ANUL XIII- NR. 134
REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C.
1/82
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
Ştiinţă, tehnică, producţie.
Testarea punţilor semiconduc¬
toare
Scurtcircuit — Iniţiere în paleo-
radioamatorism sau Cartea ra¬
dioamatorului
Radiotehnică pentru elevi............]
Amplificatoare AF eu impe-
danţă mare de intrare
Conexiunea Bootstrap
Despre multimetre
CQ-YO.....]
Emiţăioi-icceptor pentru
144 MHz
Cititorii recomandă.....]
VU-metru
Dispozitiv de avertizare
Automat
Releu
Fotocomandă
Stabilizator
HI-FI......
Dolby-sistem reducător de
zgomot
Adaptor cuadrofonic
Noi surse de energie...
Centrală electrică eoliană
Tehnică modernă...
Vizualizarea semnalelor elec¬
trice
Casete AGFA .
Fototehnică.....
Sondă exponometrică pentru
fotografia color
. Atelier.. .....
Staţie de sonorizare
Locuinţa noastră..j
Interior ’82
Tehniurn-publicitate.j
Radiocasetofon staţionar
„Univers"
Revista revistelor .. j
Tester
Semafor
Amplificator pentru microfon
Manipulator
Magazin tehnic.....
Compas solar
Redescoperire în paleoaritme-
tică
Cretă pastel
Breviar
Carnet editorial
Poşta redacţiei...
ia
8F200
j§3 m m
MD OOh V jgj
r
mkxu
| CU
pag. 24
Citiţi In pag. £
tir in mm
mmmmiu
ing. AU6USTIN ALEXANDRESSU» Iaşi
Dypa o scurtă vacantă de iarnă au reînceput cursurile şcolare şr uni-
ver t Pentru a îmbogăţi zestrea materiali a laboratoarelor şl cercuri»
' t »| nic scoli &i facultăţi, vă propunem, stimaţi cititori, realizarea
i î plex ester nec ar verificării punţilor semiconductoare, cu aju-
ot corecta şi- eventualele ştergeri in inscripţionare.
Principiul de funcţionare a dispozi¬
tivului conceput cu scopul verificării şi
al indicării plusului punţilor este suge¬
rat în figura 1. La intrările B şi D (sau
C şi A) se aplică două impulsuri drept¬
unghiulare de aceeaşi amplitudine şi
frecvenţă, ..defazate între ele cu 180°,
obţinute de la un circuit basculant as-
tabil.
Considerăm In cele ce urmează că
frecvenţa impulsurilor este suficient de
mică pentru ca becurile să „pîlpîie" în
ritmul semnalului aplicat. Pentru sim¬
plificarea expunerii considerăm, ca în
căzui _circuitelor logice, că semnalele
M şi M se caracterizează prin stă¬
rile logice 0 şi 1 şi că amplitudinea
acestor semnale este suficient de mare
faţă de căderea de tensiune pe diodele
Di, D;, D 3j . D 4 astfel incit, atunci cînd
avem în punctul D starea 1 , în punctul
C să putem spune că avem aceeaşi
stare.
Presupunem, în cele ce urmează, că
puntea este bună. Din figura 1 se ob¬
servă că starea punctului A (pe care o
vom nota prescurtat Bi) este Bi = 0.
(Am presupus pentru început că im¬
pulsurile generate de astabii sînt apli¬
cate intrărilor B şi D.) Celelalte stări
sînt: B 2 = M, B 3 = î, B 4 = M. Aşadar,
în cazul în care puntea este bună, be¬
curile B 2 şi B 4 vor „pîlpîi" în contra¬
timp (fapt sugestiv în identificarea pi¬
cioarelor de alternativ ale punţilor), pe
cînd Bj va lumina continuu (indicând
plusul), iar Bi nu se va aprinde deloc.
Vom demonstra în continuare că în
cazul în care puntea ar avea orice de¬
fect posibil teoretic, becurile nu vor
mai fi niciodată în starea pe care o
aveau în cazul în care puntea era bună
(becurile de pe o diagonală clipind în
contratimp, iar de pe cealaltă unul
aprins continuu şi celălalt stins).
1. Considerăm, pentru început, cei
mai frecvent defect posibil: străpunge¬
rea uneia sau mai multor diode.
d 3 ^
Stările becurilor vor fi:
(1) Bi ==_M(D 4 + Di • D 2 ) +
+ M(Di + D 3 • D 4 );
(2) B 2 = M + M(D 2 + D 4 );
(3) B 3 = 1;
(4) B 4 = M + M(Di + D 3 ),
unde M(D 4 + Di * D 2 ) =
f M — dacă D 4 sau Di şi
_ 1 Da sînt străpunse;
— I 0 — în celelalte situaţii
t existente.
Asociind diodelor Di, D 2) D 3 , D 4
cifra î în cazul în care ele sînt
străpunse şi cifra 0 celei care este
bună, notaţia de mai sus înseamnă
M(0)= 0 şi M(i) = M.
Presupun!nd că puntea are una sau
mai multe diode străpunse, vom arăta
că nu există niciodată situaţia din ca¬
zul unei punţi bune.
Demonstraţia este simplă, bazîndu-se
pe observarea relaţiilor (1), (2), (3) şi (4).
Din relaţiile (2) şi (4) se observă că dacă
ce! puţin una din diodele D1...D4 este
străpunsă, atunci cel puţin una din
stările B; sau B 4 este 1 şi deoarece B 3 = 1 -ţţ
(indiferent de starea diodelor) în¬
seamnă că în cazul în care una sau mai ;
multe diode sînt străpunse, avem cel l i
puţin două becuri care luminează con¬
tinuu (faţă de un singur bec, cum avem :
i în cazul unei punţi redresoare bune).
2. Un alt defect posibil îl constituie
inexistenţa legăturii între braţele pun¬
ţii şi terminalele acesteia. Dacă avem
cel puţin o defecţiune de acest fel,
atunci avem cel puţin două becuri care
nu luminează,, spre deosebire de unul
singur, existent în cazul punţilor care
nu prezintă nici un defect.
Cazul în care este întreruptă legă- -
tura corespunzătoare becului Bi va fi
analizat mai tîrziu.
3. Un alt caz este cel în care puntea
este întreruptă în unul sau mai multe
din punctele P, R, S, T etc. şi, în aceiaşi
i——
iniţiere ti nmmmm 1 .
$ k ’îdlllfV A 4 Wr C KHh ^ ’ r r ■
Elf ^mmk li t&MraviftnBHC L
ina. ROMULCKSOREAN, YOSAXM
vicepreşedintei® Comisiei Judeţene de radioamatorism ASba
Eveniment editorial aşteptat cu
deosebit interes de numeroşii ra¬
dioamatori tineri şi vîrstnici, începă¬
tori şi avansaţi, autorizaţi şi în curs
de autorizare, apariţia în Editura
Sport-turism a lucrării „Cartea ra¬
dioamatorului", semnată de ing. Gh.
Sîănciulescu — Y03DZ, maestru al
sportului, a prilejuit un adevărat şoc
pentru mulţimea în aşteptare. Cum¬
părată fără multă tocmeală (cărţile
de acest gen sînt rare), pătrunderea
în conţinutul lucrării a evidenţiat,
pentru cunoscători, lipsa totală de
respect a autorului faţă de cititori.
Să ne explicăm afirmaţia.
în primul rînd, orice cititor do¬
reşte să cunoască bibliografia utili¬
zată de autor — este vorba totuşi de
pagini. Fiind de negăsit bibliografia,
.cititorul mai spera să o găsească
distribuită ia subsol. A sperat, dar
Începînd’ lectura cărţii cu un „Cu-
vînt înainte" ai autorului, cititorul ia
act de înţelegerea acestuia faţă de
aspectul formativ al lucrării prin cu¬
vintele de „final" ale „preludiului":
„Şi acum, un ultim sfat: nu Începeţi
să experimentaţi înainte de a citi şi
înţelege modul de funcţionare a
unui montaj. Veţi fi feriţi de eşecuri
şi dezamăgiri!"
Frumoase cuvinte, cum se cuvine
să se exprime un radioamator cu o
activitate îndelungată (conform au¬
tocaracterizării), dar care foarte re¬
pede se spulberă sub avalanşa celor
cca 280 de pagini de generalităţi
anoste şi învechite, dovedind (prea
curînd) lipsa de conţinut a sfaturilor
„prieteneşti", ignorarea crasă atît a
niveiuiu! de cultură tehnico-ştiinţi-
fică generală a contemporanilor, cît
şi a evoluţiei tehnologiei electronice,
a conţinutului real al activităţii de
radioamator.
Cum s-ar putea explica altcumva
prezentarea transformatoarelor de
medie frecvenţă de Sa pagina 118,
fig.39, pe care’ radioamatorul le mai
poate întîîni doar la muzeu sau prin
aparatele de radio care sfidează tim¬
pul, funcţionînd după 25-50 de ani
de ia apariţie? Ce caută prezentarea
dozelor de picup de ia pagina 149?
Dar amplificatorul pentru ghitară,
pagina 359? Dar amplificatorul ste¬
reo, pagina 363? Au cumva (mai
nou) radioamatorii dreptul la vreun
mod de lucru care să le permită să
transmită mesaje „disco" (mai precis
de pe discuri) sau contacte radio
prin tirade de corzi de „ ghitară" şi
emisiuni stereo? Realizînd amplifi¬
catorul de 10 W pentru sonorizare
de ta pagina 355, poţi deveni radioa¬
mator? Da de unde!
Lista ar putea continua, dar nu
dorim să obosim cititorii cu aceeaşi
„melodie" — mai avem şi altceva în
repertoriu! Hi! (Hi înseamnă ceva
amuzant, de rîs în „jargonul" radio-
matorilor.)
Capitolele (dacă se pot intitula ca¬
pitole) de prezentare a tuburilor
electronice şi mai ales a semicon¬
ductoarelor sînt „antice şi de de¬
mult", lipsite de contactul cu elec¬
tronica de azi. Astfel, nu se spune
nimic despre tranzistoareie cu efect
de cîmp (FET sau TEC), dar ia pa¬
gina 330, îig. 167, apare un montaj
cu acest gen de tranzistoare. Auto¬
rul nu a auzit despre circuitele inte¬
grate (cred că dacă ar fi auzit le-ar
.fi pomenit — prea le utilizează ra¬
dioamatorii şi prea sînt de viitor),
dar prezintă montaje cu astfel de
„anonimi" — chiar PATRU montaje
(Hi!). Or, aceste Ci-uri sau IC-uri
(circuite integrate) sînt o realitate
contemporană, nu un vis ştiinţifi¬
co-fantast ic! De fapt, de ce ne-am
mira de lipsa „fa apei" a circuitelor
integrate cînd domnia-sa, Autorul, c
nu pomeneşte nimic despre cele.im¬
primate (probabil că a uitat că
există — ie-a prezentat în „Radio-
tehnică şi radioamatorism", Ed. Al¬
batros, Bucureşti, 1970, şi de atunci
a mas trecut UN DECENIU!). Din
acest motiv, capitolul despre con¬
fecţionarea, montarea pieselor pe
şasiu, pagina 272, şi realizarea mon¬
tajelor, pagina 274, este anacronic,
pur şi simplu. Mă întreb dacă auto¬
rul a trecut în ultimul cincinal pe la
vreo casă a pionierilor să vadă nive¬
lul de pregătire ai acestor tineri, de¬
zinvoltura cu care aceştia îşi pregă-.
tesc cablajele imprimate pentru a
planta pe ele semiconductoare (mai
ales). Dar pe la vreo expoziţie MiNl-
TEHN1CUS? De ce această suba-
400
300 £
aj
200 1
Ui
C
300 -
<u
“O
C5
o 1
a
O
timp, una sau mai multe din diodele
punţii sînt întrerupte. în acest caz pu¬
tem scrie:
(5) Bi =_M(D 4 + D, • D 2 ) +
+ M(D, + D 3 • D 4 );
(6) B 2 = M + M(D 2 )M(P.R) +
+ M(D 4 )M(U.VX_
(7) B 3 = M(P.R) + M(S.T);
(8) B 4 = M + M(Di)M(Q.X) +
+ M(D 3 )M(S.T), unde
M(P.R) =
0 — dacă există în¬
treruperi în P
sau R;
M — dacă nu avem
întreruperi.
Celelalte notaţii au aceeaşi semnifi¬
caţie ca mai înainte.
Asociind lui P, R, S, T etc. cifra 1
dacă nu există întreruperi în aceste
puncte şi 0 dacă în unul din puncte
avem întreruperi, rezultă din nou:
M(0) = 0 şi M(l)= M.
tea este bună.
Deoarece puntea este fixată în dis¬
pozitivul de testare fără a se şti dacă
plusul real al punţii corespunde cu
plusul marcat, există posibilitatea ca,
datorită modului de aşezare a acesteia,
impulsurile M şi M să nu se aplice în B
şi D, ci în A şi C. Vom arăta ca în acest
caz testarea nu este eficientă, cu toate
că, se va vedea în continuare, este ab¬
solut necesară aplicarea impulsurilor
şi în A, C.
Considerăm că impulsurile se aplică
prin A şi C şi că una sau mai multe
diode sînt străpunse. Avem:
(9) Bi = M + M(Di • D 2 +
+ D 4 );
(10) B 2 = M + M(D 2 + D 3 • Efc);
(11) B 3 = ţ,
(12) B 4 = M + M(D 3 + D, • D 2 ).
Notaţiile folosite au aceeaşi
interpretare ca mai sus.
P
Din ultimele relaţii se constată că
dacă puntea este bună, un bec este
aprins mereu (B 3 ), iar celelalte pîlpîie
în acelaşi ritm. Tot din analiza acelo¬
raşi relaţii se observă că dacă Di şi/
sau D 4 sînt străpunse, dar D 2 şi D 3 sînt
bune, becurile se află în aceeaşi stare
pe care o au în cazul în care puntea
este bună. Aşadar, analiza unui singur
caz a fost suficientă pentru a demon¬
stra că în situaţia în care impulsurile
sînt aplicate pe A şi C, testarea nu este
suficientă. Aceasta presupune necesi¬
tatea unui comutator care să aducă
impulsurile la intrările B şi D, în cazul
în care se aplică la A şi C. Chiar dacă
nu este eficientă, aplicarea impulsuri¬
lor la A şi C este necesară deoarece re¬
zolvă cazul omis anterior la punctul 2
(cînd legătura corespunzînd becului Bi
este întreruptă). Această afirmaţie este
justificată observînd figura 1 şi anali-
zînd relaţiile (9) — (12); dacă această
legătură este întreruptă, atunci B 2 pîl¬
pîie doar cu condiţia ca D 2 sau D 3 şi
D 4 să fie străpunse. Dar existenţa
acestei situaţii (una din diode
străpunse) este sesizată uşor comutînd
ieşirile astabilului pe intrările B şi D.
Mai mult chiar, în cazul pîlpîirii lui B 2 ,
această clipire este în contratimp cu
cea a becurilor Bi şi B 4 , situaţie dife¬
rită de cea existentă în cazul unei punţi
bune. . ’
în concluzie, testarea punţii se face
în felul următor. Se introduce puntea
în unitatea de control şi se trece comu¬
tatorul de pe o poziţie pe cealaltă.
Dacă puntea este bună, pe una din po¬
ziţiile comutatorului avem un bec
aprins tot timpul (indicînd plusul), ce¬
lelalte trei pîlpîind în acelaşi ritm. Pe
cealaltă peziţie a comutatorului un
(CONTINUARE ÎN PAG. 13}
C R I
preciere şi dezinformare deliberate
aie cititorului?
Ce mai caută schemele cu tuburi
EF5. EL3, UF41, UL41, UCL82,
UY85, UCH11 UCL11 etc. înîr-o
carte de iniţiere în radioelectronîca
deceniului 9 (NOUĂ) a! secolului XX
(DOUĂZECI)? Or, cumva, cartea
este destinată bunicilor spre a-şi
completa (la fără frecvenţă) studiile
întrerupte în tinereţe?
Ce caută circuitele imprimate (iată
că apar totuşi şi acestea) de ia pa¬
gina 552, fără nici o indicaţie privind
modul de amplasare a pieselor? Şi-a
propus autorul cumva şi dezvoltarea
intuiţiei şi imaginaţiei cititorului, ori
vreo surpriză rebusistică de factură
electronică? Sau o fi vreo glumă
bună, de care însă nu ne-am prins!?
Cam prea multe glume pe timpul şi
buzunarul cititorului! Măcar de-ar
amuza pe cineva!
Citez din cele scrise, negru pe
alb, la pagina 492: „La capitolul «Ra¬
dioreceptoare cu f ranz isîoare» sin!
•descris® eîîewa montaje pentru «vî-
nătoarea de vulpi»“. Semnatarul
acestor rin duri, radiogoniomeirist
pasionat, a crezut că a găsit în sfîr-
şit ceva care să-l facă să uite amără¬
ciunea provocată de cele citite pînă
atunci. Or. cum „cine caută, gă¬
seşte", caută şi el capitolul cu pri¬
cina şi, la pagina 348, găseşte UN
receptor pentru „v.v.“, capodoperă a
incompetenţei şi lipsei de informare.
Că e un receptor şi nu mai multe
—- numai ăsta să fie necazul (o fi
greşit autorul la numărătoare, dacă
au fost aşa de multe —- Hi!) —, dar
să mai fie şi prost conceput, asta e
prea de tot! Jur cu mina pe inimă că
nici campionul naţional de radiogo-
niometrie (aşa se numeşte corect
„vînătoarea de vulpi") n-ar fi în stare
să cîştige, „cu receptorul", un con¬
curs amical, chiar pentru pionieri,
alergînd cu această „sculă"! Poate-
doar în compania unor pionieri, care
atunci vor afla ce este radiogonio-
metria!
Nu putem trece cu vederea faptul
că nicăieri în carte nu se arată ce
este într-adevăr radioamatorismul,
care sînt laturile iui, care sînt modu¬
rile de iucru prin care se stabilesc
legăturile radio între radioamatori şi
care sînt deosebirile dintre ele. Nu
se spune în consecinţă nimic despre
sistemul de raportare a recepţiei la
emisiunile BLU (cu bandă laterală
unică), la emisiunile „via satelit" sau
ia celelalte sisteme moderne, con¬
temporane şi nouă, românilor, de
trafic radioamatoricesc.
Capitolul referitor ia aparatura de
măsurare, control şi reglare cuprins
între paginile 403 şi 457 era folositor
pentru un radioamator în formare
acum 20-30 de ani, nu în „anui de
graţie" 1981!
Pentru cei dornici a se iniţia în
tainele telegrafiei se prezintă mon¬
taje uzate moral (s-ar putea oare
dezminţi nivelul de informare a! au¬
torului măcar la acest capitol?!), nu
se prezintă nici măcar UN bug (ma¬
nipulator semiautomat) electronic.
Ce să mai discutăm despre metoda
de învăţare propusă la pagina 499
care, depăşită şi ea în competiţia cu
competenţa, va contribui (prin apli¬
care) la formarea unor teiegrafişti
mediocri, handicapaţi de viteză (e
vorba de viteza de transmitere şi re¬
cepţionară telegrafică).
Modul de funcţionare a radioemi-
ţătoarelor, a etajelor care le compun
este o adevărată nebuloasă (vezi
pag. 504). Ce mai poţi spune cînd la
pagina 628 citeşti: „Pentru o şi mai
bună înţelegere a modului cum se
construieşte şi funcţionează un iran-
siver...“, care exprimă intenţia, şi se
prezintă schema bloc în figura 394,
urmată de prezentarea „en detaii" a
transceiverului (aşa se scrie corect,
fiind un neologism), conceput de ra¬
dioamatorul sovietic UW 3 Di, cu 6
tuburi electronice şi 23 de tranzis-
toare (ca să poată fi cît mai simplu
de înţeles — Hi!), dar nu găseşti
nici măcar un cuvînt prin care se
explică schema-bloc (ceea ce re¬
flectă concretizarea intenţiei —
VORBE).
Nu se poate încheia analiza „teh¬
nică" a lucrării fără a se menţiona şi
lipsa de informare „la zi“ existentă şi
în prezentarea sistemelor RTTY (te-
leimprimare) şi SSTV (televiziunea
de amator). Aceste sisteme sînt ele
moderne, dar ce folos dacă autorul
nu a dorit să se dezică de informare
(de dezinformare mai corect zis)
nici măcar în fina!?... Ce să mai spu¬
nem că piesele româneşti sînt „rara
avis" în carte, de parcă noi nu am
avea industrie electronică!
Deşi lucrarea nu a avut veleităţi
de operă literară (ce bine era dacă
măcar atît ar fi fost!), nu se poate
trece cu vederea inconsecvenţa sti¬
lului de prezentare a schemelor
— cu o culme la paginile 668-669, şi
nici vorbăria multă, inutilă, lipsa de
sistematizare adevărată (pentru că o
pseudosistematizare există!), forma¬
tivă pentru cititor.
De ce oare autorul a ignorat revis¬
tele destinate radioamatorilor apă¬
rute în ultimul deceniu şi, cel mai
grav lucru imputabil, realizările ra¬
dioamatorilor români publicate?
Considerăm că poluarea spirituală
pe care o produce în rîndul radioa¬
matorilor această carte este ce! pu¬
ţin direct proporţională cu numărul
de pagini şi că era foarte bine dacă
se stopa tendinţa autorului de a
scrie mult spunînd puţin utii încă
după publicarea cărţii „Radiotehhică
şi radioamatorism", despre care am
mai vorbit; cartea nu aduce prea
multe noutăţi faţă de ’ lucrarea
„Vreau să devin radioamator" sem¬
nată de acelaşi autor — lucrare care
se găseşte integra! în „Cartea ra¬
dioamatorului",ediţia 1981, şi care
nu dezminte stilul autorului.
Pentru a se preîntâmpina în viitor
apariţia unor astfel de cărţi care fac
un mare deserviciu popularizării ra¬
dioamatorismului în genera! şi ştir¬
besc prestigiul radioamatorilor ro¬
mâni în special, credem că ar fi bi¬
nevenită interzicerea oricărei publi¬
cări de carte sau literatură ştiinţifică
privind radioamatorismul fără avizul
favorabil al Federaţiei Române de
Radioamatorism. Uri astfel de aviz,
acordat pe baza consultării manu¬
scrisului de către cei puţin doi ra¬
dioamatori serioşi, competenţi şi cu
simţul răspunderii, care ar putea
chiar prefaţa lucrarea, ar constitui o
garanţie că lucrarea reprezintă
într-ad’evăr o luare autorizată de po¬
ziţie în lumea, fascinantă a radioa¬
matorismului, că cititorul nu-şi va
irosi timpul preţios „înghiţind gătuş-
îi!e“ ce i Se oferă un ps eu do dascăl.
Nimeni, nici chiar un maestru a!
sportului radio, nu are dreptul să
dezinformeze publicul iarg, avid de
cunoaştere ştiinţifică, cu o tot mai
puternică înclinare spre hobby-urî
aplicative, cu privire la adevărata
fată a acestui NOBIL SPORT care
este RADIOAMATORISMUL — sin¬
gurul sport care poate fi practicat
cu deosebită satisfacţie, din fragedă
tinereţe şi pînă ia adînoi bătrîneţe,
de către oricare îînăr cu veleităţi
atletice, dar şi de un om infirm, inie-
grîndu-i pe toţi în lumea mirifică a
undelor radio.
TEHNIUM 1/1982
3
SE PIN NUMĂRUL TRECUT)
T 2 ). Combinînd tranzistoare npn
şi pnp, se pot obţine şi alte va¬
riante de repetoare pe emitor
(fig- 6 şi 7) avînd impedanţa de
intrare dată de relaţia aproxima¬
tivă R,„ « 0 , • 02 * R E.
Circuitul din figura 8 utilizează
ca rezistenţă de emitor pentru Ti
(repetor pe emitor) rezistenţa de
ieşire (foarte mare) a tranzistoru¬
lui T 2 , artificiu care permite obţi¬
nerea unor impedanţe de intrare
R;« de peste 10 MO.
2. Reducerea efectului de şuntare
al circuitului de polarizare a bazei
Ne vom referi în continuare tot
la etajul repetor pe emitor (cone¬
xiunea cu colectorul comun, CC),
a cărui schemă completă de prin¬
cipiu este dată în figurile 9 (polari¬
zarea bazei printr-o singură rezis¬
tenţă, Rg) şi 10 (polarizarea bazei
prin divizorul Rg,Rg'). După cum
am menţionat deja, rezistenţele de
Curentul de emitor (de repaus)
al lui Ti poate fi mărit introducînd
o rezistenţă separată în emitor, Rg
(fig. 4). Aceasta va şunta, evident,
impedanţa de intrare a lui T 2 , dar
adeseori efectul de şuntare asupra
impedanţei globale de intrare este
mai mult decît compensat prin
creşterea simultană a factorului
0 i, datorată creşterii curentului de
emitor ai lui Ti. De regulă, valoa¬
rea lui Rf se ia de 5—20 de ori
mai mare ca Rg.
Pentru a diminua efectul de
şuntare produs de Rg asupra in¬
trării, se poate apela la conexiu¬
nea bootstrap reprezentată în fi¬
gura 5. Extremitatea „de jos“ a lui
Rg nu mai este conectată la mi¬
nusul alimentării, ci în emitorul
lui T 2 , împreună cu Rf. Se reali¬
zează astfel o reacţie pozitivă
(vom reveni mai departe cu deta¬
lii), care face ca în alternativ va¬
loarea lui Rf să fie efectiv mul¬
tiplicată cu factorul de amplificare
în curent al tranzistorului T 2 (cu
condiţia, în general satisfăcută, ca
Rf să fie mic în comparaţie cu Rf).
Pentru tranzistoare le cu siliciu, la
care putem considera aproximativ
Uff(cc) «=* 0,6 V, valoarea lui Rf
se stabileşte cu relaţia Rf* 5 * 0,6/ Ifi,
unde Ifi este curentul static de
emitor ales pentru Ti (se negli¬
jează curentul mic de bază al lui
polarizare a bazei se află, din
punct de vedere alternativ, în pa¬
ralel cu intrarea, deci ele reduc
simţitor impedanţa globală de in¬
trare a montajului, Z in (din motive
de stabilitate termică, Rg şi Rg' au
valori relativ mici, curentul prin
divizor fiind de 5—10 ori mai
mare decît curentul de bază).
anume vom diviza rezistenţa r g în două nai alternativ) existentă
părţi, R g şi Rg, astfel ca r g — Rg + Rg Rg. Avem:
La intrarea etajului (între B şi M) se \ Hi. = ll ilL.—-
aplică semnalul de audiofrecvenţă cu P Rs Rs
tensiunea ui, care urmează a fi amplifi- re , cu acest artificiu surs
cat. Se observă astfel că sursa de sem- „vede" în circuitul de p
nai debitează curent atât în circuitul pedanţă:
bază-emitor al tranzistorului (curent ^ U] _ ui • Rg __
„util"), cît şi în circuitul de polarizare, Z p — —— . — ~
aflat în paralel cu intrarea din punct p u ” 1 '
de vedere alternativ (curent „indezira¬
bil", pe care urmărim să-l diminuăm).
Să presupunem acum (al doilea artifi¬
ciu) că între punctul median B' şi masă
(M) aplicăm o tensiune de audiofrec¬
venţă u 2 , exact de aceeaşi formă cu ui, în
fază cu aceasta şi astfel ca u 2 = k • ui,
unde coeficientul de proporţionalitate k
este subunitar (k < 1). Curentul de au¬
diofrecvenţă Ii absorbit de la sursa Ui se
divide în componentele îs şi l P . Ne inte¬
resează numai componenta L, care trece
prin elementele circuitului de polari¬
zare, deci „obligatoriu" prin Rf. Va¬
loarea sa o putem calcula uşor ţinînd
cont de diferenţa de potenţial (în sem-
Prezentăm alăturat constructorilor
începători principiul de funcţionare al
circuitului de reacţie pozitivă boot¬
strap. Pentru exemplificare am ales
etajul amplificator de audiofrecvenţă
cu un tranzistor în conexiune cu colec¬
torul comun (repetor pe emitor), redat
în figura 1.
Obiectivul strategiei pe care o vom
urma în continuare este de a „rea-
ranja" elementele circuitului de polari¬
zare a bazei, Ri şi R 2 , astfel îndt efec¬
tul lor de şuntare asupra sursei de sem¬
nal aplicate la intrare să fie mult redus.
Pe de altă parte însă, noul aranjament
trebuie să păstreze proprietăţile circui¬
tului de polarizare a bazei în curent
continuu, condiţie esenţială pentru
funcţionarea corectă a etajului.
în primul rînd să ne aducem aminte
(de la tranzistorul bipolar) că oricare
dintre sistemele cunoscute de polari¬
zare a bazei (pentru regimul continuu
de funcţionare) este /echivalent cu cir¬
cuitul din figura 2. Silrsa separată de
tensiune continuă, E g , avînd rezistenţa
internă rg, polarizează joncţiunea
bază-emitor a tranzistorului, stabilind
valoarea dorită a curentului de bază
prin alegerea adecvată a lui r g şi Eg.
Vom face acum un artificiu care nu
afectează cu nimic polarizarea aleasă, şi
unde am notat A — ŢTT£ • > 1 •
Dacă facem ca valoarea coeficientu¬
lui subunitar k să se apropie mult de 1,
putem obţine practic valori oricît de
mari ale constantei A, deci putem
creşte arbitrar impedanţa circuitului
de polarizare „văzută" de sursa de
semnal. în linii mari deci, obiectivul
propus a fost atins: am redus efectul
de şuntare al circuitului de polarizare
asupra sursei, fără a afecta valoarea
curentului static de polarizare a bazei.
Practic însă ne-au mai rămas două
probleme de rezolvat. Întîi trebuie să
eliminăm surşa suplimentară Eg (in-
TEHNIUM 1/191
aici că rezistenţa internă de colec¬
tor a tranzistorului, r c, şuntează
semnalul aplicat la intrare, deci,
fără a apela la artificii, impedanţa
de intrare a montajului nu poate fi
crescută peste valoarea rc (care
este de ordinul megaohmilor). Nu
avem însă nici un motiv să nu
aplicăm şi de această dată cone¬
xiunea bootstrap, aşa cum se su¬
gerează în figura 15. între colecto¬
rul tranzistorului şi plusul alimen¬
tării este intercalată rezistenţa Rc,
care are rolul de a separa pe rc de
masă din punct de vedere alter-
Tţ, prin intermediul căruia se
aduce reacţia pozitivă în colecto¬
rul lui Ti, metoda avînd avantajul
de a nu „încărca 41 prea mult ieşirea
din emitorul lui Ti (tensiunea al¬
ternativă din emitor este „adusă“
prin condensatorul C f şi joncţiu¬
nea bază-emitor a lui T 2 ).
în fine, mai există posibilitatea
de a reduce simultan efectul de
şuntare al rezistenţei de polarizare
a bazei şi al rezistenţei interne de
colector folosind un singur con¬
densator de reacţie bootstrap, aşa
cum se arată în figura 17.
Emitor
mice mai bune), conexiunea boot¬
strap se realizează ca în figura 12,
prin condensatorul Cs, sau ca în
figura 13, prin condensatoarele C b
şi C/.
In general, capacitatea conden¬
satoarelor folosite în conexiunea
bootstrap trebuie să fie suficient
de mare pentru a prezenta impe-
danţă neglijabilă la frecvenţele mi¬
nime de lucru. Orientativ se poate
lua C B mai mare ca 10/f 0 • Ra,
unde f 0 este frecvenţa minimă de
lucru, iar Rjs este rezistenţa de po¬
larizare asupra căreia se aplică
reacţia bootstrap.
3. Reducerea efectului de şuntare
al rezistenţei de colector
Circuitul echivalent (în T) al
tranzistorului în montaj CC, cu
rezistenţă de emitor, R^, este pre¬
zentat în figura 14. Se observă de
Acest neajuns major poate fi
„ocolit" prin utilizarea conexiunii
bootstrap, care face să crească va¬
loarea în curent alternativ a rezis¬
tenţelor de polarizare, fără a le
afecta valoarea în curent conti¬
nuu. De exemplu, pentru monta¬
jul din figura 9 se împarte rezis¬
tenţa Rfl în două părţi, "Rai şi R ffi ,
cu R b = Rm + Rb 2 (polarizarea
bazei în curent continuu nu este
deci afectată), iar reacţia pozitivă
este adusă prin condensatorul C B
(fig. 11). Cu condiţia (uşor de în¬
deplinit) ca Rsi şi Rm să fie mari în
comparaţie cu Ru, valoarea Iui Rb:
în curent alternativ este multipli¬
cată prin acest procedeu cu facto-
înainte de a trece la prezentarea
schemelor practice propuse, vom
face o observaţie generală referi¬
toare la alegerea condensatoarelor
folosite în reacţia bootstrap.
După cum am văzut, în „bătălia"
pentru obţinerea unor impedanţe
de intrare cît mai mari, tendinţa
firească este de a reduce la mini¬
mum curenţii de lucru ai tranzis-
toarelor. Aceasta face însă ca pier¬
derile condensatoarelor electroli¬
tice'obişnuite (curenţii de fugă în
dielectric) să influenţeze drastic
regimul de polarizare în curent
continuu a tranzistoareior. Motiv
pentru care în astfel de scopuri se
folosesc condensatoare cu dielec¬
tric solid sau, pentru valori mai
mari ale capacităţii, condensa¬
toare cu tantal (care au pierderi
nativ.
Condensatorul C f, conectat în¬
tre colector şi emitor, realizează
reacţia pozitivă în colector („adu¬
ce" de la ieşire semnal în fază),
ceea ce face să crească valoarea
efectivă în alternativ a rezistenţei
rc, deci să scadă efectul ei de şun¬
tare (în alternativ) asupra semna¬
lului de intrare.
Este recomandabil ca valoarea
rezistenţei de colector, Rc, să fie
de cel puţin zece ori mai mare ca
Re. Dacă se lucrează însă cu surse
de tensiune redusă, lucrul acesta
nu este posibil decît prin utilizarea
unor repetoare pe emitor multiple
(cum s-ăii prezentat în figurile 3 şi
5), unde valorile lui Rc sînt relativ
reduse.
în circuitul din figura 16 s-a
montat un tranzistor suplimentar;
datorită stabilităţii
trodusă pentru o mai uşoară, înţele¬
gere), asigurind polarizarea bazei tot
1 de la sursa de alimentare a montajului,
în al doilea rînd trebuie să vedem de
unde şi cum s-ar putea „aduce" între B'
şi M ipotetica tensiune de audiofrec-
venţâ U 2 , cu condiţiile impuse. Ambele
probleme îşi găsesc soluţionarea în cir¬
cuitul din figura 4. Astfel se observă că
tensiunea continuă de polarizare a ba¬
zei este obţinută de ia sursa U prin di-
vizorul rezistiv Ri — R 2 . Faţă de mon¬
tajul clasic (fig. 1), diferenţa, constă în
introducerea rezistenţei suplimentare
Rb între punctul median al divizorului
şi bază.'
Cît despre tensiunea U 2 , aţi ghicit
probabil că ea este „adusă" între B' şi
masă prin condensatorul C 5 din emi¬
torul tranzistorului, adică de la ieşirea
etajului, într-adevăr, tranzistorul în
montaj cu colectorul comun lucrează
ca repetor pe emitor, adică în tmitorul
său regăsim un semnal U 2 de aceeaşi
formă cu ui, în fază cu acesta, dar cu
amplitudinea ceva mai mică: u; = k ■ ui.
cu k< î, dar foarte apropiat de unitate.
Deoarece semnalul U 2 este adus prin
Cb de la ieşirea etajului la intrare, spu¬
nem că avem de-a face cu un circuit de
reacţie, mai precis de reacţie pozitivă
(semnalul adus fiind în fază eu. cel exis :
tent la intrare). Circuitul însuşi poartă
numele de repetor pe emitor cu reacţie
bootstrap, sau prescurtat repetor boot-
. strap, elementele noi R b şi C» materia-
lizînd conexiunea bootstrap.
Montajul descris este doar un exem¬
plu de utilizare profitabilă a acestei co¬
nexiuni de reacţie pozitivă, cititorului
revenindu-i sarcina (dar şi plăcerea) de
a o recunoaşte în nenumăratele
scheme practice de amplificatoare AF.
Bibliografie: Amplificatoare de au-
diofrecvemţă, B. Bărbat, I. Presură, T!
\ Tănăsescu, Editura tehnică, Bucureşti,
1972.
TEH N 5.0 W 1/1982
precizie acceptabilă.
Pentru a vedea cum intervin aceşti
factori, să analizăm comportarea mul-
timetrului la- măsurarea unei tensiuni
alternative E, siirsa avîndf o impedanţâ
internă R, (fig. 1). După cum se arată
schematic în figura 2, multimetrul se
prezintă ca un grup derivaţie R-C
montat la bornele de ieşire A-B ale
sursei. Rezistenţa internă a instrumen¬
tului, R, este aproximativ cea indicată
de constructor (în fl/V), iar capacita¬
tea proprie, de regulă necunoscută, de¬
pinde de cablaj, de geometria bobinei,
de sistemul de redresare etc. Prezenţa
elementelor R şi C face ca indicaţia in¬
strumentului să nu coincidă cu valoa¬
rea adevărată a tensiunii sursei (E) şi,
în plus, ca această indicaţie să varieze
cu frecvenţa tensiunii alternative de
măsurat.
„Răspunsul" voltmetrului în funcţie
de frecvenţă are forma din figura 3. La
frecvenţe joase (inclusiv în continuu,
cînd f = 0), tensiunea citită U^s are va¬
loarea:
S. MARIN
cunoaşte impedanţa circuitului măsu¬
rat;
2 ) de banda de trecere relativ în¬
gustă a multimetrelor, adeseori varia¬
bilă de la o gamă de măsurare la alta
(nimic nu se poate face practic aici de¬
cît să ne asigurăm în prealabil că frec¬
venţa semnalului de măsurat se înca¬
drează în banda de trecere a {instru¬
mentului, pe gama de sensibilitate do¬
rită);
3) de sensibilitatea redusă a domeni¬
ilor U~, limitată de tensiunea de des¬
chidere a diodelor folosite pentru re¬
dresare. Dacă se mai adaugă la
aceasta şi neliniaritatea caracteristicii
diodelor în porţiunea iniţială, conclu¬
zia practică rămîne că tensiunile alter¬
native cu valoare eficace sub, 300 mV
nu pot fi practic măsurate direct cu
Multimetrele obişnuite — pe care
constructorii amatori le folosesc ade¬
seori cu deplină încredere la măsura¬
rea rezistenţelor, a tensiunilor şi a cu¬
renţilor — au în anumite situaţii o
comportare dubioasă, rezultatele pu-
tînd fi afectate de erori inacceptabile
dacă nu se ţine cont de natura circuitu¬
lui măsurat. Asemenea probleme se
pun îndeosebi în cazul măsurării ten¬
siunilor alternative, atunci cînd impe¬
danţa circuitului (sursei) este mare şi/
sau frecvenţa este variabilă. Limitările
ţin, în linii mari, de trei factori şi
anume:
1 ) de rezistenţa internă relativ re¬
dusă a multimetrelor pe domeniile
U~ (de regulă între 4 kfl şi 20 kfl);
acest neajuns poate fi compensat prin
corecţii adecvate numai atunci cînd se
R:+R,
(CONTINUARE ÎN PAG. 15)
HULTIMETRU (V^)
E(tensiunea adevărata)
6dB/octava
AB Tensiunea , I
măsurata !
Frecvente
Y03-ÂVE
Aparatul prezentat conţine un dioda Zener PL12Z şi rezistorul R 25 .
emiţător pentru banda de 2 m, pi- Tranzistoarele T 20 , T 2t şi T 22 sînt du-
lotat cu oscilator cu frecvenţa va- bloare de frecvenţă, realizînd
riabilă (VFO), precum şi un recep- semnale cu frecvenţele de 36, 72 şi
tor de tipul superheterodină cu de 144 MHz. Celelalte tranzis-
dublă schimbare de frecvenţă. toare T 23 -T 26 sînt amplificatoare
A. EMIŢĂTORUL ale semnalelor cu frecvenţa de
Oscilatorul cu frecvenţa varia- 144 MHzr Etajul final (T 2 6 ) are un
bilă (VFO) este realizat cu tranzis- input de 6—7 W.
torul Tn şi generează semnale cu Modulaţia de amplitudine se
frecvenţa cuprinsă în limitele realizează în circuitele de emitor-
18,000—18,250 MHz. După osci- bază ale tranzistoarelor final şi
lator urmează două separatoare: prefinal (T 2 6 şi T 2 s).
Tis (repetor pe emitor) şi Ti? — Emiţătorul poate genera şi sem-
amplificator cu circuitul acordat nale telegrafice. Manipularea în
pe frecvenţa 18,125 MHz conectat telegrafie, deci modul CW, se face
în colector. Aceste trei etaje sînt în circuitul de colector al tranzisto-
alimentate continuu cu tensiune rului T 22 . Tranzistoarele T 20 —T 26
stabilizată de 12 V. Stabilizatorul sînt alimentate cu tensiunea de 18 V.
este format din tranzistorul Tg, Modulatorul este realizat cu
tranzistoarele T 9 —T J2 şi are o pu¬
tere la ieşire de ordinul a 5 —6 W..
Poate fi folosit orice tip de micro¬
fon dinamic cu o impedanţă mi¬
nimă de 200 fî. Sensibilitatea modu¬
latorului (în funcţie de microfonul fo¬
losit) se reglează acţionînd asupra va¬
lorii rezistorului R 2 6 . Valoarea mi¬
nimă admisă este de 470 fi.
. B. RECEPTORUL
Semnalele culese de antenă sînt
aplicate pe baza şi emitorul tran¬
zistorului Ti, prin intermediul re¬
leului de antenă (însemnat pe
schemă cu REL).
Semnalul amplificat (cu frec¬
venţa de 144 MHz) este aplicat pe
baza primului mixer (T 2 ); pe emi¬
torul acestui tranzistor se aplică
semnalul de la oscilatorul cu frec¬
venţa variabilă realizat cu tranzis¬
torul T 7 (BF214).
Frecvenţa oscilatorului poate fi re¬
glată în limitele 150,5—152,5 MHz.
în circuitul de colector al pri¬
mului mixer (T 2 ) este conectat un
filtru trece-bandă acordat pe frec¬
venţa de 6,5 MHz (U şi L 5 ). Sem¬
nalele cu frecvenţa de 6,5 MHz
sînt aplicate pe baza celui de-al
doilea mixer (T 3 ). Acest mixer este
realizat cu un montaj autooscila-
tor. în circuitul colector-emitor al
tranzistorului T 3 se conectează
circuitul autooscilator (Lg— Ls).
acordat pe frecvenţa 6,970 MHz.
Circuitele acordate Le şi L 7 selec¬
tează semnalele celei de-a doua
frecvenţe intermediare de 470 kHz.
Aceste semnale sînt amplificate în
continuare de tranzistoarele T 4 '
şi T s .
Detecţia semnalelor modulate în
amplitudine se face de dioda Di,
iar a semnalelor telegrafice de către
detectorul inelar realizat cu diodele
d 2 -d 5 .
Generatorul semnalelor de bă¬
tăi se face cu tranzistorul Te şi |cir-
cuitele aferente. Acesta este jjali-
mentat numai atunci cînd comu¬
tatorul de lucru (MA-CW) este în
poziţia corespunzătoare.
Reglajul automat şi ''manual '; al
amplificării . se realizează acfio-
nînd asupra regimului de lucru al
tranzistorului T 4 , în cirpuitul de
bază, prin intermediul circuitului
Ri 6 , potenţiometrul „S“ şi R 10 .
Condensatoarele C 24 şi C 4 t sînt fil¬
tre pentru semnalele de joasă şi
respectiv înaltă frecvenţă.
Amplificatorul de ascultare în
difuzor sau căşti este realizat cu
tranzistoarele T ! 3 —Ti 6 .
C. REALIZARE
întreg aparatul a fost realizat
pe o placă cu cablajul imprimat
avînd dimensiunile de 310 X 120
mm.
Oscilatorul cu frecvenţa varia¬
bilă al emiţătorului a fost realizat
într-o carcasa de la transforma¬
toarele de frecvenţă intermediară
de 10,7 MHz de la receptoarele
„Neptun“. Sub ecran au fost mon¬
tate: Lişf Cs«, R 4 6 , R 47 şi tranzisto¬
rul Ti 7 . Ca suport al montajului a
fost folosit suportul original din
care au fost înlăturate una din bo¬
bine, precum şi bastonaşeîe din fe¬
rită din mijlocul suportului. Bo¬
bina rămasă a fost rebobinatâ
conform datelor din tabel.
Rezistorul Rs 7 se lipeşte - direct
pe terminalele tranzistorului T 2 6 .
Transformatorul defazor de la
modulator este de la receptorul
„Albatros”, iar cel de ieşire a fost
realizat folosind tolele şi carcasa
de la un transformator cu secţiu¬
nea de 2 cm 2 .
6
TEHNIUM1/1982
DATELE BOBINELOR
Bobina
Conductor bobină
Observaţii
’arcasă
Bloc UUS
„Neptun"
Trafo FI
„Albatros"
20 , 0 0,2 CuEm
6,5.0 0,5 CuEm'
0 0,9 CuEm
2,25 0 0,5 CuEm
\*2t
\8,2Ki l
cse
22 r»F
RbS-l'&tUl
VjiF .
R38
S'GKsl
ns-ezwnzt i
TEHN1UM 1/1982
-
-
> -
-
-
-
-
-
. 5
Trafo FI
MO, 7 MHz)
„^eptun"
n ■—
1 raib FI
„Albatros"
5
Bloc UUS
„Neptun"
6
-
6.
-
6
-
6
-
6
* -
4
-
W-IITIS
Student AUREL GQfMTEAM,
Petroşani
Schema (adaptată după revista
„Radio“, nr. 6/1980) reprezintă
un indicator de volum pentru ca-
setofoane, magnetofoane sau ori¬
ce alt amplificator AF (stereo). în
acest articol este sugerată o va¬
riantă cu circuitul românesc
CDB404E. Pentru fiecare canal se
aprind cîte trei LED-uri. Pragul
de declanşare se reglează din semi-
reglabile de 10 kfl. Nivelul maxim
la intrare pentru care se face o se¬
parare optimă la aprinderea LED-
urilor este de 3—4 Vef. Nu se re¬
comandă utilizarea a mai mult de
patru LED-uri pe canal, tot din
motive de separare. Este intere¬
sant de subliniat faptul că schema
funcţionează şi în curent conti¬
nuu. Pentru niveluri mai mici la
intrare se poate adapta un pream-
plificator cu 1—2 tranzistoare. '
Rezistenţele de limitare R sînt de
300 O la U = 9 V, iar R, de 100 O.
Ele se corelează cu tensiunea de ali¬
mentare.
llSPIZSflf
AVERTIZARE
Student OSCA GICU,
Suceava
Dispozitivul de avertizare prezentat
alăturat are o dublă aplicabilitate; el
poate fi utilizat la protecţia ferestrelor
sau la semnalizarea apelului telefonic.
Montajul nu este pretenţios şi nu ne¬
cesită sursă de tensiune stabilizată, mi¬
crofoanele Mi şi M 2 reprezentînd
două căşti telefonice uşor de procurat,
sensibilitatea dispozitivului neflind
afectată în mare măsură.
Undele sonore sînt captate de Mi, M 2
(căşti telefonice cu rezistenţa de 50 fi),
amplificate de tranzistoarele Ti, T 2 şi
redresate de diodele Di, D 2 . Curentul
continuu obţinut comandă deschiderea
tranzistorului T 3 , care la rîndul său
acţionează releul REL. Acesta, după
anclanşare, va pune în funcţiune averti¬
zorul.
Reglajul amplificatorului constă în
alegerea valorii rezistorului R 2 pentru
o amplificare maximă. Pentru aceasta
vom conecta o pereche de căşti
(2 000—4 000 fi) între plusul lui C 3 şi
.catodul diodei D 2 , reglajul executîndu-
se începînd de la valoarea maximă a
semireglabilului. Din potenţiometrul P
■se reglează sensibilitatea dorită. Releul
nu este prevăzut cu temporizare, el
avînd două regimuri distincte de lucru,
în funcţie de poziţia pe care o ocupă
întrerupătorul K.
Pentru poziţia deschis (1) a lui K,
avertizarea funcţionează numai în pre¬
zenţa unui semnal sonor captat de Mi
şi M 2 . Acest regim de lucru este reco¬
mandat în cazul utilizării la avertiza¬
rea apelului telefonic. Pentru* poziţia
închis (2) a lui K, avertizarea odată cu¬
plată rămîne în funcţiune. Acest lucru
este asigurat de contactul pentru auto-
menţinerea releului. De remarcat că
după anclanşarea releului REL tran¬
zistorul T 3 se blochează, colectorul.fi¬
ind pus la plusul alimentării.
Pentru deblocarea avertizorului se
va apăsa pentru un timp scurt butonul
B (fapt ce- duce la întreruperea alimen¬
tării). Dioda D 3 are rolul de protecţie
a tranzistorului T 3 de curentul de au-
toinducţie dat de inductanţa releului la
comutări.
Tranzistoarele utilizate trebuie să fie
de bună calitate, cu /? > 50 şi curenţi
reziduali mici, în special T 3 . Releul uti¬
lizat are tensiunea de funcţionare de
12 V cu un consum de 50 mA.
Alimentatorul încorporează un trans¬
formator de serie (TR), o punte redre-
soare 1 MP 05, 1 PM 1 sau o parte din
diodele 1N4001, 1N4002, F 407 şi con¬
densatorul C 5 ce asigură filtrarea ten¬
siunii.
în cazul utilizării dispozitivului la
protecţia ferestrei (geamului), casca te¬
lefonică va fi bine fixată în partea de
sus a acesteia.
în cazul utilizării dispozitivului la
avertizarea apelului telefonic, casca se
va plasa la o distanţă de 10—15 cm
faţă de telefon (de preferinţă masca¬
tă). Legăturile dintre dispozitivul de
avertizare şi căştile telefonice se vor
realiza cu cablu ecranat, deoarece în
conductoarele obişnuite se pot induce
tensiuni alternative de joasă frecvenţă
de la instalaţia electrică sau alte surse
de paraziţi, lucru ce poate duce la an¬
clanşarea accidentală a releului.
în final, montajul (inclusiv alimen¬
tatorul ecranat) va fi aşezat într-o cu¬
tie metalică (aluminiu) cu grosimea de
i —2 mm, ceea ce-i va asigura rigidita¬
tea necesară. Totodată vom monta pe
capacul cutiei întrerupătoarele I şi K,
potenţiometrul P şi butonul B.
Recomand cîteva avertizoare optice
şi sonore publicate de revista noastră:
semnalizare 12/1979, 11/1980; lampă
filatoare 4/1977; sirenă electr—™
9/1977, 4/1980; generator 9/1980.
AUTOMAT
„ Mă numesc Buzachis S.
Traian, locuiesc în oraşul Bu¬
lina, jud TuScea, iar în’ timpul
meu liber sînt un pasionat cititor
al revistei „Tehnium".
De data aceasta aş dori să
propun spre publicare’ un mon¬
taj care poate să intereseze pe
foarte mulţi constructori ama¬
tori. Este vorba de un automat
: pentru oprirea magneîofoaneSor
„Maiak“—-202 şi „MaSak“—203.
Acest dispozitiv serveşte pen¬
tru deconectarea automată a
motorului atunci cînd s-a termi¬
nat banda magnetică: Utilizarea
sa evită uzarea inutilă a părţilor
mecanice, precum şi consumul
inutil de energie electrică atunci
cînd magnetofonul este lăsat în
funcţiune fărăra fi supravegheat.
Principiul de funcţionare este
foarte simplu. Se vor monta pe
carcasa aparatului, discret, dis¬
ponibil pe traseui benzii magn-e^.
în almanahul „Ştiinţă şi tehnică
’81“, la pagina 44, a fost prezentată o
schemă deosebit de interesantă de tele¬
comandă cu lumină (autor fiz. Mircea
Negreanu). Dorind să realizez acest
montaj şi neavînd fototranzistoare cu
terminal exterior pentru bază, , am
făcut o mică modificare în schemă,
utilizînd fototranzistoare cu două ter-
/ minale (emitor-colector). Deoarece so¬
luţia ar putea interesa şi pe alţi con¬
structori amatori, redau alăturat va¬
rianta experimentată de mine cu rezul¬
tate foarte bune.
U Se observă' că în locul fototranzis-
toarelor din * circuitul bistabil s-au fo-
; losit două tranzistoare obişnuite
(BC107, BC108 etc.), iar „sensibiliza¬
rea" la lumină a., montajului s-a obţi¬
nut prin conectarea celor două foto¬
tranzistoare, T 3 şi T 4 , între bazele şi
emitoarele tranzistoarelor Ti şi T 2 .
Prin iluminarea selectivă a lui T 3 sau T 4 ,
î tranzistorul asociat din bistabil este blo¬
cat, iar celălalt basculează în starea de
, conducţie. în rest, funcţionarea este cea
descrisă în articolul menţionat.
Deoarece am utilizat un releu cu re¬
zistenţa bobinei de 200 O şi cu o ten¬
siune de anclanşare fermă de cca 4 V
(I 20 mA), am prevăzut în serie cu
releul o rezistenţă de limitare, R-/, di¬
mensionată astfel încît să preia surplu¬
sul de tensiune de cca 4 V, alimentarea
„fiind făcută de la o sursă de 9 V.
TEHNIUM 1/1982
BC251
R2
100 Ka
2 X 1 N 40 GÎ
Student DORU TILIUJE,
laşi
Este bine cunoscut oricărui audiofil
zgomotul neplăcut ce se poate auzi în
difuzoarele unui amplificator AF la
conectarea şi deconectarea de la
reţeaua de alimentare, pe toată perioa¬
da regimurilor tranzitorii ce însoţesc
aceste operaţii. Eliminarea lor se poate
face uşor cu ajutorul unui releu de
timp care să îrttîrzie conectarea difu-
zoarelor cu cîteva secunde de la mo¬
mentul pornirii şi să deconecteze
aproape instantaneu difuzoarele la în¬
chiderea comutatorului de reţea.
Realizarea are la bază fenomenul de’
încărcare a unui condensator, tensiu¬
nea de la bornele lui fiind „comparată"
cu o .tensiune de referinţă obţinută
prin înserierea joncţiunii bază-emitor
a unui tranzistor şi a două diode cu si¬
liciu.
Cînd tensiunea la bornele condensa¬
torului depăşeşte în modul valoarea de
3Uz>V, adică de aproximativ 2 V, tran¬
zistorul din Figura 1 intră în conducţie
şi produce anclanşarea releului.
Releul folosit trebuie să anclanşeze
la curenţi mici, de 5 sau 6 mA. Mărirea
curentului de colector peste această li¬
mită duce implicit la scăderea constan¬
tei de timp a releului.
Pentru a elimina acest neajuns,
schema din figura 2 foloseşte un am¬
plificator suplimentar de curent care
permite utilizarea unui releu de tip
RFT 200—3796 la 24 V şi 25 mA cu¬
Modificarea constantei de timp se
obţine schimbînd valorile rezistenţelor
Ri, R 2 şi a condensatorului C. Practic,
deoarece modificarea lui Ri şi R;
atrage .modificarea punctului de func¬
ţionare atit al lui Ti cît şi al lui T 2 , se
recomandă să se acţioneze numai asu¬
pra condensatorului C.
De asemenea se mai poate încerca
înserierea a încă unei diode cu siliciu în
emitorul lui Ti, avînd ca rezultat mări¬
rea constantei de timp a releului. Rea¬
lizarea practică nu pune probleme de
nici un fel.
rentul nominal de anclanşare, dar
aceasta se produce începînd de la un
curent de circa 15 mA.
Rezistenţele de polarizare au fost
proiectate pentru ca în regim perma¬
nent tranzistoarele să lucreze la satu¬
raţie. Cu valorile indicate anclanşarea
releului se produce la .4 secunde după
conectarea circuitului. Este indicat să
se alimenteze circuitul dintr-o înfăşu¬
rare separată a transformatorului de
reţea. Redresarea poate fi monoalter-
nanţă, iar filtrajul cu un condensator
de 200 mF/25 V.
^3
100 m
BANDĂ MAGNETîcA
ITODIODĂ
SPRE CIRCUITUL
AVERTIZOR
Contactul Ki al releului este
închis pentru a asigura alimen¬
tarea motorului de la reţea. Ai
doilea contact, K 2 , serveşte pen¬
tru punerea în funcţiune a unui
avertizor (sirenă, sonerie),
atunci cînd K, este deschis. în¬
trerupătorul l 2 serveşte pentru
scoaterea din funcţiune a auto¬
matului.
Ca o precizare, contactul rele¬
ului Kt trebuie să suporte curen¬
tul motorului. Punctele 9, 9’ sînt
din secundarul transformatoru¬
lui de alimentare de la magneto¬
fonul „Maiak“-203.
2X 500-r10QQjuiF
np9 "Î5V
! 2X 1N4001
tice, un bec şi o fotodiodă de în componenţa schemei elec-
orice tip. Fluxul de lumină al be- tronice intră două tranzistoare
cului cade perpendicular pe fo- identice. Primul tranzistor, T-,, se
todiodă în lipsa benzii, iar cînd deschide numai atunci cînd cu-
banda este aşezată pe magneto- rentul invers al fotodiodei este
fon opreşte razele de lumină. mic, iar tensiunea are o valoare
mai mare. Tranzistorul T 2 nu
conduce, nefiind deschis, iar re¬
leul nu va fi deschis, din simplul
motiv că pe colectorul tranzisto¬
rului tensiunea este mică.
(V8IHAI VRÎNCEANU
Sensibilitatea montajului este foarte
bună, comanda putînd fi făcută cu o
lanternă obişnuită (reglată ca să
,bată“ punct) de la o distanţă de
Montajul alăturat reprezintă un ali¬
mentator stabilizat care debitează tensiu¬
nea continuă de 5 V, foarte bine filtrată,
la un consum de maximum 800 mA. 'El
j este destinat alimentării circuitelor inte¬
grate T.T.L.
Transformatorul are secţiunea de
3,55 cm 2 . Primarul conţine 3 075 de spire
CuEm 0 0,17 mm, iar secundarul
98 de spire CuEm 0 0,8 mm. -Nu se
poate folosi un transformator de So¬
nerie!
Din divizorul de tensiune (R4) se
stabileşte tensiunea de 5 V la ieşire.
Tranzistorul Ti poate fi pus pe un
mic radiator de 15—20 cm 2 , dar prac¬
tic nu se încălzeşte dincolo de limitele
lui de funcţionare.
.* BD138
!n LOCUL PUNŢII REDRESOARE, 01-04= F102i
D5, D6,D7=1N914,1N4148.
T2 POATE FI SI 2N1711 sau 2N1613.
(B20C 2000,
4700(JFj25V
TEHN 1 UM 1/1982
'
180 kn
t 5
BC107
R 7 I
180d
1W L
cr f "' i
*<1
0 T 3 V
2*R0L31
Q?
D A
F307
z e
Rel.
-2 2
£ >
-c
mm-'
SISUM RfDUCĂTOR
utmmi
Exigenţele crescute ale publicului
în ceea ce priveşte calitatea înregis¬
trărilor- au dus la realizarea unor dis¬
pozitive ce pot înlătura neajunsul
zgomotului de fond, contribuind în
acest fel la mărirea gamei dinamice
a înregistrării. Cele mai utilizate ti¬
puri de reducătoare de zgomot sînt
cele tip DNL şi sistemele tip
„Dolby".
Sistemul DNL (Dynamic Noise Li-
miter) a fost realizat de firma «Phi¬
lips» şi funcţionarea lui se bazează
pe înlăturarea din semnalul util a
frecvenţelor înalte cu nivel scăzut,
adică tocmai fîşîitul, în timp ce frec¬
venţele înalte cu nivel ridicat trec
fără a fi atenuate.
OAISS BĂLĂIMESCU
publicului. Trebuie spus că sistemul
Dolby B este folosit doar pentru în¬
lăturarea fîşîitului benzilor magne¬
tice pe care se face înregistrarea; el
nu înlătură şi fîşîitul existent iniţial,
în semnalul util.
La înregistrare, nivelul frecvenţe¬
lor înalte este ridicat, pentru ca la
redare frecvenţele înalte să fie ate¬
nuate pînă la valoarea normală, însă
odată cu atenuarea frecvenţelor
înalte este atenuat şi zgomotul ben¬
zii magnetice. Acesta este, în mare,
principiul funcţionării sistemului
Dolby B, pentru că problemele care
se pun sînt puţin mai dificile. Astfel,
prin marirea nivelului frecvenţelor
înalte la înregistrare, acestea se vor
tea de apariţie a distorsiunilor. Ca¬
racteristica amplitudinii în funcţie de
frecvenţă pentru înregistrare ' este
dată în figura l. în acelaşi desen
este dată şi caracteristica sistemului
fa redare, aceasta fiind complemen¬
tară cu cea de la înregistrare, atenu-
îndu-se frecvenţele înalte cu nivel
scăzut, în care intră şi fîşîitul benzii.
Din desen se vede că sistemul mă¬
reşte gama dinamică cu circa 10 dB
(prin atenuarea zgomotului de
bandă cu 10 dB).
Pentru o mai bună înţelegere a
funcţionării acestui sistem vor fi
descrise două- scheme.
Prima este o schemă utilizată
într-un casetofon japonez („Sony"
TC 229). Sistemul constă din 3
etaje; primul, realizat cu 3 tranzis-
toare (T,—T 3 ) este un amplificator,
al doilea este sistemul Dolby pro-
priu-zis (T 4 —T 7 ) şi al treilea (Tş—'T 9 )
este tot un etaj amplificator (fig. 2).
La înregistrare, primul etaj este
folosit ca un amplificator obişnuit
cu cuplaj direct între tranzistoare şi
cu reacţie negativă prin rezistenţa'
de 33 kii. Semnalul pentru contro¬
lul înregistrării este cules din emito¬
rul lui T 3 şi tot din emitorul aces¬
tuia, printr-un divizor rezistiv, o
parte din semnal se aplică sistemu¬
lui Dolby. Părţile mai importante ale
acestuia sînt: filtrul trece-sus (R 14 şi
C 8 ), un amplificator de frecvenţe
înalte (T 5 —T 7 ), urmat de un etaj re¬
dresor ce comandă tranzistorul T 4
conectat în serie cu condensatorul
C 9 şi rezistenţa R l7 . Filtrul trece-sus
lasă să treacă spre amplificatorul
format din T 8 şi T g un semnal cu un
nivel mai mare de frecvenţe înalte,»
dar aceasta se întîmplă numai cînd
tranzistorul T 4 este închis (dacă e
deschis, surplusul de frecvenţe
înalte este conectat la masă prin R 17
şi C 9 ), deci cînd nivelul de frecvenţe
înalte este mic. Dacă apare un sem¬
nal cu frecvenţă înaltă şi cu -un nivel
mai ridicat, acesta, amplificat de
amplificatorul T s --T 7 şi redresat, co¬
mandă tranzistorul T 4 în sensul des¬
chiderii lui, ceea ce duce ia micşo¬
rarea instantanee a nivelului acestui
semnal. Astfel, frecvenţele înalte cu
o amplitudine mică sînt, accentuate,
iar cele cu o amplitudine mare ră-
mîn constante ca nivel. Prin amplifi¬
catorul format din T 8 şi T 9 semnalul
este aplicat amplificatorului de înre¬
gistrare.
La redare, pentru bbţinerea unei j
caracteristici complementare, siste- !
mul Dolby este conectat în bucla de j
reacţie negativă a amplificatorului 4
format din T 1f T 2 şi T 3 în locul rezis- 1
tenţei de 33 kii. Sistemul Dolby j
poate fi scos din funcţiune prin apli- ■;
carea unei tensiuni pozitive pe baza
tranzistorului T 4 , ceea ce face ca
acesta să fie menţinut tot timpul
deschis, neutralizîndu-se astfel efec¬
tul filtrului trece-sus, format din R s
şi C 8 .
A doua schemă face parte
dintr-un casetofon sovietic. Deşi
ceva mai simplă, rezultatele ei sînt
identice cu cele ale schemei ante¬
rioare (fig. 3).
Primul etaj (T-,) este un etaj defa-
zor, de pe emitorul şi colectorul lui
T, fiind scoase două semnale în an-
tifază. De pe emitorul acestui tran¬
zistor, printr-un filtru trece-sus (R^
R 11( C 6 şi C 7 ) sînt extrase frecven¬
ţele înalte, amplificate, redresate şi
aplicate pe baza tranzistorului T 5 ,
comandîndu-l în sensul închiderii lui
(în mod normal acesta este deschis,
tensiunea colector-emitor este mică,
sub 1 V, ceea ce face ca diodele
Dt şi D 2 să fie închise). Cînd ampli¬
tudinea’ frecvenţelor înalte este
mică, tensiunea negativă de pe baza
lui T 5 este insuficientă pentru a-i în¬
chide, diodele D, şi D 2 sînt menţi¬
nute închise, iar de pe emitorul
lui T 3 sînt scoase frecvenţele înalte
amplificate, ce se suprapun (în ca-
022 «ut
rji mz
{ZZZ3 — O + 16 V
SPRE
înregistrare
trr~°
întreruptă
Sistemul „Dolby" a fost realizat ue.
inginerul american Ray M. Dolby şi
este cunoscut sub două forme, Dolby
A şi Dolby B. Prima formă, Dolby A,
este un sistem foarte complex si
scump, utilizat doar de casele de
discuri şi de studiourile de înregis¬
trări, în timp ce Dolby B este utilizat
pe scară largă în aparatura destinată
înregistra distorsionat (deoare.ce
frecvenţele înalte sînt accentuate şi
în amplificatorul de înregistrare al
magnetofonului sau casetofonului
şi, printr-o accentuare suplimentară,
pot depăşi nivelul permis); de aceea,
se măreşte nivelul numai pentru
frecvenţele înalte ce au un nivel scă¬
zut, îniăturîndu-se astfel posibilita¬
200
500 IO 3 2.f0 3 . 6,IO 3 IO 4 f,Hz
C3 200uF
=. îs R 5 I 00 .n
O+ISV
INTRARE So?
°-pMî
tokft
C21 470nF
t w D i S H
KSl
Hhh
C22 1 (J-F
IEŞIRE
^ J3J5 = KT 342 (BC109)
T2=KT 203 (BC 179)
T^KT$0l (BC10S)
Di~D$*1N4001
zul înregistrării) peste semnalul din
colectorul lui Avînd aceeaşi faza,
pele două semnale se vor compune,
rezultînd un semnal mâi bogat în
frecvenţe înalte. Dacă nivelul de
frecvenţe înalte este mare, tensiunea
negativă rezultată în urma redresării
acestora va fi destul de mare pentru
a închide tranzistorul î 5 , tensiunea
colector-emitor va creşte, ceea ce va
face ca diodele Dt şi D 2 să intre în
conducţie, şuntînd astfel intrarea în
tranzistorul T 2 . Amplitudinea frec¬
venţelor înalte culese din emitorul
lui T 3 va fi mult mai mică decît nive¬
lul semnalului cules din colectorul
lui T, şi astfel, practic, frecvenţele
înalte nu vor suferi nici o accentu¬
are. La redare, pentru a obţine o ca¬
racteristică inversă, semnalul cules
* din emitorul lui T 3 este suprapus
peste un semnal în antifază cu el,
cules de pe baza lui TV Pentru a
scoate sistemul Dolby din funcţiune,
se deschide comutatorul K; prin
aceasţa, amplificarea lui T 4 va fi mai
mică, iar tensiunea negativă rezul¬
tată în urma redresării va fi insufi¬
cientă pentru a comanda închiderea
lui T 5 .
Ambele scheme funcţionează şi
cu tranzistoare româneşti din seria
BC. Trebuie precizat că pentru o
funcţionare corespunzătoare a siste¬
melor Dolby, nivelul ia intrare tre¬
buie să aibă o anumită valoare cu¬
prinsă între 0,1 şi 0,5 V, valoarea
exactă stabilindu-şe experimental.
Realizarea sistemelor Dolby a fost
mult simplificată prin apariţia circui¬
telor Dolby integrate, circuite utili¬
zate în prezent pe scară largă (NE
545).
Bibliografie: „Radio"
(U.R.S.S.), 11/1979, pag. 36;
„Radio Fernsehen Eiektronik"
(R.D.G.), 6/1979, pag. 393.-
Dacă instalaţiile „stereo" intră
astăzi în mod curent în dotarea
amatorilor de muzică şi de audiţii
la nivelul normelor HI-FI, o insta¬
laţie „cuadro" propriu-zisă nu este
încă la îndemîna oricui şi aceasta
datorită costului extrem de ridicat
al aparatelor necesare. Dacă ama¬
torul modest nu-şi poate permite
luxul să-şi procure o instalaţie
„cuadro", electroniştii au găsit aici
un fericit compromis: audiţia pseu-
docuadrofonică. Trebuie să pre¬
cizăm că o asemenea instalaţie nu
o poate realiza decît acel amator
care posedă deja „o linie stereo"
de audiţie.-
După cum se ştie, o „linie" de
audiţie „stereo" este compusă din:
— o sursă de semnal „stereo"
(microfon, picup, magnetofon sau
radiosemnal);
— un preamplificator care are
Praf. IVI. VORNICU
rol şi de adaptor de impedanţă
pentru fiecare sursă;
— un bloc pentru „reglaje de
ton" şi
— un etaj final de amplificare
din care semnalul iese prin două
difuzoare (le notăm cu K$ pe cel
din stînga şi cu Kd pe cel din
dreapta).
Adaptorul cuadrofonic nu face
altceva decît să ia din acestă „linie
stereo" existentă un semnal stereo,
din care va prelucra nişte sunete,
puţin „ciudate" dacă vreţi şi care
sunete, alăturate celor din difu¬
zoarele Ks şi Kd, vor oferi audito¬
rului o senzaţie de spaţialitate, de
transparenţă a sunetului, dîiid tot¬
odată celui ce ascultă impresia că
s-ar afla plasat undeva în mijlocul
orchestrei şi într-o sală cu o acus¬
tică remarcabilă. Acesta este efec¬
tul pseudocuadrofonic şi care se
realizează cu montajul de faţă.
Să analizăm acum schema de
principiu. Prin cele două intrări, S
(stînga) şi D (dreapta), să introdu¬
cem simultan un acelaşi semnal
(deci un semnal mono). Prin con-'
densatoarele de intrare C 3 şi Ci 2 ,
semnalul ajunge pe bazele tranzis-
toarelor de intrare Ti şi respectiv
T 2 . Aceste tranzistoare nu ampli¬
fică, dar în schimb au rol de defa-
zoare. Semnalul introdus prin in¬
trarea S îl vom găsi nedefazat (0°)
pe emitorul lui T), dar defazat cu
180° pe colectorul acestui tranzis¬
tor.
Dacă observăm că rezistenţele
R 3 (din colectorul lui T 1 ) şi R« (din
emitorul său) sînt de valori egale,
aceasta înseamnă că semnalele de¬
fazate au totuşi amplitudini egale,
astfel încît semnalul M apare pe
emitor ca (+M), iar pe colector ca
(—M). Acelaşi semnal M introdus
la intrarea D va apărea din raţiuni
analoge nedefazat pe emitorul lui
T 2 (deci +M) şi defazat cu 180°
(dar cu aceeaşi amplitudine) pe
colector (— M).
Să urmărim acum traseul E.
Semnalul (—M) defazat cu 180°,
din colectorul lui Ti, parcurge
drumul Re, Pi, € 9 , Ris şi intîlneşte
în emitorul lui T 2 semnalul (+M),
cu care se mixează. Din şemire-
glabilul Pi putem face ca suma ce¬
lor două semnale să fie nulă
(—M) + (+M) = 0 şi deci în B să
nu avem nici un semnal. în mod
analog, urmărind traseul C vom
vedea că semnalul (— M) din colec¬
torul- lui T 2 trece prin R 19 , P 2 , C5
şi R? şi se mixează cu semnalul
(+M) din emitorul lui Ti; din se-
mireglabilul P 2 putem regla însu¬
marea lor în. aşa fel încît şi în
punctul A să aVem semnal nul. în
această situaţie, pe bazele franzis-
toarelor T 3 şi T 4 nu apare nici un
semnal.
Partea de montaj de la intrare şi
pînă în punctele A şi B reprezintă
un etaj de defazare şi mixaj. Tran-
zistoarele T 3 şi T 4 formează un etaj
de amplificare (mai precis de
preamplificare).
Dacă acum lăsăm semireglabi-
lele Pi şi P 2 aşa cum au fost ajus¬
tate anterior şi introducem în
montaj un semnal stereo, în etajul
defazor vom obţine semnalele:
— în emitorul lui Ti, semnalul
(+S);
— în colectorul lui Ti, semna¬
lul defazat (—S);
— în emitorul lui T 2 , semnalul
(+D); .
— în colectorul lui T 2 , semna¬
lul (—D).
Deoarece semnalele (+S) şi (—D)
nu au aceeaşi amplitudine; suma lor
nu va mai fi nulă şi ca atare în A .va
apărea un semnal (+S) + (— D) =
= S — D şi analog în B va apărea
semnalul (+D) + (— S) = D — S.
Semnalul S — D din A intră pe
baza lui T 3 şi iese amplificat prin
C 2 . De asemenea semnalul D — S
din B intră pe baza lui T 4 şi iese
amplificat prin C13. Aceste sem¬
nale, pe care le-am numit „ciu¬
date", se introduc într-un etaj am¬
plificator final (evident, altul decît
etajul amplificator al „liniei ste¬
reo"). Acest etaj, pe care îl numim
(CONTINUARE ÎN PAG. 14)
.. '
II
TEHNIUM 1/1982
Prezentăm cititorilor noştri o microcentraiă eoliană, ale cărei rezultate au
fost _testate pe o perioadă’ de peste şapte ani.
în. toată această perioadă, centrala a furnizat energie graţie soluţiilor
tehnice -adaptate în construcţia sa de către autor.
Pe cititorii care doresc detalii constructive suplimentare îi invităm a lua
legătura cu Ion Davidoni, Tomeştl, bloc 11, ap. 4, jud. Timiş.
metrul exterior). Bucşa este fixată
cu un şurub de axul 4.
— Braţele, 9, la partea exterioară
au fixate colierele de care se conso¬
lidează ancorele 1 şi 6. în sistemul
de ţevi 12, braţele 9 se fixează cu
şuruburi de M 10.
— Volanta are diametrul de,, 1 m
şi este confecţionată dintr-o roată
de tablă cu grosimea de 2 mm şi lă¬
ţimea de 100 mm, pe care s-au su¬
dat 3 cercuri din ţeavă de 1/2 ţoii în
aşa fel ca acestea să formeze 2 ca¬
nale pentru curelele de transmisie.
Spiţele 28 sînt din oţel beton de 0
12 şi fixează volanta pe bucşa 29,
care are 0 exterior de 80 mm şi lun¬
gimea de 150 mm. Volanta este fi¬
xată de axul 4, preluîrid astfel miş¬
carea de rotaţie de la rotorul eolian
şi antrenează prin curelele trapezoi-
dale 17 generatorul 18, care are
şaiba 30 cu 0 50 mm. Raportul de
transmisie este de 20.
— Generatorul este fixat pe su¬
portul 19 prin colierele 31, care pot
permite reglarea lui înainte şi înapoi
atunci cînd se întind curelele din
braţul 19 şi 20. Suportul 19 are în
prelungire ţeavă de care se fixează
sistemul de orientare.
— Axul 4 este fixat în piesa 32
prin 2 rulmenţi 6 306. Piesa 32 este
o ţeavă cu 0 exterior de 100 mm,
strunjită la, cota de rulment la am¬
bele capete şi prevăzută cu capace
de etanşare a rulmenţilor 33.
Această piesă se prinde prin şuru¬
burile 34 de plăcile 35 şi 36. De
placa 36 se sudează ţeava 37, care
se poate roti pe axul 38. Axul 38 are
0 50 şi lungimea 400 mm, pe el sînt
sudate 2 inele strunjite la cota inte¬
rioară a ţevii 37, la capătul superior
ION DAVIDONI, Tameşti - Ti
Microcentraia eoliană cu rotor
protejat prezentată în continuare am
construit-o în“1973, funcţionînd şi în
prezent într-o zonă cu vînturi deose-.
bit de neregulate ca direcţie şi in¬
tensitate.
Datorită condiţiilor meteorologice
locale deosebit de aspre, orice în¬
cercare cu centrale obişnuite (pa¬
lete) a dat greş, fiind distruse. Actu¬
ala centrală are unele particularităţi
constructive care îi conferă rezis¬
tenţă mecanică deosebită şi o mare
siguranţă în funcţionare. Astfel, în
prelungire cu axul principal (4), este
montată o ţeavă de 1 ţol (2) lungă
de 1 m (fig. 1).
Rotorul eolian are 6 palete con¬
fecţionate din tablă -de aluminiu cu
grosimea de 2 mm. Fiecare paletă
este lungă de 1 m şi cu lăţimea me¬
die de 25 cm. Paletele sînt fixate în¬
tre ele cu bride. Fiecare extremitate
a paietelor este prinsă de capătul ţe-
vii prelungitoare; or, tocmai în
aceasta constă rezistenţa mecanică
a acestui rotor.
Deriva 21 este dublă şi are o
formă tronconică cu baza mare spre
exterior, această formă permiţînd
oscilarea subansamblului după ce a
fost pus pe direcţia vîntului.
Deriva pilot, 22, are rplul ca la in¬
tensităţi mari ale vîntului să învîr-
tească deriva de protecţie 23 care
scoate ansamblul de pe direcţia vîn¬
tului cu 30—40°; deriva pilot este
corp comun cu deriva de protecţie,
dar montată perpendicular pe
aceasta.
Voianta, 16, uniformizează în mare
măsură turaţia rotorului eolian.
în întregime microcentraia eoliană
are următoarele componente:
— Rotorul — piesa principală —
are cele 6 palete fixate cu ajutorul
bridelor 10 de braţele 9 prin şurubu¬
rile 8. Braţele 9 sînt din lemn de sal-
cîm, consolidate în ţevile 12, care au
0 70 mm şi lungimea de 400 mm.
Ţevile sînt sudate pe bucşa 13 (care
are 200 mm lungime şi 100 mm dia¬
al axului montîndu-se o bilă de rul¬
ment cu 0 15 mm, care preia greu¬
tatea întregului ansamblu mobil şi-i
permite o rotire uşoară după direc¬
ţia vîntului.
Plusul de la generator este luat
prin inelul colector şi peria 3Ş.
De la izolatoarele 40 energia este
transportată pe_o linie de aluminiu
cu 166 mm. în cazul descris con¬
sumatorul se afiă ia 150 m şi ener¬
gia este stocată în baterii de acumu¬
latoare , prin intermediul releelor
conju nctor-dis ju ncior.
TRA7 UOLArOR
nel cotecroR
TEHN10M1/1982
'AC 181K
/ / Punte de X
X / verificai /'
T*
AC181K
T4
t BC 172 B
■ BC172B,
I« = 0,1 A). Datorită acestui lucru
este necesar să utilizăm repetoare pe
emitor la ieşirea multivibratorului.
Schema completă este dată în figura 4.
Tranzistoarele T3 şi T4. trebuie să res¬
pecte condiţiile: V C so >7,5 V; Wceo >
>7,5 V; lemax > 0,4 A.
Factorul de amplificare în curent
trebuie ales suficient de mare, astfel în-
cît chiar în cazul în care R e i şi IU 2 sînt
minime (fiind deci egale cu a patra
parte din rezistenţa unui bec), impe-
danţa de intrare pentru T 3 şi T 4 să nu
modifice prea mult durata fronturilor,
ştiut fiind că această impedanţă vine în
paralel cu R c . Deoarece E c = 7,5 V, re¬
zultă că tensiunea pe baza lui T 3 sau pe
cea a lui T 4 este 7,5/1,2 = 6,3 V. Deci
pentru becuri amplitudinea maximă a
impulsurilor este 6,3 — Vbe= 5,7 V.
Fiind apropiată de cea de catalog, pu¬
tem considera rezistenţa unui bec ca fi¬
ind 63 fî. Pentru patru becuri în para¬
lel* (cazul cel mai defavorabil) avem
63/4=» 16 CI. Aleând tranzistoarele T 3 şi
T 4 de tipul ACI 81 KVIII (V CB o = 32 V;
V C £o = 16 V; \ Cmax = 1 A), avem
h 2 i£ = 150 — 300, deci ' Z „ = h 2 i£. R«i >
> 150 *16 fi — 2,4 kfî şi se observă că
influenţa sa asupra lui Rc nu este chiar
atât de mare, fiind de patru ori mai mare
decît Rc.
SCHEMA FINALĂ:
în figura 6 este redată schema-finală
a dispozitivului de testat punţi, iar în
figura 7 este prezentat circuitul impri¬
mat, fiind indicat şi modul de aranjare
a pieselor.
In expunerea făcută am neglijat du¬
ratele fronturilor impulsurilor şi căde¬
rea de tensiune de pe diodele din bra¬
ţele punţilor de verificat. Aceste două
simplificări au ca^efect o pîlpîire. a be¬
curilor care indică : plusul punţilor de
verificat, pîlpîire care nu poate fi con¬
fundată, în nici un caz, cu pîipîirea be¬
curilor care indică alternativele punţi¬
lor. Cablajul este astfel realizat incit
dimensiunile să corespundă cu cele ale
cablajului de ia radioreceptorul „Cos-
mos“-5, fiind încorporat în cutia aces¬
tui aparak De asemenea, cu o mică
modificare a unor găuri, transforma¬
torul poate fi introdus şi el în aceeaşi
cutie. Singura modificare o constituie
înlocuirea unei părţi a capacului faţă,
parte pe care vor fi dispuse mai multe
contacte (care să permită introducerea
unor punţi de tip 1PM05, 3 PMC5 etc.),
precum şi a patru becuri, ca în figura 8.
Dacă, de exemplu, introdudnd o
punte în contactele 1,1', 2,2', avem Bi
aprins continuu, B 2 şi B 4 pîlpîind, iar
B 3 stins mereu, înseamnă că puntea
are plusul corespunzînd piciorului in¬
trodus în contactul 1'. minusul pentru,
piciorul introdus în contactul i, iar 2 şl
2 ' corespund alternativului.
în felul acesta se verifică dacă par¬
tea este defectă sau dacă este doar
marcată greşit.
Comutatorul este cel folosit la ra¬
dioreceptorul „Cosmos"-5; .utiliand
doar două reglete, -una pentru comuta¬
torul pornit-oprit, iar cealaltă pentru
comutarea ieşirilor astabilului pe bra¬
ţele opuse ale punţilor.
E f = 1 ,2 U„, deci 1 X U min < E, < 1,2
Vm ax , aşadar 5,3- V = 1,2 • 4,4 < E. <
2 1,2 • 7 = 8,4. Luăm E c = 7,5 V.
Pentru tranzistoare trebuie ca Uc£>
> 2E C - = 2-8,4 = 16,8 V. Alegem
BC17ÎB (107) sau BC172B (108) sau
BC173B (109), care au V £ -*, = 50 V,
respectiv 30 V şi. 30. V; \ ! ceo - 45 V,
respectiv 20 V şi 20 V; Icmax 0,1 A si
h 2 i£ = .200—480. Considerăm, în func¬
ţionarea astabilului, curentul la satu¬
raţie Ies — îl mA. Prin urmare, IL = Ec/
Ies = 7,5/11 • 10" 3 = 682 a Luăm
R, = 680 fî.
se determină din condiţia de sa¬
turaţie şi de blocare sigură a tranzis-
toarelor Ti şi T 2 : 4,3 R c < R/> <
< 09-2) R„ deci 2,9 kfî = 4,3 • 680 <
<R b < 200-680 = 136 k CI. Luăm
R* = 100 kfî. C se determină din con¬
diţia duratei impulsului. Deoarece
Ti mpil is = 5T, m >, = 5 • 0,066 = 0,3 s, re¬
zultă durata impulsului ca fiind
t, = 0,15 s, adică C = ti/0,7 R* =
= 0,15/0,7 • 100 • I0 3 = 2,1 m F. Luăm
C = 2,2 pF.
Studiind schemele, din figura 1 şi fi¬
gura 3, se observă că modul în care au
fost conectate becurile din figura I (di¬
rect de la ieşirile multivibratorului) nu
este posibil, deoarece ar însemna că, în
cazul cel mai fericit, curentul pe care
ar trebui să-l furnizeze astabiiul ar fi
de două ori mai mare decît cel necesar
unui bec (deci 200 mA), iar în cazul cel
mai defavorabil de patru ori mai mare:
400 mA (am presupus cazul cel mai
defavorabil: cînd folosim becuri avînd
nare a becurilor fabricate la Fieni,
considerăm că putem folosi becuri a
căror tensiune maximă de alimentare
poate să reducă cel mult la jumătate
durata de funcţionare a acestora. Con-
form graficului din figura 2, acest lu¬
cru presupune ca tensiunea ior de ali¬
mentare să fie cu cel mult 10% mai
mare decît tensiunea de alimentare
prescrisă în catalog. Tensiunea mi¬
nimă de alimentare este dată de fluxul
luminos. Chiar o scădere pînă la 25%
din fluxul luminos avut Ia tensiunea de
urmă/rrele tŞurl/" 1 ^ ^“ uri de
— lIi ^cu Iodul j avînd
— U cu soclul BA75, avînd
U„ = 6 V şi I„ - 0,1 A;
-LT cu soclul T6, 8, avînd
oo^Ta- V şi I " = 0 ’ 1 A sau
BLOCUL DE ALIMENTARE
Schema utilizată este dată în figura
5 şi este tipică pentru radioreceptorul
„Jupiter“-2. Singura deosebire constă
în faptul că tranzistorul T este de tip
npn. Acest lucru presupune şi o orien¬
tare corespunzătoare a diodei Zener şi
a condensatorului C.
Transformatorul Th este cel folosit
la radioreceptorul „Jupiter“-2, avînd
secundarul bobinat cu sîrmă CuEm
0 0,45 mm, suportînd deci 0,4 A. Pun¬
tea este de tip 1PM05, iar C = f 000 pF.
16 V; R = 330 O; dioda DZ este DZ 308,
iar T este de tipul AC 181 KIV.
— LT cu soclul T5, 5, avînd
Un = 6 V şi In = 0,04 A.
Considerăm U„ = 6,1- V, deci
U ma , = 110-6,3/100 = 7V şi
Umin = 70 • 6,3/100 = 4,4 V.
O altă mărime importantă în proiec¬
tarea astabilului este frecvenţa impul¬
sului generat, frecvenţă care trebuie să
„învingă" inerţia-ochiului şi pe cea a fi-'
lamentului becului. Deoarece nu am
găsit date referitoare la filament in- ca¬
talogul cu lămpi editat ia Fieni, am de¬
terminat experimental că senzaţia de'
„pîlpîire" apare de ia 10—15 Hz în jos.
Considerînd î max = 15 Hz, rezultă Ţ „„ =
= 1/15 = 0,066 secunde.
Impunem factorul de umplere de 3/2.
Considerăm perioada impulsului de
aproximativ cinci ori mai mică decît
perioada minimă, pentru a se obţine
astfel o senzaţie pregnantă de pîlpîire.
Fclosindu-ne de notaţiile din figura
1PM05
1/1982
Fenomenul emisiei de lumină,
care însoţeşte descărcarea electrică
în gaze la'presiuni joase, este folosit
pentru vizualizarea curentului elec¬
tric în următoarele dispozitive: be¬
curi cu neon, tuburi de afişare a ci¬
frelor, panouri pentru afişare alfanu¬
merică.
Să urmărim sumar modul în care
apar descărcarea şi emisia de lu¬
mină. Doi electrozi- sînt introduşi
într-un balon de sticlă, unde aeruI a
fost înlocuit cu un g.az la presiune
joasă (fig. 44). Dacă aplicăm o ten¬
siune pe electrozi, curentul prin dis¬
pozitiv ar trebui să fie nul, pentru că
gazul — format din atomi neutri —
este di electric, însă totdeauna există
un număr de electroni liberi şi atomi
ionizaţi (datorită radiaţiilor cosmice
etc.), iar un curent slab va trece prin
tub (zona de început a caracteristicii
tensiune-curent, reprezentată în fi¬
gura 45). La un moment dat, curen¬
tul se saturează (porţiunea verti¬
cală), în continuare, dacă se creşte
tensiunea, energia cîştigaîă în cîrnp
'“de purtătorii de sarcină devine sufi¬
cientă pentru ca, cedată prin ciocni¬
rea atomilor neutri, să provoace ex¬
citarea si apoi ionizarea lor. Dezex¬
citarea se face cu emisie de lumină,
a cărei culoare este specifică gazu¬
lui respectiv. în cele d'rn urmă are
loc o ionizare în avalanşă a gazului
şi prin tub circulă un curent intens,
ce trebuie limitai din exterior (zona
orizontală a curbei). De regulă se
aleg o anumită presiune a gazului şi
o valoare a curentului astfel încît lu¬
mina să fie locaiizaîă doar într-o re¬
giune învecinată catodului, care se
înveieşte astfel într-o „teaca* lumi¬
noasă. Tuburile de tipul descris aici
se mai numesc „tuburi cu catod
rece", spre a le deosebi de cele care
au un filament ori electrod incan¬
descent drept catod.
Dispozitivele de afişare cu gaz au
un consum redus de curent, dar ne¬
cesită tensiuni importante (80—
150 V). Fiabilitatea lor este mare,
costul redus, iar spectrul luminii
emise larg. Un inconvenient îl con¬
stituie vizibilitatea redusă în condiţii
de lumină ambiantă puternică.
- Cei mai simplu dispozitiv cu gaz
este becul cu neon (a nu se con¬
funda cu tubul fluorescent modern
pentru iluminat, denumit incorect,
prin tradiţie, tub cu neon, deşi con¬
ţine vapori de mercur). Sub diverse
forme (fig. 46), becul cu neon este
prezent în creioanele de tensiune ori
pe panoul diverselor aparate, indi-
cînd, prin lumina portocaliu-roşia¬
tică emisă, prezenţa tensiunii într-un
circuit. Poate funcţiona în curent
continuu sau alternativ, se aprinde
la circa 100 V şi consumă 0,1 —
2 mA.
Au fost construite tuburi speciale
pentru afişarea cifrelor în aparatura
digitală, numite comercial tuburi Ni-
xie, digitron, decatron etc. Ele conţi¬
neau în variantele mai vechi zece
catozi metalici de forma cifrelor
0—9 şi o plasă metalică fină (anod)
în jurul lor (fig. 47, unde, pentru
simplificare, s-au desenat doar 5 ci¬
fre). Cînd unul din catozi este co¬
nectat la sursa de tensiune, e! se în¬
conjură pe o zonă luminoasă, avînd
forma cifrei, care devine astfel vizi¬
bilă. La schimbarea cifrei afişate,
are loc o deplasare supărătoare în
adîncime a simbolurilor şi de aceea
în prezent s-au răspîndit tuburile cu
7 segmente (catozi) aşezate în ace¬
laşi plan (fig, 48 — sita anod nu a
fost reprezentată). Aceste tuburi sînt
mai plate şi se fabrică frecvent an¬
sambluri de 2—6 cifre într-o capsulă
comună de sticlă.
Pentru afişarea literelor şi altor
simboluri se utilizează panouri con-
ţinînd 1—20 de rînduri, de cîte 8—32
de matrice, fiecare dintre acestea
formată din 5x7 catozi punctiformi
(fig. 49). Deoarece nu se pot scoate
atît de multe terminale individuale,
Diodele electroiuminescente (sau
LED-urile, cum sînt notate uneori,
prescurtare de la cuvintele Light
Emitting Diode) sînt dispozitive se¬
miconductoare utilizate ca traduc-
toare curent electric — lumină. Fia¬
bile şi robuste, ele se întîlnesc în
numeroase tipuri de afişaje electro¬
nice.
Să vedem pe scurt principiul de
funcţionare a LED-ului. El este reali¬
zat asemănător unei diode obişnuite
cu joncţiune (fig. 50). Specifice sînt
însă materialele semiconductoare
utilizate; nu germaniul sau siliciul de
tip N şi P, ci compuşi intermetalici
cum sînt GaAs, GaAsP, InP. Benzile
energetice ale unor astfel de cristale
au o structură aparte, ce face ca re¬
combinarea purtătorilor de sarcină
în dispozitiv să se producă cu emi¬
sie de radiaţie electromagnetică (în
particular lumină) şi nu numai cu
emisie de căldură, ca la diodele
obişnuite. Cînd lungimea de undă a
radiaţiei este în domeniul vizibil,
LED-ul serveşte ja vizualizarea cu¬
rentului electric. în funcţie de mate¬
rialele ' folosite, lumina astfel pro¬
dusă poate fi roşie, portocalie, gal¬
benă, verde sau chiar albastră.
Pentru îndeplinirea. condiţiilor
emisiei luminoase, dispozitivul tre¬
buie polarizat direct şi punctul de
funcţionare ales ca în figura 51.
Tensiunea va fi de 1,5—2,5 V, func¬
ţie de tip, iar curentul trebuie limitat
„punctele" corespunzătoare ale fie¬
cărei matrice sînt legate împreună.
Aprinderea caracterelor ce se afi¬
şează se face succesiv,,fiind coman¬
dată prin ajimentarea anozilor (mul¬
tiplexare). întreg ciclu! de scriere se
repetă de mai multe ori.într-o se¬
cundă.
Filtre optice colorate identic cu
lumina emisă de gazul respectiv sînt
adesea aplicate pe dispozitivele de
afişare. în acest mod creşte"contras¬
tul între simbolul luminos afişat si
fondul ce devine mai întunecat.
cate la borneie comune. Diodele se¬
rie sînt redresoare obişnuite, mon-.
tate pentru protecţie, deoarece
LED-urile au tensiunea de străpun¬
gere mică (3—10 V).
Cu diode electroiuminescente se
construiesc afişoare numerice cu 7
segmente, necesare în tehnica de
calcul, măsurători digitale ş.a. La di¬
mensiuni mici, cele 7 segmente de
formă alungită se obţin pe o singură
plăcuţă semiconductoare (fig. 54). O
lentilă aşezată deasupra fiecărei ci¬
fre măreşte de cîteva ori dimensiu¬
nea aparentă a acesteia.
Pentru dimensiuni mai mari şi vi¬
zibilitate sub unghiuri largi se re¬
nunţă la lentilă, însă cifra poate
avea 2—4 diode pe fiecare segment,
aşezate în linie. Totuşi, pentru a nu
deveni excesiv consumul, se re¬
curge adeşea la o, construcţie ca
aceea din figura 55, cu o singură
diodă pe segment. Fiecare LED este
montat într-o, incintă cu pereţi-re¬
flectanţi, care creează iluminarea
uniformă a unui segment.
Afişarea literelor şi altor simboluri
este posibilă prin aprinderea LED-u-
rilor corespunzătoare dintr-o ma¬
trice de 5 x 7 diode, ca aceea din
figura 56, aşa cum am amintit şi ia
alte tipuri de afişaje. '
Datorită -consumului relativ mare
de curent, afişarea cu LED-uri se
utilizează cu precădere în aparatura
staţionară, iar atunci cînd este folo¬
sită în aparate la baterie, se prevăd
circuite de stingere automată după
un timp oarecare (cîteva secunde).
(URMARE DIN PAG. 11)
de circuitul exterior (fig. 52 a), pen¬
tru a nu se supraîncălzi dioda
(5—20 mA tipic).
Cea mai simplă utilizare a LED-u-
lui este aceea de indicator montat
pe panoul aparatelor. Sînt înlocuite
astfel beculeţele cu incandescenţă,
diodele avînd avantajul de a fi mult
mai rezistente la şocuri mecanice şi
avînd o durată de funcţionare înde¬
lungată (circa IO 5 ore). Au fost con¬
struite diverse forme de capsule (fig.
5.2 b)', din piastic sau răşini epoxi,
transparente ori difuzante, de culoa¬
rea luminii emise.
O posibilitate interesantă este în¬
capsularea a două structuri de LED,
emiţînd în culori diferite, într-o cap¬
sulă comună, incoloră. Astfel, un
singur indicator produce una sau
alta din culori, după cum este ali¬
mentată una sau alta din diode. Mai
mult, uneori se conectează cele
două LED-uri în opoziţie (fig. 53),
astfel că se aprinde unul sau altul
din ele, după sensul tensiunii apli-
„secundar", nu trebuie să fie de
aceeaşi putere-' cu cel „principal",
ci este suficient să aibă., cel mult 40%
din puterea acestuia din urmă.
Dacă, de exemplu, difuzoarele K s şi
K/j sînt cuplate la un etaj de 20 W
(pe canal), ieşirile S— D şi D— S de
la adaptorul cuadro vor fi cuplate
ia un etaj final de circa 8 W (pe ca¬
nal). Difuzoarele „liniei stereo", Kj
şi K d, ca şi cele ale adaptorului
cuadro, K.y. >> şi Ko-s, se plasează
ca în figură.
Irebuie să mai facem unele pre¬
cizări:
î . Semnalele S şi D pe care le in¬
troducem în adaptorul cuadro se
iau din „linia stereo" fie de ia o ie-
TEHNÎUM 1/1882
Hi
* • ■*"
IMM
A Metal conţine ca element activ
pudră metalică foarte fină, permiţînd
niveluri de saturaţie şi cîmp coerci¬
tiv importante.
Nivelul de modulaţie la frecvenţe
superioare este ridicat. Există în ver¬
siune 60 şi 90 de minute.
A Carat are la bază oxid de fier şi
dioxid de crom. Utilizînd această
bandă casetofoanele se trec pe
Fe-Cr.
A Superchrom — bandă cu dublu
strat; oxid de fier şi dioxid de crom.
Se folosesc în casetofoane ce au
prevăzute corecţii prin comutator
Cr0 2 . Există în variante de 60 şi 90
minute. în aceeaşi manieră (pe
Cr0 2 ) se foloseşte şi banda Stereo-
chrom.
Ca o noutate în domeniul casete¬
lor este Super Ferro Dynamic I, ce
are la bază oxidul de fier. Acest tip
de bandă permite obţinerea de cali¬
tăţi electroacustice superioare. Se
poate utiliza pe orice tip de caseto-
fon.
Ferrocolor — bandă cu oxid de
fier special construită pentru dina¬
mică ridicată. Adaptabilă la orice tip
de casetofo'n, este prezentată pentru
trei timpi de rulare: 60, 90 şi 120 de_
minute.
Pentru valori mici ale rezistenţei in¬
terne a sursei, ,R„ citirea Uab este
foarte apropiată de valoarea reală, E.
Dacă R, este mare, dar cu valoarea cu¬
noscută, putem efectua o corecţie a citi¬
rii, dedudnd tensiunea reală E cu ajuto¬
rul relaţiei inverse: E = U^l + R,/’R).
Exemplu. Să presupunem că impe-
danţa sursei este R, = 47 kft, instru¬
mentul are 20 kft/V şi valoarea citită
pe scala de 3 V este 0,67 V. Re¬
zistenţa internă a instrumentului pe
scala de 3 V este R = 3 V • 20 kft/
V = 60 kft. Aplicînd corecţia amintită,
obţinem E « 1,2 V.
Prin urmare, dacă nu am fi fost avi¬
zaţi am fi comis o eroare relativă (în
minus) de cca 44% din valoarea reală!
Evident, pentru un instrument cu nu¬
mai 4 kft/V în alternativ, situaţia ar fi
fost şi mai critică, aparatul „scurtcir-
cuitînd“ practic sursa de tensiune.
Pînă acum am presupus sursa carac¬
terizată complet prin mărimile E şi R,.
Dacă însă ea este un circuit electronic
activ, prin conectarea voltmetrului la
bornele A-B este foarte probabil ca
funcţionarea acestui circuit să fie per¬
turbată (adeseori drastic), rezultînd
astfel erori suplimentare. De exemplu,
este de-a dreptul o „gafă" să încerci să
măsori tensiunea alternativă aplicată
la intrarea unui etaj preamplificator
folosind un voltmetru obişnuit cu 4, 10
sau chiar 20 kft/V.
Cel de-al doilea factor, după cum
am văzut, face ca indicaţia să varieze,
pentru o aceeaşi tensiune reală E, în
funcţie de frecvenţă. Explicaţia constă
în creşterea „contribuţiei" aduse la im-
pedanţa totală a instrumentului de ca¬
pacitatea C, ştiut fiind că reactanţa ca-
pacitivă (X c = l/27rfC) scade cu creş¬
terea frecvenţei. Rezultatul îl consti¬
tuie reducerea progresivă a indicaţiei
instrumentului pe măsură ce creşte
frecvenţa, aşa cum s-a arătat în figura
3. Dacă această caracteristică este cu¬
noscută (ea poate fi trasată folosind
un generator sinusoidal cu impedanţâ
joasă de ieşire, cu tensiunea constantă
şi frecvenţă reglabilă), se poate corecta
din nou indicaţia instrumentului,
finind cont de frecvenţa tensiunii
măsurate. Este evident însă că în astfel
de condiţii utilizarea voltmetrului ar
deveni o adevărată „acrobaţie", trebu¬
ind să se ţină seama simultan de R, R,
şi f. în plus, nimic nu se poate face
pentru a diminua influenţa perturba¬
toare a grupului R-C asupra circuitu¬
lui de măsurat.
_ Pentru a înlătura aceste inconve¬
niente se recurge la aşa-numitele vdît-
metre electronice. Semnalul de măsu¬
rat este preluat de un circuit cu impe¬
danţâ mare de intrare şi amplificat
pînă la nivelul necesar pentru a putea-
fi măsurat de un voltmetru c.a. cu
bandă largă de trecere, dar puţin sensi¬
bil. Dacă voltmetru! disponibil nu are
bandă largă, semnalul rezultat din am¬
plificator este redresat separat şi fil¬
trat, măsurătoarea făcîndu-se pe do¬
meniul de microampermetru c.c. al
multimetrului.
în încheiere vom facem cîteva reco¬
mandări constructorilor începători pe
care articolul de faţă i-a convins să-şi
realizeze un voltmetru electronic.
Sensibilitatea este bine să se ridice
pînă la 10 mV la cap de scală, pentru a
se putea măsura şi semnalele slabe (de
ordinul milivolţilor) furnizate de mi¬
crofoane. Cei mai pretenţioşi pot
merge pînă la 5 mV sau chiar la 1 mV
la cap de scală (pe domeniul cel mai
sensibil).
Impedanţa de intrare poate fi luată
în jur de 1 MO, (valoare satisfăcătoare
în majoritatea cazurilor (ea introduce
o eroare sistematică de. 5% pentru
măsurarea unor surse cu rezistenţa in¬
ternă de cca 50 kft). Evident, o valoare
mai mare (de exemplu de 10 Mft) este
de preferat, dar obţinerea ei este mai di¬
ficilă, (d^că nu se face apel la FET-uri)
şi, în pluş, poate pune probleme de sta¬
bilitate a amplificatorului.
Banda de trecere este satisfăcătoare
între 10 Hz şi 30 kHz la ±1 dB. Ea
poate fi extinsă cu uşurinţă (mergînd
chiar pînă la 100 kHz), dar în acest
caz, pentru sensibilităţi ridicate, stabi¬
litatea poate fi precară.
Impedanţa de ieşire trebuie să fie cit
mai mică. Practic se poate coborî uşor
pînă la 200—100 ft, valori absolut su¬
ficiente.
Printre celelalte caracteristici nece¬
sare amintim consumul redus de cu¬
rent (pentru o funcţionare îndelungată
cu alimentare autonomă), construcţia
robustă şi bine ecranată, ambalarea
termică minimă şi stabilitatea bună a
amplificatorului calibrat.
şire pentru magnetofon-, fie de la
borna de cască, dacă „linia" po¬
sedă aşa ceva. în orice caz, semna¬
lul trebuie să aibă un nivel în jur
de 100 mV.
2. Din semireglabilele P 3 şi P 4 se
stabileşte nivelul semnalului la
ieşire, cu amplificarea cuprinsă în¬
tre 2 X şi 20 X.
3. Adaptorul cuadro nu permite
trecerea semnalelor cu frecvenţă
sub 100 Hz, dar lasă să treacă
frecvenţele înalte din domeniul
audio. Acest lucru nu trebuie să
dea de gîndit asupra calităţii sune¬
telor, deoarece frecvenţele cu¬
prinse între 20 Hz şi 100 Hz sînt
reproduse prin linia stereo, iar
semnalele date de adaptorul cua¬
dro nu au decît rolul de a com¬
pleta atmosfera de spaţialitate. Pe
-de altă parte, urechea umană este
mai puţin sensibilă la frecvenţe
joase decît la frecvenţe medii sau
înalte din domeniul audio, aşa in¬
cit lipsa acestor frecvenţe sub
100 Hz este puţin sesizabilă.
4. La executarea montajului
este de preferat ca rezistenţele R.;
şi R.) să fie bine împerecheate,
eventual pe un ohmmetru de pre¬
cizie. La fel şi R !4 şi R 21 .
5. Se mai recomandă ca rezis¬
tenţele R 3 şi R 21 să fie cu peliculă
metalică (deci să aibă zgomot pro¬
priu cît mai mic).
6. Tranzistoarele Tj—T 4 pot fi,
de exemplu, BC109B, cu factor de
amplificare /3 < 400.
PENTRU FRTRGRA
Numeroşi cititori şi-au exprimat
dorinţa de a_ realiza aparatura de la¬
borator electronică pentru determi¬
nări de culoare specifice procesului
fotografic color. Primul pas constă
în realizarea unei sonde exponome-
trice capabilă să lucreze selectiv pe
fiecare treime spectrală.
Articolul de faţă îşi propune să
prezinte principiile funcţionale şi
constructive ale. unei asemenea
sonde, pe de o parte, şi un exemplu
constructiv, pe de altă parte.
O succintă tratare a problemei
sondelor exponometrice cititorul
poate găsi în nr. 2/1981 al revistei
noastre.
Indiferent dacă cititorul construc¬
tor va aborda soluţia dată aici sau
îşi va imagina o alta, el trebuie avi¬
zat că, în ciuda simplităţii aparente,
realizarea sondei presupune prac¬
tică şi îndemînare în domeniul me¬
canicii de precizie. Condiţiile de
precizie în execuţie vor fi prezentate
pe parcurs.
Sonda propusă spre realizare este
o construcţie mobilă, prevăzută cu
un foîoreceptor de suprafaţă redusă,
de tip fotodiodă, fot orez ist enţă, fo-
totranzistor. Sonda poate măsura
lmg« V. CĂLINESCU
punctiform sau integrînd pe o su¬
prafaţă circulară de cîţiva centimetri
pătraţi dacă se montează un colec¬
tor de lumină (o lentilă convergentă,
în principiu) în mod adecvat pe axa
fotoreceptorului. Cu ajutorul acestei
sonde se pot face determinări de
culoare şi de timp de expunere (in¬
clusiv în alb-negru).
Utilizarea unui fotoreceptor cu su¬
prafaţă mare, de tipul fotoelemente-
lor emisive cu siliciu sau seleniu,
este posibilă, dar construcţia meca¬
nică va deveni ancombrantă dacă se
va menţine ca element portfiitre de
selecţie un disc. Ca o alternativă, ci¬
titorul va putea analiza o construcţie
la care elementul portfiitru va fi o
placă cu deplasare liniară.
Să analizăm construcţia sondei cu
ajutorul figurilor 1 şi 2. Corpul son¬
dei, reperul 1, este b cutie pentru
seringă de mărime mijlocie şi poate
fi procurată de la unităţile cu profil
de tehnică medicală. Capacul cutiei,
reper 2, este plasat în partea infe¬
rioară. Discul portfiitre sau discul
selector 3 este montat pe axul 4 şi
lăgaruit de reperele 5 şi 20. Jocul
colectorul de lumina
disc sele c t o r
axial este limitat de şaiba 6. Filtrele
de selecţie 7, de formă rotundă, se
montează în locaşurile echidistante
ale discului selector.
La execuţia şi montajul suban¬
sambluri disc se vor avea în vedere
următoarele:
— Axul 4 şi discul 3 se montează
prin uşoară presare şi în condiţiile
unei perpendicularităţi cît mai bune.
Bătaia pe verticală a discului, măsu¬
rată la periferia sa, nu va fi mai.
mare de 0,05 mm.
— Jocurile axului în lagăre vor fi
minime. Lagărul 5 se lipeşte de corp
cu răşină epoxidică sau prin cosito¬
riră Poziţia sa exactă se determină
la montaj prin corelare cu discul 3 şi
placa 20. în stare finală, bătaia pe
verticală la periferia discului va tre¬
bui să fie inferioară valorii de
0,15 mm.
Grosimea şaibei 6 se determină la
montaj astfel încît jocul axial al dis¬
cului să nu fie mai mare de
0,25 mm.
Asupra execuţiei, montării şi de¬
terminării densităţii filtrelor 7 vom
reveni separat.
Reperele 8 (mobil) şi 9 (fix) alcă¬
tuiesc colectorul de lumină. Prin de-
şurubarea'elementului 8, sonda vs
recepţiona numai lumina corespun¬
zătoare suprafeţei fotoreceptorului.
Reperul 10 este o placă de prin¬
dere pentru fotoreceptor, pe ea
aflîndu-se şi placheta cu cose 11 ne¬
cesară conexiunii primare a termi¬
nalelor fotoreceptorului. Placa 10 se
prinde cu 2—3 şuruburi M2, M3 de
corp pentru a fi derpontabilă (reper
12). Reperele 13 (fix) şi 14 (mobil)
alcătuiesc montura fotoreceptorului.
Forma şi dimensiunile acestor re¬
pere se pot modifica pentru a se
adapta fotoreceptorului 15. Fotore-
ceptorul se imobilizează în tubul 14
cu un adeziv uşor, care să permită
eventuala demontare.
Pe axul 4 se află, de asemenea, şi
tamburul 16, prins cu ştiftul filetat
M3, reper 17. Pe acest tambur se fi¬
xează prin lipire 3 segmente, 18, cu
ajutorul cărora se închid contactele
grupului 19.
Sonda exponometrică pentru co¬
lor trebuie să furnizeze următoarele
semnale electrice:
— semnalul de măsurare dat.de
fotoreceptor (tensiune variabilă);
— semnale de selecţie (tensiune
constantă în regim da sau nu) nece¬
sare îndentificării culorii analizate.
în figura 3 este redată schema de
conexiuni a sondei. Dacă din punct
de vedere electric se admite o masă
comună, numărul firelor de legătură
se poate reduce de la 6 la 5.
Semnificaţia semnalelor de selec¬
ţie este:
1. Nici un contact închis — func¬
ţionare pentru determinarea timpu¬
lui de expunere (E).
2. C-, închis — selecţie pentru
măsurarea pe treimea galbenă (G).
3. C 2 închis — selecţie pentru
măsurarea pe treimea purpuriu (R).
4. C 3 închis — selecţie pentru
măsurarea pe treimea azuriu (A)i
Prin modui de lucru nu pot fi în¬
chise două sau toate trei contactele
în acelaşi timp.
Grupul de contacte 19 poate fi
realizat în diverse moduri, de aceea
nici nu este detaliat îo acest articol,
în desen s-a prezentat o soluţie care
foloseşte trei perechi de lame con-
tactoare obtenabile de la un releu
defect. Ele se montează într-un pa¬
chet de plăcuţe de textolit, pachet
fixat cu şuruburi de placa 20. Aşa
cum s-a desenat, segmentele 18 sîht
făcute din textolit sau alt material
izolant, contactul realizîndu-se între
lamelele fiecărei perechi. Dacă din
punct de vedere electric se admite
existenţa unei tensiuni în masa son¬
dei, atunci se poate menţirve cîte o
singură lamă contactoare pe-fiecare
secţiune, circuitul'închizîndu-se prin
reperele 18 şi 16. în acest caz seg¬
mentul 18 este bun conducător de
electricitate, fiind cositorit de tam¬
burul 16.
Segmentele 18 se fac dintr-un inel
avînd diametrul interior egal cu cel
exterior al reperului 16, grosimea de
2—2,5 mm şi lăţimea de 3—4 mm.
Lungimea segmentului se deter¬
mină practic astfel încît să nu fie
posibilă închiderea a două contacte
concomitent.
Grupul de contacte poate fi înlo¬
cuit cu un pachet de microîntreru-
pătoare. Ca variantă se menţionează
posibilitatea decalării contactelor
î»tr-un acelaşi plan dacă gabaritic
acest lucru este posibil.
Placa 20 se prinde cu 4 şuruburi,
21 (M2, M3) de corp.
Indexarea poziţiei selectate se
face cu o simplă lamă elastică, reper
22. Discul 3 dispune pe periferie de
crestături pentru asigurarea poziţio¬
nării.
Cablul 23, de conexiune cu blocul
electronic amplificator, se fixează cu
colierul 24 şi două şuruburi, 25, de
placa 20, âsigurîndu-se astfel împo¬
triva smulgerii. Ieşirea cablului se
face printr-un manşon de protecţie,
26, din cauciuc sau material plastic.
. Pentru buna aderenţă cu planşeta
aparatului de mărit, pe partea infe-
0 E.
REPERELE
vedere, din 5
4u
12,2
4b
—
di
H
1
_
—
¥
ti
ti;
23 2425 28
ur
%
7
00
2
9"
ZL
ZJ1
-
REPERELE
( 20 ) 21 22
secţiunea A~A
GL
5
T
TSt
O®
o>
1
rioară a corpului sondei se lipeşte
cu prenadez o fîşie de cauciuc de
grosime redusă (0,5—1,5 mm).
Constructiv nu există dimensiuni
critice astfel încît orice abateri de la
soluţia şi dimensiunile date sînt po¬
sibile.
în figurile 4, 5, 6, 7 sînt date prin¬
cipalele repere care se obţin prin
strunjire. Reperul 8 nu este figurat
ca schiţă de execuţie deoarece di¬
mensiunile sale sînt funcţie de len¬
tila convergentă avută la dispoziţie.
Rămîne aşadar ca proiectarea aces¬
tui reper şi definitivarea cotelor B şi
A ale reperului 9 să fie făcute de
către constructor. Se va avea în ve¬
dere ca sistemul să permită concen¬
trarea luminii pe suprafaţa sensibilă
a fotoreceptorului.
Lentila, convergentă, va avea fo¬
cala de ordinul 25—50 mm.
Toate piesele susceptibile de a se
afla pe fluxul de lumină măsurat se
brunează sau se vopsesc negru mat.
Aceeaşi culoare va avea corpul son¬
dei pe întreaga suprafaţă interioară
şi recomandabil şi la exterior.
Restul reperelor se dimensionează
constructiv. Reperele se pot executa
din tablă şi laminate de oţel, alamă,
durai. Ca material izolant se va fo¬
losi în principal textolitul.
Se atrage atenţia că pentru a fi
posibilă introducerea discului 3 în
cutia 1, fantele laterale ce se impun
a fi executate vor fi relativ largi pe
direcţia longitudinală. Spaţiul dintre
disc şi fantele laterale ale cutiei este
o cale de pătrundere a luminii în
mod parazitar şi a prafului care se
poate depune pe filtre. Pericolul ob¬
ţinerii unor măsurări eronate din
cauza luminii parazite se contraca¬
rează prin culoarea neagră mată,
absorbantă, a reperelor interioare şi
prin asigurarea unor interstiţii mi¬
nime (circa 0,5 mm) între reperele
9, 3, 13. Periodic se va îndepărta
praful depus în interior prin suflare.
Pe durata neutilizării,'sonda se va
păstra într-un spaţiu închis, fără praf
şi umezeală.
Legăturile electrice se fac direct
pe bornele* grupului de contacte 19
şi la plăcuţa cu cose 11. Firele se
trag astfel încît să nu împiedice ro¬
tirea discului sau buna funcţionare
a sistemului de contacte.
Poziţia fotoreceptorului se poate
regla graţie sistemului cu filet al re¬
perelor 13, 14. Poziţia obţinută se
asigură cu o picătură de vopsea.
Odată determinată execuţia son¬
TEHNIUM1/1982
sticla
dei din punct de vedere mecanic, se
poate trece la realizarea filtrelor de
selecţie. Aceste filtre sînt:
— un filtru galben pentru măsu¬
rări în treimea galben;
— un filtru purpuriu pentru măsu¬
rări în treimea purpuriu;
— un filtru azuriu pentru măsurări
în treimea azuriu;
— un filtru colorat pentru deter¬
minarea timpului de expunere.
Acest ultim filtru va fi constituit din
combinaţia a două culori fundamen¬
tale astfel încît sensibilitatea fotore¬
ceptorului să fie aceeaşi, indiferent
de culoarea luminii măsurate.
Fără a se intra în detalii în cadrul
acestui articol, se menţionează că
se poate lucra şi cu triada comple¬
mentară roşu, verde, indigo.
Se observă că discul 3 posedă
cinci orificii. Al cincilea rămîne li¬
ber, fiind necesar nu în exploatare,
ci pentru operaţiile preliminare de
reglaj.
Divizarea cercului pe întreaga su¬
prafaţă sau numai parţial, ca în de¬
sen, este o problemă opţională ră¬
masă în sarcina constructorului, în
funcţie de posibilităţile sale de exe¬
cuţie.
Structura unui filtru este redată în
figura 8.
Plăcuţele de,sticlă au rol de su¬
port şi rol protector. Cazul ideal ar
consta în utilizarea unor filtre de sti¬
clă colorată, posibilitate ce nu este
la îndemîna constructorului amator.
Acestuia încă îi rămîn alte cîteva va¬
riante, dezavantajul principal con-
stînd într-un factor de transmisie a
luminii mai mic.
înainte de a descrie căile de reali¬
zare a stratului colorat, trebuie men¬
ţionat că densitatea relativă a aces¬
tor filtre este de ordinul
200%—400% pentru asigurarea unor
măsurări satisfăcătoare cel puţin
pentru debaiansări relative maxi¬
male de ordinul 7Q%—100%.
Cea mai simplă cale de „fabri¬
care" a filtrelor de selecţie constă în
folosirea fîşiilor colorate din alcătui¬
rea filtrelor mozaic.
Un al doilea procedeu constă în
fotografierea pe film reversibil a
unui fond alb prin interrriediui unor
filtre de corecţie de uz curent. Se va
folosi un aparat fotografic cu măsu¬
rare interioară a luminii. Stratul co¬
lorat se obţine prin suprapunerea
unor porţiuni de peliculă. Pentru îm¬
bunătăţirea coeficientului de trans¬
misie a luminii se recomandă să se
transfere gelatina de pe film pe
placa de sticlă a filtruiui. Acest trans¬
fer se face înmuind filmul în apă
16 17 18 19
bT 27
călduţă şi culegînd gelatina pe lama
foarte subţire a unui cuţit. Placa de
sticlă va fi perfect curată şi degre-
sată. Se pot aplica straturi succesive
pentru atingerea densităţii necesare.
Operaţia de transfer necesită, este
adevărat, o mînă dibace.
Un al treilea procedeu constă în
realizarea filtrului cu gelatină colo¬
rată, pe baza tehnicii confecţionării
filtrelor de corecţie. Etapele de lucru
sînt:
— pregătirea plăcilor de sticlă
prin spălare cu detergenţi, degre-
sare cu alcool şi frecare cu talc;
— pregătirea soluţiilor de gelatină
colorată;
— turnarea gelatinei pe plăcile de
sticlă aşezate pe un suport plan,
rece (placă de marmură de exem¬
plu);
— controlul densităţii după usca¬
rea gelatinei;
— închiderea filtrului cu'cea de-a
doua placă de sticlă;
, — asigurarea pe contur prin lipi¬
rea unei benzi adezive sau cu un
strat de răşină epoxidică. Această
fază este necesară indiferent de pro¬
cedeul folosit anterior pentru reali¬
zarea stratului colorat.
Coloranţii folosiţi trebuie să fie de
bună calitate, să reziste la lumină şi
să asigure selecţia corectă pe trei¬
mea de spectru. Se pot folosi astfel
tartrazina, geranioiui şi albastru! de
toluidin. lehnica de lucru este pre¬
zentată detaliat în iucrarea „Foto¬
grafia în culori" de A. Bielusici.
Ca variantă, ţinînd cont de supra¬
faţa redusă a filtrelor de selecţie, se
poate turna gelatina necolorată pe
placa de sticlă de bază, colorarea
urmînd a se face prin difuzie. Pentru
aceasta se picură o soluţie concen¬
trată de colorant pe gelatina semiîn-
tărită. Colorantul va fi absorbit de
gelatină în timp ce apa se evaporă.
Procesul poate fi repetai pînă ia
atingerea densităţii necesare. Q
eventuală micşorare a densităţii se
realizează prin cufundarea filtrului
în apă.
Pentru a determina densităţile ne¬
cesare, sonda se conectează’ la un
bloc amplificator cu caracteristică li¬
niară. Cel mai bine este să se folo¬
sească chiar amplificatorul ce va fi
utilizat ca exponometru color.
. Regula determinării densităţii ce¬
lor trei filtre constă în obţinerea
unor indicaţii egale pe fiecare
treimp, sonda aflîndu-se într-un flux
de lumină albă furnizată..de aparatul
de mărit. Se va pleca de la o primă
valoare de referinţă constînd în va¬
loarea de. 350—450% G. Acest filtraj
se determină prin comparaţie cu o
trusă de filtre de corecţie.
Filtrul E, se determină pe baza
analizei caracteristicii de culoare a
fotoreceptorului după definitivarea
valorilor filtrelor G, P, A. Această
analiză se face introducînd filtre su¬
plimentare deasupra sondei, pe fie¬
care treime, în plaja 10—150%.
Realizarea unei asemenea sonde
este un prim pas necesar pentru
abordarea unor analize densitome-
trice color.
17
ATELIER
mmm
llKHf Ifta
. smirn
Amplificatorul prezentat are
sensibilitatea de 0.5 rnV pentru
puterea maximă de 100 W (19,8
Vef pe o sarcină neinductivă de
40 la un semnal de 1 000 Hz), cu o
alimentare-de 62 V tensiune con¬
tinuă.
Datorită particularităţilor din
schemă, zgomotul de fond este
foarte redus, iar distorsiunile ar¬
monice sub 1% pentru o curbă
largă de răspuns.
Preamplificatorul pentru micro¬
fon este alcătuit din două tranzis-
toare. Primul npn (BC109C) şi al
doilea pnp (BC 251) sau echiva¬
lente. Pentru tensiunea de intrare
U; =0,5 mV, tensiunea de ieşire
este Uf = 1,5 V.
Preampîificatoarele pentru instru¬
mente (chitara, picup, orgă, mag¬
netofon, radio) silit echipate cu
tranzistoare BC109C cu adaptări
Praf. M. CHIBIŢA
de impedanţe şi corecţiile nece¬
sare. Pentru U, = 100—200 mV,
U e = 1,5 V.
în cazul folosirii mai multor
preamplificatoare, ele se pot mixa,
iar semnalul rezultat intră în co¬
rectorul de ton, aşa cum este ară¬
tat în schema-bloc anexată.
Corectorul de ton este alcătuit
din trei tranzistoare de tipul
BC109C. Primul este repetor pe
emitor, avînd rolul de adaptor de
impedanţă între preamplificator şi
corector. Urmează ansamblul co¬
rector BAXENDALL cu două
potenţiometre liniare de 100 kfi şi
elemente pasive RC. Al doilea
tranzistor este amplificator, iar al
treilea este repetor pe emitor,
adaptor de impedanţă între corec¬
tor şi etajul final.
Amplificatorul de putere este
echipat cu şase tranzistoare în cu¬
plaj galvanic. Etajul de intrare
este preamplificator, echipat cu
tranzistorul pnp de tip BC251.
Etajul următor este un etaj pilot
echipat cu tranzistorul npn de pu¬
tere medie BD135, după care ur¬
mează etajul de defazare format
din două tranzistoare pereche npn
şi pnp, de putere medie, BD139 şi
BD140. Semnalele defazate atacă
cele două tranzistoare finale de
putere, 2N3055, în montaj contra-
timp-serie, ce se montează pe ra¬
diator de aluminiu. Pentru stabili¬
zarea termică a etajului final se fo¬
losesc diode cu siliciu de tipul
1N4001—1N4007 sau chiar F407.
ţial de colector al tranzistoarelor
finale (în jur de 30
eliminînd distorsiunile de trecere.
Etajul de defazare este alcătuit
din tranzistoarele BD139 şi
BD140 în simetrie complemen¬
tară. Bazele celor două tranzis¬
toare sîrit cuplate cu colectorul
tranzistorului pilot. Datorita ■ va¬
lorii- reduse şi reglabile (prin po-
tenţiornetrul de - 250 O), diferenţa
de potenţial existentă pe baza
tranzistorului Te = BD139 este
apropiată sau identică cu tensiu¬
nea din baza lui T? = BD140. Ten¬
siunea în opoziţie de fază atacă di¬
rect bazele tranzistoarelor finale
Etajul de intrare este echipat cu
un tranzistor pnp de tip BC251 şi
are impedanţă mare de intrare da¬
torită conexiunii BOOTSTRAP.
Fiind inclus în circuitul de reacţie
negativă în curent continuu, asi¬
gură o stabilitate termică optimă a
punctelor de funcţionare a tran¬
zistoarelor, iar modul în care este
cuplat asigură autocentrarea ten¬
siunii mediane pentru etajul final
la variaţii ale tensiunii de alimen¬
tare, emitorul fiind legat la punc¬
tul median. Prin decuplarea par¬
ţială a emitorului se creează un
plus de reacţie negativă locală şi
globală şi un plus de stabilitate a
punctului de funcţionare a etaju¬
lui. Eotenţiometrul semireglabil x
de 10 kO stabileşte tensiunea me¬
diană.
Etajul pilot este echipat cu tranzis¬
torul de putere medie BD135, care
preia semnalul din colectorul tranzis¬
torului preamplificator BC251 prin
cuplaj galvanic. Potenţiometrul semi¬
reglabil de 250 fi din colectorul aces¬
tuia ajustează punctul de funcţionare
al tranzistoarelor, respectiv, împre¬
ună cu diodele, stabileşte curentul ini¬
de putere Tg şi T 9 .
Etajul final se compune din.
tranzistoarele de putere T& şi
T 9 — 2N3055, In montaj contra-
timp-serie. Limitarea curentului în
aceste dispozitive finale la valori
suportabile o fac componentele ce
pot furniza instantaneu tensiuni
de con ’ < * e/is-
toarele de 0,33 O îa 6 W. Semna¬
lul de audiofrecvenţă ce trebuie
debitat pe' sarcină se ia din punc¬
tul de înscriere a tranzistoarelor
de putere, unde se află 1 / 2 din
tensiunea de alimentare, prin con¬
densator electrolitic de' ieşire, care
are o capacitate de minimum
'2 500 juE la 40 Y- Filtrul RC mon¬
tat ia ieşire previne apariţia osci¬
laţiilor de înaltă.frecvenţă.
Alimentatorul se compune dintr-
un ‘ transformator de reţea execu¬
tat pe un miez de ferosiliciil cu
tola E20 avînd secţiunea, de
20 cm 2 . Bobinajul primar conţine
550 de spire cu conductor de
CuEra 0 0,8 mm, iar bobinajul se¬
cundar are 112—113 spire cu con¬
ductor de CuEm 0 1,5 mm. Pen-
bloc pentru reglarea simetriei şi
Reglarea curentului
de mers în gol
$100K
Reglarea tensiunii
mediane
Schema bloc a sistemului de mixaj
cu trei preamplificatoare
TEHNIUM1/1982
RsH
îru beculeţul de control se vor bo¬
bina 13 ' spire cu conductor de
CuErn 0 0,35 mm. Bobinajul se¬
cundar de alimentare se poate exe¬
cuta cu prize mediane pentru ten¬
siuni mai mici, respectiv puteri
mai mici. Puntea redresoare este
de tip 3PM6. Beculeţul indicator
de curent continuu este de tip tele¬
fonic, de^ 63 V—0,05 A, pe care
eventual îl putem înseria cu un re-
zistor bobinat de 20—3011 la 2 W.
Siguranţele vor fi de 2 A (rapide)
pentru curentul continuu şi de
2,5 A pentru reţea. Condensatorul
electrolitic de filtraj va avea capa¬
citatea de 4 700 /j,t la tensiunea de
63 V,
Kadiatorul folosit de autor este
în formă de „U", din folie de alu¬
miniu ou dimensiunile de 370 X
X 80 X 3 mm (desfăşurat). El este
plasat în jurul transformatorului
de reţea pe care îl ecranează elec¬
trostatic, dublat de un ecran din
tablă de oţel în formă de „L“, care
ecranează electromagnetic transfor¬
matorul. Tranzistoarele 2N3055 se
fabrică pentru diferite tensiuni. Este
necesar a se utiliza tranzistoare care
să. suporte tensiuni mai mari de 63 V.
Amplificatorul a. fost realizat
astfel încît să intre într-o valiză.di¬
plomat. In asemenea condiţii,
conductoarele purtătoare de cu¬
renţi alternativi de audiofrecvenţă
sau de reţea vor fi ecranate, pen¬
tru a se evita „reacţii" sau „brum“.
, Interconectările între subansam¬
bluri, mufe, potenţiometre, becuri
de control, siguranţe etc. se fac cu
cablu ecranat. Legăturile de masă
vor fi făcute astfel ca prin înlănţu¬
irea lor să nu rezulte buclă sau
spiră în scurtcircuit. !n schema de
principiu, la corector, sînt notate
TEHNIUM 1/1982
puţin deformabil.
Tiparul. pînzei şi dimensiunile se
văd în figura 4. Trebuie să avem în.
vedere !a decuparea pînzei şi cîte
1,5 cm de materia! pe margini, pen¬
tru a realiza tivul. Coaserea unui
material atît de gros se face la un
atelier de tapiţerie, costul operaţiei
fiind neînsemnat.
Fotoliul cu pînza montată este re¬
dat în figura 5.
AMĂNUNŢE DE CONSTRUCŢIE-
-Decupajul, pieselor din foaie de pla¬
caj se face cu ajutorui unui ferăs¬
trău cu dinţi mici, pentru a evita
smuigerea aşchiilor din material.
De precizia decupajelor depinde
rezistenţa mecanică a fotoliului; pie¬
sele ce se îmbină nu trebuie să intre
forţat în lăcaşurile de îmbinare, dar
nici să aibă joc.
'Pentru a asigura b mare precizie
la îmbinări, vom folosi la decupajele,
necesare un ferăstrău pentru me¬
tale.
Lipirea pieselor între ele se face
cu araceî gros de tîmplărie, cu ex¬
cepţia plăciior ce compun spătarul,
care se vor iipijtaţă la faţă cu prena-
dez. Reamintesc că lipirea cu prena-
dezs"e face ungînd în strat subţire,’
cu ajutorul unui şpacîu zimţat, am¬
bele suprafeţe ce se vor lipi. Se lasă
să se usuce un timp adezivul, după
care suprafeţele se suprapun cu
atenţie, deoarece, odată lipite, nu,
se mai pot 'desprinde, pentru a co¬
recta eventualele . erori. . Prinderea
semicilindrilor pe plăcile laterale şi
pe spătar se face cu pîenadez, după
care se consolidează cu cîte două
hoizşuruburi cu capetele îngropate.
Montarea definitivă a semicilindrilor
ce "prind pînza se face după ce am
stabilit precis, prin încercări, dimen¬
siunile definitive, ale celor'trei, ca-
.peîe libere ale pînzei. Atenţie la de¬
cupajul capetelor, .care trebuie tăcut
ca în figura 4, pentru ca să dutem ■
formă „căuşul" fotoliului.
Finisarea se face. prin hăituirea Cu
verde vegeta! sau cu roşu închis,..
după care şe aplică pe toată supra¬
faţa scheletului un lac mat (Palux
mat) sau se ceruieşte. Se mai poate
..proceda.şi la vopsirea scheletului cu
vopsea albă sau roşie mată. Este
inutil.' să. amintesc că toate aceste
operaţii se fac numai după şlefuirea
atentă cu. glaspapir a tuturor supra¬
feţelor.,. -
Cei ce, doresc să-i sporească co-
mbdiîaîeă pot confecţiona din cati¬
fea sau alt material nişte perne um¬
plute, cu puf care se vor pune în
căuşul format în pînză, ca şi pe spă¬
tarul fotoliului. ’ '
Trebuie să acordăm o mare aten¬
ţie acordului colorist ic. ca şi acor¬
dului între materialele folosite pen¬
tru a nu crea disţonanţe şi a nu alu¬
neca în eclectism.
E. VARGHEŞ,
deslgner
mecanic numai pe direcţii longitudi¬
nale.
Acest mod de calcul reduce foarte
mult secţiunile materialului stratifi¬
cat, ducînd ia o economie aprecia¬
bilă de lemn pentru aceeaşi rezis¬
tenţă mecanică obţinută. Piesele
componente sînt cele din figura 1 şi
sînt confecţionate din placaj de fag
cu grosimea de 10—12 mm, cu ex¬
cepţia spătarului, care se confecţio¬
nează din două piese de placaj gros
de 10 mm lipite cu prenadez, deoar
rece acest reper este mai solicitat
mecanic decît celelalte.
în afară de aceste piese de placaj
mai avem şi 6 semicilindri din lemn
de brad, care sînt folosiţi pentru
prinderea pînzei pe spătar şi braţe.
Aceste piese se pot confecţiona pe
un strung de lemn cu diametrul de
7—8 cm, după care se taie de-a lun¬
gul axei în două părţi egale. Este in¬
dicat ca această operaţie să fie fă¬
cută într-un atelier de tîmplărie bine
dotat. în semicilindrii care vor
strînge capetele pînzei se vor prac¬
tica nişte degajări de aproximativ
2 mm (vezi fîg. 2). Pînza se va lipi
cu prenadez în aceste degajări, fă-
cîndu-se şi o consolidare suplimen¬
tară cu cuie de tapiţerie cu floare
lată. Schema de montaj a pieselor
se vede în figura 3, iar în fotografie
se poate vedea macheta scheletului
montat. Pînza folosită este prelată
sau oricare alt materia! rezistent şi
Nici 'una'. din piesele de mobilier
nu' : a suferit atîtea. reproiectări de-a
lungul .timpului ca fotoliu 1:
în viziunea designerului contem¬
poran, forma 'obiectului' este'din ce
în ce mai adaptată cerinţelor de
funcţionalitate, comoditate,.’ econo¬
mie ’de spaţiu şi de material. Este'
din ce în .ce mai greu să reuşeşti
toate aceste calităţi într-o singură
piesă, fără a.realiza compromisuri.
Şi, cu toate acestea, compromisurile
nu au ce căuta In design. Se fac
cercetări intense pentru a înlocui
materialele tradiţionale paralel cu
cercetările pentru reciclarea deşeu¬
rilor lemnoase. în ultima vreme, se
dă o atenţie tot mai mare materiale¬
lor stratificate cu mare rezistenţă
mecanică şi care, în funcţie de regi¬
mul de încleiere folosit, ca şi de na¬
tura adezivului, pot fi: rezistente ia
umezeală, rezistente ia solicitări me¬
canice mari, ori rezistente iâ apă. în
acest articol vom descrie construc¬
ţia unui fotoliu din materiale stratifi¬
cate care prezintă avantajele amin¬
tite mai Sus. Costul total al materia¬
lelor foiosiîe nu depăşeşte suma de
250 de lei, forma lui destul de în¬
drăzneaţă se poate vedea în figura
1, iar în privinţa comodităţii rămîne
să o apreciaţi singuri după ce vă
veţi aşeza în fotoliu.
Construcţia este de tipul „cu
pînză" şi este astfe! calculată încît
piesele componente să fie solicitate
AUDIEREA ÎNREGISTRĂRILOR DE PE BANDA MAG
NETICĂ DE LA PROPRIUL CASETOFON
Radiocasetofonul staţionar tranzistorizat de tip
superheterodină UNIVERS este destinat recep¬
ţionăm emisiunilor de radiodifuziune cu modula¬
ţie de amplitudine şi frecvenţă, precum şi redării
si înregistrării de casete cu benzi magnetice de
tip COMPACT CASETTE C 60—C 120, pe două
piste monofonice.
— Se anclanşează clapa de pornire (1) a radiocase-
tofonului. *
— Se apasă clapele PU şi START.
— Volumul şi tonalitatea se reglează din butoanele
de reglaj volum şi ton.
ÎNREGISTRAREA BENZILOR MAGNETICE DE LA
PROPRIUL RADIORECEPTOR
Se apasă butonul de pornire a radiocasetofonului.
Se apasă clapa RADIO.
Se caută postul dorit.
Se apasă simultan clapa ÎNREGISTRARE si clapa
rr.
La terminarea înregistrării se apasă clapa STOP.
Radioreceptorul lucrează pe:
UL : 150—300 kHz (2 000—1 000 m)
UM : 525—1 605 kHz (571,4—186,9 m)
US1 : 5,95—9,8 MHz (50,4—30,6 m)
US2 : 11,7—18 MHz (25,64—16,66 m)
US3 : 5,95—6,2 MHz (50,4—48,39 m)
UUS : 65—73 MHz (4,62—4,11 m)
ÎNREGISTRAREA BENZILOR MAGNETICE ALE CASE
TOFONULUI DE LA PICUP
— Se porneşte radiocasetofonul.
— Se introduce cablul de ieşire al picupului în mufa
radiocasetofonului.
— Se apasă clapa PU.
— Se apasă simultan clapele START si ÎNREGIS¬
TRARE.
ÎNREGISTRAREA BENZILOR MAGNETICE DE LA UN
ALT CASETOFON SAU MAGNETOFON
Se introduce cablul de ieşire ai magnetofonului în
i.
Se apasă clapa MAG.
Se apasă simultan claoele START si ÎNREGiS-
=IE.
Pentru oprirea înregistrării se apasă clapa STOP.
mufă.
Radiocasetofonul UNIVERS se poate procura de Sa ma¬
gazinele de specialitate ale comerţului de stat
Preţul aparatului este de 4 100 Iei.
Aparatul se poate cumpăra şi cu o boxa de difuzare su¬
plimentară la preţul de 4 445 lei.
Este cunoscut faptul că, în
timpul excursiilor (pe apă sau
pe uscat), sau concursurilor tu¬
ristice, cel mai uşor ne orientăm
cu ajutorul unei busole.
în momentul în care nu avem
la îndemînă o busolă sau un alt
reper, ne putem orienta după
aştri. Cu instrumentul pe care
vi-! prezentăm se stabileşte uşor
orice punct cardinal avînd ca re¬
per soarele.
Decupaţi cu grijă cele două
desene alăturate şi lipiţi-le pe un
carton. Figura mică ’se aşază
peste cea mare, prinzîndu-le în
centru cu un ac. Fixăm ora la
care se face determinarea în
dreptul fantei decupate. în lunile
de vară ora se potriveşte după
cifrele scrise cu roşu. Orientăm
săgeata spre soare şi determi¬
năm punctele cardinale.
(DUPĂ „PRACTIC")
Operaţia de înmulţire are şi proprieta¬
tea de a fi comutativă; adică prin schim¬
barea ordinii factorilor produsul rămîne
neschimbat. Aceasta, ia care s-a adăugat
observaţia că în cazul înmulţirii a două
numere de mai multe cifre avem de-a
face cu o anume structură de produse
parţiale — dată de numărul, mărimea şi
dispunerea produselor parţiaie — m-au
condus la un nou gen de înmulţire ci¬
frată.
în figură sînt prezentate două variante
de efectuare a aceleiaşi înmulţiri, prin
schimbarea ordinii factorilor. Se înţelege
că unele cifre (!) au fost înlocuite cu ne¬
cunoscuta X.
Ştiind că cele două numere, deînmulţil
şi înmulţitor, sînt formate cu toate cirreis
de ia 0 la 9 folosite cîte o singură dată
fiecare se cere să se refacă în întregime
operaţia de înmulţire
Rezolvarea problemei se poate găsi —
în principal — pe două căi; utilizînd mult
raţionament logic şi foarte puţin cal cu
aritmetie sau... invers! Presupunînd că
dumneavoastră aţi afes „varianta întîi" de
rezolvare, vă urez succes!
Se poate împărţi nouă în două părţi înt
şi egale?
apreciata Colecţie „Cristal" a Edi-
Albatros a apărut recent un nou ti-
* 1 • sek de energie. Volu-
, semnat de G. Ft> r„ îşi propune
■pfu nanoramic asupra preocupa-
în problema utilizării surselor ne-
Majorifatea capitolelor cărţii se
constituie atît în instructive incur¬
siuni în istoria surselor de energie,
cît si în prezentarea stadiului actual
de cunoaştere a posibilităţilor de
conversie energetică.
Dincolo de consideraţiile teoretice
însoţite de un bogat volum de infor¬
maţii adus la zi,‘autorul adresează
tinerilor constructori amatori invita¬
ţii incitante pentru realizarea prac¬
tică a unor instalaţii menite să valo¬
rifice energia, solară, eoliană sau
biogazul.
Majoritatea construcţiilor propuse
se pot materializa în cadru! cercuri¬
lor tehnico-apiicaîive cu mijloace re¬
lativ simple.
Departe de a oferi numai prilejul
unei iecturi plăcute şi utiie, Aven¬
tura surselor de energie se reco¬
mandă prin argumentele compe¬
tente şi demonstraţiile riguroase
asupra unui pasionant domeniu al
contemporaneităţii. (C.S.)
Creta colorată aflată în comerţ, desti¬
nată executării picturii în pastel, nu con¬
ţine decît seturi de 6 sau 12 culori, insufi¬
ciente pentru obţinerea unei game colo-
ristice complete. Pictorilor amatori ori
profesionişti, studenţilor care urmează ar¬
tele plastice le sugerăm să-şi realizeze
singuri o paletă coloristică, bogată dacă
nu completă, la nivelul oricăror exigenţe.
Pentru început se vor procura un nu¬
măr suficient de batoane de cretă aibă şi
culori de anilină („Gallus"), care în ma¬
gazinele de specialitate, se găsesc în cele
mai variate tente. Acestea vor.fi preparate
conform instrucţiunilor care le însoţesc,
însă foarte concentrate. Din amestecul
lor se poate obţine, în plus, sporirea ga¬
mei color işti ce.
Creta va fi menţinută în vase circa 48
de ore, pînă ia impregnarea completă.
Uscarea se va face lent. O impregnare
superficială duce la atenuarea intensităţii
cromatice, lucru care poate conveni, fi¬
reşte, în cazul în care se urmăreşte un
anumit grad de saturaţie a culorii.
REZOLVAREA CAREULUI DIN NR. TRECUT
AVENTURA
SURSELOR
ORIZONTAL: 1. Vin — Goală — S; 2. Etos — Ameţit; 3. Sar¬
male — £ni; 4. E •— Oiţa — Inie; 5. Lucra Calei; 6. Ir.— C
— Bune — U; 7. Eae ■— Gutei «— Aţ 8. Toast — Aida; S. Pom
de iarnă; 10. Eroi — Inimos; 11. Ridat — Deasă.
REZISTENŢE (continuare)
MARCAREA (PE SCHEME) A PUTERII LA
REZISTENŢE
DUPĂ NORME DIN (RFG).
îoeoeeg §
Vfc V 8 \ f/ 3 V 2 ! 2 4 <W>
DUPĂ NORME GOST (URSS5
iţiA rii d) a F3 Fb
V V
1/e 1/4
^ Q E;
1/2 1 2
.4 5 <Wi
DENUMIRE
SIMBOL
CARACTERISTICI
c
CAPACITORS = CONDENSATOARE) j
CONDENSATOR
NEPOLARIZAT
Cu Indicaţie
de tensiune
±
y
zm
Si
Ceramic
.-L
T.
CONDENSATOR
VARIABIL
SIMPLU
*
CONDENSATOR
VARIABIL
DUBLU
CONDENSATOR
ELECTROLITIC
PE SCHEMĂ, ÎN
AFARĂ DE CA¬
PACITATE SE
PREVEDE ŞI
TENSIUNEA DE
LUCRU.
CONDENSATOR
BIPOLAR |
Jap-
Ţ
CONDENSATOR 1
AJUSTABIL
(TRIMER)
T
(CONDENSATOR
| DE TRECERE
i ■
1
MÂLACHE VASILE — Zimnicea
în numerele 9—10 şi 11/1980, pag.
4, găsiţi prezentate date despre co¬
nectarea difuzoareîor,
DAVID ION — Sărmăşag
Cărţi pentru iniţiere în radioelectro-
nică apar jn Colecţia Cristal, Editura
Albatros. în plus, citiţi rubrica noas¬
tră de ia paginile 4—5.
DOLHESCU VÂLERfU — Piatra
Neamţ
Verificaţi şi tuburile- PL 500, PY
RĂCĂREANU TOMÂ — Craiova
Recepţia unor programe TV la
foarte mare distanţă este absolut în-
tîmplătoare şi cauzată de ionizarea
anormală a straturilor atmosferice în
lunile de vară. Deci nu antena este
factorul hotărîtor în această situaţie.
Eventual experimentaţi în acest sens
antene si amplificatoare de antene.
VÎRLÂN DORU — Bucureşti
Mulţumim pentru amabilele dv.
aprecieri aduse colectivului nostru.
Circuitul LM 723 este construit şi de
l.P.R.S. cu indicativul jBA 723. Orice
realizare practică ce poate interesa
şi pe alţi constructori o puteţi tri¬
mite la redacţia.
DAN DUMITRU — Alba iuiia
Nu aveţi voie să construiţi un
. adie emiţător (chiar mic) dacă nu
aveţi autorizaţie.
RĂDULESCU ’FLORIAN — Slatina
Ceie mai eficace şi uşor de reali¬
zat sînt antenele Yagi. Aluminiul, fi¬
ind mai uşor, este singurul aborda¬
bil pentru antene d" dimensiuni
mari.
LUCA VIOREL - Sibiu
Construiţi amplificatorul prezentat
chiar în acest număr.
SASZ IOSIF — Hunedoara
Construiţi o schemă de tempori¬
zare prezentată pentru «Da¬
ci a»-1 300.
GRECEANU COSTEL — Bacău
înlocuiţi în felul următor:
2SB173-EFT 333; 2SB174-AC180;
2SB175-EFT343. Diodele de tip EFD
sînt utilizabile în detecţie.
VLĂDUŢĂ GABRSEL - jud Argeş
Dacă instrumentul indicator este
mai sensibil, montaţi în paralei cu el
jn rezistor (eventual potenţiometru)
cu rezistenţa egală cu a instrumen¬
tului.
T1BREA MÂRiUS — Ciuj-Napoca
Vom reveni asupra antenelor Yagi.
MATEI VALENTIN — Costeşti-Bihor
iniţierea în practica aero şi navo-
modelismului se face în cercuri, ia
case ale pionierilor, şcoli sau clu¬
buri. Schiţele publicate în revistă
constituie material documentar pen¬
tru constructorii avansaţi.
MANEA GHEORGHE — Argeş
Pocniturile ce apar sînt provocate
de o oscilaţie internă. Decuplaţi pe
rînd punctele de alimentare cu un
condensator electrolitic.
CIORANESCU VALENTIN — Bucu¬
reşti
tranzistorul 2SC1328 are echiva¬
lent BC107. Receptoarele pentru
UUS nu pot fi modificate pe UL.
CDB400 nu este recomandat ca am¬
plificator AF.
ENE ION - Nehoîu
Din cauza reliefului, în zona Ne-
hoiu recepţia programului 2 nu este
posibilă. Schiţe de aeromodele am
publicat.
B1STRÎCEANU LIVSU — Piatra
Neamţ
Un ’joc electronic TV se cuplează
la borna de antenă a televizorului.
Numai jocurile încorporate în aparat
au un alt mod de conectare.
Scheme de amplificatoare AF de
mare putere sînt publicate frecvent
la rubrica HI-FI.
SÂMSON LUCIAN — Bucureşti
Ca receptor pentru ultrasunete se
poate folosi o cască piezoelectrică.
Difuzoarele sînt însoţite de pros¬
pecte.
SPERiUŞ SORIN — Reşiţa
Experimentaţi montajul cu valorile
pieselor indicate în schemă.
PĂUN DRAGOŞ — Cugir
Montînd tranzistoare pnp (în orga
de lumini) polarizaţi convenabil,
deci minusul la colector.
ROŞU M. !ON — jud. Buzău
Cititi paginile 4—5.
BQGQSLAV DUMITRU - Vîlcea
Barele de ceramică (sau ferită)
pentru secţionare se încălzesc local
cu u-, *- Incandescent (nichelină),
apoi se toarnă apă rece pe iocu! în¬
călzit.
RONCEA ADRIAN — Buzău
Nu ne specificaţi în scrisoare ce
fel de distorsiuni apar la casetofon:
din îngustare pe bandă sau fluctuaţii
ale deplasării benzii? Pentru modifi¬
carea gamei UUS revedeţi articolul
„Reacordarea receptoarelor MF“,
apărut în nr. 4/1981, pag. 10.
GASPAR ADRIAN — Craiova
în Almanahul Tehnium sînt publi¬
cate reglementările M.T.Tc. privi¬
toare la construcţia şi exploatarea
staţiilor de telecomandă.
GOIAN C. — Olteniţa
Placa tubului PL 500 se înroşeşte
din lipsa oscilaţiilor pe grilă. Tubul
PL 500 se poate înlocui cu PL 504.
PRECUP ION — Simian
Codul culorilor pentru rezistoare
şi condensatoare a fost publicat
(chiar foarte detaliat) în almanah.
Emiţătoare puteţi construi numai
dacă posedaţi autorizaţie pentru ra¬
dioamator.
GAVRSL CRISTIAN — Craiova
Verificaţi condensatorul de decu¬
plare a sursei electrice.
ZAMFSRESCU BOGDAN — Ploieşti
Montaţi diode punctiforme
(1N914).
STOICA FLORIN — Slatina
Bine construite, antenele Yagi sînt
recomandate pentru recepţia emi¬
siunilor TV la mare distanţă. Noi
vom publica un serial despre con¬
strucţia acestui tip de antene.
MECHETIUC FLORIN — Piteşti
Tranzistoorul (de fapt, fostul tran¬
zistor) 2N1305, care are numai- o
joncţiune bună (B— C), se mai poate
folosi ca diodă redresoare de mică
putere.
Televizorul are o dungă orizontală
fiindcă nu funcţionează baleiajul pe
verticală.
FRĂŢ1LĂ GHERASIM - Sibiu
Este dificil pentru noi să vă trimi¬
tem schema unui stabilizator — am
publicat în revistă mai multe astfel
de scheme.
ÂUERBÂCH PETRU — Arad
înlocuind tranzistorul BF244 cu
un tub electronic, apar complicaţii
în legătură cu alimentarea cu ener¬
gie.
PASARE FLORIAN - Balş
Schemele solicitate au fost publi¬
cate în Almanahul Tehnium ’82.
MARIN LUCIAN - Bucureşti
Instabilitatea imaginii poate pro¬
veni şi din etajui separator de impul¬
suri, care trebuie verificat (tubul
PCH 200).
Tubul PCF 802 se poate înlocui
cu PCF 82. în magnetofon este ca¬
pul magnetic defect.
LORINT VASILE — Reghin
Puteţi modifica gama UUS din re¬
ceptor după indicaţiile date în arti¬
colul „Reacordarea receptoarelor
MF“ din pag. 10, „Tehnium“ nr.
4/1981. Construirea unui convertor
este mai complicată. Contra trepida¬
ţiilor montaţi pe capacul presor o
bucată de burete.
STATE MARIAN — jud Giurgiu
Mixer AF a fost publicat la rubrica
HI-FI.
DUŢESCU RADU — Bucureşti
Revista noastră a publicat con¬
strucţia unui stabilizator ferorezo-
nant. Vom mai publica în curînd un
asemenea aparat.
GÂNEÂ PETRE — Călăraşi
Dioda 1N914 are echivalent
1N4148. Tranzistorul P217 are echi¬
valent ASZ18 (amplificator AF de
putere).
HIZANU VALER - Tg. Neamţ
L-mraroa la care vă referiţi este
epuizata şi nici de ia „Cartea prir
postă 1 ' nu o puteti procura.
DUMiTRICĂ CIPR1AN — Căîi-
neşti, Argeş
Un radiot’elefon poate fi utilizat în
traficul de radioamatori dacă: 1) po¬
sesorul aparatului posedă o autori¬
zaţie pentru acest scop; 2) aparatul
funcţionează într-o gamă rezervată
radioamatorilor.
VOIAN D. - Sebeş
Modificarea este posibilă în felul
următor: cuplaţi paralel pe conden¬
satorul variabil condensatoare de 22
pF sau adăugaţi o spiră pe fiecare
bobină.
GHETA MARIN — jud Teleorman
Construcţia unui dinam sau elec¬
tromotor depăşeşte posibilităţile
unui amator.
MLÂDSN CRISTIAN — Piteşti
Motorul ceasului se alimentează
direct de la reţea şi variaţiile de
frecvenţă ale reţelei conduc ia erori
în afişarea orei.
Televizorul are defect etajul final
video.
MARTIN iON - Timişoara
Nu deţinem documentaţia solici¬
tată.
DUMITRĂŞCONIU MARIUS - Hu¬
nedoara
Nu puteţi înlocui ASZ 17 cu
2N3055. Mai căutaţi, sigur veţi găsi
AŞZ17.
în instrumentul de măsură verifi¬
caţi rezistenţele adiţionale şi şuntu-
riie — eventual adresaţi-vă unui
borator de metrologie. Comutat'
realizat după schemă trebuie
funcţioneze.
CIMPOI ŞTEFAN - jud. «aşi
Construcţia unui receptor mini
tură este deosebit de greu de reali¬
zat. Cuplajele ce apar între etaje
conduc ia autooscilaţja sistemului.
Vă recomandăm să construiţi pentru
început un receptor obişnuit şi după
ce căpătaţi experienţă să abordaţi şi
lucrări mai deosebite.
Legăturile la tubul electronic
EL 84 sînt: 2 — grila 1; 3 — cat o a; 4
şi 5 filament; 7 — anod; 9 — gnla 2.
Dacă nu aveţi autorizaţie de ra¬
dioamator nu încercaţi să construiţi
emiţătorul.
ARMULESCU MARCEL - Bucureşti
Nu deţinem cablajul imprimat ia
amplificatorul de 90 W.
BALCĂ MARIN - jud. Călăraşi
O diodă LED este în stare de ilu- ;
minare cînd prin ea circulă un cu- ;
rent de cel puţin Im A. în montaje se
poate înlocui si cu un bec.
BOBIŞ FLORIN ~ Paşcani.
Toate montajele solicitate (regu¬
lator tensiune pentru maşina de
cusut, aprindere electronică etc.)
au fost tratate în revistă
PfRVU OCT A VI AN — jud. Olt
Nu verificăm dosare de invenţie.
CRISTUREAN FLORIN — Turda
Pentru UL bobinaţi pentru Li 150
de spire şi pentru L 2 30 de spire.
La casetofonul „Star“ montati
TBA790.
QMICA DANIEL — Hunedoara
Tranzistorul BC 252 poate fi înlo¬
cuit cu BC 251.
ROŞU MiRCEA — Slatina
Dioda BYZ18 este redresoare de
6 A ia 400 V tensiune inversă;
SFR150 redresează 2,5 A ia o ten¬
siune inversă de 100 V; BZ111 este
diodă Zener pentru 30 V ce poate
disipa 400 mW.
DANCIU LAUR IAN — Braşov
Tranzistorul 2N3739 este npn cu
siliciu, avînd l c = 200 mA; Pd = 20 W;
V cb o = 325 V; V ceo = 30 o V; 2N4920
este pnp complementar cu 2N4923.
are ; r *.- 3 A P. -30 W si Vcc =
= 80 V.
POPESCU RADU — Bucureşti
Tubul 4 CX250 B este o tetroda
de emisie ce poate funcţiona pînâ
ia 500 MHz. La filament se alimen¬
tează cu 6 V si consumă 2,6 A. Pu¬
terea anodică maximă 250 W.
Cuplarea în clasă C permite
U a = 1 500 V; U g1 - — 100 V, U fl2 =
= 250 V (etaj, modulat pe A 2 G 2 ).
BUCUR FLAVIAN — jud Alba
înlocuiţi astfel: EBF15 — EBF89;
ECH11 — ECH 81; EL11 — EL 84.
Dioda EAA11 se poate suspenda în
locul ei plasîndu-se două diode
EFD108.
ANDREI ION — Giurgiu
Tranzistoare OC 44 şi OC 45 no
se mai fabrică.
Redactor-şef: ing. iOAN EREMIA ALBESCU
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILiE MIHĂESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
IIWBEX 44Z12I
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
:_EXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI, STR. 13 DE¬
CEMBRIE NR. 3.
Tiparul ..executat la
Combinatul poligrafic «Casa Scinteii»