Tehnium/1989/8908

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XIX - NR. 225 


CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 



ADRESA REDACŢIE1: TEHMIUÎVI-âUCUREŞTl, PIAŢA SCINTEII NR. 1, COD 
^fi^'T.T.R. 3 3, SECTORUL T, TELEFQW 1,7 T1S1 


LUCRAREA PRACTICĂ 

DE BACALAUREAT.pag. 2 

Stand pentru testarea 
tranzistoarelor de putere 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ.pag. 4 

Din nou despre puntea R 
A.B.C. 

Cifru analogic 

CQ-YO.pag. 6 

Antena Trident 
PA-10 W 

ATELIER . pag. £ 

Interfaţă pentru casetofon 
Cerc uzinal la Topleţ 
Circuite integrate drivere 
pentru LED-uri 

AUTOMATIZĂRI . pag. 10- 

Codor PAL 
Sincronizator 

Deşteptător din... ceasul de 
mînă 

TV—DX. pag. 12- 

Recepţia în banda SHF 

INFORMATICĂ. pag. 14- 

Interfaţă serială V24 pentru 
calculatorul HC-85 
Calculatorul electronic între 
două generaţii 

CONCURSUL „CIRCULAŢIA ’89f‘.. pag. 16 

LA CEREREA CITITORILOR .pag. 17 

Selector de canale SC-M-18 
R211D 

ECONOMIA DE ENERGIE . pag. 18- 

Recuperări — Economie 

CITITORII RECOMANDĂ . pag. 20- 

Ceas numeric 
Telecomandă 
Aprindere electronică 
Adaptare 

REVISTA REVISTELOR.pag. 22 

Capacimetru 
1 296/144 MHz 
Divertisment 
Generator 

PUBLICITATE .pag. 23 

Institutul Politehnic „Traian 
Vuia“-Timişoara 

SERVICE.pag. 24 

Casetofonul REALISTIC CTR-27 


jAB 


(CITIŢI ÎN PAG. 6-7) 





































DE PtJIER 


1. SCOPUL TESTORULUI catalog. Cercetări privind fiabilita¬ 

tea tranzistoarelor de putere indică 
Circuitele prezentate în articol o reducere progresivă a ariei de 

permit determinarea rapidă a ten- funcţiomare sigură cu timpul şi, o 

siunii maxime colector-emitor şi a dată cu aceasta, diminuarea capa- 

timpilor de camutaţie ai tranzistoa- bilităţii în tensiune (fig. 1). Fenome- 

relor de putere. nul este şi mai pronunţat în cazul în 

Cunoaşterea tensiunii maxime care tranzistorul testat a suferit su- 

care poate fi aplicată unui tranzis- prasarcini accidentale, 

tor în condiţii de siguranţă este o Măsurarea tensiunilor maxim- 
necesitate reală, cu utilitate prac- admisibile se impune de la sine cînd 

tică imediată. Tranzistoarele de pu- tranzistorul utilizat este necunos- 

tere destinate aplicaţiilor de comu- cut, situaţie frecventă în depanare 

taţie sînt testate de producător în şi în practica amatorilor. Dacă se 

timpul procesului de fabricaţie. Cu doreşte o verificare a integrităţii 

această ocazie se verifică şi tensiu- dispozitivului după o manevră care 

nile maxim-admisibile de colector îl poate eventual defecta, măsura¬ 
ţi, 2]. Nu întotdeauna însă este sufi- rea tensiunii maxime este edifica- 

cientă cunoaşterea specificaţiei de toare. 



Fig. 1: Modul de variaţie a ariei de funcţionare sigură cu timpul. 



Ing. EMIL VOICULESCU, Ing. SEVER MICAN, 
Institutul Politehnic Cluj-Napoea 


Aceste aspecte justifică măsura¬ 
rea tensiunilor limită la utilizator ori 
de cîte ori este necesar şi are drept 
efect mărirea siguranţei în funcţio¬ 
nare a montajelor în regim de co¬ 
mutaţie. Pentru aceasta se pot fo¬ 
losi principiile şi schemele de 
măsurare de la fabricant. 

în continuare sînt prezentate cir¬ 
cuitele utilizate în acest scop la La¬ 
boratorul de dispozitive şi circuite 
electronice de la Institutul Politeh¬ 
nic din Cluj-Napoca [3]. 

2. MĂSURAREA TENSIUNILOR 
DE SUSŢINERE 

Caracteristicile electrice ale tran¬ 
zistoarelor lucrînd la valori mari ale 
tensiunii colector-bază sînt modifi¬ 
cate de multiplicarea în avalanşă a 
purtătorilor în regiunea de sarcină 
spaţială a colectorului. Tensiunea 
de susţinere V sus este acea tensiune 
Vce la care nu este necesar nici un 
curent de bază pentru a produce un 
curent de colector nelimitat [4]. Un 
tranzistor bipolar poate lucra şi la 
tensiuni de colector mai mari decît 
tensiunea de susţinere. Acest mod 
de lucru este utilizat numai în regim 
de impulsuri şi în anumite condiţii 
(durata conducţiei/durata întregii 
perioade — mică, şi în general spe¬ 
cificată în catalog, iar joncţiunea 
B—E polarizată invers cu o anumită 
tensiune). 

Limitarea la o valoare scăzută a 
curentului de colector prin preve¬ 


derea unei rezistenţe suficient de 
mari în circuitul colectorului ex¬ 
clude pericolul distrugerii tranzis¬ 
torului testat, chiar în regim de lu¬ 
cru repetitiv. 

în practică, fenomenul de susţi¬ 
nere se vizualizează ridicînd carac¬ 
teristica ic —vce Pe osciloscop. Cir¬ 
cuitul din figura 2 permite măsura¬ 
rea tensiunii de susţinere: 

a) cu baza în gol, Vceo(sus)- cînd 
presbutonul K este liber şi 

b) cu baza legată la emitor printr-o 
rezistenţă, Vcer(sus). cînd presbuto¬ 
nul este acţionat. 

Cele două sonde ale oscilosco¬ 
pului se conectează ca în figura 2. 
Căderea de tensiune de pe rezis¬ 
tenţa de 1,3 O, proporţională cu i c . 
este neglijabilă faţă de V C e(sus)- 

Funcţionarea circuitului este ur¬ 
mătoarea: releul reed închide pe¬ 
riodic contactul figurat în dreptul 
său. La fiecare închidere a acestui 
contact, tranzistorul testat este po¬ 
larizat în conducţie de sursa de 6 V. 
Pe calea +24 V - R - L - tranzistor 
testat - 1,3 O — masă, se stabileşte 
curent. După un timp dictat de con¬ 
stanta L/R a circuitului, acest cu¬ 
rent atinge valoarea sa maximă 



cu V 2 = 24 V şi, respectiv, circa 0,8 A 
cu V 2 = 48 V (fig. 3a). Aceasta co¬ 
respunde unei anumite energii acu¬ 
mulate în inductanţă. La blocarea 



2ms/div. 


0,5A/div. 


a 



‘C 

0,25A/fliv 


b % -lOV/tliv 

Fig. 3: Oscilograme obţinute cu circuitul din figura 2 cu baza legată M 
emitor prin rezistenţa de 100 ft. jj 


2 


TEHNIUM 8/1989 





din regiunea bazei. Timpul de sto¬ 
care al tranzistorului testat este ast¬ 
fel scurtat, comutaţia inversă este 
deci accelerată şi pierderile în co¬ 
mutaţie reduse (fig. 6c). 

4. CONCLUZII 

Măsurarea tensiunilor de susţi¬ 
nere şi a timpilor de comutaţie de 
către utilizatorul tranzistoarelor de 
putere este justificată în multe ca¬ 
zuri, rapidă şi uşor realizabilă cu 
circuite relativ simple. 

Constructorilor de surse în co¬ 
mutaţie sau alte convertoare cu 
tranzistoare standul prezentat le 
poate fi de real folos. 

BIBLIOGRAFIE: 

1. I.P.R.S.—Băneasa — Tranzis¬ 
toare de putere şi de comutaţie. Foi 
tehnice, 1985—1988. 

2. Note de aplicaţii şi cataloage 
ale firmelor Philips — MBLE, Moto¬ 
rola, Marconi, RCA—General Elec¬ 
tric, SGS, Telefunken ş.a., 1980— 
1988. 

3. Lungu Ş., Voiculescu E., Pala- 
ghiţă N. — .Dispozitive şi circuite 
electronice. îndrumător de labora¬ 
tor, Institutul Politehnic Cluj-Na- 
poca, 1985. 

4. Gray P.E., Searle C.L. — Ba¬ 
zele electronicii moderne, Ed. Teh¬ 
nică, Bucureşti, 1973. 


Flg. 4: Stana pentru testarea tranzistoarelor de putere: a) panoul frontal; b) vedere din spate. 


tranzistorului, această energie tinde 
să menţină curentul prin bobină. 
Lipsind dioda de nul, tensiunea la 
bornele inductanţei începe să 
crească. Această creştere înce¬ 
tează doar o dată cu atingerea ten¬ 
siunii de susţinere, cînd tranzistorul 
testat este menţinut în conducţie de 
către Vce(sus). curentul bazei fiind 
nul. Energia din inductanţă este 
transferată în rezistoarele R şi R E şi 
disipată. Regimul nu este periculos 
pentru tranzistorul testat, curentul 
prin, circuit fiind limitat de rezis¬ 
tenţa R = 56 a 

Modul de funcţionare descris 
este ilustrat în oscilogramele din fi¬ 
gura 3. Se observă că: 

1. sarcina inductivă face ca la 
blocarea tranzistorului caracteris¬ 
tica (i c , vqe) să treacă printr-o re¬ 
giune cu curenţi şi tensiuni mari 
(fig. 3b); 

2 . deconectarea sarcinii este mai 
rapidă decît conectarea ei, din 
cauza tensiunii mari la care se pe¬ 
trece fenomenul, V C e(sus>- Timpul 
de cădere a curentului de sarcină, 
adică durata conducţiei susţinute, 
se determină simplu, prin liniari- 
zare: 

t - L J Cma> - 0,4 ms. (2) 

VCE(sus) 

3- VcEO(sus) < VcER(sus) (3) 

Tranzistorul testat a fost un 
2N3055. 


In figura 4 este prezentat modelul 
experimental folosit la ridicarea 
oscilogramelor. Puterea disipată de 
tranzistorul testat este redusă; în 
consecinţă, pentru a executa măsu¬ 
rătoarea nu este necesar un radia¬ 
tor. De aici pronunţatul caracter 
practic al testului: introducerea tran¬ 
zistorului în soclu, citirea Vce(sus) Şi 
scoaterea tranzistorului testat du¬ 
rează mai puţin de un minut. 

3. MĂSURAREA TIMPILOR DE 
COMUTAŢIE 

Circuitul de măsură a timpilor de 
comutaţie este prezentat în figura 
5. Părţile sale principale sînt circui¬ 
tul basculant asjabil şi etajul de ie¬ 
şire în contratimp? realizat cu tran- 
zistoarele BD. Configuraţia etajului 
de ieşire este cea folosită de fabri¬ 
cant la determinarea timpilor de co¬ 
mutaţie [2]. Totuşi s-au adăugat în 
plus condensatorul de accelerare a 
comutaţiei directe (figurat în para¬ 
lel cu potenţiometrul de 33 ft) şi po- 
tenţiometrul de 100 fî, care permite 
reglarea tensiunii inverse aplicate 
bazei tranzistorului testat. Datorită 
acestor componente, timpii de co¬ 
mutaţie pot fi reduşi la minimum, 
după cum se arată în figura 6. în fi¬ 
gura 6c mai poate fi observată şi re¬ 
ducerea timpului de stocare a tran¬ 
zistorului testat o dată cu creşterea 
negativării bazei. 

Generatorul impulsurilor de co¬ 


mandă (compus din circuitul asta- 
bil, separatorul cu 2N2222 şi comu¬ 
tatorul rapid cu BSS69) generează 
un semnal de comandă cu factorul 
de umplere de 1%, pentru a exclude 
necesitatea radiatorului tranzisto¬ 
rului testat. Fronturile semnalului 
de comandă sînt mai rapide decît 
timpii de comutaţie ai tranzistorului 
testat (0,1 ms). S-a proiectat un cir¬ 
cuit de comandă cu tranzistoare 
pentru a asigura un domeniu larg 
tensiunii de alimentare V 1 (de la 
cîţiva volţi la cca 40 V). 

Funcţionarea circuitului: 

1. La comutaţie directă, ieşirea 
generatorului de impulsuri trece în 
starea SUS, v —hi 5 V şi tranzisto¬ 
rul BD135 este deschis. Concomi¬ 
tent, tranzistorul BD136 este blocat 
prin polarizarea inversă a joncţiunii 
B—E. Se obţine un curent direct de 
bază l B i 60...200 mA, cu un vîrf de 
peste 0,26 A, care asigură saturarea 
tranzistorului testat din primele 
momente, deci o comutaţie directă 
rapidă. 

2. La comutaţie inversă, ieşirea 

generatorului de impulsuri trece în 
starea JOS, v — 0 V şi tranzistorul 
BD136 este deschis. Concomitent, 
tranzistorul BD135 este blocat. Prin 
joncţiunea B—E a tranzistorului 
testat se stabileşte un curent invers 
Ib 2 50...200 mA. Prin aplicarea 

unei tensiuni negative cu amplitu¬ 
dine mărită, are loc creşterea cu¬ 
rentului de extragere a purtătorilor 



c. 

u g£' 5V/d iv.j ig :50fnA/div.-, 
u CE :20V/div.-, i c :0,5A/div. 


Fig. 6: Semnale reprezentative; 
obţinute cu circuitul din figura 5. 



TEHNIUM 8/1989 


1 













■ 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Ideea de a pierde o bună parte din 
cursa activă a potenţiometrului nu 
ne surîde însă, căci am rămîne ast¬ 
fel cu un domeniu restrîns de măsu¬ 
rare (pentru o valoare Ret dată), 
„înghesuit" pe o plajă unghiulară 
redusă, în detrimentul preciziei de 
decelare a poziţiei de echilibru. 
Mult mai raţional este să utilizăm în¬ 
treaga cursă activă a potenţiome¬ 
trului — toate cele 100 de diviziuni 
provizorii ale scalei — şi să căutăm 
o altă modalitate de a „elimina" ex¬ 
tremităţile pronunţat neliniare ale 
curbei de etalonare. 

Privind din nou relaţia (3), pe care 
o putem scrie sub forma 

Rx = p • Ret (5) 

dacă notăm cu p raportul braţelor 
DB şi AD delimitate de cursor la 
echilibrul punţii, 


P-r 


100-d 


(6) 

observăm că motivul neliniarităţii 
pronunţate spre extremităţi îl con¬ 
stituie variaţia din ce în ce mai ra¬ 
pidă a raportului p spre zero, res¬ 
pectiv spre infinit. 

Soluţia căutată constă deci în a li¬ 
mita plaja de variaţie a acestui ra¬ 
port la un interval finit (p min ; p max ), 
de preferinţă simetric în jurul valorii 
p = 1. De data aceasta, fiind vorba 
de un raport, „simetria" trebuie pri¬ 
vită geometric, nu aritmetic, mai 
precis este recomandabil ca valoa¬ 
rea p = 1 să constituie media geo¬ 
metrică a valorilor extreme p mjn şi 
P maxi 3dică: 

/ Pmin ‘ Pmax ~~ 1 (7) 


Dacă notăm, pentru simplificare, 
P e Pm,ax cu rezultă că simetria ge¬ 
ometrică este satisfăcută de valoa¬ 
rea p min = 1/X sau, altfel spus, inter¬ 
valul căutat va trebui să fie de 
forma: 

p E [1/A; A] (8) 

unde A este un număr real suprau¬ 
nitar. 

Putem realiza practic acest dezi¬ 
derat introducînd în serie cu poten- 
ţiometrul P cîte o rezistenţă fixă 
(R1, R2) la fiecare din capete, aşa 
cum se indică în figura 3. Din moti¬ 
vele de simetrie menţionate mai 
sus, cele două rezistenţe se vor lua 
egale între ele, 

R1 = R2 = R (9) 

Raportul braţelor DB şi AD deli¬ 
mitate de cursor capătă în acest caz 
expresia: 

R + P - r 

p = rTT <10) 

El ia valoarea maximă p = p max = 
= A pentru r = 0 (cursorul în extre¬ 
mitatea din stînga); înlocuind în 
(10) această condiţie, obţinem va¬ 
loarea pe care trebuie să o aibă R 
pentru a se asigura plaja (8) pro¬ 
pusă: 

R = dl) 

Cu aceste rezultate şi cu notaţiile 
de mai sus, expresia valorii Rx în 
funcţie de d devine: 

100A — (A — 1) d 

Rx = Ret - 1 -— (12) 

100 + (A — 1) d v ' 

Să revenim deci la curba de etalo¬ 
nare şi să vedem ce am cîştigat prin 



r'zmism*' zm/nm ;a—i a» 


eroare acceptate — prin simpla 
multiplicare cu o constantă a valorii 
citite. Această ultimă condiţie nu 
este obligatorie, deoarece putem 
efectua etalonarea (corespondenţa 
diviziunii — Rx) individual pentru 
fiecare domeniu, de exemplu sub 
formă de tabele, curbe trasate pe 
hîrtie milimetrică, scale diferite pe 
tamburul potenţiometrului etc. Mo¬ 
dul de lucru ar fi însă astfel foarte 
greoi, obositor. Etalonarea comună 
ridică probleme în ceea ce priveşte 
selecţionarea rezistenţelor Ret, dar, 
o dată făcută, asigură o mare como¬ 
ditate a măsurătorilor, cu condiţia 
ca factorul de multiplicare să fie 
„rotund", astfel ca înmulţirea să se 
poată efectua mintal rapid şi precis. 

Din aceste considerente, soluţia 
cea mai avantajoasă pare să fie ale¬ 
gerea factorului de multiplicare 10, 
respectiv realizarea unor domenii 
„decadice" de forma 0,1 -4 1 ; 1 4- 10 ; 
10 -r 100 etc. Dacă adoptăm această 
soluţie, observăm că plaja ( 13 ) 
propusă poate fi acoperită cu opt 
domenii consecutive, şi anume: 
i) 0,1 n t i A; 2) i n t io n; 3) 
10 n 4- 100 fi; 4) 100 n -4 1 k fi; 5 ) 
1 kfî 4- 10 kfî; 6 ) 10 kfl 4- 100 kfi; 7 ) 
100 kn -4 1 Mfi; 8 ) 1 Mfl 4 10 MO. 

Să Considerăm un domeniu oare¬ 
care din cele opt, de exemplu do¬ 
meniul 2 , Rx = (in 4- 10 n). Pentru 
că am limitat plaja raportului de 
măsurare p la un interval de forma 
(8), deducem uşor din relaţia (5): 

Rxrnin == 1 n = Pmin ' R e f = Ret/A; 

Rxmax = 10 n = Pmax ' R e t = ^ ' Ret. 

Făcînd raportul acestor expresii, 
deducem valoarea pe care trebuie 
să o dăm parametrului A pentru 
obţinerea domeniul Rx dorit: 

A = 1 ÎO « 3,162 (14) 

Este uşor de verificat că această 
valoare se păstrează pentru toate 
cele opt domenii. 

Cu această opţiune, ecuaţia 
curbelor de etalonare (12) devine: 

„i , iooţ/T6 - u To- i) d 

x_ et ’ 100 + (l 10 - 1) d (15) 

unde indicele i reprezintă numărul 
curent al domeniului de măsurare 
(i = 1, 2, ..; 8). Rezistenţele R' et vor 
fi diferite pentru cele opt domenii, 
dar raportul a două valori consecu¬ 
tive, Ret: Ret 1 rămîne constant şi 
egal cu 1 : 10. De exemplu, pentru 
primul domeniu avem 


această limitare simetrică a rapor¬ 
tului de măsurare p. în acest scop 
s-au reprezentat în figura 4 grafi¬ 
cele ecuaţiei de etalonare (12) pen¬ 
tru valorile particulare A = 2 (curba 
1), A = 3 (curba 2), A = 4 (curba 3) 
şi A = * (curba 4, corespunzînd si¬ 
tuaţiei R = 0, adică variantei iniţiale 
din figurile 1 şi 2). 

Observăm că scopul principal ur¬ 
mărit — liniarizarea extremităţilor 
curbei — este atins, cu atît mai bine 
cu cît parametrul A are valoarea mai 
mică. Pe de altă parte însă dome¬ 
niul de măsurare Rx pentru o va¬ 
loare dată a rezistenţei etalon, Ret, 
se restrînge simţitor pe măsură ce A 
scade spre 1. De exemplu, pentru 
A = 3, domeniul de măsurare devine, 
Rx = (Ret/3; 3Ret). Dacă vom lua, 
de pildă, Ret = 3 fi, va rezulta un do¬ 
meniu de măsurare Rx = (1 fi; 9 fi). 

După cum se poate uşor intui, cîş- 
tigul în ceea ce priveşte precizia de 
măsurare este şi el cu atît mai sub¬ 
stanţial cu cît alegem o valoare mai 
mică pentru A. Singura problemă 
practică este deci de a stabili un 
compromis convenabil între spori¬ 
rea preciziei pînă la o limită dorită 
(necesară şi suficientă) şi restrîn- 
gerea domeniului Rx. 

înainte de a lua această decizie — 
care se traduce prin alegerea valorii 
lui A —, să mai menţionăm cîteva as¬ 
pecte semnificative pentru realiza¬ 
rea practică a punţii. în primul rînd, 
trebuie să ţinem cont de plaja totală 
Rx în care dorim să putem efectua 
măsurători. Pentru a „acoperi" ma¬ 
rea majoritate a determinărilor cu 
care se confruntă în mod curent 
constructorii amatori, propunem 
plaja: 

Rx = (0,1 fi -4 10 MO) (13) 

Este evident că nu vom putea 
acoperi o plajă atît de mare cu un 
singur domeniu de măsurare (o sin¬ 
gură valoare Ret), nici cu două, trei 
sau chiar patru domenii, decît dacă 
vom sacrifica drastic precizia. 

Să presupunem că am optat pen¬ 
tru precizie şi ne-am decis să rea¬ 
lizăm un număr mai mare de dome¬ 
nii, n. în schema din figura 3 
aceasta se traduce prin înlocuirea 
lui Ret cu un set de n rezistenţe eta¬ 
lon diferite, selectabile cu ajutorul 
unui comutator suplimentar. 

în al doilea rînd, nu ne este indife¬ 
rent cum anume sînt distribuite do¬ 
meniile de măsurare în plaja totală 
propusă. Fireşte, ele trebuie să aco¬ 
pere în întregime plaja, să fie pla¬ 
sate „în continuare" (în ordine cres¬ 
cătoare), cu eventuale mici supra¬ 
puneri de siguranţă, dar în acelaşi 
timp ar fi de dorit ca etalonarea sca¬ 
lei să se păstreze de la un domeniu 
la cel următor — în limitele de 


Ret =A-R, 
pentru domeniul al doilea 


= l 10-0,1 fi = —fi; 

1/10 


Ret = A-R xr 


['io -i fi = [io fi = 


= 10 • -= fi = 10 • R et şi aşa mai de- 

l 10 

parte. 

Pentru a urmări mai uşor rezulta¬ 
tele obţinute, în tabel sînt sinteti¬ 
zate caracteristicile celor opt do¬ 
menii, iar în figura 5 este reluată 
schema punţii cu modificările men¬ 
ţionate. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


Nr. crt. 

(i) 

DOMENIUL DE MĂSURARE 

(Rx) 

REZISTENŢA ETALON 

(Ret) 

1 

o,i fi -4 i n 

0,316 fi 

2 

i a 4 - io n 

3,16 fi 

3 

io n -4 100 fi 

31,6 fi 

4 

100 n -4 1 m 

316 fi 

5 

1 kO -4 10 kfî 

3,16 kfî 

6 

10 kfî -4 100 kfî 

31,6 kfî 

7 

100 kfî -4 1 Mfi 

316 kfî 

8 

1 Mfi -4 10 Mfî 

3,16 Mfi 


4 


TEHNÎUM 8/1989 







(URMARE DIN NR. TRECUT) 


De exemplu, revenind la cele două lungimi I-, = 
120 mm şi l 2 = 600 mm, pe care le-am determinat 
cu aceeaşi eroare absolută maximă, = a, = 
= 3 mm, deducem erorile relative maxime:' 


<*i, 3 mm 

6 , (%) = 100 • —= 100 • -—-= 2,5%; 

’ I, 120 mm 

3 mm 

fi, 2 (%) = 100 • ——-= 0,5%. 


Observăm acum clar, din comparaţia celor 
două valori, concluzia intuită de noi anterior, 
anume că măsurătoarea a doua s-a efectuat mult 
mai precis. Se confirmă şi de această dată dicto¬ 
nul după care „nu numerele, ci ponderile sînt mai 
semnificative". 

Sîntem acum în măsură să apreciem erorile din 
punct de vedere cantitativ. Ne-a mai rămas să 
analizăm pe scurt care sînt cauzele lor, cum se 
pot clasifica erorile, dar mai ales cum pot fi ele di¬ 
minuate în cadrul unei măsurători sau deter¬ 


minări date. 

Să facem întîi unele precizări în legătură cu 
distincţia dintre noţiunile de eroare şi greşeală, 
în sensul la care ne referim aici. Eroarea nu re¬ 
prezintă o greşeală, dar, dimpotrivă, greşeala are 
întotdeauna drept consecinţă o eroare, de cele 
mai multe ori chiar una „grosolană". Este posibil, 
teoretic, ca două sau mai multe greşeli succesive 
să-şi compenseze reciproc perfect contribuţiile 
în eroarea rezultatului final, dar astfel de situaţii 
sînt extrem de rare, cu excepţia poate a calcule¬ 
lor matematice (de pildă, dacă „uităm" de două 
ori un semn minus ia o înmulţire, rezultatul apare 
ca şi cum nu am fi greşit deloc). în cazul erorilor 
însă, compensarea reciprocă este o chestiune 
curentă şi există metode adecvate pentru a de¬ 
termina sau estima gradul maxim posibil sau 
probabil atins prin cumulare. 

Greşeala reprezintă o abatere, adeseori fla¬ 
grantă, de la algoritmul dat de măsurare, notare 
sau prelucrare a datelor (în cazul nostru), aba¬ 
tere nevoită, necontrolabilă, pur subiectivă şi to¬ 
tal întîmplătoare. Ea poate avea drept cauze nea¬ 
tenţia, necunoaşterea corectă a modului de lu¬ 
cru, defecte ascuse ale aparatelor, deficienţe 
teoretice ale tehnicilor şi metodelor de prelu¬ 
crare utilizate etc. Greşelile au în general cose- 
cinţe mai grave decît erorile, atît prin natura lor 
necontrolabilă, cît şi prin amploarea practic neli¬ 
mitată a erorilor produse (de exemplu, omiterea 


sau plasarea greşită a virgulei în transcrierea 
unui număr fracţionar poate afecta cu mai multe 
ordine de mărime rezultatul; la fel, cînd se citeşte 
o valoare de tensiune, să zicem, pe scala 0 4- 10 V 
a multimetrului, dar din greşeală comutatorul se 
află pus pe un alt domeniu). 

Din aceste motive, greşeala poate fi conside¬ 
rată drept inamicul numărul unu al tuturor ope¬ 
raţiilor complexe de măsurare-prelucrare a date¬ 
lor. 

Este firesc să ne concentrăm toate mijloacele 
disponibile pentru preîntîmpinarea greşelilor, 
dar această măsură nu este întotdeauna sufi¬ 
cientă. Greşelile se pot pur şi simplu „strecura", 
chiar şi atunci cînd cunoaştem foarte bine dome¬ 
niul respectiv, cînd sîntem convinşi că am fost 
deosebit de atenţi. Există greşeli cu consecinţe 
mai puţin grave în ceea ce priveşte eroarea intro¬ 
dusă şi acestea pot trece uşor neobservate. 
Există, de asemenea, cazuri cînd nu cunoaştem 
anticipat nici măcar ordinul de mărime al rezulta¬ 
tului ce va fi obţinut şi în astfel de situaţii punerea 
în evidenţă a eventualelor greşeli este la fel de di¬ 
ficilă (rezultatul nu „bate la ochi"). Se impune 
deci — mai ales cînd avem de-a face cu deter¬ 
minări importante — parcurgerea unei etape su¬ 
plimentare de depistare ulterioară a eventualelor 
greşeli comise. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


Pagini realiz&te de fiz. ALEX, SVIĂHCULESCU 


Contact 

b 

Contact® 

/î di 

(h 

de 

dezamorsare 

s 

supraveghere 

(N.D.) 

Hn 

(Ni) 


Detector 
de contact 
deschis 


Avertizor 

sonor 


li 


Sistemele de supraveghere cu 
avertizare sonoră sînt, de regulă, 
acţionate prin intermediul unor în¬ 
trerupătoare (contacte, fire meta¬ 
lice subţiri etc.) plasate la căile de 
acces spre incinta păzită. De pildă, 
în figura 1 este dată schema-bloc a 
unei instalaţii curente, prevăzută cu 
detector de contacte deschise. Mai 
multe întrerupătoare, II * In, pla¬ 
sate adecvat la căile de acces (uşi, 
ferestre etc.) sînt legate în serie şi 
se află toate în poziţia „închis" în 
starea de veghe. Atunci cînd cel 
puţin unul din ele este deschis în 
mod nedorit (se deschide o uşă etc.), 
detectorul de contract sesizează 
evenimentul şi comandă, cu sau 
fără întîrziere temporizată, acţiona¬ 
rea avertizorului sonor. 

Pentru ca o persoană avizată să 
poată pătrunde în incinta păzită 
fără declanşarea avertizării, este 
necesar fie ca detectorul de contact 
să acţioneze cu o anumită întîrziere 
(1-1-5 s), fie — atunci cînd tempori¬ 
zarea nu este agreată ori indicată — 
instalaţia să fie prevăzută cu un în¬ 
trerupător suplimentar, I, plasat la 
exterior într-un loc bine mascat, 
care să permită şuntarea grupului 
II -r In, deci blocarea avertizorului 
pe durata cît I este menţinut închis. 
In stare de veghe, întrerupătorul I 



trebuie să se afle în poziţia deschis. 

Există nenumărate variante de 
materializare a acestui întrerupător 
de dezamorsare, inclusiv prin inter¬ 
mediul unor comutatoare electro¬ 
nice cu diverşi senzori sau chiar cu 
cifru. în figura 2 propunem o astfel 
de variantă, echipată cu un comuta¬ 
tor rezistiv, pe baza unui cifru ana¬ 
logic. 

întrerupătorul I este constituit 
din perechea de contacte normal 
deschise, k, ale unui releu, Rel. 
Acţionarea releului se face prin in¬ 
termediul comutatorului electronic 
(TI şi T2), care, la rîndul său, este 
comandat de tensiunea din diago¬ 
nala de „măsurare", C—D, a unei 
punţi Wheatstone (R1, R2, R3, Rx). 

în starea de veghe puntea este 
dezechilibrată prin absenţa rezisten¬ 
ţei Rx sau prin montarea la bornele 
respective a unei rezistenţe de va¬ 
loare necorespunzătoare (mai mare 
sau mai mică decît cea impusă de 
condiţia bine cunoscută de echili¬ 
bru), In funcţie de sensul dezechili¬ 
brului, în diagonala C—D vom 
obţine o tensiune continuă de o po¬ 
laritate sau cealaltă. Pentru a sim¬ 
plifica schema comutatorului elec¬ 
tronic, s-a apelat la redresarea 
prealabilă a tensiunii de dezechili¬ 
bru, folosind în acest scop puntea 


Dl D4 (diode de detecţie cu ger- 
maniu). 

Atunci cînd dezechilibrul punţii R 
depăşeşte un anumit prag (valoa¬ 
rea Rx conectată suficient de mult 
diferită de cea teoretică pentru 
echilibru), tensiunea redresată prin 
Dl -r D4 comandă intrarea în con- 
ducţie a tranzistorului TI, care are 
astfel baza la un potenţial „mai po¬ 
zitiv" ca emitorul. în consecinţă T2 
se blochează, releul este în repaus, 
contactele sale K rămînînd des¬ 
chise, deci în poziţie de veghe. 

Pentru anclanşarea releului în ve¬ 
derea dezamorsării avertizorului 
sonor este suficient să echilibrăm 
(aproximativ) puntea R, conectînd 
la bornele Rx o rezistenţă de va¬ 
loare corespunzătoare (de exem¬ 
plu, putem lua R1 = R2 = R3 = 100 
kiî şi atunci Rx va trebui să fie tot de 
cca 100 kO). într-adevăr, atunci 
cînd puntea este în echilibru, baza 
lui TI nu primeşte polarizare, deci 
TI este blocat; tranzistorul T2, po¬ 
larizat prin R5, intră în conducţie, 


anclanşînd releul. 

Varianta simplificată prezentată 
nu pune probleme deosebite de re¬ 
glaj: selecţionarea releului pentru 
anclanşare fermă la cel mult 7,5—8 
V, alegerea experimentală a valorii 
lui R5 (în funcţie de calitatea lui T2) 
şi a unui tranzistor TI cu factorul 
beta mare sînt singurele precauţii 
mai importante. Ea prezintă însă in¬ 
convenientul menţionat deja al pra¬ 
gului de dezechiliru, cauzat pe de o 
parte de căderea de tensiune pe 
diodele punţii redresoare, iar pe de 
altă parte de pragul de deschidere a 
joncţiunii BE a tranzistorului TI. 
Aceasta face ca releul să poată fi 
anclanşat — deci avertizorul deza¬ 
morsat — nu numai pentru valoarea 
teoretică a rezistenţei Rx rezultată 
din condiţia de echilibru, ci pentru 
un interval mai mult sau mai puţin 
restrîns în jurul acestei valori. De 
exemplu, pentru Rx teoretic de 100 kO 
se poate obţine un interval „activ" 
de cca 85 -r 90 k(t pînă la 120 4- 130 
kn. 



Fără a intra în detalii, sugerăm în 
încheiere cîteva posibilităţi de îm¬ 
bunătăţire substanţială a perfor¬ 
manţelor în acest sens: 

1 . creşterea tensiunii UI de ali¬ 
mentare a punţii, cu măsuri cuve¬ 
nite de protejare a lui TI în situaţiile 
de dezechilibru extrem; 

2. redresarea fără prag (cu AO) a 
tensiunii de dezechiliru; 

3. amplificarea logaritmică a ten¬ 
siunii de dezechilibru înainte de re¬ 
dresare; 

4. înlocuirea comutatorului elec¬ 
tronic TI—T2 printr-o variantă fără 
prag sau cu prag substanţial redus 
(traductor de curent, nu de ten¬ 
siune); 

5. înlăturarea redresării tensiunii 
de dezechilibru, cu modificarea 
adecvată a comutatorului electro¬ 
nic (care poate fi uşor făcut să 
acţioneze pentru ambele polarităţi 
ale tensiunii de comandă). 

Apelînd la una sau la mai multe 
din modificările sugerate, se poate 
obţine uşor o precizie suficient de 
bună (interval Rx restrîns) pentru a 
justifica într-adevăr calificativul de 
„cifru analogic" atribuit montajului. 


TEHNlUM 8/1989 


5 







1 




Ing. LiVIU MACOVEANU, Y03RD, maestru a! sportului 


Pe plan mondial, antenele frec¬ 
vent folosite de radioamatori şi nu 
numai de aceştia sînt cele verticale, 
denumite cîndva „antene baston“ 
sau „antene Marconi", după nu¬ 
mele lui Guglielmo Marconi, care 
le-a imaginat şi utilizat. 

Unul din avantajele acestor an¬ 
tene, cunoscute acum şi sub nu¬ 
mele de „antene ground-plane“, 
constă în faptul că ele oferă o ra¬ 
diaţie circulară, asigurînd astfel po¬ 
sibilitatea realizării unor legături ra¬ 
dio în orice direcţie, spre deosebire 
de antenele filare, orizontale, care 
prezintă lobi de radiaţie mai mult 
sau mai puţin direcţionali, în funcţie 
de tipul respectiv. Un alt avantaj 
este acela că sînt uşor de realizat şi 
nu ocupă prea mult spaţiu. Există 
însă şi un oarecare dezavantaj, în 
sensul că antenele verticale simple 
funcţionează doar pe o singură 
bandă de frecvenţe, pentru care 
sînt dimensionate, neputîndu-se 
utiliza în condiţii bune pe benzi cu 
frecvenţe armonice. 

Ţinîndu-se însă seama de avanta¬ 
jele oferite, s-a ajuns cu timpul la 
realizarea unor antene verticale ca¬ 
pabile să funcţioneze pe trei şi chiar 
patru benzi diferite, în condiţii des¬ 
tul de bune. Unele antene de acest 
aen sînt dificil de construit, atît din 


punct de vedere mecanic, cît şi ra- 
dioelectric, ele fiind constituite din- 
tr-un singur element radiant, dar 
segmentat, la care segmentele sînt 
izolate electric unele de altele, însă 
interconectate prin circuite osci¬ 
lante adecvate, închise cît mai 
etanş în cutii tubulare din material 
plastic. Un astfel de ansamblu este 
destul de dificil de realizat din 
punctul de vedere al robusteţei me¬ 
canice, iar pe de altă parte, cu tim¬ 
pul, din cauza agenţilor atmosfe¬ 
rici, etanşeitatea cutiilor cu circui¬ 
tele oscilante se reduce, apărînd 
chiar deteriorări ale acestora. în 
plus, acordarea precisă a acestor 
circuite pe anumite frecvenţe este 
destul de laborioasă, implicînd apa¬ 
ratură de măsurat, printre care cel 
puţin un undametru dinamic, bine 
etalonat, aparat de care nu dispun 
toţi radioamatorii. 

Intrucît antenele verticale sînt fo¬ 
losite de radioamatorii care nu dis¬ 
pun nici de prea mult spaţiu pe aco¬ 
perişul locuinţei şi nici de diverse 
posibilităţi materiale, s-au imaginat 
altele, care şi ele oferă performanţe 
satisfăcătoare, putînd totuşi func¬ 
ţiona pe mai multe benzi şi fiind mai 
simple şi uşor de realizat, fără a im¬ 
plica aparatură specială de măsu¬ 
rat. 


PA-10 W 


Radioamatorilor ce folosesc 
banda de 2 m le recomand realiza¬ 
rea acestui etaj final care poate fi 
ataşat TX-ului de 1 W. 

El poate fi construit pe cablaj im¬ 
primat sau în aer, cele mai bune re¬ 
zultate fiind obţinute la montajul în 
aer pentru că se înlătură pericolul 
oscilaţiilor şi al cuplajelor între 
etaje. 

Tensiunea de radiofrecvenţă 
aplicată pe borna „IN 75 H" trece 
prin ansamblul CT1, LI, L2, CT2, 
CT3, cele două condensatoare fixe 
de 25 pF şi este aplicată bazelor ce¬ 
lor două tranzistoare 2N3632. Tran- 
zistoarele sînt controlate de tensiu¬ 
nea continuă derivată din ansam¬ 
blul L3, L4 şi cele două rezistoare 
de 10 n, stabilizată de dioda DZ; ele 
debitează pe cele două colectoare 
aproximativ 12 W. 

Prin ansamblul L9, L10, cele două 
condensatoare de 100 pF (cu mică), 
CT4, LII şi CT5 acordate în banda 
de 144—146 MHz, tensiunea de RF 
se aplică antenei. Pe borna de ieşire 
se obţin 10 W putere utilă. 

DETALII DE CONSTRUCŢIE 

Din tablă de fier dublu cositorită 
se construieşte o cutie de aproxi- 


IUUAM POPOV1CI, YQ7DJ 

mativ 15 x 8 cm 3 şi înălţime_a de 30 
mm, cu trei cavităţi egale. în prima 
cavitate se montează toate piesele 
din prima parte a schemei, în afară 
de tranzistoare. în a doua cavitate 
se montează numai tranzistoarele 
în poziţie verticală, cu şuruburile 
montate în partea de jos a cutiei, iar 
în cavitatea a treia se montează res¬ 
tul schemei. 

Şocurile L7 şi L8 se montează pe 
dinafara cutiei. 

Trecerile de tensiune prin pereţii 
cutiei se fac cu condensatoare de 1 
nF sau, în lipsă, cu treceri de sticlă 
decuplate prin interior cu 1 nF. 

Trecerile de semnal de la intrare 
şi ieşire, cît şi din tot montajul se 
efectuează numai prin treceri de 
sticlă. 

Montajul se realizează în aer, 
foarte rigid şi foarte îngrijit. 

Trebuie avut în vedere ca piesele 
să fie situate la 1/2 din înălţimea cu¬ 
tiei, bobinele să fie situate la cel 
puţin trei diametre de peretele ecra- 
najului, iar sub tot ansamblul cele 
două tranzistoare să fie prevăzute 
cu un radiator de aluminiu. 

Montajul a fost experimentat de 
autor cu transceiverul personal de 
2 m şi cu o antenă SWAN simplă, iar 
rezultatele au fost foarte bune. 


Din această categorie face parte 
aşa-numita „antenă trident" care nu 
este altceva decît tot o antenă verti¬ 
cală, dar nu cu un singur element 
radiant, ci cu trei, fiecare dintre 
acestea fiind dimensionate pentru 
cîte o bandă de radioamatori. în ge¬ 
neral, astfel de antene se constru¬ 
iesc pentru benzile de 28 MHz, 21 
MHz şi 14 MHz, adică cele mai uzu¬ 
ale pentru legături la mari distanţe. 

Menţionez că folosesc o astfel de^ 
antenă, realizată în regim propriu,* 
încă din 1983, iar rezultatele obţi¬ 
nute pe parcursul a şase ani au fost 
mai mult decît satisfăcătoare, nee- 
xistînd vreo staţie DX care să nu-mi 
răspundă la chemări şi obţinînd 
controale RST599 sau cel puţin 
,559, folosind un emiţător cu o pu¬ 
tere utilă, în antenă, de maximum 
100 W. 

Este poate amuzant de precizat 
că denumirea de „antenă trident" 
provine de la aspectul său, ce 
seamănă cu un fel de furculiţă cu 
trei dinţi, comparabilă cumva cu 
faimoasa furcă a lui Neptun, sau 
Poseidon, zeul mărilor, cunoscută 
şi sub numele de „trident", adică o 
furcă cu trei dinţi. 

în cele ce urmează este descrisă 
construcţia unei astfel de antene, 
identică celei pe care o folosesc şi 


LISTA DE PIESE 

TI = T2 = 2N3632; LI = L2 = 1,25 
sp. CuAg 0 1 mm în aer, 0 interior al 
bobinei = 8 mm; L3 = L4 = 30 sp. 0,1 
mm CuEm, bobinate peste rezis- 
toarele de 10 ft; L5 = L6 = 3 sp. 
CuAg 0 1,5 mm în aer, 0 interior al 
hobinei = 8 mm; L7 = L8 = 6 sp. 


în prezent. 

Ca orice antenă verticală ş 
aceasta este constituită dintr-un 
element radiant şi cîteva contragre 
utăţi plasate la partea inferioară a 
radiantului, constituite din fire în 
clinate la 135° faţă de elementul ra 
diant, izolate electric la ambele ex 
tremităţi, dar conectate împreună la 
partea lor superioară, de sub ele 
mentul radiant şi legate la armătura 
exterioară a cablului coaxial care 
alimentează radiatorul. După cur 
s-a menţionat mai sus, elementul 
radiant este constituit din trei tubui 
din duraluminiu sau aluminiu, mon 
tate vertical, izolate electric la bază 
şi conectate împreună acolo, în 
acel loc fiind legat şi conductorul 
central al cablului coaxial, cu o im 
pedanţă de 52 n. La antena sub 
semnatului, ţevile sînt din duralu 
miniu, cu diametrul exterior de 
25 mm şi grosimea peretelui de 
1 mm, dar ele pot avea diametrul ş 
de 30 mm, cu grosimea peretelui de 
1...2 mm. Nu este cazul de a se fo 
losi ţevi cu diametre şi grosimi de 
pereţi mai mari, deoarece ele sînt 
grele şi ridică multe probleme la 
montare. Ţevile respective sînt 
montate la distanţe de 250 mm între 
ele, pe două plăci din lemn de fag 
sau brad cu dimensiunile de 700 


CuEm 0 0,8 mm, bobinate pe un tor 
cu 0 5 mm-(şoc RF); L9 = L10 = 2sp. 
CuAg 0 1,5 mm în aer, 0 interior al 
bobinei = 8 mm; L11 = 3,5 sp. CuAg 
0 1,5 mm în aer, 0 interior al bobine 
= 8 mm; DZ —■ diodă Zener de 2 W, 
de orice tip, sau o diodă redresoare 
în conducţie directă. 



# 


TEHNIUM 8/1989 








200 x 20 mm, vopsite cu vopsea 
albă de ulei, spre a rezista la intem¬ 
perii. Ţevile nu sînt însă fixate direct 
pe plăcile din lemn, ci prin interme¬ 
diul unor izolatoare din porţelan 
sau pe plăci din sticlotextolit sau 
textolit cu grosimea de minimum 
10 mm, fiind ataşate la acestea prin 
intermediul unor brăţări din alumi¬ 
niu cu lăţimea de 25...30 mm şi gro¬ 
simea de 1,5...2 mm, prevăzute cu 
urechi şi cîte un orificiu corespun¬ 
zător, cu diametrul de 6 mm, prin 
care vor trece şuruburi cu cap he¬ 
xagonal şi piuliţă M5, cu care se vor 
fixa pe izolatoare. 

Cele două plăci din lemn se fi¬ 
xează una din ele la extremitatea 
superioară a pilonului de susţinere, 
preferabil din lemn, vopsit şi el cu 
vopsea de ulei albă, cu dimensiu¬ 
nile minime de 5 000 x 60 x 60 mm, 
iar cea de-a doua la o distanţă de 
700 mm, ele fiind fixate solidar cu 
pilonul, cu şuruburi M10 x 100 mm, 
piuliţe şi şaibe adecvate. Ţevile fi¬ 
ind fixate la bază pe două plăci, este 
exclusă deplasarea sau înclinarea 
lor de la poziţia verticală. înălţimea 
minimă a pilonului, de 5 000 mm 
faţă de acoperişul casei, este abso¬ 
lut necesară deoarece altfel nu vor 
putea fi ancorate contragreutăţile 
la înclinarea de 135° în raport cu 
axul ţevilor. Această înclinare asi¬ 
gură un unghi de radiaţie de 6...7 
grade, excelent pentru legături DX, 
dar şi pentru distanţe mai reduse, 
europene. 

Această antenă a fost concepută 
pentru benzile de radioamatori de 
28 MHz, 21 MHz şi 14 MHz. Pentru 
aceste benzi, lungimea ţevilor este 
următoarea: 

banda de 28 MHz: 2 600 mm; 

banda de 21 MHz: 3 500 mm; 

banda de 14 MHz: 5 100 mm. 

Ţeava cu lungimea de 5 100 mm 
poate fi realizată şi din două bucăţi 
mai scurte, îmbinate între ele cu un 
cep din aluminiu presat în interior şi 
o brăţară tot din aluminiu, strînsă 
cu şuruburi la exterior. 

Cît priveşte dimensiunile contra¬ 
greutăţilor, confecţionate din sîrmă 
de cupru emailată, cu diametrul de 
2...3 mm, sau din liţă pentru antene, 
răsucind în paralel cîte trei fire, 
acestea sînt următoarele: 

banda de 28 MHz: două conduc¬ 
toare separate, de cîte 2 500 mm 
lungime; 

banda de 21 MHz: două conduc¬ 
toare separate, de cîte 3 350 mm 
lungime; 

banda de 14 MHz: patru conduc¬ 
toare separate, de cîte 5 150 mm 
lungime. 

La montarea antenei, ţeava pen¬ 
tru banda de 14 MHz se va monta 
între celelalte două pe plăcile de 
lemn de pe pilon. Este preferabil ca 
planul în care se înscriu aceste ţevi 
şă fie orientat pe direcţia nord-sud. 
în acest caz, contragreutăţile pen¬ 
tru banda de 14 MHz vor fi orientate 
spre cele patru puncte cardinale, 
adică P-N, P-S, P-E şi P-V, unde 
prin P s-a notat axul pilonului ante¬ 
nei. Celelalte contragreutăţi se vor 
intercala între cele de mai sus ast¬ 
fel: între P-E şi P-N, o contragreu¬ 
tate pentru 28 MHz şi alta pentru 21 
MHz, iar în partea opusă la fel, între 
P-N şi P-S. Se va căuta ca, pe cît po¬ 
sibil, unghiurile dintre contragre¬ 
utăţi să fie aproximativ egale. 

La partea superioară, contragre¬ 
utăţile se ataşează la un inel (man¬ 
şon), din OL37 prevăzut cu 4 urechi 
din sîrmă de OL37, 0 6 mm, sudate 
pe inel şi dispuse la 90° între ele. 
Inelul se blochează pe pilon cu un 
şurub cu piuliţă, care străbate atît 
inelul, cît şi pilonul. 

Legăturile între cablul coaxial de 
alimentare al antenei şi ţevile ra¬ 
diante se vor executa numai prin 
brăţări din aluminiu, cu urechi 
strînse cu şuruburi şi papuci cosito¬ 
riţi, peste care se vor înfăşură cîteva 
spire din bandă izolatoare, spre a le 
proteja de intemperii. Se va pro¬ 
ceda la fel şi pentru legăturile la 
contragreutăţi, care se vor cositori 
si ele în prealabil. 

Dacă pentru izolarea la bază a 



ţevî'ior nu se va găsi textolit cu gro¬ 
simea de cca 10 mm, se vor putea 
folosi mai multe plăci din acest ma¬ 
terial, cu grosimi de 2...3 mm, su¬ 
prapuse şi eventual lipite între ele 
cu răşină epoxidică sau nitrocelu¬ 
loză, spre a se evita păstrarea umi¬ 
dităţii între ele. Dimensiunile aces¬ 
tor plăci nu este necesar să fie mai 
mari de 100 x 100 mm, ele urmînd a 
fi fixate pe plăcile de lemn cu cîte 
patru şuruburi spre colţuri, iar ure¬ 
chile brăţărilor ţevilor spre centru, 
plăcile fiind distanţate de plăcile de 
lemn cu cîte patru bucşe metalice 
cu lungimea de 15 mm, diametrul 
exterior de 15 mm şi cel interior de 
6 mm. 

Pilonul antenei se va ancora cu 
trei cabluri liţate din oţel zincat, cu 
diametrul de 4...5 mm, dispuse 
după vîrfurile unui triunghi echila¬ 
teral şi ataşate sub placa de lemn 


inferioară de pe pilon. 

Cablul coaxial se va ataşa la pilon 
prin bandajare (matisare) cu sîrmă 
CuEm 0 2 mm sau OL37. 

Cablul coaxial al antenei prezintă 
o anumită importanţă în ceea ce 
priveşte lungimea lui, care nu poate 
fi oarecare. Astfel, conform unor 
studii efectuate de F9JJ, publicate 
în revista "Radio REF“, aprilie 1971, 
există nişte lungimi optime în func¬ 
ţie de frecvenţă şi de transferul ma¬ 
xim de energie de radiofrecvenţă 
dintre emiţător şi antenă. în con¬ 
cordanţă cu aceste studii, este ne¬ 
cesar ca lungimea cablului coaxial 
să fie diferită de lungimea de undă 
pe care se lucrează. 

Astfel, pentru banda de 14 MHz 
se recomandă următoarele lungimi 
de cablu coaxial: 3,45; 10,70; 17,25; 
24,20; 31,00; 38,00; 44,80 m sau 
4,25; 21,20; 29,70; 38,20; 46,80 şi 


55,20 m, aceste dimensiuni putînd fi 
corespunzătoare în suficientă m㬠
sură şi pentru alte benzi sau antene, 
în funcţie de distanţa dintre antenă 
şi emiţător. Dacă însă această dis¬ 
tanţă este cuprinsă între două din 
dimensiunile menţionate, se va pre¬ 
fera lungimea imediat superioară, 
surplusul de cablu făcîndu-se co¬ 
lac, jos în cameră, lîngă emiţător. 

în cazul subsemnatului am expe¬ 
rimentat două din aceste dimen¬ 
siuni, pe acelea de 17,25 m şi 21,20 m, 
oprindu-mă la ultima, care a dat 
cele mai bune rezultate, cu maxi¬ 
mum de transfer de energie şi mini¬ 
mum de unde staţionare. 

Menţionez că acest gen de an¬ 
tenă nu se poate adapta perfect la 
u'n emiţător dacă acesta nu este 
prevăzut cu un filtru „tt“ (filtru Col- 
lins) şi un reflectometru, comple¬ 
tate însă şi cu un filtru de armonici. 


TEHNIUM 8/1989 


¥ 













NTERFATĂ PENTRU ' / SETOFOW 


Calculatorul electronic, oricît de 
perfecţionat ar fi, rămîne totuşi ne¬ 
putincios în faţa înregistrărilor 
magnetice de o calitate slabă. 
Această situaţie este mai des întîl- 
nită în cazul transmisiei serie a da¬ 
telor, folosindu-se ca periferic ca- 
setofonul, categorie în care ponde¬ 
rea cea mai mare o au calculatoa¬ 
rele personale, accesibile tot mai 
mult utilizatorilor din multe domenii- 
de activitate. 

Casetofonul de largă utilizare ne- 
fiind capabil să înregistreze şi să re¬ 


dea fidel semnale dreptunghiulare, 
se impune folosirea celor special 
concepute pentru acest scop. Mai 
mult, calculatoarele personale im¬ 
pun copierea programelor sub con¬ 
trolul unui „copier", ceea ce duce la 
triplarea timpului afectat acestei 
operaţii — încărcare, salvare, verifi¬ 
care — şi aceasta în cazul fericit 
cînd copierul folosit rezistă protec¬ 
ţiei din program. Eliminarea tuturor 
dezavantajelor mai sus menţionate 
este posibilă numai folosind uh 
montaj capabil să readucă la para- 


OQRU SANDU , YQ9CXY 

metrii iniţiali semnalul înregistrat 
pe suportul magnetic şi să permită 
copierea programelor între două 
casetofoane simultan cu verifica¬ 
rea lor. Schema propusă are aceste 
calităţi, fiind capabilă să prelucreze 
semnale cu totul improprii tehnicii 
digitale. Tensiunea de intrare tre¬ 
buie să fie superioară valorii de 150 
mV şi este dependentă de tipul dis¬ 
torsiunilor ce afectează semnalul 
util. 

Condensatorul CI separă galva¬ 
nic intrarea de restul montajului. 



CERC mimi LA TOPLET 

f 


în vizită, cu o brigadă ştiinţifică a 
revistei „Tehnium", la Şcoala gene¬ 
rală din Topleţ (jud. Caraş-Seve- 
rin), am vorbit, copiilor prezenţi la 
întîlnire, fiecare invitat, despre do¬ 
meniile în care lucrăm: profesorul 
universitar Mihail Stratulat despre 


atentă a maistrului Ştefan Golopen- 
ţa, îndrumătorul cercului — pa¬ 
nouri electrice cu care dau ajutor 
efectiv producţiei! Să numim pe 
cîţiva dintre micii meşteri: Marius 


Frimu. 

Evident, această activitate-'(care 
are deja 3 ani vechime) face ca şco¬ 
larii topleţeni să se arate bine pre¬ 
gătiţi şi la concursurile pioniereşti: 


Perla de ferită împreună cu grupul 
R1, C2 şi C3 filtrează semnalul de 
intrare, atenuînd mult frecvenţele 
foarte înalte, oricum neprelucrabile 
de către calculator. Deoarece sem¬ 
nalul de la intrare poate atinge va¬ 
lori de ordinul volţilor, se impune li¬ 
mitarea sa cu cele două diode Dl, 
D2 în aşa fel încît intrării amplifica¬ 
torului Al să i se aplice semnal de 
nivel relativ constant, care apoi să 
fie amplificat şi trecut prin compa¬ 
ratorul A2 pentru a se obţine la ieşi¬ 
rea C un semnal dreptunghiular 
pur,»ce va fi uşor prelucrat de calcu¬ 
lator. Poziţionînd corespunzător 
comutatorul K, va fi posibilă înre¬ 
gistrarea semnalului refăcut prin 
intermediul repetorului A3 şi al divi- 
zorului R9, R10. Nivelul semnalului 
pe pinul 3 al conectorului de ieşire 
este de aproximativ 600 mV şi sem¬ 
nalizat ca valoare corectă de dioda 
luminescentă LED. Difuzorul Dif. 
din emitorul tranzistorului T face 
posibil controlul sonor al semnale¬ 
lor emise de calculator în timpul 
rulării programelor. Grupul D4, C6 
elimină vîrfurile tensiunii induse de 
difuzor, protejînd astfel tranzistorul 
T. Prin intermediul comutatorului K 
se pot înregistra : 

A — date salvate din memoria 
calculatorului: 

B — sunete emise de calculator; 

C — date provenite de la alt 
casetofon. 

Cele trei borne A, B, C se conec¬ 
tează la intrările, respectiv ieşirile 
specifice tipului de calculator folo¬ 
sit. Conectarea celor două caseto¬ 
foane la conectorul de intrare-ie- 
şire se va face printr-o derivaţie co¬ 
respunzătoare. Tensiunea de ali¬ 
mentare (+5 V) provine din sursa 
calculatorului. Pinii circuitului inte¬ 
grat A nu au fost notaţi, lăsînd posi¬ 
bilitatea executării cablajului impri¬ 
mat în funcţie de gabaritul compo¬ 
nentelor şi de spaţiul disponibil. O 
execuţie îngrijită, cu respectarea 
valorilor din schemă, va duce întot¬ 
deauna la reuşită sigură. 


ALEXANDRU MIRONOV 

executată de Ileana Bolbotină, anul 
acesta liceană). 

Dar, mai ales, această activitate îi 
pregăteşte pentru viitor: munca în 
uzina de acasă, această întreprin¬ 
dere Mecanică Topleţ, veche de 


automobilele prezentului şi ale vii¬ 
torului, inginerii V. Ciobăniţa, I, 
Mihăescu şi fizicianul Al. Mărcu- 
lescu despre electronică şi teleco¬ 
municaţii, meteorologul I. Stăn- 
cescu despre prevederea timpului 
probabil, bineînţeles, eu, ziarist de 
ştiinţă, despre pasionanta mea pro¬ 
fesie. 

Copiii ne-au ascultat, curioşi, au 
pus zeci de întrebări, au şi partici¬ 
pat la un concurs dotat cu premii, 
de tipul „Cine ştie cîştigă!", dove¬ 
dind o fo.arte bună pregătire — pen¬ 
tru care şi ei şi profesorii lor merită 
felicitări! ( au cîştigat premii, în 
obiecte: Cristian Viericiu, Petre 
Novăcescu şi Marius Atanasescu), 
apoi ne-au arătat ce fac ei în dome¬ 
niul ştiinţei şi tehnicii, acolo, la To¬ 
pleţ. 

Şi fac multe: organizaţi într-un 
aşa-numit cerc uzinal, mai bine de 
20 de copii participă la activităţi în 
cadrul întreprinderii Mecanice To¬ 
pleţ, învaţă cîte un pic de meserie 
de la cei mari, fac muncă de atelier, 
chiar execută — sub conducerea 



H 


TEHNIUM 8/1989 









Ing. AURELIA^! MATEESCU 

Materialul de faţă constituie o 
completare a articolului din nume¬ 
rele 12/1985 şi 1/1986 ale revistei 
„Tehnium", prezentînd trei circuite 
integrate de cost redus (low cost) 
care comandă cîte cinci diode elec- 
troluminescente pentru fiecare ca¬ 
nal (stînga, dreapta); nivelul la care 
se deschide fiecare ieşire pentru 
comanda LED-urilor este stabilit de 
un divizor intern. 

Principalele caracteristici sînt 
cuprinse în tabel, iar în figurile 1 şi 2 
sînt prezentate schemele bloc şi de 
utilizare. 

Structura internă a unui circuit 
integrat cuprinde: 

— o sursă de tensiune stabilizată 
care furnizează tensiunea de refe¬ 
rinţă fixă pentru două divizoare re- 
zistive de tensiune (cîte una pentru 
fiecare canal); 

— cîte cinci comparatoare cu 
histerezis pentru fiecare canal; 

— Circuitele' de comandă a LED- 
urilor cuprinzînd şi generatoare de 
curent constant (15 mA/LED): 



— cîte un AO pentru fiecare ca¬ 
nal; 

— circuitele U2066B şi U2067B 
au AO urmate de circuitul de redre¬ 
sare, conectate intern la compara¬ 
toare; 

— circuitul U2068B are AO neco¬ 
nectate Sa restul montajului, in¬ 
trările şi ieşirile fiind conectate la 


pinii circuitului. în acest fel, utiliza¬ 
torul îşi poate stabili modul de co¬ 
nectare în funcţie de necesităţi. 

Circuitele necesită un număr mic 
de, componente externe. 

în figura 1, condensatoarele C2 
stabilesc constanta de integrare 
împreună cu R2. R1, R3 formează 
un divizor rezistiv pentru tensiunea 


dejntrare aplicată circuitului. 

în încheiere menţionăm că 
aceste trei C.l. sînt cuprinse în pro¬ 
gramul de producţie al firmei Tele- 
funken (R.F.G.). 

BIBLIOGRAFIE: 

Catalog Circuite integrate TFK, 
1987. 


PARAMETRUL 

Tensiunea de alimentare, Ua (V) 

Curentul absorbit de la sursă, la (mA) 

Curentul generat pentru un LED, Iqi-qs fmA) 

Tipul capsulei 

Pasul de deschidere a comparatoarelor Inlerne(dB) 
Utilizare 


U2066B 

U2067B 

U2068B 

7-M8 

7 -r 18 

7-M8 

40 

40 

40 

15 

15 

15 

DSP 16 

DIP 16 

DSP 20 

5—5—3—3 

2 —-2—2—2 

@_g_3_3 

Radioreceptoare, 

amplificatoare audic 

9 , casetofoane etc. 


TEHNiUM 8/1889 













Semnalul video complex de cu¬ 
loare PAL se obţine cu ajutorul unui 
dispozitiv de codare, a cărui 
schemă de principiu este prezen¬ 
tată în figura 1. 

Pornind de la faptul că receptorul 
TV recunoaşte informaţia de cu¬ 
loare prin intermediul fazei semna¬ 
lului de 4,43 MHz, am ajuns la sin¬ 
teza unor sempale' cvasidreptun- 
ghiulare a căror fază se modifică în 
funcţie de culoarea prescrisă. 

Semnalele logice B, R, G, prove¬ 
nite de ia un generator de miră TV 
sau de la un calculator, sînt aplicate 
unui decodificator binar-zecimaî 
CDB442, care selectează una din 
cele opt culori adresabile. 

Pentru sincronizarea în fază şi 
frecvenţă a oscilatorului de 4,43 MHz 
din receptor, codorul transmite un 
semnal de sincronizare a culorii de 
forma unei salve dreptunghiulare, 
plasat pe palierul impulsului de 
stingere linii, după impulsul de sin¬ 
cronizare linii. 


PAL 


Ing. CĂTĂLIN JIFCU 

La intrarea codorului trebuie să 
existe semnalul de sincronizare S şi 
semnalul K, care indică intervalul 
de transmitere a salvelor de sincro¬ 
nizare. Cu ajutorul unui divizof rea¬ 
lizat cu CDB474 se obţine semnalul 
jH/2, care indică prin nivelul 1 liniile 
în care faza salvelor de sincronizare 
este de +135°. 

Semnalul dreptunghiular al osci¬ 
latorului de 4,43 MHz este introdus 
în linia de întîrziere obţinută din 
şase porţi CDB404. Semnalul de la 
ieşirea liniei, faţă de cel de la in¬ 
trare, este defazat cu 90° în sens tri¬ 
gonometric sau orar, în funcţie de 
valoarea logică a lui jH/2, prin inter¬ 
mediul circuitului CDB450. Semna¬ 
lele defazate sînt folosite la selecta¬ 
rea ""intrărilor multiplexorului 
CDB4153, care împreună cu cîteva 
porţi CDB4XX alcătuiesc modulato¬ 
rul de fază. 

Pentru asigurarea unei luminanţe 
corespunzătoare s-au adăugat la 


matricea rezistivă ponderile sem¬ 
nalelor B, R, G, prin porţile CDB408. 

Semnalul video complex obţinut 
are amplitudinea de 1 Vvv. Diagra¬ 
mele din figurile 2 şi 3 completează 
explicaţiile din text cu privire la suc¬ 
cesiunea temporală a semnalelor în 
, diverse puncte ale schemei codoru- 
lui_. 

în figura 4 este prezentată o altă 
variantă de codor bazat pe linia de 
întîrziere constituită din circuitele 
inversoare CDB404. 

Salva de impulsuri de sincroni¬ 
zare culoare este poziţionată de 
semnalul K prin intermediul circui¬ 
tului CDB408. 

în funcţie de paritatea liniilor, 
obţinută prin semnalul jH/2 dat de 
circuitul CDB474, este selectat un 



defazaj în sens orar aău trigonom 
trie prin semnalele de activare ale 
multiplexoarelor CDB4151. La ieşi 
rea acestora se -obţine un semnr 
dreptunghiular defazat cu u 
număr de grade corespunzător cu 
lorii selectate prin intrările R, G, B. 

Similar, pentru obţinerea-unui ni¬ 
vel de luminanţă corespunzător s-a 
aplicat matricei de ieşire ponderea 
semnalelor B, R, G prin porţile 
CDB408. 

Ambele scheme au fost folosite 
pentru obţinerea semnalului video 
complex color la un calculator 
compatibil Sinclair-Spectrum. 

BIBLIOGRAFIE: 

G. Andronescu — Circuite logice 

G. Mitrofan ş.a. — Iniţiere în TVC. 


jH/2.= 0 Ij 

|alWn. 

jn/** 1 



r=n r=i m 


[wl 

1 fcro U [>O 0 y ţ >Q 8 

T7 T8 


J san îK- T0 


6 R. G 


h I 51 (i| izj to| 9 | tîlizl toi 


i 532 


TEHNIUM 8/1989 
















Ing. ALEXANDRU HOTICO, Vişeu da Sus 



Realizarea unui diason cu ajuto¬ 
rul unui aparat de proiecţie tip as- 
pectomat J-24B (R.D.G.), DIASTAR 
(R.S.R.) etc. implică existenţa unui 
aparat care să permită comutarea 
automată a diapozitivelor la inter¬ 
vale diferite de timp, în funcţie de 
comentariul adecvat pe fondul mu¬ 
zical ales. 

în acest scop am conceput, reali¬ 
zat şi experimentat cu succes sin- 
cronizatorul cu timp variabil de 
acţionare, adaptabil la orice aparat 
de proiecţie a diapozitivelor de tip 
aspectomat, care satisface cerin¬ 
ţele realizării unui diason de cali¬ 
tate. Voi descrie în continuare mo¬ 
dul de funcţionare a montajului. 

1. ÎNREGISTRARE 

După selectarea diapozitivelor, 
ordonarea lor conform temei alese 
şi încărcarea lor pe casetă (caseta 
dia de 36 de poziţii), se alege de pe 
un disc sau magnetofon o piesă 
muzicală care va servi drept fond 
muzical diasonului propus. 

Acest semnal audio se va co¬ 
necta printr-un cablu coaxial la 
|mufa mamă notată PU. Comenta- 
■iul diapozitivului se va face în faţa 
Kinui microfon conectat la intrarea 
Respectivă din schemă. Semnalul 
trece prin condensatorul C6 şi 
atacă baza tranzistorului T5 aflat 
într-un montaj compresor de dina¬ 
mică şi care are rolul de a unifor¬ 
miza variaţia intensităţii vocii co¬ 
mentatorului. 


Cu ajutorul lui R17 şi R20 se face 
dozarea intensităţilor celor două 
semnale (muzică, respectiv comen¬ 
tariu), la nivelurile optime, astfel în- 
cît în colectorul lui T6 se va obţine 
mixarea lor. Comutatorul C (2x2 
poziţii), aflîndu-se pe poziţia înre¬ 
gistrare, va permite trecerea aces¬ 
tui semnal de la C12 la una din pis¬ 
tele de înregistrare ale unui magne¬ 
tofon (casetofon) stereo. 

Personal am folosit un magneto¬ 
fon MAIAK (U.R.S.S.). Legătura în¬ 
tre mufa de înregistrare stereo a 
magnetofonului şi mufa sincroniza- 
torului se va face printr-un cablu de 
înregistrare-redare stereo. De ase¬ 
menea, printr-un cablu bifilar, dotat 
la capete cu două mufe tată (toate 
mufele sînt mufe DIN), se va face 
legătura între mufa de acţionare a 
sincronizatorului şi mufa de acţio¬ 
nare de ia distanţă a aspectomatu- 
lui. Astfel legăturile stabilite, se va 
porni magnetofonul, reglîndu-se 
nivelurile de înregistrare pe cele 
două canale în aşa fel încît să nu se 
satureze banda, iar la terminarea 
comentariului diapozitivului, care 
se proiectează simultan cu înregis¬ 
trarea, se apasă pe butonul B. Buto¬ 
nul B este un comutator cu 2x2 po¬ 
ziţii cu arc, căruia i s-a deblocat au- 
toreţinerea, fapt ce permite reveni¬ 
rea la poziţia normală (deschis) o 
dată cu încetarea apăsării lui. 

în momentul apăsării lui B, con¬ 
tactele de sus comandă aspecto- 
matul care schimbă diapozitivul, iar 
contactele de jos asigură imprima¬ 


rea pe a doua pistă a magnetofonu¬ 
lui a unui semnal de comandă sinu¬ 
soidal de aproximativ 120 mV. 

Acest semnal provine de la în¬ 
făşurarea 3 a transformatorului Tr 
de tip sonerie, care constă din bobi- 
narea a 4 spire de sîrmă de 0,15 mm 
CuEm peste secundarul transfor¬ 
matorului. 

Se trece apoi la comentariul celui 
de-al doilea diapozitiv, şi operaţia 
se repetă pînă la terminarea diapo¬ 
zitivelor. Se recomandă durate de 
acţionare a lui B cît mai scurte, pen¬ 
tru a nu produce la redare acţionări 
multiple. 

Cu ajutorul rezistenţelor semire- 
glabile R13 şi R18 se asigură o plajă 
convenabilă a lui R17 şi R20 în tim¬ 
pul mixării celor două semnale. 

2. REDARE 

După terminarea diapozitivelor şi 
a înregistrării pe bandă a comenta¬ 
riului paralel cu impulsul de sincro¬ 
nizare, se trece la vizionarea diaso¬ 
nului. Acest lucru se realizează prin 
derularea benzii şi alimentarea as- 
pectomatului cu diapozitivele dis¬ 
puse în casete în ordinea înregis¬ 
trării. Dacă există mai multe casete, 
acestea se vor numerota. în conti¬ 
nuare se va muta mufa tată a cablu¬ 
lui de înregistrare-redare la mufa de 
ieşire a magnetofonului stereo, iar 
comutatorul C se va trece pe poziţia 
R (redare). Se pornesc magnetofo¬ 
nul şi aspectomatul, plasînd un di¬ 
fuzor în spatele ecranului de proiec¬ 


ţie; în difuzor se va auzi comentariul 
pe fond muzical, iar schimbarea 
diapozitivelor se face de acum au¬ 
tomat. Acest lucru se realizează 
atunci cînd impulsul de pe pista de 
sincronizare va ajunge în dreptul 
capului de redare, iar prin interme¬ 
diul lui CI va fi amplificat de-TI şi 
redresat de cele două diode 5l şi 
D2. Iniţial prin R4 şi R5 tranzistorul 
T2 este blocat, avînd bază la poten¬ 
ţial negativ. în această situaţia T3 
conduce, deoarece baza lui este 
pozitivă prin R6, iar T4 este blocat 
întrucît potenţialul bazei se apropie 
de potenţialul masei prin impe- 
danţa mică a lui T3. Curentul de co¬ 
lector al lui T4 fiind mic, releul R2 
nu acţionează. 

La apariţia impulsului de sincro¬ 
nizare şi obţinerea alternanţelor 
pozitive, pe condensatorul C4 
apare o tensiune cu plusul spre 
baza lui T2. Prin reglarea lui R5 se 
ajunge la pragul de deschidere a lui 
T2 datorită impulsului pozitiv de pe 
bază, fapt ce duce la închiderea lui 
T3 şi deschiderea lui T4 o dată cu 
anclanşarea releului. 

Contactul normal deschis al lui 
RL şuntează mufa de comandă a 
aspectomatuîui graţie căruia se 
schimbă diapozitivul. 

O dată stabilit acest prag prin R5, 
schimbarea diapozitivelor se va 
face automat, sincron cu impulsu¬ 
rile înregistrate pe bandă. Se va 
avea grijă ca redarea să se facă în 
poziţia stereo a magnetofonului 
(ambele taste ale pistelor apăsate 
în cazul magnetofonului MAIAK). 

Orice trecere la redarea mono 
sau suprapunere a pistelor va duce 
ori la dispariţia impulsului de sin¬ 
cronizare, ori la o desincronizare 
(anclanşări aleatoare) datorită co¬ 
mentariului suprapus peste pista de 
sincronizare. 

Creşterea sau scăderea pragului 
de acţionare a releului, precum şi 
compensarea variaţiei de curent 
prin amplificatorul de curent dato¬ 
rită temperaturii se vor face prin 
modificarea lui R5. 

3. PIESELE COMPONENTE 

R1 = 1 MO; R2 = 4,7 kfl; R3 = 383 
H; R4 = 470 kfl; R5 = 10 kfl; R6 = 
2,2 kfl; R7 = 1 kfl; R8 = 20 O; R9 = 
100 O; R10 = 1 Mfl; R11 = 5 kH; R12 
= 33 kO; R13 = 100 kfl; R14 = 22 kfl; 
R15 = 1 kfl; R16 = 5 kfl; R17 = 25 
kfl; R18 = 100 kfl; R19 = 10 kfl; R20 
= 25 kfl; R21 = 10 kfl; R22 = 1 Mfl; 
R23 = 3 kfl; CI = 4,7-F/10 V; C2 = 
4,7 /xF/10 V; C3 = 470 #iF/10 V; C4 = 
5 juF/6 V; C5 = 1 000 mF/16 V; C6 = 
0,1 mF; C7 = 5 juF/10 V; C8 = 0,1 mF; 
C9 = 0,1 mF; CIO = 50 mF/ 6 V; Cil = 
2,2 mF/6 V; C12 = 4,7 mF/10 V; C13 = 
470 mF/ 12 V; Tr = transformator so¬ 
nerie (220 V/7 V); RL = releu 9 V/15 
mA; TI = BC108C; T2, T3, T4 = 
BC107A; T5 = BC109C; T6 = 
BC108B; Dl, 2, 4, 5 = EFD106; D3 = 
1N4007; DZ = PL6V2. 

Respectînd valorile date şi reali- 
zînd montajul corect pe circuit im¬ 
primat, aparatul prezentat va func¬ 
ţiona perfect. 



I... CEIStJL DE MMk 


Ceasurile de mînă electronice cu 
sonerie (muzicală sau nu) au deza¬ 
vantajul unui nivel sonor redus al 
semnalului de avertizare. De aceea 
utilizarea lor ca deşteptătoare nu 
este sigură, efectul depinzînd de... 
profunzimea somnului. 

O cale de sporire a nivelului so¬ 
nor este construirea unui amplifica¬ 
tor simplu, care — cuplat la ceas — 
dă garanţia trezirii la ora fixată. 

Montajul din figura alăturată este 
redus la ultima expresie de simpli¬ 
tate şi are un consum în repaus ne¬ 


glijabil. Singura problemă con¬ 
structivă este cuplarea lui cu ceasul 
(carcasa metalică sau masa, pe de 
o parte, şi contactul sub formă de 
arc pentru zona centrală a traduc- 
torului originar, pe de altă parte). 

Sînt posibile două soluţii: 

1. cînd ceasul este folosit exclu¬ 
siv ca deşteptător staţionar, se în¬ 
depărtează traductorul piezoelec- 
tric originar şi firul central se pre¬ 
lungeşte cu o sîrmă izolată care se 
scoate din carcasă printr-o gaură; 

2. cînd ceasul este folosit la mînă 


Flz. GH. BALUŢA 

şi numai seara devine „deştep¬ 
tător", vom scoate firul central al 
traductorului la un mic contact am¬ 
plasat pe partea laterală a carcasei 
şi izolat faţă de aceasta. Poate fi în¬ 
trebuinţat, de exemplu, capătul 
neascuţit al unui bold, lipit într-un 
izolator din plastic. Cînd dorim să 
ataşăm ceasul la amplificator, îl 
aşezăm într-un lăcaş (cutie) strict 
dimensionat, astfel încît capătul 
boldului şi masa să vină în contact 
cu două lamele elastice de tablă 
care preiau semnalul pentru difuzor. 



TEHNIUM 8/1989 


II 




RECEPŢIA 


ÎN BANDA SHF 


Op. fI z. DRASOŞ FÂLIE 

(URMARE DIN NR. TRECUT) exterior a! piesei A2 se montează 

piesa A3, al cărei desen de execuţie 
Fianşa 1 pe care se prinde cutia este dat sub denumirea de piesa 44. 

preamplificatorului este reprezen- Această piesă poate culisa pe dia- 

tată sub notaţia piesa 42. metrul exterior ai piesei A2 şi se 

Pe fianşa 2 cu care se termină poate fixa în poziţia dorită cu un 
convertorul se montează cu pre- şurub M3. Pe piesa 44 se montează 

zoane M4 piesele Al şi A2 din inelul de reglaj notat piesa 45. 

planşa 5/4. Piesa Al este o flanşă Poziţia optimă a piesei A3 se sta- 

de adaptare de la ghid circular la bileşte experimental, după punerea 
ghidul dreptunghiular R120 în care în funcţiune a instalaţiei. Poziţia cu 
este realizat convertorul. Desenul care se încep reglajele este atunci 

de execuţie al flanşei Al este dat cînd capătul inelelor concentrice 

sub denumirea de piesa 43. ale piesei A3 se situează la 5 mm de 

Piesa A2 este, de fapt, antena ce capătul piesei A2. 
se montează în focarul oglinzii pa- Subansamblul format din piesele 
rabolice. Această piesă este un A2 şi A3 poartă în limba engleză nu- 

ghid de unde circular. Pe diametrul mele de „feedhorn". 



Rolul piesei A3 este de a atenua zeazâ şi adaptarea ghidului de undă 

undele electromagnetice parazite la antenă. 

ce sînt focalizate pe peretele exte- Subansamblul format din piesele 
rior al ghidului de unde circular. Al, A2 şi A3 este dimensionat pen- 

Aceste unde, în anumite situaţii, pot tru a putea fi utilizat împreună cu o 

perturba semnalul captat prin dimi- antenă parabolică normală (nu of- 

nuarea eficacităţii antenei sau prin fset) cu un raport distanţă foca- 

mărirea zgomotului captat. Prin re- lă/diametru cuprins între 0,5 şi 0,4]V 
giarea poziţiei piesei A3 se reali- # (CONTINUARE ÎN NR. VIITOR ' 














INTERFAŢA SERIALA V24 PENTRU CALCULATORUL 


■(URMARE DIN NR. TRECUT) 


0009® 

0010® 

001 10 
0012 ® 
0013® 
00140 
0015® 
00160 
00170 
00180 
00190 
00200 
0021® 
00220 
00230 
0024® 
00250 
00260 
00270 
00280 
00290 
00300 
00310 
00320 
00330 
00340 
00350 
00360 
00370 
00380 
0039® 
00400 
0041® 
00420 
00430 
00440 
00450 
00460 
00470 
00480 
00490 
00500 
00510 
00520 
00530 
00540 
00550 
00560 
00570 
00580 
00590 
00600 
00610 
00620 
00630 
00640 
00650 
00660 
00670 
00680 
00690 


PUSH DE 
PUSH DC 
PUSH AF 
LD A, (SEMAFOR) 
-CP 00 

JP Z,PR0BR 
POP AF s PUSH AF 
CP #80 
JP NC,TOKEN 
CALL CAR 
JP RETUR 
TOKEN NOP 


SUB #A5 

LD DE,#95 
PUSH AF 
CALL #C4 1 
LD A,#20 

CALL CAR 
FARA20 NOP 
LD A,(D 


A,(DE) 
#^F 


A,(127) 


AND #7F 
CALL CAR 
LD A,(DE) 

INC DE 

ADD A,A 

JR NC,FARA20 

LD A,#20 

CALL CAR 

POP AF 

RETUR NOP 

POP AF 

POP BC 

POP DE 

POP HL 

EI 

RET 

CAR NOP 
PUSH AF 

LOOP1 IN A,(127) 

AND #05 
CP #05 
JR NZ.LOUP1 
POP AF 
OUT (119),A 
RET 

PROGR LD A,#FF 
LD (SEMAFOR),A 
LD A ,#F3 
LD (#5CC5),A 
LD A,#FE 
LD (#5CC6),A 
LD A,79:OUT T167),A 
LD A,182:OUT (167),A 
LD A,79:OUT (175),A 
LD A,1 ;OUT (175),A 
LD A,79:OUT (183),A 
LD A,1 ;OUT (183),A 

LD A,64:OUT (127),A 
LD A,206:OUT (127),A 
LD A,55:OUT (127),A 
JP RETUR 


autori : cib. Crăciun' Butu 

mg. Chirulascu Paul 
ing. Colonati Cristian 

. Adaptarea acestei funcţiuni a programului ZEOS li iapri- 
ian ta K6313 s@ face cu rutina PRASS CPRint ASSaablor). 

. Rutina poate fi construita ad-hoc sub controlul asasbloru- 
lui 2EUS si utilizata ca atare, sau după constructiva ei se 
salveaza ispreuna cu program] 2EUS, fiind incorporata in 
acesta pentru utilizări ulterioare. Rutina este operaţionala 
cu interfaţa seriala prezentata anterior , la care se poate 
cupla orice ispriaanta seriala V24 prograaata la viteza de 311 
bauds - (K6313, SCAHP 9334, SCAHP 9335, etc). 

Paşii de punere io funcţiune"a rutinei PRASS sint : 

, Cu ajutorul ioni torul ui 2EUS se fac corecţiile : 

* F515 88 
« F516 88 

, Se editează si asaableaza PRASS moment in care rutina se 
aseaza la adresa 65288 după care poate fi utilizata sau 
salvata. 

. Partea de 1ASIC a prograaului ?EUS se aodifica confora 
PR1AS, Modificările fac prograaarea interfeţei USART si CTC si 
legătură cu rutinele de listare din ROH-ul aicrocalculatorului 
HC85. 


00010 1 ****************** 
00020 s *RUTINA PRASS* 

00040 &R6 65280 
00050 Dl 


H 13 12 « W 

1 I 1 | | 

CONEXIUNI CIP-URt 

? f <4 13 ţa ti 10 c 

II _ i i i i ii 

1 

r LiJ t 

cJ S** LdL* U 

J 

1 MC 1488 

/ ■■ ■ ..." 

1 MC 1489 

J #s_ 



la, 

6ND 


i * i 4 a 6 7 

144.10 


14 3 4 5 6 7 

CEASURI 
0 * 3.5 MH» 

CUK « 1,75 MHz 


11 Rutina care da posibilitatea listării la iaphaanta a pro- 
graselor in liabaj de asaablare cu asaablorul 2EliS. -“ Rutina 
PRASS - 

. Asaablorul 2EUS are prevăzută o rutina care peraite lista¬ 
rea la iapriaanta a ceea ce se afişeaza pe ecran. 



ADRESE PORTURI 

ZECIMAL. 

HEXA 

&IMAR 


USART DATE 

11 ® 

77 

01110111 


IfUHT CTCL. 

127 

7 F 

om im 


CTC O 

165 

A 7 

1 010 ow 


CTC 1 

175 

AP 

1010 1111 


CTC 2 

183 

B 7 

1011 0111 


CTC 3 

191 

E >6 

ion mi 

Fia* 


14 


TEHNIUM 8/1989 











00060 

00070 

00080 

00090 

00100 

00110 

00120 

00130 

00140 

00150 

00160 

00170 

00180 

00190 

00200 

00210 


PUSH 

READY 

IN 

AND 

CP 

JR 

POP 

PUSH 

CP 

JP 

LD 

AUT 

OUT 

POP 

Eî 

RET 


AF 

NQP 

A,(127) 


*05 

NZ,READY 
AF 
AF 
*20 

NC-AUT 
A, 13 
NOP 

C119),A 
AF 


1 REM 

2 REM * PROGRAMUL P R B A S * 

3 REN ?•»**■#*«•«•*■»* 

10 POKE 23749,®s POKE 23750 f 50 
2@ OUT 127*64 

3® OUT 127^206: OUT 127-55 
m OUT 167,79§ OUT 167,182 
5 m OUT 175,79s 007 175,1 
am OUT 183«79g OUT 183-1 
7® BORDER 1» PAPER Îs INK 7 
8® CLEAR 32767 

90 PRINŢ AT 4.7s"ZX Spactrum C48K)“a 
100 PRÎNT AT 6«6| "ZEUS ZBB A8SEMBLER“ | 
11® PRINŢ AT 12,101 FLASH lj M APRINTER 
120 LGAB “ZEUS 89 CODE 57344 
130 RANDONÎZE USR 57344 
140 BORDER le PAPER Îs INK 7s CLS 
*150 PRINŢ AT 17,7| ® 8 To reenter,■typ«s 8Î | 
li60 PRINŢ AT 18,8; “PRINŢ USR 57344 91 


CI Editări, şalvari si tipăriri de texte, documentaţii cuprinse 

in fişiere. 


. Textul cules este salvat in caseta cu conanda specifica 
programului TASWORB din seniul acestuia "Save text file" -*$$. 

. In una şalvarii programul TASNORD coeunica iunginea 
textului salvat, cifra care trebuie reţinuta in vederea inclu¬ 
derii ei in prograiui de listare propriu zisa ia imprimanta 
sub forţa 

text file “nume" saved : 
nnnnnn byte , nnnnn lines 


. Listarea se face cu progcaiul LTEXÎ care poate fi tastat 
ad-hoc sau încercat. 

Funcţiunea acestuia este di a incarca de pe caseta in ordine 
rutina RUTL prezentata la punctul A si fişierul text salvat 

anterior. 


Programul LTEXT cere sa i se coiuniceJwigimea textului. Po¬ 
ziţionarea casetei ps începutul fişierului de listat pentru 
incarcare se face aanual cu ajutorul amenzilor inainte-inapoi 

ale casetofanului. 

In momentul in care s-a terminat incarcarea textului, iipri- 
aanta fiind pornita si REA0V ince*pe automat tipărirea fişieru¬ 
lui "nume* care dureaza pe toata lungimea de text declarata. 


Pentru editare texte - documentaţii se utilizează unul din 
programele cele «ai uzuale de exeiplu TASHGRD care are si 
avantajul ca foloseşte ecranul Monitorului in «od eficient 
acceptind 64 de caractere pe rind si 22 de rinduri pe un ecran 
cu posibilitatea de SCROLL inainte si inapoi a textului cules 
(sau incarcat) in «e«orie. 


. Prograiui LTEXT prezentat aici este foarte simplu. El se 
poate cocplica in sensul gestionarii numărului de rinduri im¬ 
primate pe pagina, gestiunea si regăsirea paginilor, oprirea 
la pagina etc, lucru pe care il lasam la latitudinea si.imagi¬ 
naţia utilizatorilor. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



| ALTE FUNCŢII LOGICE 

Ing. MIHAELA QORQDCOV 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

înainte de a trece mai departe, în 
sensul prezentării cîtorva aplicaţii 
aritmetice, vă recomandăm, pentru 
a vă completa cunoştinţele în do¬ 
meniu, o lucrare de referinţă: 
„Proiectarea circuitelor integrate 
TTL“, Editura Tehnică, 1974, Bucu¬ 
reşti. „Seria Practică" (Automatică, 
Informatică, Electronică, Manage¬ 
ment), unde veţi găsi, între altele, 
expusă în detalii „Proiectarea sche¬ 
melor logice combinaţionale", asu¬ 
pra cărora noi nu mai insistăm. De¬ 
sigur că între timp a apărut multă 
bibliografie în domeniu, pe care o 
vom recomanda, pentru aprofun¬ 
darea cunoştinţelor, la sfîrşitul se¬ 
rialului nostru. 

Aşadar, să revenim la funcţiile lo¬ 
gice, dintre care vom reţine: decala¬ 
rea, rotaţia şi comparaţia. 

Fie un registru liniar de 8 biţi, care 
conţine cuvîntul 11100011 (fig. 1). 

Dacă decalăm la dreapta conţi¬ 
nutul său, se obţine 01110001; bitul 
care era înainte pe poziţia 0 (bitul 
cel mai puţin semnificativ) se 
pierde, iar bitul 7 devine zero. Dacă 
se deplasează spre stînga, se 
pierde, fireşte, bitul cel mai semnifi¬ 
cativ, în timp ce bitul cel mai puţin 
semnificativ devine zero, obţinîn- 


du-se 11000110. 

în cazul rotaţiei, se transpune 
această schemă liniară într-una cir¬ 
culară fără ca vreun bit să se piardă: 
se face pur şi simplu un transfer de 
la 0 la 7 sau de la 7 la 0, după sensul 
rotaţiei (fig. 2). 

Rotaţia se poate face şi interca- 
lînd aşa-numitul bit de transport (C 
de la Carry); rolul acestuia este ur¬ 
mătorul: prin defilarea succesivă a 
tuturor biţilor în indicatorul de 
transport (mult mai uşor de testat) 
se poate face verificarea întregului 
registru (fig. 3). 

In general, deplasările sînt de 
două feluri: 

— logice, dacă sînt efectuate 
după cum am văzut în exemplele de 
mai sus; 

— aritmetice, dacă se ţine cont şi 
de bitul de semn (bitul cel mai sem¬ 
nificativ). 

în cazul celor aritmetice (fig. 4) se 
conservă bitul de semn în modul ur¬ 
mător: 

— în deplasarea la stînga, bitul 
de semn se găseşte în C şi se 
adaugă 0 la dreapta; 

— în deplasarea la dreapta, bitul 
de semn este, pe de o parte, deca¬ 
lat, iar pe de alta, repetat pe poziţia 
bitului celui mai semnificativ. 

Desigur că problemele sînt mult 


mai complexe; noi am dorit doar o 
sensibilizare la nişte noţiuni de 
bază, de principiu, care să ne ajute 
în final să înţelegem cum funcţio¬ 
nează un microcalculator. 

Începînd din numerele viitoare vă 
propunem o incursiune în lumea 
memoriilor interne, încercînd să ve¬ 
dem mai îndeaproape structura şi 
caracteristicile atît pentru memori¬ 
ile RAM, cît şi pentru memoriile 
ROM. 


riiu mt» uni c HDiaaa>- 

-JfTLDUPĂ DEPLA- 

_UJjsare cu iar 

-‘l * nDCACrTA 


aoQOiod&in 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 

FIG .4 


mi 


LA STÎNGA LA DREAPTA 



FE.2 

riiliHioioloinlh tel 

rHHimtmimih aygF 

H in n m o ro ioiiH^ff4- 

LA DREAPTA 


iS HioionmoiTm 
m ioioiiiiionmoi Mr 
nioioiimoHITI £| 

gâFni iwiwiJD i m 


TEHNIUM 8/1989 


15 





R EliULâMfcMTtJ L 

Concursului pe teme rutiere 


Articolul 1: în scopul formării unui comportament discipli¬ 
nat şi preventiv pe drumurile publice, cît şi pentru cunoaş¬ 
terea şi respectarea de către întregul tineret a normelor de 
circulaţie şi de conduită preventivă, redacţia revistei „Teh- 
nium“, cu sprijinul de specialitate al Direcţiei Circulaţie din 
Inspectoratul General al Miliţiei, organizează anual un con¬ 
curs pe teme rutiere, „Circulaţia 11 . 


Articolul 2: Concursul se va desfăşura anual, prezentîn- 
du-se grafic imagini .din circulaţia rutieră, însoţite şi de texte 
explicative care vor cuprinde probleme de circulaţie şi de 
conduită preventivă specifice pietonilor (A), bicicliştilor, 
moîocicliştiîor, motoretiştilor (B) şi automobiliştilor (C). 


Articolul 3: Publicarea imaginilor, însoţite de întrebări şi 
textele explicative corespunzătoare, se va face în trei nu¬ 
mere consecutive ale revistei „Tehnium 11 


Articolul 4: La concurs pot participa toţi tinerii care au îm¬ 
plinit vîrsta de 14 ani, cît şi colective de membri din cadrul 
cercurilor de creaţie tehnico-aplicative din sistemul U.T.C., 
întreprinderi şi instituţii etc 


Articolul 5: Participanţii la concurs sînî datori să comen¬ 
teze cu soluţii temeinic justificate şi în spiritul conduitei ru¬ 
tiere preventive toate situaţiile publicate în fiecare număr al 
revistei, trimiţînd răspunsurile 'redacţiei înîr-un plic închis. 


Articolul 8: Scrisoarea cu toate răspunsurile se va expe¬ 
dia pe adresa redacţiei revistei „Tehnium 11 — Piaţa Scînteii 
nr. 1, Bucureşti, cod 73784, pentru concursul pe teme ru¬ 
tiere „Circulaţia ’8S“, pînă la data de 15 octombrie (data 
poştei). 


Articolul 7: Juriul, constituit din specialişti, reprezentanţi 
ai C.C. al U.T.C., ai I.G.M.— Direcţia Circulaţie şi ai revistei 
„Tehnium 11 , va examina conţinutul scrisorilor primite în ve¬ 
derea premierii celor mai bune răspunsuri. 


Articolul 8: Premiile se procură anual de către redacţia re¬ 
vistei „Tehnium 11 . 


Articolul 9: Răspunsurile apreciate ca fiind foarte bune 
vor fi recompensate cu următoarele premii: 

a) un premiu special al revistei „Ştiinţă şi tehnică 11 în va¬ 
loare de 1 000 de lei; * 

b) un premiu special al revistei „Tehnium 11 în valoare de 
1 000 de lei; 

c) trei premii constînd din obiecte în valoare de 600 de lei; 

d) zece menţiuni constînd din 5 almanahuri „Ştiinţă şi 
tehnică 11 şi 5 almanahuri „Tehnium 11 ; 

e) mai pot fi acordate alte premii din partea unor între¬ 
prinderi sau instituţii. 


Articolul 10 Cele mai bune răspunsuri vor fî popularizate 
prin intermediul precoi. 


Articolul 11: Concluziile desprinse în urma verificării 
răspunsurilor primite şi a recompensării celor apreciate co¬ 
respunzător vor fi inserate în scurte note, care vor fi supuse 
spre analiză conducerii Direcţiei Circulaţie şi a revistei 
„Tehnium 11 , ce vor stabili măsuri adecvate pentru întărirea 
disciplinei rutiere şi prevenirea accidentelor de circulaţie. 


SERIA A DOUA DE ÎNTREBĂRI 



ÎNTREBAREA NR. 2A: Pietonul aflat în poziţia 

; tar strada? 


traversează regulamen- 


ÎNTREBAREA NR. 2B: Cum trebuie să circule biciclistul la întîlnirea 
acestei situaţii? 


ÎNTREBAREA NR. 2C: Care este ordinea de trecere prin intersecţie a 
hiculelor din imaginea alăturată? 


TEHNIUM 


8/1889 


Ml 






Conductor 


n3BT^-t 0,51 
n3BT^l-l 0,51 
naBTJi-i 0,51 

I13BTJI-I 0,51 
ri 3 BT/I-l 0,51 
nsBTJi-i 0,51 
ri 3 BTJl-l 0,51 
nsBT/I-l 0,51 
ri 3 BTjl- 1 0,51 
nSBTJI-l 0,64 
n 3 BTJI-l 0,51 
n 3 BTJl-l 0,51 
n 3 BT^-l 0,51 
nSBT.m-l 0.64 
naBT/i-i 0,51 
nsuTJi-i o.si 
naBTJl-l 0,51 
nsBT/i-i 0,41 
nSBTJl-l 0,64 
n 3 BT.n-l 0,25 
riSBT/l-l 0,16 
nSBT/l-l 0,51 
riSBTJM 0,51 
n3BTJl-l 0,64 




BAVRIL1U MIROIM - Adjud 


SELECTOR DE CâRâLE SC- 1^-18 


Complet tranzistorizat, acest se¬ 
lector asigură recepţionarea pro¬ 
gramelor de televiziune din benzile 


Repararea unui astfel de selector 
impune cunoaşterea schemei elec¬ 


trice şi aparatură de măsură şi con¬ 
trol adecvată. 

Reglarea valorilor bobinelor nu 


se face la întîmplare fiindcă rezulta¬ 
tele oricum nu pot coincide în an¬ 
samblu cu scopul urmărit. 

Puţin probabil ca tranzistoarele 
să fie defecte, trebuie oricum veri¬ 
ficate. 

Publicăm schema electrică a se¬ 
lectorului SC-M-18 şi datele bobi¬ 
nelor din acest selector. 


3.ZJ3™'° SB 


Â5 

LI KM07A 


\mW9B I bU 


nC40 680 

■ji rme \ 

'38 680 ' 


43 680 

KM07A 1 \l?4 4( i 7A 

RZ 2.7* * R6 2, 7 k 


i m m % 

\6fin 2200 ^ 


UmLz z ooLz ţ oo 


Pagînâ reafesstîă d© ing. SL 1 E MIHAESCU 


ROTH CÂROL » Mediaş 




Circuitul integrat R211D 
este amplificator audio şi 
poate echipa etajul final din- 
tr-un aparat de radiorecep- 

ţie. 

Fără radiator se reco¬ 
mandă ca acest circuit să 
debiteze 1 W, iar dacă are 
montat şi un radiator de 
căldură puterea poate fl 


mărită la 1,35 W pe o sarcină 
de 4 a 

Alimentarea acestui cir¬ 
cuit se poate face cu ten¬ 
siune cuprinsă între 5 V şi 12 V, 

Prezentăm schema elec¬ 
trică şi cablajul imprimat îm¬ 
preună cu modul de plan¬ 
tare a pieselor. 


TEHNIUM 8/1989 


17 






























Rf CUPE ÎÂRI-ECONOMIE 

MIRCEA MUNTEANU, Oţalu Roşu 


Aşa cum aminteam în articolele 
referitoare la încălzirea locuinţei şi 
recuperarea căldurii în locuinţă, 
temperatura şi umiditatea sînt fac¬ 
torii de mediu cei mai importanţi de 
care depinde ambianţa unui inte¬ 
rior de locuinţă. Pe lîngă aceşti fac¬ 
tori şi iluminarea încăperilor în 
afara orelor de însorire contribuie 
la îmbunătăţirea confortului. 

Avînd în vedere faptul că acţiu¬ 
nea RRR este tot mai mult în atenţia 
cetăţenilor, că gospodăria — iar în 
cadrul ei locuinţa — este un nucleu 
de bază unde se pot refolosi multe 
materiale în aparenţă de neutilizat 
şi că recuperarea trebuie făcută pe 
fondul şi în scopul economisirii 
energiei, vom prezenta în continu¬ 
are două obiecte utile în unele gos¬ 
podării, care se încadrează strict în 
tema propusă în titlu. 

DISPOZITIV PENTRU 
ABSORBŢIA. AERULUI DIN 
AFARA ÎNCĂPERII 

Arderea gazului metan în apara¬ 


tele de încălzire de uz casnic (ca de 
altfel şi în cele industriale) se face 
cu aport de „aer primar", în condi¬ 
ţiile existenţei în focar a unei atmo¬ 
sfere de aer, numită „aer secundar", 
conform reacţiei schematizate în 
tabelul 1. 

După cum se observă, aportul de 
aer este mare. La o ardere optimă în 
arzătoarele de uz casnic ce funcţio¬ 
nează cu aer aspirat prin efectul 
ejecţiei gazului combustibil şi tira¬ 
jului în focar cu depresiune, pentru 
fiecare mc de gaz metan ars se 
preiau din atmosfera încăperii 9,5 
mc aer. In locul acestui aer, care se 
absoarbe în aparatul de încălzit, 
intră alt aer rece din afara încăperii. 
Schimbul de aer are loc la partea in¬ 
ferioară a încăperilor, deoarece 
acolo se află difuzorul-confuzor al 
arzătorului şi tot pe acolo circulă 
aerul rece. Dacă la un aparat de ar¬ 
dere se consumă 10 mc de gaz me¬ 
tan în 24 de ore, înseamnă că prac¬ 
tic spre arzător s-au vehiculat 95 
mc de aer rece absorbit din afara Io- 




pentru cot dey 2 "Ri =»12 

-pentru difuzor de arz㬠
tor deo/Nm^h R 2 *34 


d,1/ 2 "R,.t2 J 

l -rnr Ha n r-rn _ -v—— 


vedere dîn A 


cuinţei pe la neetanşeităţile tîm- 
plăriei. 

Oricîte măsuri de etanşare a ros¬ 
turilor tîmplăriei am lua, nu ne pu¬ 
tem permite să facem din locuinţe 
medii etanşe gen submarin, deoa¬ 
rece ne trebuie aer proaspăt cu oxi¬ 
gen şi pentru întreţinerea respi¬ 
raţiei locatarilor. Acest aer rece ce 
se absoarbe în locuinţă face ca 
temperatura de la nivelul pardoselii 
să aibă valori mici, senzaţia de frig 
şi rece făcîndu-ne să deschidem 
mai mult robinetul de gaz, ceea ce, 
practic, pe lîngă căldură mai mare 
degajată de aparatul de încălzit, în¬ 
seamnă vehicularea unei cantităţi 
mai mari de aer rece spre arzător. 

In condiţiile prezentate mai sus, 
întrebarea care se pune este: putem 
prelua aer pentru ardere din afara 
încăperii sau chiar a locuinţei? Ori- 
cît de neîncrezători am fi, răspunsul 
este da, dar în condiţii de deplină si¬ 
guranţă atît în ceea ce priveşte res¬ 
pectarea normelor, cît şi a siguran¬ 
ţei circulaţiei aerului spre difuzorul- 
confuzor al arzătorului. 

lată ce propunem. Conform figu¬ 
rii 1, în zona difuzorului arzătorului 
se va monta o piesă cît mai etanşă, 
racordată la o ţeavă sau la un tub 
metalic flexibil ce are capătul liber 
în afara spaţiului încălzit al locuin¬ 
ţei. Piesa etanşă se poate executa 
în mai multe moduri, noi prezentînd 
în continuare una din cele mai sim¬ 
ple, pe arzător de 0,4 mcN/h, în si¬ 
tuaţia cea mai generală, arzător 
montat la 90° faţă de conducta cu 
robinetele de siguranţă. 

Urmărind detaliile prezentate în 
figura 2, din tabla recuperată de la 
două-trei cutii de conserve sau din 
orice alte bucăţi de tablă de 0,5 mm 
grosime, executăm cele două piese 
care prin strîngere cu şuruburi vor fi 
fixate etanş pe difuzor şi de capătul 
cotului. Pentru etanşare ne servim 
de cîteva garnituri de cauciuc, con¬ 



fecţionate dintr-o cameră uzată de 
maşină. în capătul piesei etanşe se 
fixeaxă ţeava de legătură cu exte¬ 
riorul (vezi cîteva variante în figura 
3). Ţeava de legătură cu exteriorul 
trebuie să fie din metal (ţeavă îmbi¬ 
nată în coturi) sau chiar un tub me¬ 
talic flexibil, dar nu recomandăm să 
fie din cauciuc sau din material 
plastic, deoarece prin încălzire cre¬ 
ează, în anumite situaţii, pericol de 
incendiu sau se poate turti la coturi, 
îngreunînd astfel absorbţia aerului. 

Instrucţiunile de montaj şi ex¬ 
ploatare sînt următoarele : 

— se curăţă orificiile din difuzor 
de depunerile de praf şi scame; 

— pe difuzor şi pe buza cotului se 
fixează cele două garnituri de etan¬ 
şare, ca în detaliul prezentat în fi¬ 
gura 4; 

— se fixează la poziţie şi se îm¬ 
bină între ele cele două piese, după 
care ţeava sau tubul de legătură cu 
exteriorul se introduce în orificiul 
practicat în partea din spate a pie¬ 
sei; 

— capătul liber al ţevii de leg㬠
tură cu exteriorul se va scoate în 
afara locuinţei, în zone libere, cu¬ 
rate, nesupuse acţiunii directe a 
vîntului, fără surse de foc sau de¬ 
gajări de impurităţi. Capătul liber se 
ptoate scoate prin tavan în pod, fiind 
montat lîngă coş (dar atenţie, nu în 
el), de unde se poate absorbi aer 
mai cald; 

— periodic, dar cel puţin o dată 
pe lună, se verifică starea capătului 
liber al ţevii, pentru a-l menţine cît 
mai curat şi liber. 

Recomandăm ca piesa de etan¬ 
şare să se monteze în luna octom¬ 
brie şi să se demonteze în luna apri¬ 
lie a anului următor. Demontarea 
piesei este necesară numai pentru 
a verifica, cel puţin de două ori pe 
an, starea de curăţenie a orificiilor 
din difuzorul arzătorului. 

La utilizarea acestei piqse se pun 




b = sisteme recomandate 
C = sfst-sm rterecomandat,La un 
montaj gresii^ ţeava poate alune¬ 
ca din şuruburi obturînd astfel 
admisia de aer primar. 


18 


TEHNIUM 8/1989 








multe întrebări, majoritatea din ne¬ 
cesitatea respectării legislaţiei şi a 
realizării unei siguranţe optime la 
utilizare. 

lata cîteva aspecte ale problemei: 

1) Utilizarea acestei piese con¬ 
travine sau nu legislaţiei instalaţii¬ 
lor de gaze naturale? 

1.1) Principalul act normativ care 
reglementează utilizarea gazelor na¬ 
turale este normativul 16-86, care la 
art. 4.17 precizează că nu este voie 
să se facă modificări la arzătoarele 
de gaze ori să se micşoreze sau să se 
astupe orificiile pentru ardere, iar la 
art. 8.38 şi 8.39 arată că: 

— pentru toate aparatele de utili¬ 
zare a gazelor racordate la coş sau 
cu flacără liberă se va asigura acce¬ 
sul aerului necesar arderii şi eva¬ 
cuării complete, fără riscuri, a gaze¬ 
lor arse; 

— pentru introducerea în în¬ 
căperi a aerului necesar arderii ga¬ 
zelor se vor prevedea orificii spre 
încăperile vecine, altele decît ca¬ 
merele de dormit, care nu prezintă 
pericol de incendiu. Accesul aeru¬ 
lui direct din exterior (prize) se va 
prevedea în toate cazurile în care 
raportul dintre volumul (V) al în¬ 
căperii (în mc) şi debitul nominal de 


gaze (în mcN/h) ai aparatului insta¬ 
lat are valoarea mai mică decît 30. 

Se observă că însuşi normativul 
precizează necesitatea absorbţiei de 
aer din afara încăperilor, este adev㬠
rat că nu în sistem etanş, dar avînd în 
vedere că prin montarea piesei 
etanşe nu se pune în pericol sigu¬ 
ranţa arderii, considerăm că nu se 
contravine normativului. 

„Priza etanşă de aer“ nu modifică 
arzătorul, nu micşorează sau as¬ 
tupă orificiile din difuzorul-confu- 
zor, ci asigură ajungerea la arzător 
a unui, aer curat şi mai bogat în oxi¬ 
gen. în plus, piesa etanşă fereşte 
orificiile din difuzorul-confuzor de 
şocurile curenţilor de aer produşi la 
intrarea bruscă pe uşi (sînt cazurile 
cînd la o intrare bruscă pe uşă se 
poate realiza ruperea flăcării). 

2) Nu cumva prin utilizarea aces¬ 
tei piese etanşe se pot înfunda cele 
patru orificii din difuzorul-confuzor 
al arzătorului? 

2.2) Orificiile din difuzorul ar¬ 
zătorului nu se pot înfunda aşa 
uşor, deoarece aerul proaspăt din 
afara locuinţei conţine mai puţine 
impurităţi, scame şi grăsimi decît 
aerul din interior infestat în timpul 
efectuării curăţeniilor interioare 



4 


PI _JL 

6 


sau datorită degajărilor de sub¬ 
stanţe grase din vasele aflate pe 
plită. Este cunoscut că substanţele 
grase depuse favorizează acu¬ 
mulări masive de praf şi scame. In 
plus, montarea acestei piese toam¬ 
na şi demontarea primăvara ne pun 
în situaţia să fim cu ochii îndreptaţi 
spre găurile din difuzorul arzătoru¬ 
lui, pe care trebuie să le curăţăm 
astfel cel puţin de două ori pe an. 
Credem că puţine sînt persoanele 
beneficiare de instalaţie de gaz me¬ 
tan în locuinţă care pînă la citirea 
acestor rînduri să-şi fi făcut obi¬ 
ceiul de a curăţa, cel puţin o dată pe 
an, orificiile din difuzorul arzătoru¬ 
lui. 

3) Nu cumva montarea ţevii de 
legătură cu exteriorul cu capătul li¬ 
ber prea sus face ca absorbţia de 
aer să se îngreuneze? 

3.3) Majoritatea coşurilor sînt 
supradimensionate în ceea ce pri¬ 
veşte secţiunea. Sub efectul de tiraj 
în circuit continuu, etanş, absorbţia 
de aer este mult mai uşoară decît în 
cazul secţiunii pe ia neetanşeităţile 
tîmplăriei, care prin dimensiunile 
mult prea mici fac ca aerul să intre 
mai greu în locuinţă. 

4) Nu cumva spre arzător vine 
aer prea puţin şi flacăra se poate 
rupe (stinge)? 

4.4) Conform STAS 995-86, sec¬ 
ţiunea de trecere a aerului primar 
prin difuzorul-confuzor este cea 
prezentată în tabelul 2. 

Pentru absorbţie am recomandat 
un tub cu diametrul de minimum 40 
mm, ceea ce practic înseamnă o 
secţiune de 1 256 mmp, mult prea 
mare şi faţă de secţiunea de aer ne¬ 
cesară unui arzător de tipul B 1000. 
Deci aer primar este suficient, cel 
necesar şi util fiind oricum cel ab¬ 
sorbit prin orificiile din difuzorul- 
confuzor al arzătorului. Probabili¬ 
tatea ruperii flăcării este mai mică 
decît la o instalaţie fără această 
piesă prin faptul că prin absorbţie 
de aer din afara locuinţei se izo¬ 
lează orificiile din difuzor de acei 
curenţi puternici de aer care uneori 
îi creăm la intrarea bruscă pe uşi. 

Recomandăm montarea ansam¬ 
blului propus la aparatele de ardere 
cu gaz metan racordate la coş în 
timpul unei revizii şi pe cît posibil 
sub îndrumarea unui instalator au¬ 
torizat. Montarea piesei etanşe nu 
trebuie să înglobeze robinetele de 
siguranţă sau să afecteze manevra¬ 
rea uşoară a acestora. 

Necesitatea montării ansamblu¬ 
lui este urmată de cîteva consecinţe 
utile şi necesare: 

— la un montaj corect şi cît mai 
etanş, temperatura de la partea in¬ 
ferioară a locuinţei (a încăperilor) 
poate creşte cu 2—4°C, deoarece 
s-au înlăturat acei zeci de metri 
cubi de aer rece vehiculaţi prin lo¬ 
cuinţă spre arzător; 

— prin creşterea temperaturii la 
partea inferioară a locuinţelor, sen¬ 
zaţia de frig la picioare este înlătu¬ 
rată şi nu vom deschide mai mult 
robinetul de gaz ci, din contră, pu¬ 
tem realiza zilnic un consum de gaz 
metan cu 10—20% mai mic decît în 


situaţia neabsorbţiei aerului din 
afara încăperii; aceşti metri cubi de 
gaz metan economisiţi în gospod㬠
riile proprii vor da dovada unui de¬ 
plin spirit gospodăresc pentru con¬ 
solidarea şi pe această cale a balan¬ 
ţei energetice a ţării; 

— absorbţia de aer proaspăt, bo¬ 
gat în oxigen, din afara locuinţei 
contribuie Ta realizarea unei arderi 
cît mai aproape de parametrii op¬ 
timi. 


BEC CU PUTERE DE 15 W 
PE DULIE NORMALĂ 

Pentru a economisi cît mai mult 
energia electrică trebuie să iuăm 
toate măsurile ce se impun, înce- 
pînd cu înlocuirea în anumite în¬ 
căperi (holuri de trecere, casa 
scării, pivniţe, poduri, cămări, ma¬ 
gazii etc.) a becurilor de putere 
mare cu unele de putere mai mică. 

Presupunînd că pentru moment 
nu mai avem disponibile becuri de 
25 W cu dulie normală, dar dispu¬ 
nem de 1—2 becuri pentru dulie 
normală cu filamentul ars sau rupt 
şi 1-2 becuri de 230 V - 15 W fără 
filet pe partea metalică, sau de be¬ 
curi de 15 W cu dulie mică, ne pu¬ 
tem realiza becuri cu putere mică 
(15 W) pe dulie normală. 

lată cum procedăm. Becul cu fila¬ 
mentul ars îl învelim într-o hîrtie şi îi 
spargem balonul de sticlă. Cu o 
şurubelniţă mică sau cu un cuţit as¬ 
cuţit scoatem spărturile de sticlă 
rămase în interiorul părţii metalice, 
căutînfl a nu ne tăia ia mîini şi a ne 
feri ochii de cioburile rebele de 
sticlă. 

Cu ajutorul unui ac mai mare, 
ţinut într-un cleşte patent sau, 
ideal, cu o maşină de găurit cu bur¬ 
ghiu de 1—1,5 mm, executăm cen¬ 
tral o gaură în capacul cu cositor al 
părţii metalice recuperate de ia be¬ 
cul ars. Pe polul de cositor aflat în 
capătul părţii metalice a becului de 
15 W cositorim o sîrmă, preferabil 
de cupru, 0 0,2—0,3 mm, lungă de 
20—25 mm, iar alta pe peretele” late¬ 
ral. 

Conform celor prezentate în fi¬ 
gura 5, sîrma cositorită în capătul 
becului o introducem în mica 
gaură, după care o cositorim. Cea¬ 
laltă sîrmă o cositorim pe marginea 
părţii metalice cu filet. Vom lucra cu 
atenţie pentru a nu răsuci sîrmele şi 
a crea astfel un scurtcircuit o dată 
cu montarea becului în instalaţie. 

Pentru rigidizare, între partea 
metalică cu filet şi globul de sticlă, 
conform figurii 6, vom îndesa şnur 
de azbest sau' bucăţi mai mici rupte 
dintr-o placă de azbest.. 

întrerupătorul fiind pe poziţia în¬ 
chis, vom acorda o atenţie sporită la 
fixarea becului în dulie, înşuruba¬ 
rea făcîndu-se cu grijă, fără a forţa 
răsucirea. 

într-o altă idee de montaj, becu¬ 
rile de 15 W cu filet pentru dulie 
mică se pot înşuruba direct în dulia 
normală, dar în aceasta din urmă 
trebuie să fie introdusă o reducţie 
care să permită montarea becului 
mic. 


TABELUL 1 


Arderea a 

1 mcN 

Necesar (mcN) 

aer, din care : oxigen 

CH 4 + 20 2 = C0 2 + 2H 2 0 

9,52 2,00 


TABELUL 2 


Tipul arzătorului 

Secţiunea de trecere a aerului (mmp) 

Al — 400 

360 

Al - 600 

540 

A2- 400 

380 

A2 — 600 

540 

B - 600 

420 

B - 1 000 

700 

B - 2 000 

1 400 


TEHNIUM 8/1989 


m 













practic de tensiunea de alimentare, 
ci de valoarea frecvenţei de rezo¬ 
nanţă a cuarţului. Dacă aceasta din 
urmă diferă de valoarea ideală indi¬ 
cată în lista de piese, mici ajustări 
se pot efectua prin reglajul trimeru- 
lui C2. 

La introducerea şi scoaterea fişei 
alimentatorului de 7,5 V apar salturi 
bruşte de tensiune care pot afecta 
conţinutul numărătoarelor. Pentru 
a evita acest fenomen, manevrele 
menţionate mai sus se vor efectua 
oumai cu fişa de reţea scoasă din 
priză. Astfel, condensatorul de fil¬ 
traj din alimentator atenuează sal¬ 
turile din circuitul de joasă ten¬ 
siune. 

LISTA DE PIESE 

Cil = MMC351; CI2 = MMC4511; 
afişaj = MDE2583 R, V sau echiva¬ 
lent; LED = orice tip; TI—7 = 
BC172B; T8 = ROL32; Dl-6 = 
1N4148; Q = cuarţ 32 768 Hz; R1 = 
82 kn; R2—7 = 2,7 kH; R8 = 1,5 kîl; 
R9 = 560 O; R10-16 = 82 fi; R17 = 
100 ft; R18 = 12 kfl; CI = 47 pF; C2 
= 5 40 pF; C3 = 220 mF/10 V; C4 = 

2,2 /uF/10 V. 


stabil Cil ca un singur semnal şi 
care prin ieşirea 5 comandă tranzis¬ 
torul T3, care, intrînd în conducţie, 
acţionează releul. La un nou fluie¬ 
rat, brelocul, producînd o nouă 
cădere de tensiune, pe PI, comută 
circuitul basculant în starea 0, blo- 
cînd pe T3 şi eliberînd releul. 

Dacă este necesar ca intervalul 
de timp între două comenzi succe¬ 
sive să fie sub 40 s, atiînci se micşo¬ 
rează valoarea lui C4 pînă la 5—10 nF. 
Starea de basculare a circuitului se 
menţine pînă la primirea unei noi 
comenzi. 

Prin acest montaj nu trebuie 
aduse nici un fel de modificări bre¬ 
locului, care oricînd îşi poate rec㬠
păta destinaţia iniţială. 




Dintr-un vechi breloc de chei de 
tipul acelora care răspund la fluie¬ 
rat şi la care pilele electrice, destul 
de greu de procurat, s-au uzat, se 
poate construi o telecomandă care 
să acţioneze printr-un releu diferiţi 
consumatori electrici, în funcţie de 
tipul releului folosit, prin fluierat, fi¬ 
ind foarte sensibil chiar de la o dis¬ 
tanţă de 10 m. 


Brelocul, alimentat cu tensiunea 
continuă de 4 V, după primirea 
semnalului răspunde tot prin fluie¬ 
rat şi în acest timp pe potenţiome- 
trul semireglabil PI se produce o 
cădere de tensiune de aproximativ 
0,8 V, care duce la deschiderea lui 
T2. Potenţiometrul PI se reglează 
în funcţie de tipul brelocului folosit 
astfel ca în punctele A B căderea de 


Sîng. SEVER OPRIŞAN 

tensiune în timpul răspunsului să 
fie de 0,8 V, necesară pentru des¬ 
chiderea lui T2. După intrarea în 
conducţie a lui T2, este comandat 
circuitul integrat CI2, circuit bascu¬ 
lant monostabil a cărui bază de 
timp o constituie grupul R4—C4; 
acesta are rolul de integrator în 
timp al semnalului primit, care este 
transferat circuitului basculant bi- 


pendentă a ceasului. Deoarece 
consumul afişajului este important 
(circa 40 mA), s-a optat pentru stin¬ 
gerea automată a acestuia pe du¬ 
rata alimentării din baterii. în 
această situaţie, citirea orei se face 
„la cerere", prin apăsarea push-bu- 
tonului 13. 

Fototranzistorul T8 (fără lentilă) 
se orientează astfel încît să nu pri¬ 
mească lumină de la afişaj, ci de la 
mediul înconjurător. La iluminare 
ambiantă puternică, el provoacă 
deschiderea lui T7, care şuntează 
rezistorul R17 şi contribuie la creş¬ 
terea intensităţii curentului prin 
afi.şaj. 

In fotografia alăturată se vede o 
realizare practică, într-o cutie de 
plastic (penar) ce conţine ceasul, 4 
bateni R6 şi mufa pentru alimenta¬ 
tor. întrerupătoarele' II şi 12 sînt 
confecţionate din lamele elastice 
din alamă şi pot fi acţionate cu aju¬ 
torul unui ac ce se introduce în 
două mici găuri practicate în cutie. 
Se evită astfel acţionarea lor nedo¬ 
rită prin manevrare neatentă sau 
„din curiozitatea" persoanelor nea¬ 
vizate. 

Precizia ceasului nu depinde 


t .ţii 1 !,;; MiiflfMERI■ 

l * 111 IrICM v 


FI*. EUGENIA CĂRBUNESCU, 
flz. GH. BALUŢA 


Montajul descris (figura 1) este 
un ceas numeric realizat cu un cir¬ 
cuit integrat specializat MMC351 şi 
un decodor-driver MMC4511. Faţă 
de aplicaţia tipică a acestor circuite 
(ceas auto alimentat la 12 V), 
schema are următoarele modificări: 

— alimentarea se face la 6—7,5 V; 

— este prevăzută alimentarea 
din reţea şi baterii, cu comutare au¬ 
tomată şi stingerea afişajului în ca¬ 
zul folosirii bateriilor; 

— consumul din baterie este 
foarte redus (0,1 mA), numai pe du¬ 
rata lipsei tensiunii de reţea; 

— luminozitatea afişajului este 
reglată automat, în funcţie de ilumi¬ 
narea ambiantă; 

— pentru o luminozitate egală a 
segmentelor afişajului, limitarea 
curentului se face prin rezistenţele 
R10—R16 înseriate cu fiecare seg¬ 
ment şi nu prin rezistenţe montate în 
colectorul tranzistoarelor T3—T6; 

— semnalizarea funcţionării 
ceasului şi indicarea orei AM-PM se 
fac cu un acelaşi LED; 

— rezistenţa de 20 MH necesară 
în paralel cu cuarţul a fost înlocuită 
cu două diode miniatură legate în 
opoziţie, evitîndu-se astfel procura¬ 
rea unei piese greu accesibile. 

Circuitul MMC351 conţine osci¬ 
latorul pe 32 768 Hz, divizoarele de 
frecvenţă, numărătoarele de mi¬ 
nute şi ore, precum şi logica de co¬ 
mandă rnultiplexată a afişajului cu 4 


cifre. Circuitul MMC4511 asigură 
decodarea din Dinar în codul cu 7 
segmente şi livrează curentul nece¬ 
sar LED-urilor cu catod comun din 
afişaj. 

Un LED comandat cu T2 clipeşte 
în ritmul de 2 Hz, indicînd funcţio¬ 
narea ceasului. „Clipirea" se face 
între nivelul maxim de strălucire şi 
zero, sau între maxim şi uri nivel 
scăzut, după cum TI este blocat 
sau în conducţie. Astfel se face dis¬ 
tincţia între ora AM sau PM (con¬ 
venţională). Acest LED poate fi o 
piesă independentă, * de orice cu¬ 
loare, sau pot fi folosite cele două 
„puncte" dintre cifrele afişajului re¬ 
comandat în schemă. 

Atragem atenţia asupra existen¬ 
ţei a două fire de masă (marcate cu 
linie groasă şi triunghi în schemă), 
una pentru ceasul propriu-zis şi alta 
pentru afişaj plus LED. 

Pentru alimentare (fig. 2) se folo¬ 
seşte un alimentator stabilizat de 
7,5 V (de exemplu, ATV-1 „Tehno- 
ton") şi un set de 4 baterii care asi¬ 
gură 6 V (de exemplu, R6). Dife¬ 
renţa de 1,5 V între cele două surse 
este necesară pentru a bloca dio¬ 
dele D3—D4 în situaţia cînd există 
tensiune în reţea, evitînd astfel con¬ 
sumul din baterii. 

Alimentarea din baterii asigură 
continuitatea funcţionării ceasului 
în cazul căderii tensiunii de reţea 
sau, după dorinţă, o utilizare inde¬ 


Cţ R1 


wl * 
JjLj. 


4-. 

T& 

Q f v 1,2 
BŞri-î- 

3 ÎS 1 2 e s 

MMC 351 « 

44 

T 

3 4 16 H 

6 

‘ MMC 4511 9 

7 « 

8 .Ş - 13 

c 2 


1 [^1 A h 

JL 


«2-51 

1 ţ_ 


w _ 



1 1 — 





o o . o o 

u u • u u 


io 


TEHNIUM S/1989 









VASSLE BUTEANU 



Propun alăturat o variantă de 
aprindere electronică experimen¬ 
tată de mine pe autoturismul „Da¬ 
cia", 

Din schema clasică am eliminat 
convertizorul, preluînd tensiunea 
alternativă direct de la alternatorul 
maşinii. 

Este cunoscut faptul că alterna¬ 
torul produce o tensiune alternativă 
trifazată de maximum 14 V, ia o tu¬ 
raţie normală, care este redresată 
printr-o punte de diode. 

în cazul acestui montaj este ne¬ 
cesară demontarea capacului de 
plastic de pe corpul' alternatorului, 
după care vom observa cele trei fire 
(faze) ale statorului cositorite pe 
puntea de diode. 

Vom lipi cu ciocanul de lipit două 
fire izolate (liţă din cupru) la oricare 
două din faze. 

Această tensiune alternativă de 
14 V va fi introdusă într-un transfor¬ 
mator ridicător de tensiune (în jur 
de 500 V), pe care trebuie să-l con¬ 
fecţionăm după următoarele date: 


Propun constructorilor amatori 
care folosesc aparate de măsură de 
tip MAVO-2, produse de I.A.E.M.- 
Timişoara, o mică modificare. 
Aceasta constă în adăugarea la 
.schema funcţională a aparatului a 
unei punţi simple de diode, ceea ce 
permite măsurarea curenţilor alter¬ 
nativi în limitele valorilor permise 
de construcţia aparatului. Acest lu¬ 
cru este necesar pentru a extinde 
domeniul de funcţionare al apara¬ 
tului, întrucît din fabricaţie acesta 
nu este prevăzut cu posibilitatea 
măsurării curenţilor alternativi. 

Modificarea se face utilizînd un 
număr mic de materiale, şi anume 
un întrerupător tip schimbător de 
game, de felul celui utilizat la radio¬ 
receptoarele tip „Song", şi cele pa¬ 
tru diode care alcătuiesc puntea re- 
dresoareL 

Modul de funcţionare în cazul uti¬ 
lizării acestei adaptări este destul 
de simplu: presupunînd că trebuie 
măsurat un curent alternativ care 
se conectează la bornele A şi B 
(bornele de intrare ale aparatului de 
măsură), se poate vedea că la ieşi¬ 



— secţiunea miezului 4 cm 2 tole 
fier siliciu; 

— pe o singură carcasă se va bo¬ 
bina primarul pentru 14 V cu sîrmă 
0 0,4 mm CuEm, 80 de spire; după o 
izolare perfectă se va bobina se¬ 
cundarul, care va avea 2 800 de 
spire CuEm 0 0,2 mm. 

Acest transformator se poate in¬ 
troduce împreună cu montajul 
electronic într-o cutie cu borne de 
legătură, plasată cît mai aproape de 
bobina de inducţie a autoturismu¬ 
lui. 

Menţionez că acest montaj a func¬ 
ţionat perfect de la prima încercare. 


GEORGE TOMA 


rea din punte se obţine un curent 
redresat bialternanţă (la bornele C 
şi D), care poate fi măsurat pe scala 
de curent continuu a multimetrului. 

Rolul întrerupătoarelor II şi 12 
este de a permite trecerea de la re¬ 
gimul de măsurare în curent alter¬ 
nativ la cel de măsurare în curent 
continuu şi invers. Aceasta se reali¬ 
zează deoarece întrerupătoarele în 
poziţia „curent continuu" scurtcir¬ 
cuitează simultan diodele Dl şi D3, 
astfel încît din punct de vedere 
electric puntea este eliminată din 
circuit, aparatul avînd în această 
poziţie conductoarele cuplate di¬ 
rect la circuitele de măsură ale am- 
permetrului. în poziţia „curent al¬ 
ternativ" întrerupătoarele sînt des¬ 
chise, permiţînd intrarea în circuit a 
punţii redresoare. 

Ca indicaţii constructive se poate 
arăta că aceste diode se montează 
direct pe bornele întrerupătorului, 
pentru că dimensiunile diodelor 
sînt suficient de mici pentru a per¬ 
mite acest lucru, ceea ce duce şi la 
o construcţie funcţională, elegantă 
şi de volum redus. Diodele sînt de 



tip 1N4007 sau de tip asemănător. 

Eroarea de măsură constatată nu 
depăşeşte 3 4- 5%, satisfăcînd pe 
deplin cerinţele constructorului ama¬ 


tor. 

întrerupătorul, împreună cu dio¬ 
dele montate pe el, se plasează pe 
faţa frontală a aparatului de 


I măsură, imediat deasupra bornei 
(+), executînd pentru aceasta o de¬ 
gajare dreptunghiulară de lăţime 
egală cu lăţimea butonului între¬ 
rupătorului şi lungime egală cu 
cealaltă dimensiune a butonului 
plus cursa acestuia. 

Se vor face şi două găuri pentru 
şuruburile de fixare a întrerupăto¬ 
rului. La aceste operaţii se impune 
o mare atenţie întrucît carcasa apa¬ 
ratului este din ebonită, material 
greu de prelucrat. Se va folosi o 
maşină de găurit electrică cu bur¬ 
ghie adecvate. 

După efectuarea acestei adaptări 
se recomandă inscripţionarea pe 
carcasa aparatului a celor două po¬ 
ziţii ale întrerupătorului sau, pentru 
a nu se face confuzii, se va verifica 
pe scala de ohmmetru poziţia între¬ 
rupătorului: dacă este indicată o 
anumită rezistenţă, atunci puntea 
este în circuit, deci trebuie acţionat 
întrerupătorul pentru a nu afecta 
măsurătorile care se fac pe alte 
scale decît cele pentru curent alter¬ 
nativ. 

De asemenea, este absolut nece¬ 
sar ca între bornele întrerupătorului 
montat să nu existe urme de impu¬ 
rităţi rămase de ia lipirea diodelor 
Pentru siguranţă, bornele şi între¬ 
rupătorul se vor curăţa şi spăla cu 
spirt. 



li 


TARE 


TEHNIUM 8/1989 


21 










1296/ - i 


L5 — L6 — 3 spire; L15 - 4 spire. bandă sau protii rotund de cupru. 
Liniile L8 şi L9 au lungimea de 45 

mm, iar L12 are lungimea de 45 mm. RADSO, 4/1982 

Aceste linii se pot confecţiona din 


Convertorul are un generator 
care debitează un semnal cu frec¬ 
venţa de aproximativ 1 152 MHz 
care se aplică unei diode de mixaj. 
Tot pe dioda de mixaj se aplică şi 
semnalul de la antenă cu frecvenţa 
de 1 296 MHz. 

Generatorul are ca element de 
bază un oscilator cu cuarţ cu frec¬ 
venţa fundamentală 21,3 MHz. 

Circuitul L2— C' este acordat pe 
64 MHz, iar L4-C13 şi L5-C14 pe 
192 MHz. La ieşirea filtrului 
L6—C17 semnalul de 192 MHz tre¬ 
buie să aibă o putere de 30—50 mW. 

Cu ajutorul diodei V5 (GA401 sau 
KD512) se obţine semnal de 1 152 
MHz selectat de circuitele L8 şi L9. 
Circuitul LI2—C23 rezonează pe 
1 296 MHz. Prin cuplajele L10 şi LII 
semnalele se aplică diodei V6 
(AA112BÎ şi prin mixare pe L15—C25 
se obţin 144 MHz. 

Bobinele sînt fără carcase, cu dia¬ 
metrul 8 mm, şi sînt din CuEm 0,8. 
LI = 6 spire; L2 = L3 = 5 spire; L4 = 



BSVERTISMEiî 

Din tranzistoare cu germaniu contact de lucru introduce un con- 
(care în general nu mai sînt folosite) densator şi schimbă o constantă de 
constructorul amator poate con- timp. 

strui un montaj de divertisment ce Cu valorile pieselor indicate în 
poate fi montat într-o jucărie sau schemă se simulează măcăitul raţe- 
utilizat ca sonerie. lor. 

Se observă că în montaj apar trei Toate tranzistoarele sînt EFT 353 
circuite basculante; primul circuit sau echivalente, 
comandă un releu care printr-un RADSO, 2/1974 



li 



Pentru verificări curente ale unor se culege de pe rezistorul R4, sem- 

aparate, în special în domeniul au- nai care are amplitudinea de apro- 

dio, se poate folosi semnalul prove- ximativ 100 mV cînd alimentarea 

nit de la un generator ce are în corn- montajului se face la 9 V. 

ponenţa sa un tranzistor TUJ. Tranzistorul este de tip 2N2646. 

Frecvenţa semnalului generat 

este determinata de valoarea corn- PRACTiCÂL WSRELESS, 1/1972 

ponentelor R1— CI. Semnalul util 


M 33/f TI ZN2646 



TEHNiUM 8/1989 





PUBLICITATE » PUBLICITATE 1 PUBLICITATE ■ PUBLICITATE ■ PUBLICITATE ■ PUBLICITATE 


, 

A INSTI 


3000 î i 


MIJLOAI 

DE INVÂTÂK^'Y SI CERCETARE 


Generator de semnal 
de radiofrecvenţă 
cu modulaţie de amplitudine 

Domenii de utilizare: Studiul experimental al semna¬ 
lelor. Depanarea radioreceptoarelor. Măsurarea frecvenţei 
semnalelor sinusoidale. 

Caracteristici tehnice: Gamă de frecvenţă 100 kHz— 
30 MHz (6 subgame). Gamă de grad de modulaţie 0—80%. 
Afişaj digital frecvenţă cu 4 cifre. Posibilitate de utilizare şi 
ca frecvenţmetru. 


Aparat pentru exemplificarea 
modulaţiei şi demodulaţiei 
de frecvenţă 


Domenii de utilizare: Studiul experimental al modula¬ 
ţiei de frecvenţă. 

Caracteristici tehnice: Permite modularea şi demo- 
dularea de frecvenţă a unui semnal în banda 300—3 400 Hz. 




Capacimetru digital 

Domenii de utilizare: Măsurarea capacităţilor. Sorta¬ 
rea condensatoarelor. 

Caracteristici tehnice: Gamă de măsură 10 pp—4 000 pf 
(4 subgame). Precizie: 1% 5%, în funcţie de subgamă. Afi¬ 

şaj digital cu 4 cifre şi indicator de depăşire. 




Analizor digital 
de semnale analogice 


Domenii de utilizare: Analiză în domeniul timp şi frec¬ 
venţă, prin metode digitale, a semnalelor analogice (vibra¬ 
ţii, vorbire, semnale biologice etc.). 

Caracteristici tehnice: Microcalculator specializat în 
achiziţia şi prelucrarea semnalelor analogice. Tipuri de pre¬ 
lucrări: transformată Fourier directă şi inversă, filtrări digi¬ 
tale, afişaj grafic etc. 


Caracteriscop pentru 
dispozitive semiconductoare 


Domenii de utilizare: Studiul experimental şi verifica¬ 
rea dispozitivelor semiconductoare (tranzistoare, diode) 
de mică putere. 

Caracteristici tehnice: Permite vizualizarea unei fa¬ 
milii de 8 caracteristici statice de transfer pentru tranzis¬ 
toare bipolare şi a caracteristicilor de transfer pentru diode 
de semnal şi redresoare. Se conectează la orice tip de osci¬ 
loscop. 


Sisteme anexă pentru 
microcalculatoare 
şi calculatoare personale 


Generator de ultrasunete 


Domenii de utilizare: Spălări, curăţări, omogenizări şi 
prelucrări cu ultrasunete. 

Caracteristici tehnice: Gamă de frecvenţă 18—22 kHz. 
Control automat al frecvenţei. Putere maximă 200 W. 
Anexe: băi de spălare. 


Domenii de utilizare: Achiziţie semnale analogice. Ex¬ 
tensie şi proiectare microsisteme de calcul. 

Caracteristici tehnice: Sisteme de achiziţie date ana¬ 
logice cu 8 intrări şi conversie analog-numerică pe 8, 10 sau 
12 biţi. Sisteme pentru înregistrarea şi ştergerea memorii¬ 
lor EPROM. 


INFORMAŢII: TEL. 961/17468; 18 


TEHNIUM 8/1989 









PREDA VIOREL - Giurgiu 

Receptorul „Iris" nu poate fi mo¬ 
dificat aşa cum doriţi. 

Economizorul nu poate alimenta 

un radioreceptor. 

Vă aşteptăm cu plăcere la redac¬ 
ţie. 

GORBĂNESCU MIHAI - Bo¬ 
toşani 

Schema casetofonului „Star“ a 
fost publicată; revedeţi colecţia 
„Tehnium". 

Mufa la care vă referiţi este pen¬ 
tru comanda casetofonului de la 
butonul de microfon. 

BĂLUŢEÂNU ROLÂND - Tg. 
Jiu 

Folosiţi sîrmă CuEm 0,3 şi tran- 
zistoare BC107. 

BlÂGÂ ALIN - Cluj-Napoca 

în urma şocului mecanic, în apa¬ 
rat s-au produs desfaceri de piese 
şi secţionări ale circuitului impri¬ 
mat. Verificaţi cu o lupă cablajul şi 


refaceţi sudura unor piese. 

STÂMGU CĂTĂLIN - Piteşti 

Tot la 4 MHz ca şi Z80. 

STROE SON — jud. Vrarseea 

Construiţi o antenă mai mare pe 
canalul 5 (9 elemente), reacordaţi 
amplificatorul pe canalul 5 şi intro¬ 
duceţi la intrarea amplificatorului 
un filtru opreşte-bandă pentru ca¬ 
nalul 4. 

BOUNTiS MARIAN — jud. Giur¬ 
giu 

Recepţia unui program TV la 
foarte mare distanţă este determi¬ 
nată de condiţiile atmosferice şi nu 
de dotarea tehnică în punctul de re¬ 
cepţie. 

PSRBA IONEL — jud. Vrancea 

Orice modificare faceţi în radio¬ 
receptor, calitatea recepţiei nu se 
va schimba, fiind determinată de 
propagarea undelor electromagne¬ 
tice. In cazul recepţiei programelor 
TV încercaţi cu antene mai mari. 

ENACHE DUMITRU - Con¬ 
stanţa 

Din schema publicată se pot des¬ 
cifra terminalele circuitului integrat 
respectiv. 

MARJA PETRIŞOR — jud. Dolj 




SANDU ARTUR — Oradea 

Casetofonul Realistic CTR — 27 
este construit cu elemente discrete 
avînd un preamplificator cu tranzis- 


Trebuie să studiaţi cu atenţie 
schemele celor două selectoare şi 
numai dacă sînt compatibile proce¬ 
daţi la înlocuire. 

Echivalenţe ale unor piese au fost 
publicate. 

ANCA MARIAN - Sector Agricol 
Ilfov 

Consultaţi şi schema unui televi¬ 
zor (calea sunet) şi o să vedeţi cum 
se cuplează TAA661. 

SZOKS IOSIF - Timişoara 

Str. Cosminului nr. 32, et. 4, ap. 2, 
doreşte colecţia „Tehnium 11 1984, 
1985, 1986 şi 1987. 

T1ŞCĂ MARIAN — Făurei 

Fiind vorba de un produs indus¬ 
trial, acesta se cumpără, nu se re¬ 
produce. 

Construiţi un amplificator după o 
schemă realizată de amatori. 

ViNESÂR LUCIAN - Timişoara 

Dacă nu observaţi o interpertuf- 
bare puteţi lăsa aparatele aşa cum 
sînt. Nu cunoaştem capul magnetic 
la care vă referiţi. 

NECULA PETRICĂ - jud. Galaţi 

Există numai butonul, nu şi selec¬ 
torul UIF. O cooperativă poate 
monta şi un selector FIF-UIF. 

AVRAMSUC DORIN — Caracal 

Depuneţi un strat de lac incolor 
(foarte subţire). 

Intrările amplificatoarelor se leagă 
conform figurii 2. 

NÂZÂRE CRISTIAN - Galaţi 


toarele TI, T2, care lucrează atît la 
înregistrare, cît şi la redare. Şterge¬ 
rea benzii se face în curent conti- 
nuu. 

Casetofonul CTR — 27 se ali- 


Nu posedăm documentaţie în 
plus, nici plăci cu circuitul impri¬ 
mat. 

MARIN COSTEL - Drobeta-Tr. 
Severin 

Am publicat alimentatoare stabi¬ 
lizate pentru 20 V. 

Semnal puteţi prelua de la un 
pick-up. 

MÂZILU ILIE — Făgăraş 

Nu deţinem schema solicitată. 

Cooperativa din localitate vâ 
poate depana radiocasetofonul. 

OV1DÎU ILIE - Rădăuţi 

Receptorul se alimenta din două 
baterii de 4,5 V cu priză mediană. 
Faptul că a fost alimentat dintr-un 
redresor a distrus etajul final, care 
trebuie refăcut. 

DUMiTRESCU ALBUŢĂ - Buhuşi 

în schema la care vă referiţi înlo¬ 
cuiţi tranzistorul BC107 cu BC171 
sau BC172. 

Circuitul integrat CDB400 nu se 
foloseşte în amplificator. 

BRATU TSBERIU — Bucureşti 

Ca materialul trimis redacţiei să 
poată fi publicat trebuie să ne trimi¬ 
teţi desenul cablajului imprimat şi 
de plantare a pieselor. 


B.M. 




mentează cu 6 V, asigură o repro¬ 
ducere a benzii de frecvenţă cu¬ 
prinsă între 200 şi 8 000 Hz la o putere 
maximă de 500 mW, pe o sarcină de 

8 a 



Redactor-sef: mg. SOAN ÂL8ESCU 
Redacîor»şe! adj.: prof. GHEQRGHE ISÂSi ; 

Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIKĂESCU 
Redactor responsabil de număr: iiz . ALEXANDRU MĂRCULESCU 


Administraţia 
Editura Scfnteia " 



CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILATE- 
LIA“ - SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ, 
P.O.BOX 12-201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI 
NR. 64—66. 

Tiparul executat la 
Combinatul Poligrafic «Casa Scintei