reprezintă un
montaj cu două lămpi, dintre
care una în înaltă frecventă cu
rezonanţă, iar a doua detectoare
cu reacţie; reacţia exersîndu-se
pe circuitul de rezonanţă, ceea
ce are ca efect o mişcare a radia¬
ţiilor antenei.

Montajul de faţă este cel mm
simplu montaj cu rezonanţă* po-

Rrof, 8. PROOAN,
Turda

sedă multe calităţi de sensibili¬
tate şi selectivitate, permite au¬
diţii bune, chiar şi pt antene im¬
provizate.

Piesele necesare :

Tn afară de zestrea necesară
oricărui aparat* avem nevoie de:

I condensator variabil C 4 =
= 500— 1 000 cm;

î condensator variabil C 3 =
= 500 - 750 cm;

I condensator fix C 3 = 250 cm;
1 condensator fix C 4 = 1 000 cm

sîrmă, tulburat necontenit de un¬
dele parazitare ale atmosfere* ? Să
fim deci răbdători şi s-aşteptăm
ultimul cuvînt, cat# nu poate să
iminii.

In clipa însă dnd pentru prima
oară fenomenul s-a produs, Jude¬
căţile anterioare au căzut ca fluturii
de hîrtle. Nu ml-au mol spus şl nu
mi-am mai explicat nimic. Cu toate
amestecurile paraziţilor, am rămas
atent numai asupra chemării care
mi se adresa. Armonia şl simfonia
moale a orchestrei s-au Izolat în
urechea mea şi simultan a lucit în
mine conştiinţa minunii. Venea fa
sufletul mau un glas do departe ş'o
adiere de Instrumente— glas viu şl
palpitant şl Instrumente însufleţite
de oameni vii. Nu-i maşinăria gra¬
mofonului, nu sunt umbrele cine-
malogrâtului-— el e vibrarea viaţii,
e contact direct cu omul, tratele
meu din depărtare.

Deci e suprimat spaţiul. Dar a-
ceasta e numai o formula de fizica,
patru cuvinte indiferente puse unul
dupu altul. Eu auzeam versurile lui
Goethe, muzica iul Gounod ş’o

I condensaiur fixCj«2 000cm,
I seric dc seifuri dc 35,75 şi 100
spire;

remiate de 30 Q ;
o rezistenţă dc 2 — 5 tl
Montajul se va face respect înd
indicaţiile dale pînă acum în re¬
vistă. cu priîcjuî descrierii diferi¬
telor posturi

Reglajul : aprindem lămpile, eu-

voca caldă şl vibrantă de temea.
Că nu este spaţiu declt pentru ne¬
ştiinţa şl mârginirea noastră, pare
evident. Că şl timpul va fi fiind o
convenţie, iarăşi se poate. Că poate
noi înşine de la începutul părinţilor
celor de dernutt şi pînâ la cel din
urmă din viitorul convenţional nu
sîntem doeft o undă ori un fior din
marele tot — Iarăşi de ce nu s-ar
putea? O, nu ştim nimic, să lăsam
toate aceste propoziţii vane. Nu
sînt decîf cuvinte, deci convenţii.
Lucrul de căpitănie era că auzeam
Eşuat ta opera din Viena, Şl asta-î
numai o mici, o foarte mici parte
din ce se poate auzi, remarcă cineva.
Desigur, Ster putea auzi tot c»-l
sunet. Şl dacă undele acestea trec
în spaţii infinite— atuncea ce auzim
noi acum sună în veşnicie; nu se
stinge niciodată. Nu se vor stinge
nici glasurile noastre Şl nici ima¬
ginile noastre: curlnd vom avea
lingă aparatul radiofonic şl apar fi¬
tul care să no înfăţişeze imaginile
fii mişcarea. Lucrul e realizat In
laborator, Mfine II vom avea înain¬
tea noastră In această odele. Şl

plâm bobinele L a şi R s pînă ta
limita dc acroşa]. Luăm o poziţie
pentru C t şi căutăm cu C 2 piui
găsim un post*

Rerufrate, Pe o antenă dc 15 m
lungime am obţinut următoarele
realitate: Budapesta, Viena, Ro¬
ma, Berlin, Milano, Moscova,
Touîouse* Paris clc., foarte pu¬
ternic în cască.

Imaginile, ca fi sunetele, sînt tot
nemuritoare. în raport cu infinitul în
timp şmi spaţiu. Atuncea ce-i mu¬
ritor din noi? Simţirea pe care o
încerc aseuftînd glasul depărtării?
Ceea ce numim suflet? Asta să fie
trecător — cînd celelalte sunt
eterne?

Nu cugetam şl nu simţeam numai
asta.

Mă gîndeam la părinţii mei care
n-au cunoscut radiofonia. La bu¬
nicii mei care n-au cunoscut aero¬
planul. La alţii mai dedemuft care
n-au cunoscut aburul. Şi la alţii,
pe scara timpului nostru omenesc,
care-au fost săraci şl proşti, pînă
la cel dintîl dl^ peşteri care nu
ştiau secretul focului.

Unul în veacuri a descoperii fla¬
căra vi»/minune şi Dumnezeu.
Altul a descoperit pîrghla; altul
puterea aburului Alţii au zburat.
Alţii surprind tainele fenomenelor
electrice, tn faţa noastră, in viitor,
alnt de descoperit alte mistere —
care acum alnt pentru noi noapte şl
fitîncă. Noi sîntem străini şl departe
de ele— dar ele există

Ascultam ultimele accente ale
melodiei, In freamătul orchestrei
n-aveam în faţa mea nici Imaginile
definite ale actorilor, nici scena,
nici convenţionalul multiplu ai tea¬
trului, nici publicul Muzica mă
purta îndărăt ln legendă, spre un
Faust ş-o Margaretă a trecutului
■eal^deşi sunt fantezie, mal plini
de simpatie şi de umanitate. Aceia
cu demonul sufletului lor erau ade¬
vărul in virtutea aceleiaşi puteri pe
care o avea cutia comandată de
locotenentul Zapan, în virtutea ace¬
luiaşi mister ş'a aceleiaşi logice.

Acestea erau numai glndurlle şl
sentimentele primare pe care le
puteam desluşi oarecum la supra¬
faţă în mIne. Sub ele erau însă rădă¬
cini nenumărate, nedesluşite şi ob¬
scure, pe care le percepem ca pe-o
lumină dincolo de pîctă, ca pe-o
chemare pe care rro aud urechile,
îmi notam cu grijă în memorie şi
data acestei seri fără pereche:
8 Martie 1826-*- ca şi cum aceste
alte trei cuvinte ar avea vreun scop,
o normă ori o legătură cu imensul
proteu care ne prezintă numai una
din formele-i Infinite,

MtMAIL B AO OVEA NU
35

RECEPTOR US

Din materiale recuperata! radioamatorul poate
să*şl construiască un radioreceptor util în traficul
din benzile Inferioare (în special) 3,5 şi 7 MHz în
modurile CW şi A3.

Acest simplu radioreceptor este de tipul cu reac¬
ţie, deosebit de selectiv şi sensibil, în componenta
sa elementul principal fiind un tub trfodă-tetrodâ de
tipul ECL 82. Partea trlodâ lucrează ce detector cu
reacţie, iar partea tetrodă ca amplificator de audio-
frecvenţa. Circuitul de intrare pentru 7 MHz este
construit pe o carcasă cu miez de ferită (carcasă
cu diametrul de 8 mm). Pe această carcasă se bobi¬
nează 12 spire din CuEm 0,6, spiră lingă spiră, a-
ceasta fiind Lji la 2 mm la extremităţile lui Lj se
bobinează cîte 4 spire din Cu Em 0.2 (tot spiră lingă
spiră). Una din aceste bobine formează cuplajul cu
antena (L,). Iar cealaltă formează elementul de
reacţie (L 3 ).

Pentru gama de 3,5 MHz bobi na jele se fac in a*
ceea şi simetrie, numai Că L t şi h au cîte 12 spire

CuEm 0,15, iar L a are 35 de spire CuEm 0,25.

Transformatoarele Tr ; şl Tfj provin tot de la apa¬
rate vechi.

Cei care doresc să le construiască vor proceda
astfel: transformatorul Tr* are un miez de 4 cm 1 , în
primar bobinîndu-se 1 600 de spire CuEm 0,15, iar In
secundar 80 de spire CuEm 0,6. Transformatorul
Tr ţ are un miez cu secţiunea de 5 cm 2 , In primar
se bobinează 2 200 de spire CuEm 0,15, Iar în secun-
dar 1 780 de spire CuEm 0,2 (pentru 160 V) şi 70 de
spire CuEm 0,0*

După realizare se cuplează tensiunea şl se tace
acordul circuitului de intrare.

Se verifică întn dacă etajul intră In reacţie prin
rotirea potenţiometrului P 1# Dacă etajul nu Intră In
reacţie, se inversează capetele bobinei U»

De remarcai că la acest receptor pragul şl nivelul
reacţiei se stabilesc din potent Io metrul P t , iar nivelul
audiţiei din potenţi o metrul P,,

YQ3CO

noutati Lp.r.s.

I,R.R.S.-Bănoasa produce tranz ist oare oplbsză
de medie putere cu structuri de fabricaţie proprie.
Realizarea familiilor BD 233—237 (npn) şi BD 234—
238 (pnp), respectiv BD 433-441 (npn) şi BD 434-442
(pnp), reprezintă o importantă realizare tehnolo¬
gici, care încununează un program de dezvoltare
amplu.

Ea constă In realizarea regiunii bazei prin creşte¬
rea unui strat epitaxial, asigurind un control mal
precis al dopajului şi al grosimii. Cea mai importantă
caracteristică este însă obţinerea unei baze cu un
număr foarte mic de defecte ale reţetei cristaline,
ceea ce reduce semnificativ posibilitatea apariţiei
străpungerilor localizate, conferind o robusteţe
deosebită la străpungerea secundară.

parametrul

Tensiunea de străpungere eolector-bazâ (V^jq)

Tensiunea de străpungere coleator-emltor (Vc^o

Cureijt continuu maxim In colector (Ic)

Puterea disipată maximă ş= 25*C)

Tensiunea de saturaţie maximă (V ce *at)
- Ia I C “ 1 A;

— Ia I c = 2 A ;

Factorul de amplificare In curent continuu
minim (h/r^)

— ia I c = I A :

— la Ic = 2 A :

Frecvenţa de tranziţie minimă In MHz (fr)

INTRARE

0 -

JTJTJT.

>+5V

2XCDBUZ1E

CBM Z ,

Q î—

CBB?

5 FTJ,

CBB,

CDB Q PfVj
47AE qI^L^ 0

.si

FTS

+ 5V

Pentru separarea frecventelor st folosesc*
de obicei, trei tipuri de filtre; filtre pasive
{RC, LC, RL. RLC), filtre active (RC) sau
filtre digitale, Dacă primele două categorii sînt
în general cunoscute şl folosite In practica
radioamatorilor, ultima categorie formează,

Ing, ANDRIAN NICOLAE

de obicei, un capitol deosebit in teoria cir¬
cuitelor,

în cele ce urmează se prezintă un model
simplu de filtru digital ce poate realiza o se¬
parare a unor benzi sau frecvenţe dorite.
Circuitul poate fi folosit ca filtru trece-jos,
trece-sus sau trece-bandâ. Schema electrică
se di în figura a lăturată. Celula de bază este
constituită dintr-un circuit basculant mono-
stabil şi un circuit basculant bistabil tip D.
Trebuie menţionat faptul că semnalul de
ieşire este sub forma unei trepte de tensiune
«1 logic», Una dintre intrările circuitului bas¬
culant monostabl! şl Intrarea de tact a circui¬
tului basculant bistabil slnt legate împreună
la Intrarea filtrului» Fiecare impuls sosit pro¬
voacă trecerea monostablîulul CB Ml în sta¬
rea logică «1» pentru o perioadă de timp
prestabilit (T, —R^CJ, Acelaşi semnal per¬
mite bascularea circuitului basculant bista¬
bil CBB1. Dar starea ieşirii O este-determi¬
nată de starea intrării tip D In momentul
basculării. Dacă perioada frecvenţei de intra¬
re este mai scurtă decft timpul de basculare
a circuitului basculant monosiabiJ. ia Intrarea
D va fi prezentat un nivel logic *1», forţînd
ieşirea O a circuitului basculant bistabil să
râmînă fit starea logică al», Dacă perioada
frecvenţei de intrare devine mal mare decft
timpul de basculare a circuitului basculant

(CONTINUARE ÎN PAC. 44)

FILTRU

DIGITAL

B’d 233
BQ 234

BD 235
BD 236

BD 237
BD 238

BD 433
BD 434

BD 435
BD 436

BD 437
BD 438

BD 439
BD 440

BD 441

BD 442

45 V

ao V

80 V

22 V

32 V

45 V

60 V

80 V

45 V

60 V

80 V

22 V*

32 V

45 V

60 V

80 V

2 A

L J A

2 A

4 A

25 W

36 W

0,6 V

0.6 V

0,6 V

0,5 V

0,6 V

0,8 V

RECEPTOR RSR
IN RENZILE
3,5 Si 7 MHz

ing, N. ANDRtAN

Aparului prezentul permite rccep-
donarea emisiunilor SSB şi CW dm
benzile de 3,5 şi 7 MHz, Sensibili la tea
acestuia este mat buni dc t ţt\ t
depinrind in mare măsură dc coli¬
ta leu. eşec uţ ici montajului şj u pieselor

utilizate

Atenuarea benzii laterale nedorite
se efectuează prin metoda dublă mo¬
dulare şt defazare RLC şi variază Intre
30 şi 45 dR

In compunerea receptorului intră
următoarele etaje: filtrele trece-bundă»
amplificatorul dc radiofrecvenţă (T,,
T 2 , T|X două mixere echilibrate
{D v ..n 4 i oscilatorul variabil (T 4 i
separatorul (1 dcfazorul dc radio-
frecvenţâ» dcfkzoruJ de audiofrecven-
ţâ, filtrul trece-jos activ [fi A 74 U
amplificatorul de putere (TBA 790 K),
sursa de alimentare.

Funcţionare. Semnalul provenit din
antenă trece pnn filtrul trece bandă
şi ajunge la intrarea amplificatorului
dc radiofrecvenţă După ce este am¬

plificai se aplică mixerului prin inter¬
mediul transformatorului Ti ,, Tot
aia este conectat şi VFO-uL Semnalul *
audio rezultat Io ieşirea mixerului
trece prin comutatorul K a şi ajunge
Ut dcfazorul dc audioFrecvenţâ; mai *
departe, prin FTJ (fiA 74ti ajunge
la intrarea amplificatorului final prin
intermediul căruia este adus la ni¬
velul necesar audiţiei in difuzor,

PĂRŢI COMPONENTE
DESCRIERE

Ftfteuf trvc*-bmuU Arc două aep-
ţiuni Pentru 3,5-3.8 MHz s-a pre¬
văzut un filtru *r (L,.~L.jV Toate bo¬
binele se realizează pe miezuri tip
oală folosite in etajele de frecvenţi
intermediară ale radioreceptoarelor
industriale înfăşurarea L, conţine
3 Spire; Lj arc îl spire; Lj 8 spire.
L* 9 spire şi L s 10 spire Slrma folo¬
sită este din CuEm oOJ4,„0,25 mm
Pentru banda de 7 M Hz se comută K ,

. 4 * înfăşurarea are 2 spire, L 7 7 spire,

iar L* 7 spire Sîrma şi miezurile slut
^imitare oi cete menţionate mai sus
Amplificatorul dc RF, Erflc realizat
# cu tranziţtoarele T t « T a şi T 3 . Ampli¬
fică semnului de radi o frecvenţă cules
de la ieşirea FTR Sarcina etajului
- este formală din cele două mixere
Cuplajul sc realizează prin inter-
mediul transformatorului Tr. înfă¬
şurarea U conţine 10 sţnre* iar
' *2x10 spire Rezultate bune se obţin
folosind miezuri loroidute de ferită
Dacă nu* se poate utiliza un miez
similar celor folosite în filfrcle de
io trate.

Oscilatorul Vaekar-Tesla s-a rcal>
zat cu un tranzistor dc lipul BC107
(T, t \ Pentru a avea o jrtabilitlie
maximă şi o radiaţie parazită minimă,

, condensatorul t'„ se ecranează Imr-o
cutie metalică. Condensatoarele C t4 *
C r * Vor fi alese astfel Incit să existe
0 bună compensare termică Bobinele
L r , şi L,* w reali/cazi pc miezuri
simţi urc celor folosite In filtre ie de
intrare înfăşurarea Lj, are IO spire,
iar Lj* are 7.spire Şocul conţine
30 spire din CuEm 6 0.2 mm, bobi¬
nate pe o rezistenţă de 0,5 W/l Mft
Separatorul este realizat cu tranzis¬
torul T y Transformatorul Tr a se
construieşte pe un miez similar cu
Tr r înfăşurările L n şi Ljj sini
identice şi conţin dte 20 spire din
CiiEm p 0,12-0,15 mm.

Reţeaua de defazare RF este de
lipul RC şi conţine potenţiometrul
semireglabil R c , şi condensat firul
C 21 .

Mixerele aîni de tip comutator in*
vcraor cu transformator diferenţial
Un tnbter conţin* potanţlomeirul R 5 ,
diodele D ţ şi D 4 p în&şurareai l t0 . Al
doilea mixer este forma" din poteri*
liomelruî R 4# diodele D, şi D 3 şi
bobina L 10 .

Hefratm de 4 ?/ot 4P* 4f este de
tipul RLC De la ieşirea mixerelor
semnalul audio ajunge ta doufl ceîulr
defa/oarr Sn T podii flohrmi L rl
arc o inditctanţâ de 100 mH iar L r ^
400 mH. Daci se ut iii imrA miezuri
cu induci un ţft Kpedficft de 400 nH/xp 4 ,
mjtnâml de *ptrc e*tc urmfltorul:
L (J -lS0+2» de spirt L»-*»0+
4 500 de spire, ambele bobinate cu
fir din CuFm 4 (U—0,12 mm.

Filtrul trece*jos este o celulă rlc
filtru activ. Butt realizai cu amplifica'
torul operaţional fi A 741 llantlâ aces¬
tuia este de 2,7 k Hz (- MB), Amplifi¬
carea acestuia este de 30 dU..

Amplificatorul audm* Pentru simpli-
fi careu schemei s-a utilizai capsula
integrată TEA 700 JC Semnalul, fur¬
nizai de amplificatorul 741 este
suficient peni ni a fi preluat de etajul
final şi adu» ta nivelul audiţiei imr-un
difuzor de 2 — 3 W/4-&D Din re¬
zistenţa R a <* poate modifica ampli*
ficarea. Condensatorul C a7 reali/vii/ft
o limitare a benzii redate.

Sursa de u/lrwnton’ trebuie si
furnizeze o icnsione dc cea 12 Vec
Stabilizarea acesteia se poate realiza
cu un element mk care sâ disipeze
puterea* maximă necesara. Pouu ti
folosii trăitzîttarul RD 235 căruia i v
vn prevedea un radiator sau un tran¬
zistor 2N3055.

MARI DESCOPERIRI,
MARI DESCOPERITORI

Datele aur toet extrase din vo¬
lumul QUID-133Q,

Acetliena (1836) Oa*y — An¬
glia;

Acumulatorul electric (1860)
* Plante — Franţa;

Aer (densitatea t 160Q) Găti¬
tei — Italia; compoziţia (1770)
Lj¥Qfikr — Franţa*

Aluminiu (procesul de obţl-
, nere, 1854} Oevtik — Franţa;

- Anestezia (1798) Oayy— An-
glia;

Ascensorul (1852) Qiis —
S.U.A.î

Atomul, teorie (1803) Oalton
— Anglia* (1858) Cânmzzaro*~
Italia; structură (1911) Ruther-
fond — Anglia, (1013) Botir —
Danemarca;

Atracţia universala (1687)
Newton — Anglia;

Bachellta (1906) Baekefand—
Belgia;

Barometrul (1643) Torrtcelli —
Italia;

Becul cu gaz (1855) Bunsen

— Germania;

Calculul diferenţial (166t^
Leltnftz — Germania; (1665)
Newton — Anglia;

Ca rto u rat o rul cu benz i nâ

(1876)* Daimfer— Germania;

Cauciucul sintetic (1879) Bou-
p chardat — Franţa; *

Celuloidul (1865) Parkm —
Anglia; realizarea industrială
. (1869) fraţii Hyatt — S.U.A.;

Clclotronul (1834) Lawrence
— S.U.A.;

Creierul electronic (1931)
Bush — S.U.A,;

Diesel (motorul > 1893) Dte-
set — Germania;

Dinamita (1866) Nobet~ Sue¬
dia; .

E iectron uJ( 1881 ) Hetm tiotiz —
Germania;

Fotonul (1900) Planck — Ger¬
mania;

Frlna cu aer comprimat (1868)
Westinghouse — S.U.A,; cu disc
(1902) Lanchesier — Anglia;

Glrocompasuf (1911) Sperry
m — S.U,A t ;

Glroseopul (1852) Foucautt —
Franţa;

Imprimarea tipografică (1436)
Gutenberg — Germania:

Inducţia magnetică (1831) Fa-
raday — Anglia;

Klnetoacopul (1887) Edison —
S.U.A.;

A. NEGRESCU.VD3CJL

Transcetverul descris în rindurile dc mai jos are la bază principiul conversiei directe (sincro-
dinei )l Personal utilizez acest transcciver şi îl recomand cu toată încrederea tuturor radioamatorilor
începători care iubesc QRP-ul.

Principalii parametri ai transceiverului sînt: sensibilitatea < IţiV; selectivitatea mai bună
de 2,7 kHz; tipul emisiunii -- telegrafie nemodulatâ, BLD; P, fl(r * 5 W.

După cum reiese şi din schemă,
semnalul de radiofrecvenţă provenit
din antenă este introdus cu ajutorul
poicnţiometrului de sensibilitate de
100 Q Intr-un filtru trece-handfi ce
are ca piese principiile bobinele L,
şi L 4 , Acestea se acordează «după
ureche» pentru o sensibilitate maxi¬
mă la mijlocul benzii de telegrafic
şi liI celei de DX. Date Ic bobinelor
sîm următoarele; L,a conţine 40 de
spire o 0,35 mm. iar L,b se bobinează
peste L,a şi are 5 spire 0.35 mm
LjB « L,a, iar L a b - L,b. Carcasele
sînt de K mm diametru, eu miez, de
fcrocarL Urmează în continuare mi¬
xerul echilibrat activ, pentru recepţia

emisiunilor telegrafice, HLD şi BLU
Bl este realizat cu tranzixtoarete
şi Ţj de lipul BF 2H cu factori egali
de amplificare, Din sera iregîabi Iul P,
se stabileşte polarizarea bazelor pen¬
tru o sensibilitate maximă şi un
zgomot propriu minim, iar dm P>
se egalizează Intr-o oarecare măsură
tran zi st oarele.

In continuare urmează transforma-
torul care injectează semnalul de
joasă frecvenţă filtrului dc select ivi*
tale. Acest transformator poale fi
orice driver cu secţiunea între 0.5 şi
3 cm 2 . Filtrul de selectivitate este
compus dintr-o inductaaţă dt 180 mK
două condensatoare de 33 nF şi

unul dc 330 nF ce asigură o trecere
a semnalului pînâ ta 2 700 Hz. După
acest filtru urmează p rea m pl) ficat or ul
de joasă frecvenţă pentru căşti (arc
o amplificare foarte mare în tensiune,
fiind realizat cu T, şi T* BC 107.
BC 171, BC 1731

Oscilatorul transceiverului este dc
tipul Collpiis. Tranzistoarele folosite
In oscilator şi repetorul pe emilor
sînt BF 245, cu factorul de amplifi¬
care de circa 3(1 In caz că In oscilator
se va folosi un alt tip de tranzistor,
se va schimba rezistorul dc tOO kfl
din bază cu altă valoare adecvată
aleasă dc aşa natură incit oscilatorul
să nu genereze armonici supărătoare.

ETAJUL FINAL

$RF

T“

9 SRF

I %* 1

npm

_TorS

2 I

i£/l2V

160 mu

47 Kn

IEŞIRE FINAL

e- 1 300il

100 a

+ REDRESOR r

22 KQ

4EFD103

T-j =T Z = Ts=Tg =Tg= 6 F 254

T3=T 4 iT 7 =Tg= BC 107-1C9 SAU BC171-173

ctI

T 10 = 2 Nl893,2N3066,ETC

Semnalul dc RF este aplicat unui
repetor pe emitor care are rolul
dc a păstra o sarcină constantă la ie¬
şirea Iul

Cele trei condensatoare fixe din
ba/a oscilatorului vor fi de bună
calitate; de preferinţa cu stjroflex,
pentru a preîntâmpina instabilitatea
Condensatorul variabil este de tipul
celor folosite la radioreceptoarele
«Oberon» sau «Mamaia» (secţiunea
pentru UUS)l Bobina L* se va realiza
pe o carcasă dc medie frecvenţă de
10,7 MHz* Se elimină condensatorul
de 30 pF al acesteia şi se bobinează
31 dc spire 0,15 mm. Am ales acest
tip de carcasă deoarece bobina oscila¬
torului trebuie sâ fie cit mai bine
ecranată de filtrul de intrare. Cu capa¬
cităţile dale în schemă se acoperă
plaja 3,5 -4 MHz Modulatorul echi¬
librat este clasic, singurele reglaje
fiind ajustarea lui CT şi Pj pentru
a suprima purtătoarea, suprimare ev
poate varia între 30 şi 60 dB Di ode k
vor fi dc tipul EFD (cît mai egale ca
parametri),

în continuare urmează două etaje
amplificatoare de RF cu IranziSLoa¬
rde T 9 (BF 234) şi T„ (2Nt893)i
Torul de la intrarea lui va conţine
20 de spire în primar şi 5 spire în
secundar, cu slrmă CuEm 0,35 ram'.
Curentul de repaus al iuj T* va fi
reglat la 10 mA iar al lui T 1{J fa 20 mA
din ajustarea corespunzătoare a re-
ziitoarelor din baze. Bobina L 4 se
realbea/ă pc o carcasă cu 0 8 mm.
cu miez de ferocart şi conţine 40 dc
spire In primar şi 8 spire în secundar,
cu tdrmâ CuEm 0,35 mm. Torul din
colectorul lui T ţii conţine acelaşi
număr de spire ca şi cel de la modu¬
lator.

Preamplificalorul de microfon nu
necesită nici un fel dc reglaj, el fiind
prevăzut cu filtre audio ce Insă să
treacă un specLru cuprins între 300 Hz
şi 2 700 Hz, Microfonul va fi dinamic
Manipularea telegrafica se face în

punctul KEY.

Pc torul dc la mixerul echilibra!
(din emiioarcle lui şi Tj) va fi
realizat un bobind trifilar, cu sîrmfl
de 0,35 mm. Se va acorda o grijă
deosebită realizării primarului

Trecerea de la recepţie la emisie se
face cu ajutorul unui corn ti taior dc
bună calitate pentru a evita pierderile
de RF

Amplificatorul final este conceput
a lucra cu tranzi st oarele T u de lipul
2N1893, cu radiator, şi de tipul
74TZ 2N3375 ete. Tarul 4 conţine
20 dc spire în primar şi 3 spire fa
secundar cu sîrmă CuEm 0,4 mm,
iar torul 5 am 12 spire în primar şi
3 spire în secundar cu strroă CuEm
0,5 mm Ieşirea torului 5 este calculată
pentru o antenă Long Wrre, acordată
în 80 m printr-im transmatch, în
cazul folosirii altui tip de antenă se va
recalcula secundarul torului 5,

Curentul de repaus al iui T n va
fi de 40 mA, iar al Iui T, 3 de 100 mA.

Personal am utilizat In fina! tranzis¬
torul 74T2 şi am fost nevoit să reduc
rezistenţa de polarizăm de 470 fi
piuă la 330 fl

Toate şocurile notate cu SRF vor
fi realizate pc inele do ferită, bobinînd
pe întreaga circumferinţă cit© 20 de
spire CuEm 0 0,4 rom Acest tip de
etaj prezintă un mare avantaj, şi
anume acela că nici unul din circuite
nu trebuie acordat cu capacităţi sau
filtru a.

Transcriverul se ve alimenta dm-
tr-o sursă bine filtrată, capabilă sfi
debiteze 12 V/l A. Eu am utilizat
redresorul clasic din figura 3, care
dă rezultate excelente.

Realizat după cele expuse anterior,
acest tip de transcciver oferă QSO-uri
în condiţii excelente.

Constructorii pot lua legatara cu
autorul articolului la adresa: A Ne
grescu, P.O. Box 19-30, cod 74 550
Bucureşti.

22QV^

200OjuF/20V

Tt3 s 2N 3055MONTAT pE RAOtATOR 8O/4O/l0mm Al 2mm
T14 * 6C 107 i '

—0 +

2000/1

F F

« - • - -O —

Q,„. D, 0 = IM 4146

GENERATOR

500 o

siihu
uimii

Pornind de In un oscilator cu cuarţ,
cu frecvenţa dc 500 kHz (sau l M Hz_fc
sc obţin 10 semnale cu diverse frec¬
venţe, avind stabilitatea oscilatorului
cu cuarţ.

Schema se compune dintr-un os¬
cilator, un separator, 3 circuite nu¬
mără toare-divizoare cu dte un de¬
codificat or cu 3 diode.

Semnalele au un conţinut bogat de
armonici şi pot fi folosite la etalo-
narea sau ealibrarea aparaturii de
emisie-recepţie şi la depanarea recep¬
toarelor radio şi TV.

Oscilatorul propriu-zis s-a realizat
cu un tranzistor de tipul BC 107.
Cuplarea cu etajul separator s-a rea¬
lizat prin intermediul condensatoru¬
lui C3. Urmează un circuit de redre¬
sare monoaltemanţft (D ţ ), Tranzis¬
torul T 2 amplifică semnalul şi il
transformă în impulsuri dreptunghiu¬

lare cu frecvenţa de repetiţie de
500 kHz. în colectorul tranzistorului
T 2 s-a montat o diodă luminescentă
care indică starea de funcţionare a
oscilatorului. Impulsurile se aplică la
Intrarea circuitului integrat Logic
CDB 493E(CI-1> Pe ieşirile Q aie
bist a bilelor numărătorului apar sem¬
nale dreptunghiulare cu frecvenţa de
repetiţie egală cu 250 kHz, 100 kHz
şi 50 kHz. Frecvenţa de 50 kHz se
aplică celui de-al doilea numărător.

Pe ieşirile acestuia rezultă frecven¬
ţele: 25 kHz» LG kHz şi 5 kHz
Pentru a avea la dispoziţie un număr
mai mare de frecvenţe audio s-a in¬
trodus cd de-al treilea numărător,
tip CDB 493 E. Pe ieşirile acestuia
sînt disponibile frecvenţele Z5 kHz,
1 kHz şi 500 Hz. Toate circuitele
numărătoare au fost prevăzute cu
conexiuni de. reacţie externă, astfel
incit rieeare divizează într-un raport
de 1:10.

monostabil, pe intrarea D va apărea un nivel
logic «o» Înainte de următorul Impuls de
basculare. Ieşirea circuitului basculant bista-
bil trece în starea zero şi râmîne aşa pînâ
cmd perioada de intrare devine mai scurtă
decît cea a monostabilului.

Pentru a realiza un filtru trece-bandă sînt
(URMARE necesare două perechi de circuit monostabll-
DIN PAG 37) ^stabil' Perechea de sus (CBM1 şi CBB1)
; detectează o frecvenţă cu perioada T mai
mare sau mai mică decît timpul de basculare
T , în timp ce perechea de jos detectează

dacă frecvenţa de intrare are perioada T
mai mică sau mai mare decît timpul de bas-
cutare T> Poarta «Şl» furnizează un nivel
logic «1» la ieşire, cmd mărimea perioadei T
a frecvenţei de intrare se situează între T ţ şl
T*.

Acest filtru are şi o inerentă funcţie de
memorie care poate fi utilizată în diverse
automatizări. De exemplu, dacă semnalul de
intrare dispare, toate ieşirile rămîn în starea
dinaintea dispariţiei acestuia pină cînd rea¬
pare.

VQ3AVE

în ultimul timp, in bunda de 144-
145 MHz se folosesc curent filtre
cu cristale pe frecvenţa de 10.7 MHz,
atîl la receptoare, cit şi la emiţătoare.
Pentru a acoperi domeniul dc frec¬
venţe de 144 -145 MHz, este necesar
un oscilator cu frecvenţa variabilă în
limitele 133,3-134,3 MHz, Semnalul
cu această frecvenţă aplicat la mixerul
din receptor împreună cu semnalul
din antenă permit obţinerea frecven¬
ţei intermediare dc 10,7 MHz,

Schema VFX prezentată funcţio¬
nează astfel: tranzistoarele T, şl T>,
conectate în cascadă (în curent con*
tinuul, reprezintă un oscilator de
tipul Overtonx; care^ în circuitul de
colector al tranzistorului T 2 , selec¬
tează armonica a 9-a a cristalului Q,
în cazul de faţă se obţine frecvenţa
de 122 MHz (frecvenţa cristalului este
de 13,555 MHz),

Circuitele oscilant cuplate capa*
dtîv între ele, formate din inductan-
ţde L 3 şi L + , împreună cu capacităţile
aferenta sînt acordate pe această
frecvenţă (120 MHz), Tranzi st oarele
T, şi T d îndeplinesc funcţia dc mixer
echilibrat şi au în circuitul dc colec¬
tor un circuit LC acordat pe frecvenţa
de 133,3 MHz în circuitul de bază
sc aplică simultan semnalul cu frec¬
venţa de 122 MHz (asimetric), precum
şi semnalul de la VFQ (nu este re¬
prezentat în schemă), cu frecvenţa
variabilă în limitele 11,3 12,3 MHz

Tranzistorul T a arc rolul dc am¬
plificator al semnatelor cuprinse în
domeniul dc frecvenţe de 133,3 —
134,3 MHz

Toate bobinele (cu excepţia lui
L 2 şi L to ) se execută pe carcase cu
diametrul exterior de 4 mm şi cu
miez dc ferită cu filet M3. Toate aceste
bobine sînt executate din conductor
CuEm 0 0,4. L t are 15 spire, L 3 şi
L* eîte 4,5 spire, L s are 2x2 spire,
L 6 2 spire. L 7 4,5 spire cu priză la
spira 2, iar L a şi eîte 4 spire,

L 2 conţine 8 spire şi este bobinată
direct pe rczistorul dc 680 H cu care
este conectată în paralel. Şocurile
de radiofrecvenlă SRF conţin eîte
2 spire bobinate pe inele din ferită
cu dimensiunile de el-03-3 mm.

înfăşurarea L* este executată pe
un tor din ferită cu dimensiunile de
0 6-09 — 2,5 mm şi conţine 3x10
spire.

Ecranele bobinelor L, — Li> sînt
de tipul celor folosite la transforma¬
toarele de frecvenţă intermediară de
470 kHz din receptoarele «Albatros»,
«Cora» etc.

mEMSlUBMMM 1

EMIŢĂTOR 100 mW

9PMHM

Muît folosite în ultima perioadă tn
traficul radioamatorilor sînt emiţă¬
toarele de mică şi foarte mică putere
IQRPk care solicită din partea par¬
ticipanţilor întreaga lor măiestrit
Un astfel de emiţător QRP —
care poate debita o putere medic dc
100 mW — are schema electrică pre¬
zentată alăturat. După cum se ob¬
servă, emiţătorul poate lucra în tele¬
grafie CW sau cu modulaţie dc am¬
plitudine A3.

Trecerea dc pe un regim de lucru
pe altul se face prin comutatorii! care

alimentează cu energie etajul final
de radiofrccvenţă în regim de tde^
grafie CW etajul final este alimentat
permanent şi în acest caz manipu¬
latorul poate fi cuplat în emitoruJ
acestui etaj,

Cînd sc lucrează cu modulaţie dc
amplitudine AX etajul final primeşte
alimentare de la modulator, care peste
tensiunea continuă obişnuită supra¬
pune şi componenta de audiofreo
venţă.

După cum sc observă din schemă,
etajul oscilator are ca element dc bază

Y03CG

un cristal dc cuarţ cu frecvenţa
proprie de 8 MHz.

Reacţia se face prinţr-un condensa¬
tor de 22 pF. în colector este montat
uncircuil oscilant acordat pe 24 MHz;
ca să nu apară oscilaţii pe alte frec¬
venţe, circuitul este şuntai cu un
rezist or de 20 kfi.

Bobina L. este construită pe o
carcasă cu diametrul dc 6 mm; pe
această carcasă se bobinează 40 de
f spire din şîrmă de CuEm 0,25, bobi-
naj spiră lingă spiră. Acordarea cir¬
cuitului pe 24 MHz se face din miezul
dc ferită.

Tensiunea dc alimentam este de 9 V,
stabilizată cu o diodă PL9 şi aplicată
colectorului tranzistorului RF 214
prin şocul de radiofrecvenţâ St Acest
şoc sc construieşte pe o mică bară
de ferită, circulară, cu diametrul dc
3-4 mm

Pe această bară sc bobinează 14
spire, spiră lingă spîrâ, din CuEm
0,25. Spirele sc rigidizează de bară
cu lac sau alt adeziv.

Cuplajul cu etajul următor se face
prin circuitul pscilanl scrie L2C ce
rezonează pe 24 MHz, în acest cir¬
cuit bobina L a se construieşte pe o
carcasă cu diametrul de 6 mm. pro*

.PL9V1Z

PREAMPL!

TTTTT

văzuift ai miez de fentă şi pe care se.
bobinează spiră lingă spiră un număr
de 45 de spire din CuEmf 0*25. # -

Tranzistorul din acest etaj este. un
. BC 107, BC 171 etc şi Lucrează 1 fc
clasa C în regim de triplare, astfel 1 .
la ieşirea şa semnalul are .o ■ frec¬
venţă de 72 MHz. Pe această frec¬
venţă este acordai şi fierul format din
bobinele şi L*. Aceste două bobine
au carcase cu diametrul de 6 mm
prevăzute cu miezuri de fbrilă pe care*
se bobinează sîrmâ Cu£m 0,25; pen¬
tru Lj 15 spire şi pentru L* 20 de
spire Alimentarea etajului se îactr
. printr-un şoc de radiofrecvenţâ $2
jll) spire CuEm 0,25 pe un suport dc
ferită cu diametrul de 3 mml Urmă¬
torul etaj fT3) lucrează în clara C şi
în regim dc dublare a frefcvenţci, in
* colectorul au semnalul avlnd HM I Iz,
Tranzistorul dm acest etaj este BSX19 .
dar poale fi montat şi un 2N3K66 ■
Bobinele L- şi L ft formează un
filtru pe 72 MHz» fiind construite pz
carcase ^ 6 cu miez dc ferita şi avînd
bobinate pentru L, 6 spire şi peniru
Lft 4 spire CuEm 0,3. *

Etajul final echipai cu un BSX 19
sau 2N3866 lucrează tot ca dublor
de frecvenţi.

La ieşirea acestui etaj sini conectate
circuite filtru pe 144 Mftz, cit şi
pentru cuplajul tu antenn. * »•

Carcasele cel# două bobine slnt
identice cu cele din etajul anterior,
bobinlndu-se peniru L, şt L* cfte
25 spire CuEm 0,3,

Şocurile de radiofrccvenţă S3 şi
S4 se construiesc pe suporturi de
ferită cu diametrul dc 3 mm şi au
dte 9 spire CuEm 0,25.

Alinierea circuitelor oscilante în¬
cepe dc la etajul oscilator lu care prin

Montajul este destinat amplifi¬
cării semnalelor slabe (de ordi-
nul milivolţilor) date de microfon
pinft la nivelul necesar pentru ex¬
citarea amplificatoarelor AF de
putere (sute dc mi li voi ţi),
Impedanţa mare de intrare (oca
200 kQ) cate obţinută prin moi>
tarea primului tranzistor ca re*
petor pe cmttor. Al doilea tran¬
zistor dă cîştîgul global în ten¬
siune, limitat prin introducerea
rezistenţei nedccuplate dc 2*2 left
în emitor; prin ajustarea acestei
valori se poate optimiza nivelul
makim de redare nedistorsionată
Al treilea tranzistor este lot repe¬
tor pe emitor. avînd rolul dc a
cobori impedanja dc ieşire a pro-
umplificatorului pentru o adap¬

tare bună cu intrare» amplificato¬
rului de putere,"

Sc recomandă utilizarea unor
tranziatoare cu zgomot propriu
scăzut, de tip .BC 109<CX BC 173C
tic Rezist oarele vor fi cu peli¬
culă metalică iar condensat oarele
cu pierderi cit mai miri { prefe¬
rabil cu tantal).

Sursa de alimentare trebuie să
furnizeze d tensiune continuă de
18 -24 V, preferabil stabilizată (în
orice caz, foarte bine filtrată),
Consumul este mic, de ordinul
cîtorva mi li am peri,

Impedanţa marc de intrare şi
sensibilitatea ridicată obligă ecra-
narea prea mplificutor ului şi efec¬
tuarea conexiunilor de intrare cu
cablu ecranat. *

rotirea miezului bobinei L, se urmă¬
reşte semnal maxim şi. rind cristalul
de cuarţ este deconectai oscilaţiile
să înceteze, dea sc verifică lipsa auto-
oscilaţiilor.

După ce oscilatorul a fost adus
In regim de oscilaţie se acordă suc¬
cesiv celelalte etaje. La ieşirea emiţă¬
torului se poate cupla o sarcină de
75 fi (un rezist or) sau un bec dc
lanternă

De observat că atunci dnd sc lu¬
crează in A3 etajul final primeşte
alimentare de 12 V prin modulator,
dea şi puterea medic este mai ridi¬
cată Modulatorul este un simplu
amplificator cu două trauzisLoare
BC 107 care îşi aplici semnalul eta¬
jului modulat prinir-un transforma¬
tor din etajele finale audio (in con¬
tratimp). Din acest transformator sc
foloseşte numai înfăşurarea primară
pe punctul median apîidndu-se ten¬
siunea de 12 V.

Emiţătorul cu modulaţie de frecvenţă cu bandă în¬
gustă (N B FM) este simplu, uşor de realizat şi conţine
piese puţine. Mai jos este prezentată schema unui astfel
de emiţător ce poale debita o putere de 1 W, în banda
de 2 m, deci recomandai ca echipament portabil QRP.

Etajul oscilator, pilotat cu un cristal
de cuarţ cu frecvenţă proprie de rezo¬
nanţă de 12 MHz. nu conţine circuite
acordate, fuvorizindu-xe astfel o mo¬
dulare în frecvenţă stabilă şi liniară

Deviaţia de frecvenţă se obţine
cu ajutorul diodei varieap montată
în serie cu cristal, Capacitatea diodei
variază în funcţie de tensiunea apli¬
cată la bornele el

Microfonul este cuplat pe baza
tranzistorului T, (BC 107) prinir-un
filtru capacitiv. Acest filtru înlătură
apariţia unor zgomote perturbatoare
ce ar putea s& apară din detectarea
semnalului de radiofrecvenţă dc la
ieşire, pe joncţiunea bază*emitor T a
tranzistorului T,. Tranzistorul I 2
ţ BC 177) este cuplai galvanic cu tran¬
zistorul T* şi, din emitorul său,
semnalul de audio frecvenţă este apli¬
cat diodei varieap. Punctul static de
funcţionare a diodei este stabilii prin
fixarea unui potenţial de polarizare.
Acest potenţial se stabileşte din po¬
len ţiomctrul eu valoarea de 47 kD
Dioda varieap este de lipul BA 102,
HR 182 etc,

Etajul oscilator este dotai cu tran¬

zistorul BC 109. După etajul oscilator
urmează un etaj amplificator în clasă
A ce conţine tranzistorul T*
(lot BC 108) şi care în colector are
un circuit acordat pe frecvenţa de
12 MHz, în acest etaj, care are o
amplificare destul de redusă, este
ampli ti cat în special semnalul cu
frecvenţa fundamentală armonicele
(destul de multe venite de la oscilator)
fiind atenuate Rolul principal al
etajului T* este selectivitatea,

Bobina L, din colectorul tranzis¬
torului T 4 este construită pe o car¬
casă cu diametrul dc 6 mm, prevăzută
cu miez de ferită utilizată în radio¬
receptoare pentru gama de unde
scurte. Pe această carcasă, spiră lingă
spiră, se bobinează 24 spire CuEm

0 0,6.

Printr-un divizor capncitiv sem¬
nalul este apoi introdus in baza tran¬
zistorului T* Regimul de funcţionare
a? acestui tranzistor este în clasa C
lucrînd ca dublor de frecvenţă, ded
regăsindu-se la intrarea tranzistoru¬
lui T* un semnal cu frecvenţa de
24 MHz.

Bobina L 2 arc o carcasă asemănă¬
toare cu L,. BobînajuJ, spiră lîngă
spiră, conţine 12 spire CuEm 0 0,6,

Etajul cu tranzistorul T 6 lucrează
in regim dc triplare a frecvenţei, la
ieşirea sa obţinfndu-se 72 MHz, Bo¬
bina L 3 (carcasă identică cu L f } are

4 spire Cu Em 0 0,8 Şocul de radio-
freevenţâ SR, are 4 spire din CuEm
0 0, 3, bobinate pe un suport de ferită
Etajul cu tranzistorul Tyiucrează ca
dublor de frecvenţă: 72x2=
144 MHz. Bobina L 4 are 5.5 spire
CuEm 0,6 fără carcasă, cu diametrul
bobinei de 8 mm. Celelalte etaje ce
urmează in emiţător sînt amplifica¬
toare pe 144 M Hz

Bobina L s , forâ carcasă, cu diame¬
trul de fi mm, are 5,5 spire CuEm
0 0,8. Bobim L. ft (cu acelaşi diametru
şi aceeaşi sirmâ ca L s ) are 3 spire

Bobinele L 7 şi L e au diametrul de

5 mm, construite fără carcasă; au
lungimea hobinajuîm dc 12 mm.
Sîrma utilizată este CuEm 0 I. L-,
are 2,5 spire, iar L B arc 4,2 spire

Şocurile de radio frecvenţă SR 2 şi
SRj au cile 3 spire bobinate pe mie¬
zuri dc ferită cu sîrmâ CuEm 0 0,3.

Şocul SR* este construit pe car¬
casa dc ceramică a unui tezist or dc
0,5 W pe care sc bobinează 20 de
spire CuEm 0 0,3,

Reglajul emiţătorului începe dc la
etajul oscilator

Mai iutii se verifică cu uti grid-
dip-metru sau cu un voltmeiru elec¬
tronic ca să existe semnal la oscilator.

Se verifica apoi ca circuitele osci¬
lante să fie acordate pe frecvenţele
indicate, cupîîndu-sc în locul antenei
un bec 24 V, 0,045 A. Se rcacordeazft
pe rînd circuitele din miezuri sau
condensatoarele mmer astfel ca la
ieşire becul s§ prezinte o incandescen¬
ţă maximă

Etajele de audiofrccvenţă nu im¬
pun după construcţie anumite reglaje.
Clnd întregul emiţător a fost construit
şi reglau avînd ca sarcină becul, sc
porneşte un receptor şi se ascultă
semnalul Se cuplează microfonul şi
sc reglează din potenţiometrul dc
47 kn ca semnalul recepţionat să fte
cd dorii. Dc reţinut că t r a nziat oarele
T,. T* şi T t sînt dc tip BF 254 sau
BF 2H tar tranzistor re le T* şi T*
sini de tip 2 N 3866.

în locul cuarţului cu frecvenţa dc
12 MHz poate fi utilizai şi cuarţ de
8 MHz. dar prima multiplicare nu va
nud fi dublare, d triplare.

tng. I. M1HÂEBCU/ YD3CO

OIRT-llIR

Multe radioreceptoare au prevăzută
ga mu dc UUS pentru frecventele S8-
108 MHz (norma CC1R1 şi trebuie
adaptlU spre a recepţiona gama 65-
73 M Hz Inorma OîRTJ. Desigur, aceas¬
tă operape ne poate face In două fe¬
luri: fie prin modificarea circuit dor
acordaic dc b mirarea radioreceptor
rului, fie prin utilizarea unui adaptor
electronic care să transleze banda
OIRT In banda CCIR.

în continuare vom prezenta un mon-
iui care permite translatarea frecven¬
telor, soluţie 1 tehnică ce ini ăl ură inter-
vcnţia în aparatul dc mdiorecepţit
A ce U montaj are b componenţa ta
un etaj nici Iu tor pe frecvenţi lixă cu un
tranzistor din scria BF 214. BF 200.
BF IK3. 2N9I8* BFX 89 ele şi un etaj
convertor de frecvenţă cu Iranilitorul
T t (BF 183. BF 20a BF 19% BF 254).

Semnalul din banda OIRT prinU-un
filtru trece sus etic aplicai pe emitorul
tranzistorului T, Tot pe croitorul lui
T k se Hf.licfi şi semnalul provenh de la
oscilator.

Colectorul tranzistor ui ui T* con¬
ţine circuite oscilante ce permit tre¬
cerea henrii CCIR (88 - 101 MHri

Prin intermediul bobinei h 4 sem¬
nalul se aplici b intrarea raduirecep-
torului Bobinele Lj şi L a se execută
din sErmft dc CuFm 0.5. lărS carcasă,
pe un diametru de 5 mm. L, are «
spire» iar L. arc îl spire.

Bobinele L, y U « înfăşoară pe o
carcasă cu diametrul de S mm ţdc ta
receptoarele «Mamaia» Lj are ţtl
spire CuEm 0,5» iar L* «tt B spire
CuEm 0.25 Bobina L, nrc suport o
carcasă cu diametrul dc 5^ mm. pe
care sini bobinate 4 spire CuEm Q,5,
spirele rin! distanţate In 0,5 —0,4 mm
între ele.

Întregul montaj se asamblea/1 pc o
placi cu circuit Imprimat Ifig 2,*cara
l. U apoi ac trece La reglaje.

Poziţionarea pnilurttor dc radio pe
scala aparatului ve realizează prin
apropierea sau distanţarea Intre ek u
spirelor bobinei L* Sdect prin modificări
ale frecvenţei oscilatorului!

Modificarea pasului spirelor bobi¬
nelor L t »i Li conduce Ia mărirea
imensităţii semnalului recepţionai (In
special L 3 ; la nevoie t w icot I - 2
spirei

IMUNI II III

Amplificatorul liniar prezentat poa¬
le ceda 10 W utili b ieşire alună
citul este «clacat» la intrare cu un
semnal de valoare (X5-0J8 W. El
ponte amplifica semnale modulate
în IrccvenLk modulate în amplitudine
(A3 sau AIJl precum şi semnale
leîc grafice*

i arnderîstjcrt P icţ/P intr este a-
proapc liniară pfnl la puterea de

10 W utili b ieşire In .acest caz,
puterea consumată de etajul final
este de ordinul a 15 W.

Amplificatorul lucrează in dam
AR «stfel câ, practic, nu disiorsto-
ncază semnalul amplificat Se com¬
porta foarte bine chiar dnd amplifica
M k mnulele modulate In amplitudine
de forma A3L şi nu numai pe cele
de tipul SSB (A3 SX Bineînţeles câ

Ing. G. PlIMTILIE

pentru semnalele cu modulaţie de
frecvenţa (bandă îngustă) mi se pune
M o asemenea problemă.

Este prevăzut la ieşire cu un filtru
«taie sus», astfel câ la frecvenţa de
300 MHz are o atenuare de ordinul
a 40 dB. Atenuarea pentru semnalul
util este mai mică dc 1 dB.

Cum am menţionat «ic două
tranzrstnarc lucrează în regim AR

L., Lj,: fi spire * 1 CuEm/* fi
I distanţa între capete I(1 mm)
I L 4 1.25 spire $ l CuBm'P fi
iJi«Un|a Imre capele — 5 mmi
L r 5 spire v I CliAg/dft (dis-
14 fit* Intre capele 13 mml
L„; 3 spire * I CnBltt/pti (dis-
ia aţa între capele — IU mm)
U £5 spire *1 t CtfEffl/46
Idi&tani* Intre capele — 11 mm}
I 4 spire c 1 CuBm/dfi

(distanta între capete — 10 mm)
SRF 1: 8 spire o 0,5 CuEm pc
baHlcn din ferită*^ 4-1 10 mm
SRF 2: 7 spire 0.8 CuEm o5,5
(distanţa între capete — 10 mml

Toate valorile condensat oarei or
•semircgbbile iînt dale în pf.

6 6pF

IEŞIRE

fsn

272» 4-15*

„ F I pF J .

o*2W

PLACA C

punctul de funcţionare fiind stabilizat
de diodele de tipul 1N4001 montate
In conducţic direcţi ţi cele două
rczistoarc aferente de 100 U şi I k£l
Amplificatorul ne execută pe trei
plăcuţe separate* cucablajul imprimai
Tranmtoarele se montează pe o
placi-radi ti tor din aluminiu groasă
de 3-4 mm şi cu dimensiunile de
25*5 cm Legătura între tranzit
toare şi plăci *c va face cu terminale
scurte, de maximum 10 mm, dm
conductor m I CuAg Plăcile se prind

de placa-radiat or In minimum 3 pum>
le fiecare, cu diatanţîcrc înalte de
5 mm astfel tncll terminalele trnn-
risl oarelor să fie la nivelul plăcilor
Datele înfăşurărilor sini prezentate
Tn tabel Bobinele L,, L* L-, şi
1 H *e aşiiză la cca 15 mm unde de
altele astfel: L* perpendicular pe pla¬
nul lui L s î L, sc montează In plan
vertical tnr L* identic cu L* astfel
scări ml pericolul unui cuplaj parazi¬
tai intre înfăşurări Trimcrul de 4*
15 pF de îa ieşirea amplificatorului

va fi cu aer; prin acţionarea acestuia
rc realizează adaptarea cu cablu de
75 sau 50 ohmi. Pentru cablu dc
50 ohmi condensaionil va fi lnclu*.
la maximum (15 pF). Condtnsaioa*
rele de pe ,plnca C trebuie să fie de
foarte bună calitate, cu toleranţe
de ±2% faţft dc valorile menţionate
In schemă, pentru n obţine pirartio
trii optimi ai filtrului dc h ieşire
Aparatul se abmcnlwiră ih la o sură
stabilizată de 24 V cur si deWlerr
un curent dc cel puţfo I A

AMPLIFICAŢII LINIAR
IE SON/144 MRz

Pentru reuşita unor legaturi la
mare distanţă. In afara unei antene
de bunâ calitate, cti cîşdgdt mai mare,
se icre şt o anumită putere de emisie
Mulţi radina maiori <dnl deja dotaţi
eu emiţătoare eu puterea de ordinul
a 4-5 W L» asemenea aparate ^
poate «ataşai un amplificator liniar,
cu o putere input de 50 — 55 W şi cu o
putere ui lift de ordinul a 40 W
Montajul prezentai poate amplifica
semnale modulate în amplitudine (A3
sau A.ljk In frecvenţă sau semnale
telegrafice. Aparatul se alimentează
de la o sursă de curent continuu,
preferabil stabilizai A, cti tensiunea
du 24-25 V şi care să poatfl debita
un curent de piuă la 1,5 A Tranzis¬
torul finul consumă 2,0-2,4 A iar

! cd prcfma! 550 - 700 mA, în funcţie
de puterea aplicată la intrare. Curen¬
tul minim corespunde unei putim
dc 3,5 W, iar cd maxim uncia dc
j 4,5 W. Se recomandă utilizarea am¬
pli fie mor ului ptnâ In puterea dc 50 W
finpul) la etajul final ce corespunde
unei puteri la intrare ele 315 W
Aparatul ponte fi folosii şi In puteri
mm miel fie uplicind o putere mm
fi mică la intrare, fie scâ/lnd tensiunea

de alimentare pînă b 12-15 V,
Ambele tranzistoarc lucrează in
clasă AB, în acest fel aparat ui se
pretează foarte bine la arapi ilkmna
semnalelor de lipul SSB,

DESCRIEREA SCHEMEI

Inductanţele L,, L lt Împreună cu
cele trei condensatoare trimet afe¬
rente, realizează adaptarea impedan-
(ei de mirare a amplificatorului care
este relativ marc (75 fii cu impedanţa
mică dc intrare a tranzistorului
2N3632.

tn mod identic, circuitul L 4 şi
cele două condensatoare trimer. dc
5-30 pF şl dc 10-100 pF reali¬
zează adoptarea intre impedanţa (ma¬
re) dc ieşire a tranzistorului 2N3632
şi impedanţa (mică) dc intrare a
tranzistorului BLY94. !n final cir¬
cuitul L 6 şi cele palru condensatoare
de 5-3(1 pF, conectate două vite
două in paralel, realizează adaptarea
impedanţd dc ieşire a amplificatorii
lui cu cea a cablului coaxial de 75 li
care face legătura cu antena
Regimul de funcţionare in clasă AB
a trmtmloarelor este stabilit dc rezis-
loardc de J kU şi 100 Q şi diodele

IN400F

Cornul arca regimului de lucru emi¬
lie-recepţie sc Tace cu ajutorul a
două relee de 12 V, fiecare cu citc
două contacte cu două poziţii (con¬
tactele trebuie să permită comutarea
unor asemenea puteri la frecvenţa
de 144 MHz) Trebuie acordată mare
atenţie la calitatea releelor

în regim de recepţie, releele nu
sini comandate; contactele (In regim
de repaus) asigură conectarea directă
între mufele de intrare şi ieşire (pen¬
tru a putea conecta antena la recep-
tari precum şi întreruperea circuitu¬
lui dc +24 V care alimentează timpii-
boitorul Alund eind releele sini
anclanşatc (dnd se aplică 12 V la
relee, în schemă borna PA-N14
semnalele de la intrare se aplică pe
circuitul bazei tranzistorului 2N363Z
borna de antenă se cuplează cu cir¬
cuitul de ieşire qî tranzistorului
BLY 94 şi, bineînţeles, sc alimentează
amplificatorul cu tensiunea dc F 24 V.

Conductoarele trimer de 5-30 pF
sini cu dielcclric aer. Cele ceramice
nu rezistă la asemenea putere. Con¬
densatorul trimer de 10 — 10(1 pF
este cu mici sau cu aer (miniatură)

REGLAJE

Sc alimentează amplificatorul dc la
sursă de 12 V fr în circuitul de ^ + »
se intercalează un umpermclru pc
scara dc 3 — 5 A: sc aplică la intrare
semnale dc RF de la emiţător Se
conectează o sarcină unifici»IA de
75 n, cu puterea dc 30 W, lu ieşirea
amplificatorului, la capătul unei bu¬
căţi dc cablu coaxial de 75 O şi dc

COMPRESOR

DINAMICA

TRIFU DUM1TRESCU

Folosirea unui compresor de dina¬
mica la emiţătoarele radioamatorilor
a devenit o necesitate obiectivă, dacă
, avem in vedere lucrul în benzile de
unde scurte, unde QRM-uI este mure
vt a tu face auzit cu o putere modestă
I 1 25 Wj reprezintă o problemă

Modularea emiţătorului dl mai
aproape dc sută la sulă este asigurată
de compresoarele de dinamică. Sche¬
ma descrisă a foi experimentată cu
' 1 iece\ montajul asigurlnd un pro-
itnt de modulaţie bun. fără a altern
chiulea semnalului.

Principiul de funcţionare Semnalul
Tt* audîofrecvcnţă furnizai de un mi¬
crofon dinamic este aplicat bazei
n.m/isiorutui T,> a cănii amplificare
ste controlată. Cuplajul cu etajul
următor frcpctorl este galvanic. Dir
cmilorul lui Tj semnalul este aplicat
etajului dc R.A.A., cit şi modulaioru-
lui echilibrat (dacă este vorba de
ILLU.) sau ailor tipuri dc modula*
toane,după caz lA.M-F.M.)

Transformatorul Tr, montat ca
sarcină a tranzistorului T, este ridi¬
cător dc tensiune. în secundarul lui
Tr, sint montate diodele D, şi D*

ca redresor dublă alternanţă,
Componenta continui este filtrată
de un grup RC (14 kfi, b-8 gFt şt
aplicată bazd lui T. prin intermediul
unui rezi&tor de \2 kQ. Poteoţio*
metrul P, comandă pragul de acţio¬
nare a compresorului Tranzi st oarele
Tj, T 3 slm de tip BC 107 sau
similar iar transformatorul Tr, este
folosit la defazare în receptoarele
«Mamaia» şi «Albatros*.

Diodele Dj şi D ; sînt cu siliciu, de
nucă putere (IN414H. IN9I4 etc,),
Ştiind că amatorii rtu dispun tot¬
deauna de piese identice, am renun¬
ţat la prezentarea cablajului impri¬
mat. Constructorul urmează să-l pro¬
iecteze conform dimensiunilor piese¬
lor dc care dispune. întregul ansam¬
blu va fi montat într-o cutie metalică
ce asigură o bună ecrana re faţă de
curenţii de radiofrecvcnţâ.

5*!/50V

DE LA

EMITATOR

CABILi COAXIAL

1NLOQ1

HEL.l

2-3 m lungime In lipsaund sarcini
artificiale, pentru un prim reglaj se
put conecta, In paralel, două becuri
de 50 V/I5W fiecare, In locul sar¬
cinii artificiale

Se aplicft 12 V la borna de coman¬
da a celor două relee. Cu a şuru¬
belniţă izolată (din material plastur
se reglează cele trei condensatoare
Irimer de la intrare pentru o indicaţie
maximă a ampermetrului

In continuare, se reglează con den-
Mioarele irimer de 5-30 pF şi
10-100 pF din circuitul de colector
al tranzistorului 2N3632, urtnănnd
aprinderea maximă u becurilor Ond
folosim sarcină artificială, conectăm

DIAMETRUL BQBINAJULUI

L f , L* -5 spire, f I

0 6

CuAg

(Distanţa

între

capele —

Lj -1*25 spire; 0 1

Li — 7 spire, 0 1

4 6

CuEm

(Distanţa

intre

j 3 mm)

capete —

L|—5 spire, 4 1

Cu Fm

(Distanţa

Intre

10 mm}
capete

1,25 spire, 0 1,5

0 1H

Cu Ag

1 Distanţa

între

10 mm)
capele

SRF — Tub din ferită: 1

! = 10 mm;

4 int -2

, 0 ctt. =

IR mm)

După aceea se aplică umpli fi cu to¬
rului tensiunea de 18 V, rcluînd toate
reglajele, bineînţeles In limite mai
mici In mod identic se face reglajul
ta tensiunea de 24 V.

In tot timpul reglajelor se urmă¬
reşte indicaţia ampcrmdrului, tn nici
un caz nu trebuie să depăşească va¬

it» paralel cu «ceasta un beculeţ
telefonic de 48 V/50 m A
în final se reglează şi condensa¬
toarele irimer de Iu ieşire, urmărind
strălucirea maximă a becurilor

luarea de 3,5 A.

Menţionăm că atunci cind nu apli¬
căm tensiune peni ni comanda relee¬
lor RRL t şi RFL 2 amplificatorul
de putere nu va fi alimentat cu energie
electrică iar semnalul de nidiofreo
venţă aplicai Iu intrare va fi tratisfe-

i rai direct în circuitul de antenă prin
intermediul eoni netelor releelor (po¬
ziţia de repaus a contactelor) în
atest mint vom si vest două stări de
lucru modul economic (Tară amplifi¬
catorul de puicre) şi modul de lucru
In putere mare.

Comanda releelor trebuie dntă con¬
comitent cu comanda modului de lu¬
cru al emiţătorului de baz& (emisie-
recepţiei

întreg aparatul trebuie montat în-
ir-o cutie metalică ialuminiu, alamă
elcA iar tranzist oarde vor fi pu*vft-
zute cu radiatoare jDCtfttpUivăUntrt*

■■■■HNHiillBMRflMHE

FEECVENTMETRU

REVERSIBIL

Frecventaşi nd prezentai este des*
iimit radioamatorilor avansaţi care
doresc să-şi modernizeze aparu l uru.
Montajul poale fi utilizai ca frervenţ*
metru obişnuit pentru citirea frec¬
venţelor pînfi Ij 30 MHz folosind irn^i

Y03AV6

din inlrftnte f, sau f ; , tau pîrvă la
300 MHz folosind mirarea f*. De
asemenea, el poale li adaptai la
aparatele de emiste-recepţie cart fo¬
losesc modurile BLU sau CW, pentru
i permite citirea directă a frecvenţei

de lucru.

Să presupunem că sîntem în post-
sta unui transeeîver ce foloseşte filtru
cu cristale pc frecvenţa dc 9 MHz
(XF9B) şi care are oscilatorul cu
frecvenţa variabilă (VFO) in limitele
3 — 5,5 MHz şi lucrăm în banda de
3,5-3.8 MHz Tn acest caz se folo¬
seşte bandă laterală inferioară; ded
frecvenţa oscilatorului de bătăi (BFO)
vn fi de 9,0015 MHz, pentru că folo¬
sim filtru cu cristale de tipul XF9B
Să mai presupunem că frecvenţa
de la VFO este în acest moment de
5,350 MHz, Semnalul cules dc la
oscilatorul BFO sc va aplica pe una
din intrările f t sau fj cu citire directă

iar semnalul de la VFO pe intrarea f»
cu numărare inversi. Astfel aparatul
va indica diferenţa între frecvenţele
acestor două semnale; adică 9.0G15-
^*350-*6515 MHx Pe afişaj va
apărea indicaţia 03,6511 Un alt ca?:
să presupunem că apei utura foloseşte
un filtru mecanic de 500 fcHz. Pentru
banda de 3*5 — 3*ft MHz va fi Jbloati
filtrul pentru banda inferioară, iar
VFOut va aven frecvenţa cuprinsă
în limitele 3-*3 MHz Tn această
situaţie, semnalul de ta BFO (500 k Hz)
va fi aplicat pe intrare® f,* iar cel dr
la VFO (de exemple *150 MHz) pe
intra ten f* Ffecvenţmetml va afişa
In această situaţie suma celor două
frecvenţe, adică *150 + &5 -
m *650 MHx Indicaţia fiind în »*
ccastl situaţie 03,6500,
tn banda de 144 MHz frccvenţ*
metrul sc va foiau In modul urmă¬
tor, Să presupunem că sîmcm fn
posesia unui tranşee» ver de lipul celui
descrii Jn revista ^Tehnlum» nr. 3/
Î9S2 (pag, 6-7ţ Semnalul cui® de Li
VFX, care ore frecvenţa cuprinsă In
limitele 13*3-1343 MHx sc va

un bi st abil dublu m&ster-slave de
tipul CDB 473 (CI-24k care divizează
cu 4 Se obţin astfel 4 perioade, fie¬
care cu durata de 0J secundei Meri-
ţionim că un ciclu total de numărare
este dc 0,4 secunde tn perioada ti
(vezi fig. 3) este deschisă numai poarta
lui CI-27, unde este aplicat nemnalul
de la intrarcu f;, in perioada ij -
poarta cu semnalul de la f, şi în pe¬
rioada t3 - poarta cu semnalul de
ia fj sau f 4 (prin comutatorul Kj
In continuare, semnalele de la por¬
ţile cu semnalele f s (fj |i U sim
însumate tn CI-2S ţi aplicate pe intra'
ren de numim re directă a nu mărit*
nilul reversibil de tipul CDB 4192
(CM* picioruşul 5*
tn mod similar semnalul de ta poar¬
ta cu semnalul f J( după ce este adus
ta polari t aica necesară l Cl-2* 1/4
CDB 400 HI,k aplică pe intram dr
numărare tnvenfi a Im CHS (C DB
4192, picioruşul 4 % Atragem aten¬
ţia că frecvenţa semnal clor aplicate
ta primul numărător CDB 4192 eMe
deja divizată cu 10 de către ( 1-31
ImM Thcore er»

xuix

1 Îîs itl

C0B £.00 (H)

Inlr.

T-ASTfE

1 2 3 , 5 t, 1

CDB 411 H

inlr

],î şiş ţ

i î’tîtl

CDB440

t®qiŢ ţQjHp

b4 131211 12 9 A

bl T312 ĂrâSJ

hi 12 mo 9 »

fl l 34? ţ 7

li H H « 7 ,

itnuu

3. R R * li

Bf R fi *

B ♦ ♦ • n ♦ *

CDB 190

CDB 493

CDB 473

CDB 4192

CM* CI-35 sau 0*29, Dc asemenea,
trebuie avui In vedere cl cîitrea frec¬
venţelor semnalelor aplicate pe fie
care dintre intrări se face mim» pe o
perioadă de- (VI 4 In acest caz, prima
cifrt a ftftşajului (care este comandai
de CMS în -terie cu CM2 ţi CI-6)
va indicii sutele de hertzi.

în cnnunu.irai primului numărător
decadă: reversibil CM 4142 (CM8)
sînt legate in scrie ineâ^^cmcnca nu¬
mărătoare (CM7. Cfl^^ătfel pot
fi afişate frecvenţe jună ta
99,9<W MHz Citirea
vcnţri fie tătic cu o prccirie dc j
cccu cr In prud i eu radioy J
este suficient pentru ori|
lucru.

Dacă se doreşte na)jnre® unui frec-
venţmetru cu predă# de citire dc
10 Hz, re vor exclud® din «chemă
divîzoarcle decadice de lipul CDB 4 r 4J
(0-3 1 33 fi 35* Prima cifră a sfişo-
I u î l ii va îodkn zedfe dr torizi. nr
pentru mdicarm şi u serilor de megu
hertzi ni mai trebui iţii rod a* un tant
Ut UV ta afişaj

+ f a e fc t d »

ffîrîl-.urt ?T

[UiiU-LL

6 C D *i

CDB 447

DC A B

1141*11

te b ii ti 17 r i) b

fi%3jŞ67Ş

TRmT

JD C AŞ,
if#taU92

7475

schemele de conexiuni ale circuitelor "t twri

FOLOSITE: SE ARATA MODUL CUM TREBUIE . MfCUTE
\H PREZENTUL MONTAJ PENTRU A ÎNDEPLINI f Urir T ftl i
CERUTE DE SCHEMA.

/S\

aplica pc intrarea f * [comutatorul K
sc va irece f* poriţta 300 MHz)
Semnalul de ta 8F0, cu frecvenţa dc
HJ.7 MHz, sc va aplica pe intru ren
f a Aparatul va (ace sunrn acestor
două frecvenţe: Exemplu: 133,8145+
+ 10,7-144,5145 MHz
Deoarece afişa]ul este compus nu¬
mai din 6 cifre, Tn aceri caz va upărea
numai următoarea indicaţie: 44.5145
Dea tutele dc MHz nu vor fi afişate
ele trebuind subînţelese.

DESCRIEREA

FRECVKNŢMETRULUl

Pentru ham dc timp a fom folosit
un cristal cu frecvenţa dc 100,0 kHz
Oscii atoni! este realizat cu trei porţi
Şl-NU ale unui circuit integrat (C 11
de tipul CDB 400 (CI-19. fig [\
Următoarele 4 circuite integrale
Ci-2tL.C!-23 divizează fiecare cu IGţ
obţinlndu-sc în final frecvenţa de
10 Hz. tn continuare a fost folosit

JSmfi L «

~ r ri

r>r 01

^Lq2

BX.Q1.Q2

BX.Q 1,02

51.0 2

oumti rd

[" ngmflra

01.02

vmmm.

QtQ 2

numfirâ

;

0,1 s

0,1*

0.1 s

0.1 1

np; ’

'Tr 3 +

r 1

In 7475
Iq 7192
f 2(dlrşcM

f3(mv#rsl
f 1 (direct)sau f4

CONECTAREA Ci. 95 H 90

formai din CDB 4192, 7475 şi
CDB 447 (bindn(dc$ şt a 7-n cifră Iu
afişa]!

De U cete trei intrări f, -f v pentru
freevruţe piuă la 34) MHz. semnakie
tini aplicate unui formator de semnal
TTL realizat cu un CI de tipuî CDB
4U0 H Acţfomnd asupra voloritor
reziste» retor R, şi R«. se reglează
sensibil ii al ca maximă 4 aparatului
care Itcbute sft fie de cd puţin 50 mV
Frecvenţa max i nu de lucru cate dic¬
tată dc performanţele odor 3 CI de
tipul C DB 490 dc U intrare lCl-31,
CU33 şi CI-35].

fit figura 2 este indicat modul cum

trebuie conectate circuitele integrale
din montaj pentru a realiza funcţiile
cerute de schemă, deoarece în figura I
vini arătate numai traseele semnate¬
lor (schema de principiul
Aparatul se alimentează dc la o
sursă hine stabilizată dc 5 V f ±0,1 VA
care sâ admită un curent de I A
în figura 3 se arată dcblcarca în
iimp a semnalelor în diferite puncte
din montaj.

Schema din figura 1 eslc prevăzută
a folosi afişajc cu LED-uri cu anodul
comun în cazul tn care slntem în
posesia unor afişajc cu ca Iod ut co¬
rn ua se va realiza montajul din

COLECTAREA AFfSAlELOR
CU CAT0OUL COMUN

UF LA 7175

figura 4.

Modul de realizam a montajului
pentru folosirea di vizorului decad ic
^ H 90 pînft la 300 Mlh este arătat
în figura 3, Acest montaj se va realiza
separai, tur intrarea şi ieşirea vor fi
conectate prin cablu coaxial eu im-
pedonţa dc 75 fl
întreg frccvcnţmetrul trebuie indus
irtir-o carcasă bine ecranată pentru a
nu radui diferite semnale parazite In
aparatul dr cmiiie-recepţie

AMPLIFICATOR
LINIAR OS

PERFORMANŢE

Puterea dc ieşim este dc aproxima*
tiv 8W PEP pentru un semnal de
intrare dc 20 mV l1F Aceste perfor¬
manţe SC înrăutăţesc pe măsura creş¬
terii frecvenţei de lucru, ajujigînd ca

C u piese puţine şi uşor dc procurat
veţi putea dispune de un amplifica-
tor tcaiv poate fi chiar final dacă lu¬
craţi in QU P) ale cărui performanţe
pui satisface chiar şi cele mai exi¬
gente cerinţe. Piesele componente
suit obişnuite, fabricate dc industria
electronici romănrasei.

Construirea acestui amplificator
penlni toate benzile de frecvenţă
alocate traficului de radioamatori
reduce complicaţiile dc corn u iu re fo¬
losite dc instalaţiile transeeiver in¬
dustriale, Reducerea punctelor elec¬
trice cumulate mecanic este un dezi¬
derat propriu tuturor instala ţi ilor
«serioase», ştiute fiind avatarurile
determinate dc contactele in mişcare
Am renunţat la amplificatorul do*
de 'd\uiiâ largă» şi dc mslîp-

TRIFU DUMITREBCU,
YQ3BAL

ritul filtru «trece-jos» din comode-
rente determinate de dorinţa dc a
nveo in antenă im semnal acurat»
Circuitele osci lame (acorda te pe frec¬
venţa dc lucruj montate în colec¬
toarele tranzisLoarelor prcfinal şi fi*
na Ic îndeplinesc această cerinţă

SCHEMA-BLOC

Amplificatorul are în componenţa
sa un număr de 4 etaje obişnuite din
care cd final este în contratimp
Primele două etaje sini amplifica¬
toare RC dc bandă largă, echipate
cu traims toane de tip BF2 14-215 fî\>
Şt 2N2222 (TjjJl Elajete prcfinal şi
final au ca sarcină dc ieşire circuite
oscilante şi folosesc iranziitoare de
lip HD135, 137. 139.

în bande de 2R MHz puterea la ieşire
sâ fie dc numai 5W P E?.

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE

Prin comutatorul K, 1 semnalele
provenind de In fi lirele de banda
sînt aplicate bazei tranzistorului T,
montai ca amplificator RC; J 2 este
dc asemenea un amplificator RC în
colectorul lui T, găsim semnalul de
RF amplificat la un nivel suficient
pentru excitarea etajului final în con¬
tratimp Circuitul oscilant L*. €,,
Ci favon/eazâ semnalele în banda
dc lucru. Prin înfăşurarea Lj m
aplică buzelor lui Ţ 4 şj T s semnalul
util şi tot prin L., sc face şi polari¬

zarea etajului final Montarea în ba¬
zele tranztst oarei or finale a rezis-
toarelor de 10 H protejează montajul
Împotriva auiooscitaţiilor Pc linia
dc minus au fost montate filtre RC
eficace olît ta frecvenţe mîd cît şt Ut
frecvenţe man.

Comutatorul K, II conectează In
antenă modulul corespunzător benzii
de lucru dorite,

CONSTRUCŢIA

Piesele componente sint implantate
pe o plăcuţă de cabl^ imprimat pro¬
iectată corespunzător; se avea In
vedere ca traseele să fie cît mai xcuric
cu putinţă întregul montaj se va

introduce mtr-o cutie metalică eorv
va fi în aedaşi timp şi radiator fermii
pentru T,. T 4 şi T 5 (atenţie la izo¬
larea colectoarei oi) Valorile curen¬
ţilor din cmitoareic tranml oarelor
stal; Ij = H mA: I^OtnA; Ij»
-20 mA; 1 4 = 15fl mA,

Inductantctc dm colectoarele tran
zistoEirelor Tj. I 4 şi T, stal confec¬
ţionate pc toruri dc ferită shu fero-
cart cu dimensiunile' 19 x 9 * u pentru
unde şcurtc (cu punct alb). Tn cazul
în care se vor folosi alte tipuri dc
toruri numărul de spire va trebui sâ
fie corectat corc ipun/ător. Frecvenţa
de rezonanţă a circuitelor LX, si
L X\ va fi plasată m mijlocul benzii
de lucru a amplificatorului.

Frecventa
d* lucru C,

L, L* L,, Observaţii

3,6 MHz

120 pF

20—190

120 pF 20—100 4 spira ÎS spire 2*4
pF spire

2x4

spire

15 spire 4 spire tnducianlele
L, L„ l , s.

1 , fia var hoJ

7 MHi 82 pF

10—40
pF

82 pF 10—10 3 spire 12 spire 2 > 3
pF spire

2x3

spire

12 spire 3 spire bina cu sîrmă
CuEm

14 MHi 39 pF

10-40 39 pF
pF

10—40 2 spire 6 spire 2x2
pf spire

2x2

spire

6 spire 2 spire tnduct antele
L, *) L se vor

21 MHz 18 pF

6-2$

18 pF

■

6-25 1 spirt $ spire 2x1

pF spirt

2x1

spirt

" ~ i ■ 1 ■ DODiaa cu iif*

$ spire 1 spirt m t răsucită.

după care se

28 MHz ÎS pF

6—25

15 pF

6—25 1 spiră 4 spire 2x1

pF spiră

îxl

spiră

1 insenaxo co*

4 spire 1 spiră reanim* Mor

L «1 L v se

29 MHz

t TI

19 pF

6-25

15 pF

6-25 1 spirt 4 spire 2x1 2x1

pF spirt spirt

ponineaiă
cu sîrmă

4 spire 1 spiră CuEm

d 0.3 mrru

TB&NSCEIVE& US-
"TEEN10K”

rmwu DUMITREBCU, YOSBAL,

maestru al sportului

IO AN CUZMEŢPV, YQ3AD,

maestru al aportului

PETRE ENDPEJEVBCHI, YD3CTW

Lin colectiv de radioamatori din cadrai Radioclubului
«Tehniuin» au proiectat şi experimentat un traneceiver
simplu, cu piese relativ puţine, care să fie accesibil tuturor
celor ce stăpânesc principiile de bază ale radiocomunicaţî-
Hor. Cu excepţia filtrului electromecanic şi a cristalelor
de cuarţ, toate componentele sini de producţie româ¬
nească.

Merglnd pe Husa reunirii intr-un singur bloc a emiţătoru¬
lui şi receptorului, în cele ce urmează descriem acest
transcelver cu multiple posibilităţi de lucru.

Pentru a împiedica fenomenele nedorite (autooscllaţii,
modulaţie de frecvenţă parazită eic.) t puterea de ieşire
la emisie este de numai 500 tnW,

SCHEMA BLOC Compotul
este format dinţi-un număr de 22
de blocuri funcţionale, după cum
urmează: 1} amplificator de micro¬
fon; 2) pro amplificatei de audio-
frecvenţă (se foloseşte pentru toa¬
te modurile dcy lucru: BLU, TLG,
AM, FM); 3) amplificator final de
audiofreevenţâ; 4) sistemul de re¬
gie] automat şi manual al amplifi¬
cării pe lanţul de radlofrecvenţă,
rer.ept>@; 5) oscilator de purtătoare
(530 kHz); 6) mixer echilibrat (se
foloseşte la recepţie şl emisie);
7) amplificator emisie şi

amplificator frecvenţă intermediară
recepţie; 8) filtru electromecanic
500 kHz: 9) amplificator BLU emi¬
sie, recepţie; 10) mixer cu diode,
500 kHz — 9 MHz, emisie şi recep¬
ţie; 11) amplificator emisie, recep¬
ţie, 0 MHz; 12) oscilator local, 9,5
MHz sau 8,5 MHz; 13) mixer cu
diode, 9 MHz—3,5 MHz, 7 MHz,
14 MHz, 21 MHz, 28 MHz; 14) osci¬
lator cu frecvenţă variabilă, 12,5—
12,7 MHz, 10,0—16,1 MHz, 5,0—
5,35 MHz, 12,0—12,450 MHz şi 10,0—
20,0 MHz; 15) amplificator frecvenţă
intermediară (50'j kHz) pentru re¬
cepţie, modulaţie de amplitudine
şi modulaţie de frecvenţă; 16) am¬
plificator I imitator şl demodulator
pentru modulaţie de frecvenţă
(TA A 661); 17) amplificator de
radi ©frecvenţă şi filtrul de bandă

corespunzătoare tuturor dome¬
niilor de frecvenţă; 18) amplificator
de radlofrecvenţă pentru emisie şl
filtrele de bandă corespunzătoare
tuturor domeniilor de frecvenţă;
19) amplificator de putere (nu este
cuprins în schemă); 20) bloc de
comandă cu primind automatiză¬
rile; 21) alimentator de la reţea
(cuprinde un stabilizator cu două
trepte); 22) oscilator de audio-
frecvenţa (f»1 kHz),

EMISII

Puterea utilă: 500 mW/SOfl ,

Atenuarea undei purtătoare: mai
bună de 50 dB.

Atenuarea benzii laterale nedo¬
rite: 60 dB pentru filtrul electro¬
mecanic EMF 500,

Atenuarea produselor de mixaj
nedorite: mai bună de 40 dB,

RECEPŢIE

Sensibilitate: mai bună de I^V
pentru un raport senina l-zgomot
10 dB.

A te n u area frec venţei I mag l n e:
40 dB,

Stabilitatea frecvenţei oscilato¬
rului variabil: după două ore de la
pornire are o alunecare de 300 Hz
pe oră. în următoarele 24 de ore T
alunecarea nu este mai mare de
100 Hz. Stabilitatea oscilatorului

variabil este ceva mai redusă doar
In banda de 28 MHz. In cursul
unul QSO de 30 da minute au fost
necesare 4 corecţii ale frecvenţei.

SCHEMA
DE PRINCIPIU

RECEPTORUL

Partea de recepţie a transceive-
ruîui «Tehnlum» a fost concepută
pentru a fi folosită în toate benzile
de unde scurte alocate traficului
de radioamatori; cu unele adăugiri,
ea poate servi şî în benzile de unde
ultrascurte.

De la releu! de antenă, semnalul*
de radi ©frecvenţă se aplică pe bo¬
binele de antenă» funcţie de banda
dorită (L 30, L 40, L 42, L 44, L 46).

Semnalul este apoi transmis pri¬
mului circuit oscilant, care este
cuplat capacitiv cu cel de-al doilea.
Filtrul de bandă este compus din
două circuite oscilante cuplate în¬
tre ele capacitiv (de exemplu» ban¬
da de 3,5 MHz: L 38, L 30, C^12 pF,
L 48 şi L 49, bobina de cuplaj cu
amplificatorul de ladlofrecvenţâ).

Tranzistorul T 22 (lucrează ca
amplificator d© Intrare) poate fi
de diferite tipuri, pe care le vom
enumera în ordinea performanţe¬
lor obţinute: BLX65, BFW17,2N3066,
2N3553. Curentul de emltor al tran¬
zistorului T22 este de aproximativ
30 mA; aceasta îi conferă elimina¬
rea intermodulaţiei. Sarcina am¬
plificatorului de intrare este consti¬
tuită de un şoc de radlofrecvenţă
(5 kH). Prin dioda D24 de tip BA244
semnalul se aplică mixerului com¬
pus din L 35, L 38, L 37, diodele
D 20—D 23 şi l 32, L 33, L 34, la
ieşirea căruia va fi selectat semna¬
lul corespunzător primei frecvenţe
intermediare (9 MHz).

Indu clanţele L 31, L 30, L 29 şi
L 28 constituie un prim filtru de
bandă, acordat pe frecvenţa de
9 MHz. Semnalul cules cu L 2fi
este aplicat pe baza tranzistorului
T 20 t montat ca amplificator. Bo¬
bina L 27 este sarcina amplificato¬
rului. L 26 transferă energia filtru¬
lui de bandă (9 MHz) spre mixerul
9 MHz—500 kHz. Prin intermediul
inductanţelor L 18, L 17, L 16,
mixerul este cuplat cu baza pri¬
mului amplificator al celei de-a
doua frecvenţe intermediare, tran¬
zistorul T 17, care are ca sarcină

9 L 15. Inductanţa L 14» împreună
cu condensatoarele serie de 1 nF t
transferă semnalul la intrarea fil¬
trului electromecanic. Mal departe,
semnalul este aplicat bazei lui
T 13. L 9. L 8, L 4 şl L 3 formează
circuitele prin care semnalul se

W Uu» «w ‘r'V

ffi

«li

b m

* Jh

aplică mixtului echilibrat care are
in componenta Iul diodele D ?—
D 10. Din punctul de conexiune al
diodelor D 8 şi D 9 se extrage sem¬
nalul de audiofrecvenţă In cazul
în care receptorul funcţionează In
BLU sau CW şt se aplică tranzisto¬
rului T E Pe cursorul potenţio-
metruluî P 6 se aplică semnalul
de radiofrecvenţă (500 kHz) pro¬
venit da la oscilatorul cu euarţ
echipat cu tranzistorul T 11. Pentru
a urmări calea pe care o parcurge
semnalul de frecventă intermediară
pentru recepţia semnalelor modu¬
late in frecvenţă sau amplitudine,
trebuie să ne întoarcem la ieşirea
amplificatorului echipat cu T 17,
unde găsim un divlzor format din
două condensatoare de 1 nF şi
de 10 nF. în punctul de conexiune

al acestora se cuplează baza iui
T 15, care împreună cu T 14 for¬
mează amplificatoarele pentru mo¬
dulaţia de amplitudine şi frecvenţă.

Dioda D 11, EFD108, este detec¬
torul pentru MA; de la capătul
cald al inductanţei L 6 se aplică
semnalul demodulatorului de frec¬
venţă echipa* cu circuitul integrat
TAA661. Pe modulul de lucru MA
şi FM franzistoarele I 13 şl T 11
nu sînt alimentate. Semnalul de
audiofrecvenţă obţinut de la cele
ţreJ detectoare BLU—CW, AM
şj FM — se aplică, prin intermediul
diodelor de comutaţie D 4, O 5 şi
O 0, unui preamplificator de audio-
frecvenţâ (T 8 şi T 7) si mal depar¬
te, amplificatorului final de audlo-
frecvenţă prin intermediul poten-
ţlometrulul P 1. Controlul automat

şi manuaf al amplificării se reali¬
zează astfel: din emitorul repeto¬
rului de AF (T 7) semnalul se aplică
unui amplificator (T 2), apoi el
este redresat (D 1 şl D 2) şi aplicat
bazei Iul T 1 {amplificator de curent
continuu). Din colectorul lui TI,
prin P3 şt P2, se aplică tensiunea
de polarizare a tranzlstoarelor cu
amplificarea controlată (T 20, T 17,
T 15, T 14, T 13), Potenţlometrul
P 4 reglează curentul care trece
prin Instrumentul Indicator de nivel
al semnalului de radi ©frecvenţă
«S».

OSCILATOARELE

Pentru realizarea schimbărilor de
frecvenţă şl pentru obţinerea sem¬
nalului BLU, transceiverul a fost
echipat cu trei oscilatoare, după

cum urmează:

1) OSCILATORUL CU FREC-
VENTA VARIABILA. Are In

componenta sa patru tranzistoare;
T 24 aste montat ca oscilator de tip
Clapp, In baza Iul T 24 se află co¬
nectate, prin Intermediul unul co¬
mutator K 1—2, circuitele oscilante
corespunzătoare frecvenţelor de
lucru» Potenţlometrul P 9 comandă
polarizarea diodelor D 26 şi D 27,
real iz în du-se astfel calibrat ea $ca*
lei ta emisie şi recepţie. Tranzistoa-
rele T S& şi T 26 slnt montate ca
repetoare, T 27 echipează ampli*
ficatorul de tip RC, care asigură
la ieşirea lui un nivel corespunză¬
tor semnalului de radlofrecventâ
ce se aplică primului mixer (O 20—
D 23),

Condensatorul variabil este de
tipul celui folosit la radioreceptoa¬
rele «Mamaia», «Gloria*, «Mon¬
dial» etc.

2) OSCILATORUL CU
CUARŢ DE 8 t 5 MHi—M MHz

Pentru obţinerea celei de-a doua
frecvenţe intermediare se foloseşte
un oscilator cu cuarţ de tip Colprtts
(T 18—T 19), cu două frecvenţe de
lucru: 83 MHz sau 9,5 MHz; prin
schimbarea valorii frecventelor, se
obţine semnalul BLl sau BLS, după
dorinţă, cu un filtru electromecanic
EMF 500 V sau EMF 500 N.

Potenţlometrul P 8 comandă po¬
larizarea diodelor O 16 şl D 19.
Astfel, frecvenţa de oscilaţie a
cuarţurilor este controlată în U-
mltele a 2—3 kHz, ceea ce la recep¬
ţie constituie un reglai Un al frec¬

venţei. Pe poziţia de emisie» P 9
asigură revenirea la valoarea ini¬
ţială a frecvenţei. Diodele de co¬
mutaţie D 10 şi D 17 fac posibilă
conectarea numai a unuia din cele
două cristale de cuarţ, după neee
sltftti.

Tranzistorul T îl echipează os¬
cilatorul de refacere a purtătoarei,
Tn care elementul oscilant este un
cristal de cuarl cu frecvenţa de
600 kHz, Valoarea capacităţii de
cuplaj cu potenţlometrul P 6 va fi
ajustată pentru a obţine un maxim
de semnal la Ieşirea detectorului
BLU cu un minim de zgomot.
Rezistenţa de alimentare a oscila¬
torului (47QU) se alege, pentru
un curent de 10 mA, prin dioda
Zerver Acest oscilator este fo¬
losit numai pentru semnal BLU
sau TG.

A UDIOFRECVENT A

Pentru obţinerea unul semnai
sinusoidal s-a adoptat o schemă
de oscilator cu defazare RC. Va¬
lorile condensatoarelor şl rez mioa¬
relor de defazare asigură o frec*
venţă de oscilaţie de 1 kHz. Cu
ajutorul potenţlometrul ui P 11 se
reglează punctul de funcţionare a
tranzistorului T 28, pentru a obţine
la ieşire un semnai de formă cft
mai sinusoidală.

Dîn cu rsoru i p otenţio m etru î ul
P 10, semnalul de AF este aplicat.

prin dioda D 30, ta intrarea tran¬
zistorului Ţ 9 {prin manipularea
tensiunii de polarizare) şi mai de¬
parte mixerului cu diodele D 7—
D 10,

EMIŢĂTORUL

Tensiunea de audMreţyBnţă de
la microfon sau de la generatorul
de audtofrecventâ T 28 eşti apli¬
cată pe Intrarea amplificat Alini
(T 9). Din «mltorul Iul T 10, pin
dioda D 3, semnalul ampliflcfl , l
este aplicat mixerului echihbpt
(D 7—D 10), la Ieşirea acgatuta
obţlnîndu-se semnalul D,S B»{L 4).
Prin intermediul transcamatoru¬
lui L 8, L 9, semnalul este aplicat
bazei Iul T 12, montat ca amplifica¬
tor, a pot prin L 11 se ajunge la
filtrul electromecanic şi la T
Semnalul BLU 500 kHz este aplicat
prin L IA L 17, L 18, L 19» L 20
mixerului (O 12—O 15}» concomi¬
tent cu semnal de 8,5—9,5 MHz»
La ieşirea sa găsim componentele
de mixare. Inouctanţele L 25, L 26
sînt componentele filtrului de ban¬
dă (9 MHz); prin L 27, semnalul
BLU este aplicat pe baza lui T 21
Cel ce-al doilea filtru de bandă
pe 9 MHz este constituit din L 29
şi L 30» De la ieşirea Iul L 31, prln-
tr-un cablu coaxial, semnalul de
radi of rec venţă este transmis bo¬
binei de cuplaj L 32 a mixerului
D 20—D 23. Acest ultim mixer
face conversia de frecvenţă din
9 MHz în banda de lucru dorită,
prin schimbarea frecvenţei de lu¬
cru a oscilatorului cu frecventă
variabilă. Ieşirea mixerului prin L 36

şi D 25 asia cuplată ta ieşirea fil¬
trului de bandă compus db douA
circuite cuplate capat>tiv. Comu¬
tatorul K 3 stabileşte banda da
lucru dorita. Semnalul BLU, fil-
bot, aste apt' cat brie* tranzisto¬
rului T 23, montat ca amplificator.
Pentru a împiedica posibilitatea
apariţiei unor fenomene nedorite,
amplificatorului de radi ©frecvenţă
I s-a aplicat o puternica reacţie
negativă între baza şi colectorul
tranzistorului Din colector, prin
capacitatea dn 10 nF, semnalul
este transmis ia Ieşirea transceive-
rutul,

BLOCUL DE
AUTOMATIZARE

Modul de lutru pe recepţie se
alege acţionînd unul din cele trei
comutatoare constituite Intr-o cla¬
viatură cu auto excludere. Prin con¬
tactele de repaus şi de lucru a te
comutatorului se fac alimentările
în curent continuu ele diverselor
etaje şi diode de comutare. Atunci
cînd prin contactul PTT se ali¬
mentează înfăşurarea releului RLL,
tranşee! varul orie în poziţia de
emisie SS8—CW. Prin manipu¬
larea tensiunii rfo polarizare a dio¬
dei D 30 oscilatorul de 1 kHz Intri
In funcţiune,

REGLAJUL

în cele ce urmează indicăm or¬
dinea de montare a etajelor com¬
ponente, punctele de măsură şi
valorile electrice ce trebuie obţi¬

nute pentru un reglaj corect, res¬
pectiv o funcţionare optimi. Etajul
final de audiofrecvenţâ va fi mon¬
tat primul, aceasta pentru ca atunci
clnd se fac reglajele celorlalte etaje
să avem şl un control acustic. în
punctul de măsuri M 1 curentul
va trebui să fie de 10 mA. Pentru
obţinerea acestui curent se a|us-
tează valoarea rezistorului montat
In bazele Iul T 3 $1 T 4 (270,/ J.
Tranzistorul T 6 este polarizat
prin două rezistoare de 15 kil la
mmus şl 82 ka In paralel cu un
condensator de 1 nF Ia punctul
de unire a rezlstoarelor din emL
toatele* lui T 3 şi T < Tensiu¬
nea din punctul M 2 va fi do

Y E o =fc 0*7 Vi în caz contrar, se
modifică rezistorui de 6S kj-u
Forme de undă în M 2 va fi sinu¬
soidală pentru o putere de ieşire
do aproximativ 2 W şl pentru o
tensiune la intrarea preamplifica»
torului {Ţ 8) de 5 mVvv. In caz că
sensibilitatea acestuia este mai
mare, se va mări rezistorui do 2 M EL
montat Intre baia şi colectorul Iul
T 8. Pentru a regla etajele ampli¬
ficatoare ale părţii de recepţie,
AM h FM, în punctul M 6 se conec¬
tează generatorul de semnal stan¬
dard (semnal 500 kHz)» nu Înainte
de a desface legătura cu L 18.

Potent io metrul pentru reglarea
manuală a amplificării va fi pus
fntr-o poziţie in care pe emltorul
tranzistorului T 17 se măsoară
o tensiune de 3 Vcc. Pe măsura

reglării miezurilor de acord ale
bobinelor, se va micşora semnalul
de la generator, şl, dacă este cazul,
şl sensibilitatea (P 2). Tn conti¬
nuare facem verificarea frecventa
oscilatoarei or celei de-a doua
schimbări do frecvenţă. 8 500 kHz
şl 9 500 kHz, Tensiunea da radio-
frecventă în punctul M 9 va fi de
aproximativ 13 Vvv. Schimbînd
frecventa generatorului de semnai
In 9 000 kHz, ei va fi conectat Eo
capătul Iul L 27. După alinierea
filtrului L 2b, L 25, se mulă Ieşirea
generatorului la capătul lui L 31
pentru a acorda filtrul L 29* L 30;
se reface Şi acordul fui L 25, L 2&
Operaţiunea se repetă de clteva
ort pînă la obţinerea unei alinieri
corecte: Parteo de recepţie a mo¬
dulaţiei de frecvenţii necesita in
plus ajustarea acordului mduetan-
ţei L 7 pe mijlocul benzii Nu pe
literalei

In continuare se va proceda la
alinierea circuitelor de intrare, Dacă
dispunem de un vobuloscop, re¬
glajul se face relativ uşor, avtnd
posibilitatea vizionării curbei de
răspuns a circuitelor componente.
Lucrul cu generatorul de semnale
standard este mei complicat; frec¬
venţa generatorului va 8 fixată
întîî pe mijlocul benzii respective
şi mai apoi pe frecvenţele superioa¬
ră şi inferioara Operaţia se repetă
pînâ la obţinerea benzii de trecem
dorite, cu o atenuare cit mal mică
prin modificarea capacităţii de cu¬
plaj a celor două filtre de bandă

se modifică coeficientul de cuplaj
şi t implicit, banda de trecere. Va-
lorile date în schema 6e principiu
sînt corecte pentru montajul con¬
struit de noi; cuplajele parazite
între bobine sau în cablaj pot aduce
modificări pe care va trebui să le
corectaţi.

Reglarea lanţului de emisie va fî
Începută cu generatorul de audio-
frecventă, astfel încft prin mane¬
vrarea potenţlo metru lui P ti să
se obţină ia ieşire un semnal si¬
nusoidal, După montarea oscila¬
torului de purtătoare (T 11) — în
punctul M 4 —, se va vedea o osci¬
logramă de formă sinusoidală cu
un nivel de 1,5 Vvv. Dacă nivelul
de Ieşire în M 4 sau forma de undă
nu sînt cele indicate, va fl necesară
o ajustare a rezistenţei de polari¬
zare a bazei tranzistorului T 11
(120 kil). După montarea primului
etaj de amplificare D$B (T 12) şl
acordarea lui L 10 pe 500 kHz t
se va trece la reglarea mixerului
echilibrat. Elementul de reglaj este
P 6; se va căuta o poziţie pentru
minimum da semnal în M 6, fără
semnal la Intrarea amplificatorului
de audiofrecvenţâ-emisie. Cu ma¬
nipulatorul de telegrafie apăsat se
stabileşte poziţia optimă a lui P 10,
vizionînd semnalul DSB Tn M 5;
semnalul trebuie să fie nedefor¬
mat Punctele de funcţionare ale
amplificatoarelor do emisie T 12,
T 16, T 21 şi T 23 se vor stabiil
prin modificarea rezistenţelor de
polarizare a bazelor tran/lstoare-
lor respective,

Reglarea oscilatorului cu frec¬
venţă variabilă se va face cu mare
rigurozitate, de performanţele lui
depinzînd funcţionarea întregului
montaj. Piesele componente vor
fl de cea mai bună calitate. Reco¬
mandăm folosirea unor condensa¬
toare cu mică argintată la circui¬
tele oscilante 1 , rezlstoarele vor fi
de tipul cu peliculă metalizată.
Condensatoarele trimer sînt cu aer.
In punctul M 10 trebuie să avem
un semnal de formă sinusoidală;
acesta se obţine prin modificarea
rezistorului de polarizare a bazei
tranzistorului T 24 (100 kl),), Pla¬
ca de cablaj Imprimat, cuprlnzînd
oscilatorul cu frecvenţă variabilă,
va fi montată într-o cutie de metal
de dimensiuni corespunzătoare,
căptuşită în interior cu pollstiron
expandat Ieşirile de alimentare
în curent continuu se vor face
prin condensatoare de trecere. Frec*
venţa de lucru a oscilatorului pen¬
tru benzile de 3,5 MHz, 7 MHz,
14 MHz, 21 MHz, 28 MHz sînt urmă¬
toarele: 5 500—5850 kHz, 16000—
16 100 kHz, 5 500—5 850 KHz. 12 000'
12 450 kHz, 19 000—20 000 kHz,

Pentru alimentarea întregului
montaj este necesar un redresor
cu două trepte de stabilizare, 18 V
şi 12 V, capabil să debiteze un cu¬
rent cu o intensitate de 1,5 A.

ASAMBLAREA

Principalele blocuri funcţionale,
cuprinse în figurile 1, 2 şi 5, vor fi
montate în cutii metalice.

Intrările şi Ieşirile în curent con¬
tinuu şi de audiofrecvenţâ se vor
face prin condensatoare de trecere.
La proiectarea cablajului imprimat
se va avea în vedere o plasare
judicioasă a pieselor, pentru evita¬
rea cuplajelor parazite. Toate co¬
nexiunile între cutiile care cuprind
blocurile funcţionale se vor face
cu cablu blindat şl cu cablu co¬
axial pentru ceia de mdiofrecvenţă.

Tipurile de tranzistoar© şi diode
folosite în montaj sînt următoarele:
T 1, T 2, T 5, T11,T 12, T 14, T 15,
T 16, T 17, T 18, T 19 - BC1G9,
BC173; T 3 * BD136; T 4 - BD135;
T 7 t T 8, T 9, T 10, T 28 - BC179;
T 20. T 21 = BF214, 8F198, BF240;
T 22, T 23 = BLX65, BFW17, 2N3866,
2 N3553; T 24, T 25. T £6, T 27 ~

BC172, BC173; T 6 - EFT319,

EFT353, EFT323; D 1, D 2, D 7,
D 8, D 9, D 10, D 12, D 13, D 14,

D 15, D 20, D 21, D 22, D 23 =

1N4148; D 3, D 4, D 5, D 6, D II,
D 16, D 17, D 24, D 25, D £6, D 27,
D 29, D 30 - BA243, BA244;
D 18, D ÎS, D 26, D 27 = BD139
D 28, D 31 = PL9VI2.

Confecţionarea pârtii mecanice
a transcelverului depinde de posi¬
bilităţile de execuţie ale fiecăruia,
de imaginaţia constructivă, de ex¬
perienţa personală şl de gust. Au¬
torii stau la dispoziţie cu lămuriri
suplimentare ia adresa: Rad ioc Iu*
buf «Tehnlum» YQ3KWH, etf, Slă-
tlneanu nr. 16, sector 1, Bucureşti
(P.O, Box 1332 Bucureşti 13).

Ni 0

kitaoH t'îtttĂ

C:l«

Tum

tmiulul 1

de îţJ’r* 1

ObMrwUu

U 13

Le i /.

L9, 1 1 0. Cu Ein

U2 ii3 oue

USjJtf

Fi 455 ;

KHi

L2 Idem

ftîtm

Se bcitaniţftfâ peste LI

L4 Idem

Idem

5b bnb niwi} pftftle 13.

L5 Idem

Idem

| Se bo5ineA peste LS

'1,0 Idem

Idem

1 Se botomeiift pfrsr* L9

i 11 Idtfm

Idem

Se bobim- Mh peste LlO

L14 ţaem

Idem

£« txibmen/n pea.c Li 5

LI/ Iriem

Irtem

Sft taib-riMji/fi pnntn LI 6

Lift UB 0:2

OM • 1 6
<3*5

fiaritrt

e.tlL>

S(i lipeiM. 4 (prurl Impintuili

Se bob 1 n «4w4 c u 1 1 u ♦ fin 1 4si » r o

Ui. Ui

Uf3 hlntn

Ittam

Idem

1 Idem MM 119 L20

U4 0,15

ft 455
KHi

S* botanee/A peaft L75

U? Il km

Iflftfn

Se bobînee/A pttsin 12 (î

‘1,2 S Idem

IrKsm

| Se L i' fl

131 Idem

Metri

1 2

l Sr batantul A gen» l30

12U UO Itlein

Idem

1 .0

L32 L31 02

L34

9,5 * 1 5
«3.6

tema
« alb

i Se botarmafâ cu Ptl în» > Am-o Ir

L3Ş L36

LI 7 kkm

Idem

kl*m

! 15

Idem 132 L33, L34

L3S 0,3

| farn A

| 3.5

1 CerBM* unde ecurte' AlbcLUnM, Hucuj

L39 Idem

frlom

Mnm

| 2:5

Irtem

L 40 lilem

Idem

| Wem

2 5

Idem

L41 Idnm

Idem

1 Idem

La lupJuui rece we bntamwA I 4(1

L42 OS

♦etern

Idem 1

2,5

| CormnA undM scurie Altadn» fiieu*

L43 Ickm

[iltmi

f Idom

Pas ! rom: te uepir recit L42

L44 IiImim

Idiim

| Idnm

1.5

Idem L 42

t4& lilem

Idem

| ktem

| Pm 1 mm. k tk|î4t L44

L4S Idftfti

idem

| Idem

1 '.5

1 idem 144

L4T Idem

Idem

Pe* * mm la cAţdll rece L46

l ÎS 0 4

cerceeA umte se urle Modnm

t/9 kkm

li lom

îl

1 l-dom j, ^ [

IJi 1 Idem

ido in

Idem

L82 06

4 B

Pomi do culoeli* viciul

j (.39

L59 Uîfl

L49 ld*nftr cu 1 . Jb

L?»e. LS9

U0 ieftinite cuL41

LSI L/O

L51 i> tonte eu Ub.lJH. L71

LB2 ii lui i l ii. l« i L43

L63. 172

1 5 i nkiMin cu L42,

L62x L73.

L!i4 uIernat eu 149, Ui5 L/4

L55 fetemte cu L44

U64 L7S

156 tdunlk Cm L4 7

L67 L/0,

157 li tonic cu L46

L66 L77

L 1 '' ’r

La 21

octombrie 1879, Thomas

Alva EdKson, născut la 11 februa¬
rie 1847, obţinea prima reuşită
în experienţele pe care le făcea,
de mai bine de un an, cu becuî
cu incandescenţă, pentru ca peste
patru ani t la 15 noiembrie 1883,
contlnuînd experienţele în vederea
prelungirii vieţii filamentului elec¬
tric, să descopere fenomenul nu¬
mit şi efectul EDISON.

Celebrul Inventator observase a*
pariţia unui cuveni electric in cir¬
cuitul format între un tir de platină
introdus In balonul unei lămpi e-
lectrioe golite de aer şf filamentul
acesteia, cu condiţia însă ca plusul
sursei de curent sâ fie legat la
anod; atunci cînd polii bateriei
erau inversaţi, curentul era absent.

Despre această descoperire, Edi¬
son a publicat sub titlul «Un feno¬
men h lampa Edison», o scurtă
notă în revista «Englneering», nu¬
mărul din 12 decembrie 1884. volu¬
mul 38, pagina 553, In care descria
fenomenul, dar căuta şi să-l ex¬
plice. «Fenomenul se produce chiar
dacă electrodul de platină se află în
exteriorul balonului, tn acest caz
curentul trece prin sticlă.» Acum
urmează explicaţia: „Este vorba,
probabil, de Tmprâ şt ierna «recti¬
linie^ a particulelor încărcate de
aer (sau cărbune) de la filamentul
incandescent,"

După cum se poate lesne ob¬
serva, explicaţia dată este în între¬
gime greşită.

Ceea ce descoperise Edison dar
nu putuse să explice era efectul
termoelectric, cunoscut şl sub de¬
numirea de efectul Richardson,
după numele savantului britanic
Slr Owan Williams Richardson,
care a obţinut Premiul Nobef pentru
fizică în anul 1928, şi care a cercetat
efectul Edison In timpul unor studii
pe care le-a întreprins in Statele
Unite, la Universitatea din Prlnce-
ton, Tn anii dinaintea Izbucnirii pri¬
mului război mondial. Nu credem
că este inutilă o definiţie a efectului:
«Emisiunea electronilor dintr-yn so¬
lid (metal, dielectric, semiconduc¬
tor), încălzit la o temperatură sufi¬
cient de înaltă pentru ca, în virtutea
vitezelor (dezordonate) dobîndite,
electronii să poată învinge forţele
care îl reţin Tn corp»,

Edison a obţinui, la 21 octombrie
1884, patentul american ni* 307 031
pentru efectul care-i poartă numele.

ORcnmznREn

SriITliHREH

LRRORHTORULUI

Conţinuţii! rubricii de faţă reflectă In mod volt
divinitatea mari a construclorilor amatori In
caia ca privaşi# ni valul cunoştinţa Tor teoretice
şl practica, prrocuptrHe, Inc li naţii la, pasiunile
şl necesităţile lor practica, gradul d# dotam cu
•cula fi aparat# etc, in ciuda acestei dlviraitâtB.
cat# fac# toarta gnu d# definit conţinutul fi
obiectivele unui laborator electronic, •« poate
totuşi schit# o ordine de abordare şl realizare
p# drumul cit mat scurt a acestui deziderat firesc
ai oricărui constructor amator.

Se încep#, desigur, cu scumularsa unui bagaj
minim de cunoştinţe teoretic# (matematică, fi¬
zică, electronică). Se poate construi şl fără a
înţeleg# bine I#numenale, funcţionarea apari*
taior, dar In acei! caz riscul de a greşi şi de a strica
este foarte mare. rezultatele alnt întotdeauna mal
aiab# şi satisfacţia reuşitei incomparabil mai
mici. Nu trebuie Insă aşteptată teoria cuantelor
pentru a te apuca aâ construieşti un generator
de ton sau o lampă filatoare. Cunoştinţele se com¬
pletează pe parcurs, activitatea practică uşori ud
asimilarea lor.

Cu mlinlle — chiar «de aur* — putem (ndoi sau
lega o atrmA, putem răsuci un buton etc., dar nu
putem tăia sl găuri tablă, bate cuie etc Sînt strici
necesare citeva scule fi unelte pentru efectuarea
operaţiilor mecanice şl electrice fundamentale;
fqarfec'ş, şurubelniţe, cleşti ciocan, bormifini
cu truaă da burghie, ferăstrău, homtaier, trusă de
pile» pensetă, ciocan de lipit, trusă de traforaj,
menghină etc.

Materialele «I piesele necesare şi le procură
fiecare In funcţie de obiectivele de moment sau
In perapactlvă. Oricum, constructorul amator are
nevoie In mod frecvent de: conductoare Izolate
simple şl Hţate, cir diverse secţiuni; plăci de plas¬
tic, textollt sau siiclotestotit. simple şl placate
cu toilo de cupru; şuruburi» piuliţe, salbe diverse; \
cositor (fiudor), sacii, pastă decapanfă, spă tare;
papuci» cose» mufe, banana, crocodili, borne
diverse; întrerupătoare fi comutatoare, baterii,
culele de tensiune Joasă,
n ceea ce priveşte aparatele» recomandabil
este să se înceapă cu un instrument universal de
măsură şl o sursă reglabili de tensiune continuă.

BREVIAR

AVO

nmPERmETRU

•UOlTmETRII

•OHmmETRU

Fizician ALEXANDRU MÂRCULEBCU

R ă s f do Uroa for «rari teii* t bwlruroentrlor iwironak <k m*«ori Or falirte»}^ HnbMrtei* tmnimi u. ■ \<' -nrft

Mi [njtplrttl p* miri mastrotifid maiori de te ibofdirit ichM «Mfctert Pt de oftă parte. «puruw unei garat Urm «k
Imirtottmtc Mkiteiit (—Urounşfrmetre fi m[H»m^ermttrtX cm fl JhfKHiiUltur • mm m «lui h.h.

mtek dc minoră kow din n nftd«r problmu te tctimlitatr. te *f*4‘»al pcmtn tmlnatiMtl tacqifttou. In *l#n» ii na te-
jfinf Kowakt fl i ttilUfatlM rccşltel, rnmiruc)ia «ud niuRlmefni Ctt miţkmro prtiiiril enm.tllaa m\ > k*i iunIftei
laatiucUv,

In grupajul de fiţi *Mi reaminti pe wuri talentele implicite de (iin«formNi ai misii hatrinaK ut lnMuwtm «tel fu îmi
permetn^ mlimctru fi ohmiAelirtL ( omMim re» aimtor «rkinr «topic* cu ajutatul iun* cmtuiraluat • uiktroti-, tu punb
fire dup* dorinţă fi Mecdtăff, urmărind eventual te principiu* nclirvutlr uiwk uiiiltiiMrtrr Industriale, Nu tlut «tnif'duk
«tecR m iun răf orile te curent cnatlnua.

■CARACTERISTICI LE
INSTRUMENTULUI INDICATOR

peni ni construcţia m ultime trelor
ac folosesc tic obicei instrumente in¬
dicatoare sensibile (mreraamperroc-
tre de curent eoni torni j, ovină scala
divizată hnmr (diviziuni echidistante),
cu gradaţii in intervalele 0 - 30,0 - 50,
0-100 ctc

Toate calculele implicate sc ba/car
rit pc cunoaşterea celor trei mărimi
care cariiclcri/euzA In esenţă* orice
instrument indicator

rezistenţa internă R„ (rezistenţa
oh micii a bobind \ no lată de obiect
pe spatele carcasei:

— curentul l t care produce devia-
lin acului In cap de scală (ultima dtv»
dunei notei de obicei pe scală, y

— căderea de tensiune pe init ru¬
meni. U,* alună dud acul se tiflă la
cup de scaii.

Aceste trei mărimi Mnt legate Intre
ele prin legea lui Ohm, LI, RJ,,
deci este suficient să cunoaştem două
dintre ele.

Determinarea curentului I, se poate
face prin comparaţie cu un aparat
c tal o nat, a şu cum se arată în figura T
De exemplu dacă ştim că instrumen¬
tul nostru (AJ este un mieroamper-
metru cu I f < 100 ţiX putem folosi
ca etalon (A*) un microanipcrmetru
cu 100 /(A la cap de scală. ft »10 kD
bi P=« 100 250 kâ.Iniţial P sc află
in poziţia cu tontă rezistenţa in scrimă.
Dcplaslnd lin cursorul, se aduce ucid
instrumentului A* la cap de *otfl,
moment in care ac citeşte pe A*
valoarea dorită a curentului 1^ Ana¬

log sc lac arama mente fi pentru alte
sensibilităţi, avlnd griji să sc respecte
poteri tâţtfe şi iă sc prevadă valuri
adecvate pentru rezistenţa dc limi¬
tare, R

fttsttitnfa interaf R, *e determină
dc obicd prin metode indirecte în
principiu este posibilă măsurarea d
cu ajutorul unui ohtnmelru. dar există
riscul deteriorării imitumeutului prirt
aplicarea unei tensiuni prea mari h
bornele Iul.

Urm dto metode este prezentată In
figurile 2 >i 3 Cunoxdnd Valoarea I*,
alegem experimenta) rezistenţa R.
(fig 2J In jurul valorii U/l* astfel
incit acut instrumentului să indice
exact capul dc suiîl Dc exemplu
pentru l SV„A vi V I 5V R va fi
In uium v*doiu dc 1.5 \ Mi IU * A
* 30 kQ (practic sc poate lua o re-
ziilcnţă fixă dc 24 —27 kXJL in scrie
un un potaiponiL-iru dc 10 kft dai
iniţial tu maximum) întreruperii apoi
d mu lui şi măsurăm exact valoarea R r
după care intercalăm In seric eu cti
o nouă rotfotenţă, R 3 (fig. 3), aleasă
astfel Incit acul instrumentului să ui
dice exact mijlocul sctdcL timrrupcm
circuitulfî măsurăm exact valoarea Rj
Legea lui Ohm seri vă pentru cele două
xtinaib 1, * U rR^R.I jfi l*î-
- t tK, f Rj i K) ne enndin* piu**
Jir uu cakul simplu, L expic'*i:i vaUtrii
eâuteic, R R . R, Re/ultatc loartc
bone -** pot obţine prin accaslă mc-
lodă dacă h’ folosesc pentru R, şi Rj
ft/isteuţc de precizie (±I%I siu
cuta deciidicc cu rezistenţe etalon

O altă metodă este nrătatâ. iu 0-
gum 4. Cu Kj deschis >i K t închis
(contact.J, .se aiustează P x astfel ca

acul îA tndiar exact capul de aculă
Apoi sc include >i K» şi se ajusiai/ă
P : a vi fel ot acul sâ indice exact la
mijlocul scald. Prcsupunind că prin
aceasta curentul total absorbit de la
vur*â nu t-a modificai remită că
prin a foia «dirijat»» curentul i^Z
egal cu ed prin intru meni de unde
R, P, (valoarea InsrruiiA a Iul R,
in aceu moment I Pentru a oblinc
rezultate dl mai predxc cu amniâ
mei odă, gru pul LI R 4 *- P p trebuie
să constituie o sursă ideală de curent
ai valoarea 4 Aceasta presupune
remtenţâ totalii foarte mare (ded şi
tensiune dc alimentare mareî, pentru
ca valoarea curentului să nu Dc m-
flui'ntulă practic dc conecta ren tui P r
Cum R, este de obicei dc ordinul
sutelor dc ohmi sau of kiloobmilor,
grupul Rj 4 p sc va lua dc ordinul
sutelor dc kiloohmi mu al mega-
ohmilor.

Dc exemplu, ducă i f ®60 ;iA. pu¬
tem lua U «30 V. ded R, + P, va (J
de ordin ui a 10 V 60 10 *A « 500 kfl I
luăm R, - 430 470kfi şi p.»lOOkfl
du! tniţiul la maximum, Şi aici se
pui folosi cu succe» In locul lui P*
cm ri deţddice iau rezistenţe dc pre-
ersic. evit Indii-se astfel mă suni ren Ia
uhmmcuu, în lipsa unei surse cu ten¬
siunea continuă dc 30 V* măsurarea
se punte face aproximativ şt cu
J ^ - 12 V

Mărimile 1, y R 4 fund astfel cunos¬
cute* tensiune» U 4 rezultă simplu din
produsul lor, ded ne putem apuca de
lucru. *Nu trebuie sft ne spene even¬
tualele erori dc ± T suu chiar ± 5 tt lt .
deoarece schemele practice pe care
Ie vom calcula şi realism pt ba/a
acestor iMnmi vor fi oricum, retu¬
şate la etolbnarc.

nmPERmETRU

I $c ştie că ampennetrele măsoară
intensitatea curentului electric care
irece printr-un circuit dat, alcătuit în
esenţă dinlr-o sursă de tensiune şi o
rezistenţi de sarcină. De aceea, ele
sc conectează In scrie cu circuitul
respectiv (flg/5) şi trebuie s& ai hă o
rezistenţă internă dl mai mica, pen¬
tru a nu afecta semnificativ valoarea
curentului [ft A <£ R),

Pentru a transforma un micro sau
miliampermetru (cu R,. I f eimaseuiel
In ampermetru avlnd deviaţia acului
la cap de * cit IA corespunzătoare unui
curent de n ori mai mare, l = nl,
(n>î| este iufident ssâ-4 conectăm in
paralei o rezistenţă R 5 cu valoarea

R s - —4, aşa cum se arată in

figura 6. In tr-adevăr, a tund dnd acul
se află Iu capul scalei, putem scrie;

R. v I,v*U, şi F-lf + ljf, de unde

n R| 1( R, Ij Rj
deducem R ţ - « -ţ-LJ. = — 4

ig i — t, n — 1

Rezistenţa R* f numită şunl* trebuie
dea sA aibfi valoarea R s -R^(n-Jfc
unde n cale factorul de desensibilizare
a instrumentului

Exemplu Avem un microampcnne-
[rj cu I^ÎOOM V R*=0 000 fi şt
dorim să-l transformăm în amperme-
trn cu t A In cap de scală, Din I — I A,
n» !/!,■ I A/iwMO * A «= 10 IKK), de¬
ducem n- 1-9 999 şi R,^Q>3 £1
Pentru I = 0,1 A am fi obţinut
R v a* 3,003 O etc.

Rezistenţa internă îi amperrnclru*
lui astfel rezultai .i>ţe R . R n. Tucru
cure se poate deduce y+m uilculktd
rezistenţa echivalentă a grupului para¬
lel RiflR*

Pentru a putea măsura suficient de
precis o gainA dt mm largă de curenţi*
am perinei rele sîm prevăzute de obicei
cu mai multe domenii (sensibilităţii,
sdcctabilr printr-un comutator La
alegerea lor se tine cont de acoperirea
cit mai judicioasă a plajei totale pro¬
puse (de exemplu. între 0 şi 1 A, între
0 şi 3 A cte,i ca şi de divizarea scald
pc instrumentul folosit. Astfel, dacă
scala este gradată In intervalul 0-30,
este recomandabil sft alegem dome¬
niile dintre «multiplii» lui 3 (pentru
a putea citi şi mierpoia uşor), ca de
exemplu: 0.6 mA -3 mA - 6 mA
30 mA — 60 mA — 300 mA — -
600 mA — 3 A.

Mai multe domenii înseamnă mai
multe şunturi calculate după relaţia
precedentă, pentru valorile respective
ale Iui a Problema este, insă* cum le
conectăm la instrument?

Vom începe cu exemplul prost din
figura 7, în care şunturilc
sînt conectata pe rînd prin comuta

torul K, Intr-adevăr, soluţia leva mai
simpli dealtfel) are două dezavantaje
mari In pnmuî tind bornele de
intrare A - B trebuie deconectate din
gircuitul de măsurare înainte de orice
manevrare a comutatorului lin caz
contrar, atunci cînd pîrghia-curscir a
lui K se află inire ploturile de contact
1-3, întregul curent de măsurat
trece prin instrument, putindu-l dis¬
truge instantaneuL in al doilea rînd,
once defecţiune a comutatorului (co¬
nexiuni dezlipite contacte oxidate,
imperfecte etc*) conduce la aceiaşi
risc de distrugere a instrumentului

Soluţia corectă a problemei
aplicată practic in toate AVO-me-
trele industriale o constituie utili¬
zarea aşa-numitului guwi universal.
Pentru a înţelege mai bine despre ce
este vorba, să considerăm exemplul
simplificai din figura 8 . care repre¬
zintă un ampermetru cu patru do¬
menii de măsurare (comutatorul K
în poziţiile 1 <4 Notind cu 1,-î*

curenţii indicaţi ta cap de scală, uvcin
1 ,-ij, | 4 —it 4 l p unde factorii de

dcsenribiîizare n, -n A (în ordine des¬
crescătoarei fini alegi după dorinţă
De exemplu, să presupunem că avem
un instrument cu 1 ,—ÎOjiA, R, = 500 fi
şi dorim xă-l transformăm in mili¬
ara per met ru*ampcrmctru cu î 4 =
m 1 mA, 1 , • 10 mA, \ j = 100 mA şi
1,^1 A, RezulUt n 4 ~ 20, n , = 200.
ti a - 2 (ÎOO şi n ,-20 000 ,

Cele patru rezistenţe, R, R 4 , le¬
gale în permanenţă k bornele tmt ru¬
men iul ui şi uvînd rc/felcnţa totală
R - R, + Rj i R, 4 R 4 , corespund pun¬
tului necesar pentru măsurarea cu¬
rentului 1 4 (cel nud mtc domeniu),
dea R, 4 - R - R,(n 4 - li Pentru
exemplul des rezultă R J4 ** R — 500 fl
19 * 26,3 fi

Celelalte ţuaturi'stnl: R.ţ^R,-*'
+ Rj4-R Jf R«rj*Ri + Ri şi Rs\ = R r

Sft începem cu calculul şuntului
R s corespunzător raportului de dc-
. sensibilizare n,. Observăm câ la re¬
zistenţa internă n instrumentului se
adaugă In acest caz diferenţa
R - R ţ ( = R j 4 * R s + R 4 . deci, conform
formulei şunluîui, avem; R$ f , = R, -

n» — I '

înlocuind pe R şi efectumd calcu¬
lele, deducem:

R i

n L /n 4 (n 4 -1)

Pentru exemplul nostru 11*26*3 CI
n 4 - 20 şi n t - 2000(1 ded R *, **
= R t *0.0263 fi.

Analog se calculează şi celelaîie
ştiAlun

R„ = R,-R,»

umk R N

o 4

SI R.

Pentru exemplul ales avem R S1 =
30 R 2000 * 9,263 O şi R M -

- 20 R 200 * u* n

Evident vuiorlk concrete aîc re¬
zistenţelor R : -R^ şi R* se obţin prin
scăderi corespunzătoare: R ; ®R(j-
-R#i Rj^Ră^-Răîî R4 ra R»4*

“ ^S]

Deşi este mm dificil de calculat
ş untul universal se preferă în practică
datorită avantajelor vale vizîbik «cu
ochiul liber»: m primul rmd instru¬
mentul are în permanenţă conectat b
boftock sale puntul U ţ4 ' R cure îi
asigură o oarecare protecţie In aî
doilea rînd comutarea de pe un do¬
meniu pe nitul se fow prin itmerţi¬
penii curentului de frilburat, dea nu
mai pune in pericol instrumentul.
Nrn eventualele defecţiuni ale comu¬

tatorului nu mai slm aici dezastruoa¬
se, provodnd doar fluctuaţii ale citi*
rtlor sau erori posolane de măsurare
(in general uşor de depistat).

în încheiere, vă sugerăm familiari¬
zarea cu şuntul universal experimen-
tind montajul din figura 9> Folosind
un instrument cu I* şi ft, cunoscute,
se alege un po ten ţio metru P (bobinai
eventual confecţionat ad*hoc) care
să asigure o desensibilizare a instrti-
mcniului de 10-50 de ori Se ata¬
şează poienii o metru lui un cadran
divizat şi ae marchează poziţiile curso¬
rului care corespund unor curenţi
de l ruA. 10 mA. 50 mA. 100 mA ete
la cgp de scai (prin comparaţie cu
un AVO-metru industrial plasai in
scrie. înlr-un circuit uşor de calculaU
Nu sc vor depăşi in nid un caz cu¬
renţii maximi suportaţi de ni eh? Una
potcnţiometrului fără încălzire apre¬
ciabilă!

Mai adăugăm că tn general In
ca/ul autpcrmeireîor contactele şum
lurilor trebuie să tic foarte sigure,
materialele utilizate foarte rezistente
şi puţin sensibile la creşterea tempe¬
raturii. iar comutatoarele de foarte
bună calitate (eu coftucte ferme).

UOLTmETRU

După Limt k >tk. soltuuirde ser¬
vesc la măsurarea tensiunii Iu bornele
und nunţe, ale unui cp Miliţiilor sau,
în general a tensiunii In tic două
puncte date ale unui circuit electric
lfig III) Ek*c conectează în derivaţie
(paralel) pe sursă (consumatori şi
trebuie să aibă n re/utciijă internă
cit mui mare pentru a nu afecta apre¬
ciabil prin curau ui absorbit —-
valoarea tensiunii de măsurat |R f > R),
Pumni a transform* un instrument
mdkaior dai t K l ( cunoscute) în
voi i metru care \\ Indice In cap de
ictlă o tensiune U de n ori mai marc
decît llj (n > U U - nA', ente 511 -
ftdenl să legăm m ier le a» â o reds-
ieitţft adiţională cu valoarea

* {n- I)R|, Imr-ădcvâr urmărim
figura îl, unde acid 1 rotim meni ului
indică la cap ck scala, deci I =» L
Avem 1 - nt . -U, i 1 ^ siu =
= lif - I) U, > 1 , curentul fmid acelaşi
prin H t şi K^. I^U/R

dc mo deducem uşor in l)fy.

Rezistenţa interni a volt metrului
astfel obţinut este R ( R j R^^nR,.

Ewmpkt Avem un instrument cu
l t = 50 M şi R 4flU fî p dorim sâ-î
transformăm in voii metru cu cap de
scalfl la U|-1V. U,»fOV,

* 100 V Deducem U, = R, 1/ -

- 50- UI A4lMifl HI ! V; n r =

- UjA;*-i v/z m - v , 5o f n 2 -

- 500, n ţ = 5000. fn t ~l|R ( =

- 49 400 O - 19 mi AL R w .

« 199 600 Q * m IO 9 R W i-

* IWdiwo * : MU a onroterea
domeniilor « poak Etice ca în figura

IZ nccxiiilnd riscul distrugerii in¬
strumentului (comutatorul întrerupe
circuitul Iu trecerea volt metrului de
pe un domeniu pe altul învecinat).

Aminteam la început că volt mc*
trek trebuie *ă aibă o rezistenţă in¬
ternă R» cit mai mate. In literatura
de speciali taie se înlîlncştc deseori
noţiunea dc sensibilitate luau ceva
n semăn ătorp, exprimată tn «kiloohmi
pro volt», pc care o vom nota cu S.
Valoarea li pică a lui S este de 20 k Q/V i
ceea cc înseamnă că fiecărui volt
«oferii> spre măsurare' aparatul ii
«opune» o rezistenţă dc 20 kfl. Pe
gama dc 10 V* de exemplu, voltme-
îiruJ prezintă rezistenţă interni dc

10 v.20kn/v - 200 kti

Pentru culcubrca sensibilităţii S,
pc oricare dintre domeniile vollme-
1 tul ui le efectuează raportul dintre
rezistenţa R* şi tensiunea la cup dc

scală, ti; se obţine S = = -j-

U n U f lj
adică un lucru surprinzător pentru în¬
cepători: «kiloohmii pro volt» ai
voi (metru lui nu reprezintă altceva
declî inversul curentului I, indicat h
cap de scală de instrumentul «liber».
De exemplu, pentru I ( = 50 pA rezultă
S-2G kD/V; pentru ^=100 pA S®
10 kQ/V etc.

Concluzia este simplă: obţinem un
voltmetru cu v sensibili taica» cit mai
mare ffără mijloace electronice) folo¬
sind ca instrument indicator un micro-
iimpcrmcim cu dt mai mic.

• OHmmETRU •

Măsurarea rezistenţelor electrice
sc fiice eu ajutorul ohmmttrdor. Spre’
deosebire dc vdlmetrc şt ompcmte-
tre, ohmmetrdc slnt prevăzute cu sur¬
să proprie dc tensiune, rezistenta de
măsurat fiind izolaţii practic dc orice
circuit clceifie (fig. 13) Există două
categorii muri dc ohmmetre Inedcc*
ironice)* In funcţie dc poziţia rezisten¬
tei necunoscute fnţâ dc instrumentul
indicator, anume ohmmetrde scrie şi
ohmmeirde paralel.

Vom începe cu cea mai -amplă va-
rnititi de ohmmetru seric (ftg. 14),
alcătuit dtntr-un arcuit sene cuprm-
zind: instrumentul indicator (micro-
ampermetru ai l r R, cunoscute^
ittm <k tensiune continuă, IJ (ba¬
terii sau alimentator, cu tensiunea
Intre 1,3 V şi 30 V), rezistenţa dc Umi¬
lire R w , potenţiometrul P şi rezis¬
tenţa dc măsurat, R,

Calculul schemd începe prin ale¬
gerea tensiunii. U, Dc exemplu, pu¬
tem lua U«4*5V (baterie) Determi¬
nam apoi orientativ rezistenţa totală,
R, care trebuie InsctuiH cu instru¬
mentul şi batrrii» pentru a rczuliu un
curent egal cu l, K ^ U l, 1 putem
neglija aici pe R, şt rezistenţa sursei)
De exemplu, dacă l,« 50 /(A, obţinem
R * 4,5 V/30“ 10 "A-90kO. Deoa¬
rece o baterie nouă poate avea In
un curent dc tardni atîl dc mic
o tensiune la borne mm marc de 4,5 V,
vom lua acoperitor R ^ 100 ktl O
parte din această valoare totală o
materializăm prin rezistenţa fixă R*.
iar cealaltă parte variabilă, pentru
ii m putea corecta scăderea tensiunii
bateriei prin potenţiometrul F
Dc exemplu dacă vrem să admitem
scăderea lui U pînă la 4,2 V R^
trebuie sA fie de cd mult 84 kO (P fii
zero), Putem dea lua *= 75 -fC kO
şi P * 22 -25 kO ftiniar)

Următorul pn\ II constituie «adu¬
cerea In zero», fără R*. In acest scop
se scurtcircuitează bornele R A şi se
manevrează P astfel rnrii acul mmm-
meniului sfi indkx exact capul dc
sculă. In acest moment curentul este
1,, diviziunea maximă indicată dc ac
corespunzind valorii i<, - U Deducem
că gradul ii Ic ohm metrului vor ft ape
dos» fnţă dc cele ale microamiMîrme¬
trului avind valoarea R* = 0 în dreap¬
ta II =* t r ) şi valoarea R ţ * ^ In stingă
(1*0).

Ini Aiurind scurtcircuitul, conectăm
la bornele R, diferite re/blcnţc cu¬
noscute şi notăm intr-un tabel indi-
: capi le acului, D (diviziuni). Pc baza
! acestor date trasăm apoi pc- birlic
milimetrică graficul D(div)- f(R t h pc
care II vom putea folosi ulterior pentru
măsurarea unor rezistenţe ttocnmos-
cute Ifig, 1 St. Este dc preferă! ca axa R,

să aibă divizare togorifmtcâ.

Schema descrisă are multe deza¬
vantaje In primul rmd, curba de
etaionare este pronunţat nelin iară
ţde fapt toate ohmmetreţe neclec-
tronice slnt nelîmareu din uccit mo¬
tiv, măsurătorile pol efectua cu
precizie satisfăcătoare numai intr-un
domeniu limitat al valorilor R r In
ol doilea rînd, etalonarca se «depla¬
sează^ apreciabil cu stădeic* tcwdu-
nn \k mii menta re, de acccu iuma cile
exploatată numai între limite rextrla-
ir de tensiune, Un dezavantaj şi mai
mare îl constituie faptul că, pentru
ii putea «deplasa»* domeniul de citim
optimă a lui R*. este neccmf să w
schimbe tensiunea de alimentare, im¬
plicit grupul R*,* P (reetulonufc ctek
O variantă mat avimtiuou*â de
ohnmutnt seri* cute cva din figura 16
Se obţine o precizie nufiacMA de mă¬
surare pentru valon R, cuprinse In
intervalul ( 0*1 R* - lORJ. Circuitul
este tot îHsric IU instru¬

ment), cu deosebirea că nu «e folo¬
seşte init rumen Iul «liber» IR* I#K *»
şuntat lu prealabil prin şanţul varia¬
bil R v care este un potenţiometru
liniar cu valoarea R*«*(IO- 20 VR*.
Rolul acestuia cote de a compensa
«căderea fn timp a tensiunii bateriei
de alimentare Totodată prin ale¬
gerea unor valori diferite pentru
R> şi R.A se pot obţine mai multe
sensibilităţi ale uhjnnicîruhu. pentru
aceeaşi tensiune dr alimentare. Dac A
dorim'nă măsurăm rezistente foarte
muri* va trebui mărim co răspun¬
zător pe lU şi K .,

Vum ii unim pc scurt modul de
calcul printi-im exemplu concrăt b*c
mstrumentul un micmampermetru cu
l,*50 /iA, R^ftOOU iar «unui o
balene cu U«4,5 V Avem nevoie de
m polen ti omuiru bun (liniar, de pre¬
ferinţă îmbinat) cu valoarea mire
K>R, >t ^l R f adi<4t între 6 kîl >i
12 kO orientativ Presupunem că am
iiIca F-10 ktl Circuitul seria fi vom
uilcu In pentru ^aducerea la zero»
Intr-O poziţie interra^duiîă n eiinR»
rulitl îw F. dc exeinpkja jumăiftlp
I extremi t a l est in ut I nWi I u de, in - /

st ruin cinul fiind atri vV^ttuiUi.
I;n ccu maximă se txclude^B^u că
nu ar mat ft penibilă creşicr^^k|i-
bilitftţu Ui raderea L*msiuiii^^HR)

A vcm deci R s s. P 2 — niru

ca snstrumcimi! să cap de

scală, curentul prinşii vuitul scrie
trebuie dl fie l »Clk unde n este
factorul dc desensibilizare introdus
de şuntul Rv Avem: n-l^R t Rv
(din formula ştiutului) adică tt I v*

V hm 0=1,12, deci I =

«Ui-50 /lA =- 56UA Putem a-
cum calcula aproximativ K uâ -

* U f - 4,5 V» IOA *

* 80 kfl Nu re interesează vjiUuiriai
exact! deoarece există posibilitatea
de reglaj din P. «Aducerea la /cio»
a facem scurtcircuit ind bornele R t şi
reglînd P astfel cu acul sâ indice cap
de scaii Urmează clatonuca scalei
ca la varianta precedent!

In schemele AVO-melrdor indu*-
iniile, domeniile de ohmmetru seric cu
sensibiîilân diferite fX 1 kfl X Hi kll
X 100 kflf se obţin prm folosirea
reţelei existente de şutit uri şi rcadstflîi-
ţc ud iţio na le corespunzătoare funcţii*
(or de miliampemictru-voltmetru. A-
bonkrea unor astfel de scheme corn*
piese se recomandă numai după fa*
mihan/area cu circuitele simple de
principiu.

Rc/JSîenţckî miei pinii Iu ordi¬
nul sutelor de ohmi se măsoară cu
Otmmr<■ tin I p*ir t \h l Ilic 1 1 ). Precari 1 iui-
tivlăcâtoarc de mâninm 1 m,* obţin
pentru valorile R, cuprinse Intre
0,1 Rj şi K* limita inferioară puţind
0 cobocUl prm şumurea prealabila u
insltumentillui.

Circuitul şc numeşte n paralel >* du pil
poliţia reriaslcnţd necunoscute, R,
in paralel cu mnlruiDcnrul deci ivfnd
rolul uruit şunl cu valoarea necunos¬
cut! Pentru a avea ce şunia R,
instrumentul se aduce ini|ml CU acul
la cap de scai! Folosindu-sc In nu*t
scop circumii scrie V V

instrument, evident cu bornele R,
libere («aducerea In zero» prin ma*
ncvrarui lui P), Pună oceaxLa se
scurtare ui tea/ă bornele R v . acul tre¬
buind să induc prada; zero ideviuţui
foarte mică a acului corespunde rv
/istcnţri firelor de conexiune la bor¬
nele R t ; această valoare «c va seftdeţi
sistematic din citiri. Iu măsurarea
unor rezistenţe foarte micit

Nu revenim asupra modului de
calcul al circuitului seric, prezentai
anterior. Vom observa doar cft la
acest tip de ohmmetru scara este
«normală *k cu R t fl fu exircmilnlcu
stingă a scald şi R, * in extrerni-

(alea dreaptă, aceasta nu înseamnă

însă ci este şt liniară Este neccâărâ
şi akt etalon arai pnn comparaţie,
Domenii diferite de măsurare se pol
obţine leu aceeaşi sună, Uj setoim
blnd crupul R^ P (eventual numai
pe simultan cu comutarea unor
şunturi adecvate pe instrument în
acest scop sini necesare comutatoare
cu mul multe poziţii cu două sec¬
ţiuni Ifn astfel de exemplu cmc cd
dm figura IK cu două domenii (1, 2)

«ctatabife din K x i K i 4 K V sin¬
cronei în prima poziţie, arcumd
serie conţine pc R^, t ţi P, instrumen¬
tul fiind liber, tar în a doua pe
P, instrumentul fiind sumat pnn R*
Să considerăm exemplul numeric:
ţr-ShjiA* K r 500A U !$ V Ale¬
gem R 100 a valoare ce corespun¬
de unut factor de desensibilizare fin
poziţia 2) n^l-t R ( R> I Pentru
poziţia I a fur K ( . t E deci R *
R-rfi 4 P U t, - 90 kfl Pentru po-
riţia 1 R-p^ + pîîU 21,-45 kfl
Putem lua m potenţi ometru comun
cu valoarea P - J2 - 25-kfl (liniari
R*, 75 kfl şi R^. - 22 kfl

m DETERMINAREA
REZISTENŢEI INTERNE
în toc de încheiere a «Cestui bre¬
viar cart* la solicitarea dumnea¬
voastră ui pateu continua In revistă
prm abordarea măsurătorilor în cu¬
rent alternativ , vum prezenta o
metodă precisă de determinare a rc-
/latenţei interne R, a unui instrument,
atund dnd ac cunoaşte exact curen¬
tul l la cap dc *c«îft Vom Iun cu
cvcmplu tot I, 50 aA (valoare uzu¬
ală}.

Alegem o rezistenţă Rv de mică va¬
loare şi de prea/tc; de cumplu
HUI (> P (j jl pe care o conectăm
ca *unl, in paralel cu instrumenlul
[contacte foarte biutcj Pun compa¬
raţie cu un amp^rmetru ctidotmL de¬
terminăm curentul I La cap de scală
sd instrumentului uvtfcl şuntat (vom
pleca de la valori mici de curent, de
exemplu dc la 0.5 -1 mA. urmărind
umbelr xwdcl Sft presupunem că iun
determinat I ^ 2,55 mA. Re/ultfl
n I tf 2 55 mA »I0 1 i ii A ■ 5î
iur dtn formuîu ţtifltuM deducem
R^fn nR % -5Omfl-50Ofl

r?m

■jar

■pf

Joii

RADIO

1890; francezul Ecluard Branty
(1844—1940) Inventoazâ ţi ccmstrvi-
iuşte primul radloconductor (tub
umplut oi pilitură de fier pusă tr>
circuri cu tm Q&lvanometiu v o
pilă).

1894: Branly foloseşte pentru pri¬
ma oară antenă carz» permite» creţi*

tarea distanţei între emiţător v»

receptor,

1896; Oupfleinno Mm eoni (1874—
193?) depumt pi l mul br evet pentru
un aparat do telegrafie efârâ fin»,
care poate efectua legături la 3 km.
1698: Jordul Kefvln tranamlte pri¬
mul radioprogram între două staţii
Marcom Instalate în Insulele brita¬
nice Wlflfvt || Bobrnemoufb
târiţft 23 km).

1UQ0; prima staţie de emis b otic ia lâ
este Inaugurată fit Germania.
1902: masajele radio acoperă o
distantă de 2 500 km.

1907: americanul Lee da For rest
mvcmtea/ă tubul cu vid. care va
permite radiofoniei noi perfecţio¬
nări datorită amplificArH superioa¬
re a undelor herlilena.

1912: apelul S.O.S, transmis prin
radio de pe «Titanic» permite sal¬
varea a cfteva sute de vieţi ome¬
neşti.

1920. staţiile americane de radio
difuzează primele programe regu¬
late, inaugurînd şl buletinele coti¬
diene de ştiri.

DEPECTOSCOP

Ing. MIM AI FLORESCU

Utilizarea aparatelor de măsură
uzuale la depanare presupune o dis¬
tribuire a atenţiei pentru a putea
urmări atlt montajul veri ficat, cit şi
indicaţia instrumentului de măsură.

Pentru a uşura munca depanatorilor,
propunem în cele ce urmează con¬
struirea urnii ohmmetru prevăzut cu
un sistem de avertizare sonoră b mo¬
dificării rezistenţei verificate. Modul
de funcţionare este următorul:

— Primul etaj al schemei repre¬
zintă un amplifica tor de curent con*
tinuu care măreşte sensibilitatea mi-
croam per metru lui de 100 *iA Astfel
se obţine o impedanţă marc de intrare
a montajului. Schema amplificatoru-
lui este realizată cu iranzistoare cu
germaniu pentru a avea o stabilitate
mai mare eu temperatura,

— Al doilea etaj al schemei de o

construcţie mai puţin uzuală este un
oscilator comandat In tensiune; cu o
plajă foarte mare de variaţie a frec¬
venţei {dr la zecimi de hertz la sute de
hertzij. Funcţie de pragul reglai din
potenţiomctîu) (figura IX se poate _
dcclartp oscila torul cu începere din- i r iQU T 3 i
Ir-un anumit punct al scalei- ^

Potcnţiometrul P^ reglează pune- j
tul la zero (bornele"de intrare scurt-
circuitateX iar P, reglează capătul de
scală (bornele In acrX Partea de
ohmmetru a fost desenată separat In
figura 2 Pcnlru poziţia cu rezistenţa
seric de 510 kfl fără pater* scala
este de 2 Mfl Şunturilc se determină
experimental funcţie de scalele de
măsură dorite Elie evident câ putem
utiliza schema şi cu funcţiile de nuli*
voii metru şi nucroampermeiru de
curent continuu de marc sensibilitate
Datele aproximative ale schemei am¬
plificatorului slut curent de intrare
maxim } /iA, mipcdunţâ de mirare

Ty T* - BC 251; T 7 -BCÎ?IB;
T i — EFT 323 — punct verde.

-R,. Rj-4,7 MD, R* R* -
(X5 kfi; R*-I0 kO; R 7 ~2 2 IO.
R.-U kfl; Rrj -0.47 fcfl
P,-5kn. P* P^IO ktt; Cj-

Fiqura2

- U MU

Cltcva cuvinte despre construcţia
propriu-zisă sini necesare Trarms-
toarclc Tj “T ; şi se împe¬

rechează şi se montează clte două
pe un mic radiator cu rol de egalizare
a temperaturii Difuzorul p transfor¬
matorul ilm de la orioc lip de radio¬
receptor cu tranzistoarc. Pentru aii-
mcmarc au fost utilizate surse sepa¬
rat* pentru a nu se complica reţeaua
de polarizare a tranzistoarc!or. Scala
aparatului este similară cu cea a unui
AVO-metru uzual liniaritatea am¬
plificatorului fiind buni. cu condiţia
asigurării unri simetrii cti moi bune
a schemei diferenţiale.

Lista pieselor utilizate este:

— Tj — EFT 321 cu/i -50-
60; T* T 4 — EFT353 cuA - 50 - 60;

GENERATOR 1kHz

O schanA *rinp!ă Arhicunoscută,
dar deosebit dc utilă constructorilor
începători: generatorul AF cu frec¬
venţă fixă fin cazul de faţă cai
I 000 H ti «vinci la bază un dreuit
basculant Aiiubil Mu revenim asupra
principiu lui de funcţionare Vum re-
tnaroi doar prezenţa cundenAatoare¬
lor ele decuplai pe &ursă (Cj-47-
100 f *r, dcctrdHic şi C* -47-100 nF.
ceramici ţi a clujului repetor pe emh
ion realizat tu mmzmoriil T* Dupft
cum *c j>ue, Uu.il cluj ou amplifică
în tensiune firfci m cete nevoie, lem-
vinlul general de muUivibraior avlnd
amplitudine suficient dc mare); rolul
«âu mo eiitc de u prelua semnalul din
colectorul lui F sub o im podan ţi
mure dc intra ir {cm pj R s > 100 IrfiV
peni ru a nu perturba funcţionarea
ondlal^rulut.

Semnului de ieşire este «cules»
printr-un condens tor de capacitate

redujsl (€*^20-33 nF)* care, .prin
reaeianţa sa sufiricnl de marc la
1 000 Hz (X r »Vi7tfC; pentru C-
«22 nF rezultă X^7*2 kfll. prote¬
jează montajul în cazul unui scurt¬
circuit accidental la ieşire.

Schema mulţi vibratorului fiind si¬
metriei, perioada oscilaţiilor poate li
determinată aproximativ cu relaţia:
1»* U R (QK: (FI unde R *R a =
-R.i şi CaCj^Cj. Evident» frec¬
venţa este: IţHzr) = I/T f*X CuBooctod
aceste dependenţe; putem acţiona
asupra valorilor R şi C in sensul
dorit pentru a modifica frecvenţa
generată.

Montajul poate fi utilizat pentru
verificarea rapida a unor componente
electronice (condensatoare, Iranzis-
loare ele,) şi îndeosebi pentru verifi¬
carea şi depanam amplificat oarelor,
radioreceptoarelor ele.

1 1

.'In anul 1805, fizicianul Dra¬
gorii ir Hurmuxescu a realizat

un dinam da tensiune ridicata
(3 000 V, rntr-o vreme cînd di¬
namurile nu treceau de 1 500 V),
contribuţie tehnică însemnată,
care ha servit pentru suaţine*
rea tezei de doctorat?

„.specialistul român Emil
Gelet 0891—1976) este autorul
n douA brevete de Invenţii, a-
chizltionate de firma Marcaţii;
aparat receptor pentru elimi¬
narea perturbaţlilor atmosfe¬
rice (1921) şl ameliorări asupra
antenelor de transmisie şl re¬
cepţie a undelor electromag¬
netice?

„.autorul primului cura de
telegrafie şi telefonie fără fir
(Bucureşti, 1927), Serglu Con-
drea t este Inventatorul unul
sistem de televiziune brevetat
In 1935?

*Jn domeniul antenelor, pri¬
mele studii româneşti se dato¬
rează Iul Tudor Târtăaeicu
(1901—1981), care a conceput
In 1930 □ metodă gratoanalltlcă
de determinare a caracteristicii
de directivi tata a unul sistem
format din două antene?

umor

— Tovarăşe doctor, pot să beau
vin?

— Desigur. O linguriţă dimineaţa
şi una aeara 4 dar înainte de a bea
scuturaţi bine linguriţa...

Vizitatorii unul muzeu sa opresc
în faţa unul tablou şl f) Întreabă pe
ghid;

— Cînd a fost pictat acest
tablou?

— Acum 518 ani şi Jumătate.

— Da unde ştiţi cu atîta exacti¬
tate?

— Clnd am venit au aici avea
500 do ani...

COupt 1NG1

CU GiSTIG FIR

(cum este caml de regulai schema
plificaio rbiui va trebui corn-
pictai® ai o cdtiîă de stutatiAirc care
lurm/cA: ten .urnea necesar® (a*
IchsA b rijîerimenUnfiJ. în paralel
cu diixlu /cnn se monicaz® obliga*
toriu un con densa lor (47 - 100/iF),
De îi-scmcnca, prcamplificatoml
poate servi pentru audiţia (dc eon*

Cu un circuit integral de tip /*A741
(sau 0A741) se poate reali/a acest
preamplificat or AF liman care are
avantajul unui cîştip fix in tensiune,
dat aproximativ de raportul rc/isico-
ţelor R, şi Rj: Ci,. - R* R* pentru
R* > Rj, R ţ Astfel pentru un dştig
dc 50 se vor lua aproximativ R 4 «
m$& Ml şi Rj-560 ka pentru
G r *2t> * iau R 4 ~2*2MQ şl R s ^
- 220 ka pentru G„-* ta R* = I MQ
şi R s - 100 k£| etc.

Schema este cinetic® şi nu neccsiiâ
explicaţii deosebite. Se remarc® doar
prezenţa circuitului de contra reacţie
tn altcrnaliv, R*-R h decuplat în
continuu prin condensatorul Cj (cu
pierderi foarte midi

Rezistenţe Ic R, - R» (egalei se pot
Lua între 100 ktl şi 200 ka de pre*
Ferinţâ cu peliculă metalic®; nici va¬
lorile C, — C, nu aiul critice (04 uF -
10 iiF>

Un uit avantaj ut schemei l\ consti¬
tuie alimentarea dc la o sursă urne®
de tensiune, evident foarte bine fii-
trata. In cazul alimentării dc la baterii.

pe sursă va fi prevâzut un condensator trull in casc® a unor semnale Al %U
dc decuplare de 47- 100 jiF. bc d* e* .mplu dr Ic circuitul de de

Prea m pli fi cu torul poale fi utilizat lecţie al unui r«diorccept or simplu. Se
pentru mărirai de un anumit număr w V <5 1(1 kft log» rnr câştilc (2000 C|

dorit de ori a sensibilităţii de intrare sc concctca/â mire nui*A şi ieşire,
a amplificat oarelor AF ik putere prin i r-un condensator de 0,1 4 7 ;iF.

Ducă amplificatorul se alimentează _
de In o tensiune mai mare de 20 -22 V

UDUUD

DISCUL

(EVOLUŢIA IN DATE)

1007: T horn as lfoung (1771—
1929) realizează un cilindru mobil
care înregistrează vibraţiile unui corp
sonor.

1957: Edouard de MartînvMIe
(1817—1979) Inventează Ibnoauto-
grafut, aparat ce înregistrează vibraţii
acustice tu ajutorul negrului de fum,

1976 Graham Bell (1847—1922)
realizează primul microfon.

1877: Charles Cros (1842—18SS>
descrie paleofonul cu disc şl cilindru.
Thomas Edison (1847—1931) In¬
ventează sistemul de înregistrare

î *

şi reproducere al sunetului. Warner
von Siemens obţine brevetul pen¬
tru difuzor.

1881: Edison lansează aparatul
comercial de înregistrare şi citire
a sunetului pe cilindri de ceară.

1886: Graham ţi Chichester Bell
obţin brevetul pentru un gramofon
cu cilindri de ceară» gravuri cu ac fi
pllnle.

1887: Emil Berllner (1851—1929)
realizează primul disc \p 30 cm) cu
aproximativ 70 de ture/minut,

1093: realizarea primelor discuri

cu multiplicare prin presiune
. 18% fraţii Emile (1060-1937) Ş!
Charles Pathe (1063—1957) orga
nizeaiă prima societate de fonografe
1896 Veldemer Poufsen (1876—
1942) descoperă înregistrarea pe fir
magnetic (descoperire ce va aştepu
40 de ani pînl la aplicare)

1902 —1906 discul înlocuieşte de¬
finitiv cilindrul de înregistrare.

1928 descoperirea benzii magnet
Eice

1928—1936: apariţia primelor
discuri LP (p 30 cm» 33 de ture/
minut).

1935: Societatea A,FG. constru¬
ieşte primul magnetofon.

1945: primele discuri de aluminiu,
1949: crea rea discului cu diametrul
de 17 cm cu 45 de ture/mlnut
1957 «« renunţi h turaţia 70;
apar primele înregistrări stereo (rea¬
lizate experimental încă din 1931),
1968: primul caseto fon ; generali¬
zarea stereofoniei.

1970: apariţia cuadrofoniei»

1976' recondlţlonarea. vechilor în¬
registrări cu ajutorul ordinatoarelor;

UNJTÂŢT DE MĂSURĂ

Pentru a nu greşi la efectuare* ealcu-
Mor cm mântui firie* feti racnatonalcL
reţineţi ur mi lo arc le reguli elementare:

t Ei primaţi rezult aiul oricărei mfl-
surit on asuprii unei mân nu M tub
forma unui produs dintre valoarea
numerici obţinut! n şi u nuntea de
ittliuri adoptai! u r M -*n.a (caţinple;

R **220 fi, U - 12 V dej,
Valoarea numerici nu are tiid o

semnificaţie dacă nu eiîc Însoţiţi de
unitatea dc miiurl corei punţi! oare.
IniîJidcvflr. o aveaţi mirime are va¬
lon numeri» diferite daci se folosesc
uuitiţi de mlsurâ diferite lexemplu.
1-2 A-2 0M>mA-*210*M *!cJ.

1 Chiar dacă nu te pune practic
semnul de Înmulţire Intre n şl u, ex¬
presia u.u trebuie priviţi pi tratat!
efectiv ca un produs De exemplu, ciad
rklidm la pliral miri mea 1-5 mA,
trebuie si ridicăm k plini! a ml ti doi
factorii: t J » (5 mAr - «

- 25(1 0'*Ap-25-10"* A*.

3, Utilizaţi In toate calculele va¬
lon numerice exprimate In unitiţile
fundamentale, iar nu In submultipli
sau multipli oi acestor a. Efortul de
transformare este râsplltit prin dimi¬
nuarea riieului de a greşi

4. Evitaţi calculele mintale, prefe¬
rind «i scrieţi pe hlrtk toate operaţiile
intermediare, inclusiv multiplicările eu
puterile lui 10. O eventuali grc*eall
mrecurată eite mult mai uşor de de¬
pistat tn acest fel.

TIRMOMEiaO 1-71'

CI PRECIZIE
DE l,5X

Principiul folosii pentru mftsura¬
rea tempera turti se barcaz* pe varia-
ţIii tensiunii U -f a doul tranzistoare
bipolare care lucrează cu curenţi de
colector diferiţi rczuhlnd o variaţie
direct proporţionali cu temperatum
absoluţi.

Dupfl cum rezulţi din figuri şi din
principiul enunţai, circuitul dc măsura
trebuie sâ mugure polarizarea cu
curent constant a trunzis (oarelor T t
şi Tj simultan cu posibilitatea ajus¬
tării raportului curenţilor de eolco
tor Icţ/lrj, Curenţii dc colector sfnt
constanţi deoarece pc rezistenţele dc
colector căderile dc tensiune sini
egale (amplificatorul operaţional face

Ing, NICQLAE ANDRIAN

os potenţiatelc colectoarelor sâ ftc
egalei Suma curenţi lor de colector
este fixaţi de generatorul de curent
realizai cu tranzistorul BC 1Q7 U
Oci + kî-230 jiAJ. Valorile rezis¬
tenţelor dc colector determină rupor-
tu) curenţilor, Ruportul 1, lj se pe*
glea/â dm polcnţiomctrul P.. Gama
necesara de reglaj a raportului I./li
se poate ort imn din valoarea derivei
dr offfoet Din calcule rezultă eft pentru
poziţia din mijloc a potenţi o metrului
P, raportul curenţilor este de 3,1b.
Pj permite modificarea acestui raport
între 3,02 p 3*35-

Amplificatorul operaţional consti¬
tuie un «amplificau* operaţional •*

chivileniM, care funcţionează tn co¬
nexiune ncinvcmmre Valoarea ra¬
portului RmARn + Pj) se reglcazâ
din polenţiometrul Pj la 99, astfel
ca la ieşire sâ rezulte o sensibllilate
generală a schemei: AVyAT■*
-10 mV/K.

Ampli Rea torul operaţional /j A 74.1
prezintă o derivi de maximum
15 V/C Deriva echivalentă Iu intra-
schemei dc măsura este, in cu/ul
cel mai defavorabil, dc 0,6 jjVfC,
IVniru o variaţie a temperai urii am¬
biante inirc 0 şi 70 C se obţine o
variaţie a tensiunii dc aproximativ
40 #iV„ crea ce echivalează cu o
eroare maximă de cel moli 0,5’C
La punerea în funcţiune se face o
etalonarc a aparatului La o tempera¬
tură cunoscută se reglează Pj axifd
incit indicaţia instrumentului să fie
corecta.

tHbilograflc:

1. Automatici * «tartttinJcft nr, 1/I97b

2. Prpclslon Monoliţii h Incorporat vil
VppIUadon, note AN-12

3. IMHUv Data I lumlbook — Senil-
co nduc It* and Inicgrifcd Circuit*
Part, 4 June 1976

4. LC*C,E —Catalog de circuite inte¬
grate.

Qpf lîOnE 'SnF 1.5gP t?QFf 13- «

X ' 1 ' I - 1' JL £

- T T T r *

KMtOpF

ii:

c 11 “fQHE3r:„H[n

I .

T_I

/“I

’ i

M 3 i

GERERRTOR HF

In Inborn torul electronicului nu
trebu ie *ă lipucirsci un gem ui l or
de joasă frecvenţă, eu semnal fim»*
soidal pentru Iwlartst >t reglarea
aparaturii ce lucirnzâ în uccmc dt*
menii prea mp lifica toane fi umpli-
ficat owre audio, radioreceptoare, au*
lomatizăn etc.

Cu acefi generator ne acoperă
inulft «amu de frecvenţe cuprinsă
tmit 10 Ht fi 1 MHz,

Peni ni obţine ren unui semnul eU
mai sinusoidal fi eu o amplitudine
dt mui co antantă a-uu construit 5 stib-
game eu raportul 1/Ui şi cure lu¬
crează In felul următor

1 (0 Ui Itfillc: IK 100 Hi-

I OlîQ Ht. m l kHz HHtHz; (\

10 kH/, 100 kH/: V IOD kH#

I MHz.

Generatorul este in esenţă un am*
pli Real or de bandă largă, cu reacţia
pozitivă le'lcctnâ rcah/ală eu ele-
mc mc RC cuplajul între etaje fft-
dndu-* galvanic In fiecare sub*
gjunfl de frecvenţe reglajul fin w?
realizează cu un potenţibtndru du¬
blu, de 2 *10 k >1. cu variaţie linmrfl
.1 itziileuţci

Menţinerea confinată a uruptitu-

Ing. ILIE MIHÂiBCU

dmii semna fu lui «itr dictată <le un
denumi nritttrar: becul cu uteandet'
oenţft mrintuf în cu ţit on jl tran/miv-
rului Tî

DupA real t/a rea practica ne trece
h rcglaroi p imcrtpţmnaerA ncakL
Scula poate fi tratată d»r*\t ht junii
asului potenjlomefrului cu gradaţii
1 10. După o verificaren conexiuni¬

lor se fixează loutc potenţiomctrele
li IiimAuteu Cursei, la iefttttri de
2,5 V h cuplează un instrument
ăv mătiufii dc pHefennţd volntuiui
ckvwnruc. apoi, se cuplează. mitm
dc tensiune 24 V De menţionai că
Lcnstunai de a li meniu aî trebuie să
fie foarte bine Piraţi ii nialnH/uiA.

Se apasă apoi una din dapdr
duvuituru de se loc tu re a *ubjjitmeîf«i
ţin desen este apA^ită clapa din
Mibgama 11 - Ul> Hz 1 000 Hi) fi
ie observă dadă apntr semnal ia
ieşire Dacă nu apare semnal. se
trece In măturarea şi verificarea fie¬
cărui- etaj.

Menţnilfid itwimimcuţu! iu ieştre
Wf romşte succesiv de b un clipfu
la celălalt potenţiofnţCnil IM şi v,*
observă vnnuţiu amplitudinii senina 1 -
Lutul Revenind cil aceartă operaţie

(rotire FU fi.reglind F3, ne urmă¬
reşte ca nivelul semnalului In ieşire
$ fie cU nuu cbttjRanL
Li i crini narm acestei operaţii tic
irită Un fir dc la ieşi o.- ins tiu meri tul de
mătură şi vc cuplează mei un npt#i
pefttfu mHnymem fptevenţet: frcc-
venţmciru f twinucvip xuu privare alt
aparat apt pastbu acest scop,
Operaţi dc cuiUmoct a frecvenţa
«tabtlcfţc capelele de ptuA ş* punc¬
tele iniei mal Urc. Pentru fixarea exac¬
tă a cupă tui ui inferior al *u b game lor
k\tct I) )c reglează jH>tcnţu>metrul
r -emivanabn R2* nu pentru iteta-
minarea capătului nada cu frecvenţe
şuţ>eii^tre (notat 10) ne reglcaTă
ciorne nud k l, în vubgpoma V ponUu
de.Urmittăriui exactă u liecvtuiţci dc
t Ml iz *ic ucţittnenză trinterul de
40 pi . momiu in paralei pe conden-
VMWul de 120 pF TcrnunittA v
oţicniţiurvjr dc notare A Frecvenţelor»
decuplat/â de la ieşire (fcvvcnţ*
tţieirut şl se cuplează uit volimetm
electronic pe punctul 2J V. Se acţkn
ne,i ,* i poimţumirtiul P2 piuă la le¬
pre* tu.tn chiar 2_5 V Ptnenţio-
met nit P2 te bsA tu acauitA poziţie.
Cu aceasta L»peruţk generatorul a
foi regim p riidrmafi în continuare
tirnd apt ptmtm utdiziirc.

Anunţăm dk toate ir«nzisivmrrk
ilui dc lip 0C‘ ife inr poicnţio-
metrele F2 şi P3 trebuie sa suporte
o puteir dc 2W

GLUME

•

— Ce faci in vara asta’
— Voiam să tac o plimbare
fn Jurul lumii, dur
— Dar co?

— Dai novaatA-meB vrofl
să ffîoargă In altă parte

După o partidă da pescuit
cu barca

— Ts-ai notat locul undo
or^u poftii aceia mulţi?

-— Da, am tăcut chiar şi un
somn pe barcă.

— Şi dacă mii ne ne dâ altă
barcă ?!

— Depinde cit aveţi capul
de departe

—■ Alo, mişler Patrie k?

- Nu, aici este mister So-

Nu vă supăraţi, aulobu-
nd acesta merge ptnă la cap ?

ric kt

- Atunci de ce ridici re¬
ceptorul dacă nu eşti mister

PatrkH?

•Hi

DECODIFIMTOR
PENTRU TUBURILE
"UIGITROR"

CONSTANTIN MIHALACHE

Schema prezentată se adresează
amatorilor cere dispun de un dia¬
pozitiv de afişare do lip sdigttron*,
folosit la unele calculatoare de
buzunar sau da birou, şi doresc
&A~J utilizeze in uiverse aplicaţii ca
frecvenţmetrtj numartc, cea» elec¬
tronic, dl verse numărătoare etc.
Problema care se pune la aceste
diapozitive aste cea a schemei de
decodificare ţi comanda, diferita
de cele utilizate la diapozitivele
clasice de afişate compuse din
elemente independente.

Tubul «dlgitron» este format din-
tr-un catod cu încălzire directa si
o serie de anozi fluorescenţi dis¬
puţi tn sistem «7 segmente». Se
InfHnest tuburi cu 8 pînă la 12
dlglţi, l&r unele din ale şlnt prevă¬
zută cu anozi indicatori da memo¬
rie, punct zecimal, semn etc. Pon-
Iiu «educarea conexiunilor externe
(la 12 diglţi ai li necesare cel puţin
85 de termlttsfe) s-a adoptat o
construcţie prin care toţi anozii
similar plasaţi de la fiecare dlgit

sîm conectaţi împreună, obţlnîn-
du-se astfel doar T terminale (co¬
respunzătoare celor 7 segmente).
De asemenea, fiecare digft este
prevăzut cu un element de coman¬
da (grlift), a cărui conexiune este
scoasă în exterior. Astfel, un tub
cu 12 dtp Iţii cu Indicator de memo¬
rie, depăşire, punct zecimal, apos¬
trof şl semn are doar 28 de termi¬
nale.

Tensiunea anodlcă ta aceste tu¬
buri aste cuprinsă între 15 şi 32 V,
iar cea de filament (catod) între
V—3 V Consumul de curant este
de ordinut zecilor de^iA/enod şt
tntro 5 şi 15 mA la filament Pentru
cel care nu posedă datele de cete*
log ab tuburilor respectiva, Iden¬
tificarea terminalelor se poala face,
tn cela mai multe cazuri, vizual,
tubul fiind construit din sticlă trana*
gerantă, conexiunile putîndu-so ob
serva cu uşurinţă. Tn cazul în care
acest lucru nu aste posibili Identi¬
ficarea se poate face astfel, se
determină cu un ohmmefru termi¬
nalele filamentului, se alimentează

cu o tensiune de aproximativ 1,5 V
(filamentul trebuie să fie sub N- *
mite de incandescentă); se iden¬
tifică vizual gnla unuia din cel
8—12 fftgffl al tubului şi se conec¬
tează printr-o rezistentă de ordinul
zecilor de k.n la o tensiune de
415—20 V, după care se aplică,
tot prin Intermediul 1 unei rezistenţe
de aceeaşi valoare, tensiunea de
4-15—20 V pe celelalte terminale,
urmârlndu-se Iluminarea segmen¬
tului corespunzător pe digital res¬
pectiv.

Schema de comandă pentru tu¬
burile descrise mai sus este rela¬
tiv complexă, toazîndu-se pe o func¬
ţionare secvenţială. Aceasta constă
în vizualizarea unui dlgit la un mo¬
ment dat, Intr-o secvenţă suficient
de rapidă, astfel Incit ochiul* să
sesizeze o lumină continuă. Da¬
torită procedeelor de integrare pe
scară largi, complexitatea sche¬
mei nu pune probleme deosebita
In producţia Industriala. In condiţii
de amator Insă, construcţia sche¬
mei comporta cunoştinţe mal a*
vanszrts despre circuitele logice,
motiv pentru care se recomandă
abordarea ei de către constructorii
cu experienţă mai îndelungată tn
acest domeniu.

Pentru înţelegerea funcţionării
se poate urmări schtma-bloc din
figura 1, concepută pentru afişa¬
rea a 8 grupe de date binare
NO—NI. Funcţionarea aste simi¬
lară unul comutator cu 8 poziţii
şl 5 secţiuni: patru din acestea
selectează datele A, 6, C, D, de ia
intrarea unul decodor BCD — 7
segmente^ iar a 5-a activează grila

TUB D1GITR0N

K»n

+ 5V»—'

+26V*

-w u u u u u u u

r :l_d JJJJJJJJ J_J J_/ J_/

A 0 A a A c Ag A # Aţ A a Adp G? G& Gş Gi Ga Gz Gi Go

I m — ^ -i i I * T* t J i jA -I—. 1 I _ * . a - - ■ L *

16x100 Kl

b c d f

! f 3

RBi

LT D

CDB 446

C B A

7fmS2S>h

DP,

O-f

7 6 5 *321 O

COB 442

D C 8 A

±±

l> 4 -,

L-C>4|

D C B
CDB 490 9 '

Sq Şq Hţ Bq *Î

D 7 D 6 D 5 D 4 0,0,0,14 CyCjC^C* b ? b 8 b s b 4 b 3 b 2 b 1 b 0 a 7 a;a s a a A 3 A 2 A i A 0

1 2 3 i 5 6 7
H t3 1211 10 9 8

COB

404

406

Î V v V

cos

490

1 2 3 4 5 5 ?

1413 1211 10 9 8

♦ ♦fii»»

A D X B C

+ Rg Bg

» # » » » - » +—

1 2 3 4 5 6 7

161514 131211 10 9

, » * ■ » • t ♦

COB

442

+ A B C D 9 6 7

1 2 3 4 5 6 X

1 2 3 4 5 8 7 6

1615 U 13 12 ti 10 0

“ • » t » 6

O 147

CDB |+*Gabcde
446

C LT RBI D A

4 - - * ♦ # #

1 2 3 4 5 6 7 6

din lumea
ştiinţei

O doamnă, cam snoabă, Uo în¬
trebat pe Elnsteln:

— Dv 1t care ştiţi atîtea lucruri,
puteţi sft-ml explicaţi car© ©ale
diferenţa dintre timp şi eternitate?

— Desigur, doamnă: eu aş avea
timp să vă explic, dar v-ar trebui
o eternitate ca să înţelegeţi!

Albart Einsteln. Intorclndu-se a-
casâ, ea adresă pe neaşteptate
portarului clădirii:

— $ puneţl-ml, vă rog, unde stă
profesorul Elntlein?

Nedumerit, portarul îl răspunse
politicos:

corespunzătoare dlgltulul caro ur¬
mează a A afişai De exemplu
în poziţia 4 a comutatorului, In¬
trările A, B, C, D ale decodorului
fînt conectate la ieşirile numără¬
torului N4, grila G4 este activată
cu +2,6 V, ded informaţia aflată
în N4 se va afişa pe digltul coman¬
dat de grila G4. Situaţia ie va re¬
peta pentru toate poziţiile, astfel
că Informaţiile aflate în numără¬
toarele NO—N7 se vor afişa flecara
pe dlgltul corespunzător din tub.
Comutatorul este acţionat ciclic
cu o viteză suficient de mare pentru
a nu se sesiza discontinuitatea afi¬
şării,

n bgura 2 sînl prezentate sche¬
ma electrică sl conexiunii# la capsu¬
lă ale circuitelor utilizate, Se ob¬
servă că cele 4 secţiuni A, B, C* D
au foit realizate cu B circuite Inte¬
grate de tip GDB454, iar pentru
secţiunea G au fost utilizata 8 ce¬
lula Inversoare de putere (CDB406)
10—17, Acţionarea ciclică este asi¬
gurată de oscilatorul' realizat cu
invarsoarele 18—MO (CDB4Q4), nu¬
mărătorul CDB49Q, decodorul bi-
nar-zeclmal CD^442 şl cele 8 ce¬
lule inversoare 10—f? (CDB404).

— Da.„ Imediat.,, Insă dv, sînteţl
profesorul Einsteln!

— Asta o ştiu şl eu* Dar am
uitat la ce etaj stau.,.

Odată, savantul (A.E.) a fost
întrebat de cifre unul dintre ad¬
miratorii sil:

— Cum se nasc oare marile des¬
coperiri car# revoluţionează ştiin¬
ţa?

— Foarte simplu, răspunse Eln-
stein. Toată lumea ştie că a Impo¬
sibil să explici cutare sau cutare
fenomen. El bine, uneori se gă¬
seşte un Ignorant care nu şti#
acest lucru...

Decodorul BCD—7 segmente est©
formal dîntr-un circuit Integrat
CDB446 (Dl 47) şl B celule Invar soa¬
re de putere la—Lg, acestea fiind
necesare întrucA tubul' esţe cu
catod comun. Pentru afişarea punc¬
tului zecimal (virgule) a fost pre¬
văzut Invarsorul da putere Idp
(1/6 CDB4Q6), a cărui Intrare se va
conecta la una din Ieşirile 0—7
ale circuitului COB442 în funcţie
de digital care se doreşte a fi

* JUmentarea circuitelor Integrate
se face dlntr-o sursă stabilizata
de 3 V + 5% consumul mentalu¬
lui fiind de cea 0,3 A
Schema a fost experimentată în
întregime cu piese româneşti, cu
excepţia tubului «dlgltron» care
a fost de producţie japonezi, tîp
LD02OO,

BIBLIOGRAFIEI
C.Y. Rlchards, — Sisteme de afi¬
şare «I transmisie electronică a
datelor

Dr. Ing, Edmond Nlcoleu (coordo¬
nator) — Manualul Inginerului
electronist

Catalog «Circuite Integrate dlgi*
tale» I.P'R.*" 197S-1SrTS*

DRAGOMIR

HURMUZESCU

Nâscut la Bucureşti, la 13 martie
1885, fizicianul romln Dragomir
Hurmuieacu poate fl pe drept
cuvlrtt socotit, alâturi de Emil Glur-
gea. Dlmltrls Ueonlda, EmtUan
Pe trase u, Ing. Mfhal Kontes-,
vvellsr, cs unul dintre cel care
a put bazate radiodifuziunii şl ra-
dloelectronlctl romaneşti.

Şi-a luat licenţa In fizici la Paria,
ţn vara anului 1B90, iar Intre IBM şl
IBM tot acolo Işl pregâtsşts docto¬
ratul, pe care II obţine le Facultatea
de ştiinţe (Sorbona), le 28 aprilie
IBM.

Activitatea deilBşurata la Parii
se soldează cu realizArl notabile,
Astfel, In IBM, Dragomir Hurmu»
zeecu inventează Dlelectrlna, o
nouă substanţa dialeetrlcă, iar In
18M creează electroscopul care-l
opartA numele. Menţionam cB •-
Uctroscopul Hurmuieacu a foat
folosit. In 1897, de soţii Plerre şl
Mărie Curie, In primele demon¬
straţii publice cu noul element
radioactiv descoperit: radlumul.

Dragomir Hurmuieacu a mal
făcut cercetări asupra razelor X,
a radioactivităţii apelor minerale
de la SlBnlc, precum fl a petrolului
românesc*

La numai cinci ani de la Inventa¬
rea radioului, la laşi, în 1001 în
ziua de 4 noiembrie. Dragomir
Hurmusescu tine conferinţa «Te¬
legraf la fără fir cu ajutorul undelor

PARADOX

1, Din egalitatea 2 lei egal 200 de
bani, prin ridicare ia pătrat, ob¬
ţinem că 4 lei egal 40 000 de bani.
N-ar fi râu, nu-i aşa?

2, Din egalitatea 4—10 egal 9—15
avem succesiv: 4—10+25/4 egal
9-15+25/4 (2-5/2) J ©gal cu (3~
5/2)*, adica 2—6/2 egal 3-6/2 aau
2 egal 31

electrice», însoţită de demonstraţii
practice.

pin broşura ccnţMnd taxiul a*
ceita* conferinţe, broşura tipărită
ta laşi In 1902* tata o butadă spusă
de coniarenţlar ascultătorilor »ât
«Roîfllfv la chestiunea noastră «-
vem o gluma în socoteala d(le-
tari ţi lor în archeolbgle. Aşa, o
doamnă, în curent cu toate desco¬
peririle arc Neologice spunea unul
profesor cum cA în sfipâturile din
Babilonia s-au găsii fire de cupru
şi, de aici, conchidea ci aceste
popoare vechi cunoşteau întrebu¬
inţarea telegrafului electric. Pro¬
fesorul răspunse foarte serios cA
«sirienii erau şl mal iimlntaţl; ei
cunoşteau telegraful fără sîrmă,
cAcI nu s-a găsit nici un fir de
•îrmA în săpăturile făcute fostelor
for cetăţi».

Intre «nil 189$ şi 1913» Hurcmi-
zateu a fost conferenţiar şl apoi
profesor la Universitate! din laşi.
Aici el a linul un curs de electrici¬
tate în care a tratat şl chestiuni
referitoare Io telegrafia fâtl fir,

Cu ocafla primului Congres pen¬
tru înaintarea ştiinţelor din Româ¬
nia, ţinut In Iunie 1002 In laşi.
Dragomir Hurmuiescu a preian¬
tal trei comunicări, la una dintre
ele ocupîndu-ae de cercetările asu¬
pra coheroruluî şl legătura cu In¬
fluenţa umidităţii, preconlilnd un
cohoror cu bulă de mercur,

Oragomlr Hurmusescu a fost
primul preşedinte, In 1928, al Socie¬
tăţi» de difuziune rodiotelefonîcâ
din România* iar în 1931, tot sub
preşedinţia sa la fiinţă Asociaţia
generată a radioamatorilor.

sau EROARE

Soluţii; 1 Şi unităţile de măsură
se ridică La pătrat In asemenea
cazuri. Deci nu e mmic greşit» dac A
4 lei pătrat! aînt egali cu 400 de
bani pătraţi,.*

■

2* Nu avem voie sA exţra
gom radicalul pînă nu no asigurăm
că ambii membri el egalităţii au
acelaşi semn. Or, primul număr
este negativ, iar cel de-al doilea
pozitiv.

[RonomETRii

DURUI
PERTRU SRH

Aparatul pro pi» spre realizare per-
mi le cronometra rai şi sfîţnrea tim¬
pului de gtndire oJ fiecărui jucător în
parte şi totodată, avcrtizea/Jt no nor
p optic depăşirea unui timp dc către
oricare din oct doi jucători.

SCHEMA ELECTRICA
FUNCŢIONARE

Aparatul este vpompus din două
cronometra identice, cu timpul maxim
afişai de 99 mm 59 x Cronometru!
nr I cita realizat cu circuitele N n - N
dc lip CPR490 p primeşte impulsuri
cu perioada dc I % dc la oscilatorul
dc tact prin intermediul porţi» P,
LED'Ul nr l «dipeşiei» în ritmul
remnnlultn de taci indidnd faptul dl
numărătorul prime)ie impulsuri fa un
moment dat. Rprţile P 7 , P„ nu femt
prevăzute pentru n permite numără¬
torului N* să numere ptnă U $
Cronomcmjl nr 2 este re a ti irat cu
circuitele N 4 N , porţile P* P v P ft
p LP.D-uţ nr 2, împreună cu in ver¬
sorul îf. Afişarea timpilor celor două
cronometra se reali/cază prin mirt*
mediul blocurilor de decodificare şi
afişare, căra pot fi realizate cu dixpo-
aaiivc de .«fişora indejwndenic sau a»
un tub *digitron» cu ael puţin H rtlgiţi
^ cu circuitul de comandă necesar,
variantă utilizată de autor. Porţite P*
ţi P 4 alcătuiesc un circuit bixijtbll
care are rolul de a comuta ieşirea
oscilatorului de Ud la una din intră¬
rile celor două cronometru, prin m-

1NŞM

Mm constantin

termediul porţilor p P* Acest
lucru este posibil prin acţionarea
celor două butoane B r fi B 3 astfel:
jucătorul nr, I v« acţiona butonul B 3l
m jucătorul nr, 2 va acţiona butonul
B â (acţionarea re face dc către jucă¬
tori după frecare mutareţ Pentru sta¬
bilirea unui timp maxim de joc au fost
prevăzute comutatoarele Kj şi K 3
pentru cronometru! nr. 1* respectiv
K 3 şi K* pentru cronometru! nr. 1
Acestea, la coincidenţa dintre timpul
prestabilit şi liittpul cronometrat, vor
comanda unul din cele două LHD-uri
care va indica mtcrjnitent jucătorul
cere a depăşit timpul prestabilit De
asemenea, va fi acţionai intermitent
generatorul de ton realizai cu porţile
P,>. P M şi casc* telefonică T.

Oscilatorul de tact a fost realizat
eu porţile P„, P,* P u fi piesete
aferente Se recomandă utilizarea unui
condensator »500 — l 000 ^rF) cu un
curent dc fugă redus, îmrucit de e!
depinde precizia osdlaioruhil Durata
impulsurilor ie reglează tu 1 s cu
ajutorul semi regla bl Iu lui de 5D0Q,

Alimeniarea montajului se face fa
5 V ± 5% consumul fiind de cca
500 mA (fără purlcu d^^eeodiîkiire
vi afişarcj. Cn sursă dc^feiune ac
poate utiliza schema dln^ktfn 2.
capabilă sil debiteze 5 V/l
arcuitele integrate şi 26 V/2
pentru tubul de afişare.

Circuite integrate utilii
N 0 -N- CDB 490
P„IV CDB 408

CDB 400

— CDB 405* CDB 406.

z;ov

tPNOS

• 5V

ten

J2S£l

rC_>

acm?

7? O* 45f-vt

fa C0B 45I !

s?w

SMfff *

DECODIFICARE * AFIŞARE 4 D/G/77

CSj £1

8 3

■MBMMK

Foarte des, pc reţeaua de curent alternativ apar supraten¬
siuni earc de foarte multe ori provoacă defecţiuni în apara¬
tura dectrocasnicâ (TV, radio etc.). Pentru a putea preîn-
tlmpina asemenea evenimente neplăcute se recomandă adap¬
tarea unui cirauit dc protecţie. Un asemeneu circuit este
descris in continuare

Ine. ANORIAN PJICOLAE

Schema din figură foloseşte ca cle¬
ment principal un lemporizalur /fE555'
Tensiunea dc reţea este aplicată umu
transformator coborîlor care furni¬
zează o tensiune de eca 15 V, Această
tensiune conţine şi variaţiile tensiunii
de reţea. Tensiunea dc 15 V este
redresată şi filtrată printr-un conden¬
sator dc I 000 /iF/25 V După aceea,
tensiunea continuă v aplică unui
stabilizator dc 12 V (T,J. Tcmiunai
stabilizată «limcfUcH/ă circuitul inte¬
grat şi tranzistorul T, Circuit ui tem-
periau or 0E555 m uli Uzează ca bi-
stabil, iar stârcii sa este determinată
dc starea intrărilor set şi reset (pin 2
respectiv fa condiţii normale, cind
tensiunea are o valoare In interiorul
limitei stabilite pîm potcoţiomclrul
P 3 , tensiunea neslahiti'/aift In punctul
A cute suficientă pentru a deschide

dioda Zener, saturfnd tranzistorul T r .
Tensiunea pc pinul 4 creşte rapid
către +12V. CI ud această tensiune
depăşeşte două treimi (cea 8 VK nive¬
lul pe pinul 3 devine «I logici* şi
releu) este atras Dacă tensiunea al¬
terna li vă este sub valoarea stabilită
prin intermediul intrării set, tensiu¬
nea ta A este sub valoarea necesară
deschiderii diodei Zoner. tar releu)
se eliberează. tind tensiunea depă¬
şeşte limita dc sus a intrării set şi
tensiunea pc pinul 2 depăşeşte- o
treime din 12 V* releu] este eliberat,
pfuul 3 devenind 0, Limitele (sus şi
jcw) perf fi stabilire ai o acurateţe de
± 5 V, ducă se folosesc ptitcnţio-
mclrc de precizie. Schema nu pre¬
zintă histerezis din caii za coiului dc
avalanşă al diodei Zener.

Ing. 2 AH Am A IANCU

RoatlmrM •xp«rlm«nt«lor In laboratoarel» «maiorilor, Fn laboratoarala didactica,
pracum «I afactuaraa unor mtaurfttoH «au atalontri do a pa rata da mtaurâ nacaaltt «ursa
rentabila da tanalunl continua «I altamatlva.

Ptntru fiolar## conductorului do f*»i «I reţelei, «paraiul va fl conectat prlrtlr-un tren sfor*
motor do 396 W «I raport M.

In mod curent m folosesc surse
de tensiuni stabilizate* concepute
pe baia unor scheme suficient da
complicate, mal fllne In circuitele
do curent alternativ, costisitoare
$i destul de pretenţioase pentru a fi
roalliato de câlie amatori.

Prezentam mal jos datele pentru
construcţia unul alimentator fim

piu* robust, realizabil de către ama*
lotn Începător^ cu minimum de
componente, larg lâspindite în re¬
ţeaua comerciala capabil să satis¬
faci» şl amatorii mat pretenţioşi.

Abaterea eu - W, în raport cu
vşlprili indicate nu influenţează
*eiwbi| performanţele. Aparatul
%s* compune dtnt'-un transforma¬

tor do reţea, cu Irtffti urarea prima¬
ră dimensionata pentru tensiunea
maximă de ieşire şi divizata In 12
secţii. Conectarea In circuitul de
alimentare a diferitelor secţii, prin
Intermediul comutatorului cu 11
poziţii Kj (tlg. 1), permite variaţia
Inductivi In pol Intre 6 000 ^ 8 40CI
gauss, rezultînd variaţia număra-

_ qp=j

& Poz. A F* c

110

220 -

120

230 h

130

160

250

150

260

160

270

170

280

180

290

190

300

200

^',0

100

210

320

Poz

Ao " Xr

->V

<?I

lio

iui de spire pe volt intre 3 şi 4,36.
Pentru asigurarea tensiunilor alter¬
native înscrise pe panoul frontal
al aparatului, intre limitele 0 şl
320 V, cu trepte de variaţie din 10
in 10 V, înfăşurarea primară a
transformatorului funcţionează allt
in circuitul de intrare, cit şi in cir¬
cuitul de sarcină, similar auto-
transformatorului. Acest artificiu
permite reducerea dimensiunilor
aparatului, a componentelor, sim¬
plificarea schemei şl o creştere
apreciabilă a coeficientului de si¬
guranţă in exploatare.

Cele 33 de trepte de reglaj ale
tensiuni tor slnţ grupat# în 3 zone,

A, 0 şt C. Tensiunile alternative se
obţin de ia bornele respective mon¬
tate pe panoul frontal al aparatului
(flg, 2), Pentru simplificare s-au
montat 3 borne «calde» şl una un
comuna (notata cu cifra «0»). Prin
intermediul comutatorului K : cu 3
poziţii se conectează pe rlnd la
flecare zonă puntea redresoare de
tip 1PN14 (sau alta similara, con¬
fecţionată din 4 diode capabile să
redreseze 350—400 V ta un curent
de sarcină de minimum 1 A). Ten¬
siunea continuă n ©filtrată obţinută
are practic valoarea tensiunii alter¬
native eficace şi se culege la bor¬
nele 4- şi — (flg, 2) montate, de
asemenea, pe panoul frontal al
aparatului.

Tensiunile alternative sub 10 V
(4—6 V) se obţin din înfăşurarea
secundara a transformatorului şi
sini accesibile la bornei# respec¬
tive, poziţionate pe panoul frontal
al construcţiei.

Panoul frontal mal susţine vizo¬
rul lămpii care indică prezenţa ten¬
siunii da alimentare de la reţenua
electrica de iluminat de 220 V —

50 Hz şl întrerupătorul de reţea,

Transformatorul de reţea se va
realiza pe un pachet din tole E-H
din terosiliciu de 0,5 mm (care să
permită o Inducţie mal mare de
10 000 gauss), de tip E 16x50 mm
grosimea pachetului, (Se poate uti¬
liza orice fel de miez feros pentru
transformatoare de ţip «in manta»
sau «slmbure» cu secţiunea mal
mare de 17—18 cm 3 .)

Bobinajul se execută cu conduc¬
tor de cupru emailat cu diametrul
de 0,6 (sau 0,65) mm, dispus în
straturi, spiră lingă spiră. Mai Intîf
se bobinează cele 360 de spire ale
înfăşurării l| (flg, 1), Se scoate

priza intermediara care se conec¬
tează la borna «C» şl se continuă
bobinajul în acelaşi sens cu cele
300 de spire ale Înfăşurării t k> se
scoale Iar priza pentru conectarea
bornei «B» şl aşa se continuă
bobinajul, reapectlnd numărul de
spire intre prizele Intermediare,
pînă la epuizarea celor 060 de spire
indicate In figura 1, La flecara două
straturi se introduce o izolaţie din
foiţă de hîrtle uleiatA,

După terminarea înfăşurării I se
aşterne un strat de proşpan sau
alt carton Izoiant, peste care se
aşazâ cele 13 Spire ele înfăşurării
a îl-a, Bobina, învelita cu un strai
de carton preş pan de 0.2540,35
mm grosime, nu necesită neapă¬
rat impregnare. Tolele miezului fe-
romagnetic se montează întreţe¬
sut (fără Intrefier).

Carcasa aparatului se realizează
din tablă de fler de 1 mm grosime,
conform dimensiunilor aproxima¬
tive indicate in figura 2 Mineiul
este lot din tablâ de fler de 3—3
mm grosime, o ffşte lată de 15—
20 mm.

Siguranţa fuztbtlâ cu suportul ei
şl tlji cordonului de alimentara
de la reţea terminat la apât cu
fişa tripofară ţcu centru ■ dt pro¬
tecţie de tip şu La) s# •oHertză
pe panoul dorsal ni ipmatijluf

Con st mit îngrijit şi con fui ni mdi
caţlllor, aparatuJ funclicmenrCi noi
mal fără nici un fel de u-gla)# supli
meniare.

Curentul absorbit din reţea la
funcţionare în goi este ot* IOC rtsA
Curentul nominal de sarcinii este
de la 1 A, corespunzător tn Hi
de 300 W

Detectorul dp temperat urâ limită
este un circuit care semnalizează cu
ajutorul unei diode lumtncseeole de¬
păşirea valorii prestabilite pentru
icul per a tura mediului controlat. în
figura \ este pvcsmtaiA o variantă
u n cestui circuit Elementul care ci¬
teşte temperatura mediului este ter*
nu* torul T- montnt între punctele
Bj fi & 2 In acest ca/, circuitul vu
semnaliza atingerea una temperaturi
minime stabilită eu ujuiorul polen-
ţJmuetrului semi reglabil P ? . Ducă
dorim seninnlizarea depăşiri] tempe¬
raturii maxime» ferm ist a nil trebuie
montat Intre punctele A s şi A 2 , iar
între punctele B, şi Bj vom face
scurtcircuit.

Acest montaj este ud mggcr
Seta mit t ivind două stări stabile la
ieşire, stări care depind de valoarea
tensiunilor de pe cele două intrări

0 4

Temi unea de pe io treimi inversonre
3 circuitului depinde de poliţia curso
rului polen ţio mei ruJui %* de valoarea
rezistenţei termistorulm. Să presu¬
punem că iniţial temperatura este
peste valoarea fîxatâ cu ajutorul po
tenţîometruîm semireglahtl în a cest
ca?, tensiunea li ierşifea circuitului este
apropiata dc tensiunea de iitimenTnrt
şi dioda lummesecntâ IDL) nu lumi*
nează Pe măsura scăderii tempera¬
turi] creşte rezistenţa (crmistorului
produdnd creşterea tensiunii de pe
cursorul potenţiometrului Cînd a~
ceasta tensiune va depăşi valoarea
tensiunii prezente pe intrarea ncm*
versoarc, amplificatorul va trece Iti
starea cealaltă avtnd Iu ieşire o ten*
siune în jur de 1 V, Trecerea este
foarte rapidă din cauza reacţiei pozi¬
tive realizată cu ajutorul rezistenţelor
Rj şi R 4 , care aduc înapoi In intrare
o parte din tensiunea de ieşire Tot
din cauza reacţiei pozitive In această
stare tensiunea de pe intrarea ndn*
versoare a circuitului va Ti mai midi
dcctt în storcii precedenţi, motiv
pentru care comutarea inversă va
avea toc la o temperaturi puţin mai
ridicată. Această proprietate a triggc*
tutui Sclintitt asigură o semnalizare
bună. fără comutări dese. supără¬
toare în jurul valorii Umilă. Cînd
tensiunea In ieşirea circuitului este
scăzută, dioda Dl. luminează sem-
nutizînd depăşirea Umilei fixate. Cir*
cultul revine tir starea anterioară
(dioda DL «tîifyâţ atunci clnd tem¬
peratura creşte cu cm l°C peste

valoarea limită

în figura 2 am prezentat o altă va¬
riantă a cirduitului dc sesizare. Acest
montaj conţine două detectoare* unul
(cel de sun) pentru valoarea mazimă
celălalt pentru valoarea minimă Li¬
mitele se fixează cu ajutorul poîco-
ţiometrclor scitureglahile P„ şi P <3 .

Pentru semnalizare nm folosit o
singură diodă lummesccntă dar In
caz de nevoie se poate folosi dte o
diodă pentru fiecare prag în figura 3
este prezentată schema unui oscilator,
care poale servi la alimentarea diodei
luimneiccnte cu semnale alternative.
Acest Kicnt este necesar in special
acolo unde condiţiile de iluminat
îngreunează observarea luminării con¬
tinue a diodei

Pentru alimentarea montajului se
poate folosd o sursă de tensiune sta¬
bilizată alimentată de la reţea (prin-
tr-tm transform a lor tic sonerie de
exemplul sau o baterie de 9 V.

în încheiere vâ sugerăm cîleva
aplicaţii practice ale montajelor pre¬
zentate. Un circuit cure semnalizează
atingerea temperaturii dc 0 C ponte
să fie util şoferilor auto, uvcrtizîndu-i
dc posibilitatea formării pojghiţei pe
ţovea. Dacă se fol anemic varianta ou
două limite, montajul ponte semnn-
1 1 vil şi atingerea unei temperaturi
periculoase intr-un,, anumit loc din
motor in încălzirea sau fierberea
diferitelor lichide montajul poate să
fie. dc asemenea, util. Sensibilitatea

lor

' rrp

Jîl

UD:

.3 k.:-

Intra Inventator ii coi mal do sea¬
mă, care au activat In sflraltul vea¬
cului al XlX-toa ţi In primH «ni al
secolului XX, ta numără ţi ingtno-
rul Iugoslav NiKoia Totla. S-a născut
la 1Q Iulie IBM, in salul SIMILIANI,
situat In provincia UKA.In Iugosla¬
via ţi a încetat din viaţi Io New York,
la 7 ianuarie 1943,

Realizările Iul NI Rola Teşia tn teh¬
nica radlocomuolcaţlllor ţi a dome¬
niilor aferente acesteia glnt Impor¬
tante ţ! numaroasa, In anii ÎS80—
1800 Tesla a conceput vi a construit
primele generatoare de înaltă frec¬
ventă, caro produceau curent cu o
frecventă de pini la 29 000 de perioa¬
de. După cum se ştie, In primii ani
de după inventarea telegrafiei fără
tir, generatoarele de curanţi de fnalLft
frecvenţă —- este, evident, vorba du
altarnaloarole de înaltă frecvenţă —
au fost folosite pe scară Mintă ia
echiparea emiţătoarelor. Din anul
IflW este datată o altă Importantă
realizare a lui Tesla: telegrafia tu
semnale armonice, produse de gene¬
ratoare electrice rotative, menţio¬

nate anterior. Tot l/i 1390, el desco¬
peră Influente fiziologică a curen¬
ţilor de înaltă frecvenţă, care sini
folosiţi ţi in prezent cu mult succes
In tratamentul unor afecţiuni, La
24 aprilie 1B92, pentru transforma¬
torul do curent* do înaltă frecvenţă,
Tesla obţine un certificat do inven¬
tator Lui ti revine meritul deosebit
do a îl realizat primul rad loto leg hi dai
din Futrm, In primăvara anului 1880,
cînd, în largul mării. In apropiere de
New York a făcut domonstraţu pe*
bfico cu un vas fără echipaj, condus
prin radio. In aceeaşi perioadă, în
faţa unui numeros public, în bazinul
amenajat fn Ifladison Squara Gor-
den, Tesla a dirijat prin undo hori-
zlerte un vaporaş.

Pentru vasul teleghidat s-a obţinut
din partea Oficiului de Invenţii alo
Statelor Unite, la 3 noiembrie 1S9B.
patentul numărul 634 934 Această
Invenţie a mai fost brevetată ţi In
alto ţări, spre exemplu in Rusia, de
unde I se eliberează Un certificat do
autor la 30 iulie 1805

In brevetul eliberai la 3 noiembrie

ridicată a detectorului permite utili*
zarea lui In montaje avertizoare dc
incendiu, tar dină se adaugă tui releu
corespunzător, detectorul cu un sin¬
gur prag poate fi folosit la aii meni arm
unui încălzitor electric pentru a obţine
temperatură contantă ln(r*o anu¬
mită incintă (lintiţele obţinute depind
de calitatea masei 4c căldură, mări¬
mea incintei de amplasarea termi-
storului, Insă luctlud îngrijit, se pot
obţine plaje de reglaj de l.,5° Q

tatB, eminentul inglnor scria că In-
vonţtn sa poate tt folosită pontru tele¬
comanda unei bărci do salvare, a
unul vas do pilotaj sau pentru trans¬
portul scrisorilor, pachetelor* provi¬
ziilor, instrumentelor, obiectelor, pre¬
cum si st materialelor de orice fol,
pentru pătrundorea In regiuni inac*
coslblle aii fol, sau la pescuitul bale¬
nelor, cit ţl în afin scopuri ştiinţifice,
tehnice sau comerciale.

Gtndindu-ţe la viitor ţi soslrind
că radlptologhldalul va putea 11 uf (li¬
la t la crearea unor arme cu mare
putere do di stru gara. Tea la scria că
aceste arme îngrozitoare fi vor de¬
termina P 1 oameni să renunţă la
război, roallzlndu-se astfel — citez
— «menţinraa pAcii permanente In¬
tra nattunfi*. Intr-un document tflh-
nic ţi ştiinţific cum este un brevet
do invenţie, inventatorul cu înaltă
conştiinţă,care a fost Nikola Tesla,
nu a oăsfi nepotrivit, cl chiar nece¬
sar, să se ocupe de pace, condiţie
esenţială dintotdcauna şt de pre¬
tutindeni n asigurării progresului ţi
bunăstării popoarelor Faptul este
cu totul remarcabili

In ştlfşit* amintim că Tesla a con¬
struit două radioemltâtoare, în 1696
şl 1899, că a brevetat un aparat pen¬
tru producerea ozonului ţl că a
construit mal multe tipuri de electro¬
motoare.

TRnnZISTODRE

in RECim de nuRînnşR

Ing. M. MAXIM

GENERA UTkV
In schemele uzuale de cifcud» ut
truiwistoarc. tmmmca «pliata im re
colector $i cmikir se menţine ut»
Vftlmeft de itTipOttgcrc a JtWClUinJl
Aceste valori limitA tini Uuk In
catalog «nb dcniîmtrci U, ». vt \ ,
cmarpunzătmire co valorile 4c ten
sume la cure are loc Miftpiujgem*
joncţiunii tninr.il urnim In montajul
cu emitorul In gd (R f -tr R,t nu li>
montajul cu bum In gol (R*. v H f y
Există insă y aplicaţii Iii curt
tracmstoarclc lucrează în regiunea
dc străpungere şi în amt ca/ ■<
numesc irnnjcJsrtOBir de «valtuifA A
cent regim de lunctiomir* se obţine
prm alimentarea inuEtist arului cu
tenHiurtrt mare Suite colector y «tui
tor, tu timp ce joticţtuiuni h«£â-
«mior nu este palim/ată Circuitul
menţionat m prc/mîft oi in figura î
Car ader M iot vollgitip&ldl a ucu*
are menea circuit ei te preneniotl In
fi guta 1

v* pnaue observa efl pînă hi
pun.luJ M -ilremuî de colector 4re o
v.ukui'c redută Hindi dc Ertpt egal cu
montaj 4e cai ura tuf al jptKţiimii op
poiî iraU invers 1^ Atent curent
dA :-4ţ-iere mti căderi de tensiune
pc îCJîUftftiţii Kjt 4ih dtcultuî bazei,
prodnclnd o mnă polamare a acc^
tem. ducînd aiflel \n rtfuiriţţa tmrn
cu reni l r de valoare foarte mică.
Din v .cotul de emil or. fracţiunea I*
alunge Iii culca or. uit tl - âr ; N| l l;
cute mimul prr+Hu *1 joncţiunii
enuior h^/J Pc mi iu fii creşterii iei*
•Junii de polarizare Ue* pîtţă iu
vatojmin U fl . vaJonrda curentului l r
cri tc nccMoittul >t practic iCnti/ineu
exlîrrrosră f, h* ftgAsojie Intre colec¬
tat & antren

ncu cofctpunzâtotrt momentului apa¬
riţiei regimului dc funcţionare In
ivuS»mr$ (punctul 1 Mjl în itpmpicfcu
punctului M dmpu) electric din re¬
giunea de trecere a colectorului de¬
vine nllf de puterttfc îttdi poate să
accelera* purtătorii de virani iitfd
cu ta o aocmrc a acestora cu c)co
irnm; de valenţă m atomilor neutri

O - E c

o-E r

. 4, ' U l* **c J fE

A,*rjtiti\ pentru moţiunii dm
figura L folosind un Imrizislor de
trpui Bl VH ţ-r urmă mai ele valon ulc
CobipoqentatiH pa.uve UI

Ri IA kQ h U vau obţinut

: c '-U V, 1.7, -imm V. v. r -r 120 V,

i. m v

Terremnni f* 121) V este icium*-

si formeze perechi eiectron-gol Noii
puriâiorî tjţe virani «ccdcrlttdu-sc
lu clmpuJ electric, pot dl formez* tui
peredii ekcirtiti-gol Procesul de¬
curge m ţt\aJati>l

Bcnîru înţelegerea apurJţki acestui
Fenomen e*ie mificienf tă studiau
<laai joncţiunea barJ-coîoctor n tfilE

TABELUL NR, 1

E, \v)

100

120

140

180

'200

220

230

300

320

340

3B0

330

400

^C£

(V)

A(i

100

112

78 i

Di»*

trus

’c

(mA)

O.t

0,5

!,$

"«,3

8.1

13+4

14,5

l *”

zi storului prczcniatâ In figurii 1
Fenomenul de multiplicare a purtă¬
torilor de sarcină prin avalanşă se
caracterizează prin factorul M de
multiplicare, care reprezintă raportul
dintre numărul purtătorilor care ies
din regiunea de trecere şt numărul
purtătorilor care intră in această
regiune în figura prezentată pentru
simplificare s-a presupus că fenome¬
nul de multiplicare are loc tnlr-un

sâ participe la acest proces. Totodată
reiese că procesul de multiplicare prm
avalanşă depinde de grosimea re¬
giunii de trecere, deoarece pentru a
cî şti ga energie electronii trebuie să
străbată un anumit spaţiu de acce¬
lerare.

Ca urmarea apariţiei acestui feno¬
men. curentul dc emitor fşi măreşte
valoarea corespunzător, si ed de
colector şl cd de bază* descmzînd mai

curentul rezidual de colector.

Deoarece tensiunea de alimentare
este menţinută conslanifl. prin creş¬
terea curentului de colector sc mă¬
reşte tensiunea re cade pe rezistenţa
de sarcină R c . respectiv tensiunea
Intre colector îi anilor * reduce
corespunzător Dea regiunea MN
este o regiune dc rezistenţă negativă
Folosind schema din figura I a, cu
valorile anterior prezentate* s-au ob-

singur punct, A' pentru goluri şi A*
pentru electroni tn realitate; acest
fenomen are loc pe toată regiunea de
trecere a joncţiunii bazâ-colector.
Reiese din cete prezentate că pentru
apariţia acestui fenomen este necesar
ca valoarea timpului electric (dea
valoarea tensiunii inverse aplicatei
să fie superioară und anumite valori
limită deoarece numai deci romi care
au energie mai mare dedi energia
formării und perechi elţclTon-gol pot

mult joncţiunea cmitor-bazâ dato*
rită căderii dc tensiune pe rezisten¬
ţa Rj|. In această regiune (MN din
fjg, 2} sc constată existenţa und
reacţii pozitive ce are drept urmare
in final deschiderea puternică a tran-
zuîoruloi.

Curentul dc colector se măreşte
brusc, conform relaţiei:

I t =M + unde M este
factorul de multiplicare; a fac¬
torul de amplificare în curcni I,

ţinut rezultatele prezentate In tabelul
nr, L

Proprietatea i rândul oarelor oe lu¬
crează în regim de avalanşă dc a avea
o astfel de caracteristici permite
diferite aplicaţii a te acestora în circut»
tete în impulsuri.

Circuitele cu tranzistor re ce lu¬
crează in regim de avalanşă sint foarte
simple. prezintă 0 capacitate mărită
dc supntsardriţ şi permit să se obţină
iOTlnnte cu amplitudine mare

în generat, funcţionează bine în
regim de avalanşă tranzisioarele cam
au o frecvenţi de tăiere mart fi un
factor de amplificare ctt mai mare;
de aceea sini preferabile tranzisloa-
rele de medie şi înaită frecvenţă
Tranzistorul în avalanşă poate fi
utilizat în circuite de formare a ten¬
siunilor tini ar-variabile, a impulsu¬
rilor de scurtă durată, a impulsurilor
dreptunghiulara fn scheme de gene¬
ratoare de zgomot etc

rezistenţă negativă th 1 fig 4 b, punctul
IX condensatorul se descarcă prin
tranzistorul intrai în avalanşă Ord
tensiunea le bornele condensatorului
devine mai mică deeft tensiunea U 4 ,
tranzistorul încetează să mai conducă
Condensatorul C începe să sc re-
încarce şi procesul se repetă
Folosind elementele din circuitul
prezentat în figura 4a. pentru C-
= 560 pF, se obţin diagramele ico¬
si un ii lin iar-variabile prezentate In

T “ ,CI " T&fc

Reiese că valoarea capacităţii C
va fî aleasă din condiţia obţinerii unei
perioade date a tensiunii liniar-varia¬
bile.

Pentru reglare in limite mid a
perioadei sc foloseşte rezistenţa va¬
riabilă R r Modifidnd valoarea capa-
drăţii C s-nu obţinut valorile trecute
în ia belul nr. Z

TABELUL NR. 2

ţ(pn

110

5,2

220 5W

8 17

2 m 5 600 10 000

50 120 200

16kii

150pF

2 # 7kfL

—o «■
f r =140V

GENERATOR DE TENSIUNE
LINIAR-VARIABILA

Funcţionarea generatorului de ten*
siunc liniar-vâri a bilă din figura 4 se
poate urmări cu ajutorul diagrama
din fişuni 4 b.

în intervalul de timp cît tranzis¬
torul este blocat, condensatorul se
încarcă pe circuitul E*. R fl R p » C

Dacă se aleg astfel mărimile R,
R*. E, încă punctul static dc funcţio¬
nare si fie situai In porţiunea cu

figura 4c,

Tensiunea liniar-varia bilă obţinută
are un factor dc ndiniaritate aproxi¬
mativ egal cu factorii] de utilizare d
tensiunii dc alimentare :

P - “*■ unde T — pe-

noada tensiunii liniar-variabilc; U w
— valoarea vtrf la vîrf a tensiunii de In
bornele capacităţii; E, — tensiunea
sursei de alimentare.

Perioada tensiunii liniar- varia bite
se poale aproxima cu relaţia

GENERATOR DE IMPULSURI
CU AMPLITUDINE MARE

Generatorul prezentat In figura 5 a
formează impulsuri de scuriâ durată
(fig 5 b) Funcţionarea sa are la bază
acelaşi fenomen dc avalanşă.

în momentul In care tranzistorul
se deschide; condensatorul C se des¬
carcă prin tranzistor şi prin înfăşu¬
rarea primar* a transformatorului de
impulsuri Qi urmare in circuitul
secundar al transformatorului se ob¬
ţine impulsul prezentat.

(

Avantajul schemei consta în ampli¬
tudinea mare a impulsului ce se
formează, precum şi în imped&nţa
de ieşire mică a schemei, întrucît
impulsul se culege de pe a doua înfiF
şurarc a transformatorului
Transformatorul are următoarele
date constructivei material magnetic
— permalloy sau ferită; secţiunea
-0,4 cm; fiecare înfăşurare are 100
de spire.

mot de ordinul miii volţii or într-o
bandă foarte largă de frecvenţe (G—

40 MHz),

O schemă practică de generator
este prezentată în figura &

Tensiunea de zgomot mai mare se
obţine în zona de cot a caracteristicii,
acest regim obţinlndu-se prin reglarea
poienţiomeirului de 5 kfl Deoarece
in această zonă tranzistorul prezintă
tensiune de zgomot într-o bandă foar¬
te largă de frecvenţe, el poate fi utî-

Folosind montajul din figura 8 a,
se pot obţine impulsurile dreptun¬
ghiulare cu caracteristicile din figura

8 b.

Funcţionarea are la bază acelaşi
fenomen. Dioda D se deschide cînd
tensiunea La bornele sale depăşeşte
o anumită valoare de pra& folosind
astfel la bornele sale o tensiune drept-
unghiulară.

Perioada de repetiţie este influen¬
ţată puternic de valoarea capacită¬
ţii C x .

Frecvenţa impulsurilor obţinute es¬
te în funcţie de valoarea capacităţii
Pentru 680 pF, frecvenţa de repetiţie
este de 50 kHz,

Deoarece deschiderea tranzistoru¬
lui are loc prin avalanşă* variaţia
curentului este bruscă, determini iul o
variaţie rapidă a fluxului magnetic,
ceea ce duce la obţinerea unui impuls
de senilă durată cu fronturi bune*

GENERATOR DE ZGOMOT

Tranzistorul Ia regim de avalanşă
dă in mod parazit o tensiune de zgo-

li/.ai în scheme de generator de zgo¬
mot tester» pentru imitarea zgomo¬
tului de fluctuaţie ce apare în traseul
de radiorecepţie a semnalelor.

în figura 7 a este prezentat un mon¬
taj cu care se poate pune ip evidenţă
modul cum aparc^gomotul de fluc¬
tuaţie produs de generator.

Prin ajustarea potenţiometrului de
nivel se poate modifica în limite largi
raportul semnal/zgomot (fig, 7 b).

GENERATOR DE IMPULSURI
DREPTUNGHIULARE

Din cele prezentate mai sus rezultă
că tranzjstoarele în avalanşă pot fi
folosite cu rezultate bune în activi¬
tatea de cercetare sau în diferite
experienţe de laborator, pentru a
obţine semnale de o anumită formă
cu circuite dt mai simple.

Ele au insă ţi o sene de dezavan¬
taje cane le limitează aplicarea largă.

, Astfel aceste circuite necesită ten¬
siuni de alimentare mari, prezintă o
oarecare instabilitate termică şi nu
oferă posibilitatea reglării după voin¬
ţă a unor parametri.

FOTOGRAFIA
DE DPRODPE

Fotografia din apropierea obiec-
Tutui («au «m ac rofolog rafia*. cum

,te denumita uneori) se foloseşte
.viunei cind dorim să ocupăm inlreg
< Tidrut de film cu imaginea unui
nftiect mic» Ea este o treaptă inter*
medierii Intre fotografia uzuală şl
11 icrototOQ rafia, care apelează la
Miicioscop pentru realizarea Ima*
ninft.

Domeniul scărilor de reprodu¬
cere în care operează macro-
fotog rafia este aproximativ 1/10—6.
Scara de reproducere (sau mări¬
rea) este raportul Între dimensiu¬
nea imaginii şl dimensiunea reală
a obiectului.

Prin enumerarea unor aplicaţii
a le macro fotografei sperăm să tre¬
zim Interesul cititorilor pasionaţi
de tehnică, ştiinţă sau artă, dornici
sa obţină imagini pe hîrtîe ori dia¬
pozitiv ale unor desene, scheme,
piese filatelice şl numismatice, o-
i îiîCte dt* dimensiuni reduse, plen-

Fla. qh. eALUŢA

te» flori, Insecte, detalii de orice fel,
cu scop documentar sau artistic.

Prin construcţie, aproape toate
obiectivele fotografice pot tl re¬
glate pentru a obţine imagini clare
ale obiectelor situate la orice dis¬
tantă dorini, intre infinit şi o anu¬
mită limită anterioară, care, de
regulă» este de 7—20 ori mai mare
dec 11 distanta focală. Pentru obiec¬
tivele normale (f=50 mm) ale for¬
matului mic, limita anterioară de
punere la punct se situează deci
în domeniul 35^-100 cm, funcţie de
tip, Pentru macrofotografie trebuie
coborftă această limită (uneori pînă
in apropierea distanţei focale), prin
folosirea unor mijloace tehnice au¬
xiliare. Ele, împreună cu alte pro¬
bleme specifice fotografiei de a*
proape, vor fl descrise succint în
cele ce urmdazfi.

APARATUL FOTOGRAFIC
reprezintă singura investiţie mare şl
el trebuie să fie tip reflex mo-

noobiectiv» Amintim din mărcile
comercializate In ţari: Praktica,
Zenit, Reafowl la format mic şi
Pentacon-six, Kiev 00 la format
0X0 cm. Acestea permit urmărirea
exactă a Încadrării, a punerii la
punct şi a profunzimii cîmpulul.
La modelele cu măsurare Interioară
a luminii se simplifică şl reglarea
corectă a expunerii.

OBIECTIVELE recomandabile
pentru macrofotografie sînt cele
normale (f =*50 mm la format mic şl
f—80 mm La 6x0). SuperanguLarele
dau distorsiuni marginale ale ima¬
ginii (uneori căutate Insă în foto¬
grafia artistică). Teleobiectivele ne*
ce sită extensii mari şl @e utilizează
doar atunci clnd» din diverse mo¬
tive, nu ne putem apropia de obiect
atft cit dorim.

LENTILELE ADIŢIONALE nu¬
mite «pro x a re» sînt lentile conver¬
gente care se aplică In faţa obiec¬
tivului (fig. 1) pentru micşorarea
distanţei focale a acestuia. El dă
astfel Imagini clare ale obiectelor
situate ceva mai aproape decH li¬
mita anterioară, dar există dezavan¬
tajul alterării calităţii In cazul len¬
tilelor cu convergentă mai mare
de 2—3 dioptrii. De aceea, metoda
se aplică doar la aparate cu obiec*
tiv nedemontabil, unde nu se poate
folosi extensia.

INELELE INTERMEDIARE sau

«pentru extensie» sînt nişte cilindri

metalici car© se introduc intra apa¬
rat (deci film) şi obiectiv (fig, 2),
Să amintim că, la marea majoritate
a obiectivelor, punerea la punct
pentru diverse distanţe de fotogra¬
fiere se face prtn deplasarea între¬
gului sistem optic fată de planul
filmului; anume pentru distanţe
mici se depărtează lentilele de film.
Inele te intermediare realizează g
mărire suplimentară (extensie) a
distanţei obiectiv—film şi permit
obţinerea de imagini clare ale o-
biectelqr mai apropiate (fig. 3).

Pentru monturile cu filet (Zenit
Praktlca), inelele se pot confecţio¬
na simplu pe strung, după schiţa
din figura 4. Cota A depinde de
obiectivul folosit ea este egală cu
deplasarea pe care o permite siste¬
mul mecanic de punere ia punct al
obiectivului şi poate fi măsurată
cu şublerul {în domeniul 12 mm
pentru f-^50 mm). Se va confecţio¬
na un set de patru lnele f avînd lun¬
gimile A, 2A, 4A şi BA, Astfel, prin
combinaţii corespunzătoare şi uti~
llzînd reglajul propriu al obiecti¬
vului, se poate obţine reproducerea
la orice scară, pentru distanţe cu¬
prinse, intre limita anterioară şl o
nouă iimj.tâ, mult redusă. Se va
evita aluminiul ia confecţionare,
deoarece fiietele se gripează ine¬
lele descrise nu asigură închiderea
automată a diafragmei la declan¬
şare şi impun lucrul «manual», Se
fabrică inele cu tijă pentru această
comandă şl altele care, prin 3 co¬
nexiuni, transmit electric valoarea
prese lactată a diafragmei către ©x-
ponometrul din aparat.

BURDUFUL este un dispozitiv
care se poate folosi în loc de inele
Intermediare, în acelaşi scop. Per¬
mite lucrul mai operativ, datorită
variaţiei continue a extensiei, dar
este mai voluminos şl mai greu
(% «).

ALTE ACCESORII utile, dar nu
neapărat necesare în fotografie de
aproape:

— Trepiedul asigură stabilita¬
tea aparatului Ea expuneri cu timpi
lungi,

— Declanşatorul flexibil evită
mişcarea aparatului ia declanşare,

— Vizorul unghiular permite
vizarea dIntr-o direcţie mal con¬
venabilă atunci cînd aparatul este
aşezat într-o poziţie neobişnuită/

— Parasolarul împiedică refle¬
xiile în obiectiv ale luminii prove¬
nite din afară eîmpulul fotografic.

— Inelul de inversare permite
aşezarea obiectivului cu lentila
frontală spre aparat. El se foloseşte
la scări de redare mat mari de
1,5 pentru Îmbunătăţirea calităţii

Imaginii, deoarece obiectivele sînt
corectate nufhat pentru distanţe
obiect-tentNâ mai mari decît dis¬
tanţa lenţi lă-imagl ne,

— Stativul pentru reproduceri,
care cuprinde o planşetă şl o co¬
loană pe care se deplasează apa¬
ratul şi lămpile pentru Iluminare
(flg. 6), uşurează mult lucrul «în
studio».

— Sania de reglare, dispozitiv

ce permite deplasarea fine a apa¬
ratului faţă de suport (static ir©-
pled, masă), pentru o încadrare
optimă,

EXPUNEREA In fotografia de
aproape are cîteva particularităţi.
Cel mal des fotograful se află în
«criză de lumină», Pe de o parte,
el trebuie sâ lucreze cu timp) scurţi,
deoarece la scări mari creşte pro¬
porţional riscul imaginilor «miş¬
cate». Pe de alta parte, sînt folo
site diafragmănifi puternice pen¬
tru a compensa pe cit posibil pro¬
funzimea redusă, care pna?c fi de
ordinul milimetrilor şl chiar zeck
milor de milimetri

La acestea se adaugă încă u n ele¬
ment: micşorarea cantităţii de lu¬
mină care ajunge pe film, prapor-
tionajâ cu pătratul extensiei Valo¬
rile înscrise pe obiectiv sînt vala¬
bile doar pentru cazul puneri» la
punct îrş infinit. Odată cu creşte¬
rea distanţei obiectiMilm sînt ne¬
cesare corecţii. în tabel s-au Indi¬
cat aceste corecţii pWru diverse
extensii, Ele sînt date am sub formă
de faceri cie prelungirea Expunerii,
cît şi sub formă de trepte (mai co¬
mod) cu care trebuie măriUlmpul
sau deschisă diafragma, Gprădfiile
se aplică numai IrwftcjjPfr date
de un sxponometru jflfependenl
ori ataşat în exteriorul aparatului
(Zenit E), dar nu trebuie folosite
cînd măsurarea luminii se face
prin obiectiv (Zenit, TTL, orice
Praktlca cu exponometru).
LUMINAREA în macrofotogra-
trebuie discuta^ diferenţiat pen¬
tru lucrul pe teren sau în studio.
P* teren cel mal mult se foîo-
lumina naturală. Pe vreme
sorită nu vom avea t prob!eme cu

MĂRIMI UTILf PFNTRtl FOTOGRAFIA DE APROAPE

(Formei 24 36 mm; nhi«ct|v f 50 mm reglftt pehiru^

, w

°S<

,şs

«t

ui ^ u i li

O.UJ uih-lP

.. . V V. ' ÎS-t/ is|* ^ j \ •**.,.! Km$Z **. yt r

"WmT

(mm) !

(mini

(mur x mm)

(trepte)

B83

936

0,06

400-600

1,1

0*1

eor.

0,1

240 y 360

1,2

0,25

7 <

407

464

0,14

171 >257

1,3

0,4

300

360

0.2

t2Q ■ 10(1

1 t 4

0,5

217k

282

0,3

no ■ 120

1,7

0,6

17?»

243

0.4

fU) X 90

2,0

K0 '

ISO

225

0,5

48 * W

2,3

1,2.

133

213

0.6

40 x fiO

2,6

1*4 -

113 t

203

30x45

3,2

1,7

100

200 ,

1,0

24 X 36

4,0

2,0

202

1,2

20 x 30

4.8

2,3

206

1,4

17X26

5.8

2.5

211

1,6

15x23

8,8

218

1 t B

13 x 20

7 8

3*0

100

223

2,0

12x16

9,0

3,2

110

233

2.2

11 x 16

10,2

3.4

120

241

2,4

10 X15

11,6

3.5

130

60*2

240

2.8

9,2 w 13,0

13,0

3*7

140

67,9

258

8,6x12,8

14,4

3,8

150

66,7

267

3,0

8,0x12,0

16,0

4,0

160

65, fi

276

3,2

7,5*11*3

17,6

4,1

ISO

63,0

2*W

0i7 >16,0

21.2

4.4

200

62,5

313

4,0

6,0 > 9.0

25,0

4,6

220

61,4

331

4,4

5.5 x 8,2

29,2

4,9

240

60 r 4

350

4,8

5,0x7,5

333

5,1

expunerea şi reproducerea corectă
a culorilor. Trebuie să ne ferim
însă de*., propria noastră umbră,
[ care se poate proiecta asupra su¬
biectului de mici dimensiuni, O
; foaie de carton alb poate servi ca
«reflector» în multe situaţii: plasat
într-un loc convenabil, el atenuează
umbrele din cadrul fotografiat
(tig, 7) sau trimite lumina soarelui
/asupra unul subiect aflat la upibra
j unui copac, zid etc. Blitzul se poate
folosi şl el pe teren, dar cu condiţia
'familiarizării cu tehnica determi¬
nării expunerii In cazul Iluminării
combinate şi cu precauţiile ce vor
;fi indicate mal departe.

Cînd se fac macrofotografii în
studio se utilizează blitzul sau iam¬
bi le cu Incandescenţă. Din punct

de vedere al dificultăţilor întîmpl-
nate r în multe cazuri sînt preferabile
lămpile. Ele permit studiul atent al
Jocului de lumini şi umbre, oferind
posibilitatea alegerii poziţiei optime
a surselor luminoase*

Se vor folosi becuri nitrafot de
puteri reduse (Î00 W) T Iar dacă
este nevoie de o lumină direcţio¬
nală, care să evidenţieze textura
de exemplu, un proiector de diapo¬
zitive poate îndeplini cu succes
acest rol. Precauţia necesară este
de a nu-[lăsa mult timp în funcţiune
în poziţii diferjte de cea normală,
pentru că se poate supraîncălzi
din cauza modificării ventilaţiei na¬
turale.

In cazul reproducerilor obiectelor
piane se va asigura o iluminare cH

mai uniformă, cu două lămpi de
puteri egale şi plasate simetrlc f
ca în figura 6.

Pentru a scăpa de umbrele pe
care le produce un obiect se folo¬
seşte aşezarea lui pe un geam cu¬
rat suficient de îndepărtat de fun¬
dal, astfel ca umbrele să iasă din
cadru (tig. 8). Dacă este nevoie,
se iluminează razant şi fundalul, cu
alte două lămpi

Pentru obiectele cu suprafaţă
foarte accidentată (cum ar fl un
montaj electronic cu piese ce se
umbresc reciproc), se apelează la
iluminarea foarte difuză dată de un
«cort» de lumină. Este p Incintă
din hîrtie albă, în care încape lejer
obiectul Ea este prevăzută cu un

(CONTINUARE ÎN PAG* 112)

Lentilă
/ conver-
f gentă

Obiectiv

extensiei >

interme

diare

, Burduf

■

Cremalieră pt. regla

Obiect

FOTOGRAFIA OBIŞNUITA

care

MACROFOTOGRAFIE

se poate găsi
obiectul foto-
t

Urnita ^Sslll

anterioară »

Noua (imită
anterioară

Urnita posterloară

Obiect

Geam

Fundal

Hîrtie

FOTOGRAFIA

iisTfflinna

Ine. v. CÂLINESCU

Dorinţei multor fotografi de» ă
putea vedea imediat rezultatul apă¬
sării pe butonul declanşator. pre¬
cum şi nevoii de a putea av**e In
timp foarte scurt fotografia feno¬
men ui ui sau obiectului studiat io-a
răspuns doctorul Edwîn Land în
1947, Procedeul pus ia punct de
dr. Land este astăzi larg răsplndft
şi cunoscut ca metoda Polaroid,
Metoda comporte aparate do foto¬
graf lat, matenalo foto sensibilo şi
tratamente chimice spociate.

Avantajul esenţial ai procedeului
Land constă desigur in posibili¬
tatea verificării imediate a rezulta¬
tului fotograf lei ii Totodată se eli¬
mină tratamentul de laborator, pro¬
cedeul corn podind o prelucrare
chimici fără lichide, practic puţind

fi considerată uscată. Procedeul
este aplicabil h fotografia alb/
negru şi color.

Procedeul am insă dezavantaje
substanţiale. Formatul imaginii
uste limitat de mărimea aparatului
fotografic. Multiplicarea fotogra¬
fiei nu este posibilă, de regulă,
negativul nefiind accesibil Există
şl unele materiale fotografice des¬
tinate fotografiei Instantanee la
care negativul poate fi separat,
dar calitatea sa nu este Identică cu
rea a unul negativ obţinut normal,
in plus fiind necesar un tratament
de clarificare. Preţul materialelor
fotografice este mult mai ridicat
dech pentru cele destinate foto¬
grafiei curente.

Dezavantajele menţionate au fă¬

cui ca procedeul Land, deşi râs-
pîmift astăzi, sâ nu poată elimina
procedeele clasice de tip negativ-
pozitiv, ivînd Insă aplicaţii mul¬
tiple şi diverse.

La baza procedeului stă princi¬
piul transferului invers prin difu¬
zie. Agentul revelator developează
iniţial un negativ, disociază halo-
genuin de argint neexpusâ, pe
care o reduce şi o transportă pe
un suport nesenslblllzat ca imagine
pozitivă.

Agentul revelator este cuprins
într-o capsulă mică, etanşă, aflată
Intre negativ şi pozitiv, capsulă care
este strivite după expunem prin
trecerea materialului foto sensibil
Intre două valţuri de oţet Revela¬
torul este astfel uniform distribuit
pe suprafaţa imaginii.

Agentul revelator conţine hldro-
chinonă într-o soluţie de hidro* Id
de sodiu şi tlosulfat de sodiu.
Amestecului I se oferă o stare vîs-
coasă prin adăugarea de hidroxle-
tll-celuioză.

imaginea alb/negru astfel obţi¬
nută se caracterizează prin negru
intens datorat argintului cololdal
eliberat de halogenum neexpusA.
Granulat ia imaginii este tină, Iar
timpul de developare foarte scurt,
de ordin qj secundelor,

în cazul fotografiei color se aplici
acelaşi principiu. Materialul foto-
sensibil este constituit din straturi
suprapuse sensibile pe cita o trei¬
me de spectru, avlnd, spre deose¬
bire de materialele color obişnuite,
colorant înglobat Tn flecare strat.
Revelatorul serveşte developării
imaginii şi transferului acesteia,
dar nu şi formării coloranţilor ca Tn
tehnica normală. In fiecare punct
unde revelatorul formează Imagi¬
nea negativă se imobilizează, pro¬
porţional, colorantul aferent stra¬
tului respectiv. Restul colorantului
migrează, formînd imaginea pozi¬
tivă.

Materialele fotosenslblle de tip
Instantaneu pot fi şl diapozitive,
proiecţia fiind posibilă în circa
două minute de la fotografiere.

Ca formă, materialele fotosenăl¬
bite deal mato fotografa instan¬
tanee se pot prezente In bobină
sau ca planflline cu extracţia ma¬
nuala (film-pac k) sau evacuare au¬
tomată.

Pentru ilustrarea procedeului s-a
tuni Tn considerare formula tehnică
cea mai simplă, lltm-picl înfr-un
aparat simplu, în figura1 s-au notat:
1, cutia aparatului fotografic 2 ca¬
seta fllm-pack-ului! a negativ; 4,
placă presoare; 5 obiectiv: 6.
capsula cu agent revelator; 7, po¬
zitiv; & limba maro. 9 vait uri, 10,
limba mică.

Efectuarea fotografia implică
formarea imaginii latente negativa.
Se trage de limba mică (10), ceea
ce duce te situat te din figura 1 B.
Capsula (6) cu tigantul revelator
este adusă te capătul pozitivului
dinspre vadurile (9)

Totodată din culte lotoaparatu-
lui lese si capătul limbii mari (6).
Se trage de aceasta sl se extrage
printre voiturile (9) pachetul ne-

gatlv-pozitlv cu agentul revelator
uniform distribuit. Figura 1 C pre¬
zintă începutul fazei de extragere
cind capsula cu revelator tocmai

s-a sport,

Tratamentul de developare, În¬
cepe, urmfnd a se termina după

dteva secunde pentru alb-negru
sau în circa un minut pentru color.
Temperatura Influenţează durata
de developare, în special pentru
fotografia color, la care începînd
de la 20 a C în jos creşte această
durată. Pe timp rece se Introduce

■

«sandwlch-ul» într-un buzunar îrw
tertor la temperatura corpului La
temperaturi peşte 30°C şe scurtea¬
ză mult durata db developare. In
figura 1, pentru claritate, s-a re¬
prezentat un singur clişeu.

Aparatele fotografice destinate
fotografiei Instantanee sînt aşadar
prevăzute cu valţurl şi permit de
regula introducerea unul singur
tip dimensional de material foto-
sensibil. De construcţie mai sim¬
pla sau mai complexă, ele sînt
prevăzute cu sisteme de expunere
automată, lucru Justificat de preţul
mare al materialelor foîosansibile.

Cete mal răspîndite şi cunoscute
sînt aparatele produse de firmele
Kodak şi Polaroid, aparate între
care există deosebiri constructive
importante.

Cele mal simple aparate sînt de
lipul coiul din figura 2. Imaginea
se formează direct pe filmul nega¬
tiv, Vizarea se face frrlntr-un vizor
optic simplu, Ete se încarcă cu ca¬
sete film-'pack de tipul celor des¬
crise. Figura 3 prezintă o astfel
de casetă. S-au notat: 1, casetă;
2, capac de protecţie (se extrage
după încărcarea aparatului foto¬
grafic); â limbă mică; 4, limbă mare.

Formatul Imaginii obţinute este
83x86 mm sau 63x107 mm, în
funcţie de aparat şi de materialul
foto sensibil utilizat.

Pentru a micşora dimensiunile
aparatului s-a făcut un prim pas,
introducîndu-se o oglindă înclina¬
tă, Astfel imaginea se formează
pe film după o reflex te. Asemenea
aparate sînt cele din figurile 4 şi 5.
Aparatul din figura 5 prezintă un
original dispozitiv automat pentru

punerea la pund a distanţe* de
fotografiere, Şonar AutoFdfcus,
Dispozitivul funcţionează clj iittrn
sunete pe principiul radarului. Vi¬
zarea la ambele aparate se face rut
graţie unor vizoare optice simpla,
cu inerentul dezavantaj al erorii
de para laxă.

Pasul constructiv următor constă
în realizarea unei vizări prin o-
biectîv pentru înlăturarea ororii de
para laxă. Aparatul Polaroid SX—70
(fjg. fi) este în plus pîiabiî, el avînd
dimensiunile unei cărţi de buzunar.
Asupra acestui model perfecţionat

ne vom opri mai mult
Interesant de remarcat este fap¬
tul rut fotografia se <^bţîne chiar pe
faţă repusă din aplfcifct. Această
porte este tranBparentMngpatlvul
fmmîndu-se pe un al dollOT6|(jteort.
Prin prelucrare se transfeTWmşr
ylrrea pe primul suport şî sa Ner
calează un strat alb, proMCfor şl
opac. Acest mod de lyfcm este
dictai de faptul că prjfri la^Foducerea
oglinzii reflectante djFnparat s-ar
obţine o imagine rnversată stinge¬
rii rin pta prin folosirea pacMilme-
lor (fig, 3) simple.

1 ^

Vidarea reflex este posibilă prin
Introducerea unei oglinzi suplimen¬
tare rabatabile, cam protejează fe¬
reastra filmului. Imaginea vizata
se formează într-o oglindă con¬
cava şi este văzută mărita graţie
ocularului. în figura 7 A este redat
schematic drumul răzelor de lu¬
mină ta vizare, iar în figura 1 8 la
fotografiere. Se observă câ oglinda
rabatabilă are două feţe active;
cea superioară, care serveşte vi¬
zării, şi cea inferioară, care ser¬
veşte formarii Imaginii pe materia¬
lul foto sensibil.

Figura 8 prezintă aparatul strîns
şi In cura de desfacere.

Acest aparat, ca şi celelalte două
anterioare, evacuează automat fo¬
tografia. Fazele încărcare, fotogra¬
fiere, evacuare alnt cuprinse în
figura 9, Aceste aparat© lucrează
exclusiv eu materialul color SX—70,
Fără sâ Intrăm In detalii, trebuie
spus că fiecare set (casetă) dis¬
pune de o bateţi© electrică specială,
plată, care asigură energia pentru
funcţionarea aparatului. Construc¬
ţia aparatului este prezentată In
figura 10. $-au notat 1, vizor plia¬
bil; 2. soclu pentru fulger chimic:
a control expunere; 4. fotocelulă
cu siliciu; 5, obiectiv; 6, obturator;
7, circuite Integrate; 8. declanşator

electric; 9. fotografie în cura de
evacuare; 10, valţuri; 11, circuit
imprimat; 12. baterie electrică; 13,
material fotosensibM; 14, mecanism
de antrenare (redudor); 15. motor
electric (12 000 rot/min); 16. oglindă
fixă (Fresnel); 17, ogfindâ rabata¬
bilă; 18. carcasa aparatului.

Aparatele prezentate pînă aici,
din familia Polaroid, pot fl echipate
pentru iluminatul artificial cu becuri
chimice simple sau în baterie. A-
pr înde rea lor - succesivă este asi¬
gurată automat de către aparat

Acesf mod de lucru caracterizat
prin expunere automată cu evacua¬
re automată se numeşte pe scurt

Ilaritate

automata

la proiecţie

Proiecţia diapozitivelor se poate
face cu aparate simple cu deservire
manuală sau cu aparate complexe
cu acţionare automată. Transpor¬
tul magaziilor cu diapozitive este,
d© regulă,.o operaţie complet auto¬
mată, reglarea clarităţii imaginii
realizîndu-se iri marea majoritate
a cazurilor semiautomat (acţiona¬
rea obiectivului este electrică, dar
comanda lui este manuală). Un
număr restrîns de aparate de pro¬
iecţie perfecţionate dispun şi de
un dispozitiv pentru regimea auto¬
mată a clarităţii, Aceste dispozitive
lucrează comparativ, se reglează
manual claritatea primei fotograme,
claritatea următoarelor imagini pro-

lectate fiind asigurată printr-un sis¬
tam optico-elec h on ic, care men¬
ţine constantă distanţa intre planul
peliculei şi obiectivul aparatului de
proiecţie,

Reglarea clarităţii la proiecţia
diapozitivelor in mod individual
pentru fiecare imagine este o nece¬
sitate izvorîtâ din variaţia poziţiei
peliculei (diapozitivului proprlu-
zls) în sistemul optic. Această
variaţie se datorează mai multor
cauze;

— deformarea diapozitivelor sub
acţiunea căldurii lămpii aparatului
de proiecţie;

— grosimea neuniformă a gea
murilor de protecţie cu ca<c şmt

prevăzute unele tipuri de rame;

— grosimea neunlformâ a rame¬
lor diapozitivelor;

— Jocul, constructiv necesar,
dintre ramă şi canalul de ghidare
din postul de proiecţie,

Obiectivul aparatului de proiecţie
va trebui acţionat, manual sau elec¬
tric, la flecar© proiecţia Aspectul
deplinei automatizări constă în re¬
găsirea clarităţii Imaginilor proiec¬
tate fără intervenţia operatorului.

In bâza principiului comparativ
sus-enunţot vom prezenta cititori¬
lor sistemul utilizat la aparatele de
proiecţie Philips. Schiţa redă sche¬
ma părţii optice de proiecţie (nere-
peratâ) şi elementele constitutive
(reperate) ale sistemului de reglare
automată a proiecţiei.

Oe la lampa 1 a diaprolectorului
se culege un flux luminos care este
reflectat de oglinda 2, focalizat de
lentila 3 şi transformat într-un fas¬
cicul paralel de lentila 5, după o
prealabilă reflexie pe oglinda 4.
Acest fascicul este reftectat de su¬
prafaţa frontală a diapozitivului 6
şl cules de lentila 7, care îl focali¬
zează în plan ul format de două foto-

tratament integral, Aparatele cu
tratament integral care folosesc
materialul fotosensibll SX— 70 fur¬
nizează fotografii la formatul de
8x8 cm.

Aparatele din familia Kodak sînt
exclusiv cu vizare separată. Corec¬
tarea para laxei la distanţe mici se
face folosind un cadru suplimen¬
tar aflat în vizor. Dimensiunile de
gabarit relativ reduse sînt obţinute
prin dublă reflexie, materialul foto-
sensibil aflîndu-se pe faţa frontală
a aparatului. Drumul razelor de
lumină la expunere este dat in
figura 11, iar crteva modele de apa¬
rate sînt prezentate în figurile 12,
13, 14. Bateriile cu care sînt echi¬
pate aparatele Kodak sînt norma¬
lizate, neasociat© încărcăturii de
material fotosensibil. Pentru foto¬
grafiere ta interior sînt echipate cu
blitzuri electronice (vezi fig, 14).
Folosirea becurilor chimice este de
asemenea posibilă, de regulă sub
formă de baterii cu8 sau lOflesh-uri.
Materialul foto sensibil de bază,
destigat unui tratament integral,
este setul PR1Q. Formatul fotogra¬
fiei este de 9,7x10,2 cm.

Materialele fotosensibile desti¬
nate aparatelor fotografice de tip
instantaneu au sensibilităţi diferite
într-un Inlervat larg, de la 50 AS A
la circa 3 000 ASA, In scopuri teh¬
nice se fabrică şi materiale cu sen
sibilitate foarte înaltă, de la 10 000
ASA (pentru microfotografiere în

celule 6, aflate la mică distanţă una
de alta. La proiecţia primului dia
pozitiv se reglează manual clarita-

metalog rafie).

Unele firme constructoare de
aparate fotografice au realizat adap
toare pentru folosirea materialelor
fotosensibile instantanee. Aces¬
tea sint cutii care se montează în
locui capacului aparatului (capac
amovibil, de obicei) şi cuprind
materialul fotosenslbil, valţurile de
presare şi un sistem de evacuare.
Un exemplu în acest sens îl consti¬
tuie adaptoarele pentru aparatele
Hasselblad.

Desigur că un astfel de aparat
este foarte potrivit fotoamatorutul
care practică fotografia ocazional,
în concediu, în week-end, la di¬
verse eveniment© familiale ©te., şi
care nu are pretenţii deosebite
privind mărimea şi interpretarea
artistică a fotografiilor realizate.
Să nu uităm că .sistemul nu per¬
mite nici o corectare a erorilor
făcute ia fotografiere (de încadrare,
de exemplu) şi devine inoperant,
fără un echipament special, în fo¬
tografia de mică distanţă.

In tehnică lucrurile au alt aspect.
Diferite sisteme d© fotografiere ins¬
tantanee satisfac integral cerin¬
ţele, ele fiind concepute sliict pen¬
tru □ aplicaţie specializată.

Astfel, folosind un adaptor spe¬
cial, se fotografiază imaginea ti©
pe ecranul osciloscoapelor. Unele
mari flrm© folosesc sistemul pen¬
tru realizarea legitimaţiilor de in¬
trare. Există aparate care fac 4 foţe¬
tea şi implicit se poziţionează fas
eiculwl de lumină reflectată între
cele două fotocelule. Următoarei©
diapozitive, prin variaţia poziţiei

i.-.'i.'

grafii mici concomitent pentru acte
de identitate. în criminalistică pro¬
cedeul oferă avantajul verificării
imediate a fotografiilor unor urm©
sau indicii car© se menţin pentru
scurt timp. In medicină sau biologi©
se realizează prin microfotografiere
fotografii martor care conferă ime¬
diat certitudinea continuării unor
experienţe. Tehnica fotografiei Ins¬
tantanee este aplicabilă şl folosind
radiaţii X. Astfel analiza unei ra¬
diografii devine imediat posibilă,
In cristalografie se obţin analize
rapide prin difracţia razelor X. De¬
sigur că lista exemplelor poate con¬
tinua, dar cele date sînt suficiente
ca în contextul întregului articol ci¬
titorul să-şi poată forma o Impresie
generală asupra fotografiei Instan¬
tanee, cu avantajele şl dezavanta¬
jele sale.

planului peliculei, vor determina
căderea flux ului luminos pe una din
cete două fotocelule, ceea ce va
duc© la o acţionar© electric#. a
obiectivului pînă la revenirea fasci¬
culului între fotocelule.

Recapitullnd, se remarcă faptul
că w sternul are trei părţi:

— o part© optică pentru eviden¬
ţierea poziţiei planului diapozitivu¬
lui;

— o part© electronică ce furnh

zează comanda de corecţie;

— o part© electromecanică de

acţionare proprlu-zişă a oble^tî

vului,

Viteza de executare a reglatului
clarităţii este suficient de mai©
pentru ca ochiul să nu fie jenat în
cursivitatea proiecţiei.

Pentru menţinerea performanţe¬
lor de lucru ale sistemului descris
nu se vor amesteca diapozttîyeî#
în rame simple cu cele In rame cu
geamuri de protecţie,
reflexia fasciculului luminos se fac©
în primul caz direct pe peliculă şi
in al doilea caz pe faţa geamului
frontal, ceea ce vo duce, desigur,
la neclarităţi de proiecţie

tn figura ! este prezentată schema electrici a unui
temporizator de precizie, destinat tu special labora¬
toarelor fotografice. Montajul realizează tempori¬
zări între 0,1 s fi 99,9 s. Pe durata temporizăm aii*
nenteuză o sarcină exterioară de 220 V, 50 Hz ş*
maximum de 100 W

Circuitul este formai din trd părţi distincte. Prima
parte este temporizatorul propriu-zis, realizat cu
circuitul integrat fi H 555. Partea a doua este formală
dintr-un oscilator, o punte rcdrcsoarc $î un tiristor*
Acest bloc are rolul de a alimenta sarcina exie*
rioară pe durata temporizării, Partea a treia este
sursa de alimentare cure produce o tensiune st abi¬
li za.tfi In jur de 11 V

Declanşarea temporizării se face tn felul următor:
deoarece in starea de repaus tensiunea pe borna nr 3
a circuitului integrat este aproape zero, la.apăsarea
butonului K, pe intrarea circuitului (borna nr. 2)
va apărea un impuls negativ. Ca urmare, La ieşirea lui
PB 555 (borna nr. 3) apare o tensiune pozitivă apro*
piaţă de tensiunea de alimentare şi Începe Încărcarea
condensatoarelor Cj.,.C T , Tensiunea de la ieşirea

log. GABOR MOUtiAR

circuitului integrat alimentează dioda luminescentă
DL şi, prin D*, oscilatorul format din T t -Tj.
Impulsurile generate de oscilatorul de relaxare se
transmit prin transformatorul de impulsuri la poarta
tiristorului montat In diagonala punţii PR } , asigurlnd
alimentarea sarcinii exterioare; legate in serie cu
puntea Durata temporizării este determinată de
viteza de încărcare u condensatoarei oi C,..C 7 , vi¬
teză care. Iu rindul ei, depinde de valoarea rezistenţe¬
lor prin care are loc Încărcarea Alegerea rezisten¬
ţelor de Încărcare se fiice cu ajutorul comu Lut oarei or
decadicc legale cu în figură. Dacă se folosesc re¬
zistenţe nvînd valorile indicate pe schemă, durata
temporizării este valoarea citită de pe comutatoarele
decadtcc (măsurată In secunde).

în momentul in care tensiunea de pe condensa¬
toarele Cj,..C? atinge valoarea de prag (egală cu
2/3 din V alimentare); tensiunea dc la ieşirea cir¬
cuitului pB 555 devine aproape nulă Intreruptnd
alimentarea diodei DL şi a oscilatorului Drept
urmare sc întrerupe şi alimentarea sarcinii Ini re-

MODIFICAREA TIMPULUI
DE REVELARE

ruperea temporizării se poale Tace şi
din exterior, cu ajutorul butonului K ,
La apăsarea acestui bulon montanii
revine in starea de aşteptare şi se
întrerupe alimentarea sarcinii

Deoarece uneori este necesari ali¬
mentarea sarcinii (a lămpii de expu¬
nere) tftr& sfi fie pomu circuitul de
temporizare, în montajul preveni al
s-a folosii un întrerupător (Kj) care
realizcasit acest lucru.

Punerea In funcţiune a montajului
este relativ simpla şi ou necesită
aparaturii specială. în primul rlock
se verifica sursa de alimentare (con¬
sumul montajului este smb 50 mA).
Ducă tensiunea stabilizată are va¬
loarea dorită, se trece tu Încercarea
temporizatorului proprtu-zi*. Se re¬
comandă ca această încercare să se
facă dezlipind unul dintre capetele
diodei D;. Valorile date in schemă
pentru rezistenţele ţL, .Rj* pot fi
înlocuite cu altele, după cum ur¬
mează :

m kfl ru I Mfl sau cu 560 M

82 kQ eu 100 kQ sau cu 56 kQ

IU kQ cu 10 kQ sau cu 5,6 kQ
păsirînd ded raportul l/t0 Intre cele
trei grupuri şi precizia sub 1 %,
Pentru etalon are se foloseşte un ceas
cu secundar Cu ajutorul comuta
(oarelor digitale se fixează 50 s. Se
măsoară durata obţinută şi se modi¬
fică capacitatea grupului Cj~.Ci co¬
respunzător. pentru a obţine durata
fixată Idaeă duratu obţinută este urni
mure declt cea fixata. f*e micşorea/ă,
dacă calc mai mică, >e măreşte ca*
reupunzător abaterii procentuale ca¬
pacitatea grupului C V .,C\). încer¬
carea osolaioruluj şi a circuitului de
alimentare a sarcinii pc face lot In
dioda D 2 Întreruptă In un capăt.
Ca aureinâ se va folosi un bec de
220 V, 25...40 W. Se apasă pe comuta¬
torul Ducă circuitul funcţionează,
becul va lumina ai ît iimp dl K x
este apăsat. în cazul în care becul nu
luminează în primul tind se inver¬
sează capetele secund anii ui transfor¬
matorului de impulsuri |X, şi X ; t
fPentru a lucra in condiţii de maximă
siguranţă, primarul >t secundarul
transformaiorului de impulsuri tre¬
buie bine separate dec trie) Ducă nici
după Inversarea firelor montajul nu
funcţionează, se va micşora rezistenţa
K? piuă b valoarea dc 270 fi După
verificarea blocurilor se reface legă¬
tura întreruptă Ia unul dintre capetele
diodei Dj şi se încearcă funcţionarea
întregului montaj.

Precizia cu care se obţin duratele
fixate depinde numai de precizia rezis¬
tenţelor folosite şi de acurateţea cu
care s-a realizai calibru rea Inslabili-
laieu montajului în timp şi la variaţia
temperaturii mediului ambiant fQX...
50 O este negUjabilâ, cu condiţia ca
grupul Cj.X 7 sâ fie format din con¬
densatoare cu dieleeme myîar

In comerţ m găseşte revelatorul
A49 (atonal) — un pite eu compo¬
nentele sub formă de amestec
uscat Din instrucţiunile tipărite
pe plic nu rezultă modificarea dura¬
tei de revelare la alte lempeiaturi
dectt cea nominală do 20®C. Toto¬
dată nu se menţionează câ duratele

Utilizarea fulgerului electronic
implică un calcul de determinare a
diafragmei In funcţie de distanţă,
Caicul avînd la bază un număr direc¬
tor corespunzător unei anumite va¬
lori de sensibilitate. Utilizarea unui
alt film avînd altă sensibilitate pre-

S-a tipărit cu caractere distincte
rindul corespunzător sensibilităţii
de 20°DIN, eonsiderîndu-1 ca şir de
referinţă; acest lucru are îa bază

indicate sînt valori medii, o varia¬
ţie de ±30 -00 s fiind posibilă.

Oin motivele arătate vom indica
tabelar durata no minată la 20 & G şi
modificările de durată privind de¬
veloparea filmelor ORWO în A49 şi
suplimentar In F 43 (Final) şi RQ9
(Radinei)-

supune un calcul suplimentar de
echivalare sau consultarea unor
tabele de echivalare.

In cele ce urmează se dă un tabel
de echivalare respins, corespun¬
zător nevoilor fotografului amator.

frecvenţa mare In practică a folo¬
sirii de pelicule cu sensibilitatea
menţionată.

TABELUL i

(în minute)

TABELUL 2

Modificarea du-
mTci de revelare
(în procente)
funcţie de tom pa
ratură

Revelator

Film

A 49

F 43

R09C1+40)*

NP15

9—11

7-9~

9-11

NP20

9-11

7—9

9—11

HP2 7

f2—14

11-13

12-13

NI75Q

8—§

7—0

irantaiă

este Indicată dllutia

Temperatură A49

F43

ROS (1 i 401

"ir

+ 00

4 00

+50

+ 25

+20

+ 25

—15

-16

—30

-35

-30

Capacitatea de developare o
600 ml de soluţie este de circa
6 filme (perforate de 35 mm sau
tata de 60 mm). La durata nominală
se adaugă cita un minut pentru

fiecare film, Tncepînd cu al treilea
Duratele indicate corespund unei
agitări moderate a revelatorului în
timpul lucrului.

MODIFICAREA NUMĂRULUI
DIRECTOR

Sensibilitate
(DIN ) (ASA)

Număr director

9.5

ÎS

100

125

200

400

112

135

800

114

137

159

190

înmpfi fuiger—

■■■ STROBOSCOPICII

în ţaţa unei interesante fotografii
multiple, înfâţişînd de exemplu o
balerină ale cărei mtlnl erau re¬
date Intr-o serie de poziţii succe¬
sive, am fost tentaţi să credem că
este vorba de suprapunerea mai
multor clişee distincte. Secretul
loto grafiilor de acest gen este Insă
altul Clişeul este de fapt urnii
singur, expunerea însă este mul¬
tiplă, acest lucru fiind realizat cu
ajutorul unei tâmpi stroboscopice.

Utilizarea unei lămpi strobosco¬
pice permite şl multe alte maniere
deosebite de fotografiere a unor
subiecte în mişcare. Să luăm un
caz banal, o sticlă care cade de pe
o masă şi se sparge de podea
fotografiind scena iluminată stro¬
boscopic vom obţine o fotogramă
pe care se vor distinge clar diverse
faze ale traiectoriei, precum şl des¬
compunerea sticlei prin spargere
la impar tul cu podeaua.

Depăşind domeniul fotografiei,
o lampă stroboscopică devine un
accesoriu util în echipamentul teh¬
nic al unui teatru sau un instru¬
ment pentru punerea la punct a
aprinderii pentru motoarele auto.

Se propune în aceste pagini rea¬
lizarea unei lămpi fulger strobo¬
scopice a cărei construcţie nu este
complicată (*mpâ «Le Haut-Par-
leur/nr. 1459). problema mai difi¬
cilă constlnd Tn procurarea unu)

tub cu descărcare In xenon cu
viată lungă (tub stroboscopic).

Schema electronica este dată
în flgiira I. Un oscilator cu un
tranzistor umioncfiune T furnizea-
zâ un (ren de impulsuri care $e
aplică in poarta iiristorului Tr, ti
ristor care ia rîndul tui asigură,
prin Intermediul transformatorului
de excitaţie, tensiunea de ionizară
necesară amorsării tubului fulger

Frecvenţa Impulsurilor este de¬
pendentă da valorile rezistoarolor
Rk, R t şl capacităţii C, Modifldnd
valoarea Rt se obţin de te 70 la 200
impuls uri/secundă. Închiiînd con¬
tactul I, se adaugă şi capacda-
tea C*, frecvenţa impute urilor scă
lînd pînă la iS/seeundă Rozmtorul
R, are rol de protecţie, Jlmltînd
tensiunea aplicabilă tranzistorului
şi menţlnînd valoarea rezistenţei
din circuitul RC ta o valoare ce
asigură funcţionarea oscilatorului.

Se observă în schemă existenţa
unul comutator, K, cu trei secţiuni,
KT, K2, K3, a trei poziţii. Cu aiutorut
lui se selecţionează trei moduri
de lucru

1, Cei descris, care asigură im¬
pulsuri în plaja 15—200 impulsuri/
secundă.

2. Regim fix, 100 impulauri/se-
cundâ în baza frecvenţei tensiunii
de alimentare.

a Impuls la comandă pun apli¬

carea unei tensiuni exterioare la
bornele «sincron».

Cp comutatorul K pe poziţia a
doua silitorul tranzistorului va fl
pus sub tensiune prin R, şi con¬
densatorul de filtrare C ţ nu va mai
fi alimentat (n circuit va apărea o
tensiune pozitivă la frecvenţa reţo-
tei formată din semlunde Diodele
Zener DZ 1 şi DZ 2 conferă o
formă trapezoidaiâ undelor de ten¬
siune. Prin ied rusa rea dublă a ten¬
siunii de alimentare, frecvenţa va fl
100 impulsuri/secundă. Cea de-a
treia poziţie nu face declt să co¬
necteze poarta bristorului ia o bor¬
nă «sincrona, fiind necesară, cum
am mai spus, o tensiune exterioară
de comandă (corespunzătoare a
aplică !ii tensiunii la bujiile unul

IDO

motor, de exemplu).

Tm storul scurtei faultează pe pri¬
marul transfer mat or u tui de exci¬
taţie (Tiafo 2) condensatorul Cf,
ceea ce duce la formarea unor im¬
pulsuri de tensiune mare aplicabile
electrodului de amorsare a tubului
fulger.

Durata aprinderii tubului ©sie
foarte mică, circa 2,5 m$ pentru
constanta RC, (0 t 00f MAx
2.5uF=2*5 ms)* In intervalul dinUe
doua aprinden condensatorul prin¬
cipal C*ş se reîncercft, U frecvenţa
maximă de 200 IropulsuH/şecundă
acest Interval este de 5 ms.

Tensiunea de alimentare a tubu¬
lui se obţine dintr-una din bobine!©
secundarului transformatorului de
alimentare {Trafo !) şi este de ordi¬
nul a 450—480 V {circa 300 V în
alternativ, înainte de puntea de re¬
dresare), Aceasta tensiune este
suficienta pentru orice tub zis de
tensiune joasă, respectiv care
poate lucra Tn Intervalul 200—500 V.

Tubul va ti de tip stroboscopic,
prin aceasta Inţeîsglndu-se un tub
cu electrozii polarizaţi ei electrodul
de amorsate sub forma unui fir
înfăşurat pe corpul de sticlă. în
apropierea catodului Utilizarea a-
cestui tub se impune datorită vieţii
lungi pe care i-o conferă construc¬
ţia sa (circa 300 oro), Forma aces¬
tuia este diversă: tubular, spiralat,
In formă de U (veit şi figura 2).
Folosirea unul tub obişnuit care
echipează lămpile fulger similare
nu este imposibilă, dar el va fi
repede scos din uz datorită vieţii
sale scurte (circa 60 secunde)

puterea lămpii (puterea «bsor-

LISTA COMPONENTELOR

T — 2 N 2646, 2 N I67L2N2I60
sau echivalent

Tr orice lipi 3. .A A,600 V

R, - 1 ktt/l W

R 3 - 4? n/fi W (spiralaţi)

Rj - R 4 - 15 kft/0.5 W
R* - potenţiometre liniar 50 kt)
0,5 W

R. - iktî<1,5 W
R, *= R, • R J = ion 0/0,5 W
k R* * R, =* 12 kft/fi W uipmilauti

C, - I 000 pFf 15 - 20 V

C, - e ţ = 32 pF/500 V ^

C 4 = 0,47 0f{ 000 V

c 5 « C b = t 0/2 50 V ■

C 7 = 220 pf (ceramic)

C M * 0.47 - 0,5 0/1 000 V
C* - 2,5 0f\ 000 V

D, diode cu siliciu l A/l (KX1 V
(sau punte)

D 3 — diode cu siliciu 1 A/30 V
i\;m punici

Transformatorul dc alimentare va avea 40..50 W cu
două înfăşurări secundare care să furnizeze circa .100 V/
70 mA şu respectiv, 12 V/50 ni A.

D„ - D i3 - SA V/W W
D f3 - 3,3^7 V/0,5 W

bltâ poate fi în intervalul U-8 W.
Realizarea montajului se va face pe
cablaj Imprimat, confecţionarea a-
cestuia urmlnd a fi făcută după
procurarea componente for. Tubuî
va fl plasat intr-un corp specializat
prevăzut cu o suprafaţă reflectantă
corespunzătoare ea dimensiuni şl
formă.

Montajul în ansamblu va fi Intro¬
dus intr-o casetă din material plas¬
tic, firele de alimentare de )a reţea
şi e le pentru tub vor fi de bună
calitate, capabile să suporte o ten¬
siune de 500 V şi prevăzute cu ele¬
mente de conexiune corespunză¬
toare.

Transformatorul de excitaţie se
confecţionează pe un miez de fe¬
rită de orice formă, avlnd diametrul
sau diagonala de circa 20—30 mm.
Raportul spirelor va f* de 1 40, de
exemplu la 10spire In primar (sîrmă
CuEm c f&JQJR mm) şi 400 Tn secun¬
dar (sîrină CuEm de 0,1 mm) Se va

acorda atenţie izolării cit mai bun©
a celor două înfăşurări. Acest
transformator va f» planet Tfrapro-
pterea tubului, tensiunea furnizată
fiind de ordinul a 4 000-0 000 V,

Dacă îampa nu funcţionează din
prima încercare, se va verifica ten¬
siunea de alimentare (350—450 V)
pe condensatoarele Cg şl Cs. Dacă
această tensiune există, se va
scurtcircuita tirlsforut cu un fîr,
astfel comandîndu-se amorsarea
tubului In Ideea că tiristorul nu
funcţionează. Funcţionarea se mai
poate obţine prin schimbarea sen¬
sului legăturilor transformatorului
de excitaţie. Dacă nu s-a obflnut
aprinderea tubului, se vor verifica
tranzistorul şi calitatea conexiu¬
nilor asigurate tl© comutatorul K,
tensiune» de alimentare de joasă
tensiune (12 V), sensul conectării
diodelor 2ener,

Piesei© şl valon le tor sînt indicate
în îîsta de moi sus,

1Q1

tuni folosim
aparatele

PRIIKTIIII

Produse de prestigiu, cu înalte
calităţi corratructlv-funcţionale, a-
paratele fotografice monorefle* din
seria Praktica au numeroşi admi¬
ratori în rlndul lotoarnatonlor de la
noi din tarA.

Pentru a veni în sprijinul celor ce
doresc să achiziţioneze un aparat
fotografic Praktica, redăm pe scurt
principalele caracteristici ale apa¬
ratelor din serie, intr-o neexclustvă
trecere în revista. Toate aparatele
la cam ne vom referi corespund
formatului mic, 24 x 38 mm, pe film
perforat de 35 mm.

Modelul de bază este aparatul
Praktica L şi* ulterior, varianta 12,
Praktica L este echipat normal cu
un obiectiv Domipian 2*3/50 sau
Or eston 18^50, Iar Praktica U cu
un obiectiv tratat mulţi reflex de
tip Pentacon auto 1,8/50. La ambele
variante echipamentul mecanic
este aceiaşi. Obturatorul este focal,
cu lamele metalice, realizlnd timpi
de expunere de 1 a la 1/1 000 s, şl
are o funcţionare extrem de silen¬
ţioasa, datorata unul sistem de
amortizare progresivă. Sincroniza¬
rea cu lampă fulger este posibila
pînă la timpul 1/125 s, ceea ce per¬
mite evitarea unor expuneri para¬
zitare nedorite. Contactul sincron
este de tip central, nefiind necesar
cablu da sincronizare.

Tn vizor, exista un indicator, care
arata daci aparatul este sau nu
pregătit pentru fotografiere. Pune¬
rea la punct a clarităţii este facili¬
tată de sistemul cu lentilă Fresnol
cu microrastru şl ci mp inelar mat.
încărcarea filmului este automată,
iar transportul se face prin acţio*
nare cu plrghie. Capacul aparatu¬
lui este amovibil Unele modele
constructive dispun şi de auto-
declanşator încorporat.

Protetica LB 2 este o variantă a
modelului L2 prevăzută cu expono-
mefru încorporat, cu măsurarea
exterioară a luminii, avînd avanta¬

jele şi dezavantajele tipice acestui
sistem de măsurare.

•

Praktica LTL 3 preia întreaga
structură constructiva de la mode¬
lul L2, fiind echipat însă pu un sis¬
tem de măsurare interioară a lu¬
minii, Sistemul tip Pentacon cu¬
prinde un selector de lumină, un
concentrator de lumină şl un foto-
recepfor rezisflv, Măsurarea lumi¬
nii se face astfel pe o aceeaşi zonă
şi tub un acelaşi unghi, Indiferent
de obiectivul folosit. Măsurarea se
face cu diafragma de lucru, un
indicator este permanent vizibil în
cimpui imagine. Se alege fie dia¬
fragma fie timpul de expunere. Un
declanşator automat incorporat
poate completa aparatul. Aparatul
oferă avantajele generale sie mă¬
surăm interioare a luminii,

Un model mai perfecţionat a fost
Praktica LLC, care nu mal se fabri¬
că actualmente în favoarea tipului
îmbunătăţit Prakttca PLC Z Faţă
de LTL Z, progresul constă în utili¬
zarea sistemului cu diafragmă elec¬
trică, ceea ce permite vizai* şl
măsurarea cu obiectivul cuplat des¬
chis, inlâturîndu-se totodată iner¬
ţia şi frecarea tipice transmisiilor
mecanice. Automatizarea expune¬
rii devine acum integrală.

Datorită transmisiei electrice tre¬

buie folosite inele distanţare spe¬
ciale sau burdufuri de extensie pie-
văzule cu inele colectoare şi cablu
de legătură, Folosirea obiectivelor
fără diafragmă electrică este posi¬
bilă, comutîndu-se sistemul de ex¬
punere automată. Astfel se poate
lucra măsurînd lumina la valoarea
diafragmei de lucru.

Praktica PLC 2 dispune de auto-
declanşator încorporat ca dealt-
mlnteh şi modelul următor VLC 2.

Praktica VLC 2 este modelul de
vlrfp fiind prevăzut cu posibilitatea
utilizării unor sisteme de vizare
diferite (în prismă* cu Jupa, simplă
pe geam mal) în condiţiile unei
expuneri automate. In acest scop*
sistemul de măsurare Interioară a
luminii este de alt tip, respectiv
divizarea fasciculului luminos se
face la nivelul oglinzii de vizare,
Oglinda dispune de o zonă semi-
transparentă, lumina fiind îndrep¬
tată apoi spre un concentrator şl,
ulterior, pe rezistentă. Celelalte mo¬
dele realizau măsurarea luminii pe
una din feţele frontale ale penta-
prismei de vizare.

Funcţionarea în ansamblu este
similară cu cea de la modelul PLC
2, inclusiv posibilitatea măsurării
la diafragma de lucru prin comu¬
tarea expunerii automate,

O variantă a modelului LTL 3

lOP

este aparatul fotografic PraKtîca
MTL 3, Acesta dispune de două
contacte penţiu blitz, unul central
şi altul pentru cablu de sincroni¬
zare, Cele două contacte sini inde¬
pendente» fiind astfel posibilă de¬
clanşarea sincronă a două lămpi
fulger. Pentru punerea la punct a
clarităţii» aparatul este prevăzut cu
lentilă Fresnel, prisme telemelnce
91 micro rastru Inelar,

Vom încheia această succintă
expunere cu prezentarea apara¬
tului fotografic Praktîca EE 2. Acest
model dispune de expunere auto¬

mată folosind obiective cu diafrag¬
mă electrică şl un sistem de mă¬
surare interioară de lip Pentacon.
Caracteristic 1 este faptul că se poa¬
te interveni individual fa fiecare
fotogramă pentru modificarea ex¬
punerii cu ii sau *2 trepte. Apa¬
ratul este prevăzut cu un comuta¬
tor pentru avansul aprinderii, co¬
respunzător lămpii fulger electro¬
nice sau becurilor chimice, Con¬
tactul smcron este de tip central.
Variaţia timpilor de expunere
este contmuă pe intervalul 1 s—
t/1 000 s. Manual se pot selecţiona

timpii de expunere normalizaţi In
cadrul aceluiaşi interval. Comanda
obturatorului este electronică. Tim¬
pul de expunere utiliza! este indi¬
cai în vizor. Măsurarea luminii se
poate face cu obiectivul complet
deschis sau la diafragma de lucru.
Pentru expuneri lungi ocularul poa¬
te fi obturat.' Auto dec lansatorul
este încorporat la toate aparatele
din acest model
Pentru toate aceste aparate exis¬
tă o gamă largă de obiective cu
distante focale diferite şt o multi¬
tudine de accesorii.

103

FOTOIEHMtn«FOTOTEHIII(fl«

crg

In cazul unor temperaturi ridi¬
cate. însoţite sau nu de mare umi¬
ditate (condiţii tropicale), se Impu¬
ne utilizarea fixat ori lor ta nan ţi, care
oferă gelatinei filmului sau Hfrtle*
fotografice un grad superior de
rezistenţi mecanică şl chimică.

Clima ţârii noastre oferă in mică
măsură condiţiile descrise, ceea
ce nu ar justifica utilizarea fixata*
Mior tananţi. Cu toate acestea, sîni
situaţii în care se indică folosirea
acestor fixatorL Este cazul pelicu¬
lelor destinate proiecţiilor repeta¬
te, cazul hirfiei fotograf fee păstrate
un timp mal îndelungai şi la care

există riscul desprinderii gelatinei
la uscare, cai ui birt iei foarte proas¬
pete, ia care gelatina nu este su¬
ficient întărită, cazul realizării de
filtre colorate pe bază de gelatină,
Ca măsura de prevedere se pot
folosi fixatorl tananţi pentru lucrări
fotografice curente în zonele cu
umiditate mare şi permanentă. Se
vor folosi ti autori tananţi şi atunci
cînd material ui fot o sensibil face
parte diptr-o construcţie cu tarac^
tor mecanic (o sciala de radio, de
exemplu). Vom indica In con fmua re
o serie de reţete dintre cote mar
cunoscute.

1, KODAK F 5 (pentru filme)
Uoaulfai de sodiu (crist.)

Suim de sodiu (anh )

Acid acetic .

Acid boric , , . .

Alaun.

Apă.

240 g

.... 15g
. . . . . t3 ml

.«’fl

. . . ISg
pfnă la 1000 ml

2 KODAK F 25 (pentru hirlle)

TlosuJfat de sodiu (crist) . 300 g

Sulfit de sodiu (anin), ... 5 g

Acid acetic . , ... . . , , 10 ml

Acid boi Ic. 5 ci

Alaun .. * 10 g

Apă ............. , pină la 1000 mî

Acidul bor ic prevăzut fa reţetele de mai sus se adaugă ca
soluţie preparată prin dizolvarea substanţei în apă fierbinte.
Soluţia se adaugă după răcire îa circa 20~-3O tt C.

3. GEVAERT G 308 (pentru hfrtte)
Tiosulfai de sodiu (crist)
Metabisulfit de potasiu
Acid acetic . . . . .

Bora* .... , . ,

Alaun . ...

Apă..

/ , . 200 g

12 0
12 ml

. . . 20 u

. . . 15 g

pînă in 1000 ml

4 DRW O 302 (pentru hfrtie)

Tiosulfai de sodiu (crist). ..200 q

Sulfit de sodiu (anh.). , 7,5 g

Metoblsulflt de potasiu . . . 20 g

Acid acetic . . . . ,. 12 ml

Alaun ..15 g

Apă .. pînă la 1 000 ml

I Substanţele livrate în setun se

păstrează timp îndelungat în amba¬
lajul original special conceput, Se
h recomandă ca după deschiderea
f amoalaiului să se utilizeze întreg
I conţinutul pentru a evite alterarea
I chimlcalelor-prln pătrunderea unor
I agenţi externi. Recomandarea de-
I vine un lucru absolut necesai dnd
1 este vorba de un amestec de sub-
1 sfante. împărţirea amestecului în
I cantităţi mai mici implică pierderea
I proporţiei corecte între eomponen-
I te.

Realizarea soluţiilor de lucru în
I propriul laborator, după reţetă, pre-
I supune însă păstrarea unor conţi-
I taţi oarecare din toate componente-
I le Cum le păstrăm?

— fn nici un caz în pungi. Acea
| tea nu asigură protecţia necesară

I împotriva aerului, luminii, umezeln
— Substanţele pulverulente sau
cristalizate se păstrează în sticle

PĂSTRAREA

CHIMICALELOR

I cu gîtuf târg, avind dopuri de sticlă
I sau de plută parafinată.

Substanţele lichide se pfls-

1 trează in sticle cu gîf normal, avînd
doputl de sticlă, cauciuc, mase
plastice, eventual dopuri cu filet
şl garnitură de cauciuc.

Dacă substanţa este sensibilă
I la lumină, sticla ve fi colorată brun
I închis.

Dacă dopul se înţepeneşte, so-
I lutia cea mai bună constă în Incâl-
I zi rea gîlului sticlei; eventual se
I post# încerca prin lovire uşoară cu
I o bucată de lemn.

în altă ordine de Idei, orice sticlă
I va avea o etichetă pa care se va
I inscripţiona clar conţinutul ei. Dacă
I este cazul, se vor trece diverse
I date, termenul de valabilitate de
I exemplu. Etichetele vor ti protejate
I cu bandă transparentă adezivă, ast-
I fel îneît apa sft nu poată şterge
I scrisul si nici să se infiltreze între
I etichetă şi sticlă.

Se va indica, de asemenea, cit
I mal vizibil un semn distinctiv cînd
I conţinutul este toxic* otrăvitor sau
I puternic acid.

Se va avea întotdeauna grijă ca
I să nu se schimbe dopurile între
I diverse sticle.

FOTOTEHIIIin* FOTOTEHIIIEn •

FOTOTEHimfWOTOTEHIIKR*

ANALIZA
DE CULOARE
ÎN SINTEZA
ADITIVA

5, ORWO 305 (pentru filme şi pielei)

Tiosulfat de sodiu (crist).

Sulfitde sodiu (anh,). . .. +

Acid acetic . . . . , . *

Alaun . . - , .

Apă

... .200 g

. . . 20 Q

. . . . 15 ml
. . . . 10 g

pînâ la 1 000 ml

Infr-un număr anterior ol revlsfal
a-a prezentai cititorului modul de
lucru în determinarea corecţiei de
culoare cu analizorul color tn condi¬
ţiile folosirii sintezei tub* trac tiv* de
culoare.

Mulţi fotoamqtori apelează ta *in-
to/n aditivă a culorilor în procesul de
realizare a fotografiilor color utili*
ztad metoda expunerilor succesive
prin filtrele roşu, verde, albastru

Analizorul color poate li folosii
ti In procesul da lucru prin sinteză
aditivă înlr-o primă elupă se toca
o fotografii? de referinţă (prin «m-
tsxă ndlî vă), caracteristicile acos¬
tata fnnd cele ndiento în articolul
«Analizorul do culoare». Timpi» de
lucru aferenţi fiecărei expuneri (prin
filtrele roş u. verde, albastru) se no¬
tează Menţintad negativul Io log ra¬
fiei do referinţă In aparat uf oe mărit,
diafragma cu care s-a iucrji! si mpor-
tu» de mărire, se frece in programa¬
rea analizorului,fiteclulndu-se urmă
tonrole operaţii

— Se selecţionează pe sonda &*
ponometrlcl poziţia azuriu (C) el se
aduce Indicaţia la zero din potenţto-
metrul corespunzător

— Se procedează asemănător
pentru poziţia galben (V),

— Se procedează asemănător ei
pentru poziţia purpuriu (ML

Analiza de culoare şl expunerea
hirTlei fotografice se tac In continua¬
re simultan Conalderind o mărire
după un negativ oarecare, etapele
de lucru vor fi

t. EXPUNEREA LA ROŞU

- Se aduce filtrul roşu ta fata
obiectivului aparatului da mărit si se
selecţionează pe sonda analizorului
poziţia azuriu (CI. Hirtln fotografica
aste acoperită In «cest timp

— Se reglează diaimgma aparatu¬
lui de mărit pinâ ce indicaţia se
anulează.

- Se expune hfftta prm filtrul
roşu cu aceiaşi timp folosit de refe¬
rinţă pentru expunerea corespunză¬
torul?

— Se feacoperâ hlrtia

(CONTINUARE ÎN PAG. 111

6. ORWO 306 (periliu filme ţl placi)

Soluţia A

Apă . , , . . . < .., . ,400 ml

Tiosulfat da sodiu (anh.) .180 g .

Sulfrt de sodiu (inh>) ... 25 g

Acid sulfuric concentra! 1,5 ml

Soluţia B

Apă (lă drea 45 5G*C>. . . .300 ml

Alaun , , . .. 15 g

După răcire ta temperatura cameral. sa toarnă soluţia B în
i soluţia A şî se completează cu apă plnk ta 1 000 ml

7. ORWOCOLOR 79 (pontTu paflcule color diapozitiv)

Acid bone ...... .» ...... 2 g

BamoteuHonat de sodiu ... 2 g

Acetat da sodiu . . , .. . 20 g

Alaun ........... 30 g

Sufla! de amoniu . . , . ..45 g

Tiosulfat de sodiu (anh.) . .120 g

Apft , * . . , .pînâ fa 1 000 ml

fî. ORWOCOLOR 35 (bate stop~fixare tananfâ pentru hfrtie

şl filme pozitive color)

Şulfit de sodiu {anh.) 7,5 g

Acutrrt do sodiu .. , .... .15 g

Acid acatic . 25 ml

Alaun ..25 g

Tiosulfat de sodiu (pnh.).. 125 g

stanţă cristalizată.

OBSERVAŢII IMPORTANTE: —La 100 g de sulflt de sodiu
— Acidul acetic i>ste considerat anhldru corespund 200 g de sub¬
solul* concentrată. Pentru soluţii stanţa cristalizata,
cu concentraţi' scăzute Se va întru- — Folosind tiosulfat de sodiu
duce in reţetă o cantitate majorată cristalizat, dizolvarea va decurgă
P corespundă lor. normal Tn apă caldă ta circa 45—

— Prin ai a un so înţelege sulfatul 50 °C. Adăugarea substanţelor ta-
dublu do aluminiu şi potasiu cu 12 nante ae va face însă cînd soluţia
| molecule do apă. formula chimică se vg afla la temperatura cameral,
r fiind KAUSQ^Jj. f2 H/O, —* Dizolvarea substanţelor fnce-

‘ —La !00 u de tiosulfat de sodiu pe In circa 700 ml de apă (dnd nu
î anhidru corespund 157 g de sub- se indică altfel).

-- --- -- -I- :■ I

F0T0TEHfll(fl*F0I0TEHHI[fl*

PRODUSE
ROMANEŞTI
OE UZ FOTO

jjin multitudinea de produse ofe¬
ri tu magazinelor de specialitate de
cătte industria noastră vom pre¬
zenta selectiv cfteva seturi de chimi¬
cale, aparate de proiecţie ai apa*
ralul de mii rit PEISAJ 2,
Fotoamatorul îşi poate asigura
revelatorII şi flxatorll necesari în
prpcesele afb-negru uzuale, pro-
curindu-şl seturi de chimicale o-
decvate.

. Denumirea RV4 aparţine unei
soluţii concentrate de revelator uni¬

ci. V.

versat (200 ml). Utilizată pentru
hlrtl#, soluţia se diluează cu apă In
proporţia 1+4. timpul de lucru
fiind de 2 minute ta 2Q fl C, Modifi¬
cări ale dtluţiei sint posibile; gradul
de contrast va creşte sau va scădea
pentru o soluţie de lucru )+3,
respectiv 1+5. Developarea filme¬
lor se face Intr-o soluţie de dl Iuţi©
1 + 12. Timpii de lucru depind de
sensibilitatea filmelor după cum
urmează;

Sensibilitate (OIN)

Ou ret A (mln.)

TemperaturA (°C)

14—15

Valorile date slnt nominale. Funo
11# jde condiţiile practice de lucru
(temperatură reală, grad de agitare
■o poluţiei etc.) r timpii corecţi pot
IHici alte valori. Se recomandă
ctuarea unor probe pe filme de
<g*|venl©nţă d (ferită (Forte. OfîWO
Seaguil etc.)*

Soluţia obţinută din cei 200 ml
de [agent concentrat este suflclen-
şntru minimum 5 filme. De ia
filmul al treilea se va mai om durata
slărli cu 1 minut pentru fiecare
film

Revelatorul RV4 poate fi consl-
derat un revelator de granulaţi#
normală. Pentru o granulaţi© fină
se recomandă utilizarea revelato¬
rului R-l GF. Acesta este comer¬
cializat ca sol de chimicale uscate
pentru 1 I de soluţia. Dizolvarea
chimicalelor se face în 900 ml de
apA laţii conţinutul pungii mici şl
după dizolvarea acestuia conţinutul
pungii meri, sub agitare continuă.
Volumul de soluţie se completea¬
ză cu apă ta 1 1.

Timpii de lucru funcţie de sensibilitatea filmului stnt:
Sensibilitate (DIN) Durată (mln.) Temperatură (°C)

15—17
20—24

fcapaeltatea unui litru de reve¬
lator este de cea 8 filma
pip urata revelării se majorează cu
î#;, din durata revelării filmului
anterior,

^pentru hîrtie se pot folosi setu¬
rile R2-N, revelator cu acţiune nor¬
mală sau R2-C, revelator cu acţiune
contrastă. Modul de preparare este
similar cu cel al revelatorului R1-
GF, Durata de lucru la 20 & C este
de 2

8—19

10—12

Pentru fixare se pot folosi fila¬
tori timpii sau speciali, cu acţiune
rapidă sau tananlâ. Cel mai cu¬
noscut este fixatorul simplu acid
F-SA, asupra căruia nu vom insis¬
ta, Tot sub formă de set se poate
procura fixatorut rapid acid F-RA
sau cel tanant F-TA,

Modul de preparare este similar,
dizoîvîndu-se conţinutul pungufl-
ţeHnSWr^pâca^^^SOJQ

ceea cea mică.

între revelare şi fixare se va
folosi obligatoriu o bale de între¬
rupere (soluţie 3% de acid acetic).

TIMP» DE LUCRU LA CCA
20"C SlNT (IN MINUTE):

Pentru filme F-RA F-TA

«I pl«ct 6—8 tO—12

Pentru hîrtie 3 10

Durata băii de

întrerupere 2 1

!ntr-un litru de soluţie se pot
fixa 10 filme sau 100—120 bucăţi
de hîrtie format 9 x12 cm.

Aparatele de proiecţie pentru
diapozitive produse da I.O.R. slnt
cunoscute sub denumirile comer¬
ciale DIASCOL şi DÎACLAR. Ele
sini destinate proiecţiei diapozitive
lor înrămate, dar cu dispozitive
speciale adecvate pot proiecta şi
direct de pe peliculă. Acţionarea
acestor aparate este manualii
Dl AS COL-ui este aparatul cel
mai simplu. El este prevăzut cu un
dispozitiv pentru proiecţia dtafil-
melor şl un dispozitiv pentru dia¬
pozitive (înmieam bucată cu buca
ta), La cerere, Dl AS COL-ui poate fi
echipat cu un dispozitiv de ali¬
mentam cu diapozitive şl cu un
dispozitiv de ventilaţie care per¬
mite lucrul timp de 3 oie cu o
pauză de 20 de minute.

Formatul fotogramei proiectate
este de 13x24 mm pentru dialilme
sau 24 x 36 mm pentru diapozitive
(ramă 50x50x3 mm).

Ca sursă de lumină se foloseşte
urv bec Tungsram 9 202 cu soclu
baionetă avind 100 W, alimentarea
fiind direct la reţeaua de 220 V.

Sistemul condensor cuprinde
şi un filtru calote Proiecţia este
asigurată de un obiectiv up Tavlor
3.2/75. Distanţa optimă de proiecţie
este de cca 3,7 m, imaginea pro¬
iectată fund de 0.9x12 m.

Aparatul DIACLAR este pre¬
văzut cu un dispozitiv de alimenta¬
re cu diapozitive folosind magazii
normale. Acest aparat se oferă In
variantele DIACLAR şl DIACLAR
2. Sursa de lumină şl partea optică
sînî asemănătoare celor de la DIAS

106

10-7

Aparatul de mâni PEISAJ 2,
aflat in comerţ, este o construcţie
simpli şi robustă care corespunde
nevoilor curente în tehnica alb-
negru. Pentru color este necesari
folosirea unul obiectiv de tip IAN-
PGL-color, aparatul neavlnd ser
tar pentru filtre,

PEISAJ 2 dispune de o colo reni
rlgldâ care poate ti rotită cu 160°
pentru proiectarea imagini* pe po¬
dea. Reglajul clarităţii este manual,
placa port obiectiv fiind ghidată pe
o stoguri t+jft.

Aparatul so livrează cu o reduc¬
ţie pentru obiectivul lANPQL-co-
lor. Obiectivele normale se carac¬
terizează prin distanţa focală de
50 mm şl deschiderea 3,2 şi 75 mm,
respectiv 4,5. formalele fotogra
maior ce pot ti mărite cu PEISAJ
2 sfat:

pelieulft- formate:

35 mm 18x24: 24x24. 24x36
45 40x40: 45x60

60 60 x 60

ORIZONT optim
este o variantă con¬
structivă cu expu¬
nere semiautomată
şi cu autodeclansa¬
tor incorporat

ORIZONT expo
este un aparat foto¬
grafic robust, pre¬
văzut cu exporto*
metru Incorporat
cu indicaţia în vftor

IO©

APARATUL DE FILMAT

Lanterna magică a fost cunos¬
cută fn timpul faraonilor egipteni
şl In epoca romană {aşa cum o
dovedesc vestigiile de la Hercula-
num} LEONARDO DA VINCi
(1 452—1519} a schîtat desene le unei
lanterne de proiecţie.

1646 ATH AN ASIUS KlR-
CHER construieşte o lanternă ma¬
gică ce poate proiecta texte la
peste 150 m.

1823: tn franţa este inventai thau*
matropul (aparat ce peimlte vino*
narea simultană a două desene)

1829: JOSEPH PLATEAU (1801
—-1883) stabileşte durata persis¬
tenţei Imaginii pe retină ta 1/10 s,
principiu ce va amorsa diverse
Invenţii:, PHEKISTISCOP {J
PLATEAU — 1829), 5TROBO-
SCOP (StMON VON ST A MP-
FER - 1829). ZOOTROP (ftOR-
NER — 1833). FANTASC0P
(LAKE — 1632), KINETOSCOP
(VON UCHATIUS — 1353)

1832: JULES MAREY (1830-
1904) realizează puşca fotograf lefi
cu care înregistrează 12 imagini pe
secundă pe aceeaşi pfacâ.

1887 MAREY constmieşte cro-
no fotograful cu pelicula mobilă

1889: este inventată pelicula de
35 mm (EDISON).

1395, 22 martie: prima demons¬
traţie particulară, 25 decembrie:
prima demonstraţie publică de
Cinematograf. Aparatul şi fil¬
mele slnt realizate de FRAŢII
LUMI^RE. Au fost prezentate 11
filme, fiecare cu o durată de circa
două minute.

1908 A, SMITH.şf C* URBAN
brevetează procedeul Kinernaca-

lor. f

1921. primul film de lung metrai*
In culori: VAGABONDUL DE¬
ŞERTULUI de IR VINO WILLAT,

1927. primul film pe ecran tri¬
plu: NAPOLEON de ABEL
GANCE.

1953: primul film în cinemascop
cu sunet stereofonic.

TEMPORIZATOR

FOTO

în m uite aplica iu practice asie tlco
scfril de utiLÂ folosirea unui montaj
cu ajutorul căruia putem regla co¬
manda unei sarcini pe" 1 ™ un timp
dînmnte arabilii.

Sschertm unui astfel de montaj sim*
piu de rcnli/ul o prezentăm in con*
Urmare (fig. I).

Acest montaj îl folosesc cu toarte
hune rezultate la comanda şi reglajul
aparatului de mâni Foto KROCUS
35 SL

CQSTACHE FLQREA

pâtorut de reţea K*. micro întrerupă
torul K >i polen ţi omelrclc de reglai
P, şi \\

Pe panoul spate se găsesc: cablul
de alimentare, suport portstguranţn
şi priza de reţea.

Prin respectarea valorilor pieselor
de mai i->h montajul nu ridică pro¬
bleme de Funcţiona re.

LISTA DE PIESE;

GLUME

La un restaurant se Intîl-
nesc doi prlatoni

— Eu mânlnc aici fiindcă
solia mea m vrea să gă¬
tească.

— La nune o si mai rău.
Soţia mea vrea cu toi dina*
dinsul sâ gătească

Lâ un telefon public.

— Domnule, do douăzeci
de minute sTnteţl la tetoton
st nu vorbit! nimic!

— Ba da, vorbosc eu setul
mou.

Intervalul de temporizare de ma¬
ximum 40 s realizat cu tin mono-
stabil de tipul CDB 4121 este Împăr¬
ţit fn două gume;

0,.20 s reglai cu potenţi om cir ul P,
20,.40 s reglat cu potenţi om o Irul
Pj, eu P, la maximum
Alimentarea arcuitului monasinNl
sc face prm intermediul stabilizatorii
lui parametric (K A . D„ D2). iar
partal de comandă a releului* reali*
zaiă eu tranzist oarele T r T J( se
alimentează direct de Jn *urwi de
tomnunc nestabilbatfl.

începerea intervalului de tempori
/arc este marcat prin acţionarea pen¬
tru *curi timp \ I; 2 *1 a microinfreru*
pitarului K uc se află normal in prv
/.lila normal închis I N I X

Kdeul ftI. este atras numai pe mier-
valul dc temporizare
Reglajul continuu al temporizării
se rea li zea/A în fiecare gumă cu po-
i'cnţiomeirele P,* respectiv P>.

Schema otic realizata pe o plăcuţa
dc arcuit imprimat al cărui cablaj
este prezentai In figura Z
Plăcuţa şi transformatorul de reţea
sc Introduc intr-o carcasa mei aii că

R ( , ILn V-MUP. Rj, R, tafcO;
R, - S.V kft» R . R„ n kfl; K t
iiurerupltm tumularii, k mlcrotn-
trmipfllnf, PR — pri/a reţea. D ţ
D, J N4.Q01; DE PL4VJ; T,

BC 1(17 I , BC 177,01 CDB43 2L
RL releu 12 V/220 U mimai urâ
TR i rănilor mat or sonerie; C,

200 jiF 16 V; C 3 — I 000 gF/25 V,
l\. P, 50 kîi liniar

— Ascultă hulo* sâ fiii că
răbdarea şl poraevarenţa sînt
cota mai mari virtuţi ala unul
ongler. Cu alo poţi roallza
orice.

— Nu cred. Cum a$ putea,
da pildă, căra apa cu o silă?

— Foarte u*pr. Eato sufl*
cttnt să aştepţi pini înghea¬
ţă.

Pc panoul faţă se găsesc; Intrcru-

♦i

109

DIN MATERIALE RECUPERATE:

O NOUA TINEREŢE PENTRU

UlIlRJELE inUECHITE

Tehnicianul Bucur Cataramă din
C?rnpulung Muscel propune citi'
tor Hor noştri din uzinele cu profit
mecanic o Interesanta soluţie de
folosire a utilajelor vechi şi de recic¬
lare a acestora.

Astfel, se propune utilizarea unoi
strunguri paralele, vechi sau chiar
casate, oricum iezite din parametru
funcţionali, pentru operaţiuni de
a leza re in exemplul nostru, dar
evident cu posibilităţi de extindere
a operaţiunilor efectuate. Se pro¬
pune utilizarea unei scule portcuţit
ca efectuează prelucrarea a două
aleza]©, concomitent cu realizarea
unei teşituri. Piesa de prelucrat se
montează pe fostul cărucior port¬
cuţit al strungului, Tntr-un dispozi¬
tiv de bazare fixat şi prelucrat

corespunzător.

Utilizarea acestui dispozitiv per¬
mite realizarea concomitentă a 3
operaţii, reducerea preţului, rea fi¬
larea unor toleranţe de preiuciare
şi coaxial itate foarte strînse, cit şi
importante economii de torta de
muncă.

Pe axul maşinii se montează în
locul universalului un dorn, soli*
dai cu o bară portcuţit pe care se
asamblează cu tclise sau direct
cu şuruburi de fixare cu cap excen¬
tric cele trei cuţite necesare pre¬
lucrări! simultane. Fiecare cutii este
prevăzut leu posibilitate de reglaj
Independentă în scopul compensă¬
rii eventualelor uzuri şi erori. *

Se montează întfl piesa pe supor¬
tul portcuţit aîstrungului, prin Inter¬

mediul dispozitivului special pro
lectot şl realizat, apoi se montează
bara portcuţit pe dom, introdusă în
atezajuf neprelucrat al piesei, celă¬
lalt capăt al barei portcuţit fiind
fixat pe conul rotativ.

Se porneşte strungul şi se exe¬
cută avansul manual sau automat
al potenţialului cu tot cu piesa de
prelucrat. Se ooate lucra prin citi¬
rea avansului pe gradaţie sau ta
tampon pentru serie mare,

Prin această adaptare se înlo¬
cuiesc trei utilaje cosiisîtoiir* st-
economisesc timp şi energie ■
reintroduc în circuitul pioductiv ud
1a|e ce aparent nu mai pot servi i a
nimic. Este un mod creator de .»■
aplica noul prin reuţlilzarea vech>
lor valori.

Bară pOri

masi/w

72Z27TT7

IIO

construiţi

un BnnoniETRU

Dacă dorim sâ avem un dispozi¬
tiv care să no permită o evaluare
a schimbărilor de vreme, putem
realiza simplu un Instrument sigur,
care corelează automat atît varia¬
ţiile presiunii atmosferice, cit $1
ale umidităţii aerului. Acest lucru
face ca indicaţiile sâ fie foarte
corecte.

Pentru construcţie avem nevoie
de o placă de placaj de 400 x
200 mm, de citeva bucăţele de tablă
de la o cutie veche de conserve,
şi de.*, o crenguţă de brad cu o
lungime liberă de 320 mm (de la
trunchi la vîrf), tăiată cu o bucată
Scurtă de tulpină.

Din figură se vede Imediat modul
de construcţie, deosebit de simplu*

Se curăţă de coajă creanga de
brad, cu atenţie, sâ nu se producă
răniri se fixează cu două coliere
de tablă pe placă, pentru a se îndoi
fără a freca placa, şi la vîrf se tra¬
sează o scală cu o lungime totali
de circa 1 to mm*

Nu se va vopsi sau lăcul creange
de brad sub nici o formă.
Funcţionarea dispozitivului se
bazează pe proprietatea bradului
— atit verde, cft şi uscat — de a
ridica şi coborî crengi te după pre¬
siunea atmosferică. Etalonarea se
va toca experimentai, pe baza con¬
statărilor practice, deoarece varia¬
ţiile crengii de brad slnt mal
aproape de evoluţia vremii docit
cele ale unul barometru clasic.

(URMARE DIN PAG 10$

Z EXPUNEREA LA ALBAS¬
TRU

— Se aduce filtrul albastru în faţa
obiectivului aparatului de mărit fl
se selecţionează poziţia galben (Y)
pe sonda analizorului, HMia foto¬
grafică este acoperită In acest timp.

— Se reglează diafragme aparatu¬
lui de mării pfnă la anularea indica¬
ţiei*

— Se expune hirtia prin filtrul
albastru cu acela** timp folosit de
referinţă pentru expunerea cores¬
punzătoare.

— Se reacoperă hirtia,

3, EXPUNEREA LA VERDE
— Se aduco filtrul verde în fata
obiectivului aparatului de mărit *1 se
selecţionează poziţia purpuriu <M)
pe sonda analizorului Hirtia foto¬
grafic# este acoperită.

— Se reglează diafragma aparatu¬
lui de mirii pfnă la anularea indicaţiei
— $e expune hirtia prin filtrul
verde Cu acela** timp folosit de refe¬
rinţă pentru expunerea corespunză¬
toare.

- Se developează fotografie,
Desigur că cete trd filtre se pot
introduce In sertarul portfiftru
al aparatului de mărit, dar cre«ft
riscul deplasării acestuia faţă de
planşeta de mărit cu hirtia fotogra¬
fică

Se observă c# nu a fo*t necesar
sâ se utilizeze poziţia a patra a selec¬
torului sondei exponometrlce, ana¬
lizorul fiind, de fapt, utilizat doar ca
exponometru pe fiecare treime spec¬
trala.

Plasarea sondei exponometrlce
se va face totdeauna în aceeaşi pozi¬
ţie, corespunzătoare zonei de imagi¬
ne pe care se face analiza de culoare,
fie ea punctual A. Iote grai-punctuală
sau integrali.

SUPORT

în figura I este prezentatâ o con-
«truc(ic simpli care este un suport
pentru ciocanul dc lipii, a vino în
plus funcţiile dc a semnaliza funcţio¬
narea acestuia şi dc o reduce consu¬
mul pc timpul In care ciocanul de

lipit se afli pe suport Sc poale vedea
că suportul faţă arc o tijă care, sub
acţiunea greutăţii ciocanului, des¬
chide un contact In momentul des¬
chiderii contactului K (figura 2l se
introduce In scrie cu rezistenţa cio¬
canului o rezistenţi RZ care se află
In paralel cu un bec de scaii de
6,3 VÂ3 A şi o rezistenţi K1 care
limitează curentul din circuit Rl
am circa 135 fl şt sc face din medie-

lină de 0,55 mm bobinată pe un corp
ceramic de iu o rezistenţă veche
iar R2 are 12 O şi se realizează din
acelaşi material,

Construcţia propriu-zi si este te
latitudinea rea li za torului funcţie dc
materialele de cam poate dispune

Valorile rezistenţelor sînt valabile
pentru o putere a ciocanului dc Unh
de 60 - 80 W

111

Prezentam constructorilor ama¬
tori modul de realizare a unei
etajere (t*g. 1) cu materiale refolo-
site, destinatâ în special mobilării
bârl.

în vederea confecţionării aces¬
teia sînt necesare: 13 şipci cu di¬
mensiunile de 2x1x45 cm şi alte
12 de 2x 1 x25 cm, 6 dreptunghiuri
de 2x2x1 cm (toate din lemn de
esenţă model, cule sau hoîzşuru-
burl cu cap îngropat şr un adeziv,
După fasonarea şipd lor, ele se
finisează prin rindeluire şi şlefuire
cu hîrtle abrazivă şi se trece ta mon¬
tarea propriu-zisă a etajerei. în
figurile 2 şi 3 sînt date etapele de
asamblare, Şipclie se fixează între
ele cu un adeziv (clei de oase, ara-
cet etc.), Iar pentru o consolidare
mal bună se pot bate cuie sau şuru¬

buri.

|L g§^:%Jj

$ h «ţ | |pjă y» ti
flr* î< 'l

Disţanţa dintre şipclie care for¬
mează părţile laterale este de 2 cm,
iai intre cele din spate este de 5 cm
Alegerea distanţei dintre rafturi se
face după necesitate.

Etajera poate fi lăcuită cu lac
Incolor sau vopsită.

Protecţia receptoarelor conec¬
tate ia antene exterioare in cazul
unei electricităţi statice atmosfe¬
rice mari se poate face foarte sfob
piu, cu ajutorul unor lămpi cu
neon de 1—2 W, conectate între
antenă şl priza de pâmmt Pentru
antenele dipol se utilizează două

lămpi identice Dacă dorim să utili
Zăm protecţia la un televizor, vom
monta în serie spre televlzbr con¬
densatoare de 100 pF la minimum

(URMARf DIN PAG, 95)

ortfîdu pe unde intră obiectivul
aparatului. Iluminată simetric cu
patru lămpi din exterior, hîrtia difu¬
zează lumina, care vine pe obiect
din toate direcţiile şi aproape că nu
produce umbre (fig. 9).

Iluminarea cu blitzul este destul
de pretenţioasă. Dacă este montat
pe aparat apar două neajunsuri.
Primul este acela că la distanţe
rnlcl lumina vine prea oblic şi
creează umbre lungi. în al doilea
rînd, intensitatea el este prea mare
şi nu mal poate fl redusă prin
dt atrag mare. Doar atenuarea cu
ecrane dlfuzante pe blitz sau filtre
neutre (gri) pe obiectiv rezolvă
ultima problemă.

S-au construit blitzuri «inelare*,
la care tubul de descărcare are
forma unui Inel ce înconjură oblec-
livul, fiind montat pe llletul de
filtru; Intensitatea luminii este re¬
glabilă în trepte.

Obiectele sînt Iluminate deci
frontal şl nu dau umbre Deoarece
procurarea unei asemenea lămpi
este dificilă, se va recurge la alte
soluţii.

în cazul «naturilor moarte*! se
lasă obturatorul deschis şl se Ilu¬
minează obiectul succesiv cu
bljtzul. din mai multe direcţii, de
la o distanţă convenabilă. Operaţia
trebuie făcută pe întuneric aproape
total, iar la alegerea diafragmei se
tine seama de faptul că flecare
închidere cu o treaptă Impune du*
bîaiea numărului de fulgere Even¬
tual poate fi utilizat cortul de lu¬
mină descris mal sus; expunerea
trebuie determinată experimental.

Ca soluţie operativă se reco¬
mandă blitzul cu două lămpi sin*
CFonlzale. fiecare din ele avlnd
ecrane difuzanle,

încheiem cu observaţia că ama¬
torul nu trebuie să fie descurajat
la citirea dificultăţilor menţionate,
deoarece nu se va înlîfnt cu toate
în domeniul său de interes. El
poate începe cu. cele mal simple
mijloace— aparat plus inele Inter¬
mediare — şi, după cîteva expe¬
rimentări. va obţine rezultate in te
resante.

400 V ca.

Funcţionarea este simplă. La apa¬
riţia uner supratensiuni mai mari
clecît tensiunea de aprindere a
lămpii de neon, aceasta luminează
şi şunlează puternic intrarea în
receptor, reducînd efectul acestei
supratensiuni, în mod normal, cu
lampa stinsă, capacitatea dată la
masă a acesteia este suficient cie
mică. puţind fi neglijată.

h uMImfi am, realizarea ampli¬
ficatoarelor ele înaltă fidelitate osie
legata de utilizarea iargâ a etajelor
de putere cvaslcomptementare, cu
configurat in tipică din figura 1
Aceasta schemă permite obţi¬
nerea unei puteri considerabile în
sarcină, cu o caracteristica liniară
de frecvenţă cuprinsă între limi¬
tat» 40—30 000 Hz şl distorsiuni
ne liniam de 0 t 5—Randamentul
etajului de putere se apropie de
70% îndeosebi In urma folosirii
configuraţiei bootstrap C,, R lk Rj,
Cu toate aceste avantaje, mon¬
tajul prezintă o serie de neajunsuri
cate împiedică atingerea unor per¬
formanţe mult superioare cefor a-
mintiţe. In primul rlnd, circuitul
final funcţionează cu factor de am¬
plificare unu, deoarece semlperioa¬
da negativă, de exemplu, parcurge
o pereche de repetoare pe emit or,
care nu oferă amplificare in ten¬
siune, Tn plus, circuitul prezintă o
distorsiune inevitabil mal mare de-
cît o eventuală configuraţie com¬
plementară, datorită numărului di¬
ferit de joncţiuni semiconductoare
în calea semialternanţeîof pozitivă
şl negativă, precum şi datorită di¬
ferenţei foarte mari dintre im pedan¬

tei© de intrare ale perechilor finale
In al doilea riud, prr enia unui
condensator pe borna de Ieşire,
1h ser*e cu sarcina, llmitea/ft ce
factori etica amplificatorului şl dn
naştere la defazaje In domeniul
frecvenţelor joase. Pe de altă parte
tot în acest domeniu se m/r«* r
distorsiunile nallnlmn, latt rltft ti
tenţel condensat» ui!nî C r din cu
cultul bootstrap
O cale nouă de reiUzai© a maţu¬
lui final a devenit posibilă prin
utilizarea perechîlo» c mptemnn
tara de trnnzisto re de nufere ta
brlcate In ultima rene Montajul
de tip nou arată ca în figura 2
Se observă ră anif -hcaipa în
tensiune poate deveni mni mare
dectt T, rar montarea sarcinii in
colectoarele tranzistorelor final:;
permite măi f» ea randamentului
practic pînă îa valoarea ideală (7£î 1 J,
Eliminarea condem itmuluj do la
ieşire se puste face j» utilizarea
unei surse divizat*- m alimentare
Toate rezîstoarelp note te cu R sînt
©gale ca valoau R. pun nul eta¬
jului se poate ejii itp • ■ -act ry con
densatoareteC Pem 1 i ^ f unc-

EHNICA
HI-FI

Incj. O B0RISIU {

ţie nare n acnşţiji etiij * ufi-

ciontă o amplifi m- In i- i 1
teu p r in să In! re 2 şl 3 I r a ni * s tn u r*?k* I

T,. Tj funcţionează ta f-» cn 1.2

T» din figura 1

Eliminare© coptlenHatoruful din 1
circuitul boolstrap mjpun© găsirea |
unei soluţii noi r ntm «yu■ ir*u 1
unei mod Impedanţ© du Intrare a I
etajului linul (ne r: ia litiuJ nocu- ţ
sară pentru obţinut ea un©? ampli- |
ftcărî marţ în cm»*nt, h nulul finai/.
Astfel, In »cb»mă se introducă
un nou tranzistor* un rt»î de saATf
dnă dinamica {fig, 1) t . m

Tranzistorul T aiu poluri, ea
filată de reteaud DZ, PI, R5, uitfdl
Incit im pe Manta sa in semnal>î*>?r- I
nativ este de multe ori rniff marc 13
duet cea de înham a etajulu» final; 1
tn ac* 1 nud amplii *

rea ha minorului pilot J lf , Se ob- \
tL-rv/i că ntejuî de* intram est© de ţ
tip .impliflraloi diferenţial Tun I
z ist o ©role T A şi T ; primise în 3

113

bază semnalul de intrare, respectiv
cel de reacţia negativă. Cu acest
montaj sînt posibile echilibrarea
la zero a potenţialului mediu de
ieşire şi stabilizarea globală a tu¬
turor punctelor de funcţionare* re¬
acţia negativă preluîndu-ş© direct
eu componentă continuă de la
ieşirea amplificatorului, iar baza
tranzistorului T, fiind legată la
nasâ («zero») prin R r

[dosirea tranzistorului T, (sar-
y^amlcă) reduce substanţial
ije de tip treaptă mediană
etajul final nu este
'polarizat.

faensaiorul C 3l do valoare
fcâ + permite stingerea unor even
r tu«ţe autoosciîaţll, datorate dşti-
gului ridicat, Reacţia negativă este
dată do raportul rezistentelor Rr, şi
Ri 3 şi poate fl mal mare decft
în schemele convenţionale.

După mol multe încercări, auto¬
rul a Obţinut un montaj a cărui
schemă electrică se dă in figura 4.
Se observă că Tn etajul final se
utilizează tranzlstoarole Ţ, şi T |e
de tipuri diferim (germanlu şl si¬
liciu)* ceea ce nu alterează mufo
performanţele amplificatorului.

Introducerea perechii T,, Ti per¬
mite asigurarea protecţiei etajului
final, atTt la supracurent* eft şi la
supratensiune în sarcină, precum
şl orice combinaţie posibili a aces¬
tora (de ©templu, la scurtcircuit

IUd

1 °

LD k

li&T

TELEVIZIUNE

IST7: chimistul suedez Jons Ja-
cob Berzelius (1779—1848) des¬
coperă proprietatea seleniu lui de
a-şl mări sau micşora rezistivitatea
după cantitatea de lumină primită.

1856 florentinul O io van ni Ca-
aeltî (1815—1891) realizează un sis¬
tem de transmitere a desenelor
prin telegraf care va deveni opera¬
tiv* 10 ani mai tîrziu, Intre Paris şi
Lyon.

1875: fizicianul american Carey
propune utilizarea seleniu lui pen¬
tru transmiterea Imaginilor le dis¬
tantă,

1884: inginerul Paul Nipkow
(1880—1940) realizează un disc ana¬

lizor de Imagine care va fi utilizat
din 1939 la televiziune. Cele 30 de
orlflctl ale primului disc Nlpkow
analizau Imaginea In 30 de linii.

1887: fizicianul Helnrlch Hertz
(1857—1894) demonstrează Câ ra¬
zele ultraviolete ale luminii pro¬
voacă la unele metale o emisiune
electrică cu sarcină negativă (este
descoperirea electron itor explicată
de Einsteln In 1905).

1898: inginerul Lazare Wellter
înlocuieşte discul IVIpkow cu o
roată ce conţine o serie de oglinzi
cu înclinaţie diferită,

>921 Inginerul Eduard Bel in
(1876—-1923) trimite pentru prima

oară peste Atlantic un mesaj facsi-
mrlat. Procedeu) său, denumit beli-
nograf, se mal foloseşte şl azi,

1923: fizicianul britanic «John L
Balrd (1883—1946) realizează pri¬
mul sistem de televiziune meca¬
nică, utillzînd la emisie un disc
Nlpkow şi ta recepţie un amplifica¬
tor cu lămpi, Iar pentru modulaţia
luminii un obturator electromag¬
netic.

Î928: primele încercări ale tele¬
viziunii în culori şi prima imagine
televizată peste Atlantic pe lungi¬
mea de undă de 35 m.

1929 Vfadimir Zvorykln reali¬
zează iconoscopuî, primul tub e-
lectronlc; analizor de imagine. Ba-
ird construieşte primul televizor
In accepţia modernă a cuvintuluJ.

1931: primele reportaje în direct.

1937: primele programe IV săp-
îâmînale în Franţa (5 zile pe sâptă-
mînă).

1944: Baird pune la punct în
S.IXA, sistemul de televiziune în
culori (acesta va deveni comercial
în 1951),

Aiim.

^^nSiTva

R .n

1* fi

’MSsfU

la ieşire sau sarcină eu Inductanţă
“xcesîva).

Performanţele măsurate ale am¬
plificatorului sînt următoarele:

— puterea audio maximă: 15 W,
pe o sarcină de BTU

— caracteristica de frecvenţă: fi*
niarâ între 5 Hi şi GQ MHz:

— defazare constantă fn aceeaşi
bandă;

— distorsiuni netiniare: mai mld
de 0,12% în toată banda şt
la putere maximă;

— randament practic 75%;

— consum fără semnal: £30 m A;

— amplificarea în tensiune: 10
(20 dB),

Nrcir*?

i5-f/*5Y

WOrţf

SUTURI

ATENŢIE, ÎNCEPĂTORI!

• Tranglstoareln pnp conec-
tftmft întotdeauna cu emlţorui spre
polul pozitiv al sursei da alimentar#
V Cu colectorul spre polul negativ.
Cele npn ta conectează învârt: cu
emitorul spre minut şi colectorut
apra piu». Pentru a nu graşi nicioda¬
tă — cs şl pentru a depista uşor
eventualele greşeli din scheme —,
reţineţi sensul săgeţii indică în*
totdeauna sensul de circulaţie
a aarcfnllor pozitive, da la plus
fa minus. Ultima observaţie este
valabilă şl pentru diodele Semi¬
co n duet oare.

• Curentul de bată al tranzis¬
torului provine întotdeauna de
la polul care alimentează colec¬
torul. De exemplu, la trftiulttoruJ
npn baia are nevoie să primească
goluri, adică el 1 se extragă elec¬

troni, ia trebuie deci alimentată
da !a polul pozitiv al turtei, acelaşi
care polarizează şi colectorul. La
pnp baia se polarizează de la polul
negativ al «ursei.

• Un corolar util al formulării
precedente: ie tranzlatoarelc npn
baia are întotdeauna un potenţial
mei pozitiv cu emitorul, iar la cele
pnp un potenţial mal negativ.

# Excepţiile întăresc regula Există
intr-adevăr, situaţii cTnd «funcţia»
dorită de la tranzistor este de a sta
blocat un anumit interval de timp
sau pînă la apariţia unei comenzi
specifice (de exemplu, Tn schemele
de comutaţie). Tn astfel de cazuri,

ogula precedentă nu se mal aplică.
Este util de reţinui că un tranzistor
poale fl blocat prin: deconectarea
bazei (I£ — * r q); conectarea unal

rezistente între bază şl emltorî co¬
nectarea bazei ta emlfor; polariza¬
rea inversă a bazei (cu minut ia
npn, respectiv cu piua la pnp}. Tn
această ordine, blocarea este din
ce fn ce mai buna, curentul de co¬
lector «călind aub valoarea razi-
duală *QrQ-

• Tranzistorul nu poate funcţiona
eu lg - 0. In acest caz, circuitul
amilor-coleclor se comportă ce o
rezistenţă variabilă cu temperatura,

• Relaţia statică dintre curenţii
tranzistorului, îg — l^ + lg, este va*
labilă şl In regim variabil, exprlmlud
interdependenţa creşterilor respec¬
tive: A1 E -AI C '+AU.

• Pentru e folosi un tranzistor
«bun» ca diodă, legaţi In prealabil
baza la colector. în cazul tranzit»
toarelor pnp, emitorul va deveni
an ortul diodei, ier colectorul ca¬
lo d (Invar* la npn). Dacă tranzlato*
rul este «prăjit», dar mai are o
loncţlune^bună (bazfi-emitor eau
bază-colector), o puteţi folosi pe
aceasta ca diodă. Reţineţi: la npn-uri
baza va juca rolul de ariod. Iar la
pnp-uri rolul de catod.

11B

Corectorul de ton de lip Baxen*
dall este cunoscut cititorilor noştri
din numeroasele articole publicaLe
în revista «Tehnium» pe această
temă, Alăturat propunem construc¬
torilor începători t speri menta rea u*
nui preampîifkator de microfon cart
are încorporat un astfel de circuit
de corecţie, indiciitd totodată # citc*
va variante dintre cart amatorul
poate alege, în Funcţie dc piesele
disponibile

Schema bloc din figura l reamin¬
teşte principiul dc funcţionare a cir¬
cuit u lut Ba&endalL Un amplificator

PREAMPLIFIGATOR-

G0RE6T0R

M, ALEXANQ^U

de intrare. Aj (integrai sau discret)
atacă, sub impednnţă joaîA dc ieşire,
elementele pasive IR, C> ale circuit 11 -
lui. Acesta din urmă acţionează direct
asupra amplificatorului de ieşire A
(cu impedunţă mare dc intrare), fiind
traversat dc semnal, dar şi kt contra-
rracjk, fisliul ciţiigu) p lobul m ten¬
siune în funcţie dc frecvenţa semnalu¬
lui Circuitul posedă doill sau mai
multe potenţiometre fniarc prin a
căror manevrare Se modifică impc>
cUnţo Ui dlleritc Irecvenţe, deci se
controlează amplificarea globală în
tensiune a lui A, in diferite domenii
dc frecvenţă Se pot astfel n temui
sju accentua independent Frecvenţele

jOAW fJ> şi înalte (ÎU corccfind după
dorinţă curba de redare în frecvenţa
n preumplificatorului. Termenul dc
«corecţie» nu trebuie privit numai
în sensul dc Înlăturare a unor defi¬
cienţe şi limitări existenta in semnalul
iniţial, ci şi in sensul de îmbogăţire
a «coloritului», dc modificare dupfi
preferinţe a puterilor de redare la
diferite frecvenţe.

Recunoaştem uşor în schema pro¬
pusă (fig, 2) umpti fie ei torul A*, re¬

prezentat prin etajul cu T* in mon¬
taj de repetor pe cmitor rimpcdnnţă
mure dc im rare şi mică dc ieşire) ,
amplifica torul A, — ctujefe ai T,
şi T„ cuplate galvanic, şi circuitul
TiitxcndaLI, intercalai între A* şi A,
Colectorul este conectat iu mirarea
lui A^, (In buza lui T 5 ) şi in coturn*
reacţie, prin condensatorul dc IO;/F.
In divizorul reziştiv din emitorul lui
T,. Raportul rezistenţelor de 5 j6 k.;
şi 22 k A din ermtor fixează astfel

1iB

■Jt

dştigul tn tensiune al prea mp lifte a*
torului, mai bine zis al etajului cu 1,
singurul erne amplifică in tensiune)
Se observa efi T, lucrează cu un
curent foarte m k de -colector m
repaus, fapt emu asigură un zgomot
redus şi o impcdnnţA marc de intrare
u etajului, Tnm/.îstorul T* este repe¬
tor pe cmitor, avind rolul de a reduce
impedanţa de ieşire a preampliftca-
torului.

Cil priveşte circuitul <k corecţie,
menţionăm doar că trebuie utili*
I4iic piese de buna calitate, ca dealtfel
Şl !n ptcampliftcatOf. Condensatoa¬
re le trebuie să fie cu pierderi foarte
mici, iar rezistenţele cu peliculă meta¬
lică-

în figurile V 4 şi S sini indicii Ic

Im variante prin cart ne p.^te în
locui corectorul dm ptvvmpUltonruî
desena Reţine atenţpi schema din
figura* $>Gmm oferă posibil flatai de
corecţie şi în doinemtll frerv*u|dnr
medii.

I>a experimentarea schemei r vor
respecm toate indicaţiile ucncrul vuia 1
bile In cazul prampl«Oratorului Af\
cu ecrana re Îngrijită tn mmv mutui.
ii mtr&ru fi potenţi unt el rd iu j alt-
ntcniare cu tensiune «iubit i/titf v
foarte bine filtrată. xml, nr i hm.
loarei or pentru zgomot \ »pnu re¬
dus etc.

BIBLIOGRAFIE:

COLECŢIA «T KIINU M ■

«I E HAI I PART El i

' _ # +

TBAeoo

ÎAATOn

T1T

EGALIZOR

PARAMETRIC

Ing. EMIL MARIAIM

Egallzorul parametric prezentat
face parte din categoria montajelor
HI-FI necesare Intr-un lanţ audio
cu performanţa moderne* Montajul
Moşeşte performanţele superioare
ale circuitelor Integrate pentru rea¬
lizarea corecţiilor semnalului de
Intrare. EgaUzorul îndeplineşte func
tifle unul circuit Baxandalf cu posi¬
bilităţi extinse de lucru, realizind
o diversitate de caracteristici func¬
ţionale, capabile de a satisface
cerinţele cele mal exigente.

Pentru realizarea cit mai simplă
şi totodată pentru obţinerea unor
rezuitate optime s-au Îmbinat pro¬
prietăţile filtrelor active cu perfor¬
manţele ridicate aN ampli fi ca! o a*

relor operaţionale. Să analizăm
schema electrică prezentată tn fi¬
gura 1.

Semnalul de Intrare se aplică
prin Intermediul condensatorului
C pe Intrarea neinversoare a am¬
plificatorului operaţional A 4 . Con¬
trolul frecvenţelor joase se reali¬
zează cu ajutorul potenţlometrulul
p . Clnd cursorul potenţiometru-
Iul P este «deplasat* spre ieşirea
amplificatorului operaţional A r o
mare parte din componentele de
joasă frecventă ale semnalului de
intrare vor trece prin filtrul trece-
joa C a RiP v şl vor apărea In punctul
V 0 . Deoarece amplificatorul opera¬
ţional Aj Inversează semnalul, re¬

zultă că obţinem la ieşirea iul o
atenuare a componentelor de joasă
frecvenţa, Dacă se inversează «de¬
plasarea» cursorului potenţiome-
trulul P,, se obţine o scădere a
componentelor de joasă frecvenţă
pe intrarea neinversoare a ampli¬
ficatorului operaţional A 2 , deci am¬
plificarea finală a frecventelor joase
creşte.

Registrul de Ieşire al frecvenţelor
joase se reglează cu ajutorul poten-
ţiometrului P jp modifictnd atenua¬
rea filtrului CjRîPj. Similar, se
obţin aceleaşi realizări (rezultate)
pentru frecvenţele înalte cu ajutorul
filtrului trece-sus CjF? R„ şl al am¬
plificatorului operaţional tampon
At,. Registrul de Ieşire al frecvenţe¬
lor înalte se obţine prfntr-o mane¬
vrare corespunzătoare a cursoru¬
lui potentlbmetrulul R, *

în ambele cazuri, potenţlometrgl
FJ controlează suma reacţiilor ne¬
gative aplicate amplificatorului o-
peraţîonat A 2;

In acest fel se reglează nivelul
profunzimii corecţiilor.

Performanţele egallzoruiul reies
din analiza caracteristicilor func¬
ţionale obţinute cu ajutorul unui
generator de audlofrecvenţâ şi al
unul osciloscop.

In figura 2 se prezintă caracteris¬
ticile de Ieşire ale egaliioruîui
pentru un registru constant şl o

f >rofunzlme a corecţiilor construită,
n figura 3 se prezintă caracteristi¬
cile de Ieşire ale egallzoruiul pen¬
tru un registru constant şl o pro¬
funzime variabilă a corecţiilor.

în figura 4 se prezintă caracte¬
risticile de ieşire ale egalizorulul
pentru profunzime constantă, re¬
gistru variabil şi răspuns liniar la
frecvenţe înalte*

In cete trei diagrame sint date
şl valorile, maxime sau minime,
ale potenţiometreîor P p — Fţ , din
punct de vedere al acţionării core¬
lat cu indicaţiile menţionate Tn fi¬
gura 1.

Pentru realizarea practică a mon¬
tajului se vor folosi componente
de bună calitate, sortate în clasa
de precizie 2%. Ca amplificatoare
operaţionale se folosesc circuite
de tip A 741,

Se recomanda ca tensiune de
alimentare 15 V, de la o sursă
dublă bine stabilizată şi filtrată.
Cablajul imprimat se va realiza
cu atenţie, folosind conexiunile cu
lungime minimă şl apoi se va ecra¬
na corespunzător.

Montajul se poate realiza şl în
varianta stereo, utillzînd poten¬
ţiometre duble. Realizat, montajul
funcţionează de fa prima încercare,
oferind satisfacţie deplină con¬
structorului amator.

Refl latru constant fi pro*
fu mim* constantă.

X — Atenuarea «galliorulm
Registru constant şl pro*
funxim# variabilă.

4.—Atenuarea egalliorulul.
Registru variabil

BIBLIOGRAFIE;

— NATIONAL SEMICONDUC¬
TOR — AUDIO HANOBOOK.

tm,

- ELECTRONICS, MAI 1BS1

MHNIHCMII 1BW

Schema alăturată se caracterizează,
in a/am simplităţii evidente, prin di^î-
1 uniuni foarte n\m (<(U%) la pu¬
terea maximi prin curent de repaus
neglijabil (cca 5 mA) şi sensibilitate
buna de Intrare {cca 350 mV pentru
P^) Alimentai h 26 V* amplifica¬
torul debile&ză a putere maximă de
cca 16 W pe o îuircină dc 4 £L
Secretul îl constituie» desigur, utili-
unor componente modeme, cu
d în special folosirea ca pre-
Amplificator a circuitului integral
TAA761 (amplificator operaţional).
TranzUUutrek T,“T* slut pereche
npn -pnp, dc joasă frecventă şi mici
putere, cu zgomot propriu redus

m m ®cm b cnx aern şi

respectiv. BC17H, BC253, BC30K etc.L

iar T : -T 4 sîm pereche pop—npn de
putere, de orice tip eu un curent
maxim dc cd puţin 3Â.

Folosirea unor rezi&toam cu pdb
culă metalici a unor condensatoare
cu pierderi foarte mia ţd Împerecherea
atentă a Iran/tsloardoi slut singurele
«precauţii» necesare. Sursa de alimen¬
tare iţfbuic să fumigene o tensiune
continuă şi foarte bine filtrată, de
26 V la cel puţin 1,5-2 A,

Schema - preluată după revista
«Le Haut-Parîeur» nr 1544 — p<*atc
servi şi ca model pentru constructorii
care doresc a*o adapteze la alte com¬
ponente; tu afle puteri De exemplu
se poate experimenta o combinaţie
/IA741 RClde-BCin şi BD237
BD238

Ie ştim.

dnr mni ales te
nu stimilEspre...

orcd de lumini

PREMIILE NOBEL...

«.aiildsl instituita de savantul sue¬
dez Alfreri Bemhard No bel
(1833—1069)/ care, in afara faptului
că a inventat dinamita* a moi de¬
ţinut poate 350 de brevele de inven¬
tator. Posesor al unei importante
averi provenite din realizarea #*plo-
if-vilor In scopuri paşnice (mine,
drumuri* tuneluri)* Alfrerî No bel
a Iftsal după moarte circa 40 mili¬
oane de francl-aor* destinaţi pru-
miilor «M poarta numele. Primele
promit al fost acordate In 1901
următoarelor personalităţi; Jaco-
bus van Moft (chimie), Sully
prudhomme (literatura). Henri
Dimani şi Freddie Pittay (pate), î
EmJI von Behrlnfl (medicina),
Wtlhflm Roentgen (tteicA).

Premiile pentru fizicii şi chimie
sini decernate de Jurii propuse
de Academia regata da ştiinţe a >
Suediei* premiul pentru medicina
sau fiziologie este atribuit do un 1
juriu al Institutului Kiroîlnika din
Steckholm, premiul pentru itiera-
Uirft este decernat de un Juriu al
Academiei suedeze, iar premiul
pentru pace estn conferii do un !
comitet cbmpus dfn 5 membri a Ies
de Slortingui (Parlamentul) nor¬
vegian. Pnamiifn eu aceeaşi va- ,
loare pentru flecar# secţiune ftn!
1970, circa 725 000 de franci).

Coi mai iînâr laureat al Premiului
Nobil a fost englezul WINIam
Uwroncfl Bragg (1890—1971), ca¬
re a primit distincţia pentru animi# *
ta vtrata do 25 de ani. El a împărţit
premiul «în familiar, cu tatâi sau,
Slr Willium Honry Braga (1802—
1942). Cel mai vîrstnic detinfttof ai
Premiului Nobef o foet americanul
Frânele Pey ton Rou» (1879—1970),
laureat pentru m&diclnâ le 87 de
«ni (1968).

Do trei ori Premiul Nobel a fost
atribuit Comitetului internaţional
dti Cruce Roşie cu sodiu! la Geneva
Prlnlro cel laureaţi de tlouA ori cu
Premiul Nobel se numără Mărie
Curie (fizică şl chimie), Un ue
Pairîing (chimie şi pace). John
Bardean (fizică),

Fpmol laureat# (Intre 1001 şl 1978):
lltttiBturâ—6, pace — 5. chimie—

3 t ftzicâ — % medicină — %

Premiul pentru ştiinţe econo-!
mice a fost instituit de Banca
Suediei cu ocazia tflcentenaiului
(în 1^8), în memoria !ui Alfred
Nobeh şl este atribui! de Acade¬
mia regală de ştiinţe a Suediei în ►
acelaşi timp cu premiile Nobet.C

Spectaculoasa şt totodată neaştep¬
tata descoperire a mormîncului fara-
I o nu lui Tutank hamou în Valea Regilor
| din Egipt i tfetit In toată lumea,
ţi nu numai pentru arheologi, dorin¬
ţa de a vedea la faţa locului vestigii¬
le antichităţii egiptene In tot ce a
avut ea mai monumental: temple,
morminte, statui sau chiar ruine
ale unor aşezări ditplrute. Printre
acestea, evident la toc de cinste,
t-au aflai şi celebrele piramide ale
tul Kheopt, Kkefren şl Mpkerlnos,
situate Ungă localitatea Giseh. la
sud de Cairo. Atracţia exercitat!
de aceste gigantice construcţii a
constitui t-o în bună parte ţi faptul
că marea pi râmi dl a faraonului
Kheops este astlzl singura cam mai
exist! dintre cele şapte minuni ale
lumii antice.

Pin! la cel de-a! doilea război
mondial* vizitarea piramidelor ie
put» faoe la orice oră intre risănîut
şl apusul soarelui însă vizitele din
timpul zilei erau adeseori stăvilite
de temperatura excesiv! a aerului
ţi a solului, aţa Incit vizitele de
noapte, în nopţi cu Iun! plini, au
devenit din ce In ce mai frecvente
ţi mal apreciate de turişti. Aţa se
face ci nu cu multă vreme înainte
de >1 doilea război mondial din ce în
ce mai mulţi vizitatori se îngrămă¬
deau în* jurul piramidelor pentru
a Ie admira măreţia megalitici scăl¬
daţi în palida lumină a razelor Lunii,
Se ajunsese pin! acolo incit, intr-o
vreme, între Cairo şi Giieh în nop¬
ţile cu Luni plin! puteau fl vizuţi
mii de turişti călărind un soi de
măgăruşi de pe acele meleaguri ;i
mergind si viziteze piramidele ţi
Sfinxul

Factorii de răspundere ai turismu¬
lui egiptean > văzînd atît» amar de
popor deplasîndu-se spre necrooola
de la Giseh. au preluat problema şi
au organizat transporturi de 4Uio

Praf. MIH Al VORNICU

c»re la ore fixe între Cairo ţi pira¬
mide* dar,-cum Luni plini nu este
decît o singuri dată în 20 de zile,
au mai avut ide» m în nopţile întu¬
necoase piramidele şi Sfinxul să fie
puternic luminate de un sistem de
reflectoare* bine camuflate prin m«-
tabalele (morminte deschise) din Ju¬
rul piramidelor. Pe de alţi parte,
pro blema cătînd şf în ml ini le unor
electron işti, aceştia au sofisticat şi
mai mult spectacolul, introducind
staţii de amplificare de mare putere
prin care se difuza o ciudată muzică
ce urmi să sugereze spectatorului
procesiuni funerare, invocaţii noc¬
turne (amestecate uneori ai urlete
de şacali) sau alte manifestări cu Iz
de magie antică* toate avind darul
să strămute necropola şi pe specta¬
tori cu trei sau chiar patru mu de ani
înapoi

Imediat dup! cel de-a! doilea răz¬
boi mondial* farurile* cu lumină albi
rimase de la apărarea antiaeriană au
căpătat lumini colorate fi au început
a pîlpîi în ritmul ţi frecvenţa atmosfe¬
rei sonore, stropind masivele con¬
strucţii de piatră ate Sfinxului ţi
piramidelor cu pete de lumini colo¬
rată.

Aşa a apărut cea mai spectaculoasă
orgă electronici sau, cum 1 se spune
curent, orga de lumini.

Descoperirea tranzistorului (ţi mai
ales a tHstorulul) a adus orga elec¬
tronică la îndemina oricui, aşa îneît
ţn ţara noastră, mal ales în ultimii
cîţiva ani, orga electronică a devenit
o adevărată pasiune pentru tineret.

Şi totuşi., ne îndoim că marea
majoritate a cititorilor ştiu, de fapt.
ce este o orgi electronică! Pentru
unh, daci în ritmul muzicii pîîpiie
nişte becuri (alţii se mulţumesc şi cu
LED-uri, numai să pîlpîleh se cheamă
ci au făcut orgi dc lumini. Pentru
alţii, orgă de lumini cu becuri sub
200 W bucata (plus oglinda* este

de nccoftceput

Să trecem acum la puţini teorie
de. optici. Se ştie ci o prismă de
cristal prin cane trece un fascicul
de lumini albă descompune lumina
albă in componentele el, dînd naştere
unui aşa-nurolt spectru vizibil Din
acest spectru au fost reţinute şapte
culori» numite culori de bază sau
fundamentale; roşu, orange (porto¬
caliu), galben, verde, albastru. Indigo
şl violet, ceea ce ne dă (citind numai
iniţialele) aşa-numitul ROGVA1V,

I De obicei, pini aici, toată lumea

cunoaşte povestea luminii Putini
, şira acei care ştiu că lumina (mat bine

zis culorile de bază) cunoaşte şi două
operaţii: scăderea ţi... adunarea.

SCĂDEREA
SAU substractia

LUMINII

Fie un geam de sticlă colorat tn
roşu SI privim prin el o sursă de
lumină albă (de pildă, lumina de la
un bec maţ siu lăptos). Vom vedea
că becul se vede roşu, S-ar părea ci
explicata este simpli: daci geamul
este roşu ţi becul este roşu şi gata!
Tn rtNiiicâfe, becul cu incandescenţă
em»te lumină aproape albă. deci
coace eufonie fundamentale, Geamul
roşu are proprietatea ci reţine coate

celelalte şase componente şi permite
numai componentei ROŞU si îl stră¬
baţi Putem scrie aici o adevărată
relaţie de scădere: 7—6—1, in care
des căzu tul reprezintă toate culorile
fundamentale ale luminii albe, icăzi-
torul numărătorul componentelor
reţinute, Iar restul numărul compo¬
nentelor ce trec prin geam.

Dacă aşa stau lucrurile, ne putem
acum întreba, cu ce culori de gea¬
muri putem reţine toate cele şapte
culori fundamentale, cu alte cuvinte,
cum realizăm scăderea 7—7=0?

Nimic mai simplu, luaţi trei gea¬
muri colorate în roşu. galben şi
albastru şi aşezaţi-te ca în figura 1 »
unul peste altul. Veţi obţine la Inter¬
secţii le de două culori o a treia
culoare, după cum urmează
roşu cu galben — portocaliu
galben cu albastru — verde
albastru cu roşu — violet» iar la
Intersecţia celor trei culori:

roşu tu galben cu albastru — negru
Dacă privim pe aceeaşi figură 1 ,
vom vedea eă putem obţine negru şi
cu două culori, adică:

# roşu + galben + albastru «negru
po rtocal I u +af basc ru = neg ru
roşu 4- ve rde» negru
gal be n -j- violet negru.

deci condiţia este a unul din geamuri
să fie de o culoare (roşu, galben sau
albastru), iar celălalt tă He suma
celorlalte două culori.

Să trecem acum la adunarea iau
adlţla culorilor.

Să luăm trei reflectoare cu mască
de culoare roşie, verde şi violet şi,
pe o suprafaţă albă, si proiectăm
cele trei culori, suprapunîndu-lc ca
în figura t Spre marea noastră
surprindere, vom constau d acolo
unde se întîlnesc toate cele trei fas¬
cicule colorate avem culoarea... albă.
Aşa se realizează adiţta culorilor.
Tot spre surprinderea noastră vom
observa că ia intersecţia fiecăror
două culori avem o alţi culoare } %\
anume:

roşu 4 -verde = galben
verde 4 violet ^albastru
roşu 4 violet** roşu
Ceea ce este

caz este culoarea galbenă. <
cum se vede. nu ar fi o culoare
mentală atk timp di provine
adiţionarea fundamentalelor roşj
verde. In realitate, adevărata cu
galbenă este cea dtn linia
a vaporilor de sodiu (avfnd
de undi 589 nm). Ceea i
ctgalben» prin adtţia

VIOLET VEROE-ÂLBASTRUt VERDE

iei

Şi acum '
vă propunem
să construiţi

orgii de uimim

In completarea articolului «Ce
ştim şl ce nu ştim despre orga de
lumini», prezentăm în cele ce ur¬
mează o schemă de orgă de lu¬
mini destul de uşor de realizat,
chiar şi de către eîectronlştil ama¬
tori cu mai puţină experienţă.

Schema din figura 1 este o orga
de lumini cu patru canale care
funcţionează pe bază de Irlace.
In schemele moderne de orgă,
trlacul la din ce în ce mai mult
focul tiristorului datorită faptului
că, spre deosebire de tîrlstor, trl¬
acul funcţionează la ambele alter¬
nanţe ale curentului de reţea şl

şi verde este o senzaţie datoraţi
imperfecţiunii ochiului şi mai de¬
grabă ar trebui sâ o denumim «nici
roşu, nici verde». Pc această imper¬
fecţiune, două LED-un, unui verde
şi altul roiUp aprtnzmdu-ie cînd unul,
tind altul, cu o frecvenţi mare, fac
ca ochiul să vadă,, galben adică
«nici roşu şi nici verde», Şcoala
franceză de pictură «cu puncte» a
exploatat această particularitate vizu¬
ală a ochiului ţi a realizat pe tablouri
culoarea galbenă aplkînd minuscule
puncte roşii şl verii, unul lingă altul.
Aceste puncte privite de la o distanţi
convenabilă dau o culoare.,, galbenă.

Bineînţeles că ţi la adlţia culorilor,
pe lîng) ecuaţia de bază roţu+ ver¬
de-}- violet»alb, putem avea ţi însu¬
marea a două culori cu rezultanta
alb;

violet + verde^alb

verde albăstrui + purpuriu = alb

verde albăstruii roşu purpurlu =
alb.

Adevărata orgă de lumini se face
prin adiţionarea culorilor şl nu prin
substratţla îor. deci prin proiectarea
pe un perete alb (poate fi tavanul
unei încăperi), concomitent a culori¬
lor roşu, verde şi violet, suprapunîn-
du-le ca în figura 1 In acest mod se
obţin toate posibilităţile de culori
intermediare ţi care pot face plăcere
ochiului, fără să-l vatime sau să-l
facă să vadă stele veni,

Prof. M, VORNICU

prin aceasta elimină un anumit
tremurat al luminii destul de supă¬
rător pentru ochi. Totuşi, pentru
cei că nu posedă trlace (în ţara
noastră se fabrică triace de 3 A
la 400 V), am Indica! In figura 2
modul da înlocuire cu tiristoare.

Montajul din figura 1 se com¬
pune dlntr-un transformator de cu¬
plaj Tr 1, care poate f» de la orice
aparat de radio de tip «Mamaia»,
«Albatros», «Mllcov» etc. sau* în
lipsă, chiar un transformator de
sonerie. Rolul acestuia este de a

12S

izola amplificatorul la care este
cupiatâ orga de reţeaua de 220 V,

Cuplarea orgii se face;

— la un amplificator de maxi¬
mum 20 W, direct în paratei cu di¬
fuzorul;

— la radio-ptcup cu doză cera¬
mică sau magnetofon (mufa de
ieşire semnal), prin intermediul
unul etaj amplificator (fig. 3) ia
punctele notate A şl B. Menţionăm
că montajul din figura 3 poate func¬
ţiona independent, ca etaj de am¬
plificare audio, şl pe un difuzor
de A—BIX Impedanţi (cuplat Tn
A şl B) şi poate debita o putere
de 1—2 W, suficientă pentru un
caaeîofon sau un magnetofon fără
amplificare proprie. Lucrînd In cla¬
să B, tranzlstoarete TI şl T2 tre¬
buie să fie împerecheate.

Revenind asupra montajului din
figura 1, după transformatorul de
cuplaj urmează un etaj limitstor
format din R2Q şl D5—D6 şi care
taie semnalele prea puternice. Tran¬
zistorul T9 funcţionează ca ampli¬

ficator de tensiune, în colectorul
său fiind plasate potenţiometre^
PW-P4, din cane se reglează pra¬
gul de deschidere a trîaeefor de
pe flecare din cele patru canale.

Fiecare din cele patru celule ale
orgii do lumini este prevăzută cu
filtre active formate din T2+C5+
R4+C4 (analog şi pe celelalte ca¬
nale!), avlnd rolul de a separa
spectrul semnalului audio în benzi
de frecvenţă pe care funcţionează
flecara culoare de lumină.

Se recomandă ca trei din cete
patru culori să fie obligatoriu roşu,
verde şi violet pentru ca prin adiţle
(proiectare pe un ecran alb) să
obţinem tot spectrul de culori. în
figura 1 se recomandă: Li = roşu,
L2 = verde, L3 = violet, iar L4,
la care eventual apar boşii, respec-
pectlv ritmul, să fie o lampă por¬
tocalie sau albastră-verzuie, dar ai
cărei fascicul să nu fie dirijat pe
acelaşi panou pe care se între¬
taie celelalte trei culori, ci pe un
perete sau ecran separat.

*9 12 V

— Parcă tuşiţi mai uşor decît
ieri?

— Desigur, tovarăşele *doar
nvam antrenat toxine

şoferului de

merg In partea cea¬
laltă Târâşului,

— Nu vi agitaţi, doar Pâmlntul-
e rotund...

(După mm

Becurile pot ti de 100 W, deşi
dacă se folosesc nişte reflectoare
(faruri de bicicletă sau orice supra¬
faţă parabolică I puterea becurilor
poate fl redusă chiar pînfi la 15—
20 W.

T ram* st oare le Tt, T3* T5 şl T7
h montai repetor pe emltor asi¬
gură curentul necesar deschiderii
ţrfaculuL

în primarul transformatorului de
reţea fig urează un filtru format din
Ci—C2 şi droselul DR1 şl care
ara rolul de a elimina paraziţii
produşi pe reţea în momentul des¬
chiderii triacelor, DRl se va con¬
fecţiona pe un for de feiltl (sau
eventual o bară), boblftlnd circa
30 da spire de slrmă CuEm a cărei
grosime trebuie să suporte cu¬
rantul solicitat de cele 4 becuri.

Menţionăm câ orga da lumini
nu va pune le mată (mai ales la
aceeaşi masă cu cea da U
amplificator) şt nu m închide
In cutie metalicii De ase¬
menea, pa cit posibil, tijele poten-
ţiometrelor trebuia să fie din plas¬
tic sau, dacă acest lucru nu este
posibil, montarea potenţiometre-
lor sâ nu se faci pe metal, ci pe
textollt, Iar butoanete să fia din
plastic. Legătura la masă este bine
să se facă prin împămîntare prin-
Ir-o priză Şuco, De asemenea, la
depanări sau reglai*, scoaterea
de sub tensiune este obligata*
Ha şi constituie normă da pro¬
tecţia a muncii.

Tn ce priveşte colorarea lumini¬
lor, recomandăm sft se folosească
ecrane de sticlă sau de plastic,
colorate şi situate nu prea aproape
de becuri, Vopsele pentru acoperit
becurile nu există, iar învelirea lor
în hirtle colorată sau celofan nu
este recomandată, deoarece aces¬
te materiale sîrrt inflamabile şi se
aprind uşor de ia căldura emanată
de becuri. Filtrele fotografice de
laborator, datorită marii intensităţi
de culoare, nu dau, de asemenea,
rezultate.

Bibliografie: OPPERMANM
Katalog 80, ediţia a H-â.

1S3

fiaii Sin

;!v, ! ;'

’i- -3 '

Ing- E, MARIAN

Pentru reproducerea efeetroncu^tteâ a sunetului este necesar un transforma tur de
energie capabil sâ reafirm* conversia oscilaţiilor electrice in oscilaţii mecanice şi să
asigure In acest lei redare conţinu tul ni programului sonor. Acest aparat este cunoscut
sub denumirea de difuzor.

Difuzorul icpic/mţâ un cicincul
cucii tif.it tu f r -Un la 1 1 1 de conversie
deetroaoisneA li sunetului Deoarece
difuzorul apare Un partea finală a
lanţ ti lui dectrtiricu .Ue, rezullă ime
dia» câ ddurisiuf mipum in finaF ■. .ifi
taica programului sonor transmiţi.
Pentru a corespunde cnfitaLiv» un di
Tu/or trebuie să îîmplinească urniă-
foarclc condiţii;'*

să aibă mi miidEUncnt di: valoare
ridicata; ,

sâ permită reproducerea osci
lupilor «tonore Uitr <1 gamă cît mai
largi din banda de audlofrecvenţă ;
si nu producă distorsiuni,

Din punct de vedere coFistjiiciiv,
îndeplinii ea acestor comit [ii este Unu
ie di fu i Iii pentru un singur difuzor,
Urmări iul îu acela ţi trmp un preţ
relativ scăzut, niuţoilt iteu firmelor se
străduiesc să obţină perifiu pâmmc-
tril telmici ui djfwuruivtof valori apro¬
piau di 1 1 -Ic optime, Tpi cele mai imilfi-
dincazuri, pentru obţinerea umu ian
dumerii maxim ţi a umu minim de
distorsiuni, .scJhlosesc pentru redarea
^ognimuku sonor mai multe difu-
i.OHjrc t fiecare dintru de <<fpcciaUî£atH
în iHarca unet,benzi de fiecvenţe
audio Astfel, liecwe difuzor asigură
rezultate optime în domeniul de frec¬
venţe peni ru cujre a fost conceput in
finul obţinîndu-$c redarea programa
tui sonor eu un maxim de fideli talc.

Un difuzor este caracterizat prm
următorii ptrumetri:

— Puterea noimrmlâ ţ VA),
reprezintă puterea electrică aparentă
cc se poair aplica unui diflizor.

— Rezistenţa electrică n conducto¬
rului bobinei (U\

Inducţia magnetică din intre
fier IT)

Frecvenţa de rezonanţă a ^ste¬
rnului mobil „f (

— bfteaciiuiea absolută ta o dis¬
tanţă precizată (exemplu 1 tn, N
m'2 VA).

Presiunea acustică standard,
care reprezintă presiunea acustică ob¬

ţinută ia distanţa de I tn, (dunei dud
difuzorului i se aplică o putere de
Ci I VA

.Dimensiunile de gabarit (şasiu,
găuri de prindere dc,).

Cuplajul filtre difuzor (grupul dc
dîliizom e) şi amplificatorul de auclio-
fiecvenţă nu se poate face oricum.
Acest cuplaj este impuşi de nişte con¬
diţii bine stabilite, de care trebuie
ţinui eoni jn mod ohlijgittoriu

In prirbul rind, puterea maximă a
amplificatorului dc andtofrecvetiţă
trebuii: yâ fie egală Sau mal mică dtidt
fiuterea ItfnzoruHri (grupitfui de di-
ftizoare), deoarece ta depăşirea puterii
maxime a difuzorului, acesta ne dis-
irjige ireversibil Practic se m dizeuză
un amplificator de uudiofrecvenţă
care poate debita 7b 85/ IP din pu¬
terea maximă a difuzorului, in felul
acesta aşişurîndu-*e r» rcdurc lipsită
de difdot aduni şi o rpţţăţvâ în cazul
unor depăşiri de putere dc scurtă
durată, care pot apărea în regimul
Mari/Hi in li

A doua condiţie esenţială este a-
dbpUiuu un pedanţi-lor. Pentru acesl
lucru &a amdizăm situaţia din punct
de vedere energetic. Cu o foarte bună
aproximaţie, putem considera difuzo¬
rul, du puierc P şi rezistenţă R, aîi-
meutţi de amplificatorul de audio-
freovenţâ cu pensiunea ta borne U şi
cu rezistenţa internă R* (lig. 1).Cu¬
rentul de hi Ut dc amplifica tor arc
va J ou t eu .

, u iXi-i

I - ^ - - iar pu teren i ramam să
difuzorului P= KU — — ^ ^ ••.

{R + Rj 2

Aiiali/md Inucţia PţR), se obţine
curba 1 dir, figura 2, Se observă că
funcţia P(R) prezintă un singur maxiiu
şi anume în momentul cînd R ~ R„.
Dc aici rezultă automat iaptuî că
transferul maxim dc putere are loc
atunci cînd Kvislcnţadifuzorului este
egală va re/iytenţu internă a amplifi¬
catorului dc a ud io frecvenţă din

PţR-Rj -

II 1

4R„

Să analizăm ce se trUimplâ în Cele¬
lalte cazuri, dc exemplu montarea în
scrie sau paralel a două difuzoare dc
rezistenţă R 0 . în cazul insorierii difu
zoarclor:

■ 2U*

P 12RJ - — < H(RJ, deci pu

y tx„,

te rea transmisă grupului dediluzoab
a şcftzul faţă de puterea transmisă eu
un difuzor,

în cazul montării în paralel a celor
două difuzoare;

P ( -T- 1

U J

2 U J
9R,

(-jp + R J 1

deci puterea transmisă scade.

în acesl caz apare şi un alt inconve¬
nient foarte important. Să analizăm
modul de variaţie u puterii disipate
pc rezistenta internă a amplificatorii-

U " R U J

QfR) » Kl 2 = T t

4r;

(R w + Rr

t>-4 c>« r .’

Deoarece amplificatorul cate strict
dimensionat pentru transferul maxim
de putere, deci pentru puterea dixi-
pală Q mfliV (Rj, rezultă automat o
ambalare termică excesivă, urmată de
distrugerea sigură a amplificatorului
SmteLizînd cele expuse anterior,
apar următoarele concluzii esenţiale
— Puterea difuzorului (ansamblu¬
lui de difuzoare) va fi totdeauna egală
sau mai marededt puterea amplifica¬
torului de audiofrecvenţă
— Rezistenţa difuzorului (grupului
dc difuzoare) va fi totdeauna egală
sau mai marc cu rezistenţa internă a
amplificatorului dc audiofrecvenţă.

— Transferul maxim de putere de
la amplificatorul de audiofrecvenţă la

1S4

. . .

difuzor (grupul de difuzoare) are loc
a! unei dnd rezistenţa internă a ampli¬
ficatorului este egală im rezistenţa
internă a difuzorului (grupului dc difu¬
zoare).

Deoarece tensiunea de ieşire a am¬
plificatorului cate evident alternativi,
vom avea dc fapt un cuplaj între irnpc-
dantele amplificatorului-ţi difuzoru¬
lui, pentru care condu/iile deduse
anterior sînt perfect valabile.

Pentru redarea calitativi a între¬
gului spectru de frecvenţe din banda
de audiofrcevertţâ. este necmr st fo¬
losim cel puţin doua difuzoare, fie¬
care dintre ele specializat într-o tub-
gamă, Deci fiecare difuzor vu avea
o funcţionare oprimă In banda de
frecvenţe pentru care a fost destinat,
dar In acelaşi timp va funcţionu cu
toiul ne corespunzător în restul benzii
audio Apare obliga turle separarea
benzii de audiofrecvenţă In domenii
bine definite, fiecare subbandft apli-
dndu-sc distinct difuzorului destinat
acestui scop. Acest lucru ta te realizai
de Cifre re felele scpnraiojirr. cure
reprezintă în esenţa nişte fillrc «trece
jos», «trece bandă» 51 «trece ius»,
Reţelele separatoare permit aplicarea
in mod corespunzător a spectrului de
frecvenţi difuzorului deflinat Reţe¬
lele separatoare, in funcţie de cvm\
plexitalea tor, pot aven o atenuare
diferită in zonu de tăiere « frecvenţelor
care limitează banda de trecere a fil¬
trelor Practic apare fenomenul de
interferenţă tn zona de tăiere a filtru-
Im, concretizai prin funcţionarea si¬
multană a celor două difuzoare. Ace»!
fapt poate duce la o redare distorsio¬
nată u programului sonor Se impun
deci două măsuri esenţiale;

folosirea unor reţele separatoare
cu o atenuare dl mai mate tn zona
de interferenţă;

folosirea unor dtAizoure cure ttfl
lucreze corect în zona dc interferenţă;
deci bunda de frecvenţă a difuzorului
va li mal mare dedt banda dc frec¬
venţă utilă a filtrului

De asemenea ţtf va folosi o reţea
} separatoare cure prezintă o inipcdunţft
tk intrare constantă, coimderentek
cuplajului amplificator>d 1 fuzoare cu
filtre separatoare fiind valabile si tn
acest caz. Voi prezentă citcvu dintre
reţelele separatoare cel mm des folo¬
site în montajele acuftte
Reţeaua reparatoare din figura 3
utilizează două difuzoare, ţi anume un
difuzor pentru frecvenţele joase
medii ţi un difuzor pentru frecvenţele
înalte. Atenuarea filtrelor In jurul
frecvenţa de tăiere* fi» este de 94dB
octavă. Se recomandă fi ^ 2 000 H?
Formulele de calcul pentru elemen¬
tele componente:

WBRifiiM

i/> (

(H)

ÎPltQl

1 Cuplajul amplificatorului cu
A sarcina

Ro 2R* 3Ro

2 Diagrama puterilor

(11 -puterea transmisă
(2hputerea disipate

separatoare pentru
doua difuzoare

Dj-difuzorul pt frecvente joase
medii

'^difuzorul pt frecvente înalte
elementele filtrelor

4 Reţea sepamtoare pentru
fret difuzoare

-difuzorul pt frecvenţe joase
7 pt frecvente medu
7 pt frecvenţe înalte
elementele filtrelor

136

C I o C2

Kll ** 2n fi
12 -

v'î «JtZ

rezistenţa difuzoru-

lui Iii).

Reţeaua separatoare din figura 4
utilizează trei difuzoare, ţi anume un
difuzor pentru frecvenţele joase, un
difuzor pentru frecvenţele medii ţi un
difuzor pentru frecvenţele limite. Ate¬
nuarea flit retor în zona frecvenţei de
tăiere este 9.5 dB/oclavă. Formulele
de calcul pentru elementele compo¬
nente:

Olt

(

tot ^ C ‘ 2,1,1 «/

[F]

. y/22

[H] C,

^ w/ * f,/

7TZort,

2 -[«]

-rn

rut ® 2tr# Se recomandă

■/ to/ - 85+275 Hz
- 550+2 000 Hz

Grupul de difuzoare Împreună cu
filtrele $c vor mutila Intr-o incintă
acustică. Incinta acustică (boxai re¬
prezintă un volum inebia sau ierni-
indus in interiorul căruia cate fixat
grupul de difuzoare. Incinta acustică
are ca scop îmbunătăţirea calităţilor
funcţionale ale difuzoardor. Atunci
dud incinta este închisă, cele două
suprafeţe ale membranei difuzoare lor
tfnt complet separate. In acest caz*
in ftme pomi rea ansamblului de difu¬
zoare contează numai suprafeţele
membranelor difuzoarclor afin le În¬
spre exterior.

Un alt tip de mantă este incinta
acustică bass-refj&t» care se preferi
în multe cazuri, deoarece prezintă un
randament superior fa ţi de celelalte
incinte. Incinta nemţiei bjtiis reflex
permite ca o parte a radiaţiei acustice
corespunzătoare spatelui membranei
difuzorului de joasă frecvenţă sfl fie
readusă spre faţă, după introducerea
unui anumit defazaj convenabil, în
vederea creşterii radiaţiei letale. Se
menţionează faptul că incinta ba&s-
reflex îmbunătăţite rfispunsui an¬
samblului de difuzoare numai la frec¬
venţele joase, deci este obligatoriu
ea spatele membranei difuzoarelor de
«mediiv> ţi «înalte» să lie izolat de in¬
teriorul incintei. Acest lucru este rea¬
lizai de cele mai multe ori de fabri¬
cant, jur în cm contrar va fi realizat
In mod obligatoriu de constructorul
incintei.

Anulizlnd răspunsul in frecvenţă al
unui difuzor specializat în redarea
frecvenţelor joase, obţinem o dia¬
gramă de forma celei prezentate In
figura 5, Frecvenţa unde curba pre¬
zintă un maximum a numeşte frec-

f{H a ]

5 Impedanta difuzorului
m funcţie de frecventa

(1) -difuzorul liber.

(2) -difuzorul montat In incintă

R-510 sl/SW

: i m

G.AF

6 Determinarea frecventei —(7)—

• de rezonantă a difuzorului
GAF -generator de audio frecvenţă
A -amplificator de putere.

V -voltmetru electronic
D -difuzorul testat

7 Determinarea frecventei
de rezonanţă a incintei-

GAF.-generator de audiofrecvenfa

A , - amplificator

D, -difuzor excita tor.

M -microfon.

A t ~amplificator liniar.

R -rezistenta de sarcina
V -voltmetru electronic
B -incintă.

1 11

r*v—

A x

GAF

L "\.

"• .

venţă dş rezonanţă, Dacă frecu'uin
tic rezonanţă a difezorUţpi ‘naiste
indicată de fabricant, ca se poate
determina utUteînd montajul din fi¬
gura 6; Se realizează diagrama
U-**U (0, far maximal re obţine în
dreptul frecvenţei de rezonanţă, unde
difuzorul prezintă o impedanţâ maxi-
mă, Dupâ montarea difuzorului in
incintă* sc va obţine o nouă curbă de
răspuns, cu un caracter vizibil îmbu¬
nătăţit faţă de cazul precedent men¬
ţionat în figura 5. Se observă eek două
maxime in dreptul frecvenţelor 11 şi H,
care trebuie să aibă amplitudini egale.
Se urmăreşte ca frecvenţa de rezo¬
nanţă a incintei să fie egală cu cea a
difuzorului. Pentru construcţia incin¬
tei bass-reftex există o diversitate de
metode, unele dintre ete bazate pe
calcule complicate care ţin corii dc
o serie dc parametri mecanici ai difu¬
zorului, cum ar fi masa membranei,
masa bobinei, suprafaţa membranei
eta, parametri de multe ori imposibil
de determinat de către constructorul
incintei,

Pentru construcţia incintei se re¬
comandă o metodă bazată pe utili¬
zarea unor nomograme (exemplu:
metoda Novak). Astfel cunoselnd
diametrul difuzorulutide tapase», frec¬
venţa lui de rezonanţă $i impunlnd
frecvenţa de rezonanţă a incintei, se
pot determina rapid dimensiunile im
cin tei şi a Ic cavităţii dc rezonanţă.

Etapa ulterioară o constituie în
mod obligatoriu verificarea practică
a performanţelor incintei, precum şi
măsurătorile şi reglajele ce se pot
face pentru obţinerea rezultatelor
optime.

Verificarea frecvenţei dcfezcmanţâ
a difuzorului radiind liber se poate
face uiiJmnd montajul din figura b.
Maximul indicai de voltmetru apare
la frecvenţă de rezonanţă.

Verificarea frecvenţelor de rezo¬
nanţă a incintei se realizează utilizând
montajul dip figura % folosind un
microfon cu o caracteristică cunoscu¬
tă anterior, un amplificator liniar de
audinfrecvenţă, o sarcină de ordinul
sutelor de ohmi şi un volimctru elev
ironic. Se aplică unui difuzor montat

pe un . .. m faţa incintei un semnai

sinusoidal de putere comutnlă. şi Se
construieşte curba U **U (fi, pentru
gama de frecvenţe joase. Maximul
tensiunii indicate de voltmetru se ob¬
ţine la frecvenţa de rezonanţă a in¬
cintei.

s Se vor expune cîtcva din defectele
care pot apărea mai frecvent, tn
cazul cmd incinta prezintă rezonanţe
multiple, se vor rigidiza suplimentar

GUGUELMO MARCONI

Gugtielmo Marconi s-a născut
tn Bologna, In 25 april ia 1874 ca tiu
a Iul Giuseppe Marconi şi al
Amici Jameson, irlandeză do ori¬
gine, şl de la care se pare că a
moştenit spiritul întreprinzător de
care a dat dovadă în întreaga sa
activitate tehnică şi ştiinţifică, A
învăţat mal mult acasă şl, cu toate
câ a lucrat în laboratorul de fizică
al Universităţii din Bologna, con¬
dus de marele savant Augusto
Righfi nu a absolvit vreo facultate
a universităţii. Grifa sa pentru ob¬
ţinerea promptă a brevetelor de
|Invenţii cit şl făptui că s-a format
singur ca tehnlclan-lnventator a-
mîntesc Izbitor de contemporanul
său mol în virată, Edison.

Se spune că celebrul inventator
vorbea bine engleza şi italiana şl
este cunoscut faptul câ nuri plăcea
eă vorbească în public.

In aprilie 1010, lucru foarte puţin
CUnoiCCrt, Marconi a făcut o vizită
în ţara noastră, ta Constanţa şl la
Bucureşti, cu care prilej a vizitat
şi o stafie de telegrafie fără fii
Instalată la marginea Bucureştilor,

Primele experienţe de transmite¬
re a semnalelor prin unde electro¬
magnetice Marconi le face în toam¬
na anului 1804 la Viîla Grifone
din Pontecchlo, azi Pontecchlo-
Marconi; în anul următor, 1805,
îşi continuă experienţele, obţlnînd
rezultate din ce In ce mai conclu¬
dente, Anul 1896 reprezintă data
de răscruce în istoria mdiocomuni-

câţiifor: la £ iunie obţine brevetul
englez de Invenţie nr, 12 039, ac¬
ceptat Io 2 Iulie 1897. Brevetul purta
titlul: «Perfecţionări In transmisia
Impulsurilor şi semnalelor elec¬
trice, cit şi aparatele folosite în
acest scop». La 3 decembrie 1898,
brevetul german obţinui de Marconi
se referă la un «Dispozitiv pentru
a telegrafia prin undo electrice».

Activitatea de cercetare şi experi¬
mentare a lui Marconi, Tn perioada
1897—1937, an în care încetează
din viaţă, în ziua de 20 iulie, deci
lnlr-o perioadă de exacl patru de¬
cenii, este deosebit de Lopată in
realizări.

Gugliolmo Marconi a mai In¬
ventat un detector magnetic, în
I902 f a experimentat îndelung şi cu
succes transmisia In benzile unde¬
lor cent!metrice, metrice şi daca*
metrice, unde este un pionier şi,
la 20 martie 1930, a realizat prima
telecomandă la mare distanţă, ce-1
drept simplă, dar nu lipsită de
spectacol; de la bordul Iahtului
Eîottra, din rada portului Genova,
aprinde prin radio luminile expo
ziţiel organizate în oraşul australian
Sidney. De asemenea nu Irebgle
uitate legăturile radio duplex şl
cvadruplex realizate de ingeniosul
Inventator, Pentru o parte din reaîl
zările sale, Marconi obţine, In 1909,
împreună cu fizicianul german Karf
Ford i nan ci Braun Premiul Nobt?
pentru fizică.

apare du tontă închiderii imperfecte
a maniei. Se va du o atenţie deosebită
fixării cil mai etanşe a capacului de¬
taşabil al incintei. în cazul în care
frecvenţele fi şi f2 (vezi figura 5)
diferă, re iau următoarele măsuri:

fjţ < f2 -- mărim suprafaţa deschi¬
derii tubului rezonator '
fl > f 2 — micşorăm suprafaţa tu-
bului rezonator;

f itieintâ < f calcul mărim su-

• v -.:- .

prafaia deschiderii tubului şi micşo

| _I ■ | || | ■■ j&m lungimea acestuia;

pereţii incinte^ care se recomandă a fi f rezonanţă incintă < f calcul
realizaţi dimr-un material cu gro- micşorăm volumul incintei
simea minimă dc 20mm. Din materialul prezentat anterior

în cazul unor variaţii cont in ne ale rezultă că realizarea unei incinte cu

frecvenţei de rezonanţă, acest lucru performanţe superioare nu este deloc

■-•ir ’! ■: - : c. : ■" . ::S| S i|

WWM&Wm 5 § h [ 1 M£

Un lucru simplu. Pentru obţinerea
unor rezultate bune constructorul va
ţine seama de toate indicaţiile cnume
rate şi* în final, odală cu ridicarea m*
voiului pregătirii tehnice şi sporirea
bagajului de cunoştinţei va fi răsplă¬
tit pentru munca sa de obţinerea mini
incinte acustice cu performant !.*;■
nivelul eerinţtfŞr moderne.

Bibliografie

Briggs, G.A, — «Sound Kin>r<xtm:fioion
Wharft'4alv Wireks* Works, ion*
don, 1954

Novakt F.L — «IXwgimiK a ducietl
puri fopferetlgx endosure»; Efct
tromea World, 1%6
Cornel Luau Uvw Zănvscw - AjVten*
fiiîe acustice pentru difuzoare*. t dt
tura tehnică, Bucureşti

■ 13 7

wmmim

Difuzoare

româneşti

onstructorii de echipament de înaltă fidelitate HI-FI sînt
preocupaţi permanent de construcţia unor reproducători acus¬
tici — boxe de difuzoare — de bună calitate.

Boxele — tn denumirea curentă — trebuie să asigure repro¬
ducerea fidelă a întregii game de frecvente audio, să nu intro¬
ducă distorsiuni, să aibă o dinamică adecvată (răspuns bun la
impulsuri), In plus, să aibă dimensiuni fizice şi preţ rezonabile.

Cu difuzoarele Fabricate de întreprinderea de electronică
industrială Bucureşti se pot construi boxe de difuzoare de bună
calitate, co pot răspunde exigenţei amatorilor şi normelor HI-FI.

Sin» M»comandate pentru frec¬
venţe k iţii şt «naite. Puterea maxi-
A v £ impedanţa caracteristică

4 iv J

mux- jîj

moţx 90,2
0 21 Q2
yuix 103 _

iaa

ioc m

5ood hmti KftnHj

imptfdnhl* mjndpolA 5n, Vnagntţ
de fontă, frecvenţă de rezonant*
165 Hî,

PÎIW
P71W0 A

paino a

PS 1 WO c

auaJki*._j

T- şg

130

Putafee ma*fmi3 VA* fm pedan¬
ta n i, fra^anţa de rezonanţa
125 Hă, magnat do fontă.

PÎ17 W A

nmPUFIIRTOR

100 IU

I. M.

Mulţi constructori amatori dis¬
pun de materiale rămase de la
alte lucrftrl eau din aparate scoase
din uz, cum ar fi televizorul* cu
tuburi*

Urmirlnd elementul* de practici
în domeniul* construcţiilor electro¬
nice cu tuburi, prezent fim un ampli¬
ficator de audlofrecvenţfl care poa¬
te debita o putere maximi (cu
distorsiuni minime) de ÎOQ W pe O
sarclnfi de 8 r ,

In componenţa amplificatorului
aînt Incluse 3 tuburi: două de tipul
PL509 (PL504 eau chiar PLBOO) şl
unul* de tip ECCB3.

O trlodfi din ECC83 lucrează ca
amplificator de tensiune. La in¬
trare pe potenţiometruh de 470 K n
trebuie sfi se aplice un eemnal
de audîofrecvenţfi, de le preampll-
ficator, cu amplitudinea do 7 t 5 V*
Următorul’ etaf construit tot cu o
trlodfi din ECC8S asigură semnal’
pentru excitarea etajului finali A-
cest semnal’ trebuie sfi fie cu o
diferenţă de fazi de 180°, motiv
pentru care cuplajulrou etajul»final-

sa face din catod şl din anod,
Etajul final lucrează In contra-
timp, punctul de funcţionare sta
blllndu-se cu tensiune negativă
prin Intermediul potentlomeîrului

' Alimentarea amplificatorului se
face cu un transformator din re¬
ţeaua de 220 V. Transformatorul
de reţea se face pe un miez cu
secţiunea de 20 cm*. In primar,
pentru 220 V se bobinează S00 de
spirt CuEm 0,7. Pentru secundar,
la tensiunea de 400 V, se vor bobina
2—375 spire CuEm 0,6: înfăşurarea
da 100 V are 250 de spire CuEm 0,4,
Înfăşurarea de 50 V are 125 spire
CuEm 0.35, iar înfăşurarea de 6,3 V
are 1T spire CuEm 0.5,

Transf următorul de ieşire se con¬
struieşte pe un miei cu secţiunea
de 25 cm 3 , dispunerea înfăşurărilor
fiind indicată In figura 2
Dupfi construcţie, singurul re*
gla| care se face este stabilirea
din potenţlometrele de negativare
a curentului de repaus şi simetria
etajului final.

ŞTIAŢI CA...

«..Dlmîtria Leonid*

(1683—1965) a întemeiat în
100B primul muzeu tohnlc
din (ara noastră, fiind In
acelaşi timp un Însemnat
precursor al amenajărilor hi¬
droenergetica din ţară, con¬
tribuind totodată le dezvol¬
tarea iluminatului electric şi
la introducerea tramvaielor
electrice în Bucureşti?

...Inginerul inventator Ra¬
du Manie *tida a proiectat
şi a construit 25 tipuri de
avioane, autoturisme, moto¬
ciclete, reafixind totodată şi
un remarcabil hidreavion pe
fiotoere?

■Mp r o te sor u I G h «or g He
Cartlanu, creatorul şcolii
romaneşti de radfocomunl-
caţll, n reaNzot primele insta¬
laţii de emisie radio cu mo
rlylaţte de frecvenţă, cu ele
IransmIţindu-se cele dinţii
emisiuni experimentale de
radiodifuziune pe unde me¬
trica In Romănla (1947—
1950)?

inginerul român Dumi¬
tru Da ponte a brevetai
construit şi realizat In 1923
un sistem de cinematografie
stereoscopică pe principiul
pulsaţiei luminoase, relieful
roz u Iţind pentru spectatori
prin proiectarea simultană
a două imagini, imprimate
pe un film unic?

13i

Amplificat Oii rele folosite tu mod
obişnuit bi sonorizarea instrumente’
tor muzicale prezintă de obicei o
lacună fn redarea frecvenţelor joase
{boţi}: putere mai scăzută şi un coefi¬
cient de distorsiuni mai marc
Ampli ficat orul pe care vil prezen¬
tăm In continuare este conceput spe¬
cial pentru frecvenţe joase, avlnd
totodutl posibilitatea untu reglaj pen¬
tru o amplificare lineară,

DATE TEHNICE:

Sensibilitate;

mirare I-lOroV/tt W
intrare 2-250mV/5G W
Domeniul de redare a frecvenţelor
in poziţie lineari: 30 Hz-12 kHz
<±2dB)

Posibilităţi de corectare a frecvenţei:
joase 40 Hz : - 1.5 dB.„4l4dB
înalte 10 kHz:0dB,, + 20dB
Puterea de ieşire - 50 W (pe o sar¬
cini de 8 sau 15 U|

Nivelul de zgomot:

In poziţie lineari — mai mic de
-60 dB

In poziţia accentuării joaselor şi
înaltelor m - 50 dB
Consum

85 VA In got

165 VA Iu puterea maximi.

Dm «ceste date prezentate rezult!
cA amplificatorul corespunde scopu¬
lui propui satuftdnd cerinţele spe-

ISIICOLAE GALAMBOB

ci fi ce Astfel, frecvenţa inferioară de
30 Hz, corecţia tonului, micşorarea
distorsiunilor la frecvenţa joase ţi
redarea başilor la puterea nominală
stat cile un din calităţile pozitive ale
ampli fi color ului,

în elaborarea schemei s-a ţinut
com de asemenea de posibili lăţi le de
procurare a pieselor componente.

Din schema bloc {fig I) se poate
vedea că s-au prevăzut două intrări
cu sensibiliiaţi diferite şi cu posibili¬
tate de mixare Corecţia tonului se
realizează pe principiul reacţiei ne¬
gative Se remarcă de asemenea o
bucii de reacţie negali vă de la ieşire
la in versorul de fază.

AnalizJiid schema amplificatorului
prezentai în figura 2, se poate vedea
că element ele componente stat adec¬
vate scopului propus. De asemenea
s-nu Juni o serie de măsuri pentru
reducerea zgomotului de fond şi de
reţea, absolut necesare Iu amplifica¬
toarele la care amplificarea se extinde
la redarea frecvenţelor utile identice
cu frecventa reţelei.

Semnalul de la intrarea I comandă
tubul EF 86CT|> legat ca triedă în
vederea obţinerii unui raport optim
semnal/zgomot şi a unui minim de
micro fonic Se remarcă de asemenea
polarizarea cu o tensiune pozitivi (Pi
a filamentelor de la T, Tj-T* în
scopul reducerii zgomotului dc fiind

Condensatorul de trecere (IDO nF)

de la grila tubului T, trebuie ecranat.
Tubul T a asiguri amestecarea sem¬
nalelor de la cofe două intrări ţi este
prevăzut cu o reacţie negativi anod-
grilâ. Tubul T a /b permite corectarea
tonului Reglajul se obţine prin mo¬
dificarea valorilor dementelor din
lanţul de reacţie negativi Ca rac ier is-
lica corecţiei este prezentată în fi¬
gura 3. Frecvenţa de întretăiere de
400 Hz, posibilitatea accentuării ţi
atenuării frecvenţelor joase, de ase¬
menea accentuarea substanţială a
înaltelor deja de la 3.5 kHz sînt
proprietăţi deosebit de urile ale acea-
tui corector de ton.

Datorită scopului propus, nu s^a
prevăzut posibilitatea atenuării frec¬
venţelor înalte.

Tubul ECC 85 (TiJ intr-un montaj
in versor de fază, precum şi etajul
finul formal din două tuburi EL 34
(T* -T s ) nu prezintă particularităţi
deosebite.

Executarea transformatorului de
ieşire este mai pretenţioasă. în figura
4a -b redăm datele necesare pentru
execuţie.

S-au alea două variante în vederea
corelăm posibilităţilor constructoru¬
lui amator de procurare a unor difu¬
zoare de impedanţă şi putere cores¬
punzătoare cu cerinţele amplificato¬
rului Astfel in varianta «a» impe-
danţu de ieşire este de 8 £1 Se pot
folosi In acest caz două difuzoare dc
15 D/25 W legate In paralel, sau ia
nevoie opt difuzoare (4 +■ 41 dc
4 0/6 W legale in scrie şi paralel.

în varianta «b» itnpedanţa dc ie¬
şire este de 15 0, Se pot folosi astfel
patru difuzoare de 15 0/15 W legate
în seric şi paralel. Dacă se foloseşte
această variantă, rezistenţa dc 47 kfl
din bucla de reacţie negativi de la
difuzor la etajul în versor, va avea o
valoare de 68 kD

Tutele folosite pentru transforma¬
torul de ieşire vor fi El 18, cu secţiu¬
nea 4c 18 cm 1 .

136

■

iaoa iwa

Straturile se vor aşeza şi conecta
conform indicaţiilor date (fig. 4\
Transformatorul de reţea se va con-
fecţiona pe tale £1 18 cu secţiunea
de 17 an 1 ,

Primar 220 V t 704 spire d 0*7 mm
CuEm

Secundar 310 V: 1025 de spire
O 0,6 mm CuEm cu o priză la 990 de
spire

6JV: 21 spire 0 1,5 mm CuEm
6^3 V: 21 spire d 1 mm CuEm,

RECOMANDĂRI
DE ASAMBLARE

Piesele se vor monta rigid pe un
şasiu din tablă de fier de î mm
Dimensiunile vor fi tn funcţie de pie¬
sele folosite In mod normal un şasiu
cu dimensiunile de 600 mm x 240 mm
x 50 mm permite o amplasare co¬
respunzătoare: a pieselor. înălţimea
aparatului cu tuburile montate va fi
de aproximativ 180 mm în funcţie de
aceste dimensiuni se va executa cu¬
tia amplificatorului. Cutia va fi pre¬
văzută atlt în partea inferioară di şi fn
spate cu orificii de aerisire necesare
pentru răcire. Condensatoarele elec¬
trolitice trebuie rente de o tempera¬
tură ambiantă excesivă. Cele două
transformatoare vor fi montate dis¬
tanţat cu toleic tn direcţii perpen¬
diculare.

tftouf/mv

s&af/M*v

Se recomandă ca piesele folosite
să fie de calitate bună şi verificate
înainte de a fi montate.

Se vor verifica şi transformatoarele
executate Astfel se vor verifica rezis¬
tenţele de izolaţie* se va alimenta
transformatorul de reţea, controlInd
tensiunile de ieşire (în gol. tensiunile
vor fi ceva mai tnarifc se marchează
terminale corespunzătoare; Se mă¬
soară consumul tn gol aJ transforma¬
torului Se lasă apoi tn funcţiune în
gol timp de o ori. pentru a verifica
daci nu se încălzeşte»

Transformatorul de ieşire se veri¬
fică astfel: se testează de asemenea
rezistenţa de izolaţie intre Tnfil> urări
şi faţă de masă, iar apoi se alimentează
pentru un timp scurt cu 220 V ta.
Înfăşurarea de anod (capetele exte¬
rioarei în varianta «au (8 ftl ta
bornele pentru difuzor se vor măsura
aproximativ 10 V, iar in variantă «b«
(15 Q) aproximativ 14 V, dacă înfă¬
şurări b sini legate corect,

Condensatoarele electrolitice tre¬
buie să fie de calitate bună, cu un
curent de fugă minim. Se recomandă
formarea acestor condensatoare Îna¬
inte de montare.

Procesul de formare are toc astfel:
se ţine condensatorul la un sfert din
tcnsiuneanominală timp de două ore,

133

■'Ia

——w

’ *5 SPIBE * t.SflMP

. s

600 SPiRf ă 0.4(65"

4b E

A NOD

lj« !* «E * )l <,» ,

|f ; ’

ttf

1 ! 0 fl S«K* Otmn,

no SFPRt k Unn m

fţf

ăn

AN 0 D

600 snm ţ 0,4fcft

apoi alte dooâ arc k jumătate din
lensiunea nominală Se măreţ te ten-
lunea Iu tensiunea nominala >1 y
dne condensatorul (fără aitrcml) fn
acest montaj timp de 24 4a dc ore
Condensatorul dupl ! ci leva ore de
formare, nu trebuie să m lncAtm*câ
Folosirea unoi condensai oare per
feet formale este necesara in vederea
obţinerii unui filtra] coreei.

Tuburile electronice se vor verifica
la un catomctfu dt calitate.

ANOff

r —--- 1

*'■ «PlRf 6 0,5 JPfc

I 5E &P• j* * trr. ,|

S#‘ Rf * 0

smg£ ‘i o.er-^i .

I 1

i -

OjXWit

îj SHii-E 4 1

li îpPliRt Ş 0.6 m*

. 6Ort smt + fl,4 ppw

1h VWtE ♦ 0 6 mm #

600 sPiUf # 0 4 ih is

îi IPW «f H*/i ^

isc

H " F .I 1» t «d f0ft E I 11

PUNEREA IN FUNCŢIUNI.

Şl REGE ARFA

înainte de introducerea Tuburilor,
se alimentează aparatul $1 se verifică
tensiunile L ţl legăturile Ut socluri Se
opreşte aparatul ţ\ *e : verifică dacă
tiu sînl piese cane s-kir IncîîMt excesiv
Se introduc tuburile electronice
T + şî T v p se racordează difcbafelb
Potenţi o IJwpţţK semi re gkbil e P,
ţi P 2 vor avea cursbrul într-o pivtru
de mijloc

D'upâ fntâlzircn tuburilor se vbr
mătura tensiunea an o di dl de apr^
jîiirmTlv 420 V ţi curenţii! dc tepau*
(fitrâ semnal) dc 2 ^ 25 qi A
Se vrf conecta un mifiampirmctru
în paratei cn ci te o jumătate din pri
maml transforrfi'a torului dc ieşire (t
ttm& măsură toni este ncînsemnai
de rinrcâl Valoarea curentului se ponţi*
mări sau micşora cu ajutorul lui I\
iar simetmarea se obţine prin re
glarea tui P,.

După acest reglaj sc introduc şi
celelalte tuburi In caz de reacţie
pozitivi sc inversează capetele dro
secundarul Iran sform a torului de le¬
ita care ^ leagă k difuzoare, masă
şi respectiv la reacţia negativă (re¬
zistenţa de 47 fcflV
Amatorii mai pretenţioşi care ou
acea sau posedă instrumentaţie dc

mătură >i mfltfol igenciaion voît-
nidru d ret rotiţe fttoŞfefteop) pol
controla dură ţimpUiKatuTul .'executai
coreipurnit *pedîk a pi tr u mc n ţfcnito
in datele tehnice Ik asemunăa, aCe^e
măsurători pnj li utile In vtnm la o
eventuali depanare sau Iii venbcăflw
periodici a performanţelor

De remarcai ofl .tjuiraiul vw funcţii*-'-
na conlorm specificaţiei şi fără aceste
măsurători, dată execuţia este co¬
rectă I ii o eventuală a pan fir t mm
neaiunsuri iit timpu 1 tăd na tării sc

vor verifica in primul rfnd tuburile
ckctromcc. în aţe st scop. metoda
cea mai uguifi csk Înlocuirea lor jv
rltid eu tuburi eu funcţionali ba te veri*
ficiiU m a par ia Inirtidt citometrde
afttffUiţt nu indiei devii defecţiuni
nete, inclusiv cele de izolaţie Intre
deci rozi.

Rrspectind mdit aţi ik date, ampli-
I k aţin u! se va putea exploata un
timp inrldtmţtat tivind o fijneţionarr
figură $1 performanţe dc înaltă cali¬
tate. ]_T_

134

■

Lupta dintre firmele concurente
pentru a cîştlga clientela a pua în
mişcare cele mai complexe mij¬
loace tehnice si umane pentru a
satisface dezideratele de astăzi şl,
mal ales, cele de mîine ale viitoru¬
lui automobil,

lata, de exemplu, In Franţa, cu
toate câ exista patru mafl firme
constructoare de automobile (Re¬
nault — ai 5-lea constructor mon¬
dial de automobile —* Peugeot.
Citroen si Talbot, de fapt, un trio
care formează un alt mare concern),
tn anul 1981, vlnzarea de autoturis¬

me străin# a crescut cu 23 taţi
de anul precedent: Voîkswager
(130 000), Ford (100 000), Fiai
(75000), BMW f25 000). Lada (20000)
Skoda (5 000)

De aceea, flecare mare construc¬
tor de automobile analizează so¬
luţii la tehnico-economice ataşa de
concurenta, avfnd pentiu aceasta
echipe specializate care recurg la
cele mai complexe mijloace Cum¬
părarea şl încercarea pe piste a
tipurilor noi, încercarea pe bancuri
a subansambluri lor fn condlţll-îl-
mttă, analize de laborator chimice

Dr. Ing. TRAIAN CÂNTĂ

şi metalurgice. analiză — cu aju¬
torul Informaticii şi al ordinatoare¬
lor— a parametrilor sie optimizării
soluţiilor ş.a.m.d.

Condiţiile specifice ţ»#f*oadei ac-
luate impuse de ctiza energetică
şi economică mondială pun pro¬
bleme deosebite constructorilor du
automobil Este. poate, destul de
facil să construieşti un prototip
sau o serie limitată şi essa cu ath
msi greu sft creezi o uxfhă uriaşă,
care să scoată zeci şi sute de mii
de bucăţi. Implicaţiile şi, totodată,
dificultăţile pornesc de la stadiul

135

2 -—

10 -

concepţional, în conţinuâ evoluţie,
torni In în du -sa cu realizarea pro-
prlu-zişâ a autoturismului în seria
mare, atlt din cauza mijloacelor
tehnice deosebit de pretenţioase
cerute pentru satisfacerea ritmu¬
lui şi calităţii producţiei (linii de
transfer, roboti industriali, auto¬
matizări, Informatici, matriţe şa.},
Ci! şi datorită preţului ridicat at
materialelor şi pieselor necesare.

Luind In discuţie automobilul de
mîlne, ae vehiculează din ce In
ce maf mult cuvinte ca; economie
de combustibil, securitate activă
şl pasivă, calitate, aerodinamici*
tate. confort, rentabilitate, fiabili¬
tate şl altele, cuvinte care definesc,
de fapt, dezideratele amintite mai
sus.

Pentru aceasta, echipe de spe¬
cialişti de formaţie polivalentă —
automobile, marketing, economie,
informatică, tehnologia construc¬
ţiilor de maşini, electronică — de
îinesc şl realizează caietele de
sarcini ş| proiectele viitoarelor au¬
tomobile.

In ceea ce priveşte ECONOMIA
DE COMBUSTIBIL, datorită con¬
diţiilor actuale legate, in primul
rind, de preţul tot mai ridicat aî
petrolului, cercetările se axează
în diferite direcţii: elaborarea de
noi combustibili, ameliorarea ran¬
damentului energetic şi a consu¬
mului motoarelor prin perfecţio¬
narea lor, reducerea greutăţii auto¬
turismelor prin folosirea de ma¬
teriale şi aliaje metalice noi (oţe¬
luri aliate, mase plastice ş.a.), prin
modificarea structurii caroseriei
pentru a se apropia de forma aero*
dinamică ideală.

Sume uriaşe au fost puse la
dispoziţia marilor firme: 80 milioane
de mărci în R.F.6.* 5 miliarde de
dolari în S.U A„ 50 milioane de
yeni în Japonia; pentru a reduce
consumul, pentru dezvoltarea auto¬
mobilului de mic Ntraj cu consum
redus (£,7 I la 30 km/orâ pe distanţa
de 100 km la nivelul anului 1990)
şi orientarea întregii industrii de
automobile spre realizarea auto¬
turismelor de Ittiaj mic si mediu;

în Franţa s-au deblocat 50%, din
credite de către Agenţia pentru
economia de energie pentru Fi¬
nanţarea cercetărilor firmelor Re¬
nault şi Peugeot.

lată unele exemple privind re¬
ducerea şl nivelurile de consum
de combustibil: autoturisme expe¬
rimentale: Peugeot-Vera — 4*2 I
la 90 km/oră, 5,8 I la 120 km/oră
şi 6,3 I în oraş, pe distanţa clasică
de 100 km (cu 36% mai puţin decit
autoturismul de serie Peugeot 305);
Volkswagen-2 000 — 3,3 I la 90 km/
oră ş.a Autoturisme de serie: Tal-
bot-Solara — 4,6 I la 90 km/oră şl
100 km; Renault 5 TL—4,9 I, Re¬
nault 56 TL — 4,5 I cu cutie cu 5
viteze şl spalier, Cltrften-Visa 2 E—
5,2 Na 90 km/oră.

După opinia specia li şt iior, pen
iru a se obţine rezultate spectacu¬
loase, în viitor este necesar a se
acţiona asupra motoarelor. în ul¬
timii ani f a apărut fenomenul TUR¬
BO. Prin supraalimontarea motoa-

130

relor s-a ajuns fa ameliorarea pro¬
cesului de ardere din motor, prin
omogenizarea mai bună a ames-
tecului cu un cîştig de moment
şi putere de 20—-30%. Un exemplu
în acest sens îl reprezintă auto¬
turismul Renault 5 Alpine Turbo,
cu un cîştig de putere de 30% şi
de 18%, de moment (fig. 1).

Pentru supraa li montare se folo¬
sesc turbine de antrenare, acţio¬
nate de gazete de ardere care ridică
şi temperatura amestecului înainte
de a intra în camera de ardere,
ajutînd la omogenizarea lui (fig. 2—
sistemul Turbo ia motoarele Re¬
nault).

Avantajele soluţiei Turbo au fă¬
cut ca majoritatea constructorilor
să-şi adapteze motoarele atrt cele

diesel, crt şi cele pe benzină, lată,
de exempiu, firma Renault, care
a generalizat sup realimentarea la
tipurile R5, R18, R2Q şi R30. Soluţia
a fost în acelaşi timp preluată şl
de constructorii de motociclete
(Honda, Kawasaki, BMW ş.a.), cît
şt de autocamioane de mare tonaj
(ex. UNIC 190 TURBO — de 28 t (
cilindree 17 000 cm\ viteză max. =*
119 km/orâ),

Electronica pătrunde rapid în op¬
timizarea parametrilor şi reglajele
diferitelor subansambluri ale auto¬
mobilului, Avantajele cunoscute
contribuie la creşterea fiabilităţii
şi îmbunătăţirea performanţelor
motoarelor şl automobilelor.

Cercetări efectuate de Ford, Tal-
bof, Genera! Motors şi de către

Matematicianului Da vid Hilbert îi
aparţine următoarea frază, rostită
ÎFTtr-o prelegere universitară:

— Fiecare om are un anumit
orizont. Cînd acest orizont se îngus¬
tează Tntr-atît încît devine extrem
de îngust, el se transformă într-un
punct, şi atunci omul acela zice: «lată
punctul meu de vedere î».

toate firmele japoneze sînt îndrep¬
tate in direcţia generalizării, la fa¬
bricaţia de serie, a montării de or¬
dinatoare şi dispozitive electronice.
Se apreciază că, în viitorul apro¬
piat, conducătorul autoturismului
va beneficia de © avalanşă de in¬
formaţii ce vor contribui la condu¬
cerea optimă a lui. Autoturismele
de serie Talbot Tagora SX sînt
deja echipate cu ordinatoare de
bord din a doua generaţie, care
permit cunoaşterea consumului in¬
stantaneu, ora, timpul care a trecut
de ta plecare, kilometrii parcurşi,
consumul de combustibil la 100 km
şl total, viteza medie pentru adap¬
tarea conducerii autoturismului în
funcţie de drum. Vor apărea şi
miniecrane TV în bord, unde se
vor afişa date despre ruta aleasă,
informaţii privind condiţii te atmos¬
ferice ş.a. Există deja prize de con¬
trol rapid al funcţionării motorului.

Revoluţia electronică va «afecta»
şl alte organe: motorul, cutia de vi¬
teze, suspensia. Ordinatorul va a-
naliza şi comanda pedalei de acce¬
leraţie in circulaţia urbană sau la
viteze mari, pentru a reduce con¬
sumul Inutil de combustibil Aprin¬
derea electronică, deja montată
pe zeci de tipuri do autoturisme,
ajută la reducerea consumului şi
a poluării atmosferei (fig. 3).

La cutiile de viteze automate,
ordinatorul va alege raportul de
transmitere Ideal, realizînd astfel
o transmisie cu o infinitate de ra¬
poarte.

Pentru ameliorarea CONFOR¬
TULUI autoturismelor, cercetările
sînt deosebit de laborioase, fiind
urmărite, în special, ergonomia pos¬
tului de conducere, poziţia vola¬
nului, dispunerea montanţilor ş.a,
(fig- 4).

Folosind în fabricaţia de serie
procedeul de vopsire prin cata-
forezâ, s-^a ajuns la acordarea unei
garanţii împotriva coroziunii de
şase ani (Citroen, Volkswagen,
Audi, Peugeot, Taîbot ş.a.).

Indiferent de soluţia construc¬
tivă, indiferent de evoluţia în do¬
meniul materialelor, crt şi de orice
îmbunătăţire, decizia finală o re¬
prezintă analiza tehnico-economi-
că luată după terminarea încercă¬
rilor în condiţii de banc (fig. 5)
sau pe piste speciale şi a omolo¬
gării oficiale.

137

■ r 4m

ţ agi J

!î%2 ° TÎ'S # '"^

{:»'M* , ,‘ l Ji -NŞ -•

Porcul de expoziţii de ţa Porte
de Versftlites din Paris a găzduit,
Inţre 2 $1 1t octombrie 198t, SALO
NUL CELOR DOUĂ ROTt cum
l-n denumit presa locali,

Penta 500 de firma şl întreprin¬
deri «pectellzat* au prezentat ulti¬
mele noutăţi tehnice te dom emu»
bicicletei motociclete», mintauto-
nrtebiluîulm al echipamentului au bi¬
liar, lupta penthi comercializarea
rapidă si câştigarea pieteî Interna¬
ţionale fiind evidentă, Ca o curtezi*
tale aparte ti cadrul expoziţiei au
tos» minlnutomobilele celor 19 fir¬
me specializate fntr-un domemu
r^afW nou. determ in ol de proble¬
ma combustibilului, a! cirul preţ
creşte continuu datorită crize» pe¬
trolului din 1973.

Tn cadrul salonului, ma|orltatea
constructorilor şi-au prezentat prin
realizările actuale şl t imodată. prin
programele de viitor, tendinţele
concepţlonale; economia de com¬
bustibil — securitatea — per tor ^
mantele — flnbWtatea.

BtCICLETA In contextul ac¬
tual privind «economia de energie*,
biciclete — Inventată cu peste o
sută de ani în urmă (prima cursă
Ciclist* a avut toc te 1860 pa ruta
PARIS—ROUEN) — a Intrat din
nou fa actualitate, producţia mon¬
dială anual* atlnglnd în 1980 55
milioane bucăţi

Tendinţa generată In domeniul
construcţiei de biciclete (Franţa
avind nu mal puţin de 12 construc¬
tori) constă în reducerea greutăţii
prin folosirea de materiale noi*

ameliorarea confortului şl a con¬
diţiilor de rulare, reducerea rezis¬
tenţei aerodinamice,te special pan-
Uu blrideteto de curse etc

De exemplu, una din bicicletele
de concepţie total nouă, VELOVER.
prevăzută cu şase viteze, a adus
in discuţia specialiştilor noţiunea
de «universalitate*, puţind fi folo¬
sită atît în condiţii grele de rulare,
in teren, dt şl pe drumuri asfaltate,
prin utilizarea unor pneuri «mixte*
şi a unei construcţii ameliorate.

Attt noutăţi folosite de diferite
flmte cadru din aliaj uşor din
fibră de carbon, afişai electronic
al treptei de viteză, pneuri cu o
geometrie ameliorată a profilului*
vopsire «antlcofosivăfr In mai mul¬
te straturi transmisie planetară
originală pentru schimbarea rapidă
a treptelor de viteză s a

\n ceea ce priveşte biciclete de
curse, care, după cum este cunos¬
cut, este toarte căutată In Franţa,
s-a studiat, tn mod special* aero-
dlnamltitate&t care a fost neglijata
mult timp (la viteza de 45 km/oră*
pentru învingerea rezistenţei aeru¬
lui se consumă 85% din puterea
totală furnizată de ciclist). Profila¬
rea tuturor pieselor cadrului şi
ameliorarea poziţiei ciclistului prin
cercetări aerodinamice, au condus
la reducerea cu 20% a rezistenţei
aerului

MOTOCICLETA. Chiar dacâ a

atins o producţie mondială de opt
milioane de bucăţi* motocicleta rfl-
mlne apanajul tinereţii, fHnd sora
vitregă a automobilului, Neglijată

mult timp, motocicleta a ajuns
astăzi sfl folosească nu numai so¬
luţiile cete mal sofisticate din do-
meniul construcţiei de automobile,
ci şl cele mal bune materiale.

In cadrul salonului* dintre nou¬
tăţile prezente în cadrul fiecărui
stand se pot exemplifica unele
mal deosebite; realizarea primelor
motociclete cu motoare turbo (Ya¬
maha XJ 850 ( Honda 500 Turbo),
prezentarea primei motociclete
franceze dotată cu un motor Ci-
ţrden-Vlsa cu cilindreea de 652 cm*
şl aprindere electronică* ameliora¬
rea confortului prin suspensie spa¬
te «monoşoc» (Yamaha), folosirea
transmisiei automate (Suzuki), ge¬
neralizarea răcirii cu lichid (Suzuki,
Honda, Yamaha etc,)* Introduce¬
rea fa motociclete de serie a frîne-
lor disc ventilate, a demaroarelor
electrice şi a altor piese şi accesorii
cu totul' noi.

Se constată totodată o mare
diversificare a tipurilor de moto¬
ciclete în cadrul fiecărei firme —
de exemplu Honda, cane In 1982
anunţă 42 de modele de serie.

MINI AUTOMOBILUL Izolate
parcă Tntr-un colţ de salon şi eclip¬
sate de măreţia bolizilor pe două
roţi mlniautomobllate au stîrnlt
curiozitatea specialiştilor prin so¬
luţii!* constructive Ingenioase* con¬
sumurile reduse de carburant ş.a.
Un alt avantaj al tor îl prezintă
faptul că marea majoritate pot fi
conduse fără pormli* _

UMOR

MIC. NICOLAESCU

136

Prin specificul lor — preţ re¬
dus, contum mic do carburant,
întreţine** facilă etc, — moto-

vehiculele ftlnt toarte îndrăgit*
fi folosit» da tineri, Albumul
prezentat întruneşte o tufti cu
cale mat reprezentative produsa
da acest lai, cu dlvere* caiac*
tarisiicl şl performanţii la cars
dnlgmil joacă un rol important

MOBRA 50, produs al industriei româneşti, ar© un motor de 50 cm în 2 timpi,
răcit fortat cu aer, dezvoltă o putere de 4 CP la T 000 rot/min Consumul de com¬
bustibil este de 2,5 1/tOO km. Viteza maximă eite de $0 krrţ/h, cu o sarcină de 150 kg,

*******•••

MIN IMOBRA este dotată cu un motor de 49 cm'* Puterea maximă este de 2 CP
la 5 200 rot/min. Dezvoltă o viteză maximă de 40 km/k. Consumul de combustibil
este de 1,8 1/100 km.

13S

SOLEX 3900, produs de uzinele
Mofobecam, osie de fapt o bi¬
cicletă cu motor. Motorul arc
capacitatea de 49 cm 3 în 2 timpi,
Conţine un ambreiaj automatic
centrifugal. Cuplajul de tracţi¬
une se face pe roata din faţă;
decuplarea motorului de la roa¬
tă se poate face Instantaneu prin
acţionarea unei pfrghli. Fără mo¬
tor bicicleta are o greutate de
28 kg.

CV Xfiflfl
LCA ilOUU

80 ENDURO o»te o moto-
retâ echipată cu un motor
de 77,6 cm\ monocîlin-
drlc în 2 timpi, ce dezvoltă
o putere de 8,5 CP. Cu¬
tia de viteze are 9 trepte.
Aprinderea este electro¬
nică. F rin ele faţă-spate
sînt pe tambur.

MAGNUM X

MAGNUM X este o motoretă
realizată de firma Puch, con¬
stituind un produs nou care
se impune în special prin
deslgn. Motorul este de 43,8
cm 3 în 2 timpi. Constructorii
recomandă această motore¬
tă în special tinerilor începă¬
tori, avlnd o stabilitate foar¬
te bună.

ă tm m m

140

OD1SSEY PL 250 este un produe al
uzinelor japoneze Honda. Ca aspect
este un hibrid între motocicletă şi
autoturism.

Din caracteristicile tehnice enume¬
răm: motor de 247 cirr în 2 timpi,răcit
cu aer, greutate proprie 112 kg. Dez¬
voltă o putere de 16 CP la 5 000 ture/
minut Este un vehicul foarte stabil,
are 4 pneuri şi frîne pe disc.

R 50, motoretă produsă de firma
Zundapp, are un motor de 50 cm J ,
Cutia de viteze are 3 trepte, vi¬
teza maximă este de 40 km/h.
Ca aapect se menţine la linia
devenită aproape clasică.

2 50 R aste o motoretă Honda
da 48 cm 3 In 4 timpi,răcit cu aer.
Aprinderea aste asigurată prin
magnetou. Dazvoltă o putere
de 2,1 CP la 7500 ture/minut.

lai

Acumulatoarele cu plumb aînt
cala mal utilizate astăzi Tn transpor¬
tul auto şl In staţiile do alimentara.
Acest lucru se datorează randamen¬
tului destul de ridicat (75% tn waţt-
o*e) al întreţinerii lor relativ uşoare,
în cil# ce urmează vom descrie
principalele caracteristici ale aces¬
tora şi modul lor de întrebuinţare.

In tabelul 1 sînt prezentate prin¬
cipalele tipuri de acumulatoare auto
româneşti, care iln! mal curent In-
tîlnlte atît de automobilii!!, ctt şl
de constructorii amatori,

Sa analizăm pe scurt modul tio
funcţionare a acestor tipuri de acu¬
mulatoare, ce ea cunosc sub tfenu-
mlrea curantă de acumulatoare aci¬
da.

Intr-un va# Izolant, reilatenl la
acid sulfuric, ie Introduc două plăci
da plumb, Acidul sulfuric care ea
află în va* atacă plăcile şl produc*
pe suprafaţa lor sulfat do plumb
{PbSQa). Cînd conectăm plăcii* la
cel doi poli al unei sur*» de curent

continuu, s« acoperă polul pozitiv
cu un strat de oxid roşu de plumb
(PbOjK Iar cel negativ cu plumb

spongios. Reacţia chimică se redă

asffoî:

2 PbS0 4 + 2 H 2 0 -
2 HjSO^ + PbO* + Pb

Din analiza reacţiei se poate re¬
marca cA densitatea acidului la în¬
cărcare creşte.

Daci acum vom conecta la bor¬
nele plăcilor o rezistenţă, In circuit
va apărea un curent de sens opu#
calul de la încărcare, depunerile
de oxid şl de plumb spongios acad,
acidul a# diluează şl reacţia este:

2 HjSO* + Pb0 3 + Pb -
2 PbS0 4 42 NjO.

Sa vad# Imediat cfi avem In fond
acooail roatţio cu dosfAşuraro Tn
sena invar*. Acest lucru demon¬
strează reversibilitatea sursei ob¬
ţinute. Intruclt lubstanţâl# activ*
In aceste reacţii aînt oxidul de plumb
şi plumbul spongios, Tn practică
plăcii* sa fac In structură cu celui*
In care •* depune o pastă diferit*
pentru fiecare pol care conţine sub¬
stanţele active. Acest lucru măreşte
foarte mult capacitatea acumulato¬
rului. Pentru a atinge această ca¬
pacitate, acumulatorul trebuia for¬
mat, adică ea supune unul număr
d* cicluri d« încărcare şl descărcare,

cu un regim corespunzător unei
capacităţi de 50%.

1 PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE
A ACUMULATORULUI

Se prepară o cantitate de acid
sulfuric cu o densitate de 1,26—
1,27 g/cm* la 25°C. Prepararea 8#
face cu respectarea următoarelor
prescripţii:

— Nu se va turna niciodată apă
în acid, ci numai acid In apă. Tur¬
narea se face încet cu agitare, utl-
llzîndu-se numai vase din sticlă,
ceramică sau plumb.

Densitatea se măsoară cu areo-
metrul sau se calculează pe baze
diluţial cunoacute. în tabelul 2 afnt
prezentat# cantităţile de acid sul¬
furic concentrat necesare obţinerii
dlluţle! cerute.

Pa prima Uni* aînt trecut* unită¬
ţile de concentraţie, iar pe prima
coloană aînt trecut* zecile de pro¬
cente. Cantitatea de acid se deter¬
mină la Intersecţia dintre verticală
şl orizontală care dă concentraţia
dorită (de axam piu 38%— 47,05 g/
100 ml apă).

înainte de a fl Introdus In baterie,
ilectrolltul va fl răcit la circa 10—
15*C, Umplerea ae tace plnâ cînd
nivelul electrollfulul depăşeşte mar¬
ginea au perl oară a plici lor cu IA mm.
Pentru a compania încălzirea c#
poate apărea, bateria se Introduce

Tipul

bateriei

Tensiunea

nominală

(V)

Capacitatea
nominală ta

20 h daacAr-
care (Ah)

C,„

Curentul da încărcare
(A)

1 ,

i a

.. .

6F8

0,8

0,4

0F18

1.6

0.8

fiD*84

8,4

4,2

6Ds9tt

8,8

4,8 «fl

6DSU2

112

11,2

5,6

12DS70-1

7.0

3.5 1

imm

7,0

3,5

120 >54

12 /

8,4

4.2

12E#105

105

10,5

5,25

12R45

4,5

2,25

12D72

72*

7,2

3,6

12—44

4,4

2,2

ia -55

5.5

2,75

12—66

6,6

3,3

12—77

7,7

3,85

12—68

8,8

4,4

12—116

110

11,0

5,5

12—143

143

14,3

7,15

12Es180

180

18,0

9,0

12ES320

320**

32,0

16,0

12—44P

4,4

2,2

Î20h77

7,7

3,85

12-48

4,8

2,4

12—150

150

15,0

7,5

12—27

2,7

1,4

NOTA: • Cap aeitataa la 5 ore

** Capacitatea la 10 ore C l0

* Lt-Sia Si-J

* f

_b J

• 1 1

r 5

—

0,0
ti; 11
20,01
<2,85

“■ ■ Siiii

1,01

12.44

1W.S8

«,94

2,0*
w
n.n /

з, 1

и. a ; J
»,S7

AtT

n t n

L?s:

33 33
*333

wm&K&m

0,43

19,05

35,14

56,M

7,53

20.48

30,99

58,74

2l T t5

38,00

01,20

9,09

23,46

40.84

03,94

intr-un vaa umpfFtft cu' apft pipă te
2/3 din Tnftlti mea bnterlai O o puri in
sg sept -ţi garniturii da protecţie.
cMd oxlati, ae îplâturâ definitiv

Umplerea 30 tace suficient da
repede, pentru a fcvite eulf alăute
Mteclidr,

Bateria uHiptilta teefi ea itŞfj
3—4 ore In tepau^ p^nttM riclwT
nivelul electrBllţuiul fluid corectei
apoi cu iolufi da âceea$= c/mcten

Irşttt uini^d .

lpcflrcqraa bateriei &* face cu o
*ur*3 capabilă, de a c#« f tjtta ţurptiUJl.
carul, încărcare» nu va încapi» ine
Irtîe ca tennpeiatura *l«ctrr»lltu1UI fft
acadA lub 30 W C.

Se încape îpcJUcflMteCu un cpiant
de 10\ r din capacitatea bâtei tet,
curent ce se menţine cftffMlnt pînft
la atingerea unei tanalunl de ?.A V/
element. Din acest moment, cu¬
rentul Bit reduce la juma late ot ao
menţine constant pînfi ia HÎlrţilul
IncAreârif

Sflfpltul Tnnartârrll #u lacunnafte
prtn degajare activă de gat# \ts
toate «lamentai#, lai lonatunea |i
densitatea mftiur*ţ« aub.,tmiMul
de încărcare rămln constante Lung
de 3 ora Ten alunea a Unge î.(k-
2 /3 V/aiment, u t r dfm-U*»ţ >1 1 27
t.M g/cmV Curbele de încânte re ti

«M#

#*•

► h> Hf<a

incircarea automata

a acumulatoarelor

în figura 1 e-îte prezentat uu
ckeuit folosit pentru încărcare*
atumuîfltoaf^lV Utilate la auto¬
turisme. Montajul are două moduri
de lucru, selectat»! k* cu ajutorul
comutatorului K1
— modul tio lucru mito mat, cînd
reglarea curentului de încărcare
se face ln funcţie de diferenţa de
tensiune nominală $i de tensiunea
curentă a acumulatorului, în acest
mod de lucru, ia început curentul
are o valoare mare, asigurînd o
încărcare rapidă. Cînd tensiunea
acumulatorului se apropie de vn~

lo^rea ma*fină, întru In funcţiune
TfJrouitul do reglaj automat. Curen¬
tul in cep* să scadă, a silf el Moft
fatal înger an tensiunii nominale cu-

'# l âjF* ^ * vaioî,rB

ţ modul de lucru matura), cînd
curentul de încălcare ere o valoare
îiţtfţă cu ajutorul litrul ipotenţlo-
rrrătrtj montat pe panoul aparatu¬
lui,

Elementul care stabileşte valoa¬
rea curentului este îi datorul notat
cu Thl. Impulsurile de aprindere
se âpîîcft La poarta lui cu ajutorul

unul transformator de impulsuri.
Primarul transformatorului sa all-
monteaiă de la un oscilator de
lelaxare realizat cu un tranzistor
imijoncţlune— TUJ fflg. 2). Frec¬
venţa oscilaţiilor este în Jur de
100 Hz şl ea eate cea care determină
valoarea curentului de încărcare,
A stf et, daci f rec ve nţa o a ci lato r u -
Iul este sub 100 Hz, tlrlstorul va fi
închis tot timpul, curentul de încâr*
cam fiind nul. Daca însă frecvenţa
este peste IOD Hi, tlrletorul va fl
deschis pentru anumite perioade
de timp, dînd naştere unul curent
de încărcate- Acest curent este
cu ptît mai mare m cît frecvenţa
este mai mare. Frecvenţa oscila-
fcmjluî depinde de constanta de
încărcare a condensatorului X3 şţ
de tensiunea din emitorul FI al
tranzistorului uni Joncţiune. Regla¬
rea curentului de Încărcare m func¬
ţie de tensiunea de pe acumulator
se bazează pe aceestă din urmă
dependentă. în modul de lucru
automat, tensiunea din El este
egală cu tensiunea de pe acumufa-

143

descărcare sint prezentate în figu¬
ră* Se corectează după caz densi¬
tatea acidului la 1,28 g/cm 3 calcu¬
lată la 25°C, cu apă sau cu acid.
Se va utiliza numai apa distilată.
Se continuă încărcarea 15—20 de
minute, după care se verifică din
nou tensiunea şl densitatea.

în lot timpul încărcării se men¬
ţine nivelul prescris prin adăugarea
de apă distilată şl se urmăreşte ca
temperatura electroflfului să nu de-
păşească 40°. După două ore de la
terminarea încărcării se verifică ni¬
velul şl, dacă este cazul, se com¬
pletează cu apă distilată.

Bateria se şterge cu clrpe umede,
se înşurubează dopurile şl părţile
metalice se ung cu vaselină neutră,
rezistentă la acizi, după ce au fost
prinse şi strînse racordurile la borne.

2 . Întreţinerea bateriei

IN EXPLOATARE

— Bateria se menţine uscată şi
curată.

— Orificiile ds aerisire ale dopu¬
rilor se vor menţine curate şi se vor
desfunda după caz.

— Rivalul electrodului nu se va

lăsa să scadă sub nivelul superior
al plăcilor. Completarea şl verifica¬
rea se fac periodic numai cu apă
distilată, Nu se va corecta cu acldî

— Numai In cazurile în care se
produce o vărsare de acid se va
completa cu electrollt la aceeaşi
densitate cu cel rămas.

— Starea de încărcare a bateriei
se poate constata prin controlul
densităţii electrodului (le 25°C):

— 1,28 g/cm* — bateria 100% în¬
cărcată;

— 1,20 g/cm 3 — bateria 50% în¬
cărcată;

— 1,12 glcm '— bateria descărcată.

Bateria bine întreţinută va fi men¬
ţinută încărcată permanent, des¬
cărcarea exagerată conducînd la
distrugerea el,

— Se vor evita supraîncărcarea
bateriei (indicată de un consum
exagerat de apă) şl subîncfircarea
pentru a Iu I durata de serviciu
a bateriei.

— Releele de Încărcare se reglea¬
ză astfel Incît tensiunea de la bor¬
nele bateriei legate In tampon să
se menţină la 14,1+0,3 V pentru

bateriile de 12 V şi, respectiv 7,05 +
0,15 V pentru cele de 6 V,

— Nu se va depăşi In exploatare
temperatura de 45*C.

— Bateriile nu se vor depozita
decît încărcate; periodic (la circa
30 de zile) se face o refncărcare
parţiali cu l a , plnă ce toate elemen¬
tele'degajă activ gaze, şl se corec¬
tează nivelul electrodului*

— Dacă bitumul de etanşare pre¬
zintă fisuri, se şterge, se usucă
locul respectiv şi se lipeşte la cald
cu bitum de acumulatoare.

Dacă densitatea unui singur ele¬
ment este sub 1,20 g/cm*, deşi
modul de încărcare este corect,
este necesar să apelăm la un ate¬
lier de specialitate pentru remedie¬
rea bateriei.

Remedierile la bateriile de pro¬
ducţie industrială se recomandă a
fi făcute de specialişti, avînd în
considerare fragilitatea plăcilor din
element).

Recomandările de mal sus se
aplică şl pentru acumulatoarele din
lmpo r t seu de o construcţie artiza¬
nali.

tor. Rezistenta de 10 si are doar
rolul de a limita curentul prin TUJ.
Drepl urmare, frecvenţa oscilatoru¬
lui SIMULAI CU ? E 1

TRANZlSTQÂRf,

BIPOLARE

Iul, stabilita la o anumită valoare
iniţială cu ajutorul potenţi o metru¬
lui semi reglabil PI pentru o anu¬
mită tensiune de început a acu¬
mulatorului, va scădea simultan
cu creşterea tensiunii de ieşire.
Montajul este astfel realizat indt
nu permite încărcarea acumula¬
toarelor descărcate sub o anumită
valoare (cca 60%) sau dacă au
fost legate la aparat cu polaritate
inversată. Cele două diode lumi-
nescente semnalizează legarea gre¬
şită a acumulatorului (DL2), res¬

3900/0,5W //

pectiv terminarea completă a Tncâr
cârîi (DL1)* Datele transformatoru¬
lui de reţea şl ale instrumentului
folosit pentru măsurarea curentu¬
lui de încărcare slnt trecute pe
figură. Transformatorul de impul¬
suri se realizează pe un Inel sau
oală de ferită, avînd 100+100 de
spim din sîrmă CuEm $ 0,2 mm.
Poziţia potenţi ometru lui sem (regla¬
bil Pi se alege în aşa fel încît pentru
un acumulator încărcat la tensiunea
nominală montajul să furnizeze un
curent cuprins între 100,.. 200 mA.

I„j* 100jjA cap dp scaii
RMKO

MANUAL AUTOMAT

144

M, ALEXANDRU

nală secundară, şt curentul

nominal (maxim) secundar. I * , cu
menţiunea că tensiunea este măsurată
la curentul nominal

A treci linie indică intensitate»
maximă a curentului redresuil, I
mat, mr a palm linie dâ tensiunea
continuă medic, V rumn (după re-
dresare $ filtrare). măsurată U l
max. Evident. dacă sc absoarbe din
redresor un curent l< I * max, ten¬
siunea continuă este mai mare. «lin¬
gind la maximum ţm «goîn adică
Iri absenţa consumatorului) valoare»
V max, indicată tn Lin iu a cificea.
Condensatorul folont pentru llliiuj
trebuie să aibă tensiunea de lucru
cel puţin egală eu «cea st A valoare.
U mas.

Liniile a ţitstit, a şaptea şi a opiu
indică valorile minime sile capacităţii
de filtraj. C, care asiguri obţinerea
unui nivel il onduliţiiloi ta ieşire
mai mie sau egal eu m (ra 5% 2%
ţi. reNpeciiv, I" J Menţionăm eâ
nivelul ondulaţulnr m este definii
1» 1 mu*, i» raportul (exprimat în
procente) dintre tertMimca eficace a
ondulaţilor ţi tensiunea continuă
redresată. Se ştie că un nivel m^5 n 0
esie acceptabil pentru montajele e-
lectronîcc simple (umerii, aven lecui¬
re, mtaiauiumaiiifrl eiej. m4?‘;
se cere In general pcrttnţ amplifica-
ton re le ţi preampiirica'fcttct AF,
inr msl% este impus numai în
unele aplic uţii speciile (montaţi HI-FI*
instrumente dc precizie ete.).

Valorile din labe) sîiU, (pragur.
rotunjite, dur dc eonsuipfe 1 un pre-
|ios ghid în alegerea condensaiorului
şi u transfer mntoamii necesar

Montajul cel moi frcevcnl utilizat
pentru alimentarea cu tensiune con-
rinuă u unui consumator * R, este
alcătuit dintr-un transformator dc
reţea cotarilor dc tensiune. Tr., o
punte redresoare, D- D* şi un
condensator de Ultraj C (figura »lă¬
turată). Problema care ic pune In
practică, de obicei, este de a calcula
transformatorul şi de a alege capaci¬
tatea condensatorului astfel incîl b
bornele consumatorului să rezulte
o tensiune continuă dală. In un
curent continuu cunoscut, pentru un
anumit nivel maxim admisibil a)
ondulaţiilor. Calculul nu este com¬
plicat, dar ia ceva timp totuşi, pen¬
tru că trebuie să se ţină cont simultan
de variaţia tensiunii secundare cu
curentul absorbit, dc căderea de ten¬
siune pc diode (la tensiuni mici), de
influenţa capacităţii de filtraj asupra
tensiunii continue, asupra curentului
maxim redresat, a nivelului ondulaţi-
ilar etc,

Tabelul prezentat In continuare
uşurează mult aceste calcule, indidnd
condensat principatele caracteristici
de redresare» filtra re pentru o gamă
dc transformatoare mici, cu puterea
cuprinsă între 33 W ţi 24 W (cele
mai uzuale).

In primele două linii sini trecute
mărimile fundamentale uîe transfor¬
matorului, respectiv tensiunea nomi-

2?0Vm

REDRESMRE

TRARSEORRUTOIRE

mici

145

ÎY7

< \ ^
i \ S

O \ «j

u- 1 l-
IU

5 1 <

< U

H \u

i \

| a

m o

H c

Curentul secundar

nominal l^^A)

•J 5

o Ji

<5?

« E

E a

8 3

§1

5 II

c —

£9

E >

l s

1 f

I 3

ei c
hO

| !•&'

B , f

1 *

r> T\

0,6

0,46

5,5

4000

10 000

0,4

0,32

8,5

i eoo

4 700

A-

0,3

0,24

1 000

2 200

4/700

3,5 W

0*2»

0,2

640

1500

8300

0,20

0,16

470

1000

2 200

0,15

0,12

220

640

1 200

0,12

0.1

160

300

820

0,85

0,68

3.3

6000

16000

—

0,55

0,44

6,5

2800

6 200

—

0,40

0,33

1 500

3300

6 800

0.35

0.27

1 000

2 200

4 700

a w

0.30

0,22

640

1 500

3 300

0,20

0,17

330

1 000

1 800

0,17

0.13

220

560

* 1 000

0,14

0,11

150

380

680

0,10

0,063

100

250

^ 470

1.4

10000

—

1,35

0,5

5000

12 000

f—

0.7

U 12j5

2700

8 800

15000

0,8

0,56

1 800

4 700

10 ooo

12 W

0,7

0 t 5

1 200

3300

6000

0,5

0,35

680

1 800

3000

0.4

0,2$

390

1000

2000

0*35

0,23

300

800

1 500

0,25

0,18

150

470

B00

2.8

6.3

20 000

— *

2,7

io ooo

—

1*4

5 000

12 000

1,1

8 000

15000

24 W

1.4

27-

2200

6000

ii 000

1 200

3000

6000

0,8

0,56

800

2 OOO

4 000

0,7

0,5

500

1 500

3000

0,5

0.35

300

800

1 500

146

ALIMENTATOARE

TRANSFORMATOR

AL MÂRCULESCU

Constructorii avansaţi nu vor găsi,

f jrobttbii, nimic nou în articolul de
aţă şi dc aceea ii rugim si aibă
amabilitatea dc a Imoarre fila, cu
îngăduinţă Începătorii or in sâ le pre¬
cizăm de pe acum că alimentatoarele
firi transformator sînt posibile, dau
rezultate satisfăcătoare in anumite
condiţii limitate, sSnt simple şi se
reihzeazâ repede, pe baza unor mici
calcule prealabile; de trebuie privite
doar ca soluţii provizorii de alimen¬
tare a unor montaje pentru care nu
dispunem pe moment de transforma¬
tor adecvat Printre factorii care limi¬
tează folosirea lor (sau chiar o contra*
indici) menţionam: curenţii de sar¬
cină relativ mid (pentru valorile uzua*
le «le condensatoarelor nepolariza*
bile existente); condiţia impusă con¬
sumatorului de a absorbi un curent
eficace practic constant; riscul sporit
de deteriorare a consumatorului; ne¬
cesitatea unor condensatoare nepo
Isnzjbile cu tensiuni mart de lucru
şi cu pierderi foarte mid In didectric.

După această scurtă introducere
să analizăm pc rînd cele două si¬
tuaţii frecvent tnttlniic în practică.

I CONSUMATOR DE CURENT
ALTERNATIV

Să considerăm un consumator re-
riitiv care se alimentează In mod nor¬
mal la o tensiune alternativă joacă, L
absorbind un curent aproximativ con¬
stant, I (se vor subînţelege peşte tot
valori eficace, dacă nu se fac alte
precizări) Rezistenţa sa echivalentă
este deci R =* E/L Consuma torul poate
fi alimentat direct de Ia reţea
(U *220 V intercalînd tu sene cu
el un condensator C (fig L) cu capaci¬
tatea astfel calculată incit curentul
prin circuit aibă valoarea L
Notlnd cu Xr rea clanţa capa ci ti vă
a condensatorului şi cu 7 im pedanţi
totală a circuit ului i\cm

Z - T " v / H- + X?;Xr - -

- Jţ - R 3

ck unde, ţmind cont de frecvenţa reţe¬
lei frijbKz, deducem:

relaţie ce determină valoarea capaci¬
tăţii C necesare in farazi, dacă U se
exprimi In volţi, I în am peri şi R în
ohmi'

Calculul este valabil pentru consu¬
matori pur rezist ivi (sau In care pu¬
tem neglija reacfanţde inductive şi
ca puci ti ve).

Condensatorul folosit trebuie si fie
nepolarizabiL cu tensiunea de lucru
dl mai mare ipreferabil peste 60fi VI
In cazul unei străpungeri accident ale
a con densa tor ului, consumatorul este
aproape sigur compromis, primind La
borne înrreugu tensiune ite reţea (o
eventuală siguranţă înscriam în cir¬
cuit poate ti fie sau si tm fie eficienţi
în funcţie dc «rapiditatea*» ei). Nu
riscaţi aed alimentlnd în acest fel
montaje scumpe

Metoda nu poate fi aplicată în
ca/ul consumatorilor pronunţat va¬
riabili, deoarece prin creşterea rezis¬
tenţei R creşte ţi tensiunea «reparti¬
zat!» ta bornele sale, eiitrlnd din nou
riscul distrugerii

Exemplu La un aparat Alimentm
de la reţea dorim să momim un bec
indicator de funcţionaro, de exemplu
un bcc telefonic de 12 V 0,05 A Pen¬
tru E-12 V, I*0,05 A şi R»24H a
rdăţia precedentă ne conducă* ta va-
loorea C*0»73 pF (se poate lua C*
*0.68 /j F/630 VI

1 CONSUMATOR DE CURENT
CONTINUU

Vom comîdera acum un consuma¬
tor reristiv care se alimentează In mod

; 1 '» 2 2 0 V ~

□«

normal la iensmnea continuă E, ab¬
sorbi mi un curent nproximariv con¬
stant. I. Rezistente m echivalentă

este ded R *ţ/l Pentru a «limcnfo
fără transformator acest consumator
există mai multe variante tn funcţie
de lipul redresării, Cea mai făxpînditâ
cile schenui din fteum 2 (K-dresare tn
punte ţi filtraj. (Srl slubdizare* *A-
ranjatnentdc» se fac astfel focii R
să primenită 1» borne tensiunea nece¬
sari E

Tensiunea alternativă la bornele de
mirare ulc punţii se ia U**(l,3“
LÎI'E Curentul eficace prin conden¬
satorul C va fi aproximativ egal cu
curentul conţinuţi prin R adică 1
Putem ded scrie că impedanto totali
u circuitului este Z*U/L Pentru a
puica prelua rozul tal ele obţinute an¬
terior, pupul D t - D 4 , C,, R *c
substituie mintal prinţi-o sarcină echi*
valenţă, H -11,3 -L5}.R (R ţi R sini
proporţionale cu teoriunile Im bornele
turi Din expresul jmpedan|ei Iota le >i
circuitului, 7 X; ► fi l , deducem

îuV* ~~ fi unde,

înfocumd pe Z şi pe f, rezultă:

C * —

314,

XI*

R' J

‘♦V ]T

Exemplu, Consumatorul R necesită
o tensiune continuă B*i2V la un
curent l*20mA. Rezultă R«6(H)(L
Z-224JVU02 A —II 000 U R -
-L4 R-84UU 00,29 rF. Se va
alege practic un condensator cu ca¬
pacitatea de Q25 0,3 jjF, avlnd ten¬
siunea de lucru dl mm mure 1630 V),

Dezavantajul acestei varianta con¬
stă toc nun bi dificultatea procurării
condensatorului cu capacitatea dorită
(ţinîud eoni dc valorile standardizate,
ca şi de abaterile destb^e mari de la
valorile nominale), ccdlfojc face ca
tensiunea la conittmitor^kiiu fit
exucî cea preconizată; tn
siuness poate varia semnifi
eventualele modificări ale emj
dc sarcină Acei te neajuns uj
înlăturate prin introduceroAftei ce¬
lule de stabilizare peni rj^ens Iu nea
dorită, dc exemplu *c aiutâ

în figurii L Pentru a obţine Iu ieşire
E~ftV. ta un curent dt‘ sarcină
intre 10 >i 25 mA rit între L2 kf> şi
500 0) se ia C = 0,47 ti F/500 V Ducă
■o: montează foi paralel două conden¬
satoare de 0,47 pf 500 V fC - 0,94 pFl,
sursa debitează o tensiune de 12 V
pentru un curent de sarcină intre 20 şi
50 mA IR lutm 600 şi 240 O). Menţio¬
năm că la Ieşire trebuie *4 fie conee-

comanda
automata a unei
pompe

de apd

ig. OABOR MOLNAR

CORP —
IZOLANT

ELECTROZI
MATERIAL PENTRU
ETANSARE (SMOALĂ)

COMAND* INTRO DUCERE

Electronica / _ y "~~

LICHID

:ALARMĂ
.LIMITA SUS

^RECIPIENT

= "L*'

-itf/i.'uA.

. LIMITĂ JOS

SCURGERE

Montajul prezentat In figura 1 cate
folosit pentru comanda nul ornată a
und elcctropompc In vederea men¬
ţinerii nivelului unui lichid dintr-un
recipient între două niveluri presta*
tulite Introducerea p scoaterea lichi¬
dului nc pot face In două feluri. In
primul cai lichidul se introduce cu
ajutorul electropompei comandate,
iar evacuarea se face în mod necon-
trolai în cel de-ol doilea cai, intro¬
ducerea lichidului este neconsolată,
iar evacuarea w face cu ajutorul pom¬
pei, clnd nivelul lichidului ajunge Iu
un prag fixat Montajul prezentat

poate fi folosit In ambele cazuri, tre¬
cerea de la un mod de lucru la altul
necesitînd puţine modificări.

Fixarea nivelurilor limită se face
cu ajutorul unor sonde formate din
două vfrfuri metalice, introduse In
lichid printr-un dop izolator (fig. 2\
Distanţa Intre vîrfuri este de Z.*5 mm.
In funcţie de lichidul din recipient
(pentru lichid mai fluid fi cu rela¬
tivitate mai mare distanţa trebuie să
fie mai miel). Rezistenta între cele
două vîrfuri, care In lipsa lichidului
este foarte mare (de ordinul zecilor de
MOI în prezenţa lichidului ajunge la o

valoare cuprinsă între $0 kQşi 500 kfl
Această schimbare de rezistenţă este
sesizată de circuitul electronic fi este
transformată In comandă electrici
pentru electromotor. Circuitul elec¬
tronic funcţionează astfel: amplifica¬
torul A, are două stări stabile Tre¬
cerea dintr-o stare in alia se face In
felul următor: atund cînd pe ieşirile
amplificatoarelor A* şi Aj nu este
semnal (ded tensiunile In ieşirile lor
slnt în jur de IVI curentul care intră
în borna inversoare a lui A t este nul
Drept urmare, tensiunea la ieşirea
lut va fi marc conform ecuaţiei:

tată In permanenţă rezistenţa de sar-
cină cu valoarea aproximativ între
limitele indicate mai sus, deoarece în
caz contrar (ieşirea în gol sau R prea
marcX dioda Zener va prelua întregul
curent redresat, riscindu-se astfel dis¬
trugerea ei Putem mări fi mai mult
valoare» condensa ierul ui C {şt im*
plicit valoare» curentului maxim de
sarcină) prin utilizarea und diode
Zener de pul ere mai mare (de exem¬
plu, 1 DZ12, de 4 W, cu I, «
AOOmAî ZM

în Încheiere facem o precizare deo¬
sebit de importantă pentru construc¬
torii începători: condensai o ru! C se
încarcă la tensiuni înalte şi râmîne
încărcat fi după Întreruperea alimen¬
tării de la reţea De aceea atingerea
cu mina (sau cu un obiect metalic
neizolat) a pieselor montajului -
inclusiv a bornelor ştechcrufui, după
scoaterea din priză — prezintă perico¬
lul de electrocutare Pentru evitarea
accidentelor, după întreruperea ali¬
mentării de ia reţea se vor scurtcir¬
cuita cu un obiect metalic prevăzut
cu miner izolator bornele condensa¬
torului C (suu bornele şiecherului,
dacă acesta este scos din priză). Nu¬
mai după această măsură obligatorie
de precauţie se pot atinge piesele cu
mina.

De asemenea, la conectarea altmen-
lârii de îa reţea se va avea grijă ca faza
să fie legată Lu C

t-COHUN NO"NORMAL

(NEAUi1|NTAT>
DESCHIS

HI NORMAL ÎNCHIS

+ 2W
RL2

la©

v 0 -K-n 4 -n

Ond senzorul LIM JOS sesizează
prezenţa apei la ieşirea lui A 3 apare
o tensiune mare (ta jur de +14 V>
Această tensiune produce un eu reni
prin Rj, curent care va intra tn borna
minus a amplificatorului A v Rezis¬
tenţele slnt astfd alese Encll valoarea
acestui curent sft fie sub valoarea lui V
(care este suma curenţilor prin
şi R #l ) Ca urmare, ta starea lui A ţ
nu intervine nici o schimbare Clnd
insa va fi acţionat şi senzorul LIM
SOS, va apărea curent şi prin Rj.
astfd tncît I' devine mat mare dedt 1
tn acest moment, tensiunea ta ieşirea
amplificatorului A, va scădea la o
valoare midi (ta jur de 1 V) Dispa¬
riţia tensiunii la ieşirea tui A, duce
ta blocarea tranzistorului T, şi, prin
urmare, la întreruperea eliminării re¬
leului RL,. Electromotorul alimentat
prin contactele normal închis ale
releului se pune Tn funcţiune şi începe
extragerea lichidului (apei) Nivelul
lichidului începe sft scadă şi după un
timp senzorul LIM SUS nu va mai
fi acţionat Tensiunea dc ta ieşirea
lui Aj dispare şi curentul prin R a
devine nul Totuşi amplificatorul A t

dintr-un

burghiu

rupt

Un burghiu rupt nu se arunci
de regulă. Calitatea deosebită a
materialului din care este confec¬
ţionat permite utilizarea lui şi *n
alte scopuri dacă reascuţirea sa
nu este eficientă.

Coada, respectiv partea cilin¬
drică, se poate folosi ca ax (intr-o
balama, de exemplu) sau ca dorn
pentru materiale neferoase.

Dacă mai există o parte profilată,
aceasta se poate ascuţi transfor-
mînd burghiul rupt într-un excelent
punctator. Unghiul de ascuţire se
poate face Tntr-o piaţă largă de la
circa 60* la 120°.

nu-şi va schimba starea deoarece,
Livind tensiune mică la ieşire, curentul
prin R h este mic şi raportul I > V
se păstrează. Comutarea va avea loc
ta momentul în care lichidul va cobori
sub sen zorul LIM JOS şl ca urm nre,
dispare şi curentul t* U ieşirea am-

a unei pompe suplimentare Circuitul
de alarmă şi pompa suplimentară
mira In funcţiune a tund clnd nivelul
opri depăşeşte o limita maximă din
cauza und defecţiuni intervenite în
lanţul de automatizare descris înainte
fsau eventual din cauza defectării

24V

BA7Z3

l.SnF

+15V

ptifica torul ui A ţ apare din nou ten¬
siune mare; ceea ce ta final se trans¬
formi ta oprirea alimentării pompei de
evacuare. Tranzist oarele Tj şi T 3
servesc pentm alimentarea releului
RL,, ath timp dt senzorul LIM JOS
nu se află în apă. oprind motorul
(pompa) chiar dacă a intervenit O
defecţiune In lanţul principul de hc-
ţionure. Această măsură de protecţie
este necesară deoarece funcţionarea
pompa fără apă poate sft ducă ta
distrugerea acesteia. Amplificatorul
A 4 esic folosii pentru acţionarea unui
circuit de alarmă şi In caz dc nevoie.

Ascuţirea se face la polizor cu o
piatră abrazivă normală,

\n timp se pot realiza miel saturi
de punctatoare şi dornuri cu un
efort şl cheltuială minime.

în figura cu «a» s-a reprezentat
burghiul rupt şi cu <cbx transfor¬
marea prin ascuţire lntr*un pune -
tator.

După ascuţire se poate căli su¬
perficial vlrful prin încălzire scurtă
la roşu şl cufundare în puţin uita
(ulei de maşină uzat)*

pompei principale)

Daci efectropnmpa eile folosiţii
pentru introducerea lichidului în ba¬
zin, iar scurgerea cile necnnt rotată,
circuitul prezentat va fi folosit cu
următoarele modificări:

— motorul pompd se aJimentcuzâ
prin contactele normal deschise sta
releului RL*;

- In locul circuitului de protecţie
format din irnuziMoarelc Tj şi T* şi
piesele din jur se va folosi montajul
prezentat in figura 3,

Sursa de alimentare estc prezentată
ta figura 4

PREPARAREA
ARTIFICIILOR
PENTRU
POMUL
DE IARNA

Pentru a realiza artificii vom pro¬
ceda astfof:

— Pulverizăm 4 g azotat de bnrlu
şi 3 g amidon, pe care ta amestecăm
cu 4 g pilitură tină do fler şi t g
pulbere de aluminiu,

— Se amestecă combinaţia plnft
ia omogenizare perfectă.

— Se transformă telul Intr-o pas¬
tă prin adăugarea unei mici canti¬
tăţi de apă caldă,

— Pe aîrme de fier de 0*5 mm
diametru se depune pasta obţinută
şi se lasă si se usuce 24 de ore.
Aprinderea artificiilor astfel rea¬
lizate se face uşor.

Schema prezentată arată par¬
tea electronică de emisie şl re¬
cepţie conţinută într-un bloc
de telecomandă pe tir. Datorită
simplităţii şi uşurinţei în reglare,
se poate adapta pe diferite ti¬
puri de jucării sau dispozitive
Principiul constă in emiterea,
pe rînd, a 3 frecvenţe, fiecare
corespunzând unei comenzi. La
recepţie fiecare frecvenţă pro¬
voacă apariţia unui semnal la
una din cele 3 Intrări*
Emiţătorul constă dlnlr-un
generator RC realizat cu cele
petru porţi «Şf-NU» flmtr-o
capsulă CDB 400 E. Oscilatorul
propriu-zis este format din por¬
ţile P , P 2( P s . Poarta P rea¬
lizează o separare şi o adaptare
cu receptorul. Frecvenţa este
de cca 1 kHi şi este dată de
constanta He timp R f C Frec¬
venţa ti se alege în jur de 3 kHz
şi este dată de constanta R,C r
Frecvenţa f* se alege de cca
10 k Hi (f.t^t/0,7 RjCj). Alimen¬
tarea generatorului se poate
face de la o baterie de 4,5 V.
Consumul nu depăşeşte 30 inA
Receptorul are in compo¬
nenţa sa un filtru digital care

tng* fSJ ANDRIAN

îndeplineşte funcţia de celulă
trece-jos, treeP-$us şl tmce-
bandă Cînd emiţătorul transmi¬
te frecvenţa f (> In işşirţa E,
apare un nivel logic «ta. Frec¬
venţa de tăiere a celulei trece-
jos se alege în jur de 2 kHz
Această frecvenţă este dală de
constanta R J+ C 2 . Dacă se trans¬
mite frecvenţa t, v (a ieşirea E ?
va apărea un semnal logic «1»
In acest caz, frecventa de tăiere
a celulei C8M «—CBB. se fixea¬
ză la o frecvenţa cuprinsă între
4 şl 9 kHz (este dată de constan¬
ta RrCtl

Pentru a recepţiona in bune
condiţii frecvenţa f a , ieşirea O
a circuitului basculant bistabil
CBB 1 şl ieşirea Q a cli<-udului
basculant bistabtl CBB ; e-eu
conectat la intrările unei porţi
«fŞb» din capsuta Ihtdgrată CDB
40BE

Se menţionează faptul că Ie¬
şirile Ej şi E\ pot furniza
fiecare o tensiune do cca 3,4 V
la un curent maxim de 16 ta A

Alimentarea receptorului se
realizează de la o baterie de
4,5 V t

r^rşirfr.* r

remarcaţii lut inventator

Con rad Haas (1509—1579) a
conceput cei dlntîl racheta cu
doui şt trei trepte da aprindere,
dotate cu mecanisme de elu¬
dare şi aripioare de stabilizare
în forma de delta? Drept com¬
bustibil inventatorul indica di¬
fer rin tipuri de pulberi, dtv şi
alcool.

...1ntr>o exploata*e de oui de
ia Ruşchiţa a fost concepută şl
pusă în funcţiuni o ingenioasă
mstetnţte pentru zdrobirea rui¬
nai nunii denumită «motorul CU
coloană de apă» cart uiihia
exclusiv camitţjjea dt §pA acu¬
mulata in coioanii ţprfa apel
punea In mivcnie 24 de săgeţi
ingenios cuplate cum loveau
mfnereui?

.unui dintre primii autori
preocupaţi da InUpdilcareH unei
terminologii tehnico-ştiinţifica
adecvate este Teodur Stamab
(1612—1852), care lealizea/â In
1640 up «Disionăraş de cuvinte
tehmea»?

un cunoscut inventator ro¬
man Alexandru Ourcu (1654»
1922), a participat m construirea
primului motor lei mic cu ruacţie
destinat navigaţiei aeriene
(1866)7 B a realizat, de aseme¬
nea, o drezină cu )el reactiv
(V86?j cu patru depenii înainte
de Mar Valier, cftiuiu 1 esţe
m>ibu4 a ce si tip de vehicul

H tr*pdi I*l l ,

reni

J CDB 4121E

r-pf

>.V

C3 -Ml.

X 1—1 1 1 | ,

CBH2
C0B4121E

tî_ __ t|

} 1 1 Tyt H

vStjre

'ti

"CBB, CBS, 0

-rrr

C0B474E

l/iCSiOSf-

150

Antenele Yagi tlnt cei mai des
folosita pentru recepţia programelor
de televiziune, Distingem In acest
sens antene pentru fiecare canal TV
apte a recepţiona atH semnului purtă¬
tor de informaţii video* cît şi cd de
sunet.

Elementul principal al unei ajtfd
de antene îl constituie un dipol închis
numit dement activ sau vibrator
(element cam rezoneazăţ Lungimea
dipolului este totdeauna de A/2* unde
X reprezintă lungimea de undă a
mijlocului canalului TV, Aceasta re¬
zultă din media celor două purtătoare
— de sunet p de imagine.

Celelalte demente constituente ale
unei antene Yagi se împart, dupl
poziţia şi rolul tor, in douft categorii:
reflectoare şi directoare.

Reflectoarele sint elekiente paşive
de tipul dipol deschis, montate in
spatele dipolului faţă de direcţia de
recepţie, Efectul lor este de a mări
dştigul eu aproximativ 5,5 dB Ide
1.88 ori) Un reflector se instalează la o
distantă de 0,15 X dc vibrator,

Directoarele stat clemente pasive
ce se montează ta faţa vibratorului,

urmâfindu-se creşterea dţtigului şt
mărirea direcţivt lăţii
In general directorul are un efect
capactliv, dimensiunea sa fiind mai
nrid de A/2 Practic, se montează
mai multa directoare, efectul fiind
sesizabil plnă b 1
Pentru constructori prezentăm da¬
lele lehmcc ak antenelor Yagi cric
mai utilizate, cu 3 elemente cu 5 ele¬
mente şi cu ? demente, pentru primele
12 canale de televiziune din norma
OiRT

3 ELEMENTE

Canat

(mm)

1„ (mm)

a (mm)

b (mm)

2 830

INI

2 320

BS0

850

2 420

2 230

1 980

725

1 860

1 710

1 520

555

1 705

1 570

1 400

510

1 555

1 430

1 275

470

840

73S

690

420

805

710

660

400

770

680

630

315

385

740

650

605

370

710

625

580

355

frâu

608

j 565

345

660

_*_j

1 _ 5Î _

330

Diametrul ţavil: ţ.,,20 mm.

V'm

f o

K—- — t

fc-_

¥—-—-p

¥— - i

4-- |

* -pj

YAGI

7 ELEMENTE

151

ANTENĂ YAGI CU CINCI ELEMENTE

Diametrul ţevii: 0...20 mm

ANTENA YAGI CU ŞAPTE ELEMENTE

Canalul

’r

(mm)

■ta.

(mm)

’oa

(mm)

’04

(mm)

'd5

(mm)

840

700

695

710

695

665

670

500

295

420

400

265

280

800

670

680

670

660

650

640

475

280

400

380

250

270

770

645

640

650

640

625

615

455

270

385

370

245

260

740

620

615

620

614

600

560

465

260

370

355

235

250

710

595

585

595

565

575

565

420

250

355

340

225

240

685

575

570

$60

570

560

550

405

240

345

330

220

230

860

5S5

550

560

550

540

5ft

390

230

335

315

210

225

Diametrul ţevii: S...20 mm

Scoaterea din uz a pungilor din
material plastic este cel mai adesea
consecinţa deteriorării fundului a-
cestqra prin perforare sau desprin*
derea lipiturii iniţiate*

Re condiţiona rea pungilor dete¬
riorate astfel se poate face simplu
şi cu «utilaje» aflate In orice gos¬
podărie* în acest scop, se taie o
fîşre din partea Inferioară a pungii,
de lăţime egală cu partea deterio¬
rată Apoi una din feţele pungii,
notată în figură cu «a», se taie mai
scurt eu 10—12 mm fată de cealaltă,
respectiv faţa notată cu «b». Se
răsfrînge faţa «b» peste «a», apă-
slndu-sa uşor cu unghia sau cu
muchia unei rigle, astfel încft să
se formeze o linie de îndoire con¬
tinuă* Cu un fier de călcat *c»,
încălzit moderat, se va presa (pune*
tind) partea răsfrlntft, Pentru a
evita lipirea tălpii fierului de mate¬
rialul plastic se va intercala o

foaie de staniol <td».

Temperatura optimă a fierului
de călcat se va determina practic
prin reglarea dispozitivului de ter-
mostatare şi se află In zona de
încălzire minimă sau medie*

Procedlnd asemănător, se poate
repara şi partea de prindere a
pungii sau părţile laterale.

IBS

Pe baza schemei de amplificator AF
prezentată !n revista «Tehnium» nr.
8/1978 se poate realiza un interiori
relativ simplu şi cu rezultate foarte
bune (fig, 1).

Pentru adaptarea intrării la impe-
danţa joasă a difuzorului (A) folosit
şi pe post de microfon, se introduce
un transformator ridicător cu rapor¬
tul 1 : 10 -1 : 20l De exemplu se
poate utiliza miezul unui transfor¬
mator cic la difuzoarele de radiofi-
care, bobmlnd pentru înfăşurarea I
cca 1 000 de spire CuEm 0,1 mm, iar
pentru Înfăşurarea a îî-â cca 65 de
spire CuEm 0,55 mm,

Condensatorul C 4 (5 - 50 nF* prin
la ton are) este facultativ, el introdu-
dndu-ie numai bl cazul unui «flştitw
apreciabil In gol datorat paraziţilor
captaţi de liniile de legătură. Mon¬
tajul a fost conceput pentru convor¬
biri bidirecţionale Intre postul central
(difuzorul A) şi mai mulţi «abonaţi»
(IBj, B a etaj setcctabiU din comuta¬
torul K, (pe rtnd nu simultani.
Evident, schema poate fi completată
şi cu circuite de «apel» luminos sau
sonor fbeculeţe; buzere).

Comutatorul K, realizează tre¬
cerea de la «vorbire» la «ascultare».
El se găseşte, Împreună cu K a şi cu
difuzorul A, la postul centraL Legă¬
tura cu fiecare «abonat» se face prin
două fire (cordon bifilar, nu obliga¬
toriu ecranaţi

Reglajele amplificatorului sint cele
indicate tn articolul menţionat, adică:

1 ) din tnmcrul R fl se ajustează
curentul de repaus prin colectorul
lui T| la cca 20 mA;

2) din trinterul R t se ajustează
tensiunea mediană In repaus (Intre

punctul M şi masă) la 6 V;

3) ie repetă reglajul de La punctul I;

4) se repetă reglajul de la punctul 2 .

5) se ajustează tnmerul R f( pentru
a obţine amplificarea maximă nedis-
tont tonală a semnalelor sonore «apli¬
cate» la intrare.

Valorile pieselor nu sini critice
Rezist oare le R 10 -R n pot fi şi de
1 fl/3 W [bobinate), Tranzîitoarelc
T 3 -T* pot fi şi BD139- BD140 etc.,
dar se vor sorta astfel îndt să aibă
factorii beta aproximativ egali (± %%\
Ele se montează pc radiatoare In

iî4

BD23B

Iq^/ 0 mA

T 3

8D237,

BC177

10W1 Arr P llf '

•^VOLUMTlOil ^ !

10kf. log. 33nF

2 VIN 914
(1N4148)

470 n

B vorbeşte

A vorbeşte

0+12V

■o-

j ~a Bi

153

fn locurile unda se recepţionează
In condiţii «mai grele» programele
de televiziune care funcţionează
pe canalele 6—12, prezentul ampli¬
ficator este de un real folos.
Coeficientul de amplificare tete
de ordinul a tâ—15 ori pentru o
bondfl de trecere de ordinul a
tO MHz, Banda de trecere este
asigurată de făptui cA circuitele
acordate sînţ şuntate atft de cir¬
cuitele de colector ale tranzistoa-
rolor, cit şl de cele de bârfi In
afara de aceasta. înfăşurările L, şl
l» lînt şuntate suplimentai de cit
cultul de antena, respectiv cel de
intrare a televizorului.

Pentru canalele 6—9 t înfăşură¬
rile t r , L| şi ti au cita 5 spire din
conductor CuEm § 0,7—0,8, cu dia¬

metrul interior al înfăşurării de
4,5 mm.

Distanţa între capetele bobine¬
lor este de 10 mm. Pentru canalele
10—12, înfăşurările vor avea cite
a spire, restul parametrilor râmî-
nînd aceiaşi. La bobinele L a şi l 3
priza se scoate la spira f Tncepînd
din capătul «rece» al înfăşurării
(cel pus la masă).

Reglajul se face prin ajustarea
condensatoarelor trimer de 3—12
pF pentru un contrast maxim al
Imaginii şl o corectă audiţie a
programului sonor,

uiminn moDUinm

Ibrină dc U ou tuprafola dc cea A an 2 .
fuzoiircle pol fi de 4 0/3 W.

nu dc cablaj prczeniiilă în
poate aervî drept ghid pentru
asarca pieselor S-uu folosit con-
lensatoare C*. Cj. C 4 p C, cu ter-

mmaJck dc aceraşi parte
Sursa de alimentare trebuie $ă fur¬
nizeze tensiunea comimilL bine fil¬
tram (eventual $i stabilizată) dc 12 V.
k un curent de minimum 0.3 A,
fn Încheiere reamintim că probele

Montajul reprezintă un preampM-
ficator pentru semnalele de audio-
frecventă transmise cu ajutorul lu¬
minii (lumină modulată), El conţine
trai etaje realizate cu tranzistoare
npn cu siliciu, cu zgomot redus
(BC109, SCI 73 etc.). Ca traductor
se foloseşte o fotodiodă «puncti¬
formă» eu lupă, care asigură o
bună direcţi vitale in recepţie ne rea
semnatului luminos.

La Ieşire se poate conecta o
cască telefonică de impedanţă ma¬
re (2 000A) sau un amplificator
suplimentar (0.5—2W) pentru audi¬
ţia în difuzor.

Schema a fost proiectată pentru
alimentare la 22 V. Ea poate fi
experimentată însă şl la tensiuni
mai mici (19—18 V), cu modificări
corespunzătoare.

Piesele nu au valori critice, iar
reglajele sînt cele obişnuite de la
p rea m pi I f i catoare le A F-

se fuc cu difuzoarele A ţi B izolate
fonic între ele (tu încăperi diferite;
cu uşile închise); pentru evitarea fe¬
nomenului de mscrofonie.

154

NOI SDRSE DE ENEROIE

B Bl ufte uf ftii i IU

Tn contextul actual legat da crini
surselor convenţionala, economia
de energie a devenit unul din cete
mat importanta deziderate ete ttrh
nit ten Irot fi specinllştlîor în atom
ţia acestora stau metodele cele
mal complexe pentru util (tarea cu*
rentă, la un preţ rentabil a energiei
atomice, a tecâtelrt! solare $> a
conversie» fotovoltpica 4 a biomaseu
a carburanţilor de înlocuite' In do¬
meniul autovehiculele' ş a.m d.
Construirea centralelor atomicii va
permite utilizarea unei forme de
energie superioară, cu un randa¬
ment incomparabil cu cel al 9 ur¬
selor convenţionale. Criza petro¬
lului. declanşată pe plan mondial
in ante 1973, corelată cu consumu¬
rile tot mai mar» de combustibili
datorita emiteri! rapide * parcului
dn autovehicule şi autoturisme, a

PENTRU TINERII
DIN URICELTERR

Ing T; CÂNTĂ

orientat eertetânte în dificili te-
locuirii acestuia cu alff eombusU-
Mi Astfel în afara utilizări» —
foci limitate — n energia! ttectrica
s-a trecut Ia expe^mentareii 11
utilizarea aîtor combustibilii gaze
Si petrol obţinute din cărbune (tur*
bâ, lignit), alcool, metanol flcati-
fana

Fotdllraa energiei solare prin
diferita tipuri da conversii a deve-
jut te ultimii ani tot mai tentanta
Arin folosfr*e dt dlpoiltive, ma¬
teriale noi şi aparaturi accesibile
tehnico-economic la construcţie d#
locuinţe. Fa încălzitoarele do aer
fl apa, In uacâfodl

Eficiente utilitarii energiei solare
s-a datorai combin Arii sistemelor
pasive (efectul de sera, caota’ea
selectivă a radiaţiilor barate numai
pe sursele exterioare de energie)

cu instalaţiile active.

Cu ocazia «Salonului internaţio¬
nal al agriculturii» desfăşurat la
Parte Intre 0 fi 15 martie 1902, una
din atracţii au constitult-o proiec¬
tele privind construirea de case,
de locuinţe cart utlllzearâ sisteme
m'xte energetice, proiecte denu¬
mite tip SOLERGIE {% 1).

Proiectul propus de construc¬
torii francezi îmbina un ansamblu
complet, format din trei sisteme
optimizate: electric, termic cu apă
fi ţermlc cu aer, ansamblu ce
poate fi folosit, pe scară Industria¬
li, te construcţiile de locuinţe,

S internul electric (flg« 2) este
constituit rflntr-un panou de 00
module fotovoltalce (pile) do 36 W,
cuplat cu un grup electrogen de
4 kVA, Energia este stocată fntr-o
baterie de acumulatoare sub formă
de curent continuu, care este trans¬
format pentru utilizare In curent
alternativ de 220 V cu ajutorul unul
convertizor static, de 2,5 kVA
Sistemul termic cu api (fig 3}
este formol din două ansambluri
de 23 captatoare solare cu o supra¬
faţă totala de 40 m*, cuplate cu

155

un boiler mixt cu gaz. Ansamblul
solar mai are un regulator diferen¬
ţial, un circulator de 25 I şl un vas
de expansiune sub presiune de
12 L

Caid ura furnizata de către cap¬
tatoarele solare este stocata în¬
duri vas cu apă cu g capacitate
de 2 500 I, cu trei schimbătoare
termice cu aripioare. Locuinţa este
încălzită prin podea, Iar etajul cu
calorifere tip «panou» are, printre
altele, trei vase de expansiune de
30 I, şapte robinete termostatice,
un regulator ţi un circulator.

Sistemul torni Ic cu aer eu
dublu flux (fig. 4} permit© absorb¬
ţia aerului caid din seră şl Introdu¬
cerea Iul In schimbător, unde este
reîncălzit cu aerul folosit deţa Io
Incăliire, după cam este introdus
In locuinţă. Pentru punerea in func¬
ţiune se folosesc o vană cu trei
căi ţi un termostat,

Tn timpul verii aera nu este fo¬
losită.

încălzire, prin folosirea unei Izolări
de calitate ţi prin asigurarea unei
«Inerţii termice» optime* In ceea ce
priveşte echipamentul menajer, a-a
căutat a se reduce consumul de
energie electrică te maximum* Foto-
pilele sin! folosite optim în măsura
Tn care grupul electrogen permite
dimensionarea sistemului în func¬
ţie de factorii naturali. Tehnica de
captare, stocare şl folosire a ener¬
giei solare este asociată eu par¬
ticularităţile construcţiei: pereţi du¬
bli, izolaţi cu nisip {către seră şi
pereţii interiori) ţi cu un material
clasic la exterior, geamuri duble,
spaţii «tampon», Izolarea acoperi¬
şului, limitarea deschiderilor către

partea de nord.

Cercetările Tn direcţia utilizării
energiei solare existente Tn canti¬
tăţi nelimitate te încălzirea locuin¬
ţelor sini impuse de cererile spo¬
rite de combustibili convenţionali,
cu preţ din ce Ih ce mai ridicat pe
plan mondial*

BIBLIOGRAFIE;

FRANCE PHOTON, OLOHAM,
FAIVELEY, SQLERGlE, SOG1-
MMEUBLE, A.M.T,, tNGEXAS,
SGGEN, SAUNIER DU VAL,
WEIL, DANFOSS, WEILAND,
ACOVA, ALDEX.

Funcţionarea instalaţiei de în¬
călzire a locuinţei este reglată prin
compararea temperaturii oxtejioa-
re cu cea a apei de încălzire. Apa
caldă din instalaţia sanitară se
reglează Tn funcţie de temperatura
apel calde disponibile* Funcţio¬
narea grupului electrogen este co¬
mandată în funcţie de încărcarea
bateriei.

Sistem ui totovoJtaic asigură func
tionaroe aparaturii sistemului de
Încălzire (pompe, ventilatoare, re¬
gulatoare), a ventilaţiei locuinţei.
Iluminării, aparaturii audiovizuale,
frigiderului

în ceea ce priveşte concepţia
arhitecturală, s-a căutat a se evita
posibilitatea dea se pierde căldura
şl, totodată, limitarea sau dimi¬
nuarea nevoilor de energie pentru

156

Restul compoziţiei pînă la 100%
este format din a zoi.

O construcţie mai simplă şi a-
proape «universală» în ceea ce
priveşte tipurile de combustibil uti¬
lizabil este aceea cu «proces de
gazeificare descendent». In acest
proces, zona de ardere se află
deasupra celei de reducere. Avan¬
tajele principale sînt:

— gazul obţinut nu cuprinde gu¬
dron;

— încărcarea cu combustibil
proaspăt se poate face fără stin¬
gere;

— construcţia este simplă şi co¬
modă;

— accesul aerului se tace ca
urmare a depresiunii produse de
motor

Utilizarea gazogenului este prac¬
tică ta alimentarea grupurilor elec¬
trogene din seriile pe benzină, si¬
tuate în zone izolate, unde nu dis¬
punem de materii prime pentru
producerea biogazulul, dar avem
la dispoziţie material combustibil
suficient şi ieftin.

în figura 1 este prezentată sche¬
ma de ansamblu a gazogenului
de tip Imbert, care prezintă faci¬
lităţi maxime în realizare şi exploa¬
tare.

Combustibilul se Introduce prin
capacul (1), care se prevede cu
un ventil de siguranţă (2), Con¬
strucţia cilindrică este formată dln-
tr-o cămaşă, care are două scocuri
( 3 ) _ în partea superioară serveşte
ka condensarea surplusului de apă,
iar în partea Inferioară permite
un schimb de căldură între gazul
rezultat şi combustibilul din siloz.
Apa se extrage prin ferestrele (4)
şl se colectează prin tubul Ac (11),
prevăzut cu un robinet (nefigurat
în desen).

CONSTRUIŢI UN

M. FLORESCU

Printre invenţiile mai vechi, «re¬
descoperite» de criza energetică
se numără şi gazogenele. Acestea
reprezintă instalaţii pentru trans¬
formarea unui combustibil solid
(cocs, antracit, lemn, crengi verzi
etc,) în combustibil gazos prin ga¬
zeificare. în aceste Instalaţii se
obţine un gaz sărac ce poate fi
folosit pentru înlocuirea combus¬
tibilului lichid la motoarele cu ar¬
dere internă.

Procesul de gazeificare cuprinde
trei zone de reacţie principale:

Zona de ardere: C+0 3 —CO s ;

Zona de reducere primară:
C+H^O^CO+H*; C+2 H,0=
C0 2 +2 Hjî 2 0+0* =2 CQ;

Zona de reducere secundară:
2 C + 0 2 = 2 CO, CO + H 2 0 »
ca+Hj,

în afară de aceste reacţii chimice,
mai are loc şi o distila re uscată a
materialului combustibil.

Condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească acest combustibil
sînt:

— conţinut mic de cenuşă, zgură
şi umiditate la ardere;

— lipsa de aglutinare la tempe¬
raturi înalte;

— conţinut redus de sulf pentru
a nu coroda părţile metalice ale
Instalaţiei;

— chimic activ, poros, pentru ca
procesul de reducere la tempera¬
turi înalte să se desfăşoare rapid,
cu o densitate mare;

— componenţă uniformă;

— facilitate în procurare-

Funcţie de materialul utilizat,

Colectarea gazelor se face cu
col actorul (5), caro reprezintă o
cămaşă metalică a udată deasupra
unul şir de oHflcll din cămaşa
exterioara,

Aerut este Introdus prîntr-un sis¬
tem de ţevi numai in zona de ardere
(6), regtarea debitului făcîndu-s© cu
diapozitivul de intrare a aerului
(VO), Piesa principala şi cel mei
dificil de executat este cuptorul (7),
care ee teaflzează din tablă de oţel
al se căptuşeşte cu material re¬
fractar- Cenuşa se evacuează prin
□ ura de vizitare (8). iar combusti¬
bilul auxiliar (cărbuni do lemn)
se introduce prin gurile (9).

Dimensiunile principate, caro

condiţionează funcţionarea, au fost
Indicate în figura t. In cel» ce ur¬
mează vom prezenta unele detalii,
dimensiunile secundare fiind ia
libera alegere a constructorului
funcţie de materiale ţi posibilităţi

In figura 2 este prezentat separat
cuptorul (7), cu evidenţierea ori¬
ficiilor de admiale a aerului (23),
a cămăşii de şamotă (20) şi a po¬
ziţiei grătarului (21).

Modul de construcţie al cuptth
rutul asta următorul: sa realizează
un model din carton pentru flecare
secţiune şi se croieşte din tablă
da OL de 4 mm grosime flecare
otai In parte; ae curbează acestea

pInă In obţinerea formei şi apoi
sa sudează cu atenţie, După su¬
dură ae realizează orificiile pentru
aer (£3), cu un diametru de circa
36 mm. Căptuşlrea sa face cu cără¬
midă refractară subţire, tăiată In
fîşil şl toncultă cu şamotă. Se re¬
comandă ea această operaţie să
sa Iacă după sudarea cuptorului
la cămaşa Interioară (15).

La partea Inferioară a cuptorului
sa sudează grătarul (21), care este
prezentat In figura 8, Acesta se
realizează din alrmâ de OL de 6 mm
diametru prin sudură pe marginea
cuptorului (7), cu ochiuri de circa
20se20 mm.

in figura 3 este prezentat detaliul
constructiv al capacului de ali¬
mentare cu combustibil (1), în mij-
24 focul capacului se montează o
j supapă de presiune (2) reprezen¬
tată In poziţie acţionat, car© se
construieşte simplu, cu arc şi tijă,
suprafaţa de ©rmetizare fiind rea¬
lizată cu kllngherit Dimensiunile
supapei tînt: diametrul orificiu-
lui— 50 mm, diametrul arcului —
30 mm. grosimea arcului—1*5 mm,
numărul de spire — 11, material

arc — ARC ă,

Capacul propriu-zis se sudează
pe un guler filetat (diametrul mi¬
nim: 190 mm) şl se prevede cu
minere pentru rotire (13).

Perechea gulerului filetat se su¬
dează pe conul superior al gazo-
genulul (12), Acest sistem permite
închiderea simplă şl ermetică a
capacului de alimentare, în jurul
conului (12) se sudează un guler
(14), din corn Ier 30x30x3, care
permite asamblarea capacului la
corpul gazogenulul. Sistem© si¬
milare se sudează atft la cămaşa
interioară (15), cft şi la cea exte¬
rioară (10), Asamblarea se face
cu şuruburi MB, cu Introducerea
unul maatic In îmbinare care să
asigure etanşarea.

Corpul (cămăşile) şi conul su¬
perior se realizează din tablă de
OL de 3 mm grosime.

în figura 4 ae prezintă construc¬
ţia ferestrelor de condens (4), Aces¬
tea se dispun pe o spirală fn jurul
cămăşii Interioare (15), cu un pas
de 100 mm la o distanţă între ele
de circa 30D mm, măsurată pe cir¬
cumferinţă. Pentru realizarea lor
se practică o tăietură cu dalta de
circa flO—100 mm şl ae rabata cu
un ciocan materialul apr© Interior,
plnfl ce apare o deschidere de
circa B—10 mm.

Condensul se colectează prin
ţeava (11) de 1(2* prevăzută cu
un robinet de trecere obişnuit.

în figura 6 tînt date unele detalii
ale colectorului de gaz (5). Pentru
realizarea lui se practică un număr
de 0 criticii (17) de 35 mm diametru,
dispuse simetric în jurul cazanului,
Aceste orlflcl! se fac numai In
cămaşa exterioară (10). în zonă se
sudează două gulere de 3 mm
grosime şl 30 mm înălţime, la o
distanţă între ele de 100 mm. Peste
aceste gulere se sudează o a treia
cămaşă din acelaşi material, pen¬
tru a fi etanşă. Din cămaşă se su¬
dează ţeava colectoare de 3(4"

în figura 6 se prezintă dlspozi-

Combustibilul

Compoziţia

Puterea

calorifică

cel/m'

11 /

CH„

■

rff'» Ir

co -

i /a

Fag uscat

17-1*

15-18

3—2,5

0,3 —0.6

13—15

î 200-1 300

Brad uscat

11,5— ÎS

13—t»

1-Cl

0,3 —0,9

13 — -16

970-010

Cărbune de

' lemn

31-33

i-ă

2—6

—

M-3

1 300-1 400

15 B

COLECŢII

Şl

COLECŢIONARI

Printre cel mai stimaţi hobbyştl
se numârâ colecţionarii. Oameni
originali, deloc lipsiţi de fantezie,
răbdare şi pasiune»colecţionarii au
da obicei dteva tematici consa¬
crate: cutii de chibrituri, monede,
cărţi, autografe, tablouri, mâr cl poş¬
tale, minerale etc., ele. Un mai
vechi Lexicon Internaţional al co¬
lecţionarilor demonstra Insă că,
practic, nu există lucruri care să nu
poată face obiectul unei colecţii.

Autorul acestui lexicon. Kari Paw-
las, citează t4 287 de colecţionari
din 90 de ţâri care se pasionează
pentru 4192 de obiecte diferite,
el însuşi cotecţionînd pantofi şi
ghete, ziare şi reviste, ilustrate,
timbre* muniţii, bancnote, deco¬
raţii şt arme.

Printre cat mai mari colecţionari
ea numără medicii, mal ales me¬
dicii chirurgi, care colecţionează
obiecte înghiţite de pacienţi.

Printre obiectele unei asemenea
colecţii deţinute de un medic din
BrlansN se numără monade, nas¬
turi. cuie, ace de cusut, capace
de metal, bile de oţel, un ceas de
mină, o piesă de şah înghiţită de un
lucător care a constatat că este
făcut mat, precum şi foarte multe
chei.

lată, dealtfel, şi o listă de obiecte
ce ar putea deveni tema unei co¬
lecţii pentru viitorii amatori ai a*
cestui hobby: afişe, oui, pipe, sol¬
daţi de plumb, etichete de bom¬
boane, şerveţele, ţigări, lame de
ras, bilete de tramvai, autobuz,
troleibuz sau metrou, suporturi pen¬
tru pahare de bere, scoici şi melci,
chei, fotografii, creioane, steaguri,
machete, bricege, foiţe de învelit
portocale, ştampile, instrumente
muzicale, seturi de şah, brichete,
umbrele, păpuşi, mecanisme mu¬
zicale, etichete pentru automobile,
plăcuţe de Înmatriculare, fotogra¬
me de film, autografe, calendare,
felinare, lanterne, mostre de pro*
duse alimentare, mingi ele

NU ARUNCAŢI
PILELE UZATE

Din pile uzate se pot rea¬
liza scule de extremă uti¬
litate lată In figură exem¬
plul a O pilă lată (dreptun¬
ghiulară) devine o daltă de
lemn sau un fâzoitor pentru
metale prin o acuţi rea părţii
frontale. Unghiul sub care
se obţine muchia activă este
de ordinul a 30 1 '—45*. As¬
cuţirea se face Iniţial pe un
polizor şl se desăvlrşeşte
pe o piatră fină cu apă.

Dinlr-o pilă b triunghiu¬
lară se obţine un excelent
şabăr cu trei muchii înlă-
iurind dantura, pe o por*
ţiu no de 20—50 mm di la

vfrf, cu ajutorul unul polizor.
Ulterior muchiile se ascut
fin pe o piatră.

Dintr-o pilă rotundă se
poate face o sculă de trasat
prin ascuţire C, de mare
utilitate.

Deoarece cftiirea pilelor
se face, de regulă, pe o
adinclma limitată corespun¬
zătoare danturii k poate fi ne¬
cesară o recâllre. Aceasta
se face încălzind la roşu,
tnir-un timp scurt, partea
activă, care se cufundă ul¬
terior Intr-o baie de ulei.

Aşadar, nu aruncaţi pilele
uzatei

Q b C

160

tivul de rntrare a aerului (10) El
sa realizează dlntr*o cutm sudaţi
da 3 mm grosime n pe-reţl lor fc cart
ara pe laterala cHe 4 orificii da
3/4" lit care se sudează ţevi ce
conduc simetric Iu cela 8 găuri
ele canei de ardere a cuptorului;
aici sudarea se fac» cu ajutorul
unor ftttnQuri, care as-gurâ adap-
tarea la diametrul pitirilor*

In partea exterioară cutia m su¬
dează etenş da cămaşa (IA) 91 se
prevede cu o gH eteri (20)< în car#
poate culisa capacul mobil (19)
cu care sa tace reglarea ndmfeiei
aerului.

Guri la de vizitare pentru cenuşi
(8) şi cela pentru combustibilul
suplimentar (9) sa fac similar, con¬
form figurii 7.

tn corpul gazogenuiul sa sudea¬
ză un capăt d# ţeava de 150—
200 mm diametru (25), care 8 # file¬
tează şt se prevede cu un capac
filet ni «frunţii (26) Pe capac se
sudează o scoabă de manevră (27)
din fler beton de 12 mm.

In figură se mal poate remarca
y modul de sudură al fundului
initaialiel* care se face cu o uşoară
ratietere (24) t menită să asigure
rai latenta.

Figura 6 prezintă detalii al# gră¬
tarului de oprire pentru combusti¬
bil*

Mai menţionăm că cale două
cămăşi nu au continuitate între
cele două etaja ale aparatului, ia
separare aaiguilndu-se etanşarea
lor diferită'

Punerea In funcţiune a gaioge-
nulul a# face simplu. Se încarcă
silozul prin capacul superior cu
cărbune de lemn sau lemn uscat»
în bucăţi de circa 50 x 40x40 mm.
Se închide complet capacul su
per lor, se deschide ta maximum
gura de aer. iar prin capacul ce-
nufărului se aprinde combustibi¬
lul la nivelul grătarului* După ce
a*a aprins combustibilul, se închi¬
de canuşargl şl se introduce prin
gurile da combustibil (9) cărbune
de lemn plnă la umplere. Se închid
gurile (9) şi se aşteaptă circa 10 —
!5 minute plnă dnd arderea devine
stabilă Se limitează apoi accesul
aerului fprtn tatonări) şt s« în¬
cearcă pornirea motorului aylnd
robinetul de condens închis. După
ce a pornit motorul, se reglează
accesul aerului plnă ce funcţiona¬
rea devine sigură
Motoarele ce utili 10 A/A ace&l gaz
se transformă similar ca la func¬
ţionarea cu btogat*

Construcţia preiau tată permite
utilizarea cu un motor de circa
30—35 CP şl are un consum de
0 ( 5 ^_O ,0 kg/CP/oră de cărbune de
lemn,

. ai 4c K ’ *î M m

...cuini# vechi si ruginite. Se
îndreaptă, dacă este cei ul. prin
batere cu ciocanul, după care sa
herb 30 de minute într-o soluţie
de 2 CT, carbonat de sodiu* Altmin¬
teri, pentru ndepăr tarei ruginii,
se menţin cfteva minute Intr-o ao-
iulie decepantâ (FERUGINOL, da
exemplu), după care se spală bine
şi sa uaucl lot r-un timp cit mal
scurt.

...şurub urile ruginita. Daca au

piuliţe Intilefate care nu se mal
desfac* ta Introduc Intr-un vat cu
puţin pelfoi iamparrt* unde sa men¬
ţin plnă la deblocarea piuliţelor,
Se decapeaiă ulterior, ca mai sus*
după care, pentru păstrare, după
uscare, se ung cu puţină vaselină
şt w Introduc într-o cutie sau
pungă de material plastic*
...tuburile metalice d® la rezer¬
vele de pastă. Se menţin cîteva
ore intr-un vas cu alcool (tehnic)
pentru îndepărtarea pastei. Ante¬
rior se îndepărtează capetele cu
bilă pentru ca alcoolul ai poală
circula în tub. Tuburile astfel re¬
cuperate Îşi pot găsi utilizări ca
atare sau devin excelente capse,
pontru aceasta se taie In lungimi
convenabilii funcţie de grosimea
materialului ce se asamblează, ast¬
fel Inel să rămlnft la ambele extre¬
mităţi 1,5—3 mm penlru răafrîn*
ger#

Se înţîmpia uneori ca prlnţr-o
manevrare neadacvatâ partea ac¬
tivă a şurubelniţei să se rupă*
Dacâ porţiunea ruptă nu eate mare*
şurubelniţa se ascute din nou,
asemănător profilului Iniţial. Dacă
acest lucru nu mal este posibil»
se poate încerca transformarea ei
într-o şurubelniţă pentru electri¬
cieni. Şurubelniţa dispune Iniţial
de o parte activă profilată, lăţită,
după cum sa poate vedea în figură
(a). Prin ascuţire pe polizor se
renunţă le această formă, reali-
tîndu-as o ascuţire simplă, sub un
unghi de 30*—45 a (b). Tija şuru¬
belniţei se îmbracă Intr-un manşon
izolator din masă plastică (din tub
vamifj de exemplu). O astfel de
şurubelniţă Işi găseşte* funcţie de
dimensiuni, un loc extrem de util
între sculele oricărui electrician
sau electronist*

' TI

... capetele de conductoare sau
aVrme. Se păstrează pentru mici
conexiuni sau legături cu caracter
mecanic. Se folosesc ca siguranţe
împotriva deşurubârll în cazul fo¬
losirii de piuliţe crestate aau piu¬
liţe şl şuruburi cu gaură transver¬
sală,

...deşeuriIe da labil da mici
dimensiuni. Se păstrează pentru

confecţionarea unor piese mici,
de exemplu balamale, agăţători,
colţare etc.

... obiectele din cauciuc. Bu¬
căţi do camere auto* moto sau veto*
mânuşi da uz casnic etc* se păs¬
trează pentru n fi utilizate ca sursă
de material Din eto se pot realiza
garnituri diferite, membrane, su¬
porturi elemente de Izolare atc.

.„periuţele de dinţi uzate, Se
folosesc pentru curăţarea diverse¬
lor obiecte metalice sau n©meta¬
lice, cu sau fără paste do curăţire,
pot fi folosita şi pentru acoperiri
cu diverse paste, vopsele* vase¬
line etc.

.„fol UI* de material plastic.

O pungă stricata din material plas¬
tic sau o toile mal poate fl utilă
Cîteva exemple: ca material pro¬
tector într-un vns de hori din lemn*
Intre pămînt şl pereţi; pentru păs¬
trarea trnor deşeuri menajare care
pot fi reciclate» sticla* bfrtie, eie^
mente metalice.

_■ m ~ trpMMMM—i

a b

IBS

Captatoarele solare, fnir-o instalaţie pasivă, pot fi
| folosite şi in alte scopuri dacii' încălzirea încăperilor.

Astfel, ele pot fi asociate uscătoarelor cu diferite desti¬
naţii (fructe, produse ceramice, lemn etc.), dacă li se
asigură un circuit potrivit al aerului cald. De asemenea
pot sta la baza unor instalaţii de distilare sau In... bu¬
cătării.

DISTILRTOR
şi CUPTOR 50IRR

G. FQLESCU

Distilarea solară reprezintă una
dintre cele mai ieftine aplicaţii ale
energiei solare Ea poate li reali¬
zată Tn instalaţii orizontale de tip
bazin, cît şi In instalaţii înclinate
Alimentarea cu materialul care tre¬
buie distilat (apă impură sau un
material fermentat} se poate tace
pe şarje sau Tn flux continuu.

Instalaţia de distilare trebuie sft
fie bine etanşelzată pentru a se
evita pierderile de căldură Evident,
instalabile orizontale vor avea o
însori re mal redusă faţă de cele
înclinate.

Dlstilalorui cel mal simplu aste
formal dintr-un container da be¬
ton, cu paraţii groşi de 0,15 m şi
avînd o suprafaţă de evaporare de
cca 6,25 nf (6 rnxl,0c m). Înălţi¬
mile pereţilor vor fi de 0,5 m f res¬
pectiv 0,3 m (figura 1), Interiorul
va fl înnegrit. V(traiul este format
dintr-un geam de sticlă, cam prin
diferenţa de înălţime a pereţilor
va avea o înclinare de 10*00*.

Pentru alimentarea continuă cu
apă sau cu produsul de distilat se
montează două conducte, Iar pen*
Iru colectarea distilatului o con*
duciâ ataşată jgheabului alăturat
peretelui de înălţime mal mică
Principiul de funcţionare este
simplu. Temperatura ridicată obţi¬
nută în interiorul Instalaţiei, prin
efectul de sară, evaporă apa sau
produsul volatil din mate rialul de
distilat care os te introdus în partea
de tos a instalaţiei. Vaporii se con¬
densează pe peretele Interior al
vitrajuM $■ se preling pe vttrajul
înclinat în jgheabul de colectare,
de unde lichidul este evacuat Tem¬
peratura din Interior se va menţine
la TS-atfC

O altă instalaţie de distilare cu
alimentare continuă este prezen¬

tată In figura 2: In rezervor se in¬
troduce produsul de distilat De¬
bitul se reglează cu ajutorul unul
robinet de pe conducta din partea
de jos a rezervorului. Conducta
prezintă cfteva orlficll pentru debi¬
tarea uniformă a produsului de
distilat în captatoruhdistilator VI-

trajuf poate fi formai din 1-2 stra¬
turi de sticlă (cu un spaţiu gol de
cca 2 mm între ele), interiorul este
înnegrit, iar pe partea de jos a cap¬
tatorului se lipeşte pinzâ de sac,
vopsită, de asemenea, în negru.
Cutia captatorului, dimensionată
potrivit (1,25 m x 2,5 m) este aşe¬
zată înclinat spre sud (la cca 55°)
şi prezintă etern antele de detaliu
din figura &

Un captat or-di si dator cu alimen¬
tare In şarje este prezentat în figu¬
ra 4. Alimentarea se face prin pe¬
retele lateral opus conductei de
colectare, asigurînd o uşă de ac¬
ces. care se poate închide etanş.
Detaliile constructive sin! prezen¬
tate In figura 5,

In figura 6 este prezentat un dis-
tllator cu alimentara tn şarje. Fată
de cele arătate anterior, acesta
prezintă avantajul unei expuneri
duble la radiaţiile solare, cu aju¬
torul unul sistem de oglinzi. Vltra-
jul (1) este înclinat cu 20* foţi de
orizontală. Acesta este unghiul op¬
tim pentru a avea o condensare
bună înclinarea pereţilor (3) ş* (4)

TBT

se determină experimentai astfel
Inc îl să se obţină expunerea de
100% a tivii înnegrite care conţine
materialul de distilat, dad o expu¬
nere completă ta înclinarea nor¬
mală a razelor de soare (adică
toate razele reflectate să cadă pe
evaporatorul 2), Pereţii (3), (4) şl
(5) aînt placaţi cu oglinzi plana din
sticlă. Pereţii laterali se izolează
termic cu un strat de vată mine¬
rală de cea 5 cm grosime, sau alt
material izolator termic aflai la In-
domină Alimentarea se iaca prin-
tr -0 uşă (etanşelzatâ), la unul din
capetele instalaţiei. Lungimea dlstl-
tatoruiul va fl de 80-100 cm. Deta-
Mile constructive sînt prezentate*
in figura 7.

O altă aplicaţia practică a insta¬
laţiilor solare pasive o reprezintă
cuptorul solar pentru. , bucătărie
Este vorba de un captator solar'
orizontal, de o formă potrivită, în
care se pot Introduce vase de gă¬
tit Temperatura înaltă ce se obţine
In Interiorul captatorului este su¬
ficientă să ducă ta fierbere sau ta
copt.

Se foloseşte o cutie pătrată din
lemn, cu dimensiunile 0,5x0,5 m
(vezi fig. 8). Pereţii laterali sini în¬
clinaţi la fflF fată de orizontală
pentru a permite razelor solare $ă
atingă baza cuptorului, fără obsta¬
cole. Pereţii şl fundul cutiei (du¬
blaţi) sînt izolaţi termic cu efte un
strat de vată minerală gros de
Bem. îmbinările pereţilor sînt um¬
plute cu rnastlc pentru a minima¬
liza pierderile de căldură.

Partea Interioară este vopsită în
negru Se aplică două straturi de
vitrai din geam de sticlă gros de
4-5 mm, lăslnd Intre ele un gol de
1.6-2 mm, cam închide un strat
izolator de aer.

Se pol folosi 4 oale de aluminiu,
cu exteriorul Înnegrit cu negru de
fum sau vopsea neagră (mată).

Pentru ridicarea temperaturii se
procedează la o Tnaorlre suplimen¬
tară cu «(utorul unul reflector for¬
mat din cca 150 de oglinzi piane
pătrate, de 10 cm x 10 cm, plvo¬
tante pe o rama. care, ie rindul ei,
poate pivote In (urul unui ax ori¬
zontal (vezi lig. 0). Un număr de
150 de oglinzi aşezate pe 5 rînduri
ridică temperatura oalelor le 120-
13£fC t căldură suficientă pentru
fierbere seu pentru copt Distanţa
între reflector şl cuptor este de
cca 3 m.

Cu ajutorul diaMlatoarelor sola¬
re, constructorul amator îşi poate
prepara apă distilată necesară acu¬
mulatoarelor auto, soluţiei de râ-

. VITRAJ

(sticla sau plexiglas'

CONDUCTA

alimentare

PENTRU AER
2,5em

RamA

DIN

LEMN

STRAT ÎNNEGRIT
DIN PINZÂ DE SAC

clre a radiatorului autoturismului
sau pentru soluţiile fotografice.
Folosind materiale fermentate din
gospodărie (resturi de fructe, sfe¬
clă etc.), se poate obţine o soluţie

diluată do metanol, care, redisti-
latâ, va avea o concentraţie sufi¬
cientă pentru alimentarea motoa¬
relor.

1BB

RAMA DIN METAL

RAMÂ DIN LEMN

IZOLATOR

TERMIC

IZOLATOR jfERttiE

OĂLE PENTRU FIERT u u

-CKk-

-M-Ch ;'

RAMÂ (LEMN SAU
METAL)

~r"~>0 DISPOZITIV
L *^ DE REGLARf

strat

—lectorizant

TAVĂ DIN METAL SAU
PLASTIC CU PRQQUSUL

OGLINZI PLANE
PIVOTANTE

PENTRU DrsW SI
(ÎNNEGRITÂ \

JGH

EAB DE COLECTARE
A DISTILATULUI

ies

TEHNIUM

întreţinerea, depanarea şi repararea aparaturii electronice implici,
pe lingă aparatură de "măsură şi control, o documentaţie tehnică In
care schema electrică ocupă un foc prioritar.

Venind în ajutorul tinerilor constructori depanatori amatori, pre¬
zentăm o suită de scheme electrice, însoţite de unele descrieri ale
celor mai folosite aparate de radio şi casetofoane în construcţie cu
elemente discrete sau circuite integrate.

Recomandăm ca In procesul de depanare să fie utilizate cu precă¬
dere instrumente de măsură adecvate şi generatoare de semnal stan¬
dard; orice improvizaţii pot conduce ta defectări mai pronunţate ale
aparatului supus unei operaţiuni de acest fel.

Magnetofonul cu casetă
MC712 IC DANA este un
aparat portabil pentru uz
general destinat Înregistră¬
ri şl redării de semnale so¬
nore. avînd banda de frec¬
ventă 80 8 000 Hi şl foio-
tmd benzi magnetice In ca¬
sete de tip COMPACT CA5-
SETTE, Acest tip de casetă,
după patentul firmei Philips,
este In prezent cea maî răs¬
pândită din lume.

Viteza nominală de antre¬
nare a benzii». 4,70 cm/s
Deviaţia de
vtte2â „ . -ma*,i:3%

Banda de

frecventă ,„ ,80—8 000 Hz
Puterea de ie¬
şire (distor¬
siuni maz.

10%) . . min, 0.75 W

Alimentare;

— baterii (5 ba¬
terii R14) ..7.5 V

— reţea . . 220 V/50 Hz
Puterea absoi

bilă de la

reţea , .• .maz, 8 VA

1S4

Capra» olerâ posibilitatea
recepta emisiunilor state¬
lor de radio cu modulaţie
de amplitudine Io gama de
unde medii si a emisiunilor
staţiilor de radio cu modu¬
laţie de frecvenţi In gama de
unde ultrascurte.

SERVICE

IBS

TEHNIUM SERVICE

KOLIBRI

T30

GDOOODO

Kolibri T 30 este un radioreceptor ce poete lucra In gama undelor
lungi, medii şi ultrascurte.

Primul tranzistor lucrează ca amplificator de radi ©frecvenţă cu sar¬
cină rezonantă In UUS; următorul etaj asta convertor autoosciletor (tot
pe UUS).

Etajul cu tranzistorul notat la T 103 în gama undelor ultrascurte lu¬
crează ca Simplificator de frecvenţă Intermediară, Iar Fn gamele undelor
lungi şl medii rolul său este de convertor autooscllâtor. Tranzlafoarele
T 104 şJ T 106 sfnt amplificatoare de frecventă intermediară

Celelalte etaje formează împreună amplificatorul de audiofrocvenţă
Afunentarea aparatului se face cu 6 V.

ifm dfffs âfm srm

ft *

mm tsim mm

*n* nit

fi r< k*Tf

rum mm t* mm

un frtd.v f'%#

Cm'

naţional

”1-44”.

t fomfofer* S, -Sg fc ptTtfm tiât
I Mrrrmftn/Sf bmrtfn &*>
1 K timtt pent*! tmnm v

<jrc * si* mtfti m&wti*

* ?ţysxr»/f timmmffmif oftrr
<9tuf tf#*e/rv j**nf MU7/V
f ttxvftwh* ţf^uigpm mu vt/ort*

4 tm rnx ma

Î iîki am ms
,, rjâs u*m uta

tmsvfiua '* muţi mm m ** im*

- ii tmm JSmt

mu* utm ta$

1 1 '1

UI i

8MX

TEHNI UM SERVICE

167

Nanotte funcţionează In ga¬
mele UM şl UUS, fiind dotat
cu tranziatoare seria AF.

Astfel, AF 124 este ARF tn
UUS, AF 125 este convertor
autooscilator cu ieşirea pe
10J MHz, după care urmează
un AF 126 amplificator pe
10,7 MHz In banda UUS sau
convertor-autooscilator in UM.
Schema continuă cu două am¬
plificatoare FI (AF 127 şi
AF 126), urmind apoi etajul dis¬
criminator. respectiv detector.

Amplificatorul de audiofree-
venţă are etajul final cu sime¬
trie complementară.

National T-44 recepţionează
semnale cu modulaţie de ampli¬
tudine din unde medii $1 unde
scurte. In etajul convertor auto-
oscilator este plantat tranzisto¬
rul 2 SA1Q3, care poate fl în¬
locuit cu AF 124, AF 130 sau
chiar EFT 317* Amplificatorul
de frecvenţă intermediari are
în componenta sa două tranzl*-
toare 2 SAIOî (echivalente
EFT 319 sau EFT 317),
Amplificatorul de audiofrec-
ventâ poate utiliza pentru T *%
Si T* tranzlstoare EFT353.

• •• • •

IIII0I0

De dimensiuni reduse» recep¬
torul Tlccolo lucrează în unde
lungi şt unde medii Intr-o sche¬
mă clasică de superheterodină.
Remarcabil este faptul că, uti¬
lii înd tranz ist oare pnp, monta¬
jul are minusul sursei la masă,
Tranz ist oarele se pot înlocui
in felul următor: AF 105 cu
EFT 317; AC 127 cu EFT 319;
AC 131 cu EFT 353.

TEHNIVM SERVICE

168

TEHNI UM SERVICE

Radioreceptor
pentru unde medii
p lungi. Primele
tranzixtoare P 42 2
lucrcazfi ca ampli¬
ficator RF, oscila¬
tor şi, respectiv,
amplificat or FI. A-
cest tip dc Iran-
ziiioarc *c pot în¬
locui cu EFT 117.
Datele bobinelor
sintdL**^ de spi¬
re, L, «24C de f pi¬
re, Lj® 150 de «pi¬
re, L 4 » 577 de spi¬
re, L f »399de spi¬
rei L*«*8 + 6 spire,
L, - L, - 60 dc
spire, Lf m 10-1-5
spire, L 1O «60 dc
spire. L|.|—75 de
spire

RccepţioncazA
gamele undelor -
lungi şi medii cu
sensibilitate de
1,2 mV/m şi res¬
pectiv, 2,5 roV/m.
Bobinele au urmâ-
toml număr dc spi-

3**50; Lj-20;

W—12; L s =240;
L* m 7+5 ; L, a
160; L, a 745;

Lj“L| tf »L|i =*

99; L a =î65,

169

*•

h «bi ■ •'>11 Ji

^ 0 0 0 ' %

* m - urtiem*

©©^;

Superaon ! este un ra¬
dioreceptor staţionar prevă¬
zut cu orgâ de lumini desti¬
nat recepţionam emisiunilor
staţiilor de radiodifuziune
cuprinse In gama de unde
medii (MA - modulaţie da
amplitudine) şi ultrascurte
(MF — modulaţie de frec¬
ventă).

Prin ataşarea orgii de lu¬
mini se creează o corelare
plăcută Intre culoare şi su¬
net, conferind audiţiilor mu¬
zicale o calitate deosebită,

000000

SANKE9 TCR — TOOH este
un radlocaeetofoo în construcţie
hibridă — tranzisloare şi circuite
integrate.

Partea de receptor lucrează In
unde medii (525-1 505 kHz), unde
scurte (3JM2 MHz), unde scurte
02-26 MHz) fi UUS (88-106 MHz).

Coeetofonul are o curbă de răs¬
puns cuprinsă între 50 şl 12 000 Hz
şi o putem audio de ieşim de 3 W
pe o sarcină de fl/l,

Alimentarea cu energie se poate
tace de la reţeaua de curent alter¬
nativ sau de la 4 bateri* de 15 V.

L/WU

«R

■

ciw

"â «li s

■»=«

ooo ^—j

„-■

-VA

h r

_F r"” —

vJLftlLr

\ju>

i î

■> “ - -ft—'

0r-8i-

TEHNIUM SERVICE

171

S-B31

S 631 est© un receptor superbe*
lefodinâ realizat de Întreprinderea
^Electronica*», lucrlnd în gamele
undelor lungi şi medii.

Tranzistorul T. primeşte semnai
de la antena de ferită şl, în acelaşi
timp, furnizează semnal de hete-
rodlnare, Tn baza tranzistorului T s
găalndu-se 455 kHz. î 3 şl Ţ, reali-
zmiA amplificatorul F t. După de¬
tecţia cu EFD t06, componenta
de AF ©sie aplicata amplificato¬
rului de audiofrecvenţA

o*o*6|

natianal

I-46T

National T-4€T este con¬
struit pentru recepţSortarea un¬
delor medii şl scurte, bune ca¬
litate fiind asigurată de un etaj
oscilator separat T,. Tranzisto¬
rul Tj este convertor» după car#
Ty şl \ formează un amplifi¬
cator pe 455 kHz.

Etajul de audiofrecvenţă este
cu cuplaj priit transformator

o*o»o

saba

Saba 336K este un casete
ton echipat cu circuite integrate
ce poate lucra pe 4 piste.

Nivelul înregistrărilor se poa¬
te regla manual sau automat.
Semnalul de ştergere şi p re¬
ni ag net Izare are un oscilator
cu două tranzistoare 2SC536

oeoeo

TEHNIUM SERVICE

173

I5K-501

Aparatul CSK*
501 (Hitachi) este
un radiocasetoton
destinat utilizării fn
autoturisme. Con¬
struit cu circuite*
integrate, aparatul
dispune de un sis¬
tem cu micropro¬
cesor pentru afişa¬
rea frecvenţei de
lucru.

Casetofonuf ste¬
reofonic poate citi
casete înregistrate,
radioreceptorul a-
vînd trai lungimi de
undâ: lungi, medii

174

şi lius. Exista po¬
sibilitatea pi ©acor¬
dului pe o frecven¬
ţa în UL* pe două
frecvenţe în UM şi
pe trei frecvenţe în
UUS,

Casetofonul are
la intrare un pre-
ampNficator cu cir¬
cuitul integrat
8A 432. Ieşirea a-
cestul preampiifl-
cator atacă tranzis¬
torul 2SC 2021 ( apoi
semnalul este am¬
plificat In putere de
HAI 366,

ISK-501

i7B

E. VARQHEŞ, dosignar

Amenajarea raţionată a colţului de etudtu sau de lucru ne scuteşte de multe
incomodităţi, care ne diminuează randamentul, ducînd la oboseală rapidă şi
disconfort

Proiectarea lui înseamnă, în fapt,
concentrarea fitfT-un spaţiu rcstrlrts
a tuturor obiectelor şi ustensilelor
de care ne folosim, In corpuri |.udl-
etos dimensionate şi plasate.

Un alt reper de proiectare este
Iluminarea locului do lucru con¬
form cerinţelor de ultimă oră.

In figura t ae poate vedea un
compîe* de studiu lucru for¬
mat din; planşetă, bibliotecă mo¬

dulată, corp cu sertare şl lampă
eu tuburi fluorescente, care asi¬
gură Iluminarea uniformă din
dreapta şi din stînga a întregii
planşete.

D imenşi un lîe mesei aînt dictate
de mărimea planşelor de desen ce
vor fl executate, nedepăşind însă
125 x 00 cm,

Cele două corpuri da bibliotecă
slnt confecţionate din panel sau

PAL placat cu furnir de bază. di¬
mensiunile orientative fiind 90x
x80x25 cm, împărţirea Interioa¬
relor făclodu-se după necesităţi,

Părţile componente se decupea¬
ză cu ajutorul unui ferăstrău cu
dinţi mici pentru a evita smulgerea
de aşchii din furnirul cu care este
placat panelul sau placa de PAL.

Asamblarea părţilor se face prin
lipiră cu aracet gros de ttmplârie,

FIGURA 2

t. cui de lemn (dop)
t Valurile care ie îmbină
X biet neted
a. echer

FIGURA I
1, latura corpului
t tund placai 3-4 mm grosime
X detalii da Încastrare In zid

176

FIGURA 1

1. cOfţuJ ri bibliotecă modula¬
ţi

Z- plantată
ă capră

4. ictun reglabil

5, corp cu iertare
6 lampă cu Iu buri fluoree-

cente

lat consolidarea cu cule a căror
floare turtită se îngroapă în mate¬
ria) cu alutorul unul dorn.

0 lucrare mal eleganţi şi mat
durabili se obţine asambllnd păr¬
ţile componente cu cuie de lemn
înmuiate in aracat şi bătute torta*

In găuri practicate cu burghiu! prin
piesele care se îmbini (% 2).

Distanţa optimă Intre cuiele de
lemn va ft de 6-8 cm. iar diametrul
tor, ca $l al găurilor In cam se in¬
troduci nu va depăşi 1/2 grosi¬
mea materialului (exemplu; pentru
PAL gros de 20 mm <P = 16 mm).

Pentru a a vila deplasarea plăci¬
lor în timpul găurirll, le vom fixa
provizoriu cu două cule de w pe
care le extragem după terminarea
operaţiei de găuriră Suprafeţele
ce vin In con tact» ca şi cuiele de
lemn se vor unge cu aracet îna¬
inte de îmbin ara
Capelele culelor de lemn se re¬
tează cu o plnză de ferăstrău, apoi
ae netezesc cu raşpUul Şl cu glaa-
paplr. După Încheierea tuturor la¬
turilor, spatele corpului se conso¬
lidează cu o foaie de placa) cu gro¬
simea de 3-4 mm, cam sa va lipi
cu aracot şl se va consolida cu
culşoare lungi ţi subţiri (Wagner),

1 în final netezim eu rindeaua toa¬
te canturile cam depăşesc îmbină¬
rile şi ştefulm cu giaspaplr toate
denivelările. Rosturile, ca şi mi¬
cile defecte pe suprafaţa corpului
se chltuiese atent şi se şlefuiesc
după uscarea chitului (24 de ore).
Toate canturile se plachează cu
benzi de furnir,

finisarea se va face prin vopsire
sau furnlruim şî lâculre mată.

Suspendarea corpurilor se lace
fie cu cule Împuşcate (Hllt), fie pe
bu Ioane Încastrate în zid.

în figura 3 slnt arătate locul
unde se găureşte spatele corpului
ş\ un detaliu de încastrare a bulo¬
nului In zidărie.

Găurim zidului se face cu un
burghiu spiral f?l 10-12 pe cam îl
rotim cu mina In gaură, th timp ce
aplicăm lovituri de ciocan In tija

fuL « -

Efectuarea unei găuri într-un zid
de beton nu durează mal mult de
5-10 minute.

Luim puţin ipsos pe capul bulo¬
nului şi II Introducem in gaura udă
ţintndu-l cu mina pînâ la prima

■p*

o (j)
—

0 1

1—ar--

0 j

-l---

J (V)

FIGURA 4
t. serlai
2. corp

FIGURA 6
1. lunci d« iemt<

t pS«ut7 hsxsgoitsl* M 22,2
4. pios» ta bl» Rar 2 mm gio-
slme

1 picior lemn
«. tli» Hlatat» M 8/2

JU0O«* (4_;

7 n&LÂ fie* 2*nm $ro*

177

SF cu ?
HOBBY

p ttth a IpsoauM 0-2 minute), In
continuare umplem gaura cu un
mortar de ciment. consgHdînd ast
M încastrarea Corpurile se aţazA
pe butoane numai după trecerea
a 24 dtt ore ţi se asigura cu o piu¬
liţa şl şalbâ.

•

Corpul cu sertare po care se
sprijină planşeta este mal greu de
confecţionai p rotar în du-te adap¬
tarea unei piesa de mobilier de
dimensiuni apropiate (de exem¬
plu: p noptiera veche care se re¬
condiţionează şl se vopseşte în
alb),

Dacă avem posibltitalee de a re¬
cupera nişte sertare de la o mobilă
veche (birou» scrin, noptieră etc-),
corpul poate fi confecţionat cu
uşurinţă de către amator din ace¬
leaşi materiale, dimensionarea fă*
cîndu-se In funcţie de sertarele
de care dispunem (fîg. 4),

Confecţionarea sertarelor In con¬
diţii de amator este mm dificilă şi
nu o recomandăm decîî posesori¬
lor de unelte de tîmplârle bune şi
Înarmaţi cu experienţa mal multor
lucrări de acest gen.

Materialul necesar este placajul
de fag sau tei de S mm, care se
îmbină cu cepuri; pentru fundul
sertarului folosim placaj de fag cu
grosimea de & 4 mm.

După încheierea părţilor, faţa
aparentă a sertarului se fu miru¬
ieşte sau se vopseşte şi se aplică
butoane sirunjlfe *

Celălalt capăt ai planşetei se
sprijină pe o capră de lemn care

se confecţionează din cuţaci de
brad cu secţiunea de 4x6 cm.
Piesele se îmbină prin In de «ere
şl consolidare cu cule îngropate,
conform figurii & Finisajul se face
prin vopsire sau lăculre, dar mult
mal aspectuoasă este acoperirea
cu benzi de furnir (stejar, pal¬
tin etc.) a tuturor laturilor şi lăcyl-
rea cu PALUX mat înălţimea ca¬
prei trebuie să fie cuprinsă între
76 şl 60 cm şi' se alege In funcţie
de înălţimea persoanei care va
lucra ia planşetă (exemplu: pen¬
tru înălţimea de 170 cm înălţimea
caprei va fi de 76 cm, pentru
t® cm I * 80 cm).

•

Scaunul trebuie să aibă înălţi¬
mea reglabilă, pentru a-l adapta
diverselor lucrări.

Vom apela la depozitele de fler
vechi, unde găsim numeroase pie¬
se dezafectate, dar care nouă ne
pot folosi.

Piesele necesare sini:

1. un şurub detirarrt M 2^2;

2, două piuliţe hexagonale M
22/2

a trei bucăţi tablă de fier 2 mm
grosime, care se decupează şi se
îndoaie ca îh fig. 6:

4. trei sdndurt de brad de 2J5 cm
grosime;

6. un fund rotund din fag cu
0 35 cm;

& una flanşă metalică conform
figurii &

După ce le-am procurat, piesele
se ajustează şi se curăţă, iar gâu
rlrea plăcilor metalice, ca şi su¬
darea celor două piuliţe hexago-

(CONTINUARE ÎN PAG. 19Z)

CORNELIU OMESCU

Pentru timpul liber, oamenii au la
dispoziţie cele mai variate penibili*
tlţi de distracţie. E şi firesc, datorită
şanselor nelimitate şi mijloacelor
variate care se afli la dispoziţia omu¬
lui secolului 22. Datorit» noilor cu¬
ceriri al* ştiinţei şl tehnicii, preluat*
de fantezia şi hărnicia oamenilor,
Ideea de imposibil * dispărut. Totul *
posibil,

O vreme a bîntuit moda colecţio¬
nării de vestigii al* trecutului. Era
un hobby amuzant şt palpitant. 5*
colecţiona orice; timbre, ceasuri,
mobil», autografe, cărţi putrede, ma¬
şinării ruginite, chiar şl drpe ciuruit*
de molii.

A urmat moda însuşirii d* limbi
moarte şi dialecte dispărute: latini,
sanscrita, incaşa, mayaşa, iroqueza.
hltita, scita, traca, etrusca, papuaşa.
esperanto şl altei*. Rafinaţii au reuşit
să reconstituie chiar şl dteva dialecte
al* omului preistoric.

A urmat cea mai năstruşnici din
toat* podbiliaţil* de a te dedica
unui hobby: obţinerea de hibrizi.
Fireşte, la nivelul ştiinţei şt tehnicii
secolului, nici vorbi a se recurgă la
încrucişarea pe cale naturală. Hibrizii
au fost obţinuţi numai pe cale artl-
ftctiH, în eprubetl şl incubator, prin
Intervenţii genetic*, prin bombar¬
darea zigoţllor cu viruşi purtători
de Informaţii necesare viitorului hi¬
brid. Era o mtftdrie ca. din laboratorul
personal, s! scoţi cele mal trăsnit*
dihănii din cele mai incompatibile
încrucişări, $1 ce combinaţii n-au
foit realizate! Ce încrucişări splen¬
dide 1 Greierul cu furnica, broasca
cu vaci, cioara cu papagalul, ba chiar
şl... ţin ţarul Cu armăsarul. Tot IO iul
de corcituri, una şi una A urmat
apoi «Scandalul Perlele Lampa¬
dar» şi moda era dt pe aci să fie
Interzis» de Comisie Mondiali de
igiena Psihici a Timpului Liber.
N-au fost însă necesare măsuri admi¬
nistrative: peste noapte, scandalul
l-a lecuit pe oameni de moda asta.
Singuri şi-au spart eprubetele. şi-au
demolat laboratoarele personale,
şi-au luat corciturile şl dihănii le ob¬
ţinute, le-au electrocutat şi incine¬
rat. Puţinii monştri care au scăpat
au fost colecţionaţi de un grup de
mu teologi care au deschis curlnd o
nouă instituţie de cultură, denumită
decent şi paşnic «Colecţii Mondiali
de Hibrid».

178

Nu poţi înţelege secolul 21 daci
nu vizitezi colecţia, m-au asigurat
mal multe persoane binevoitoare,

Hai s-o vid şi pe asta, mi-im zis.

Colecţia ie afla Intr-un parc uriaş.
Cuşti, căsuţe, bazine acoperite* bor¬
cane pe socluri de bronz, umple
eprobete. dar şi citeva uriaşe hale de
sticli şl metal.

IMu era nici un vizitator, trotuarul
rulant bizîl* liniştit şi rar, vedeam
dte un îngrijitor plictisit de munci fi
nedumerit de prezenţa mea Tn iceas-
ti instituţie de culturi cam ocolită
de contemporani Am primit o cu¬
tiuţă la intrare: eGhîdul», Imediat
ce a început si turuie, cutiuţa mi-a
spus că nu e cazul tâ ml mir de lipsa
vizitatorilor. Colecţia cite destinat!
oamenilor de mîine. Contemporanii
se Jeneazl să-şi aducă aminte de «Scan¬
dal dl PeHcle Lampadar». Degeaba
am stăruit tă aflu ce e cu scandalul
ăsta. încăpăţînată, cutiuţa răspundea
stereotip.

Surpriză. Veţi afla la sffrşlt

Erau peste o mie de exponate.
Unele ml umpleau de groază fi altele
îmi smulgeau hohote de rîs nesăbuit.
Pe puţine le mai ţin minte, Totul era
ca un amestec de coşmar, caricatură
şi surpriză Am văzut pree' multe în
«lumea de polmîlne» şi memoria-mi,
încărcată, a zvîrlit dt colo multe
detaln nesemnificative. Am rimai
cu senzaţia unul vis truncheat do
agitaţiile unei zile încărcate Le no¬
tez. Înainte de a le uita.

Un adevărat arheopterix reuşi il
mă sperie din colivia Iul. Începu să
strige la mine*. Evrtca— iată o fosili.
Apoi zbură spre o bară şi ve dădu de-i
tumba fără să schimbe «placa». Cu¬
tiuţa rîie cu oarecare complezenţă
şi ml preveni că «produsul» a foţi
obţinut dintrnm papagal şl un dragon
zburător.

O cioară aibă cu solzi v Cioc de
ŞopTfHL ceva mai mare dedt o vacă.
Avea o guri şl o danturi care rn-ar fi
ronţăit în trei secunde. Şi ce priviri
raci, paralizante îmi aruncai Noroc
ci ne despărţeau zăbrele solide» ce
ar ft rezistat şi unui tanc. Totuşi am
rupt-o la fugă. Din mers, «ghidul»
mi anunţă că nu e nevoie si fug: tot
ne duce trotuarul rulant acolo unde
trebuia. Cit priveşte monstrul care
ml îngrozise* era obţinut dlnff-un
aligator şl un curcan.

Acum Înţeleg motivele scandalului.
Iritaţi de atîtea paradoxuri genetice,
oamenii şi-au zis: «unde dai şi unde
crapă» Aşa cft au lisat baltă un ase¬
menea hobby.

Vi Înşelaţi, ripostă cutiuţa pe un
ton plîngireţ* Oamenii au făcut o
criză de bun-sJmţ. S-au întrebat:
«dar dacă, prmcr*o altă sumă da
paradoxuri genetice, s-ar fi obţinut..,
un balaur adevărat?»;

Sauna este o bale de căldură
cu o umiditate relativă foarte scă¬
zută. cunoscuta din antichitate.
Prin catitfitlla el curativa, sauna
cunoaşte actualmente o largă râs-
pîndire In întreaga lume, fiind prac¬
tic alA în cele mai diverse forme de
dotata Această bale este reco¬
mandabilă pentru recuperarea fi¬
zică, după 0 sl a re de epuizare
(sportivi, bolnavi ele.), pentru re¬
cuperarea articulaţiilor anchiloza¬
te» pentru reumatism, deprimări,
surmenaj psihic şi fizic, prin uti¬
lizarea el se asigură retezarea şl
echilibrul neuropsihic, precum şJ
o bună refacere fizică şl intelec¬
tuală, De le început trebuie atrasă
atenţia asupra oportunităţii folo¬
sirii saunei In diferite boii In forme
acute (stări alergice, insuficient*
viscerale, pulmonare, hipertensiu¬
ne) pentru care este necesară con¬
sultarea unul medic. In cele ce
urmează se propune, pentru cer
interesaţi şl cu mijloace do reali¬
zare, amenatarea Tntr-un aparta¬
ment a unei astfel de băl.

Componenţa unei bâi SAUNA
este urmfttoarşa:

1. O cabină Izotermă cu aparat

Arh. ALEXANDRU MICA

de încălzim şl cu banchete la di¬
ferite niveluri de căldură
Z O cabină de duş cu apă rece
şi caldă

3» Un loc de repaus adăpostit
Descrierea celor trei funcţiuni
după complexitate:

Locul de repaus va Fi fn Ime¬
diata apropiere, cu acces prin spa¬
ţii Încălzite; poate fi o cameră cu
un pat, şezlong sau banchetă [pen¬
tru odihnă după baie).

Locul de duş va <fl o baie sau
un duş obişnuit cu un furtun flşitl*
bit sau un sistem de duze lato-
rate pentru băi cu apă rece pe tot
corpul reglate te o durată de func¬
ţionam de 5-10 secunde,

La sfîrşiiui băii, tot aid se face
un duş de curăţire cu apâ caldă
Cabina do saună va li o încă¬
pere foarte bina Izolată termic, cu
pereţii Inter lori din lemn foarte
poros şl higroscopic, bine uscat
şi ignifugat cu Dl ASfL; acest lemn
este capabil sâ absoarbă plnâ te
30 kg de transpiraţie» fără să pre¬
zinte urme de umiditate cum ar fi
lemnul de plop, răchită fon plută;
este bun şi pentru banchete şi
pardoseală. neîncingîndu-se fa câl-

179

tmnu m, u

durâ.

Pentru evitarea pierderilor îni>
Iile do căldură, pereţii se vor izotft
peste toi cu elâmente termoijro-
lente din BCA, pollstlren expan¬
data saltele din vntâ minerală, plută,
st ufH Sta

In desen stet date detaMlte pen¬
tru o soluţie optimă şi relativ uşor
de executat Temperaturile (nece¬
sare} slnt distribuite pe diferite
niveluri de căldură astfel:

— la pardoseală: 18'2Q*C;

— la prima banchetă: 20-30°€;

— la a doua banchetă: 30-40°C;

— eventual la a treia banchetă:

lor la tavan poate ajunge
pinâ la 120°C

Această temperatură se obţine
cu un agent încălzitor de 5-6 kW
special conceput pentru sauna cu
reglaj do la 3CF" In \2CTC,

In lipsa acestuia se poate folosi
o bat urle de încălzire electrică for
mată din 3 radiatoare de t 800 W
flecare, cu întrerupătoare separate
pentru a putea obţine o gradam
potrivita a debitului caloric. In ta¬
rile nordice în locuinţe modeste se
folosesc pietre vulcanice încmae
Trrtr-un cuptor la 3Q0"C, peste cam
se pic A apă cu o lingura din lemn
pentru reglarea urmditfiţll.

Sauna ar# nevoie de o priza de
bw proaspăt la nivelul pardoselii
şl de o gură de ventilaţie cu do¬
pată de reglaj, Ungă tavan

După folosire, sauna vn 11 mult
timp aerisită pentru uscarea pere-
filor. Cine doreşte o poate dota cu
un generator da ozon (veri reviste
«Tehnlums nr* 7/1874).

l-i mr iii, ■ 1 ♦ f-iaiftUCâ

wKjiorl HSjd

vopnltoril «u 5 «tpntorî
iîo «l«il ii« In gnu V1 Iioppa

-©

a*jrroiff ram nwujtn, tun i.na of. i ui

( 1 ***!<» «11 iV llapltl )

MODUL DE FUNCŢIONARE

Sauna este prin definiţie o baie
de căldură uscată şi trebuie să
subliniem că nu este o bate de
aburi Corpul gol este expus într-c
atmosferă uscată şl caldă, cam

provoacă o transpiraţie abundentă;
de pildă, finlandezii cam o practică
de multă vreme pot suporta tem¬

peraturi plnâ la latre, te timp ce
cellalt* europeni rar suportă peste

I-JM1ITT 4-

180

Pentru a menţine m minimum
de umiditate pentru care tempera¬
tura aleasă să fie suportabilă, se
stropeşte sursa de căldură — pie¬
trele sau nisipul încins — ou pică¬
turi de apă din dnd în cînd t după
preferinţă

!n saună este, de obicei — ia
temperatura de BCf-SCfC — ,o umi¬
ditate de eca 40 Q de apă la 1 kg
de aer, deci cam 13*18% umiditate
comparativ cu o cameră obişnuită
de toc uit, la care fa o temperatură
de 13°C este o umiditate de 45-
00%, Rezultă deci câ umiditatea
mal scăzută (pînâ la un anumit
nivel) permite suportarea uşoară
a tem per aiuri for ridicate.

Această temperatură, ca şi aerul
uscat provoacă o abundentă trans¬
piraţie, care mai poate fi stimulată
prin frecarea corpului cu perii seu
bureţi aspri sau prin lovirea pa tot
corpul cu nuieluşe din mesteacăn
legate snop. In acest tel se înro¬
şeşte pielea* reactivlndu-sa circu¬
laţia periferică a aîngelul» porii se
deschid şi prin transpiraţie se fa¬
vorizează eliminarea a numeroase
Ieftine din corp- După 34 minute
de sudat ie în saună, as trece la
duş, unde se stropeşte corpul de
jos în sus 5^0 secunde cu apă
rece, după care se reintră In saună*
pentru o nouă sudaţie de 5-10 mi¬
nute

Se alternează progresiv aceste
băl, după preferinţă şl după tin
anumit ritm. Timpul total nu va
depăşi 20 de minute dacă după o
anumită perioadă da acomodare.
După saună, ia şflrert se face baia

ni l au riinti wjn;

L£U

DB&âUOL 5,

f*rmel*0l«U* p<iilfttir*& to».

T«tji «io«r«lâ

olSMll 4« HffUl

eiiHii

fiaiUiţi*

5$urc

rifloj d» Un
Mte****Bte

straturi d*
[irot»cţl*<2d«
di» iilM

«1 t d«

ţ nifiarniil

*i4flri» Am ’ J *C*A
ăâtă.Ş W şt -oglm
(,**** cu
polintir»* i nm.
14fit p# fim isEgl*
w*1rtrfil

«ynî»E

DafAliPlL 5,

■ n4 d;> robi t

DSTiLItf L |

OSTALTU prgfU V

ştpfii 5iki

vt;r-tînî jAHEjv aul r ijumiLOH lacAFEiai ^iona^ta pestko flAtîiw

101

MĂSUŢĂ si
SCAUNE TIP

In general, pentru a realiza mo¬
bilier sînt necesare scînduri de
buni calitate şi oarecare cunoş¬
tinţe. In cete ce urmează vă pre¬
zentăm construcţia simplă a arv

* samblului din figura t, materialul
folosit fiind PAL placat cu furnir
de 35 mm grosime* uşor de prelu¬
crat Modul de construcţie este
similar pentru masa şi scaune, di¬
ferind doar dimensiunile. Asam¬
blarea se poate vedea in figura 2
şi se face numai prin lipire cu
ara cat.

Pentru masă vom tăia două bu¬
căţi de 1 195* 145x35 mm, două
bucăţi de 1 195x120x35 mm, 8 bu¬
căţi de 480x 120x35 mm şJ 4 bucăţi
de 335 x 35x35 mm

* Vom tăia primele două traverse
ca tn figura 3-1. Asamblăm apoi prin
lipire piesele cere formează un pi¬
cior. ca In figura 3-H (piciorul se
se poate realiza şi dlntr-o singură
piesă la forma din figuri 3-11). Mon¬
tăm apoi prin lipire traversele cu
cîte o pereche de picioare, ca In
figura 3-111. Lipim apoi traversele
din figura 3-1 peste picioarele ast¬
fel montate.

Bietul mesei se realizează din
aceiaşi maia rial. dar cu o gr cal¬
me de numai 00 mm. Marginea
bietului sa îmbracă cu baghete fa¬
sonata dupâ dorinţă. Bietul ee li¬
peşte peste scheletul asamblat

Realizarea scaunelor urmează
acelaşi mod. dar Tn ordine, piesele
au dimensiunile două bucăţi 795 x

x 145x3$ mm, două oucâţi 795 x
x 120 x 35 mm, 8 bucăţi 280x100x
X35 mm, 4 bucăţi 235x35 x 35 mm.

Bl n tu nit» au dimensiunile f 2U0x
x 1 200 mm pentru masă şl 800x
x800 mm pentru scaune

Scaunele se îmbracă cu huse şi
perne de 880 x 850 mm asortate ca
modal şi material cu refltul mobi¬
lierului.

, Finisarea se tace de pretorintă
cu palm la culoarea lemnului

de curăţire şl apoi un minimum
de odihnă fa orizontală de 20 de
minute.

Prin dotare, sauna are banchete
la diferite niveluri de temperatură,
pe cane se va sta in poziţia culcat,
aceasta pentru a se prelnftmpfna
pericolul unei congestii datorate
diferenţelor mari de temperatură
pe înălţime şi. de asemenea. $n
această poziţie se abţine şi relaxa¬
rea totală dorită

ELEMENTE CONSTRUCTIVE

In desenele alăturate şint date
detalii de construcţie pentru izo¬
laţiile termica, hidrofuge, precum
şi detalii de prindere a construc¬

ţiilor din lemn, Se va avea In ve¬
dem să nu fâmlnă părţi metalice
neprotejate pentru a nu favoriza
accidente, datorate metalului fier¬
binte. Îmbinările din lemn se vor
face cu joc pentru a permite dlla-
taţiite posibile şl se vor face cu
şuruburi cu cap înecat-

Operaţiile se fac Tn următoarea
ordine:

— se curăţă tencuiala de pe pe¬
reţi, se lipeşte stratul de termo
izolaţie (polistiren) cu araceî sau
bitum topit, se executa zidăria din
BCA Se gtetuteşte cu glet de ,
ipsos, iar apoi ae aplică 3 straturi
de vopsea de ulei sau vlnarom ca
barieră de vapori. Cu diblurf de
lemn eau plastic In BCA se face

suportul din stinghii pentru pereţii
din lemn. după care se execută şl
acesta Se montează radiatoarele
cu tăviţa de nisip pe o folia de
azbest şi se alimentează fiecare
la cîte o priză cu corespondenţă
ta tabloul de siguranţe cu patroa¬
ne de 10 A.

Instalaţia se protejează cu lubgri
de plastic, iar becul din tavan este
indicat să fie Tn glob închis etanş.

BIBLIOGRAFIE:

«L Architectufo Franpeiae» nr,
331 - 332*1970

«Neufert» — Manualul arhitec¬
tului

Colecţia revistei «Tehniom»
1977 - 1991 .

IBS

INTERCONECTAREA
MAGNETBSCIP -TELEVIZOR

Ing, BTELIAM LQ2NEANU

în domeniul audiovizualului, a-
panţia magnetoscoapelor i repre¬
zentat o etapl similari ca Importantă
apariţiei fonografului sau a magneto¬
fonului

Astăzi există o gamă foarte mare de
tipuri de magnetoscoape pentru ma¬
rele public, cu toate că pini In prezent
nu s~a ajuns la o standardizare inter¬
naţionali referitoare la modul de
înregistrare (la tipurile curente se
folosesc două capete In mişcare pen¬
tru înregistrarea semnalelor video
şî capete fixe pentru sunet fl sincro¬
nizare). se disting dtev* sisteme mai
des folosite:

— VCR (videocasette recorder),
care foloseşte catete cu bobine coa¬
xiale (suprapuse), viteza de depla¬
sare: 14.29 em/s; viteză de analiză
(de rotire a capetelor în înregistrare
video); 6,18 m/i: durate de înre¬
gistrare pentru o casetă: 1 ort. U
sistemul VCR teng-play, viteza de
deplasare. 6,56 cm/s; viteza de ana¬
liză: 6,16 m/s; durata de înregistrare
pentru o casetă: 5 ore.

La sistemul VCR nu se pot conecta
camera de luat vederi şi nici accesorii
audio (microfon sau ieşire linie mag¬
netofon)

— SVR (super video recorder)

foloseşte acelaşi tip de casete ca si
VCR. viteza de deplasare: 355 em/s;
viteza de analiză: 8.18 m/s; durata
de In regi st rare pentru o casetă: 4 o* r

— VHS (video borne System) folo
seşte casete cu două bobine cop la nat r
Ş*i pentru a asigura înregistrarea sem¬
nalelor obtk pe bandă, tamburul
magnetoicopului este înclinat. 1 Viteza
de deplasare i 2.339 cm/s; viteza de
analiză: 4,84 m/s; durata de înregis¬
trare pentru o casetă; 3 ore.

— BETAMAX foloseşte catete cu
două bobine copJanare, dar banda
înfăşoară mai mult tamburul dacii

FELMTHRISORORE

FELICITARE

BANDA
__ DE
MAGNETOFON

OEORQE DAN OPRESCU

ţp ylftemul precedent. Viteza de
jltplmre- 1,873 cm/*; viteza de
art ellil: S.83 m/c du nu de Inregi*-
trtt r« pentru o cneti: 3 ore ţi ÎS

minute.

U acest© două *iueme i© poate
fecorda o camer! de luat vederi,
C U ti sceesorll audio (microfon, iei ir©
linie magnetofon}.

Prezentam în continuare modul de
racordare t urnii magnetoicop la un
televizor alb/negru clasic. In temui
înregistrării unor programe, cit fJ
pentru a fbbti televizorul ca dispo¬
zitiv de vizualizare pentru programul
înregistrat pe caiete.

Pentru a efectua o buni înregistra¬
re pe magnecoscop trebuie: ii se
asigure U ieţlrea de la televizor
semnale sunet şi Imagine pe o Impe-
danţi midi, al existe posibilitatea
controlului tunetului fi imaginii ce
te înregistrează; sft se poată regla
contrastul imaginii. Figuri 1 pre-
gintă schema bloc a sistemului de
Interconectare magneioicop-televi¬
zor. Iar figuri 2 schema detaliat!
Pentru partea de sunet secţiunea A
i comutatorului K permite trecerea
semnatului preluat de la detector ta
reglajul de volum (pe poziţia TV).
Clnd SC foloseşte magnetoscopui pe
Înregistrare (prin preluarea semna*
Iu Iul de pe picioruţul 4 al mufei de
legătură}, comutatorul K ic sfifi In
aceeaşi poziţie. Astfel. In acelaşi timp,
te poate asculta ţi înregistra sunetul
Pe poziţia MGS comutatorul reali*
rentă, prin aplicarea semnalului pe
picioruţul 5 al mufei, legiuire Intre
Ieşirea ntagnecoKoptfM' fi potenţi#-
metrul d* volum, utM redîndu-se
semnalul înregiitru Sutemul eit©
clasic, folosit curent la înregistrări le
audio da la televizoare. Referitor la
partea video, folosim un circuit adap-
tor de impedantă echipat cu un
tranzistor BC 337, lucrW ca repetor
pe emltor, cu o rezistenţi de sarcini
în emltor cuprins! Intre 82 fi 330 A -
Acest etaj se conectează la picio¬
ruţul 2 ni mufei pentru a * putea
efectua înregistrarea pe magneto-
•scop (secţiuneti B a comutatorului K
pe poziţia TV), In acelaşi timp, sem¬
nalul video este aplicat eujuJui urmă*
tor de tip DarMngton. Cu potenţio¬
metre I P te reglează punctul de
funcţionare fi efştlgul video Legi*
cura detecţie video-baza % trebuie
si fit dt mai scurtă pentru a evita
autooid laţii le. Rezistenta înmtreglâ-
bl ti 5R serveşte ta reglarea punctului
de funcţionare pe lărgimea de bandă
dorită. Pe poziţia MGS. secţiunea B a
comutatorului K permite racorda¬
rea magnetoacopuluU prin plcioru*
şut 1 ai mufei de legătură, la etajul
final video i) tsriel redarea prag rernu-
I li i înregistrat

TRUIRJE

PEHTRII

(OLonnn

S0R0RH

Pentru « facilita sonorizarea fil¬
melor de formei redus sau a dia¬
pozitivelor realizate de foto şi cina-
amatorl am select Ion al, stimaţi ci¬
titori, mal multe trucaje pe car# vt
le prezentăm In continuare, turnate
de cttave sfaturi privind procesul
de înregistrare a acestora,

Aţ>* cu robinetul uşor deschis
se poate Imita zgomotul unul riu;
zgomotul unei căderi de apă şa
obţine vâralnd brusc apă dlntr-un
recipient In altul.

Ascensor — branşaţi şl întreru-
peţl funcţionarea unui aspirator.

Avalanşă — răsturnaţi cîtevo
kilograme de cartofi Intr-un lighean
şi apoi deplasaţi-I.

Avion de vlnâtoare — acţio¬
naţi un iiscător de păr agitind un
carton între acesta şi microfon.

Barcă cu ram# — Intr-o chiu¬
vetă cu apă Introduceţi o scmdură
mică, agitlnd-o In ritmul ramelor
şi acompaniind zgomotul cu seîr-
jîitul unei balama le.

Cal — loviţi una de alta două
jumătăţi de nuci fără miez sau
bateţi pe masă cu două creioane;
pentru galop acceleraţi ritmul
Clopot — loviţi uşor cir o ba¬
ghetă un pahar prevăzut cu picior;
după ce efectuaţi înregistrarea, o
recopiaţi ia o viteză redusă, fn
funcţie de raportul dintre viteze se
obţin diverse amplitudini
Coliziune — lăsaţi să cadă pa
ciment bucltl de tablă.

Corn de vlnâtoare — suflaţi
Tntr-o sticli umplută pe jumătate
cu apă; In funcţie de cantitatea de
apă se poate diferenţia înălţimea
sunetului.

Elicopter — puneţi o bucată de
carton între palate unul ventilator
in mişcare; depins In d cartonul zgo
moţul se modifică,

Foc — frecaţi uşor două cutii
goale de chibrituri lingă microfon
sau mototoliţi încet o bucată de
celofan, o folie dt plastic sau benzi
uzat# de magnetofon.

Frtne — frecaţi o suprafaţă de
sticlă cu metal (tablă).

Furtună — dezumflaţi o minge
lingi microfon sau scuturaţi pu¬
ternic o foaie de tabIC
împuşcătură — loviţi puternic
cu o linie pe o masă sau un scaun
de piele.

înec — lăsaţi o sticlă goală
intr-o chiuvetă plină cu apă.

Locomotivă — frecaţi în ritm
două fol de hîrtle abrazivă.

Mitralieră — aruncaţi atice de
vlnâtoare pe o tobă pe cere o lo¬
viţi cu o baghetă.

Parbriz spart — striviţi un bis-
cult aproppe de microfon

104

în cele ce urmează se descrie o me¬
toda foarte simpla ţi ieftini de co¬
respondenţă sonori, care aduce o
surpriză peste cot bine primită fi
creează iluzia prezenţei apropiate a
celui ce 'trimite corespondenţa.

In plic expeditorul rulează In jurul
scrisorii pilite sau al unei Ilustrate
cu text do felicitare o bucali de
bandă de magnetofon» pe care se
Imprimi mesajul sonor. Banda» de»
tul de mică, nu ocupi mult loc
In plic, în schimb, sosită la desti¬
naţie. se desfăşoară de către des¬
tinatar şl se asculţi li un mag¬
netofon. Rezultatul este asculta¬
rea metilului sonor» ifa cum a fost
imprimat de către expeditor Banda
poate fi apoi din nou redată, copiat!
eventual pe alt magnetofon sau caso
tofon sau fixată cu bandă adezivi, la
capătul unei alte role de bandă» pen¬
tru ca felicitarea sonori si mii poată
fl audiată O serie de detalii Slot
necesare.

In primul rind, lungimea mesajului
vorbit depinde de viteza de rulare
a benzii, de numărul de trasee Impri¬
mate fi* bineînţeles, de lungimea

R«il In pădure — mototoliţi în
ritm benzi magnetice vechi.

Paşi pe zăpadă — it lingeţi In
mini un pachet de velă.

Ploaie — aruncaţi pietricele pe
auprafat* unei tobe sau goliţi o
pungă de zahăr tos pe o foaie de
hlrtio bine întingă.

Ramuri rupte —- rupeţi chibri¬
turi lingă microfon.

Tren — frecaţi ritmic o monedă
pe o foaie de hfrtle abrazivă sau
Înregistraţi deplasarea unei patine
cu rotile pe o planşetă de lemn.

Trupe Ta marf — scuturaţi In
ritm o cutie de chibrituri cu dieva
beţe în ea.

Tunet — mlşcafi repede o foaie
do tablă.

Uşă de automobil — lăsaţi să
cadă pe parchet o carie groasă.

Valuri — agltatl cu mîna apa In
baie sau In chiuvetă sau puneţi
alice pe o tobă pe care o depla¬
saţi lent.

Voce deformată—vorbiţi Intr-o
cutie de tablă (conservă) sau prin-
tr-un tun de carton sau plastic.

Voce la telefon —; puneţi mi¬
crofonul Intr-un recipient cu des¬
chidere mică şl vorbiţb

MULTIPLICAREA

ZGOMOTELOR

Dacă un zgomot oarecare tre¬
buie să acompanieze o secvenţă
mei lungă, este dificil de repetat

acopere vocea.

Pentru cei are posedă picup»
netofon sau casatofofi» nu • ^
să se obţină fondul muzical potrivi
mesajului vorbit. Utilizarea urna
mixer audio ar constitui un adevărat
lux pentru asemenea problemă
timpii.

Pentru trimiterea unul şir 4* feli¬
citări sonore la un mare număr de
prieteni, operaţia poate fi oarecum
automatizată cu ajutorul a două mag-
netofoane. dintre care unul neapărat
cu viteza de 9,5 cm/s şi pistă dublă,
adică cel care serveşte la editare*
finală a mesajelor vorbite pe bucăţi
de bandă. Se imprimi mesajul vorbit,
banda se scoate de pe rolă prin
tăiere^ar capetele ei se lipesc pentru
a alcătui un Inel fără sfinţit. E uşor de
înţeles cum se procedează In conţi-
nuara; se cuplează cele două magno
tofoane prin cablul de racord audio
şl, în timp ce bucla tfi tot repetă
ciclul de mesaje, se Imprlrhă pe altă
roii un fir de mesaje ce vor fi deta¬
şate. după ce au fost Imprimate pe
ambele trasee.

aomnalul «onor pentru a ti Înre¬
gistrai De aceea, dacă dispuneţi
de două magnotofoane, remediul
este simplu. Formaţi pe uri mag¬
netofon o buclă închisă cu bandă
de zgomot înregistrai şi o copiaţi
pe al dolina In funcţie de timpul
dorii.

Aceiaşi sistam se foloseşte pen
tru a face mai dens un sunet, de
exemplu, pentru obţinerea efectu-
u< de mulţime cu o singură voce*
n acest cei Ins* aveţi nevoie la
Înregistrările succesive alo vocii
de un aparat care permite supra-
i represiunea

ELIMINAREA SAU

ATENUAREA ŞTERGERII

Supraimprestunea nu este po
Biblia decît cu condiţia ca butonul
do ştergere să nu fie acţionat în
timpul celei de-a doua Înregistrări
şl a următoarelor. Anumite tipuri
de magnetofon au un bulon spe¬
ciei pentru acest efect. Dacă a-
cesta nu este prevăzut din fabri¬
caţie, se poate apela le o adap¬
tare simplă prin plasarea unul po-
tenţiometru în sene cu capul de
ştergere. Cinci rezistenţa este zero.
ştei gerea este normală. Clnd creşte
rezistenţa, ae reduce şi efectul de
ştergere. Se mal poate apele la o
folie eubtlre de material plastic
care trebuie plasată între capul de
ştergere şl bandă. Soluţia este

IBS

însă greu aplicabilă la casetofoane.

UTILIZAREA MAI MULTOR
PISTE

Pe un magnetofon cu mai multa
plate se pot înregistra separat un
comentariu şi o muzică de fond
pentru a ti redate simultan 0
luţHD mai puţin cunoscută ce poate
fl utilizată ou rezuftate buna oeta
înregistrarea comentariului pa MR
magnetofon cu două piele, a tori¬
dului sonor pe un magnetofon OU
4 piste, redarea făcfndu-se pe pW*
mul aparat. *

Dacă nu dispunem decît de un
singur magnetofon cu două plită»
amestecul acustic sa realizează
prin captarea simultană în micro¬
fon a vocii comentatorului şl a fon*
dulul sonor (de la plcup, de ta aH
magnetofon sau c a set of o n etc»)*

VARIAŢIA VITEZEI

Toţi cel care au un magnetofon
cu mai multe viteze au gbeervat
efectele vitezei Incorect utilizate
la redare» Modificările de timbru şi
debit sînt totuşi prea mart pentru
a H utilizate în diverse efecte. S#
poate Introduce un manşon de
plastic rotund pe cabeatan fie ta
înregistrare pentru reducerea înăl¬
ţimii sunetelor ta redare, fie la re¬
dare pentru mărirea Înălţimii sune¬
telor înregistrate iâră manşon.

bucăţii de bandă. Mesajul trebuie
imprimat cu viteza de 9.5 cm/i, pe
dublă pistă, pe o bucată de bandă nu
mai mare de maximum 2 m. La viteza
de 9.5 cm/>, 1 m de bandă oferi
posibilitatea imprimării unul mesaj
de era 10 secunde»iar dacă se folosesc
am baie piste alternate, durata este
dublată O bucată de bandă de 1 m
lungime, rulată fn IntdRorul unei
scrisori, mi oferă dedt cincr spire,
pe o lăţime maximi de 35 mm ; astfel ,
practic se poate introduce fără nici
un Impediment o bandă cu o lungime
şi mal mare. Viteza de 9 J cm/s oferi
poli bl li tatei calităţii maxime cu orice
magnetofon s-ar face redarea, această
viteză fî»nd larg rispînditi, Irv plus.
chiar daci persoana căreia îl este
adresată felicitate* nu posedă mag¬
netofon, în foarte scurt timp poate
găsi un magnetofon cu asemenea
viteză.

Mesajul poate fi mixat cu muzică,
pentru a fi mai atractiv. Metoda cea
mai simpli constă in Imprimarea
mesajului, odată cu audierea unui
aparat de radio, în surdină, pentru
cs acompaniamentul muzical sl nu

PENTRU
TIMPUL
DV. LIBER

KRIBTA FILIP

regula de joc

Jocul 96 ponte practica de 2-4 per
soane, In Flecare sant-maQazie sa
aşazâ un număr d* ÎS bila. D in
şa ni ut-magazie de sus un jucător
dfi drumul unei bile care rulează
în şanţ ut de mijloc (locul da îmbi¬
nare a câtor doua placi superioa¬
re), In drumul el bila traca prin
faţa calortalte trai şanţuri-magazie
In momentul In care aa trece prin
dreptul unul şanţ un alt jucător
dă drumul una* bile, astfel Incit să
nimerească pe prima, împinglnd-o
In depozit (cutie). Dacă prima bilă
trece de primul obstacol fără a ti
nimerită, ea devine ţinta celuilalt
jucător atc. Fiecare bilă, atft cea
proprie ctt şi a adversarului, este
socotită ca fiind un punct şl tre¬
buie introdusă ăi cutia (depozitul)
proprie. Deci fiecare jucător poate
aduna In cutia propria 15 bile ale
sale plus bilele partenerilor de joc.

DATE CONSTRUCTIVE

Pentru confecţionarea suprafe¬
ţei de joc alnî necesare urmâtoa*
rele piese componente- o placă de

186

bază cu dimensiunile de 1 200x
x800x10 mm, din placaj; două
plăci pentru realizarea părţilor la¬
terale de 1 200 x 200x13 mm. din
PAL sau PFL; două plăci (din PAI
sau PFL) de 1 400x150x13 mm,
care se montează la o distantă de

- 1 -

20 mm pe mijlocul plăcii de ba/â;
o şipcâ de 768 x 200x13 mm (PAL
sau PFL), montată tn partea de sus,
$1 două şipd de 7158 x 50x13 mm
montate la o distanţă de 55 mm
în partea de jos a plăcii de bază;

două plăci superioara de 605 x
x!95x§ mm (placaj) şi alte două
de 550 x 305 x 5 mm (placaj);
6 000 mm de şipcft necesara reali¬
zării şa nţ u r i lor- m a gaz ie, pentru bi¬
le, cu dimensiunile de 20x15 mm
(din lemn de esenţa moale); patru
opritoare (piedici) de 50 x 50x
x20 mm din lemn de esenţa moale;
patru minere de 0 70x20 mm (din
lemn de brad); patru bare metalice
(ţeava) 8 x 200 mm; patru bucăţi
de placaj pentru susţinerea bare*
lor, resturi de placaj din care se
vor confecţiona cutiile pentru co¬
lectarea bilelor; 80 de bile; adeziv
(clei de oase* aracet sau prena-
dez), cule sau holzşuruburl, vop¬
sea, lac Incolor.

Oup8 pregătirea tuturor pieselor
(rindeluite şl şlefuit» cu hîrtie abra¬
ziva), cit şl a materialelor auxiliare,
se trece la confecţionarea proprlu-
zisă a mesei de joc. In figurile ală¬
turate sînt date etapele de mon¬
tare şl de asamblare Locurile de
îmbinare a pieselor se Tndeiază,
iar pentru o rezistenţă mal mare,
din ioc in loc, se pot bate cuie sau
foolzşuruburL întreaga masă se
vopseşte sau sa lecuieşte cu lac
Incolor, Şanţuri le-magazie pentru
bile se vopsesc Intr-o altă nuanţă.

Aşa cum se vede h figuri, fie¬
ce re bilă este propulsată prin ma¬
nevrarea minerului «A»p respectiv
prin opritorul

mozoii

5DHISI

Vă vom prezenta cîtevo inge¬
nioase construcţii de idei şahtete,
realizate de eminenţi problem işti,
nu fără a vă propune înainte o

■

i U

St 1

□1

■

□

■

■t

■

a bcdefg h

ecuaţie mai puţin "obişnuită, şi anu¬
me juclnd cu albul şl codind 5 fi¬
guri — cele două ture, cal, nebun
din flancul damei şi dama —daţi
mat în 5 mutări. Juclnd apoi fără
piesele eliminate şi fără calul din
gl, daţi mat In 6 mutări. Juclnd
apoi numai cu regele şl pionii,
daţi mat în 7 mutării Bineînţeles,
negrul nu ars drept de mutare. Şi
acum iată cele 3 probleme:

Mat In 3 mutări — ERCOLE
DEL RIO

Poliţia de control' alb: Rh4,

abcdefgh

Df4 Ne7, ctş (4 piese); negru:
Rg7, DdS. Ta7. pioni f7, gA fi?
(6 piese)

Mat In 4 mutări — F. KARGE
Poziţia da control: alb: Rgţ.
TaS, Tb5, Ce5, 0*3, pioni a3, cZ
g€ (8 piese); negru; Rb5. pioni bft,
b7, c3, c4, c5r g3 (7 piese)*

Mat în 5 mutări — A, AH*
DERSSEN

Poziţia de control: alb: Ro7,
Dbl. TbB. Td& pion* a3, b3 (8 pie¬
se); negru; Ra£, Coă Cg& NbŞ
pioni «6, d2, e2, 12, g4 (9 piese).

8
7
6
5
4’

3
2
1

107

□r

IM!

■

□

■

■ ■

■

□

■

a b c d e f g h

IE CURENT ALTERNATIV

O construcţie simpli şl instruc-
tîvă o constituie un rmcromotor
jucărie, cu rotor în colivie de ve¬
veriţă, pe cere se pot explica prin¬
cipiile de funcţionare « motoare¬
lor asincrone de curent alternativ*
dar canj poate acţiona şi diferite

Figura 1

jucării.

In figura 1 se vede o imagine de
ansamblu a construcţiei. Se obser¬
vă o construcţia cu doi poli la eta-
tor şl cu două înfăşurări, Acestea
ae realizează din două pachete de
lole I 8, sau din pachete de sîrmă
de fier de 0,3 mm diametru atrîose
astfel înct sâ avem o secţiune de
cca 1*5 cm 3 . Po aceste pachete sa
bobinează cu o izolaţie corespun¬
zătoare cca 300 de spire cu sfrmâ
de 0,36 mm diametru,

Capătul dinspre rotor al miezu¬
rilor se ajustează cu o pilă rotundă,
pentru a obţine la montare un în-
trefler minim.

Bobinele se prind pe o placă de
lemn cu două coliere de tablă
subţire.

Pentru rotor vom realiza două
discuri din cupru, în cam vom face
8 găuri de 4 mm simultan in ambele
discuri şi perfect echidistante In¬
tre ele, la cî|lva milimetri de mar¬
ginea acestora.

între aceste ordidl vom Intro¬
duce 8 bare de cupru de 4 mm dia¬
metru, de lungime nu prea mare
(15 mm), care se sudează 1ngri|rt
de discurile de cupru. întregul an¬
samblu sa fixează pe un ax, care
la rfndul Iul se montează cu două
suporturi po placa de lemn
(figura 2}

Montajul electric se tace prin
în serie rea celor două bobine şi
conectarea firelor la două borne.

Alimentarea se face la 12 V al¬
ternativ.

Dimensiunile neilmd critice, con¬
strucţia se poale adapta după do¬
rinţă, cu condiţia ca miezurile să
fit obligatoriu tolafe şi rotorul din
cupru sudat.

Din cele douăzeci şl două de
lustre două sînt identice. Care?

IBS

Construiţi un amuzant joc ce vl
propune un numlr inedit de dresai-
Listai de materiale: placi din
PFL (placaj dublu) de 450 * 200 x
1,5 mm; o placi de lemn (de esenţă
moale) de 500 500 x 5 mm; 4 ba*
ghete de lemn ivind secţiunea de
5>;5 mm ţi lungimea de 450 mm,
rondele de prindere de cupru* bor-
maţîni, feriurău, şurubelniţă, hlnie
abrazivi cu granulaţle mare şi mică.
creioane, calc, clei de lemn* lac roşu
şi negru.

Realizare: In centrul plicii de
bază (în lentul lungimii) (rasaţi doul
Unu la un interval de 5 mm Uplţi
pe exteriorul acestor linii dce o
baghetă cu lungimea de 450 mm, tra¬
taţi fad o linie la 5 mm de exteriorul
baghetelor; lipiţi in lungul acestora*
toi In exterior, dte o altl baghetă;
reproduceţi elementele personaje*
lor în mărime naturali cu numărul
indicat în plan (un pătrat are 30 mm 3 );
decupaţMe fi dispuneţi-!» pe panoul
de lemn; desenaţi conturul pieselor
pe plata de bază fi marcaţi orificiile;
decupaţi toate bucăţile cu ferăstrăul;
polizaţi toate asperităţile cu glaspa-
pir grof şl apoi cu unui fin ; lipiţi
figura A între cele două părţi ale
hainelor dresorului şi figura 0 Intre
cele două părţi ale plllriel tale;
practicaţi orificiile in locurile Indi¬
cate; coloraţi hainele şi dunele dre¬
sorului Iu ,roşu. şaua căluţului în
negru - asamblaţi componentele per¬
sonajelor cu nituri ş< capse, imerca-
11 nd rondelele pentru articulaţiile
umerilor

-*■

189

I. Tensionai medie pe eonsu- _

maiorul R (fig. I) ce valoare are:
al I V;b>2 V:c»V/n;d) v TV/ R .

Z Tensiunea inventa de vtrf
aplicata diodei (fig. I) este de: —
a)i V; bl 2 V; ci V/a; d) JH V. -J

5. în figura 3 taie prezentat
un arcuit de stabilizare cu dioda
Zcncr. Ce valoare are puterea
disipată de diodă:

a) Vili: b) (li-Vs/Rs) Vs;
cl Vili —Vj/R*; â) R«I?

3. In figura 2 este prezentat un
redresor In punte. Ce valoare arc
tensiunea medie pe R?

al/TVibl^TV/a;

c> V/2x; d) 2 V.

4 Valoarea tensiunii inverse
maxime aplicate fiecărei diode
din figura 2 este de:
a) sfi V; b) 2/TV; c ) 2 V/»;
d) V/k.

TEST:

tunonsTETi .

ELECTROmcn ?

6. Tensiunea la bornele rezis-
LoruJuî din figura 4 va fi:

a) 1 V; b) 2 V; c) V/2; d) V/n.

7. Dar curentul prin R (fig. 4)

9. Condensatorul C din figu¬
ra £

a) reduce distorsiunile; bl creează
o reacţie negativă; c) măreşte
amplificarea; dl măreşte irape-
danţa de intrare.

K Amplificatorul din figura 5
lucrea/l în

al clasa A; bl clasa B; c) clasa C;
d) dana AB

10 Două diode pe un instru¬
ment de măsură ca în figura ?
silit indicate pentru: o) redresa¬
rea curentului alternativ; b) pro
icjarea instrumentului; c) mări¬
rea sensibilităţii; dl scăderea re¬
zistenţei interne a instrumentului,

Căutaţi să rezolvaţi acest test
atribuind dtc 1 punct pentru fie¬
care răspuns bum
Realizînd cel puţin 8 puncte,
aveţi cunoştinţe temeinice de e-
lectro tehnică, rezolvînd sub b
puncte rezultă câ trebuie sâ stu¬
diaţi mai multe cărţi de spe¬
cialitate.

[

RE VI STA 4 -
NOASTRĂ

Z A A AZ A A A

Efectuaţi adunarea şi scăderea înlocuind literei
cu cifre finind eoni şi de următoarele egalităţi;
I => O; L = U; M ~ Z Citiţi apoi şi următorul masaj:
90 875010 80 18884 024

RE VI STA —
NOASTRĂ

E ML UNSA

ADUNAŢI PlNA LA 1000

Da la A la 6 sini posibile mal multe
drumuri, Alegeţi drumul marcat da
nu marele cere, ad unate Intre punctele
A şi B, însumează 1 000

Cam #§te profilul cheii?

Puneţi în cercuri numerele de la 6 ta 13 astfel
ca pe fiecare linie suma lor eâ fie 30.

mui!

131

RĂSPUNSURI

umor

PAGINA m

I) 1. Ce6+I D:e6 (tn 1~ <:e8 2

Offl mat sau V Z Ob8+)

Z DIi 6 - 1 * I! R:h6 a Nfii — mal

II) I. Th3H g2 Z CdS e:d2a Th3 +
c:bS 4 cA — mal

I») 1. Del H d:elD 2 Td4 ' De3
a Twl + I N:a4 4. b4 4- D:M 5.
n:b4 — mat

PAGINA 190

t — d;fi— d; 3— b;4 — a;5^-b;
6-a; 7 — b; 8— «O—d; 10 — b.

PAGINA 191

1) 5 ţi 16

0) 0-A

5» E

1—2 - M

6—S

2 — N

7 - R

3— T

8 — L

4 — 1 ^0

fi— V

3) 13 + 18) i- 261

+ 461

= 1000

(URMARE DIN PAG. 178)

nafe în cam se va Tnfîlata tija scau¬
nul ut se fac înfr-un atelier meca¬
nic. la fel şi fia n şa care prinde
fundul scaunului în capătul de sus
al tijei filetata Dimensiunile pie¬
selor se aleg Fn funcţie de mate¬
rialul de care dispuneţi, forma fi¬
nala a scaunului deducîndu-se uşor
din figura &

Iluminarea focului de lucru tre¬

buie asigurata din ambele părţi
ale planşetei şi acest lucru poate
fi făcut foarte uşor şl economic
folosind un corp de Iluminat cu
dout tuburi fluorescente a 40 W
flecare.

Alimentarea lămpii se face In cu¬
rent continuu* conform unei sche¬
me publicate în revista «Tehnlurmt
nr 1(^1979. Alimentarea In curent
continuu îmbunătăţeşte parametrii
funcţionali ai lAmpii şi elimina efec¬
tul stroboscopic datorat frecvenţei
de 50 Hi ai reţetei.

Lampa se suspenda de tavan cu
două fire de otel legate de doua
drllge înşurubate m dlblun de
lemn.

Găurile pentru dibiurl se execu¬
ta cu burghiul şi ciocanul, încas¬
trarea fâdndu-ee conform descrie¬
ri! de mal sus.

Distanta dintre lampă şi planşe¬
ta este recomandabil sa fie regla¬
bila.

Lampa se procura d«n comerţ
impieunâ cu abajurul metalic sau
se poate confecţiona de către ama¬
tor dintr-un corp vechi de lampft
pe care It recondiţionam şi eiruia
îi aphcâm un abajur din Stlplex

(% n

Iluminarea uniforma a întregii
planşete etimlnâ umbrele, uşurînd
f oa»te mult operaţiile de desen,
cablare de circuite, traforaj ete.

ise

Detector d<
lotehnlcă (]
î: Claritate
mpa fulger

«Vocaţia de constructor {pag, 3) • Cupa U,T*C. (pag. 5) • 0 gazdă
generoasa a tinerelului, Casa de cultură a sectorului t (pag. 8) • Muzeul
politehnic din laşi — centru de educaţie a tinerei generaţii (pag. 10) •
Mijloace de invăţămint modeme pentru toate tipurile de şcoli (pag 14) •

Breviar O.S.Î.M
dv.

Producţia editoriala pentru tfl
33—64): Radio şl radioamstorisn
două lămpi; Receptor US; Filtrt
7 MHz; Trşrsoeiver atficrpdlnâ în
VFX; Emită tor t00 mW; Preampflfi_ ... _
OÎRT p~ CGIR;« Amplificator RF 10 V
50 W/144 MHz. Compresor de dinamică, Fr
plificaior liniar USr Transceiver US — J( Tehr
n Ist ului amator (pag 85-69): Bt
1 kHz; Preampllflcator cu cîştig t
Decodlfi câtor pentru tuburile „Dig

I.N.I.D. la dispoziţia
ag. 22) • 1983 —
amatorism (pag.
■st receptor cu
mile 3 t 5 şt
ale etalon;
MF 1W;

Am-

grafia de aproape: Fotografia instan»
ţie; Temporizator analogic de precizie
folosim aparatele PraMiea, FixaîoH -

loto * Din materiale recuperate (p
utilajele învechite; Construiţi un
HI-FI (pag. 113-134) Tehnica
cu GX; Egallzor parametric; Ampli
nu ştim, despre. . orga de lumini; 0
difuz oarelor; Difuzoare româneşti,
tru sonorizare • Auto-Molo (oao
construcţia de automobile;
moto. Acumulatoare cu plum

de uz
fltru

Iger *
Etaje AF
mai ales ce
eficienta a
câtor pen-
apechve rn
fel; Album
automata a

acumulatoarelor • Atelier (pag. 145—154) Redresoare şi transforma¬
toare mici. Alimentatoare fără transformator; Comanda automată a unei
pompe de api; Telecomandă pe 3 canale; Antene Vagi; interfon; Amplifi¬
cator de antenă pentru canalele 8—12; Lumină modulată • Mol surse de
energie pentru llnerll din agriculturi (pag 155—183): Locuinţe solare;
Construiţi un gazogen; Distilat or şî cuptor solar m Tehnlum-Servlce (pag.
164—175) • interior’ 83 (pag 178—182) • Divertisment (pag. 183—191):
Interconectarea magnetoscop-televizor Felicitări sonore; Trucaje pentru
coloana sonoră; Pentru timpul dv liber Mozaic şahfst; Brleolaj; Cunoaş¬
teţi electronică?; Jocuri distractive; Umor

anţ 1 Produî
- 112) O n
j ; Suport; Eta) .

impilflcator corector,
16 W; Ce ştim
ini; Ubi
100 W,

4): Tendinţe
mul bicicletei şi mot
Circuit pentru Incărc.

Almanah realizat de redacţia revistei „TEHNIUM". editată de C C, al UXG,

Redactor-şef ing IOAN ALBESCU
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Redactorul almanahului: CĂLIN STĂMCULESCU
Prezentarea grafi ca-a rustică ADRIAN MATEESCU

Tiparul executa! ia Combinatul poligrafic „Casa Scîntetr — Bucureşti.